299

PANTONE portocaliu

PANTONE 11

Black

Black

4 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r f o n d a t o r : I o a n S l a v i c iRR ee vv ii ss tt ãã dd ee cc uu ll tt uu rr ãã • ss ee rr ii ee nn oo uu ãã • aa nn uu ll XX II VV • 11 66 - 22 88 ff ee bb rr uu aa rr ii ee 22 00 11 55

Fãt-Frumosºi Reforma

Ad

den

da la „În

chisorile” lu

i SlaviciT

raian D

. Lazãr

TRIBUNA

Ilustraþia numãrului: Dragoº Pãtraºcu

In memoriam

Joe Cocker

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Ciprian ChirvasiuAlexandru Ioan Popa

PoeziaClaudiu Nicolae ªimonaþi

Gânduri animate

Graficiana Andrea Jánosi ºi-a vernisat, totîn 5 februarie, o nouã expoziþie personalã laKaja Tanya (str. Inocenþiu Micu Klein nr. 11).Lucruri dincolo, dupã o traducere foarte liberã,este o serie de tablouri cu cromaticã vie, daratrãgãtoare mai ales prin compoziþii, ca niºtefotograme oniric-filmice. O întreagã galerie depersonaje – inclusiv autoarea – apar în acestelucrãri care anuleazã convenþiaproporþionalitãþii ºi a „realitãþii”, propunândun unives paralel, specific, filtrat intim ºi redatca o confesiune.

„...dacã realitatea e un fluviu, atunci, logic,are douã maluri. De pildã, unul dintre ele arputea fi moartea... dar pe acela nu-l cunosc.Acum, poate cobor mereu pe acelaºi mal, saupoate nu e nici o deosebire între cele douã.Important e cã dincolo e «viaþã» ºi deseori eidenticã cu cea despre care cred cã e cea realã.(...) De aceea am pictat câteva scene din celememorabile, toate având ca formulã deînceput «am visat cã»”, mãrturiseºte artista pefluturaºul expoziþiei.

Andrea Jánosi este un graficianbinecunoscut pentru splendidele ilustraþii de

carte pe care le-a realizat la volume precumCartea-comoarã a Clujului (o serie editorialãîn care au mai apãrut cinci volume dedicatealtor oraºe ardelene) sau Poveºtile hamsterului(versiunea în maghiarã). S-a remarcat totodatãca grafician de cinema, prin colaborarea lamulti-premiatul scurt-metraj Mátyás, Mátyás alCeciliei Felméri.

Expoziþia de la Kaja Tanya va fi deschisãpânã în 28 februarie.

(Cl. G.)

!

65 de ani de teatru cu pãpuºi la Cluj

Teatrul de Pãpuºi „Puck” din Cluj-Napoca aaniversat în 5 februarie 65 de ani de la înfi-inþare. Evenimentul a inclus reprezentarea adouã spectacole montate de douã personalitãþiale pãpuºeriei româneºti, Cartea cu Apolodor înregia Monei Marian ºi Ursuleþul Winnie Poohînscenat de Kovács Ildikó, dar ºi o reuniuneartisticã emoþionantã, în care au fost evocatecele douã regizoare ºi momentele de apogeu aleactivitãþii teatrului. La aceastã întâlnire au luatde altfel parte personalitãþi culturale ºi notabil-itãþi din administraþie ºi politicã. ActoriiMelania Ursu ºi Tudorel Filimon (foto) ºi-auamintit de Ubu rege, spectacolul lui KovácsIldikó de la începutul anilor 80 ai veacului tre-cut, care a propulsat Teatrul „Puck” în prim-plan cultural, consilierul Kerekes Sándor – unom apropiat de destinul recent al teatrului depãpuºi clujean – l-a reprezentat pe preºedinteleConsiliului Judeþean, douã documentare-interviu– realizate de Radu ?uculescu ºi Ovidiu Pecican,ambii de faþã – au readus în memoria

numeroºilor participanþi imaginea lui KovácsIldikó ºi Mona Marian. Despre istoria Teatrului„Puck” ºi cele douã regizoare au vorbit scriitorulMarcel Mureºeanu, fost director al teatrului,eseista Szilágyi Júlia, teatrologul Hegyi Réka ºiRoxana Croitoru, consilier artistic al TeatruluiNaþional.

Printre cei care, la invitaþia directoruluiTeatrului „Puck”, Emanuel Petran, au þinut sãaniverseze 65 de ani de pãpuºerie la Cluj s-aunumãrat scriitorul Constantin Cubleºan, actriþaIoana Bogãþan, director al Teatrului „Prichindel”din Alba Iulia, ªtefana Pop-Curºeu, directorartistic al Naþionalului clujean, regizorul MihaiChirilã, fiul Monei Marian, senatorul MariusNicoarã, actorii Diana Cozma ºi Ovidiu Criºan,scenograful Lorincz Gyula, teatrologii EugeniaSarvari ºi Ana Marius, regizorul Horaþiu Apanetc.

Le urez ºi eu „La mulþi ani” ºi spor în artãcolegilor de la „Puck”!

(Cl. G.)!

2 TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru BobocNicolae BrebanVictor GaetanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuD.R. PopescuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanGh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Claudiu Groza(redactor ºef adjunct)

Ioan-Pavel Azapªtefan Manasia

Oana PughineanuOvidiu Petca

(secretar tehnic de redacþie)

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþã

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: redactia@revistatribuna.ro Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

Pe copertã:Dragoº Pãtraºcu Fereastrã din Bucovina (2011)colaj aerograf, obiecte asamblate, 100 x 70 cm

Dragoº Pãtraºcu Instalaþia de la club Motor, Iaºi

bloc-notes

Lucian Blaga este poate cel mai accesibilfilosof din pleiada interbelicilor – am maispus acest lucru de nenumãrate ori. Dacã nu

ºi-ar fi conceput opera cu acea claritate de cristal,dezvoltând temele una dupã alta, una reieºind dinalta pe un fir logic deosebit de percutant ºiredundant, am fi avut poate un Blaga dificil, poate„încurcat”, dar am fi avut totuºi un Blaga – oricumar fi fost sã fie. Cãci Blaga nu concepe ceea cescrie pornind de la o auto-referenþialitate, nicimãcar în parte. El uziteazã de o idee deja formatãsau formatatã încã dinainte. Faptul cã Blaga ar fifost mai greu de receptat dacã îºi scria opera maicu grabã este un lucru care n-ar fi împietat decâtfoarte puþin asupra subiectelor dezbãtute. Oricuma fost mai bine cã ºi-a înþeles rolul de „traducãtor”al propriilor nuclee ºi noduri de semnificaþii cu orãbdare de fier, cu o acribie care fascineazã printocmai dorinþa de claritate. Nici un concept nurãmâne neclar, nici o propoziþie nu rãmânenedezvoltatã ºi nici o noþiune nu rãmânenecompletatã cu altele care atârnã de ea ca unciorchine.

Intrând direct în problematicã, ne-am opritasupra Trilogiei culturii – la primul volum alacesteia, Orizont ºi stil. Orice teorie despre culturãa epocii când scria Blaga nu putea sã nu fietributarã lui Spengler sau Frobenius sau Jung.Blaga nu numai cã apeleazã la aceºtia înconstructul sãu admirabil dar, mai mult, îiegaleazã ºi îi depãºeºte, extrãgând din învãþãturalor sensul ascuns al unor semnificaþii pe cât deoriginale, pe atât de surprinzãtoare. Faptul cãSpengler vorbeºte de „sufletul” unei culturi, iarFrobenius claseazã culturile dupã un „sentiment”al spaþiului – va deveni la Blaga un motiv demeditaþie profundã asupra paradigmelor posibile,menite sã poatã explicita un fapt cultural sau altul.Din primul moment Blaga ne face sã tresãrim:inconºtientul deþine un spaþiu privilegiat faþã deconºtiinþã prin faptul cã orice conºtiinþã – empiricînþeleasã – este un dat oarecum „comun” alsubiecþilor, pe când inconºtientul – conþinãtor alunor categorii abisale – determinã în mod diferit„plãsmuirile” sale (culturale), în funcþie demoºtenirea abisalã personalã a fiecãrui ins saucomunitate. Conºtiinþa deþine o lume comunã, pecând inconºtientul forma-teazã o lume paralelãfaþã de conºtiinþã, esenþial orientatã spre a in-forma un material „plasmatic” reflectat în calitatede creaþii culturale ale unui ins sau ale uneicomunitãþi ce are aceeaºi moºtenire.

Iatã cum prezintã Blaga ceea ce se petrece îninconºtient prin raportare la ceea ce se petrece înconºtiinþã: „«Cosmoticã» e orice realitate depronunþatã complicaþie interioarã, de-o marediversitate de elemente ºi structuri, organizatãpotrivit unei ordini imanente, rotunjitã în rosturilesale, cu centrul de echilibru în sine însãºi, adicãrelativ sieºi suficientã. Potrivit sensului pe care-latribuim acestui termen, vom risca afirmaþia cãinconºtientul, ca realitate psihicã, posedã uncaracter mai «cosmotic» decât conºtiinþa.” Estevorba despre opoziþia existentã între un quasi-haos

în care se poate gãsi conºtiinþa, împinsã din toatedirecþiile de diverse ºi multiple „vânturi” alepsihismului sãu neliniºtit ºi furtunos, ºi, pe de altãparte, inconºtientul care, din profunzimi ascunse,lucreazã cu o coerenþã de sine mult mai evidentã –ceea ce îi dã un caracter de maximã „armonie” cepoate fi atinsã în ceea ce Blaga numeºte stilism.Iar mai departe: „Viaþa sufleteascã conºtientã nereveleazã o seamã de stãri ºi procese, care nu suntdecât anevoie, sau deloc, explicabile în cadrulexclusiv al conºtiinþei.” De aceea ipotezainconºtientului vine ca un plus teoretic necesarpentru a explica faptul cã nu poate exista un actpsihic absolut întâmplãtor – ceea ce ar dinamitapur ºi simplu orice demers explicativ referitor lapsihismul uman. Continuând pe aceeaºi linieexplicativã a teoriei inconºtientului, Blaga va punepe tapet un set „fericit” de termeni specifici uneifilosofii originale privitoare la creaþiile culturale.Unul dintre acestea este „personanþa”. Personanþaeste ca un soi de „amprentã” pe care inconºtientulo aplicã „cosmoidului” (obiectul artistic ce esterodul plãsmuirilor „tãiate” cu laser în carneapsihismului inconºtient). Cosmoidul – în urmaoperaþiunii aplicate de personanþã – va avea un„ritm interior, consolidat într-un fel de tainicsimþãmânt al destinului, un apetit primar deforme, o efervescenþã de închipuiri dãtãtoare desens, adicã un mãnunchi de iniþiative de o puterespãrgãtoare de stavili ca a seminþelor ºi de oexuberanþã nãvalnicã, precum a larvelor sau avieþii embrionare.” Mai departe Blaga va face oafirmaþie menitã sã tranºeze legãtura dintreconºtiinþã ºi inconºtient, subliniind cã cele douãsunt „douã planuri diferite” ºi, deci „eterogene”.De aceea, din alt unghi de vedere, Blaga va optasã clarifice urgent lucrurile: prin conceptul de„orizont” spaþial sau temporal. El spune cã existãun „orizont” spaþial ºi temporal al conºtiinþei, ºi,pe de altã parte acelaºi lucru, dar pentruinconºtient. Ce le va diferenþia pe aceste douã„orizonturi”? Blaga precizeazã: „Sensibilitateaconºtientã e obiectiv îndreptatã spre peisaje, darnu structural solidarã cu ele; sensibilitateaconºtientã îºi schimbã adicã dupã plac orizontul.Nimic nu o leagã în privinþa aceasta.Inconºtientul, durându-ºi o perspectivã sau unorizont, se solidarizeazã cu el, ca ºi cu un cadruorganic al sãu. Inconºtientul, supus unui sensunic, e constituit ºi structurat în aºa fel cã nici nupoate sã existe decât în anume un orizont spaþial,asupra cãruia se fixeazã ca asupra unei pãrþiintegrante a fiinþei sale. Din momentul în careinconºtientul unui ins ºi-a gãsit o întâie categoricãexpresie într-un anume orizont spaþial, totdeaunastructurat într-un anume chip ºi nu altfel,conºtiinþa insului se poate deplasa prin oricepeisaje, oricât de diverse; în pofida împrejurãrilorcaleidoscopic schimbãtoare, conºtiinþa insului va fipãtrunsã de rezonanþele adânci ºi grave aleorizontului sãu inconºtient unic, persistent. Deecourile orizontului inconºtient se vor resimþipermanent creaþiile spirituale ale insului, indiferent

de peisajele în care el e vremelnic statornicit.”Pentru a exemplifica toate cele spuse mai sus,Blaga va apela la „spaþiul” ondulat al doineiromâneºti, ce poate fi lesne dedus din conformaþiapur spiritualã a expresiei acesteia – tãrãgãnareasimilarã unui plai ce urcã ºi apoi scoboarã într-ovale, mereu urmând o ondulare de facto infinitã:„doina ºi balada noastrã au rezonanþa specificã ainfinitului ondulat.” Se mai adaugã o altãdeterminare, mai exactã, teoriei inconºtientului:„un suflet individual sau colectiv, poate sã trãiascãinconºtient într-un anume orizont spaþial chiar ºiatunci când peisajul real al vieþii sale cotidienecontrazice la fiecare pas structura spaþiuluiinconºtient.” Mai departe Blaga va lua în discuþieºi orizontul temporal despre care va spune cã – încadrul alegerii accentului ce cade fie pe prezent,trecut sau viitor – existã, de asemenea, tot atâteaforme de orizont. ªi exemplificã: „timpul-havuz”(viitorul), „timpul-fluviu” (prezentul) ºi „timpul-cascadã” (trecutul). În funcþie de opþiuneainconºtientului pentru un anume orizont temporalsau altul vom avea un „profil interior”eminamente specific: „Astfel «istoria» dobândeºteun profil interior ºi o semnificaþie mai profundã,prin aceea cã e investitã cu un centru gravitaþional,plasat fie în trecut, fie în prezent, fie în viitor.Aceastã ajustare cvasi-filosoficã a istoriei nu erezultatul unor elaborãri conºtiente ºi nici nu seexprimã în concepte clare ºi netede, date oarecumla rindea, ci e dictatã întotdeauna de un orizonttemporal inconºtient.” Mai departe, lui Blaga i separe necesar sã explice nuanþa prin care suntdiferenþiate orizonturile spaþiale: ca dubletheterogen al conºtiinþei ºi inconºtientului, ºiorizonturile temporale: ca dublet heterogen tot alconºtiinþei ºi inconºtientului. Cele conºtiente(orizonturile) sunt ne-determinate ºi variabile iarcele inconºtiente sunt de-terminate ºi organic-eficace. Aceastã diferenþã poartã numele, la Blaga,de „teoria dubletelor”. Alt termen blagian inediteste: „accentul axiologic”. Dupã cum se înþelegechiar din noþiune, acest termen se referã la un tipde „valorizare” al omului din culturi diferite. Deobicei atunci când optezi pentru un orizont saualtul, manifestând o atitudine fie pozitivã, fienegativã – în ce priveºte solidarizarea cu orizontul,exact în acelaºi timp, categoria ta internã ainconºtientului este aceea care face alegerearespectivã. Ca sã fim mai clari vom exemplificaîmpreunã cu Blaga: hindusul va dispune de unaccent axiologic „negativ” faþã de propria lui

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015 3

editorial

Remus Foltoº

Noologia abisalã a lui Lucian Blaga(Trilogia cunoaºterii)

Lucian Blaga

"

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

4 TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

existenþã, el va alege sã se retragã din orizontulexistenþei spre o formã opusã existenþei în genere– ceea ce înseamnã cã el va tânji întotdeauna spreaneantizare – calea nirvanei. El va dori sã scapedin ciclurile cosmice învingând samsara (legeainexorabilã a reîncarnãrilor). Un alt concept caremeritã toatã atenþia este „atitudinea anabasicã saucatabasicã”. Evident alte exemple: „Sufletuleuropean se simte în orizontul sãu infinit, prin totce împlineºte, prin fiecare pas, prin fiecare act,prin fiecare miºcare mai esenþialã a sa, înînaintare, în expansiune, în desfãºurare aproapeagresivã, în expediþie cuceritoare.” „Sufletulcelãlalt, indic, deºi desfãºurat nu cu mai puþinãexuberanþã, într-un orizont tot infinit, ca ºi aleuropeanului, îºi simte sensul miºcãrii ca oretragere din orizont.” Tot aºa, alt termen:„nãzuinþa formativã”. Revenim ºi de data aceastala text: „apetitul de forme al omului nu poate fisatisfãcut numai de «forme în genere»; apetitulacesta are pretenþii serioase, el cere forme cudezvoltãri în spiritul unei logici proprii acestorforme.” ªi încã: „Dacã în biologie sau în naturã„nãzuinþa formativã” este factorul creator deforme, în «culturã» «nãzuinþa formativã» estefactorul care creeazã o formã ºi o dezvoltã,susþinând-o pe liniile unei consecvenþe lãuntrice.”Blaga, în acest sens, gãseºte trei tipuri de nãzuinþãformativã: modul individualizant, modul tipizantºi modul elementarizant (stihial). Nu mai insistãmaici cãci ni se pare, de data aceasta, superfluu.Cine e interesat va pleca direct la text ºi oricumconsistenþa celor trei tipuri sunt, credem, destul deuºor de ghicit. Totuºi mai adãugãm cã Blagaapeleazã luxuriant la exemple din lumea culturiipentru a-ºi susþine tezele.

În studiul al doilea din Trilogia culturii –Spaþiul mioritic – Blaga dezvoltã teoria „matriciistilistice”, a matricii care produce în mod spontanalcãtuirea cultural-ontologicã a produsului artistic –cuprinzând toate tipurile de expresie. Ce esteSpaþul mioritic? Este spaþiul produs deinconºtientul românesc ce se manifestã ca oondulaþie deal-vale – despre care – de altfel – ammai vorbit. Dar Blaga nu vorbeºte numai despreceea ce este românesc în fenomenul stilului, el iaîn discuþie foarte variate matrici stilistice prin careîºi argumenteazã tezele. Bunãoarã Blaga se opreºtela spiritul ortodox. În ortodoxie „transcendentulcoboarã”, acest lucru însemnând cã Dumnezeu nueste þintit, nu este constrâns sã se reveleze;turnurile catedralelor catolice, orientate sprecucerirea forþatã a verticalului, se transformã încupole (ortodoxe) ce nu forþeazã verticala ciaºteaptã ca ea sã coboare. Mai mult, întreTranscendenþã ºi lumea de aici, de jos, apare unmijlocitor. E vorba despre Sofia – un intermediarce aparþine teologiei lui Florensky. „«Sofianicul»este în esenþã acest sentiment difuz, darfundamental al omului ortodox, cã transcendentulcoboarã, revelându-se din proprie iniþiativã, ºi cãomul ºi spaþiul acestei lumi vremelnice pot devenivas al acestei transcendenþe.” Ca exemplu concretBlaga ne oferã stilistica picturii bizantine:„Fãpturile stilizate sofianic manifestã o liniºte de osupremã saturaþie, ele sunt scutite de orice efort,strãine de orice act voliþional; ele dobândescoarecum graþia de sus ºi nu sunt decât formereceptive, statice, ale împãcãrii, ale rânduielii ºiînþelepciunii pornite din înalt.” De asemenea neoprim la o definiþie foarte concludentã privindsofianicul ºi care explicã mult mai mult despreîntreaga galerie de amãnunte în cauzã: „Sofianicãe pentru noi orice creaþie sau existenþã imaginarãsau realã, care mãrturiseºte despre un torent detransfigurare transcendentã, pornit de sus în jos.

Sofianicã poate fi deci o operã de artã, o ideespeculativã, o trãire religioasã, o imagine desprenaturã, o concepþie despre un organism social,comportarea omului în viaþa cotidianã, etc. Toateaceste fapte sunt sofianice în mãsura în care ele nereveleazã o transcendenþã coborâtã într-unprimitor receptacul.”

Trecând peste chestiuni oarecum subsidiare,urmãrind lectura, ne oprim la o concluzie blagianãdespre un specific cu caracter de absolut, de vârf,de apogeu semnificativ al românitãþii: sentimentulde „dor”. Intraductibil, Dorul reprezintã o situaþiepur româneascã ce reflectã o „aspiraþie trans-orizonticã, o existenþã care în întregime se scurgespre «ceva».” O metafizicã pur româneascã aexistenþei, spune Blaga, s-ar putea croi chiar peacest concept (aºa cum Heidegger punea pe tapet„îngrijorarea”). Tot în continuare, Blaga descoperãculturi care sunt girate de istoricitate iar altelesunt prin sine anistorice. Unele respirã un aeretern pe când altele sunt impregnate de caracterulpasager al istoriei.

În alt volum, cel de-al treilea, Geneza metaforeiºi sensul culturii, ne întâmpinã încã de la începutdiferenþa pe care Blaga o gãseºte între „culturiminore ºi culturi majore”. Culturile minore suntgirate de un spirit copilãros iar cele majore de unspirit matur. Nu e vorba de o vârstã biologicã, cide o vârstã ce ia în considerare caracterelecorespondente fie ale copilãriei fie ale maturitãþii.Psihologia creatorilor este luatã în discuþie. IarBlaga foloseºte termenul de „vârstã adoptivã”pentru a lãmuri situaþia. „Copilãria ca structurã eimaginativã, pasiv deschisã destinului, spontanã,naiv cosmocentricã, de o fulgurantã sensibilitatemetafizicã, improvizatoare de jocuri, fãrã simþulperenitãþii. Maturitatea e în primul rândvoliþionalã, susþinut ºi metodic activã, ea se afirmãcu încãpãþânare în faþa destinului, îºi organizeazãun câmp de înrâurire, e expansiv-dictatorialã, darºi mãsuratã de prudenþã, e raþionalã, are simþulperspectivelor ºi al trãiniciei, e constructivã.”

Pentru a explica condiþia specific-umanã, Blaga,analizând geneza metaforei, descoperã cãmetaforele „revelatorii” încearcã sã impunãirumperea misterului în viaþa esenþialã a omului.Modul specific-uman de a exista este „în orizontulmisterului ºi pentru revelare”. Desigur, pe lângãmetaforele revelatorii mai existã ºi cele„plasticizante”. Acestea din urmã nu au decât unrol secundar, de adaptare a concretului exterior lastructura noþionalã abstractã. O frazã esenþializatãsurpride foarte exact situaþia „ontologicã” ametaforei: „Omul, privit structural ºi existenþial, segãseºte într-o situaþie de douã ori precarã. Eltrãieºte de o parte într-o lume concretã, pe care cumijloacele structural disponibile nu o poateexprima; ºi el trãieºte de altã parte în orizontulmisterului, pe care însã nu-l poate revela. Metaforase declarã ca un moment ontologic complementar,prin care se încearcã corectura acestei situaþii dedouã ori precarã. Admiþând cã situaþia aceasta aomului rezultã din chiar fiinþa ºi existenþa saspecificã, suntem constrânºi sã acceptãm tezadespre rostul ontologic al metaforei ca momentcomplementar al unor stãri congenital precare.”

Despre optica „mitului” ºi despre optica„ºtiinþificã”, Blaga spune urmãtoarele: „Spiritulmitic întregeºte aparenþele în sensul cã acestea arfi manifestãri aidoma ale unor puteri invizibile.Spiritul ºtiinþific desfiinþeazã aparenþele substituin-du-le cu alte structuri.” O altã problemã interesan-tã este diferenþa fundamentalã dintre culturã ºi ci-vilizaþie: „Cultura rãspunde existenþei umane întrumister ºi revelare, iar civilizaþia rãspunde existenþeiîntru autoconservare ºi securitate. Între ele secascã deci o deosebire profundã de naturã ontolog-

icã.” De asemenea, mai departe se clarificã un faptcapital: explicaþia structurii Spiritului uman. El sedefineºte prin douã rânduri de categorii: unele aleconºtiinþei, altele ale inconºtientului (abisale); pede-o parte avem o lume „datã concret” ºi pe dealtã parte avem o lume ca „orizont al misterului”.Deci avem douã feluri de apriorisme: unul cogni-tiv ºi altul stilistic-abisal: „Din toate acesteaurmeazã cã aºa-zisele categorii cognitive ale recep-tivitãþii þin mai mult de destinul nostru existenþialca atare, consubstanþial cu instinctele noastre deautoconservare ºi de orientare, câtã vreme cate-goriile abisale þin de destinul nostru creator prinexcelenþã.” Prin exerciþiul categoriilor abisale secon-formeazã „cosmoidele” care nu sunt altcevadecât obiecte plãsmuite (artistice, culturale, ºtiinþi-fice, º.a.m.d.), dupã cum am mai precizat.Cosmoidele sunt simili-lumi compacte, cu caracterde întreg ºi suficiente lor înselor. Lumea empiricã,dimpotrivã, e alcãtuitã din evenimente, obiecte sausituaþii care sunt doar „pãrþi”, „fragmente” careprin însumare alcãtuiesc o lume „comunã” cãreiafiecare dintre acestea îi aduc o completare.Referitor la un aspect general al stilului, Blagarespinge câteva prejudecãþi ale filosofilor culturii,ale statusului ideatic contemporan: bunãoarã res-pinge ideea periodizãrilor în ce priveºte stilurile,subliniind cã unei perioade îi poate corespundeoricare dintre categoriile abisale ºi nu una anume.De asemenea unei generaþii biologice îi poate core-spunde un stil dar acest lucru nu e obligatoriu.Vorbind despre „semnificaþia metafizicã a culturii”Blaga precizeazã urmãtoarele: „Lumea, ca prezenþãconcretã, ca împletire amplã de date imediate, n-afost niciodatã în stare sã satisfacã, pentru a nerosti astfel, capacitatea existenþialã a omului.Pentru aceastã capacitate prezenþa concretã a fosttotdeauna numai «material», un simplu «moment»,«punte de salt». Omul, din chiar clipa când i s-adeclarat „omenia», a bãnuit cu prisosinþã cã ime-diatul nu este locul sãu, planul ºi cuibul chemãriisale. Cert e cã în toate timpurile, chiar în cele mainesigure, omul s-a situat singur sub constelaþiiinvizibile, încercând sã vadã dincolo de imediat,dincolo – nu în sensul dimensiunilor spaþiale ºitemporale ale acestui imediat, ci într-un sens maiadânc. «Dincolo» în sensul transcenderii.”: ªi maideparte: „Aºa cum în naturã admitem mutaþii bio-logice de apariþie subitã prin salturi a unor noispecii, trebuie sã admitem în cosmos ºi mutaþiiontologice de noi moduri de a exista ca atare.Cultura este semnul vizibil al unei asemeneamutaþii ontologice.” De asemenea, Blaga pre-cizeazã faptul cã destinul omului este în modesenþial creator, numai cã Marele Anonim (amvorbit în alt microeseu despre toate implicaþiile aceea ce Blaga înþelege prin „Marele Anonim”,ontologia ºi gnoseologia puse la bãtaie în Trilogiacunoaºterii) i-a conferit omului acest privilegiuîmpreunã cu un sistem bine pus la punct de„frânare” a revelaþiei „pozitive” – în creaþie omul,deºi este oarecum satisfãcut de ceea ceplãsmuieºte, acest ceva creat de el este impregnatde o „cenzurã transcendentã” care conservã mis-terul transcendenþei – un sistem de apãrare a ros-tului intern al Marelui Anonim, rost care, spuneBlaga, este în sprijinul aptitudinii destinal-exis-tenþiale a subiectului uman.

!

"

Dan LunguFetiþa care se juca de-a DumnezeuIaºi, Polirom 2014

Cel mai recent roman al lui Dan Lungu, Fetiþacare se juca de-a Dumnezeu (Iaºi, Polirom2014) propune o temã pe cât de actualã, pe

atât de gravã: cea a emigraþiei în Româniapostcomunistã. Narând povestea Letiþiei Vãrzaru,femeia care decide sã plece la muncã în strãinãtatepentru a-ºi ajuta familia, romanul dezvãluie dramadezrãdãcinãrii de pãmântul natal precum ºi pe ceaa celor rãmaºi acasã. Plecatã din þara lui Pãcalãpentru cã toate sunt anapoda (sugestivã în acestsens este ºi coperta cãrþii) Letiþia trãieºte paradoxulvieþii sale: pleacã cu cele mai bune intenþii ºi ajungesã-i distrugã moral pe toþi. Cu sensibilitate ºi unumor deseori amar, prozatorul merge cu acþiuneape douã planuri: unul, desfãºurat în România undese aflã pãrinþii, fetele ºi soþul Letiþiei ºi altuldesfãºurat în Italia unde este angajatã, la familiaBosse, pentru a o îngriji pe bãtrâna Nona.

În cele 29 de capitole ale cãrþii se deruleazã ofelie de viaþã ce îi are protagoniºti nu doar peLetiþia ºi Laura, fosta sa colegã de liceu care o“iniþeazã” în tainele vieþii de emigrant, ci ºi pesensibila Rãdiþa ºi pragmatica Mãlina, fetele Letiþiei,prima rãmasã în grija bunicilor, iar sora ei în grijalui Vali, tatãl sãu, un inginer ratat, strivit detãvãlugul schimbãrii de regim din România. Joculexistenþial are un plus de valoare ºi farmec graþie ºicelorlalte personaje pasagere individuale precumMiron, Signor ºi Signora, dar ºi colective prezenteîn ciudatul, dar realul spaþiu Lablocuri.

Lectura romanului întristeazã, dar ºi incitã, maiales prin nonºalanþa ºi francheþea cu care estedezvãluitã viaþa sub toate aspectele sale. Roman cuprecãdere social, surprinde lumea în continuãmiºcare, spaþiile în care îºi duc traiul personajeleavând, fiecare, neajunsuri inerente, un spaþiu idealneexistând decât în imaginaþia înfierbântatã a celorce vor sã emigreze dintr-un loc ºi care trec prinexperienþe macabre, aºa cum bine este punctat înconstatarea: “La trei zile dupã ce ajungi într-o þarãstrãinã la muncã, fãrã sã ºtii limba, iar înainte nucãlãtoriseºi decît la munte sau la mare în concediu,este ca ºi cum te-ai trezi dintr-o anestezie.”1 Cum emai bine: sã evadezi dintr-un spaþiu apãsãtor sau sãte mulþumeºti cu realitatea româneascã asemeniBãtrânului Cosoi, rãmas acasã cu grijile pe careîncearcã inutil sã le alunge uitându-se la televizorulce nu face altceva decât sã manipuleze, stârnindreacþii ciudate? Aceastã a doua alternativã esteriscantã în alt fel dacã e sã dãm crezare atitudiniilui Bunu în faþa televizorului: “Panicat, BãtrânulCosoi ia telecomanda ºi apasã haotic pe butoane.Vrea sã schimbe postul. Pe oricare numai pe ãstanu. Însã pe toate posturile e acelaºi lucru... observãîngrozit cã mâna în care þine telecomanda începe sãse transforme, incredibil, într-o copitã!”2 Puntea delegãturã dintre pãmântul natal ºi þara de adopþieeste indispensabilul calculator ºi atotbinefãcãtorulSkype ce îi ajutã pe oameni sã se vadã, devenindaproape un personaj ºi în paginile cãrþii. Bun într-unfel (ajutã în comunicare) este nefast pentru cã înfigecuþitul în rãnile deschise ale celor pe care viaþa i-adespãrþit, stârnind mari tulburãri emoþionale.

Înscris în canoanele romanului realist, Fetiþacare se juca de-a Dumnezeu pare a nu ierta nimic ºipe nimeni: nostalgicii comuniºti sunt priviþi cu

ironie, iar cei ce îºi pãrãsesc þara pentru bani, cucircumspecþie, iar mult râvnita societate apuseanã,cu maliþiozitate. Iatã, de pildã, cum este vãzutã o zidin viaþa unui italian: “Proprietarii au oftat ce auoftat ºi au adormit. Vin de la serviciu, mãnâncã ºitrag la aghioase aproape imediat... Uneori le placesã vorbeascã despre cum Italia se duce de râpã...”3

Surprinderea realitãþii este deseori cruntã maiales atunci când este vorba de spiritul de observaþieal copiilor, a cãror sensibilitate ºi liniºte suntdistruse de o stare permanetã de fricã. Sentimentcopleºitor ce îi acapareazã pe cei în situaþie specialãcum sunt Rãdiþa ºi Mãlina, frica anuleazã cu o furiedementã bucuriile copilãriei, transformând totulîntr-o stare permanentã de stres ºi nesiguranþã. Finpsiholog, Dan Lungu surprinde bine chinul Rãdiþeiîntr-un dialog tulburãtor cu Ina care exclamã, la unmoment dat: “Ce bine-i sã ai mamã în Italia!

Ea fusese luatã prin surprindere. Niciodatã nugândise aºa. Deºi nu fusese o întrebare, a simþitnevoia sã spunã ceva:

-Da... poate... Uneori!”4 Acel uneori sunã ca untrãznet pentru cã e un neadevãr amar ce roadesufletul fetiþei, victimã a istoriei româneºtipostdecembriste.

Netrãdându-ºi profesia de sociolog, scriitorulDan Lungu este un martor atent al istoriei,analizând cu multã atenþie reacþiile tuturorpersonajelor aflate în vâltoarea istoriei, pendulândcu graþie între prezent ºi trecut. Pentru a marca câtmai bine momentul de crizã al anului 1989 nuezitã sã foloseascã o simbolisticã adecvatã (revelatoreste pasajul ce îl descrie pe bãtrânul Cosoi în clipeleRevoluþiei cu un ºalãu în mânã, peºtele fiindsimbolul inconºtientului colectiv dar ºi al uneiiniþieri primordiale). Istoria este perceputã ca cevace distorsioneazã chiar ºi minþile copiilor care începsã gândeascã ciudat, asemeni lui Cipi care ºtie cã:“americanii construiesc extratereºtri, iau copii ºi îipregãtesc pentru asta, le bagã niºte chestii pe creier,undeva într-o bazã secretã, iar el vrea sã se oferevoluntar, dar pentru asta trebuie sã ºtie englezã.”5

Trãirea istoriei este fãcutã cu emoþie mereu, în oriceloc, nu doar în þara natalã, cu eterna convingere cãeste mereu o lecþie inevitabilã a vieþii, sporindu-idurerosul firesc, mai ales atunci când viaþa estevãzutã cu ochi de copil.

Crude dar ºi inocente, paginile cãrþii dezbat într-o notã extrem de obiectivã, tema identitãþiiindividului, diferenþa de mentalitate dintre o þarãfostã comunistã ºi alta care nu a cunoscut acestregim, dar ºi diferenþele dintre generaþii ºi aspiraþii.

Scris din dorinþa de a deschide ochii celor carese decid sã-ºi pãrãseascã familia, romanul este unulmoralizator, demonstrând mereu cã rãul ºi binelecoexistã peste tot, depinzând de noi sã alegem caleacea mai potrivitã de urmat. Nu întâmplãtor finalulromanului este unul extrem de simplu ºi neaºteptat:scena în care Rãdiþa este trezitã din singurãtatea saîn momentul în care sunã telefonul din Italia caremarcheazã neputiinþa în faþa unei rupturi definitive,simþitã încã de dinaintea plecãrii Letiþiei care treptatse transformã într-o amintire fantomã: “Mama numai are faþã, i s-a tocit, liniile care la bãtrâni seadâncesc din ce în ce la ea aproape cã au dispãrut.Mama e o voce umedã care o întreabã ce mai-faci-iubita? ce-note-ai-mai-luat-la-ºcoalã? ce-cadou-sã-þi-iau-de-ziua-ta? te-înþelegi-bine-cu-Buna? Faþa ei ovalãîntinereºte, începe sã arate netedã ca înfotografii…Vocea mamei trimite bani ca sã refacã

vechea casã a bunicilor… De fiecare datã promite cãse va întoarce cât de repede poate acasã. Trebuie sãse grãbeascã. Dacã stã prea mult, uitã cuvintele,vocea i se schimbã ºi faþa i se toceºte. S-ar putea caoamenii de la graniþã sã n-o mai recunoascã ºi sãnu-i mai dea voie sã intre în þarã.”6

Vãzutã prin ochii Rãdiþei, ai mamei sale, aiLaurei dar ºi al nostalgicilor Buna ºi Bunu, Româniarealã dã mereu senzaþia cã ceva nu e în regulã, cãtotul e nedrept ºi cã orice schimbare în bine eimposibilã în aceastã þarã, fapt ce a dus la omigraþie în masã ºi la deznãdejdea celor rãmaºiacasã.

Gravã ºi ironicã deopotrivã, aceastã carte a luiDan Lungu propune, pe un ton ºãgalnic-sobru, omeditaþie asupra speranþelor ºi deziluziilorromâneºti postdecembriste dar ºi asupra câtorvaaspecte de dinainte de 1989.

Lectura printre rânduri dezvãluie ochiului atenttoate mecanismele realitãþii care o fac pe Rãdiþa sãstea de vorbã mai mult cu Dumnezeu decât cuoamenii, fie ei ºi apropiaþi. Copil al unei mame ceumblã hai-hui în lume dupã bani, Rãdiþa, maturiza-tã înainte de vreme, poartã pe umeri aceastã povarãstârnindu-le celor din jur sentimente dintre cele maivariate care pornesc de la milã ºi ajung la invidie.Prezentând destinul ei ºi al mamei sale, pe fundalulsocial al celor douã þãri în care se desfãºoarã naraþi-unea, e de mirare cã Dan Lungu mai are putere dea-ºi folosi binecunoscutul umor, aici într-o proporþiemult mai micã ca în scrierile anterioare.

Deºi miza romanului trebuie cãutatã în tematicasa ºi în polifonia vocilor ce rãzbat din text, nu tre-buie sã neglijãm farmecul stilului atât de captivantce nu face rabat de la marca Dan Lungu, ce oferãmereu cititorilor o prozã de cea mai bunã calitate.

NNoottee::1 Dan Lungu, Fetiþa care se juca de-a

Dumnezeu, Iaºi, Polirom, 2014, pag.232 Idem., pag. 3053 Idem. pag. 1444 Idem., pag. 2695 Idem., pag. 396 Idem. pag. 72-73

!

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

5TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

cãrþi în actualitate

Antoaneta Turda

D’ale românilor cu Dan Lungu

Dragoº Pãtraºcu Desen din ciclul ''Jurnal'', 2009-2012

Christian CrãciunIntrãri în labirintCluj, Ed. Eikon, 2014

Intrãri în labirint, cartea care marca debutuleditorial al scriitorului Christian Crãciun în2000, la Editura Libra, a fost la finele anului

trecut reeditatã de cãtre Editura Eikon. În fapt estevorba despre a treia ediþie, a doua fiind tipãritã în2011 la Editura Dacia.

Eseist ºi critic literar, cu prezenþã discretã înspaþiul publicistic, compensând însã prin calitatea ºiconsistenþa cãrþilor sale, Christian Crãciun publicãîn 2010, la Editura Institutului Cultural Român,Ucronia eminescianã - Eseu despre timp ºi imagineîn Memento mori, o lucrare amplã ºi complexã ceare la bazã cercetarea doctoralã a autorului.Urmeazã în 2012 Circumstanþiale, Editura Premier,o culegere de texte cu tematicã politico-socialã,scrise ºi publicate în presã în perioada 2004-2011.Iar în 2013, la Editura Eikon îi apare volumulIsografii - Eseuri despre evadarea în esenþial, carecuprinde eseuri publicate în revistele Axioma,Litere, Revista Nouã, Idei în dialog, 22, etc. O cartedespre care autorul ne spune cã „trebuie cititã încontinuarea Intrãrilor în labirint, cu careîmpãrtãºesc, firesc, aceleaºi obsesii”.

Aºadar, Intrãri în labirint pãstreazã formaoriginarã, cu unele adãugiri aduse ediþiei a doua,pãstrând ºi cele douã texte liminare din anul 2000,respectiv prefaþa scrisã de Dan C. Mihãilescu,intitulatã Cuvinte fericite ºi postfaþa Corpuriradioactive, cuvintele..., de Mircea Muthu. Ambeletitluri, atât cel al prefeþei cât ºi cel al postfeþei,cuprind în enunþul lor obsesia principalã ascriitorului, care, dupã cum se poate observacitindu-l în afara labirintului, precede ºi depãºeºtegraniþele acestei cãrþi. Mã refer la cuvinte ºi, maideparte, extrapolând, la o teorie a limbajului întoatã complexitatea sa. Dacã titlul ales pentruprefaþã de Dan C. Mihãilescu face referire în specialla un proiect de studenþie al celor doi: Am fostpatru ani coleg de grupã cu Christian Crãciun (...)ºi (...) trebuie sã evoc aici acea carte plãnuitã a fiscrisã în doi, Cuvinte fericite..., Mircea Muthupercepe Intrãrile în labirint ca pe o anatomie asuferinþei de a exista prin cuvânt (...) ca un câmpde tensiuni intelectuale pigmentate confesiv sauîngheþate, pentru moment, în enunþuri cu valoareaxiomaticã.”

