Atlas de Histopatologie - Stolnicu

8/9/2019 Atlas de Histopatologie - Stolnicu

1/199

ATLAS DE

HISTOPATOLOGIE

Simona Stolnicu

Liliana Chira


2/199

Atlas de histopatologie

© UNIVERSITY PRESS, 2013

Toate drepturile aparţin Editurii University Press. Reproducerea integrală sau parţială atextului din această carte este interzisă fără acordul prealabil al editurii.

Autori: Simona Stolnicu, Liliana ChiraTehnoredactare/Copertă: László Réka Imola


3/199

Cuprins

Prefață ...........................................................................................................6

Capitolul 1. .............................................................................................. 9

Tulburările de circulație ........................................................................... 9

I.1.1. Edemul pulmonar acut ......................................................................10I.1.2. Ficatul de stază cronică ......................................................................12I.1.3. Plămânul de stază cronică și infarctul roșu pulmonar.........................14I.1.4. Infarctul renal ....................................................................................16I.1.5. Trombul arterial stratificat ..................................................................18I.1.6. Coagulopatia intravasculară diseminată (CID) ....................................20I.1.7. Embolia cu lichid amniotic ................................................................22

Capitolul 2. ............................................................................................ 25Tulburările de metabolism...................................................................... 25

I.2.1. Amiloidoza renală ..............................................................................26I.2.2. Steatoza hepatică ................................................................................28I.2.3. Hipercheratoza (clavusul) ..................................................................30I.2.4. Nevul melanocitar intradermic ..........................................................32

Capitolul 3. ............................................................................................ 35

Inflamațiile ............................................................................................. 35I.3.1. Pericardita fibrinoasă .........................................................................36I.3.2. Abcesul hepatic ..................................................................................38I.3.3. Limfadenita tuberculoasă ...................................................................40I.3.4. Granulomul de corp străin .................................................................42

Capitolul 4. ............................................................................................ 45

Patologia tumorilor ................................................................................ 45

I.4.1. Papilomul hipercheratozic .................................................................46I.4.2. Fibroadenomul mamar ......................................................................48I.4.3. Hemangiomul cavernos hepatic .........................................................50I.4.4. Leiomiomul uterin .............................................................................52I.4.5. Teratomul matur ovarian .................................................................... 54I.4.6. Carcinomul epidermoid al buzei ........................................................56I.4.7. Carcinomul bazocelular......................................................................58I.4.8. Adenocarcinomul intestinal................................................................60

I.4.9. Leiomiosarcomul ...............................................................................62I.4.10. Limfomul Hodgkin ..........................................................................64I.4.11. Metastază limfonodulară de carcinom cu celule în „inel cu pecete” 66

Capitolul 5. ............................................................................................ 69


4/199

Patologia aparatului cardio-vascular ........................................................ 69

II.5.1. Infarctul miocardic acut .................................................................... 70II.5.2. Cicatricea post-infarct de miocard ....................................................72II.5.3. Miocardoscleroza ..............................................................................74II.5.4. Ateroscleroza .....................................................................................76II.5.5. Coronaroscleroza ..............................................................................78II.5.6. Panarterita nodoasă ........................................................................... 80II.5.7. Hemoroizii .......................................................................................82

Capitolul 6. ............................................................................................ 85

Patologia aparatului respirator ................................................................ 85

II. 6.1. Bronhopneumonia ........................................................................... 86II. 6.2. Emfizemul pulmonar .......................................................................88II. 6.3. Aspirația de lichid amniotic .............................................................90

II. 6.4. Pneumopatia cu membrane hialine .................................................. 92II. 6.5. Tuberculoza pulmonară .................................................................... 94II. 6.6. Carcinomul epidermoid pulmonar ..................................................96II. 6.7. Carcinomul pulmonar cu celule mici ............................................... 98

Capitolul 7. .......................................................................................... 101

Patologia cavității bucale, a aparatului digestiv, a ficatului și a pancreasului . 101

II. 7.1. Tumora Warthin .............................................................................102

II. 7.2. Adenomul pleomorf .......................................................................104II. 7.3. Sialadenita cronică .........................................................................106II. 7.4. Mucocelul ......................................................................................108II. 7.5. Adenocarcinomul de glandă salivară NOS (not otherwise specified) ...110II. 7.6. Epulisul cu celule gigante ...............................................................112II. 7.7. Ameloblastomul ............................................................................. 114II. 7.8. Chistul radicular ............................................................................. 116II. 7.9. Leucoplazia ....................................................................................118

II. 7.10. Gastrita cronică ............................................................................ 120II. 7.11. Ulcerul gastric cronic ...................................................................122II. 7.12. Adenocarcinomul gastric ..............................................................124II. 7.13. Apendicita acută flegmonoasă ......................................................126II. 7.14. Hepatita cronică persistentă .........................................................128II. 7.15. Ciroza hepatică ............................................................................130II. 7.16. Pancreatita acută necrotico-hemoragică .......................................132

Capitolul 8. .......................................................................................... 135

Patologia aparatului renal ..................................................................... 135II. 8.1. Glomerulonefrita cu semilune .......................................................136II. 8.2. Carcinomul renal cu celule clare .................................................... 138II. 8.3. Carcinomul urotelial ......................................................................140


5/199

Capitolul 9. .......................................................................................... 143

Patologia aparatului genital feminin și a glandei mamare ..................... 143

II. 9.1. Neoplazia intraepitelială cervicală (NIC) ........................................144II. 9.2. Carcinomul epidermoid de col uterin ............................................146II. 9.3. Hiperplazia endometrială ..............................................................148

II. 9.4. Adenocarcinomul endometrial de tip endometrioid ......................150II.9.5. Adenocarcinomul endometrial de tip seros .....................................152II.9.6. Chistadenomul mucinos ovarian .....................................................154II.9.7. Adenocarcinomul seros ovarian ......................................................156II.9.8. Tumora de granuloasă de tip adult...................................................158II.9.9. Sarcina tubară .................................................................................160II.9.10. Mola hidatiformă completă ...........................................................162II. 9.11. Mastopatia fibro-chistică ..............................................................164

II. 9.12. Tumora filodă mamară .................................................................166II. 9.13. Carcinomul ductal in situ (Neoplazia intraepitelială ductală) .......168II.9.14. Carcinomul lobular in situ (Neoplazia intraepitelială lobulară) .....170II. 9.15. Carcinomul ductal infiltrativ NST (no specific type) ....................172II. 9.16. Carcinomul lobular infiltrativ clasic .............................................174

Capitolul 10. ....................................................................................... 177

Patologia aparatului genital masculin .................................................... 177

II. 10.1. Hiperplazia benignă de prostată ................................................... 178II. 10.2. Adenocarcinomul de prostată .......................................................180II. 10.3. Seminomul ..................................................................................182

Capitolul 11. ....................................................................................... 185

Patologia glandei tiroide ....................................................................... 185

II. 11.1. Tiroidita Hashimoto .....................................................................186II. 11.2. Carcinomul papilar tiroidian ........................................................188

Capitolul 12. ....................................................................................... 191

Patologia sistemului nervos central ....................................................... 191

II. 12.1. Meningiomul ...............................................................................192II. 12.2. Glioblastomul cerebral .................................................................194


6/199

Prefață

Atlasul de față s-a materializat din dorința de a oferi celor interesați un su- port vizual pentru însușirea cunoștințelor de anatomie patologică. De aceea,se adresează în primul rând studenților Facultății de Medicină Generală, Medicină Dentară, Asistență Medicală și Moașe dar și medicilor rezidențiși specialiști patologi precum și rezidenților în alte specialități (chirurgie,oncologie, obstetrică-ginecologie, dermatologie), care sunt obligați să aibecunoștințe de histopatologie.

Am încercat să utilizăm imaginile ilustrate, în detrimentul ,,teoriei obosi-toare” pentru a face acest material mai accesibil începătorilor în vasta speci-alitate de anatomie patologică. Am interpretat patologia abordată ca repre-zentativă pentru pregătirea studenților, de aceea această selecție a leziunilordin patologia generală și specială reprezintă o bază, cu care studenții trebuiesă fie familiarizați. Fotografiile microscopice provin din cazuistica Labora-torului de Anatomie Patologică a Spitalului Clinic Județean de Urgență Târ- gu Mureș și a Disciplinei de Morfopatologie a UMF Târgu Mureș.

Sperăm ca această lucrare să fie de real ajutor în pregătirea teoretică și prac-tică a studenților și rezidenților, întrucât este vital ca toți medicii, indiferentde specialitate să aibă cunoștințe de bază de anatomie patologică, cu atâtmai mult acum, într-un moment în care numărul examinarilor histopato-logice pentru confirmarea unui diagnostic clinic este în continuă creștere,iar necesitatea de aavea medici calificațiîn domeniul anatomiei

patologice, capabili săstabileasca un diagnos-tic corect și util prinexaminarea unui frag-ment de țesut la micro-scopul optic reprezintăo prioritate în domeniul

sănătății.

