Aug sep-2009

NR. 21 AUGUST - SEPTEMBRIE 2009

C.M. ATLETISM: RECORDURI ÎN PERICOL • U.S. OPEN • WTCCINTERVIU RUXANDRA DRAGOMIR • TURUL SPANIEI 2009J.O. 2016 • CRICKET • CANOTAJ • MISS GOLF • SUPERBIKE

exemplar gratuit

REAL MADRID

4 AUGUST - SEPTEMBRIE 2009 EUROSPORT

6 Recorduri în pericolCea de-a 12 ediţie a Campionatelor mondiale de atletism va avea loc între 15 şi 23 august la Berlin, în Germania. Evenimentul dispune de un buget de 45 milioane euro.

56 SuperbikeSuperbike ? Ce este, o motocicletă ? Adică e super? Da’ nu e periculos? Nu ţi-e frică? Un băiat de la noi din bloc a avut un accident cu aşa ceva… Cât costă? Cât prinde la oră? Mai bine îţi iei maşină!

62 U.S. Open„Open-ul american” este încarnarea modernă a uneia dintre cele mai vechi competiţii din istoria tenisului, titulatura evenimentului care reprezintă o „summa” de metamorfoze şi alterităţi.

68 Turul SpaneiTurul Spaniei 2009 propune unul dintre cele mai inte-resante trasee din ultimii ani: cu opt etape de munte mediu şi înalt şi patru sosiri la altitudine, va fi o cursă dedicată căţărătorilor.

76 Vâslind în şoaptăRomânia riscă să devină o prezenţă discretă (şi) la Campionatele Mondiale de canotaj, într-un sport care ne-a adus 35 de medalii olimpice şi peste 100 mondiale.

36 J.O. 2016Patru oraşe luptă pentru organizarea Jocurilor Olim-pice de vară din 2016. Rezultatul îl vom afla pe 2 oc-tombrie, la finalul Sesiunii Comitetului Internaţional Olimpic de la Copenhaga.

42 Interviu Ruxandra Dragomir „Game, set şi meci” - cuvinte care o vor urmări toată viaţa. La începutul anului a susţinut un meci impor-tant, iar punctul decisiv a fost un as impecabil. Trofeul obţinut - preşedinţia Federaţiei Române de Tenis.

26 Noua ordine în fotbalul europeanÎn condiţiile crizei mondiale, aşa-zisele cinci cam-pionate mari îşi păstrează supremaţia. Bundesliga, abia pe patru în momentul de faţă, vine însă tare din urmă.

80 Miss GolfPoate nemeritat, jocul de golf este considerat apa-najul bărbaţilor. Natalie Gulbis este una dintre jucă-toarele care demonstrează că performanţa poate fi realizată şi dacă apari pe coperţile revistelor de modă.

DETALII

Chelsea îl are pe Abramovici, Inter pe Moratti, Milan pe Berlusconi, toţi cu averi uriaşe în spate şi cu dare de mână. Real are doar aproape 100.000 de socios şi un preşedinte ales de aceştia, care, însă, doar administrează, nu investeşte banii personali.

12

Editor coordonator: Ivonne Ghiţă Redactori: Ioan Viorel, Emanuel Terzian, Vlad Bucurescu, Alexandru Cocu, Alexandru Gheorghiaş Colaboratori: Cosmin Stăniloiu, Alexandru Hovco, Cristi Petre, Cristian Mândru, Tiberiu Troia, Alexandru Ganci, Sorin Anghel, Robert Donatelli, Radu Antofi, Ştefan Todor Art Director: Codruţ Bendovski Foto: Getty Images/Guliver, Codruţ Bendovski

Difuzare: Florentina Bălan, telefon: 021 316 3380, fax: 021 316 3383, e-mail: [email protected] Abonamente gratuite se pot face prin înscriere la: www.sportline.roEditat de Sport TV Management SRL, RC J40/6784/1997, CIF RO9751036, Str. Dr. Ernest Djuvara 30, 060104, Bucureşti ISSN 1843 – 9926 Prepress şi tipar: RH Printing

Sport TV Management este membru BRAT Copyright 2009 Sport TV Management Reproducerea integrală sau parţială a materialelor din revistă este posibilă numai cu acordul editorului.

RECORDURI ÎN PERICOL

EVENIMENT

Cea de-a 12 ediţie a Campionatelor mondiale de atletism va avea loc între 15 şi 23 august în Germania. Evenimentul organizat de Asociaţia Internaţională a Federaţiilor de Atletism (IAAF) dispune de un buget de 45 milioane euro. Peste 2.500 de atleţi vor concura în cele 47 de probe şi sunt aşteptate 213 naţiuni membre IAAF.

Campionatul Mondial de atletism, Berlin 2009

Iniţial, londra fusese desemnat oraşul care să organizeze în 2009 ma-rele eveniment, dar a renunţat în 2001

din raţiuni financiare. Atunci, Federaţia ger-mană de specialitate a prezentat forului internaţional dosarul Berlinului, în detri-mentul metropolelor Műnchen şi Stuttgart, candidate şi ele. Cu 24 voturi pro şi 2 contra, Berlinul a fost preferat de membri IAAF la sesiunea din 2004 de la Helsinki, faţă de Valencia, Split, Brisbane, Bruxelles, New Delhi, Casablanca.

Iată că Mondialele de atletism îşi fac re-întoarcerea în Germania la 16 ani după ce Stuttgart o vedea pe Heike Drechsler şi pe Lars Riedel obţinând-şi titlurile supreme în 1993. Acesta este singurul eveniment spor-tiv major care se va desfăşura aici în 2009 şi spectatorii vor număra fiecare minut din

acea săptămâna împachetată în adrenalină şi emoţie. La Berlin se va da lupta pentru aur, argint şi bronz pe un stadion istoric. Va fi toată lumea bună, toată crema atletis-mului mondial, într-o întrecere ce captează mereu ca un imens magnet.

E colosală ideea de a fi prezent la Campionatele Mondiale sau la Jocurile Olimpice. Atmosfera creată în jurul lor în-totdeauna este una foarte specială. Sigur, trecând peste anvergura competiţiei, ce

atrage atât de mult? Rămâne ideea de a te întrece cu cei mai puternici, perspectiva de a avea amintiri unice, dar şi dorinţa de a câştiga, ceea ce este până la urmă esenţial. „Sunt cel mai bun” este cu siguranţă motto pentru foarte mulţi atleţi, dar totul trebuie dovedit acolo, jos, pe pistă, orice mică gre-şeală putând ruina munca depusă probabil pe parcursul mai multor ani. Este şi lupta cu tine, cu nemilosul cronometru, cu adversa-rul şi uneori chiar cu natura, condiţiile me-teo având un rol important în probele de atletism desfăşurate în aer liber.

Atleţi de colecţie Usain Bolt, jamaicanul în vârstă de 23

de ani, va fi unul dintre marile staruri de la Berlin, şi cu certitudine cursa de 100 metri plat va capta atenţia tuturor, lupta lui Bolt

cu Tyson Gay sau Asafa Powell anunţându-se din start cap de afiş. Vor fi însă şi multe alte puncte de interes, cum ar fi 200 metri, tot cu Bolt mare favorit. În schimb la 400m campionul olimpic şi mondial LaShawn Merrit – protejatul lui Michael Johnson - îşi doreşte o nouă confruntare cu Jeremy Wariner campionul mondial de acum doi ani.

Ne aşteptăm la dispute teribile şi la lun-gime, unde avem doi concurenţi cu mari

şanse la aurul mondial, panamezul Irving Saladino şi americanul Dwight Phillips, dar şi la înălţime, unde ruşii Ivan Ukhov şi Andrei Silnov vor fi în prim plan. De asemenea, va fi interesant de văzut duelul de la disc, între estonianul Gerd Kanter şi Virgilijus Alenka din Lituania, ori lupta suliţaşilor din nordul Europei, Thorkildsen şi Pitkamaeki.

Vom fi însă privaţi de mult aşteptatul duel de la 110m garduri dintre campio-nul olimpic şi recordmen mondial Dayron Robles şi campionul mondial en titre Liu Xiang. Ultimul nu s-a refăcut încă după ac-cidentarea de la picior.

La feminin, suta de metri este deschisă oricărui rezultat, deoarece sunt câteva con-curente cu mari şanse, precum Carmelita Jeter, Veronica Campbell sau Kerron Stewart. Foarte multă lume va fi interesată de concursul de înălţime, disputa Blanka Vlasic – Ariane Friedrich anunţându-se de mare nivel, dar şi de proba de 100 metri garduri, în care le vom urmări în primul rând pe Sally McLellan sau Dawn Harper. Suedeza Susanna Kalur e pregatită să uite de înfrângerea de la Beijing de la 100m garduri. Ea se va regăsi din nou umăr la umăr cu surprinzătoarea campioană olim-pică Dawn Harper.

Trecând spre continentul negru - Tirunesh Dibaba din Etiopia este aşteptată să câştige la 5000 şi 10000 metri, iar tânăra kenyancă Pamela Jelimo este în măsură să amelioreze rapid cel mai vechi record mondial feminin la 800 metri, de altfel unul dintre cele mai controversate stabilit în 1983.

Berlin 2009 va fi ultimul mare rendez- vous pentru două mari nume ale atletis-mului german – săritorul cu prăjina Tim Lobinger şi aruncătoarea de disc Franka Dietzsch.

În ce-i priveşte pe români, care nu mai au vreun titlu mondial din 2001, atunci când la Edmonton câştigau Gabriela Szabo

la 1500 m şi Lidia Şimon la maraton, aştep-tările sunt destul de mari, deşi concurenţa va fi formidabilă. Lotul nostru pentru Berlin 2009 cuprinde multe nume importan-te, precum maratonista Constantina Diţă Tomescu, cea care a cucerit aurul olim-pic anul trecut la Beijing, Nicoleta Grasu la disc, Anca Heltne, mediata cu bronz la Europenele în sală la greutate, sau Cristina Casandra la 3000 metri obstacole. Pe lân-gă ele, câteva atlete cu mult talent şi cu

mari ambiţii, Ancuţa Bobocel, tot la 3000 obstacole, Bianca Perie la aruncarea cioca-nului sau Claudia Iovan la 20 km marş. Va lipsi din păcate săritorul de triplu Marian Oprea, vicecampion olimpic la Atena 2004, care este în refacere după o mai veche accidentare.

De-a lungul vremii, România a avut re-zultate bune la Mondiale, începând cu prima ediţie, Helsinki 1983, atunci când Anişoara Cuşmir reuşea să intre în posesia medaliei de argint la lungime. Primul titlu mondial a fost cucerit de Gabriela Szabo în 1997, la Atena, la 5000 metri, ea reeditând performanţa doi ani mai târziu, la Sevilla. La ediţia precedentă, cea de la Osaka din 2007, românii nu au urcat însă pe podium, cel mai bun loc fiind al 4-lea, prin Nicoleta Grasu.

Recorduri 2008 este deja un punct de reper excep-

ţional în termeni de performanţă atletică, cu 12 recorduri ale planetei doborâte în probele olimpice. Ar trebui să ne reîntoar-cem în timp, în 1999, pentru a redescoperi atâtea recorduri mondiale stabilite într-un an, ştiind că dintre cele 12 înregistrate atunci, 4 au fost la ciocan şi 2 la prăjină, dis-cipline care apăreau în programul feminin. În 2008, totalul ar fi putut avea şansa să fie ameliorat, dar Haile Gebreselassie nu a re-uşit să-şi îmbunătăţească propriul record al lumii la maraton pe 28 septembrie la Berlin! Totuşi, mulţumim Bolt şi Isinbayeva. Noul rege al sprintului Usain Bolt şi ţarina prăjinii Yelena Isinbayeva sunt principalii responsabili şi beneficiari (50.000 $ bonus per record) de această infuzie de perfor-manţă. Jamaicanul a bătut trei recorduri mondiale la individual (9.72, apoi 9.69 pe 100 m, 19.30 pe 200 m) şi un al patrulea cu ştafeta de 4x100m (37.10). Rusoaica a ame-liorat în trei reprize propriul record al lumii în aer liber ( 5.03m, 5.04m şi 5.05m ) care ră-măsese nemişcat la 5.01m din august 2005.

Recordurile mondiale sunt evident aş-teptate la Berlin în egală măsură cu pre-zenţa vedetelor. Ultimul stabilit la un campionat al lumii datează din 14 august 2005 la Helsinki venit din partea cubanezei Osleidys Menendez care a lansat suliţa la 71.70m.

Să ne aşteptăm să cadă noi recorduri mondiale pe Olympiastadion? Posibil. Sunt

unele standarde în atletism care datea-ză de acum 20 – 25 de ani şi peste care îţi este greu să crezi că se va trece, gen Stefka Konstandinova la înălţime, 2 metri şi 9 cm, sau Jarmila Kratochvilova la 800 de metri, 1,53.28.

Prezenţa celor mai buni sportivi suscită un interes imens: cu două luni înainte de disputarea probelor, din cele 500.000 de bilete, au fost cumpărate imediat 220.000. Spectacolul de pe Stadionul Olimpic se anunţă aşadar a fi unul grandios, şi el va fi savurat de la faţa locului de sute de mii de

oameni, în ciuda faptului că biletele nu sunt tocmai ieftine: 30 euro la peluza de vest, 45 în partea de jos a stadionului, ajungân-du-se la 135 euro în zona de finiş. Există şi abonamente, 350 euro pentru toate cele 9 zile de concurs în zonele cu vizibilitate mai mică, până la 960 euro la tribuna I.

Se cunoaşte şi mascota competiţiei, care nu putea reprezenta decât simbolul oraşu-lui, un urs denumit Berlino, care, potrivit organizatorilor, va fi un excelent ambasa-dor pentru Berlin şi pentru mondialele de atletism în aer liber.

USAIN BOLT şi ASAFA POWELL vor aurul mondial la 100m, titlu deţinut de Tyson Gay

Germania va fi in centrul galaxiei atle-tismului. Vor fi 9 zile de competiţie cu 5 sesiuni de dimineaţă pro-gramate între orele 11:00 şi 14:00 şi meetingurile de seară care vor începe de la ora 19:00. Totul transmis în direct de Eurosport. În contrast cu ediţia prece-dentă a Mondialelor de la Osaka maratoniştii şi măr-şăluitorii nu vor intra nici o secundă pe stadion. Cele două probe vor începe şi se vor încheia la Poarta Brandenburg, loc de altfel istoric din centrul oraşului. Traseele au fost gândite în aşa fel încât să fie accesibi-le marelui public şi pentru a face mai cunoscute atrac-ţiile turistice ale Berlinului.

Şi ca totul să se des-făşoare “nemţeşte”, or-ganizatorii au prevăzut efectuarea a aproximativ 1.500 de controale doping. “Controalele celor 16 spe-cialişti internaţionali vor fi intense, iar costurile se vor ridica la 300.000 euro”, a anuntat Heinrich Clausen, directo-rul comitetului de organizare.

Albastru de BerlinLa Mondialele din august toate probele

se vor desfăşura pe pista sintetică din sta-dion sau pe noul gazon central, aşa după cum a anunţat Alain Caimcross, cel care se ocupă de ani buni de starea gazonului sta-dionului. Să nu uităm că după finala Cupei Mondiale de fotbal din 2006 dintre Italia şi Franţa gazonul a fost vândut suporterilor bucată cu bucată.

De când au fost folosite prima dată la Jocurile Olimpice din Mexic în 1968, supra-feţele sintetice au pus stăpânire în întreaga lume pe stadioane. Noile suprafeţe ajută la stabilirea de noi recorduri şi poţi uşor să faci o diferenţă de zecimi de secundă când alergi şi o diferenţă de câţiva centi-metri când sari. Conica, o divizie a BASF Construction Chemicals Europe AG cu se-diul în Elveţia este lider mondial pe acest segment. Cercetătorii elveţieni au creat suprafeţe de top, iar pista albastră de la

stadionul olimpic din Berlin este una dintre cele mai rapide de pe mapamond.

Astăzi, pistele de alergare sunt veritabile echipamente high-tech. Ele nu trebuie să fie nici prea dure, nici prea moi. Dar este indicat să fie suficient de elastice pentru a genera o deformare uniformă de tipul send – return capabilă să propulseze atleţii în cursa lor spre victorie, explică dr. Ralph Bergs, strategic marketing manager pentru brandul Conica.

Pista de pe Olympiastadion este testată, certificată şi confirmată îndeplinind toate cerinţele IAAF pentru competiţiile atletice internaţionale. Sistemul de suprafaţă din plastic solid în 3 straturi este considerat a fi unul dintre cele mai rapide. Duritatea şi elasticitatea poliuretanului poate fi ajusta-tă modificând formula compuşilor chimici individuali isocianat si poliol. Primele două straturi sunt făcute pentru a preveni apa-riţia accidentărilor din cauza stresului arti-culaţiilor. Mici spaţii de aer din poliuretan şi granule crează condiţii pentru a absorbi şocurile. Ultimul strat trebuie să fie mai dur decât precedentele şi să asigure maximum de întoarcere de energie spre atlet. - prin adăugarea de poliuretan lichid.

Celebra pistă albastră de la Berlin, a fost

iniţial de culoare roşie, dar după multe cri-tici a fost schimbată în albastru electric - cu-

loarea echipei de fotbal Herta BSC care îşi dispută pe stadionul olimpic meciurile de acasă din Bundesliga.

O construcţie monumentală

În 1926 a fost organizat în Germania un concurs de arhitectură pentru Forumul sporturilor germane. Competiţia a fost câştigată de fraţii March şi pentru că Berlinul fusese desemnat de CIO a orga-niza Jocurile Olimpice de vară din 1936, programul de construcţie olimpică a repre-zentat primul mare proiect arhitectural al celui “de-al Treilea Reich“. Aşa a fost con-struit un ansamblu monumental în 3 părţi denumit “Reichssportsfeld” (terenul de sport al Reich-ului) compus din Stadionul Olimpic, Piaţa Olimpică şi Maifeld pe care se puteau pune în scenă defilări de masă - ceremoniile din mai ale tineretului hitle-rist. Pe acest spaţiu vast de 131 de hectare au fost instalate un bazin de înot, un teren de hochei şi un teatru în aer liber, actua-lul «Waldbühne». Hitler a exploatat ocazia

OLYMPIA STADION (1936)

legând evenimentul de o fină propagandă pentru Germania. Jocurile Olimpice ediţia a 11-a furnizau ocazia unei mari demonstraţii de forţă şi putere.

Proiectul original al lui Werner March pre-vedea o construcţie modernă din beton. Desenând un oval de 300 m pe 230 m sta-dionul olimpic a fost ridicat ca un exemplu de arhitectură pentru eternitate. March a creat un loc mitic pentru flacăra olimpică. În ziua inaugurării stadionului au fost prezenţi 120.000 de spectatori, zona fiind survolată de dirijabilul Hindenburg. Hitler a ordonat să se expună armele de la Wermacht în faţa arenei, semn că toţi atleţii sunt protejaţi. Totul a fost construit într-o frenezie me-galomană în 940 de zile fără a se privi spre costuri.

Stadionul olimpic este unul dintre rarele edificii construite de nazişti şi care a supra-vieţuit distrugerilor provocate de război. A rămas aproape intact dupa bombardamen-te. Este unul dintre cele mai mari stadioane care încă există din perioada nazistă.

O arenă de cinci steleStadionul din Berlin a cunoscut o fază de

renovare destul de lungă, ţinând cont că lucrările s-au derulat pe 4 ani. Munca ar-hitecţilor a constat într-o renovare profun-

dă a interiorului. Factorul de conservare al Olympiastadion ca monument istoric a fost luat în considerare, păstrându-se o parte din blocurile naturale de piatră. Au fost fo-losiţi 70.000 metri cubi de beton şi 30.000 metri cubi de piatră naturală. Dar principala

schimbare a ţinut de construcţia acoperi-şului care acoperă o mare parte a incintei, aproape 37.000 mp, susţinându-se pe 20 de coloane care suportă o greutate de 3.500 tone de oţel. Invizibil din exterior, acest aco-periş posedă o structură de oţel total acope-rită de PVC şi de membrane textile.

Înainte de a ameliora vederea spre teren, geometria tribunelor de pe cercul inferior a fost modificată şi nivelul terenului central a fost coborât cu 2.65 m. Rândul cel mai de jos de scaune din stadion a fost demolat şi reconstruit la un unghi de înclinare complet diferit. Stadionul a fost renovat în stilul art deco pentru Cupa Mondială de fotbal din 2006. Acum dispune de 74.450 de locuri pentru spectatori.

Actuala arenă, construită pe vechile fun-daţii ale German Stadium în proportie de 70%, îşi primeşte astăzi vizitatorii prin cele-bra Poartă Olimpică, marcată de două tur-nuri înalte de 36m, denumite Turnul Prusiei şi Turnul Bavariei unite prin cele 5 cercuri, simbolul JO. De o parte şi de alta a celor două turnuri au fost prevăzute 26 de intrări ce permit spectatorilor să aibă acces rapid. Olympiastadion, cum îl numesc nemţii, pri-meşte în fiecare an finala Cupei Germaniei la fotbal şi ocazional concursuri de atletism sau concerte rock.

Să fim pregătiţi pentru un carnaval al atle-

ţilor de elită de pe fiecare continent. Capitala Germaniei va fi inundată de entuziasm. Aici, unde Jesse Owens şi-a celebrat faimoasa victorie la JO din 1936, cei mai mari atleţi de pe mapamond şi noi recorduri îşi vor găsi loc în cărţile de istorie .

Părerea specialistului: prof. Nicolae Mărăşescu

“După JO din 1932 guvernul german a făcut mari presiuni la CIO, care a hotărât ca urmă-toarea Olimpiadă să fie la Berlin. Dorinţa nem-ţilor era ca pentru prima dată să îi întreacă pe americani în clasamentul general pe medalii. La stadionul construit special pentru acest eveniment din 1936 pista de zgură pe care s-a alergat era tratată cu sânge de bovină, fiind cea mai rapidă pistă din acea vreme.

În 2009 la Mondialele din Germania va fi o întrecere a celor mai valoroase vedete actuale şi în egală măsură vor exista numeroase încer-cări de stabilire de noi recorduri ale lumii. Deşi arenele din Zűrich şi Oslo deţin supremaţia în materie de număr de recorduri mondiale dobo-râte, şi celebra pistă de la Berlin permite acest lucru.

Sunt convins că vom asista la câteva mo-mente de maximă intensitate cu doborâre de recorduri mondiale la ştafete, la 100 şi 200m, la băieti, plus la prajină fete.

Chiar dacă acum vorbim de o generaţie nouă care n-a ajuns la o valoare foarte ridicată, iar controalele doping vor fi din ce în ce mai pre-zente, sunt totuşi câteva atlete care sunt sigur că vor ieşi în faţă cu noi rezultate de valoare mondială, de exemplu la 800 m fete şi la înăl-ţime fete.

Mă aştept la 110m garduri să avem un nou record mondial, în schimb ceea ce cred că vor rezista în continuare sunt recordurile de la aruncări, de la 400m şi 1500m fete.

Din păcate, la maraton nu vor veni cei mai titraţi atleţi, majoritatea rezervându-şi forţe-le pentru celebrul maraton din toamnă de la Berlin!”

DE UNDE ARE REAL MADRID atâţIa baNI?

Galacticii, episodul 2

Chelsea îl are pe Abramovici, Inter pe Moratti, Milan pe Berlusconi, toţi cu averi uriaşe în spate şi cu dare de mână. Real are doar aproape 100.000 de socios şi un preşedinte ales de aceştia, care, însă, doar administrează, nu investeşte banii personali.

EmanuEl TErzian

COVER STORY


Insider-ul Craioveanu

Înainte de toate, un telefon la Craioveanu. Gică trăieşte la Madrid şi comentează pen-tru diferite posturi de radio şi televiziune. E vocea a doua, vocea expertului, vocea omului care vine din iarbă. Ştie toate de-desubturile. Avem noroc, e în Bucureşti pentru câteva zile. Ne întâlnim. „94 de mi-lioane pentru Ronaldo, 65 pentru Kaka, de unde atâţia bani, Gică?”. Îl pufneşte

râsul. „Glumeşti, nu? N-ai aflat că s-a întors Florentino Perez?”. „Păi şi ce, a venit cu bani de-acasă?”. „Stai să lămurim lucrurile. Ca să ajungi preşedinte la Real Madrid trebuie să depui o garanţie de 57 de milioane de euro. Atenţie, garanţie! Când ţi-ai terminat mandatul ţi-i iei înapoi. Desigur, dacă ai gestionat corect. Florentino a fost singurul care a depus banii ăştia. N-a mai fost nevo-ie de alegeri”. „Asta tot nu explică de unde a scos peste noapte 200 de milioane de euro pentru transferuri”. „Nici n-a trebuit să bage mâna în buzunar. E Florentino Perez,

creatorul Realului galactic. E Florentino Perez, preşedintele celei mai puterni-ce companii de construcţii din Spania. E Florentino Perez, omul cu multe cunoştin-ţe printre politicienii de frunte ai Spaniei. Şi mai e Florentino Perez, prietenul lui Fernando Fernandez Tapias, unul dintre cei mai puternici, bogaţi şi influenţi spanioli. Crezi că există vreo bancă din Spania care să-i refuze vreun credit? Ba încă în condiţii foarte avantajoase”. Aşadar Dl. Perez e se-cretul. Îi mulţumim lui Craioveanu că ne-a dat pistele şi începem săpăturile.