Labirintul este în fapt teritoriul înlãuntrul cãruiascriitorul e obligat sã rãtãceascã, hãþiºul de cuvinteîn care, cu cât va încerca sã facã luminã, scriind, cuatât se va afunda mai tare. Labirint fãrã ziduri,scrisul, un mare labirint invizibil, dincolo de „timp,substanþã ºi secol”, cum spune marele orb, ne-aînghiþit din primul moment în care am scrijelit pehârtie un cuvânt. Iar libertatea în mijlocul acestuideºert al cuvintelor este o cumplitã, ucigãtoareiluzie, el te închide mai exact decât orice zãvor.Aceastã pierdere a libertãþii individului datoratãscrisului nu este doar o temã de studiu pentruargumentarea acestui text, ea este o preocuparemult mai serioasã ºi mult mai veche. Doar aºaînþelegem insistenþa cu care se repetã întrebãriledespre rostul scrisului, precum ºi efortul de a gãsirãspunsuri. Uneori scriitorul stã de vorbã cu sineînsuºi, explicându-ºi motivul pentru care esteimperios necesar sã scrie, un act ce trece dincolo denevoia creaþiei, un mod de supravieþuire. Rãmânedialogul. Ai primit lumina sensului, ai potenþatgreutatea nopþii, ai desenat conturul fragil al

întrebãrii. Într-o incoruptibilã singurãtate. Apoi vinescrisul. (...) Scrisul mã elibereazã în mãsura în caremã elibereazã de el, mã aruncã în centrul lupteiarhetipale dintre Negru ºi Alb. (...) Scriu ca sã pottraversa noaptea ºi sã pot suporta aºteptareadimineþii. Iar dimineaþa este o foaie nescrisã.Rãmâne dialogul (...) într-o incoruptibilã singurãtate– este evident cã avem de-a face cu un dialoginterior, dar poate fi interpretat ºi ca un dialog cucititorul prin intermediul foii, care nu rãmâne totuºialbã. Iar nevoia de justificare nu este satisfãcutã, aºacã asistãm în continuare la enunþuri splendide:Scriu pentru cã, prin iluzoria stabilitate pe care osugereazã încremenirea (sculptatã hieroglific înpiatrã) sã-mi ofer confortul provizoriu al uneimiºcãri mãcar încetinite, observabile; Scriu adicãstau la coadã la dezastre. Fãrã ele, pagina ar rãmânealbã; Scriu, ca ºi când aº urla, cum zice cineva.Fiindcã, pe cât de mare este aglomeraþia la scrisuldespre apocalipsul cotidian, pe atât de copleºitoaretãcerea celor care ar trebui sã citeascã acestecuvinte. Dar toate acestea nu exclud îndoiala caretransformã prin scris toate rãspunsurile în alte ºialte întrebãri: Cum sã scrii, fãrã sã pui sub semnulîntrebãrii totul? În încercarea de a-i stabililegitimitatea, scrisul este, cum de altfel arrecunoaºte oricare slujitor al sãu, parte dinintimitatea individului, comparabil din acest punctde vedere cu actul erotic. Dar aceastã asociere nuface decât sã redeschidã o serie de întrebãricreatoare. Dacã a scrie este un act erotic, a scriedespre eros este un act erotic la puterea a doua?Pânã la urmã, erosul este începutul sau finalul unuilung proces al lumii? pentru cã despre eros nu sepoate scrie decât interogativ, translativ. Adicãmutând lucrurile într-o întrebare perpetuã. Intrândîn labirint cu scopul precis de a-i afla scrisuluimotivaþii ºi rosturi clare, ne trezim în faþa cãrãrilorcare se multiplicã la infinit, unde orice rãspuns pecare credem cã-l primim aduce la urmãtorul pas onouã întrebare. Dacã cititorul crede cã la fineleacestui traseu, pe cât de sinuos la prima vedere pe-atât de profund ºi acaparator, va gãsi rãspuns laspinoasa ºi obsesiva întrebare: de ce scriem?, seînºalã. Cu atât mai mult cu cât aºteptarea nuvizeazã un efect liniºtitor: Tristeþea este cã nuputem ºti niciodatã dacã a scrie înseamnã vindecaresau doar prelungirea agoniei.

Asistãm oare la un apus al limbajului? S-aconsumat el într-atât încât cãutãrile noastre nu vorface altceva decât sã-i constate finitatea? Pentru cãºi acesta este scopul cercetãrii labirintului din care,odatã intraþi, nu vom mai reuºi sã ieºim decâtdescoperindu-ne aripile, crescute, cum spune poetul,înlãuntru. Construcþie teratologicã, labirintul e legattotuºi de mitul zborului. Aidoma e ºi labirintulinextricabil al limbii: cel pe care l-a înghiþit nu maiare scãpare decât în sus. ªi mai departe, întrebareacare se impune: Ce va urma dupã epoca limbajului?Imaginea de dupã nu e deloc una apocalipticã ºidacã moartea limbajului atrage dupã sine trezireaaltor simþuri de percepere a lumii, mai cã ne dorimsã se întâmple asta. Citatul urmãtor e un poem, ºinu doar cã nu are nevoie de o interpretare, dar nicinu-i pot ºtirbi frumuseþea trunchiindu-l. Iatã: o zide toamnã în care sufletul îþi incendiazã pãdurileprin ochiul lacom de culoare ºi de lumina adormitãîn frunze. O astfel de zi este o înfrângere ºi neimpune sã-l invocãm smeriþi pe marele Vindecãtorpentru a reinstaura omologia dintre limbaj ºiluminã. Egalitate mereu necesarã ºi mereu preafragilã. Vom visa frumos o cãdere de îngeri ºi vom

deschide ochii acolo unde nimic din toate astea nuexistã. E ultima încercare la care epuizanta epocã alimbajului ne supune. Iatã poezia regãsitã într-oimagine ºi chiar dacã nu ne-ar fi fost arãtatãfolosindu-se instrumentele limbajului nu înseamnãcã ea n-ar fi existat. Sã fie poezia calea de salvare alimbajului? Romanticii privilegiau poezia, osocoteau limbajul originar al omenirii. Vomredescoperi limbajul poetic, acum, la sfârºit de cicluistoric? Însã, aºa cum îi stã bine unui labirint, nune lasã prea mult sã ne bucurãm de potenþialaexistenþã a unei portiþe de salvare: Serpentiform,limbajul poetic este o ispitã care-þi promiteparadisul, alungându-te necruþãtor din el. Cu toateacestea se pare cã nu avem alternativã ºi trebuie sãrecunoaºtem cã, în ciuda virtualului care ocompune, poezia este realitatea ultimã a lumii.

Nu am citit nicãieri o definiþie mai poeticã datãcuvintelor ºi nici despre marea lor putere, ca armepe care le folosim unul împotriva celuilalt, nu sepoate spune ceva mai clar. Pentru cã nimic nu emai ziditor decât cuvintele ºi nimic mai distrugãtor.M-a fascinat întotdeauna forþa de seism a cuvintelor(cel puþin tot atât ca ºi forþa lor ziditoare), dar maiales fascinaþia pe care aceastã forþã o exercitãasupra oamenilor. Ei sunt atât de mândri de a-ºiarunca unii altora aceste focoase nucleareneamorsate! (...) Cuvintele nu sunt cireºe oriportocale. Ele aparþin mai degrabã nucilor saumigdalelor, au coaja tare ºi uscatã pe care trebuie são spargi ca sã le descoperi miezul.

Intrãri în labirint este o carte-mozaic, ominunatã colecþie de cioburi colorate, unele maiintens, mai pãtimaº, altele mai pline de melancolie,dar toate reflectând teme majore dintr-un periplucultural de mare actualitate. Structuratã ca un jurnalde idei, ale cãrui texte graviteazã în jurul obsesieilabirintului, cartea este în fapt o formã deexprimare a cãutãrii de sine în sine. Volumul poatefi deschis oriunde, citit de la început la sfârºit, sauinvers, fãrã a-i fi afectatã în vreun fel cititoruluicomprehensiunea. Ba mai mult, oricare filã îþi oferãpãrticica de bucurie pe care o aºtepþi de la textulscris, atunci când realitatea te obligã sã cauþi acestsentiment într-un spaþiu virtual. Pentru cã, spuneautorul, bucuria este singura care învinge sãlbãticiadin noi, iar cartea este o inimã pentru cã inima estecartea lumii.

Un singur text dintre cele care compun Intrãriîn labirint se distanþeazã într-o oarecare mãsurã decelelalte. Este un scenariu imaginat, scenaCrucificãrii vãzutã printr-un binoclu, de cãtre cinevanecunoscut. O ficþiune emoþionantã, în stare sãprovoace capacitatea de imaginare într-o asemeneamãsurã încât te întrebi dacã ochiul care priveºteprin lentilã nu îþi aparþine. Recitind acum, cândscriu despre carte, un paragraf din aceastã poveste,realizez cã tocmai acest text diferit le dã unitatecelorlalte. Femeia, al cãrei chip constituie ultimaimagine vãzutã prin obiectiv (Maria Magdalena?),ridicã de pe jos binoclul aruncat de soldat, acum culentilele crãpate, strângând cu atenþie fiecare ciob ºivârându-le pe toate într-un ascunziº al largului eiveºmânt. Cioburi, lentile sparte, texte mozaic, toateîmi reveleazã o imagine caleidoscopicã. Binoclu,caleidoscop, labirint - asociere de termeni, amestecde idei, totul într-o învãlmãºealã ameþitoare din carenu vrei sã te smulgi, aºteptând sã-þi aparã în cale oaltã cãrare, ºi alta, ºi alta, la nesfârºit, convins fiindcã autorul nu te va lãsa în zadar sã rãtãceºti. Pentrucã, din punctul meu de vedere, cartea lui ChristianCrãciun nu este un labirint, ci o hartã care teghideazã prin labirint. Iar cãlãtoria la care ne invitãscriitorul continuã ºi în celelalte cãrþi ale sale, careîn acest an, graþie Editurii Eikon, vor fi reeditateîntr-o serie de autor. Gând la gând cu bucurie!

!

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

6 TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

Ani Bradea

Harta labirintului

Nicolae GojaDoi pe o cruceEd. Eurotip, Baia Mare, 2015

Ceilalþi oameni unde sunt? Au murit cu toþii.”Aºa se încheie ultimul roman (al cincilea) allui Nicolae Goja - Doi pe o cruce. Aºa se

încheie, cãci de început începe cu un motto pepagina 1: „Pilat rãspunse: Ce am scris, am scris.”(Evanghelia dupã Sf. Ioan, 19.22). Cu acest romanautorul se „mutã” de la þarã la oraº, de la Cicârlãuîn Baia Mare. În Baie în centru, într-o casãmedievalo-burghezo-comunisto-postdecembristã –casa Karoly. Cu oamenii care locuiesc aici cu chirie,apoi cumpãrãtori de bunã credinþã aiapartamentelor, apoi scoºi afarã de cãtre fostulproprietar, care nu se ºtie dacã mai trãieºte, dacã n-abeneficiat de despãgubirea „optanþilor”, dacã nucumva altcineva se dã drept proprietar. Locuitoriiacestui imobil sunt personajele cãrþii lui NicolaeGoja. Cu „personajul principal”, Gabriel Filip,cunoscut sub numele de Picu.

La o primã citire, nimic care þine de divinul reli-gios, mai degrabã poate de unul „cotidian”. De unulcare se manifestã între ºi prin oameni. Textul cãrþiimerge pe o „zugrãvire” realistã a personajelor; nuneapãrat cu migalã, dar cu multã tandreþe, dragosteºi smerenie. Uneori face apel ºi la jurnalism saueseu. Poate cã aceste din urmã pasaje ale cãrþii suntuneori prea lungi. În marea lor majoritate þin deactualitate, iar polemica, mai ales cea de idei, estebinevenitã. Crudã. Fãrã menajamente, fãrã inutilepoliteþuri.

Întâi avem locul faptelor – casa retrocedatã (sun-tem, ca timp, dupã 1989) deþinutã de KarolyLudovic în Baia Mare, piaþa Libertãþii, str. Turnului,str. Cetãþii ºi str. Criºan, cu chiriaºii: FilipaºcuGavril, Vancea Solomiaº Dana, Barabaº Adalbert,Varga Rudolf, Buda Tiberiu, Nemeº Alexandru, FilipMaria, Popp Toader ºi Konyves Martin. Mai intrã înscenã Sandu Nemeº, artist plastic ºi portar, Pia, soþialui Picu. Picu este însã cel care „leagã” într-un felaproape toate evenimentele din zisul imobil, în care,dupã ce a fost „pãrãsit” (daþi afarã) de toþi locatarii,rãmâne paznic peste camerele goale ºi aproapeajunse în ruinã, imobil de care, dupã ce a fost evacu-at, nu se mai îngrijeºte nimeni. „Moare” ºi el ase-meni foºtilor chiriaºi. Dacã înainte era un „locsacru”, adicã unul în care oamenii trãiau „la casalor”, adicã în „biserica” lor cotidianã, la final zisa„bisericã” rãmâne pustie, „populatã” doar de fan-toma îmbãtrânitã a lui Picu. Am insistat asupra imo-bilului, pentru cã nimic nu este întâmplãtor în„povestea” pe care ne-o spune autorul. Chiar ºi imo-bilul din Baia Mare îºi are crucea lui sau, mai binezis, locul lui, al doilea, pe cruce.

„Domnul Picu nu gãseºte credibilitate în faþanimãnui, nici mãcar în faþa lui însuºi, face de toateºi totuºi nimic, se pricepe la orice ºi nu miºcã undeget pentru ceva, este paradoxal în toate ºi coerentcu el însuºi în a nu produce nimic concret. Activ,are pãreri ºi minte, este genial, a inventat capcanelepentru þãnþari, doboarã pe oricine cu mobilitatea ºiagilitatea sa verbalã. Ca tot românul crescut încomunism, umblã rar la bisericã, are voce de cantor,dar crede ºi nu crede. Este un foarte bun cititor, arestudii liceale, remarcã subtilitãþile ºi nodurile ºi sem-nele caracteristice ale oamenilor ºi faptelor, explo-reazã mereu filonul de aur plantat ici-colo de reali-tatea complicatã. Observã imaginile proaspetedespre oamenii de astãzi, investeºte timp sãpriveascã ºi sã asculte. Chiar dacã este miop de felullui fizic.” Acesta este Picu descris de cãtre autor ºicredem cã este o fiºã foarte bunã a postului sãu depersonaj pricipal. Autorul „îl ia” de la grãdiniþã (de

pe la cinci ani) ºi-l „duce” pânã la bãtrâneþe. Precumse spune în „fiºã”, Picu nu face nimic, nimic practic.Vobeºte ºi bea, bea, fumeazã ºi vorbeºte. „Vorbãria”lui este cea care „leagã”, fie jurnalistic, fie eseistic,romanul. În special, „dialogul” care are loc cu dom-nul Moka, cãlugãr minorit, bãnuit pe nedrept cã arfi tatãl lui Picu. Cãci Picu este copil din flori ºi nuva afla niciodatã, de la Maria Filip, maicã-sa, cine îieste tatã. Pentru Picu, spusa lui Pilat se transformãîn „ceea ce am vorbit, am vorbit”.

Câteva din adâncimile cãrþii Doi pe o cruce ni sedezvãluie prin Picu. „Vorbãria” sa aduce un pic cuaceea a lui Socrate. Numai cã Picu nu face maieuticãºi nici nu spune cã ºtie cã nu ºtie nimic. ªi, pânãchiar la final, nu are un daimon care sã-i spunã cãeste înþelept. El este apodictic ºi ºtie tot. E drept,ºtie altfel decât conlocutorii sãi, dar „ºtie” tot despreaproape orice. „Daimonul” sãu va fi o presupusãscriere religioasã (probabil creºtinã) pe care spune cão realizeazã. În roman, aceastã scriere rãmânenescrisã.

Doi pe o cruce ar putea fi Picul însuºi. Micfiind, spune cã el este mama sa. „Nu am mamã, eusunt mama.” Mai apoi: „Omul poate ajunge laesenþã doar de unul singur, prin experienþe person-ale directe”, „nu existã intermediar între eu ºi eu,înþelegerea profundã a vieþii nu ne-o poate dãruinimeni din afara noastrã.” Pentru ca în final: „Tineriiîi cumpãrã bere ºi îl ascultã pe acest bãrbat cuochelari ºi barbã, atât de straniu în hainele salenegre.” „Dar nimeni nu-l mai bagã în seamã pedomnul Picu, decât cei care nu-l cunosc.” A-þi fi pro-pria mamã înseamnã a-þi fi propriul daimon. Înseam-nã a te alãtura acestuia pe „o cruce”. Ar putea fi ºidouã cruci, ar putea fi cei doi situaþi unul pe o faþã,celãlalt pe alta. Ar putea sta ºi unul lângã altul saupeste altul. Lui Picu nu-i este strãinã niciuna dintrecombinaþiile de mai sus. ªi, desigur, mai sunt ºialtele. Ar putea fi Picu (unu) cu fiecare locuitor alimobilului (doi). Ambii „rãstigniþi” în cotidian. Arputea fi Iisus Fiul, cu un alt Iisus, muritor de rând,asemeni nouã tuturor.

Ar putea fi, „doi pe o cruce”, autorul ºi scriereasa. Abia faptul acesta devine esenþial pentru noi toþi,cititori care încercãm sã înþelegem ce înseamnã„crucea scrisului”. Dar ºi cititorul ar putea fi gânditca fiind însãºi „crucea”. Poate cã dãm prea multãimportanã cititorului, dar pe crucea sa stau ºiautorul ºi scrierea sa. Numai cã fãrã autor ºi carteasa, cititorul nu ºi-ar mai avea locul ºi rostul. Aºa cã,mai întâi îi considerãm pe cei doi ca fiind crucea. Ocruce oarecare, dar o cruce unicã. Dualitatea dã mul-tiplu, unu este recesiv multiplului. Întotdeaunaplecãm de la multiplu pentru a ajunge la unu. De laontic la ontologic. De la viaþã la inteligibil.

Cartea are douãsprezece capitole, fiecare capitolare ca titlu „o cruce”: prima, a doua..., pânã la aunsprezecea. Ce-a de-a douãsprezecea este „O crucepentru toþi”. ªtim cã, urcând Golgota, Iisus s-a opritde 12 ori. De tot atâtea ori ar trebui sã se opreascãºi preotul care duce mortul la groapã. Numai cã încazul lui Iisus, mortul este Fiul lui Dumnezeu. Esteviu. Este, poate, în carte ceasul din turn, care,reparat, merge „la fix”. Aºa merge ceasul, nu ºi tim-pul. Care ar pãrea cã este acelaºi pentru toþi, dar, dela Einstein încoace, nu mai avem separate cele douãentitãþi fizice sau astrofizice. Avem spaþio-temporali-tate. Dar, pentru creºtini, avem aceeaºi cruce pentrutoþi. De-o parte omul, de cealaltã credinþa sa.Aceeaºi, ºi omul, ºi credinþa. Atâta cât sunt. „Pentrutoþi” nu înseamnã neapãrat pentru fiecare. „Ceilalþioameni unde sunt? Au murit cu toþii.”

Ajuns sã locuiascã în 30 de camere, mai ales înaceea a domnului Moka (cãlugãrul), Picu stã în fapt,precum o nãlucã sau un strigoi, în „biserica cotidi-anã”, care este goalã ºi cãreia îi trebuie un „sfânt” ºi

o „scriere”. Aici mi se pare cã domnul Picu, pe carenu-l mai ascultã nimeni dintre cunoscuþi pentru cãtoþi sunt morþi, se substituie autorului. Devine unaltul al sãu. Cãci domnul Picu, în „biserica” sa, scrie.Scrie ceva „religios”, adicã ceva care dã viaþã.Daimonul adunã multiplu în ceva scris, în ceva inte-ligibil.

În al treilea rând, romanul lui Nicolae Goja maiare ºi adâncimea eseului. Mare parte din carte esteconstituitã din „eseuri” pe diferite teme, aproapetoate purtând „amprenta” gândirii domnului Picu.Dar nu numai. Temele sunt diverse, cu subiecte con-temporane, cotidiene: religie, bisericã, biserica orto-doxã ºi cea unitã, puritatea, mila, perfecþiunea,moartea, copilul, arta ºi artiºtii, cãsnicie, familie, li-beralism, capitalism, comunism, beþie etc. Este unuldintre nivele cele mai consistente ale acestei cãrþi. Înfapt, omul trãieºte nu numnai pentru autoconser-vare, ci ºi în „orizontul misterului”. ªtiindu-i gân-durile, adicã înþelesul dat de cãtre el (omul) lumii ºisieºi, omul ni se revelã mai în adâncime, iar faptelesale cotidiene capãtã semnificaþii mai limpezi, uneoridiferite de cele pe care le-am putea percepe zilnic.Omul ca atare primeºte astfel prin text o altã consis-tenþã, o limpezime pe care de altfel o avea, dar carea fost pânã acum nevãzutã de cãtre semeni, vecini,comeseni. Aici, în „eseuri” prinde consistenþã ºiconvinge domnul Picu. Caracterizarea lui Picu pecare am citat-o mai sus este ºi una a modalitãþilorde argumentare din „eseuri”. A dezbaterii ideaticeasupra cãreia stãruieºte, ca asupra unui personaj dis-tinct, autorul.

Nu mã voi ocupa aici de ideile spuse ºi argumen-tate în cadrul lor, dar ele ar putea constitui unfoarte interesant eseu. Ar fi dezvoltatã astfel „dimen-siunea filosoficã” a prozei lui Nicolae Goja. Delocde negljat.

„ªi Pilat a scris ºi titlu ºi l-a pus deasupra Crucii.ªi era scris: Iisus Nazarineanul, Împãratul iudeilor!”(Ioan, 19.19) „Pialt a rãspuns: Ce am scris, amscris.” (Ioan, 19.22) Nicolae Goja nu-ºi asumã decâtultimul verset. Acela al scrisului. κi asumã faptul dea fi „doi pe o cruce”, adicã autorul ºi, mai apoi,scrisul sãu.

Scrisul sãu este uneori molcom, limpede, deprozator aºezat, care-ºi cunoaºte bine „meseria”.Alteori este nãvalnic, abrupt, cinic, pamfletar, luptã-tor pentru idealuri de nerezolvat. ªi nerezolvabile.Acute însã. ªi în trãire, ºi în gândire. Un realist ºi unraþionalist de primã mânã. Un prozator asemeni.

!

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015 7

Ioan Negru

„Ceilalþi oameni unde sunt?”

Filip FlorianToate bufniþeleEditura Polirom, Iaºi, 2013

Filip Florian este un scriitor nãscut sub zodiacelebritãþii, publicat în þarã, dar ºi înstrãinãtate, unde mãrturiseºte cã este mai bine

receptat ºi mai apreciat. A debutat în 2005 curomanul Degete mici pentru care a fost premiat deUniunea Scriitorilor din România, dar ºi deRomânia literarã la secþiunea debut. Acest roman s-a bucurat de numeroase traduceri în þãri precum:Ungaria, Polonia, Germania, Slovacia, S.U.A.,Bulgaria, Italia, Spania, iar un alt roman, Zileleregelui, publicat în 2008, a fost considerat romanulanului ºi a fost apreciat cu o prestigioasã distincþie,Premiul „Manuscriptum”, acordat de MuzeulNaþional al Literaturii Române. În 2006 îi aparevolumul Bãiuþeii, publicat împreunã cu fratele sãu,Matei Florian, iar în 2013, vede lumina tiparului,din amabilitatea Editurii Polirom, romanul Toatebufniþele.

„Dupã mine, asta este esenþial în literaturã: calucrurile sã fie plauzibile, nu doar posibile”,mãrturiseºte autorul într-un interviu acordat luiVlad Mixich, în 2009.

Romanul Toate bufniþele debuteazã sub semnulmemoriei, cu un motto din Bohumil Hrabal: „Þineminte ce-þi spun, Milton, cea mai frumoasãînsuºire a omului e memoria”. Memoria este ceacare aduce în prim-plan poveºti, experienþe, trãiri,cãrora autorul le dã viaþã, fãcându-le nu numaiposibile, ci ºi plauzibile, cãci, aºa cum pertinentmãrturiseºte pe coperta a patra a cãrþii: „Dacãoamenii, toþi oamenii, s-ar sãtura într-o bunã zi depoveºti, cred cã sufletele s-ar usca, s-ar topi ºilumea ar arãta ca un pustiu”, iar „La sfârºitulsfârºitului, zic eu, o sã existe un singur mareregret, cã nu-l vom mai putea povesti”. În proza luiFilip Florian nimic nu este forþat, predominãnormalitatea, firescul expresiei, personajele suntdesprinse din realitate, evidenþiindu-se prinnaturalul lor, prin latura umanã.

Discursul narativ se concentreazã în jurul adouã planuri subiective care alterneazã, douã spaþiicare contrasteazã: primul plan ne introduce într-ununivers calm, jovial, paradiziac, un spaþiu alcopilãriei petrecute într-un oraº de munte, imediatdupã Revoluþie, iar cel de-al doilea plan gliseazãspre destinul unei familii de intelectuali, orememorare a perioadei sub comunism.

Naraþiuni fluide, construite contrapunctic, celedouã poveºti par a se derula asemenea uneipelicule cinematografice, dezvoltându-se în jurulunor teme ºi valori precum prietenia, dragostea,onestitatea. Primul plan narativ cu care debuteazãromanul, este liniar, cuminte ºi surprinde copilãriapuºtiului Lucian, zis Luci, o perioadã liniºtitã, cuîntâmplãri inocente petrecute în libertateapostdecembristã, secondatã de povestea tristã aunor intelectuali din Bucureºti, constrânºi ºicondamnaþi de sistemul comunist. Fericirea lui Lucie fireascã ºi constã în lucruri simple: finalizareaunui tunel prin zãpadã pentru care este rãsplãtit cuo bezea, de fata brunetã venitã în vacanþã; înpactizarea cu Sandu, prietenul lui, împreunã cucare cere o taxã turiºtilor care se încumetã sãcoboare muntele pe jos, pânã în momentul în care,Ene Tirilici, mecanicul telefericului, replica vie amãtuºii Mãrioara din Amintirile lui Creangã, ledeconspirã planul: „þinea pancarta noastrã lasubraþ, m-a înºfãcat de guler ºi nu mi-a mai datdrumul, se rãstea apãsat, ce faceþi aici, mã

sfrijiþilor? Furaþi? Mã trãgea tare de-o ureche, atâtde tare încât m-am temut sã nu mi-o smulgã”. Lucieste salvat de furia dezlãnþuitã a mecanicului, de„un înger pãzitor”, pe nume Emil Stratin, unpersonaj reflexiv, care mediteazã asupra trecutuluisãu pe care încearcã sã-l accepte ºi sã-l recuperezeprin amintiri. Tehnica este a romanului modern încare planurile alterneazã când în spaþiul uneiCapitale asediate, când în spaþiul calm, al copilãrieilui Lucian, un bãiat de 11 ani. Destinul bãiatului,care provine dintr-o familie modestã, cu un tatãbeþiv ºi o mamã care merge pe la marile doamnepentru a asigura existenþa familiei, se schimbã înmomentul întâlnirii cu Emil, care va exercita oinfluenþã beneficã asupra copilului, educându-l fãrãca acesta sã realizeze, oferindu-i accesul la culturãgratuit ºi fãrã insistenþe: „Nu m-a dãdãcit ºi nu m-aplimbat, n-a încercat sã mã convingã cã uninterpret e mai bun decât altul, cã o linie melodicãe mai izbutitã sau cã un stil ar fi suveran”. Lucianse va apropia de Emil, gãsind în el tatãl absent, iarLuci va substitui, într-o oarecare mãsurã, copilul pecare Emil nu a putut sã-l aibã aproape. Întâlnireadintre ornitologul amator ºi meteorologul îndevenire, Lucian stã sub semnul prieteniei ºi aliniþierii. Emil îl apropie discret pe Luci de lumeabufniþelor, îl ia pe bãiat în peregrinãrile lui prinpãdure ºi urmãresc împreunã comportamentulpãsãrilor. Discursul ia aspecte reflexive ºi iniþiatice,Luci strãduindu-se sã devinã copil-pasãre, sã vadãdincolo de aparenta luminã, încearcã a desluºicontururi ºi a pãtrunde esenþe. Aceste cãutãridevin, în fond, încercãri de a intui un reperspiritual, de a descoperi un echilibru ºi adevãratatrãire interioarã: „Poate a contat cã îmi doream sãvãd ca bufniþele, în beznã, dincolo de forme ºicontururi”; „visam sã fiu un copil-pasãre”.

În celãlalt plan, Filip Florian contureazã oimagine cât mai plauzibilã a realitãþii sociale sub

comunism. Tiparul urmeazã o schemãrecognoscibilã: bunicul lui Emil, Ioan Stratin,bijutier iscusit, a ispãºit o pedeapsã de 6 ani pentrucã adãpostise un fugar din Insula Mare a Brãilei,un ucenic pe care l-a ajutat sã treacã graniþaiugoslavã; tatãl, fost profesor de istorie, ajuns

învãþãtor la þarã fusese închis timp de 4 ani ºi„refuza sã povesteascã închisorile prin caretrecuse”, „pentru el, felia aceea de timp era mutã”,confiscarea proprietãþilor: casa de lângã Ciºmigiu,ferma de la Cernica, magazinul de pe caleaVictoriei, toate acestea îi împing spre o existenþãmodestã, limitatã. Emil, deºi trãieºte cu pasiunedragostea alãturi de Lia, absolventã de medicinã, seva rata deoarece îºi petrece întreaga tinereþe peºantierele patriei, refuzând sã devinã informator.Lia îi va trãda sentimentele, înºelându-l. Finalul eieste unul dramatic, ea va muri într-un accident demaºinã, iar de fiica lor, Irina, Emil se va înstrãina,vizitând-o doar la sfârºit de sãptãmânã. Aceasta seva cãsãtori cu un francez, stabilindu-se la Paris,unde protagonistul va merge pentru a-ºi vindeca oboalã gravã ºi unde îºi va cunoaºte nepotul, peDaniel.

Interesante sunt reflecþiile în ceea ce priveºtesubteranele destinului, redate într-o manierãrealistã: „am observat cã, alãturi de mine, Irina nuprea se joacã, nu prea râde”, „Practic, eram bunicullui doar pe hârtie, iar relaþia noastrã era o gogoaºãumflatã, un balon de sãpun”. Tristeþea personajuluieste retrospectivã, Emil face o incursiune întrecutul sãu aflat sub semnul unei mari dezamãgiri.Este vorba, în construcþia protagonistului, de ovocaþie lucidã cu care îºi rememoreazã aniitinereþii, confesiunea dobândind valenþeterapeutice. Fluxul narativ nu vizeazã neapãratsenzaþionalul evenimenþial ºi al faptelor, ciîncercarea personajului de a-ºi accepta destinul,prin apropierea de un prieten din altã generaþiecãruia i se mãrturiseºte. El nu face uz de artificii,dimpotrivã mãrturisirile lui redau complexitateaexistenþei, iar despre sentimentul vinovãþieipersonajului, citim pagini impresionante prinnatura lor confesivã. Astfel, autorul nu urmãreºtesã creeze un roman de facturã socialã, ci unulreflexiv, nelipsind, pe alocuri, accentele politice,sociale din discursul narativ în care trecutul ºiprezentul se înlãnþuie. Filip Florian reuºeºte sãcontureze, printr-o scriiturã simplã, dar de o forþãepicã impresionantã, atât o lume exterioarã, apusãcât ºi psihismul unui personaj frãmântat detrecutul sãu.

Într-un registru când ludic, când sobru ºi grav,prozatorul surprinde clipe, episoade din curgereatimpului, din cotidian ºi le transfigureazã într-undiscurs ficþional.

!

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

8 TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

Imelda Chinþa

Prietenia din umbrã

Dragoº Pãtraºcu Atunci, acum (2012), instalaþie,obiecte asamblate, desen, 200x70x60 cm

Poezia Elenei Cãrãuºan se caracterizeazãprintr-o anume rupere de ritm aelementaritãþii fiinþei, iar pe firul timpului,

gândit ca duratã bergsonianã, se fixeazã memoriaprecum un con rãsturnat, cu vârful înfiptmelancolic în secunda prezentului ºi cu bazaîndreptatã evanescent cãtre cer, acoperind trecutulvag cu tot mai deºirate amintiri ºi anticipândviitorul la modul vagant, cu tot mai întunecatefantasme ale Marii Treceri ineluctabile. Ceea ceimprimã o structurã acestei imagologii totuºidisciplinatã cerebral este dimensiunea muzicalã,explicitã inclusiv în plan terminologic, ademersului poetic: „... arcuºuri se plimbã printrecuvinte /.../ Las braþele purtate de arpegii fugare /jocuri sonore îmi mângâie mintea” (Drumulmeu).

Avem o poezie mai curând anti-calofilã,discursivã, sentenþioasã, apoftegmaticã, elipticã ºiuneori frustã sub raportul inventivitãþii metaforice,în care nevoia de vindicaþie eticã ºi sermonizareeste clamatã explicit: „Am luat fruntea de la cei cucuraj / ºi n-am lãsat sã se aplece, / nici genunchiisã se îndoaie / când metalul putea fi schimbul /unui troc – ca apanaj / al celor isteþi cu faþa rece,/ la ºantajul ce curge-n ºiroaie” (Poveri). Fiinþadeterminatã este fatalmente decompozabilã, iar

marote definitorii ale filosofiei existenþialiste, cumar fi: imposibilitatea comunicãrii autentice,sentimentul finitudinii ºi al solitudinii, angoasa ºiresemnarea în faþa absurdului îºi fac simþitãprezenþa: „Din norul întunecat ce acoperã rãsãritul/ mi-ai dat umerii laþi / sã pot duce povaraînsingurãrii; / tãcerea e rãspunsul meu / la ºirulde inele desfãcute brusc / în liniºtea înaintãrii, /când inel dupã inel se rostogolesc / ºi tenebrelescot vãlul spre luminã: / se vede asfinþitul” (Mi-aidat).

Universul poetic al Elenei Cãrãuºan esteconstruit metodic, aproape didactic, cu explorareacvasi-exhaustivã a cerului ºi a pãmântului, a lumiiexterioare ºi a sufletului nostru, a icoanei lumiivãzute ºi a celei nevãzute, implicând de toate,strãlucirea stelelor ºi cerul nesfârºit, bucuria ludicãa copilului ºi neliniºtea metafizicã a maturitãþii,timpuri ºi anotimpuri, primãvara setei de viaþã ºitoamna extincþiei dãtãtoare de melancolie, luminarece a depãrtãrilor ºi fericirea clipei efemere. Existãaici, fãrã îndoialã, o poezie a extincþieitransfiguratã pânã la trans-substanþiere: „Ce scurtãe ziua ºi noaptea ce sfântã, / când trup nu maiam ºi braþele-s gânduri. / Alerg în dorinþi,timpanele din ecou îmi cântã / abandonez

scheletul, sã fie în naufragiu, / las timpul în urmã,orele gheme de fum” (Promisiune).

Elena Cãrãuºan scrie, fãrã sã fi avut un contactsistematic cu mediile ºi modele literare, o poezielipsitã de afectãri manieriste, care exceleazã prinonestitatea trãirii, precum ºi – uneori – prinsuprafaþa abruptã ºi abrazivã a stilului. !

Cornel CotuþiuDe dragCluj, Editura Eikon, 2014

Volumul de prozã De drag, semnat descriitorul Cornel Cotuþiu, apãrut într-unproiect editorial al Bibliotecii Judeþene

„George Coºbuc” din Bistriþa-Nãsãud, prezintãîntâlnirile faþã în faþã sau prin corespondenþã cutrei doamne care acapareazã atenþia unui scriitortitrat, în care îl putem regãsi, de ce nu, chiar peautor.

Ozana, Viviana ºi Gruºenka sunt muzelescriitorului, întâlnindu-ne cu ele în trei capitoleale cãrþii. Volumul debuteazã cu rãfuialapersonajului principal cu un coleg scriitor, care apierdut una dintre cãrþile dragi. Cunoscut fiindpentru vorbele lui directe, fãrã menajamente,scriitorul îl face pe colegul M. cu ou ºi oþet,declarând rãspicat cã „Dobitocul de M e un maremãgar”. Personajul masculin principal este prezentprin scrisorile sale, Ozana fiind cea care ar fiprotagonista unui jurnal în care îºi expunegândurile, trãirile, ideile. O corespondenþã bazatãpe sinceritãþi, pe împrumut de cãrþi, pe gânduridespre viaþa cotidianã: „Am nevoie numai de tine,de o cafea ºi de un colþiºor din timp, departe deochii iscoditori. Acolo chiar ºi tãcerea ar spunemai mult ºi ar fi mai cinstitã decât toate gesturileºi vorbele aruncate printre replici banale ºigrosolane, venite din stânga sau din dreapta ºi decare sunt aºa de sãtulã”.

O poveste încurcatã, în care Ozana îºi ceredreptul de mamã: „Am nevoie de un copil”, iarbãrbatul îi rãspunde prin versuri: „De la rãsãrit laapus/ E o cale fãrã sfârºit/ ªi oamenii o cautãzilnic/ Fãrã a putea sã-ºi spunã/ Am ajuns” sau„Mi-am întrebat gândul/ Dacã nu cumva/ Cerul eînnorat”. O poveste trãitã de autor în preajmavârstei de 30 ani, culmea, declarând cã „e pentruîntâia oarã când o asemenea aniversare nu mai

înseamnã nimic pentru mine”. Despre legãtura cuOzana, scriitorul spune: „M-am învãþat cutabieturi. Am unul special ºi unic: tabietulOzana”.

Povestea se încheie cu o scrisoare aprotagonistului: „Draga mea ficþiune, depãrtãrile,absenþa vãd cum lucreazã într-un ritm, într-omanierã cum nu mã aºteptam. Dumnezeulemare! Ne umplem viaþa cu cuvinte! Aº fi vrut sãte vãd, mi-aº fi aerisit puþin sufletul”.

Partea a II-a este dintr-un jurnal de la sfârºitulsecolului trecut, o poveste frumoasã din perioadaîn care protagonistul Flaviu era numit inspector laConsiliul Judeþean, comunicarea dintre cei doifiind, pentru început, una mai mult pe laturaspiritualã, întâlnirile scurte la Comitetul pentruCulturã sau în renumita garã în care, de-a lungultimpului, au poposit multe personalitãþi, ghicind,bineînþeles, nodul feroviar Beclean pe Someº.Simplele atingeri devin ritualuri, amintindu-ne depovestea lui Mircea Eliade – Maitreyi: „Apoisãrutul mâinii, iar palma. Priviri. Nu ºtia cum ºide ce, am simþit cã trebuie, mi-am retraspalma...”, „M-a sãrutat. Apoi cum nici n-amîndrãznit sã visez, apoi nu mai ºtiu, am fostacolo, toatã, pe buzele lui”. Viviana considerãîntâlnirile cu Flaviu adevãrate evenimente. Deºi aufost 2-3 clipe fericite, unice, perfecte: „Seara cudansul la C, 31 ianuarie. A fost 15 februarie, cuîmbrãþiºarea aceea parcã pregãtitã de amândoi,atât de tare ne-am potrivit unul în braþeleceluilalt. A fost 8 martie... cu îmbrãþiºãri febrile,îmbrãþiºãri cum pentru mine n-au mai fostaltele... Au fost zilele acelea, una dupã alta, cândpreþ de clipe, în privirile noastre, era lumea, cândnu existam decât noi ºi când eram amândoi aºade fericiþi”. Apoi, reîntâlnirea sub sigla aceleiaºiºcoli, când protagoniºtii devin colegi ºi mai apoidestinul. Deºi mesajul a fost „sã nu pleci fãrãmine”, viaþa a luat o altã întorsãturã.

Partea a III-a este dedicatã întâlnirii, dupã 40de ani, cu Gruºenka, adicã Olivia Pop, colega defacultate stabilitã acum peste Ocean. Ocorespondenþã densã în care Olivia este numitãba cu alintul „Dragã fãtuco”, ba „Gruºenka”, însãîn care se vãd trãirile adânci dintre cei doi,aceastã întâlnire venind „ca o picãturã de apã viedupã 40 de ani”. Autorul declarã cã doar acumare posibilitatea de a o rãsfãþa pe aceastãdoamnã, întâlnind o seducãtoare armonie întreisteþime ºi feminitate. La rândul ei, Olivia declarã„Mi-e drag de tine, sunt mândrã de tine, nici cãse putea sã te admir mai mult, iar faptul cã tegândeºti cu duioºie la mine mã face sã realizez cãºi eu simt la fel”. Scrisorile sunt scrise înbiblioteca personalã sau pe colþul unei mese dinbar, unde o chelneriþã scrâºneºte scaunele,zgâriind timpanele scriitorului. Interesante suntrelatãrile scriitorului despre viaþa de zi cu zi, aºacum ar fi reþetele din bucãtãrie, plimbãrile cuLola (cãþeluºa scriitorului) sau bucuriile zãpezii depe aleea Gãrii.

Regãsim în carte, dincolo de ficþiune, ºirealitãþi concrete, aºa cum sunt romanele „ªarpelealbastru”, „Securea cu rotile”, „La noi” ºi detaliidin atelierul de creaþie. Apoi, localitãþile din judeþ,precum Dumbrãviþa, Maieru, artiºti precumMarcel Lupºe, Ioan Pintea, Vasile Fanache.Spiritual din fire, dar ºi cu o uºoarã undã deglumã, autorul „pupãcios din fire” se semneazãde multe ori „Vlad Þepeº de pe Someº”.

„Semificþiunea de pe Someº”, dupã cumnumeºte personajul feminin povestea, se încheiecu gândul la o vizitã peste Ocean, atunci când,bãnuim, Flaviu se va întâlni cu „scumparecuperatã”.

Cartea lui Cornel Cotuþiu prezintã trei poveºtifrumoase de dragoste care contureazã portretulscriitorului, care are întotdeauna gânduri aparte înceea ce priveºte fiorii iubirii, fiind capricios, dardelicat în cuvinte, poate uneori greu de înþeles,dar generos prin frumuseþea sufletului.

O carte care poate fi cititã cu drag.!

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

9TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

Menuþ Maximinian

De drag, cu Cornel Cotuþiu

Nicolae Iuga

O poezie anti-calofilã

Dragoº Pãtraºcu Studiu despre singurãtate I (2012)linogravurã, 50 x 50 cm

Emilian Galaicu-PãunÞesut viu. 10 X 10Chiºinãu, Editura Cartier, 2014

Premiat de Uniunea Scriitorilor din RepublicaMoldova ºi nominalizat la premiul pentruprozã al USR, romanul lui Emilian Galaicu-

Pãun, Þesut viu. 10 X 10, s-ar spune cã a obþinut,deloc fortuit, recunoaºterea breslei(lor). A apãrut în2011 la Editura Cartier, în Chiºinãu, ca sã fiereeditat tot aici, în 2014, re-corectat, extins (încîtîmi lasã senzaþia cã autorul ar putea practica,oricînd, a treia ºi a patra oarã, jocul acesta dedînsul inventat!!!), împodobit cu o graficã &copertã extraordinare, gîndite de Vitalie Coroban.Extrem de vie, grafi(c)a aceasta a þesutului roºu,proaspãt smuls, de pe prima copertã, te face sãplonjezi în/între pagini cu senzaþia de a-þi încãlzimîinile în mãruntaiele, fierbinþi încã, ale unei fiinþe(pînã nu de mult) vii. Ale pisicii vîrîte într-un sac deveriºoarele prozatorului-copil ºi lovite cu sapa pînãcînd þesãtura, îmbibatã cu sînge, se destramã: þesutviu al devoratoarei de gãini vii.