Simona StolnicuLiliana Chira

11 06 2013


7/199


8/199


9/199

CAPITOLUL 1

Tulburările de circulație


10/199

10

I.1.1. Edemul pulmonar acutHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut pulmonarDefiniție: acumulare anormală de lichid de edem în spaţiile alveolare. Ca-uzele edemului sunt reprezentate cel mai frecvent de insuficiența acută ainimii stângi (infarctul de miocard) și intoxicația cu gaze toxice. În acestesituaţii, crește brusc presiunea în venele și capilarele pulmonare, urmată deextravazarea de lichid, inițial în pereții alveolari (edem interstițial) și ulte-rior în alveolele pulmonare (edem alveolar).Macroscopic: plămânul este crescut în volum, intumescent, de consistenţă

păstoasă, purtând amprenta grilajului costal pe suprafață și având pleuralucioasă, în tensiune; la palpare, se percep crepitații, iar la comprimareațesutului pulmonar, pe secțiune, se elimină un lichid roz, de aspect spumos.Microscopic: se observă septuri interalveolare îngroșate, datorită vaselorcongestionate, cu lumenul plin de hematii și a edemului interstițial precumși spații alveolare dilatate, lumenul alveolar fiind ocupat de o substanță pro-teică, omogenă eozinofilă. Substanța eozinofilă este reprezentată de plasmaextravazată de la nivelul capilarelor din septuri, prin transsudare. Datori-

tă faptului că extravazarea se produce brusc, aceast material eozinofil esteamestecat cu bule de aer (spații rotunde, optic goale). Materialul eozinofilconține rare celule alveolare descuamate, precum și macrofage ce conțin încitoplasmă pigment brun de hemosiderină (numite siderofage sau celulecardiace). Prezența siderofagelor confirmă existența unei staze pulmonarecronice.


11/199

a

b

11

I.1.1. a, b Edemul pulmonar acut

a.A. capilare congestionate b.A. substanţă omogenă eozinofilă (plasmă)b.B. bule de aer

A

A

B


12/199

12

I.1.2. Ficatul de stază cronicăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut hepaticDefiniție: reprezintă o leziune care se produce ca urmare a hiperemi-ei venoase (stazei) în vena cavă inferioară și vena hepatică, din cadrulinsuficienței inimii drepte. Leziunile hepatice au o evoluție stadială.Macroscopic: ficatul este crescut în volum și prezintă pe suprafața externăși de secțiune un aspect pestriț, respectiv o alternanță de zone de culoarenormală (zone cu structura păstrată), zone de culoare galbenă (zone de dis-trofie adipoasă) alternând cu zone de culoare violacee, punctiforme (zone

de hemoragie).Microscopic: inițial, venele centrolobulare și capilarele sinusoide sunt di-latate și pline cu hematii, comprimând hepatocitele din jur. Prin rupereapereților vaselor sau permeabilitatea crescută a acestora, se produce extra-

vazarea eritrocitelor, cu apariția hemoragiilor în centrul lobulilor. Conse-cutiv focarelor de hemoragie, apare necroza hepatocitelor, numită necrozăhemoragică centrolobulară. Focarele de hemoragie centrolobulară conflu-ează cu timpul, delimitând insule de celule hepatice cu structura păstrată

doar la periferia lobulului, în jurul spațiilor porto-biliare. Hepatocitele dinporțiunea mijlocie a lobulului se încarcă în citoplasmă cu lipide (vacuoleoptic goale- aspect de distrofie adipoasă). Această alternanță de zone hemo-ragice, zone cu steatoză și zone cu structura păstrată se reflectă și în aspectulmacroscopic, ce se compară pe secțiune cu nuca muscată (ficat „muscat”).Cu timpul, zonele de necroză se vor înlocui cu fibroză, ceea ce duce la dez-

voltarea cirozei, de natură cardiacă.


13/199

a

b

13

I.1.2. a, b Ficatul de stază cronică

b.A. necroză hemoragică centrolobulară b.B. insule de hepatocite cu structură păstrată

B

A


14/199

14

I.1.3. Plămânul de stază cronică și infarctul roșu pulmonarHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut pulmonarDefiniție: plămânul de stază cronică se caraterizează prin indurarea excesi-

vă a țesutului pulmonar, care are o culoare brună, caracteristică. Cauza estereprezentată de staza retrogradă prelungită din insuficiența cronică a ini-mii stângi. Leziunea se mai numește și indurație brună pulmonară. Pe fon-dul indurației brune apare infarctul pulmonar, reprezentat de necroza uneiporțiuni a parenchimului pulmonar, ca urmare a obliterării bruște și com-plete a unei ramuri din artera pulmonară (de către un tromb sau embol).

Teritoriul interesat de necroză are o culoare roșie, datorită vascularizațieimarcate a țesutului pulmonar dar și datorită faptului că necroza intereseazăși pereții vaselor sangvine, ceea ce duce la inundarea cu sânge a ariei ne-crozate.Macroscopic: plămânul de stază cronică este mărit în volum și greutate, areo consistență crescută, culoare maronie iar la comprimarea lui, pe suprafațade secțiune se elimină sânge de culoare negricioasă. Zona de infarct are oformă conică, cu baza spre periferie și vârful spre hil, o dimensiune vari-

abilă în funcție de tipul de vas obstruat și o culoare roșie-maronie, iar laperiferie este bine delimitată de parenchimul pulmonar normal adiacent.Microscopic: în zona de stază cronică, septurile alveolare sunt îngroșate,cu capilarele parieto-alveolare congestionate, care proemină spre lumenulalveolar. În alveole se observă plasmă extravazată, hematii și numeroase ma-crofage. Macrofagele prezintă pigment de hemosiderină intracitoplasmatic,rezultat din degradarea eritrocitelor (siderofage sau celule cardiace). Celu-lele cardiace apar în lumenele alveolare fie izolat, fie grupate. Consecutiv,prezența pigmentului de hemosiderină în septuri duce la apariția unui pro-ces de fibroză. Zona de infarct este net delimitată de țesutul din jur, iar lanivelul acestei zone, spațiile alveolare conțin eritrocite, iar pereții alveolarinecrozați apar ca septuri fine acidofile, în care nucleii celulelor au dispărut.


15/199

a

b

15

I.1.3. a, b Plămânul de stază cronică și infarctul roșu pulmonar

a.A. stază cronică pulmonară a.B. zonă netă de demarcaţie a infarctuluia.C. zona de infarct pulmonar a.D. eritrocite în alveole a.E. septuri fine acidofileb.A. celule cardiace b.B. septuri interalveolare îngroșate

C

A

D

E

B

B

A


16/199

16

I.1.4. Infarctul renalHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut renalDefiniție: reprezintă o zonă de necroză, dezvoltată consecutiv obstruăriibruște și permanente a unui ram al arterei renale (de către un tromb sauembol, ce provine din atriul stâng în stenoza mitrală, ventriculul stâng îninfarct de miocard sau placă ateromatoasă a aortei).Macroscopic: zona de necroză recentă are o formă conică (datoritădistribuției circulației arteriale „în evantai”), cu vârful spre hilul renal șibaza spre capsula renală, este proeminentă, bine delimitată de parenchimul

renal normal adiacent, de culoare albă-cenușie și este înconjurată de unlizereu congestiv (o bandă violacee, reprezentată de reacția parenchimuluirenal la zona de necroză).Microscopic: zona de necroză este delimitată de un proces inflamator acut,cu polimorfonucleare neutrofile, edem interstițial și congestie vasculară. Ease caracterizează prin dispariția nucleilor celulelor, ceea ce creează un aspect„fantomatic” al acestora, în sensul că sunt păstrate contururile glomerulilorși tubilor renali (ceea ce permite recunoașterea histologică a parenchimului

renal) dar marginile celulare sunt indistincte, iar citoplasma celulelor apareomogenă si eozinofilă. Zona de necroză va evolua spre un proces de fibroză,cu constituirea unei cicatrici fibroase retractate.


17/199

a

b c

17

I.1.4. a, b, c Infarctul renal

a.A. zona de infarct a.B. zona de demarcaţie cu congestie vasculară și inflamaţiea.C. ţesut renal normal c.A. caracter ,,fantomatic”al glomerulilor și tubilor renali

B

C

A

A


18/199

18

I.1.5. Trombul arterial stratificatHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: lumene de arteră de tip elastic (peretele arterei cu 3

straturi- intima, media, adventiția)Definiție: reprezintă coagularea sângelui în vase și cord, în timpul vieții,ceea ce duce la formarea unei particule solide, denumită tromb.Macroscopic: trombul este aderent de peretele vasului arterial, obstruândlumenul parțial (tromb parietal) sau total (tromb obliterant), este solid,friabil, mat, neregulat uscat și prezintă zone de culoare violacee, alternândcu benzi de culoare albicioasă.

Microscopic: trombul este format dintr-o rețea de fibrină, omogenă șiintens eozinofilă, în care se depun elemente figurate, hematiile formândstraturi roșii alternând cu leucocitele și trombocitele ce formează straturialbe, straturile succedându-se alternativ. La locul de formare, trombul aderăde peretele vasului, stratul de celule endoteliale fiind întrerupt. Trombul aretendința la organizare conjunctivă, fapt demonstrat prin prezența de capi-lare de neoformație, care permit restabilirea parțială sau totală a circulației(tromb recanalizat).


19/199

a

b

19

I.1.5. a, b Trombul arterial stratificat

a.A. tromb aderent a.B. perete vascular vascular b.A. stratul roșu(hematii)b.B. stratul alb (trombocite, leucocite) b.C. Perete vascular

A

A

C

B

B


20/199

20

I.1.6. Coagulopatia intravasculară diseminată (CID)Hematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut pulmonarDefiniție: reprezintă un proces patologic, ce survine într-o stare de șoc,capabil să producă un proces de coagulare (numit și microtromboză di-seminată) în vasele mici (intervenții chirurgicale, complicații obstetricale,infecții grave, arsuri severe, traumatisme, tumori maligne).Macroscopic: plămân mărit în dimensiuni, cu focare hemoragice, de cu-loare roșie.Microscopic: se caracterizează prin apariția de microtrombi hialini în ca-

pilare, arteriole și venule, trombi ce conțin fibrină și trombocite, puține he-matii și leucocite. Consecutiv, datorită consumului fibrinogenului și trom-bocitelor, dar și activării în exces a factorilor fibrinolitici și anticoagulanți(hemoragie prin consum sau fibrinoliză excesivă) apar hemoragii intraal-

veolare. Datorită caracterului obliterant, microtrombii produc și necrozatisulară în teritoriul respectiv.