AUGUST - SEPTEMBRIE 2009 15EUROSPORT

Creatorul Realului galactic

Prima oară a candidat la şefia clubului în 1995. Şi-a centrat campania electorală pe si-tuaţia financiară precară a clubului. A pier-dut însă în faţa lui Ramon Mendoza la doar 700 de voturi. Forţat de uriaşele datorii ale clubului, Mendoza a demisionat după doar 9 luni din noul mandat, iar şef a devenit ad-junctul său, Lorenzo Sanz. La alegerile din

2000, Florentino a păstrat discursul des-pre situaţia financiară deplorabilă şi ma-nagementul defectuos, dar a mai adăugat ceva. O promisiune. Că-l va aduce pe Luis Figo, cel mai bun jucător al rivalilor de la Barcelona. O aroganţă fără margini, ceva de neînchipuit, un vis frumos. A fost tacti-ca învingătoare în faţa lui Sanz. Suporterii au vrut să vadă dacă aşa ceva e posibil. Şi a fost. A costat 58 de milioane de euro, dar a meritat. Era începutul erei galactice. An de an Florentino aducea câte o superve-detă pe Bernabeu: în 2001 Zidane, în 2002 Ronaldo, în 2003 Beckham, în 2004 Owen, în 2005 Robinho, în 2006 Cassano. Când aceştia i-au întâlnit la Real pe Casillas, Roberto Carlos, Makelele, McManaman sau Raul nimeni n-a mai avut nici o îndo-ială: se născuseră „Galacticii”.

Afacerist neîntrecutCând a preluat Realul în primul mandat,

Florentino Perez avea 53 de ani. Absolvent al Universităţii Politehnice din Madrid, conducea din 1993 firma de construcţii OCP Construcciones SA. În 1997, com-pania a fuzionat cu o alta, iar Florentino a devenit preşedintele Consiliului de Administraţie şi CEO al nou înfiinţatei Actividades Construccion y Servicios SA, pe scurt ACS, un gigant cu ramificaţii în construcţii civile şi industriale, teleco-municaţii, transport urban şi activităţi industriale. Planuri de investiţii, campanii de marketing şi amortizări în timp record erau hrana zilnică a unui om care mana-geria un asemenea colos. A considerat clubul o companie şi a importat metodele de la ACS la Real Madrid. Când a început să cumpere supervedete a făcut şi planuri

despre cum să amortizeze investiţiile uria-şe. A mizat mult pe marketing şi merchan-dising (vânzarea de obiecte cu însemnele clubului, tricouri, şepci, brelocuri, etc). A intuit că oamenii vor accepta să plătească mai mult doar dacă vor vedea cei mai buni jucători. I-a adus şi a scumpit totul. S-a ex-tins pe o piaţă virgină şi cu potenţial imens, cea asiatică, politică preluată apoi de toa-te marile cluburi. A aruncat pe transferuri sume imense, dar a ştiut cum să recupere-ze banii. Cu un asemenea trecut, ce bancă n-ar vrea să facă afaceri cu Florentino?

Cristiano RonaldoSuma de transfer – 94.000.000 euroSalariu – 10.500.000 euro/an

La 18 ani juca împotriva lui Manchester United într-un amical. Sporting a învins cu 3-1, iar Cristiano a evoluat excelent. După meci Sir Alex Ferguson s-a dus spre Rio Ferdinand şi Wayne Rooney. „Rio, cum ţi s-a părut şeptarul lor?”. „E dracul gol, mister, s-a distrat cu noi în apărare”, i-a răspuns cel mai scump fundaş din lume. „Ar fi bun lângă tine în atac, Wayne?”, a insistat Ferguson. „Boss, tocmai a plecat Beckham, ăsta ar fi perfect în locul lui să-mi trimită centrări”, a zis şi cel mai scump jucător de 18 ani din istoria fotbalului. Sir Alex nu le-a mai spus că scouterii lui United îl monitorizau de ceva vreme pe „şeptar”. Jucătorii s-au urcat în autocar să plece la aeroport. Dar nu mai venea Ferguson. După o oră de aşteptare a apărut şi Sir Alex, radios. „L-am luat”, le-a zis lui Rio şi Rooney. Nu le-a mai spus că plătise 16 milioane de euro.

Pe 6 august se jucase amicalul, pe 16 Cristiano debuta în Premier League contra lui Bolton. Dialog între Alex Ferguson şi Cristiano Ronaldo cu câteva zile înaintea meciului. „Cu ce număr vrei să joci?”. „Cu 28”. „Nu e bine. Vei lua numărul 7”. Tocmai îi dă-duse numărul magic al lui United, cel pe care-l pur-taseră David Beckham, Eric Cantona, Brian Robson sau George Best.

După 6 ani la Manchester, după 3 titluri de campion al Angliei, o Cupă a Angliei şi o Ligă a Campionilor, după un Ferrari zdrobit în tunelurile Manchesterului şi după ce a dat iama în populaţia feminină a Albionului, Cristiano Ronaldo lasă un club uriaş pentru a ajunge la un club unic. N-a re-zistat tentaţiei de a deveni cel mai scump jucător din istoria fotbalului, bătând recordul lui Zidane. Uneori, genul acesta de detalii statistico-financiare fac departajarea între jucătorii de mare valoare.

80.000 de oameni au asistat la prezentarea ofici-ală a lui Cristiano Ronaldo, alt record mondial.

Prieten cu cine trebuie

Trecutul lui Florentino Perez conţine şi o perioadă în care a cochetat cu politica. În 1979 s-a înscris în Uniunea Democratică de Centru şi, ca membru al acestui partid, a câştigat un mandat de consilier în Primăria Madridului. În 1986 a candidat chiar pentru Parlamentul spaniol din partea Partidului Reformist Democratic. Aşadar, legături

apropiate cu lumea politică pe care a pără-sit-o pentru afaceri. În 2000, când a preluat clubul, se tot vorbea de o tranzacţie care urma să implice Real Madrid şi comunitatea locală. Miza: baza de pregătire a echipei, Ciudad Deportiva. Madridul se dezvoltase uluitor în ultimii ani ai secolului 20, oraşul se extinsese mult în zone considerate odi-nioară periferice. Astfel încât baza de antre-nament a Realului, construită iniţial în afara oraşului, în zona de nord, ajunsese o miză importantă pentru dezvoltatorii imobiliari.

Activându-şi legăturile politice,

Florentino a reuşit o mega-afacere. A ce-dat o parte din teren autorităţilor locale, în schimb primind mai mult pământ într-o zonă de lângă aeroportul Barajas. Apoi, atât Real, cât şi municipalitatea au vândut par-celele la licitaţie publică. Ciudad Deportiva, casa Realului construită de legendarul pre-şedinte Santiago Bernabeu Yeste în 1963, devenise istorie. Profitul Realului: 480 de milioane de euro.


KakaSuma de transfer – 65.000.000 euroSalariu – 9.000.000 euro/an

Ricardo Izecson dos Santos Leite îşi trage supra-numele Kaka nu de la vreo ispravă de pe teren ci de la fratele sau mai mic, Rodrigo, care nu-i putea spu-ne Ricardo şi-l striga Caca (accent pe ultimul „a”).

Este antibrazilianul perfect: provine dintr-o fa-milie înstărită, s-a ţinut şi de şcoală, şi de fotbal, e ponderat, familist convins, profesionist şi extrem de religios.

La vârsta de 18 ani a sărit într-o piscină nu foar-te adâncă şi s-a lovit cu capul de fundul bazinului. Părea să nu fi păţit nimic, dar după două zile i s-a descoperit o vertebră cervicală fracturată. Când s-a vindecat a spus că s-a făcut voia Domnului şi de atunci cartea lui preferată a devenit Biblia, după fiecare gol marcat ridică mâinile spre cer şi poartă pe sub tricoul de joc un t-shirt cu mesajul „I belong to Jesus”.

În iarnă putea deveni cel mai scump jucător din lume după ce Manchester City îi oferise lui Milan 110 milioane de euro în schimbul său.

45.000 de oameni au asistat la prezentarea ofi-cială a lui Kaka.


Cu circa 200 de milioane Florentino a construit Ciudad Real Madrid, cea mai mare şi mai modernă bază de pregătire din lume. Pe 1.200.000 de metri pătraţi s-au amenajat

terenuri de antrenament, cantonamentul echipei, restaurante, clinica medicală Real Madrid, chiar şi un stadion de 6.000 de lo-curi pe care evoluează echipa a doua, Real

Madrid Castilla, stadion care a primit nu-mele Alfredo Di Stefano. La finalul lucrări-lor, mândru de opera sa, Florentino Perez a spus că „dacă Real Madrid e un univers, aceasta trebuie să fie capitala. Este visul fotbalului: un oraş deschis oricui. Oraşul Real Madrid”.

Să recapitulăm: a vândut baza veche cu 480 de milioane de euro, a obţinut gratis 120 de hectare şi a construit o bază moder-nă cu 200 de milioane. Profit net - 280 de milioane de euro. Ăsta e Florentino!

Prietenul TapiasÎn actuala organigramă a Realului,

unul dintre vicepreşedinţi este Fernando Fernandez Tapias. Gică Craioveanu spune că e omul din spatele lui Florentino Perez. Născut la Vigo, cel mai mare port pescăresc al Europei, a dezvoltat afaceri maritime din care şi-a construit o avere imensă. Acum, la 71 de ani, este preşedintele Camerei de Comerţ din Madrid, deţine mai multe com-panii navale şi alimentare (în special baza-te pe fructe de mare şi peşte) şi preferă să rămână în spatele protejatului Florentino.

actuala organigramă a realului

Preşedinte Florentino Perez Rodriguez

Prim vicepreşedinte Fernando Fernandez Tapias

Vicepreşedinte Eduardo Fernandez de Blas

Secretar Enrique Sanchez Gonzalez

Director general Jorge Valdano

Consilier al preşedintelui Zinedine Zidane

Director de relaţii internaţionale Emilio Butragueno

Director sportiv Miguel Pardeza

„Uitaţi de Messi, uitaţi de Ronaldo!

Cel mai bun jucător din lume este

Steven Gerrard!” Zinedine Zidane

Fernando Fernandez Tapias

DeclinulAbilităţile de afaceri şi manageriale ale

lui Florentino nu pot fi puse la îndoială şi

le-am descoperit mai sus. Omul şi-a făcut un proiect şi s-a ţinut de el. Proiectul galac-tic. Anul şi vedeta. Cu timpul au intervenit doi factori perturbatori. Primul, că vedetele

au devenit pe sezon ce trecea tot mai în-doielnice, vezi cazurile Robinho, Owen şi Cassano. Al doilea, Florentino nu cumpăra decât jucători cu profil ofensiv. Real avea un atac într-adevăr galactic, dar o apărare extrem de vulnerabilă. Aşa se face că suc-cesele sportive nu s-au înghesuit. Sub pre-şedinţia de 6 ani a lui Florentino, Real a câş-tigat o singură dată campionatul Spaniei, a cucerit două Cupe ale Spaniei şi o singură Ligă a Campionilor.


Karim BenzemaSuma de transfer – 35.000.000 euroSalariu – 8.500.000 euro/an

Născut la Lyon, Karim Benzema provine dintr-o familie kabilă, un trib berber care trăieşte într-o provincie muntoasă din nordul Algeriei. Printre kabilii celebri se numără Isabelle Adjani, Edith Piaf, Zinedine Zidane, Rabah Madjer, Samir Nasri, Karim Ziani. În ciuda originilor pe care şi le-a asumat, Benzema a refuzat convocarea la naţionala Algeriei: „Aceea este ţara părinţilor mei, eu sunt născut în Franţa şi nu voi juca decât pentru Franţa”.

A fost crescut de tatăl sau, Hafid, împreună cu cei 8 fraţi şi surori într-o periferie a Lyon-ului plină de maghrebieni cu viitor incert. Pe Karim l-a salvat fotbalul, iar el, la rândul său, şi-a salvat familia.

În 2008, Sir Alex Ferguson a făcut o ofertă de 60 de milioane de euro pentru Benzema şi Hatem Ben Arfa, ambii în vârstă de 21 de ani. Lyon a refuzat, apoi i-a vândut separat: pe Ben Arfa a obţinut 15 milioane de la Marseille, acum 35 de milioane de la Real pe Benzema. Total: 50 de milioane.

20.000 de oameni au asistat la prezentarea ofici-ală a lui Karim Benzema pe Bernabeu.


„Zidanes y pavones”Pe de altă parte, vedetele aduse de

Florentino au primit salarii regeşti pentru acea perioadă. Zidane, Figo, Beckham, Ronaldo, Roberto Carlos şi Raul erau plă-tiţi cu 6 milioane de euro pe sezon. Ceilalţi primeau mult mai puţin, cam între un mi-lion şi două milioane pe an. Strategia era cunoscută sub numele de „Zidanes y pavo-nes”, unde „pavones” venea de la numele tânărului fundaş Francisco Pavon, crescut în propria pepinieră. În traducere, super-staruri pe care se plăteau bani grei şi aveau salarii grase în ofensivă, şi jucătorii tineri şi cu lefuri mici în defensivă.

Marea greşealăÎn planurile lui Florentino, Claude

Makelele făcea parte din a doua categorie.

Fusese adus de la Celta Vigo, juca mijlocaş la închidere şi era plătit cu un milion şi ju-mătate pe sezon. Francezul, susţinut de coechipieri precum Hierro, McManaman, Morientes, Raul şi mai ales Zidane, a cerut o mărire de salariu în vara lui 2003. Fidel prin-cipiului său, Florentino l-a trimis la plimba-re. Având şi susţinerea antrenorului Vicente Del Bosque, Makelele a ţinut-o pe-a lui. Ca să arate cine e bossul, Florentino l-a cedat la Chelsea, l-a demis pe Del Bosque şi i-a înde-părtat pe Hierro, Morientes şi McManaman.

Şi a declarat în presa vremii că „Realului n-o să-i lipsească Makelele. Tehnica sa era medie, îi lipsea viteza şi nu dribla pe nimeni. 90% din pasele sale erau înapoi sau în lateral. N-avea joc de cap şi foarte rar transmitea balonul mai departe de 3 metri. Avem jucători tineri care-l vor face uitat imediat pe Makelele”.

AdevărulDacă am spune noi că vânzarea lui

Makelele a însemnat sfârşitul erei galacti-ce, am putea fi catalogaţi ca subiectivi. De aceea îl cităm pe Steve McManaman, care a scris în cartea sa autobiografică: „Claude a fost cel mai bun jucător al echipei ani întregi, dar oamenii pur şi simplu nu-l ob-servau”. Fernando Hierro a adăugat: „Intră în vestiar şi întreabă-i pe jucători care e

„De ce să-i mai dai Bentley-ului tău încă un strat de

vopsea strălucitoare dacă i-ai pierdut motorul?”

Zidane

13 aprilie 1957: REAL MADRID înaintea meciului cu Manchester United în semifinala Campionatului European.


cel mai bun dintre ei. Toţi îţi vor spune că e Claude Makelele”. În fine, Zidane s-a în-trebat public în vara în care Beckham a venit şi Makelele a plecat: „De ce să-i mai dai Bentley-ului tău încă un strat de vopsea strălucitoare dacă i-ai pierdut motorul?”. În anii care au urmat plecării lui Makelele la Chelsea, Real n-a mai trecut de sferturi-le Ligii Campionilor. În timp ce la Londra, cu Abramovici, Mourinho şi Makelele se năştea o nouă forţă a fotbalului european.

Consilierul ZidaneSă greşeşti e normal, să persişti în gre-

şeală e prostie. Probabil aşa şi-a spus şi Florentino, astfel încât la revenirea în fo-toliul de preşedinte al Realului, în această vară, a făcut cea mai deşteaptă mutare pe care putea s-o facă: şi-a luat un consilier

sportiv. Iar când consilierul se numeşte Zinedine Zidane e clar că Florentino şi-a recunoscut eroarea din 2003. Starul fran-cez va fi consultat la toate achiziţiile şi la toate cererile de mărire de salariu. Şi-apoi, vă daţi seama ce înseamnă să-l trimiţi pe Zidane să discute cu Kaka sau cu cine mai ştie care jucător ce aspiră să ajungă la Real?

Şerveţelul magicRelaţia dintre Florentino şi Zidane datea-

ză din decembrie 2000 şi a debutat abrupt. Se întâmpla la ceremonia găzduită de FIFA pentru înmânarea premiului de cel mai bun jucător al anului. Florentino Perez îl însoţea pe Luis Figo, jucătorul său care ocupase locul doi în ancheta forului mondial. La o masă alăturată stătea Zinedine Zidane, de-carul lui Juventus şi vedeta serii. După ce l-a urmărit pe Zizou primindu-şi trofeul „Player

of the Year”, Florentino a luat un şerveţel de pe masă, a scris pe el „Vrei să vii la Real?” şi i l-a pasat discret francezului. Când a repri-mit şerveţelul motolit şi a văzut răspunsul – „Da” - a ştiut care va fi următorul transfer. În vară a plătit 76 de milioane de euro, dar l-a avut pe cel mai bun. Povestea bileţelu-lui n-a fost confirmată de niciunul dintre ei, dar nici avea cum. Să contactezi un jucător sub contract cu o altă echipă e interzis.

Salarii de topAm văzut cam de unde îşi trage seva

Realul pentru sumele de transfer uriaşe pe care le aruncă pe piaţă. Acum să vedem şi cum îşi plăteşte jucătorii, salariul fiind până la urmă magnetul care atrage vedetele. În primul mandat al lui Florentino, lefurile de 6 milioane de euro acordate „galactici-lor” erau cele mai mari de pe piaţă. Astăzi,


acele sume par derizorii. În sezonul recent încheiat, liderul salariilor a fost Zlatan Ibrahimovici, căruia Inter i-a plătit 11 mi-lioane pe an (vorbim doar de salarii, nu şi de alte drepturi conexe). Florentino a mărit şi el potul. Lui Cristiano Ronaldo i-a oferit 10,5 milioane de euro pe sezon, iar lui Kaka 9 milioane, ceea ce duce jucătorii Realului din nou în topul salariilor.

Legea BeckhamAici apare însă o inginerie financiară pe

care nu numai Real, ci întreg fotbalul iberic o foloseşte. În Spania este în vigoare o lege care spune că străinii rezidenţi plătesc nu-mai 24% taxe faţă de 43% cât plătesc spa-niolii obişnuiţi şi cu mult mai puţin decît ce-tăţenii altor state din Uniunea Europeană. Legea datează din anii 80, pe când Spania, tânără democraţie după moartea în 1975 a dictatorului Francisco Franco, încerca să atragă specialişti străini din toate domeni-ile. În paranteză fie spus, programul pare să fi reuşit, având în vedere boom-ul eco-nomic spaniol de după reinstaurarea mo-narhiei. Legea a fost revizuită în 2005 şi a primit numele de „legea Beckham” întrucât fotbalistul englez a fost printre primii care a beneficiat de efectele ei. Şi cel mai faimos.

Ernst&Young, una dintre cele mai mari firme de consultanţă financiară, a realizat un calcul care spune că, pentru a plăti un

salariu net de două milioane de euro unui fotbalist, un club din Franţa cheltuie în total 5,4 milioane, unul din Italia 3,97 milioane, iar unul din Spania numai 2,68 milioane. Altfel spus, Real Madrid plăteşte cu 29% mai pu-ţin decât Manchester United şi Chelsea, cu 32,5% mai puţin decât Inter şi Milan, cu 26% mai puţin decât Bayern Munchen. Practic, cluburile spaniole pot oferi salarii nete mai mari fiindcă impozitele sunt mai mici.

Simbolul SpanieiPe lângă „Legea Beckham”, Real, în parti-

cular, a avut şi are parte de tot felul de favo-ruri de care nu se vorbeşte. Pentru a înţele-ge de ce tocmai acest club beneficiază de protecţia autorităţilor este necesară o scur-tă incursiune în istoria recentă a Spaniei în paralel cu cea a clubului.

Real Madrid (în traducere înseamnă Regal Madrid) poartă acest nume din 1920 de când a intrat sub înaltul patronaj al re-gelui Alfonso al XIII-lea. Tot de atunci apare şi coroana regală pe stema clubului. În 1931 regele a fugit din ţară ca urmare a faptului că republicanii au câştigat alegerile libe-re. A fost proclamată A Doua Republică Spaniolă, iar clubul obligat să renunţe la coroană regală de pe stemă şi să revină la numele de Madrid FC. Între 1936 şi 1939 a avut loc sângerosul război civil spaniol în care s-au înfruntat pe de o parte forţele

republicane, ajutate de Uniunea Sovietică şi de voluntari de stânga din diverse ţări europene şi Mexic; pe de alta, forţele na-ţionaliste, sprijinite de Germania nazistă a lui Hitler, Italia fascistă a lui Mussolini şi Portugalia, aflată sub dictatura de dreapta a lui Salazar. Republicanii spuneau că luptă contra fasciştilor, naţionaliştii susţineau că se bat cu comuniştii. Războiul civil s-a în-cheiat cu victoria naţionaliştilor, conduşi de generalul Francisco Franco, care s-a autointitulat „conducător al statului” şi a instaurat o dictatură de extremă dreap-tă. Când în Spania s-a reinstaurat pacea, iar Real a revenit la numele sub care este cunoscut şi astăzi, în Europa a izbucnit Al

Raul AlbiolSuma de transfer – 15.000.000 euroSalariu – 1.800.000 euro/an

La 19 ani încă nu prinsese prima echipă a Valenciei, care a decis să-l împrumute un sezon la Getafe, unde i se garanta un post de titular în Primera Division. Auzind vestea cea bună, a sărit în maşină şi a gonit spre stadion. Atât de tare s-a grăbit încât pe drum a suferit un accident teribil, la Tarancon, cu 80 de km înainte de destinaţie. În loc de un nou contract, a primit o fişă de internare la secţia de terapie intensivă unde i-a fost extirpa-tă splina. A revenit pe gazon după 5 luni si jumă-tate, iar peste alte două luni a marcat primul său gol într-o victorie de prestigiu tocmai împotriva Realului.

Raul Albiol este primul fundaş pe care-l cum-pără Florentino Perez şi, de asemenea, primul ju-cător spaniol achiziţionat de influentul preşedinte în al doilea său mandat.

8.000 de oameni au asistat la prezentarea ofi-cială a lui Raul Albiol.


Doilea Război Mondial. Spania însă a rămas neutră, neîntorcând ajutorul Puterilor Axei.

În 1945, la conducerea Realului a venit Santiago Bernabeu. În timp ce Europa se reconstruia după un război devastator, don Santiago construia o echipă şi vii-toarele succese. În 1955, când la hotelul Ambasador din Paris s-a decis înfiinţarea Cupei Campionilor Europeni, Bernabeu era acolo, printre iniţiatorii proiectului. Faţă de ceilalţi avea şi un as în mânecă: o echipă de supervalori în frunte cu Di Stefano, Gento, Kopa şi Puskas. De 5 ori la rând trupa lui don Santiago a câştigat cel mai prestigios trofeu european. Era răspunsul Spaniei franchiste la cârcoteli-le internaţionale la adresa dictaturii de la

Madrid: o dictatură în fotbal.După cum am văzut şi trăit pe viu în co-

munismul de dinainte de 89, orice regim totalitar are nevoie de legitimitate şi de re-cunoaştere internaţională. Iar cel mai uşor mod de a le obţine este prin sport. Aşa se explică de ce şi Franco a dat un ajutor sub-til şi neasumat Realului.

Franco a fost toată viaţa un suporter al monarhiei, deşi vremurile l-au împiedicat s-o arate mereu. Pe Alfonso al XIII-lea nu l-a mai primit niciodată în Spania, acesta murind în 1941 la Roma. La începutul răz-boiului civil, când fiul lui Alfonso, Juan de Bourbon, a pătruns în ţară, l-a arestat şi l-a trimis în Franţa. În 1947, Franco a restaurat monarhia, dar n-a instalat nici un rege. S-a

numit pe sine regent, iar un an mai târziu l-a luat lângă el să-l crească pe Juan Carlos, fiul în vârstă de 10 ani al pretendentului la tron Juan al III-lea şi totodată nepotul ulti-mului rege, Alfonso al XIII-lea. Franco s-a ţinut de cuvânt şi în 1969 l-a desemnat pe Juan Carlos Prinţ al Spaniei şi succesor al său. Două zile după moartea lui Franco, în 1975, Juan Carlos a devenit rege al Spaniei, pe care a condus-o către democraţia care este astăzi. Rege şi, evident, noul patron spiritual al clubului Real Madrid.

Nu-i aşa că e curios cum o ţară cu o în-târziere de 30 de ani faţă de democraţiile vestice dă cel mai galonat şi cel mai bogat club de fotbal din lume?