Autoficþiunea lui Emilian Galaicu-Pãun estescrisã cu atîta artã, cu atîta amor pentru „armelegrãitoare” ale literaturii, încît îl lasã ºi pe criticul celmai incomod... visãtor (bunãoarã pe Iovãnel celCrud, în revista Cultura – nr. 494/ 2014). Scriituraîºi asumã un trilingvism fascinant ºi – datã fiindbiografia auctorelui – imposibil de evitat, undemoldoveneasca blîndã & domesticã valseazã curusa pedagogic-agresivã ºi cu franceza lui Mallarméºi a ºansonetiºtilor (Brel & Gainsbourg). Operã„decamironicã”, structuratã în 10 capitole &destructuratã de numeroase surprize postmoderne(garnisitã, de pildã, cu poemele elegiac-funerare dinCenotaf ºi Columbar), Þesut viu. 10 X 10 îºipermite luxul rãtãcirii labirintice prin(tre) tot felulde corespondenþe ºi simetrii, oglinzi ºi lentile(frazele sînt polizate, sub retina marelui poet basa,la nesfîrºit ºi, tot aºa, interminabil – reluate ºiderivate) fãrã ca romanul sã înceteze pentru osecundã sã fie – apud Iovãnel – „palpitant”. Citindu-se, nu o datã, ca un veritabil thriller erotic ºi ca uncurs special de literaturã postmoderneascã.

Totuºi, falsul Memoir bricolat de EmilianGalaicu-Pãun a fost ocolit pînã azi de elogiulcomun (ºi vulgar), lãsîndu-se citit aºa cum s-a scris:

pentru ochii, gustul ºi memoria culturalã a unorautentici esteþi – ºi i-am putea numi aici, fãrã sãgreºim, pe guru-ul optzecismului teoretic, GheorgheCrãciun (cãruia autorul i-a citit romanul pe mãsurãce l-a gîndit/ lucrat), pe Alexandru Vlad, care aºazãcuvinte foarte inspirate pe coperta a patra, peªerban Foarþã, recognoscibil în atîtea calambururi &rime oculte (ca, de altfel, ºi antecesorul Ion Barbu),cãrora le-am putea adãuga zeci ºi zeci de nume,scriitori prieteni sau modele fertile, pe care Emilianle presarã – asemenea mirodeniilor din bucãtãriaindianã – între filele cãrþii. Convocatorul creºteame(nin)þitor, colosal, de parcã o mînã nevãzutã(nu aia la care vã gîndiþi) i-a injectat drojdie &testosteron între coperþi: Roland Barthes (al cãruiJurnal de deuil – în realitate tradus, pentru Cartier,de Galaicu-Pãun însuºi – guverneazã paginile rurale,memorialul bunicii preferate), Julio Cortázar(lectura complicatã, atractivã & detectivã aromanului vine din Rayuela), M. Proust ºi M. Blecher (pivniþele ºi spaþiile închise sauîntunecate unde au loc iniþierile erotice ºiexperienþele hipersenzoriale pot fi aºezate subsemnul celor doi), Thomas Mann, Garcia Márquezºi Cãrtãrescu (plus nu mulþi alþii, care pot facerealul sã irizeze fantastic, iar fantasticul sã parãrealitate purã), Kenzaburo Oe (cel care-ºi taie viaþaîn felii de sushi ca sã scrie, dement, O experienþãpersonalã). Marea tradiþie – de la folclorul românesc(splendide pagini despre draci ºi oameni îndrãciþi,magie neagrã) la Coran ºi de la Biblie la gîndireachinezã – irigã o puzderie de capilare narative,scrise triumfal, cumva orgiastic, aºa cum maidegrabã (ºi oare de ce?) nu te-ai aºtepta de la un...poet. De aici, pesemne, ºi succesul discret pe care oscriere inclasificabilã ºi orgolioasã, ca Þesut viu. 10X 10, l-a cunoscut. Critica românã e, pe maideparte, sclava superstiþiei cã poetul nu poate firomancier sau povestitor – excepþiile contemporane,de la Mircea Cãrtãrescu la Marin Mãlaicu-Hondrari,venind numai ca sã confirme regula.

Într-adevãr, autorul stãpîneºte tehnica þiparuluisã se strecoare prin arcanele metafor(it)ei,lirismului, livrescului. Are o plãcere îngrozitoare (ºicontaminantã) de a povesti, istorisindu-se pe sine,într-o succesiune de identitãþi. Copilul condamnat(înainte de a greºi) în faþa tatãlui, fratele mai mare,puºtiul îndrãgostit (de o vecinã, vai, evreicã),

adolescentul aerian expus umilinþelor ºi cruzimilorde tot felul, studentul cu nimic mai ancoratrealului, scriitorul tînãr care-ºi pãstreazã – înbeneficiul nostru – intactã lumea sa interioarã,suprarealistã ºi oniricã, minuþios realistã &celebrînd toate marile doctrine religioase. Zicminuþios realist ºi mã gîndesc dacã nu cumvacomunismul sovietic n-a existat decît pentru a fiexpus/ deconspirat în cãrþi precum cele scrise deSoljeniþîn, ªalamov, Aitmatov ºi – acum – EmilianGalaicu-Pãun. Paginile astea feroce, scrise aproapefãrã înflorituri, au un enorm efect literar: povestealogodnicei NKVD-istului bun/ rãu ºi sexualitatea luideviantã, letalã; istoriile deportãrii(-lor) care îitransformã pe basarabeni, în ochii ruºilor, în...nomazi; rãtãcirea bunicii pe un drum de noapte întimpul foametei din 1946 (ºi celelalte poveºti, cunimic mai mai puþin oribile decît Auschwitzulnazist, despre foametea orchestratã de la Kremlin);istoria tînãrului rebel (patriot) ce-ºi tatueazã hartaemisferei nordice pe craniu ºi – last but not least –istoria (Lolitei în devenire, a) micuþei evreiceMiriam, a aventurilor patronate de ea într-o curteinterioarã din Ch...ãu, a florii de verbinã pefrunzele cãreia scrie literele Torei, în aºteptareapaºaportului pentru Israel (de atîta bine comunist,mai aflãm din romanul lui Emilian Galaicu-Pãun,semiþii chiºinãuani fug din URSS pe capete,aproape orice alt loc din lume devenind, pentru ei,Þara Promisã).

Doar în povestirile lui Hrabal mai gãseºti aºaabundenþã de insignifiante destine livrateimortalitãþii literare (singura la care avem,deocamdatã, acces) ºi învãluite în acea duioºie carete face sã întrebi, ca Primo Levi, la nesfîrºit: maieste oare acesta un om?

Þesut viu. 10 X 10 este, totodatã, ºi un romanal calambururilor, virtuozitãþii stilistice ºi definiþiilorinubliabile, unde „un lingou de fiere” devine„etalonul de aur al fricii”, dacã „sã nu iei în deºertnumele Domnului” e fix ceea ce îþi trece prin þeastãcînd survolezi deºertul Gobi, pentru cã „trupul visatal Frumoasei fãrã corp se leagãnã absent înhamacul de mãtase al sintaxei – dupã o prozã ce s-ar vrea cititã nu atît cu retina, cît cu diafragma.”Scriindu-se pe sine ºi pãstrînd înfipte în propriulsistem nervos terminaþiile atîtor existenþe ºiexperienþe la care a avut acces, Emilian Galaicu-Pãun reuºeºte, iatã, sã comprime, între coperþileaceluiaºi volum, frumosul ºi onestitatea.

!

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

10 TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

ªtefan Manasia

Sushi (frumosul & onestitatea)

Dragoº Pãtraºcu Fãrã titlu (2012-2014)desen acryl pe hârtie manualã, 100 x 70 cm

Emilian Galaicu-Pãun la Cenaclul Republica - Chiºinãu, 2014

Victor TecarVisul ca pedeapsãBiblioteca Judeþeanã „Petre Dulfu” Baia Mare,2003 Visul ca iertareEd. Risoprint, Cluj-Napoca, 2008Visul ca ispitãEd. Gutinul, Baia Mare, 2013

Revelaþia anului 2014 în proza româneascãa fost, pentru semnatarul acestor rânduricel puþin, trilogia Visului... semnatã de

Victor Tecar: Visul ca pedeapsã, Visul ca iertareºi Visul ca ispitã. Am ajuns la aceastã carteextraordinarã printr-un fericit concurs deîmprejurãri. Fericit pentru cã, altfel, datoritã, pede o parte, celor zece ani ce despart primul ºiultimul volum, pe de alta, proastei difuzãri acãrþii în România, dar ºi „discreþiei” cu care afost promovatã pe piaþã ºi receptatã critic, estepuþin probabil cã aº fi citit-o vreodatã. Ca unasiduu, pe vremuri, cititor de prozã (acum suntunul moderat), pot sã afirm cu toatãconvingerea cã – excepþie fãcând adolescenþa ºiprima tinereþe, când entuziasmul ºi plãcerealecturii sunt atât de mari încât sufocã uneorijudecata criticã – rareori mi-a fost dat sã devorezcu atâta pasiune un roman românesc al unuiautor contemporan. ªi încã o carte de peste1000 de pagini, a unui autor prea puþincunoscut, aflat la cartea/cãrþile de debut. (Amspus cartea/cãrþile pentru cã volumele trilogiepot fi citite în ordinea apariþiei, ceea ce esterecomandat ºi preferabil, dar ºi aleator, fiecarerezistând în ºi prin sine.) Dar scrisul lui VictorTecar m-a captivat de la primele pagini,convingându-mã apoi, filã cu filã, cã ceea cecitesc este filon autentic, nu fãcãturã alchimicã.Scrisã fãrã încrâncenare, – chiar dacã pulseazãempatic –, nu lipsitã de umor, cartea lui VictorTecar poate fi ºi un model de raportare la, deabordare romanescã a transformãrii tragice pecare le-a suferit satul românesc în comunism, –de la „obsedantul deceniu” pânã în decembrie1989, cu acei ultimi ani ai „epocii de aur” cânddemolarea satelor româneºti era la un pas de afi un fapt împlinit, „acoperind” ºi o parte din1990 –, prelucrarea literarã a evenimenteloristorice reale ºi a faptelor de viaþã autenticefiind, în cea mai mare parte, exemplarã.

Romanul urmãreºte destinul unei familii ºi alcomunitãþii maramureºene cãreia îi aparþineaceasta, un sat din Þara Chioarului, începânddin anii imediat urmãtori celui de al DoileaRãzboi Mondial pânã, aºa cum am spus, în1990. Familia Sãcarã este una dintre celeînstãrite din Sãlnic. Peste noapte, turma de oi aacesteia, pãzitã de Filimon Sãcarã, fecior înpragul însurãtorii, piere fãrã urmã, de parcã arfi înghiþit-o pãmântul ori s-a mistuit în vis, visullui Filimon din primele pagini ale cãrþii care seva transforma – pentru acesta ºi pentru mii deþãrani români – în coºmar. Suntem în preajmacolectivizãrii, iar Filimon, întreaga familie defapt, este acuzatã, fãrã dovezi, cã ar fi vândutturma, departe, peste hotarele satului, pentru anu intra cu ea în colectivã. Acesta este declicul,„incipitul” romanului. Pornind de aici, de la ostânã, Victor Tecar reconstituie o întreagã epocã.

Urmãrind destinul lui Simion – nevoit sã fugãde acasã, pentru a nu ajunge la închisoare, fugãpe care tatãl sãu o plãteºte cu viaþa – romanuldevine treptat, treptat fresca unor vremuri, aunui regim politic mai bine spus care a distrusdestine, a deformat conºtiinþe, a deturnat de lamersul, evident, nu idilic, dar firesc, popoare ºiþãri. Procesul colectivizãrii este „demontat” ºiprezentat „piesã cu piesã”, etapã cu etapã,dezavuându-l ºi dezvãluindu-i nefirescul.Metodele de „convingere” a þãranilor pentru ase înscrie în colectivã sunt diabolice, maicumplite decât „simpla” constrângere prin bãtaieºi ºantaj sau eliminarea fizicã directã. Astfel,printre þãrani se rãspândeºte zvonul – lansat,probabil, chiar de cãtre autoritãþi – cã dacã într-un sat se sinucid ºapte oameni, acesta nu vamai fi colectivizat. Dar în Sãlnic numãrulsinucigaºilor ajunge doar la ºase...

Revenind la Simion Sãcarã, cel de la careporneºte romanul, trebuie spus cã nu estepersonajul, sau, mai corect, cã nu este singurulpersonaj principal. Victor Tecar împleteºte maimulte fire narative – urmãrind tot atâtea destine– în „plasa” cãrora se „zbat” zeci, dacã nu sutede personaje, de mai micã sau mai mareimportanþã în economia textului. Amintim încontinuare câteva dintre acestea, emblematicepentru vremurile care s-au dovedit (sau au fostdovedite) a fi, ele, „sub om”, la cheremul uneisocietãþi lipsite însã de umanism:

Simion Sãcarã – al cãrui destin tragic estecoagulantul ºi „revelatorul” naraþiunii romaneºti;Bolºevicu – preºedintele sfatului popular din aniicolectivizãrii; Sirop – personaj de un pitorectragic, cel care îºi bea averea vânzându-ºipãmântul bucãþicã cu bucãþicã, iar când ajunge„la fundul sacului” se spânzurã în incintabufetului; Onofrei – omul de serviciu de lasfatul popular, colportor, linguºitor ºi „influent”pe lângã ºefi, turnãtor la Securitate; Urdã –secretar de partid; Boaru – activist de partid laChioar; Mihalcã – birtaºul satului, ºi el turnãtor„oficial”; ªotânc – poreclit astfel din pricinaunui beteºug la picior, cel care are parte, printrealtele, de aventura fantasticã a unei false morþiºi a unei „învieri” pe mãsurã; Pulenciu – þãranulsãrac, dar vrednic, care, parcã în rãspãr cuvremurile, se „închiabureºte” cumpãrându-ºi uncal când colectivizarea era demult încheiatã;Tovarãºu – securistul „anonim” care-i stâlceºte înbãtaie pe þãranii refractari la colectivizare;Puºcaº Gheorghe – care ia drumul Bucureºtilorpentru a gãsi dreptate la Petru Groza însuºi, dareste omorât fiind aruncat din tren; Neamþu –care se întoarce din Germania Federalã dupãmoartea lui Stalin, cumpãrã pãmânt ºi planteazão livadã, pentru a se spânzura când aceasta îieste „confiscatã” de colectivã; Ilie Ponos –factorul poºtal, cel care crede cu adevãrat înidealurile noi orânduiri, colaboreazã asiduu ºivoluntar cu Securitatea, pentru a se (po)cãi labãtrâneþe, rãscumpãrându-se în faþa consãtenilorprin severã penitenþã; Puºcã-Sarca – fratele maimic al activistului Boaru, care intrã în Securitateºi îºi omoarã propriii consãteni; Avram –preºedintele C.A.P.-ului, profitor ºi„descurcãreþ”; Muta Cãprarului – proastasatului; Nãzdrãvanul – fiul ei „paranormal”;

preotul Roman – dispãrut în beciurile Securitãþiiîn timpul colectivizãrii; popa Budu – succesorullui, beþiv ºi cartofor; Coreolan – revoltatul deserviciu al satului, veºnic cu dreptatea de partealui, dar „încasând-o” constant; Ionul lui Ion – cuun destin de-a dreptul rocambolesc; Omul cucopite de cal, Deºiratul, Grãsanul sau Piticotulcare îl terorizeazã pe Onofrei – personajefantaste care potenþeazã, cel mai adesea cuumor, dar ºi contrapunctic, naraþiunea. ªi listapersonajelor memorabile este departe de a fiepuizatã...

Este de reþinut luciditatea ºi „obiectivitatea”autorului: multe personaje negative, sã lenumim astfel, care se aliazã, de bunã voie celmai adesea, cu noua putere, ba chiar daudovadã de exces de zel, nu sunt strãini de satsau de neam – deºi existã ºi din acestea –, cioameni din sat care, din oportunism, dar ºidintr-o funciarã cruzime, dintr-o ancestralãinvidie pe ceilalþi, devin cãlãii – cu sau fãrãghilimele – consãtenilor, ai conaþionalilor lor.Este ceea ce conferã paginilor trilogiei lui VictorTecar ºi o undã de tristeþe, dincolo de tragismulimplicit pe care îl degajã reconstituirea epocii.

Frescã socialã, roman istoric ºi politic, romande moravuri, roman de aventuri chiar, roman-fluviu realist, dar ºi, pe alocuri, fantast, trilogiaVisul... este, credem, una dintre cãrþile impor-tante ale literaturii române contemporane. Ocarte care îºi aºteaptã – ºi care o meritã –recunoaºterea, atât din partea criticii (pentru a oaºeza la locul ce i se cuvine în tabloul„mendeleevian” al validãrii oficiale), cât ºi dinpartea publicului cititor (cu o publicitate adec-vatã, ar putea fi un veritabil bestseller). Credemcã se impune o reeditare simultanã a celor treivolume ºi o promovare pe mãsura valorii lor.Pentru a nu inflama spiritele, ºi aºa suspicioase,din arena literarã, ne grãbim sã spunem cãromanul lui Victor Tecar nu va rãstura ierarhii,dar cu siguranþã le va completa ºi îmbogãþi.

!

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

11TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

Ioan-Pavel Azap

Filon autentic, nu fãcãturã alchimicã

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

12 TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

M-aaº lãsa puþin

Urcãm ºi coborâm, ca niºte sicrie de zinc, care-au pierdut înþelesul plimbãrii.

Nu mai trãim, ci ne înºurubãm în biografii, cu o lipsã de bucuriecare le insultã.

Doar infernurile sunt verticale, Ondina, dar ele n-au nimic de-a facecu demnitatea:

murim întinºi.

La ostenealã, bunica zicea:„M-aº lãsa puþin…”,

se lãsa, o luau îngerii, tot ei o aduceau înapoi, dar ºi îngerii mai uitã.De când au uitat ultima datã, mã spãl pe ochi doar cu lãsarea de mine, de tine, de sine,

dupã caz.

Dar în fiecare dimineaþã îmi prind la revercâte un Corso,

cu „pardon”, umbreluþe de soare, crinoline ºi „mersi”, cu grãdinã publicã ºi fanfarã, cu pretenþii de fragi.

Noi n-avem mâini pentru orizontale, domnilor!

Mângâiaþi-vã deci femeile,în picioare, cu simfoniilecare vã pretindeþi!

Tratat despre slavã

Slava. O lumânare fãrã întuneric.

Slava - când femeia se dãruieºte pe lungul ºi pe de-a-ntregul cuprinsului eisau când se deºteaptã în punctul în care se prunceºte, dând samã.

Femeia trebuie cititã decide la sumarul ei.

Slava - când bãrbatul se lasã în femeieºi nu mai poate ieºi de acolo decât mort.

Prin ºtiinþa naºterii, întotdeauna femeia împrumutã bãrbatulºi el rãmane împrumutatul eipe viaþã.

Fiecare copil este alcãtuit din bicepºii,din deltoizii,din pectoralii ºi din gemenii,din sucurile gastrice ºi din rarele cancere,

pe care tatãl lui este obligat sã le dea înapoi.

Slava - când Dumnezeu le ºtie pe toateºi ne permite sã venim pe lumeîntr-o fluturãrie, de pildã,unde aripile sunt oglindiri.

Slava - când El habar nu are de toate acestea,plimbându-Se cu mâinile la spateºi cu un câine în urmã,printr-un cartier al vremii.

Slava - când sânii tãi au vârfuri de bradºi conuri de piramidã, unde bordelurile se lasã mumificate ºi capãtãdrept de apel.

Ondina, slava poate fi oraºul, ogarul în care suntem iepurii lui mecanici,tandri doar cu noi.

Slava - când morþii i se face foame; orice guguºtiuc al Domnului,se aruncã dupã firimituriºi uitã cã trebuie sã ne aruncãm ºi noiodatã ºi-odatã ºi odatã.

Cât bufon e în moarte, Ondina, când Dumnezeu se spalã pe piept?

Amorul de dimineaþãînseamnã plictisul de-a dispãrea la timp.

O neglijenþã deopotrivãa Domnului ºi a morþii.

Slava este un mãr care aºteaptã de la mine mâini.

El s-ar împotrivi cu amprenteca sã intru mândru în þara ta!

Slava - când cãlugãrii îºi aduc aminte cã au iubit dizeuze,mãtanii care seamãnã cu umãrul de sub taior,sãrutãri de icoane care-aduc buza pe-un tiv, ce-ar putea anula o întreagã mãnãstire.

Slava este frica diavolului de-a intra în pridvorul unei asemenea absenþe.

Mai þii minte, Ondina, de câte ori,zugrãvindu-ne cu subþire unul pe altul, ne-au stat capetele?

ªi de câte ori,dacã nu ne-am iertat, am umblat numai de la gâturi în jos, prin oraºul acesta fãrã umbre?

Suntem atât de târzii, încât mai putem doar sã ne rãsfoim tãlpile!În prima paginã din talpa ta, am gãsit cuprinsul femeii.

În a doua-pe mine întreg, cu neputinþele mele,care mi-au dat târcoale pânã când s-au aºezatcu boturile la pândã.

În a treia-miracolul asupra cãruia eu nu mã pot nevoii îndeajuns,doar fiindcã tu ai avantajul trupului.

În a patra-pe Dumnezeu care nu ºtie cã se spalã pe pieptcu moartea,cã sfârºitul e o stare de tub,cã destinul oamenilor obiºnuiþise petrece în pat,cã, în afara cuverturii, capãtul vieþii nu are de unde sã ne apuce.

Ondina, ai deschis vreodatã geamul dimineaþaªi ai simþit lumea cum miroasea gurã curatã?

Sã ieºi din vis în hohote de râsînseamnã cã Domnul a uitat de moarte, pe undeva.

În a cincea paginã, pare cã moartea e isteaþãînsã, dac-ar avea prunci, s-ar îndoi de sine cu Dumnezeu cu tot.

În pagina a ºasea-cât pântec sãrutat ºade în mireasmã de moaºte?ªi cât renunþarea la lume este, de fapt, o aban-donarea mângâierii de sân?Nici tu, nici moartea mea nu mã devoreazã,cât mã doare singurãtatea mea în luminã!Sunt mintea de pe urmãa firului de iarbã,singura care aduce a pãmânt.

Ondina, te implor sã-mi fi mãcar puþin întuneri-cire!, ca sã-mi vãd palmele, dupã ce te-au trecutºi sã mi le sãrut.

O carte micã,un numãr de pagini.

Dârã de sfânt

Am ajuns la mirarea sunetelor de rotuleale sfinþilor,pãrinþilor!

Din sfinþi nici sângele nu lasã dâre,dupã cum nimeni nu s-a nãscut din vocaþie.

Din pãrinþi nici pruncii nu lasã dâre,dupã cum toþi sfinþii au avut pãrinþi.

Vrãbii între cãrãmizi

Oraºul acesta, Ondina, în care ploile intrã cu ºoºoni la cearcãne,Pânã când ploile or sã intre ºi în minecu ºoºoni la cearcãne,pânã când o sã constaþi cã trebuie sã te apleci, ca sã vânezi pigmeiidin mine,vei fi prea bãtrânã ca sã mai înþelegi oraºul acesta, care te-a înºelat cu orgoliul meu de slugã.

Ondina, te-am înºelatdoar cu morþile care se þinde neamuri.

!

poezia

Ciprian Chirvasiu

Sonetul lacrimei

Tãcuta-mi lacrimã,Frumoasã domniºoarã,doarmeca un opalºi mângâiecu visu-ide sidefluna de fier,ce licãre senin,ca-ntr-o uºoarãlivadãdansând in cer.între pleoapeca-n palmes-a culcat astã searacu ochii cãtre raisi sânu-i inert.mai trândavã,ca nicicând,prin albe dughenese lasã purtatãadânc,în soare,departe de lumeîn inimã,mutã,ºi picã neºtiutãîn perne.

Pisica

Dintr-o nobilã tenebrãCu pasul magic,lung ºi-ntinssclifositã,cernând în jurscânteierile-i funebre,o pisicã,de altfelblândã ca o frunzãºi-ascute ghiareleîn coapsa nopþii.Mai luminat ca niciodatãscapãrã iadulde spaimã.

Purtându-ºi blanacu aerulunei cucoanesedentare,dezvelindu-ºi,desigur,inofensiv,colþii,ca nisipurile de mozaicicnind un mieunatblestemat,trecând agalepe sub sfincsu-aurit,miºcând din coadãcu o pace amarã.

Aprinde tãcereacu mistice undeîn beznãfelina se-afundã,sã-ntindã-n pupile curse infernale,visând, poate,sã-i cadãvre-o pasãre-n ochi.

Trece, roºcatã,purtându-ºi trufia,cocoþatã pe mobilãcontemplã,cu voluptate,ca o amantã,sufrageria.Cuminte,ca un câine,îi servesc lacommeniul.

Iubitei mele

Când iubita mea,Dimineaþamândrã sânii ca doua luminiîºi dezbracã în stâncã,ºi trupul îi râdestrãinde crinii blajinilimpezindu-ºipielea petalelorîn gheaþa solarãplâng umbrelelungi,în linii mototolitedincolo de carevietãþile limpeziinspirã în nãricânteculde luminã.În inimã -întâia minune a lumii,templu de aur,în camerecoloanecioplite-n oglinzi,materiei strãineasceþii, cu semne adâncii se-nchinã,pe coapse,ca-ntre arcade,niste amanþi,cu ochi plini de grele iubiri,stau triºtisã-nduplece cãldura.Înfipt într-un stâlp,gâfâind,se zbuciumãun vis:copiii de aþãursiþi frumuseþiimatinale,se destramã,prefãcându-se,frumos,pe hârtieîn cuvintede diamant.

În staþia lui 16

Pe strada în careCuminteAºtept autobuzul,Sub cupola de plasticPot vedeaCe viseazã maºinileÎn oglinzile retrovizoare:Aburite himere,Cioturi din beton,Limba latã, de-asfalt

Decupatã de fonte CirculareDin care se scurgePuroiul oraºului,Pleznindu-i bãltireaCu roþile lor cãptuºite diform.Din loc în locZebre cu dungile ºtersePe care cãlãrescÎntre trotuareHoarde de pietoni.Metalica simfonie,Dirijatã de partituri ruginiteÎntãblite pe stâlpi,Împroaºcã în jurHârºâit de motoareªi fagoþii eºapamentelorpicurãfum.În zare,Un ºarpe de oþel,Întreg în zale colorateDe reclame,Se-apropiemelcCu ochii târându-se pe fire,Sorbind lacom curent,Se-ndoaie ca un acordeon.Îl întreceIcnind turaþii disperateAutobuzul pe care,În stradã,Cuminte-l aºteptSub cupola de plastic.

!

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

13TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

AAlleexxaannddrruu IIooaann PPooppaaSSoonneettuull llaaccrriimmeeii

Locvace domniºoarã,sã ºtii cã eu nicicândn-oi lãcrima plecând din þarã,nici mãcar în gând.Aºa þi-am spusîn acel momentcând m-am dusstudentla Stanfordºi tu ai fostde-acordsã-mi croiescun rostîntre americani.Acum îndrãznesc la tine sã revin,plin de baniºi de premii plin.Fizician suntºi economist,dar tu vrei sã fiupoet sonetist.Cu ochii lãcrimând,iatã, m-am strãduit,acest poem am reuºitºi o sã þi-l dedic,dar acuma frânt,între perne pic!

LLuucciiaann PPeerrþþaa !

parodia la tribunã

Alexandru Ioan Popa

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

14 TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

Claudiu Nicolae ªimonaþi a obþinut Premiul Ila secþiunea Prozã Scurtã a Concursului Naþionalde Literaturã “Ioan Slavici”, ediþia 2014.

CCaappiittoolluull II

MisiuneaO cãtanã bãtrânã primeºte o misiune de

importanþã naþionalã, dar trebuie sã-ºi schimbenumele, iar o secretarã blondã devine amanta luioficialã dupã ce e botezatã ºi ea cu un nume delegendã.

A fost odatã, într-un burg transilvan, o fabricãde arcuri cu sãgeþi aflatã în pragul falimentului,produsele ei nemaiavând cãutare de când apãrusemoda ca oamenii sã se omoare între ei cu armesofisticate.

- Sã ne sofisticãm ºi noi armele! - au strigat laun moment dat angajaþii fabricii, ruºinaþi cã deani de zile trãiau din mila Bugetului de Stat.

- Sã le „scofâlcizãm”, da` cum? - a îndrãznitsã întrebe femeia de serviciu , care stãtea camprost cu dicþia, ea nemaiavând decât doi dinþi,unul pe maxilarul superior iar celãlalt în poºetã,pe post de talisman.

Ca la un semn, toþi cei prezenþi au cãzut pegânduri ºi ar fi rãmas în aceastã poziþie dificilã ºi-n zi de azi, dacã întrebarea bietei femei n-ar fiajuns la urechile starostelui Regiei Independente aArmelor Silenþioase, care a dat imediat ordin ca ºicolonelul Troacã sã se prezinte la el în pasalergãtor.

- Cam moale miºcarea! - se rãsti marele ºef laindividul trecut de a doua tinereþe care seprezentã în faþa lui. Cu ce dracu` te mai ocupi,cã te vãd mereu cu ochii umflaþi?

- Pãi… dorm la umbra dosarelor, cã asta ofãceam ºi-n epoca de aur, ºi când nu dorm facexerciþii de vorbire ºi de gesticã teatralã, ca sãvadã proºtii ce deºtept sunt.

- ªtiu cã eºti bun de aºa ceva, dar e cazul ãlaºi scãlâmbãielile de-o parte fiindcã vreau sã-þidau o misiune de importanþã naþionalã, aºa cã terog sã devii om serios. De azi înainte te vachema Fãt-Frumos fiindcã numele tãu de pânãacum e potrivit pentru sectorul zootehnic. I-amschimbat ºi secretarei mele numele, în loc deRodica Scaiete o va chema Ileana Cosânzeana. Eice zici, eºti de acord?

- ªefule, spune-mi mai repede ºi concretdespre ce-i vorba ºi voi face totul ca sã mã ridic laînãlþimea epocii în care trãim!

- Îmi place cum glãsuieºti mãi Troacã-ããã…Fãt-Frumos, ºi am convingerea cã faptele tale vorfi în concordanþã deplinã cu înflãcãratele cuvinte.Acum, ascultã-mã cu atenþie: avem în provincie ofabricã de armament uºor care lucra înaintevreme pe trei schimburi, pe stocuri ºi cu pierderiplanificate, dar din pãcate, în tranziþia noastrã numai merge cum a mers ºi m-am gândit cã numaitu o poþi aduce acolo unde a fost ºi mai multdecât atât!

Auzind una ca asta, Fãt-Frumos cãzu ca fulger-at cu fruntea lipitã de încãlþãrile starostelui.

- Don` ºef, cum poþi sã fii atât de hain cumine de vrei sã mã scoþi din Capitalã, dintr-unpost cãlduþ ºi sã mã trimiþi la dracu-n praznic, la

muncã? Ai uitat, oare, cã ai fãcut armata cu tataºi cã aþi mâncat din aceeaºi gamelã în timpulaplicaþiei tactice „Soldatul roºu de mânie în luptãofensivã”?

- Nu, n-am uitat, cum n-am uitat nici cã taicã-tu moþãia în latrinã ºi eu executam spãlatulveselei ºi în locul lui. Dar, vreau sã-þi încredinþezþie aceastã misiune strategicã fiind eºti expert înarme silenþioase.

- Sunt, e adevãrat, dar din pãcate teza dedoctorat mi-a fost respinsã.

- Nu se poate! Ce subiect ai atacat?- „Efectul imprevizibil al buzduganului aruncat

peste deal”.- Mda. Oricum, acolo unde te trimit nu se pot

produce buzdugane ci arcuri cu sãgeþi. Dacãprimeºti postul de manager general, þi-o dau deamantã pe Ileana Cosânzeana, eu mi-am gãsit osecretarã mai tânãrã, numai cã în acest caz vatrebui sã uiþi câte zile vei avea de trãit de soþie ºide copil. La caracterul tãu nu cred cã e greu.

- Nu, e floare la ureche. Luminate ºef, aº vreasã ºtiu cam ce salariu o sã am.

- Dragul meu, tu nu ºtii cã în concepþianoastrã Provincia e o vacã de muls? Tocmai deaceea trebuie sã trimitem peste tot oameni denãdejde, adicã buni „mulgãtori”. În privinþasalariului, trebuie sã-þi spun cã directorii dincadrul regiilor independente au salarii mai maridecât Preºedintele! Dar, oricât de mare ar fisalariul tot „mizilic” se va chema, comparativ cualte venituri… M-ai înþeles?

- Desigur, înãlþimea ta, ºi-o sã mã strãduiescca „partea leului” sã fie cât mai consistentã.

- Vino sã te pup! Aºa, acum ia-o pe Ileananoastrã, încãlecaþi iapa priponitã-n curte ºipurcedeþi la drum. Vezi cã e blândã, poþi s-oîncaleci, de pe ce parte îþi cade bine, mãnâncãorice, dar sã nu-i dai o vadrã de jãratic cã aiterminat-o.

- Bine, dar aºa scrie…- Nu te lua dupã poveºti! Apropo! În zona

fabricii sãlãºuieºte un Balaur cu douã capete care,probabil, o sã-þi aþinã calea. Sã nu te lupþi cu el „trei zile ºi trei nopþi” cã n-o sã-þi aducã niciopãsãricã „apã vie” în cioc. Individul e uns cutoate alifiile ºi-o sã-þi fie imposibil sã-l înfigi lapãmânt „pânã în gât”. Mai bine fã-i loc în statulde funcþiuni, care ºi aºa e încãrcat pânã la dracu`,mai ceva ca în epoca de tristã amintire.

- Voi face restructurãri, iar cei care vor sã semenþinã în posturi se vor vedea obligaþi sãcotizeze.

- Eºti bãiat isteþ ºi am convingerea cã vei fi undemn continuator al tradiþiilor noastre seculare.Dumnezeu sã te pãzeascã de poliþie ºi de alteorgane abilitate. Ai ceva neclaritãþi?

- Unde e fabrica asta?- Nici eu nu ºtiu exact, cã umblu mai mult

prin strãinãtãþuri. Nu pot sã-þi dau nici mãcar unazimut cã i-am uitat ºi definiþia de când amterminat armata. Du-te ºi tu cât vezi cu ochii ºidupã ce treci munþii mai întreabã în stânga ºi-ndreapta.

Fãt- Frumos n-a mai stat atunci pe gânduri, aluat-o din anticamerã pe Ileana Cosânzeana (carepregãtise deja cafeaua în termos), au încãlecatiapa ce se despriponise singurã fiindu-i dor deducã ºi tustrei s-au aºternut la drum. Nu

apucaserã însã sã treacã nici linia orizontului cândstarostele a nãvãlit în balconul palatului ºi le-astrigat în porta-vocea mâinilor:

- Mãã! Sã evitaþi cât puteþi gropile, cã iapa aretelescoape fragileee!

Dacã a fost auzit sau nu, vom afla în capitolulurmãtor.

CCaappiittoolluull IIII

Balaurul

Nici Balaurul nu mai e cum îl ºtiam, de dataasta va fi un inapt militar, deºi poartã zi ºinoapte o þinutã militarã hibridã (pantalon deartilerist, veston de pompier ornat cu decoraþii ºichipiu de jandarm fãrã cozoroc), plus izmenecivile, aflate în momentul intrãrii în acþiune înbãtaia vântului, pe o sfoarã.

ªapte perechi de opinci (patru bãrbãteºti ºitrei de damã) au rupt Fãt-Frumos ºi IleanaCosânzeana pânã sã ajungã la destinaþie, nevoiþisã cruþe iapa, ce cu aroganþã ºi mândrie patrioticãpurta la copite ochiuri de gãinã. Mersul pe jos,însã, le-a dat celor trei posibilitatea sã vadãlucruri pe care nu le-ar fi observat din galop:peisaje naturale mirifice ºi chipuri umane cuprivirile pierdute spre zorile luminoase alecapitalismului sãlbatic. ªi poate cã furaþi de peisajar fi trecut de fabricã pe nesimþite, dacã nu le-arfi ieºit în întâmpinare un individ cu faþarubicondã ºi blajinã, de puteai sã juri cã-i frate cusoldatul Svjek.

- Cam costelivã Rosinanta dumneavoastrã,mã, prietine! Îi zise el lui Fãt-Frumos cu o vocede sopranã de coloraturã, cãreia îi cresc mustãþiledin cauza consumului de steroizi anabolizanþi.

- Mãi, buhã, se enervã expertul, iepºoara astanu e Rosinanta ci Reforma, iar eu nu sunt DonQuijote de la Mancha ci Fãt-Frumos de la Bucale!Tu eºti Balaurul?

- Io, domnule Fãt-Frumos.- Pãi, cum îþi permiþi, prostovane, sã întâmpini

un oºtean de vazã în cizme de cauciuc la þinutamilitarã de ceremonie? Nu eºti cumva agentsecret?

Luat atât de tare, Balaurul s-a cam pierdut cufirea ºi ºi-a întors ochii pe dos de patru ori, dupãcare ºi-a suflat nasul din douã miºcãri ºi arãspuns pe un ton conspirativ:

- Fãt- Frumos dragã, io, ajient sicriet îs numa`când stau în pom la pândã sã vãd cine furã dinfabricã. De-aia îmi zâce lumea „Balaur”, cã defapt pe mine mã cheamã Simion.

- Simioane, din acest moment te numescsfetnic ºi vom conduce împreunã fabrica de arcuricu sãgeþi. Vei fi, adicã, colaboratorul meu cel maiapropiat!

- Mulþam fain… Doar nu eºti tu noul directorjeneral?!

- Exact. Am acceptat postul fiindcã sunt înpragul pensionãrii ºi vreau sã-mi asigur obãtrâneþe lipsitã de griji materiale. ªi-apoi, pelângã faptul cã beau ca ruºii ºi fumez ca turcii,mai trebuie s-o întreþin ºi pe Ileana Cosânzeana,care s-a obiºnuit cât a fost secretarã numai culimbã de fazan.

Ileana a clipit „la foc automat” de dupã coadaReformei ºi a gângurit sfioasã:

- Mãi bãieþi, mai lãsaþi discuþiile pe socotealamea, cã sunt foarte obositã ºi colbuitã de prafuldrumului ºi trebe neapãrat sã fac o baie fierbinte!

Fãt-Frumos ºi ReformaClaudiu Nicolae ªimonaþi

proza

1155

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

15TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

- Are dreptate. Mami, nu fii necãjitã cã încurând o sã cãlãtoreºti în caleaºcã ºi o sã schimbiopincile cu conduri de aur. Pânã una-alta, condu-oBau-bau pe doamna la vila care ni s-a pregãtit ºilasã Reforma sã pascã-n voie. Eu mã duc la„personal” sã rezolv unele mici formalitãþi.

- Du-te liniºtit ºi fã-þi treburile în fabricã, cãReforma ºi doamna îs pe mâni bune! ZiseBalaurul, ºi luã ca un mare gentleman ce era„bagajurile” din mâinile frumoasei doamne.

- No hai, dragã doamnã, þân`te bine dupãmine cã mintenaº ajunjem.

CCaappiittoolluull IIIIII

Curriculum vitae

Despre originea extrem de sãnãtoasã a luiFãt-Frumos. O funcþionarã face dovada cã nu sepoate dezlipi de scaunul pe care stã.

- Bine aþi venit! l-a întâmpinat pe Fãt-Frumoso funcþionarã extrem de amabilã. Cum aþicãlãtorit, stimate domn director-general?

- Vijelios, când cãlare, când pe jos.- Dupã cum vã aratã „mergãtorii”!... Nu vã

faceþi însã probleme, o sã vã dotãm cu încãlþãrinoi- nouþe, cu talpã de lemn.

- Merci, dar o sã am eu grijã sã vã „încalþ”pe toþi!

- Noi sperãm sã ne salvaþi din apeleînvolburate ale tranziþiei…

- Depinde dacã o „înotaþi” în stilul stabilitde mine… Vreau sã schimb radical lucrurile casã-i putem concura pe gãgãuzi în domeniularcurilor cu sãgeþi.

- Vãd cã sunteþi ambiþios, nu numaifrumos, aºa cã am convingerea c-o sã reuºiþi.Dacã nu vã supãraþi, aº avea nevoie de dateledumneavoastrã personale…

- Coniþã, ar fi atâtea de spus cã n-aº maitermina…

- Pe scurt, doar momentele maisemnificative…

- Ei, aºa da. Atunci ascultaþi: M-am nãscutiniþial fãrã strungãreaþã, în comuna natalã , dinoameni simpli…

- Imposibil! Numele vã trãdeazã o originenobilã!

- Greºiþi. Pãrinþii mei s-au nãscut þãrani liberiºi au murit þãrani cooperatori, dar au þinut sã-mi dea un nume de basm, aºa cum unii daucopiilor lor nume de fotbaliºti.

- E clar.- Având, deci, origine extrem de sãnãtoasã,

am intrat uºor la creºã, apoi la grãdiniþã,ºcoalã… Rând pe rând am fost primit înrândurile ºoimilor patriei, pionierilor… Þinminte cã atunci când am fost fãcut pionier m-abãtut tata de-mi flutura la gât cravata roºie cafocul!

- N-a fost de acord cu…- Cu fumatul. Dupã festivitatea de primire

m-a prins învãþãtoarea fumând în veceul ºcolii.- Aha. ªi… specialist în armament cum aþi

ajuns?- Tot pe bazã de origine sãnãtoasã. Am

absolvit cursurile ªcolii Superioare de ArmeSilenþioase din Hamburgãr… ããã… pardon! dinHermanstadt. Din nefericire, teza mea dedoctorat a fost respinsã de onorata comisieformatã din somitãþi imbecile.