21/199

a

b

21

I.1.6. a, b Coagulopatia intravasculară diseminată (CID)

a.A. ţesut pulmonar a.B. lumen vascular a.C. microtromb hialin (fibrină șitrombocite, rare hematii și leucocite) b.A. microtromb hialin

B

A

A

C


22/199

22

I.1.7. Embolia cu lichid amnioticPAS-Alcian

Diagnostic de organ: țesut pulmonarDefiniție: reprezintă o complicație a travaliului, care se manifestă clinicprin sindrom de insuficiență respiratorie, colaps cardiovascular și CID.Macroscopic: plămân cu focare hemoragice si arii de necroză.Microscopic: vasele pulmonare conțin elemente de lichid amniotic (micimase amorfe de mucus Alcian-pozitiv, de culoare albastru intens), celulepavimentoase cheratinizate de tip fetal- elemente eozinofile poligonale sauhematoxilinofile alungite și rulate cu aspect de „frunză veștedă”, particule

de meconiu, reprezentate de structuri rotunde sau ovale, omogene și deculoare maronie-roșiatică. Pe lângă elemente ale lichidului amniotic, vaselepulmonare conțin și trombi fibrino-plachetari, ce produc împreună cu li-chidul amniotic obstrucția vaselor.


23/199


24/199


25/199

a

b

CAPITOLUL 2

Tulburările de metabolism


26/199

26

I.2.1. Amiloidoza renalăHematoxilină-Eozină, roșu de Congo

Diagnostic de organ: țesut renalDefiniție: este o formă particulară de nefropatie severă, cu evoluție spreinsuficiență renală cronică. Constă în depunerea unei substanțe proteice de-numită amiloid (care în mod normal nu există în organism) la nivel extra-celular (la nivelul membranei bazale a capilarelor glomerulare, a tubilor șiîn pereții vaselor), sub forma unui material omogen, colorat metacromatic.Amiloidul se depune în rinichi în diferite boli inflamatorii (tuberculoză)sau non-inflamatorii (tumori maligne). Pe secțiunile colorate cu Hematoxi-

lină-Eozină are un aspect eozinofil, ușor de confundat cu materialul hialin.Cu ajutorul colorației roșu de Congo, depunerea de amiloid se evidențiazăsub forma unor depozite roșu-oranj.Macroscopic: rinichiul este mărit în volum, palid (rinichi mare alb), cuconsistență fermă. Pe suprafața externă se observă supradenivelări (sub for-mă de noduli- depuneri de amiloid) și șanțuri- zone de cicatrice fibroasă(rezultate în urma leziunilor vasculare, consecutive depunerii de amiloid).Microscopic: glomerulii cu depozite de amiloid sunt măriți în volum iar

amiloidul se depune în membrana bazală a capilarelor glomerulare și înmezangiu. Membrana bazală a anselor glomerulare este îngroșată. Uneori,capilarele glomerulare se obstruează și se contopesc, celulele endotelialedispar iar spațiul subcapsular se reduce complet (blocuri de amiloid). Ami-loidul se depune și la nivelul membranei bazale a tubilor, precum și la ni-

velul vaselor, micșorând lumenul acestora. Obliterarea lumenului are dreptconsecință fibroza interstițială.


27/199

a

b

27

I.2.1. a, b Amiloidoza renală

a.A. depozite de amiloid în glomeruli (Hematoxilină-eozină) b.A. depozite deamiloid în perete vascular, tubi, și glomeruli (Roșu de Congo)

A

A


28/199

28

I.2.2. Steatoza hepaticăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut hepaticDefiniție: reprezintă o distrofie lipidică ce constă în depunerea de lipideîn citoplasma celulelor. Colorația Sudan (secțiunea efectuată prin metodacongelării) permite evidențierea vacuolelor de lipide, de culoare oranj, in-tracitoplasmatic.Macroscopic: ficat mărit în volum și greutate, cu zone de culoare galbenăși consistență moale.Microscopic: structura lobulară hepatică se păstrează dar în citoplasma

hepatocitelor, se observă vacuole optic goale, rotunde, bine delimitate, demărime variabilă. Acest aspect se datorează dizolvării lipidelor prin proce-deele tehnice utilizate pentru includerea în parafină și colorația Hematoxi-lină-Eozină. În unele hepatocite, vacuolele confluează, deplasând nucleul laperiferia celulei. Capilarele sinusoide sunt comprimate.


29/199

a

b

29

I.2.2. a, b Steatoza hepatică

a.A. lobul hepatic cu structură păstrată a.B. spaţiu port b.A. vacuolă unică opticgoală în hepatocit

A

B

A


30/199

30

I.2.3. Hipercheratoza (clavusul)Hematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: pieleDefiniție: proces patologic ce interesează pielea și constă în îngroșareaacesteia, ca urmare a unei acțiuni mecanice prelungite asupra țesutului cu-tanat.Macroscopic: leziune cutanată albă, relativ bine delimitată, sub forma uneiplăci.Microscopic: creșterea cantității de cheratină la nivelul epidermului, su-perficial (îngroșarea stratului cornos). Leziunea nu se asociază cu prolife-

rare epitelială.


31/199

a

b

31

I.2.3. a, b Hipercheratoza (clavusul)

a.A. epiderm a.B. derm a.C. hipoderm b.A. strat cornos îngroșat

A

B

C

A


32/199

32

I.2.4. Nevul melanocitar intradermicHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: pieleDefiniție: reprezintă o tumoră benignă, de origine melanocitară.Macroscopic: este o leziune plană sau proeminentă, cu diametrul variabilși culoare variabilă, deseori maronie.Microscopic: proliferare de celule nevice, dispuse în cuiburi în dermul su-perficial și în cordoane în dermul profund. Cuiburile și cordoanele celularesunt delimitate de septuri fibroase, atât între ele, cât și de membrana bazalăa epidermului. Leziunea nu prezintă activitate joncțională. Celulele nevice

sunt rotunde, uniforme, cu citoplasmă moderată și nucleu hipercrom, fărăsemne de atipie. Atât în citoplasma acestora cât și în stroma din jur se ob-servă granule brune de pigment melanic (distrofie cu pigment melanic).


33/199

a

b c

33

I.2.4. a, b Nevul melanocitar intradermic

a.A. proliferare de celule nevice în derm b.A. cuiburi de celule neviceb.B. pigment melanic

A

AB


34/199


35/199

a

b

CAPITOLUL 3

Inflamațiile


36/199

36

I.3.1. Pericardita fibrinoasăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: miocard și pericardDefiniție: inflamație fibrinoasă a pericardului, caracterizată prin depune-rea de fibrină pe suprafața acestuia, în diferite situații patologice (infarctde miocard, tuberculoză, reumatism articular acut- cardită reumatismală,uremie).Macroscopic: miocard de aspect normal, pericard îngroșat, mat, neregulat,cu depozite pe suprafață, de aspect cenușiu; aspect vilos, comparabil în lite-ratură cu „limba de pisică”.

Microscopic: miocardul de aspect normal, pericardul supraiacent îngroșat,datorită congestiei capilare și prezenței unui infiltrat inflamator limfo-plasmocitar, dispus difuz și perivascular. Pe suprafața pericardului se identi-fică un exsudat fibrinos, constituit dintr-o rețea de fibrină, intens eozinofilă.Ea este formată din filamente de fibrină, de grosime variabilă. Filamentelede fibrină constituie o rețea în ochiurile căreia se observă polimorfonuclea-re neutrofile, în număr redus. Celulele mezoteliale care tapetează pericardulsunt distruse.


37/199

a

b

37

I.3.1. a, b Pericardita fibrinoasă

a.A. miocard a.B. pericard îngroșat a.C. depozite de fibrină b.A. reţea de fibrină

C

B

A

A


38/199

38

I.3.2. Abcesul hepaticHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut hepaticDefiniție: reprezintă o inflamație acută purulentă, ce interesează parenchi-mul hepatic, produsă de infecții bacteriene sau parazitare.Macroscopic: una sau mai multe cavități bine delimitate de parenchimulhepatic înconjurător, pline cu puroi, galben-verzui, de aspect cremos.Microscopic: structura lobulară a ficatului este păstrată, iar în parenchi-mul hepatic se observă formațiuni rotunde sau ovalare, bine delimitate, îninteriorul cărora hepatocitele sunt distruse și înlocuite cu un exsudat in-

flamator, constituit din granulocite și globule de puroi, detritus necrotic șimacrofage. În jurul abceselor se observă o proliferare de țesut conjunctiv, iarcordoanele de hepatocite sunt dispuse circular și concentric.