21 mai 1962. SANTIAGO BERNABEU (dreapta) asistă la semnarea transferului lui Luis del Sol (centru) către Juventus Torino în schimbul sumei de 300.000 de lire sterline, cea mai mare sumă plătită pentru un transfer până la acea dată. În stânga, preşedintele lui Juventus, Angelo Filippo

ºi


Criza mondială se resimte şi în fotbal. Sau mai ales în fotbal. Totuşi, faţă de alte domenii ale

vieţii economice, aici banii rulaţi sunt încă destul de mulţi. Deschiderea pe care o ofe-ră sportul cu balonul rotund îi face în con-tinuare pe sponsori să vină cu ochii închişi către cluburi, mai ales către cele mari. Ca în

orice activitate însă roata se învârteşte. Ori, ca să fim în trend, mingea. Noua situaţie economică, mereu în schimbare, a deter-minat căderea unor campionate care, până acum câţiva ani, erau considerate intangi-bile, gen Serie A, din Italia şi, totodată, as-censiunea altora, care până acum 10-15 ani nici nu erau luate în calcul, gen Superlig, din Turcia.

În urma unui sondaj efectuat de cele mai

bune companii de măsurare a valorii de piaţă, care a luat în calcul valoarea de trans-fer a fotbaliştilor implicaţi în aceste campi-onate, clasamentul primelor cinci competi-ţii interne din Europa a dat o ordine cumva aşteptată. Pe primul loc se află Premier League, din Anglia, campionatul care do-mină de ani buni în preferinţele fanilor din toată lumea. Valoarea jucătorilor din prima divizie se ridică la 3.022.675.000 de

NOUA ORDINEÎN fOTBALUL EUROPEAN (I)În condiţiile crizei mondiale, aşa-zisele cinci campionate mari îşi păstrează supremaţia. Bundesliga, abia pe patru în momentul de faţă, vine însă tare din urmă.


euro! Imens. Urmează Primera Division din Spania, cu o valoare intrinsecă a jucătorilor de 2.532.250.000 de euro. Abia pe trei vine Serie A italiană, competiţia ce acum 7-8 ani domina fotbalul mondial. Valoarea fotba-liştilor care activează aici a fost calculată la 2.267.675.000 de euro. Bundesliga germa-nă, campionatul cu cea mai spectaculoasă ascensiune din ultimii ani vine pe locul 4, cu 1.540.150.000 de euro, iar Ligue 1, din Franţa încheie cercul celor „cinci mari”, cu 1.362.900.000 de euro.

Până aici, poate nimic nou, cu toate că vom analiza în continuare acest clasament la vârf. Marile surprize vin însă de la locurile 5-10. Turcia este pe 6, iar Rusia pe 7, investi-ţiile masive în fotbal arătându-şi acum roa-dele, dovadă că din ce în ce mai mulţi fot-balişti de clasă acceptă transferuri în aceste campionate. Şi-ar fi închipuit vreodată Jan Koller, fostul vârf al naţionalei Cehiei, că la 36 de ani va câştiga din salariu 3 milioane de euro anual? Şi unde? La Krîlia Sovetov Samara, care nici măcar nu este o formaţie de top în Rusia! Mergând mai departe, gă-sim Eredivisie din Olanda pe locul 8, Super Liga portugheză pe 9 şi, altă surpriză, prima ligă din Grecia pe 10, semn că grecii inves-tesc masiv şi cu folos nu numai în turism.

Anglia, locul unde fotbalul este rege

Premier League, pe primul loc. Nimic nou, pentru că Anglia a gândit din timp o strategie câştigătoare. Băieţi deştepţi, şefii Federaţiei şi patronii de cluburi au ştiut să facă din fotbal o afacere din care să câştige toată lumea: cluburi, public, sponsori, tele-viziuni şi, nu în ultimul rând, proprii fotba-lişti. Să le luăm pe rând.

Cluburile au investit cu cap, în sensul că nu au transferat numai supervedete, ci au adus şi jucători tineri, cu perspective uriaşe de creştere. Poate nu întâmplător Manchester United este în top din acest punct de vedere. Alex Ferguson l-a luat pe Cristiano Ronaldo de la Sporting Lisabona la 18 ani, plătind doar 15 milioane de euro pe el, iar după 6 ani l-a vândut cu 80 de mili-oane! Asta după ce storsese de la el cam tot ce era mai bun. Italianul Federico Macheda, adus la 16 ani de la Lazio, şi care deja a în-ceput să-şi facă din ce în ce mai des loc în prima echipă, este un alt exemplu. Mai nou,

United s-a orientat către un alt italian, tot de 16 ani, adus de la Empoli, considerat o mare speranţă a fotbalului din Peninsulă. Despre Arsenal nici nu mai este nevoie să vorbim din acest punct de vedere, cunos-cută fiind preferinţa lui Arsene Wenger pentru puşti. Şi la fel, multe alte grupări engleze. Mai puneţi aici promovările din propria pepinieră, din rândul cărora destui chiar ajung fotbalişti de prim-plan, şi avem una dintre explicaţiile boom-ului englez. Dominaţia din ultimii ani a cluburilor en-gleze în Champions League nu este deloc întâmplătoare. Pur şi simplu sunt cu o clasă peste celelalte formaţii.

Trecem la public. Aţi văzut în ultimii ani stadioane goale în Anglia? Cu siguranţă, nu! Lăsând la o parte pasiunea nebună a britanicilor pentru fotbal, cluburile au ştiut să-şi construiască o politică prin care tribu-nele să nu fie niciodată goale. Preţurile bile-telor n-au crescut masiv, stadioanele - chiar dacă unele dintre ele sunt ceva mai vechi – sunt dotate ultramodern, vizibiltatea este perfectă din orice punct al tribunelor. Plus că englezii au ştiut să umple aşa-zişii timpi morţi dinaintea partidelor şi, mai ales, din pauze, improvizând adevărate show-uri.

În condiţiile unei competiţii de succes, sponsorii dau năvală. N-o să găsiţi cluburi în Premier League care să încaseze mai puţin de trei milioane de euro anual de la sponsorul care le stă pe piept. Suma creş-te ameţitor pe măsură ce numele clubului este tot mai mare, dovadă că Manchester United va încasa din vara viitoare 33 de mili-oane de euro anual de la AON Corporation!

Incredibil, dar adevărat.Mare parte din această înflorire eco-

nomică se datorează totuşi televiziunilor. Sistemul pay-per-view a prins formidabil, dovadă că deţinătorii de drepturi au scos din buzunare peste două miliarde de lire sterline anual, bani care se duc în vistieria cluburilor. Ultima clasată încasează la finele fiecărui sezon undeva spre 60 de milioane de lire sterline, adică ceva mai mult decât încasează toate cluburile din liga noastră întâi, în două sezoane, din aceleaşi drepturi!

Merchandising-ul are şi el un rol foarte important. La toate stadioanele din Premier League, dar şi la cele din ligile inferioare, se găsesc magazine cu produse având logo-ul clubului. Se vinde orice, de la tricouri până la pixuri sau gume de şters. Aceleaşi maga-zine se găsesc şi în oraşul respectivei echi-pe sau în cartierul acesteia. Ştiţi cât încasea-ză anual un club de mâna a doua, precum Middlesbrough, de exemplu, din vânzările anuale? Aproximativ 5 milioane de euro! Să ne mai întrebăm cât câştigă un Liverpool sau un Manchester United?

În sfârşit, argumentul suprem, salariile jucătorilor. Cum să nu atragă aceste cluburi cei mai mari fotbalişti ai lumii, când aici

se câştigă până spre 10 milioane de euro anual? Şi cum să nu se câştige, având în ve-dere încasările cluburilor, nemaipunând la socoteală faptul că strălucirea competiţiei atrage tot mai mulţi patroni cu averi uria-şe! Ruşii, arabii şi americanii au simţit ime-diat miros de bani şi au dat năvală într-un fotbal care seamănă cu un sac fără fund. Se plătesc sume uriaşe pe transferuri, visul


tuturor marilor fotbalişti este să joace aici, în acest adevărat NBA al fotbalului. Iar după cum decurg lucrurile, Anglia îşi va păstra pentru ani buni această poziţie privilegiată.

Spania, paradisul financiar al vedetelor

Primera Division spaniolă a fost singu-ra competiţie internă care a arătat în ul-timii doi ani că se poate bate cu Premier League. E adevărat, printr-o singură echipă, Barcelona, care în ultimele două ediţii a fost de fiecare dată un „intrus’ în semifinale, pe lângă celelalte trei echipe, toate din Anglia.

Succesul Barcei pare să fi trezit însă apetitul pentru succes şi altor cluburi din Primera. În primul rând, Real Madrid, dovadă că gru-parea „albilor” a găsit modalitatea legală de a cheltui 170 de milioane de euro pen-tru aducerea lui Kaka şi Cristiano Ronaldo! Mare parte dintre cluburile spaniole cum-pără. Şi au cu ce.

În primul rând, politica fiscală în Spania este mai relaxată. Aici, stranierii sunt scu-tiţi în primii 5 ani de aproape jumătate din impozit, lor fiindu-le perceput doar un pro-cent de 23 %, faţă de 42 % cât li se percepe autohtonilor! De aceea nu e de mirare când citim că marile vedete care vin de peste hotare încheie, în marea lor majoritate, contracte pe 5 ani. Ce-o fi mai încolo, văd ei! Aici, legile existente protejează politica financiară a cluburilor. Primăriile se implică şi ele, ajutând sub diferite forme cluburile locale. Ceea ce s-a întâmplat la Real Madrid acum 5 ani este sugestiv din acest punct de vedere. Aflată în impas financiar, cu o dato-rie de aproximativ 500 de milioane de euro

(incredibil, nu-i aşa?), Realul a fost ajutată de primăria Madridului, care i-a cumpărat întreaga bază de antrenament cu aceas-tă sumă, după care i-a concesionat-o pe o perioadă de câteva zeci de ani! La noi asta s-ar chema furt din banul contribuabilului, dar la ei legea permite aşa ceva. Altă poves-te, tot cu Real Madrid. Pentru campania de

achiziţii din această vară, noul preşedinte Florentino Perez a apelat la împrumuturi de la bănci, chiar dacă asta a stârnit mâ-nia multora. Cum adică, un om obişnuit se chinuie să contracteze un credit modic, pe perioada asta de criză, dar în acelaşi timp banca acceptă să dea atâţia bani unui club? Da, pentru că băncile respective au cam fost obligate să accepte. Firma de construc-ţii a lui Perez, cea mai mare din Madrid şi a doua din Spania, a rulat anul trecut prin re-spectivele bănci aproximativ 20 de miliarde de euro. Ori, acum, când aceeaşi firmă cere „doar” 200 de milioane împrumut, cum să nu-i dai? Mai ales că a prezentat garanţii beton? Şi mai ales când respectiva firmă,

prin vocea lui Perez, te ameninţă că, dacă nu-i acorzi împrumutul, va lucra pe viitor cu o altă bancă!? Vedeţi cum totul are o explicaţie?

Lăsând însă la o parte Realul, care s-a bucurat mereu de un tratament preferen-ţial, nici celelalte cluburi nu se pot plân-ge. Dimpotrivă. Valencia are o datorie de


aproape 700 de milioane de euro, dar a fost păsuită! Iar banii vin de peste tot: sponsori, încasări pe biletele de meci şi abonamen-te, merchandising, drepturi tv.

Serie A nu mai e de mult „l’ombelico del mondo”

Marea perdantă a ultimilor ani este Seria A, din Italia. Campionatul ţării care dă ac-tuala campioană mondială îşi pierde încet, dar sigur, vedetele. Kaka a ales deja Realul, iar plecarea lui Ibrahimovici este doar o problemă de timp. Nota bene, suedezul fiind la ora actuală, la Inter, cel mai bine plătit fotbalist din lume, cu 12 milioane de euro salariu net anual! Serie A este însă, acum, doar o palidă copie a puternicului campionat din anii 80, când vedete pre-cum Maradona şi Platini erau atrase ca un magnet de fotbalul italian. Astăzi, Il Calcio este în criză mai mult decât oricare dintre celelalte mari puteri europene. Patronii nu mai bagă bani cu lopata, paradisul fis-cal este doar o amintire, iar statul nu ajută aproape cu nimic fotbalul.

Publicul, care altădată umplea arenele, acum preferă să stea departe de stadioa-ne. Una, pentru că biletele de meci sunt foarte scumpe, a doua, pentru că arenele sunt vechi şi nemodernizate, neoferind confortul dorit. Nu există patron care să fi investit măcar un euro în aceste arene. Şi nici n-avea cum să fie altfel, atât timp cât, de exemplu, în Spania stadioanele apar-ţin cluburilor, iar în Italia sunt ale munici-palităţilor. Pentru ce să bag bani dacă nu e proprietatea mea, nu? Nu mai punem la socoteală - referindu-ne tot la arene - es-caladarea fenomenului numit huliganism. Altă dată înţesate de prezenţe feminine şi de copii, acum aceste stadioane primesc aproape exclusiv bărbaţi. Mulţi dintre ei, puşi pe scandal. Lipsa securităţii a taxat drastic bugetul cluburilor. Tocmai aces-te arene doar pe jumătate pline par să fie motivul principal pentru care marile vede-te se gândesc să emigreze în campionate unde interesul publicului este mult mai mare. Italia şi-a pierdut farmecul, e clar. La toate astea a contribuit, şi nu în mică mă-sură, Calciopoli, scandalul de corupţie care a zguduit fotbalul italian în 2006. Titlul mondial din Germania a acoperit pentru

scurt timp mizeria din propria casă, dar re-percusiunile n-aveau cum să nu se vadă. Şi, din păcate pentru italieni, s-a reflectat şi se reflectă cel mai clar în pierderea sau rata-rea aducerii vedetelor, cele care ar putea rechema publicul pe stadioane şi ar putea revigora un organism letargic.

Serie A este considerat actualmente un campionat care merge mai departe din inerţie. Atât cât o mai merge, dacă statul, oficialităţile şi toţi cei în drept nu intervin

urgent. Dacă în Germania, Spania, Anglia, merchandising-ul este înfloritor, în Italia acest sector este aproape mort. Doar câ-teva cluburi reuşesc să scoată profituri fru-muşele din acest sector. Lipsa curajului in-vestitorilor şi al antrenorilor este iarăşi una dintre cauzele pentru care Serie A este criti-cată de fani. Şi se vine cu exemplul Cristiano Ronaldo, pe care Alex Ferguson a avut cu-rajul să-l titularizeze din primul moment, la 18 ani. A riscat, dar a câştigat. Italienii i-au


luat pe Henry, Vieira sau Gourcuff foarte tineri, dar nici Juventus şi nici Milan n-au avut curajul să rişte cu ei.

Poate că, cel mai bun exemplu privind decăderea fotbalului italian este acela că în urmă cu 15 ani un jucător ca Figo sem-na pentru două cluburi odată, Juventus şi Parma. Astăzi, italienii au ajuns să se en-tuziasmeze la venirea lui Diego, fotbalist care n-a urcat vreodată mai sus de Werder Bremen.

Bundesliga are cea mai mare medie de spectatori din Europa

Dacă există un campionat intern care să fi făcut progrese uriaşe în ultimii trei ani, acesta este Bundesliga. Aici cluburile înflo-resc din punct de vedere economic. Nu dau pe afară de bogăţie, dar toate sunt perfect sănătoase din punct de vedere financiar. Asta pentru că statul, prin fisc, a controlat atent şi regulat toate grupările. Nimeni nu are voie să acumuleze datorii peste un anu-mit plafon, pentru că imediat vine fiscul şi pune interdicţie la transferuri, fixează un nivel salarial maxim. Exemplul Borussiei

Dortmund din urmă cu patru sezoane este cel mai bun. Clubul avea datorii de aproape 100 de milioane de euro şi a fost ameninţat cu desfiinţarea. A trebuit să vină cu un plan de criză, de reeşalonare a datoriilor, pen-tru a fi acceptat în continuare. Şi-a vândut vedetele, care aveau salarii mari şi a adus tineri. A strâns cureaua cât a putut, iar as-tăzi este aproape scăpată de datorii. Are şi norocul, e drept, de a avea nişte suporteri trup şi suflet. Când au auzit că Borussia are probleme au dat năvală la abonamente. De 5 ani Dortmund-ul are cele mai mul-te abonamente vândute anual. Adevărat, arena are 80.000 de locuri. Şi este plină la fiecare joc! Anul acesta, o lună şi jumătate înainte de startul noului sezon, clubul sta-bilise un nou record în Germania, reuşind deja să vândă 55.000 de abonamente! În Bundesliga, pentru foarte multe cluburi sumele încasate din vânzările de bilete şi abonamente reprezintă cam 40-50 % din bugetul clubului pe un an.

Banii din drepturile de televizare şi de la sponsori reprezintă alte surse importante de venituri pentru cluburi. De asemenea, exceptând poate Bayern Műnchen, n-ai să vezi club german plătind sume uria-şe pentru transferuri. Cine ştie cum, mai

apare vreo excepţie! Chiar şi aşa însă pu-blicul umple stadioanele. Acestea sunt în marea lor majoritate noi - Mondialul din 2006 a contribuit enorm la acest boom, iar facilităţile acordate fanilor sunt unele first class. Există, după modelul englez, baruri şi magazine înşirate pe culoarele de sub tribune, există locuri de joacă pentru copii, există pachete familiale foarte avantajoase ca preţ.

De multe ori pe soţ îl vezi în tribună savu-rând o bere fără alcool, doamna este la ba-rul de sub tribună cu prietenele, iar copiii îşi fac de lucru la locul de joacă. Atmosfera contribuie din plin la atragerea spectatoru-lui, cluburile reuşind să producă adevărate show-uri în pauzele meciurilor, cu mascote-le lor sau cu majoretele în prim-plan. Oamenii vin la meci ca la un spectacol, iar asta le place. Şi le place atât de mult încât anul trecut Bundesliga a fost întrecerea in-ternă cu cea mai mare medie de spectatori din Europa, 41.000 pe meci! Probabil că ziua în care Germania va face pasul în Top3, detronând Italia în clasamentul celor mai interesante şi mai rentabile campionate de pe continent, este foarte aproape. Şi cum nemţii sunt nemţi, adică fac totul şi bine şi calculat, cu siguranţă că nu se vor opri aici. Deutschland űber alles, nu?


Pe vremuri orice român îşi do-rea să fugă în Germania, acolo unde toţi ştiam că se trăieşte

mult mai bine ca în România. Unii chiar au reuşit să-şi implinească visul, iar printre ei s-au aflat şi nume mari din lumea fotba-lului, gen Marcel Răducanu. Stelistul a dat şi o probă. Nu o probă de joc, aşa cum fac cei mai banali dintre jucători, ci una de foc. Aflat în biroul preşedintelui Borusiei Dortmund, Răducanu l-a convins pe boss-ul nemţilor că merită să fie transferat după ce a făcut câteva jonglerii cu picioarele sale magice. Numai că în loc de minge a folosit

o scrumieră.Marcel Răducanu a reuşit să-i scoată

pe minerii din Dortmund din anonimat, astfel că nemţii şi-au dat seama imedi-at de valoarea fotbaliştilor români. Acest lucru i-a ajutat apoi foarte mult pe Ionuţ Lupescu, Dorinel Munteanu, Ionel Ganea sau Jean Vlădoiu, unii din jucătorii des-pre care nu se poate spune că au ajuns în Bundesliga doar ca să dea o pasă cu latul şi să facă două duşuri. Două cazuri aparte

sunt reprezentate însă de Cătălin Răcănel şi Albert Streit. Primul a rămas în Germania la 14 ani. “Trebuia să fie doar o vacanţă, dar până la urmă m-am stabilit definitiv aici. Am venit în cantonament şI la întoarcere am rămas la o mătuşă. Ea m-a convins că este mai bine pentru mine să nu mă întorc în România. Nu ştiu dacă a avut sau nu dreptate, dar eu mă simt bine în Germania. Poate, dacă m-aş fi întors în ţară aş fi jucat la o echipă din prima ligă”, spune Răcănel,

Cătălin Răcănel, Albert Streit şi Maximilian Nicu fac parte din “colonia” românească ce a cunoscut gloria în fotbalul german. Juniorul lui FC Nűrnberg, Patrick Valleth, nici nu vrea să audă de Mannschaft şi visează la “Deşteaptă-te, române!”

SâNgele apă NU SE fACE

CĂTĂLIN RĂCĂNEL


foarte bun prieten cu Aurel Dumitru, jucă-tor care a trecut pe la Sportul Studenţesc şi Poli Timişoara. Acum Răcănel joacă prin ligile inferioare din Germania. Câştigă la fel de bine precum un fotbalist care activează la o echipă precum FC Braşov sau Universitatea Craiova. Gândeşte la fel ca un neamţ şi nu se predă niciodată. A jucat şi în Bundesliga, la Mainz, dar din cauza unei ac-cidentări cumplite nu a prins decât 7 meciuri în prima ligă germană. “Eu în inimă tot român sunt şi cred că oriunde în lume eşti plecat nu tre-buie să uiţi de unde vii. De aceea nu am accep-tat până acum cetăţenia germană chiar dacă s-a ivit posibilitatea să o obţin. Sunt român şi voi rămâne în inimă mereu aşa”, este mesajul lui Cătălin Răcănel.

În mandatul lui Victor Piţurcă la echipa naţională, presa sportivă a vorbit în dese rânduri despre Albert Streit,

fotbalist născut la Bucureşti şi care a trecut pe la FC Kőln, Eintracht Frankfurt şi Schalke 04. Românul din Bundesliga a atras atenţia ziariştilor, dar la acea vreme selecţionerul l-a considerat mai util pe Daniel Opriţa. Streit, născut în 1980, a fost declarat în urmă cu două sezoane cel mai bun mijlo-caş lateral din Germania. Din păcate, ni-meni de la Federaţia Română de Fotbal nu l-a băgat în seamă în clipele sale de glorie. Pentru a nu avea probleme din cauza nu-melui românesc – Ursachi -, mama a decis ca fiul său se numească Streit, după nume-le său de domnişoară. A vizitat România în urmă cu 4 ani, petrecându-şi aici Crăciunul. Necunoscând Bucureştiul, s-a dat pe mâna şoferilor de taxi din centrul Capitalei, care l-au purtat prin cluburile de noapte.

Anul acesta, Maximilian Nicu, mijlocaşul lui Hertha Berlin, a profitat din plin de ori-ginile sale româneşti şi a obţinut în regim de urgenţă paşaportul care i-a dat dreptul de a evolua sub “tricolor”. Nu a fost folo-sit decât pe finalul meciului cu Austria,

dar actualul selecţioner, Răzvan Lucescu, a anunţat că va conta pe “neamţ” în continu-are. Pe vremea când juca la Burghausen, în liga a doua germană, Nicu era tare cumpă-tat. Conducea un Opel Astra, maşină desti-nată clasei de jos în Germania şi mergea să-şi alimenteze automobilul în Austria, acolo unde combustibilul este mai ieftin cu 20 de cenţi pentru fiecare litru. Părinţii săi au crezut tot timpul în talentul lui Maximilian şi au îndrăznit să-l compare cu Zidane încă de pe vremea când fiul lor era un anonim. Timpul avea să le dea dreptate. Nicu este acum unul dintre cei mai buni jucători cu profil ofensiv din Bundesliga, iar suporterii echipei naţionale a României văd în el un ti-tular incontestabil sub comanda lui Răzvan Lucescu.

Iată că naţionalismul nu dispare nicioda-tă, semn că sângele apă nu se face. Puştiul Patrick Valleth, legitimat la FC Nurnberg, cu tată român şi mamă pe jumătate româncă a refuzat “naţionala” de juniori a Germaniei pentru a evolua pentru România.

MAXIMILIAN NICU

ALBERT STREIT

băIeţII RăI DIN PREMIER LEAGUE


La 15 ani a fost înregimen-tat în Academia de juniori a lui Manchester City după ce dădu-

se semne evidente de talent la juniorii lui Cobh Ramblers (liga a 3-a irlandeză), forma-ţie pentru care jucase şi tatăl său, Michael.

La 19 ani, Stephen a făcut pasul spre prima echipă a „Cetăţenilor”, debutând în Premier League în septembrie 2005, contra lui Bolton. O lună mai târziu a jucat pentru prima oară ca titular şi a fost ales omul me-ciului cu Everton. După alte 6 partide ca ti-tular şi golul marcat din voleu cu stângul în victoria 1-0 cu Sheffield United a primit un nou contract şi un salariu substanţial mărit.

În paralel cu ascensiunea de la club a venit şi cea de la naţionala Irlandei. A jucat pe rând pentru selecţionatele sub 15, sub 16, sub 17 şi sub 18 ani. La tineret a prins un singur meci fiindcă la 20 de ani a şi făcut pasul spre prima reprezentativă a Irlandei. În primăvara lui 2006 a debutat în naţionala condusă de Steve Staunton, iar în toamnă a marcat primul gol într-o înfrângere 5-2 în faţa Ciprului. În februarie 2007 a salvat Irlanda de la o mare ruşine, înscriind în mi-nutele de prelungire golul victoriei în faţa modestei reprezentative a statului San Marino.