- Am impresia cã sunteþi un om de excepþie.- Eu sunt convins de acest lucru ºi din cauza

asta simt mereu nevoia sã mã privesc înoglindã, pe fondul muzical al „Imperialului” luiBethoven.

- Vã place muzica domnule Fãt –Frumos?- Iubesc tot ce-i frumos ºi dacã m-aþi asculta

cum recit ºi cum cânt în stare de ebrietate, aþirãmâne crãcã… ããã… aþi rãmâne blocatã, ca sãmã exprim eufemistic.

- Sunteþi foarte manierat.- Adevãrul e cã, dupã ºcoala militarã, am

ajuns în Capitalã unde m-am mai cizelat laAcademia de Înalte Studii Profunde dinFerentari, de unde am primit o diplomã cupupãturi chiar din mâna academicianului FaneSpoitoru.

- Ioi, cred cã sunteþi un dur!- Aºa este. Dacã înainte vreme tãiam

mãmãliga cu nojiþele de la opinci, am ajunsacum s-o despic cu lovituri de karate.

- Fantastic! Serviþi o cafea?- Numai dacã are caimacul gros. De fapt, de

„caimac” o sã mã ocup eu de-ndatã ce-mi voiintra în pâine.

- Vã recomand, nepreþuite domnule director-general, sã luaþi legãtura cu Balaurul. Fãrã el nucred c-o sã faceþi faþã…

- L-am cunoscut deja ºi sper sã-mi dezvãluiemulte din secretele manageriatului. Deocamdatãi-am dat-o în primire pe Ileana Cosânzeana. Osã-i dau ºi straiele mele de oºtean ajunse lastarea a IV-a, în primul rând un chipiu cucozorocul întors la spate ca sã nu fie descoperitcând supravegheazã din copac bunul mers alfabricii.

- Domnule Fãt-Frumos, am convingerea cãîmpreunã cu Balaurul o sã formaþi un cuplucare va intra în istoria acestor meleaguri. Cuasentimentul tuturor angajaþilor noºtri, vã urezmult succes! Acum vã rog sã-mi permiteþi sã vãînmânez legitimaþia de serviciu, împreunã cuacest plic în care o sã gãsiþi expresiaataºamentului meu faþã de scaunul pe care stau.

Fãt- Frumos a luat fãrã ºovãire plicul, l-apipãit, l-a întors pe toate feþele, dar, fiindu-ijenã sã-l deschidã pe loc, s-a rezumat la oapreciere de complezenþã:

- Doamnã, apreciez mult limbajuldumneavoastrã expresiv. Sper ca exempluldumneavoastrã sã fie urmat de toþi angajaþii cuscaune moi. La rândul meu, voi purta o„corespondenþã” bogatã cu ºefii mei, în care osã-mi exprim ataºamentul faþã de scaunulmanagerial. Sãrut-mâna!

CCaappiittoolluull IIVV

Chiolhanul

Nu se uscase încã tuºul pe noua luilegitimaþie de serviciu ºi Fãt- Frumos facedovada calitãþilor sale de petrecãreþ.

Bucuros nevoie-mare cã a reuºit sã punãmâna pe „pâine ºi cuþit”, Fãt-Frumos l-a invitatpe Balaur la un local de lux.

- Ce serveºti, colega? l-a întrebat el pe celcare i-a devenit sfetnic ºi colaborator apropiat.

- Io, pretine dragã, servesc orice în afarã dealcool, cã unul din noi doi trãbã sã aibã mintealimpede, dacã vrem ca fabrica sã nu ºchioapeteca Reforma pe care o cãlãreºti. Aºe cã beunuma` un piculeþ de suc de frãguþe cu aromade cãpºuni.

- De acord ºi mã bucur cã eºti mai cumpãtatdecât mine. De data asta - numai de data asta -voi înlocui ºi eu „tãriile” cu puþinã þelinã, ca sã-mi revitalizez organismul ºi sã dau iama prinangajatele fabricii.

- Mãã!- Nu fii gelos, Balaure! Tu vei avea misiunea

sã controlezi starea fizicã a angajatelor la ieºireadin schimb ºi dupã rapoartele tale zilnice o sã-mi dau seama de nivelul productivitãþii munciidin fabricã.

- Aºa ie!Clarificate fiind responsabilitãþile pe linie de

Dragoº Pãtraºcu Scrisoare cãtre John Lennon (2004), instalaþie, desene, obiecte asamblate, 160 x 150 x40 cm

"

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

16 TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

„sex slab”, petrecerea a început în forþã cuîndrãcitul dans popular „Mãrunta”, jucat de ceidoi pe un taburet ºi presãrat de Fãt-Frumos cuþipurituri de genul: „Iaca-aºa, ºi-aºa, ºi-aºa, o sãmeargã fabrica”. Dar nici blajinul sãu sfetnic nus-a lãsat mai prejos ºi a tras una din MãrginimeaSibiului: „Nu mã prinde de cãput! Cã mã supãrºi de pup!”. ªi chiar ºi-a sãrutat ºeful pe guriþã,ceea ce fantelui de Bucale i-a produs o staresorã cu delirium tremens.

ªi a fost mare veselie atunci, dar, din pãcate,pe când se pregãtea petrecãreþul Fãt- Frumos sãle dedice angajaþilor fabricii frumoasa romanþã„Adio, clipe fericite!”, s-a produs un incidentregretabil: eroului nostru, dupã ce a mestecatvreo douã kile de þelinã, i s-au blocat mastica-torii ºi i s-a înþepenit limba în gurã, pe care cugreu i-a adus-o la normal o animatoare a localu-lui.

A doua zi, la cãpãtâiul suferindului s-aprezentat Balaurul cu un splendid buchet delimba-mieluºelului (Borrago officinalis) ºi care i-a spus printre lacrimi de balaur:

- Mã, pretine, ca sã te pui pe picioare trãbãneapãrat sã te adapi la un izvor cu vinarstãmãduitor - cã sunt destule în zonã - numa` sãle gãseºti pe ãlea bogate în vitamine, sãruriminerale ºi oxizi de plumb.

- Sã nu-mi ajute Dumnezeu dacã n-o sã facaºa! A zis cu glas stins Fãt-Frumos, dupã care aînchis ochii, dar nu definitiv, ci doar pentrucâteva clipe, sã se poatã concentra mai bineasupra mãreþelor sale planuri de viitor.

CCaappiittoolluull VV

Revista de front

Fãt-Frumos îºi dezvãluie caracterul ºistrungãreaþa în faþa angajaþilor fabricii.

Nemaiputând suporta la infinit convalescen-þa, Fãt-frumos a sãrit din pat direct în armurade oºtean viclean ºi-n papucii de casã deintelectual de rasã, dupã care s-a dus la serviciuhotãrât sã reorganizeze producþia de arcuri ºisãgeþi pe baze noi, ºtiinþifico-fantastice (întreacãt fie spus, Fãt-Frumos era mare amator deS.F., el fiind bun cunoscãtor al operelor marilorcupluri de gânditori Marx-Engels ºi Lenin-Stalinskaya).

Primul lucru pe care l-a fãcut fãtul nostrufrumos în fabricã a fost sã cearã sfetnicului sãusã schimbe scaunul fostului director general(mult prea vertical pentru acele vremuri de multapuse), cu unul mai comod, în care poate sta îndiferite poziþii directoriale, paranormale ºiparanoice. Apoi a trecut în revistã angajaþiifabricii, smirnã în faþa presupusului lor salvator.

- Ascultã comanda la mine! a rãcnit marele-mic cârmaci cu o voce de leu hrãnit cu merepãdureþe, el neavând pânã atunci acces la bucatealese, Cine miºcã-n front ºi-a dat foc la valizã!Sã nu uitaþi, amãrâþilor, cã la bazã sunt oºteande vazã ºi cã mai port - deºi îmi scârþâie„balamalele”- bastonul de mareºal în pantaloni!

- În raniþã, nu a în… a încercat sã-l corectezeBalaurul.

- Tu sã taci, neinstruitule, cã altfel îþi iaubomboana! (Fãt-Frumos folosea adesea unlimbaj hibrid din termeni tehnico-militari ºicoloraþi de Ferentari).

Tare mult s-a mai speriat atunci sfetnicul ºi atãcut mâlc, iar managerul frumos, din nãscaremânios, a stat puþin în poziþia „Gânditorului de

Bucale” (a cãrui „statuetã” n-a fost încã pe de-a-ntregul scoasã la ivealã), dupã care ºi-acontinuat discursul istoric:

- Da, am avut raniþã ºi baston, dar a trebuits-o vând ca sã potcovesc Reforma. ªi o sã-i„potcovesc” pe toþi cei care nu vibreazã înconsonanþã cu principiile mele de viaþã ºimoralitate!

- Cum sã vibrãm?!... Ce conso…?!, s-au auzitcâteva glasuri rãzleþe.

- Domnilor, e vorba de acele vibraþii care seproduc în interiorul creierului uman ºi care suntvizibile în exterior la pavilioanele urechii.

- Slãvite don` director-general, a îndrãznit uninginer gãlbejit de tutun prost ºi de tranziþie, euºtiu cum e cu „vibraþiile” astea cã ºi eu am„miºcat din urechi” la angajare, dar nu pricep cebomboanã vreþi sã-i luaþi Balaurului, cã toatãlumea ºtie cã el nu mãnâncã dulciuri cã-l dormãselele?!

- O sã-nþelegi dumneata când o sã facrestructurãri. Deocamdatã, topografii sã-miîntocmeascã harta cu toate sursele de vinars…

Simþind o slãbiciune în mãdulare, Fãt-Frumos a ordonat pe neaºteptate ruperearândurilor ºi angajaþii s-au împrãºtiat fiecare pela casele lor, cã tot n-aveau de lucru la fabricã.

CCaappiittoolluull VVII

La „Paradis”

Virtuþile unui medicament ardelenesc; cumerau tratate odinioarã bolile psihice.

În timpul desfãºurãrii revistei de front, cânda demonstrat cã are caracter mai presus decâtmentorul sãu, Fane Spoitoru, Fãt-Frumos a avuto uºoarã prãbuºire fizicã ºi psihicã, fiindreanimat cu promptitudine de câþiva tãmâietoride profesie, care i-au injectat un extract obþinutdin prune fierte de douã ori.

Dupã tratamentul ambulatoriu, Fãt-Frumos s-a trezit direct în „Paradis”, loc unde bântuiauniºte tinere extrem de neîmbrãcate. Bine-nþeles,el nu s-a putut abþine nici de aceastã datã ºi s-aavântat într-un extraordinar recital ordinar, încare ºi-a etalat veleitãþile literar- muzical-coregrafice, încântându-i pur ºi simplu pe ceilalþidrogaþi! Numãrul de senzaþie a fost însã acelade iluzionism, când maestrul-manager a reuºit -în premierã absolutã! - sã scoatã de sub pãlãrieun stol de pãsãrele, performanþã ce a necesitatintervenþia grabnicã a medicului psihiatru, carei-a cântat la þambal „Valsul dimineþii” ºipacientul ºi-a mai revenit puþin, reuºind totuºisã mai scoatã pe guriþã un „porumbel” denotorietate localã:

- Bate talpa de cotoare! Hopa! Hopa! C-amgãsit o þiitoare! Hopa! Hopa!

- Bagã mare! strigã entuziasmat Balaurul, cuvocea sa de sopranã proaspãt bãrbieritã.

Îndemnul colegului sãu de manageriatmilitaro-artistic i-a zgândãrit fantelui pânã laparoxism egocentrismul burico-cefal:

- Sunt frumos ºi lat în piept! Hopa! Hopa! ?iteribil de deºtept! Hopa! Hopa!

- Zi-i una ºi pe linie de producþie! a insistatsfetnicul.

Artistul nu s-a lãsat rugat de douã ori nici dedata asta:

- Am venit sã-mi fac un rost! Treaba meargãcât de prost!

Dupã cum e lesne de observat, la ultima saintervenþie frumosul cu strungãreaþã a cam datpeste cap ritmul de vals, fiind grãbit sã meargãla fabricã, unde fusese chemat de urgenþã.

CCaappiittoolluull VVIIII

O poveste cu migdali înfloriþi

Despre o „petrecere spontanã”. Preludiu într-o gamã majorã. Legãtura dintre caprã ºi pãdure.

Auzind de calitãþile etilismo- artistice alebravului lor manager, un grup de muncitori cuetica neocomunistã l-au invitat pe Fãt-Frumos lao mare petrecere spontanã, a cãrei punct forteera „Bãtuta cu strigãturi”, dans popular specificzonei folclorice în care directorul recent uns ºipe cãpãtuialã pus se aciuise, pus pe faptemãreþe care sã-i asigure lui, urmaºilor urmaºilorlui un trai îmbelºugat.

Acceptând imediat invitaþia, Fãt-Frumos aplecat din „Paradis” intempestiv ºi când îi eraviaþa mai dragã, sprijinit pe braþul vânjos alBalaurului, al cãrui mers legãnat îl obliga sãpãºeascã precum un om beat. La poarta fabriciiînsã, colaboratorul sãu de nãdejde l-aabandonat, pe motiv cã platfusul nu-i permite sãintre-n „bãtutã” ºi cã trebuie sã þesaleneîntârziat Reforma, care pãºtea la ora aceea învoie - ºi de nevoie - mãrãcini.

Showman-ul a fost întâmpinat la poartafabricii cu urale, chiote de voie bunã ºi culozinci nemuritoare, cum ar fi: „Eºti mai tandruca o soacrã ºi ne duci pe toþi la troacã!” (Aºaera denumitã, în acele vremuri de mult apuse,cantina sãracilor).

El a rãspuns cu jovialitatea caldelor ºisincerilor manifestãri de simpatie, dar i-a rugatpe participanþi sã nu-l ia direct la joculbãrbãtesc la care îl invitaserã, sã-i acorde pentruînceput un preludiu, în cadrul cãruia le va cântaceva în legãturã cu viitorul lor luminos.

Nefiind nici ei suficient de încãlziþi, oameniimuncii au acceptat ºi atunci managerul rapsodfoarte popular le-a tãrãgãnat „Romanþã pentrumai târziu” , din care rezulta clar cã din 2103angajaþi mititei vor rãmâne în final doar trei:el, Ileana ºi Grivei, primii doi urmând sã-ºi iatãlpãºiþa cu sacul în spinare iar ultimul sãasigure conservarea capacitãþilor de producþie.

Alte chiote, alte urale, alte lozinci ºi cu astafiind fãcutã încãlzirea, dansatorii ºi-au prins degât conducãtorul iubit ºi stimat, pe care l-aujucat conform tradiþiilor mioritice ºi sub privirileadmirative ale comandantului poliþiei locale,invitat ºi el de urgenþã la aceastã petrecerespontanã.

Vãzând Fãt-Frumos cã se îngroaºãentuziasmul salariaþilor, s-a smuls din înlãnþuireºi a sãrit c-o bucã pe ºaua Reformei, cãreia i-aºoptit la ureche un ordin scurt ºi concis:

- Bagã într-a cincea, tai-o pe poarta din dosºi pânã la casa conspirativã sã nu te mai opreºtichiar dacã-þi sar potcoavele.

ªi cei doi au pornit ca vântul ºi ca gândulrozaliu, dar la un moment dat Fãt-Frumos s-avãzut nevoit sã arunce în spate o perie din pãrde caprã în cãlduri, peria s-a transformnat de-ndatã într-o pãdure de migdali înfloriþi ºiurmãritorii i-au abandonat.

(fragment din povestirea cu acelaºi titlu)

!

"

Se spune despre marile personalitãþi cã ºi-au gãsitvocaþia devreme, încât au reuºit sã se impunãprin gândirea, opera ºi activitatea lor într-un

domeniu sau altul. Cu alte cuvinte, ºi-au aflat propriaidentitate printr-un efort creator continuu ºifascinant, ieºind din anonimat ºi clãdindu-ºipersonalitatea pentru a se distinge de contemporaniilor.

Vocaþia presupune cel puþin doi factori: unulinterior, care þine de înzestrarea intelectualã apersoanei, ºi altul exterior, care þine de mediulformativ. Inteligenþa sclipitoare trebuie dublatã de omare putere de muncã.

Sigur, descoperirea vocaþiei depinde ºi de ºansatânãrului de a fi întâlnit la tinereþe un magistru, caresã-i cãlãuzeascã paºii în domeniul potrivitcapacitãþilor sale. Fiecare individ, spunea cândvaMircea Vulcãnescu, reþine din traiectoria vieþii luiacele instrumente care au constituit ”scut ºi bardã”,maeºtri veneraþi, cãrþi scumpe, idei de predilecþie cuajutorul cãrora intelectualul adevãrat îºi ”ciopleºte”un chip inconfundabil.

Pe de altã parte, magiºtrii oferã tinerilor studioºiunitãþi de mãsurã, etaloane, criterii de referinþã atâtde necesare pentru a distinge valorile de nonvalori.Tot ei valideazã adevãratele vocaþii ºi resping,totodatã, ipostazele veleitare.

Ioan Bianu (1856-1935) a fost considerat, pe bunãdreptate, creatorul ºcolii de biblioteconomie ºibibliografie. De obicei s-a confundat viaþa ºiactivitatea sa cu aceea a instituþiei de care ºi-a legatnumele (Biblioteca Academiei) încât prea puþin maisunt amintiþi anii tinereþii când s-a format sub directaîndrumare a magiºtrilor sãi: Ioan Micu Moldovan laBlaj, B. P. Hasdeu ºi Al. Odobescu la Bucureºti.

Ioan Bianu soseºte la Bucureºti în 1856, dupã ceterminã Gimnaziul blãjean numai cu ”eminenþe”. Areîn mânã o recomandare cãtre A. T. Laurian, decanulFacultãþii de Litere, care l-a primit cu ”deosebitãbunãvoinþã” ºi l-a înscris între studenþii bursieri. Aci,transilvãneanul se face repede cunoscut prininteligenþa sa ºi prin puterea de muncã ieºitã dincomun. Studentul se numãrã printre tinerii preferaþide Hasdeu ºi de Al. Odobescu. Publicã primul studiudespre viaþa ºi activitatea lui Samuil Micu. În 1877 îºiîncepe colaborarea la Columna lui Traian, revista luiHasdeu ale cãrui cursuri le urmãreºte cu ”evlavie”. Larecomandarea celor doi mari scriitori, Ioan Bianuocupã, în cadrul Societãþii Academice, funcþia de”scriitor-arhivar-bibliotecar”. În 1881, îºi ia licenþa culucrarea Proza satiricã la români, publicatã în acelaºian. Prin concurs obþine postul de profesor de limbaºi literatura românã la Liceul Sf. Sava. Pârtiaintelectualului îi era trasatã. Însã cei doi magiºtri suntpreocupaþi de ce va face mai departe licenþiatul.Odobescu îl îndeamnã (de la Paris) sã-ºi caute actepentru a fi ”naturalizat” ºi, astfel, sã poatã concura labursele statului pentru strãinãtate. De asemenea, îlsileºte sã se decidã unde doreºte sã-ºi continuestudiile, în Franþa, Germania sau Italia? Cum tânãruli se destãinuie, fiind obosit de prea multã muncã,Odobescu îl încurajeazã: ”Rãu faci cã te plângi ºipriveºti la umbre deºarte”!1

Pe de altã parte, Hasdeu se mândreºte cudiscipolul sãu ºi de realizarea cãruia e preocupatãîntreaga familie. Sub influenþa sa ºi cu sprijinul lui P. S. Aurelian, ministrul Instrucþiunii Publice din1881, Ioan Bianu obþine o bursã pentru studii înstrãinãtate. Hasdeu, ºeful de ”ºcoalã” îi impune

specializarea în lingvisticã romanicã pe lângãprofesorul G. I. Ascoli de la Milano, cu care savantulromân se afla în cele mai bune relaþii. Cumtransilvãneanul se abate puþin de la itinerarul stabilit,poposind întâi la Paris ºi Londra, mentorul e destulde iritat de libertatea pe care ºi-o luase protejatul sãu,exprimându-ºi, totodatã, îngrijorarea ca acesta sã nucadã definitiv sub influenþa lui Odobescu, celãlaltpãrinte spiritual. În acest sens, sunt edificatoareaprecierile lui Hasdeu dintr-o scrisoare (din 1881)cãtre soþia sa aflatã cu fiica la Paris: ”Despre Bianu,îmi pare rãu cã nu se grãbeºte a pleca la Milano,dupã ce mi-a depeºat cã pleacã. Lui Ion Ghica, eu i-am spus verde cã nu poate sacrifica viitorul acestuicopil inteligent pentru hatârul lui Odobescu; ºi cândGhica mi-a spus cã ar dori sã aibã în Paris un bunmeditator pentru fiul sãu, i-am recomandat peCosãcescu”. 2 Peste doi ani, venind din nou înFranþa, Bianu e prezent iarãºi în scrisorile familieiHasdeu. Insã, tânãrul îºi pãstreazã o anumitãindependenþã. Este vãzut în anturajul lui Odobescu,ministrul plenipotenþiar la Paris, oferind alte prilejuricelor douã Iulii de a se plânge cã ”M. Biano estdevenu le chien fidele de M. Odobescu, et parconsequent invisibile pour nous”. 3 Alarmele eraufalse, ca ºi aceea privind presupusa cãsãtorie a luiBianu fãrã ºtirea lor.

În realitate, pe toatã durata studiilor, elevul sedovedeºte credincios mentorului sãu Hasdeu, ºtiindcã acesta îl considerã ca pe un copil al sãu ºi deaceea îi declarã textual: ”... nu voi uita niciodatã câteai fãcut pentru mine ºi cât îþi datorez ca discipol ºica protejat”, promiþându-i cã-i va face o ”dare deseamã” la sfârºitul fiecãrui an de studiu, strãduindu-se sã devinã un ”mic pui de lingvist”. 4 Dacã emululse sileºte sã fie un un adevãrat elev hasdeian,aprofundând disciplinele lingvistice ºi rãscolindarhivele italiene în cãutarea unor noi documenteprivitoare la români, magistrul îi publicã în Columnalui Traian (1882-1883) materialele trimise ºi-i solicitãaltele.

Asemãnãtor procedeazã ºi Odobescu, care îi scriela Milano ºi îl întreabã ce studiazã ºi cum trãieºte.Într-o scrisoare din 29 septembrie 1884, îl încurajeazãastfel: ”nu pregeta ºi, cât poþi, lucreazã înainte, fãrãde a te spãimânta sau a te amãrî de neajunsurile cevei întâmpina”. 5

Pe de altã parte, în corespondenþa dintre Hasdeuºi Bianu descoperim altfel de relaþii dintre magistru ºidiscipol decât cele cunoscute pânã acum. În timp cemajoritatea elevilor nu mai prididesc cu epitetele deveneraþie ºi curtuazie, pentru a nu-l supãra pe”înfricoºãtorul” savant, discipolul transilvãnean seaflã printre puþinii care-l ”bate pe umãr” ºi îl face”pãrtaº” la peripeþiile bahice ale tânãrului. Acesta îiscrie una din epistole dupã un ”chef ... nutrit cuspumante grignolino, cu cântece (o primadonã ºi ocontraltã)”, ”cu populaþie femininã”, fiind sigur cã nui-ar fi displãcut nici lui Hasdeu, nefiind nici el ”unsfânt Simeon Stâlpnicu”. 6 Citind scrisoareadeocheatã, bucureºteanul ºi-o fi amintit probabil deanii tinereþii sale aventuroase, petrecute în Rusia.

Însã, discipolul e mereu grijuliu ºi, pentru a nu-lsupãra pe magistru, cautã sã-l îmbune într-oscrisoarea din toamna anului 1881: ”Te-ai supãrat, aicrezut cã mã înec in Sena? Dar iacã-mã scãpat laMilano”. Îi promite cã va face o dare de seamãdespre anul petrecut acolo. Iar Hasdeu îl încurajeazãpãrinteºte, spunându-i cã þine la el ca la un ”copil” al

sãu, gândindu-se mereu ”la modul de a te face solidmai pe sus de toate”. Discipolul e credincios ºipetrece ceasuri, zile ºi luni la bibliotecile din Italia, laarhivele lombarde. Colindã marile oraºe ale Italiei:Roma, Napoli, Genova, Florenþa, Pisa, Bologna,Veneþia, întorcându-se la ”bunul meu Milan”, undestudiazã luni întregi. Peste tot unde cãlãtoreºte, estepreocupat de strângerea documentelor referitoare laneamul sãu. De aceea, Odobescu îl admirã pentru cãe ”meºter în gãsirea unor cãrþi rare româneºti”.

Dupã întoarcerea în þarã, Bianu e un obiºnuit allocuinþei lui Hasdeu de la Arhive, iar când apareRevista nouã (1887-1895) face parte din comitetul deredacþie, fiind un colaborator statornic, cu studii defilologie, medalioane ºi notiþe istorice. Crezul sãu defilolog dublat de istoric ºi patriot este tipic hasdeian:”Istoria ºi limba sunt factori esenþiali ai vieþii unuipopor; într-unul îºi vede pe strãmoºii sãi dingeneraþie în generaþie lucrând, luptând ºi suferind; iarcealaltã este mijlocul prin care în fiecare minutgândurile ºi simþurile noastre le comunicãm celorapropiaþi de noi. Istoria ºi limba sunt cele mai intimeºi mai tari legãturi care unesc pe oameni într-onaþiune”. 7

Demn de subliniat pentru câtã grijã a avutHasdeu pentru orientarea lui Bianu spre un domeniucu totul nou pe atunci, întocmirea bibliografieivechilor cãrþi româneºti, este faptul cã tocmaidascãlul sãu propune ca o astfel de lucrare sã seelaboreze în cadrul Academiei. Aºadar, pânã în jurulanului 1900, Ioan Bianu a fost în cele mai bunerelaþii cu magistrul sãu. Dupã retragerea acestuia laCâmpina, fostul discipol, între timp profesoruniversitar ºi academician, va fi, prin activitatea sa,creatorul unei noi ºcoli în domeniile amintite.

Sigur, nu i-a fost uºor în ”clãdirea” unei noiinstituþii, Biblioteca Academiei, cu toate chestiunilede dotare ºi administraþie. De aceea, pentru greutãþileîntâmpinate, se destãinuie primului sãu magistru,Moldovãnuþ, spunându-i cã a trebuit ”sã înoate ºi iarsã înoate”, trebuind sã punã adeseori singur”grumazul la jugul Academiei”. Ioan Bianu a fostpreºedintele prestigioasei instituþii din iunie 1929pânã la 30 mai 1932. Strãdania lui se vede ºi în celecinci volume de scrisori trimise lui de cãtre cei maiprestigioºi intelectuali din toate domeniile: ºtiinþã,literaturã, artã, istorie º.a.m.d. Tudor Vianu i-asurprins cel mai bine particularitatea ºi meritele denetãgãduit: ”Ioan Bianu, afirma esteticianul, a fost unexemplar uman pilduitor pentru ceea ce poateobþine, în orice domeniu, al activitãþii publice, sintezapatriotismului, a pregãtirii de specialitate ºi aconºtiinþei profesionale”. Fãrã sacrificiul lui, trebuiasã treacã multe decenii pânã instituþia respectivã seridica la adevãrata ei menire.

NNoottee::

1. Vezi Scrisori cãtre Ioan Bianu, ediþie ºi note deMarieta ºi Petre Croicu, vol.III, Editura Minerva,Bucureºti, 1976, p. 66.

2. Vezi Documente ºi manuscrise literare, vol.III,Bucureºti, Ed. Academiei, 1976, p. 61.

3. Ibidem, p.118.4. Scrisori cãtre Ioan Bianu, vol.II, 1975, p. 27.5. Ibidem, vol. III, 1976, p. 122.6. B.P.Hasdeu ºi contemporanii sãi români ºi strãini,

vol.I, p. 81 ºi 84.7. Revista nouã, anul I, 1887, nr.1 (15 dec.), p. 46.

!

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

17TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

evocãri

Vistian Goia

Ioan Bianu ºi magiºtrii sãiB.P. Hasdeu ºi Al. Odobescu

18 TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

Este o practicã generalã a statelor moderne ºicontemporane ca, în momentul în care suntimplicate într-un conflict armat, sã interneze

pe cetãþenii statelor inamice aflaþi pe teritoriul lor ºipe cetãþenii proprii, dacã simpatizeazã oricolaboreazã cu inamicul. Internarea se face înlagãre, închisori, hoteluri etc.

În acest mod a procedat ºi România în timpulprimului rãzboi mondial (1916-1918).

Printre internaþii de la începutul rãzboiului s-aaflat ºi scriitorul Ioan Slavici, român ardeleannãscut la 18 ianuarie 1848 la ªiria – Arad, decicetãþean al monarhiei Austro-Ungare, ce trãia înRomânia (Regat) din 1874. A fost internat nu atâtpentru cã era cetãþean strãin, ci fiindcã promovaseidei socotite periculoase pentru statul român, opuseorientãrii politice a statului român de intrare înrãzboi alãturi de Anglia, Franþa ºi Rusia. Slaviciîmpãrtãºea convingerea, fundamentatã pe cunoaºte-rea istoriei, cã „România alãturea cu Rusia numaispre propria ei peire poate sã se lupte. Eu publica-sem documentele privitoare la negocierile de pacede la Carlovãþ, cele privitoare la expediþiunea fãcutãde Petru cel Mare în 1711, cele privitoare la rãzboa-iele pornite de Rusia la 1738, la 1788, la 1806, la1828, la 1848, la 1853, vorbeam deci în deplinãcunoºtinþã de cauzã...”1 (p. 57). Experienþa sa deviaþã îl determina sã considere panslavismul dreptprincipalul pericol pentru neamul românesc.„...Trãisem în timpul tinereþelor mele la Arad ºi laTimiºoara între sârbii care ne urãsc mai mult decâtoriºicare alt popor, fãcusem serviciul militar într-unregiment slovãcesc, unde aveam între camarazi ºicehi, croaþi, ruteni ºi dalmatini, fusesem, ca secretaral comitetului central din Sibiu (al PartiduluiNaþional Român din Transilvania, n.n.), însãrcinatsã negociez cu cehii, cu rutenii, cu croaþii, cuslovacii ºi cu sârbii în vederea unei acþiuni comune,ºi eram cuprins de simþãmântul cã slavii de sud ºicei de la apus sunt pentru neamul românesc chiarmai primejdioºi decât Rusia ºi cã adevãraþiiconducãtori ai miºcãrii panslaviste nu sunt laPetersburg, nici la Moscova, ci la Praga. Cu atât maivârtos stãruiam deci ca românii sã nu-ºi taie cracade sub picioare vãrsându-ºi sângele alãturea cuduºmanii monarhiei habsburgice” (p. 57-58).Promovase, înainte de 1916, asemenea idei într-orevistã ce apãrea sub direcþiunea maioruluiConstantin Crãiniceanu.

De aceea, la intrarea României în rãzboi (august1916), I. Slavici a fost internat în fortul Domneºti,lângã Bucureºti, apoi la hotelul Luvru, în Capitalã. Întimpul retragerii autoritãþilor ºi armatei române înMoldova, unii dintre internaþi au luat acelaºi drum. I.Slavici a fost însã „uitat” în Capitalã ºi pus înlibertate de prefectul Corbescu, înaintea intrãriitrupelor germane (noiembrie 1916).

Rãmas în teritoriul ocupat de armatele PuterilorCentrale, I. Slavici a lucrat, la început, ca traducãtor(stilizator) la Gazeta Bucureºtilor, organ de presã cereprezenta traducerea în limba românã a ziaruluiBukarester Tageblatt. Ulterior, când „fruntaºii politici(români, n.n.) rãmaºi la Bucureºti au reuºit sã obþiepermisiunea ca Gazeta Bucureºtilor sã aparã ca ziarde sine stãtãtor” (de la 6 martie 1917), Slavici apublicat „câte trei articole pe sãptãmânã”, pânã laapariþia ziarului Lumina scos de C. Stere (pp. 87,124).

În noiembrie 1918, trupele Puterilor Centrale s-au retras din teritoriul ocupat ºi autoritãþilestatului român au revenit în Capitalã (1 dec. 1918).Ziariºtii de la Gazeta Bucureºtilor (Karnabatt, AntimCamburopol, Saniel Grossmann, Tudor Arghezi,Dem. Teodorescu, Herz) au fost arestaþi pentrucolaboraþionism. Slavici a fost arestat mai târziu (19ianuarie 1919), pentru cã nu colaborase la ziar înultima vreme. Au fost cu toþii internaþi laînchisoarea Vãcãreºti, în aºteptarea procesului.

În aceastã închisoare se aflau „vreo ºapte sutede fãcãtori de rele aºa ziºi comuni... ºi fãcãtori derele mai de soi” (p. 163). În ultima categorie intraucei vinovaþi de trãdare sau de legãturi cu duºmanulreprezentat de Puterile Centrale (germanofili) saucu Rusia sovieticã, (socialiºtii). Printre germanofili,în afarã de Slavici, se numãrau: D. Neniþescu, V. Arion, C. Stere, D. D. Pãtrãºcanu, Victor Verzeaetc. Dintre socialiºti, sunt menþionaþi: Gh. Cristescu,I. C. Frimu, Ilie Moscovici, Konitz.

Cartea lui Slavici (Închisorile mele, Bucureºti,Ed. Albatros, 1998) conþine informaþii detaliateprivind modul în care a ajuns Slavici la închisoareaVãcãreºti, acuzaþiile ce i se aduceau, procesul,apãrarea, condiþiile de detenþie, raporturiledeþinuþilor ºi ale lui Slavici cu autoritãþile ºi relaþiiledintre deþinuþi.

Printre deþinuþii membri ai Partidului Socialistdin România aflaþi, în aceeaºi perioadã cu Slavici, laVãcãreºti, se numãra ºi Constantin Mãnescu. Unfragment din Memoriile acestuia ne oferã informaþiiinedite referitoare la raporturile lui Ioan Slavici cuceilalþi deþinuþi, cu socialiºtii ºi cu Tudor Arghezi,întregind informaþiile furnizate de însuºi Slavici.Iatã fragmentul respectiv:

„Împreunã cu noi (socialiºtii, n.n.) se mai aflauîn acele încãperi ale închisorii ºi unii ziariºti care întimpul ocupaþiei germane scriseserã articole pentrunemþi. Printre aceºti ziariºti îmi reamintesc deTudor Arghezi, I. Slavici, Lupu Costache N., ce erabãiatul unui mare moºier din Moldova ºi care maitârziu a trecut în partidul nostru ºi alþii. Erau întotal cam 15 inºi. Convieþuirea cu ei a fost foartefolositoare ºi plãcutã pentru noi. Am avut însã ºi odezamãgire, pe care anii ce s-au scurs nici acum nuau reuºit sã mi-o înlãture. Dacã aproape toþi ziariºtiiînchiºi cu noi erau oameni de treabã, numai TudorArghezi era altfel, deoarece ne desconsidera ºi nebeºtelea în toate felurile. Tudor Arghezi avea oatitudine batjocoritoare ºi faþã de bãtrânul IonSlavici, care dacã în timpul nemþilor a scris unelearticole, a fãcut-o pentru a-ºi procura hrana, nu dinadmiraþie pentru ei. I. Slavici avea obiceiul sã facãºedinþe de spiritism. El îºi fãcuse o mãsuþã cu 3picioare ºi la aceasta îºi fãcea în liniºte experienþelesale. Tudor Arghezi nu-l lãsa însã în pace ºi îl luamereu peste picior. Noi am rãbdat o datã, de douãori ºi când am vãzut cã Arghezi nu înceteazã cupersiflãrile sale, ne-am scandalizat ºi i-am spusrãspicat: - Dacã nu te astâmperi te dãm afarã,desigur nu din puºcãrie, cãci nu puteam sã facemlucrul acesta, ci din camera în care eram închiºi cutoþii. Dintre tovarãºii închiºi la Vãcãreºti în urma lui13 decembrie 1918, îmi amintesc de urmãtorii: Gh. Cristescu, I. Moscovici, D-tru Gãnescu, chelner,C. Popovici, Mihãileanu ºi Panait Popescu de laFocºani precum ºi grupul de la Ploieºti format din

13 inºi: eu (Constantin Mãnescu, n.n.), AlexandruDunãreanu, ºt. Vasilescu, Mihail Bãlineanu, Gh. Ungvari, Heinrik Sternberg, D-tru Aricescu,Teodor Bivolaru, unul Rociu ºi alþii.”2

Memoriile lui Constantin Mãnescu confirmãbunele raporturi dintre Slavici ºi deþinuþii socialiºtide la Vãcãreºti. Înainte de a-i cunoaºte direct, laînchisoare, socialiºtii erau, pentru Slavici, „uniidintre cei mai primejdioºi ai neamului românesc,zguduitori din temelie ai vieþii naþionale româneºti”(p. 95). Fiind întâmpinat de ei cu prietenie, atuncicând a venit la închisoare, vãzându-i cum semanifestã, cântând ºi voioºi, discutând cu ei, Slaviciºi-a schimbat impresia despre socialiºti, a ajuns sã-icunoascã ºi sã-i aprecieze. Gh. Cristescu „mã ºtiabine din lucrarea mea literarã ºi, spre marea meauimire, mã socotea drept unul dintre ai noºtri”. „... Þânea el sã stãm de vorbã, ºi peste puþin timpm-am sâmþit foarte apropiat de dânsul” (p. 95).Condus de Cristescu, Slavici a vizitat ºi cunoscutînchisoarea: „ne-am dus amândoi ºi au mai venit cunoi ºi fanaticul Teodorescu (Tudor Arghezi, n.n.), ºiavântatul Bãlineanu, ºi totdeauna sarcasticulVasilescu de la sondele din Câmpina” (p. 96). Acestperiplu prin diferitele pãrþi ale închisorii „aducându-mi aminte de Vergiliu, care-l purta pe Dante prininfern” (p. 98). Comparaþi cu germanofilii aflaþi îndetenþie, toþi „oameni subþiri”, socialiºtii pãreau mai„din topor”. „Deºi, dar om din elita intelectualã ºiconservator de baºtinã nu-mi puteam stãpâniîndemnul de a mai sta ºi cu dânºii de vorbã”, scrieSlavici (p. 106-107). Firea umanistã, origineaþãrãneascã ºi efectele asupririi naþionale a românilordin Transilvania l-au sensibilizat pe Slavici care, înurma acestor discuþii, considera îndreptãþite uneledintre ideile socialiºtilor: „Adevãr luminos e cã toþiam trãi-n belºug dacã n-ar fi-n mijlocul nostru atâtde mulþi care trag de la gura altora pentru ca într-osingurã noapte sã poatã mistui roadele munciisãvârºite de zeci de oameni harnici într-o lunã dezile” (p. 107); „nu aceºtia sunt oamenii carezguduie temeliile vieþii sociale, ci aceia care i-auciomãgit”; „oamenii aceia cântau Internaþionala ºispuneau fãrã de-ncongiur cã nu þin seama dedeosebirile dintre popor ºi popor ºi voiesc ca omul,oriºicare ar fi limba ori legea, oriºiunde s-ar finãscut, sã se bucure pretutindeni pe faþapãmântului de aceleaºi datorii ºi sã i se facã partede aceeaºi purtare de grijã ca ceilalþi oameni cu caretrãieºte împreunã” (p. 108).

Slavici a fost profund indignat de acuzaþia cãprin acþiunile sale dinaine ºi din timpul rãzboiuluiar fi colaborat cu inamicul, ar fi trãdat cauzanaþionalã. În ultimul cuvânt de apãrare, la proces, areliefat fidelitatea sa faþã de cauza naþionalãromâneascã. „... Nu e între contimporanii mei niciunul care a fãcut atât ca mine pentru unitareasufleteascã a românilor de pretutindeni” (p. 137),afirma el cu mândrie. Încã din 1875 el scrisese:„Naþiunea românã voieºte culturã ºi cultura eitrebuie sã fie una, omogenã la Prut ºi la Lomniº,omogenã în sânul Carpaþilor cãrunþi ºi pe malurileDunãrii bãtrâne. ªi cultura viitorului, unitateaspiritualã a viitorului zace în noi, generaþiunileprezentului. Pornind din gândul acesta, am zis cãsoarele pentru toþi românii la Bucureºti rãsare” (p. 135). El amintea cã a luptat pentru cauzanaþionalã ca ºi liberalii. „...Am fost om cumsecadeºi-am umblat în aceleaºi drumuri ca fiul lui IoanBrãtianu pânã-n ajunul rãzboiului, dar dupã ce ºi-aschimbat pãrerile, eu nu m-am lepãdat de ale mele”(p. 143).

Slavici susþinea, deci, cã nu a trãdat cauzanaþionalã, ci a cãutat sã o promoveze pe altã cale

dosar

Addenda la „Închisorile” luiSlavici (Slavici ºi Arghezi)

Traian D. Lazãr

19TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

decât cea folositã de (liberali) I. I. C. Brãtianu.Adicã: 1) respectarea tratatului de alianþã cu PuterileCentrale, pentru a ne dovedi oameni vrednici deîncredere: „Eu nu din degetul meu am suptconvingerea cã-n rãzboiul acesta cel mai decãpetenie interes al nostru era sã fim socotiþi dreptneam de oameni vrednici de încredere” (p. 141); 2)„M-am pomenit în lume cu simþãmântul cã cel maine-nduplecat ºi mai primejdios duºman al neamuluiromânesc au fost, sunt ºi rãmân slavii, care ne-npresoarã din toate pãrþile ... ºi nu osândã mi secuvine pentru cã stãrui în convingerea cã pe caleacea bunã sunt aceia dintre fruntaºii neamuluinostru care ne spun cã din legãturile noastre cuslavii ºi cu sprijinitori ai slavilor pentru poporulromân numai rele pot sã purceadã” (p. 140); „li-amspus fraþilor mei care puþine au cetit: «Nu preapuneþi temei pe Franþa, nici pe Anglia, cãci pentruele mai presus de toate sunt propriile interese, carenu se potrivesc cu ale noastre. Una zic înainte derãzboi, alta-n timpul rãzboiului ºi teamã mi-e cã iaralta vor zice dupã rãzboi»” (p. 143). Cine ar puteacontesta temeinicia, adevãrul acestor argumente alelui Slavici? Eroarea sa a constat în faptul cã,asemenea multor persoane, nu þinea seama defaptul cã raporturile internaþionale sunt dinamice,iar poziþiile politice principiale, rigide ale actorilorriscã sã devinã infructuoase. Soluþia, calea propusãde el pentru promovarea intereselor naþionaleromâneºti, aparent corectã cât timp Puterile Centaleau fost victorioase (Pacea de la Buftea-Bucureºti,martie-mai 1918) s-a dovedit perdantã în final.

