Înv. Moisă MonicaŞc. cu cls. I-VIII LunaStructura Luncani

Pregrafisme

Uneşte punctele apoi începe singur un rând nou din fiecare. Poţi colora.

Uneste punctele apoi mai scrie câte un rând. Colorează desenele! Recunoaşte figurile geometrice care apar în desen. Ai grijă sa respecţi spaţiul

Uneşte punctele urmărind sensul săgeţilor.

Uneşte punctele şi completează rândurile.Respectă spaţiul în care trebuie să lucrezi!

Uneşte punctele. Colorează desenul

Trasează apoi colorează !Uneşte punctele!

Începe singur câte un rând nou cu fiecare model după ce ai unit punctele şi ai completat modelul

Ai mereu grijă să respecţi liniatura!

Continuă după indicaţiile săgeţilor

Completează şi mai scrie doua rânduri de cerculeţe!

Continuă rândul, mai începe doua şiruri şi colorează lampioanele

Completează şi mai lucrează două rânduri din fiecare model

Trasează modelul cu creioane colorate

Mai începe două rânduri de bucle de la mic la mare

Trasează, apoi colorează

Poţi trasa fiecare model cu o altă culoare

Trasează cât mai corect respectând spaţiul

Continuă după model, respectând pătrăţelele şi distanţele

Testul Bender- Santucci

Acesta poate fi un test iniţial la clasa I

TESTUL BENDER-SANTUCCI

Testul Bender-Gestalt (BG) a fost elaborat de către Lauretta Bender în 1938, care a selectat 9 desene dintr-o lunga serie originala folosită de Wertheimer pentru demonstrarea principiilor gestaltiste. Constă în copierea unor figuri geometrice care sunt îmbinate în diferite modele.Evoluţia probei BG în decursul deceniilor merge mai ales în direcţia obiectivării criteriilor de cotare şi de interpretare a reproducerilor. În această privinţă, contribuţia adusă de Santucci şi Pecheux în 1969 este importantă. Din cele 9 modele folosite de Bender, autorii preiau doar 5 considerate ca fiind cele mai discriminative. Modificând cotarea elaborată de Bender, ei iau în considerare trei aspecte fundamentale: constructia unghiurilor, orientarea figurilor sau a elementelor lor şi pozitia relativă a figurilor între ele sau a anumitor elemente ale acestora. Aceşti 3 indici – arată Santucci şi Galifret-Ganjon ( 1964) – par să distingă în mod semnificativ rezultatele normalilor de cele ale dislexicilor, la o populaţie scolara între 6-14 ani. Noul sistem de cotare pare să fie unul dintre cele mai obiective existente pâna în prezent. BG-ul a pătruns astfel în literatura de specialitate sub denumirea de testul Bender-Santucci, destinat mai ales copiilor între 6-14 ani.Pornind de la cerinţele practice ale diagnosticării gradului de maturitate şcolară – încă de la vârsta preşcolară – Santucci elaborează în 1960 o nouă probă, proba Santucci, destinată de această dată preşcolarilor între 4-6 ani. Inspirată din proba Bender, testul Santucci este alcătuit din 10 figuri geometrice. Atât proba Bender-Santucci cât şi testul Santucci se aplică cu bune rezultate în psihodiagnoza şcolară. Cunoaşterea nivelului psihogenetic şi a trăsăturilor funcţiei vizual-motorii – una din condiţiile interne ale însusirii limbajului scris – este importanţa în evaluarea gradului de dezvoltare psihică, mai ales la intrarea copilului în clasa I-a.

VALIDITATEA CONCEPTUALĂ A TESTULUI BENDER-SANTUCCI

Studierea integrării senzoriomotorii presupune urmărirea relaţiilor multiple dintre percepţie şi motricitate. Caracteristică a ceea ce Kulcsar numeste “vedere activă” constă tocmai în fixarea obiectului percepţiei, iar fixarea implică direcţionarea privirii – prin mişcarea corpului, a capului, a globilor oculari – şi acomodarea cristalinului. Coordonarea spaţiului vizual cu cel manual, adică formarea funcţiei vizual-motorii marchează un alt aspect al interaţiunii elementelor perceptive şi kinestezice. Reuşita

la testul Bender-Santucci depinde în mare masura de nivelul de dezvoltare al funcţiei perceptiv-motorii, adică de aptitudinea de a percepe cu exactitate relaţiile şi configuraţiile spatiale, de a le vedea spaţiul şi forma, de a-şi reaminti forma care poate servi drept conţinut al diferitelor operaţii mintale. Copilul îsi poate forma această capacitate numai prin intermediul acţiunii obiectuale, al activităţilor grafice s.a., care dezvoltă din plin motricitatea ca o componentă a cunoaşterii.