39/199

a

b

39

I.3.2. a, b Abcesul hepatic

a.A. ţesut hepatic a.B. abces hepatic b.A. polimorfonucleare neutrofileb.B. cordoane de hepatocite dispuse concentric

A

B

B

A


40/199

40

I.3.3. Limfadenita tuberculoasăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: limfonodulDefiniție: inflamație cronică gralunomatosă, produsă de bacilul Kock(Mycobacterium tuberculosis), cu interesarea unui limfonodul. Limfono-dulul poate fi interesat în cadrul unei tuberculoze primare sau secundare.Macroscopic: leziune rotundă de mărime variabilă, alb-cenușie, bine deli-mitată de țesutul din jur, pe secțiune cu centrul necrozat (substanță friabilă,albă, denumită cazeum).Microscopic: leziunea este caracterizată prin persistența țesutului normal

la periferie, subcapsular, în timp ce medulara prezintă numeroase granu-loame tuberculoase. Aceste granuloame au aspectul unor micronoduli cutendință la confluare și evoluție spre necroză de cazeificare. Granuloameleprezintă central o zonă de necroză cazeoasă, reprezentată de un materialamorf, omogen, eozinofil și lipsit de nuclei, iar în jur o zonă mijlocie, celu-lară, formată din celule epitelioide și celule gigante multinucleate Langhans.Celulele epitelioide au formă alungită, citoplasmă moderată eozinofilă șinuclei fuziformi iar dispoziția lor este de obicei perpendiculară pe zona de

necroză. Celulele gigante multinucleate Langhans au dimensiuni mult maimari, formă rotundă sau ovalară, citoplasmă abundentă sau eozinofilă șinumeroși nuclei dispuși la periferia celulei, sub formă de coroană completăsau incompletă (potcoavă). La periferie, se observă o a treia zonă, denumităcoroană limfocitară.


41/199

a

b c

41

I.3.3. a, b, c Limfadenita tuberculoasă

a.A. ţesut limfoid normal a.B. granuloame tuberculoase c.A. necroză cazeoasăc.B. celule epitelioide c.C. celulă gigantă multinucleată Langhansc.D. coroana limfocitară

A

A

B

C

D

B


42/199

42

I.3.4. Granulomul de corp străinHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut mamarDefiniție: reprezintă un proces inflamator, care poate să se dezvolte con-secutiv prezenței unor particule străine de talc, pulberi, substanțe uleioa-se, materiale chirurgicale (fire de ață), cristale de colesterol, cristale deacid uric (tof gutos), cheratină, produși de dezintegrare lipidică (necrozațesutului adipos).Macroscopic: nodul bine delimitat, de consistență crescută, de culoarecenușie.

Microscopic: formațiune nodulară, constituită din macrofage cu citoplas-ma spumoasă, celule gigante multinucleate de corp străin (macrofage maimari, conținând numeroși nuclei dispuși central în citoplasmă și care seformează prin fuzionarea mai multor macrofage), limfocite, plasmocite.Celulele gigante multinucleate înconjură cristalele de colesterol, reprezen-tate de spații aciculare, optic goale (cristalele de colesterol se dizolvă întimpul prelucrării tehnice). Cu timpul, nodulul este înconjurat de un țesutde granulație, cu numeroase vase de neoformație și ulterior înlocuit de un

proces de fibroză.


43/199

a

b

43

I.3.4. a, b Granulomul de corp străin

a.A. ţesut mamar normal a.B. granulom de corp străin b.A. cristale decolesterol b.B. celule gigante multinucleate de corp străin

A

B

A

B


44/199


45/199

a

b

CAPITOLUL 4

Patologia tumorilor


46/199

46

I.4.1. Papilomul hipercheratozicHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: pieleDefiniție: tumoră epitelială benignă, dezvoltată la nivelul epiteliului pavi-mentos cutanat sau mucos, precum și la nivelul epiteliului tranzițional alcăilor urinare.Macroscopic: formațiune proeminentă, sesilă sau pediculată, bine delimi-tată, cu suprafața ușor neregulată, de culoare cenușie și consistență crescută.Microscopic: tumora este constituită dintr-o proliferare de aspect papilar,reprezentată de axe conjunctivo-vasculare, tapetate de o proliferare a epi-

teliului, produsă pe seama stratului spinos (acantoză), a stratului granulos(hipergranuloză), precum și a stratului cornos (hipercheratoză). Dacă lanivelul stratului cornos proliferat persistă nucleii, aspectul se numește pa-racheratoză. La nivelul stratului spinos îngroșat celulele sunt uniforme, deformă poligonală și nu se observă atipii, iar mitozele interesează de obiceidoar stratul bazal. Caracteristic papilomului este integritatea membraneibazale. La nivelul dermului subiacent, leziunea se însoțește de un infiltratinflamator limfo-plasmocitar.


47/199

a

b

47

I.4.1. a, b Papilomul hipercheratozic

a.A. epiderm îngroșat a.B. derm a.C. hipoderm b.A. acantoză b.B. hipercherato-ză b.C. membrană bazală integră b.D. infiltrat inflamator

B

B

A

A

C

C

D


48/199


49/199

a

b

49

I.4.2. a, b Fibroadenomul mamar

a.A. ţesut mamar normal a.B. nodul tumoral b.A. aspect de fibroadenompericanalicular b.B. ,,coarne de cerb”

A

A

B

B


50/199

50

I.4.3. Hemangiomul cavernos hepaticHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut hepaticDefiniție: tumoră mezenchimală benignă, de origine vasculară, ce se poatedezvolta în diferite organe.Macroscopic: formațiune tumorală nodulară, relativ bine delimitată, de cu-loare roșie și consistență spongioasăMicroscopic: proliferare de vase sangvine cu lumen dilatat (aspect ca-

vernos) delimitate de un strat de celule endoteliale turtite, fără atipii șiconținând în lumen eritrocite. Spațiile vasculare sunt înconjurate de o stro-

mă fibroasă. Unele vase prezintă în lumen trombi vasculari. Leziunea esterelativ bine delimitată de parenchimul hepatic înconjurător, format din cor-doane de hepatocite, cu structură păstrată.


51/199

a

b

51

I.4.3. a, b Hemangiomul cavernos hepatic

a.A. ţesut hepatic normal a.B. nodul tumoral b.A. spaţii vasculare dilatateb.B. septuri fibroase b.C. celule endoteliale

A

A

B

B

C


52/199

52

I.4.4. Leiomiomul uterinHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: miometruDefiniție: reprezintă cea mai frecventă tumoră benignă a corpului uterin,cu origine în fibrele musculare netede din miometru și se dezvoltă ca ur-mare a hiperestrogenismului.Macroscopic: tumora este fie unică, fie multiplă și apare sub forma unornoduli de dimensiuni variabile, bine delimitați, neîncapsulați, de aspect fas-ciculat pe secțiune, culoare cenușie-albicioasă și consistență crescută. Selocalizează intramural, submucos sau subseros.

Microscopic: proliferare de fibre musculare netede, dispuse în fascicule,care sunt orientate diferit în spațiu, alcătuind vârtejuri. Dacă celulele tumo-rale sunt secționate longitudinal, atunci ele au aspect alungit, limite celulareindistincte, nuclei fuziformi, cu capete rotunjite, iar dacă celulele tumoralesunt secționate transversal, atunci nucleii celulelor tumorale sunt rotunzi.Activitatea mitotică este redusă și nu se observă arii de necroză.


53/199

a

b

53

I.4.4. a, b Leiomiomul uterin

a.A. miometru a.B. nodul leiomiomatos b.A. incidenţă longitudinală de secţiu-ne a fibrelor musculare netede b.B. incidenţă transversală de secţiune a fibrelormusculare netede

B

B

A

A


54/199

54

I.4.5. Teratomul matur ovarianHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: neidentificabil (secţiunea este reprezentată doar de

ţesut tumoral)Definiție: este o tumoră relativ frecventă și caracteristică pacientelor tinere.Ea prezintă două variante: chistul dermoid și teratomul matur propriu-zis,care de obicei este solid. Din punct de vedere clinic, se poate complica cutorsiunea pediculului, ruptura tumorii, cu diseminarea conținutului tumo-ral în cavitatea abdominală și dezvoltarea consecutivă a unei peritonite cunumeroase granuloame de corp străin (la prezența de cheratină) sau a glio-

matozei peritoneale (implante formate din țesut neuroglial).Macroscopic: chistul dermoid este reprezentat pe secțiune de o cavita-te uniloculară, cu pereți netezi dar îngroșați și cu un conținut de sebum,fire de păr, uneori structuri dentare și țesut osos proeminând în cavitate(protuberanța Rokitansky). Teratomul matur este o formaţiune solidă pesecțiune, cu numeroase chisturi mai mici și uneori focare de hemoragie.Microscopic: teratomul matur este constituit din variate tipuri de țesuturide aspect matur, derivate din două sau trei straturi embrionare: piele, țesut

cartilaginos, osos, conjunctiv, adipos, muscular, nervos, intestinal, respira-tor, tiroidian, glande salivare. În varianta chistică, aceste tipuri de ţesuturisunt dispuse în jurul unui chist delimitat de obicei de un epiteliu scuamoscheratinizat, ce conţine lamele cornoase sau de un epiteliu aplatizat și par-ţial denudat.


55/199

a

b

55

I.4.5. a, b Teratomul matur ovarian

a.A. epiteliu scuamos cheratinizat a.B. ţesut cartilaginos b.A. ţesut nervos

B

A

A


56/199

56

I.4.6. Carcinomul epidermoid al buzeiHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: buzăDefiniție: reprezintă 40 % din toate carcinoamele orale, apare mai ales labărbaţi și se întâlnește mai ales pe buza inferioară, la nivelul joncţiunii din-tre roșul buzei și porţiunea cutanată a acesteia, la jumătatea distanţei dintrelinia mediană și comisura bucală.Macroscopic: are aspectul unei leziuni ulcerate sau indurate, cu caracterinfiltrativ local. Tumora are culoare albă-cenușie și consistență crescută.Microscopic: carcinomul de buză este de obicei de tip scuamos cheratinizat

bine diferenţiat, mai rar moderat sau slab diferenţiat. Se caracterizează prin-tr-o proliferare de celule tumorale, dispuse în placarde și cordoane. Celuleletumorale au citoplasmă abundentă eozinofilă, nuclei hipercromi, pleomorfiși figuri mitotice atipice. La nivelul placardelor tumorale pot fi evidenţiateperle de cheratină, sub forma unor corpusculi rotunzi, eozinofili, concentrici.Stroma din jurul celulelor tumorale prezintă un infiltrat inflamator și arii denecroză. Gradarea microscopică a carcinomului scuamos se face în funcţiede diferenţierea celulelor tumorale și de producerea de cheratină.


