12

TITLUL I

ASPECTE INTRODUCTIVE

Capitolul I

Dreptul penal ca ramură de drept şi ştiinŃa dreptului penal

SecŃiunea I

Dreptul penal ca ramură de drept

1. NoŃiunea dreptului penal Pentru orice societate, respectarea valorilor pe care aceasta se

întemeiază reprezintă o condiŃie esenŃială a existenŃei sale. După apariŃia Statului, apărarea valorilor sociale esenŃiale ale

societăŃii împotriva faptelor periculoase, a devenit o funcŃie importantă a acesteia, pe care o realizează cu ajutorul dreptului penal.

Dreptul penal reprezintă principalul instrument prin care se ocrotesc cele mai importante valori sociale împotriva faptelor periculoase. Denumirea de „drept penal” este utilizată în două accepŃiuni:

- în sensul de ramură specifică a dreptului, care reuneşte sistemul normelor juridice penale;

- în sensul de ramură distinctă a ştiinŃelor juridice care studiază aceste norme, cu semnificaŃia de ştiinŃă.

Dreptul penal poate fi definit ca fiind o ramură a sistemului nostru de drept, alcătuit dintr-o totalitate de norme juridice legiferate de puterea legislativă, care stabilesc faptele ce constituie infracŃiuni, împărŃite după gravitatea lor în crime şi delict, condiŃiile răspunderii penale, sancŃiunile şi alte măsuri ce urmează a fi aplicate sau luate de către instanŃele judecătoreşti persoanelor care au săvârşit infracŃiuni, în scopul apărării celor mai importante valori sociale ale statului de drept1.

1 Al. Boroi, Gh. Nistoreanu – Drept penal. Partea generală, ediŃia 4, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, p. 2

13

Dreptul penal mai este denumit, în literatura juridică străină, şi drept criminal, denumire care derivă de la cuvântul latin crimen – crimă, adică faptă infracŃională interzisă.

Denumirea de drept penal mai deriva şi de la cuvântul latin poena – pedeapsă, adică sancŃiunea aplicată pentru fapta interzisă.

2. Caracteristicile dreptului penal

Principalele caracteristici ale dreptului penal sunt: a) dreptul penal este o ramură de drept distinctă, care face parte din

sistemul dreptului românesc, alături de alte ramuri de drept, între care: dreptul civil, dreptul administrativ, dreptul comercial, dreptul constituŃional, dreptul internaŃional, dreptul familiei, dreptul financiar, dreptul muncii, etc.;

b) dreptul penal se bucură de autonomie deplină în raport cu celelalte ramuri de drept, reglementând un domeniu distinct de relaŃii sociale, respectiv pe cele care privesc reacŃia socială împotriva infracŃiunilor;

c) dreptul penal este constituit dintr-o totalitate de norme juridice care reglementează o anumită sferă de relaŃii sociale şi care are un anumit conŃinut normativ;

d) dreptul penal are o structură unitară, dispoziŃiile acestuia, cuprinse atât în partea generală cât şi în partea specială, completându-se reciproc şi fiind indisolubil legate unele de altele;

e) normele dreptului penal stabilesc faptele care sunt considerate infracŃiuni, condiŃiile de tragere la răspundere penală a persoanelor care le săvârşesc, precum şi sancŃiunile care urmează a fi aplicate dacă acestea sunt încălcate;

f) normele juridice penale se aplică în scopul ocrotirii statului de drept, a ordinii de drept din România împotriva faptelor care prezintă pericol pentru societate.

Dreptul penal, reprezintă principalul instrument de luptă pentru apărarea celor mai importante valori sociale care pot fi puse în pericol prin fapte cu periculozitate socială deosebită.

3. Obiectul dreptului penal

Obiectul dreptului penal îl constituie, după unii autori, relaŃiile de

represiune penală, relaŃii care se stabilesc, după săvârşirea infracŃiunii, între stat şi infractor, prin care statul are dreptul şi obligaŃia să tragă la răspundere penală pe infractor, iar infractorul are obligaŃia să suporte pedeapsa1.

1 I. Oancea – Tratat de drept penal. Partea generală, Ed. All, Bucureşti , 1994, p. 7 M. Zolyneak – Drept penal. Partea generală, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, vol. I, 1993, p. 6

14

După alŃi autori, obiectul dreptului penal îl constituie relaŃiile de apărare socială, relaŃii care se nasc nu din momentul săvârşirii faptei interzise, ci din momentul intrării în vigoare a legii penale2.

În literatura de specialitate, primei definiŃii i se reproşează că reduce obiectul dreptului penal doar la relaŃiile de conflict, de represiune penală, neŃinând seama şi de rolul preventiv al dreptului penal.

A doua definiŃie, pe care o considerăm mai întemeiată, induce ideea că legea penală îndeplineşte o funcŃie de recomandare şi pretindere a unei anumite conduite din partea membrilor societăŃii faŃă de normele juridice penale. Dacă obligaŃia cuprinsă în norma penală este nesocotită se naşte un raport de conflict, iar dacă obligaŃia instituită este respectată se naşte un raport juridic de conformare.

4. Scopul dreptului penal

Scopul dreptului penal este determinat de necesitatea apărării

valorilor sociale şi a ordinii de drept împotriva criminalităŃii şi combaterea eficientă a acesteia.

Codul penal, în art.1, stipulează scopul legii penale, în sensul că legea penală apără, împotriva infracŃiunilor, România, suveranitatea, independenŃa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăŃile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept. Această enumerare fixează un cadru general al valorilor sociale, care sunt apărate prin norme penale, fiind menŃionate cele mai importante valori care pot fi periclitate prin săvârşirea unor infracŃiuni.

Scopul dreptului penal este pus în evidenŃă de politica penală cu care acesta se află într-o legătură indisolubilă, dreptul penal fiind principalul instrument de realizare a politicii penale.

5. Structura dreptului penal După structura şi diviziunea Codului penal, dreptul penal se împarte

în două mari părŃi:

2 V. Dogoroz – Drept penal, 1939, p. 28 V. Dobrinoiu şi colaboratorii – Drept penal, partea generală, Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1999, p. 8 C. Bulai – Manual de drept penal. Partea generală, Ed. All, Bucureşti, 1997, p. 2

15

- partea generală a dreptului penal, care cuprinde regulile cu caracter general ce sunt aplicabile părŃii sale speciale, cum sunt: dispoziŃiile cu privire la aplicarea legii penale, reglementările privitoare la infracŃiune, la răspunderea penală, la sancŃiunile de drept penal, etc.;

- partea specială a dreptului penal, care cuprinde norme de incriminare referitoare la conŃinutul concret al fiecărei infracŃiuni şi sancŃiunile corespunzătoare pentru acestea.

Între cele două părŃi ale dreptului penal există o legătură indisolubilă şi o strânsă interdependenŃă care cimentează şi mai mult unitatea dreptului penal.

6. Politica penală Politica penală este definită, în literatura de specialitate, ca fiind

ansamblul de procedee susceptibile să fie propuse legiuitorului, sau care sunt efectiv folosite de acesta la un moment dat, într-o Ńară determinată, pentru combaterea criminalităŃii1. Într-o altă opinie, politica penală este în egală măsură o ştiinŃă şi o artă, ce constă în a descoperi şi organiza în mod raŃional cele mai bune soluŃii posibile pentru diferitele probleme de fond şi de formă pe care le ridică fenomenul criminalităŃii.2

Politica penală este o parte a politicii generale a statului şi se referă la măsurile şi mijloacele ce trebuie adoptate şi aplicate pentru prevenirea şi combaterea criminalităŃii într-o anumită Ńară şi într-o d perioadă determinată de timp.

Apărarea valorilor sociale nu se realizează doar prin mijloace juridice ci şi prin mijloace extrajuridice de ordin educativ, social, cultural, economic, precum şi prin intermediul normelor juridice extrapenale de drept comercial, de drept administrativ, de drept al muncii, de drept constituŃional, etc.

Cele două laturi ale politicii penale, respectiv, acŃiunea preventivă specială şi reacŃia represivă, se realizează prin intermediul dreptului penal, în principal, care prin normele sale prevede atât conduita de urmat de către destinatarii legii penale, cât şi reacŃia necesară împotriva criminalităŃii, pentru restabilirea ordinii de drept.

7. Sarcinile dreptului penal Dreptul penal, ca instrument al politici penale, îndeplineşte

următoarele funcŃii sau sarcini: a) asigurarea mijloacelor de prevenire a criminalităŃii, care se

realizează, în primul rând, prin incriminarea faptelor periculoase (în acest mod atrăgându-se atenŃia tuturor destinatarilor legii să se abŃină de la

1 C. Bulai – Op. cit. , p.17 2 R. Merle, A. Vitu – Traite de droit criminel , Ed. Cujas, Paris, 1967, p.96

16

comiterea de infracŃiuni), iar în al doilea rând, prin ameninŃarea cu sancŃiunile prevăzute de lege (în acest mod determinându-i pe destinatarii legii să se abŃină să comită infracŃiuni);

b) asigurarea unui cadru legal de realizare a funcŃiei de apărare socială, care presupune încriminarea în legea penală a faptelor periculoase penatru valorile sociale, precum şi a sancŃiunilor pe care organele statului le pot lua în cazul încălcării legii

c) asigurarea dezvoltării noilor valori şi relaŃii sociale, prin protejarea acestora, de către dreptul penal (valorile democratice ale statului de drept, drepturile fundamentale ale omului, proprietatea în formele consacrate de ConstituŃiei României, etc.)

8. Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept Dreptul penal are strânse legături cu alte ramuri de drept, acest lucru

întărindu-i autonomia şi oferindu-i posibilitatea realizării cu eficienŃă a sarcinilor ce-i revin, cele mai importante dintre acestea fiind:

a) legătura dreptului penal cu dreptul procesual penal. Dreptul penal are cea mai strânsă legătură cu dreptul procesual penal

care se reflectă în interdependenŃa şi interacŃiunile pentru realizarea apărării sociale1. Astfel, dreptul penal stabileşte faptele care sunt considerate infracŃiuni, sancŃiunile şi condiŃiile de tragere la răspundere penală, iar dreptul procesual penal reglementează căile, procedura de stabilire a răspunderii penale. Cu alte cuvinte, dreptul penal ar fi lipsit de eficacitate dacă nu ar exista o procedură de urmărire penală şi de judecată, instituŃii care îi sunt puse la dispoziŃie de dreptul procesual penal. La rândul lui, dreptul procesual penal nu ar putea funcŃiona niciodată fără dreptul penal, întrucât nu s-ar cunoaşte ce fapte periculoase trebuie urmărite, ce persoane să fie judecate şi ce măsuri să fie aplicate.

b) legătura dreptului penal cu dreptul constituŃional Cu dreptul constituŃional, dreptul penal se interferează în ocrotirea

relaŃiilor sociale care apar în procesul instaurării, menŃinerii şi exercitării puterii de stat. Prin normele penale sunt incriminate faptele ce pun în pericol statul, valori esenŃiale ale societăŃii noastre consacrate prin normele de drept constituŃional2;

c) legalitatea dreptului penal cu dreptul civil Dreptul penal se interferează cu dreptul civil în apărarea relaŃiilor

patrimoniale şi personale nepatrimoniale, ce formează obiect de reglementare al dreptului civil, împotriva faptelor periculoase (furtul, delapidarea, abuzul de încredere, distrugerea, etc.).

1 I. Neagu - Drept procesual penal, Tratat, Ed. Global Lex, Bucureşti, 2005, p.56 2 I. Muraru – Drept constituŃional şi instituŃii politice, Ed. Academiei, Bucureşti, 1995

17

Aplicând sancŃiuni celor care comit asemenea fapte, dreptul penal ajută la apărarea dreptului de proprietate, sancŃiunile de drept civil în asemenea situaŃii grave fiind insuficiente1;

d) legătura dreptului penal cu dreptul administrativ. Dreptul penal are o legătură strânsă şi cu dreptul administrativ în

sensul că relaŃiile sociale pe care le reglementează sunt asigurate şi pe cale penală, prin considerarea unor fapte ca infracŃiuni (neglijenŃa în serviciu, abuz în serviciu, dare şi luare de mită, etc.).

e) legătura dreptului penal cu dreptul familiei Dreptul penal reglementează relaŃiile sociale privitoare la familie, în

acest sens considerând infracŃiuni îndreptate împotriva familiei o serie de fapte ce lezează relaŃiile dintre soŃi, dintre părinŃi şi copii, etc. (bigamia, abandonul de familie, rele tratamente aplicate minorului, nerespectarea măsurilor privind încredinŃarea minorului, etc.). SancŃiunile aplicate de dreptul penal asigură o apărare mai temeinică a acestor relaŃii deosebit de importante pentru societatea noastră.

SecŃiunea a II–a ŞtiinŃa dreptului penal

1. NoŃiune

ŞtiinŃa dreptului penal este o ramură a ştiinŃelor juridice şi reprezintă

un ansamblu de teorii, concepŃii, principii, privitoare la dreptul penal 2. Astfel, ştiinŃa dreptului penal poate fi definită ca fiind totalitatea

ideilor şi concepŃiilor, a teoriilor şi principiilor despre normele dreptului penal3.

ŞtiinŃa dreptului penal, ca parte a sistemului de ştiinŃe juridice îşi găseşte sediul în tratate şi monografii, în cursuri şi manuale universitare, în studii, articole şi comunicări ştiinŃifice.

2. Obiectul ştiinŃei dreptului penal

Obiectul ştiinŃei dreptului penal îl constituie dreptul penal ca sistem

de norme juridice ce reglementează relaŃiile de apărare socială. ŞtiinŃa dreptului penal, care are drept obiect de studiu normele

juridice penale, trebuie să dea explicaŃii cu privire la originea acestora, la conŃinutul şi structura lor, să analizeze condiŃiile obiective, care impun 1 I. Oancea – Op.cit, p.26 2 C. Bulai – Op. cit., p.21 3 M. Basarab – Drept penal. Partea generală, vol. I , Ed. FundaŃiei “Chemarea”, Iaşi, 1992, p.12

18

apărarea socială a valorilor ce cad sub incidenŃa normelor dreptului penal, să stabilească măsurile ce trebuie adoptate pentru prevenirea şi combaterea criminalităŃii.

ŞtiinŃa dreptului penal studiază permanent practica judiciară în materie penală şi stabileşte modul în care sunt aplicate în practică normele dreptului penal, urmând să propună noi reglementări penale atunci când realităŃile socio–juridice o cer.

3. Sarcinile ştiinŃei dreptului penal

ŞtiinŃa dreptului penal studiază: a) normele şi instituŃiile dreptului penal în complexitatea şi

dinamismul lor, pentru cunoaşterea conŃinutului normativ; b) finalitatea normelor penale, pentru cunoaşterea voinŃei de stat

exprimată în normele şi instituŃiile dreptului penal; c) practica judiciară, pentru a constata concordanŃa dintre soluŃiile

practice şi principiile exprimate în normele juridice penale; d) legile de evoluŃie ale fenomenului juridico-penal, cauzele care

determină crearea, modificarea şi dispariŃia din dreptul pozitiv a normelor şi instituŃiilor dreptului penal;

e) legăturile care există între ştiinŃele juridice şi între ramurile de drept ca părŃi ale sistemului de drept.

4. Metodele de studiu folosite de ştiinŃa dreptului penal

ŞtiinŃa dreptului penal foloseşte două categorii de metode de studiu,

respectiv: a) metode generale, care sunt uzitate în analiza fenomenelor sociale,

juridice şi economice; b) metode particulare, care au o arie mai restrânsă, respectiv la

domeniul ştiinŃelor juridice, uneori chiar la ştiinŃa dreptului penal, cum ar fi: metoda logică, metoda istorică, statistica juridică penală, metoda comparativă, experimentul, studiul de caz, etc.

Aceste metode conduc la realizarea unei analize complexe şi aprofundate a instituŃiilor dreptului penal şi a normelor juridice penale. Cu ajutorul lor se pot emite şi formula idei, concepŃii şi teorii care, propulsând

19

ştiinŃa dreptului penal, vor avea drept efect perfecŃionarea legislaŃiei penale şi a măsurilor de combatere a fenomenului criminalităŃii.

5. EvoluŃia ştiinŃei dreptului penal

ŞtiinŃa dreptului penal s-a conturat ca ştiinŃă de sine stătătoare în

perioada imediat următoare revoluŃiilor burgheze din Europa. Ulterior au luat fiinŃă diferite şcoli şi curente, au fost elaborate teorii şi concepŃii cu privire la natura şi cauzele criminalităŃii, soluŃii pentru combaterea acesteia, raŃiunea şi eficienŃa pedepselor şi a altor sancŃiuni penale, răspunderea penală şi libertatea persoanei, etc.

Cele mai cunoscute şcoli şi curente care s-au impus în ştiinŃa dreptului penal sunt:

a) Şcoala clasică Şcoala clasică cuprinde ideile, concepŃiile şi principiile de politică

penală formulate de ideologii revoluŃiei franceze , de la 1789. Ea s-a impus odată cu publicarea, în anul 1764, de către juristul italian Cesare Beccaria a celebrei lucrări Dei delitti e delle pene (Despre infracŃiuni şi pedepse).

Principiile de bază ale şcolii clasice sunt: - legalitatea infracŃiunilor şi pedepselor; - egalitatea în faŃa legii penale; - umanizarea pedepselor şi a regimului de executare a pedepselor

privative de libertate. - răspunderea penală personală şi subiectivă întemeiată pe săvârşirea infracŃiunii cu vinovăŃia legal stabilită a infractorului1.

Şcoala clasică a influenŃat destul de mult ştiinŃa dreptului penal din epoca respectivă, principiile sale fiind preluate de principalele coduri penale ale Ńărilor europene. Codul penal francez de la 1810, Codul penal german de la 1871 şi Codul penal italian de la 1889;

b) Şcoala pozitivistă Şcoala pozitivistă îşi datorează numele metodei inductive sau

pozitive bazată pe observaŃie şi experiment, folosite în ştiinŃele naturii, dar şi în cercetarea fenomenelor juridico-penale. Aceasta a apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea, fiind fondată de Enrico Ferri, jurist şi sociolog.

Principiile de bază ale şcolii pozitiviste sunt:

1 C. Bulai – Op. cit., p.28

20

- imaginea clasică a omului rezonabil este înlăturată, acesta devenind stăpân pe actele sale şi liber să aleagă între bine şi rău;

- infractorul este subordonat legilor naturale şi sociale şi este determinat de aceste legi;

- trebuie cercetată influenŃa factorilor ereditari şi de mediu care i-au marcat evoluŃia pentru a putea înŃelege comportamentul infractorului; - comportamentul infracŃional trebuie să primeze în faŃa justiŃiei şi nu actul incriminat; - justiŃia trebuie să individualizeze pedeapsa în funcŃie de personalitatea infractorului şi de cauzele concrete care au determinat comiterea infracŃiunii.

Şcoala pozitivistă are meritul de a fi orientat cercetările spre natura şi cauzele fenomenului infracŃional, precum şi spre persoana infractorului, propunând pentru prima dată măsuri de siguranŃă care pot fi luate alături de pedepse.

c) Şcoala apărării sociale Şcoala apărării sociale a fost iniŃiată în perioada interbelică de

Felippo Gramatica şi a luat amploare după cel de-l doilea război mondial. Principiile de bază ale acestei şcoli sunt:

- apărarea socială este o concepŃie de drept penal care vizează protejarea societăŃii împotriva faptelor infracŃionale;

- protejarea societăŃii împotriva criminalităŃii trebuie să se realizeze prin măsuri extrapenale, destinate să neutralizeze delincventul (prin eliminare sau segregare, ori prin aplicarea unor metode curative sau educative);

- apărarea socială promovează o politică penală prioritar preventivă care are drept obiectiv resocializarea infractorului;

- resocializarea va fi o consecinŃă a umanizării legislaŃiei penale, fundamentate pe cunoaşterea ştiinŃifică a fenomenului infracŃional şi a personalităŃii delincventului. d) TendinŃa neoclasică actuală

TendinŃa neoclasică în dreptul penal revigorează ideile Şcolii clasice, susŃinând necesitatea efectului restrictiv al pedepsei. Această tendinŃă este determinată de realitatea fenomenului infracŃional, de explozia criminalităŃii şi de tendinŃa de internaŃionalizare a acestui fenomen.

Se pledează pentru efectul intimidant al pedepsei, pentru renunŃarea la măsurile alternative închisorii şi pentru limitarea strictă a sferei de incidenŃă a liberării condiŃionate. Se propune chiar o sporire a severităŃii pedepselor şi limitarea posibilităŃilor de individualizare juridică.

21

6. EvoluŃia ştiinŃei dreptului penal român ŞtiinŃa dreptului penal român a cunoscut o remarcabilă dezvoltare în

primele decenii ale secolului al XIX-lea, sub influenŃa curentelor, şcolilor şi teoriilor care s-au afirmat pe plan internaŃional.

Întemeietorii ştiinŃei dreptului penal român sunt savanŃii de renume mondial Ion Tanaviceanu şi Vintilă Dongoroz. Aceştia sunt autorii primelor Tratate de drept penal în România, creând o adevărată Şcoală naŃională de drept penal. La realizarea acesteia a contribuit într-o mare parte şi Vespasian Pella, membru fondator al AsociaŃiei InternaŃionale de Drept Penal (Paris, 1924),

În cadrul Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române s-au afirmat George Antoniu, Rodica Mihaela Stănoiu, Nicoleta Iliescu şi alŃii.

ContribuŃii valoroase la dezvoltarea ştiinŃei dreptului penal român au adus FacultăŃile de Drept din Bucureşti, Iaşi şi Cluj, care prin tratate, cursuri universitare şi lucrări ştiinŃifice de mare importanŃă au plasat ştiinŃa dreptului penal printre cele mai productive ştiinŃe juridice din România.

ŞtiinŃa dreptului penal român parcurge, în prezent, paşi importanŃi pe linia deschiderii sale spre viaŃa ştiinŃifică internaŃională, îndeosebi prin AsociaŃia InternaŃională de Drept Penal.

În ultima perioadă de timp a fost reluată activitatea ştiinŃifică în cadrul AsociaŃiei Române de ŞtiinŃe Penale şi a fost înfiinŃată Societatea Română de Criminologie şi Criminalistică.

SecŃiunea a III-a EvoluŃia dreptului penal român

1. Codul penal de la 1865 Codul penal de la 1865 este copiat, în mare parte, după Codul penal

francez de la 1810, şi are unele împrumuturi din Codul prusian de la 1851. Acesta realizează unificarea legislaŃiei penale în statul unitar român şi marchează începutul dreptului penal modern.

Codul penal de la 1865 reflecta principiile şcolii clasice, respectiv: - legalitatea infracŃiunii şi a pedepsei; - responsabilitatea morală a infractorului;

22

- vinovăŃia, ca temei esenŃial pentru pedeapsă; - egalitatea în faŃa legii penale; - umanizarea pedepsei.

Acesta nu prevedea pedeapsa cu moartea, nu prevedea confiscarea averii şi nici pedepse corporale, în schimb prevede pedeapsa muncii silnice pe viaŃă.

Codul penal de la 1865 era considerat ca fiind cel mai blând din Europa la data respectivă, având foarte multe instituŃii, atât din partea generală, cât şi din partea specială, pe care nu le trata1.

2. Codul penal de la 1937 (Codul penal Carol al II-lea) Codul penal Carol al II-lea cuprinde idei ale şcolilor: clasică,

pozitivistă, neoclasică. Acesta a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1937 şi a avut menirea să asigure unitatea legislativă a României după realizarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918.

În comparaŃie cu Codul penal de la 1865, Codul penal Carol al II-lea aducea următoarele modificări esenŃiale:

- introducerea măsurilor de siguranŃă şi a măsurilor educative pentru delincvenŃii minori, alături de pedepse;

- introducerea de pedepse mai aspre, inclusiv pedeapsa cu moartea. Codul penal de la 1937 era considerat printre cele mai avansate legi

penale ale vremii respective. 3. Codul penal de la 1969 Codul penal de la 1969 a fost elaborat sub influenŃa ideologiei

marxiste. Cu toate acestea el s-a detaşat în mare măsură de această influenŃă şi a consacrat principii de politică penală modernă, care sunt întâlnite în toate legislaŃiile contemporane.

Acest Cod penal a fost influenŃat de ideile şi tezele Şcolii clasice, Şcolii pozitiviste (măsuri de siguranŃă, măsuri educative) şi Şcolii apărării sociale (înlocuirea răspunderii penale). De asemenea, consacră principiul incriminării şi pedepsei şi principiul răspunderii penale personale întemeiată pe vinovăŃie.

Codul penal de la 1969 a fost aliniat la cerinŃele dreptului penal contemporan.