Până aici nimic neobişnuit, banala

poveste a unui puşti talentat care reuşeşte să-şi găsească drumul în viaţă cu ajutorul fotbalului. Venit relativ uşor, cu mult talent şi fără cine ştie ce eforturi, succesul nu e întotdeauna gestionat cum trebuie. Nici Stephen Ireland n-a ştiut cum trebuie s-o facă şi s-a ajuns la incredibila istorie de mai jos.

În septembrie 2007, preliminariile Euro 2008 intraseră pe ultima sută de metri. Irlanda urma să dispute o dublă decisivă pentru calificarea la turneul final în Slovacia (pe 8 septembrie) şi apoi crucialul meci în Cehia (pe 12 septembrie). Cu deja 3 goluri marcate în preliminarii, Ireland era golgete-rul şi unul dintre cei mai importanţi jucători ai Irlandei. Stephen s-a prezentat la reunire, a făcut deplasarea la Bratislava cu lotul, a intrat titular şi a deschis scorul în minutul 7. Al 4-lea său gol în 6 meciuri la naţională. Marcase mai mult decât vedetele Robbie Keane şi Kevin Doyle. Era regele Irlandei. Totul îi mergea din plin şi i-ar fi mers şi mai bine dacă Marek Cech, prietenul nostru de la începutul materialului, n-ar fi egalat pen-tru Slovacia în minutele de prelungire.

După meci, selecţionerul Steve Staunton şi medicul echipei l-au chemat afară din vestiar. Tocmai primiseră un telefon de la Jessica, prietena lui Stephen, care i-a anun-ţat că îi murise bunica. I-au dat vestea cât de blând au putut. Ireland a fost şocat.

Patricia Tallon, bunica din partea mamei, îl crescuse până la vârsta de 5 ani în Cork. A pus imediat mâna pe telefon şi a sunat-o pe Jessica. Plângând, fata i-a spus că a suferit un avort spontan, că se simte singură, că îl vrea lângă ea şi că a inventat povestea cu bunica pentru ca oficialii federaţiei irlande-ze să-l lase să vină acasă.

Stephen nu numai că n-a dezvăluit ime-diat minciuna, dar a şi intrat în joc. A doua zi dimineaţă, duminică, se urca într-un avi-on privat închiriat de federaţia irlandeză pe cheltuiala ei şi s-a întors la Jessica. Luni a primit un telefon din Praga de la selecţi-onerul Staunton. Cei de la federaţie toc-mai descoperiseră că Patricia Tallon trăia bine mersi la Dublin. Luat pe nepregătite, Stephen a inventat pe loc o altă poveste. „Nu de bunica din partea mamei era vor-ba, ci de bunica din partea tatalui, Brenda Kitchener din Londra”, a întors-o Stephen.

Miercuri seară, fără Ireland, Irlanda a pierdut la Praga cu 1-0 şi o dată cu meciul şi şansele de calificare la Euro 2008. Joi dimi-neaţă s-a descoperit că şi Brenda Kitchener e vie şi nevătămată. Prins din nou cu min-ciuna, Stephen a inventat altceva: unul din-tre bunicii săi fusese căsătorit de două ori şi era vorba de prima sa soţie. Pentru presa britanică a fost floare la ureche să demon-teze şi această poveste. Furios, Staunton a decis să nu-l mai convoace până la finalul

Gogoşi irlandezeDupă cum i-o spune şi numele, Stephen Ireland e irlandez. Deşi nu e neapărat obligatoriu, dovadă că Marek Cech, fundaşul lui West Brom, e slovac. Ca orice irlandez care se respectă, Stephen a ajuns de timpuriu la un club din Anglia.


preliminariilor. „Dacă ne spunea adevărul am fi procedat la fel, l-am fi lăsat să plece, nu trebuia să ne mintă. Un avort spontan e un motiv foarte serios. A dat dovadă de imaturitate”, a declarat Staunton.

End of story? Nicidecum. Întors de la naţională, Stephen nu s-a prezentat nici la antrenamentele echipei de club, Manchester City. Motivul? Trebuia sa pregătească funera-liile, aşa că s-a învoit de la meciul cu Aston Villa din dumi-nica următoare. Când s-a descoperit adevărul, managerul Sven Goran Eriksson s-a făcut foc şi pară şi i-a spus în presă că e un prost. Apoi l-a ţinut câteva meciuri pe bară.

Dar adevărata pedeapsă a venit de la fanii irlandezi. Trădaţi de omul pe care-l văzuseră drept viitorul lider al echipei naţionale l-au criticat atât de tare pe forumuri, site-uri de sport şi bloguri încât de atunci Ireland refu-ză să mai răspundă la convocări. Deşi noul selecţioner, Giovanni Trapattoni, l-ar vrea în lot, ba chiar l-a trimis pe asistentul său, Liam Brady, fostul mare jucător al Irlandei, să discute cu Stephen şi să-l înduplece. De teama supor-terilor, Ireland nu acceptă. „Să stea cu Jessica, n-avem ne-voie de mincinoşi”, spun fanii. Şi Stephen n-a jucat nici un meci în preliminariile pentru Mondialul din Africa de Sud.

Controlat la părPrin pub-urile Irlandei se vorbeşte că ar mai exista un

motiv pentru care Stephen Ireland refuză să mai vină la naţională. La începuturile carierei sale, Stephen era tuns zero. Nimic neobişnuit, mulţi tineri adoptau acest look la mijlocul anilor 90 şi o mai fac şi acum. Ulterior s-a aflat că omul nostru are o problemă cu calviţia timpurie. Exact în perioada în care juca meci de meci la naţională şi-a fă-cut apariţia la o reunire cu o claie de păr în cap. Dăduse de bani şi îşi făcuse un implant de păr. După unul dintre antrenamente, în vestiar, veteranii din lot l-au prins, l-au pus la podea şi au început să-l tragă de păr. Robbie Keane, Shay Given, John O’Shea, Kevin Kilbane, Andy Reid şi cei-lalţi voiau să verifice dacă era părul lui sau purta perucă. Evident că puştiului de 20 de ani nu i-a căzut deloc bine. Astăzi, Stephen Ireland e din nou chel, dar şi-a lăsat bar-bă, a fost ales de fanii lui City jucătorul sezonului recent încheiat şi a semnat prelungirea contractului cu alţi 5 ani pentru un salariu evident superior.

Pink SupermanPortretul lui Stephen Ireland n-ar fi complet dacă n-am

adăuga alte două întămplări. Prima datează de la începu-turile sale la Manchester City. După ce a înscris din voleu singurul gol al victoriei contra lui Sunderland, Ireland a sărbătorit reuşita într-un mod care a lăsat mască asistenţa: şi-a dat jos şortul pentru a arăta o pereche de boxeri cu Superman. Mesaj subliminal: eu sunt Supermanul lui City. A doua, vine după ce puştiul a mirosit gloria: şi-a vopsit în roz masca şi jenţile de la Range Rover-ul său negru şi aşa a apărut la un antrenament.

Patru oraşe luptă pentru organizarea Jocurilor Olimpice de vară din 2016. Tokyo, Chicago, Madrid şi Rio de Janeiro vor afla pe 2 octombrie, la finalul Sesiunii Comitetului Internaţional Olimpic de la Copenhaga, dacă dosarul lor de candidatură a avut sau nu succes în faţa membrilor CIO.

PATRU PENTRU UN LOZ MARE

DESTINAŢII SPORTIVE


Jocurile olimpice reprezintă cel mai important eveniment spor-tiv al planetei. Ceea ce era reînviat

din Antichitate, la Atena 1896, la iniţiativa Baronului Pierre de Coubertin, a devenit în-tre timp o afacere profitabilă pentru toate părţile. Uriaşul festival sportiv programat o dată la fiecare patru ani aduce beneficii enorme comunităţii organizatoare, regiunii şi ţării din care aceasta face parte. Costurile enorme sunt justifi-cate, deoarece moş-tenirea pe care o lasă odată încheiată com-petiţia este una de durată.

Cu atât mai impor-tantă devine lupta pentru organizarea unui astfel de festi-val, la care partici-pă peste 10.000 de sportivi şi care atra-ge milioane de tu-rişti. Tocmai datorită grandorii şi comple-xităţii pregătirii eveni-mentului, Comitetul Internaţional Olimpic atribuie dreptul de găzduire cu şapte ani înaintea ceremoni-ei de deschidere. La începutul lui octom-brie, va fi anunţat numele metropolei care va beneficia de aceste onoruri în vara lui 2016.

Patru sunt localităţile rămase în luptă, după ce iniţial numărul celor care-şi anun-ţaseră intenţia se apropiase de 30. Oficial, în cursă au fost implicate şapte oraşe. Capitala Azerbaijanului - Baku, cea a statu-lui Qatar – Doha, şi cea a Cehiei – Praga, au fost eliminate. Au rămas Chicago, Madrid, Rio de Janeiro şi Tokyo, în ordine alfabetică.

Al doilea trimestru din 2009 a consem-nat vizitele membrilor Comisiei de Evaluare CIO. Echipa de experţi prezidată de ma-rocanca Nawal el Moutawakel va repeta paşii efectuaţi în urmă cu patru ani, când Londra, Madridul şi Parisul rămâneau în cursa finală. Cu o lună înainte de alegerile programate pe 2 octombrie, Comisia va da

publicităţii raportul tehnic. Deocamdată, vizitele efectuate au adus note foarte bune pentru Tokyo (8,3) şi Madrid (8,1), bune pentru Chicago (7) şi Rio de Janeiro (6,4).

„Uniting our worlds”Tokyo va încerca să găzduiască pentru

a doua oară Jocurile de vară, după ediţia din 1964. Capitala Japoniei mai fusese de-semnată o dată drept organizatoare, în

1940, însă izbucnirea Celui de-al Doilea Război Mondial a împiedicat atunci desfă-şurarea competiţiei.

Tokyo şi-a propus acum organizarea “celei mai compacte şi eficiente ediţii a Jocurilor Olimpice” din toate timpurile, în decorul excepţional al ţărmului. Urmând exemplele Barcelona 1992 şi Londra 2012, japonezii şi-au îndreptat atenţia asupra unei zone utilizate în mod normal pentru activităţi industriale şi de transport, pentru a o reabilita, prin construcţia de locuinţe, spaţii comerciale şi zone de divertisment, pe un teren recuperat din apele Golfului Tokyo. Întrecerile de călărie, caiac-canoe şi alte evenimente sportive vor avea loc pe o

insulă împădurită “Umi no mori” (Pădurea de pe mare).

Cheltuielile efectuate pentru candidatu-ră sunt estimate la aproximativ 50 de mi-lioane de dolari. Fondurile sunt asigurate de municipalitatea Tokyo, în proporţie de 30%, restul urmând a fi atras din sectorul privat. Va exista o garantare financiară na-ţională în privinţa depăşirii anumitor pla-foane bugetare, la investiţiile în infrastruc-tură. Veniturile estimate din organizarea


Jocurilor Olimpice se ridică la 1,6 miliarde dolari.

Exceptând Tokyo 1964, Japonia a mai găzduit în câteva rânduri ediţii ale Jocurilor Olimpice, de fi-ecare dată iarna, la Sapporo 1972 şi Nagano 1998.

„Hola everyone”madridul este una din pu-

ţinele capitale europene impor-tante care nu a găzduit nicioda-tă Jocurile Olimpice. Metropola iberică a mai candidat în două rânduri, pentru ediţiile din 1972 şi 2012. După ce în 1992 a adus Jocurile în oraşul său natal, la Barcelona, fostul Preşedinte CIO Juan Antonio Samarranch şi-a oferit ajutorul în aducerea marii competiţii în capitala Spaniei.

Conform planurilor organizato-rilor, întrecerile se vor desfăşura în două zone. Cea estică va găz-dui Stadionul Olimpic, Centrul Acvatic, sa-tul olimpic, Arena Telefonica şi Complexul Expoziţional IFEMA (opt sporturi, plus cen-trul de presă). În zona limitrofă râului vor avea loc întrecerile de canotaj, volei pe pla-jă, tir cu arcul, ciclism, tenis, pentatlon mo-dern, triatlon, călărie şi gimnastică ritmică. Odată încheiate Jocurile de vară, zona a doua se va transforma în parc public, un loc unde vor fi organizate evenimente sporti-ve, culturale şi muzicale.

Printre competiţiile sportive importante găzduite de Madrid se numără finala Cupei Mondiale la fotbal 1982 sau Cupa Mondială la atletism 2002. În fiecare an, aici este programat finişul în Turul ci-clist al Spaniei – La Vuelta.

Foarte important este şi spri-jinul masiv din partea populaţiei de care se bucură candidatura iberică. Un sondaj de opinie a relevat că 92,6% dintre madri-leni sunt de acord ca oraşul lor să găzduiască marea competiţie, iar 25.000 de voluntari s-au înscris deja pe liste, pentru a ajuta la buna desfăşurare a întrecerilor. În plus, Comitetul de candidatură a atras deja 60 de parteneri din do-meniul corporativ.

„Let friendship shine”

chicago beneficiază de pe urma spriji-nului a trei state americane. Illinois, Indiana şi Wisconsin au participat cu succes la candidatura din Statele Unite, marea me-tropolă fiind preferată oraşelor Houston,

Los Angeles, Philadelphia şi San Francisco. Planurile de candidatură prevăd utilizarea parcurilor districtuale pentru găzduirea competiţiilor, alături de alte arene deja cunoscute, ca Soldier Field şi McCormick Place.

Chicago a mai cunoscut câteva experien-ţe olimpice. În 1901, oraşul a fost ales în una-nimitate de CIO pentru a găzdui Jocurile din 1904, însă competiţia a fost mutată mai la sud, în Saint Louis, pentru a coincide


cu Expoziţia Universală. Metropola a mai candidat în două rânduri la organizarea Jocurilor, în 1952 şi 1956, fără succes însă.

Acum, organizatorii şi-au propus ca 22 din cele 27 de baze olimpice să fie ampla-sate în patru zone, aflate la maxim 15 km de satul olimpic. Cinci noi baze şi alte 11 baze temporare vor fi construite pentru buna derulare a evenimentelor. Costurile candi-daturii, estimate la 50 de milioane de dolari, vor fi suportate de sectorul privat, în timp ce sumele necesare realizării infrastructurii vor fi suportate din bani publici, de la buge-tul guvernamental.

Primele costuri estimate converg către suma de 5 miliarde de dolari, din care 1,1 miliarde sunt necesare pentru amenaja-rea satului olimpic şi alte 366 de milioane de dolari pentru construcţia temporară a unui stadion olimpic de 80.000 de locuri, în Washington Park. Proiectul de buget nu se compară însă cu costurile Jocurilor Olimpice de la Beijing, estimate a se fi ridi-cat la astronomica sumă de 40 de miliarde de dolari. În plus, organizatorii nu omit ex-perienţa nefericită de la Atena 2004, când bugetul de cheltuieli iniţial esimat la 2,4 mi-liarde de dolari a ajuns în fapt la 9 miliarde!

Printre susţinătorii de marcă ai can-didaturii americane se numără însuşi

preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, fost senator de Illinois, Michael Jordan, ma-rea vedetă a echipei de baschet Chicago Bulls din anii ’90, Michael Phelps, înotătorul american câştigător a opt medalii olimpice de aur la ediţia Beijing 2008, sau vedeta de televiziune Oprah Winfrey.

„Live your passion”rio de Janeiro revine în prim plan,

după tentativele eşuate din 1936, 1940, 2004 şi 2012. Niciodată, în istoria de pes-te un secol a mişcării olimpice moder-ne, America de Sud nu a găzduit Jocurile Olimpice. De altfel, este singurul continent rămas în afara marii competiţii. Gazdele din Brazilia aduc drept argumente în favoa-rea candidaturii lor organzarea cu succes a Jocurilor Panamericane din 2007 şi deja existenţa infrastructurii necesare bunei desfăşurări a Cupei Mondiale de fotbal, eveniment programat în 2014.

Conceptul candidaturii Rio de Janeiro 2016 este bazat pe patru principii – ex-celenţă tehnică, experienţa evenimen-telor anterioare, transformare şi spriji-nul mişcărilor olimpice şi paralimpice. Finanţarea este asigurată de cele trei nive-luri ale Guvernului brazilian, incluzând aici

asigurarea securităţii, a serviciilor medicale, vamale, de transport şi imigraţie.

Rio de Janeiro propune organizarea tuturor evenimentelor sportive în limite-le oraşului, cu excepţia turneului olimpic de fotbal, ale cărui meciuri se vor disputa şi la Belo Horizonte, Brasilia, Salvador şi Sao Paulo. Vor exista patru zone olimpice – Barra (cu satul olimpic, Centrul interna-ţional de transmisiuni şi Centrul de presă), Copacabana, Deodoro şi Maracana. Satul olimpic va oferi 8.856 de camere celor pes-te 17.700 de sportivi şi oficiali. Complexul va beneficia şi de un Centru de antrena-ment, de un parc şi de plaja olimpică.

O dată la fiecare patru ani, Jocurile Olimpice reprezintă un eveniment unic prin amploarea spectacolului. Interesul pentru organizarea unei astfel de competi-ţii este uriaş, deoarece de multe ori anunţul localităţii care va găzdui întrecerile repre-zintă doar începutul unei perioade de revi-riment economic şi social al întregii zone. Pe 2 octombrie 2009, încă un oraş va ajun-ge pe lista selectă a celor care organizează marea competiţie. Cum o astfele de decizie a dovedit că prevede evoluţii socio-econo-mice şi are şi o dimensiune politică, numele „aleşilor” va fi un bun indiciu asupra evolu-ţiei lumii in următorii ani.

INTERVIU

„Game, set şi meci” - cuvinte care o vor urmări toată viaţa. La începutul anului a susţinut un meci important, iar punctul decisiv a fost un as impecabil. Trofeul obţinut - preşedinţia Federaţiei Române de Tenis. Pe cartea de vizită a Ruxandrei Dragomir stă scris „a acţiona, a gândi, a rezista”.


Ai avut şansa ca în acest an să urci pe o scenă pe care să interpretezi 4 roluri: pre-şedinte de federaţie, căpitan nejucător al echipei României la Cupa Federaţiilor, soţie şi mamă, fiecare dintre ele având o partitu-ră şi un registru de interpretare complet şi complex...

În curând vor fi numai 3 roluri pentru simplul motiv că un cumul de funcţii nu este bine venit. Va trebui să renunţ la funcţia de căpitan al echipei naţionale, cu mare părere de rău pentru că împre-ună cu fetele aveam o strategie şi un ideal comun: să ne calificăm în grupa mondială. Eu nu voi mai fi căpitanul lor, însă sunt în tratative cu irina Spârlea şi rămâne de văzut dacă va accepta. Sunt în continuare preşedintele Federaţiei,

soţie şi mamă a doi copii - Filip şi Diana. În momentul când ajung acasă devin un alt om. ultimele 4 luni au reprezentat o perioadă foarte încărcată în viaţa mea. mi-am propus să pun pe picioare o nouă structură la Federaţie şi să facem o echi-pă nouă pentru a ne atinge obiectivele pe care ni le-am propus în campania pentru alegeri.

Ai spus un cuvânt magic: alegeri. A fost o luptă pentru preşedinţie cu 5 bărbaţi. În final ai obţinut 87 voturi pro şi 70 contra, demonstrând că poate exista o egalitate de gândire şi un echilibru de forţe. Ai fost o surpriză pentru unii!

lupta a fost dură, nu ştiu cât de cu-rată, pentru că ştim cu toţii că au fost

preferinţe şi preferinţe, poate mai puţin pentru mine, în afara celor care au votat. S-a văzut clar că aceia care au votat au făcut o alegere şi voturile s-au dus către preferatul lor. Dacă vorbim despre sus-ţinători sau despre susţinătorii cei mai importanţi, din nou ştim cu toţii cine pe cine a susţinut. Eu nu înţeleg de ce această diferenţă între un bărbat şi o fe-meie, pentru că nu vorbim aici de forţă fizică, unde e evident că un bărbat, chiar dacă nu se antrenează, întotdeauna este mai puternic decât o femeie foarte bine antrenată. În ceea ce priveşte par-tea de conducere, cu toţii am făcut sau facem parte din acelaşi fenomen. Ori eu am crescut în fenomenul tenis, deci, nu cred că cineva mă poate acuza că nu mă


pricep la sportul acesta sau că nu aş pu-tea conduce. Până la urmă nimeni nu se naşte învăţat. unele lucruri le poţi prin-de pe parcurs sau dacă într-adevăr ai calităţi de conducător cred că poţi face faţă cu brio. Şi dacă ai fost un jucător bun de mic şi ai avut o carieră de succes, nu văd de ce nu ai putea fi un bun mana-ger, după ce ţi-ai încheiat activitatea. Eu nu pot vorbi la superlativ despre mine pentru că până la urmă timpul le va re-zolva pe toate şi probabil la final se va stabili dacă am putut face faţă acestor provocări. Este un nou început pentru mine, este ceva total diferit faţă de ceea ce am făcut până acum, însă ţinând cont de faptul că sunt în acelaşi domeniu sunt obişnuită. Cred că nu mai are nici o

relevanţă să ne întoarcem în tre-cut. important este ca s-au termi-nat cu bine acele alegeri. am avut şi o adunare Generală ordinară unde am prezentat membrilor afi-liaţi şi cele două rapoarte de audit pe care le-am primit de la firmele de audit intern şi audit extern. rămâne ca eu să încerc să realizez toate obiectivele pe care mi le-am propus.

Îţi propun să facem acum, la aproape 4 luni de la investirea ta, o ecografie în 3D – roşu, galben şi al-bastru - a activităţii de la Federaţia Română de Tenis. Întâi zona roşie – probleme, surprize neplăcute....

În primele luni de mandat am resimţit o presiune destul de mare. am avut sentimentul că nu sunt foarte bine venită în aceas-tă lume de conducători, însă în scurt timp am demonstrat că am capacitatea de a conduce şi totul decurge conform programului pe care l-am stabilit. Doi: nu m-am aşteptat să găsesc atât de multă dezordine, cu care eu nu am fost obişnuită. nu m-am gândit că ar putea fi atâta lipsă de transparen-ţă. Însă cele două rapoarte de au-dit au scos multe lucruri la lumină. a trebuit să arăt membrilor afiliaţi situaţia exactă în care am preluat Federaţia, şi toate acestea le înca-drez la dezamăgiri.

Urmează culoarea galbenă a „ecografiei”; să o încadrăm la capitolul ameliorări.

a fost o coincidenţă foarte fericită pentru mine ca odată cu preluarea man-datului să începem să avem rezultate. Eu sunt foarte sinceră şi la foarte multe interviuri am fost întrebată despre re-zultatele jucătorilor noştri şi spun aşa: nu mă identific cu ele, pentru că practic nu am făcut nimic, chiar nu am apucat să ajut cu ceva. Poate că am generat o stare de bine, de suflu nou, şi în mod special pentru fete deoarece eu am fost acolo, foarte aproape, lângă ele; nu le-am antrenat niciodată în particu-lar, dar am fost căpitanul lor de echipă. Întotdeauna am ţinut o legătură strân-să cu ele şi cred că şi ele la rândul lor au

fost oarecum mulţumite sufleteşte că a venit o schimbare. Şi pentru băieţi e ace-laşi lucru. Practic am crescut cu Victor Hănescu, am fost aproape aceeaşi gene-raţie, ne-am antrenat pe aceleaşi tere-nuri. De asemenea, cred că schimbarea a fost binevenită şi pentru ei. Cam aceasta a fost partea de mijloc, de ameliorare a atmosferei.

Albastrul este o culoare care clar te duce cu gândul la realizări.

realizările cele mari nu au venit încă. Vorbim de o perioadă destul de scurtă de timp, dar numai pentru simplul fapt că am putut pune ordine în toate actele de la contabilitatea Federaţiei e un pas înainte. apoi am semnat un contract cu firma de marketing sportiv Kick Off, în care eu am încredere şi consider că pu-tem face lucruri foarte bune împreună. De asemenea, am semnat un protocol cu Primăria Sectorului 1, cu dl. Chiliman, pentru reconstrucţia fostului Tenis Club Bucureşti, de lângă parcul Operei, pri-mind un sprijin important. E vorba de 3,5 milioane euro. Pentru mine acesta e chiar un succes! Ştiu că de vreo 8 ani de zile cei din Federaţie se chinuiau să facă acest parteneriat. Eu am reuşit. Chiar sunt mândră pentru că e o reali-zare foarte mare. În curând, undeva la jumătatea verii, poate ne şi apucăm de proiect, pentru că el deja există. Sper ca prima parte să se finalizeze până la sfârşitul anului. E un proiect amplu cu o sală cu 4 terenuri şi un teren central. În această situaţie de criză financiară noi am reuşit să creştem salariile oame-nilor, iar pentru foarte mulţi aceasta a fost o surpriză plăcută. Eu consider că numai aşa poţi să motivezi oamenii, să le facă plăcere că sunt parte din echipă şi să le arăţi respect pentru munca lor. Dacă oamenii sunt mulţumiţi şi fericiţi la locul de muncă, atunci totul se realizea-ză mult mai uşor şi mai repede. Ţelurile mele sunt pe termen mediu sau lung. nu am promis nimic în perioada imediat ur-mătoare alegerilor, deci , totul a început să se vadă după 3-4 luni.