Situaþia în care se gãsea îl fãcea receptiv laînþelegerea poziþiei socialiºtilor în problemanaþionalã, întrucât ºi aceºtia erau socotiþi trãdãtori,pentru cã se opuseserã rãzboiului, chiar dacã aveaca obiectiv întregirea naþionalã. Ori aceºtia voiauunitatea naþionalã a tuturor românilor, dar prinschimbarea regimului politic ºi trecerea la socialism,nu prin rãzboi, care se purta cu sacrificiile pãturiide jos.

Slavici gãsea chiar cã poziþia sa ºi a românilortransilvãneni în problema naþionalã este asemãnã-toare cu aceea a socialiºtilor: „Vrut-am ºi vrut-autimp de sute de ani ca vrajba ºi asupririle sã-nceteze, ca oamenii pe care soarta i-a rânduit sãtrãiascã azi ca în trecut ºi-n viitor împreunã sã aibãparte de binefacerile pacinicei vieþuiri împreunã, sãnu se mai asupreascã unii pe alþii, ci sã se bucurede aceleaºi drepturi, fiind supuºi aceloraºi datorii,fie ei români, fie ei maghiari, fie saºi, ºvabi, sârbi,ruteni ori evrei. Aceasta au voit-o pãrinþii, bunii ºistrãbunii tãi, pentru aceasta þi-ai jertfit tu destul delunga viaþã, ºi urgisiþii de socialiºti nu voiesc nici eialtceva” (p. 109).

În acest context nu este de mirare cã socialiºtiide la Vãcãreºti s-au situat de partea lui Slavici,apãrându-l de ºicanele lui Arghezi.

Informaþiile din Memoriile lui C. Mãnescuprivind atitudinea lui Tudor Arghezi faþã de Slavici,în timpul detenþiei la Vãcãreºti, pot fi examinatesub aspectul raporturilor personale dintre doiscriitori români, dar ºi sub aspectul raporturilordintre generaþii.

Din unghiul individualului, se relevã lipsa derespect a tânãrului (în 1919 Arghezi avea 39 de ani)faþã de un om în vârstã (Slavici avea 71 de ani). Ceanume genera aceastã lipsã de respect din partea luiArghezi ºi lipsa de replicã din partea lui Slavici? Ne-am putea gândi la diferenþa de vârstã, dar ºi ladeosebirile temperamentale ºi de educaþie. Amputea lua în consideraþie, simplu spus, diferenþa defire dintre un ardelean ºi un regãþean. Slavici,ardelean de educaþie germanicã, molcom,introvertit, lent în reacþii, temeinic în faptã, iarArghezi, regãþean de educaþie francezã, iute ºiextrovertit, imprevizibil în reacþii, bãgãreþ ºi

superficial. O asemenea ipotezã este contrazisã,însã, de portretul pe care i-l face Slavici lui Arghezi:„un om singur în felul lui, fost cãlugãr în timpultinereþelor, iar acum ziarist multlãudat. [...]

Închipuieºte-þi un om scurt ºi cam gros, oacheº,cu mustaþã tunsã ºi chipeº, care pãºeºte mãrunt,vorbeºte piþigãiat ºi cântãreºte fiecare cuvânt mai-nainte de a-l fi rostit rar ºi rãspicat. Curat ºi bine-ngrijit în toate amãnuntele înfãþiºãrii lui, cudeosebire cuviincios ºi oarecum umilit, el mai are ºitoate aparenþele unui om de-o modestie excesivã. Ecu toate acestea om cu trebuinþe nemãsurate, îºischimbã chiar ºi-n temniþã de mai multe ori pe ziîmbrãcãmintea, totdeauna croitã dupã cele mainouã modele; îºi are cãþeluºul spãlat în fiecare zi cusãpun; alege cele mai scumpe ºi mai variate bucateºi cele mai gustoase bãuturi; mãnâncã mult, tacticosºi îndelung, numai pe faþã de masã albã ca zãpadade curând cãzutã; îºi ºterge furculiþa, cuþitul ºilingura de trei ori cu ºerveta curatã mai nainte de ase folosi de ele. Nu mai e nevoie sã-þi spun cã-niatacul lui, totdeauna bine aerisit, era o curãþeniedesãvârºitã ºi o bunã rânduialã penibilã pânã-n celemai mici amãnunte.

Vai ar fi fost de capul meu, de-al lui Grossmannori de-al lui Karnabatt dacã Bolentinul (procurorulNiculescu-Bolintin, p. 195, n.n.) ar fi avut inimahainã de a osândi pe vreunul dintre noi sã-i fietovar㺠de iatac lui Arghezi. Dacã nu ne-ar fi luat ella goanã, ni-am fi luat noi lumea-n cap ºi-am fievadat.

Bunul lui prieten Dem. Teodorescu a stat, vaide el, o noapte cu dânsul, iar ziua urmãtoare i-acãzut Bolentinului în genunchi, ca sã-l mute cât sepoate de departe...” (p. 116-117). Un portret în careArghezi apare ca om cu tabieturi, rigid. ChiarSlavici îl considera pe Arghezi, „fanatic” ºi„neliniºtit” (pp. 96,116).

Istoria literarã îl caracterizeazã pe Tudor Arghezidrept o „personalitate singuraticã ºi inacomoda-bilã”.3 Materialele pe care le examinãm ne permitsã nuanþãm ºi corectãm aceastã caracterizare. E osingurãtate de un fel special, cãci Slavici îl considerãpe Arghezi „un om singur în felul lui”, iar dininformaþiile lui Mãnescu înþelegem cã nu era unsinguratic retras, ci unul expansiv. Era singuraticpentru cã ceilalþi se fereau de el. Fie din cauzaatitudinii sale de superioritate, a desconsiderãriicelorlalþi, cum era cazul faþã de socialiºti, ori aatitudinii ireverenþioase, cum era situaþia faþã deSlavici. În ceea ce priveºte aspectul „inacomodabil”al personalitãþii lui Arghezi, relatãrile lui Slaviciimpun corecturi, cel puþin în privinþa raporturiloracestuia cu autoritãþile. Cei doi Teodoreºti, scrieSlavici, „aveau chiar între miniºtri proptele” (p. 145). „Pânã chiar ºi-n rechizitoriul sãu Bolentinul(procurorul, n.n.) a fãcut o pauzã ºi-o parantezãmai-nainte de a fi trecut la Teodoreºti ºi a stãruit cutot dinadinsul ca nu cumva Curtea sã-i punã peaceºti luceferi în rând cu ceilalþi pãcãtoºi.

Ce-au fãcut, cum au sucit-o ºi-au învârtit-o, seîntrebau ceilalþi, ºi fiecare ºtia sã spunã câte ceva, se-nþelege, lucruri nu tocmai de laudã. Se supãrau pemine când le spuneam cã se petrece ºi la puºcãrieceea ce se petrece pretutindeni în þarã: cei maistãruitori ºi mai îndemânatici apucã înainte ºi-ºi factreburile. «Defãimarea voastrã e laudã, adãugam. Dece nu faceþi ºi voi ca dânºii? Pentru cã nu sunteþi înstare».

Tot mai deºtepþi decât ceilalþi, ei ºi dupã a douavenire la Vãcãreºti a noastrã (dupã proces, n.n.) auºtiut sã se punã bine cu directorii ºi cu primii(gardieni, n.n.) de tot felul, încât ajunseserã un felde stãpâni ai casei. Regulamentul încã nefãcutpentru dânºii se aplicã dupã cum le vine lor lasocotealã.

Încã în timpul când ne aflam la (hotelul, n.n.)«Modern» (când se pregãtea ºi judeca procesul,

n.n.) ºtiuserã ei ºi-n urma lor ºi alþii sã potriveascãlucrurile aºa, ca printre picãturi sã se ducã pe acasã.Acum fãceau ce fãceau ca comisarul regal sã-i citezefie ca martori, fie ca informatori la Curtea marþialã,unde se duceau însoþiþi de un gardian. Acesta, omvrednic de toatã încrederea, îºi fãcea datoria stândundeva la un pahar de vin, în vreme ce«puºcãriaºii», puºi sub paza lui, se duceau pe acasã”(p. 177-178).

Despre o rivalitate personalã între scriitorulSlavici ºi scriitorul Arghezi nu putea fi vorba în1919. În 1914, Arghezi era un „scriitor obscur ...neluat în seamã de critici”.4 Slavici nici nu-lconsiderã scriitor, ci ziarist, ceea ce ºi era, de fapt.

Privitã prin prisma rivalitãþii de generaþie,atitudinea lui Arghezi faþã de Slavici ar putea fioarecum motivatã (justificatã). Criticul literar N. Davidescu era de pãrere cã Arghezi, laînceputurile sale literare, a fost animat de „ideea delibertate de sub formule literare înãbuºitoare ºi delibertate artisticã”. Considerã cã era temperamentaladecvat pentru a-l înfrunta pe semãnãtoristul N.Iorga.5 Discipol al lui Macedonski, ucenic într-alesimbolismului, Arghezi îºi exprima oare, prinpersiflarea lui Slavici, reprobarea faþã de clasicismul(romantismul) acestuia, la fel cum maestrul sãu ofãcuse prin epigrama din 1883 împotriva luiEminescu?

Nu credem cã aceasta ar fi explicaþia corectã aatitudinii lui Arghezi. Ea trebuie sã fi fost legatãstrict de ocupaþia lui Slavici din momentul în careera ºicanat de Arghezi, experienþele de spiritism.Dacã e sã cãutãm în firea ºi educaþia, în experienþade viaþã a lui Arghezi ceva care sã aibã legãturã cuatitudinea batjocoritoare faþã de practicile spiritisteale lui Slavici, atunci cred cã ar trebui sã ne referimla raporturile sale cu religia. Se ºtie cã Arghezi afost novice la mãnãstirea Cernica (1899) ºi diaconla Mitropolia Ungrovlahiei (1900). Comentând criticromanul Ochii Maicii Domnului, George Cãlinescudeduce cã Arghezi ar fi avut o vocaþie monahalãautenticã, o „vocaþie zãdãrnicitã”.6 Pornind de laaceastã constatare, putem interpreta atitudinea luiArghezi ca reacþie a unui spirit profund religios faþãde practicile superstiþioase ori neconforme religieicreºtine ale laicilor. Dupã cum acelaºi Arghezi sedezlãnþuie polemic, în scrierile sale, poate ºi în viaþazilnicã, faþã de abaterile clericilor de la „dreaptacredinþã”. Ar fi de cercetat dacã Arghezi a avut oatitudine „antispiritistã” în articolele de presã. Oatitudine antisuperstiþioasã ºi de respingere aabaterilor de la prescripþiile religioase a avut, cucertitudine, în prozã.

Note bibliografice:1. Ioan Slavici, Amintiri. Închisorile mele etc.,

Bucureºti, Ed. Albatros, 1998. În text se indicã paginatrimiterii.

2. C. Mãnescu, Memorii, 1881-1921, p. 132-133. Dinarhiva personalã a domnului Bujor Mãnescu.

3. M. Zaciu (coord.), Scriitori români, Bucureºti, Ed. ªtiiþificã ºi Enciclopedicã, 1978, p. 36.

4. G. Cãlinescu, Istoria literaturii române de la originipânã în prezent, ediþia a II-a, Bucureºti, Ed. Minerva,1982, p. 808.

5. N. Davidescu, în vol. „Aspecte ºi direcþii literare”,vol. II, 1924; în T. Arghezi, Versuri, Bucureºti, Ed.Minerva, Buc., 1980, p. 387

6. G. Cãlinescu, op. cit., p. 819.

!

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

20 TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

„Vreme este sã rupi ºi vreme sã coºi; vreme este sãtaci ºi vreme sã grãieºti. Vreme este sã iubeºti ºi vreme

sã urãºti. Este vreme de rãzboi ºi vreme de pace.”Ecleziastul, 2, 7-8

Nota autorului:Textul care urmeazã este produsul integral al

imaginaþiei mele. Am folosit numeroase docu-mente ºi surse de încredere dar textul este o nãs-cocire a mea. Orice legãturã ori asemãnare cuîmprejurãri reale, cu persoane reale, fie în viaþã,fie dispãrute, este întâmplãtoare ºi categoric nein-tenþionatã. În acelaºi timp cei care ar voi sã serecunoascã nu pot fi opriþi sã o facã, dar estestrict opþiunea lor.

Între personajele mai frecvent pomenite se aflãcâþiva popi pe care i-am cunoscut întâmplãtor, cudecenii în urmã, în România ºi împrejurimi.Numele lor aproximative, ºi nu sunt sigur cã mile amintesc corect sau doar le imaginez, erau(repet, cred): Lucreþiu Lãzãreanu din DistrictulTârnava; Roman Roscoban din Durãul Humoruluiºi Romeo Grãmadã din Cladova. Pentru conve-nienþã, pentru a nu lungi, am folosit în text aces-te nume prescurtat, în forma: Lr.Lzr, din Dt.;Rm.Rsc. din DH ºi Rm.Gma din Cld.

Repet, orice asemãnare cu situaþii reale saupersonaje reale este întâmplãtoare. Acest text esteliteraturã pur imaginativã.

Pe la mijlocul primei decade a veacului aldouãzeci ºi unulea apãrea o carte în mic tiraj înRomânia, hai sã îi zicem „T”.

Erau adunate acolo contemplãri ºi stãri afec-tive ale autorului acelei cãrþi, hai sã îi zicemA.T.N. Între altele acel autor îºi exprima pãrereacã un viitor ortodox în America va fi cu putinþãdoar sub condiþia unei structuri ierarhice locale,independente.

Fãrã voie autorul propunea o pãrere carevenea contra unui proiect promovat ºi de cãtre ceitrei popi pomeniþi. Un proiect prostesc, ulteriorabandonat, care ar fi dus la dispariþia istoriei,tradiþiei ºi identitãþii diocezei cãreia acei popi îi

fãgãduiserã credinþã.Cei trei popi au aflat de bine sã „onoreze” pe

autorul acelei cãrþi cu scrisori insultãtoare. Între eiexcela Rm.Rsc. din DH, care ºi-a folosit condeiulslãbãnog ºi neputincios pentru a împroºca insulteºi urã la limita înjurãturilor directe. Ceilalþi doipopi pomeniþi, Lr.Lzr. din Dt. ºi Rm.Gma dinCld. au trimis cam acelaºi soi de epistole. Dorinþalor ascunsã era ca autorul cãrþii sã fie „pedepsit”ºi scos din circulaþie. Era o dorinþã neputincioasã,vicioasã ºi reflectând rãutate de scopit.

Chiar ºi dupã ce au slobozit acele penibileepistole cei trei popi nu s-au potolit. Ei au contin-uat sã-l ºicaneze pe autorul volumului pomenit ºiau continuat eforturile penale de a crea un mediude lucru duºmãnos. Acþiune care poate fi pedep-sitã cu privarea de libertate. Mai rãu.

Dovedind analfabetism în deontologia jurnalis-ticã, ei au protestat împrejurarea cã, înnumeroasele studii, documentate ºi foarte solide,publicate de autorul cãrþii „T”, acela pomeneafuncþia pe care o avea. Acei nãtãrãi în sutanã nuºtiau cã aceasta nu este o opþiune, ci o obligaþiepentru un autor real. (Ceea ce ei nu sunt.)

Cred cã este de folos sã fac ºi scurte portreteacelor popi slãbãnogi.

Lr.Lzr din Dt.este în esenþã un om cumsecade.Dar destinul sãu stã sub semnul înfrângerilor,nereuºitelor, eºecurilor. El este un atlet al fãgã-duinþelor neîmplinite, al aºteptãrilor fãrã finali-tate. În bunã mãsurã asta explicã ºi o anumestare de aroganþã neavenitã, frondã a celui carepierde. Pentru el ºi cei apropiaþi lui autorul cãrþii„T” are sentimente autentice ºi generoase. Soþialui Lr.Lzr. din Dt. a pornit ca o fire veselã ºiîncrezãtoare ºi eºecurile, care nu îi sunt datorate,au dezamãgit-o profund. Dar în ciuda tuturoracestor neajunsuri, Lr.Lzr din Dt. ramâne un omdecent ºi pentru care mântuirea este încã posibilã.

Rm.Rsc. din DH este un troglodit perfect, pecare autorul volumului „T” îl dispreþuieºte pro-fund, deschis, fãrã echivoc.

Rm.Rsc. are intelectul ºi capacitatea scolasticã

a unui poºtaº incompetent. În fond el ar trebui sãse rezume la înjurãturi directe ºi rotirea ciomagu-lui, domenii în care are reale aptitudini. Rm.Rsc.are loialitatea ºi credenþialele morale ale unei„centuriste”.

El este un frustrat total ºi are ºi motive.Vecinãtatea lui imediatã este direct toxicã.

„Jertfele” pe altarul Venerei, câte vor fi fost, aufost formã de torturã dureroasã. „Rezultatul” afost pe mãsurã.

Pe acel „rezultat”, autorul volumului „T” l-avãzut, probabil acel „rezultat” fiind pãlit, victimaunei crize hormonale nefinalizatã, lovind fãrãmilã copaci ºi tãvãlindu-se pe caldarâm. Cu sigu-ranþã se gãseºte sub permanentã ºi considerabilãmedicaþie psihoticã.

Rm.Rsc. este un degenerat.

Rm.Gma este un caz ceva mai special. Dotatintelectual, nu la nivelul la care crede dar totuºiînzestrat, a folosit acel dar doar înspre scopuridovedite a fi dãunãtoare. Este ºi asta dovadã cãdotãrile sale intelectuale sunt limitate ºi relative.Problema lui nu este capacitatea intelectualã,problema lui este caracterul sãu, mai exact lipsaoricãrui caracter. El este un amestec de vidrã ºiºobolan.

Rm Gma. este un mercenar. El nu poate dis-tinge independent între bine ºi rãu, mereu se aflãcondiþionat de un cineva exterior. Asta îl ºi facesã fie „baciul” sutanelor cu epoleþi. El este ºi laº.Întotdeauna împinge pe altul înainte, îl instigã, iarel lunecã, uns cu toate alifiile, pe lângã. El, poatefãrã sã îºi dea seama, nu are scopuri, are doarinterese. El este pândit de pericolul de a se rãtãciîn propriile machinaþii, intrigi, compromisuri,condiþionare, subordonare ºi jumãtaþi de adevãr ºiprin asta sã eºueze în impostura penibilã, neimag-inativã, plictisitoare ºi marginalã. Pãcat!

Dixit, et salvavi animam meam.!

opinii

O tristã întâmplareAlexandru Nemoianu

Dragoº Pãtraºcu Din expoziþia Cãlãtoria,deschisã în trei galerii din Iaºi în noiembrie 2014

Dragoº Pãtraºcu Cortina de fier, obiecte asamblate, instalaþie, 230 x 500 x 400 cm

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

21TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

eseu

Am descoperit filmul lui Oliver Stone lapuþinã vreme dupã ce a primit MarelePremiu Special al Juriului la bienala de la

Veneþia, în 1994. L-am vãzut alãturi de un amic,fan Tarantino (autorul story-ului dupã care a fostconceput scenariul) – pe atunci în plinã vogã.

Personajele principale din Nãscuþi asasini sehrãnesc din imaginile difuzate de-a valma de tele-viziuni – ºtiri „senzaþionale”, filme „de acþiune”, sitcomuri „sentimentaliste”, reality shows. OliverStone le satirizeazã, s-ar putea spune, cu asupra demãsurã. „Super-eroii” sãi se rãzvrãtesc împotrivapromotorilor unui cod moral inacceptabil prin mer-cantilismul, legalismul ºi/sau puritanismul sãu:pãrinþi, poliþiºti, directori de închisoare, realizatorit.v.. Mai mult chiar, Nãscuþi asasini insinueazãideea cã violenþa, ieºitã de sub orice control, nueste altceva decât o reacþie la ideologiile extremiste– ultraliberale sau ultraconservatoare.

Atmosfera filmului e desprinsã parcã dinpoemele filozofice ale lui Nietzsche, din formele ºiculorile lui Bosch, din „Guernica” lui Picasso oridin tablourile lui Francis Bacon. Nãscuþi asasini nueste atât „un film cu subiect”, un film-poveste, câtmai ales un film-poem (oricât de sinistrã ar pãreaasocierea), un „love story” în ritmuri heavy-metalºi „psihedelice”, un film ca un vis greu. Saucoºmar, cu deformãri ºi defulãri stranii. Sau„beþie”. Ori, poate, tãlmãcirea unor vise-coºmaruri-„beþii”. La aproape 120 de ani de la naºterea cine-matografului, publicul de film e încã nepregãtit sãprimeascã precum este un astfel de apolog amoralce jongleazã cu semne, cu apãsate imagini-metaforãce amestecã diverse tipuri de peliculã alb-negru ºicolor (35mm, Super 8, bandã video), cartoons(Japanimation), reclame ºi secvenþe de arhivã încare sunt rezumate ororile veacului XX (stalinis-mul, nazismul).

Ca exerciþiu de tehnicã cinematograficã,Nãscuþi asasini e uluitor, însã e o catastrofã pentruorice fel de dezbatere moralã. Amoralismul luiOliver Stone – ostentativ ºi profund neconvenþional

în privinþa rolului ocupat de mass-media într-o soci-etate ultra-liberalã – tulburã, incitã, scandalizeazã,fascineazã, dar nu te poate lãsa indiferent. Pentruochiului deprins doar cu un anume tip de realismconvenþional al poveºtii, cu o anume „moralã”(înþeleasã în spirit legalist), limbajul cinematograficalambicat din Nãscuþi asasini (cu dialoguri,scenografie, costume, coloanã sonorã ºi montajcruciale, cu aparatul de filmat transformat într-unadevãrat personaj dramatic), ca de altfel, orice tipde discurs filmic insolit, neconvenþional, e doar unsimplu moft, o estetizare inutilã.

Ceea ce se vede, se constatã ºi iritã profund –violenþa, sângele ºi cruzimea provocate cu asuprade mãsurã de „ucigaºii în serie”, Mickey ºiMallory, fructul putred al unei lumi nebune, ne-bune, nebune – este doar nivelul unu al naraþiunii.(Datoritã receptãrii sale exclusiv la acest nivelsuperficial, filmul a declanºat numeroase dezbateripe tema limitelor libertãþii de expresie, limitelormanipulãrii prin film ºi televiziune, generândproteste soldate cu îngrãdirea sau interzicerea dis-tribuþiei sale în anumite þãri.) Regizorul, care amãrturisit cã, în timpul filmãrilor, fusese cuprinsde o imensã lehamite, de o nãprasnicã mânie (faþãde „sistem”, faþã de „oamenii legii”, faþã de mass-media ce cumpãrã ºi vinde fricã), propune însã undiscurs filmic bine articulat ºi foarte sofisticat.Nãscuþi asasini capteazã în imagini însãºi „urâci-unea pustirii” despre care cântã ºi Leonard Cohenîntr-o piesã scrisã ºi interpretatã special pentrufilm: „When they said: Repent, repent, repent! Iwondered what they meant...”. Aici aflãm, innuce, întreaga „filozofie” a lui Mickey ºi Mallory,care nu se întreabã „De ce?”, ci „De ce nu?”.

Cãrturarul nonconformist (ºi monah cinefil)Nicolae Steinhardt, mare amator de intertextua-lism, avea sã declare, cu puþin înainte de a trece lacele veºnice (în 1989), cã anul 2000, „sumbru ºiapocaliptic”, va marca „triumful haimanalelor,haidamacilor, teroriºtilor, fanatismului fundamen-talist”. Va fi, spunea monahul de la Rohia, o

„anarhie feudalã bazatã pe violenþã, brutalitate,neruºinare ºi înrobirea popoarelor civilizate bolnavede angelism ºi laºitate”. În privinþa indivizilor,adãuga el, vor fi purtãtori de revolver („oameniliberi, în sens feudal”) ºi nepurtãtori („noii iobagi”).Aceastã junglã „dionisiacã” pe asfalt, aceastã„anarhie bazatã pe violenþã”, surprinsã la ora„marelui dispreþ”, acest „haos” provocat de cei ce îl„maltrateazã pe Dumnezeu”, adãposteºte însã ºi ooazã „apolinicã” de înþelepciune. Mickey ºiMallory o aflã undeva în preerie, când rãmân înpanã de benzinã. Zãresc locuinþa modestã a unuiamerindian ºi-i bat la uºã pentru a-i cere adãpost ºihranã. Auzim niºte reverberaþii de parcã ar ciocãniîn poarta unei catedrale – micul cãmin al pieilorroºii este asemenea unui templu. Resemnareaaborigenului în faþa propriei morþi transmite ostare ºi o atitudine a fiinþei pe care citadinii degen-eraþi au pierdut-o, poate, atunci când au impussupremaþia literei asupra spiritului: curajul în faþamorþii. Amer-indianul (a cãrui privire strãvede ºiproiecteazã pe pieptul lui Mickey ºi Mallory ofantã de luminã pe care se poate citi „she crazy?”ºi „too much t.v.”) ºtie cã va fi ucis, de aceea îipovesteºte nepotului sãu o istorie cu o femeie ce ascãpat de la moarte un ºarpe veninos, dupã care afost muºcatã de el. Iar ºarpele îi spune: „ªtiai cãsunt ºarpe, de ce m-ai salvat?”. Dupã sãvârºireacrimei (singura pe care o va regreta), Mickey însuºiva fi muºcat de unul din zecii de ºerpi veninoºidin jurul colibei indianului.

Încã de la primele cadre mi-am dat seama cãNãscuþi asasini este o „trãznaie” ce se cuvinedesluºitã altfel, cu totul altfel decât „clasicele”poveºti cinematografice „cu subiect”. (Aºa cum fu-seserã Cu sufletul la gurã, Hoarda sãlbaticã, Bonnie& Clyde sau Suflet sãlbatic, din a cãror stilisticã seinspirã filmul lui Stone.) De aceea nu m-am sfiit sãmã amuz copios la multe scene „hiper-realiste”care pe mulþi îi îngrozesc. De fapt, de aici ar trebuiplecat în „hermeneutica” Asasinilor, pentru cã ceeace „se vede” nu este „realitatea”, ci un comentariupersonal asupra unei lumi intoxicatã de prea multãteleviziune. O lume în care violenþa domesticã, vio-lenþa în general, este un excelent pretext pentrudivertisment ºi o sursã sigurã de (mega)rating.

!

Marian Sorin Rãdulescu

Nãscuþi asasini - Triumfulhaidamacilor

Dragoº Pãtraºcu Vânãtoarea (1987), linogravurã, 60 x 80 cm

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

22 TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

I. Cândva prin 360 î.e.n. Archytas al Tarentului,strateg al propriei cetãþi ºi filosof de ºcoalã pitagoreicã,primea o veste îngrijorãtoare: prietenul sãu atenianAristocles, cunoscut mai ales ca Platon, era þinutostatic de cãtre tiranul Siracuzei, Dionisios cel Tânãr.Era într-o anumitã mãsurã responsabil faþã deprietenul sãu, Archytas fiind ºi el pãrtaº lapersuadarea lui Platon în direcþia unei reînnoiteîncercãri de a aduce la luminã din tânãrul tiran mult-cãutatul filosof-rege. Nici chiar figura pitagoreuluitarentin nu a hrãnit speranþa cã prin jocurile imitaþieiºi emulaþiei forma acestui ideal va coborî într-un finalpe pãmânt. Toate acestea au fost în zadar, iar tânãrultiran siracuzan se dovedea a fi un pericol mai mare caoricând. Drept consecinþã ºi datoritã influenþeitarentinilor în Sicilia acelor vremuri, Archytas îl trimitecu o navã pe un anume Lamiscos pentru a salva ce amai rãmas din acel vis: visãtorul (Platon, Scrisoarea aVII-a, 350b). ªi, oarecum, nu e de mirare cã Platon aajuns în aceastã situaþie.

II. În urma celei de-a doua cãlãtorii în Sicilia,înapoierea lui Platon la Atena a fost însoþitã deîndoieli serioase cu privire la ºansele lui Dionisios celTânãr de a putea învãþa cele necesare pentru a fimonarhul desãvârºit, nu din lipsa unei capacitãþi ºiînclinaþii naturale în aceastã direcþie, ci mai ales dincauza vanitãþii ºi orgoliului tineresc al acestuia (Platon,Scrisoarea a VII-a, 338b, 338d-339a, 339e). Pe lângãaceasta se adãuga ºi relaþia nesigurã existentã întretiran ºi unchiul sãu, Dion, ca urmare a unei emulaþiibolnãvicioase între nepot ºi unchi pentru favorurilebãtrânului filosof, Dion fiind admirat în cea mai maremãsurã de cãtre Platon. În urma revenirii din Siracuza,Platon a încercat sã-ºi þinã promisiunea faþã deDionisios cum cã nu va încuraja o revoluþie împotrivasa în Siracuza, iar pe Dion îl va înfrâna de laasemenea iniþiative, mai ales fiindcã tiranul i-a promiscã imediat ce situaþia politicã din Siracuza se vaameliora, îi va rechema atât pe Dion din exil, cãruia îiva restitui totul, cât ºi pe Platon, pentru a duce maideparte cele plãnuite. Acest lucru nu s-a maiîntâmplat, dar totuºi Dion continua sã primeascãvenituri de pe urma proprietãþilor sale (Platon,Scrisoarea a VII-a, 338a-b; Plutarh, Viaþa lui Dion,XVI, 4-6). Dion se alãturã lui Platon la Academie,unde se dedicã filosofiei ºi dezvoltã o relaþie apropiatãcu nepotul lui Platon, Speusip. În aceastã perioadãfaima virtuþii lui Dion creºtea ºi tot mai multe oraºegreceºti îi ofereau onoruri, ajungând chiar cetãþean alSpartei, fostã cetate aliatã Siracuzei (Plutarh, Viaþa luiDion, XVII). În acelaºi timp gelozia lui Dionisioscreºtea proporþional, acesta hotãrând într-un final sãnu-i mai trimitã lui Dion veniturile cuvenite, risipindproprietãþile acestuia din urmã printre apropiaþii de lacurte (Plutarh, Viaþa lui Dion, XVIII, 1). În urmaacestei încãlcãri de fãgãduinþã, pentru a mai dregeceva din reputaþia sa în faþa lui Platon, a început sãadune filosofi la curte, dorinþa sa cea mai mare fiindca Platon sã revinã din nou în preajma sa. Dreptconsecinþã, îl invita repetat ºi insistent pe Platon sãrevinã în Siracuza. Platon s-a gândit cã, fiind deja preaînaintat în vârstã, ar fi mai bine sã nu se maiamestece în viaþa politicã a Siracuzei ºi a încercat sãrefuze invitaþia. O scrisoare a lui Dionisios trimisã luiPlaton, în care-l ameninþa mai mult sau mai puþinvoalat cu privire la Dion, pare sã fi avut urmãtorulconþinut: „Dionysios lui Platon, (...) Dacã asculþi denoi ºi vii acum în Sicilia, mai întâi toate chestiunileprivitoare la Dion vor fi rezolvate potrivit dorinþelortale (ºtiu cã aceste dorinþe vor fi moderate ºi þi le voi

satisface); dacã, însã, nu vii, nu va avea sfârºitul doritde tine nici una din chestiile privitoare la Dion: nicicele în legãturã cu treburile lui, nici cele în legãturã cupersoana lui.” (Platon, Scrisoarea a VII-a, 339b-c, trad.ªt. Bezdechi). Pânã la urmã tiranul, cu toate reþinerilelui Platon, a reuºit sã-l convingã pe bãtrânul filosof,încercând în prealabil orice stratagemã persuasivã,convingându-l chiar pe Archytas al Tarentului sã sepunã gaj pentru buna-credinþã ºi aºa-numitele progresefilosofice ale tiranului (Plutarh, Viaþa lui Dion, XVIII;Platon, Scrisoarea a VII-a, 338b-339e).

Astfel, în 361 î.e.n. Platon, având deja în jur de 67de ani, se îmbarcã din nou într-o cãlãtorie obositoarecãtre Siracuza, deºi de aceastã datã lipsit de marilesperanþe avute cu primele douã ocazii. Imediat dupãce ajunge în cetate, Platon este primit în cea maifastuoasã manierã, toatã lumea pãrând nespus debucuroasã de sosirea sa, iar Dionisios încearcã sã-lacopere în daruri. Filosoful le-a refuzat însã (Plutarh,Viaþa lui Dion XIX, 1-3). Primul lucru pe care Platon l-a fãcut în continuare a fost sã-l testeze pe tânãrultiran ca sã vadã în ce mãsurã veºtile primite despre elprivind redresarea acestuia pe calea filosofiei au fostadevãrate. Testul consta în a-i prezenta tiranului ceînseamnã studiul filosofiei, nenumãratele lucruri caretrebuie învãþate ºi aprofundate, truda spiritualã,respectiv modul de viaþã auster pe care acesteînvãþãturi îl implicã. Dionisios era, din contrã, dedatunei vieþi uºoare, iar cu privire la învãþãturi preferafrânturi ºi opinii auzite ocazional unor îndeletnicirisistematice în aceastã direcþie. Mai mult, Platonauzise, fãrã sã fie sigur, cã tiranul chiar a scris untratat ºi l-a pus în circulaþie sub nume propriu (caorice politician de ieri ºi de azi care se respectã) undevorbea de probleme discutate cu Platon ºi alþi filosofi,neavând pãtrunderea mentalã necesarã pentru aînþelege acele lucruri. Cum era de aºteptat, Dionisiosnu a trecut testul (Platon, Scrisoarea a VII-a, 340b-341c). Dar nu a trecut mult timp ºi Platon a adus îndiscuþie situaþia lui Dion ºi i-a cerut tiranului sã-ºionoreze cuvântul dat. Însã Dionisios nu avea de gândsã repare în vreun fel situaþia lui Dion, iar dinamânare în amânare rãspunsurile sale s-au transformatîn refuz, culminând cu confiscarea ºi vânzareaproprietãþilor lui Dionisios (Platon, Scrisoarea a VII-a,345c-347e). Deºi a înþeles cã nu se mai poate facenimic, orbit de pasiuni, Dionisios fiind mai mult zoondecât politikon, totuºi Platon nu putea sã plece. În totacest timp încerca sã menþinã aparenþele dupã careîntre el ºi tiran nu existã nici o disensiune, dar întretimp a fost implicat, chiar de cãtre tiran, într-unconflict între Dionisios ºi mercenarii sãi, unde Platon,deºi îndemnat sã mintã, refuzã sã o facã (Platon,Scrisoarea a VII-a, 348a-349c). În urma acesteiîntâmplãri Platon începe sã fie bãnuit de complotîmpotriva tiraniei, iar Dionisios, pentru început, subdiverse pretexte, îl mutã afarã din palat, pentru ca înfinal sã-l trimitã sã locuiascã printre mercenari, aceºtiadin urmã având toate motivele sã urascã un om caredorea dispariþia tiraniei ºi implicit a nevoii tiranului deangaja mercenari pentru protecþie personalã. Realizândcã se aflã într-o situaþie foarte gravã, Platon îi scrie luiArchytas (Platon, Scrisoarea a VII-a 349d-350a;Plutarh, Viaþa lui Dion, XIX, 4-8). Archytas împreunãcu ceilalþi pitagorei apropiaþi lui Platon gândescimediat un plan de salvare ºi trimit o ambasadã laSiracuza sub conducerea lui Lamiscos, unul dinpitagoreii apropiaþi lui Archytas. Dorind sã pãstrezebunele relaþii, Dion se învoieºte sã-l lase pe Platon sãplece (Platon, Scrisoarea a VII-a, 350b; Plutarh, Viaþalui Dion, XX).

III. Platon ajunge înapoi în Grecia continentalã, iarla Olimpia îl întâlneºte pe Dion. Acesta îl îndeamnãpe Platon sã porneascã împreunã într-o expediþiemilitarã pentru a-l pedepsi pe Dionisios pentrunedreptãþile comise faþã de ei. Dar Platon îl refuzã,spunându-i cã îi va ajuta doar în mãsura în care existãvreo dorinþã de împãcare între ei, nu de rãzboi(Platon, Scrisoarea a VII-a, 350b-d). Bineînþeles,gândurile de pace ale lui Platon nu au avut nici oinfluenþã, iar Dion, în fruntea unei armate demercenari, atacã Siracuza ºi-l detroneazã pe Dionisiospentru scurt timp. Dion nu reuºeºte sã þinã multfrâiele puterii fiindcã moare asasinat, în modsurprinzãtor, în urma complotului lui Callipus, unapropiat intim al sãu în urma ºederii la Atena ºi înacelaºi timp discipol al lui Platon (Plutarh, Viaþa luiDion, XXII sqq.). În Scrisoarea a VII-a Platon priveºteînapoi cu regret: „mã sãturasem de nenorocita meaaventurã în Sicilia. Iar ei, fiindcã nu mi-au datascultare ºi n-au urmat sfatul meu sã se împace,ajunserã pricinuitorii tuturor nenorocirilor care au datpeste ei.” (Platon, Scrisoarea a VII-a, 350d, trad. ªt.Bezdechi). În finalul scrisorii, Platon recunoaºte cauzacãderii lui Dion în cecitatea acestuia din urmã în cepriveºte limitele decãderii caracterului uman: „Aceastai-a adus ºi cãderea lui în cel mai scurt timp: denetrebnicia celor ce l-au rãpus el îºi da seama, dar câtde adânc era abisul prostiei, rãutãþii ºi lãcomiei lor...de asta nu-ºi putuse da seama. Datoritã acestei greºelizace acum în mormânt, înveºmântând Sicilia înzãbranicul unui doliu fãrã pereche.” (Platon, Scrisoareaa VII-a, 351d-e). Nimeni nu poate fi un simplu animalpolitic printre animale politice sãlbatice.

IV. Aºa s-a încheiat povestea relaþiei celor trei.Dion a murit asasinat în 354 î.e.n., iar apoi, dupãaproape un deceniu, ºi Dionisios trece în împãrãþiaumbrelor în jurul anului 344 î.e.n., nu înainte de a fipierdut Siracuza ºi de a-ºi fi trãit ultimele zile înmizerie în cetatea Corintului (Diodorus Siculus,Biblioteca istoricã, XVI, 70). Iar Platon, cât timp a maistat pe aceastã lume, ºi-a realizat cât a putut mai binevisul pe plan spiritual, locul unde se pot clãdi cetãþileperene.

Dar acesta nu înseamnã cã încercãrile sale nu audat roade ºi în lumea de jos, supusã devenirii. Carieracelor care învãþau în Academie trebuia sã fie totuºipoliticã. De pildã, Erastus ºi Coriscus, doi discipoli dinAcademie, au ajuns apropiaþi ai lui Hermias,conducãtorul cetãþii Atarneus, pe coasta Asiei Mici(Platon, Scrisoarea a VI-a). De asemenea Eudoxos, unalt discipol, a fost primit cu mare cinste ca legiuitor înoraºul natal Cnidos (dupã mãrturia lui Hermip încartea sa Despre cei ºapte înþelepþi – Diogene Laertios,Despre vieþile ºi doctrinele filosofilor VIII, 88). Daraceºti discipoli trimiºi în cetãþi mici sunt umbriþi înîncercãrile lor de ce a reuºit sã realizeze cel mai maredintre discipolii lui Platon. Dupã ce sufletul lui Platona urcat în lumea formelor (348/7 î.e.n.), sãlaºul carepurta numele de „Casa cititorului” îl gãzduia încã,probabil pentru ultimele nopþi, pe cel numit de însuºiPlaton „inteligenþa ºcolii”, acela care-i va instrui pestecâþiva ani pe urmãtorii stãpâni ai lumii vechi.

!

Strãinul din Callipolis (X):Himera filosofului-rege (3)

Iovan Drehe

filosofia

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

23TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

agenda

Stimulat de „jurnalul de bord” þinut de ªtefanManasia în paginile Tribunei despreevenimentele poetice la care participã, îmi

permit sã relatez tot aici o recentã acþiunesimilarã în care fui implicat. Afiºul anunþa Oseratã poeticã româno-spaniolã, sub egida câtorvainstituþii de prestigiu: Muzeul de Artã Cluj-Napoca, Universitatea „Babeº-Bolyai”, ConsiliulJudeþean Cluj, Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor,Editura El Genio Maligno din Granada ºi Casa deEditurã Max Blecher. Graþie dinamicului curatorDan Breaz, acþiunea s-a desfãºurat într-unul dintrelocurile privilegiate de confluenþã a artelor dinactuala Capitalã Europeanã a tineretului: SalaTonitza a Muzeului de Artã clujean. De fapt,„testasem” virtuþile acestui spaþiu, în urmã cucâþiva ani, când îmi lansasem acolo volumulLusoromânã punte de vânt, apãrut la edituratimiºoreanã Brumar (cu participarea directoruluiei, poetul Robert ªerban).

Centrul de greutate al sus-amintitei Serate aconstat în lansarea a douã cãrþi. Ambele de poe-sie, ambele adãugându-se unui patrimoniu imater-

ial aflat în plinã expansiune - cel al conexiunilorliterare româno-spaniole. Volumul Stihuri lamoartea tatãlui sãu / Coplas a la muerte de supadre cuprinde texte esenþiale ale clasicului litera-turii de expresie castellanã Jorge Manrique(1440?-1479), transpuse în românã cu acribiequasi-ºtiinþificã de cãtre douã dintre hispanistelede frunte ale Facultãþii de Litere din Cluj – OliviaPetrescu ºi Diana Moþoc. Tot lor le aparþinCuvântul înainte ºi Notele acestei frumoase ediþiiapãrute la Casa de editurã Max Blecher (oprezenþã tânãrã în peisajul nostru editorial, creatãca o dezvoltare a proiectului de lecturi ºi atelierede literaturã contemporanã Institutul Blecher, fon-dat în 2009, cu ocazia Centenarului Blecher, decãtre Claudiu Komartin ºi Ana Toma). Alesele ca-litãþi ale acestei traduceri au fost evidenþiate decãtre doamna profesoarã Rodica Baconsky, de laFacultatea de Litere a UBB. Cutezãtoarea între-prindere a celor douã traducãtoare fu elogiatã ºide editorul spaniol Enrique Nogueras (totodatãprofesor de literaturã la celebra Universitate din

Granada), un infatigabil promotor al literelorromâne pe tãrâmuri hispanice.