1 Vespasian V. Pella – Delicte îngăduite, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1919

23

SecŃiunea a IV-a Principiile dreptului penal

Principiile fundamentale ale dreptului penal sunt:

a) principiul legalităŃii, exprimă regula că întreaga activitate în domeniul dreptului penal se desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu aceasta: - nullum crimen sine lege (nici o crimă fără lege) - nulla poena sine lege (nici o pedeapsă fără lege) - nullum judicium sine lege (nici o răspundere fără lege) În Codul penal, principiul legalităŃii este complet şi expres formulat în art.2,: „Legea prevede care fapte constituie infracŃiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor şi măsurile ce se pot lua în cazul săvârşirii acestor fapte de lege la dat.” b) principiul umanismului, presupune că întreaga reglementare penală trebuie să pornească de la interesele fundamentale ale omului. Astfel, în centrul activităŃii de apărare se află omul şi drepturile şi libertăŃile sale. În art.52, alin.2 se prevede: „Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinŃe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului.”; c) principiul egalităŃii în faŃa legii penale, exprimă regula că toŃi indivizii sunt egali în faŃa legii, conform celor cuprinse în art.16 din ConstituŃia României: ”CetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi autorităŃilor publice fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.” d) principiul prevenirii faptelor prevăzute de legea penală, presupune că întreaga reglementare juridico-penală trebuie să asigure prevenirea săvârşirii faptelor periculoase, atât prin conformare, cât şi prin constrângere faŃă de cei care săvârşesc asemenea fapte. Prevenirea infracŃiunilor este scopul dreptului penal; e) infracŃiunea este unicul temei al răspunderii penale (art.17, alin.2 C.penal), este un principiu care funcŃionează ca o garanŃie a libertăŃii persoanei întrucât fără săvârşirea unei infracŃiuni nu se poate antrena răspunderea penală a unei persoane; f) principiul personalităŃii răspunderii penale, conŃine regula potrivit căreia atât obligaŃia ce decurge dintr-o normă penală de a avea o anumită conduită, cât şi răspunderea ce decurge din nesocotirea acelei obligaŃii revin persoanei ce nu şi-a respectat obligaŃia, săvârşind fapta interzisă, şi nu alteia ori unui grup de persoane. În dreptul penal nu se poate admite răspunderea pentru fapta altuia; g) principiul individualizării sancŃiunilor de drept penal, presupune stabilirea şi aplicarea sancŃiunilor de drept penal (pedepse, măsuri

24

de siguranŃă şi măsuri educative) în funcŃie de gravitatea faptei săvârşite, de periculozitatea infractorului, de necesităŃile de îndreptare a acestuia. Principiul individualizării sancŃiunilor de drept penal îşi are consacrarea în art.23 C. penal şi este şi un principiu al răspunderii penale.

SecŃiunea a V-a Izvoarele dreptului penal

a) ConstituŃia României care, prin normele sale, consacră valorile fundamentale ale statului român: suveranitatea, independenŃa, unitatea şi indivizibilitatea sa, persoana umană cu drepturile şi libertăŃile sale, proprietatea privată şi publică, ordinea de drept, valori ce vor fi apărate împotriva încălcărilor grave, prin norme de drept penal. b) Codul penal al României, este principalul izvor al dreptului penal. Cod penal a fost adoptat în anul 1969 şi este structurat pe două părŃi: - partea generală, care cuprinde opt titluri: legea penală şi limitele ei de aplicare; infracŃiunea; pedepsele; înlocuirea răspunderii penale, minoritatea; măsurile de siguranŃă; cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinŃele condamnării; înŃelesul unor termeni sau expresii în legea penală; - partea specială, care este structurată pe zece titluri: infracŃiuni contra siguranŃei statului; infracŃiuni contra persoanei; infracŃiuni contra patrimoniului; infracŃiuni contra autorităŃii; infracŃiuni care aduc atingere unor activităŃi de interes public sau altor activităŃi reglementate de lege; infracŃiuni de fals; infracŃiuni la regimul stabilit pentru anumite activităŃi economice; infracŃiuni care aduc atingere unor relaŃii privind convieŃuirea socială; infracŃiuni contra capacităŃii de apărare a României; infracŃiuni contra păcii şi omenirii. c) legile penale complinitoare, sunt legile care completează reglementările penale cu norme de drept penal (ex: Lg.302/2004 privind cooperarea judiciară internaŃională în materie penală) d) legile speciale nepenale cu dispoziŃii penale cuprind legile care conŃin incriminări separate faŃă de Codul penal (art.57 din Lg.244/2004, a viei şi vinului, în sistemul organizării comune a producŃiei viniviticole prevede: „defrişarea viilor nobile în suprafaŃă mai mare de 0,1 ha de agentul economic sau de familie, fără autorizaŃie, se sancŃionează potrivit art.217 C.penal – distrugerea); e) tratatele şi convenŃiile internaŃionale, care devin izvoare de drept în măsura în care sunt ratificate.

25

Capitolul II Legea penală

SecŃiunea I

NoŃiunea de lege penală. Categorii de legi penale 1. NoŃiunea de lege penală În Codul penal, noŃiunea de lege penală este folosită nu doar în sensul comun, de act normativ emis de organul legislativ urmând o anumită procedură, prevăzută în ConstituŃie şi care conŃine norme de drept penal, dar şi în sensul său mai larg, acela de regulă sau normă de drept penal. Astfel, conceptul de lege penală este examinat, în doctrina penală1, în două sensuri: a) în sens larg, legea penală se referă la norma de drept penal; b) în sens restrâns, conceptul de lege penală desemnează actul normativ emis de Parlament după o procedură specială şi care conŃine norme de drept penal (art. 74 din ConstituŃie) Deci, lege penală este denumită şi simpla normă juridică care îndeplineşte două condiŃii: să aibă caracter penal şi să fie cuprinsă într-un act normativ cu caracter de lege.

2. Clasificarea legilor penale

Pentru o mai bună cunoaştere a legilor penale şi pentru a stabili

reguli ştiinŃifice cu privire la interpretarea şi aplicarea acestora, legile penale se pot clasifica în mai multe categorii, în funcŃie de întinderea domeniului de reglementare, după caracterul legilor şi în funcŃie de durata lor de aplicare. a) legi penale generale şi legi penale speciale Această clasificare urmăreşte domeniul de aplicare şi se are în vedere conŃinutul şi rolul pe care-l au legile penale în reglementarea relaŃiilor de apărare socială împotriva infractorilor. Legile penale generale pot fi considerate:

- într-un sens, dispoziŃii de drept penal cu caracter de principiu ce se aplică unui mare număr de norme speciale;

- într-un alt sens, legea penală generală desemnează Codul penal, în ansamblu, ca lege obişnuită (ordinară) spre a fi deosebită de legea specială.

1 Al. Boroi, Gh. Nistoreanu – Op. cit., p.22

26

Legile penale speciale se disting: - într-un sens, prin partea specială a Codului penal; - în alt sens, prin coduri penale speciale (Codul poliŃiei militare) ori

legile penale speciale care cuprind dispoziŃii derogatorii de la dreptul obişnuit (ordinar), ca şi legile care conŃin numai dispoziŃii cu caracter penal, ori legile care pe lângă dispoziŃiile extrapenale conŃin şi câteva dispoziŃii cu caracter penal.

b) legi penale cu durată nedeterminată şi legi penale temporare Această clasificare are în vedere perioada de timp pentru care sunt adoptate legile penale.

După durata de timp legile penale pot fi: - legi penale cu durată nedeterminată sau permanente, sunt legile

obişnuite, adică marea majoritate a legilor penale; - legi penale cu durată predeterminată sau temporare, care au în

conŃinutul lor o dispoziŃie ce limitează în timp aplicarea lor c) legi penale ordinare sau legi penale excepŃionale

În această situaŃie se urmăreşte caracterul legilor penale. Legile penale ordinare sau obişnuite sunt legile penale adoptate în

situaŃii normale, obişnuite, de evoluŃie a societăŃii. Legile penale extraordinare sau excepŃionale sunt adoptate în situaŃii

de excepŃie (calamităŃi naturale, stare de război), determinate de apărarea corespunzătoare a valorilor sociale.

SecŃiunea a II-a Normele de drept penal

Normele de drept penal sunt o specie de norme de drept cu un specific, determinate de particularitatea reglementării relaŃiilor de apărare socială. Orice lege penală este alcătuită dintr-o totalitate de norme juridice, care configurează conŃinutul normativ al acelei legi. Având o funcŃie specifică în cadrul sistemului normelor juridice şi anume reglementarea relaŃiilor de apărare socială împotriva celor mai grave fapte (infracŃiunile), normele juridice penale îşi realizează funcŃia lor regulatoare prin prevederea tuturor faptelor ce sunt periculoase pentru valorile sociale ce formează obiectul dreptului penal şi interzicerea lor sub sancŃiune penală1.

1 I. Oancea – Op. cit., p.76

27

În conŃinutul normei penale, prin stabilirea faptelor prohibite, se determină, inclusiv, conduita ce trebuie urmată, iar prin stabilirea sancŃiunilor pentru fiecare faptă în parte, se exprimă caracterul obligatoriu al normei respective. Cu privire la structura normelor juridice penale, aceasta diferă după cum acestea sunt norme penale generale sau norme penale speciale.

a) norma penală generală, conŃine precepte cu valoare de principiu şi nu se deosebeşte, prin structura ei, de alte norme de drept, având cele trei elemente ce alcătuiesc structura trihotomică a normelor juridice: ipoteză, dispoziŃie şi sancŃiune.

b) norma penală specială (incriminatoare), cuprinde, pe de o parte, descrierea conduitei interzise, iar pe de altă parte, sancŃiunea ce urmează să se aplice în cazul nerespectării interzicerii.

Structura normei penale speciale apare în literatura juridică sub diverse interpretări:

a) într-o primă interpretare, norma penală specială ar avea o structură trihotomică:

- ipoteza, care constă în descrierea faptei; - dispoziŃia, care nu este prevăzută explicit, ci rezultă din

însăşi incriminare, fiind contopită cu ipoteza; - sancŃiunea, constă în pedeapsa prevăzută pentru săvârşirea

faptei. b) într-o altă opinie, se consideră că norma penală specială cuprinde numai două elemente: - dispoziŃia, care constă în interzicerea unei acŃiuni sau inacŃiuni; - sancŃiunea, ce constă în pedeapsa ce urmează să se aplice ca urmare a nerespectării dispoziŃiei. Aceste două elemente sunt necesare şi suficiente:

- dispoziŃia, pentru a disciplina conduita indivizilor (destinatarilor legii);

- sancŃiunea, pentru a disciplina reacŃia faŃă de încălcarea dispoziŃiei;

Având trăsături proprii, care le particularizează în raport cu alte categorii de norme juridice, normele de drept penal sunt de mai multe feluri, în funcŃie de conŃinutul şi caracterul lor, de întinderea domeniului de aplicare sau în funcŃie de elementele respectivei norme.

Astfel, principalele categorii de norme penale sunt: a) norme penale generale şi norme penale speciale

DistincŃia dintre cele două categorii se realizează în funcŃie de conŃinutul şi sfera lor de incidenŃă.

28

- norme penale generale sunt acele norme care prevăd condiŃiile în care se nasc, modifică sau sting raporturile juridice penale. Acestea sunt, de regulă, prevăzute în partea generală a Codului penal;

- norme penale speciale sunt acele norme care prevăd condiŃiile în care o faptă constituie infracŃiune şi pedeapsa care i se aplică şi sunt prevăzute în partea specială a Codului penal.

Regula generală este că normele penale speciale derogă de la normele penale generale.

b) norme penale unitare şi norme penale divizate Această distincŃie se face în raport de elementele ce sunt cuprinse în

structura normei penale respective. - norme penale unitare cuprind în conŃinutul lor atât

dispoziŃia cât şi sancŃiunea, deci sunt complete. - norme penale divizate sunt normele penale incomplete în

ceea ce priveşte conŃinutul lor şi se împart în două mari categorii: - norme de incriminare cadru sau norme penale

în alb sunt normele care au în conŃinutul lor o dispoziŃie cadru şi o sancŃiune corespunzătoare acelei incriminări : (ex. art. 281, C.penal, exercitarea fără drept a unei profesii: lg. 74/1995, privind exercitarea profesiei de medic, înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea Colegiului Medicilor din România, prevede în art. 41: Practicarea profesiei de medic de către o persoană care nu are această calitate, constituie infracŃiune şi se pedepseşte conform legii penale; lg. 81/1997, privind exercitarea profesiei de farmacist, înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea Colegiului Farmaciştilor din România, prevede în art. 40 : Practicarea profesiunii de farmacist de către o persoană care nu are această calitate constituie infracŃiune şi se pedepseşte conform legii penal.).

Normele în alb prezintă avantajul unei economii de norme incriminatoare dar au neajunsuri şi se impune renunŃarea la folosirea lor.

- normele penale de trimitere şi de referire Normele de trimitere, sunt normele incomplete în ceea ce priveşte

dispoziŃia sau sancŃiunea, care se completează de alte norme la care fac trimitere. Astfel, norma penală de trimitere împrumută dispoziŃia sau sancŃiunea ce îi lipseşte şi devine independentă faŃă de norma la care s-a trimis.

Normele de referire, nu devin independente după ce se completează cu dispoziŃia sau sancŃiunea din norma complinitoare, ci îşi subordonează conŃinutul faŃă de normele complinitoare, iar modificările acestora din urmă sunt obligatorii şi pentru norma de referire.

Pentru a se evita confuziile şi unele interpretări eronate, este nevoie de o legislaŃie penală suplă, bine sistematizată şi cu formulări impecabile,

29

bazată pe norme complete, unitare. Însă, totodată, există situaŃii în care, pentru a se evita repetări sau redactarea unor articole cu numeroase alineate, este preferabilă soluŃia unor norme penale de trimitere sau referire1.

SecŃiunea a III-a

Interpretarea legii penale Interpretarea legii penale este o operaŃiune logico-raŃională ce se efectuează cu ocazia aplicării normei de drept şi are drept scop aflarea voinŃei legiuitorului exprimată în acea normă. Interpretarea este necesară pentru că normele se referă la fapte tipice şi trebuie aplicate unor fapte concrete care sunt variabile. Unele texte de lege nu sunt suficient de clare şi ca atare se impune interpretarea acestora. O poziŃie aparte în procesul de interpretare a legii penale o ocupă activitatea ştiinŃifică, desfăşurată de doctrinarii dreptului penal care, prin lucrările pe care le elaborează, desluşesc şi explică conŃinutul normativ al legilor, în momentele imediat următoare adoptării lor şi pe tot parcursul aplicării, apărând legalitatea şi asigurând egalitatea tuturor persoanelor în faŃa legii penale2. În literatura juridică se face distincŃie între diferite genuri de interpretări:

a) după organul sau persoana care face interpretarea: - interpretare oficială, făcută de un organ sau subiect

oficial şi poate fi: - autentică sau legală, făcută de legiuitor în

momentul în care adoptă o lege şi constă în explicarea, în conŃinutul acesteia, a anumitor termeni, expresii sau situaŃii juridice care impun o interpretare unitară;

- cauzală sau de caz, făcută de organul judiciar la cazul concret, fiind şi cel mai des întâlnită în practică, deoarece rezolvarea oricărui caz, încadrarea juridică a oricărei infracŃiuni de către organul de urmărire penală sau de instanŃă presupune o activitate permanentă de interpretare a prevederilor legale care au incidenŃă în acea cauză.

- interpretarea neoficială sau doctrinală, făcută de oamenii de ştiinŃă, care se materializează în tratate, monografii etc.

La rândul ei, interpretarea autentică poate fi:

1 Al. Boroi, Gh. Nistoreanu – Op. cit., p.28 2 C. Bulai – Op. cit., p.61

30

- contextuală, efectuată de legiuitor cu prilejul adoptării legii (art.140-154 C.penal – partea generală sau art.208 alin.2 C.penal – partea specială)

- posterioară, printr-o lege interpretativă, care face corp comun cu legea interpretată şi se aplică de la intrarea în vigoare a legii pe care o interpretează (deci legea interpretată se aplică retroactiv).

b) după metodele folosite, interpretarea poate fi: - interpretare literală sau gramaticală, care constă în

aflarea înŃelesului normei de drept penal cu ajutorul cuvintelor prin care a fost exprimată. Astfel, se analizează textul din punct de vedere etimologic pentru a afla sensul cuvintelor, modul de folosire a acestora în text. Se analizează textul din punct de vedere sintactic şi stilistic. Când cuvintele şi expresiile sunt susceptibile de un înŃeles comun şi unul tehnic, teza de la care se porneşte este acea că legiuitorul se adresează destinatarilor legii, deci sensul obişnuit este cel care trebuie avut în vedere faŃă de sensul tehnic.

În analiza sintactică a textului, substantivele sunt analizate împreună cu atributele, iar verbele sunt analizate împreună cu complementele lor.

Singularul presupune pluralul şi invers (martor, martori). Masculinul presupune şi femininul şi invers (minor, minoră, funcŃionar, funcŃionară, martor, martoră, etc).

- interpretarea raŃională sau logică, constă în folosirea procedurilor logice, a raŃionamentelor, pentru a afla voinŃa legiuitorului, şi, implicit, înŃelesul unor norme sau legi penale.

În cazul acestei metode de interpretare se iau în discuŃie mai multe elemente, cum ar fi cauza care a determinat elaborarea şi adoptarea legii penale şi scopul pe care l-a urmărit legiuitorul prin adoptarea acelei legi. Pe cale de raŃionament, prin cunoaşterea acestor elemente, se deduce care a fost voinŃa reală a legiuitorului şi sensul pe care el a urmărit să-l dea normelor pe care le-a adoptat.

RaŃionamentele folosite sunt: - „a fortiori” – dacă legea penală interzice mai puŃin, va interzice

şi mai mult (a minori ad majus) şi invers, dacă legea penală permite mai mult, ea permite şi mai puŃin (a majori ad minus);

- „per a contrario” – dacă o dispoziŃie cu caracter penal interzice sau sancŃionează o faptă numai în anumite condiŃii, ea nu se referă şi la alte situaŃii de fapt, deci incidenŃa normei este exclusă la situaŃiile neprevăzute de aceasta.

- „ reductio ad absurdum” – orice altă interpretare decât cea propusă ar duce la consecinŃe contrare legii, absurde, inadmisibile;

- „a pari” – pentru situaŃii identice trebuie să existe aceeaşi soluŃie juridică (ubi eadem ratio ubi idem jus);

31

- interpretarea istorică, constă în aflarea înŃelesului normei penale prin studierea condiŃiilor de ordin politic, economic, social, juridic, în care a fost adoptată legea. Pentru o interpretare corectă, sunt cercetate lucrările preparatorii ale actului normativ, ce cuprind normele studiate, expunerile de motive, dezbaterile publice sau din cadrul organului legiuitor cu ocazia adoptării legii, precedentele legislative, elementele de legislaŃie penală comparată ce au putut servi la elaborarea legii;

- interpretarea sistematică constă în aflarea voinŃei exprimată în normă pornind de la corelaŃia normei cu alte norme din aceeaşi lege sau alte acte normative din cadrul sistemului de drept. Această modalitate de interpretare are o semnificaŃie aparte, dacă avem în vedere că legile penale, ca şi cele extrapenale, sunt într-o intercondiŃionare permanentă, nici o lege nu apare independentă de celelalte legi, ci în strânsă corelaŃie cu alte norme juridice, penale sau extrapenale, iar descoperirea acestei corelaŃii ajută la stabilirea principiilor care stau la baza reglementării juridico-penale prin norma interpretată, precum şi la stabilirea sensului în care legiuitorul foloseşte, în cadrul dispoziŃiilor între care există corelaŃie, termeni sau expresii de a căror înŃelegere depinde interpretarea corectă a normei respective.

- interpretarea legii prin analogie, constă în căutarea înŃelesului unei norme penale cu ajutorul alteia, care prevede un caz asemănător şi care este mai clară. Nu trebuie confundată extinderea aplicării legii penale prin analogie cu interpretarea legii prin analogie, prima inadmisibilă deoarece conduce la încălcarea principiului legalităŃii.

- interpretarea după rezultat cuprinde două forme: - interpretarea deductivă, când există concordanŃă

între voinŃa legiuitorului şi exprimarea din normă (lex dixit quant voluit); - interpretarea extensivă, când legiuitorul a vrut să

spună mai mult decât a exprimat (lex dixt plus quam voluit). În această situaŃie interpretul trebuie să acorde înŃelesul normei la voinŃa legiuitorului. Interpretarea legii penale, prin vreuna din metodele de mai sus, duce la anumite rezultate, la anumite concluzii în legătură cu normele care au fost interpretate. În raport cu aceste concluzii, avem interpretare declarativă, extensivă şi restrictivă. a) interpretarea declarativă Este întâlnită atunci când se constată că textul interpretat exprimă exact ceea ce legiuitorul a vrut să reŃină prin acea lege, adică textul nu cuprinde nici mai mult, nici mai puŃin decât a dorit puterea legislativă (lex dixit quam voluit).

32

Această interpretare are drept concluzie faptul că legea este valabilă, asigurând condiŃii pentru o apărare socială eficientă în lupta împotriva infracŃionalităŃii.

b) interpretarea restrictivă Se întâlneşte în situaŃia în care în urma procesului de interpretare se

constată că legea spune mai mult decât a voit legiuitorul (lex dixit plus quam voluit). Cel care a studiat conŃinutul legii, prin interpretarea restrictivă, va restrânge înŃelesul acestei legii în limitele stricte urmărite de organul legislativ.

c) interpretarea extensivă Interpretarea extensivă apare atunci când se constată că norma

juridică interpretată exprimă mai puŃin în raport cu intenŃiile legiuitorului ( lex dixit minus quam voluit). Într-un asemenea caz, prin interpretare extensivă se poate lărgi sfera de aplicare a legii penale şi pentru alte situaŃii care nu sunt prevăzute explicit, dar care rezultă implicit, care se subînŃeleg din interpretarea logică a normei penale.

Legea penală este de strictă interpretare, adică ea nu trebuie să fie folosită nu pentru a crea noi norme de drept, ci pentru a cunoaşte, cerceta şi elucida înŃelesul real al normei de drept, ca şi pentru înlăturarea unor lacune ale legii, pentru realizarea scopului legii penale şi promovarea principiilor fundamentale ale dreptului penal.

Când se constată, în urma procesului de interpretare, că există lacune grave ale legii, interpretul poate face propuneri motivate de lege ferenda, înaintate puterii legislative, pentru a se promova proiecte de modificare a legii care a făcut obiectul interpretării.

33

Capitolul III

Aplicarea legii penale în spaŃiu şi timp

Prin aplicarea legii se înŃeleg îndeplinirea prevederilor unei legi, exe-cutarea acestor prevederi. Legea penală, ca orice lege, are eficienŃă juridică, respectiv obligativitate din momentul intrării sale în vigoare. De la această dată curge obligativitatea aplicabilităŃii legii, sub constrângerea sancŃiunilor specifice.

Normele legii penale se adresează, în primul rând, tuturor cetăŃenilor, care au obligaŃia să-şi conformeze conduita la cerinŃele acestor norme.

În al doilea rând, normele legii penale se adresează organelor chemate să aplice legea penală, atunci când ea este încălcată, prin săvârşirea faptelor care constituie infracŃiuni.

Aşadar, realizarea dispoziŃiilor legii penale are loc, fie printr-o atitudine de conformare, de bunăvoie, de către cei îndatoraŃi să o respecte, fie prin exercitarea constrângerii şi a sancŃiunilor penale de către organele de stat obligate să aplice legea faŃă de cei care intră în conflict cu legea penală, prin săvârşirea de infracŃiuni.

Legea penală are putere, eficienŃă şi operează în timp şi se aplică unui anumit spaŃiu, teritoriu. Aşadar, aplicarea legii penale trebuie tratată sub două aspecte: timpul şi spaŃiul1.

SecŃiunea I Aplicarea legii penale în spaŃiu

1. ConsideraŃii generale Aplicarea legii penale în spaŃiu constă în activitatea de traducere în viaŃă a prescripŃiilor sancŃionatoare ale legii penale în raport cu locul comiterii diferitelor infracŃiuni (în Ńară sau în străinătate) de către cetăŃeni români sau străini ori de persoane fără cetăŃenie. În general, având în vedere principiul suveranităŃii statului român, legea noastră penală se întinde, spaŃial, până acolo unde se întinde suveranitatea. De asemenea, aceasta se adresează, deopotrivă, tuturor persoanelor care se găsesc pe teritoriul românesc şi care trebuie să se conformeze prevederilor acesteia.

1 Unii autori, printre care V.Dongoroz, T.Pop, fac referire la patru aspecte de aplicare a legii: timpul, spaŃiul, persoanele şi actele.

34

Practica demonstrează, însă, că se comit fapte prevăzute de legea penală română şi în străinătate, fie de către cetăŃeni români, fie de cetăŃeni străini, fapte care sunt îndreptate împotriva intereselor statului nostru ori ale căror victime sunt cetăŃeni români. În aceste situaŃii, efectul strict teritorial al legii penale române nu este suficient, nu le poate acoperi, ceea ce ar crea posibilitatea vătămării valorilor sociale ocrotite de legea penală română, fără a se putea aplica sancŃiunea ca efect al acesteia, în vederea realizării scopului legii penale. Pot exista şi cazuri în care se comit infracŃiuni în străinătate de către cetăŃeni străini, altele decât cele îndreptate împotriva intereselor statului român ori a persoanelor de cetăŃenie română, dar urmate de refugierea infractorilor pe teritoriul Ńării noastre., caz în care efectul teritorial al legii penale române apare trunchiat. Din aceste considerente, legiuitorul român a promovat concepŃia potrivit căreia finalitatea normelor care reglementează aplicarea legii penale în raport cu spaŃiul permite organizarea activităŃii de represiune penală atât pe plan intern, cât şi pe plan internaŃional, în aşa fel încât, oriunde, în orice loc s-a săvârşit o faptă penală, să existe posibilitatea de a trage la răspundere penală pe făptuitor. Ca atare, principiile de aplicare a legii penale în raport cu spaŃiul trebuie să ofere soluŃii la problemele ce se ivesc în interacŃiunea spaŃiului cu faptele şi persoanele care săvârşesc infracŃiuni, adică să dea răspuns problemelor de aplicare a legii penale la toate situaŃiile concrete, respectiv:

a) când fapta s-a săvârşit în întregime pe teritoriul tării şi făptuitorul se află în Ńară ;

b) când fapta s-a săvârşit, în parte, pe teritoriul Ńării, ori numai rezultatul s-a produs pe teritoriul Ńării;

c) când fapta s-a săvârşit în întregime în străinătate, dar făptuitorul este cetăŃean român sau apatrid, cu domiciliul în România;

d) când fapta s-a săvârşit în străinătate de către un cetăŃean străin sau apatrid care nu domiciliază în România, dar împotriva statului român ori cetăŃenilor români;

e) când fapta s-a săvârşit în străinătate, de cetăŃeni străini, dar după săvârşirea acesteia s-au refugiat pe teritoriul României. Pentru a oferi soluŃii acestor probleme, în C.penal (art. 3 - 9) au fost consacrate reguli cu valoare de principii, acestea fiind:

a) principiul teritorialităŃii, pentru infracŃiunile săvârşite pe teritoriul României;

b) principiul personalităŃii, principiul realităŃii şi principiul universalităŃii legii penale, pentru infracŃiunile săvârşite în afara teritoriului Ńării noastre.