În momentul în care ai venit la conduce-rea Federaţiei ce ţi-ai propus să schimbi la nivel organizatoric?

acum avem o nouă organigramă, însă


nu putem face foarte multe pentru că noi încă funcţionăm după statutul ac-tual. Sunt capitole pe care vrem să le schimbăm şi să le adaptăm noilor cerin-ţe. am vorbit foarte mult despre asta pe timpul campaniei. aşa cum spuneam şi la începutul interviului, despre cumulul de funcţii, în momentul de faţă mi-ar permite să fiu şi preşedintele Federaţiei şi căpitanul echipei, dar nu mi se pare corect. acest cumul de funcţii m-ar face să mă îndrept către partea feminină, ori, dacă sunt preşedintele Federaţiei sunt şi pentru tenisul feminin cât şi pentru cel masculin. Înainte aveam antrenorii şi că-pitanii de la Cupa Davis care erau şi vice-preşedinţi, iar tenisul se înclina mai mult spre partea masculină. Era evident că fără să îşi dea seama făceau acest lucru. a fost un exemplu, pentru că în toamnă ne-am propus să avem o altă adunare

Generală extraordinară şi să schim-băm câte ceva din statutul actual. la adunarea de acum o lună am vorbit de aceste modificări de statut, care au fost aprobate de către adunarea Generală şi acum se lucrează la viitorul statut şi eu sper să îl schimbăm.

În situaţia actuală marcată de criza finan-ciară cum vei convinge sponsorii să inves-tească în tenis şi nu în alt sport care poate oferi eventual o şi mai mare expunerea me-dia? Sunt convinsă că cele 2,6 milioane de lei de la bugetul Ministerului Tineretului şi Sportului nu sunt suficiente ca să derulezi proiecte.

nu sunt suficiente, dar sunt bine veni-te şi iată că încă primim acest sprijin din partea ministerului. Din fericire pentru noi, tenisul este un sport frumos pe care îl practică atât tinerii cât şi cei în vârstă

şi care ar putea atrage sponsorii ca un magnet, dacă ai programe interesante. E adevărat că trăim într-o perioadă de criză financiară şi economică. acum ră-mâne de văzut cât de bine reuşim noi să promovăm produsul tenis prin jucătorii pe care deja îi avem. Expunerea media la tenis devine din ce în ce mai mare dacă ai performanţă. În momentul de faţă noi avem o performanţă mult mai bună decât am avut-o acum 5 sau 10 ani, când eu, irina Spârlea sau Cătălina Cristea ne-am lăsat de tenis şi andrei Pavel era într-o formă excelentă. Deci, avem norocul ca sportivi minunaţi pe care îi avem azi să aibă rezultate de marcă. am semnat acel contract cu fir-ma de marketing sportiv pentru că am simţit că este nevoie de aşa ceva. Eu nu vreau să spun că mă pricep la toa-te. Dimpotrivă, eu vreau să îmi creez o echipă care să ştie foarte bine ce are de făcut, iar responsabilităţile să fie împăr-ţite. Şi cu siguranţă această firmă ştie să trateze şi să negocieze mult mai bine un contract cu companiile care sunt dispu-se să îşi asocieze imaginea cu sportul te-nis. Cred că şi acesta este un pas extrem de important. Sperăm ca prin această companie de marketing să atragem sponsorii către tenis.

Care sunt sursele de venit suplimentare pentru FRT, de unde ar putea să mai vină bani?

Centrul naţional de Tenis este un loc care aduce bani. Există contracte atât pentru amatori, iubitori ai tenisului, cât şi pentru sportivii care nu sunt în lot. Sportivii legitimaţi beneficiază de un preţ foarte special – nicăieri în Bucureşti sau în românia nu găseşti terenuri cu un astfel de preţ ca la CnT. În momen-tul de faţă putem spune că este chiar un sponsor pentru Federaţia română de Tenis. Este bine. ne putem oarecum

RUXANDRA DRAGOMIR ILIE• născută la Piteşti, pe 24 octombrie 1972• jucătoare de tenis în perioada 1979 – 2004• Turnee WTA : 4 titluri la simplu, 5 titluri la dubluCea mai înaltă poziţie în clasamentul mondial : - nr.15 la simplu / 25 august 1997- nr.21 la dublu / 25 august 1997• din 2009 preşedinte Federaţia Română de Tenis


autofinanţa. Bineînţeles că orice altă sursă de bani este bine venită. ar fi mai uşor pen-tru noi să trecem mai repede la etapa urmă-toare, la ceea ce ne-am propus.

Eşti o femeie la putere. Alături de Elisabeta Lipă, Irina Deleanu sau Carmen Tocală conduci una dintre Federaţiile cu tradiţie din România. Care este viziunea ta pentru un tenis modern?

Tenisul este deja modern în românia, ţi-nând cont de faptul că în momentul de faţă avem 5 jucătoare în prima sută. Este o per-formanţă foarte mare pentru tenisul româ-nesc. Victor Crivoi a intrat în prima sută de jucători şi este acolo lângă Victor Hănescu, care şi-a atins cel mai bun loc în clasament. Deci, oricum tenisul este pe o traiectorie as-cendentă. Totul a decurs oarecum de la sine, chiar dacă performanţele jucătorilor din ziua de azi nu se datorează 100% Federaţiei, pen-tru că nu am avut un program sau un proiect bine stabilit. mai mult, succesul jucătorilor se datorează familiilor lor sau antrenorilor pe care i-au avut. Îmi doresc multă transpa-renţă, programe tehnice şi de management, inclusiv organizarea unui Comitet director format din reprezentanţi din fiecare regiune de dezvoltare a ţării.

Dacă se porneşte de la bază prin atragerea co-piilor spre terenurile de tenis sau prin selecţii în şcoli, se mai poate revigora sportul alb la nivel naţional? Mai este vreo şansă? Să nu uităm că tenisul este un sport scump.

Bineînţeles că eu îmi doresc să pun pe picioare o nouă structură, să creez un nou sistem care să îi ajute pe copiii şi juniorii foarte buni, din punct de vedere strategic şi material; dacă nu îi ajuţi financiar atunci le este foarte greu. Sunt obiectivele pe care mi le-am propus şi nu sunt complicate. Eu am beneficiat de acest sistem în urmă cu 20 de ani. Să nu uităm că eu m-am mutat de la Piteşti şi am crescut în Bucureşti. am locuit la Centrul olimpic, împreună cu toţi marii campioni din acea vreme, incluzându-i pe nicu Vlad, Elisabeta lipă, toate gimnastele bune. Stăteam cu toţii în cantonamente, am crescut acolo. În ultimii ani, acest sistem nu a mai fost o modă. Federaţia nu a mai spri-jinit copiii sau juniorii foarte buni care nu erau din capitală şi din această cauză, poate, aceştia s-au pierdut pe drum. Eu îmi doresc să pun din nou pe picioare această structură şi cu siguranţă voi reuşi. În primul rând tre-buie să investeşti sufleteşte şi dacă vrem o


bază solidă trebuie să investeşti finan-ciar. Deci, avem nevoie de acel buget. acum vrem să ne bazăm din nou pe pre-gătirea centralizată şi descentralizată. Prima va fi pentru cei ce vor dori să se mute în Bucureşti - cred că vor fi destul de puţini, iar pentru a doua alocăm un buget exclusiv pentru acel jucător care va avea şansa să rămână în sânul famili-ei, să se antreneze cu antrenorul care l-a crescut şi descoperit şi va veni la pregă-tirile de lot care vor fi de câteva ori pe an

– două sisteme de pregătire eficiente. Campionatele naţionale ar putea deveni criterii de selecţie pentru loturile naţio-nale. Trebuie să le acordăm din nou res-pectul cuvenit. Chiar dacă sunt premii importante, promovarea unui campion naţional a lăsat de dorit, până acum.

Şi tu ţi-ai început ascensiunea în tenis tot aşa. Cel care a pus bazele carierei tale a fost Leonte Ianovschi...

O persoană foarte specială în viaţa mea. m-a antrenat de la 7 ani până la 15 ani când m-am mutat în Bucureşti. Dacă dânsul nu ar fi existat poate că eu nu aş fi făcut tenis de performanţă. Pentru că în acea perioadă s-a ocupat exclusiv de mine şi a făcut tot posibilul să mă înve-ţe cum să ajung o jucătoare de succes, cu siguranţă îi voi mulţumi toată viaţa.

Dacă eu îmi voi deschide o şcoală sau un club de tenis, prioritatea mea numărul 1 va fi Piteşti şi leonte ianovschi ar fi cel pe care l-aş implica în acest proiect. Dacă sunt aici unde sunt îi datorez totul şi familiei mele, şi în mod special tatălui meu care m-a dus la tenis. a fost şi va

rămâne poate cea mai importantă per-soană din viaţa mea. la fel şi mama mea pentru că o bună parte din carieră mama m-a însoţit în turnee.

Ştiu că ai un proiect ambiţios - Ziua naţi-onală a tenisului.

ne-am gândit să începem cu Centrul naţional de Tenis şi centrele care depind mai mult sau mai puţin de Federaţie. Cluburile care vor dori să participe la acest eveniment sunt binevenite - vom

avea o zi deschisă pentru tenis. Oricine va dori să participe la programul nostru se va înscrie şi nu va plăti nimic. O zi în-tr-un an vom avea o mare festivitate a tenisului la oricare dintre cluburile dis-puse să ni se alăture. Este o modalitate de promovare a tenisului, care a început


să fie prezent pe multe canale media şi stârneşte mult interes. De pildă, pe 21 septembrie începe un turneu foarte bun şi cunoscut Openul BCr. Este un turneu privat. În măsura în care ni se va cere sprijinul, Federaţia se va implica şi va fi alături de organizatori.

Cum caracterizezi tenisul mondial actu-al? Care este marea diferenţă pe care o vezi azi în jocul fetelor comparativ cu 1997 când încă erai prezentă pe tabloul de concurs?

Este o diferenţă din punct de vedere al vitezei jocului, al forţei cu care se loveş-te. aşa cum şi viaţa merge într-o viteză continuă, aşa şi la tenis s-au schimbat multe. În primul rând tenisul a devenit mult mai rapid, agresiv, iar jucătoarele sunt mult mai bine antrenate şi majori-tatea sunt destul de înalte. Ca tehnică, nu s-a schimbat foarte mult, se joacă cu aceeaşi priză foarte închisă, se foloseşte mult lovitura liftată, însă se joacă mult mai apăsat şi agresiv. O schimbare a teh-nicii s-a produs acum 40 de ani.

Care dintre jucătoarele en vogue la nivel mondial îţi place cum joacă?

Sorana Cârstea. i-am văzut evoluţia. O cunosc de când avea aproape 10 ani. Îmi place că are acel pachet special pentru a ajunge o jucătoare foarte bună. Sunt convinsă că ştie acest lucru şi va munci mult să ajungă acolo unde îşi doreşte. Din fericire, a învăţat un tenis aproape perfect. Dacă te uiţi la jocul său, la lovi-turile ei nu prea vezi greşeli. Fizic e o ju-cătoare înaltă, puternică, loveşte mingea foarte curat. Depinde acum de psihicul ei, de cât poate să reziste la presiunea jucătorului de top. Sorana are ceva foar-te special şi va ajunge foarte sus. În mo-mentul de faţă este asul româniei.

Pentru Cupa Federaţiilor pe cine mizaţi în echipă?

O avem pe raluca Olaru, care prac-tic acum 2-3 ani a deschis drumul către tenisul profesionist, ajungând pe locul 50 în lume. E foarte ambiţioasă, tenace. monica niculescu – foarte muncitoare. Edina Gallovits, care din păcate nu prea a jucat pentru românia – trăieşte şi se antrenează în Sua. le avem pe junioa-rele Simona Halep şi Elena Bogdan care au jucat la roland Garros în 2008 şi au

făcut marea finală, plus succesul Emei de anul acesta, unde a câştigat proba de dublu junioare. mai este şi alexandra Dulgheru care m-a impresionat foarte mult câştigând turneul de la Varşovia, de 600.000 $. Sunt foarte fericită pentru tenisul feminin! avem o echipă excelentă de fete care se va putea califica în Grupa mondială.

Pe plan internaţional, urmează US Open, în septembrie, un turneu la care şi tu ai participat. Va reuşi Dinara Safina să con-firme faptul că jucătoarea numărul 1 din

lume poate să câştige turneul de la Flushing Meadow, după nereuşitele de la Roland Garros şi Wimbledon?

Da, de ce nu. Este o suprafaţă rapidă unde mingea sare foarte sus şi o avan-tajează pe rusoaică, fiind o jucătoare foarte înaltă, 1,85m. Însă, să nu uităm de prezenţa recentă de la Wimbledon a surorilor Williams care au jucat finala. Oricum sunt multe jucătoare înalte în circuit care vor fi avantajate de acea su-prafaţă. Şi iar vom vorbi de duelul rusia – Sua. Totuşi eu îmi doresc ca Sorana, cel mai bun produs al nostru actual, să ne facă o surpriză frumoasă. Jocul în sine îl are, pentru tenisul de azi are un fizic foarte bun şi foarte „modern”, totul de-pinde de ea.

Ultimul Grand Slam al sezonului. Va avea puterea Federer să căştige şi turneul american?

Federer s-a dovedit a fi un maestru al

presiunilor. nu ne-a dezamăgit nicioda-tă. Federer pentru mine e un fenomen. ultimul turneu de Grand Slam e cel mai greu din punct de vedere fizic. Oboseala îşi spune cuvântul. acesta ar putea fi pen-tru el un punct forte. De cele mai multe ori ştie să controleze presiunea şi ştie să arate că este cel mai bun, atunci când lu-mea se aşteaptă mai puţin. Dintre băieţii noştri eu mizez pe Victor Hănescu care are o experienţă foarte mare, a jucat de multe ori la uS Open, acum locul în clasa-ment pe care îl are denotă că are încrede-re în jocul lui. Eu îmi doresc pentru Victor

să fie sănătos, pentru că de foarte multe ori are probleme şi se accidentează şi nu mai poate juca 100%. Victor Crivoi nu este foarte tânăr, dar cele două rezulta-te de la roland Garros şi Wimbledon i-au dat încredere că poate să fie acolo, să câştige meciuri importante. andrei Pavel sunt convinsă că dacă nu va mai face faţă la simplu se va îndrepta către dublu.

Ce datorezi tenisului?Totul. nu mă mai gândesc la trecut

acum. Îmi place atât de mult prezentul pentru că sunt fericită şi nu ştiu ce mi-aş mai putea dori. Faptul că am ajuns preşe-dintele Federaţiei române de Tenis este un vis atât de frumos, încât sunt mulţu-mită că îl pot trăi în realitate.

Ce ai vrea să ştie lumea despre tine?Dacă cineva reuşeşte să mă cunoască

exact aşa cum sunt, vorbele sunt de pri-sos.


CampionaTul mondial de poker online al PokerStars.com (WCOOP) este cea mai mare serie

de turnee derulată online şi una dintre cele mai marii serii de poker din lume, online sau offline. În 2007, PokerStars a găzduit 23 de evenimente şi a garantat câştiguri de 15.000.000$, atribuind până la sfârşit mai mult de $24.000.000 în premii!

WCOOP revine începând cu 3 septem-brie, pentru cea de-a opta ediţie. Ediţia 2009 va găzdui 45 de evenimente, inclusiv trei evenimente High Roller, iar premiul ga-rantat de 40 milioane de dolari – cu zece mai mult decât anul trecut – îl transformă în cea mai mare serie de turnee de poker din lume. Jucători de peste tot vor partici-pa, câştigând milioane în bani gheaţă şi ob-ţinând mult-râvnitele brăţări de aur.

Fiecare eveniment din cadrul WCOOP

promite un premiu uriaş garantat, mul-te dintre ele depăşind 1 milion de dolari. Evenimentele vor acoperi o gamă largă de tipuri de poker, inclusiv Hold’em, Omaha, Stud, Razz, HORSE şi 2-7 Draw. Anul aces-ta sunt opt turnee nou-nouţe, printre ele Badugi cu limită fixă şi buy-in de 320$, Heads Up pot limit şi buy-in de 530$, pre-cum şi Omaha şi Hold’em ante-up no-limit.

Anul acesta, WCOOP este găzduit exclu-siv de PokerStars.com şi va dura 18 zile, în-

tre 3 şi 21 septembrie, debutând cu un turneu de Hold’em cu un buy-in de 215$. Seria se va finaliza cu eveni-mentul principal, ce se va desfăşura pe parcursul a două zile, 20-21 sep-tembrie, cu 10 mil. $ garantaţi.

Istoria WCOOPÎn 2002, MultiMarine din Suedia

a câştigat $65.450 în evenimen-tul principal al campionatului. În 2003, DeOhGee a câştigat $222.750 în Evenimentul Principal. În 2004, Ragde a câştigat $424.945 în Evenimentul Principal. În 2005, Panella86 a câştigat campionatul şi a plecat acasă cu $577.342. Şi în 2006, nimeni altul decât jucăto-rul profesionist J.C. Tran a câştigat brăţara aferentă Evenimentului Principal WCOOP, bătând un număr de 2.510 jucători şi băgând în buzu-nar mai mult de $600.000! Având un fond de premiere total garantat de peste $30.000.000 pentru cele 33 de evenimente ale sale, PokerStars World Championship of Online

Poker (WCOOP) 2008 a fost cea mai mare serie de turnee de poker online din toate timpurile! Anul trecut, un total de 22,873 jucători unici, din 119 de ţări, au concurat în 33 de turnee, iar PokerStars a acordat ca premii fabuloasa sumă de 39,958,000$. Campionul mondial din evenimentul prin-cipal, ‘ckingusc’ a câştigat mai mult de 1,2 milioane dolari, iar jucătorul de ‘liberace’ a avut cele mai mari câştiguri totale, plecând acasă cu $1,377,179.

CE SPUN JUCĂTORII PROFESIONIŞTI

Daniel Negreanu, jucătorul profesionist din echipa PokerStars spunea “Există sute de turnee, tot timpul, dar nimic nu se com-pară cu WCOOP – este acel eveniment în decursul anului ce, pur şi simplu, trebuie jucat de orice jucător. Anul trecut, peste 20.000 jucători s-au adunat la un loc, din toată lumea, pentru a câştigatcel mai mare eveniment online de poker – şansa lor de a deveni campion mondial”.

„WCOOP este evenimentul meu favorit – oricine poate juca, la orice oră, de oriunde, pentru că turneele au loc în fiecare mo-ment al zilei. Pentru milioane de jucători, este campionatul suprem de poker, pentru că toată lumea are şansa de a câştiga titlul de campion mondial”, crede Vanessa ‘LadyMaverick’ Rousso, unul dintre jucătorii profesionişti ai PokerStars şi finalist la eve-nimentul principal în 2007.

CAMPIONATUL MONDIAL DE POkER ONLINE 2009

„PokerStars ofera cititorilor revistei şansa de a juca într-un turneu cu pre-mii de 4000$!

Ai nevoie doar de un cont pe www.PokerStars.com, şi poţi intra în turneul exclusivist de $500 săptămânal. Îl vei gasi în Turnee Regionale, odată ce des-carci softul PokerStar, chiar în meniul principal. Ba mai mult, îţi oferim un bo-nus cash de 100%, de până la 50$. Doar introdu codul de bonus: E-SPORT, când faci prima depunere.

Ne vedem la mese!”


ANTRENAMENTE ÎN ExCES

Un fosT pacienT de-al meu a venit la cabinet să îmi pună câte-va întrebări referitoare la reacţii-

le fiului său faţă de programul de antrena-mente la care îl înscrisese în cadrul liceului. Antrenorul de fotbal stabilise un program de antrenamente pentru echipă care durau două ore, după orele de curs, şi implica mai multe tipuri diferite de exerciţii. Tatăl mi-a spus că fiul său se antrenează atât de in-tens, încât în timpul antrenamentelor are stări de ameţeală şi leşin. Câţiva sportivi

chiar au vomitat în timpul sesiunilor de an-trenamente. Unele persoane din jurul meu sunt mândre de faptul că pregătirile sunt atât de intense încât sportivii adesea au acest tip de manifestări şi sunt obosiţi după aceea.

Care sunt răspunsurile fiziologice faţă de un antrenament ce are efecte negative asupra sănătăţii individului? Cât de sigur sau de periculos este un astfel de exerciţiu? Antrenamentele intense pot avea efecte dezastruoase asupra corpului?

Antrenamentul în exces a fost asociat cu

perioade de antrenamente excesive, când tipurile de exerciţii sau de activităţi sunt prea intense sau volumul lor depăşeşte ca-pacitatea corpului de a se recupera sau de a se adapta. Puţini sportivi sunt slab antre-naţi, dar din nefericire mulţi sunt supra-an-trenaţi. Din păcate, unii consideră că antre-namentele mai intense îmbunătăţesc mai mult performanţele. Acest lucru nu este numai greşit, dar este şi periculos.

Unele dintre simptomele antrenamentu-lui în exces sunt greaţa, ritm cardiac ridicat în timpul somnului şi puls mare, tulburări

Cât de mult ar trebui să se antreneze copiii?

MEDICINĂ SPORTIVĂ


de somn şi scăderea poftei de mâncare. Rezultatele de mai sus sunt date de siste-mul nervos autonom ca răspuns la supra-antrenare, pentru că acesta controlează funcţiile corpului, care sunt automate şi care nu sunt sub controlul nostru direct. De exemplu, inima este controlată de sistemul nervos automat.

Studiile recente au confirmat că antre-namentele excesive suprimă funcţia de imunizare normală, crescând astfel riscul infecţiilor în cazul sportivilor supra antre-naţi. Câţiva cercetători au raportat o incin-denţă crescută a îmbolnăvirii ca urmare a unui singur tip epuizant de exerciţiu. Corpul este mai susceptibil în faţa bolii din cauza nivelului scăzut de anticorpi din sânge după sesiunile excesive de exerciţii.

La copiii cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani există un pericol în plus al antrenamentului în exces. Stresul în exces poate afecta creşterea oaselor, poate duce la inflamare sau durere. Una dintre grijile părintelui care a venit la cabinetul meu să mă întrebe despre antrenamentele fiului său, a fost apariţia fracturilor apărute în urma suprasolicitării. Fiul său fusese deja diagnosticat cu fractură la glez-nă cu câteva luni înainte de sesiunile specifice de antrenamente pentru viteză.

Majoritatea manualelor de exer-ciţii fiziologice spun că viteza este o calitate înnăscută, care se poate schimba puţin cu ajutorul antrena-mentelor. Totul depinde de felul în care copiii sunt antrenaţi. Puterea este egală cu viteza. Nu poţi avea muşchii gambei slăbiţi şi să fii în acelaşi timp puter-nic, dar poţi fi puternic fără să fii extrem de dinamic. Totuşi, creşterea vitezei poate fi asemănată cu creşterea înălţimii la săritura pe verticală.

Sunt câteva exerciţii importante pentru a mări viteza cu care un sportiv porneşte în sprint, cum ar fi antrenamentele de for-ţă, antrenamentele cu ridicări explozive de greutăţi şi pliometrie. Întărirea muşchilor folosiţi pentru sărituri ar trebui să fie baza oricărui antrenament care doreşte îmbună-tăţirea forţei explozive.

Baza fiziologică a antrenamentelor prin exerciţii care permit muşchilor să dezvol-te o putere maximă într-o perioadă scurtă

de timp, depinde de întinderea exercitată asupra muşchiului în timpul exerciţiului. De exemplu, dacă cineva ar trebui să sară peste un obstacol de 30cm înălţime, la ate-rizare muşchiul cvadriceps s-ar întinde şi ar încetini forţa de îndoire a genunchiului, comportându-se ca un amortizor al şocu-lui. Totuşi, dacă muşchiul se întinde prea mult, atunci un mecanism din muşchi, nu-mit “reflexul de întindere”, va înlesni scurta-rea muşchiului, protejându-l astfel încât să nu se rupă. Acest tandem dintre lungimea şi scurtarea muşchiului durează câteva su-timi de secundă.

În general, pentru sportivii care sar pes-te obstacole perioada de timp în care sunt în contact cu solul, înainte de a sări peste următorul obstacol, este de aproximativ 0,12 secunde. În terminologia pliometrică această fază este cunoscută sub denumirea de fază de amortizare. Cu cât timpul petre-cut pe sol este mai scurt, cu atât este mai explozivă contracţia musculară şi cu atât mai mare este forţa musculară. În mod sur-prinzător, deşi puterea şi viteza înnăscute sunt importante, durata fazei de amorti-zare depinde în mare măsură de învăţarea ei. Deprinderea şi antrenamentul pentru o bază solidă sunt fundamentale în îmbună-tăţirea forţei explozive a picioarelor.

Măsurarea nivelului hormonal din sânge

în timpul perioadelor de antrenamente intense arată că tulburările funcţiei en-docrine (răspunzătoare cu producerea de hormoni) însoţesc efortul excesiv rezultat în urma supra-antrenării. Testosteronul este un hormon masculin care are un nivel scăzut în timpul sesiunilor intense de exer-ciţii, testosteronul fiind o substanţă care dă caracteristicile masculine, cum ar fi creşte-rea muşchilor, o funcţie importantă pentru băieţii tineri.