Cel de-al doilea volum din cadrul lansãrii afost publicat la editura, purtând insolitul nume ElGenio Maligno, pe care dl. Nogueras o coor-doneazã în Granada: o ediþie bilingvã Jazzografiaspara domar a las saxofonistas / Jazzografii deîmblânzit saxofoniste, aparþinând subsemnatului.Recunosc cã, pentru mine, aceastã editare reprez-intã împlinirea unui vis, întrucât am fost dintot-deauna amorezat de limba spaniolã. Traducerile -despre care pot afirma, în cunoºtinþã de cauzã, cãîmbinã empatia faþã de textul original cu arta dea-l transpune într-o spaniolã briantã ºi expresivã -au fost realizate de Cãtãlina Iliescu Gheorghiu.Aceastã distinsã profesoarã a Universitãþii dinAlicante s-a afirmat în anii din urmã drept unadintre cele mai active ºi eficiente diseminatoarede literaturã românã în context hispanic. Tot ei îiaparþine ºi sagacele studiu introductiv ce deschidevolumul. Reuºita traducerii a fost relevatã atât dedirectorul editurii, cât ºi de lidera Filialei Cluj aUniunii Scriitorilor, Irina Petraº. Aºa cum pro-cedase ºi în cazul amintitei lansãri a cãrþii cu tem-aticã lusitanã, d-na Petraº e efectuat ºi o pertinen-tã analizã a tipului de lirism caracteristic autoru-lui.

Serata a cuprins, de asemenea, câtevamomente muzicale, primite cu aplauze de cãtrepublic (atras, probabil, atât de oferta afiºului, câtºi de buna reputaþie a evenimentelor interdiscipli-nare organizate cu regularitate în Sala Tonitza).Deschiderea a aparþinut unui duo-surprizã, învest-mântat în costume tradiþionale transilvane: PavelJarda (fiul cunoscutului compozitor Tudor Jarda),tot mai versat în mânuirea buciumului, ºi cân-tãreaþa Adriana Berezovschi intonând o doinã.Mini-recitalul pianistei Diana Dava Barb a cuceritauditorii cu efluviile armonios-repetitive ale com-pozitorului american Philip Glass. Propunereamea a constat în câteva texte proprii rostite înmanierã jazz-poetry, în interacþiune cu „comen-tariile” improvizatorice ale tânãrului saxofonistAlex Munte (în etate de doar 23 de ani). Prin si-guranþa ºi ineditul invenþiilor sale melodice, aces-ta îþi consolideazã, cu fiecare nouã apariþie, statu-tul de mare speranþã a jazzului românesc actual.Serata a fost onoratã de prezenþa venerabiluluicompozitor acad. Cornel Þãranu (sãrbãtorit în2014 la împlinirea a 80 de ani de viaþã).

!

Seratã româno-spaniolã laMuzeul de Artã din Cluj

Virgil Mihaiu

Olivia Petrescu, Enrique Nogueras, Rodica Baconsky ºi Irina Petraº

acesta trebuie sã se detaºeze de mulþime, sã refuzestereotipurile ºi cântatul în cor. Trebuie, altfel spus,sã ajungã „solist”, voce distinctã, autenticã, lesne derecunoscut.

Conceput în maniera unei „antologii” deimagini, voiajul lui Dragoº Pãtraºcu este retrospectiv,confesiv ºi paideic în egalã mãsurã, ilustrând„popasurile” decisive ale evoluþiei sale artistice.Itinerariul propus de autor aduce în atenþie, printrealtele, fronda ºi radicalismul debutantului, obsesiaoriginalitãþii imediate, contaminãrile ºi influenþelede netãgãduit, ispita modelor occidentale,voluptatea cuceririlor ºi, deopotrivã, a renunþãrilor.

Temele ºi stilurile exersate sunt pomenite în cadenþa„descoperirilor” succesive. Mãrturie stauAutoportretele din anii studenþiei, primelecompoziþii hiperrealiste, gravurile ºi desenele dinciclurile Melancolia istoriei, De la fereastra mea ºiNote despre linie.

Într-un alt sens, Cãlãtoria lui Dragoº Pãtraºcudescrie treptele maturizãrii propriului vocabular. Eaîncepe cu punctul, reperul absolut, se continuã culinia - când subþire ºi delicatã, când îngroºatã ºicontorsionatã -, pentru ca, ulterior, formele sãcapete culoare, relief ºi volum. Artistul exploreazãlatenþele infinite ale plasticitãþii, trecând cu uºurinþãde la simplul desen, la gravurã; de la graficã ºi colajfotografic, la „imaginea-text”; de la pictura „tactilã”,la tablourile cu obiecte ºi la instalaþiile complexe,tridimensionale. Genurile sunt abil combinate, astfelîncât sã contrazicã atât rutina exclusivei specializãri,cât ºi utopia limbajului pur.

Calitatea de grafician, atribuitã îndeobºteieºeanului, este oarecum nedreaptã ºi restrictivã.Lucrãrile din ultima perioadã ni-l aratã deschis unor

neaºteptate „schimbãri la faþã”. Departe de a se fidomolit, verva inventivitãþii pare potenþatã odatã cufiecare nou experiment. Mobilitatea compoziþionalã,flexibilitatea stilisticã, „spiritul de fineþe” alexecuþiilor, subtilitatea administrãrii proiectelor îlmenþin, fãrã doar ºi poate, în atenþia publiculuiavizat, dar ºi în elita artiºtilor români contemporani.

Chiar dacã privilegiazã forma ºi imprevizibilaeuristicã a acesteia, Dragoº Pãtraºcu nu refuzã pariulîntâlnirii cu ideea, doar cã o disimuleazã înveºminte simbolice ºi alegorice. Astfel interpretat,sensul iniþiatic al Cãlãtoriei transpare cu evidenþã.Este nu o rãtãcire haoticã prin labirintica „lume aartei”, ci un periplu vizual autobiografic, un„pelerinaj” în sens centripet, circumvolutiv, spresine. Unul lung, istovitor, dar cu totul exemplar.

!

Dragoº Pãtraºcu -un pelerin printresemne(urmare din pagina 36)

3 ianuarie: La noi cerul e senin dar în altepãrþi ninge sau plouã din abundenþã (TV).

Inundaþii aproape peste tot. O femeie cãreiai-a secat fântâna din curtea casei topeºte zãpadãîntr-o cãldare pe sobã pentru a da apã la vacã,la singura vacã. O fetiþã e luatã din valuri înbarca unor militari. Ea þine strâns la piept opãpuºã. Unde îi sunt oare pãrinþii? Asta ne dãDumnezeu acum, la început de an. Mai lipseºteun cutremur ºi tot tacâmul e gata. Nu ºtim cumaranjeazã Dumnezeu ploile, dar tot cei sãrmaniau de suferit mai mult. Îl simt ostil ºi rãu,subminator al propriei creaþii, iraþionalitatehaoticã. Ce vrea cu noi? I-am cerut noi sã nenaºtem? Îmbucurãtoare scrisoarea de la MirceaTomuº: „Dragã domnule Gavril Moldovan,mulþumesc pentru cuvintele mãgulitoare cu careai prezentat încercarea mea în prozã înfrumoasa ºi consistenta Miºcarea literarã. PentruAnul Nou în care tocmai am intrat îþi dorescdin toatã inima, dumitale, celor dragi,redactorilor ºi colaboratorilor revistei, sãnãtatedeplinã, bucurii ºi pace în suflete. Cu cele maibune gânduri, Mircea Tomuº, Avrig.” E vorba decartea Aripile demonului, vol.I, Ed. Limes, 2007,pe care autorul din modestie o numeºte„încercare” când de fapt ea este o deplinãreuºitã a scrisului românesc. Acest volum ar fimeritat o mai largã dezbatere în presa literarãnu numai pentru faptul cã evocã în scenezguduitoare realitãþi din anii pãtimirii noastre1940-44, ci ºi pentru cã autorul a imprimatnaraþiunii toate însuºirile unui mare talent depovestitor.

6 ianuarie: În Orizont, un fragment dinromanul Curenþi oceanici de Felix J. Palma.Eroul se hotãrãºte sã se sinucidã dupã moarteaprematurã a fiului sãu. Înainte de a pune înaplicare planul, mai dã o raitã prin locurile ce-iaminteau de acesta. Vede lucruºoarelebãieþelului, benzile desenate cu care el se juca...Nimic nu-i mai trist decât momentul cândnefericit fiind îþi aminteºti de clipele când eraifericit.

7 ianuarie: Catherine Durandin este prietenãºi cunoscãtoare a þãrii noastre. Ea a scris Istoriaromânilor, O moarte româneascã º.a. În primacarte însã, îi bãnuiesc o rea intenþie. La pag.386 se menþioneazã faptul cã „Direcþia politicãromânã susþine Moscova în represiuneaexercitatã împotriva revoluþiei ungare din 1956”.Da, aºa a fost. La pagina imediat urmãtoare,autoarea nu pomeneºte invazia trupelorTratatului de la Varºovia în Cehoslovacia ºineparticiparea României la acest act samavolnicla care Ungaria s-a dovedit a fi pãrtaºã foarteobedientã Moscovei. E un procedeu viclean decare uzeazã adesea unii din cei ce scriu desprerealitãþi româneºti. Este ceea ce numimdezinformare prin omisiune. Popular, situaþia setraduce astfel: Unde-i bine nu-i de mine, unde-irãu hop ºi eu. Nu era invazia Cehoslovaciei dinanul l968 un eveniment important ce trebuiaamintit la „Repere cronologice”? Dezinformãri

prin omisiune comite ºi Claudio Magris încartea sa Danubius, Ed. Univers, 1994,Bucureºti.

16 ianuarie: Se reiau la TV localã fragmente alemanifestãrilor culturale care au avut loc cuocazia zilei de naºtere a poetului naþional. Afost, de fapt, un dialog cu telespectatorii. Unascultãtor, la telefon, spunea cã Eminescu îlanticipeazã pe Einstein, altul cã un minor poetlocal se aseamãnã cu Eminescu ºi cã e mândrucã e contemporan cu el etc.etc. Doamne fereºte-ne de asemenea elucubraþii! Dragi prieteni dinmass-media bistriþeanã, nu daþi telefoanele ºimicrofoanele pe mâna nebunilor.

6 februarie: Lecturi din Maestrul ºiMargareta de Mihail Bulgakov. Stranietate,bizarerii. Berlioz îºi invitã unchiul printr-otelegramã la propria lui înmormântare, apoiunchiul, fãrã sã ºtie „antecedentele” locuinþei luiBerlioz, ia în primire apartamentul nr. 50 de pestrada Sadovaia. Când deschide uºa, un motannegru stãtea pe un scaun. Era Mefistofel. Întretimp soseºte Koroviev. Unchiul îl întreabã cine aexpediat telegrama, la care Koroviev, arãtândspre motan, spune: „El”. În viaþa mea n-am maicitit o asemenea carte. Oamenii se transformãîn animale iar acestea în oameni. Margarita, peo perie zboarã noaptea deasupra oraºului,ajunge la locuinþa criticului literar Latunski ºi-isparge geamurile. Este ajunsã de Nataºa,menajera ei, care s-a dat cu cremã procuratã dela Azazel, transformându-se în zburãtoare. Încele din urmã se întâlnesc cu maestrul Wolandcare joacã ºah cu motanul cel negru ºi cu Ivan,poetul transformat în vier. O frenezie estecapitolul „Mare bal la Satana”, în care Bulgakovvrea sã imite dansul macabru din baletul Faust.„Cine-i dirijorul”, întreabã Margarita,îndepãrtându-se în zbor. Johann Strauss strigã:„Motanul” – ºi sã fiu eu spânzurat de o lianã înpãdurea tropicalã dacã a mai cântat vreodatã lavreun bal o asemenea orchestrã” (pag. 324).

14 februarie: Lecturã plãcutã cartea luiConstantin Cubleºan Pasiunile lecturii, Ed.Napoca Star. Autorul are o anumitã cãldurã aexpunerii, o relaþie specialã cu textura, fiind,cum spune ºi Petru Poantã, „produsul propriuluitalent”. Cartea conþine un numãr de 36 croniciliterare precum ºi 14 portrete neconvenþionaleale unor prieteni literaþi, caracterizate prinacelaºi discurs sobru, necontrafãcut ce ilustreazãîn speþã scrisul sãu. La pagina 125, o surprizã,cronica la În odaie e joi, Ed. Karuna, 2006,Bistriþa.

17 februarie: Kosovo ºi-a proclamatindependenþa ºi separarea de Serbia. Imediat,doi lideri ai UDMR au þinut sã fie prezenþi lafaþa locului pentru a vedea pe viu scenariul ºi,eventual, a-l aplica la þara noastrã. Ungurii ãºtia,doamne, nu vom scãpa niciodatã de pretenþiilelor abuzive. În legãturã cu evenimentele,preºedintele României, Traian Bãsescu,

precizeazã ferm cã România nu recunoaºteindependenþa Kosovo, cã situaþia de aici nupoate fi comparatã cu cea din România ºi nupoate crea un precedent. Cu ungurii însã nupoþi dialoga logic. Ei nu þin cont de argumente.

21 februarie: M-am sculat la ora 5,30 ºi amvãzut eclipsa totalã de lunã. Luna se vedea ca osecerã, apoi, la ora 6,30 nu s-a mai vãzut deloc.Astronomii, oamenii de ºtiinþã, curioºii dinîntreaga lume ºi-au îndreptat privirile pentru oclipã spre cer pentru a urmãri un spectacolcelest repetabil la intervale lungi de timp.Umbra Pãmântului generatã de lumina solarãcapteazã Luna ºi o ascunde vederii noastre untimp. Un uriaº con de umbrã într-un spaþiudiafan ce umple câmpul vizual de mister ºifascinaþie. Harmonice mundi!

22 februarie: Pe Duna TV, post de televiziunemaghiar, buletin de ºtiri. Ieri a fost la Bucureºti,spun ungurii, preºedintele Serbiei Tadici, care s-a întreþinut cordial cu Bãsescu. TV maghiarã atitrat evenimentul cu „Romaniai nem fordithalot” ceea ce înseamnã „România nu întoarcespatele”, adicã ne menþinem pe aceeaºi poziþienerecunoscând Kosovo. Continuã manifestãrilela Belgrad contra proclamãrii independenþeiKosovo. Americanii sunt revoltaþi, cãci veciniinoºtri au incendiat ambasada lor. Nu ºtiu de ce,dar simpatia se îndreaptã spre sârbi nu spreamericani. Vecinul de la etajul patru îºi schimbãuºa de la intrare în apartament. E gãlãgie deciocane, bormaºini, vociferãri... Intrând pe o uºãnouã ar trebui sã-þi schimbi ºi gândurile ºiobiceiurile. Dar gândurile de astãzi se nasc dincele de ieri ºi poartã încã germenii lor.

24 februarie: Azi se sãrbãtoreºte Dragobetele,ziua îndrãgostiþilor, un produs autohton care artrebui rãspândit mai mult. Mi se pare frumos ºilegitim sã celebrãm Dragobetele ºi nu SfântulValentin sau alte împrumuturi nefericite. Seara,la TV, Vasile Barcoman, învãþãtor din Rupea,judeþul Braºov, afirma cã a cercetat ºi este sigurcã Rupea ºi Braºovul s-au clãdit pe ruinelecetãþilor dacice preexistente aici. Nu mã mirãacest lucru. Ocupantul nu are nici un motiv sãrecunoascã faptul cã înaintea lui a fost cineva-ceva pe locul unde el s-a stabilit ulterior.

25 februarie: Încheierea vizitei lui TraianBãsescu, preºedintele României, în Covasna-Harghita. Zâmbete ºi hãhãituri sub care seascunde incompetenþa politicã a unui preºedintecare nu-ºi înþelege supuºii. Domnii de pestemunþi nu înþeleg complexitatea relaþiilorpolitico-sociale din Ardeal. Nici Mihai Viteazul,nici Ceauºescu n-au înþeles. Acelaºi lucru nu l-auînþeles nici Kossuth, nici Petofi, nici Horthy sauKoloman Tisza. Din cauza aceasta au eºuat cutoþii în întreprinderile lor. Doar Avram Iancu,Bãlcescu, Gabriel Bethlen au intuit ce eArdealul.

!

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

24 TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

Dupã ce trec, zilele devin abstracte (2008)

Gavril Moldovan

jurnal

Azi vor gãti la prânz ciuperci prãjite pe plitaimprovizatã, la care vor adãga cartofi ºicãrniþã, toate fripte pe un capac de oþel de

la o roatã de tractor, adusã de acasã de cãtre ºefulde la lucrare, Silviu-Dubai. Meritã sã se bucure toþide acest festin al gãtitului. Au sarcinile dejaîmpãrþite, tot ce trebuie sã facã fiecare pentru a seîncadra într-o orã jumãtate, o jumãtate de orãpeste pauza oficialã, deoarece azi a trecut Padritoîn inspecþie pe la lucrare. Nu o sã mai revinã.

Foc vor avea de la butelia datã de Padrito,pentru a pune telã asfalticã peste beciul cu vinurirare ºi vechi ale proprietarului de vilã, Don Pedro,cum îi spun ei.

Bucuria de a tãia cartofi cu un cuþit minusculbine ascuþit de Mario, coaja cartofilor, cãci pânã lamiez mai este mult, prea mult, iar miezul nu estepentru oricine. Miezul este pierdut odatã cufelierea cartofului, ºtie cã mereu îi scapã miezul ºice s-ar aºtepta sã fie miezul cartofului. Miezulcãrnii de cerdo. Sunt prinºi de miezul zilei, cândcorpurile cedeazã din cauza transpiraþiei ºi intrãcorpurile în lene, ºi apoi într-o moleºealã sorã cusfârºitul.

Mario-clujeanul a venit ieri cu propunereafripturii, dacã tot avem butelie, de ce sã nu gãtimceva buuun, mâine la prânz, în direct nu?Împreunã, orching tugedãr forevãr, para siempreamigos! Da. De ce nu? Suntem sãtui de sendviºuriºi mâncare rece gãtitã zilnic ºi adusã de acasã, doarvinerea mâncau cu toþii la bar, economisirea,fiecare euro pus deoparte conteazã, meritãm cevacald, fript, mâncare în sânge ºi bericioaicã la litronãdupã, desertul pe cãldura de iunie nu poate fidecât berea.

Încã mai este gaz în butelie, le ajunge pentru osãptãmânã de gãtit. ªi o sã aibã ºi pentru telaasfalticã destul. Dacã îl consumã reîncarcã eibutelia, au o benzinãrie la câteva minute de loculde muncã, unde se terminã strada cu vile, acolo încentrul localitãþii cu bãnci ºi supermercadosaliniate unele lângã altele, sã nu faci prea multedrumuri când ai nevoie.

Mario-clujeanul, este specialist în frigãrui, suntun carnivor convins, nu mã vrãjiþi cu minunile pecare le fac legumele pentru corp, cicã efectemiraculoase, du-te bã de aici, cã nu þine la mine.Nici nu-l poþi contrazice, la cei unu nouãzeci pecare îi are, îl ºi vezi devorând un porc întreg la omasã. Asta fãrã ca mãcar sã strãnute. Carnea îmischimbã sângele, îl hrãneºte ºi mi-o întãreºte,tinereþe fãrã bãtrâneþe. Mãi, vericã! Se vede cã atras de fiare bãiatul, ani de zile, are grijã de fiecarefibrã în parte, de orice muºchiuleþ, nu-i las delocpe tânjealã pe pretenari, ard grãsimile imediat,alerg, ridic greutãþi, înot. Orice ca sã disparãgrãsimea, aici mi se pune cel mai mult ºi aratã spreburtã.

Pare un tip mereu în alertã, gata sã se ia latrântã în orice clipã, eventual cu un inamicimaginar, dacã cel real nu este. Am o nevastã cudoi ani mai mare ca mine, o spune cu aºa mândrieºi începe sã râdã, în timp ce potriveºte o cãrãmidãde visto în perete, ºi apoi mai pune un lemn pefoc pentru grãtarul ce-l pregãtesc.

Bãi, i-o trag oriunde o prind, nu scapã când ampofte, în maºinã, când ºi unde îmi vine, imediat ocrãcesc ºi intru, pe maºina de spãlat acasã, pemasa de la bucãtãrie, chiar dacã gãteºte, nu o iertniciodatã. Pãi, nici nu trebuie, nu? Nu trebuie

iertatã. Vrea ºi ea. Dã ºi ea. Cu sentiment. Neiubim, frateee! Ne iubim ºi gata! O fac ºi de maimulte ori pe zi, mã rãcoresc al naibii, mã încarc cao baterie, ºi iar de la capãt! Când eram acum douãveri la bunicul meu, într-un sat de lângã CâmpiaTurzii, am prins-o la o ºurã fãcutã de bunicul ºiacolo în fânul ãla am încins-o, mamããã, îmi placefrate, îmi place sã i-o vâr.

Iubirea asta ca o pastã de ciment ce poate lipiºi douã cãrãmizi sparte. Ori unele, care aparent nuse potrivesc, una lânga alta sau una peste alta.Cimentul face minuni. Vârâtul aduce multemiracole zilnice, nu pot fi consemnate decalendarele bisericeºti, nu ar mai fi zi pentrumuncã, ci toate zilele ar fi însemnate cu roºu.Sãrbãtori peste sãrbãtori, minuni peste minunirevãrsate ºi anul se poate transforma într-ocontinuã fiestã pentru toþi.

Când a plecat cu metroul din RivasVaciaMadrid, în acea zi a fripturilor, cartofilor ºi aciupercilor coapte pe plita de tractor, a scrisscrisoarea cãtre Damiev:

Te vãd acolo, în camera bibliotecii dinapartamentul G103, unde benchetuiam ºi uitamde noi. ªi petrecerea urmatã de acea descindereabsurdã ºi inutilã a poliþiºtilor, în apartament, nicimãcar nu ar fi avut voie sã intre în apartament,dar ei au fãcut-o, ºmecherii naibii. A urmat circullegitimãrii de buletine. Ridicarea ºi aluzia lacãtuºele pe care nu þi le-au pus. Dar, care ar fiurmat sã aparã în maºina lor, în timpul unui aºa-zis interogatoriu. De ce nu dormi la ora patrudimineaþa în oraºul acesta? De ce nu zâmbeºti? Dece nu ai buletinul la tine? Obligaþia cetãþeaneascã,noi de unde sã ºtim cã nu eºti un infractor ºi aigânduri necurate? Cel mai periculos infractor tuerai. Meritai dus de urgenþã la secþie ºi legitimat.Pe cine cunoºti? Spune pe cine cunoºti, ca sãputem scãdea amenda, cãci amendã trebuie sã-þidãm, acum dacã te-am luat.

Mãi, tu nu ai buletinul la tine, refuzilegitimarea, nu ai buletinul la tine. Tu cine mai eºtifãrã buletin? Nu eºti alã din foto? Care foto? Hai,cu noi la secþie, sã-þi spunem noi cine mai eºti.

ªi noi atunci ca niºte fiinþe zen, ohooo, stãrile

alea intermediare trãite pe repede înainte, care teiau prin surprindere, nepregãtit, noi transbordaþi înaltã parte, cãci ei nu vedeau peºtele, din acvariulimens al minþii noastre, cum miºcã, ºi miºcã, nicicã ne pãsa de legitimarea lor ilegalã, ci doar dedrumul peºtelui ce spãrsese fereastra ºi tot înotaspre o direcþie necunoscutã. Noi cu tricourilesfâºiate, transpirate, în timpul dansului, eramdeasupra tuturor. Mereu deasupra. Siempredeasupra a tot ce se întâmplã! Urmãream drumulpeºtelui prin oraº, era ghidul nostru.

Peºtele acela îmi stã în cap, ca într-un acvariuîncãpãtor, pe care sper sã-l vadã ºi sã-l îndrãgeascãºi cei de aici. Sã ne vadã peºtele de la distanþã,vorbindu-le în limba lor, sã-l îndrãgeascã, pânã lamoarte ºi dincolo de ea, deoarece nu cred cã o sã-imai dau drumul prea curând. Îmi poartã noroc,îmi vorbeºte, ºi încep sã-i înþeleg miºcãrile. Promit, cã o sã am grijã de el, deoarece îmi poatetransmite din Laponia G103 gândul cel bun,urmãtorul limbaj, ordonarea unor evenimenteabsurde. O sã-mi spunã într-o zi, ceva ce nici unom nu ar putea rosti, ºi atunci voi vedea totulaltfel ºi tu la fel.Fotograful de care îþi spuneam, a scãpat pentrumoment de grija zilei de mâine, dar asta nu-iaduce o mare alinare, cãci alte strãzi îl cheamã,alte incoerenþe îi vor încurca traseele pe linia luicinco, sau seis, sau orice altã linie a metrouluimadrilean.

Strãzile din cealaltã parte încep sã-mi parã maiadevãrate, chiar dacã mã rãtãcesc adeseori, încãutarea unui loc pe care îl uit, imediat ce l-amidentificat. Devine un alt sãlaº de popas, unulnecunoscut, dar pe cale sã devinã familiar.

Se transformã imediat într-un fel de aºezare amea când remarc surprins acelaºi scrâºnet în creier,când închid ochii, ºi desfãºor o anumitãincoerenþã, în care îi includ pe ceilalþi, pentru a ledezlega limbile, pentru a nu-i lãsa sã meargã spreºtreang. Doar aºa, de dragul de a merge spre unºtreang. Pentru a vedea ºi ce se întâmplã dupãacest drum.

Ce se întâmplã dupã ºtreang ºi toate acestedispariþii regizate? Peºtele a scãpat, aºa cã vomscãpa ºi noi fãrã sã-ºi dea ei seama. La ce bun niºtecãtuºe, ce nu pot lega nici mãcar doi mâini una dealta? Niºte cãtuºe care nu pot prinde tocmaipeºtele ghid.

!

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

25TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

efectul de searã

Rivas VaciaMadrid (1)Robert Diculescu

Dragoº Pãtraºcu fragment din lucrarea monumentalã Cãlãtoria de la club Motor, Iaºi

Elena Udrea s-a plâns sâmbãtã seara cãbãrbaþii sunt laºi ºi nu îndrãznesc sãintervinã în rãzboiul ei cu Poliþistul-ºef

Florian Coldea ºi, în general, cu justiþia ºi chiar cutot statul de drept, reprezentat aici de DNA ºi deLaura Codruþa Kövesi. Duminicã dimineaþa,„Popândãul taciturn”, marinarul la pensie s-a dusla partidul sãu fantomã sã presteze pentru „Pupilasa monstruoasã”, veninoasã ºi periculoasã laculme, împotriva SRI, a justiþiei ºi a statului dedrept pe care l-a aruncat în aer în ultimii zece-douãzeci de ani, cu sprijin la vedere vest-europeanºi american. ªi, foarte probabil, cu un consistentsprijin estic destul de bine ascuns. Oare ce maiface celãlalt popândãu, Virgil Mãgureanu? Substeag strãin – acesta ar fi cel mai bun titlu pentruo biografie a lui Traian Bãsescu.

De vreo zece zile, în România ruleazã non-stop pe toate micile ecrane superproducþia „HoaþaPrincipalã ºi Vardistul-ºef”, de gen Bollywood. Înrolurile principale, incalificabila Elena Udrea ºigeneralul cu prea multe stele Florian Coldea, ºefintermiar la SRI, dupã laconica demisie cu pixul aceluilalt incalificabil, George Maior. În rolsecundar, Sebastian Ghiþã, interfaþa fosteiSecuritãþi (generalii Popescu ºi Zamfir etc.),puºculiþa IT a actualului SRI, membru în Comisiade control a SRI din Parlament din partea PSD(fost PCR), deºi a demisionat din partid. Zece zilede film indian dupã ce zece ani a rulat remake-ulromânesc de un homeric prost-gust „O floare ºidoi grãdinari” (Elena Udrea, Dorin Cocoº, TraianBãsescu).

Nimeni nu înþelege de unde ºi cu ce forþe a

început aceastã extraordinarã cruciadã împotrivacorupþiei, care s-a lãsat deja cu sute de arestãri lavârf. Lucrurile sunt totuºi destul de simple. Dupãce i-am aºteptat degeaba vreo 50 de ani,americanii au venit în sfârºit. ªi paradoxul e total:azi, americanii au o mai mare nevoie de Româniadecât România de SUA. Explicaþia e la fel desimplã: Marea Neagrã, Ucraina, Crimeea,vecinãtatea cu Rusia. Dupã ce au susþinut prinfoarte contestatul ambasador Mark Gitensteinregimul putred ºi corupt Bãsescu, americanii suntazi primii interesaþi sã cureþe terenul în România.ªi, vorba lui Victor Ponta, mai scapã cine poate.Va deveni în urmãtorii ani România o nouã Coreede Sud, mare producãtoare de gaz, petrol ºienergie electricã din centralele nucleare care sãconcureze Rusia? Rãmâne de vãzut cât de hotãrâteste partenerul strategic american. Un lucru esigur : vremea corupþiei de tranziþie se apropie desfârºit.

Cel mai detestat român dupã NicolaeCeauºescu, marinarul presupus agent (dublu ?triplu?) le-a arãtat, în fine, involuntar românilorcalea cea dreaptã de urmat : nu ne putem declaramulþumiþi ºi liniºtiþi pânã nu vom avea mareleproces al lui Traian Bãsescu ºi al regimului sãusinistru. Provocat din toate pãrþile, Bãsescu ºi-adat jos masca ºi s-a arãtat în toatã hidoºenia sa.Vorbind în favoarea Elenei Udrea, a intrat ºi el înhorã. În opinia majoritãþii, locul lui TraianBãsescu e în celulã, alãturi de Adrian Nãstase,Dan Voiculescu, Elena Udrea, Sorin OvidiuVântu, Viorel Hrebenciuc, Vasile Blaga (ca ºiVirgil Mãgureanu, Ioan Talpeº, George Maior...)

etc., dar înaintea acestora ºi împreunã cu toatãceata sa antinaþionalã. Normalizarea vieþii publiceîn România nu se poate realiza fãrã o decizie dejustiþie amplã ºi dreaptã, care sã-l aibã în centrupe acest personaj duplicitar, triplicitar, bolnav,atât de pervers ºi atât de ticãlos.

Discursul de azi, duminicã 8 februarie 2015,al acestui Mr. ºmecherie la adunarea partidului-fantomã PMP poate fi ultima sa tentativã grotescãde a ne trage pe toþi în piept. Aºa cum a fãcutfãrã întrerupere zece ani, cât a fost preºedinteleRomâniei.

!

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

26 TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

politica zilei

Petru Romoºan

Regimul Bãsescu la puºcãrie!

Dragoº Pãtraºcu Studiu despre singurãtate II (2012)linogravurã, 50 x 50 cm

Dragoº Pãtraºcu Lucrare monumentalã Cãlãtoria de la club Motor, Iaºi

“Unde aº putea gãsi un om care a uitat cuvintele,ca sã vorbesc cu el ?” – un dialog imaginar cu

Andrei Pleºu“Where can I find a man who has forgetten

words? He is the one I would like to talk to.”Zhuangzi

Atât curentele de dinainte cât ºi cele de dupãimpresionism, din perioada modernã,încearcã o intelectualizare a picturii.

Impresionismul vine ca o pauzã în teoretizare, unfel de “resetare” a istoriei picturii ºi a esteticii,care rãstoarnã conceptele ce l-au precedat, notamîn articolul precedent apãrut în Tribuna nr. 285.„Aceastã eliberare a început cu impresioniºtii.”(Francois Mathey, The Impressionists).

Impresionismul a fost primul curent în istoriaartei care a renunþat la teorii, “formule magice” ºia creat o picturã liberã de constrângeri impuse defiltrul societãþii sau de mintea umanã ºi de reguli.Era o picturã nãscutã din plãcerea purã de a pictaîn mod spontan, motiv pentru care aceste lucrãrise fãceau rapid, de cele mai multe ori la faþalocului.

Pentru criticii obiºnuiþi pânã atunci cu teoriiale “picturii perfecte”… teorii care difereau de la oepocã la alta, pictura impresionistã era greu deînþeles, fiind o abordare prea puþin preocupatã deidei ºi mai mult de trãiri. ”Impresionismul, fiindpur pictural, nu a exercitat nici o influenþã asupraliteraturii din acea perioadã. Scriitorii, carecredeau în puterea cuvintelor, erau contrariaþi deelementul în picturã care nu putea fi explicat încuvinte” (Francois Mathey, The Impressionists).

Andrei Pleºu, în scrierea sa Peisaj ºimelancolie, subcapitolul Impresionism ºi imanen-tism: capitolul “Estetica Pitorescului”, exprimã opãrere asemãnãtoare cu a criticilor de pe vremeaimpresioniºtilor. El încearcã sã înþeleagã picturaimpresionistã ºi, nereuºind sã gãseascã o formulãpentru o picturã care pentru prima datã în istorienu deþine aºa ceva, pentru cã nu gãseºte gânduriîn spatele peisajului impresionist, este dezamãgit,fapt pentru care o considerã superficialã, cum defapt s-a întâmplat ºi în perioada de debut a ei.Autorul se pare cã nu crede în cunoaºterea spon-tanã, bazatã doar pe intuiþie.

Acest lucru este foarte interesant, deoarece, înEpilog-ul aceleiaºi cãrþi, autorul aminteºte desprefilozofia orientalã: “Pentru a percepe natura cavid”- adicã pentru a percepe “extremadisponibilitate” a ei, “[…] Trebuie început deciprin readucerea naturii la stricta eifenomenalitate, adicã, de fapt, printr-o reeducarea atitudinii noastre faþã de ea. Oricât decontrariatã s-ar simþi inteligenþa noastrã, ceea ce îicerem e sacrificiul suprem: suspendarea de sine,ne-gândirea (wu-shin).“ Mai departe, autorulafirmã cã “Pentru a înþelege natura, omul nutrebuie neapãrat sã o imite, sã adopte regimul eide apariþie ºi funcþionare: trebuie doar sã încetezea-ºi exercita – în perimetrul ei - propriul sãu regimde funcþionare.” Însã în capitolul precedent legatde impresioniºti scrie: “Neglijându-ºi - în faþanaturii -personalitatea, impresioniºtii pãcãtuiesc peaceeaºi linie cu cei care nu vedeau în naturã decâtoglinda propriilor lor afecte.”

Cu cele mai multe din observaþiile autorului

în subcapitolul Impresionism ºi imanentism,capitolul Estetica Pitorescului din volumul “Peisajºi melancolie” sunt de acord, numai cã tocmaiaceste caracteristici ale impresionismului care lui ise par negative, sunt cele pentru care acest curentreprezintã o perioadã deosebitã. Aceste trãsãturile considerãm calitãþi, iar parcurgerea acestuicapitol ne dã prilejul sã conturãm ºi mai bineideile reþinute dupã consultarea anumitor cãrþidespre curentul impresionist, dupã cum voiexplica în cele ce urmeazã :

”Natura era locul lor de muncã.[….]de fapt, nudevenise decât… ambianþa ºi unealta unorexperienþe fãrã directã legãtura cu ea.”– scrie A.Pºi ne putem întreba oare la ce legãturã directã sereferã autorul, ºi oare ce legãturã poate sã fie maidirectã decât experienþa trãirii ºi lucrului în ea.Oare cum poþi crea o legãturã mai directã lucrândîn atelier?

“Impresionismul e ºi el “duminical”; dar într-oepocã în care duminica s-a banalizat: e o zi asãptãmânii ca oricare alta, doar cã mai leneºã.”scrie autorul... Cât timp peisajul rococo este unpeisaj de toate zilele, scãldat într-o atmosferã desãrbãtoare, impresionismul va fi un peisajduminical marcat de o dispoziþie comunã, este depãrere autorul folosindu-se de termenii lui JosephGramm.

Oare este într-adevãr peisajul impresionistduminical ? Ne este greu sã percepem peisajeleimpresioniste ca fiind duminicale sau banale.Cum am putea percepe lucrarea lui GustaveCaillebotte, Lãcuitorii de parchet sau Gara dinSaint – Lazare a lui Monet ca fiind duminicale,dar o ”duminicã mai leneºã…” Motivul pentrucare pot pãrea duminicale este cã picturileimpresioniste sunt lipsite de dorinþa pictorului dea transmite pãrerea despre subiect, astfel cã elenu transmit dramã, criticã etc.

“…o sumã de senzaþii fãrã semnificaþie”;“…natura capãta o omogenitate mai curândderutantã”; “Natura e înregistratã ca o sumã deaccidente optice”; “Spaþiul e violent “fizicalizat”: eun “fapt” mecanic, care incitã la experimentaremai mult decât la contemplaþie”- scrie autoruldespre tabloul impresionist. “E spaþiu vãzut, nuprivit” – îl citeazã pe Spengler. “ El iradiazã, încel mai bun caz, o atmosferã (eine Stimmung),dar e lipsit de “destin”.”

E spaþiul vãzut, nu privit, e cât se poate deadevãrat! Mai precis e pictat de un om care “auitat cuvintele”, artistul se abandoneazã totalcreaþiei, suspendându-ºi mintea. Asta cred cãînseamnã starea de “releu”: de a lãsa energia sãcurgã prin tine, fãrã sã te opui… exact ce citim înEpilog-ul cãrþii: “ Oricât de contrariatã s-ar simþiinteligenþa noastrã, ceea ce îi cerem e sacrificiulsuprem: suspendarea de sine, ne-gândirea (wu-shin).”

Citim în carte citatul din Kenneth Clark dupãcare impresionismul este “…expresia desãvârºitã aunui umanism democratic, a acelui trai bun care,pânã în vremea din urmã, era considerat ca fiindaccesibil tuturor.” Temele prezentate sau alese înpictura impresionistã sunt de toate felurile, ºi nuni se pare cã impresionismul se numãrã printrecurentele din picturã care idealizeazã (sunt altele).Nici nu dramatizeazã, nu criticã, ºi nici nu e mor-alizator ca în alte epoci, toate astea tocmai pen-

tru cã “e spaþiu vãzut ºi nu privit”, ceea ce nuînseamnã altceva decât cã lipseºte mintea dinecuaþie. ”…disproporþia dintre seducþia lumii exte-rioare ºi cultivarea interioritãþii. Impresionismul esplendoarea unei civilizaþii pentru care nimic nupare mai adânc decât retina.” sau “…exactitatearetinianã, neprelucratã de nici o inserþie a lãun-tricului”, scrie autorul.

Zola scria… ºi Andrei Pleºu citeaza ”…niciunul dintre artiºtii acestui grup n-a realizat cutoatã forþa ºi în mod categoric formula cea nouãpe care o aduc cu toþii”. Tocmai din acest motivimpresionismul înseamnã eliberare - eliberare deregurile ºi de constrângerile de pânã atunci!Impresionismul este un “respiro în istoria artei”,cum am mai scris anterior, pentru cã ºi înainte ºidupã, existau reguli despre cum se face o ”picturãbunã.” Impresionismul elibereazã pictura de aces-te constrângeri, este o revoluþie în istoria artei, opurificare. Dar criticii acelor timpuri ºi aparent ºicei de azi, cautã regulile pe care în impresionismnu le vor gãsi. “Scriitorilor din acea perioadã carese întâlneau la Café Volpini (centrul miºcãrii sim-boliste) le era greu sã înþeleagã o picturã care nuputea fi pusã în cuvinte fiind bazatã pe tehnici lacare pictorul ajungea intuitiv prin explorãri pic-turale”, dupã cum putem citi în studiul luiPhoebe Pool, Impressionism, (New York, 1967,cap. „Lucrãrile târzii ale lui Monet, Renoir ºiPissaro”).Nu existã formulã. Asta înseamnã eliberare deconstrângeri! Desigur acest fenomen îl (re)întâl-nim ºi în arta contemporanã. Dar impresionismula fost cel care a deschis drumul.

“E mult mai uºor pentru scriitori ºi critici sãînþeleagã picturi care ori conþin subiecte semnifi-cante din punct de vedere intelectual ori suntfãcute dupã un plan precis, ca ºi unele dinlucrãrile lui Ingres. Dar munca lui Monet (ca ºi alui Cezanne) e bazatã atât de mult pe tactici dez-voltate de pictorul respectiv, încât e foarte dificilpentru un critic sã o explice unei persoane carenu este pictor, la fel cum o mâncare gãtitã bazatãpe o bunã intuiþie este greu de analizat princuvinte.” (Phoebe Pool, Impressionism, cap.„Lucrãrile târzii ale lui Monet, Renoir ºi Pissaro”).

ªi Andrei Pleºu considerã cã drumul sprenaturã (sau spre divin) începe cu suspendareadiferenþei dintre “înãuntru” ºi “afarã”. Însã nucrede în “ochiul pur” al impresioniºtilor”, care “înefortul sãu de a rãmâne pur, “obiectiv”, reuºeºtesã fie, în cele din urmã, miop: el reduce timpul lainstantaneitate, cunoaºterea la vizualitate, metafiz-ica luminii la o scenografie a sclipirilor.” Amputea zice, cu alte cuvinte, cã ochiul impresionistredã prezentul, ºi cum altfel am putea trãi prezen-tul? Nu doar dacã uitãm de Noi?