35

Trebuie precizat faptul că numai recunoaşterea şi aplicarea tuturor principiilor care guvernează întinderea în spaŃiu a efectelor legii penale fac posibilă realizarea eficientă a activităŃii de represiune. Dacă sunt analizate separat, principiile de aplicare a legii în spaŃiu sunt limitate, imperfecte şi nu pot acoperi totalitatea situaŃiilor în care legea penală naŃională trebuie aplicată. Este adevărat că legea penală română are, în primul rând, caracter teritorial, dar pentru consideraŃiuni bine definite are uneori şi caracter extrateritorial, aşa cum vom evidenŃia în cele ce urmează. 2. Aplicarea legii penale române faptelor săvârşite pe teritoriul României

2.1. Principiul teritorialităŃii legii penale Este un principiu de bază al aplicării legii penale în spaŃiu, consacrat

prin dispoziŃiile art.3, C.penal, care prevede că legea penală se aplică infracŃiunilor săvârşite pe teritoriul României.

Aplicarea legii penale române infracŃiunilor săvârşite pe teritoriul Ńării este exclusivă şi necondiŃionată, adică atât calificarea faptei ca infracŃiune, condiŃiile răspunderii penale, aplicarea infracŃiunilor şi executarea acestora se realizează pe baza legi penale române, indiferent de calitatea făptuitorului: cetăŃean român sau străin, persoană fără cetăŃenie domiciliată în România sau în străinătate.

Principiul teritorialităŃii este legat de suveranitatea statului. Teritoriul este expresia materială a suveranităŃii şi independenŃei poporului care îl locuieşte1.Întrucât normele penale au ca principal scop apărarea suveranităŃii, independenŃei şi unităŃii statului, este normal ca autoritatea lor în spaŃiu să se întindă atât cât se întinde suveranitatea de la care emană şi pe care o ocrotesc.

Suveranitatea fiind exclusivă, indivizibilă şi inalienabilă refuză de a fi apărată de o lege străină2.

Legea penală este teritorială, fiindcă rolul ei este de a realiza, menŃine şi reintegra norma juridică pe teritoriul statului căruia îi aparŃine3.

Legea penală este teritorială şi pentru că se impune şi apără, în egală măsură, pe toŃi cei care se găsesc pe teritoriul unui stat, indiferent dacă aceştia sunt cetăŃeni străini, ori persoane fără cetăŃenie şi indiferent dacă au 1-2 C. Barbu. – Aplicarea legii penale în spaŃiu şi în timp, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1972, p.24., p.24 3 V. Dongoroz – Op. cit., p.141 4 Decizia pen a Tribunalului Suprem nr. 52/67 Revista Română de Drept, nr.1/1968

36

sau nu domiciliul pe teritoriul acelui stat (ex: un cetăŃean străin care a comis o infracŃiune pe teritoriul româniei, nu poate pretinde să fie sancŃionat potrivit dispoziŃiilor mai favorabile prevăzute de legea penală a Ńării sale, întrucât legea penală română nu poate intra în conflict în astfel de situaŃii cu o lege penală străină4).

Pentru a se putea determina cu precizie incidenŃa legii penale potrivit principiilor teritorialităŃii este necesar să se realizeze o explicare a noŃiunilor de „teritoriul Ńării” şi de „infracŃiune săvârşită pe teritoriul Ńării”.

2.2. NoŃiunea de teritoriu În accepŃiunea legii penale, noŃiunea de teritoriu are un sens mai larg

decât noŃiunea de teritoriu în sens geografic, astfel că prin teritoriul României se înŃelege întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontierele de stat, inclusiv apele maritime interioare, subsolul şi spaŃiul aerian, precum şi marea teritorială cu solul, subsolul şi spaŃiul aerian al acesteia.

Aşadar, din această definire a teritoriului rezultă că acesta cuprinde următoarele elemente:

a) întinderea de pământ sau suprafaŃa terestră cuprinde acel perimetru dintre frontierele politico-geografice stabilite cu statul nostru prin convenŃii cu statele vecine;

b) apele interioare, cuprind apele situate în interiorul graniŃelor geografice, respectiv apele curgătoare (pârâuri, râuri, fluvii), apele stătătoare (lacuri naturale, lacuri glaciare, lacuri vulcanice, lacuri de acumulare, bălŃi, heleştee), precum şi apele maritime interioare (golfurile).

Legea 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi al zonei contigue a României, modificată şi completată de Lg. 36/2002, aduce o clarificare importantă cu privire la apele maritime interioare, care se situează între Ńărmul mării şi liniile de bază de la care se măsoară marea teritorială. Astfel, liniile de bază sunt liniile celui mai mare reflux de-a lungul Ńărmului sau, după caz, liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale Ńărmului, inclusiv ale Ńărmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajărilor hidrotehnice şi ale altor instalaŃii portuare permanente.

c) marea teritorială a României cuprinde fâşia de mare adiacentă Ńărmului ori, după caz, apelor maritime interioare, pe o lăŃime de 12 mile marine (22.224 m), măsurată de la liniile de bază. Această limită constituie frontiera de stat maritimă a României.

d) zona contiguă a României este fâşia de mare adiacentă mării teritoriale care se întinde de-a lungul mării până la distanŃa de 24 mile marine, măsurată de la liniile de bază;

37

e) zona economică exclusivă este fâşia de mare adiacentă zonei contigue, care se întinde spre largul mării până la distanŃa de 200 mile marine măsurată de la liniile de bază, astfel cum a fost stabilită în conformitate cu prevederile ConvenŃiei NaŃiunilor Unite asupra dreptului mării, ratificată de România prin Legea 110/1996; f) subsolul este corespunzător solului terestru, acvatic, mării teritoriale fără limite în adâncime (practic până unde poate ajunge omul); g) spaŃiul aerian sau coloana de aer de deasupra teritoriului (suprafeŃei terestre, apelor interioare, mării teritoriale, până la limita spaŃiului cosmic1. SpaŃiul cosmic este delimitat de spaŃiul aerian după altitudinea celui mai de jos perigeu ce permite menŃinerea pe orbită a unui satelit (90-110km). 2.3. NoŃiunea de infracŃiune săvârşită pe teritoriul Ńării Se consideră că o infracŃiune a fost comisă pe teritoriul României şi atunci când a fost săvârşită pe o navă sub pavilion românesc sau aeronavă română, precum şi atunci când pe teritoriul României ori pe o navă sub pavilion românesc sau aeronavă română s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracŃiunii. Platformele de foraj maritim sunt asimilate navelor sub pavilion românesc. In acest sens, infracŃiunea este considerată a fi săvârşită pe teritoriul Ńării noastre şi ca atare, este aplicată legea penală română, potrivit principiului teritorialităŃii, în următoarele situaŃii: a) când infracŃiunea este săvârşită în totalitate pe teritoriul Ńării noastre, aşa cum consacră art.3, din Codul penal; b) când infracŃiunea este săvârşită, în întregime, pe o navă română aflată în afara apelor maritime interioare şi a mării teritoriale ori pe o aeronavă română aflată în afara spaŃiului aerian al României; c) când pe teritoriul României, în sensul art.3, C.penal, sau pe o navă sau aeronavă română aflată în străinătate s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracŃiunii. Această din urmă situaŃie este cunoscută în doctrina penală sub denumirea de regula sau teoria ubicuităŃii sau a desfăşurării integrale, potrivit căreia infracŃiunea se consideră săvârşită pretutindeni (termenul ubicuitate derivă din adverbul latin ubique-pretudindeni). Această teorie a fost preferată altor teorii preconizate (teoria acŃiunii, teoria rezultatului,

1 R. Stănoiu – AsistenŃa juridică internaŃională în materie penală, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1975, p.3

38

teoria preponderenŃei sau a actului esenŃial, teoria ilegalităŃii, teoria voinŃei infractorului) pentru determinarea locului săvârşirii infracŃiunii, deoarece nu restrânge acest loc la teritoriul pe care s-a săvârşit o anumită parte a activităŃii infracŃionale, cu excluderea competenŃei de jurisdicŃie a altor stat ca în cazul teoriilor enumerate mai sus. Teoria ubicuităŃii a întrunit adeziunea celor mai mulŃi autori şi a fost adoptată în cele mai multe legislaŃii oferind soluŃii problemelor ce privesc: infracŃiunile continue, continuate, complexe, în cazul tentativei sau participării la infracŃiune ca autor, instigator, complice, când activitatea infracŃională se desfăşoară în parte şi în afara teritoriului Ńării noastre. Regula ubicuităŃii este consacrată şi de Codul penal din 1936 şi de cel din 1968: d) când infracŃiunea este săvârşită pe insulele artificiale din zona economică exclusivă a României din Marea Neagră, în cadrul instalaŃiilor şi lucrărilor româneşti aflate în această zonă, precum şi atunci când infracŃiunea se comite în zona de securitate a acestora, pe o rază de 500 de m din fiecare punct al limitelor exterioare. 2.4. ExcepŃii de la principiul teritorialităŃii De la principiul teritorialităŃii există anumite excepŃii în sensul că acesta nu acŃionează cu privire la unele categorii de infracŃiuni săvârşite pe teritoriul Ńării şi anume1:

a) infracŃiunile săvârşite de persoanele care se bucură de imunitate de jurisdicŃie penală. În baza prevederilor art.8, C.penal, legea penală nu se aplică infracŃiunilor săvârşite de către reprezentanŃii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu convenŃiile internaŃionale, nu sunt supuse jurisdicŃiei penale a statului român. Imunitatea de jurisdicŃie penală este acceptată unanim în legislaŃiile penale moderne şi presupune ca infracŃiunile săvârşite de reprezentanŃii diplomatici străini nu vor fi judecaŃi după legea penală a statului unde sunt acreditaŃi. Ca atare, legea penală română nu se va aplica pentru infracŃiunile comise de reprezentanŃii diplomatici străini nici pentru faptele săvârşite pe teritoriul României, nici pentru alte fapte unde legea penală română ar fi incidentă conform principiului realităŃii şi universalităŃii. Recunoaşterea imunităŃii de jurisdicŃie penală pentru personalul diplomatic 1 I. Oancea – Op. cit., p.101 C. Bulai – Op.cit., p.73 C. Mitrache, Cr. Mitrache – Drept penal român – Partea generală, Ed. Universul juridic, Bucureşti, 2004, p.72

39

al statului unde este acreditat are menirea de a oferi acestuia condiŃii depline în îndeplinirea misiunilor încredinŃate. În acest sens, art.39 al ConvenŃiei de la Viena cu privire la relaŃiile diplomatice stipulează că persoana agentului diplomatic este inviolabilă. De asemenea, art. 31 din acelaşi act normativ prevede că agentul diplomatic se bucură de imunitate de jurisdicŃie penală a statului acreditat1. Potrivit normelor internaŃionale reprezentanŃii diplomatici pot fi: ambasadorul, însărcinatul cu afaceri ad-interim, consilierul de ambasadă sau de legaŃie, secretarii de ambasadă sau de legaŃie. Personalul administrativ şi tehnic al ambasadei sau legaŃiei nu se bucură de imunitate de jurisdicŃie penală. În sensul normelor penale internaŃionale, imunitatea de jurisdicŃie se referă şi la inviolabilitatea localului ambasadelor sau legaŃiilor statelor străine aflate în România, autorităŃile publice româneşti neputând pătrunde în incinta acestora fără aprobare. În astfel de situaŃii, imunitatea de jurisdicŃie penală apare ca o excepŃie de ordin procedural, deoarece legea penală română nu poate fi aplicată întrucât organelor de urmărire penală române le este interzis accesul în localurile şi terenurile misiunilor diplomatice care se bucură de inviolabilitate, conform convenŃiilor internaŃionale. AutorităŃile române pot interveni doar dacă şeful misiunii diplomatice încuviinŃează ori cere expres acest lucru, în această situaŃie legea penală română devenind aplicabilă. Termenul de „alte persoane” din conŃinutul art. 8, C.penal care se bucură de imunitate de jurisdicŃie penală se referă la: şefii statelor sau guvernelor străine, şefii unor delegaŃii civile sau militare străine, militarii unor armate străine aflate în tranzit sau staŃionate pe teritoriul statului român în baza unui acord comun, etc. Trebuie precizat, însă, că imunitatea de jurisdicŃie penală recunoscută personalului diplomatic sau altor persoane prin convenŃii internaŃionale, nu le scuteşte pe acestea de răspunderea penală la care pot fi supuse în statele cărora le aparŃin. Statul unde reprezentantul altui stat se bucură de imunitate de jurisdicŃie penală are la dispoziŃie alte mijloace de drept internaŃional pentru a atrage atenŃia statului acreditat asupra activităŃii infracŃionale a reprezentantului său, declarându-l „persona non grata” şi obligându-l să părăsească Ńara2. Imunitatea de jurisdicŃie penală contribuie la menŃinerea unor relaŃii amicale între statele lumii, oferind reprezentanŃilor diplomatici un câmp larg de acŃiune.

1 RelaŃiile consulare ale româniei – Culegere de tratate, convenŃii şi acorduri, Bucureşti, 1995, p. 480-837 2 M. Zolyneak – Op. cit, p.164

40

b) infracŃiunile săvârşite la bordul unor nave străine aflate în trecere prin marea teritorială ori pe timpul cât se află în porturi, în apele maritime interioare şi în marea teritorială a României. Această excepŃie de la principiul teritorialităŃii legii penale îşi găseşte consacrarea juridică în Lg. nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi al zonei contigue a României. În conformitate cu prevederile art. 17 alin.2 din acest act normativ, jurisdicŃia penală a României nu se exercită la bordul unei nave străine folosite în scopuri comerciale, care trece prim marea teritorială , în legătură cu infracŃiunile săvârşite la bordul acesteia , cu următoarele excepŃii:

- infracŃiunea era îndreptată împotriva intereselor României sau împotriva unui cetăŃean român ori a unei persoane rezidente pe teritoriul României;

- infracŃiunea a fost săvârşită de un cetăŃean român sau de o persoană fără cetăŃenie care are domiciliul pe teritoriul României;

- infracŃiunea este de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică în Ńară sau ordinea în marea teritorială;

- aplicarea legii penale române este necesară pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante sau de substanŃe psihotrope;

- asistenŃa autorităŃilor române a fost cerută, în scris, de căpitanul navei ori de un agent diplomatic sau de un funcŃionar consular al statului sub al cărui pavilion navighează nava. Art. 25 din Lg. 17/1990 prevede că navele militare străine şi alte nave străine folosite pentru servicii guvernamentale se bucură de imunitate de jurisdicŃie penală pe timpul cât se află în porturi, în apele maritime interioare şi în marea teritorială a României; Lg. 36/2002, care modifică şi completează Lg. 17/1990 prevede şi jurisdicŃia statului român asupra zonei economice exclusive a României în Marea Neagră privind:

- amplasarea şi folosirea de insule artificiale. de instalaŃii şi lucrări;

- cercetarea ştiinŃifică marină; - protecŃia şi conservarea mediului marin şi a faunei marine.

Astfel, potrivit art. 7, din acelaşi act normativ zona economică exclusivă a României este instituită în spaŃiul marin al Ńărmului românesc la Marea Neagră, situat dincolo de limita apelor mării teritoriale şi adiacent acestora, în care România îşi exercită drepturi suverane şi jurisdicŃia asupra resurselor naturale ale fundului mării, sub solul acesteia şi coloana de apă de deasupra, precum şi în ceea ce priveşte diferitele activităŃi legate de explorarea, exploatarea, protecŃia, conservarea mediului şi gestionarea acestora. De asemenea întinderea zonei economice exclusive a României se

41

stabileşte prin delimitarea pe bază de acord încheiat cu statele vecine ale căror Ńărmuri sunt limitrofe sau situate faŃă în faŃă cu litoralul românesc al Mării Negre, Ńinându-se seama de faptul că lăŃimea maximă a zonei economice exclusive, în conformitate cu prevederile ConvenŃiei NaŃiunilor Unite asupra dreptului mării, ratificată de România prin Lg. 110/1996 poate fi de 200 mile marine măsurată de la liniile de bază. În concluzie, se pot distinge trei situaŃii referitoare la infracŃiunile săvârşite la bordul unei nave străine aflate în trecere prin marea teritorială ori pe timpul cât se află în porturi, în apele maritime interioare şi în marea teritorială a României, şi anume:

- atunci când o infracŃiune este săvârşită de către o persoană aflată la bordul unei nave militare străine, indiferent dacă nava se află într-un port românesc, în apela maritime interioare sau în marea teritorială, în trecere sau staŃionare într-un port românesc sau în apele maritime interioare legea penală română nu se aplică;

- când o infracŃiune este săvârşită de o persoană care se află îmbarcată la bordul unei nave comerciale străine care se află staŃionată într-un port românesc sau în apele maritime interioare se aplică legea penală română;

- când o infracŃiune este săvârşită la bordul unei nave comerciale care se află în trecere prin marea teritorială a României, legea penală română nu se aplică.

c) infracŃiunile săvârşite la bordul aeronavelor străine aflate în limitele teritoriale româneşti Legea penală română nu se aplică infracŃiunilor săvârşite pe aeronavele străine aflate pe teritoriul Ńării noastre. În acest caz avem două situaŃii:

- în cazul aeronavelor militare, regula neaplicării legii penale române în raport cu faptele comise la bordul acestora sau în timpul serviciului de către persoanele din echipajele lor, chiar când se află în afara aeroportului, este absolută şi necondiŃionată, în sensul că se aplică întotdeauna şi în orice condiŃii. Se porneşte de la premisa că aeronavele militare reprezintă statul căruia îi aparŃin şi că, oriunde s-ar afla, ele rămân sub suveranitatea statului lor şi sunt supuse legilor acestuia, în exclusivitate;

- în cazul aeronavelor comerciale, regula neaplicării legii penale române este relativă şi condiŃionată, în sensul că funcŃionează pe bază de reciprocitate şi numai dacă infracŃiunile săvârşite n-au tulburat ordinea noastră de drept sau n-au adus vreo vătămare intereselor statului român ori unui cetăŃean român. În această situaŃie se consideră că atâta timp cât ordinea noastră de drept nu este încălcată prin infracŃiunile săvârşite pe aeronavele străine, aplicarea legii penale române, care nu este necesară, ar

42

putea tulbura fără temei, relaŃiile Ńării noastre cu statul sub al cărui pavilion circulă acele aeronave. d) infracŃiunile săvârşite în sediile diplomatice străine aflate în Ńara noastră de către membrii şi personalul acestora ConvenŃia de la Viena privind relaŃiile diplomatice prevede în art.22 că localurile misiunilor diplomatice sunt inviolabile şi nu este permis agenŃilor statului acreditar să pătrundă în ele decât cu consimŃământul şefului misiunii. Problema inviolabilităŃii Ńine de curtoazia internaŃională din care derivă obligaŃia fiecărui stat de a acorda reprezentanŃilor diplomatici ai celorlalte state o poziŃie privilegiată pentru a realiza acelaşi lucru, pentru proprii reprezentanŃi. Mai bine zis, este o reciprocitate de concesii, în sensul că fiecare stat renunŃă la dreptul său de jurisdicŃie asupra faptelor comise pe teritoriul său de către reprezentanŃii diplomatici ai unor state străine şi nu permite organelor sale să pătrundă în incinta reprezentanŃelor diplomatice fără acordul şefilor acestora1. Nevoia de a asigura libertatea deplină de acŃiune a personalului diplomatic explică, în mod clar, inviolabilitatea sediului reprezentanŃelor diplomatice, iar dacă acest atribut nu ar exista, s-ar putea comite unele abuzuri de către organele statului acreditar, ceea ce ar împiedica realizarea atribuŃiilor ce revin diplomaŃilor. În doctrina dreptului penal şi a celui internaŃional s-a emis teoria extrateritorialităŃii2 cu au ajutorul căreia s-a încercat să se justifice excepŃiile de la principiul teritorialităŃii prin formula prelungirii teritoriului statului cu suprafaŃa terestră pe care se află reprezentanŃele diplomatice din străinătate şi cu cea a navelor şi aeronavelor aflate în afara graniŃelor statului respectiv. În aceste condiŃii în care ar fi acceptată teoria extrateritorialităŃii, se poate crea o imagine falsă în sensul că diplomaŃii sau personalul navelor şi aeronavelor nu ar fi obligaŃi să respecte legile statului pe teritoriul căruia se găsesc sub pretextul că aceştia s-ar afla pe teritoriul statului de care aparŃin, o asemenea interpretare putând da naştere la arbitrariu, cu toate consecinŃele ce decurg cu privire la bunele relaŃii dintre state. Recunoaşterea acestei teorii ar duce, în mod practic, la sustragerea de sub imperiul legii penale a unor fapte comise pe anumite porŃiuni de teritoriu, pentru a le supune altei legi penale, ori la mărirea artificială a conŃinutului teritoriului unui stat pentru a explica extinderea imperiului legii penale3. 1 V. Dongoroz – Aplicarea legii penale. Curs de drept aprofundat şi comparat, Bucureşti, 1935, p.68-69 2 H. Grotius – De jure belli ac pacis (Despre dreptul războiului şi al păcii) 3 V. Dongoroz – Op. cit., p.135

43

Punctul nostru de vedere este că infracŃiunile comise în localul unor reprezentanŃe diplomatice, ori pe o navă sau aeronavă aflată pe teritoriul străin, trebuie considerate ca fiind comise în Ńara în care acestea se găsesc efectiv şi nu în străinătate. De aici derivă consecinŃa că un infractor refugiat în sediul unei misiuni diplomatice sau pe un vas (aeronavă) se găseşte în Ńară şi nu în străinătate, astfel că pentru a fi reŃinut şi trimis în judecată nu este nevoie să se apeleze la extrădare, ci la permisiune şefului reprezentanŃei diplomatice sau a comandantului navei sau aeronavei, pentru a efectua operaŃiunile de identificare şi reŃinere. În situaŃia în care am admite teoria extrateritorialităŃii în legislaŃia noastră penală, am intra în contradicŃie cu principiul constituŃional potrivit căruia teritoriul României este indivizibil şi inalienabil. e) infracŃiunile săvârşite de personalul armatelor străine în timpul staŃionării sau trecerii pe teritoriul altui stat Conform prevederilor dreptului internaŃional, trupele străine staŃionate pe teritoriul unui stat sau aflate in trecere pe acest teritoriu nu sunt supuse jurisdicŃiei statului pe teritoriul căruia se află. În condiŃiile în care staŃionarea trupelor străine se produce în timp de război, faptele comise de militarii străini se sancŃionează potrivit reglementărilor specifice stării de război. Dacă acest lucru se realizează în timp de pace, pentru infracŃiunile săvârşite de militarii străini nu se aplică legea penală în conformitate cu principiul teritorialităŃii, ci se aplică legea penală a statului de care aparŃine armata străină, atunci când faptele privesc infracŃiuni comise de militarii străini împotriva militarilor din aceleaşi trupe. Dacă militarii trupelor străine săvârşesc infracŃiuni împotriva unor persoane aparŃinând statului pe care staŃionează, se va aplica acea lege penală care este convenită prin înŃelegerea bilaterală dintre cele două stat1. În concluzie, atunci când trupele străine staŃionează în România sau tranzitează teritoriul Ńării noastre, infracŃiunile comise de militarii componenŃi ai acestor trupe nu pot fi sancŃionaŃi de legea română, deoarece faptele acestora nu cad sub incidenŃa legii române decât în condiŃiile stipulate de convenŃiile internaŃionale.

f) imunitatea prezidenŃială, parlamentară şi guvernamentală. Imunitatea prezidenŃială este consacrată de art.84, alin.2, din ConstituŃia României, care prevede că Preşedintele României se bucură de imunitate. Ca atare, Preşedintele României nu va putea fi pus sub acuzare în timpul exercitării mandatului său. CompetenŃa de judecare a acestuia, pentru faptele prevăzute expres de ConstituŃie, aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi

1 I. Oancea - Op. cit., p.104

44

JustiŃie. Acesta poate fi demis, de drept, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Imunitatea parlamentară este consfinŃită de art.72, din ConstituŃia României. Astfel, pe baza acestei reglementări, deputaŃii şi senatorii pot fi urmăriŃi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile şi cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziŃionaŃi, reŃinuŃi sau arestaŃi fără încuviinŃarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată se poate face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. În baza art.72, alin.3, din ConstituŃia României, în caz de infracŃiune flagrantă, deputaŃii şi senatorii pot fi reŃinuŃi şi supuşi percheziŃiei, urmând ca, după informarea preşedintelui Camerei din care fac parte, aceasta să decidă asupra temeiului reŃinerii. Imunitatea membrilor Guvernului României este mult mai restrânsă şi vizează numai fapte comise în timpul exercitării funcŃiilor guvernamentale. Astfel, în baza art.109, alin.2, din ConstituŃia României, numai Camera DeputaŃilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în timpul funcŃiei lor. Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicate membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială. 3. Aplicarea legii penale române faptelor săvârşite în străinătate Există situaŃii în care unele infracŃiuni sunt săvârşite în străinătate de către cetăŃeni români sau persoane fără cetăŃenie domiciliate în România, ori de cetăŃeni străini, împotriva intereselor statului român ori împotriva unor cetăŃeni români, precum şi situaŃii în care unii infractori străini, după ce au săvârşit fapte grave în străinătate se refugiază în România. Pentru aceste situaŃii legea penală română se poate aplica în spaŃiu, şi dincolo de limitele teritoriului românesc, potrivit următoarelor principii subsidiare:

- principiul personalităŃii legii penale, - principiul realităŃii legii penale, - principiul universalităŃii legii penale.