Trebuie să avem grijă cu “antrenorii care se ocupă de creşterea puterii” şi care sunt adepţii conceptului că sesiunile excesive de

antrenamente sunt necesare pentru a îm-bunătăţi performanţa. Aceşti antrenori sau preparatori sunt adesea indivizi slab pregă-tiţi în domeniul fiziologiei exerciţiului. Orice părinte doreşte să îşi vadă copilul ex-celând la un sport. Îmbunătăţirea perfor-manţei unui sportiv la orice vârstă nu nece-sită sesiuni excesive de antrenamente, care includ câteva ore de exerciţii. Forţând spor-tivii tineri dincolo de limitele fizice ale cor-pului lor poate fi periculos şi distrugător pentru sănătatea şi starea lor de bine. Nimeni, nici măcar un sportiv tânăr, nu ar trebui să simtă starea de leşin, ameţeală sau greaţă. Dacă sesiunea de exerciţii produce aceste simptome, înseamnă că acel copil este în pericol.


MIZA PE vERDEATunci când, la început

de vară, Consiliul Mondial al Sporturilor cu Motor a dat undă

verde noului regulament al Campionatului Mondial de Turisme (WTCC), nu puţini au fost cei care au văzut în măsura luată de forul internaţional o veritabilă ofertă 2 în 1 pusă pe masa marilor constructori. Cum altfel ar fi putut fi interpretată obligativi-tatea adoptării motoarelor turbo de 1,6 litri, cu începere din sezonul 2011, atât în Mondialul de Raliuri (WRC), cât şi în WTCC? Constructorilor dornici să investească în motorsport li se oferea astfel şansa să plece de la aceeaşi bază operaţională (şasiu – mo-tor), ce putea fi dezvoltată ulterior în două direcţii: offroad, cu ţintă pe WRC, şi circuit – acolo unde puzderia de competiţii de tu-risme reprezintă un generos debuşeu.

Modelele S1600 cu motoare pe benzină, turboalimentate, vor coexista, în primul an, cu actualele versiuni omologate S2000. FIA va pune pe picioare o formulă de echi-valenţă pentru 2011, urmând ca – pentru sezoanele următoare, o dată cu interzice-rea actualelor modelele cu propulsoare de 2,0 litri – puterea versiunilor S1600 să fie redusă în consecinţă. O măsură ce lasă să se întrevadă a doua şi poate cea mai coe-rentă iniţiativă a forului mondial: ofensiva ecologică.

În spatele dorinţei de a promova mo-toare mici, relevante pentru modelele de volum ale marilor constructori, se ascunde paradoxul obsesiv al motorsportului curat. Puterea şi cilindreea motoarelor sunt direct proporţionale cu emisiile de noxe. Însă la fel de adevărat este că regimul de utilizare

al motorului are un rol covârşitor în cantita-tea de emisii eliberate. Or aici, goana spre performanţă face situaţia ireconciliabilă. În comparaţie cu oricare dintre versiunile de producţie cu echipare similară, modelele de competiţie din WTCC consumă şi, impli-cit, poluează infinit mai mult.

Aşa încât, la începutul anului trecut, FIA a decis să-şi coordoneze activitatea în WTCC, cel mai relevant campionat din punctul de vedere al modelelor de serie, şi acţiunile eco în favoarea producţiei de automobile mai puţin poluante. Mondialul de Turisme a venit în susţinerea campaniei Make Cars Green, condusă de forul mondial, şi – pe în-treaga durată a sezonului 2008 – modelele întrecerii au purtat însemnele acţiunii FIA. “Prin prisma relaţiei evidente între turisme-le de competiţie şi echivalentele lor din via-ţa de zi cu zi, automobilele de serie, WTCC

O dată cu trecerea la a doua generaţie de biocombustibili, Campionatul Mondial de Turisme a păşit într-o nouă etapă cu începere din acest sezon. Perspectiva ecologică va lua formă însă abia în 2011, când va intra în vigoare noul regulament.


deţine un rol cheie în stimularea interesului public cu privire la iniţiativele de protecţie a mediului”, explica boss-ul Jacques Behar, preşedintele companiei KSO ce promovea-ză campionatul.

Mai important însă, sezonul 2008 a reprezentat primul pas în introducerea

bioetanolului – obţinut din fermentarea grâului sau a sfeclei de zahăr - în carburan-ţii de competiţie. Cu începere din această stagiune însă, italienii de la Panta Racing – furnizori oficiali ai combustibililor din WTCC – au produs un carburant alcătuit din 90% combustibil comercial (benzină sau motorină) şi 10% biocarburant de ge-neraţia a doua. Acesta din urmă provine din biomasă degradabilă, derivată din deşeuri organice, precum tulpini de grâu, porumb şi rumeguş, ce sunt utilizate pentru a redu-ce poluarea şi emisiile de CO2 responsabile de efectul de seră, fără a compromite toto-dată resursele alimentare la nivel planetar.

În cazul motoarelor diesel, biocombus-tibilul e produs din ulei de rapiţă, în timp ce pentru propulsoarele clasice, pe benzi-nă, etanolul E10 completează amestecul de benzină fără plumb. “Alegerea etano-lului E10, cu proporţie de numai 10% în cantitatea de carburant, a fost dictată de necesitatea de a găsi un compromis în-tre obiectivul nostru, de a reduce emisiile poluante, şi dorinţa de a nu scurta durata de viaţă a componentelor actualelor ma-şini. Biocombustiblii au o acţiune mult mai agresivă asupra rezervoarelor, conductelor de alimentare şi injectoarelor, care trebuie schimbate mai des atunci când procen-tajul de biocombustibil e mai mare. Cu amestecul E10, actualele modele nu im-pun modificări ale componentelor inter-ne”, susţine Luca Perani, directorul Panta

Racing. Societatea italiană furnizează până la 70.000 de litri pe an, reprezentând tota-lul necesităţilor echipelor într-un sezon de campionat mondial.

“Etanolul conţine oxigen, care ajută benzina obişnuită să ardă mai curat şi mai complet. Utilizarea etanolului E10 reduce cu 6,3% cantitatea de benzină folosită şi de asemenea, scade emisiile de monoxid de carbon, de particule, de oxizi de azot, de componente organice volatile ale sistemu-lui de evacuare şi de alţi diverşi poluanţi ai stratului de ozon”, explică Perani.

Şi la nivelul performanţelor, scăderea e pe măsură. În 2007, pe circuitul de la Anderstorp, modelul Volvo S60 devenea prima maşină alimentată cu biocombusti-bil care evolua vreodată în WTCC. Apariţia a fost reeditată de Robert Dahlgren şi con-structorul suedez anul trecut, la Brands Hatch, însă cu modelul C30 alimentat cu etanol E85. Cu trei victorii la acea vreme din 7 etape disputate în campionatul suedez de specialitate (STCC) şi cu un loc 10 în ca-lificări (la mai bine de o secundă de timpul unui poleman bine lestat), versiunea C30 n-a strălucit nici în cursă în condiţiile unei concurenţe de un alt calibru.

În aceste condiţii – nu-i greu de ghicit – reuşita proiectului eco în WTCC ţine de omogenizarea unui regulament actual-mente de o bulversantă complexitate. Cu noul regulament 2011, FIA a făcut deja un pas important în această direcţie. Rămîne doar să-şi pună coerent oferta în aplicare.

“Etanolul conţine oxigen, care ajută benzina

obişnuită să ardă mai curat şi mai complet. Utilizarea

etanolului E10 reduce cantitatea de benzină folosită cu 6,3% şi, de

asemenea, scade emisiile de monoxid de carbon, de particule, de oxizi de azot, de componente organice volatile ale sistemului de evacuare şi de alţi diverşi

poluanţi ai stratului de ozon”

Luca Perani, directorul Panta Racing

Superbike ? Ce este, o motocicletă ? Adică e super? Da’ nu e periculos? Nu ţi-e frică? Un băiat de la noi din bloc a avut un accident cu aşa ceva… Cât costă? Cât prinde la oră? Astea sunt din alea cu care sari obstacole? E mai scumpă ca o Dacie? Mai bine îţi iei maşină!


Am auziT acesTe înTrebări sau afirmaţii de nenumărate ori. Toată lumea se pricepe la agri-

cultură, fotbal şi, mai nou, la motociclete. În general, suntem un popor de specialişti. Ne luăm carnetul de conducere şi, după cel mult doi ani, dăm lecţii pe forumuri despre ce înseamnă motocicleta şi secretele ei. Ba chiar, cei cu mai mult tupeu decât media pe ţară fac asta înainte de a avea carnet…

Dar să revenim la caii noştri putere…Concursurile de viteză au fascinat lumea

încă de la apariţia celui mai controversat vehicul – motocicleta. Ciudată, instabilă, zgomotoasă, chiar periculoasă pentru unii, suplă, economică, rapidă şi fascinantă pen-tru alţii, motocicleta a generat pasiuni fără margini. Numărul celor care şi-au dedicat viaţa şi au transformat un simplu mijloc de transport într-o adevărată nebunie este incredibil de mare. După numai 30-40 de ani de la intrarea în scenă a primei moto-ciclete, în Statele Unite au apărut peste 190 de firme producătoare de minuni pe două roţi, iar în Marea Britanie au fost înregistrate peste 1100 de mărci. O consecinţă imediată a acestei adevărate invazii a fost diversi-ficarea competiţiilor sportive motorizate, apărute imediat după crearea primei mo-tociclete. Bineînţeles, cele mai multe con-cursuri au captat eforturile producătorilor şi interesul publicului din ţările cu cele mai multe unităţi de producţie: Marea Britanie, Italia şi SUA.

O perioadă destul de lungă, cursele au fost apanajul producătorilor din Europa, care susţineau la rândul lor piloţi “de casă”, la propriu, pentru că majoritatea erau piloţi de teste ai fabricilor, adică exact cei care cunoşteau cel mai bine produsul şi cum se poate obţine randamentul maxim al acestuia.

MV Agusta, Moto Guzzi, Norton, AJS, Benelli, Gilera, Morbidelli, Kreidler, Bultaco, Derbi, Gilera, BMW, NSU, sunt mărci care monopolizaseră competiţiile de gen. Şi, pentru că producătorii au înţeles foarte repede ce efect fantastic au cursele asu-pra spectatorilor, că o victorie înseamnă o creştere imediată a vânzărilor, nu a mai fost decât un pas până la apariţia conceptului “Win on Sunday, sell on Monday”. Victoria de duminică care se reflectă în vânzările de luni presupunea o motocicletă de com-petiţie având specificaţiile tehnice foarte

apropiate de cele ale produsului de serie.Această necesitate, combinată cu cere-

rea în creştere a pieţei de motoare mari, a dus la apariţia unei motociclete care a schimbat cursul istoriei: Honda CB750 Four. Un motor echilibrat, cu patru cilindri, care nu mai pierdea ulei şi la care nu se umbla 100.000 km, un cadru rigid care îi conferea o stabilitate deosebită, nişte frâne eficace şi, mai ales, prelucrări mecanice şi finisaje executate cu rigurozitate japoneză.

Şocul apariţiei acestei minuni tehnice a fost atât de mare, încât designerii italieni – realizatorii unor adevărate opere de artă pe două roţi, inginerii germani – creatorii unor motoare duse spre culmile fiabilităţii şi specialiştii britanici care ridicaseră pre-pararea motoarelor la rang de artă, toţi au fost nevoiţi să se recunoască învinşi.

Şi, pentru că acest produs merita un nume special, s-a găsit o minte născoci-toare (de ziarist, se pare), din Statele Unite, care a ales termenul potrivit: SUPERBIKE.

Nu se putea mai bine! Acest bunic al motocicletelor moderne a fost o piatră de hotar de la care a început o sarabandă a creşterii puterii motoarelor, a numărului de cilindri, a vitezei de vârf...

De unde până mai ieri MV Agusta era un fel de avion cu care Agostini reuşise opt ti-tluri de campion mondial la 500 cmc, acum a devenit un fel de motoretă, iar orice tânăr care obţinuse carnetul de conducere visa la 1000 cmc. Succesul repurtat de noua su-permotocicletă a dus la apariţia pe piaţă a unei alte game de motoare, cele mai cău-tate fiind, de data aceasta, cele japoneze. Raportul de forţe din principalele campio-nate de motociclism s-a schimbat, produ-cătorii europeni pierzând teren în faţa celor patru mari firme japoneze.

Anul 1988 a însemnat lansarea Campionatului Mondial de Superbike, competiţie care a încercat încă de la înce-put să rivalizeze cu surata mai mediatizată: Campionatul Mondial de Viteză, devenit apoi Moto GP.

Specializată pe cilindree mari, cu multe clase de concurs, clase monomarcă schim-bate de-a lungul anilor în funcţie de mode-lele de succes apărute, având regulamente care stipulau diferite stadii de preparare a motoarelor – relativ uşor de obţinut de ori-ce pasionat, fără a fi nevoie să faci ipotecă pe casă –, noua competiţie a devenit rapid o formulă de succes şi a adus sute de mii de

spectatori pe oricare dintre circuitele-gaz-dă aflate pe trei continente. Reţeta câştigă-toare a fost copiată imediat de marile forţe, astfel încât cele mai puternice campionate naţionale au devenit practic campionate de superbike, asezonate cu cursele clase-lor mai mici, repartizate judicios pentru a umple timpii morţi dintre clasele mari, spectaculoase.

Competiţie nouă, vedete noi: Doug Polen, James Toseland, Troy Corser, Troy Bayliss şi marele “King” Carl Fogarty, ne-egalat până acum, o sarcină foarte dificilă

pentru generaţiile următoare, acesta fiind de patru ori campion mondial, având 59 de victorii şi 3 TT. Un biet muritor nu poate atinge astfel de culmi, îţi trebuie un har di-vin pentru asta…

Şi totuşi... Superbike...

“Ce este, o motocicletă?” Pentru cei mai mulţi, da, este o motocicletă: pentru necu-noscători, pentru civili. Pentru ceilalţi, pen-tru NOI, e mult mai mult. Poate fi o lacrimă pe obraz când îl urmăreşti pe Ben Spies atacând virajele cu cotul pe asfalt, poate deveni o dramă personală accidentul lui Haga, lovit de propria motocicletă în căde-re, este un stil de viaţă, este o pasiune dusă dincolo de orice limite, este un sentiment ce nu dispare nici atunci când nu mai poţi face altceva decât să urmăreşti la televizor baletul depăşirilor interminabile, pe lângă care Formula 1 pare un nevinovat joc de strategie.

“E super?” Ei bine, răspunsul la această întrebare este uşor de dat: DA, e SUPER! Chiar dacă nu s-a inventat încă superlativul care să descrie acest fior.


fORMULA SUPERLEAGUE

ATunci când devine crezul de viaţă al sofiştilor contemporani, marketingul tinde spre un apo-

geu situat nu de puţine ori la limita bunului simţ. În motorsport, ghiveciul validat statis-tic poartă numele Formulei Superleague.

La startul competiţiei, consemnat anul trecut, la Donington Park, s-au aliniat 17 monoposturi reprezentând tot atâtea mari cluburi de fotbal. Legătura cu sportul-rege se opreşte însă aici. Căci monoposturile sunt angajate de echipe cu palmares sănă-tos în formule promoţionale (Formula 3 bri-tanică, Formula Renault UK etc.), iar piloţii

– toţi cu licenţe pro – provin din orizonturi care mai de care mai diverse.

Ideea de a lega fotbalul şi motorsportul nu-i însă tocmai nouă. În 2001, Premier 1 Grand Prix, cu britanicul Robin Webb pe post de maestru de ceremonii, ar fi trebu-it să se deruleze sub aceleaşi coordonate, ale cluburilor de fotbal reprezentate de monoposturi. Întrecerea însă nu s-a dis-putat niciodată. Nici măcar în 2003, când fusese fixat şi calendarul... Cinci ani de discuţii fără folos, de negocieri şi de recla-mă pentru un ambalaj promiţător. Aşa că, în decembrie 2005, când o altă întrecere similară, Superleague, a primit aprobarea

de funcţionare din partea forului suprem, scepticismul reprezenta singura atitudine obiectivă.

“Cercetările de piaţă ne-au arătat că acest concept va fi adoptat atât de micro-bişti, cât şi de fanii sporturilor cu motor. Asta a rezultat din sesiunile focus grup, de cercetare calitativă, iniţiate în rândul abonaţilor a zece dintre marile cluburi de fotbal europene”, declara în primăvara anului trecut spaniolul Alex Andreu (foto stânga), boss-ul noii Formule Superleague. “Orice întâlnire între aceste mari cluburi pe terenul de joc generează pasiune, însă asemenea partide au loc doar ocazional.

Croită ca un mix de motorsport şi fotbal, Formula Superleague – aflată deja la al doilea sezon de existenţă - are toate atributele unei reţete riscante. Doar timpul va hotărî în ce măsură amestecul îndrăzneţ se va dovedi digerabil pentru fani şi actori deopotrivă.


Cu Superleague Formula, fanii vor fi ca-pabili să-şi privească echipele la lucru, luptând împotriva rivalilor tradiţionali, în fiecare weekend de cursă”, explica Andreu, om de afaceri cu background în marketing. Spaniolul are în spate diverse programe media şi de comunicare generate pen-

tru Liga Spaniolă Profesionistă de Fotbal, Federaţia Spaniolă de specialitate, FIFA/UEFA şi Federaţia Internaţională de Nataţie

(FINA). De asemenea, Jocurile Olimpice de la Barcelona (1992) şi Campionatele Mondiale de Schi Alpin figurează şi ele în portofoliul programelor dezvoltate de Andreu, care nu a ezitat să-i preia ideea lui Robin Webb, dar să-l şi coopteze pe fostul finanţist britanic în consiliul de administra-

ţie al noii Formula Superleague.“Microbiştii sunt întotdeauna superpasi-

onaţi de echipele cu care ţin, iar ceea ce le

propunem e o altă formă de angajament. De asemenea, interesul manifestat de fanii sporturilor cu motor va fi unul important, dată fiind tehnologia utilizată pentru con-strucţia monopostului şi, totodată, forma-tul inedit al competiţiei”, susţinea Andreu în urmă cu un an şi jumătate.

Şi într-adevăr, la capitolul sistem com-petiţional, Formula Superleague a inovat. Fiecare weekend de cursă se desfăşoară în cel mai pur stil fotbalistic. Cei 18 piloţi sunt împărţiţi, prin tragere la sorţi, în două gru-pe egale şi luptă în calificări, timp de 15 mi-nute, pentru stabilirea grilei de start. Primii patru din fiecare serie se califică în sfertu-rile de finală. Cei mai rapizi din Grupa A se luptă cu cei mai lenţi din Grupa B într-un singur tur cronometrat. Maşinile mai rapide progresează în turul următor până când ră-mân doar două monoposturi care se întrec pentru pole position în finală.

Odată stabilită grila, se dă startul în pri-ma dintre cele două curse programate pe

CalEnDar 2009

Data Circuit Ţara

28 iunie Magny Cours Franţa*

19 iulie Zolder Belgia

2 august Donington Park Marea Britanie*

6 septembrie Estoril Portugalia*

4 octombrie Monza Italia

8 noiembrie Jarama Spania*

*formatul cuprinde a treia manşă (Superfinală) cu 6 monoposturi


durata a 44 de minute plus un tur. Un for-mat destinat a reproduce durata unei repri-ze de fotbal. Toţi piloţii au asigurate puncte: de la 50 câte îi revin câştigătorului, până la 6 pentru ocupantul locului 18. În manşa a doua se porneşte în ordinea inversă grilei de start din prima cursă. O inepţie din punc-tul de vedere al puritanilor într-ale sportu-rilor cu motor, însă o găselniţă generatoare de spectacol pe pistă. Nu în ultimul rând, la patru dintre cele şase etape ale acestui se-zon, organizatorii au inclus şi o superfinală,

ce regrupează primele trei monoposturi clasate în fiecare manşă. 6 mo-noposturi în total, care-şi dispută - pe durata a 9 minute plus un tur – 100.000 de euro atribuiţi învingătorului.

De altfel, premiile puse la bătaie de orga-nizatori totalizează doar două milioane de euro în acest sezon, faţă de 6 milioane de euro anul trecut. O scădere ce trădează principiul de funcţionare al sistemu-lui. „Cluburile de fotbal nu plătesc nici un ban, costurile fiind suportate

în întregime de Superleague Formula”, ex-plică Robin Webb. Cheltuielile de personal şi gestiune ale echipelor ce administrează monoposturile sunt şi ele asigurate din două surse: pe de o parte piloţii cu spon-sori generoşi, recrutaţi mai degrabă după acest criteriu pentru a pilota monoposturi-le, pe de altă parte organizatorii competi-ţiei. “Iniţial, campionatul va fi pe «minus», însă din fericire avem asigurat un puternic pachet de investiţii; investitorii care cred

într-adevăr că acest proiect va avea suc-ces“, explică Webb. Până acum, mai marii Formulei Superleague nu s-au descurcat rău. După un prim sezon asigurat de o societate de investiţii funciare din Dubai, Alex Andreu & Co. au semnat în acest an un contract de sponsorizare valabil pe două sezoane cu Sonangol, compania naţională de petrol din Angola. Dacă punem la soco-teală faptul că, din cauza războiului civil din fosta colonie portugheză, rezervele sale de petrol au rămas neexploatate vreme de aproape trei decenii, iar Angola e astăzi primul producător de petrol din Africa sub-sahariană, afacerea pare una excepţională, pentru asemenea vremuri de criză. Aşa în-cât planul iniţial al organizatorilor – cel de a genera profit la capătul celui de-al treilea sezon Superleague – arată destul de realist. „Abia apoi cluburile de fotbal vor începe să primească primi bani din sponsorizări, licenţiere şi drepturi de televiziune. Pentru moment, banii vor merge doar la piloţi şi echipe“, explică Alex Andreu.

Un plan de afaceri solid, a cărui reuşită va putea fi observată însă doar o dată cu ex-tinderea calendarului competiţional. Pentru moment, cu doar 6 etape şi în acest an, Formula Superleague rămâne încă în stadiul plăpând de simplu produs de incu-bator.

DaTE TEHniCE mOnOPOST

MotorTip: Menard V12 la 60°Cilindree (l): 4,2Putere maximă (CP/rpm): 750/11.750Regim maxim(rpm): 12.000 (cu buton de supraalimentare)Cuplu maxim (Nm/rpm): 510/9.500-10.500Masa motorului (kg): 140Transmisie: secvenţială, 6 rapoarte

Şasiu: Panoz, din fibră de carbon şi materiale compoziteDimensiuni L/l/h (mm): 4.600/2.000/995Ampatament (mm): 3.156Masă totală (kg): 750 kgCapacitate rezervor (kg): 150Pneuri: Michelin

US OPENFederer, faţă în faţă cu propriul record

„Open-ul american” este încarnarea modernă a uneia dintre cele mai vechi competiţii din istoria tenisului, titulatura evenimentului care reprezintă o „summa” de metamorfoze şi alterităţi. Şi la ediţia din acest an, Roger Federer este favoritul specialiştilor şi al „bookmaker”-ilor. Toţi îl aşteaptă în finală pe ultimul câştigător de la „Roland Garros” şi „Wimbledon”, al cărui joc excelează pe suprafaţa de concurs de la Queens, New York.

Federer s-a impus de cinci ori consecutiv (de fiecare dată in faţa altui oponent, în finală) - record ab-

solut - pe „DecoTurf”-ul de la „US Open”, o suprafaţă dură, foarte rapidă, cu trei straturi de acril, cauciuc şi silicat aşezate pe un fun-dament de ciment. Ediţiile anterioare s-au mai jucat pe iarbă şi zgură, Jimmy Connors fiind singurul tenisman care s-a impus pe toate suprafeţele de concurs.

La fete, ediţia din 2009 va fi, fără du-biu, o nouă confruntare între rusoaicele Elena Dementieva, Dinara Safina, Svetlana Kuzneţova, Maria Şarapova sau Nadia Petrova şi surorile Williams, Serena şi

Venus, care şi-au disputat ultima finală de la „Wimbledon”.

Ediţia din 2009 a „US Open”-ului va de-buta pe 31 august şi se va închide pe 13 septembrie, la „Flushing Meadows-Corona Park”, New York. Premiile puse în joc le vor depăşi pe cele de la ediţia anterioară cu un

milion de dolari, pentru al treilea an conse-cutiv. Conturile „US Open”, pentru 2009, vor aduna 21.6 milioane de dolari, plus bonusul de 2.6 milioane de dolari pentru primii trei clasaţi în „Olympus US Open Series”, sezo-nul de „hardcourt” de la finalul verii ame-ricane, ce leagă 10 competiţii majore din circuitele fetelor şi ale băieţilor de ultimul mare turneu al anului.