57/199

a

b

57

I.4.6. a, b Carcinomul epidermoid al buzei

a.A. versantul intern a.B. glandă salivară a.C. versantul extern a.D. tumorăinfiltrativă a.E. ulceraţie b.A. placarde tumorale b.B. perle de cheratină

D

B

B

A

A

C

E


58/199

58

I.4.7. Carcinomul bazocelularHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: pieleDefiniție: tumoră malignă epitelială, ce se dezvoltă exclusiv la nivel cutanat(în special la nivelul feței) și care derivă din celulele stratului bazal al epi-dermului și glandelor anexe. Tumora dezvoltă frecvent recidive locale.Macroscopic: formațiune nodulară, ulcerată de obicei pe suprafață.Microscopic: proliferare de celule tumorale, dispuse în insule și având ca-racter infiltrativ la nivelul dermului. Insulele pot avea formă rotundă, ovalarăsau policiclică, de dimensiuni diferite, determinând atrofia și ulcerarea epi-

teliului de acoperire. Unele insule au un aspect solid, compact (tip solid),altele prezintă cavități chistice de formă rotundă, cu un conținut acelular,eozinofil (tip adenoid-chistic) iar alte insule prezintă în centru un procesde cheratinizare. Celulele tumorale care formează insulele, asemănătoarecelor din stratul bazal al epidermului, au o formă alungită la periferia pla-cardelor, unde se dispun paralel între ele și perpendicular pe stroma dinjur (aspect de palisadă) și fuziformă în centrul placardelor, unde se dispundezordonat. Citoplasma celulelor este intens bazofilă (producând aspect în-

tunecat al placardelor) iar nucleii sunt mari, ovali, bogați în cromatină șiprezentând numeroase mitoze atipice. Stroma din jurul insulelor conține deobicei un infiltrat inflamator limfo-plasmocitar.


59/199

a

b

59

I.4.7. a, b Carcinomul bazocelular

a.A. formaţiune tumorală b.A. insule de celule tumorale b.B. dispoziţia înpalisadă a celulelor tumorale la periferia insulelor

A

A

C


60/199

60

I.4.8. Adenocarcinomul intestinalHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: perete intestinal (intestin gros)Definiție: tumoră malignă epitelială glandulară, ce se dezvoltă din mucoasacolonului dar și din alte mucoase sau organe cu structură glandulară.Macroscopic: poate avea o formă vegetantă, ulcerativă sau infiltrativă; arede obicei margini imprecise delimitate, consistență crescută și culoare albă-cenușie.Microscopic: proliferare de structuri glandulare, înconjurate de o stromăce variază cantitativ de la o zonă la alta, în cadrul aceleiași tumori. Glandele

tumorale sunt diferite de cele normale, având dimensiuni diferite, formediferite (rotunde, ovalare, alungite, dilatate chistic) și fiind tapetate de unepiteliu plustratificat. Celulele tumorale au polaritatea pierdută a nucleilor,citoplasma redusă, intens bazofilă, nuclei pleomorfi și hipercromi, cu nu-meroase mitoze atipice. În unele zone, tumora formează placarde solide sautrabecule (arii nediferențiate). Structurile tumorale infiltrează toate stratu-rile peretelui intestinal, inclusiv seroasa. Atât în stromă cât și în lumenulglandelor atipice se observă infiltrat inflamator granulocitar.


61/199

a

b

61

I.4.8. a, b Adenocarcinomul intestinal

a.A. mucoasă intestinală normală a.B. ţesut tumoral b.A. glande atipice prolifera-te infiltrând musculara b.B. strat muscular

B

B

A

A


62/199

62

I.4.9. LeiomiosarcomulHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: neidentificabilDefiniție: tumoră malignă mezenchimatoasă, cu origine în fibre muscula-re netede din diferite organe; se dezvoltă mai frecvent în corpul uterin, înperimenopauză.Macroscopic: nodul imprecis delimitat, pe secțiune de consistență crescu-tă, culoare cenușie, frecvent cu focare roșii de hemoragie și necroză.Microscopic: proliferare de celule tumorale de formă alungită, dispuse înfascicule, care se întretaie, având orientări diferite în spațiu. Celulele tumo-

rale alungite au citoplasma eozinofilă, fibrilară și nuclei fuziformi, cu capeterotunjite; uneori pot apare celule tumorale gigante multinucleate. Celuleletumorale prezintă pleomorfism nuclear marcat și numeroase figure mito-tice atipice. Se remarcă arii de necroză tumorală, în care nucleii celulelorsunt complet dispăruți.


63/199

a

b

63

I.4.9. a, b Leiomiosarcomul

a.A. ţesut tumoral a.B. zonă de necroză b.A. dispoziţie fasciculată a celulelortumorale b.B. celulă gigantă multinucleată atipică b.C. mitoză atipică

A

A

B

C

B


64/199

64

I.4.10. Limfomul HodgkinHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: limfonodulDefiniție: neoplasm malign, ce interesează mai ales limfonodulii și prezin-tă patru tipuri microscopice: predominență limfocitară, celularitate mixtă,depleție limfocitară și scleroză nodulară.Macroscopic: limfonodul mărit în dimensiuni, de consistență crescută.Microscopic: tipul cu predominență limfocitară se caracterizează prinștergerea arhitecturii limfonodulare, datorită unei infiltrari tumorale deaspect nodular, constituită predominant din limfocite mici dar și din his-

tiocite și mai rar eozinofile și plasmocite. Fibroza și necroza sunt absente,iar celulele Reed-Sternberg sunt de asemenea rare. Aceste celule sunt ca-racterizate prin dimensiuni mari, citoplasmă eozinofilă și doi nuclei mari,identici ca formă și dimensiuni, cu nucleoli proeminenți eozinofili (nuclei„în oglindă”). Celula de tip Reed-Sternberg poate avea și aspectul de „po-pcorn”, caracterizat prin nucleu multiplu, polilobat, cu nucleoli evidenți.Tipul cu celularitate mixtă se caracterizează prin structură limfonodularădispărută, aceasta fiind complet înlocuită de o populație celulară, în care,

pe lângă limfocite, plasmocite, histiocite, leucocite apar și numeroase celu-le Reed-Sternberg. Tipul cu depleție limfocitară se caracterizează printr-unnumăr mare de celule Reed-Sternberg, de aspect bizar, precum și rare lim-focite dar și arii de necroză și fibroză. Tipul cu scleroză nodulară se carac-terizează prin ștergerea structurii limfonodulare și înlocuirea ei cu nodulitumorali, cu dimensiuni diferite, înconjurați de benzi de țesut conjunctivdens. Celulele Reed-Sternberg, caracteristice acestui subtip microscopic senumesc celule „lacunare”. Ele au formă rotundă sau ovală, citoplasmă eo-zinofilă sau clară, cu o retracție artefactuală (raportat la celulele din jur) șinucleu neregulat sau multilobat, cu cromatina fină și nucleol mic. Pe lângăaceste celule mari, mai apare o populație heterogenă celulară, constituitădin limfocite mici, eozinofile și histiocite.


65/199

a

b

65

I.4.10. a, b Limfomul Hodgkin

a.A. benzi groase de fibroză a.B. noduli tumorali b.A. celulă Reed-Sternberg,,lacunară”

B

A

A


66/199

66

I.4.11. Metastază limfonodulară de carcinom cu celule în

„inel cu pecete”Hematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: limfonodulDefiniție: se datorează capacității de metastazare la distanță a celulelortumorale din diferite tumori primare maligne; pe cale limfatică, celuleletumorale metastazează în limfonodulii regionali, producând metastaze lim-fonodulare.Macroscopic: limfonodul mărit în dimensiuni.Microscopic: structura normală a limfonodulului este parțial înlocuită atât

în corticală cât și în medulară de o proliferare tumorală, formată din celulemici, dispuse în variate forme arhitecturale. Celulele tumorale sunt mici,rotunde, cu limite distincte și prezintă abundent mucus intracitoplasmatic,care împinge nucleul atipic la periferie (aspect de celule tumorale în „inelcu pecete”). În jurul acestor celule, se observă mase abundente de mucusextracitoplasmatic.


67/199

a

b

67

I.4.11. a, b Metastaza limfonodulară de carcinom cucelule în “inel cu pecete”

a.A. ţesut limfoid a.B. ţesut tumoral b.A. celule în ,,inel cu pecete” b.B. lacuride mucină extracitoplasmatică

A

A

B

B


68/199


69/199

a

b

CAPITOLUL 5

Patologia aparatului cardio-vascular


70/199

70

II.5.1. Infarctul miocardic acutHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: miocardDefiniție: reprezintă necroza unei porțiuni a țesutului miocardic, surveni-tă în urma obliterării bruște și complete a unei ramuri a arterei coronare(prin tromboză sau embolie).Macroscopic: zonă de culoare palidă-gălbuie, proeminentă, de consistentămoale, înconjurată de un lizereu congestiv (bandă de culoare roșie-violacee,de grosime variabilă, reprezentată de inflamație de demarcație) și bine de-limitată de țesutul miocardic adiacent.