În 1966, ca urmare a unei cercetări experimentale care a cuprins un lot de 60 de baieţi cu vârste între 4 si 6 ani, pe baza reuşitei la probe predominant perceptive, motorii şi senzoriomotorii, Wittling-Lauret conchide că geneza componentelor funcţiei perceptiv-motrice nu este o condiţie suficientă pentru apariţia funcţiei însăşi. Dar ea constituie, binenţeles o premisă necesară. Din punct de vedere psihogenetic, abilitatea de a copia figuri apare după formarea capacităţii de a recunoaste forme identice şi după apariţia gestului motor de a urmări conturul unei configurţii. Deci, funcţia perceptiv-motorie este superioară elementelor sale constitutive. Pe baza ei apar reprezentările spaţiale corespunzatoare, care permit o oarecare detaşare a activităţii de obiect. În cele din urmă şi acest al doilea nivel este reorganizat şi integrat într-o singură structură cognitivă, îmbinată cu operaţiile formale ale gândirii. Operaţiile formale se realizează cu ajutorul simbolurilor care permit reglarea totală a activităţii prin limbaj. Funcţia perceptiv-motrică intră deci în structura funcţională a înteligenţei practice ( Kulcsar, 1980).

Randamentul la probe de copiere a figurilor geometrice este condiţionat chiar de nivelul de dezvoltare al factorului spaţial şi al celui motor, precum şi de gradul lor de fuzionare, de integrare a structurii perceptiv-motrice a spaţiului. Se consideră că proba Bender-Santucci este valida atât în conditiile dezvoltarii psihice normale, cât şi în cele ale deficienţei mentale, pentru predicţia randamentului şcolar, mai ales în privinţa însuşirii cititului şi scrisului. Reuşita la testul Bender-Santucci corelează în mod semnificativ cu reuşita la citire (r = 0, 71) si la dictare ( r = 0, 70), ceea ce pledează pentru posibilitatea utilizării cu succes a acestei probe în formularea prognozei şcolare.

INTERPRETAREA REZULTATELOR

Pentru a întelege randamentul subiectului, este foarte util să se observe atent comportamentul copilului în timpul copierii figurilor geometrice şi să se noteze procedeul său de lucru. Rezultatul obţinut de un copil poate fi bun sau slab în funcţie de anumite cauze care variază foarte mult de la un subiect la altul; trebuie notat felul în care el a ajuns la un anumit rezultat, dificultăţile învinse, precum şi mijloacele la care a recurs. De aceea este bine să se înregistreze tot ce a intervenit în cursul activităţii: dorinţa de a alege orientarea modelului, alegerea poziţiei hârtiei – în funcţie de model şi elementele lui. Vor fi notate de asemenea toate procedeele mai mult sau mai puţin neobişnuite: desene executate cu mâna stângă, desen început prin

elementele de la dreapta şi terminat prin cele de la stânga. În cazurile în care se cunoaşte, dar şi în cele în care se presupune, o dominantă laterală stânga sau ambidextrie, copilul trebuie pus să execute copia atât cu mâna dreaptă cât şi cu cea stângă, iar rezultatele să fie comparate în vederea măsurărilor ulterioare. Se vor nota şi tulburările psihomotorii grave, care au ca efect o grafică tulburată, o imposibilitate de a construi exact unghiurile sau dreptele ( Kulcsar, 1980).Dincolo de analiza globală, realizările subiectului se interpretează atât din punct de vedere al celor trei aspecte cotate ( unghiuri, orientare şi poziţie), cât şi al fiecărui model în parte. De asemenea, sistemul de cotare permite nu numai o apreciere globală a reuşitei unei reproduceri, dar indică şi nivelul la care se realizează ea. În felul acesta un subiect poate rezolva un aspect cu cota minimă sau cu cota maximă. Prin abordarea acestor aspecte ale produsului activităţii subiectului, analiza cantitativă a randamentului sau trece pe plan calitativ care vizează detectarea, decodificarea conţinutului psihologic al reproducerilor. În acest scop, se mai analizează modul în care subiectul verbalizează sarcina, foloseşte spaţiul, deformează gestaltul, desenează rapid sau lent, e preocupat de detalii etc. Performanţa la Bender-Santucci este influenţată de dezvoltarea limbajului, şi de folosirea acestuia în verbalizarea strategiilor pe care copilul le foloseşte la copiere. Deci, acest test este un indicator al dezvoltării capacităţii de planificare şi de auto-control al erorilor.De asemenea, unele trăsături de personalitate şi tulburări de comportament pot fi evidenţiate, în funcţie de aranjarea în pagină, de mărimea figurilor sau de elementele adăugate de subiect: un copil timid, cu tendinţe depresive, va face un desen mic, situat în partea de jos a paginii, un copil maniacal va desene diferite înflorituri sau personaje în completarea figurii, un copil cu ADHD va desena liniile îngroşate, va haşura unele figuri, etc. ( Drutu, 1975).

  

Elementele care compun testul

Iată modele de teste realizate de copii cu probleme