3.1. Principiul personalităŃii legii penale Principiul personalităŃii legii penale este consacrat de art.4, C.penal, care stabileşte că legea penală se aplică infracŃiunilor săvârşite în afara teritoriului Ńării, dacă făptuitorul este cetăŃean român sau dacă, neavând

45

nicio cetăŃenie, are domiciliul în Ńară. Acest principiu asigură incidenŃa legii penale române în raport cu calitatea făptuitorului (cetăŃean român sau persoană fără cetăŃenie cu domiciliul în România), corelat cu locul săvârşirii infracŃiunii (străinătate). Analizând textul art.4, C.penal, constatăm că pentru aplicarea principiului personalităŃii se cer întrunite următoarele condiŃii: a) fapta să fie comisă în totalitate în afara teritoriului Ńării. În baza criteriului ubicuităŃii, nici un act de executare şi nici rezultatul nu se pot produce în România, deoarece, în caz contrar, va interveni principiul teritorialităŃii legii penale; b) fapta să constituie infracŃiune în baza prevederilor legii române; c) făptuitorul să fie cetăŃean român sau o persoană fără cetăŃenie, dar cu domiciliul în România. Merită precizat faptul că legea penală română se aplică chiar dacă făptuitorul a fost judecat, condamnat sau achitat în străinătate, urmând ca din pedeapsa aplicată de instanŃa română să se deducă pedeapsa sau partea din pedeapsa aplicată şi executată în străinătate pentru aceeaşi infracŃiune, precum şi durata reŃinerii sau arestării preventive care au fost dispuse în străinătate în legătură cu aceeaşi infracŃiune1. Principiul personalităŃii legii penale mai este cunoscut sub denumirea de principiul naŃionalităŃii active. 3.2. Principiul realităŃii legii penale Principiul realităŃii legii penale este prevăzut de art.5, C.penal, şi potrivit acestuia legea penală se aplică infracŃiunilor săvârşite în afara teritoriului Ńării, contra statului român sau contra vieŃii unui cetăŃean român, ori prin care s-a adus o vătămare gravă integrităŃii corporale sau sănătăŃii unui cetăŃean român, când sunt săvârşite de către un cetăŃean străin sau de o persoană fără cetăŃenie care nu domiciliază pe teritoriul Ńării. Aplicarea principiului realităŃii legii penale implică îndeplinirea obligatorie a următoarelor condiŃii: a) infracŃiunea să fie săvârşită în afara teritoriului Ńării noastre, adică în străinătate;

b) infracŃiunea săvârşită să fie îndreptată împotriva statului român , împotriva vieŃii, integrităŃii corporale sau sănătăŃii unui cetăŃean român ; c) fapta săvârşită să fie prevăzută ca infracŃiune de legea penală română, principiul dublei incriminări nefuncŃionând în acest caz;

1 C. Bulai - Op. cit., p.78 M. Basarab - Op. cit., p.41

46

d) infractorul să fie cetăŃean străin sau persoană fără cetăŃenie, domiciliată în străinătate. Legea nu cere ca făptuitorul să fie prezent pe teritoriul Ńării noastre pentru a fi urmărit sau judecat, acesta putând fi condamnat şi în lipsă; e) punerea în mişcare a acŃiunii penale se face numai cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. Aplicarea principiului realităŃii legii penale se justifică prin interesul deosebit pe care îl are statul român de a proteja, chiar şi în străinătate (protecŃie reală), valori sociale de mare importanŃă: siguranŃa naŃională, cetăŃenii români şi persoanele juridice din România, împotriva unor infracŃiuni ce s-ar putea săvârşi în afara teritoriului Ńării noastre de către cetăŃeni străini sau apatrizi cu domiciliul în străinătate1. 3.3. Principiul universalităŃii legii penale Principiul universalităŃii legii penale este consacrat de prevederile art.6, C.penal ,care prevede că legea penală se aplică şi altor infracŃiuni decât cele prevăzute în art.5, alin.1, C.penal, săvârşite în afara teritoriului Ńării de un cetăŃean străin sau de o persoană fără cetăŃenie care nu domiciliază pe teritoriul Ńării, dacă:

a) fapta este prevăzută ca infracŃiune şi de legea penală a Ńării unde a fost săvârşită;

b) făptuitorul se află în Ńară. Principiul universalităŃii legii penale consacră cooperarea României în lupta comună a statelor împotriva criminalităŃii prin sancŃionarea oricărui infractor aflat pe teritoriul Ńării noastre astfel încât să împiedice transformarea teritoriului naŃional într-un loc de refugiu pentru infractori. Pentru aplicarea principiului universalităŃii legii penale trebuie îndeplinite următoarele condiŃii: a) săvârşirea, în afara teritoriului Ńării, a unei infracŃiuni, alta decât cea pentru care ar fi incidentă legea penală conform principiului realităŃii; b) infracŃiunea să fie incriminată atât în legea penală română cât şi în legea statului unde a fost săvârşită, adică să aibă dublă incriminare; c) infracŃiunea să fie săvârşită în totalitate în străinătate, excluzându-se posibilitatea aplicării principiului teritorialităŃii conform criteriului ubicuităŃii legii penale; d) infractorul să fie cetăŃean străin sau persoană fără cetăŃenie cu domiciliul în străinătate;

1 R. Stănoiu – Op. cit, p.61

47

e) infractorul să se afle în România de bună voie. Principiul universalităŃii legii penale nu se aplică în cazul în care, potrivit legii statului unde s-a comis infracŃiunea, există vreo cauză care împiedică punerea în mişcare a acŃiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei, sau când pedeapsa a fost executată sau considerată executată. 3.4. Prioritatea convenŃiilor internaŃionale cu privire la infracŃiunile săvârşite în străinătate În conformitate cu prevederile art.7, C.penal, dispoziŃiile cuprinse în art.5-6 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-o convenŃie internaŃională. Astfel, principiul personalităŃii, principiul realităŃii şi principiul universalităŃii legii penale devin aplicabile doar dacă nu există convenŃii internaŃionale cu dispoziŃii contrare la care România să fie parte. Prin încheierea sau aderarea la aceste convenŃii internaŃionale, statul român îşi asumă obligaŃia de a acŃiona pentru reprimarea unor infracŃiuni care pun în pericol comunitatea internaŃională, aceste convenŃii dobândind calitatea de legi speciale, acŃionând cu prioritate în raport cu dispoziŃiile legii penale (art.4-6 C.penal). 4. Cooperarea internaŃională în lupta contra criminalităŃii Creşterea şi proliferarea criminalităŃii la nivel planetar, după încheierea primului război mondial, extinderea formelor organizate de criminalitate pe teritoriul mai multor state, cu referire expresă la traficul de droguri, traficul de persoane, falsificarea de monedă, falsuri cu carduri bancare şi fraude informatice, acte de terorism, etc., au determinat o reacŃie de solidaritate din partea statelor pentru combaterea acestui fenomen deosebit de periculos. Ca atare, statele lumii au început să coopereze în lupta împotriva criminalităŃii încă din anul 1923, când s-a creat, la Viena, Comisia InternaŃională de PoliŃie Criminală (C.I.P.C.) cu misiunea de a organiza colaborarea internaŃională pentru descoperirea autorilor actelor criminale1. Cooperarea s-a manifestat şi în domeniul dreptului penal şi a dreptului procesual penal prin crearea AsociaŃiei InternaŃionale de Drept Penal2.

1 C.I.P.C. a fost reorganizată în anul 1946, iar din anul 1956 a devenit OrganizaŃia InternaŃională de PoliŃie Criminală (O.I.P.C.) cu denumire cunoscută de Interpol 2 P. Bouzat, J. Pinatel – Traite de droit penal et de Criminologie, par. I, Dolloz, 1970, p.57

48

4.1. Forme ale cooperări internaŃionale în lupta împotriva criminalităŃii Cooperarea internaŃională îmbracă forme destul de diverse şi se realizează prin: a) mijloace de drept penal, care cuprind: - aplicarea legii penale române conform principiului universalităŃii (art.6 C.penal); - încriminarea şi sancŃionarea în legea internă a faptelor periculoase, pentru care Ńara noastră s-a angajat prin tratate internaŃionale să le incrimineze şi să le sancŃioneze; - recunoaşterea prin normele dreptului penal intern a hotărârilor judecătoreşti pronunŃate în străinătate; - asistenŃă juridică internaŃională. b) mijloace de drept procesual penal, care cuprind: - comisia rogatorie internaŃională; - recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte juridice străine. 4.2. Cooperarea României în combaterea criminalităŃii internaŃionale România cooperează pentru combaterea criminalităŃii internaŃionale prin aderarea la convenŃiile privind reprimarea infracŃiunilor (delicta iuris gentium) şi prin incriminarea şi sancŃionarea în legea penală a acestor fapte periculoase. Principalele convenŃii la care România este parte sunt: a) ConvenŃia internaŃională asupra falsificărilor de monedă, semnată la Geneva, la 20 aprilie 1929 şi ratificată de România în anul 1930 (în urma acestei convenŃii a fost încriminată în C.penal, art.466, infracŃiunea de falsificare de valori străine); b) ConvenŃia pentru prevenirea şi reprimarea terorismului internaŃional, adoptată la Geneva, în anul 1937. În urma acestei convenŃii au fost adoptate în C.penal mai multe infracŃiuni, cuprinse în titlul patru, intitulat crime şi delicte de terorism - art.295-300 C.penal); c) ConvenŃia pentru reprimarea şi abolirea traficului de fiinŃe umane şi a exploatării prostituării altuia, încheiată în anul 1949, la iniŃiativa ONU. Urmare acestei convenŃii au fost incriminate, prin dispoziŃiile art.204 C.penal, traficul de persoane adulte, art.205 C.penal, traficul de minori, şi art.234 C.penal, proxenetismul;

49

d) ConvenŃia de la Haga, din anul 1954, pentru protecŃia bunurilor culturale în caz de conflict armat, ratificată de România în anul 1958. Ca urmare a acestei convenŃii a fost incriminată, în art.262, C.penal, infracŃiunea privind distrugerea şi însuşirea de valori culturale ale popoarelor; e) ConvenŃia suplimentară pentru desfiinŃarea sclaviei, a traficului de sclavi şi a instituŃiilor similare sclavajului, semnată la Geneva, în anul 1956. Ca urmare a acestei convenŃii sclavia a fost incriminată în art.202, C.penal, iar supunerea la muncă forŃată sau obligatorie în art.203, C.penal; f) ConvenŃia de la Geneva asupra mării libere, din anul 1958, a determinat incriminarea, în art. 163, alin.3, a infracŃiunii de distrugere, când are ca obiect echipamente sau instalaŃii de telecomunicaŃii, a conductelor petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltă tensiune; g) ConvenŃia asupra mării libere, de la Geneva, din anul 1958, care califică pirateria drept crimă internaŃională. Această convenŃie îşi are consacrarea în art.254-255, C.penal, care incriminează pirateria şi pirateria calificată; h) ConvenŃia asupra stupefiantelor, din anul 1961, a O.N.U., ratificată de România în anul 1973. Această incriminare îşi găseşte locul în prevederile art.386-388, C.penal; i) ConvenŃia pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securităŃii aviaŃiei civile, încheiată la Montreal, în anul 1971, semnată de România în anul 1972 şi ratificată în anul 1975, a dus la modificarea Codului aerian român; j) ConvenŃia internaŃională contra luării de ostatici, adoptată la New York, în anul 1979, ratificată de România în anul 1990, a determinat incriminarea faptei de lipsire de libertate în mod ilegal, în cuprinsul art.201 C.penal; k) ConvenŃia împotriva torturii şi a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York, în anul 1984, la care România a aderat în anul 1990. Această prevedere a fost incriminată în art.343, care prevede infracŃiunea de tortură. În prezent România este direct interesată pentru aderarea la toate convenŃiile internaŃionale în vederea modificării legislaŃiei penale pentru reprimarea tuturor faptelor periculoase pentru omenire. 5. Extrădarea 5.1. NoŃiunea şi felurile extrădării Extrădarea este un act bilateral, politic şi juridic, prin care un stat pe al cărui teritoriu s-a refugiat un infractor predă, la cererea altui stat, pe acel infractor, pentru a fi judecat ori pus să execute pedeapsa la care a fost condamnat.

50

Aşadar, extrădarea este un act de asistenŃă juridică internaŃională reciprocă şi poate fi acordată numai în baza unei convenŃii internaŃionale sau în condiŃii de reciprocitate1. În cazul extrădării, totdeauna, participă două state: a) statul solicitant, care cere, şi care poate fi:

- statul pe teritoriul căruia s-a săvârşit infracŃiunea; - statul împotriva intereselor căruia s-a săvârşit infracŃiunea;

- statul al cărui cetăŃean este infractorul. b) statul solicitat, pe teritoriul căruia se află infractorul sau condamnatul2. Extrădarea are şi un pronunŃat caracter politic, întrucât ea se realizează pe baza voinŃei liber exprimate a statelor, respectându-se suveranitatea şi independenŃa lor. După poziŃia pe care statul o are în realizarea extrădării, aceasta poate fi:

a) extrădare activă, atunci când Ńara noastră va înainta o cerere de extrădare către alt stat la propunerea motivată a procurorului competent în faza de urmărire penală, iar în faza de judecată sau de punere în executare a hotărârii, la propunerea motivată instanŃei competente;

b) extrădare pasivă, atunci când statul român primeşte o cerere de extrădare prin Ministerul JustiŃiei, de la un stat străin. Legea 302/2004, care consacră extrădarea, utilizează şi conceptul de extrădare voluntară, în sensul că potrivit art.49, alin.1, persoana extrădabilă are dreptul să declare în faŃa instanŃei că renunŃă la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apăra împotriva cererii de extrădare şi că îşi dă consimŃământul să fie extrădată şi predată autorităŃilor competente ale statului solicitant. DeclaraŃia sa este consemnată într-un proces-verbal, semnat de preşedintele completului de judecată, grefier, persoana extrădabilă, avocatul ei şi interpret. InstanŃa de judecată ia în considerare şi constată că persoana extrădabilă este pe deplin conştientă de consecinŃele opŃiunii sale şi examinează dacă sunt îndeplinite condiŃiile legale pentru extrădare. Atunci când constată că extrădarea voluntară este admisibilă, instanŃa se pronunŃă şi dispune, în acelaşi timp, asupra măsurii preventive necesare să fie luată până la momentul predării persoanei extrădabile. SentinŃa este definitivă, se redactează în termen de 24 de ore şi se transmite,

1 ConstituŃia României, art.19 2 În raporturile internaŃionale bilaterale, alături de extrădare este consacrată şi instituŃia transferului de deŃinuŃi. În acest sens, în anul 1991, România a încheiat o ConvenŃie cu Turcia, ulterior problema fiind pusă în relaŃiile cu Cehia, Slovacia, Ucraina, Belarus, Moldova, China, Egipt, Polonia şi Rusia

51

de îndată, în copie legalizată, Ministerului JustiŃiei pentru a proceda conform legii. 5.2. CondiŃiile extrădării În conformitate cu prevederile art.22, din Legea 302/2004, privind cooperarea judiciară în materie penală, România acceptă să predea, la solicitarea de extrădare a unui alt stat, persoanele aflate pe teritoriul său, care sunt urmărite penal sau trimise în judecată pentru o infracŃiune sau sunt căutate în vederea executării unei pedepse, de către autorităŃile judiciare ale statului solicitant. Din conŃinutul prevederilor Legii 302/2004, rezultă că pentru realizarea extrădării trebuie îndeplinite următoare condiŃii: - condiŃiile referitoare la infracŃiune:

- să se fi săvârşit o infracŃiune pe teritoriul statului solicitant ori împotriva intereselor acestuia, sau de către un cetăŃean al acestui stat;

- să existe dublă incriminare, adică fapta săvârşită să fie considerată infracŃiune atât în legislaŃia statului solicitant, cât şi în legislaŃia statului solicitat (art.26, din Lg 302/2004). CerinŃa dublei incriminări nu operează dacă se prevede altfel printr-o convenŃie internaŃională la care România este parte;

- condiŃiile privitoare la infractor: - persoana a cărei extrădare se cere să fie cetăŃean străin; - infractorul să se găsească pe teritoriul statului solicitat;

- condiŃii privitoare la pedeapsă: - infracŃiunea pentru care se cere extrădarea să prezinte o

anumită gravitate, în sensul că această trebuie pedepsită de legea ambelor state cu o pedeapsă privativă de liberate mai mare de 2 ani, sau persoana solicitată să fi fost condamnată printr-o hotărâre definitivă la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an.

- condiŃii de ordin procedural: - să existe o cerere de extrădare formulată în scris de

autoritatea competentă a statului solicitant. Această cerere trebuie să fie însoŃită de înscrisuri din care să rezulte temeiurile pentru admiterea extrădării;

- obligaŃia statului care primeşte cererea de extrădare de a-l aresta pe făptuitor pentru ca acesta să nu aibă posibilitatea să dispară;

- obligaŃia statului solicitat de a comunica statului solicitant data şi locul predării făptuitorului care este extrădat;

52

- obligaŃia statului solicitant să comunice statului solicitat informaŃii referitoare la finalizarea procesului penal în care a fost implicat cel extrădat;

- realizarea examenului de regularitate internaŃională de către autorităŃile judiciare române (analiza cererii de extrădare pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condiŃiile pentru satisfacerea acesteia). 5.3. ExcepŃii de la regula extrădării În scopul protecŃiei persoanelor care urmează a fi extrădate şi pentru stimularea cooperării internaŃionale în lupta împotriva criminalităŃii, legea prevede unele excepŃii de la regula extrădării, respectiv:

a) excepŃii referitoare la persoană: - cetăŃenii români nu pot fi extrădaŃi, cu excepŃia situaŃiilor prevăzute de art.24, din Lg.302/2004 (cetăŃenii români pot fi extrădaŃi dacă statul solicitant dă asigurări considerate ca suficiente, că în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoana extrădată va fi transferată în vederea executării pedepsei în România; persoana extrădată domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de extrădare; persoana extrădată are şi cetăŃenia statului solicitant; persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetăŃean al unui stat al Uniunii Europeană, dacă statul solicitant este membru al Uniunii Europene; - persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în România; - persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicŃie; - persoanele străine, citate din străinătate, în vederea audierii ca părŃi, martori sau experŃi, în faŃa unei autorităŃi române solicitante, în limitele imunităŃilor conferite prin convenŃie internaŃională; b) excepŃii referitoare la pedeapsă: - în cazul în care fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită cu moartea de către legea statului solicitant, extrădarea nu se va putea acorda decât dacă statul solicitant dă asigurări considerate îndestulătoare de către statul român că pedeapsa capitală nu se va executa, urmând să fie comutată; - persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiŃionată a executării poate fi extrădată în caz de suspendare parŃială, dacă fracŃiunea de pedeapsă rămasă de executat este mai mare de 2 ani şi nu există alte impedimente legale de extrădare.

c) excepŃii referitoare la faptă:

53

- când statul solicitat are dubii referitoare la cererea de extrădare formulată de statul solicitant cu privire la urmărirea şi pedepsirea unei persoane din considerente de rasă, de religie, de naŃionalitate sau de opinii politice;

- infracŃiunea pentru care se cere extrădarea nu este o infracŃiune de drept comun, ci o infracŃiune militară;

- infracŃiunea pentru care se cere extrădarea este considerată de statul solicitat ca infracŃiune politică.

d) excepŃii referitoare la competenŃă: - România poate refuza să extrădeze persoana reclamată pentru o

infracŃiune care, potrivit legislaŃiei române, a fost săvârşită în totalitate sau în parte pe teritoriul ei;

- dacă infracŃiunea a fost săvârşită în afara teritoriului statului solicitant, adică într-un stat terŃ, extrădarea va putea fi refuzată doar dacă legislaŃia statului român nu autorizează urmărirea unei infracŃiuni de acelaşi fel, săvârşită în afara teritoriului său, ori nu autorizează extrădarea pentru infracŃiunea care face obiectul cererii.

e) excepŃii de la procedură: - extrădarea poate fi refuzată dacă persoana care face obiectul

cererii de extrădare este cercetată de autorităŃile române pentru aceeaşi faptă sau pentru alte fapte;

- extrădarea nu se acordă atunci când, potrivit legislaŃiei ambelor state, acŃiunea penală se pune în mişcare numai la plângerea prealabilă a părŃii vătămate iar această persoană se opune extrădării;

- extrădarea nu se acordă dacă instanŃa de judecată din statul solicitant nu asigură garanŃiile fundamentale de procedură şi protecŃie a drepturilor de apărare;

- extrădarea nu se acordă atunci când persoana reclamată a fost condamnată definitiv de autorităŃile competente române pentru faptele pentru care s-a cerut extrădarea;

- extrădarea nu se acordă dacă a intervenit prescripŃia acŃiunii penale sau a executării pedepsei;

- extrădarea nu se acordă dacă a intervenit amnistia sau graŃierea.

54

SecŃiunea a II-a Aplicarea legii penale în timp

1. ConsideraŃii generale

În raport de acest criteriu al timpului, aplicarea legii penale se realizează între două momente: al intrării în vigoare şi al ieşirii din vigoare.

Legea se aplică din momentul intrării sale în vigoare. Acesta este momentul iniŃial al aplicării, iar momentul final îl constituie scoaterea din vigoare, abrogarea ei. Aceste două momente marchează limitele de timp ale legii, între ele întinzându-se durata legii şi deci aplicarea ei tuturor faptelor şi raporturilor ce se nasc în timpul duratei sale1. În aceste cazuri, va opera principiul activităŃii legii penale.

2. Principiul activităŃii legii penale

Principiul activităŃii este un principiu de bază al aplicării legii penale în timp, ce dă expresie şi derivă din principiul legalităŃii.

Potrivit acestui principiu „legea penală se aplică infracŃiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.” (art. 10, C.penal).

Legea penală este în vigoare de la intrarea şi până la ieşirea din vigoare. Intrarea în vigoare a unei legi penale nu coincide cu publicarea ei în Monitorul Oficial. În conformitate cu prevederile art. 78 din ConstituŃia României, legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. Calculul celor trei zile se face pe zile libere, astfel că ziua în care este publicat Monitorul Oficial nu se ia în calcul, iar prima zi de activitate a legii (când produce efecte juridice) începe după orele 24 ale celei de-a treia zi.

Legea penală poate intra în vigoare şi la o dată ulterioară publicării ei, când acest lucru se prevede expres în textul său. Acest lucru poate fi determinat de :

a) necesitatea trecerii unui timp (vocatio legis – repausul legii) pentru a putea fi cunoscută atât de destinatari, cât şi de către organele de aplicare;

b) pentru a da posibilitatea indivizilor să se conformeze noilor exigenŃe penale. (ex: Codul penal actual adoptat la 21 iunie 1968 şi intrat în vigoare la 01.01.1969).

1 T.Pop, op.cit., p. 201.

55

Astfel, nimeni nu poate invoca faptul că nu a cunoscut legea penală (nemo censetur ignorare legem). Ieşirea din vigoare a legii penale are loc prin abrogare.

Abrogarea poate fi: - totală; - parŃială. Abrogarea mai poate fi: - expresă; - tacită. Între intrarea şi ieşirea din vigoare legea penală este activă şi se aplică faptelor săvârşite în acest interval de timp.

3. Concursul de legi penale

În cadrul concursului de legi penale există două situaŃii: a) în cazul în care infracŃiunile încep să fie săvârşite sub incidenŃa unei legi şi se epuizează sub incidenŃa altei legi, suntem în situaŃia unui concurs de legi penale. Este cazul infracŃiunilor continui, continuate, de obicei, progresive. Cu privire la acest aspect, doctrina penală şi practica judiciară sunt unanime în a aprecia că legea aplicabilă infracŃiunilor a căror consumare se întinde pe durata a două sau mai multe legi, este cea din momentul epuizării infracŃiunii, a producerii ultimului rezultat1. Aşadar, legea penală aflată în vigoare la momentul epuizării infracŃiunii este legea ce se va aplica. ConcepŃia unităŃii ilicitului penal este adoptată şi în legătură cu actele de participaŃie penală (instigare, complicitate), care vor fi judecate după legea în vigoare din momentul săvârşirii faptei de către autor. b) în cazul în care două sau mai multe legi penale reglementează aceeaşi relaŃie socială, una din legi fiind o lege penală generală şi alta o lege penală specială sau excepŃională, suntem în situaŃia unui concurs de legi penale. Legea penală specială apare după legea penală generală şi creează un regim special, impunând anumite reguli ce urmează să se aplice cu privire la unele situaŃii şi pentru un anumit timp. În această situaŃie, regula este că legea specială derogă de la legea generală.