Microscopic: zona de necroză prezintă fibre musculare cu citoplasmă omo-genă și intens acidofilă, nuclei absenți și limitele celulare păstrate (necrozăstructurată). În spațiile dintre fibrele miocardice apare edem și un detritusfin granular, asociat cu polimorfonucleare neutrofile. Zona de necroză estedelimitată de miocardul adiacent printr-o inflamație de demarcație, caracte-rizată de congestie și exsudat cu polimorfonucleare neutrofile și macrofage.Cu timpul, zona de necroză este înconjurată de un țesut de granulație șiulterior se transformă într-o cicatrice fibroasă (cicatricea post-infarct).


71/199

a

b

71

II.5.1. a, b Infarctul miocardic acut

a.A. zona de infarct a.B. zona de demarcaţie a.C. zona de miocard normal b.A.fibre miocardice necrozate, fără nuclei b.B. polimorfonucleare neutrofile

A

B

B

BA


72/199

72

II.5.2. Cicatricea post-infarct de miocardHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: miocardDefiniție: zonă de fibroză, care se dezvoltă după un infarct de miocard șiînlocuiește zona de necroză.Macroscopic: zonă de culoare albă-cenușie, dură, retractilă; peretele mi-ocardic în zona de cicatrice fibroasă are o grosime mai mică decât restulperetelui miocardic.Microscopic: zonă sărac celulară, constituită din țesut conjunctiv adult,care conține numeroase fibre de colagen, un număr redus de celule și vase.

În jur, se remarcă miocardul de aspect normal.


73/199

a

b

73

II.5.2. a, b Cicatricea post-infarct de miocard

a.A. zonă de miocard normal a.B. zonă cicatricială b.A. ţesut conjunctiv adultb.B. miocard normal b.C. vase

B

B

C

A

A


74/199

74

II.5.3. MiocardosclerozaHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: miocardDefiniție: leziune caracterizată prin atrofia și fibroza miocardului, cauzatede îngustarea lentă și progresivă a lumenului arterelor coronare, cu diminu-area cantității de sânge care irigă unele porțiuni ale miocardului.Macroscopic: striații albicioase pe suprafața de secțiune a miocardului (as-pect de „cord tigrat”).Microscopic: fascicule și benzi conjunctive colorate în roz (pe colorațiaHematoxilină-Eozină) care delimitează grupuri de fibre miocardice sau fi-

bre miocardice izolate atrofiate. Din zonele cicatriciale se pot desprindebenzi de țesut conjunctiv, care pătrund printre fibrele musculare învecinate.Gradul fibrozei variază de la un câmp microscopic la altul, cu evidențiereaunor focare mai mari cicatriciale, corespunzătoare unor infarcte vechi.


75/199

a

b

75

II.5.3. a, b Miocardoscleroza

a.A. benzi de fibroză a.B. miocard normal b.A. benzi de fibrozăb.B. fibre miocardice normale

B

B

A

A


76/199

76

II.5.4. AterosclerozaHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: artera aortă (perete de vas cu cele 3 straturi- intima,

media și adventiția).Definiție: boală cronică cu caracter distrofic, care constă în depunerea delipide în intima aortei, sub formă de plăci, numite ateroame, înconjurate deun proces de scleroză.Macroscopic: placă de culoare galbenă, proeminentă, rotundă sau ovală, de1-2 centimetri diametru.Microscopic: celule spumoase în intimă, reprezentate de monocite sang-

vine și histiocite subendoteliale, fibre musculare netede precum și depozitede lipide extracelular (depozite amorfe și cristale de colesterol sub formă despații aciculare, optic goale pe H-E), limfocite și plasmocite.


77/199

a

b

77

II.5.4. a, b Ateroscleroza

a.A. depozite de colesterol b.A. celule spumoase

A

A


78/199

78

II.5.5. CoronarosclerozaHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: miocard și artere coronare localizate subepicardicDefiniție: depunerea de lipide în intima arterei coronare, cu formarea deplăci ateromatoase (manifestarea aterosclerozei la nivelul arterei coronare).Macroscopic: lumen îngustat, plăci ateromatoase proeminente, de culoarecenușie (plăci fibrozate).Microscopic: miocardul are un aspect normal; peretele de arteră corona-ră cu intima îngroșată, fibrozată, cu suprafața ondulată, datorită prezențeiunei plăci fibroase. Această placă este constituită dintr-un țesut fibros, în

care se pot observa lipide neutre (mase amorfe). Această placă se numeșteplacă fibroasă cu centru ateromatos. La nivelul plăcii fibroase se pot observadepozite de calciu, sub forma unei mase colorate în albastru-violet (placăfibroasă calcificată). Media este de asemenea îngroșată.


79/199

a

b

79

II.5.5. a, b Coronaroscleroza

a.A. miocard a.B. artere coronare localizate subepicardic b.A. intimă îngroșată,fibrozată b.B. suprafaţă ondulată a intimei

A

A

B

B


80/199

80

II.5.6. Panarterita nodoasăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: perete de colecistDefiniție: reprezintă o arterită necrozantă de natură imună, care intere-sează artere mijlocii și mici, din diferite organe; vasele din submucoasacolecistului pot fi afectate.Macroscopic: leziune segmentară, cu dezvoltarea de noduli de culoarecenușie-roșiatică pe traiectul vaselor.Microscopic: necroză fibrinoidă a peretelui vascular (perete îngroșat,omogen și intens eozinofil) cu fragmentarea elasticei, asociată cu un in-

filtrat inflamator neutrofil și eozinofil, dar și limfocitar, ce interesează atâttoate straturile peretelui cât și zona adiacentă vasului. Consecutiv, unele vasepot prezenta trombi în lumen, cu necroza țesutului corespunzător irigat.Ruperea peretelui vascular afectat poate produce hemoragie.


81/199

a

b

81

II.5.6. a, b Panarterita nodoasă

a.A. perete de colecist a.B. vas în submucoasă b.A. necroză fibrinoidă b.B. infil-trat inflamator în jurul vasului

A

A

B

B


82/199

82

II.5.7. HemoroiziiHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: joncțiunea rect-canal analDefiniție: dilatări varicoase (circumscrise și permanente) ale venelor he-moroidale; apar în diferite profesii, în sarcină sau ca urmare a hipertensiu-nii portale din ciroza hepatică.Macroscopic: vase cu lumen dilatat.Microscopic: multiple lumene venoase dilatate, delimitate de celule endo-teliale, unele conținând trombi.


83/199

a

b

83

II.5.7. a, b Hemoroizii

a.A. epiteliu scuamos a.B. mucoasă glandulară b.A. lumene venoase dilatate

B A

A


84/199


85/199

a

b

CAPITOLUL 6

Patologia aparatului respirator


86/199

86

II. 6.1. BronhopneumoniaHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut pulmonarDefiniție: reprezintă o inflamație acută a bronșiilor și bronșiolelor, cu ex-tensie secundară la nivelul alveolelor, produsă de diferiți agenți patologici.Macroscopic: focare multiple de condensare a parenchimului pulmonar,ce interesează mai mulți lobi, uneori bilateral; focarele de condensare auculoare roșie-violacee, consistență crescută, cu tendința de confluare; în jurse observă parenchim pulmonar normal aerat, uneori cu emfizem compen-sator.

Microscopic: congestie capilară în septuri, ceea ce produce îngroșareaacestora și infiltrat inflamator masiv, bogat în polimorfonucleare, macrofa-ge, limfocite, situate într-o rețea de fibrină (alveolită fibrino-leucocitară).În unele zone, datorită exsudatului alveolar abundent, pereții alveolari senecrozează și se constituie focare abcedate. Același tip de exsudat inflama-tor interesează și lumenul bronșiilor, care centrează focarele de conden-sare. Epiteliul acestor bronșii poate prezenta zone de ulcerație (leziuni debronșiolită purulentă). La periferia focarelor de condensare, unele alveole

sunt dilatate (emfizem).


87/199

a

b

87

II.6.1. a, b Bronhopneumonia

a.A. zonă de condensare pulmonară a.B. zonă de parenchim pulmonar aerat b.A.reţea de fibrină b.B. polimorfonucleare neutrofile

A

B

B

A


88/199


89/199

a

b

89

II.6.2. a, b Emfizemul pulmonar cronic

a.A. spaţii largi formate din alveole confluate b.A. spaţii aerice mari b.B. septuriinteralveolare subţiate și rupte b.C. pigment de antracoză

A

A

C

B


90/199

90

II. 6.3. Aspirația de lichid amnioticHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut pulmonarDefinitțe: reprezintă o aspirație a lichidului amniotic, datorită mișcărilorrespiratorii apărute precoce, încă din timpul nașterii; apare mai ales la nou-născuți prematuri.Macroscopic: plămân de aspect pestriț, cu zone normal aerate, de culoareroz, alternând cu zone de culoare violacee, de condensare.Microscopic: alveolele pulmonare și bronșiile conțin un exsudat inflama-tor cu polimorfonucleare neutrofile (aspect de bronhopneumonie), un ma-

terial granular proteic eozinofil și elemente care apar în lichidul amniotic:celule pavimentoase cheratinizate fetale (celule epiteliale poligonale, mari),particule de meconiu (rotunde, de culoare brună-roșiatică, acelulare), masede mucus, celule coriale (celule cubice, mici). Capilarele parieto-alveolareprezintă congestie.


91/199

a

b

91

II.6.3. a, b Aspiraţia de lichid amniotic

a.A. zonă aerată de parenchim pulmonar a.B. zonă condensată de parenchimpulmonar b.A. corpi de meconiu b.B. celulă epitelială pavimentoasă

B

A

B

A


92/199

92

II. 6.4. Pneumopatia cu membrane hialineHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut pulmonarDefiniție: denumită și boala membranelor hialine sau sindromul de de-tresă respiratorie, reprezintă o leziune pulmonară ce apare la nou-născuțiiprematuri, datorită depunerii pe suprafața alveolelor și a bronșiilor a uneimembrane omogene, acidofile, cu grosime variabilă. Cauza este reprezenta-tă de lipsa de formare a surfactantului.Macroscopic: plâmân normal ca volum și greutate, dar de aspect pestriț,zone roz aerate, alternând cu zone de culoare violacee, condensate.