Câştigătorul acestei ediţii, de la „US Open”, va pleca acasă cu 1.6 milioane de dolari, având în acelaşi timp posibilitatea de a mai adăuga un milion de dolari, bo-nusul învingătorului din circuitul de vară american. Participanţii de la „Flushing Meadows” trebuie să adune puncte în cel

puţin două competiţii din „Olympus US Open Series”, condiţii în care sunt eligibili pentru bonificaţiile „Open-ului american”. Datorită acestor bonusuri, „US Open”-ul poate să ofere, în acest sezon, cecuri de 2.6 milioane de dolari, cele mai mari din istoria tenisului. Recordul, la băieţi, este deţinut de

Roger Federer, care a încasat un cec în va-loare de 2.4 milione de dolari, la „Flushing Meadows”, în 2007, în timp ce borna fete-lor este de 2.2 milioane de dolari, prima lui Kim Clijsters, de la „US Open” 2005. În plus, ambii campioni din proba de simplu, de la „US Open” 2009, vor primi, din partea unu-ia dintre sponsorii principali ai competiţiei, câte o maşină decapotabilă „Lexus 2010 IS”. Toţi participanţii la ediţia din acest an au o bursă „per diem”, pentru acomodare, caza-re şi alte cheltuieli. Şi în acest sezon, premii-le băieţilor şi ale fetelor sunt egale. Este de-mocraţia „Open-ului american”, o veritabilă tradiţie instituită, la New York, în 1973.

Bineînţeles, spectacolul actual este cu to-

tul străin de originile competiţiei. „Open”-ul s-a ţinut pentru prima dată în 1881, când se numea „United States National Championship” (Campionatul Naţional al Statelor Unite ale Americii). Atunci, eveni-mentul era un exclusivism masculin, nee-xistând decât proba de simplu băieţi. La



şase ani de la prima ediţie a turneului, au început să joace şi fetele. În proba de du-blu, diferenţa de gen a fost răsturnată, iar acestea au avut întâietate. În 1889, s-a dis-putat primul campionat naţional al fetelor, pe perechi. Tot în acel an, s-a jucat pentru prima dată şi dublu mixt. Băieţii au făcut tandem, în premieră, 11 ani mai târziu. Pe atunci,„Open”-ul promova un sistem spe-cial de decelare calitativă, o „sită” competi-ţională greu de înţeles în zilele noastre.

Campionul în exerciţiu era prezent din oficiu în finala următoarei ediţii. Această regulă era menită să perpetueze popula-ritatea „turnirului”, care nu se bucura de expunerea mediatică şi de acoperirea din zilele noastre. Era un de cap de afiş, con-struit în manieră „western – most wanted”, în care campionul era cel mai bun „pisto-lar” din ţară, absenţa sa de la ultimul duel nefiind de conceput. În proba de dublu, competiţia avea două etape. Se ţineau, mai întâi, întreceri în vest şi în est, pentru a determina cele mai bune două echipe care aveau să se întâlnească într-un „play-off” pentru a decide adversarii campionilor, în marea finală. Trecutul, ca şi prezentul sportului, până la urmă, a fost elitar. Doar că atunci criteriul de participare era cel de afiliere, de apartenenţă, pe când as-tăzi „exclusivismul” se negociază calitativ. „Only the best” (doar cei mai buni), acesta pare a fi motto-ul competiţiilor de „Grand Slam”. Dacă nu eşti cotat printre favoriţi, trebuie să parcurgi trei tururi preliminare pentru a ajunge pe tabloul principal de concurs. Pentru mulţi, doar simpla prezen-ţă în primul tur al unei astfel de competiţii reprezintă o reuşită în sine. În 1881, la pri-ma ediţie a „Open”-ului, criteriul de eligi-bilitate pentru participare era apartenen-ţa la „United States National Lawn Tennis Association”.

„Open-ul american” a fost, la primele edi-ţii, un soi de circ itinerant. Ediţia inaugurală s-a consumat la Newport, Rhode Island. În 1915, turneul s-a jucat, pentru prima dată, la New York, acolo unde are loc spectaco-lul şi astăzi. „West Side Tennis Club”, Forest Hills, a fost locul de desfăşurare. Timp de trei sezoane, între 1921 şi 1923, „US Open”-ul s-a mutat la „Germantown Cricket Club”, în Philadelphia, pentru ca în 1924 să revină la Forest Hills.

Era „Open” a debutat în 1968, când toa-te cele cinci probe (simplu masculin şi

feminin, dublu masculin şi feminin şi dublu mixt) au fost topite într-un eveniment unic, care anunţa amplitudinea competiţională şi mediatică de astăzi. Primul „US Open”, cu structura de concurs actuală, s-a jucat pe iarbă, la Forest Hills, New York, aproa-pe de „Flushing Meadows-Corona Park”, casa de acum a „Open-ului american”. Competiţia din 1968 a fost prima deschisă jucătorilor profesionişti. Atunci, 96 de bă-ieţi şi 63 de fete s-au înscris pe tabloul de concurs al unui turneu care oferea premii cumulate de 100.000 de dolari. Dacă facem un salt temporal în zilele noastre, vedem că recompensele pecuniare au crescut de

aproape două sute de ori, asta şi în condi-ţiile în care participarea este mult mai nu-meroasă. Premiile puse în joc, la ediţia de anul trecut, au totalizat 19,6 milioane de dolari, iar pe tabloul principal de concurs, doar în probele de simplu, s-au aflat 256 de băieţi şi fete. Primele ediţii ale „US Open”-ului s-au jucat pe iarba de la Forest Hills. În 1975, s-a trecut la zgură, pentru ca trei ani mai tărziu, o dată cu ultima schimbare a locaţiei de concurs, să se treacă la suprafa-ţa actuală, un „DecoTurf”. Primul campion din istoria „US Open”-ului modern a fost Arthur Ashe. În 1968, Ashe s-a impus după cinci seturi aprige în faţa olandezului Tom

9 septembrie 1968. Tenismanul american ARTHUR ASHE (1943 - 1993) îl învinge în finală pe Tom Okker (14-12, 5-7, 6-3, 3-6, 6-3) devenind astfel câştigătorul turneului inaugural U.S. Open la Forest Hills, New York.


Dai click pe rankings la site –ul oficial ATP şi, la numărul 1, îl găseşti pe Roger Federer; asta îţi oferă sentimentul liniştii, al normalitaţii şi al respec-tului pe care un clasament rigid, plin de cifre reci îl oferă graţiei, artei el-veţianului. Nu credeam să trăiesc a-l mai vedea pe Roger pe tronul său, nici măcar pentru o săptămână. Mizam pe un ultim asalt la Wimbledon, pentru că iarba i-a fost mereu prietenă. A ieşit mai mult decât atât: zgura i-a zâmbit, picioarele lui Nadal au obosit şi, iată, elveţianul domneşte din nou. Trimfurile de la Roland Garros şi Wimbledon ne-au arătat un Federer diferit de cel invincibil. Paradoxal, cu toate schimbările din ultimul an, ceva a rămas la fel: Roger pleacă tot din pole- position la US Open, cetatea de

bază a regatului său, reduta necucerită de alţii nici atunci când regele prea prăbuşit la pământ şi semnele decăderii apăreau. Elveţianul a făcut con-cesii. A plâns la Melbourne, unde bionicul Nadal l-a doborât în 5 seturi, o făcuse înainte la Wimbledon, tot cu Nadal, în meciul meciurilor tenisului sau în singura finală care s-a încheiat pe întuneric. Dacă Federer va reuşi să câştige al 6-lea US Open la rând vom vedea în septembrie. Nici Nadal, nici Murray sau Djokovic, ori reinventatul Roddick nu îi vor pune flori în cale.... e multă lume , e un singur loc....

Cu aproape toate recordurile doborâte , lui Federer nu îi mai ramâne de-cât să joace tenis în continuare... cât mai mult... cum spunea chiar el .... în-cepând cu US Openul, turneu care nu l-a trădat încă, nici când amurgul apărea în orizontul elveţianului.

Okker. Primul set i-a revenit lui Ashe cu 14-12. În 1970, „US Open”-ul a devenit primul turneu de „Grand Slam” care a introdus regula „tiebreak”-ului, la finalul unui set. „Open-ul american” are şi o particularitate actuală: la „Flushing Meadows”, nu se joacă „tiebreak” în setul de-cisiv. Singurul român care s-a impus la „US Open” este Ilie Năstase. „Nasty” a căştigat în 1972, după o finală de cinci seturi cu eroul naţional al americanilor, Arthur Ashe. Acum, Ashe dă numele arenei centrale, inaugu-rată în 1997, cu o capacitate record, pentru un stadion „outdoor”, de 22.547 de locuri. „Arthur Ashe Stadium” mai are 90 de locuri în loje de lux, 5 restaurante şi un „lounge bar” pe două niveluri, structurat la parametrii unicat. Anul trecut, arena a avut 23 din cele 26 de sesiuni „sold out”, fiind ocupată la 99% din capacitate pe durata celor două săptămâni de concurs.

Ediţia cu numărul 40 a fost cea mai de succes din isto-ria „Open”-ului modern, cifrele de asistenţă (720.000 de oameni au privit, de la faţa locului, meciurile de tenis), traficul pe „website”-ul turneului şi câştigurile generate de eveniment explodând, pur şi simplu, în raport cu re-alizările ediţiilor anterioare. Pagina principală de pe „www.usopen.org” a avut peste 222 de milioane de afi-şări pentru prima dată în istoria turneului. Asta se dato-rează, cu siguranţă, şi succeselor americanilor. Serena Williams a căştigat proba de simplu a fetelor, după o fi-nală cu Jelena Jankovic. Fraţii Bob şi Mike Bryan s-au im-pus în proba de dublu a băieţilor, Liezel Huber a câştigat la dublu fete alături de Cara Black, din Zimbabwe, iar Coco Vandeweghe a fost cea mai bună în turneul juni-oarelor. În plus, la ediţia precedentă, şapte juniori ame-ricani au ajuns, pentru prima dată în ultimele două de-cenii, în sferturile de finală ale competiţiilor de profil. La simplu băieţi, americanii nu au reuşit să prindă decât un loc pe tabloul sferturilor, acolo unde Andy Roddick, re-cent finalist la „Wimbledon”, a pierdut în faţa lui Novak Djokovic. Ultimul act a fost câştigat de Roger Federer, care l-a învins pe britanicul Andy Murray, aflat la prima finală de „Grand Slam” din carieră.


STarTul va fi daT la Assen, în Olanda şi va consta într-un prolog de doar 4,5 kilometri, pe circuitul

de motociclism unde de-a lungul timpului s-au impus piloţi precum Valentino Rossi, Mick Doohan sau Kevin Schwantz. Va fi pentru a doua oară când Vuelta va pleca la drum din afara graniţelor Spaniei, după Lisabona, în 1997. Primele cinci etape, dintre care trei se vor disputa în Olanda şi Belgia vor fi dedicate sprinterilor. Va urma apoi un contratimp individual la Valencia. Ciclismul va fi şi aici în conexiune cu spor-turile cu motor, rutierii urmând să treacă şi pe circuitul care găzduieşte Marele Premiu de Formula 1 al Europei.

Etapa a opta, 206 kilometri între Alzira şi Alto de Aitana, va coincide cu cea dintâi so-sire la altitudine, pe o căţărare de categorie specială. Dar, poate cea mai grea etapă va fi a 13-a, atunci când favoriţii la victorie pot lua o opţiune serioasă la câştigarea trico-ului auriu: două ascensiuni de categoria întâi şi două de categoria a treia vor avea de trecut rutierii, înainte de teribila căţăra-re de la Sierra Nevada. Situată la 2520 de metri deasupra nivelului mării, aceasta va măsura 17 kilometri lungime şi este cunos-cută ca fiind cea mai sudică staţiune de schi din Europa. Nu vor fi ocolite apoi ora-şele de tradiţie ale Turului Spaniei, precum Granada, Cordoba şi Toledo, localităţi înte-meiate înaintea erei noastre, dar care şi-au

Turul Spaniei 2009 propune unul dintre cele mai interesante trasee din ultimii ani: cu opt etape de munte mediu şi înalt şi patru sosiri la altitudine, va fi o cursă dedicată căţărătorilor. În ciuda probelor de contratimp care vor însuma peste 60 de kilometri, este de aşteptat ca diferenţa să se facă pe marile ascensiuni, aceasta fiind şi intenţia declarată a organizatorilor, care au afirmat, prin directorul Javier Guillén că îşi doresc un început facil şi un final dificil.

TURUL SPANIEIAventuri de toamnă pe două roţi


cunoscut apogeul sub mauri, între secolele Vlll-Xl, înainte de a fi eliberate în timpul ce-lebrei Reconquista. În sfârşit, etapa a 21-a va fi rezervată sprinterilor, dar şi paradei câştigătorului, pe străzile din Madrid. Este vorba de celebrul final din Plaza de Cibeles, unul dintre simbolurile capitalei Spaniei.

Vuelta este turul care a suferit cel mai mult de-a lungul secolului XX. Confruntat cu probleme financiare, dar şi cu handica-pul de a fi cel mai mic dintre cele trei mari tururi, a încercat timp de câteva decenii să îşi găsească o identitate. Chiar dacă acum se află la final de sezon în calendarul com-petiţional, Turul Spaniei rămâne extrem de interesant, având darul de a aduce în faţă campioni surpriză, mari talente şi reprezen-tând în acelaşi timp, pentru unii rutieri, vic-toria care a desăvârşit o carieră de excepţie.

Pe 29 aprilie 1935, când directorul ziaru-lui “Informaciones”, Juan Pujol şi Clemente Lopez Doriga dădeau la Madrid startul pri-mei ediţii a Turului Spaniei, competiţiile si-milare din Franţa şi Italia aveau deja peste două decenii de existenţă. Cincizeci de ruti-eri s-au înscris în cursă. După 17 zile şi 3425 de kilometri, doar 29 au mai ajuns la final.

Învingător: un belgian, Gustaaf Deloor, spre dezamăgirea gazdelor, care sperau să aibă parte de un debut identic cu primele ediţii din Le Tour şi Il Giro, în care se impuseseră ciclişti autohtoni.

Vuelta a trecut apoi prin momente grele şi a fost întreruptă de mai multe ori, fie din cauza Războiului Civil, fie din cauza dificul-tăţilor financiare. Salvarea a venit în 1955, atunci când ziarul basc “El Correo Español” şi-a asumat răspunderea de a organiza competiţia. A fost momentul care a schim-bat destinul Turului Spaniei şi imaginea pe care acesta o avea în rândul rutierilor stră-ini. De asemenea, a ajutat 5 ciclişti să obţină o performanţă incredibilă: câştigarea celor trei mari tururi în carieră.

Jacques Anquetil„Monsieur Chrono”, cum mai era cu-

noscut pentru abilităţile sale excepţiona-le la contratimp, Anquetil a venit în Turul Spaniei din postura rutierului căruia îi lip-sea un succes în Vuelta pentru a deveni primul ciclist din istorie învingător în toate cele trei mari tururi.

Pe 1 mai 1963, francezul s-a prezentat la Gijon pentru prima etapă. Aceasta a con-stat într-un contratimp iar mulţi rutieri, şti-ind că nu au nici o şansă în faţa celui pe care compatrioţii săi îl alintau „Maître Jacques” au solicitat organizatorilor să li se permită să nu ia startul în etapă, cerere refuzată însă. Anquetil a obţinut victoria şi a îmbră-cat tricoul auriu încă de la început, exact cum prezisese soţia sa în urmă cu doar câ-teva zile. Din acel moment, rutierul echipei Saint-Raphaël a avut cursa sub control şi nu a mai cedat locul întâi până la Madrid.

Felice GimondiItalianul a avut nevoie de o singură parti-

cipare în Vuelta pentru a se impune. S-a în-tâmplat în 1968, an marcat de multe revolte sociale pe cuprinsul Europei: în Cehia a avut loc celebra Primăvară de la Praga, în timp ce Franţa s-a confruntat cu cea mai mare grevă din istorie a muncitorilor din secto-rul industrial. Nici Turul Spaniei nu a fost ocolit de probleme, etapa a 15-a, desfăşu-rată între Vitoria şi Pamplona fiind scena unui act terorist. Din fericire pentru ciclişti,


dispozitivul exploziv plasat pe traseu a fost detonat cu câteva minute înainte de trece-rea caravanei.

Cu toate acestea, ediţia aceea este con-siderată una dintre cele mai frumoase din istorie. José Pérez Francés părea că va câş-tiga, după o etapă a 12-a fabuloasă, în care ibericul a atacat pe munte, în condiţiile în care acesta era acoperit cu zăpadă şi cea-ţă. Gimondi nu s-a panicat, iar două zile mai târziu a trecut pe primul loc, ca urmare a unei evadări solitare de 50 de kilometri. Contratimpul din penultima etapă nu a fă-cut decât să mărească avantajul italianului.

Eddy Merckx„Veni, Vidi, Vici.” Aşa poate fi sintetizată

singura prezenţă a „Canibalului” în Turul Spaniei. S-a întâmplat în 1973, iar belgianul şi-a respectat porecla: a câştigat prologul, plus alte cinci etape, demonstrând astfel că organizatorii nu au greşit când au hotărât să îi plătească o sumă mare de bani pentru a participa. Merckx, pe atunci în vârstă de 28 de ani, nu a avut probleme în a-l învinge pe reprezentantul gazdelor, Luis Ocaña, cel care peste numai două luni urma să se im-pună în Turul Franţei, unul în care Merckx

nu a luat însă startul, din cauza spectatori-lor de pe margine, care erau din ce în ce mai furioşi pe succesul său în Hexagon.

Bernard Hinault

Pentru rutierul năs-cut în Bretania, Turul Spaniei din 1978 are o însemnătate specială. A fost primul mare tur pe care Hinault l-a câş-tigat în carieră şi mo-mentul în care fanii ci-clismului au realizat că francezul era cel care va umple golul lăsat de retragerea lui Eddy Merckx, din primăvara acelui sezon.

Turul Spaniei de acum 31 de ani a mai rămas în istorie şi pen-tru ultima etapă, de la San Sebastian, care a fost anulată, din cau-za baricadelor ridicate de către localnici pe străzile oraşului basc, într-o perioadă în care Spania a fost măci-nată de frământări sociale, în condiţiile în

care se afla la începutul unui regim democratic.

Alberto ContadorIbericul a luat startul în 2008 din

postura de învingător al Il Giro, dar şi cu regretul de a nu fi putut participa în Turul Franţei, acolo unde trebuia să îşi apere titlul, din cauza scandalului de dopaj în care echipa sa, Astana, fu-sese implicată în urmă cu un an.

Contador a terminat competiţia pe primul loc, neavând practic rival pe munte. Poate cea mai impresionantă victorie a sa a fost cea din etapa a 13-a, încheiată pe teribila căţărare Alto de l’Angliru. Contador a hotărât să atace cu doar câţiva kilometri înain-te de final, când panta ajungea şi la 24%. La doar 25 de ani, spaniolul şi-a trecut numele în cartea de istorie a ciclismului, câştigând cele trei mari Tururi într-un interval de doar 14 luni,

performanţă nerealizată de niciunul dintre predecesorii săi.

Turul Spaniei va rămâne pentru mulţi ani de acum înainte în umbra Tururilor Italiei şi Franţei. Însă tocmai de aici vine farmecul său: în încercarea de a-şi depăşi rivalii, nu se ştie niciodată ce poate propune, iar su-porterii ciclismului îl aşteaptă cu nerăbdare şi chiar cu o anumită curiozitate, deoarece Vuelta ne-a oferit mereu trasee spectacu-loase, etape memorabile şi o relaxare bine-venită la finalul unui sezon foarte obositor.

Eurosport transmite în direct ediţia cu numărul 64 a Turului Spaniei între 29 au-gust şi 20 septembrie.


Elveţianul Fabian Cancellara este considerat printre cei mai buni rutieri în probele de sprint. Anul acesta, Uniunea Ciclistă Internaţională a programat Campionatul Mondial de Ciclism pe şosea chiar în “Ţara Cantoanelor”, un excelent prilej pentru sportivul de la Team Saxo Bank de a se încorona rege al unuia dintre cele mai grele sporturi din lume.

Il giro, le Tour şi la vuelTa! Acestea sunt cele mai mari competi-ţii din ciclismul mondial. Dacă ai câş-

tigat măcar o etapă din unul dintre cele trei mari tururi ale Europei poţi spune că nu te-ai urcat degeaba pe bicicletă. Rutierii mai au însă un obiectiv important în progra-mul lor: Campionatul Mondial de Ciclism pe şosea, competiţie care anul acesta este programată în sudul Elveţiei, la Mendrisio, în perioada 23-27 septembrie. Toată lumea vede ediţia din acest an ca pe un bun pri-lej pentru Fabian Cancellara de a câştiga titlul mondial şi poate că elveţianul chiar îl merită. A câştigat Turul ţării sale, a pur-tat tricoul galben în primele etape din Le Tour, deşi traseul nu a fost unul chiar clasic. Competiţia din Ţara Cantoanelor merită urmărită, mai cu seamă că în cadrul ei va avea loc şi o cursă feminină. Programată

CANCELLARA, DRUM BUN SPRE AUR!


sâmbătă, 26 septembrie, proba fetelor se va întinde pe 124 de kilometri.

Obiectiv turisticSituată în sudul Elveţiei, la poalele

Alpilor, Mendrisio este o localitate în care se vorbeşte foarte mult italiana. De altfel, nici favoritul întrecerii, Fabian Cancellara, nu este străin de această limbă. E clar că rutierul se va simţi aici ca peştele în apă.

Obiectivul său nu poate fi decât cucerirea medaliei de aur, reuşită care i-ar creşte cota şi aşa ridicată. Zona în care se va desfăşu-ra Campionatul Mondial pe şosea este una în care ciclismul reprezintă o adevărată religie. “Mondialul” de anul acesta nu este prima competiţie de amploare care se ţine aici. În 2003, la Monte Tamaro, în imediata apropiere, a avut loc Campionatul Mondial de Mountain Bike. Nu mai punem la so-coteală întrecerile din vremea lui Fausto Coppi sau Eddy Merckx. Datorită climei cu specific mediteranean, turiştii care merg la Mendrisio pot parcurge trasee cu bicicleta indiferent de anotimp. Lacuri superbe, văi sălbatice, dealuri dulci şi munţi impunători, acesta este tabloul în care se va desfăşura întrecerea din septembrie.

Tactică diferităSpre deosebire de tururile clasice,

Campionatul Mondial pe şosea este locul în care rutierii nu îşi permit să stea nicioda-tă “la cutie”. Asta pentru că medalia de aur se acordă după o singură cursă, iar sporti-vul nu mai are de ce să aştepte căţărările

dificile pentru a se poziţiona în clasamentul competiţiei. Din acest motiv, numele mari din Le Tour nu strălucesc niciodată într-o astfel de competiţie. În plus, programat chiar şi după Turul Spaniei, “mondialul” de anul acesta nu va avea la start toate numele mari ale ciclismului. Asta din două motive. Unii se simt obosiţi şi preferă să meargă la recuperare. Alţii vor evita să meargă la Mendrisio pentru a scăpa de controalele antidoping. De altfel, în ultimii ani, pentru

rutieri a devenit mai grea lupta cu aceste teste decât cea cu pantele. E mult mai uşor să-i baţi pe Cavendish, Contador sau Sastre decât să ieşi curat de la un test antidoping.

Marele favoritEste un pic hazardat să te gândeşti la

rutierii care vor trage tare la Campionatul Mondial pe şosea. Cu toate acestea, min-tea îţi fuge la elveţianul Fabian Cancellara, cel care a demonstrat în Il Giro şi Le Tour că este cel mai bun în probele de plat. Pentru rutierul de la Team Saxo Bank, contratim-pul a devenit o adevărată specialitate. În 2007, atunci când pedala pentru CSC, a câştigat prologul de la Londra din cadrul Le Tour şi a rămas cu tricoul galben pe el până când au început ascensiunile. Anul acesta, startul din Turul Franţei parcă a fost tras la indigo. Victorie pentru Cancellara în prologul de la Monaco. Elveţianul a stat mereu în fruntea plutonului şi a ţinut pe el “maillot jaune” în primele etape. Pe lângă faptul că ştie foarte bine traseul din sudul extrem al Ţării Cantoanelor, Cancellara va avea de partea sa publicul. Localnicii nici

nu se gândesc că titlul mondial ar putea pleca în altă ţară.

Vedeta femininăPentru noi, românii, ciclismul este un

sport superb, dar ne face plăcere doar să-l privim de pe margine. Cu practica stăm mai prost. Cert este că dacă vedem o damă la pedale nu putem să nu întoarcem capul pe stradă. Campionatul Mondial pe şosea are în program şi o probă feminină. Specialiştii vorbesc despre Nicole Cooke ca despre una dintre favoritele la medalia de aur. Are avantajul că se descurcă bine atât în zone-le de plat, cât şi pe pantele abrupte, lucruri foarte importante pentru cursele de o zi. Deşi concurează pentru Marea Britanie, Cooke trăieşte în Elveţia, astfel că traseul competiţiei îi este foarte cunoscut. Sportiva născută în Ţara Galilor va fi foarte greu de învins. Palmaresul său este unul colosal. Campioană Olimpică şi Mondială, câştigătoare a Tururilor din Italia, Franţa şi Germania, de nouă ori campioană naţio-nală a Marii Britanii, plus victorii în cadrul Cupei Mondiale. Nici măcar la băieţi nu gă-seşti un CV atât de plin, cu excepţia lui Lance Armstrong care are un palmares mai

tare. Cooke, care consideră ciclismul drept sportul în care mintea se îmbină perfect cu muşchii, poartă numărul 41 la pantofi. O mărime des întâlnită la handbaliste, volei-baliste sau canotoare, sportive cu înălţimi impresionante, dar britanica măsoară nu-mai 1,67 metri.