1 M. Zolyneak – ConcepŃia unităŃii de infracŃiune în materia participaŃiei şi implicaŃiile ei în cazul succesiunilor în timp a legilor penale, Revista Română de Drept, nr. 10, 1971, p.81 şi urm.

56

Atunci când în vigoare sunt două norme care incriminează aceeaşi cauză dar o normă este în partea specială a Codului penal, iar alta într-o lege specială ori lege nepenală cu dispoziŃii penale, se va considera norma din partea specială a Codului penal normă generală, iar norma aplicabilă este cea din legea penală specială. În acest sens, art. 362 din Codul penal, arată că dispoziŃiile din partea generală a acestui cod se aplică şi faptelor sancŃionate penal prin legi speciale, afară de cazul când legea dispune altfel. MenŃiunea din finalul acestei dispoziŃii „când legea dispune altfel” se referă la cazurile speciale pe care le creează concursul de legi penale. Putem concluziona că, în cazul concursului de legi penale, se va aplica legea specială în defavoarea celei generale, sau se aplică legea excepŃională în raport cu legea penală specială sau legea penală generală1.

4. Principiul retroactivităŃii legii penale Prin retroactivitatea legii penale se înŃelege aplicarea prevederilor unei legi penale, a efectelor acesteia asupra unor fapte comise înainte de intrarea în vigoare a legii respective. Retroactivitatea are doar caracter de excepŃie, abătându-se justificat de la principiul neretroactivităŃii legii penale. Doctrina penală cunoaşte mai multe situaŃii în care legea retroactivează: a) poate fi retroactivă legea penală în conŃinutul căreia se prevede expres că această urmează să se aplice şi unor fapte săvârşite anterior intrării sale în vigoare, indiferent dacă legea nouă este mai gravă. O asemenea lege nu mai poate exista în prezent, deoarece ConstituŃia interzice aplicarea retroactivă a legii penale care nu este mai favorabilă; b) poate fi retroactivă legea interpretativă, cu precizarea că o atare lege realizează corp comun cu legea interpretată; c) pot fi retroactive legile care prevăd măsuri de siguranŃă şi educative, dar o dată cu aplicarea noului Cod penal o asemenea situaŃie nu mai poate exista; d) poate fi retroactivă legea penală de dezincriminare în conŃinutul căreia se prevede că o anumită faptă sau anumite fapte nu mai constituie infracŃiuni. Această situaŃie în care anumite fapte penale îşi modifică gradul de pericol social în sensul micşorării lui, ca urmare a schimbărilor structurale ale condiŃiilor socio-economice, ceea ce determină scoaterea acestora din sfera ilicitului penal. Acest lucru se realizează prin adoptarea unei legi de

1 Al. Boroi, Gh. Nistoreanu – Op. cit., p.40

57

dezincriminare. Această lege are caracter retroactiv, deoarece procesul penal nu poate continua ori o pedeapsă nu poate fi executată dacă lipseşte baza legală, adică dispoziŃia legală care proclamă ca infracŃiune fapta pentru care s-a declanşat acel proces penal. Retroactivitatea legii penale este consacrată de art. 12, alin.1 din Codul penal, conform căruia legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor de siguranŃă şi a măsurilor educative, pronunŃate în baza legii vechi, precum şi toate consecinŃele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi (ex.: o dată cu intrarea în vigoare a Codului penal din 1969, au fost dezincriminate o serie de fapte ca: atentatul fraudulos la pudoare, art.423; oferta de a săvârşi un omor, art.466; defăimarea memoriei defunctului, art.511, etc.). Trebuie să se manifeste, însă, mare atenŃie în aplicarea art.12, alin.1 C.penal, deoarece abrogarea unei dispoziŃii penale nu înseamnă dezincriminarea faptei, deoarece este posibil ca fapta să fie prevăzută în altă dispoziŃie penală (ex.: abrogarea art.200, C.penal, privind relaŃiile sexuale între persoane de acelaşi sex, nu a însemnat dezincriminarea acestei infracŃiuni deoarece dacă asemenea relaŃii sexuale între persoane de acelaşi sex au loc în public, devin aplicabile prevederile art. 321, C.penal, care prevede infracŃiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice). Legea de dezincriminare produce următoarele efecte:

- dacă intervine înainte de a se fi pronunŃat condamnarea, adică în cursul urmăririi penale, se va pronunŃa scoaterea de sub urmărire penală sau se va clasa cauza, sau dacă intervine în cursul judecăŃii se va pronunŃa achitarea;

- dacă legea intervine după condamnarea definitivă, pedeapsa nu se mai pune în aplicare, iar dacă a început executarea, aceasta va înceta;

- dacă legea de dezincriminare intervine după executarea pedepsei principale şi complementare, încetează toate consecinŃele ce decurg din condamnare, în această situaŃie apărând o veritabilă reabilitare de drept. De asemenea, legea de dezincriminare înlătură şi recidiva.

e) poate fi retroactivă legea penală mai favorabilă. Această lege are caracter retroactiv, potrivit art.13, alin.1, C.penal conform căruia în cazul în care de la săvârşirea infracŃiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă. Potrivit art.13, alin.2 C.penal, când legea anterioară este mai favorabilă, pedepsele complementare care au corespondent în legea penală nouă se aplică în conŃinutul şi limitele

58

prevăzute de aceasta, iar cele care nu mai sunt prevăzute în legea penală nouă nu se mai aplică. În baza acestui articol, dacă până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă, care va retroactiva în mod obligatoriu. Acceptarea acestei soluŃii are două argumente solide:

- dacă legea veche este mai favorabilă, ea trebuie să se aplice deoarece a fost cunoscută de infractor în momentul comiterii faptei;

- dacă legea nouă este mai favorabilă, ea trebuie să se aplice deoarece răspunde mai bine nevoilor sociale ale luptei împotriva faptelor antisociale şi pentru că legiuitorul însuşi a recunoscut că legea veche, mai severă, nu mai corespunde acestei necesităŃi.

5. Principiul neretroactivităŃii legii penale

Principiul neretroactivităŃii legii penale este consacrat de dispoziŃiile art.11, C.penal, şi conŃine regula că legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca infracŃiuni.

Principiul neretroactivităŃii legii penale conŃine regula că legea penală nu incriminează fapte ce anterior nu erau prevăzute ca infracŃiuni (incriminatio ex novo), nu se aplică faptelor săvârşite mai înainte de intrarea în vigoare. Ca atare, legea penală dispune numai pentru viitor, nu şi pentru trecut, atunci când este vorba despre incriminarea faptelor. Principiul neretroactivităŃii legii penale apare ca un aspect al principiului fundamental al legalităŃii. Aşa cum legiuitorul a prevăzut în art.11, C.penal, se consacră regula că nimeni nu poate fi Ńinut să răspundă de o faptă care la data săvârşirii ei nu era prevăzută ca infracŃiune (nullum crimen sine lege praevia).

6. Principiul ultraactivităŃii legii penale Ultraactivitatea este cunoscută numai legilor penale temporare, fiind

un principiu consacrat de art.16 din C.penal: legea penală temporară se aplică infracŃiunilor săvârşite în timpul cât era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acest interval de timp. Legea penală temporară este legea penală care prevede data ieşirii ei din vigoare sau a cărei aplicare este limitată prin natura situaŃiei temporare care a impus-o.

NecesităŃile de apărare socială, care determină adoptarea legii penale temporare justifică aplicarea acesteia şi ultraactiv, adică după ieşirea din vigoare a acesteia, dar numai cu privire la faptele săvârşite atâta timp cât legea era în vigoare. În acest fel este înlăturată posibilitatea pentru

59

infractorii care săvârşesc fapte penale, în perioada apropiatei ieşiri din vigoare a legii penale temporare de a rămâne nesancŃionaŃi, sau de a fi sancŃionaŃi potrivit legii penale mai favorabile.

7. Aplicarea legii penale mai favorabile infracŃiunilor care nu au

fost definitiv judecate Există situaŃii în care de la săvârşirea unei infracŃiuni şi până la

judecarea ei definitivă intervine una sau mai multe legi penale succesive care prevăd fapta ca infracŃiune. Cu privire la acest aspect, se pune problema determinării legii penale aplicabile, deoarece legea din momentul săvârşirii faptei nu mai este în vigoare la data judecăŃii1. Aşadar se pune problema extraactivităŃii uneia din legile penale succesive.

Cu privire la aceste situaŃii tranzitorii, doctrina penală a admis soluŃia că dintre două legi „în conflict” să se aplice legea mai blândă (mitior lex), legea mai favorabilă infractorului, indiferent care lege ar fi, cea veche sau cea nouă.

Dacă legea veche este mai favorabilă, aceasta se aplică ultraactiv, adică după ieşirea ei din vigoare, iar dacă legea nouă este mai blândă, atunci aceasta se va aplica retroactiv.

Această soluŃie este prevăzută în art.13, alin.1, C.penal, respectiv: în cazul în care de la săvârşirea infracŃiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Atunci când fapta este incriminată atât de legea veche, cât şi de legea nouă, legea mai favorabilă se poate determina după următoarele criterii:

a) după condiŃiile de tragere la răspundere penală În acest context, legea care prevede condiŃiile mai uşoare va fi mai

blândă (ex: legea care condiŃionează necesitatea existenŃei plângerii prealabile pentru punerea în mişcare a acŃiunii penale sau anumite cazuri de stingere a răspunderii penale, va fi mai favorabilă decât legea care nu va cere asemenea condiŃii);

b) după condiŃiile de incriminare Legea care condiŃionează incriminarea unei fapte de săvârşirea ei în

anumite împrejurări de timp, de loc, etc., este mai favorabilă decât legea care nu reclamă asemenea condiŃii pentru incriminare, deoarece prima lege limitează posibilitatea tragerii la răspundere penală a persoanei care săvârşeşte asemenea fapte;

c) după condiŃiile de pedepsire

1 I. Dongoroz – Op. cit., p. 80,132

60

Legea care prevede o pedeapsă mai uşoară ca natură sau ca durată este mai favorabilă decât legea care prevede o pedeapsă ca natură şi durată mai grave;

d) după termenul de prescripŃie Este mai favorabilă legea care prevede un termen mai scurt de

prescripŃie, decât cea care prevede un termen mai lung.

8. Principiul aplicării legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive

Codul penal, în art.14 şi 15, prevede că legea penală mai favorabilă

se poate aplica şi pedepselor definitive, distingând mai multe situaŃii, respectiv:

a) aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive

Potrivit art.14, alin.1, C.penal, când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancŃiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracŃiunea săvârşită, se reduce la acel maxim. Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detenŃiunea pe viaŃă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă pedeapsă închisorii, pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracŃiune (art.14, alin.2, C.penal).

Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă. łinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii. (art.14, alin.3, C.penal).

Pedepsele complementare, măsurile de siguranŃă, precum şi măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conŃinutul şi limitele prevăzute de această lege (art.14, alin.4, C.penal).

În baza art.14, alin.5, C.penal, când o dispoziŃie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se Ńine seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziŃiilor alineatelor precedente..

Reducerea pedepsei este obligatorie în orice situaŃie, chiar dacă executarea pedepsei este în curs sau a fost executată în întregime. În acest din urmă caz, pedeapsa astfel redusă va avea drept consecinŃă, de regulă, existenŃa unui termen de reabilitare mai mic.

61

b) alte situaŃii privind aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive

În conformitate cu prevederile art.15, alin.1, C.penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, iar sancŃiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, Ńinându-se seama de infracŃiunea săvârşită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunŃarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei şi de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune fie menŃinerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicată nu poate fi coborâtă sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporŃional cu micşorarea maximului special prevăzut pentru infracŃiunea săvârşită (ex: dacă legea veche prevedea pentru infracŃiunea respectivă o pedeapsă între 3 şi 10 ani, infractorul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, iar legea nouă pedepseşte fapta cu închisoare de la 2 la 5 ani, în caz de reducere, instanŃa nu va putea coborî pedeapsa sub 2 ani, deoarece procentul de reducere a maximului special din noua lege este jumătate din cel din vechea lege).

DispoziŃiile art.14, alin.5, C.penal, se aplică şi în cazul condamnărilor arătate în articolul 15, executate până la data intrării în vigoare a legii noi, pedeapsa din hotărâre reducându-se cu o treime (ex.: dacă o pedeapsă a fost executată în întregime, iar prin legea nouă pedeapsa pentru respectiva infracŃiune este redusă, dar este mai mare decât cuantumul pedepsei executate, atunci pedeapsa executată se reduce cu o treime). În situaŃia infracŃiunilor continue, doctrina şi practica judiciară, în unanimitate, s-au pronunŃat în sensul că o infracŃiune continua sau continuată, care persistă şi după apariŃia unei legi mai aspre, va fi pedepsită conform dispoziŃiunilor din legea nouă, nefiind vorba de aplicarea legii penale mai favorabile. Dacă o lege penală aduce o incriminare nouă (incriminatio ex nova), pe care legea veche n-o cunoştea, legea nouă nu se va aplica faptelor comise înaintea considerării lor ca infracŃiuni. În acest caz operează principiul activităŃii legii penale, faptele respective fiind considerate infracŃiuni doar din momentul apariŃiei legii de incriminare.

62

Capitolul IV

Raportul juridic penal 1. NoŃiune Putem defini raporturile juridice penale ca fiind instrumentele de înfăptuire a dreptului penal, “relaŃii de apărare sociala împotriva criminalităŃii si combatere a acesteia prin normele dreptului penal”.1 Altfel spus, raporturile juridice penale reprezintă singura modalitate prin care se realizează normele cu caracter penal, indiferent de caracterul lor preventiv sau represiv. Având in vedere interdependenta dintre normele penale si relaŃiile de apărare sociala împotriva criminalităŃii, raporturile juridice penale pot fi privite atât ca “norme ale dreptului penal in acŃiune” cât şi ca “o reacŃiune de tip represiv” in cazul relaŃiilor “de tip conflictual care se nasc intre societate şi făptuitor in momentul săvârşirii unei infracŃiuni”2. Cu alte cuvinte, putem spune că raportul juridic penal ia naştere prin săvârşirea unei infracŃiuni si este un raport intre stat şi infractor, reglementat de norma juridică penală, in virtutea căruia statul are dreptul de a-l pedepsi pe infractor, iar infractorul are obligaŃia să suporte pedeapsa.2 Din cele enunŃate mai sus rezultă că există două tipuri de raporturi juridice penale: raporturi juridice penale de conformare şi raporturi juridice penale de conflict. Astfel, realizarea normelor juridice prin respectare are loc în cadrul unor raporturi numite “de conformare” sau “de cooperare”, iar dacă se încalcă dispoziŃiile normei juridice prohibitive sau onerative, realizarea dreptului are loc prin constrângere in cadrul unui raport de “conflict” sau “contradicŃie”. Totalitatea raporturilor juridice penale alcătuiesc ordinea de drept penal efectivă, diferită de ordinea de drept formală sau normativă care se realizează numai în plan legislativ. 2.Trăsăturile raportului juridic penal

a) raporturile juridice penale apar prin exprimarea imperativă a voinŃei statului şi nu prin acord de voinŃă;

1-2 Al. Boroi, Gh. Nistoreanu – Op. cit., p. 72 2 I. Oancea – Unele consideraŃii cu privire la raportul juridic penal, în Studii şi Cercetări Juridice, nr. 2/1958, p. 188

63

b) raporturile juridice penale nu pot forma obiectul unor tranzacŃii deoarece se nasc independent de voinŃa destinatarilor legii penale;

c) naşterea, modificarea şi stingerea raporturilor juridice penale sunt impuse de lege. 3. Structura raportului juridic penal

SubiecŃii raportului juridic penal (participanŃii la raport): - statul, titular al funcŃiei de apărare sociala, este investit cu

dreptul de a realiza această apărare prin mijloace de drept penal. El apare ca subiect dominant, acŃionând ca reprezentant al societăŃii. În raporturile juridice de conformare, statul impune norme obligatorii destinatarilor legii penale. În raporturile juridice de conflict, statul impune destinatarului legii penale să suporte consecinŃele faptelor săvârşite, adică să suporte răspunderea penală şi, implicit, pedeapsa.

- destinatarul normei penale (persoana fizică sau juridică). În cadrul raportului juridic de conformare, care vizează pe toŃi cetăŃenii, persoana fizică si cea juridică sunt nenominalizate. Raportului juridic de conflict, pe de altă parte, presupune o determinare precisă a celui care a săvârşit fapta prevăzută de lege, adică a infractorului. În aceasta din urma ipoteză, din săvârşirea faptei penale se poate naşte şi un raport juridic penal adiacent între persoana vătămată şi infractor, în anumite condiŃii persoana vătămată putând exercita chiar personal acŃiunea penala. În acest caz, soarta raportului juridic penal poate fi lăsată la dispoziŃia persoanei vătămate care îl poate anihila prin pasivitate (trecerea termenului de exercitate a acŃiunii) ori stingere (împăcare, retragerea plângerii).1

4. ConŃinutul raportului juridic penal

Raportul juridic penal este format din totalitatea drepturilor şi

obligaŃiilor participanŃilor la acest raport, astfel: - dreptul statului de a pretinde o anumită conduită din partea

destinatarilor legii penale, în scopul de a apăra valorile esenŃiale ale societăŃii;

- obligaŃia destinatarului normei penale, persoana fizică sau juridică, de a-şi conforma conduita cu exigenŃele cerute de norma penală;

1 A. Boroi, Gh. Nistoreanu - Op. cit., p. 74

64

- dreptul statului de a-l trage la răspundere pe făptuitor şi de a-l supune executării sancŃiunii corespunzătoare;

- obligaŃia destinatarilor legii penale, deveniŃi infractori, de a se supune tragerii la răspundere penală şi executării pedepsei, precum şi celorlalte masuri coercitive prevăzute de legea penală.

Obiectul raportului juridic penal îl formează anumite acŃiuni pe care titularul dreptului le efectuează sau le poate pretinde şi pe care celălalt subiect este obligat a le săvârşi sau a se abŃine de la a le săvârşi.1 In cazul raportului juridic de conformare, obiectul îl constituie regula de conduită recomandată destinatarilor normei, iar în cazul raportului juridic de conflict, obiectul este format din dispoziŃia de aplicare a pedepsei, stabilirea răspunderii penale şi executarea pedepsei. 5. Naşterea raportului juridic penal a) naşterea raportului juridic penal de conformare Raportul juridic penal de conformare se naşte din momentul intrării în vigoare a normei cu caracter penal şi se desfăşoară prin impunerea cerinŃei de respectare a regulii de conduită pe care o instituie, până la data ieşirii din vigoare a normei juridice penale. În general, durata desfăşurării raporturilor penale de conformare nu este dinainte stabilită, ele subzistând pe toată durata de activitate a legii penale. În cazuri excepŃionale, raportul juridic penal de conformare poate avea o durată mai mică decât perioada cuprinsă între intrarea şi ieşirea din vigoare a normei care îl generează. O astfel de situaŃie este cerinŃa dobândirii de către destinatarii normei penale a unei anumite calităŃi (militar în termen, funcŃionari, etc.), iar durata de existenŃă a raportului nu poate fi decât concomitentă cu durata de existenŃă a calităŃii. In timpul activităŃii normei penale de conformare pot interveni modificări de tipul extinderii sau restrângerii obligaŃiei de conformare, care se vor răsfrânge şi asupra conŃinutului raportului juridic penal astfel născut. Trebuie reŃinut faptul că, prin săvârşirea unei infracŃiuni, nu încetează raportul juridic penal de conformare, chiar dacă, din acel moment, se naşte un raport juridic penal de conflict. b) naşterea raportului juridic penal de conflict Raportul juridic penal de conflict se naşte prin şi numai prin săvârşirea infracŃiunii. Acest tip de raport decurge, în general, din fapte comise cu voinŃă şi, astfel, infracŃiunea concretă, intenŃionată, este singurul fapt juridic ce poate da naştere raportului juridic penal de conflict.

1 N. Popa – Teoria generală a dreptului, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002, p. 276 şi urm.

65

6. Constatarea raportului juridic penal Constatarea raportului juridic penal revine instanŃelor de judecată, iar actul procesual prin care se consemnează este numai hotărârea penală definitivă. Astfel, trebuie reŃinut faptul că momentul naşterii raportului juridic de conflict este diferit de momentul constatării juridice a existenŃei acestuia. Prin urmare, momentul naşterii raportului juridic de conflict nu va fi simultan cu momentul constatării (ex nunc), ci cu momentul săvârşirii infracŃiunii (ex tunc). Daca se realizează constatarea raportului juridic penal de conflict printr-o hotărâre definitivă, procesul penal încetează, urmând etapa executării sancŃiunii.1

7. Stingerea raportului juridic penal Stingerea raportului juridic penal de conflict se poate produce în diferite situaŃii, ca: - prin cauze intervenite anterior pronunŃării unei hotărâri definitive: decesul făptuitorului, prescripŃia răspunderii penale, constatarea lipsei plângerii penale, retragerea plângerii penale, împăcarea părŃilor, dezincriminarea, intervenirea unei cauze de nepedepsire. În toate aceste cazuri stingerea raportului juridic penal de conflict este constatată de judecător printr-o hotărâre de încetare a procesului penal. - prin cauze intervenite după pronunŃarea unei hotărâri judecătoreşti penale definitive: decesul făptuitorului, prescripŃia executării pedepsei, graŃierea, amnistia etc. În aceste situaŃii va fi înlăturată dispoziŃia de executare a pedepsei. - prin executarea pedepsei, care este principala modalitate de stingere a raportului juridic penal de conflict. La rândul său, raportul juridic penal de conformare se stinge prin: - ieşirea din vigoare a normei penale; - pierderea calităŃii cerute de lege de către destinatarul normei penale; - săvârşirea faptei interzise, care dă naştere raportului juridic penal de conflict.

1 A. Boroi, Gh. Nistoreanu - Op. cit., p. 78

66

8. Durata raportului juridic penal Realizarea normei penale presupune o desfăşurare în timp şi, indiferent de modalitatea în care se exprimă, ea pune în evidenŃă o durată. Pe de altă parte, întinderea acŃiunii în timp a raportului juridic penal, cu excepŃia legii excepŃionale sau temporare, nu este dinainte determinată. Dacă raportul juridic penal de conformare are, în principiu, o durată indefinită, raportul juridic penal de conflict are o durată relativ determinabilă, derularea sa în timp depinzând de promptitudinea descoperirii infracŃiunii şi a cunoaşterii făptuitorului, de timpul necesar pentru desfăşurarea procesului şi cel rezervat executării pedepsei.1 În ceea ce priveşte durata raportului juridic penal de conflict, în literatura de specialitate s-au conturat mai multe etape în care acesta ar lua sfârşit:

- etapa definitivării prin intermediul raporturilor juridice procesuale cu moment final (aplicarea sancŃiunilor penale);

- etapa executării sancŃiunilor penale, care durează până la stingerea executării printr-un mod prevăzut de lege: prin executare, prin graŃiere, prin amnistie, prin prescripŃie;

- etapa de după executarea sancŃiunilor, când pentru condamnat mai sunt prezente interdicŃii, decăderi, şi care se sting prin obŃinerea reabilitării.2

1 A. Boroi, Gh. Nistoreanu - Op. cit., p. 80 2 C. Mitrache, Cr. Mitrache – Op. cit., p. 62

67

TITLUL II

INFRACłIUNEA

Capitolul I ConsideraŃii generale privitoare la instituŃiile fundamentale ale dreptului

penal

SecŃiunea I InfracŃiunea – instituŃie fundamentală a dreptului penal

InstituŃiile fundamentale ale dreptului penal sunt: infracŃiunea, răspunderea

penală şi pedeapsa (în instituŃia pedepsei înŃelegând că sunt incluse toate sancŃiu-nile de drept penal: pedepsele, măsurile educative şi măsurile de siguranŃă).

În acest capitol, vom examina prima dintre aceste instituŃii, infracŃiunea. Examinarea infracŃiunii presupune un studiu asupra acelor trăsături şi

condiŃii în prezenŃa cărora o faptă constituie infracŃiune şi atrage o sancŃiune penală. Acest studiu, sub aspectele sus-menŃionate, este cunoscut în doctrină ca teoria generală a infracŃiunii.

Obiectul de studiu al teoriei generale a infracŃiunii îl formează analiza trăsăturilor şi condiŃiilor comune tuturor infracŃiunilor sau unor categorii ori genuri de infracŃiuni.

Considerăm că prima problemă care revine teoriei generale a infracŃiunii este definirea infracŃiunii, ca instituŃie fundamentală a dreptului penal.

În viaŃa socială, pe lângă imensa majoritate a acŃiunilor umane pozitive, se comit şi anumite fapte care vatămă sau pun în pericol valorile sociale pe care orice societate civilizată le promovează şi înŃelege să le apere, prin diferite mijloace. În raport cu consecinŃele păgubitoare pe care le produc, aceste fapte pot fi: inumane (de exemplu, omorul, tortura), imorale (de exemplu, violul), dăunătoare (de exemplu, furtul, distrugerea).Toate aceste fapte tulbură ordinea publică şi din acest motiv au un caracter antisocial. Ele nu devin însă infracŃiuni decât în momentul în care legea penală le apreciază ca atare şi le sancŃionează cu pedepse. Fapta antisocială primeşte din partea voinŃei legiuitoare a statului calificarea de infracŃiune şi prin aceasta devine o faptă juridică, ce generează pentru stat, ca titular al ordinii de drept, obligaŃia de tragere la răspundere penală a autorului acesteia.