Microscopic: pe suprafața septurilor alveolare și a pereților bronșici se ob-servă în unele arii ale parenchimului pulmonar prezența unei membraneacidofile, de grosime varibilă, continuă (în formele grave) sau fragmenta-tă. Prezența ei împiedică pătrunderea aerului, ceea ce face ca alveolele săfie colabate (zone de atelectazie). Zonele de atelectazie alternează cu ariiaerate și chiar cu alveole dilatate. Membranele acidofile se numesc impro-priu „membrane hialine”, deoarece nu sunt formate din material hialin, cidin mucopolizaharide, fibrină, celule alveolare descuamate. Vasele sangvine

din septuri sunt congestionate și se observă un redus infiltrat inflamator înpereții alveolari.


93/199

a

b

93

II.6.4. a, b Pneumopatia cu membrane hialine

a.A. alveole colabate a.B. congestie vasculară b.A. membrană acidofilă fragmentată

A

A

B


94/199

94

II. 6.5. Tuberculoza pulmonarăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut pulmonarDefiniție: inflamație cronică granulomatoasă, produsă de Mycobacteriumtuberculosis. În plămân, leziunea poate apare în forma primară sau post-primară a infecției.Macroscopic: formațiuni relativ bine delimitate, de culoare albă, cu centrulnecrozat, reprezentat de un material alb, sfărâmicios.Microscopic: numeroase formațiuni rotunde sau ovale, cu tendința de con-fluare și de formare de leziuni de dimensiuni mai mari; leziunile se numesc

granuloame tuberculoase. Central, prezintă o zonă de necroză cazeoasă, cuaspect de masă omogenă, acidofilă, astructurată. Necroza este înconjuratăde o zonă intermediară, formată din celule epitelioide și celule gigante mul-tinucleate Langhans și o zonă periferică, constituită din numeroase limfo-cite (coroana limfocitară).


95/199

a

b

95

II.6.5. a, b Tuberculoza pulmonară

a.A. ţesut pulmonar a.B. granuloame tuberculoase a.C. granuloame confluenteb.A. necroză cazeoasă b.B. celule gigante multinucleate Langhans

A

B

C

A

B


96/199

96

II. 6.6. Carcinomul epidermoid pulmonarHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut pulmonarDefiniție: cea mai frecventă tumoră malignă epitelială, dezvoltată în plă-mân, cu origine la nivelul mucoasei bronșice, ce prezintă metaplazie pavi-mentoasă și displazie. Dezvoltarea ei este în legătură directă cu fumatul. Areun prognostic mai bun decât celelalte subtipuri microscopice.Macroscopic: nodul imprecis delimitat, de culoare albă-cenușie, localizatcel mai frecvent central; pe suprafața de secțiune, se observă arii de necrozăși hemoragie.

Microscopic: proliferare tumorală de aspect placardiform, formată din ce-lule tumorale de formă poligonală, cu limite distincte, citoplasmă eozin-ofilă, nucleu pleomorf și nucleol proeminent, numeroase mitoze atipice.Unele celule tumorale se diferențiază, cu formare de perle de cheratină.Placardele tumorale infiltrează parenchimul pulmonar, iar în jurul lor seobservă un infiltrat inflamator. Tumora prezintă zone de necroză și emboli

vasculari.


97/199

a

b

97

II.6.6. a, b Carcinomul epidermoid pulmonar

a.A. epiteliu de tip respirator cu metaplazie scuamoasă și displazie a.B. placardeinfiltrative b.A. celule tumorale b.B. infiltrat inflamator

B

B

A

A


98/199

98

II. 6.7. Carcinomul pulmonar cu celule miciHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: țesut pulmonarDefiniție: tumoră malignă epitelială agresivă, care se poate dezvolta atât dinbronșii cât și din porțiunea periferică a plămânului.Macroscopic: nodul imprecis delimitat, de culoare albă-cenușie, frecventpe suprafața de secțiune cu arii de necroză.Microscopic: proliferare difuză de celule tumorale, lipsite de coezivitate,de dimeniuni mici, alungite, cu nuclei hipercromi, nucleoli indistincți și ocitoplasmă redusă. Celulele tumorale se numesc celule în „bob de ovăz”. Se

observă numeroase figure mitotice atipice. Unele celule tumorale sunt miciși rotunde, asemănătoare limfocitelor. În țesutul pulmonar adiacent tumoriise remarcă hiperemie vasculară și infiltrat inflamator, precum și numeroșiemboli tumorali vasculari.


99/199

a

b

99

II.6.7. a, b Carcinomul pulmonar cu celule mici

a.A. ţesut pulmonar a.B. ţesut tumoral a.C. emboli tumorali vasculari b.A. celuletumorale

B

C

A

A


100/199


101/199

a

b

CAPITOLUL 7

Patologia cavității bucale, a aparatului

digestiv, a ficatului și a pancreasului


102/199

102

II. 7.1. Tumora WarthinHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: glanda parotidă (se observă la periferia tumorii)Definiție: reprezintă o tumoră benignă, ce se dezvoltă exclusiv în glandaparotidă, din ducte heterotopice salivare, localizate într-un limfonodul in-traparotidian sau în ţesutul periparotidian. Tumora se situează pe locul doica frecvenţă, între tumorile de glandă salivară. Bărbaţii sunt mai frecventafectaţi, iar vârsta medie de apariţie este de 62 de ani.Macroscopic: tumora este fluctuentă și ușor palpabilă sub capsulă, nedu-reroasă, localizată în porţiunea inferioară și superficială a glandei, înapoia

unghiului mandibulei; are formă sferică sau ovoidală, este bine circumscrisăde o capsulă groasă, cu dimensiuni de 2-4 centimetri sau mai mare. Pe su-prafaţa de secţiune, apar numeroase chisturi, cu conţinut fluid și de culoaremaronie.Microscopic: tumora prezintă o capsulă la periferie și este alcătuită dinspaţii chistice delimitate de un epiteliu bistratificat. În stroma din jur existăţesut limfoid abundent, alcătuit din celule limfocitare mici, uniforme. Epi-teliul este reprezentat, în porţiunea luminală, de celule columnare oncoci-

tare, cu palisadarea nucleilor ovoizi, localizaţi central sau la polul apical. Ci-toplasma celulelor este intens eozinofilă, fin granulară, cu margini celularedistincte. Aspectul granular este datorat conţinutului crescut în mitocondrii.Lumenul chisturilor conţine o secreţie caracteristică, cu debride celulareși corpusculi laminari, asemănători corpilor amilacei. Sub și între celule-le columnare există celule bazaloide, mai puţin evidente și de dimensiunimai mici, cubice sau triunghiulare, cu nucleu veziculos. Epiteliul formeazăpapile de dimensiuni și forme variate, orientate spre lumenul chisturilor.Proporţia dintre elementele epiteliale și cele limfoide este variabilă de la otumoră la alta sau chiar în aceeași tumoră.


103/199


104/199


105/199

a

b

105

II.7.2. a, b Adenomul pleomorf

a.A. componentă mezenchimală a.B. componentă epitelialăb.A. trabecule și structuri tubulare b.B. ţesut mixoid

A

B

B

A


106/199

106

II. 7.3. Sialadenita cronicăHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: glanda parotidăDefiniție: sialadenita cronică nespecifică interesează mai frecvent glandaparotidă și este favorizată de factori generali (scăderea rezistenţei organis-mului, diabetul) sau de factori locali (litiaza salivară, procese inflamatorii,stricturi ale canalelor excretorii).Macroscopic: glanda se tumefiază și are duritate crescută, lemnoasă.Microscopic: ductele ectaziate care conţin o secreţie sub forma unor maseacidofile, se asociază cu infiltrat inflamator limfo-plasmocitar, care cu tim-

pul, produce fibroza și atrofia acinilor, aceștia apărând reduși numeric.


107/199

a

b

107

II.7.3. a, b Sialadenita cronică

a.A. benzi de fibroză b.A. duct ectaziat b.B. infiltrat inflamator limfoplasmocitar

A

A

B


108/199

108

II. 7.4. MucocelulHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: buzăDefiniție: apare la nivelul glandelor salivare minore, fiind localizat cel maifrecvent la nivelul buzei inferioare, dar poate să apară și la nivelul mucoaseijugale, a părţii ventrale a limbii, în regiunea sublinguală, practic oriundeexistă glande salivare minore. Se dezvoltă mai ales la copii și adulţii tineri.Este datorat întreruperii continuităţii unui duct salivar, cel mai frecvent înurma unui traumatism, având drept consecinţă eliminarea produsului desecreţie în stroma din jur.

Macroscopic: nodul bine delimitat, fluctuent, care proemină la suprafaţă,cu dimensiuni între 1 milimetru până la câţiva centimetri, suprafaţa netedă,transparentă, de culoare albăstruie. În cazul unui mucocel situat mai pro-fund, transparenţa și culoarea albăstruie sunt mai atenuate.Microscopic: în corionul mucoasei și în submucoasă se observă un ma-terial bazofil, mucinos, în care plutesc macrofage cu citoplasmă spumoasăși care este înconjurat de ţesut de granulaţie, care cu timpul se transformăîntr-o capsulă fibroasă. Deoarece nu este delimitat de un epiteliu, mucocelul

nu este un chist adevărat.