“Reducerea timpului la instantaneitate e unaspect al confuziei - deja incriminate - dintredevenire ºi accidentalitate”, scrie Pleºu despreîncercarea impresioniºtilor de a capta momentulprezent, care oare nu este singurul moment ade-vãrat? Apelând la teoria duratei a lui Bergson,care considerã cã “clipa e o abstracþiune”, scrie “Cu atât mai puþin captezi – într-un instantaneu –natura. Nimic nu se petrece în perimetrul ei“dintr-odatã”[…] Natura nu se reveleazã pe sine în“instantanee”. Instantanee nu poate fi decât expe-rienþa opticã a naturii. Impresionistul apare,aºadar, drept un personaj îndrãgostit de propriilesale senzaþii, mai mult decât de spectacolul carele provoacã.” Andrei Pleºu considerã deci cã fãrão activitate cerebralã complexã ceea ce trãieºti

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

27TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

Pictura dincolo de cuvintearte

Gizella Kovats

"

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

28 TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

este doar o experienþã senzorialã.În opoziþie cu filozofia lui Bergson, Andrei

Pleºu aminteºte apoi de filozofia lui GastonBachelard, care afirmã cã “timpul real nu poate fitrãit ca duratã, ci, dimpotrivã, numai în actuali-tatea clipei[…]”. Însã nu crede cã se aplicã încazul impresioniºtilor, nu are încredere în “clipacapturatã“ de impresioniºti. “Ne putem însã între-ba dacã «instantaneul» impresionist e asimilabildefiniþiei clipei din lucrarea lui Bachelard.” Despreacesta crede cã este un “instantaneu mecanic”, cãimpresioniºtii nu au înþeles clipa, altfel nu ar ficreat stereotipii care au “un singur aspect al insta-bilitãþii: aspectul ei optic.” Andrei Pleºu, aparentnu se poate decide dacã problema este cã pic-turile impresioniste nu seamãnã între ele, sau cãsunt stereotipii.

Marea noutate constã însã tocmai în faptulcã pictorul impresionist a eliberat pictura de teo-retizãri, “reþete”, constrângeri ºi tocmai asta erafoarte greu de conceput, nu numai pentru criticiide atunci, ci ºi pentru omul de azi, cum e cazulautorului de faþã, care cautã sã explice, sã catego-rizeze, sã capteze inexplicabilul ºi magicul. Easemãnãtor doctorului care crede cã ºtie mai multdespre naºtere decât mama care naºte, sau desprenevoile copilului nou-nãscut decât copilul însuºi -,greºeala secolului nostru. “… cum se poate înc-umeta cineva sã picteze natura, dacã n-a fãcutdecât sã o vadã?” – întreabã autorul… Adicãimpresioniºtii nu au studiat natura, doar au trãit-o… e asemãnãtor cu întrebarea « cum poate danaºtere o mamã la un copil, dacã nu a studiatfiziologia înainte?».

Andrei Pleºu scrie despre vizualitate, care nuconstã din simplul vãz, prin care nu percepemnimic în afarã de culoare ºi luminã. Intuiþiacombinatã cu memoria e la antipodul priviriifugare, iar împreunã cu atenþia ºi efortul raþionalputem accede cãtre aceastã trans-vizibilitate, lacare“ideologia impresionistã nu accede, datoritãexceselor ei imanentiste.” Dacã pictorulimpresionist nu filtreazã cele percepute prin filtrulcunoaºterii sale dobândite într-o viaþã, purtându-seca un releu : ”ca un om care a uitat cuvintele”atunci creaþia lui, am putea crede, este unasuperficialã (fãrã transvizibilitate)…, sau cu altecuvinte singura modalitate de a “transvedea” estecea care implicã ºi mintea.

“Natura nu îºi etaleazã semnificaþia în prezen-tul ei nud.”; “Impresionismul e, în mare mãsurã,sclav al evidenþelor”– scrie Andrei Pleºu, iar pic-tura impresionistã nu are aºadar nici o valoarefãrã retrospective sau prospective, contrar teorieilui Gaston Bachelard legatã de clipã. Autorul, dinmotive necunoscute, rezumându-se doar la vãz,dintre toate simþurile, îl considerã inferiorgândirii. Dacã ar fi aºa, am putea rãspunde raþion-al la toate marile întrebãri ale existenþei…

“Impresionismul, în ciuda subsolurilor saleºtiinþifice, nu e decât o analizã a naturii din per-spectiva simþului comun.” – În primul rând pic-tura impresionistã nu avea de obicei asemeneasubsoluri ºtiinþifice, fiindcã la acel moment sepractica o picturã mai degrabã empiricã.“Demersul gândirii lor a îmbrãcat un caracterempiric. El avea sã capete, de-abia cu neoimpre-sioniºtii, un caracter metodic, sistematic, con-secvent.” (Eugen Schileru, Impresionismul –“Notaþii pentru un eseu”). Impresioniºtii au ajunstreptat la aceleaºi concluzii ca ºi fizicienii, darprin intuiþie… singurul lor „ideal” fiind lumina. Înal doilea rând, pictorul impresionist nu fãcea anal-izã, criticii încearcã sã o facã. Probabil din acestmotiv autorul nu considerã pictura impresionistãca fiind o picturã profundã, pentru cã nu se

încadreazã în nici una din stereotipiile cunoscutede el pânã atunci. Nereuºind sã o explice, tindesã o respingã.

”…lumina e, în acelaºi timp, cel mai subtil ele-ment material ºi cea mai densã manifestare a spir-itului: e o punte între vizibil ºi invizibil, unmijlocitor” – scrie aceste cuvinte minunate Pleºu.“[…]Mai mijloceºte ea ceva în impresionism? Maimijloceºte ea mãcar intuiþia naturii? Sau a devenitun oarecare dat chimic, un graþios efect desuprafaþã?” Autorul scrie cã luminaimpresioniºtilor “spre deosebire de cea «tradiþion-ala», e o luminã prin care lucrurile nu se vãd.”Aici menþionez, cã lumina “tradiþionalã” era unacare nu existã de fapt în realitate, deorecepeisajele din picturile pânã la impresionism aufost fãcute în lumina atelierelor, având o luminãstranie ºi nenaturalã în peisaj, deoarece luminadin fundal diferea de obicei de lumina care cadepe figuri, ex. Manet – Prânzul pe iarbã -, citim înAnthea Callen - Techniques of the Impressionists.”Lumina nu e conceputã, aºadar, ca fiind ordineaadâncã a peisajului. Nu e temeiul lumii, e doarun chip al lumescului: e costum de paradã, exu-beranþã profanã, vervã coloristicã.”

“…e o naturã fãrã istorie, fãrã duratã, fãrã mis-ter”… Pare sã fie într-adevãr o naturã fãrã istorie,fãrã duratã – aceste absenþe fiind caracteristicemomentului prezent. Dar nu suntem de acord cuafirmaþia cã este fãrã mister! ”E o naturã famil-iarã, cum nu e niciodatã adevãrata naturã….”- daroare cu istorie ºi cu duratã e o naturã adevãratã?E o naturã familiarã deoarece pictorul se simteunul ºi acelaºi cu natura.

Într-adevãr impresionismul nu redã nici ungând din spatele peisajului zugrãvit, cum scriamºi în articolul “Impresionism: Între refuzul teorieiºi arta meditaþiei”. Dar o fi oare acesta unfenomen negativ? Într-adevãr nu reuºeºte sãzugrãveascã un peisaj aºa cum existã el în timp(analiza), deoarece reuºeºte sã ne transmitã clipaprezentã. Oare o fi aceasta un lucru neglijabil?Ne oferã ceva dincolo de ce percepe filtrulgândirii noastre. Ne aratã tocmai acel strop inex-plicabil al existenþei. Privind o picturã impresion-istã aceasta ne transportã direct acolo. E adevãratcã redã numai o clipã, dar acea clipã o împarte cu

privitorul, care face o cãlãtorie în timp ºi spaþiu.Într-adevãr diferenþa dintre stilul ºi temele pic-

torilor impresioniºti este foarte mare, aparent nuau nici o legãturã. Parcã nu le leagã nimic (vezicitatul din Zola mai sus, care scria “nici unul din-tre artiºtii acestui grup n-a realizat cu toatã forþaºi în mod categoric formula cea nouã pe care oaduc cu toþii…”).

Realitatea este cã îi leagã bucuria de a picta ºibucuria trãirii plenare a momentului prezent.Deoarece, dacã scoatem din ecuaþie mintea, varãmâne numai bucuria de a trãi clipa prezentã,tocmai pentru cã impresioniºtii redau libertateaomului (pictorului) de a se bucura de picturã. Înimpresionism temele diferã între ele foarte mult,deoarece aceastã trãire plenarã a momentuluiprezent, în care se ºterg graniþele dintre lumeaexterioarã ºi lumea interioarã a noastrã, descoper-im frumuseþea în orice. Peisajele sunt preferate,deoarece contactul direct cu natura faciliteazãaceastã stare eliberatoare de bucurie ºi de con-topire, dar pictorul impresionist sau omul în gen-eral, care trãieºte acel moment de bucurie max-imã a clipei prezente, o poate descoperi oriundepe neaºteptate.

Pentru mulþi critici, acest lucru face ca picturaimpresionistã sã fie o picturã naivã sau o picturãsuperficialã, dar considerãm cã tocmai din acestmotiv ea are un efect înãlþãtor ºi purificator. Astaexplicã ºi faptul de ce se folosea sala Nuferilordin Orangerie (Monet) pentru efectele saleterapeutice.

Animalele trãiesc în prezent, nu trãiesc cufrica de viitor sau cu regretul pentru trecut,trãiesc plenar fiecare moment, în psihologie seînvaþã azi diferite tehnici care se numesc“Mindfulness”, tehnicile vechi de yoga -meditaþia. Oare dorinþa impresioniºtilor de a seelibera de orice gând (negativ sau chiar pozitiv),de orice filtru impus de societate e atât deneglijabilã sau este o realizare pentru omulmodern? Desigur, e posibil ca acest lucru sã nufie fãcut neapãrat conºtient la ora actualã. Era oepocã a plãcerii pure de a picta.

În sensul acesta Monet rãmâne reprezentatulcel mai consecvent al impresionismului, care nu afost influenþat de noile desoperiri legate de fizicãºi de apariþia stilurilor neoimpresionism,divizionism, pointilism, ºi ºi-a continuatexplorãrile picturale personale pânã la moarte.

BBiibblliiooggrraaffiiee::Anthea Callen - Techniques of the

Impressionists, New York, 1993. Francois Mathey, The Impressionists, New

York, 1961.Andrei Pleºu, Pitoresc ºi melancolie, Bucureºti,

Humanitas, 2009.Phoebe Pool, Impressionism, New York, 1967

(cap. „Lucrãrile târzii ale lui Monet, Renoir ºiPissaro”).

Eugen Schileru, Impresionismul – “Notaþiipentru un eseu”. Bucureºti, 1978.

Wassilz Kandinskz, Spiritualul în artã, ed.Meridiane, 1994

!

"

Dragoº Pãtraºcu Gemenele (detaliu)instalaþie, intervenþie pe obiecte, asamblaj

Joe Cocker a transformat compoziþia With a LittleHelp Form My Friends (de Beatles) într-un imn algenului soul (ajungând pe locul 1 în clasamentul

de vânzãri ale pieselor din Anglia în 9 nov. 1968),devenind o lucrare celebrã pe plan internaþional dupãrecitalul memorabil de la festivalul Woodstock(1969). Solistul ºi-a câºtigat ulterior un public larg lanivel mondial prin balade de succes precum You CanLeave Your Hat On, N’oubliez jamais (preluareadupã Billy Preston), You Are So Beautiful ºi duetulcu Jennifer Warnes, Up Where We Belong (pentrucare a primit premiul Grammy în 1983).

Joe Cocker a cântat de trei ori în România. Primasa prezenþã la noi este înregistratã la Rock Mania‘95, când a urcat pe scenã alãturi de Rod Stewart ºiEros Ramazzotti (a mai fost în 2005 la Cerbul de aurºi în 2013 la Bucureºti).

În 2014, Joe Cocker a susþinut ultimul sãu turneuîn Europa (Fire It Up Tour). Ultima sa prezenþãscenicã a fost înregistratã la sala HammersmithApollo din Londra (13 mai 2013).

Artistul (n. John Robert Cocker în 20 mai 1944la Sheffield/Anglia) a decedat în locuinþa sa, MadDog Ranch (din Crawford, Colorado/SUA), în 22decembrie 2014, la vârsta de 70 de ani, în urma unorcomplicaþii asociate cancerului pulmonar de caresuferea de ceva vreme. Joe Cocker rãmâne viu prinvocea sa versatilã, având un timbru empatic, cald,emotiv, inconfundabil de bariton-bas, ºi miºcãriscenice impresionante.

Joe Cocker a fost influenþat muzical în copilãriede americanul Ray Charles ºi englezul LonnieDonegan. Se spune cã a urcat prima datã pe scenã la12 ani, alãturi de fratele lui mai mare, Victor (careavea o formaþie cu instrumente improvizate – skifflegroup). În 1960, Joe Cocker a înfiinþat prima for-maþie, cvartetul The Cavaliers (dar aceasta sedestramã la mai puþin de un an de la debut). Artistula renunþat la ºcoalã ºi a început sã lucreze ca instala-tor sanitar termic ºi de gaze autorizat, frecventândcluburile seara sub pseudonimul Vance Arnold.Pseudonimul vine de la personajul jucat de ElvisPresley în lungmetrajul Jailhouse Rock (Vince Everett)ºi cântãreþul country de succes Eddy Arnold.

Se înfiinþeazã a doua formaþie (skiffle band),Vance Arnold and the Avengers. Trupa, care cântamai mult preluãri de blues, ajunge în deschidere pen-tru Rolling Stones în 1963 (la Sheffield City Hall).Repertoriul celor de la Vance Arnold and theAvengers include hituri semnate de Beatles (dar adap-tate în stil blues) ºi piese proprii, originale, de bluesºi soul. Vance Arnold a semnat primul sãu contractcu casa de discuri Decca în 1964. Primul extras desingle lansat este preluarea I’ll Cry Instead (dupãBeatles), cu Jimmy Page la chitarã. Neavând succesulscontat, contractul a fost anulat la finalul anului, iarartistul a revenit pe scenã cu o nouã formaþie, ºinumele sãu din buletin: Joe Cocker’s Big Blues.

În 1966, Joe Cocker se relanseazã alãturi de ChrisStainton ºi promoveazã proiectul The Grease Band.Grease vine dintr-un interviu citit de solist, în caresubstantivul este folosit la modul pozitiv pentru alãuda calitãþile altei formaþii (care sunã ca unsã). Niciaceastã formulã nu depãºeºte limitele oraºuluiSheffield ca popularitate, dar a atras atenþia producã-torului muzical Denny Cordell (care a lucrat cuProcol Harum, Moody Blues ºi Georgie Fame).Acesta îl invitã pe Joe Cocker (solo) în studio laLondra.

În urmãtoarea perioadã, Chris Stainton se mutã

ºi el la Londra, ºi o nouã formulã Grease Band esteangajatã la The Marquee Club (cu Tommy Eyre laclape). A urmat înregistrarea preluãrii With A LittleHelp From My Friends (Beatles, 1967), cu muzicienide studio, dar succesul piesei pe plan solo (locul 1 întopurile britanice, în 9 noiembrie 1968) nu a dus ladestrãmarea trupei.

Joe Cocker a transformat preluarea With a LittleHelp Form My Friends (de Beatles) într-un imn algenului Soul. Managementul artistului se foloseºte deacest succes pentru a lansa artistul în SUA. Printurneele înregistrate în State, artistul va câºtiga ºi vapierde o avere în foarte scurt timp.

În primãvara 1969, The Grease Band susþineprimul turneu peste Atlantic. Au urmat o serie deapariþii în festivaluri, cel mai important fiindWoodstock (unde Joe Cocker and the Grease Band atrebuit sã fie adusã cu elicopterul lângã scenã, dincauza prezenþei record). Aflat în plinã ascensiune înera hipiotã, Joe Cocker nu este considerat o personal-itate hippie. Mai degrabã, el a fost considerat vedetãpop.

Impresionaþi de interpretarea empaticã din WithA Little Help From My Friends, Paul McCartney ºiGeorge Harrison au permis artistului sã interpretezeºi alte piese compuse de ei pe cel de al doilea albumde studio, Joe Cocker! (1969).

La finalul anului, dupã refuzul solistului de a maitraversa Atlanticul pentru un nou traseu de cântãrialãturi de formaþie, The Grease Band se destramã.

Turneul era însã confirmat pe numele lui ºi artis-tul era obligat sã urce pe scene. Astfel, Joe Cocker, cuajutorul lui Denny Cordell, adunã un grup de 30 demuzicieni pentru traseul de date, iar formula a fostbotezatã Mad Dogs & Englishmen (numele fiindinspirat dupã o piesa compusã de Noel Coward).

Turneul a fost epuizant pentru o bunã parte dincomponenþã. Pe parcursul celor 48 de date, JoeCocker a început sã bea excesiv de mult, dar s-aînregistrat ºi material pentru un album live (cu piesecântate în concert). Întors acasã, artistul a avut prob-leme de sãnãtate peste care a trecut cu greu.

Colaborãrile lui rãmân strâns legate de artiºtii cucare a cunoscut succesul.

A fost rândul lui Chris Stainton sã relanseze artis-tul în 1972, adunând formula de concert pentruurmãtorul turneu (care a debutat la Madison SquareGarden cu o prezenþã de 20.000 de spectatori). Înoctombrie 1972, artistul este arestat la Adelaide laprima sa prezenþã în Australia, pentru posesie demarijuana. A doua zi, la Melbourne, solistul este are-stat din nou dupã cã se ia la bãtaie cu câþiva localni-ci. Formaþiei i s-a dat 48 de ore sã pãrãseascã conti-nentul, iar publicul a protestat în zadar. De aici setrage porecla alternativã a solistului, The Mad Dog.

La încheierea acestui turneu, Chris Stainton s-aretras de pe scenã ºi ºi-a deschis propriul studio deînregistrãri. În aceeaºi perioadã, Joe Cocker seînstrãineazã ºi de Denny Cordell. Urmeazã o (scurtã)perioadã în care devine dependent de heroinã. S-alãsat de drog în iunie 1972, dar rãmâne atras de bãu-turã.

Pentru urmãtorul album de studio, dizeur-ul preiaYou Are So Beautiful de la Billy Preston. Problemelelegate de alcool au devenit însã cronice, iar în 1978,producãtorul Michael Lang se înþelege cu Cocker cãîi va deveni manager numai dacã promite cã se lasãde bãut.

Au urmat turnee în America de Sud, NouaZeelandã ºi Australia.

În 1979 s-a organizat turneul Woodstock inEurope, la care a participat alãturi de alþi numeroºiartiºti care au urcat pe scenã la Woodstock în 1969(participã deasemenea ºi la Woodstock ‘94).

ªlagãrul Up Where We Belong, cântat alãturi deJennifer Warnes pentru coloana sonorã de la AnOfficer and a Gentleman (1982), câºtigã premiulGrammy în 1983.

Dupã premiul Grammy, artistul îºi revine psihicºi susþine turnee anuale, având cel mai fidel public înGermania. La finalul anilor ‘80, Joe Cocker este altreilea artist de muzicã rock (dupã Barclay JamesHarvest ºi Bob Dylan) care a cântat în fostaRepublicã Democratã Germanã (în Berlinul de Est ºila Dresda).

Joe Cocker este descris de cãtre cei apropiaþi cafiind un artist adevãrat, un om modest, cu o vocedeosebitã.

!

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

29TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

muzica

In memoriam Joe CockerRiCo

Joe Cocker

Spre sfârºitul primei jumãtãþi a secolului alXIX-lea cultura ºi arta româneascã suntplasate într-o conexiune specificã cu lupta

social-politicã a poporului nostru, determinatã înmare mãsurã ºi de conjunctura internaþionalã.Este epoca marilor transformãri de structurãpetrecute în societatea româneascã, epocã în caretoate domeniile vieþii politice, economice, socialeºi culturale au suferit schimbãri înnoitoare. Arta,literatura, îndeosebi arma scrisului ºi-au adus ocontribuþie de valoare în lupta pentru rãspândireaºi aplicarea celor mai înaintate idei politice,sociale ºi culturale. Personalitãþi reprezentative încartea istoriei poporului nostru urmãreauîndeplinirea aceloraºi idealuri: de progres politic,economic, social ºi cultural.

Întru aceste idealuri s-au unit conducãtoriiconspiraþiilor din anii 1839-1840, printre care, alã-turi de Nicolae Bãlcescu, îl gãsim ºi pe EftimieMurgu, pe care puþini îl cunosc ca primul culegã-tor de folclor din secolul al XIX-lea.

Ideile ºi directivele culturale ale epocii au fostformulate în concordanþã cu cele revoluþionaredin planul vieþii politice, economice ºi sociale.Teatrul ºi muzica, nu mai puþin presa, se aliau înconjunctura aceloraºi obiective.

Ideea înfiinþãrii primului teatru românesc erasubliniatã în presã ca o necesitate obiectivã ºi i seprezicea sã devinã o tribunã de luptã a poporuluipentru progres, de infiltrare a ideilor înnoitoare înrândul maselor. Ideea înfiinþãrii teatrului îi pre-ocupa pe cãrturari, în contextul concurenþei dintretrupele româneºti – lipsite de sprijin oficial ºi greuîncercate de concurenþa celor strãine – ºi teatrulitalian stabilit în Bucureºti din 1843.

Epoca plinã de frãmântãri determinã în teatrumanifestarea unor idei noi, care îmbracã unconþinut ºi forme noi. Genul vodevilului seîmbogãþeºte, subliniind nuanþa realistã, de criticãsocialã.

Satira la adresa regimului politic retrograd,biciuirea moravurilor societãþii devin principalemotive, adevãrate direcþii în noua literaturã ºi artadramaticã ce-ºi subliniazã tot mai pregnant carac-terul realist-critic.

Entuziasmul publicului românesc, în aceavreme, era susþinut de puþinele gazete ale timpu-lui, dar de cronicari muzicali în adevãratul sens alcuvântului nu se putea vorbi încã.

În Curierul Românesc, cele mai multe „notiþe”erau scrise de I.H. Rãdulescu, iar dupã 1836,dupã cãderea – din motive politice – a teatruluinaþional (întemeiat de Societatea Filarmonicã),cronicile despre reprezentaþiile teatrale ºi deoperã, care devin tot mai rare, sunt semnate deCezar Bolliac ºi D. Apostoloni, ºi mai apoi detinerii I. Gãnescu ºi G. Creþeanu.

Dupã Revoluþia din 1848 ºi pânã în epocadivanurilor ad-hoc, timp în care teatrul italian astat mai mult sub conducerea lui P. Papanicola,critica dramaticã ºi muzicalã, chiar ºi în forma eiiniþialã, cunoscutã în special din CurierulRomânesc a fost am putea spune ca inexistentã.Abia la începutul anului 1857 ziarul Timpul con-dus de G.R. Busuioceanu (schimbat curând înSecolul), gãzduia câteva cronici dramatice ºi muzi-cale interesante prin observaþiile lor juste asupra

pieselor prezentate, semnate de Eugeniu Carada.Cronica muzicalã din þara noastrã, scrisã cu

regularitate ºi pe baza unei pregãtiri temeinice înacest domeniu, îºi are începutul odatã cu apariþiafoiletoanelor publicate în ziarul Naþional semnatede Nicolae Filimon, începând din luna decembriea anului 1857.

În acest sens, posedând cunoºtinþe apreciabilede muzicã, înþelegând în mod clar rolul criticii ºibazându-se pe principii bine determinate în activi-tatea sa publicisticã (cu deosebite aptitudini mani-festate în domeniul prozei – romanul socialCiocoii vechi ºi noi) N. Filimon poate fi conside-rat primul nostru critic muzical.

Iatã un tablou al vieþii noastre dramatico-mu-zicale ce a acþionat asupra idealurilor ºi intenþiilorlui Filimon, justificând în parte severitatea cu careîºi începuse activitatea criticã ºi care era strânslegatã de situaþia în care se gãsea teatrul muzical,reprezentat de trupe strãine, ai cãror antreprenoriurmãreau doar câºtiguri bãneºti, transformândteatrul într-o întreprindere comercialã.

Spectacolele erau mai întotdeauna improvizate,astfel cã Nicolae Filimon, într-una din cronicilesale, consemna: „partiturile muzicale atât de puþinstudiate ºi slab realizate, încât deveneau de nere-cunoscut, iar decorurile aveau o înfãþiºare cu totulalta decât ceea ce ar fi trebuit sã fie”.

Teatrul de operã italianã avea atunci în ÞaraRomâneascã un frumos trecut ºi este evident cãpublicul românesc l-a apreciat ºi l-a îmbrãþiºatîncã de la început, fiind singurul mijloc de agusta arta dramaticã. În Bucureºti, cel dintâiantreprenor de teatru melodramatic a fostvienezul Johann Gerger, care reprezenta în 1818cu trupa lui, printre altele, ºi opere de Mozart ºiRossini.

Trupa germanã a lui Gerger a jucat în limbaromânã în 1815, la Sibiu ºi Braºov, Vecinãtateacea primejdioasã de Kotzebue, apoi la Bucureºti –unde publicul era interesat sã frecventeze specta-cole dramatice ºi muzicale – ar fi interpretatFlautul fermecat ºi Idomeneo.

Mai târziu, dupã miºcarea revoluþionarã din1821, au trecut prin Bucureºti ºi alte trupe. Dintreele amintim: trupa germanã venitã la Braºov con-dusã de Eduard Kreibig, apoi în jurul anului 1830ºi cea a lui Theodor Müller, cunoscut dupã activi-tatea desfãºuratã la Sibiu ºi Timiºoara, unde fuse-se director de teatru.

Acestea reprezentau deopotrivã opere germaneºi italiene. Abia în 1843, dupã încercarea nereuºitãdin anul 1842 a Mariei Theresa Frisch de aimpune opera germanã, se stabileºte în Bucureºti,cu concursul statului, teatrul italian sub conduce-rea lui V. Sansoni. De aici înainte opera italianãva câºtiga tot mai mult teren, iar teatrul deschisde V. Sansoni, continuat de Henrietta Karl ºiPapanicola, va fi apreciat ºi sprijinit, ca unul careparþial în momentul respectiv a contribuit ºirãspândit gustul pentru muzicã, umplând un nougol, ceea ce nu l-a scutit de reprezentaþiile cutotul sub nivel, constituind principalul obiectiv alcriticii lui Nicolae Filimon.

Faþã de „cronicarii întâmplãtori”, mai susamintiþi, unii buni gazetari ºi în general cu ovastã culturã, dar cu slabe cunoºtinþe în domeniul

muzicii, Nicolae Filimon apare ca o autoritate deprestigiu, având el însuºi conºtiinþa pregãtirii luisuperioare în domeniu.

Datã fiind deosebita înclinare a lui Filimoncãtre muzicã, pe care o manifesta încã din ado-lescenþã, ºi þinând seama de bogata-i experienþãcâºtigatã de contactul direct cu muzica, cele din-tâi scrieri ale sale vor fi scrieri muzicale.

Din lunga lui carierã de cântãreþ de stranã, dincontactul cu acea boemã intelectualã a vremii, înfruntea cãreia pe lângã alþi vestiþi cântãreþistrãlucea Anton Pann, ºi din participarea ca sta-tornic ºi pasionat spectator, ºi uneori ca actor lareprezentaþiile teatrului de operã italianã, N. Filimon îºi însuºeºte cu elasticitatea spirituluisãu toate tainele artei muzicale.

Educaþia muzicalã ºi-a format-o în mod autodi-dact, dar pe urmã, în decursul de aproape douãdecenii de practicã muzicalã neîntreruptã, cân-tãreþul de la strana bisericii Enei trecuse prinstrana - fie chiar ºi neoficial - lui Anton Pann,prin corul Henriettei Karl, prin orchestra lui PaulPapanicola - ca flautist, ºi cu o apreciabilã sete deculturã îºi completase toate cunoºtinþele muzicale,tehnice ºi literare, ajungând astfel sã stãpâneascãtoate secretele muzicii.

În ceea ce priveºte cultura muzicalã generalã,N. Filimon citeºte ºi adânceºte în mod minuþioscele mai ample lucrãri din domeniul istorieimuzicii, tratate, în ceea ce priveºte compoziþiamuzicalã, ale unor muzicologi ºi compozitori cuprestanþã mondialã din epoca respectivã, ca:Gianbattista Martini, Tomaso Antonio Vitali,Peter Lichtental, Francois-Joseph Fetis ºi AntonReicha.

Cunoºtea ºi urmãrea activitatea publicisticãmuzicalã a lui Josef Louis, D’Ortigue ºi PaulScudo ºi era în legãturã cu cercurile muzicale itali-ene, întreþinând relaþii profesionale cu gazetele ºirevistele de teatru ºi muzicã din Milano. Prinaceste legãturi, pe care le-a întãrit ºi mai mult, îºidesãvârºea cunoºtinþele asupra muzicii strãine ºiîn special a celei italiene, urmãrind pe viu, prinintermediul cãlãtoriilor în strãinãtate, o seamã demanifestãri artistico-culturale, ceea ce subliniazãîndeajuns formaþia sa complexã.

Toate acestea, arãtate mai sus, N. Filimon sesimþea chemat a le explica ºi altora; nu teoretic, cide la înãlþimea unei tribune publice, folosind

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

30 TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

Nicolae Filimon, deschizãtorde drumuri în critica muzicalã româneascã

Paul Stegaru

Nicolae Filimon

31TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

desele prilejuri oferite de reprezentaþiile teatruluiitalian. Din aceste preocupãri a izvorât seria foile-toanelor sale la Naþionalul, prin care Filimonintroduce în cultura româneascã rostul unei ade-vãrate critici muzicale moderne, al cãrei sens va ficu prisosinþã subliniat de o întreagã concepþieasupra rolului artei, dupã cum ne-o dezvãluiaurmãtorul text: „Misiunea artei nu poate fi decâtaceea de a cuprinde cu diferite exigenþe alepopoarelor, a îndeplini necesitãþile lor ºi a reflectaîn sine caracterul ºi diferitele moravuri ale acesto-ra, urmãrindu-le îndeaproape în mersul lor cãtrecivilizaþie. Artele înainteazã ºi se perfecþioneazã”.

Iatã un cadru social-artistic ºi o formaþie com-plexã la care se adaugã o pasiune ºi o vie dorinþãde îndrumare ºi formare a publicului românescspre adevãratele valori artistice, pentru cã „arta –dupã cum spunea Filimon – nu are la noi numaimisiunea de a face distracþia publicului ci ºiinstrucþia lui din punct de vedere muzical”, cuatât mai mult cu cât în momentul istoric respec-tiv publicul ce frecventa spectacolele teatrelormuzicale era fie pervertit, fie de-a dreptul dezgus-tat de nivelul scãzut al unor reprezentaþii dramat-ice. Convins de importanta artei, care-l pasiona, ºide înrâurirea sa asupra publicului spectator, N. Filimon se arãta pãtruns de rãspunderea misiu-nii sale ºi þinea sã-ºi precizeze atitudinea criticãchiar din prima sa cronicã muzicalã.

Iatã cum îºi exprima N. Filimon pe scurt prin-cipalele obiective, într-un text ce cuprinde cu con-sistenþã complexele sale vederi, multitudinea pla-nurilor ce le viza viitoarea sa criticã: „Vom preþui,din punctul de vedere artistic ºi muzical, exe-cutarea fiecãrei opere în parte în ansamblul ei,vom critica cu imparþialitate ºi fãrã pasiune felulcântãrii fiecãrui artist, frumosul ºi urâtul, binele ºirãul, fiindcã ne-am propus ca printr-o criticã seve-rã sã luminãm oarecum publicul asupra muziciiteatrale. Pentru cã numai atunci se poate intro-duce adevãratul gust muzical, când publicul vaveni în stare a înþelege bine operele muzicale ºi apreþui frumuseþea armoniei în perfecþiunea exe-cutãrii ei. Deci adevãrata misiune a unui teatru deoperã este ca traducând cu fidelitate cugetareamaeºtrilor ºi reproducând pe scenã operele lor aºaprecum sunt scrise sã formeze gustul publiculuiiar nu sã-l strice”. Tot astfel, sublinia Filimon:„Criticul fie teatral sau de orice altã specialitate,trebuie mai întâi de toate sã fie bine iniþiat înspecialitatea sa, sã studieze cu profunditatesubiectul ce voieºte a critica ºi în expunerea criti-cã ce face sã arate adevãrul fãrã parþialitate saupasiune, cãci altfel el devine poate ºi fãrã voia luiun calomniator ºi, în loc sã contribuie laluminarea publicului, din contrã îl face sã piardãºi puþina cunoºtinþã a binelui sau a rãului cu carel-a dotat natura. Arta fu simbolul credinþei noas-tre din ora în care am luat pana în mânã sã criti-cãm; nu l-am pãrãsit niciodatã ºi nu-l vom pãrãsidecât odatã cu aceastã misiune”.

Vom urmãri practic câteva din punctele devedere de la care porneºte N. Filimon, idei pecare le urmãrea în scrierile sale. Bazat pe acesteprincipii atât în ceea ce priveºte arta cât ºi în ceeace priveºte critica ºi aruncând o privire generalãasupra tuturor articolelor sale de criticã muzicalã,subliniem cele douã mari planuri, permanent ºiatent urmãrite de Filimon în toate scrierile sale decriticã muzicalã, ce nu se abat de la principiul cã:„Arta trebuie sã reflecte epoca ºi mediul social”.Acestea se axau pe: o primã analizã istorico-teo-reticã ce include o prezentare a conþinutuluilucrãrii muzicale, câteva date asupra autorului,plasarea în epocã. ªi cea de-a doua, cuprinzânddetaliate referiri la realizarea din punct de vedereartistic, interpretarea soliºtilor, ansamblului,

orchestrei, decoruri, costume, precum ºi consider-aþii asupra punerii în scenã. S-ar pãrea, din anal-iza cronicilor sale, cã prin metoda sa criticã, N.Filimon urmãrea sã evidenþieze aspectele negativeºi cu orice preþ sã coboare sub nivelul medioc-ritãþii teatrului italian.

Precumpãnitor negativist, dar nu exclusivist,apare acest caracter al criticii sale pentru cã-lvedem nu o datã pe Filimon cã-ºi redacta croni-cile dupã a doua sau a treia reprezentaþie a uneiopere, aºteptând cu rãbdare ºi indulgenþã fixareaexecuþiei scenice ºi muzicale, ca sã-ºi poatã da cunepãrtinire aportul critic. El se bucura de fiecareprogres înregistrat, dupã cum gãsea frumoasecuvinte de încurajare ºi de laudã la adresa inter-preþilor care cãutau ºi izbuteau în execuþia lor sãrãmânã în marginile artei celei adevãrate.

Pe cântãreaþa Rachele Gianfredi, de multe oriaspru criticatã, o remarca cu largã mulþumire înrolul principal din Maria de Rohan de Donizettiºi-ºi exprima bucuria pentru posibilitãþile muzicaleale cântãreþului Francesco Steller, ba chiar, ce estemai rar în critica sa, de felul corect în care s-adesfãºurat întreaga reprezentare a operei Maria deRohan.

Este, deci, demn de remarcat faptul cã, nucritica pentru criticã îl pasiona pe N. Filimon, cicritica pentru stimularea ºi realizarea spectacolelorteatrului italian la nivelul artei, care sã satisfacãgustul muzical al iniþiaþilor ºi sã introducã penecunoscãtori în creaþiile muzicale ale timpului.Dar momentele de încântare artisticã erau cutotul rare ºi ca atare cronicarul era silit sã seîntoarcã pentru multã vreme la severitatea, sincer-itatea, imparþialitatea ce-l caracteriza.

Începându-ºi cariera în corul ºi orchestrateatrului italian ºi sfârºind-o în calitate decronicar al aceluiaºi teatru, Filimon va manifestao certã preferinþã pentru teatrul italian, muzicaitalianã.

Cele câteva biografii scrise de el, în 1858, ca ºitraducerile, împreunã cu I.G. Valentineanu,libretelor de operã ce erau în repertoriul teatruluiitalian, atestã înclinaþia sa pentru opera italianã,închinate fiind unor reprezentanþi de seamã aioperei italiene.

Activitatea lui muzicalã coincidea, de altfel, cuuna din epocile glorioase ale muzicii de operãitalianã, epoca în care întreaga Europã încã maiera stãpânitã de minunata invenþie melodicã aunor Rossini, Donizetti, Bellini ºi Verdi. Între1830-1860 toate oraºele cu oarecare pretenþii dinEuropa adãposteau câte un teatru de operã, iarcântãreþii italieni erau solicitaþi pretutindeni.

Comparând aportul germanilor ºi italienilor înmaterie de artã, N. Filimon subliniazã cã: „excep-tând pe italieni, nu cunoaºtem o altã naþiune dinEuropa care sã fi cultivat ºi sã cultive muzica cuatâta pasiune ca germanii. Deschideþi istoria mu-zicalã ºi veþi vedea cã dacã arta aceasta s-a ridicatla perfecþiunea la care se aflã astãzi, este datoareîn mare parte acestei naþiuni. Germanii inven-teazã cele mai multe instrumente muzicale. Ei ºiflamanzii perfecþioneazã armonia, care în secolulal XV-lea era cu totul incapabilã de a exprimadiferitele idei tonale ce fac frumuseþea muziciiactuale”.

Curiozitatea de a auzi ºi de a învãþa l-a fãcutsã cunoascã toate capodoperele muzicii germane.Adânc stãpînit de farmecul celei italiene, elgãseºte mari calitãþi muzicii germane, dar con-form concepþiei sale cã: „arta trebuie sã producãîn inima omului efecte sã miºte sufletul”, Filimonse declara hotãrât pentru arta muzicalã italianã„ce merge direct la inimã”.

O aºa numitã limitã pe care Filimon amanifestat-o faþã de cultura muzicalã germanã nu

provine din necunoaºterea acesteia (sublinierile cele face Filimon pe marginea cãlãtoriilor sale înstrãinãtate dovedesc tocmai o amãnunþitãcunoaºtere a acesteia), ci aceastã rezervã este ilus-tratã pe de o parte de o limitã a însãºi gustuluigeneral european, o rezervã, poate o neînþelegere,faþã de arta wagnerianã în special. Mãrturisirea epreþioasã mai mult prin sinceritate decît prinargumentaþia ei ºi vrea sã justifice poziþia faþã demuzica lui Wagner, al cãrui Lohengrin l-a ascultatla teatrul din München.

Cu tot efortul nu a putut afla „nici o nuanþãcu care sã-mi excite cel puþin curiozitatea. Totulîn acea operã era o confuziune, melodia care estebaza principalã a muzicii lipsea cu totul; armoniacea naturalã, ce satisface urechea ºi inima, eraînlocuitã prin niºte tranziþiuni ºi acorduri repetatela pãrþile acute, medii ºi grave, prin care RichardWagner pretinde a descrie lumina focului ºi a ful-gerului, a reprezenta distincþiunea culorilor ºi adivina viitorul fãrã sã observe cãutarea unorefecte noi, acolo unde nu se mai gãsesc decîtdefecte ºi neant”.

Opinia lui Filimon nu trebuie sã ne surprindã.Argumente ca acelea aduse de el se puteau citipânã nu de mult alãturi de altele judicioaseasupra muzicii wagneriene.

Cu totul surprinzãtor ar fi fost, deci, ca acumun secol ºi jumãtate Filimon sã fi receptat muzicalui Wagner, pe care nici astãzi mulþi n-o înþeleg,sau mai precis nu o gustã. La data aceea ineditulmuzicii wagneriene era mai frapant ºi se înþelegecã unul care preferã pe Rossini, Bellini, Donizettisau Mozart, cu atât mai mult nu-l acceptã ºiînþelege pe Wagner.

Totuºi activitatea ºi interesul pentru lucrãrileteoretice îl îndeamnã pe Filimon a mãrturisi cã:„Exclusînd de la acest maestru calea cea greºitã pecare voieºte sã reformeze muzica, îi rãmân multemerite ºi credem cã arta muzicalã ºi dramaticã vaprofita mult din scrierile sale”.

Filimon avea un spirit receptiv ºi fãcea eforturide obiectivitate, care în privinþa lui Wagner au lip-sit multor muzicologi ºi cronicari muzicali(bineînþeles strãini) din vremea aceea.

În ceea ce priveºte meritele primului nostrucritic muzical, Nicolae Filimon, se datoresc înprimul rând în stabilirea metodei sale critice, careare în vedere pe lângã regulile consecvente depublicisticã muzicalã ºi capacitatea de înþelegere apublicului românesc.

Mai întâi, pentru a forma educaþia acestuipublic, porneºte de la expunerea libretului opereirespective, cãutând legãtura sa organicã cu com-poziþia muzicalã respectivã ºi analizeazã execuþiamuzicalã ºi jocul artiºtilor pe scenã, gradul derealizare artisticã. Având în vedere atât metodacât ºi concepþia despre artã ºi rolul ei, despre ade-vãrata misiune a unui teatru de operã, preocu-parea lui Filimon în critica muzicalã era aceea dea contribui la formarea gustului artistic al publicu-lui românesc ºi de a veghea cu severitate ca mani-festãrile muzicale sã-ºi îndeplineascã misiunea lor.

Din analiza activitãþii sale de cronicar muzicalputem remarca spiritul cu totul nou pe careFilimon l-a introdus în judecarea manifestãrilorartistice ale vremii, de unde ºi însemnãtatea crit-icii sale pentru dezvoltarea unei vieþi intelectualeîn armonie cu tendinþele de progres ale culturiiromâneºti.

!

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

32 TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

Premiera din 16 decembrie 2014 a baletuluiVisul unei nopþi de varã, creat de coregrafaMelinda Jakab, a fost un succes de mare

anvergurã. Publicul a umplut sala OpereiMaghiare, biletele fiind epuizate cu mult înainteapremierei, confirmându-se astfel interesul acestuiapentru spectacolele de balet. Cauza acestui exodal oamenilor cãtre sala operei a fost, cred,valoarea confirmatã în timp a spectacolelorcoregrafei. Am fost în salã la premierã, însã ampreferat sã revãd spectacolul lãsând sã mi selimpezeascã puternica impresie ºi impactulemoþional al primei întâlniri. La cea de-a douareprezentaþie, care a avut loc în 19 ianuarie 2015,confirmãrile s-au adeverit. Avalanºa de imagini,întâmplãri, evenimente, feeria de lumini, culori,simboluri, virtuozitatea muzicalã ºi coregraficã auatins în acest spectacol cote maxime, iarfrumuseþea baletului nu a constat doar înspectaculozitatea evidentã a reprezentaþiei, ci, maiales, în coerenþa, echilibrul ºi limpezimeagândului artistic. Viziunea coregraficã ºi regizoralãeste în întregime creatã cu mijloacele deexprimare ale dansului neoclasic ºi contemporan,ºi în perfectã concordanþã cu conflictul dramatical celebrei piese create de William Shakespeare,ale cãrei acþiune ºi personaje au înflãcãratimaginaþia lui Felix Mendelssohn-Bartholdypentru a da viaþã nemuritoarei muzici de scenã pecare se bazeazã spectacolul.