68

1. DefiniŃia infracŃiunii

Cu privire la noŃiunea de infracŃiune sau, mai exact, la definirea acesteia, atât în doctrină, cât şi în dreptul pozitiv opiniile şi soluŃiile sunt diferite.

În mare parte, doctrina occidentală consideră că definirea noŃiunii de infracŃiune este o chestiune care priveşte în exclusivitate ştiinŃa dreptului penal. Aşa se explică faptul că există coduri penale în care noŃiunea de infracŃiune nu este definită. În multe state, legea penală defineşte numai anumite tipuri de infracŃiuni (de exemplu, infracŃiunea de furt, omor, înşelăciune, ultraj, mărturie mincinoasă, complot etc.).

În doctrină, au fost elaborate, în decursul vremii, diverse definiŃii. Ele pot fi clasificate în definiŃii formale şi materiale.

În prima categorie, a definiŃiilor formale, autorii definesc infracŃiunea în raport de consecinŃele juridice pe care le atrage săvârşirea acesteia. Reprezentativă, sub acest aspect, este definirea infracŃiunii ca fiind „orice faptă umană căreia legea îi asociază o sancŃiune penală”1. În acelaşi sens, este şi definiŃia care susŃine că prin infracŃiune se înŃelege „orice acŃiune sau omisiune (inacŃiune) pe care societatea o interzice sub ameninŃarea unei pedepse”2.

Spre deosebire de aceste definiŃii, denumite formale, în definiŃiile materiale, autorii acestora relevă caracteristicile de substanŃă ale infracŃiunii.

Aşa cum arătam în secŃiunea I, când am prezentat, grupate, definiŃiile dreptului penal date în doctrină, şi în cazul infracŃiunii, definiŃiile materiale au o natură sociologică, filosofică, ori juridică.

Din punct de vedere sociologic, infracŃiunea este definită ca fiind orice fapt care tulbură grav ordinea socială, în timp ce, sub aspect moral, infracŃiunea reprezintă un act imoral, reprobabil.3 În aceeaşi viziune sociologică, infracŃiunea este definită ca „acŃiunea unui individ, fiinŃă umană şi socială, revoltată împotriva societăŃii al cărei membru este”.4

Doctrina penală din Ńara noastră a elaborat, în lucrarea ExplicaŃii teoretice ale codului penal, o concepŃie ştiinŃifică unitară cu privire la noŃiunea de infracŃiune, pe care o vom prezenta în cadrul cursului, ea fiind, în mare parte, corespunzătoare şi în prezent, potrivit actualei reglementări a instituŃiei infracŃiunii în Codul Penal în vigoare.

În actualul Cod penal român, legiuitorul a optat pentru definirea infracŃiunii, în art. 17 alin. 1, ca fiind „fapta care prezintă pericol social,

1 F. Antolisei, Manuale di diritto penale, Parte generale, p. 163. 2 J.Pradel, Droit penal general, Paris, 1990, p.262. 3 A. Pagliaro, Principi di diritto penale. Parte generale, p. 217. 4 G. Stefani, G. Levasseur, Droit penal general, 5-ème edition, Ed. Dalloz, Paris, 1972, p. 12.

69

săvârşită cu vinovăŃie şi prevăzută de legea penală”. Această definire dată de legiuitor a determinat doctrina să nu recurgă la alte definiŃii, ci doar să teoretizeze şi să explice, din punct de vedere ştiinŃific, componentele acestei definiŃii.

2. Trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii Fiind o manifestare social-umană, infracŃiunea prezintă anumite trăsături

esenŃiale, comune tuturor infracŃiunilor şi care alcătuiesc conŃinutul noŃiunii de infracŃiune.

InfracŃiunea este în primul rând o faptă a omului. Aceasta înseamnă că substanŃa materială a infracŃiunii este fapta. Atunci şi acolo unde nu se poate constata existenŃa unei fapte, nu poate exista nici infracŃiune.

Aşadar, premisa de existenŃă a unei infracŃiuni este întotdeauna săvârşirea unei fapte. Este necesar să fie lămurit înŃelesul noŃiunii de faptă.

Prin faptă se înŃelege, în primul rând, un act, o acŃiune sau inacŃiune, care, prin natura lor sau prin urmările produse, este susceptibilă de a fi percepută de simŃurile omului. Un simplu gând sau orice alt proces psihic neexteriorizat nu constituie o faptă, întrucât ele nu sunt percepute de simŃurile noastre.

În al doilea rând, prin faptă se înŃelege nu numai un act, o acŃiune sau inacŃiune, ci şi urmarea acestora, adică acea modificare pe care actul, acŃiunea sau inacŃiunea au produs-o sau puteau s-o producă în lumea exterioară.

În sfârşit, în al treilea rând, fapta nu poate fi concepută decât ca un rezultat al unei acŃiuni sau inacŃiuni a omului, produs efectuat, deci, de om sau de o energie pusă în mişcare de el.

Pe cale de consecinŃă, rezultă că, în sensul dreptului penal, evenimentele naturii ori reacŃiile animalelor sunt excluse din sfera faptelor penale, în afară de cazul când omul se serveşte de acestea pentru comiterea faptelor (de exemplu, rupe un dig, asmute un câine ori deschide în mod intenŃionat cuşca în care se află un animal sălbatic etc.).

Nici hotărârea de a săvârşi o infracŃiune, atâta timp cât nu este manifestată în afară, deci câtă vreme rămâne neexteriorizată, nu poate fi considerată ca o faptă.

De asemenea, sentimentele ostile (de exemplu, duşmănia cuiva faŃă de o persoană) nu pot fi socotite fapte în înŃelesul dreptului penal.

Cogitationis poena nemo punitur spunea marele juristconsult Ulpian. În acelaşi sens, marele filosof german Feuerbach arăta că simpla intenŃie de a săvârşi o infracŃiune încă nu este infracŃiune, fiindcă ea nu este o faptă, întrucât nu s-a concretizat într-o acŃiune.

70

2.1. Prima trăsătură esenŃială a infracŃiunii – pericolul social a) Pericolul social. Pentru a constitui infracŃiune, fapta unei persoane

trebuie să prezinte pericol social. Aşadar, nu orice faptă a omului, chiar atunci când ar avea un caracter neconvenabil, constituie infracŃiune.

În înŃelesul legii penale, fapta care prezintă pericol social este orice acŃiune sau inacŃiune prin care se aduce atingere uneia din valorile sociale pe care legea penală le apără şi pentru sancŃionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.

Pentru existenŃa acestei trăsături trebuie, prin urmare, în primul rând, ca fapta săvârşită (acŃiune sau inacŃiune) să producă sau să poată produce o urmare răufăcătoare; acŃiunea de a ucide, acŃiunea de a înşela, de a distruge bunurile sau valorile altuia, de a depune mărturie mincinoasă, de a falsifica un act, sunt fapte periculoase, fiindcă produc urmări păgubitoare (suprimarea vieŃii, prejudicii materiale, stări de pericol pentru buna înfăptuire a justiŃiei sau pentru încrederea care trebuie să existe în actele oficiale).

Dar aceste fapte, în afară de rezultatul pe care-l produc imediat, mai produc şi urmări de proporŃii mai mari, în comunitate sau societate (stări de nelinişte şi îngrijorare socială care dăunează desfăşurării normale a relaŃiilor sociale).

În al doilea rând, acest pericol trebuie să fie social. Caracterul social al pericolului decurge din natura valorilor vătămate sau puse în pericol prin fapta comisă.

În al treilea rând, pericolul social trebuie să aibă caracter penal. Se ştie că pericol social prezintă orice faptă care încalcă o regulă de drept.

Astfel, toate faptele ilicite, abateri disciplinare, administrative, civile sunt fapte care au mai mult sau mai puŃin un caracter socialmente periculos.

Între pericolul social pe care îl prezintă infracŃiunile şi pericolul social al altor fapte ilicite există o deosebire de grad.

Ceea ce caracterizează infracŃiunea nu este un pericol social general, pentru că acesta este caracteristic oricărei forme de ilicit, ci un anumit grad de pericol social care diferenŃiază infracŃiunea de faptele ilicite extrapenale.

În doctrina recentă, de specialitate, s-a susŃinut că noŃiunea de pericol social ar trebui eliminată din definiŃia infracŃiunii, pentru că legiuitorul nu incriminează decât faptele care prezintă pericol social, prin atingerea adusă valorilor fundamentale ocrotite de legea penală1. S-a motivat că definiŃia infracŃiunii ar trebui să cuprindă doar două trăsături esenŃiale: fapta să fie prevăzută de legea penală şi să fie săvârşită cu vinovăŃie2. 1 George Antoniu, Tipicitate şi antijuridicitate, în „Revista de Drept Penal”, nr. 4/1997, p. 15. 2 George Antoniu, Reforma legislaŃiei penale, Ed. Academiei Române, 2003; Florin Streteanu, Drept penal, Partea generală, 1, Ed. Rosetti, 2003, p. 291.

71

b) Forme de pericol social. În ştiinŃa dreptului penal şi în legislaŃie se face deosebire între pericolul social generic al infracŃiunii şi pericolul social concret.

- Pericolul social generic desemnează acel pericol pe care îl prezintă în abstract o anumită infracŃiune (subminarea puterii de stat, omor, înşelăciune, viol, furt, trafic de droguri etc.). El este evaluat de legiuitor în abstract, în primul rând, pentru a hotărî dacă fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni, iar în al doilea rând, pentru a evalua gradul de pericol şi a stabili, în consecinŃă, pedeapsa ce corespunde acestui grad de pericol şi care să fie de natură să prevină săvârşirea de noi infracŃiuni şi să aibă aptitudinea de a reeduca.

Dar care este criteriul potrivit căruia legiuitorul stabileşte gradul generic al pericolului social al unei infracŃiuni?

Stabilirea gradului generic de pericol social se face de către legiuitor, care are în vedere: importanŃa valorii sociale vătămate sau puse în pericol, gravitatea vătămării sau periclitării, urmările faptei, calitatea făptuitorului, frecvenŃa unor asemenea fapte etc. Aceste date legiuitorul le obŃine din rapoartele privind statistica judiciară, politica penală, din lucrările de doctrină, din analiza practicii judiciare etc.

Pericolul social generic este diferit de la un tip de infracŃiune la altul. În ultimă instanŃă, pericolul social abstract este ilustrat prin pedeapsa stabilită de lege pentru o anumită infracŃiune.

- Pericolul social concret este pericolul pe care îl prezintă fapta concretă, săvârşită de o anumită persoană, în anumite împrejurări. El este evaluat de organele judiciare Ńinând seama de acŃiunea sau inacŃiunea săvârşită, urmările fireşti, obiectul, subiectul, timpul şi locul săvârşirii, modul şi mijloacele de săvârşire.

Pericolul social concret diferă, în cadrul aceluiaşi tip de infracŃiune, de la o faptă concretă la alta.

Pericolul social concret este reflectat în pedeapsa concretă aplicată de către instanŃă fiecărui infractor.

Prin excepŃie de la regula consacrată în Codul penal în vigoare, potrivit căreia orice faptă incriminată prezintă in abstracto pericol social, prin textul art. 181 din Codul penal s-a prevăzut, in concreto, posibilitatea ca o faptă săvârşită de o anumită persoană, în anumite condiŃii, să nu prezinte gradul de pericol social al unei infracŃiuni. Astfel, textul de lege menŃionat prevede că nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege, prin conŃinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanŃă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni. La aprecierea, în concret, a gradului de pericol social, se Ńine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările

72

în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

Această excepŃie, din textul sus-menŃionat, a făcut obiectul multor controverse şi critici în doctrină1. În ceea ce ne priveşte, deşi apreciem justeŃea ştiinŃifică a criticilor formulate la adresa acestui text, suntem pentru deschidere şi compatibilizare a prevederilor actualului Cod penal cu legislaŃiile penale europene, care conŃin prevederi noi, moderne, ce permit introducerea formelor de justiŃie restaurativă (renunŃarea la urmărirea penală, încetarea acŃiunii penale, amânarea aplicării pedepsei şi renunŃarea la pedeapsă în cazurile în care pericolul social al faptei nu este de interes public şi sunt posibile restabilirea ordinii de drept încălcate şi repararea răului produs, prin mediere).

2.2. Cea de a doua trăsătură esenŃială a infracŃiunii – vinovăŃia 2.2.1. VinovăŃia Pentru existenŃa infracŃiunii nu este suficientă săvârşirea unei fapte care

prezintă pericol social, ci este necesar ca fapta să fie comisă cu vinovăŃie. VinovăŃia reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei faŃă de faptă şi de

urmările ei. La fel ca orice act de conduită a omului, infracŃiunea are, aşadar, pe lângă

o latură materială, exterioară, obiectivă, şi o latură subiectivă, internă, psihică. Latura subiectivă a infracŃiunii cuprinde doi factori: unul de conştiinŃă şi

altul de voinŃă. Astfel, fapta şi urmările ei sunt concepute, meditate şi orientate de

conştiinŃă. În conştiinŃă apare ideea de a se săvârşi o faptă şi tot în conştiinŃă apare reprezentarea urmărilor ei. ConştiinŃa deliberează asupra săvârşirii faptei şi asupra tuturor motivelor care pot determina luarea unei hotărâri şi tot conştiinŃa decide dacă fapta asupra căreia s-a deliberat urmează a fi săvârşită. Odată terminat procesul de luare a unei hotărâri, se produce o trecere de la manifestarea de conştiinŃă la manifestarea de voinŃă.

VoinŃa de a săvârşi o faptă antisocială este factorul care determină ca fapta respectivă să fie imputată persoanei care a săvârşit-o.

Pentru existenŃa vinovăŃiei este necesar însă ca voinŃa să se poată exprima în mod liber. Dacă voinŃa nu a fost liberă şi persoana a acŃionat sub imperiul unei constrângeri, nu există vinovăŃie, întrucât fapta aparŃine numai fizic făptuitorului, ea neputând însă să-i fie imputată psihic.

VoinŃa de a săvârşi o faptă antisocială trebuie să existe ca trăsătură esenŃială a infracŃiunii în situaŃia în care fapta are atât forma acŃiunii, cât şi forma omisiunii. În acest din urmă caz, voinŃa constă în actul de conduită

1 Florin Streteanu, op. cit., p. 292.

73

contrar legii, fie prin ignorarea obligaŃiei legale, fie prin a nu face tot ceea ce trebuie pentru cunoaşterea caracterului ilicit al actului săvârşit şi, deci, pentru respectarea legii.

Întrucât majoritatea persoanelor dispun de capacitatea psihică de a se autodetermina şi de a fi stăpâne pe actele lor, voinŃa de a săvârşi o faptă antisocială este prezumată până la proba contrară.

Între factorul de conştiinŃă şi factorul de voinŃă există o legătură de interdependenŃă. VoinŃa condusă de conştiinŃă mobilizează şi dinamizează energiile necesare în vederea şi pentru punerea în executare a hotărârii luate.

VinovăŃia presupune deci un act de conştiinŃă, o atitudine a conştiinŃei în raport cu urmările faptei şi un act de voinŃă, sub impulsul căruia este realizată fapta.

2.2.2 Formele vinovăŃiei În ştiinŃa dreptului penal se face distincŃie între două forme tipice de

vinovăŃie: intenŃia (dolul) şi culpa (greşeala), la care se adaugă, în unele cazuri speciale, o formă mixtă, denumită intenŃie depăşită sau praeterintenŃie.

Vor exista deci fapte săvârşite cu intenŃie, fapte săvârşite din culpă şi fapte săvârşite cu formă mixtă, intenŃie şi culpă (praeterintenŃie).

a) IntenŃia şi modalităŃile ei. Există intenŃie (dol), ca formă a vinovăŃiei, atunci când persoana care săvârşeşte o faptă ce prezintă pericol social prevede rezultatul faptei pe care şi-a propus să o săvârşească şi urmăreşte sau acceptă producerea lui.

IntenŃia prezintă deci două modalităŃi: una în care rezultatul faptei este urmărit (intenŃie directă) şi alta în care rezultatul, fără a fi urmărit, este acceptat (intenŃie indirectă).

Criteriul legal care determină stabilirea vinovăŃiei sub cele două forme ale intenŃiei este, prin urmare, efectiva prevedere a rezultatului faptei. Prin „a prevedea rezultatul” se înŃelege a avea reprezentarea acestuia, a-şi da seama că rezultatul se va produce dacă va fi efectuată o anumită acŃiune sau inacŃiune.

Prevederea este, deci, o anticipare a ceea ce se va întâmpla ulterior. Prevederea este o cunoaştere dedusă din cunoaşterea prealabilă a acŃiunii sau inacŃiunii săvârşite şi a împrejurărilor în care a avut loc acŃiunea sau inacŃiunea.

Autorul faptei realizează mental această deducŃie pe baza datelor de experienŃă generală. De exemplu, cel care sustrage bunul altuia prevede rezultatul faptei şi urmăreşte producerea acestui rezultat.

Aşadar, ceea ce făptuitorul trebuie să fi prevăzut pentru a exista vinovăŃia sub forma intenŃiei este „rezultatul faptei”.

Prin „rezultatul faptei” se înŃelege urmarea imediată, urmarea firească, adică modificarea produsă în lumea externă de acŃiunea sau inacŃiunea efectuată de către făptuitor. Acest rezultat poate îmbrăca forma unui prejudiciu

74

material (deposedarea de un bun sau o sumă de bani, suprimarea vieŃii unei persoane, distrugerea unui bun) sau forma unei stări de pericol pentru o anumită valoare socială, dintre cele apărate de legea penală (de exemplu, în cazul mărturiei mincinoase se creează o stare de pericol pentru buna înfăptuire a justiŃiei; în cazul falsului intelectual în acte oficiale, se creează o stare de pericol cu privire la încrederea nezdruncinată care trebuie să existe în actele oficiale).

Cel care, din cauza cunoaşterii greşite a împrejurărilor în care efectuează acŃiunea sau inacŃiunea (eroare de fapt) sau din cauza survenirii unor împrejurări de neprevăzut (caz fortuit), nu a prevăzut rezultatul faptei, ci un alt rezultat, inofensiv, nu poate fi considerat că a avut intenŃie, putându-i-se reŃine, eventual, o culpă.

- IntenŃia directă. Această modalitate a intenŃiei există atunci când făptuitorul îşi reprezintă acŃiunea sau inacŃiunea sa, modul de înfăptuire şi rezultatul socialmente periculos la care conduce fapta şi urmăreşte producerea acestui rezultat.

Pentru existenŃa intenŃiei directe este necesar ca rezultatul urmărit să corespundă rezultatului firesc al unei fapte care prezintă pericol social şi acel rezultat să fi fost prevăzut de făptuitor, indiferent de condiŃiile în care 1-a conceput acesta.

Va exista intenŃia directă atunci când autorul faptei a îndreptat arma asupra victimei, a armat pistoletul, a apăsat pe trăgaci şi a ucis victima prin împuşcare; a aplicat lovituri cu cuŃitul în zona inimii sau a altor organe vitale, suprimând viaŃa victimei; a smuls poşeta cu diverse valori din mâna părŃii vătămate etc.

- IntenŃia indirectă (eventuală) există atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu urmăreşte acel rezultat, săvârşeşte totuşi fapta, acceptând eventualitatea producerii lui.

Modalitatea intenŃiei indirecte este posibilă numai în cazul acŃiunilor sau inacŃiunilor care, prin felul lor sau datorită modului în care sunt efectuate, ar fi susceptibile de a produce, eventual, mai multe rezultate.

Va exista intenŃie indirectă ori de câte ori autorul omorului a aplicat victimei multiple lovituri, cu instrumente contondente, în diverse zone ale corpului, la întâmplare, inclusiv în zone vitale, pentru că, prin aplicarea unor asemenea lovituri, inclusiv în zone vitale, a acceptat posibilitatea de a provoca rezultatul letal. În asemenea cazuri, cel care urmăreşte unul dintre rezultate, dar prevede ca posibile şi celelalte rezultate, şi totuşi efectuează acŃiunea sau inacŃiunea respectivă, acceptă implicit riscul eventualei produceri a rezultatelor neurmărite.

A accepta eventualitatea producerii unui rezultat prevăzut, dar neurmărit, înseamnă deci adoptarea unei atitudini de indiferenŃă faŃă de eventualitatea

75

producerii acelui rezultat. Această atitudine constituie, în raport cu rezultatul eventual, o intenŃie indirectă.

- Alte modalităŃi ale intenŃiei. În teoria dreptului penal se cunosc şi alte modalităŃi ale intenŃiei, după cum urmează:

- intenŃia simplă, când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui, şi intenŃia calificată, când făptuitorul urmăreşte producerea rezultatului în vederea realizării unui scop prevăzut în norma incriminatoare (de exemplu, la infracŃiunea de furt, este necesar să se dovedească faptul că luarea fără drept a bunului de la proprietar, posesor sau detentor, s-a realizat în scopul însuşirii pe nedrept);

intenŃia iniŃială, când infractorul a prevăzut rezultatul chiar în momentul săvârşirii faptei;

- intenŃia supravenită, când infractorul, în timpul executării faptei, are reprezentarea unui alt rezultat decât cel prevăzut iniŃial şi se hotărăşte să-l realizeze şi pe acesta (de exemplu, hoŃul care, fiind surprins, ucide);

intenŃia spontană, când fapta a urmat imediat momentului luării hotărârii (hoŃul, aflat într-o locuinŃă, se hotărăşte să fure un obiect şi imediat execută această hotărâre);

- intenŃia premeditată, când infractorul ia hotărârea de a săvârşi infracŃiunea înainte de începerea executării, reflectând, pregătind şi luând o serie de măsuri ca fapta să aibă rezultatul urmărit;

- intenŃie unică, atunci când infractorul a hotărât săvârşirea unei singure fapte;

- intenŃie complexă, când infractorul a hotărât să comită mai multe fapte sau a urmărit producerea mai multor rezultate.

b) Culpa şi modalităŃile sale. Există culpă, ca formă a vinovăŃiei, atunci când făptuitorul, săvârşind o faptă care prezintă pericol social, a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale, dar nu a urmărit şi nu a acceptat eventualitatea producerii lui, însă a acŃionat socotind fără temei că acel rezultat nu se va produce, sau n-a prevăzut rezultatul, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

Din definiŃie rezultă că vinovăŃia sub forma culpei prezintă şi ea două modalităŃi: culpa cu prevedere (uşurinŃă) şi culpa simplă (greşeala).

- Culpa cu prevedere (uşurinŃa). Există culpa cu prevedere (uşurinŃa) atunci când infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu urmăreşte producerea lui şi crede, fără temei, că acest rezultat nu se va produce.

Pentru existenŃa vinovăŃiei sub forma culpei, în modalitatea culpei cu prevedere (uşurinŃă), trebuie să fie îndeplinite următoarele condiŃii:

– făptuitorul să fi prevăzut rezultatul faptei sale, să fi avut realmente reprezentarea rezultatului. Există, prin urmare, sub raportul condiŃiei privitoare la prevederea efectivă, o asemănare între vinovăŃie sub forma intenŃiei şi vinovăŃie sub forma culpei (modalitatea uşurinŃei);

76

– făptuitorul să nu fi urmărit producerea rezultatului prevăzut. Din acest punct de vedere, modalitatea culpă cu prevedere (uşurinŃă) se aseamănă cu modalitatea intenŃiei indirecte, fiindcă în ambele situaŃii făptuitorul prevede rezultatul, dar nu urmăreşte producerea lui. Deosebirea rezultă însă din atitudinea de conştiinŃă diferită pe care făptuitorul o are faŃă de rezultatul prevăzut;

– făptuitorul să fi socotit fără temei că acel rezultat nu se va produce. Aşadar, făptuitorul, deşi a prevăzut că acŃiunea sau inacŃiunea sa este de natură să producă alt rezultat decât cel urmărit de el, totuşi a socotit că, faŃă de împrejurările în care se efectuează acŃiunea sau inacŃiunea sa, acel rezultat nu se va produce. Această apreciere a fost însă greşită, fiindcă rezultatul s-a produs, ceea ce dovedeşte că ea nu a fost sprijinită pe temeiuri serioase, că ea a fost făcută cu uşurinŃă.

Ceea ce deosebeşte, deci, culpa cu prevedere (uşurinŃă) de intenŃia indirectă este că, în primul caz, făptuitorul a crezut în mod greşit că rezultatul nu se va produce, pe când în a doua situaŃie, făptuitorul şi-a dat seama că producerea rezultatului e posibilă şi a acceptat riscul producerii lui. De exemplu, un şofer, conducând cu viteză excesivă printr-un oraş cu circulaŃie intensă, îşi dă seama că ar putea provoca un accident, dar, bazându-se pe performanŃele autoturismului şi pe aptitudinile sale de conducător, socoteşte că nu se va produce un asemenea accident, însă, cu toate acestea, accidentul s-a produs (în acest caz, fapta săvârşită este infracŃiunea de vătămare gravă din culpă cu prevedere sau uşurinŃă).

- Culpa simplă (greşeala). Există culpă simplă atunci când făptuitorul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deşi el trebuia şi putea să-l prevadă.

Pentru existenŃa vinovăŃiei în modalitatea de culpă simplă (greşeală) trebuie să fie îndeplinite următoarele condiŃii:

– făptuitorul nu a prevăzut rezultatul faptei sale. Cu alte cuvinte, cel care a efectuat acŃiunea sau inacŃiunea, datorită căreia s-a produs rezultatul, nu a avut deloc reprezentarea acelui rezultat;

– făptuitorul trebuia şi putea să prevadă rezultatul care s-a produs. Neprevederea rezultatului apare, deci, ca o greşeală, ca o nejustificată lipsă de previziune;

– rezultatul să fi fost previzibil, în sensul că orice om normal şi atent ar fi trebuit să-l prevadă.