109/199

a

b

109

II.7.4. a, b Mucocelul

a.A. glandă salivară minoră a.B. epiteliu pavimentos b.A. material mucinosb.B. ţesut de granulaţie

B

A

AB


110/199

110

II. 7.5. Adenocarcinomul de glandă salivară NOS

(not otherwise specified)Hematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: glanda parotidăDefinitie: este cea de a doua tumoră malignă ca frecvenţă la nivelul glan-delor salivare, după carcinomul mucoepidermoid. Denumirea de adenocar-cinomul NOS (not otherwise specified- fără alte specificaţii, fără caractereparticulare) se folosește pentru a diferenţia acest subtip de adenocarci-nom, de alte subtipuri microscopice particulare. Tumora apare cu aceeașifrecvență la nivelul glandelor salivare majore (mai frecvent în parotidă) și

minore (la nivelul palatului dur, mucoasa bucală, buza superioară și inferi-oară). Există o predispoziţie pentru sexul feminin. Vârsta medie de apariţieeste de 58 de ani. Clinic, tumorile localizate la nivelul glandelor salivaremajore apar sub forma unor mase solitare, asimptomatice. Cele de la nivelulglandei parotide se asociază cu durere sau afectarea nervului facial în 20 %din cazuri. Tumora are diametrul variabil între 2- 8 centimetri și este fixatăîn cele mai multe cazuri de tegument sau de structurile învecinate. Tumo-rile de la nivelul palatului sunt asimptomatice, dar se asociază cu ulceraţia

mucoasei și cu invazia structurii osoase subiacente.Macroscopic: asemănător altor tumori maligne salivare, adenocarcinomulNOS are margini predominant infiltrative, pe suprafaţa de secţiune o culoa-re albă-gălbuie, cu zone de hemoragie și necroză.Microscopic: adenocarcinomul poate avea arhitectură variabilă, în cadrulaceleași tumori sau de la o tumoră la alta. Celulele tumorale formează in-sule, cuiburi, cordoane ramificate, tubi sau zone solide sau trabeculare. Ele-mentul microscopic comun pentru adenocarcinoame este reprezentat deformarea de ducte sau tubi, alături de caracterul infiltrativ al tumorii laperiferie. De aceea, de cele mai multe ori, diagnosticul de adenocarcinomNOS este un diagnostic de excludere a altor tipuri de tumori salivare sau deadenocarcinom metastatic. Celulele tumorale sunt relativ uniforme, dar cugrade de atipie variabilă, adenocarcinomul putându-se grada în adenocarci-nom cu grad jos, intermediar sau înalt de malignitate. Între celulele tumo-rale dispuse în cuburi sau noduli bine delimitaţi există o stromă bogată în

colagen sau mucus. Alteori, stroma este foarte redusă cantitativ.


111/199

a

b

111

II.7.5. a, b Adenocarcinomul de glanda salivară

a.A. acini salivari normali a.B. ţesut tumoral b.A. glande atipice și ariicribriforme b.B. stromă fibroasă

B

A

B

A


112/199

112

II. 7.6. Epulisul cu celule giganteHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: mucoasa gingivalăDefiniție: reprezintă o leziune pseudotumorală frecventă a cavităţii bucale,care se dezvoltă consecutiv unei iritaţii sau a unui traumatism local (resturiradiculare, coroane metalice sau acrilice largi, tartrul dentar).Macroscopic: apare exclusiv la nivelul gingiei, sub forma unei mase nodu-lare, de culoare cenușie, cu diametrul sub 2 centimetri. Se dezvoltă la adulţiși mai ales la sexul feminin. Leziunea este sesilă sau pediculată și uneori esteasociată cu ulcerarea mucoasei supraiacente.

Microscopic: este constituită din celule gigante multinucleate, precum șicelule mezenchimale, fuziforme sau ovalare. Celulele gigante au dimensiunimari, citoplasmă abundentă, eozinofilă și numeroși nuclei dispuși central.Printre celulele gigante multinucleate, apar focare de hemoragie și depozitede hemosiderină. Uneori pot apare focare de calcificare sau de osificare.


113/199

a

b

113

II.7.6. a, b Epulisul cu celule gigante

a.A. epiteliu pavimentos a.B. nodul b.A. celule gigante multinucleate b.B. celulemezenchimale b.C. focare de hemoragie

A

B

B

A

C


114/199

114

II. 7.7. AmeloblastomulHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: secţiunea este reprezentată doar de ţesut tumoralDefiniție: reprezintă cea mai frecventa tumoră odontogenă, fiind o tumorăbenignă, de natură epitelială, cu caracter invaziv local, lent distructivă, carerecidivează frecvent și care constă în proliferarea epiteliului de tip odonto-gen. Provine din resturi intraosoase ale organului adamantin, care formeazăsmalţul dentar (tumora se mai numește și adamantinom), din epiteliul caredelimitează chisturile odontogene, din resturi de lamină dentară sau dincelule bazale ale mucoasei orale. Se localizează mai ales în mandibulă, mai

frecvent în regiunea molarilor și ramul ascendent, dar și la nivelul maxila-rului superior. Apare la pacienți cu vârsta între 20-50 ani, fără predilecţiede sex.Macroscopic: tumora are aspect nodular, pe secţiune este solidă sau chis-tică, de culoare alb-cenușie, cu zone dure alternând cu zone gelatinoase.Tumora este neîncapsulată, de aceea, dezvoltată intraosos, determină ex-pansiunea corticalei și uneori erodarea acesteia, cu infiltrarea ţesuturilorperimaxilare.

Microscopic: este formată dintr-o proliferare epitelială sub formă de plajesau insule rotunde sau ovalare, înconjurate de o stromă conjunctivă. La pe-riferia plajelor și a cuiburilor, celulele se dispun în palisadă. Celulele tumo-rale sunt cubice sau cilindrice, cu nuclei ovalari și citoplasmă redusă. Sprecentrul plajelor, celulele au o formă stelată, anastomozate într-o reţea, alecărei ochiuri sunt pline cu o masă mucoidă. Stroma din jur prezintă zone dehialinizare și uneori poate conţine un număr mare de vase sangvine.


115/199

a

b

115

II.7.7. a, b Ameloblastomul

a.A. ţesut tumoral b.A. insule epiteliale b.B. palisadă b.C. celule stelate

A

A

B

C


116/199

116

II. 7.8. Chistul radicularHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: secţiunea este reprezentată doar de cavitatea chisticăDefiniție: este cea mai frecventă formă de chist odontogen, care poate inte-resa orice dinte gangrenat și poate apare la toate vârstele. Chistul se formea-ză în urma unui proces infecţios pulpar și periapical, care cuprinde resturileepiteliale de la acest nivel. Consecutiv procesului inflamator, resturile epitelialeMallasez incluse într-un granulom se transformă chistic, apărând o cavitate, carese inseră în jurul extremităţii radiculare a dintelui respectiv.Macroscopic: este format dintr-un perete fibros, de grosime variabilă, în

interior conţinând material necrotic, cu depozite de lipide sau de colesterol.Microscopic: cavitatea este delimitată de un epiteliu scuamos necheratini-zat, stratificat, conţinând în interior un material eozinofil, cu celule epiteli-ale descuamate, iar în peretele din jur se observă un infiltrat inflamator cro-nic, asociat cu eritrocite, macrofage spumoase, celule gigante multinucleatede corp străin, depozite de hemosiderină și cristale de colesterol.


117/199

a

b

117

II.7.8. a, b Chistul radicular

a.A. cavitate chistică b.A. epiteliu scuamos necheratinizat b.B. material eozinofilși celule scuamoase descuamate

A

B

A


118/199

118

II. 7.9. LeucoplaziaHematoxilină-Eozină

Diagnostic de organ: mucoasa bucalăDefiniție: reprezintă principala leziune precanceroasă a cavităţii ora-le, transformarea malignă apărând în 5-6 % din cazuri. Este definită ca o„pată” sau placă albă, nu mai mică de 5 milimetri diametru, care nu poate fiînlăturată prin ștergere. Apare mai frecvent la sexul masculin și la persoanecu vârstă peste 40 de ani, ca urmare a factorilor iritativi locali (mecanici,electrici, termici, chimici, inflamatori).Macroscopic: se descriu trei forme de leucoplazie: leucoplazia simplex

(mucoasă de aspect alb, cheratinizată), leucoplazia verucoasă (proliferare verucoasă de aspect alb) și leucoplazie pătată (leziune formată din arii albe,alternând cu arii eritematoase sau eroziuni). Poate fi localizată pe versan-tul mucos al buzei inferioare, limbă, mucoasa jugală dar poate apare și subforma de leziuni extinse la aproape toată suprafaţa mucoasei bucale (leuco-plazie pan-orală).Microscopic: se caracterizează prin îngroșarea epiteliului, de aspect plansau papilar, ca urmare a acantozei (îngroșarea stratului spinos) și hiper-

cheratozei (îngroșarea stratului cornos). Membrana bazală este intactă, iarîn corion se observă un abundent infiltrat inflamator limfo-plasmocitar.Uneori se asociază cu displazia epiteliului (celule epiteliale imature, ca-racterizate de lipsa de polaritate a nucleilor, pleomorfism și hipercromazienucleară, mitoze atipice).


119/199

a

b

119

II.7.9. a, b Leucoplazia

a.A. epiteliu scuamos îngroșat b.A. acantoză b.B. hipercheratoză b.C. infiltratinflamator

A

A

C

B


120/199


121/199

a

b

121

II.7.10. a, b Gastrita cronică

a.A. mucoasă gastrică b.A. musculara mucoasei b.B. infiltrat inflamator difuz

A

Documents

Atlas de Histopatologie - Stolnicu