AArrss PPooeettiiccaa ssppeeccttaaccoolluulluuiiAcþiunea se petrece, conform cu firul dramatic

originar, pe douã planuri: cel de basm al viselor,populate de zei, zâne ºi spiriduºi, ºi planul real încare se desfãºoarã povestea îndrãgostiþilor dinAtena ºi respectiv întâmplãrile hazlii alecomedianþilor. Pãdurea ºi Cetatea reprezintã celedouã spaþii spectaculare investite cu funcþiisimbolice opuse: libertate versuslege/constrângere, vis versus realitate, iraþionalversus raþional, dionisiac versus apolinic, spaþii acãror funcþionalitate esteticã merge pânã lasimbolurile culorilor ºi ale formelor. În programulde salã, citându-l pe Italo Calvino, autoareaintroduce o perspectivã psihanaliticã prin ideea cãorice vis reprezintã o enigmã ce ascunde odorinþã sau o teamã. „Personajele principale dinVisul unei nopþi de varã se pregãtesc sã-ºi jurecredinþã unul altuia pentru toatã viaþa, dar înaintede noaptea nunþii trebuie sã se confrunte cu toatetemerile ºi dorinþele de care, pe timpul zilei, nusunt conºtienþi. Pãdurea reprezintã «locul dejoacã» al subconºtientului, unde personajele potsã facã tot ceea ce la lumina zilei nu au curajul sãfacã. Este locul conflictelor, al contradicþiilor, allucrurilor cu mai multe sensuri, locul tuturorposibilitãþilor. Dacã credem ceea ce ne spunetitlul, toatã acþiunea se petrece în visulpersonajelor. Totuºi, în calitate de public,percepem lucrurile ca fiind reale, deci nu neîndoim de existenþa zânelor. Iar dacã este aºa:Cine viseazã? Personajele sau noi?” (MelindaJakab). Alexandra Felseghi, în calitate de

dramaturg al spectacolului, reliefeazã actualitateapiesei dar ºi plasarea sa într-un context ideaticoriginal: „Ar fi pãcat sã nu înþelegem permanentamodernitate a piesei – hazardul, forþa, dar ºisuperficialitatea relaþiilor interumane, perpetualuptã dintre sexe, controlul societãþii ºi lipsaintimitãþii, datoratã tehnologiei. Visul unei nopþide varã este un mozaic de poveºti independente,a cãror legãturã o constituie cadrul natural ºilumea visului. De-a lungul existenþei, fiecaredintre noi oscileazã între douã planuri, real ºivirtual, care devin constante ale construcþieinoastre individuale. În fond, comediashakespearianã ridicã o întrebare identitarã extremde actualã pentru lumea noastrã, suprasaturatã deimagini repetitive, în care ne este foarte greu sãdistingem originalul de copia sa” (AlexandraFelseghi).

Aºadar, identitate ºi alter ego, vis ºi realitate,bine ºi rãu, subconºtient ºi conºtient, iubire-urã,gelozie-încredere, comic-dramatic, dorinþã-teamã,instinctual-cerebral, haos-cosmos, ºi lista rãmânedeschisã, toate într-un spectacol complex,dinamic, unic.

CCaaddrruu,, aaccþþiiuunnee,, ddaannss ººii ssiimmbboolluurriiCadrul de basm se contureazã încã din

primele acorduri ale uverturii. Ca în lumea luiDisney, publicul poate citi desfãºurarea acþiunii depe un pergament ornamentat ce se deruleazã peecran. Prima scenã se desfãºoarã în cetateaAtenei, unde dansul Hyppolitei – Katrinecz Erika– cu Teseu – Radu-Valentin Pop –, evolueazãstatuar pe o muzicã eclecticã (bandã, cu elementede etnicitate greceascã ºi intonaþii celtice).Costumele sunt negre, ascetice, scena simplã,sobrã, miºcãrile solemne, iconice, cu posturipreluate parcã din basoreliefurile antice greceºti.Dansul celor doi viitori miri devine colectiv,celebrativ, perfect sincronizat, simbolizândimuabilitatea legilor ateniene ºi implacabilitateahotãrârii conducãtorilor asupra soartei celor doiîndrãgostiþi, Hermia ºi Lysander, care apar pentrua-ºi afirma iubirea. De sus, coboarã tuburi roºiicare acoperã capetele atenienilor, conectându-i lao altã lume, poate cea a zeilor, sau poate cea apropriilor euri, la lumea subconºtientului.

Instantaneu aceastã lume îºi face apariþia pescenã, mijlocitã de umbra lui Puck. Este lumeapãdurii, viu coloratã, cu forme stilizate,contorsionate, cu cercuri-scorburi din care se ivesccreaturi ale visului sau fanteziei, peste caredominã Oberon, stãpânul vãzduhului (RareºCâmpean) ºi Titania (Viorica Bogoi), stãpânavegetaþiei. Simbolismul culorilor este evident, atâtla cele douã zeitãþi – Oberon, un imens fluturealbastru, Titania, acoperitã de ghirlande de frunze– cât ºi în ceea ce priveºte costumele zânelor ºiale spiriduºilor, al cãror albastru ºi verdealterneazã, prin light designul spectaculos,schimbându-li-se apartenenþa în funcþie decontextul dramatic, din creaturi ale aerului înspirite ale vegetaþiei ºi invers. Singur, Puck poartãroºul vieþii, al iubirii, al sacrificiului, dar ºi aljocului, el leagã ºi dezleagã, încurcã ºi descurcã,

este mijlocitorul celor douã lumi. La inceput„spiritele verzi” ºi „spiritele albastre” seîntrepãtrund într-un dans armonios, de pace ºiarmonie naturalã. Nuanþele de verde (culoareaTitaniei, vegetaþia) se armonizeaza cu nuanþele dealbastru (culoarea lui Oberon, cerul ºi apa). Regiaeclerajului este foarte eficientã, culorile fiindpoþentate în aºa fel încât pe anumite porþiuni alescenei, pe costume, verdele pare albastru ºi invers.

Spectaculos ºi impresionant apare în scenãOberon, pe o coloanã sonorã înregistratã cuzgomote ºi sunete ale furtunii, dezlãnþuind furiilevãzduhului în supãrarea sa pe Titania. Jocul luiPuck cu zânele este un adevãrat recital devirtuozitate: pare haotic, dezordonat, cu gesturiimpulsive, instinctuale ºi capricioase, Puck lesupãrã ºi le împacã, le joacã farse, împreunã seînghiontesc, se împing, se dueleazã. Coordonareaansamblului a creat acel echilibru cinetic cepotenþeazã expresia vizualã ºi coregraficã aludicului scãpat de sub control.

Duetul Titania-Oberon, temperamental ºipasional, surprinde prin frumuseþea unor posturicoregrafice expresive ºi vibrante, gestica ºi mimicaimpetuoase, tandre sau posesive, spectaculoasedin punct de vedere vizual. Comedianþii din piesashakespearianã devin – în varianta regizoralã ºidramaticã propusã de Melinda Jakab ºi AlexandraFelseghi –, balerini, aparþinând unei ºcoli decoregrafie, ce doresc sã dea un spectacol încinstea mirilor. Elementele comice sunt potenþateprin satirã ºi gag, pantomimã ºi imitaþie, baleriniiluându-se adesea la întrecere ºi provocându-se,pentru a arãta care este mai bun. Douã generaþiidoresc sã facã parte din spectacolul de la curte:copiii (fetiþe în tutu de la ºcoala de balet) având oprofesoarã (Maja Liliana), ºi Poponeþ, maestrul debalet (Raul Ciocan) cu trupa sa de balerini adulþi.

Cuplurile Lysander-Hermia – realizate deFlorin Ianc ºi Simina Oprean, Demetrius-Helena –interpretaþi de Dan Bob ºi Ioana Tökes, au for-mat un cvartet al cãrui design coregrafic a îmbi-nat elemente ale baletului clasic cu cel contempo-ran. Prin abundenþa figurilor acrobatice, pan-tomimice, prin dinamica extraordinarã a salturilor,piruetelor, arabescurilor aeriene, coregrafiarecreazã zbuciumul sufletesc al personajelor.Costumele greceºti, de inspiraþie romanticã ºiculorile simbolice Hermia – mov/violet, Helena –verde, contrasteazã cu sobrietatea costumelornegre ale cetãþenilor atenieni sau cu excentrici-tatea multicolorã a costumelor fãpturilor de vis.

Apariþia muritorilor transformã creaturileaerului ºi apei în felurite forme vegetale, copac cucrengile/mâini, invizibile pentru oameni,simbolizând dorinþele, impulsurile, instinctele,fricile, sentimentele ascunse care-i fac pe aceºtiasã acþioneze din imboldurile date de fãpturileacestei realitãþi nevãzute. Spirite ale aeruluitraverseazã fulgerãtor scena, pe cuburi mobile,sugerând zborul. Toate tablourile coregrafice suntde altfel spectaculoase ºi incitante vizual.

Momentele dinamice alterneazã cu tablouri deo sensibilitate liricã aparte, cum este cel alîmbãierii, liniºtirii ºi adormirii Titaniei de cãtrezâne, în zgomotul apei care curge. Scenaaminteºte de ritualurile de fertilitate asiro-babiloniene ale lui Tamuz, zeul vegetaþiei ºi alvieþii. Simbolul sonor al apei, sursa vieþii, a apeicare purificã, este îmbinat cu cantabilitatea uneimuzici aeriene, de un lirism intens, zeiþa estelegãnatã, rãsfãþatã, purtatã pe braþe, adormitã. Lafel cuplurile Lysander-Hermia, Demetrius-Helenavor fi legate cu fire invizibile de creaturile pãduriicare îi vor îmboldi pentru a-ºi împlini destinul.

balet

Visul unei nopþi de varã -premierã coregraficã la Opera Maghiarã din Cluj

Mirela Mercean-Þârc

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

33TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

Spectaculos ºi consternant deopotrivã, „dansullui Puck” este pantomimic, regizorul MelindaJakab concepând un Puck scindat, metaforã adedublãrii eului în contact cu „floarea iubirii”,cea din ale cãrei picãturi muritorii primesc daruldragostei iluzorii. Lupta interioarã dintre bine ºirãu (Puck II are corniþe), dintre raþional ºiinstinctual, sau cea declanºatã de nehotãrârea dea împlini datoria faþã de stãpânul Oberon (lightdesign albastru) sau faþã de stãpâna Titania (lightdesign verde), pe care îi iubeºte deopotrivã, suntde asemenea interpretãri simbolice posibile.Impresionantã a fost însã partitura coregraficãrealizatã de Robert Kalman, balerin, ºi CãtãlinFilip, actor, pe o muzicã electronicã cu efecteritmice percutante, creând o lume sonorã stranie,alienatã, cu elemente distorsionate ºidistorsionante, aparþinând unei realitãþi virtuale,simbolizând prin miºcãrile bruºte, spasmodice,zbaterea contorsionatã a eului dedublat ce tindespre libertatea fiecãrei individualitãþi.

În partea a doua a spectacolului, firul naratival poveºtii shakespeariene este recreat în scenecoregrafice de mare spectaculozitate, împletite cuelemente de umor. Competiþia dintre balerinii-copii (pe fragmente din Lacul lebedelor) ºibalerinii adulþi (concurs de street dance pefragmente adecvate) precum ºi tangoul pasionaldintre Botiºor (Sever Preda) ºi asistentamaestrului de balet (Liliana Maja) au fostrealizate cu o tuºã satiricã, comic-nostalgicã, pecând în dansul dintre maestrul de balet, Poponeþ,transformat în mãgar ºi Titania coregrafa a folosito tuºã grotesc-ironicã, prin miºcãrile lascivpasionale ale zânei ºi cele nãtânge aledobitocului. Efectul unui comic ludic a apãrut înscena în care Puck îi mutã de colo-colo, ca peniºte marionete, pe cei patru îndrãgostiþiadormiþi, pentru a rezolva încurcãturasentimentalã creatã. Marºul nupþial, interpretatintegral, a readus solemnitatea gesticii ºi miºcãriistatuare a ceremonialului de unire a celor treicupluri. Finalul, neaºteptat, suportã o tãieturãpostmodernã prin interpretarea în cheiecoregraficã a piesei de teatru reprezentatã decomedianþi la nuntã. Comica povesteshakespearianã este înlocuitã cu o „variantã”tragicomicã, având drept protagoniºti muzica ºipersonajele din Lacul lebedelor de Ceaikovski.

IInntteerrpprreettaarreeInterpretarea coregraficã ºi muzicalã a întregit

un spectacol de o înaltã þinutã artisticã. Subconducerea dirijorului Zsolt Janko, orchestra aoferit publicului un regal interpretativ, cu intrãrisigure, compacte, sonoritate omogenã, tensionãridinamice ehilibrate, virtuozitate ºi solouriexpresive, dovedind încã o datã potenþialul deexprimare artisticã al acestei orchestre.

Ovaþii binemeritate au primit din parteapublicului protagoniºtii: balerinii OpereiMaghiare, elevii Liceului de Coregrafie OctavianStroia, precum ºi copiii studioului de dansKatrinecz Erika, dar mai ales creatoarea acestuispectacol, Melinda Jakab ºi echipa sa: AttilaVenczel - scenograf, Andreea Lederják – design decostume, Alexandra Felseghi - dramaturg.

Visul unei nopþi de varã este fãrã doar ºipoate spectacolul de balet de referinþã al acesteistagiuni culturale clujene. O realizare de mareforþã ºi o experienþã artisticã ce trebuie neapãratîmpãrtãºitã.

teatru

Cel care închide noapteatrezeºte rana vinovãþiei

Adrian Þion

Dupã interferenþe numeroase teatru-film,prezentul artistic ne pune în faþã incitante ºispectaculoase translaþii tematice film-teatru.

Glisãrile acestea au devenit realitãþi inerente în multecazuri, iar Teatrul Maghiar din Cluj continuã sãavanseze pe aceastã linie, dupã mult apreciatulStrigãte ºi ºoapte (Premiul pentru Cel mai bunspectacol, premiul pentru Regie – UNITER, 2011),spectacol construit de Andrei ªerban dupã filmul luiIngmar Bergman.

Premiera din octombrie 2014, înseriatã tendinþeisemnalate, este tulburãtoarea montare a regizoareiNona Ciobanu dupã filmul Portarul de noapte,realizat de Liliana Cavani în 1974. Managerii teatruluiclujean au avut în vedere apropiata sumbrãcomemorare a celor 70 de ani de la Holocaustul dinal Doilea Rãzboi Mondial. Ziua stabilitã la nivelmondial a fost 27 ianuarie, întrucât la 27 ianuarie1945 supravieþuitorii din lagãrul de la Auschwitz aufost eliberaþi. ªi a venit ziua de 27 ianuarie 2015.Chiar în aceastã zi a memoriei genocidului, în salastudio a teatrului a avut loc spectacolul Cel careînchide noaptea, titlul simbolic ales de regizoarea ºiscenarista Nona Ciobanu, autoarea prelucrãrii materieiepice dupã filmul amintit.

O perdea neagrã ameninþa, dintr-o clipã în alta, sãse reverse, sã acopere, sã asfixieze mai întâi pespectatorii din primul rând de scaune, apoi ºi peceilalþi. Primul semn de agresiune. Când ea s-a ridicatimperceptibil, spiritul rãului a nãvãlit literalmente pescenã sub forma unei hãrþuieli fizice de o violenþãextremã. O luptã corp la corp între o femeie ºi unbãrbat, eroii spectacolului: Hanna, în interpretareasuperlativ excentricã a minunatei actriþe GyörgyjakabEnikö ºi Max, în interpretarea nu mai puþinremarcabilã a lui Viola Gábor. Hanna în posturã deex-victimã. Max în posturã de ex-cãlãu. O confruntarede tip sado-maso, cu rolurile mereu schimbate întreparteneri de-a lungul reprezentaþiei, chiar de maimulte ori. Când este ea cãlãul, când este el victima.Când se insinueazã tandreþea, când rãbufnescresentimentele. Un joc de o cruzime înfiorãtoare, cumn-am mai vãzut. Cei doi actori îºi sfâºiau, la propriu,pielea de pe ei. ªi aceastã luptã tensionatã, cuintermitente acalmii, þine aproape pânã la sfârºitul

idilizat, neconvingãtor. Un joc epuizant pentru actori,dar ºi pentru spectatori. Cum zicea cineva, abiaaºtepþi sã scapi din torturã. Dacã regia ºi-a propusacest obiectiv brutal – ºi cu siguranþã este cel maiputernic evidenþiat, dintre altele posibile – trebuie spuscã l-a atins cu asupra de mãsurã. Violenþa fizicã,cioburile de la paharul spart, sângele, lanþul sunt înmãsurã a tulbura orizontul de aºteptare alspectatorului. Sunt aduse în prim-plan spectrul rãului,vinovãþia ºi vindecarea prin iubire.

Ce a stat la baza acestei sufocante hãrþuieli? Opoveste pe care piesa n-o spune coerent, darspectatorul o recompune din secvenþe. Amândoi suntprizonierii trecutului lor comun: el ca ofiþer nazistîntr-un lagãr; ea ca deþinutã abuzatã sexual în acelaºispaþiu carceral. Se întâlnesc întâmplãtor dupã 13 anide la terminarea rãzboiului, într-un hotel din Viena.Max e recepþioner, Hanna e soþia unui celebru dirijoraflat în turneu. Chingile istoriei îi constrâng sã-ºiredefineascã relaþia. Max e supravegheat deanchetatori ºi urmeazã sã fie demascat. Hanna intrãde bunãvoie în aceastã „cuºcã a destinului lor” dincare nu vor mai ieºi. În spectacol, aceasta apare efectivîn final, sugerând imposibilitatea voluntar aleasã de anu se mai întoarce niciunul din ei în prezent. Estesoluþia, în rezumat, a filmului. De altfel, NonaCiobanu apeleazã, nu de puþine ori, la imaginiproiectate pe pereþii camerei pentru a aduce trecutulpersonajelor mai aproape de noi. Cel care închidenoaptea e un spectacol rãvãºitor prin directeþeamesajului ºi prin jocul fulminant al actorilor. Dacãvrea cineva sã vadã ce înseamnã dãruire ºi sacrificiupe scenã, sã meargã neapãrat la acest spectacol.Györgyjakab Eniko ºi Viola Gábor îl vor convinge cãstrãlucitoarea glorie a actorului ascunde mult chin.

Mã aºteptam ca la sfârºit sã cadã din nouperdeaua neagrã peste acest coºmar pentru ca noapteaaceea, trãitã in extremis de cei doi protagoniºti, sãrãmânã definitiv închisã între barierele unui timptenebros, ireversibil. N-a cãzut, dar ea ar trebui sãcadã mereu, simbolic, în realitatea, din nefericire,nelipsitã de atrocitãþi sau abuzuri asemãnãtoare.

!

Cu Birdman, la opt ani dupã Babel,regizorul mexican Alejandro GonzalesInarritu e din nou în prim-planul

Hollywood-ului. Cu 9 nominalizãri la Oscar,între care ºi cele pentru Cea mai bunã regie ºipentru Cel mai bun film, ºi deja prins înrealizarea unei noi pelicule, The Revenant, cuLeonardo DiCaprio ºi Tom Hardy în rolurileprincipale, un film despre Hugh Glass, unexplorator american de la începuturile secoluluial XIX-lea, celebru pentru cã a supravieþuit

unei lupte cu o ursoaicã Grizzly, apoi situaþieicritice în care s-a aflat din punct de vedere fizic (abandonatde colegii de expediþie, inconºtient, rãnit grav).

Inarritu e foarte aproape de statuetã, cu unfilm care se oferã drept un Sunset Boulevard alacestor timpuri, unul construit într-o suflarecinematograficã – în aºa fel încît sã parã cã peecran urmãrim un plan-secvenþã. Birdman e unfilm parabolã, o poveste cu tîlc despreHollywood-ul actual, unde – în imperialismulblockbuster – ideea de actorie e sucitã înspre osimplã purtare de colo-colo a unui costum(uneori ºi el îmbrãcat doar în faza de post-producþie, prin intermediul modulelor graficecomputerizate).

Un costum care devine mai important decîtactorul care îl poartã pe ecran, în secvenþe încare ceea ce conteazã este impresionareaspectatorului printr-o coregrafie bombasticã încare omul este – de multe ori – un element derecuzitã între artificii tehnice de un realismrãpitor – artificii care duc simþurilespectatorului în locuri nemaivãzute, fãrã un

interes special acordat ºi capacitãþii reflexive acelui din urmã.

În Birdman, coregrafia þine propriu-zis decinematografiere, antreneazã cinematograful,capacitatea sa de reprezentare, de reflectareprin reprezentare – acesta fiind unul dintre celedouã motoare care propulseazã universuldiegetic (în acelaºi timp ºi critic) al filmului.Imaginea lui Birdman e semnatã de EmmanuelLubezki, el însuºi mexican (care lucreazã cuInarritu ºi la The Revenant ºi care a semnat în2013 imaginea lui Gravity, filmul altuimexican, Alfonso Cuaron). Celãlalt motor e datde faptul cã actorii din film joacã roluri deactori care monteazã o piesã de teatru, oadaptare dupã Raymond Carver. Masca pe careo poartã actorii e una umanã, ei îºi mãsoarãtalentul, nu capacitatea de a figura în faþaecranelor albastre (pentru a deveni super-eroi).

În ritmul acestui exerciþiu (cinematografic)impus, filmul poate lua nota maximã. Imagine,investiþie regizoralã, atenþie la detalii, intertext(actorii principali sînt conduºi spre pasaje-ocheadã cãtre filmele care i-au lansat în MareleHollywood – Mulhooland Drive pentru NaomiWatts, Fight Club pentru Edward Norton ºi,desigur, Batman pentru Michael Keaton; înacelaºi timp, actorii principali din film au avutroluri în proiecte-blockbuster – amintitulBatman, Hulk pentru Edward Norton, rol înKing Kong pentru Watts sau în Spider-Manpentru Emma Stone), autoironie (în modul încare îºi plimbã personajele-actor princabotinism sau prin situaþii ironice, cum e ceaîn care Michael Keaton, spre deosebire deBatman, unde alerga costumat, aleargãdezbrãcat pe stradã).

În ciuda acestor lucruri bine fãcute, nu potsã îmbrãþiºez Birdman. E un film atît deconºtient de tot ceea ce face ºi de posibilitãþilesale de a face bine acest tot, e un film atît deevident angajat în a duce la bun sfîrºit povesteainterioarã ºi, prin ea, o criticã acinematografului comercial american, încît numai e loc pentru nimic. Nici mãcar pentrucriticã, deoarece ºi ea e deja desfiinþat-lãudatãpe ecran. Cel mult, pot înainta o constatare:cei implicaþi în proiect se dovedesc a fiexcelenþi tehnicieni, care îºi fac meseria ca lacarte! Nu e lucru puþin, dar, uneori, tehnicaperfectã ºi cãrþile pe faþã, fãrã o intuiþie ainefabilului, fãrã o umbrã de mister, nu sîntsuficiente pentru (ºi ºtiu cã e un cuvînt mare!)artã: pînã la urmã te aºtepþi ca matematicieniicei mai buni sã poatã rezolva probleme dematematicã!

Whiplash e expresia noului cinematografindependent american – cel în care MarileStudiouri, prin subsidiare, foste caseindependente cumpãrate sau co-finanþate înultimii douãzeci de ani, investesc în regizoritineri, încã necunoscuþi, care concep filmedupã reþetele visului american, alterat pînã laun punct cu întîmplãri dintr-o presupusã viaþã

a oamenilor obiºnuiþi ºi cu rãsturnãri desituaþie, anti-eroice, mãrginite de un limbajanti-sistem, care fac proiectele lor sã semene cufilmele rebele ale Americii. E modul în careHollywood-ul integreazã miºcãrilecontraculturale ale deceniilor ºapte ºi opt (de laEasy Rider ºi Mean Streets la Blue Velvet) ºirelaxarea narativã a deceniului nouã (Dazedand Confused, Pulp Fiction).

În Whiplash – candidat la Oscar-ul pentruCel mai bun film – nu avem de-a face cu opoveste construitã pe trepte neo-noir (apropode exemplele date în parantezele anterioare), cicu o istorie în care – pe linia ce leagã AmericanGraffiti de Dazed and Confused – e infuzatãideea cã în viaþã vei reuºi dacã lupþi pînã laultima suflare pentru visul tãu.

Filmul lui Damien Chazelle marºeazã peideea amintitã (cu efortul ºi reuºita) fãrãsubtiliate – în Whiplash curge mult sînge dindegetele toboºarului care exerseazã în dorinþade a deveni un Charlie Parker al bateriei. Deasemenea, eroul acestei istorii renunþã la iubire,scapã ca prin urechile acului din ghearelemorþii, totul ca sã fie clar enunþul cu efortul,pasiunea.

Lucruri adevãrate: fãrã pasiune nu poþi faceperformanþã, performanþa înseamnã efort ºirenunþare, renunþare la propria persoanã (dacãe sã ne raportãm la o imagine romanticã ageniului). Numai cã în acelaºi timp în careaceste idei sînt adevãrate (testate în istoriileoamenilor care s-au dovedit geniali), ele, caidei, sînt ºi cliºeatice. Nu e cliºeaticã viaþa cuparticularitãþile trãite de fiecare om care aajuns o referinþã în domeniul sãu de activitate.Însã o istorie despre reuºitã – cum esteWhiplash – nu depãºeºte statutul de fabulã, depoveste moralizatoare despre ce înseamnã areuºi; în esenþã o poveste despre vis, despresucces. Unul care înseamnã – în cinematografulamerican – ºi carierã ºi familie. Lucru pe care îlînvaþã ºi eroul filmului, pînã la urmã.

!

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

34 TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015

Birdman ºi Whiplash,favorite în cursa pentru Oscar

Lucian Maier

film

Citisem poezii de Arseni, fãrã sã ºtiu cã etatãl celebrului Andrei. Revãzând Oglinda– filmul din 1974 – m-au incitat versurile ce

însoþesc unele imagini, m-am documentat ºi acumºtiu cã tatãl Arseni, nãscut în 1907, a devenitinvalid dupã rãzboi, iar poezia l-a ajutat sãsupravieþuiascã. Acum 50 de ani, poetul a ºtiut cãprozaismul va deveni o nefericire a modernitãþii.

Regizorul Andrei Tarkovski îi aduce tatãlui unomagiu, prin versurile din Oglinda, Cãlãuza,Nostalgia. Între vorbe ºi imagini, osmoza eperfectã. Între amintiri ºi distorsiuni spaþio-temporale, filmul Oglinda duce visele spre

senzorial, spre domeniul senzualului oniric.Versurile vorbesc despre apusuri de soare, ploaie,mesteceni, cu certitudinea întunecatã cã „vompleca de aici pentru totdeauna”. Amintirilecopleºesc, distorsionate, îmbrãcând culori saupreferând rugina fotografiilor. „Mã mirã cã maisunt încã viu / Printre atâtea morminte ºivedenii” – spune poetul Arseni.

În Oglinda, Andrei Tarkovski recurge ºi laBach, Pergolesi, Purcell. Joacã în film MargaretaTereºkova, Anatoli Soloniþîn, Oleg Iankovski, AllaDemidova. Aceeaºi aplecare a camerei de filmatspre pãmânt, insecte, bãltoace, din toate filmele

regizorului. Noi galopãm – spune un personaj – întimp ce natura nu aleargã, ci respirã cuînþelepciune. Vântul se naºte subit, magic saupremonitoriu. Toate elementele naturii se perindãobsesiv: apã, aer, foc, pãmânt. Plouã mereu, darincendiul continuã. Din tavan cad bucãþi învolute vãtuite, ca pene ale unei descompunericiudate. Gâlgâieli acvatice, oglinzi, perdele, laptevãrsat, jar, mere, câine, levitaþie – recuzitãtarkovskianã inconfundabilã. Lampa se stinge ºise aprinde sub imperiul unor energii nebãnuite,mistice. Rãsfoirea unei cãrþi capãtã valenþetulburãtoare. Peste toate, vocea lui Smoktunovski,din off, recitând din Arseni Tarkovski.

!

Sunt sigur cã povestea asta se întâmplaînainte de „evadarea” mea din micul orãºelde provincie ardelenesc, adicã înainte de

facultate, de Bucureºti, de viaþa de student... Eramîn ultimii ani de liceu ºi la cele douãcinematografe – unicele din oraº – mai „scãpa”câte un film care, într-un fel, tulburau monotoniaprovincialã. Nu mai ºtiu exact în ce an mã aflam,dar ºtiu sigur cum se numea filmul. Pe chei.Filmul, care a fost nominalizat la 8 premii Oscarºi încã multe alte premii, a avut parte de câþivaactori la jocul cãrora care m-am gândit mult timpînainte de culcare, în camera mea de pe uliþaTãului. Rod Staiger, Lee J. Cobb, Martin Balsam,imaginea aceea greu de explicat, alb-negru – unuldin Oscaruri era ºi pentru imagine –, dar cel maimult m-a „dat pe spate” jocul unui tânãr de 30 deani. Teribil de carismatic, justiþiar peste poate, unom ce-ºi asuma responsabilitãþile acþiunilortrecute, cu o dicþie specialã, greu de uitat. Acestaera Marlondo Brando...

Nãscut pe 3 aprilie 1924 la Omaha, Nebraska,cel care va deveni unul dintre cei mai mari actoride film ai secolului 20 a avut parte de o copilãrienefericitã. Printre altele, trebuie sã amintesc cãambii pãrinþi erau dependenþi de alcool. Nu odatã ºi-a adus mama acasã dãrâmatã de bãuturã.E posibil ca cicatricile lãsate de copilãrie sã-l ficanalizat pe acest actor în tot soiul de interpretãricare, pânã la urmã, trebuie sã recunoaºtem cã auschimbat arta actorului pentru totdeauna. Trimisla Academia Militarã, a fost exmatriculat foarterepede ºi, întors acasã, a sãpat ºanþuri pânã cândtatãl lui, un agent de vânzãri de succes, i-a oferito finanþare pentru a-ºi continua educaþia. MarlonBrando pleacã la New York pentru a studiaactoria la vestitul Studio de Actorie Lee Strasberg.Ne aducem aminte de actorii care au învãþat laaceastã ºcoalã care adusese cândva metoda ºcoliiruse de Actorie în America, actori ca James Deansau Montgomery Clift. Aici, Brando a avut camentor pe extraordinara profesoarã Stella Adler,cea care l-a îndemnat pe tânãrul actor sã cunoascãmari opere literare, dramatice sau muzicale.

În 1944, Marlon Brando debuteazã pe scenade pe Broadway în piesa I Remember Mama ºicriticii de teatru new-yorkezi au vorbit mult timp

despre „cel mai promiþãtor actor de peBroadway”...

Debutul la Hollywood ºi l-a fãcut cu un rolextrem de dificil, un rol de veteran de rãzboiparaplegic, în 1950. Filmul se numea The Men ºia fost recompensat cu patru premii ale Academieide Film. A urmat apoi un mare succes de public,dar ºi de criticã: Stanley Kowalski din Un tramvainumit dorinþã. Era un film în regia marelui EliaKazan, un film care era „cântecul de lebãdã” alactriþei Vivien Leigh, dar pentru „debutantul”Brando o adevãratã rampã de lansare. Mã întreb,care din generaþia mea îºi mai aduce aminte debruta din opera lui Tennessee Williams? Cusiguranþã, nu puteam sã-l uitãm pe unul dintre ceimai mari actori americani de film din toatetimpurile...

În 1952, în Viva Zapata! a creat un roldeosebit. E vorba de transformarea unui þãran,Emiliano Zapata, care va ajunge preºedinteleMexicului. A urmat, în 1953, rolul din filmulSãlbaticul care a prilejuit prima nominalizare laOscar pentru Marlon Brando. La scurt timp aprimit mult râvnitul Oscar pentru prestaþia dinfilmul Pe chei. E interesant de spus cã, vizavi deacest rol, Marlon Brando nu a fost prea încântatde ceea ce a fãcut. ªi poate de aceea, pe timpulfilmãrilor, actorul a cam ieºit din tiparelescenariului, apelând foarte mult la improvizaþie.Ei bine, de-a lungul multor filmãri, acest„monstru sacru” a apelat la aceastã tehnicã.Urmarea? Mari roluri, mari filme, o nouã privireasupra modului de a aborda un rol...

Dupã anul 1955, reprezentanþii culturii cinemal-au votat în top 10 al celor mai apreciaþi actori.În paralel cu actoria, Brando s-a implicat ºi înviaþa politicã. Ne aducem aminte de una dindecernãrile premiului Oscar când actorul nu s-aprezentat sã-ºi ridice mult râvnita statuetã.Motivul? Nu a fost niciodatã de acord cu felul încare Hollywoodul îi prezenta pe amerindieni.

Cel mai cunoscut rol al sãu a fost cel al luiDon Vito Corleone din clasicul Naºul. Asta seîntâmpla în 1972. Despre filmul acesta, socotit ocapodoperã, aº putea vorbi foarte mult. Poatealtãdatã. Cert este cã, în urma acestuia au rãmastot soiul de „urme” ºi de poveºti, începând cu

solicitarea puþin bizarã a unor directori de lastudiourile de producþie ca Marlon Brando sã deao probã pentru acest rol. Departe de a se simþijignit, marele actor s-a conformat cuminte. S-amachiat, ºi-a îndesat niºte ºervete în gurã ºi aplecat la filmãrile de pobã. Ce a urmat, e doaristorie... A mai rãmas ºi capodopera de machiaj aactorului, care la 47 de ani pãrea un bãtrân trecutde 60! Asta, o gãsim în Muzeul ImaginilorMiºcãtoare din New York, undeva la intersecþiastrãzilor 35 cu 37...

Au mai fost niºte prestaþii deosebite, înUltimul tango la Paris, mult hulitul dar ºiapreciatul film, apoi în Superman, în 1978, sauApocalypse Now. L-am vãzut în 1994 îndistribuþia filmului Don Juan DeMarco. Unbãrbat în vârstã, mult prea corpolent ºi cu vagiurme de frumuseþe pe faþã.

Un capitol separat ºi tare ciudat ar putea fipovestea vieþii sale intime. Trei cãsãtorii, 11 copiiºi nu în ultimul rând o cohortã de femei atât defrumoase care au trecut prin braþele sale. A muritde fibrozã pulmonarã, la 80 de ani, în 2004. Arãmas în istorie ca actorul nemãrginit, un supremrebel, atât de periculos, exploziv ºi pasional! Ar fiavut astãzi 91 de ani. ªi când te gândeºti cãvârsta asta nu e chiar imposibil de atins...

!

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 299• 16-28 februarie 2015 35

Rebelul supremremember cinematografic

Ioan Meghea

Marlon Brando

colaþionãri

Arseni ºi Andrei TarkovskiAlexandru Jurcan

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei – trimestru, 48 lei – semestru, 96 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei – trimestru, 66 lei – semestru, 132 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cv. abonament cont nr. R057TREZ21621G335000xxxx, cv taxe poºtale ro16trez24g670310200108x B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

plastica

Petru Bejan

Dragoº Pãtraºcu - un pelerinprintre semne

Nu face parte din categoria artiºtilor leneºi,nici din tagma celor neglijenþi cu propriacarierã. Dimpotrivã. Lucreazã mult, expune

selectiv, premeditându-ºi scrupulos apariþiile.Dinamic ºi polivalent, experimenteazã îndrãzneþ, înregistre eterogene. Este ºi profesor, ºi artist, ºicurator, ºi promotor. Este, uneori, ºi propriul...critic. Predã la Universitatea ieºeanã de Arte, undeîºi îndrumã studenþii pe versanþii graficii ºi aigravurii. Un doctorat despre estetica lui ArthurDanto îl situeazã în miezul preocupãrilor deresemnificare a conceptului „operei de artã” ºi delegitimare a experimentelor artistice postmoderne.Ca organizator de evenimente, îºi mobilizeazãperiodic mai tinerii colaboratori în proiecte bineajustate conceptual („Erotica” ºi „Salonul de desen”,de pildã, au cãpãtat deja notorietate).

Stilistic vorbind, Dragoº Pãtraºcu ºi-a configuratdeja o linie personalã, uºor de recunoscut. Preferãcompoziþiile încifrate, care se preteazã posibilelor„târcoale” hermeneutice. Limbajul sãu artistic þinepasul cu vremea; nu exclude nici clasicismul discret,nici provocãrile avangardelor. Alterneazã temelegrave, axate pe motive mai curând simbolice ºimitologice, cu altele, nostalgice sau ludic-frivole. Areun cult special al valorii, recunoscând cu francheþeinfluenþa maeºtrilor care l-au inspirat. Monumentalainstalaþie de la Clubul „Motor”, din Iaºi (unicã înspaþiul public de la noi), dovedeºte un ataºamentinconfundabil la programul estetic al NouluiRealism.

Ce am putea vedea aici? O reproducere la scarãmãritã a „Omului vitruvian”, schiþat altãdatã deLeonardo da Vinci; doi cai uriaºi (primul - semeþ,

înaripat, cabrat în intenþia zborului, celãlalt -rãsturnat, cu picioarele în sus); roþi de forme ºimãrimi diferite, alcãtuind un univers mecanic bineasamblat ºi articulat, ale cãrui semne se „citesc” înordine previzibilã, aidoma cãrþilor cu imagini.Modulele succesiv desfãºurate au patinã aurie, dândimpresiile de miºcare, nobleþe ºi vechime. Realizatãîn întregime din materiale reciclate (þevi, sârme,instrumente muzicale scoase din uz), lucrarea capãtãalura unei veritabile „Apocalipse” vizuale.

Reconstituit din resturile abandonate, omul luiDragoº Pãtraºcu este surprins în propriul „laborator”creativ: flancat de înscrisuri, schiþe, angrenajerotative, pârghii sofisticate, încercând parcã a sereconstrui pe sine din materialul precar aflat laîndemânã. Ingenioasa alegorie plasticã, excelentfortificatã speculativ, ne invitã sã discutãm, într-uncadru cu totul neconvenþional, fãrã preþiozitate,despre sensul istoriei, al omului ºi al artei.

Pe un alt palier, subiectiv ºi personal, poate fiaºezat recentul proiect, al Cãlãtoriei, itinerat înBucureºti, Iaºi ºi Bârlad (chiar în zilele acestea).Centrul de interes - o instalaþie de mari dimensiuni,alãturând felurile instrumente muzicale, toatevopsite în negru, mixate, „hibridate” în formeimprevizibile - este o metaforã a lumii uniforme,monotone, resimþitã opresiv. Mesajul de primãinstanþã? Într-un spaþiu ostil, identitãþile sunt ºterse,absorbite de anonimat. Doar curajoºii cautã sã sesustragã, pentru a-ºi profila diferenþa. Tradusã întermeni vizuali, neobiºnuita lecþie de viaþã estedublatã de sugestii vizând condiþia artistului învremuri deloc prietenoase. Dacã doreºte sã rãzbatã,

(Continuare în pagina 23)

Dragoº Pãtraºcu fragment din lucrarea monumentalã Cãlãtoria de la club Motor, Iaºi

bloc-notes

2

editorial

Remus Foltoº - Noologia abisalã a lui Lucian Blaga 3

cãrþi în actualitate

Antoaneta Turda D'ale românilor cu Dan Lungu 5

Ani Bradea Harta labirintului 6

Ioan Negru "Ceilalþi oameni unde sunt?" 7

Imelda Chinþa Prietenia din umbrã 8

Menuþ Maximinian De drag, cu Cornel Cotuþiu 9

Nicolae Iuga O poezie anti-calofilã 9

ªtefan Manasia Sushi (frumosul & onestitatea) 10

Ioan-Pavel Azap Filon autentic, nu fãcãturã alchimicã 11

poezia

Ciprian Chirvasiu 12

Alexandru Ioan Popa 13

parodia la tribunã

Lucian Perþa Alexandru Ioan Popa 13

proza

Claudiu Nicolae ªimonaþi Fãt-Frumos ºi Reforma 14

evocãri

Vistian Goia Ioan Bianu ºi magiºtrii sãi B.P. Hasdeu

ºi Al. Odobescu 17

dosar

Traian D. Lazãr Addenda la "Închisorile" lui

Slavici 18

opinii

Alexandru Nemoianu O tristã întâmplare 20

eseu

Marian Sorin Rãdulescu Nãscuþi asasini - Triumful

haidamacilor 21

filosofia

Iovan Drehe Strãinul din Callipolis (X) 22

agenda

Virgil Mihaiu Seratã româno-spaniolã la Muzeul de

Artã din Cluj 23

jurnal

Gavril Moldovan Dupã ce trec, zilele devin abstracte

(2008) 24

efectul de searã

Robert Diculescu Rivas VaciaMadrid (1) 25

politica zilei

Petru Romoºan Regimul Bãsescu la puºcãrie! 26

arte

Gizella Kovats Pictura dincolo de cuvinte 27

muzica

RiCo In memoriam Joe Cocker 29

Paul Stegaru Nicolae Filimon, deschizãtor de dru-

muri în critica muzicalã româneascã 30

balet

Mirela Mercean-Þârc Visul unei nopþi de varã - premierã

coregraficã la Opera Maghiarã din Cluj 32

teatru

Adrian Þion Cel care închide noaptea trezeºte rana

vinovãþiei 33

film

Lucian Maier Birdman ºi Whiplash 34

colaþionãri

Alexandru Jurcan Arseni ºi Andrei Tarkovski 35

remember cinematografic

Ioan Meghea Rebelul suprem 35

plastica

Petru Bejan Dragoº Pãtraºcu - un pelerin printre semne 36

sumar