VedeTe, sTadioane giganT, mulţimi de oameni, bugete extra-

ordinare şi ambiţii extreme. „Cel mai bun club” urmăreş-te zece dintre cele mai bune cluburi de fotbal din lume. această serie le caută punctele forte, le detaliază structura, ne arată de ce sunt regi în ţara lor. mergem în culise – întâlnind vedetele şi personalul, pre-cum şi fani şi boşi financiari. regulile şi structurile diferă de la ţară la ţară – cine deţine sta-dioanele, care este mărimea contractelor TV, cifrele salarii-lor, importuri, obligaţii faţă de comunitate, interese media.

Barcelona, SpaniaNe este prezentată istoria clubului, de la

sfârşit de 1890 până în prezent. Discutăm cu preşedintele, cu directorul, cu jucători şi fani, mulţi dintre ei fiind acţionari ai clu-bului. Aruncăm o privire la rivalitatea dintre Barcelona şi Real Madrid, precum şi către latura caritabilă a acestei mari instituţii.

Urawa Red Diamonds, Japonia

Este campioana en-titre a Japoniei. Urmăriţi cum funcţionează clubul, care sunt relaţiile echipei cu presa, şi cum arată pentru ei o zi obişnuită de joc. Emisiunea include intervi-uri cu antrenorul actual, dar şi cu predece-sorul său, cu preşedintele clubului, jucăto-rul – vedetă, fani şi cu un oficial al Ligii J.

Al Ahly, EgiptClubul african al sec. 20, Al Ahly din Egipt

sunt campionii actuali atât ai acestei ţări, cât şi ai continentului întreg. Documentarul află care sunt originile clubului şi examinea-ză structurile interne care conduc echipa. Ne sunt prezentate interviuri cu preşedin-tele clubului, antrenorul, jucătorul – vedetă şi cu legenda sa.

Boca Juniors, ArgentinaCampionii Americii de Sud, Juniorii de la

Boca reprezintă clubul clasei muncitoare din capitala argentiniană. Documentarul analizează istoria acestui club extraordinar şi examinează rivalitatea dintre el si River Plate. Conţine şi un tur prin Buenos Aires şi interviuri cu preşedintele clubului, cu fostul căpitan Antonio Rattin şi cu jucătorii – foşti şi prezenţi.

Ajax , OlandaEste cel mai mare club din Olanda. Cu

ajutorul jucătorilor, fanilor şi antrenori-lor, acest episod examinează felul în care operează clubul, la toate nivelele. Descrie


CAMPIONII fOTBALULUI zece dintre cei mai buni în fotbal


această academie fabuloasă, face un scurt portret al lui Johan Cruyff, aruncă o privi-re pe stadionul în care clubul a jucat de-a lungul anilor, analizează latura istorică şi ne prezintă imagini din participarea la Cupele Europene.

Bayern München, GermaniaCel mai de bun club al Germaniei, Bayern

München a cunoscut succesul şi pe sce-na internaţională. Cu ajutorul lui Franz Beckenbauer, Uli Hoeness Sepp Maier şi al antrenorului Ottmar Hitzfeld, acest docu-mentar examinează toate aspectele acestei organizaţii, privind dinspre afaceri către stadion, pentru a ne explica de ce Bayern München este unul dintre cele mai mari cluburi din lumea fotbalului.

Chelsea, AngliaEpisodul acesta cercetează originea şi

istoria clubului, practicile curente de afa-ceri şi priveşte spre viitor cu ajutorul şco-lii clubului. Include discuţii cu directorul executiv, antrenorul, foşti şi actuali jucă-tori, precum şi imagini din culisele Ligii 2007 şi finalei Cupei FA.

Manchester United, AngliaEste unul dintre cele mai bogate clu-

buri din fotbal. Popularitatea celor de la Manchester United s-a născut în urma

tragicului eveniment de acum 50 de ani. Dezastrul aerian de la München a decimat marea echipă britanică, dar clubul şi-a de-monstrat spiritul reconstruind o întreagă generaţie de fani. Documentarul analizea-ză acea perioadă cu ajutorul lui Sir Bobby Charlton, urmărind apoi evenimente mai recente împreună cu Sir Alex Ferguson. Directorul executiv David Gill ne poartă prin afacerea dezvoltată de Manchester United şi examinează impactul pe care l-a avut preluarea Glazer din 2005.

Real Madrid, SpaniaEste cel mai de succes club european. Ei

sunt, însă, şi una dintre sursele cele mai bo-gate de ştiri din ţară. Documentarul nostru

încearcă să afle ce face ca Real Madrid să fie fascinant. Le examinează activităţile dinăuntrul şi din afara terenului, istoria clubului, cu ajutorul lui Paco Gento şi Jose Santamaria, urmăreşte schimbarea politicii de transfer sub diverşi preşedinţi şi află ce

înseamnă pentru jucători să fie parte din Real Madrid.

AC Milan, ItaliaCampioană a Europei, AC Milan a domi-

nat în ultimii 20 de ani cluburile europene de fotbal. Cu ajutorul lui Paolo Maldini, Arrigo Sacchi şi Franco Baresi, episodul acesta debutează cu sărbătorirea Ligii Campionilor 2007 şi încearcă să explice de ce AC Milan a devenit o asemenea instituţie în fotbalul italian. Ne dezvăluie influenţa exercitată de proprietarul Silvio Berlusconi, dominaţia clubului în cupele europene din anii 1980 şi 1990, rolul avut de Milanello – terenul de antrenament al jucătorilor, stadi-onul şi viitorul.

www.viasatworld.com

CEL MAI BUN CLUBProducţie S.U.A, 2007În fiecare joi şi sâmbătă, începând cu 27 august 2009


ExisTă viaţă după atâ-tea performanţe? Când îi pui această întrebare

fostei mari campioane Elisabeta Lipă, întâi primeşti un oftat şi după aceea răspunsul. "Nu poţi să faci performanţă dacă nu ai o bază de pregătire, dacă te antre-nezi făcând slalom printre bărci cu motor", se plânge cea mai glorioasă canotoare din istorie, multiplă medaliată la JO şi CM. Într-adevăr, dacă ajungi la baza de la Snagov, locul tradiţional de pregătire al lotului olimpic, poţi observa că o preocupare perio-dică a sportivilor este să menţi-nă stabilitatea bărcilor, şicanate constant de şalupele celor care şi-au ridicat vile pe malul lacului. De altfel, mediile de informare au relatat despre mai multe inci-dente care au afectat pregătirea, inclusiv a fetelor de la titratul 8+1, ameninţate cu puşca de

proprietarii din zonă pe motiv că fac prea mult zgomot la o oră... nepotrivită, când « ei » vor să doarmă. Probabil că staff-ul teh-nic ar trebui să renunţe la ener-vanta portavoce şi să comunice prin semne cu sportivii aflaţi la vâsle sau rame, iar aceştia să în-veţe, dom'le, să vâslească în stilul "şoptit", dacă o exista aşa ceva, iar dacă nu, atunci să facă bine şi să-l inventeze...

O soluţie salvatoare ar fi (fost?) construirea unei baze olimpice cu acte în regulă. Locaţii poten-ţiale există, căci mama natură a fost darnică, dar ea singură chiar nu poate să facă tot. Iar primul om important ieşit în cale, politi-cianul, a fost un baraj aproape le-tal pentru orice proiect de acest gen. Înainte de Beijing, Elisabeta Lipă se arăta dispusă să forţeze încă un ciclu olimpic, numai să se construiască o pistă de cano-taj la nivel internaţional, fie la Snagov sau la Călăraşi ori în aval de Bascov (Argeş). Promisiunile au fost multe şi aşa au rămas, iar acum, "cu criza asta, domnule", numai de bază pentru canotaj nu le mai arde aleşilor, în condiţiile în care o pistă clasică, având canal de întoarcere, ajunge la circa 10 milioane de euro după estimările FR Canotaj.

Păcat că România nu-i în Germania, căci au nemţii o bază senzaţională la Duisburg unde nu vine nimeni. "Dacă le spui

România riscă să devină o prezenţă discretă (şi) la Campionatele Mondiale de canotaj, într-un sport care ne-a adus 35 de medalii olimpice şi peste 100 mondiale. Momentul Beijing 2008 a însemnat cea mai slabă performanţă la nivel înalt din ultimele trei decenii pentru canotorii români, cu „doar” o medalie de aur şi una de bronz, ultima marcând retragerea generaţiei de aur care a făcut istorie în proba feminină de 8+1.

vâSLINDîN şoaptă

„Nu poţi să faci performanţă dacă nu

ai o bază de pregătire, dacă te antrenezi

făcând slalom printre bărci cu motor”

Elisabeta Lipă


că azi vrei să organizezi un Campionat Mondial acolo, este totul pregătit, au aran-jat până şi florile de decor", povesteşte fos-ta campioană.

Povara tradiţieiFără un loc de pregătire de calitate, răma-

să şi fără generaţia de aur, România TREBUIE să participe la Campionatul Mondial din Polonia (23-30 august, Poznan). Până acum,

această competiţie majoră din canotaj a "produs" 106 medalii, iar ediţii de la care ro-mânii să vină cu mâna goală nu reţine me-moria. Un loc 3 în regata de Cupă Mondială de la München, în iunie, a fost prima apa-riţie a noului echipaj feminin de 8+1, con-struit pentru Olimpiada de la Londra.

Strocul Eniko Barabaş este singura "su-pravieţuitoare" din finala de la Beijing, iar Ionelia Neacşu, la 24 de ani, este cea mai mare dintre componentele echipei. "Fetele sunt necoapte pentru competiţii de acest nivel, chiar dacă au rezultate bune la tine-ret. Este o presiune mare pe ele, pentru că există o tradiţie care obligă. Mai este nevo-ie de foarte multă muncă şi am încredere că rezultatele vor veni", opinează doamna Lipă. Optimismul ei este însă ponderat:

"La München, China a avut trei echipaje la schiful de 4 şi alte două de 8+1, din care va forma un echipaj pentru Mondiale. Noi avem 16 fete cu totul, pentru toate probele! Altele nu sunt, este foarte greu...".

Până la Londra mai este timp, iar aceste fete pot creşte valoric. Din 1980, de la

Olimpiada găzduită de sovietici, 8+1 femi-nin al României n-a ratat medaliile: Moscova 1980 - bronz, Los Angeles 1984 - argint, Seul 1988 - argint, Barcelona 1992 - argint, Atlanta 1996 - aur, Sydney 2000 - aur, Atena 2004 - aur, Beijing 2008 - bronz. Ar fi păcat ca o continuitate în medalii olimpice pe care nu o mai are decât gim-nastica să se oprească în 2012, după atâtea decenii de succese.

Noul echipaj de 8+1 al RomânieiNume Prenume Vârsta Poziţie în barcă

COGIANU ROXANA 23 vârf

NEACŞU IONELIA 24 2

BURSUC DIANA 23 3

ILIE CRISTINA 20 4

COJOCARIU ADELINA 21 5

ALBU NICOLETA 21 6

LUPAŞCU CAMELIA 23 7

BARABAŞ ENIKO 23 stroc

STOICA TEODORA 23 cârmaci

„Fetele sunt necoapte pentru competiţii de acest nivel,

chiar dacă au rezultate bune la tineret. Este o presiune

mare pe ele, pentru că există o tradiţie care obligă. Mai

este nevoie de foarte multă muncă şi am încredere că

rezultatele vor veni”

Mai nou, pe culoarul de antrenamnet a răsărit un... ponton, în dreptul vilei unui binecunoscut personaj din lumea fotbalului! Oare pe uscat nu se poate da la vâsle?

Oricât de greu poate părea pentru martorii neavizaţi, cricketul este al doilea sport ca popularitate la

nivel mondial, fiind depăşit doar de fotbal. Logic, am spune, ţinând cont că numai în India sunt un miliard de fani. Acolo, ca şi în Pakistan, Sri Lanka, Indiile de Vest, Africa de

Sud sau Bangladesh, copilul învaţă mai în-tâi să joace cricket şi apoi să citească, acest sport fiind „materie” obligatorie în şcoli.

Inventat de englezi în secolul al XVII-lea, cricketul a ajuns în coloniile britanice pe la 1850 şi acolo a rămas. Se estimează că în prezent există peste 3 miliarde de pasio-naţi ai acestei discipline, din care jumătate

populează subcontinentul indian. Interesul imens pentru cricket îl face un

sport preferat la casele de pariuri. „În India, când se transmite un meci important, totul încremeneşte, lumea lasă orice are de făcut şi se uită la cricket. Suma totală care se pa-riază numai la un meci depăşeşte 1 miliard de dolari”, explică Raj Kapil Rajput, expertul

Un jucător încruntat aruncă după un elan pregătit cu migală o minge asemănătoare celei de baseball spre un adversar ce ţine în mână o bâtă ciudată, a cărei parte plată aduce cu un suport de tăiat zarzavatul. Batsman-ul izbeşte mingea cât poate de tare şi o aruncă în tribune. Vă vine să credeţi că peste 1 miliard de oameni pot fi în extaz după o astfel de fază?

BUN PENTRU Tv:CRICkET PRESCURTAT

VlaD BuCurESCu



Eurosport pentru transmisiunile de la tur-neele specifice.

Formatul greoi de la meciurile test, care pot dura chiar şi 5 zile (!) a început să fie concurat în ultimii ani cu o formulă pre-scurtată, numită Twenty20 (T20), adoptată rapid de televiziuni. Un meci de cricket T20 durează aproximativ 3 ore, după cum s-a văzut la Cupa Mondială din Anglia, trans-misă de Eurosport 2 în cursul lunii iunie şi câştigată de echipa Pakistanului.

Cricket basicsUn meci de cricket se joacă între două

echipe a câte 11 jucători fiecare, care au diverse roluri în două momente distincte: când echipa este la bătaie sau când este la aruncare. Jucătorii care aruncă se nu-mesc bowleri, iar cei care lovesc cu bâta, batsmeni.

Partida se dispută pe un teren care poate avea formă rotundă, pătrată sau ovală, cu mai multe zone distincte: pitch-ul, zona de 30 de yarzi (27 m), marcată de o linie albă (infield) şi zona dintre linia albă şi bordură (outfield). Pitch-ul este o fâşie aridă lungă de 20 m şi lată de 3 m unde se consumă momentele cheie ale unui meci.

Jucătorul care aruncă mingea se poziţio-nează la un capăt al pitch-ului şi încearcă să lovească cele trei beţe aflate în spatele bat-sman-ului advers şi numite wicket. Dacă reuşeşte, adversarul respectiv este scos din joc. La rândul său, batsmanul trebuie să îm-piedice mingea să lovească wicket-ul şi să o trimită cât mai departe, folosind bâta. Dacă mingea loveşte marginea care delimitează terenul, echipa sa obţine 4 puncte, dacă trece direct dincolo, fără să atingă terenul în prealabil, se obţin 6 puncte, aceasta fiind cea mai spectaculoasă lovitură din cricket.

Batsmanii pot obţine puncte şi alergând între cei doi wickets, aflaţi la un capăt şi ce-lălalt al pitch-ului, după ce mingea este lo-vită şi numai dacă vor considera că au timp să ajungă în zona de siguranţă înainte ca adversarul să aducă mingea în preajma be-ţelor. În caz contrar, dacă un jucător aflat la bătaie este surprins în afara zonei sigure, el este eliminat. Se acordă câte 1 punct pen-tru fiecare parcurgere a pitch-ului de către cei doi batsmeni. Alte eliminări frecvente ale unui batsman sunt când echipa aflată la aruncare prinde mingea în aer după ce

aceasta a fost lovită sau dacă batsman-ul opreşte mingea cu corpul şi nu cu bâta, iar arbitrul consideră că ea ar fi lovit beţele.

Un bowler are dreptul la 6 aruncări con-secutive, care formează un over. În formula prescurtată T20, fiecare echipă are 120 de aruncări (20 overs). Căpitanul echipei aflate la aruncare desemnează bowlerii care vor încerca să limiteze scorul adversarului, prin cât mai multe aruncări de 0 puncte sau cel mult 1 punct. Un bowler nu are voie să arun-ce mai mult de 4 overs-uri într-un meci, iar regulamentul îi interzice să aibă două serii de aruncări consecutiv. De regulă, o echipă de valoare foloseşte 4-5 bowleri pe joc.

O regulă aparte în jocul de cricket T20 este obligaţia echipei aflată la aruncare de a ţine în primele 6 overs-uri nu mai puţin de 9 jucători în interiorul zonei de 30 de yarzi. Astfel, rămân doar 2 jucători care să

acopere zonele îndepărtate ale terenului şi de aceea în primele şase serii de aruncări echipa aflată la primire caută să puncteze sănătos, pentru că din over-ul al şaptelea se presupune că adversarul va acoperi mai bine terenul.

După ce o echipă îşi încheie seria overs-urilor la primire, adversara îi ia locul şi va încerca să facă un punctaj mai mare. Dacă acest punctaj este realizat înainte de overs-ul 20, meciul se încheie înainte de limită, iar dacă scorul este egal după toate cele 120 de aruncări, se dispută un super-over, un joc de departajare altfel spus.

Cricket în RomâniaTotul a început în vara lui 2005, când trei

oameni de afaceri englezi, Charlie Crocker, James Kodor şi Mike Roberts, aflaţi la Bucureşti, au avut ideea să aducă cricketul în România, în timp ce urmăreau prin sate-lit într-un bar din centrul capitalei clasicul duel Anglia - Australia. Un an mai târziu, temerarii au revenit la Bucureşti cu câţiva prieteni şi au organizat primul meci oficial într-un spaţiu în care până atunci se juca ţurcă sau oină.

Lucrurile au devenit ulterior mai serioase prin fondarea Transilvania Cricket Club. „Ambiţia noastră pe termen lung este să promovăm cricketul în România şi să aju-tăm la formarea altor cluburi” se spune în prezentarea oficială a TCC. Clubul este for-

mat în mare din oameni de afaceri, perso-nal de ambasadă sau angajaţi ai unor firme din România, majoritatea având origine bri-tanică sau indiană. Recent, a fost înfiinţat un club de cricket şi la Cluj-Napoca, iar en-tuziaştii de la TCC speră să-i pună bazele în viitorul apropiat unei federaţii. Crezul lor este dat de cuvintele lui Sir Don Bradman, considerat cel mai mare batsman al tuturor timpurilor: „Cricketul te face să te simţi li-ber, detaşat de orice lucru sordid şi neono-rabil. A-l juca cu pasiune şi determinare te ajută să te cunoşti mai bine, îţi modelează caracterul”.

MulT Timp, a fost comparată cu Ana Kurnikova. Asta în pri-mul rând datorită aspectului.

Apoi, deoarece nu câştigase niciun turneu de golf, de la trecerea la profesionism, eve-niment survenit în 2002. Cinci ani mai târ-ziu, răutăcioşii au fost nevoiţi să-şi retragă cuvintele, după ce Natalie Gulbis – pentru că despre ea este vorba - a încheiat pe pri-mul loc unul dintre cele mai selective tur-nee din golful mondial – Masters-ul Evian.

Natalie a venit pe lume în capitala statu-lui California, la Sacramento, pe 7 ianuarie

1983, într-o familie cu origini letone - Gulbis semnificând “lebădă” în limba letonă. A ajuns prima dată pe terenul de golf la trei ani şi jumătate, iar la şapte ani a câştigat primul turneu. Peste alţi trei ani, realiza parul. La 14 ani, cu handicap 2, a jucat în prima competiţie din Circuitul profesionist feminin nord-american. După un sezon la Universitatea din Arizona, Natalie a renun-ţat la studii şi a trecut la profesionism. Avea 18 ani.

Deşi nu a câştigat niciun titlu în pri-mii cinci ani, Gulbis a avut performanţe constant bune pe terenul de joc. Astfel, în 2005 a încheiat a şasea în clasamentul

câştigurilor LPGA, cu ve-nituri de peste un milion de dolari, doar din jocul de golf. Comparaţia cu Ana Kurnikova revine în actua-litate, dacă privim la con-tractele de reprezentare încheiate cu diverşi spon-sori, care i-au asigurat in-trări în conturile personale cu mult mai mari decât cele din jocul propriu-zis.

Momentul culminant al carierei de jucătoare pro-fesionistă de golf a fost consemnat la finele lui iulie 2007. Celebră pen-tru apariţia fermecătoare la tee, mai puţin pentru rezultatele de pe green, în cinci sezoane anterioa-re disputate în Circuitul LPGA, Gulbis şi-a trecut în palmares singurul titlu oficial de până în prezent.

S-a întâmplat în Mastersul Evian, după un birdie la prima cupă din barajul disputat împotriva sud-coreencei Jang Jeong.

Masters-ul Evian este unul din cele mai importante turnee ale sezonului feminin. Competiţia se desfăşoară în fiecare iulie, în decorul excepţional al staţiunii Evian-les-Bains, la poalele Alpilor francezi şi la ma-lul lacului Leman. Înfiinţat în 1994, turneul este recunoscut ca fiind unul de mare şlem doar de Circuitul European feminin, nu şi de omologii de peste Atlantic. Asta deşi este inclus în programul LPGA din 2000. Cum se dispută cu o săptămână înaintea Openului

Poate nemeritat, jocul de golf este considerat apanajul bărbaţilor. Natalie Gulbis este una dintre jucătoarele care demonstrează că performanţa poate fi realizată şi dacă apari pe coperţile revistelor de modă

MISS GOLf

britanic, turneu major în ambele circuite, jucătoarele din Statele Unite participă aici, pentru a pregăti viitoarea competiţie.

Până în 2007, la turneu participau 78 de jucătoare, jumătate din numărul obiş-nuit al unei întreceri LPGA. Competiţia se desfăşura pe durata a patru zile, fără cut, ceea ce însemna că toate jucătoarele ră-mâneau în concurs. Din 2007, anul succe-sului lui Gulbis, la turneu sunt invitate 90 de jucătoare, iar cut-ul este efectuat după runda a doua.

Cele două încheiaseră parcursul regu-lamentar la egalitate, 284, patru sub par, după ce Gulbis realizase o rundă finală la 70, iar Jang îşi trecuse pe cartea de scor un 72, urmare a unui birdie la ultima cupă din jocul regulamentar. „Era clar că trebuie să câştig acest turneu – a spus Gulbis. Înainte de baraj, eram foarte supărată pe mine în-sămi, deoarece simţeam că pierdusem pe mâna mea. Îmi spusesem că o să am ne-voie de un 7 sub par ca să câştig. Şi m-am trezit că închei la 4 sub. La începutul zilei, nu mi-am imaginat niciodată c-o să câştig turneul, cu un asemenea scor.”

Anterior, barajul fusese călcâiul lui Achille pentru Natalie. Acum, californi-anca a pus pe green, cu lovitura a doua, după ce Jang, câştigătoarea Openului britanic, cu doi ani mai devreme, ratase suprafaţa de putting. „De obicei, nu ajung pe green din două, şi-a amintit Gulbis. Am avut însă un drive bun şi am scos apoi crosa de rezervă. Am pus la aproape opt metri de cupă şi mi-am zis că voi realiza eagle. Din fericire, am trimis la mai puţin de jumătate de metru de cupă, iar putt-ul următor a fost o formalitate. Nu mi-aş fi dorit în niciun caz ca mingea să ajun-gă mai departe de-atât.” Cecul câştigat atunci, valorând 450.000 de dolari, rămâ-ne cel mai important premiu din cariera sa sportivă.

Înalta şi longilina jucătoare blondă este şi în prezent una din cele mai cunoscute figuri din Circuitul LPGA. A pozat pentru propriul calendar, în posturi provocatoa-re, la aparatele din sala de forţă şi în cos-tum de baie, a avut propriul reality show la The Golf Channel, iar varianta sa digita-lizată a apărut într-unul din jocurile video marca Tiger Woods. Din păcate pentru ea, victoria din acea zi de duminică, 29 iulie 2007 a rămas însă ca o rara avis în cariera lui Gulbis. Se poate spune, fără a greşi, că Miss Golf n-a dansat decât o vară.

Tot ce îţi trebuie este un cont personal şi o conexiune internet. Pentru mai multe informaţii vizitează http://player.eurosport.ro

Intră pe player.eurosport.roalege terenul şi meciul pe care vrei să îl

vezi. Urmăreşte US opeN în direct!eurosport player îţi oferă accesul la trei canale tV în direct, eurosport, eurosport 2 şi

eurosportnews, servicii multi-feed pentru transmisiunile de tenis, snooker sau cricket şi canale adiţionale pentru Seriile le Mans, IRC, WtCC, turneul K1 şi prima liga de fotbal a Rusiei.

Documents

Aug sep-2009