Posibilitatea de prevedere se verifică în raport cu felul activităŃii în cadrul căreia s-a produs fapta din culpă şi în raport cu persoana celui care a comis-o.

În cazul în care făptuitorul nu numai că nu a prevăzut, dar nici nu putea să prevadă producerea rezultatului, nu există culpă şi, deci, nici vinovăŃie, ci ne găsim în faŃa unui caz fortuit.

77

- Alte modalităŃi ale culpei. În teoria dreptului penal sunt cunoscute şi alte modalităŃi ale culpei, după cum urmează:

– în raport de cauza care a determinat atitudinea culpabilă se face deosebire între: imprudenŃă sau nesocotinŃă (comportare nechibzuită), nebăgare de scamă (neatenŃie), neglijenŃă (comportare fără grija necesară), nepricepere (lipsa cunoştinŃelor necesare efectuării activităŃii), nedibăcie (lipsa aptitudinilor sau deprinderilor necesare);

– în raport cu natura comportării, în cadrul căreia s-a manifestat, se face distincŃia între culpa in agendo şi culpa in omitendo, după cum aceasta s-a manifestat în cadrul unei acŃiuni sau al unei omisiuni.

c) IntenŃia depăşită (praeterintenŃia). Este o formă mixtă, care reuneşte atât intenŃia, cât şi culpa. Aceasta există atunci când făptuitorul săvârşeşte cu intenŃie o faptă prevăzută de legea penală, dar se produce un rezultat mai grav sau un rezultat suplimentar faŃă de acela prevăzut şi urmărit, astfel încât intenŃia iniŃială a făptuitorului a fost depăşită (exemplu, persoana care loveşte o altă persoană, iar aceasta, pierzându-şi echilibrul, cade şi, izbindu-se cu capul de pardoseala de ciment, încetează din viaŃă).

Aşadar, în această situaŃie, făptuitorul, urmărind producerea unui anumit rezultat, săvârşeşte o faptă ce constituie elementul material al unei infracŃiuni (primum delictum), însă produce un rezultat mai grav sau suplimentar, specific unei infracŃiuni mai grave, sau o variantă mai gravă a aceleiaşi infracŃiuni (majus delictum). În asemenea cazuri, în legislaŃia penală, activităŃile de acest fel sunt incriminate fie ca infracŃiuni de sine stătătoare (exemplu, vătămarea corporală gravă – art.182 C.pen., lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte – art.183 C.pen.), fie ca variante agravante ale unor infracŃiuni în al căror conŃinut complex s-au prevăzut şi aceste situaŃii (exemplu, violul care a avut ca urmare moartea victimei – art.197 alin.3 C.pen.).

În toate aceste cazuri, acŃiunea iniŃială (primum delictum) este săvârşită cu intenŃie, iar rezultatul, mai grav şi suplimentar, care depăşeşte intenŃia făptuitorului şi conduce la o infracŃiune mai gravă, este săvârşit din culpă.

2.3. Cea de a treia trăsătură esenŃială a infracŃiunii – faptă prevăzută de

legea penală O faptă care prezintă pericol social, chiar dacă a fost săvârşită cu

vinovăŃie, nu poate fi considerată şi calificată ca infracŃiune decât dacă este prevăzută şi sancŃionată de lege.

O faptă se consideră ca fiind prevăzută de legea penală atunci când o dispoziŃie din Codul penal ori dintr-o lege penală specială sau dintr-o lege generală cu dispoziŃii penale incriminează o anumită faptă ca infracŃiune, prevăzând condiŃiile în care această faptă este considerată infracŃiune.

78

Fapta prevăzută de legea penală nu este prin ea însăşi infracŃiune, ci poate fi considerată ca atare dacă se constată că sunt îndeplinite şi celelalte două trăsături esenŃiale ale infracŃiunii (pericol social şi vinovăŃie).

Incriminarea nu trebuie confundată deci cu prevederea faptei de către legea penală, după cum fapta prevăzută de legea penală nu este identică cu noŃiunea de faptă penală.

Incriminarea este acea operaŃiune prin care o anumită faptă, în anumite condiŃii, poate fi considerată ca faptă penală, respectiv ca infracŃiune.

Aşadar, fapta prevăzută de legea penală nu este infracŃiune şi nu poate fi sancŃionată cu pedeapsă decât atunci când ea a fost săvârşită cu vinovăŃie şi nu există vreo situaŃie în care legea exclude pericolul social al faptei.

Prevederea în lege a faptei, ca trăsătură esenŃială a infracŃiunii, decurge din principiul legalităŃii incriminării.

NoŃiunea de infracŃiune şi cea de faptă prevăzută de legea penală nu sunt, însă, identice. Orice infracŃiune trebuie să fie o faptă prevăzută de legea penală, dar nu orice faptă prevăzută de legea penală constituie infracŃiune. Pentru a fi infracŃiune, fapta prevăzută de legea penală trebuie să întrunească şi celelalte două trăsături esenŃiale: să prezinte pericol social şi să fie săvârşită cu vinovăŃie.

3. DefiniŃia infracŃiunii în legislaŃia şi doctrina altor state europene Trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii sunt tratate diferit în legislaŃia altor

state. Astfel, în doctrina italiană, germană, spaniolă sau elveŃiană, infracŃiunea, în concepŃia majorităŃii autorilor, este definită ca o faptă tipică, antijuridică, săvârşită cu vinovăŃie1.

Există şi opinii potrivit cărora infracŃiunea are patru trăsături esenŃiale. Autorii acestei opinii, adaugă la trăsăturile tipicităŃii, antijuridicităŃii şi vinovăŃiei, o trăsătură suplimentară, şi anume aceea ca fapta să fie pedepsibilă2.

Prima trăsătură, denumită tipicitate, desemnează, în concepŃia acestor autori, corespondenŃa dintre trăsăturile faptei concrete şi modelul abstract din norma de incriminare3. Doctrina majoritară, care recunoaşte tipicitatea, ca trăsătură generală a infracŃiunii, explică faptul că noŃiunea de tipicitate se referă atât la elementele obiective, cât şi la cele subiective din conŃinutul juridic şi constitutiv al normei de incriminare4.

Antijuridicitatea este explicată ca fiind acea trăsătură care rezidă în caracteristica faptei de a contraveni ordinii juridice. Aşadar, pentru ca o faptă 1 C. Fiore, Diritto penale. Parte generale, p. 117 şi urm.; G. Quintero Olivares, Manual de derecho penal. Parte general, p. 245 şi urm. 2 F. Munoz Conde, M. Garcia Aran, Derecho penal. Parte general, p. 223. 3 C. Fiore, op. cit., p. 158. 4 Ibidem.

79

tipică să fie infracŃiune, ea trebuie să întrunească şi această trăsătură de a contraveni ordinii juridice.

Referitor la vinovăŃie, toŃi autorii reŃin această trăsătură, ca fiind obligatorie, pentru existenŃa infracŃiunii.

SecŃiunea a II-a

Termenii infracŃiunii 1. NoŃiune Prin termenii infracŃiunii înŃelegem anumiŃi factori, anumite entităŃi, fără

de care nu s-ar putea concepe, în abstract, noŃiunea de infracŃiune şi fără de care nu ar fi posibilă, în concret, existenŃa infracŃiunii.

Astfel, nu se poate concepe o infracŃiune fără o valoare socială care să fie vătămată ori periclitată prin săvârşirea faptei care constituie infracŃiune; nu este posibilă o infracŃiune fără o persoană care să o săvârşească (infractor) şi aproape întotdeauna fără o altă persoană (fizică sau juridică), care să fie vătămată sau ameninŃată în interesele sale. De asemenea, nu ne putem imagina săvârşirea unei infracŃiuni fără un loc unde s-a comis şi fără un timp în care aceasta a fost săvârşită.

Trebuie reŃinut că toŃi aceşti factori sau termeni sunt preexistenŃi infracŃiunii, adică ei nu intră în conŃinutul juridic şi constitutiv al acesteia.

Există, însă, unii autori care pun semnul egalităŃii între termenii infracŃiunii şi elementele care alcătuiesc conŃinutul infracŃiunii, ceea ce considerăm că este o eroare.

Există, însă, situaŃii în care anumite condiŃii referitoare la unul sau altul din termenii infracŃiunii să reprezinte o cerinŃă pentru existenŃa acesteia. În asemenea cazuri, acele condiŃii, iar nu termenul la care se referă, vor constitui un element al conŃinutului infracŃiunii. Aşa, de exemplu, la infracŃiunea de delapidare, una dintre condiŃiile prevăzute expres de textul incriminator pentru existenŃa subiectului activ este ca autorul să aibă calitatea de gestionar ori de administrator al bunurilor sau valorilor care constituie obiectul material al infracŃiunii. Dacă aceste condiŃii nu sunt îndeplinite, fapta nu va putea fi încadrată juridic în infracŃiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 Cod penal.

Termenii infracŃiunii sunt: 1) Obiectul infracŃiunii; 2) SubiecŃii infracŃiunii; 3) Locul infracŃiunii; 4) Timpul infracŃiunii.

2. Obiectul infracŃiunii În doctrină, obiectul infracŃiunii este tratat sub două aspecte: ca obiect

juridic şi ca obiect material.

80

a) Obiectul juridic. Incriminarea oricărei fapte care prezintă pericol social reprezintă un mijloc de apărare şi protecŃie contra acelei fapte şi o măsură de ocrotire corespunzătoare pentru societate. Ocrotirea are ca obiect valorile sociale a căror existenŃă ar putea fi vătămată sau primejduită prin comiterea faptelor antisociale.

Prin urmare, la elaborarea oricărei norme de incriminare se au întotdeauna în vedere o valoare socială care se ocroteşte, precum şi urmarea (răul) împotriva căreia se creează acea ocrotire. În fiecare dispoziŃie incriminatoare identificăm o îmbinare a celor două noŃiuni, îmbinare care oglindeşte sintetic ideea de justiŃie penală.

Nu există, aşadar, o faptă care să fi fost incriminată ca atare, fără ca această incriminare să nu privească o realitate, respectiv o valoare preexistentă care necesită ocrotire şi care este expusă unor acŃiuni ori inacŃiuni vătămătoare ori periculoase.

Se consideră, deci, ca obiect juridic al infracŃiunii (sau obiect al protecŃiunii penale) valorile sociale pe care normele penale de incriminare le ocrotesc. Aceste valori sociale nu se formează şi nu există în neant, ci în jurul unor realităŃi şi ele se obiectivează în anumite interese.

În toate faptele incriminate vom găsi întotdeauna un interes ocrotit în general, pe care norma incriminatoare îl protejează indirect, şi un interes ocrotit în special, pe care norma incriminatoare îl ocroteşte în mod direct.

Interesul general aparŃine societăŃii şi se numeşte ordinea publică; ocrotirea lui este inerentă fiecărei dispoziŃii incriminatoare şi pentru acest motiv normele de drept penal sunt considerate a fi de ordine publică. Din cauza prezenŃei sale în conceptul tuturor infracŃiunilor, acest interes general al ordinei publice este un factor comun şi nu comportă comentarii. Dimpotrivă, valoarea special ocrotită, prin fiecare normă incriminatoare, prezintă o deosebită importanŃă, această valoare constituind obiectul juridic al infracŃiunii şi, deci, unul din termenii infracŃiunii.

Sunt infracŃiuni la care găsim protejate mai multe valori sociale. În asemenea situaŃii, se consideră ca fiind obiectul juridic principal al infracŃiunii valoarea socială preponderentă, iar cealaltă valoare, ca obiect juridic secundar al infracŃiunii.

b) Obiectul juridic generic şi obiectul juridic specific (special). Prin obiectul juridic generic sau de grup se înŃelege obiectul juridic comun unui grup de infracŃiuni, cum ar fi persoana umană, proprietatea etc.

Prin obiectul juridic specific se înŃelege obiectul juridic propriu-zis al infracŃiunii, specific fiecărei infracŃiuni în parte.

Între obiectul juridic generic sau de grup şi obiectul juridic specific există un raport de subordonare, în sensul că obiectul juridic special reprezintă o parte din obiectul generic. Astfel, toate infracŃiunile contra patrimoniului au ca

81

obiect juridic generic valoarea socială care este proprietatea; fiecare din infracŃiunile ce compun acest grup are ca obiect specific apărarea proprietăŃii (infracŃiunea de furt, înşelăciune, delapidare etc.).

DistincŃia între obiectul juridic generic şi obiectul juridic specific se bazează pe ierarhia sistemului de valori existent în cadrul societăŃii. Acest criteriu se află şi la baza sistematizării, pe capitole şi grupe de infracŃiuni, a părŃii speciale a Codului penal.

Astfel, de exemplu, infracŃiunile contra persoanei, cuprinse în Titlul II al părŃii speciale a Codului nostru penal, au fost împărŃite în mai multe grupe, în funcŃie de atributele esenŃiale ale persoanei, care reprezintă tot atâtea valori sociale ocrotite penal: viaŃa, integritatea corporală şi sănătatea, libertatea, demnitatea, libertatea şi moralitatea vieŃii sexuale.

c) Obiectul material. Sunt fapte prevăzute de legea penală a căror săvârşire este îndreptată asupra unui lucru (bun, persoană etc.). În asemenea cazuri, autorul acŃionează fizic asupra unui bun sau a unei persoane, fizice sau juridice, iar prin asemenea acŃiuni, persoana sau bunul suferă o vătămare ori un prejudiciu sau este expus unui pericol.

Obiectul, bunul, valoarea sau persoana asupra căreia este îndreptată acŃiunea autorului (subiectului activ) constituie obiect material al infracŃiunii.

Se înŃelege, deci, prin obiect material al unei infracŃiuni lucrul material (obiect, produs, bun material, bani, act scris, animal etc.) sau persoana fizică asupra căreia este îndreptată acŃiunea subiectului activ şi care, în urma acelei acŃiuni, suferă o vătămare ori un prejudiciu sau care este expusă unui anumit pericol.

În general, au obiect material infracŃiunile de acŃiune (comisive); sunt însă cazuri când şi infracŃiunile de inacŃiune (omisive) pot avea obiect material (exemplu, nepredarea unui bun găsit – art.216 şi 230 C. pen.).

Din cele arătate reiese deci că, în timp ce obiectul juridic există la orice infracŃiune, obiectul material nu există la orice infracŃiune, ci numai la acelea la care valoarea socială ocrotită şi asupra căreia se acŃionează se exprimă într-o entitate materială.

Obiectul material al infracŃiunii nu trebuie să fie confundat cu instru-mentele (mijloacele) materiale care au servit la săvârşirea infracŃiunii. Astfel, arma cu care a fost ucisă victima, instalaŃia cu ajutorul căreia au fost confec-Ńionate bancnotele false sunt mijloace, iar nu obiect material al infracŃiunii.

Uneori, însă, mijlocul de săvârşire poate fi în acelaşi timp şi obiect material al infracŃiunii (de exemplu, portul ilegal de uniformă sau de decoraŃii). Alteori, ceea ce este obiect material pentru o infracŃiune poate deveni, ulterior, mijloc de săvârşire pentru o altă infracŃiune (de exemplu, înscrisul falsificat este obiect material în infracŃiunea de fals şi poate deveni instrument pentru săvârşirea unei infracŃiuni de înşelăciune în convenŃii).

82

Nu trebuie confundat obiectul material al infracŃiunii cu urmele lăsate de aceasta sau cu corpurile delicte (de exemplu, arma cu care a fost ucisă victima este corp delict, şi nu obiect material al infracŃiunii de omor).

Pot exista cazuri în care obiectul material poate fi chiar produsul infracŃiunii (exemplu: moneda falsificată).

Trebuie reŃinut, în concluzie, că obiectul material al infracŃiunii reprezintă unul din termenii infracŃiunii, iar nu un element al acesteia, fiindcă este preexistent infracŃiunii şi nu intră în alcătuirea conŃinutului acesteia.

Există, uneori, dispoziŃii incriminatorii, care pretind o calitate, o anumită stare a obiectului material. În asemenea cazuri, calitatea sau starea obiectului, iar nu obiectul în sine, constituie o cerinŃă pentru existenŃa infracŃiunii. Astfel, la infracŃiunea de abuz de încredere, trebuie să se dovedească faptul că bunul însuşit, care este obiectul material al infracŃiunii, era deŃinut cu un anumit titlu de cel care, ulterior, şi-l însuşeşte. Această stare, a unui asemenea bun, va reprezenta o cerinŃă, fără îndeplinirea căreia nu va putea exista acea infracŃiune.

3. SubiecŃii infracŃiunii SubiecŃii de drept penal se împart în titulari şi destinatari. – Titulari sunt: societatea, în raport cu valoarea socială generală ocrotită

(ordinea publică), şi persoanele fizice sau juridice al căror interes este special ocrotit (interes ce exprimă valoarea socială în concret ocrotită şi care constituie obiectul juridic al infracŃiunii).

– Destinatari sunt: toŃi membrii societăŃii cărora legea penală li se adresează.

Aşa cum arătam la începutul acestui capitol, săvârşirea unei infracŃiuni nu se poate concepe fără un făptuitor, adică fără ca unul dintre destinatarii legii penale să fi încălcat această lege şi, aproape întotdeauna, fără ca o persoană să fi suferit o vătămare ori un prejudiciu ori să fi fost expusă unui pericol din cauza infracŃiunii.

SubiecŃii infracŃiunii sunt, deci, destinatarul care nu a respectat norma incriminatoare şi titularii interesului ocrotit, faŃă de care s-a comis infracŃiunea.

a) Subiectul activ. Se numeşte subiect activ al infracŃiunii cel care a săvârşit infracŃiunea, deci infractorul.

Subiect activ poate fi o persoană fizică ori, potrivit ultimelor modificări intervenite în Codul penal, o persoană juridică.

Subiectul activ – persoană fizică CondiŃiile subiectului activ. În actuala reglementare, aceste condiŃii nu

sunt expres definite într-un anumit text din Codul penal. Ele se desprind, însă,

83

cu uşurinŃă din economia textelor art. 17, art. 46, art. 48, art. 50 şi art. 99 din Codul penal.

CondiŃiile generale pe care trebuie să le îndeplinească autorul infracŃiunii sunt următoarele: vârsta; responsabilitatea; libertatea de voinŃă şi acŃiune.

Persoana fizică trebuie să aibă o anumită vârstă. În actuala reglementare, minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu

răspunde penal (art. 99 C.pen.). Aşadar, până la împlinirea vârstei de 14 ani, există o prezumŃie absolută că minorul nu are discernământ, respectiv că acesta nu are dezvoltarea psiho-fizică necesară pentru a înŃelege şi conştientiza actele şi faptele săvârşite şi consecinŃele acestora, ori nu este întotdeauna deplin stăpân pe aceste acte şi fapte.

Minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal, numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ (art. 99 alin. 2 C. pen.). Legiuitorul a avut în vedere că simplul fapt al împlinirii vârstei de 14 ani nu este întotdeauna suficient pentru a se concluziona, în mod cert, că minorul a dobândit discernământul necesar. Aşa se explică faptul că, pentru minorul între 14 şi 16 ani, s-a menŃinut o prezumŃie relativă a lipsei de discernământ. Această prezumŃie poate fi răsturnată dacă se face dovada că, la data săvârşirii faptei, minorul a avut discernământ. Sub acest aspect, în mod justificat s-a explicat în doctrină că, întrucât prin discernământ se înŃelege capacitatea persoanei de a-şi manifesta conştient voinŃa, în raport cu o anumită faptă concretă1, nu este de ajuns să se constate că minorul îndeplineşte condiŃia de a avea vârsta între 14 şi 16 ani, ci este obligatoriu să se dovedească faptul că minorul a avut discernământ în raport cu fapta concretă săvârşită.

Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal (art. 99 alin. 3 C. pen.). Prin această dispoziŃie, legiuitorul român a prezumat că, la împlinirea vârstei de 16 ani, minorul are capacitate penală. Evident, însă, că această prezumŃie poate fi înlăturată dacă se face dovada iresponsabilităŃii autorului faptei (întotdeauna printr-o expertiză medico-legală psihiatrică).

Referitor la vârsta minimă la care o persoană fizică poate fi subiect activ, aceasta diferă de la legislaŃie la legislaŃie.

Responsabilitatea În doctrina penală, responsabilitatea este definită ca aptitudinea persoanei

de a-şi da seama de acŃiunile şi inacŃiunile comise, de semnificaŃia socială a acestora şi de a-şi putea controla şi dirija, conştient, voinŃa, în raport cu acŃiunile sau inacŃiunile săvârşite2.

Această condiŃie, a responsabilităŃii subiectului activ, rezultă, pe cale de interpretare, din dispoziŃiile art. 48 Cod penal care, definind iresponsabilitatea, ca

1 Vintilă Dongoroz, Drept penal, Partea generală, 1939, p.407. 2 George Antoniu, „Revista Română de Drept” nr.8/1969, p.80.

84

o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, prevede că se află în această stare făptuitorul care, fie din cauza alienaŃiei mintale, fie din alte cauze, nu putea să-şi dea seama de acŃiunile sau inacŃiunile sale ori nu putea fi stăpân pe ele.

Din economia acestui text, rezultă, aşadar, că responsabilitatea are două componente:

-un factor intelectiv, care presupune capacitatea subiectului activ de a înŃelege semnificaŃia acŃiunilor sau inacŃiunilor săvârşite şi a urmărilor acestora;

- un factor volitiv, care presupune capacitatea aceluiaşi subiect activ de a fi stăpân pe acŃiunile sau inacŃiunile sale, în sensul de a le determina, controla şi dirija în mod conştient.

Aceşti doi factori trebuie îndepliniŃi în mod cumulativ. Dacă lipseşte unul dintre aceştia, se constată iresponsabilitatea subiectului activ, ceea ce înseamnă că lipseşte vinovăŃia.

Libertatea de voinŃă şi acŃiune Această condiŃie înseamnă capacitatea subiectului activ de a decide şi

acŃiona, în mod liber, cu privire la săvârşirea faptei, potrivit propriei sale voinŃe. Această condiŃie se deduce, pe cale de interpretare, din textul art. 46 al actualului Cod penal, care prevede că atunci când fapta prevăzută de legea penală este săvârşită din cauza unei constrângeri fizice, căreia făptuitorul nu i-a putut rezista, ori din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin ameninŃare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod, fapta nu mai este imputabilă făptuitorului, întrucât este săvârşită fără vinovăŃie.

CondiŃiile speciale ale subiectului activ În doctrina de specialitate1, sunt evidenŃiate şi alte condiŃii pe care trebuie

să le întrunească subiectul activ în cazul săvârşirii anumitor infracŃiuni. Aceste condiŃii speciale se referă la anumite calităŃi pe care trebuie să le aibă subiectul activ al anumitor infracŃiuni, cum ar fi:

– gestionar sau administrator, în cazul infracŃiunii de delapidare (art. 2151

C. pen.); – funcŃionar, în cazul infracŃiunii de luare de mită (art. 254 C. pen.), de

abuz sau neglijenŃă în serviciu (art. 246, 247, 248 şi 249 C. pen.); – cetăŃean român, în cazul infracŃiunii de trădare (art. 155, 156 C. pen.); – angajat al căilor ferate, în cazul infracŃiunilor prevăzute de art. 273 şi

274 C.pen. InfracŃiunile săvârşite de două sau mai multe persoane se numesc infracŃiuni colective sau cu subiecŃi activi plurali (bigamie, joc de noroc etc.). Unele din aceste infracŃiuni se mai numesc şi bilaterale.

Persoana juridică, ca subiect activ al infracŃiunii Potrivit modificării intervenite în Codul penal, prin art. 191, persoanele

juridice, cu excepŃia statului, autorităŃilor publice şi a instituŃiilor publice, care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, răspund penal pentru infracŃiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacă fapta a fost săvârşită cu forma

1 Costică Bulai, Drept penal, p. 155.

85

de vinovăŃie prevăzută de legea penală. În alin. 2 al aceluiaşi text, se prevede că răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săvârşirea aceleiaşi infracŃiuni.

Referitor la recunoaşterea calităŃii de subiect activ al infracŃiunii unei persoane juridice, au existat şi există controverse. Unii autori, care resping teza introducerii în legea penală a subiectului activ-persoană juridică, invocă aşa-numita teorie a ficŃiunii, potrivit căreia persoanele juridice nu pot fi subiecŃi activi ai infracŃiunii, pentru că ele nu au o existenŃă proprie, ci sunt o creaŃie a legii şi, respectiv, o ficŃiune a legii. Acest argument se întemeiază pe principiul societas delinquere non potest, care afirmă că societăŃile nu pot săvârşi infracŃiuni1.

În sprijinul acestei teze, se invocă următoarele considerente: - orice persoană juridică nu are o voinŃă şi o inteligenŃă proprie,

întrucât ea acŃionează numai aşa cum hotărăsc şi dispun cei care alcătuiesc conducerea intereselor acesteia; de aceea, numai aceste persoane, care alcătuiesc conducerea, trebuie să răspundă penal, în calitate de subiecŃi activi, atunci când faptele lor constituie infracŃiuni;

- a accepta o întreagă colectivitate, ca subiect activ al infracŃiunii, a-i atrage răspunderea penală şi a o pedepsi înseamnă a accepta ca autori ai faptei penale pe acei membri ai colectivităŃii care sunt nevinovaŃi, întrucât ei nu au fost consultaŃi şi nici nu au participat la luarea acelei hotărâri sau decizii;

- persoanei juridice nu i se pot aplica pedepsele prevăzute de lege pentru persoanele fizice, iar atunci când ar exista o asemenea posibilitate, pedeapsa nu ar avea nici o eficacitate, pentru că persoana juridică nu ar simŃi efectele acestei pedepse.

AlŃi autori, reprezentanŃi ai doctrinei penale moderne, susŃin contrariul, bazându-se pe teoria realităŃii cu privire la persoanele juridice. Potrivit acestei teorii, persoana juridică nu este o ficŃiune, ci o realitate care are voinŃă şi conştiinŃă proprie. Considerentele avute în vedere de susŃinătorii acestei teze sunt următoarele:

- persoanele juridice nu sunt ficŃiuni, ci realităŃi juridice, care se manifestă în diverse moduri în societate, ele putând săvârşi chiar şi infracŃiuni. Răspunderea lor în calitate de subiect activ trebuie să intervină pentru actele care reflectă voinŃa consimŃită de toŃi membrii colectivităŃii, care sunt puse în executare potrivit hotărârii acestora;

- în cazul persoanei juridice există pedepse specifice persoanelor juridice: dizolvarea, suspendarea întregii activităŃi sau a unei părŃi din aceasta, interzicerea de a participa la anumite activităŃi ori achiziŃii publice etc.

1 Traian Pop, Dreptul penal comparat, Partea generală, vol.II, Cluj, 1928, p.272.

86

Totodată, se argumentează că împotriva unor asemenea persoane juridice pot fi dispuse şi măsuri de siguranŃă, cum ar fi expulzarea de pe teritoriul naŃional, interdicŃia de a avea sediul în anumite localităŃi1;

- pedepsele specifice aplicate persoanelor juridice au eficienŃă, pentru că ele sunt în măsură să determine o schimbare de comportament a întregii colectivităŃi care formează persoana juridică, în sensul de a se abŃine de la săvârşirea de infracŃiuni şi de a respecta legea penală.

Aceste ultime considerente, precum şi necesitatea de aliniere a legislaŃiei noastre penale la legislaŃia penală a statelor din Uniunea Europeană au determinat legiuitorul român să introducă în Codul penal persoana juridică, ca subiect activ al infracŃiunii.

Din economia textului art. 191, rezultă că persoana juridică va fi subiect activ al infracŃiunii atunci când se va dovedi că infracŃiunea a fost săvârşită în următoarele condiŃii: în realizarea activităŃilor care alcătuiesc obiectul ei de activitate, în interesul ori în numele persoanei juridice; când fapta a fost săvârşită cu forma de vinovăŃie prevăzută de legea penală.

Introducerea acestei noi instituŃii în Codul nostru penal face obiectul multor lucrări de specialitate în care se tratează vasta problematică pe care o ridică antrenarea răspunderii penale a persoanei juridice2.

b) Subiectul pasiv. Se numeşte subiect pasiv al infracŃiunii sau persoană vătămată, acea persoană fizică sau juridică, titulară a valorii sociale împotriva căreia s-a îndreptat acŃiunea sau inacŃiunea autorului şi asupra căreia s-a răsfrânt nemijlocit urmarea imediată, constând într-un prejudiciu sau vătămare materială ori morală sau într-o stare de pericol.

În doctrina dreptului penal, autorii fac diferite clasificări ale subiecŃilor pasivi ai infracŃiunii. Cele mai importante sunt următoarele:

Subiect pasiv general sau mediat în toate infracŃiunile este societatea, reprezentată prin stat, ca titular al valorilor sociale agresate, prejudiciate ori periclitate, şi care sunt ocrotite prin incriminarea fiecărei fapte.

Subiect pasiv special sau imediat al infracŃiunii este titularul valorii special ocrotite prin norme incriminatoare. Acest titular poate fi o persoană sau o colectivitate, după cum valoarea ocrotită de norma penală priveşte un bun individual sau colectiv.

Persoana poate fi: o persoană fizică sau juridică. Colectivitatea poate fi: amorfă (de exemplu, publicul care asistă la un

spectacol, călătorii într-un mijloc de transport în comun etc.) sau constituită (comună, oraş etc.). 1 Alexandru Boroi, Gheorghe Nistoreanu, Drept penal, Partea generală, EdiŃia a IV-a, p. 107. 2 Fl. Streteanu, Radu ChiriŃă, Răspunderea penală a persoanei juridice, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2002.

87

c) Subiectul pasiv principal şi subiectul pasiv secundar. Sunt infracŃiuni în care găsim ocrotite mai multe valori sociale, dintre care una este ocrotită în principal, iar cealaltă în secundar. În asemenea cazuri, alături de subiectul pasiv principal (sau primar) vom avea şi un subiect pasiv special subsidiar (sau secundar). Astfel, de exemplu, infracŃiunea de denunŃare calomnioasă (art.259 C. pen.) are ca subiect pasiv principal statul, ca titular al valorii sociale care este buna înfăptuire a justiŃiei, iar ca subiect pasiv secundar sau adiacent, persoana fizică victimă a denunŃului calomnios.

d) Uneori, legea cere ca subiectul pasiv special principal sau subsidiar să aibă o anumită calitate sau să se afle într-o anumită stare (exemplu, funcŃionar, la infracŃiunea de ultraj). În astfel de cazuri, această calitate sau stare, iar nu subiectul pasiv constituie un element al infracŃiunii.

Nu trebuie să se confunde subiecŃii pasivi cu persoanele vătămate prin infracŃiune.

Există infracŃiuni la care subiectul pasiv este chiar persoana vătămată (în cazul infracŃiunilor de furt, lovire sau vătămare corporală, viol etc.). La alte infracŃiuni, însă, cum sunt cele denumite formale ori de pericol, subiectul pasiv principal este întotdeauna statul, în calitate de titular şi de apărător al valorii sociale lezate sau puse în pericol (de exemplu, la infracŃiunea de mărturie mincinoasă incriminată, pentru a apăra valoarea socială pe care o reprezintă buna înfăptuire a justiŃiei, sau la infracŃiunea de ultraj, incriminată, pentru a apăra valoarea socială care este autoritatea statală a funcŃionarului public etc.).

SubiecŃii pasivi ai infracŃiunii sau persoana vătămată sunt aceia care au suferit urmarea vătămătoare sau primejdioasă a acŃiunii sau inacŃiunii incriminate. Subiectul pasiv al infracŃiunii este aproape întotdeauna şi persoana vătămată prin infracŃiune; există însă cazuri când o persoană poate fi subiect pasiv al infracŃiunii, fără să fie şi persoană vătămată şi invers. Astfel, în cazul infracŃiunii de omor, subiectul pasiv al infracŃiunii este cel care şi-a pierdut viaŃa (victima), iar persoana vătămată sunt soŃia şi copiii celui ucis.

4. Locul infracŃiunii Orice activitate umană care se traduce printr-o manifestare externă, prin

însăşi această exteriorizare, se plasează în spaŃiu şi se desfăşoară în timp. InfracŃiunea concretă manifestându-se printr-o activitate umană

exteriorizată, firesc şi inevitabil ea îşi are un loc în spaŃiu şi o durată în timp. De aceea, în raport cu orice infracŃiune se pune problema de a determina unde şi când a fost comisă.

Referitor la criteriile care servesc la determinarea locului infracŃiunii ne-am ocupat de ele în Partea introductivă, aşa că trimitem la cele expuse acolo.

Doctrina, ca şi legislaŃia noastră, a adoptat criteriul ubicuităŃii în ceea ce priveşte determinarea locului infracŃiunii (art.143 C.pen.).

Locul unde s-a săvârşit infracŃiunea este un termen al infracŃiunii. De acest termen depind: alegerea legii penale ce trebuie să fie aplicată (lex loci) şi fixarea competenŃei teritoriale a organelor judiciare (ratione loci).

88

Ca termen al infracŃiunii, locul nu influenŃează asupra existenŃei infracŃiunii, trăsăturile esenŃiale şi conŃinutul acesteia putându-se realiza în orice loc unde s-a săvârşit fapta. Uneori, însă, legea condiŃionează fie existenŃa, fie gravitatea infracŃiunii de natura locului unde s-a comis infracŃiunea. De exemplu, pentru existenŃa infracŃiunilor de calomnie (art.206 C. pen.) este necesar ca fapta să fie săvârşită „în public” (art.206 C. pen.). În alte cazuri, săvârşirea faptei într-un anumit loc constituie element circumstanŃial în conŃinutul calificat al anumitor infracŃiuni. Astfel, de exemplu, furtul este calificat atunci când este săvârşit într-un loc public sau în vreun mijloc de transport în comun (art.209 alin.l lit.c şi d C.pen.).

În toate aceste cazuri, natura locului, iar nu locul în sine, constituie o condiŃie pentru existenŃa sau calificarea infracŃiunii.

5. Timpul infracŃiunii În măsura în care o activitate se desfăşoară în spaŃiu, în aceeaşi măsură se

desfăşoară şi în timp. Durata infracŃiunii începe din momentul în care a început executarea acŃiunii sau inacŃiunii subiectului activ şi ia sfârşit în momentul în care au încetat acŃiunea sau inacŃiunea ori urmările vătămătoare sau periculoase ale acestora.

Timpul infracŃiunii este şi el un termen ai infracŃiunii, de care depind anumite consecinŃe, şi anume:

a) determinarea legii ce trebuie aplicată în caz de succesiune a legilor în timp; b) stabilirea discernământului infractorului, starea lui psihofizică în mo-

mentul săvârşirii infracŃiunii; c) determinarea datei de la care încep să curgă termenele de prescripŃie a

răspunderii penale, a prescripŃiei executării pedepsei şi a termenului pentru introducerea plângerii prealabile etc.;

d) aplicarea legilor de amnistie şi graŃiere; e) determinarea stării de recidivă. Uneori, legea condiŃionează existenŃa infracŃiunii de anumite împrejurări

care caracterizează sau delimitează timpul (de exemplu, pentru existenŃa infrac-Ńiunii prevăzute de art. 156 C.pen. se cere ca aceasta să fie comisă „în timp de război”).

Alteori, gravitatea faptei depinde de anumite împrejurări care caracterizează natura sau durata intervalului de timp. De exemplu, furtul este calificat atunci când este săvârşit în timpul nopŃii (art.209 lit.e).

În aceste cazuri, împrejurarea ce caracterizează sau delimitează intervalul de timp, iar nu timpul în sine, constituie o condiŃie în conŃinutul incriminării sau o circumstanŃă modificatoare a acesteia.

89

Capitolul II Structura infracŃiunii

l. ConŃinutul juridic al infracŃiunii În Capitolul I am definit infracŃiunea ca fiind o faptă ce prezintă pericol

social, săvârşită cu vinovăŃie şi prevăzută de legea penală. Nu trebuie uitat, însă, niciodată că această definiŃie relevă, cum este firesc, trăsăturile generale ale oricărei infracŃiuni, ca primă instituŃie fundamentală a dreptului penal.

Textul de lege care incriminează o anumită faptă stabileşte însă pentru fiecare infracŃiune în parte conŃinutul (abstract) al acesteia. Acest conŃinut poartă, în doctrină, denumirea de conŃinut juridic al infracŃiunii şi este format din totalitatea elementelor care, potrivit legii, îi atribuie unei fapte caracter penal. Aşadar, elementele esenŃiale, denumite constitutive, ale fiecărei infracŃiuni, în particular, nu trebuie să fie confundate cu trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii, ca instituŃie fundamentală a dreptului penal.

Trăsăturile esenŃiale sunt calităŃi, însuşiri, care caracterizează infracŃiunea în genere şi, deci, orice infracŃiune aparte; ele nu intră în conŃinutul diferitelor fapte care constituie infracŃiuni, însă îşi găsesc reflectarea în acest conŃinut şi reflectă caracterul lui penal; dimpotrivă, elementele constitutive intră ca părŃi componente în conŃinutul fiecărei infracŃiuni privite în special şi particula-rizează astfel fapta prevăzută de legea penală.

Atunci când unei fapte prevăzute de legea penală îi lipseşte o trăsătură esenŃială, ea pierde caracterul penal şi nu poate constitui o infracŃiune; dimpotrivă, când faptei îi lipseşte un element constitutiv al unei anumite infracŃiuni, acea faptă poate constitui, eventual, o altă infracŃiune, păstrând astfel caracterul penal (exemplu, în loc de omor, ucidere din culpă; în loc de tîlhărie, furt; în loc de ultraj, insultă; în loc de furt sau delapidare, abuz de încredere etc.).

1.1. SituaŃia premisă Este o condiŃie prealabilă pentru existenŃa infrac-Ńiunii şi constă în

preexistenŃa unei realităŃi (situaŃie, stare, calitate, raport etc.) pe care trebuie să se întemeieze săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.

În doctrină se susŃine şi se argumentează că situaŃia premisă este o condiŃie extrinsecă, preexistentă, care, spre deosebire de alte asemenea condiŃii (cerinŃele esenŃiale referitoare la obiectul material, la calitatea subiectului, la

90

elementul material), nu face parte din conŃinutul constitutiv, ci dintr-un conŃinut mai larg, respectiv conŃinutul juridic1.

SituaŃia premisă nu este prevăzută de lege la toate infracŃiunile, ci numai la acele fapte la care legiuitorul a prevăzut în mod expres sau în mod implicit că existenŃa acelei fapte, ca infracŃiune, depinde de o anumită realitate preexistentă. Trebuie reŃinut, însă, că la acele infracŃiuni la care înainte de enumerarea elementelor care alcătuiesc conŃinutul constitutiv, legiuitorul prevede mai întâi condiŃia unei anumite realităŃi preexistente, lipsa acesteia determină concluzia inexistenŃei elementelor constitutive ale conŃinutului juridic al respectivei infracŃiuni. Aşa, de exemplu, în cazul infracŃiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen., pentru existenŃa acesteia legiuitorul a prevăzut următoarea situaŃie premisă: bunul care face obiectul uneia dintre acŃiunile enumerate, ca reprezentând modalităŃi normative de realizare a elementului material al laturii obiective, trebuie să fie deŃinut cu orice titlu (adică în baza unui act sau contract civil de depozit, de comodat etc.). La infracŃiunea de provocare ilegală a avortului (art. 185 C. pen.), situaŃia prevăzută constă în preexistenŃa sarcinii femeii care îşi întrerupe ilegal ori i se întrerupe ilegal cursul acesteia.

SituaŃia premisă trebuie să fie cunoscută de către autorul faptei, pentru că ea reprezintă o anumită realitate indispensabilă pentru existenŃa acelei infracŃiuni, iar recunoaşterea ei înlătură caracterul penal al faptei, potrivit prevederilor art. 51 C.pen. referitoare la eroarea de fapt.

În doctrină s-a constatat2, iar jurisprudenŃa a confirmat prin soluŃiile pronunŃate că, atunci când autorul unei asemenea fapte are o reprezentare greşită asupra existenŃei situaŃiei premisă, el săvârşeşte doar o faptă putativă şi, deci, nu încalcă acel text de lege incriminator.

Desigur, în asemenea cazuri, fapta respectivă poate întruni elementele constitutive ale altei infracŃiuni (de exemplu, în cazul când autorul a exercitat manopere avortive asupra corpului femeii care era însărcinată şi ca urmare a acestora suferă leziuni grave care prin complicaŃii cauzează decesul acesteia, se va reŃine infracŃiunea de ucidere din culpă).

Trebuie arătat că, în doctrină, unii autori nu tratează situaŃia premisă, ci exonerează asemenea realităŃi preexistente de care depind aceste infracŃiuni ca fiind condiŃii prealabile implicite din conŃinutul infracŃiunii. Or, asemenea realităŃi preexistente conŃinutului constitutiv al infracŃiunii şi faŃă de care acea infracŃiune nu există nu pot fi condiŃii prealabile implicite în conŃinutul acelei infracŃiuni, pentru că ceea ce este prealabil nu intră în conŃinut. 1 Dragoş Bărcănescu, ConŃinutul infracŃiunii şi principiul legalităŃii, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005, p. 82. 2 C. Bulai, Manual de drept penal, Parte generală, p. 268, p. 404 (cu referire la fapta putativă şi eroarea în sens invers).

91

1.2. ConŃinutul constitutiv Acest conŃinut este, după cum s-a arătat mai sus, o componentă a

conŃinutului juridic şi constă din acele condiŃii prevăzute de lege ca fiind necesar să fie realizate de făptuitor pentru existenŃa infracŃiunii.

Aceste condiŃii pot fi clasificate în funcŃie de diferite criterii. MenŃionăm în cele ce urmează pe cele mai importante:

a) CondiŃii intrinseci. Sunt acele condiŃii care privesc substanŃa activităŃii incriminate, ca manifestare fizică (latură obiectivă), precum şi ca manifestare psihică (latura subiectivă). Toate aceste condiŃii sunt denumite intrinseci, întrucât, prin realizarea lor, se săvârşeşte infracŃiunea.

b) CondiŃii extrinseci. Pe lângă condiŃiile ce privesc substanŃa fizică şi psihică a infracŃiunii, este posibil ca în conŃinutul incriminării să găsim şi unele condiŃii care se referă la stări, situaŃii sau împrejurări existente anterior săvârşirii infracŃiunii. La asemenea condiŃii preexistente (privind locul, timpul, subiecŃii infracŃiunii) ne-am referit în capitolul privind „Termenii infracŃiunii”.

c) CondiŃii esenŃiale şi accidentale. În general, faptele antisociale sunt prevăzute de legea penală în forma lor tipică (omor, furt, fals etc.). Uneori, însă, legea penală prevede şi anumite variante ale infracŃiunilor tipice, adăugând la conŃinutul de bază al infracŃiunii tip una sau mai multe condiŃii care formează astfel alte variante ale formei tipice, de bază.

CondiŃiile de bază care alcătuiesc conŃinutul infracŃiunii tipice, fie intrin-seci, fie extrinseci, se numesc condiŃii esenŃiale sau constitutive, fiindcă fără ele nu poate să existe infracŃiunea; lipsa uneia din aceste condiŃii este suficientă pentru ca să nu ne mai găsim în faŃa unei infracŃiuni.

CondiŃiile care sunt adăugate pentru a crea o variantă se numesc condiŃii accidentale sau circumstanŃiale, pentru că ele pot interveni întâmplător şi de ele nu depinde existenŃa infracŃiunii.

De regulă, variantele formei tipice, de bază sunt forme agravante ale aceleiaşi infracŃiuni, pentru că includ condiŃii şi împrejurări care sporesc gradul de pericol social şi, bineînŃeles, au un tratament sancŃionator mai sever (de exemplu, furtul care a produs consecinŃe deosebit de grave, prevăzut de art. 209 C.pen.).

d) CondiŃii obiective şi condiŃii subiective. Primele se raportează la latura materială a infracŃiunii, secundele la latura subiectivă.

e) CondiŃii reale şi personale. CondiŃiile care privesc fapta în sine se numesc şi reale, iar cele care privesc persoana (fie subiectul activ, fie subiectul pasiv) se numesc personale.

f) CondiŃii generice şi specifice. Sunt generice acele condiŃii care figurează în conŃinutul oricărei infracŃiuni; fără ele nu se poate concepe o infracŃiune. Sunt specifice acele condiŃii pe care le întâlnim numai în conŃinutul

92

incriminării uneia sau unor anumite infracŃiuni. Aceste condiŃii particulare fiecărei infracŃiuni formează conŃinutul specific.

2. ConŃinutul constitutiv al infracŃiunii ConŃinutul constitutiv, la orice infracŃiune, este alcătuit dintr-o latură

obiectivă şi o latură subiectivă. 2.1. Latura obiectivă Latura obiectivă cuprinde un element material singur sau însoŃit de

anumite cerinŃe esenŃiale, unele intrinseci, altele extrinseci; o urmare imediată (un rezultat, constând dintr-o vătămare, un prejudiciu material sau moral sau dintr-o stare de pericol) şi o legătură de cauzalitate între urmarea imediată şi elementul material.

a) Elementul material constă dintr-o acŃiune (comisiune) sau dintr-o inacŃiune (omisiune). Poate consta şi din două sau mai multe acŃiuni alternative, cumulative, ori dintr-o acŃiune sau inacŃiune alternative.

În concreto, elementul material constă într-o activitate fizică (actus reus), adică o consumare sau o înfrânare de energie fizică ce a produs o modificare în lumea externă. De exemplu, în cazul furtului, elementul material prevăzut de art. 208 C. pen. constă într-o acŃiune de luare a unui bun din posesia sau detenŃia altuia, ceea ce presupune două subacŃiuni: acŃiunea de deposedare a victimei de acel bun şi acŃiunea de împosedare cu acel bun a infractorului.

În abstracto, activitatea fizică, ce constituie elementul material al fiecărei infracŃiuni, este aceea pe care o prevede fiecare text incriminator, în descrierea infracŃiunii.

Textul incriminator desemnează activitatea fizică, fie printr-un cuvânt (de exemplu, însuşeşte, distruge, falsifică, loveşte, ucide), fie printr-o expresie (de exemplu, face afirmaŃii mincinoase). Cuvântul sau expresia care ne indică activitatea fizică ce constituie elementul material al laturii obiective a oricărei infracŃiuni poartă denumirea, în doctrină, de verbum regens.

Fiecare activitate fizică prin care se realizează elementul material conŃine în ea o notă caracteristică, ce o deosebeşte de alte activităŃi, adică o anumită atitudine fizică specifică acelei activităŃi şi denumită acŃiune tipică.

Elementului material i se mai spune şi element extern sau fizic; în limbajul practic i se mai spune şi act material.

SubstanŃă. Activitatea fizică, ce constituie elementul material al laturii obiective, poate consta fie dintr-un singur act, fie din mai multe acŃiuni şi fiecare acŃiune din mai multe acte. Aceste activităŃi, denumite complexe, necesită de cele mai multe ori o desfăşurare în timp, care parcurge o serie de

93

momente. Drumul pe care îl parcurge această desfăşurare poartă denumirea de iter criminis.

Realizare. Activitatea care constituie elementul material se poate realiza în mai multe moduri, şi anume: prin cuvinte, de exemplu, injurii, calomnii, mărturie mincinoasă etc.; prin scris, de exemplu, denunŃarea calomnioasă prin scris, falsul în înscrisuri etc.; prin acte materiale, de exemplu, însuşire, lovire, distrugere etc.

ModalităŃi. Din punct de vedere dinamic, activitatea care constituie elementul material se poate realiza printr-o atitudine pozitivă – acŃiune (comisiune) sau printr-o atitudine negativă – inacŃiune (omisiune).

În atitudinea pozitivă, individul foloseşte energia lui fizică pentru a realiza rezultatul dăunător; în atitudinea negativă, dimpotrivă, individul Ńine inertă energia sa fizică şi lasă ca alte energii să creeze acelaşi rezultat păgubitor.

În genere, infracŃiunile comisive se săvârşesc printr-o atitudine pozitivă, adică prin comisiune, iar cele omisive printr-o atitudine negativă, deci prin omisiune.

Sunt însă infracŃiuni comisive care se pot săvârşi prin omisiune şi invers, infracŃiuni omisive care se pot săvârşi prin comisiune.

Unii autori numesc infracŃiuni comisive sau omisive pure pe acelea care nu se pot comite decât, respectiv, prin comisiune sau omisiune; se numesc, din contră, infracŃiuni comisive sau omisive mixte acelea care se pot realiza şi prin comisiune şi prin omisiune.

AlŃi autori folosesc, pentru situaŃiile mixte, expresia de: infracŃiune comisivă prin omisiune, de omisiune prin omisiune şi infracŃiune comisivă prin comisiune.

Activitatea care constituie elementul material poate fi realizată exclusiv şi nemijlocit prin energia omului. Este posibil, însă, ca activitatea să fie realizată cu ajutorul mediat al unei alte energii, animată sau neanimată, dar activată de infractor sau lăsată de acesta să-şi urmeze cursul, deşi el avea îndatorirea să-i opună rezistenŃă.

În toate aceste cazuri, activitatea care constituie elementul obiectiv în acŃiunea ei tipică aparŃine infractorului, fiindcă energiile străine nu au fost decât simple mijloace de care infractorul s-a servit sau a profitat.

Elementul material este însoŃit, la unele infracŃiuni, de una sau mai multe cerinŃe esenŃiale care se pot referi: la mijloacele de realizare a acŃiunii care constituie acest element, la locul sau timpul realizării, la natura sau la anumite particularităŃi ale obiectului material etc., toate încercând să acopere multitu-dinea şi complexitatea situaŃiilor care pot apărea în realitatea faptică şi care imprimă o notă specifică acŃiunii sau inacŃiunii ce constituie elementul material.

La infracŃiunile care au variante agravante sau calificate, cerinŃele devin, de cele mai multe ori, cauze de agravare sau calificare.

94

b) Urmarea imediată este rezultatul pe care trebuie să-l producă acŃiunea sau inacŃiunea prin care s-a realizat elementul material.

Urmarea, din punct de vedere fizic, este o modificare pe care activitatea materială a produs-o în lumea externă.

Urmarea imediată (rezultatul) poate consta fie într-o vătămare materială (un rău fizic cauzat prin săvârşirea acŃiunii sau inacŃiunii), fie într-un prejudiciu material sau moral, fie într-o stare de pericol, acestea constituind atingeri aduse valorii sociale apărate de legea penală.

InfracŃiunile la care urmarea constă dintr-o vătămare se numesc infracŃiuni materiale sau de rezultat (furtul, înşelăciunea, delapidarea, lovirea, omorul, distrugerea etc.). La aceste infracŃiuni, vătămarea ce constituie urmarea imediată este întotdeauna indicată, într-o formă explicită sau implicită, în norma incriminatoare.

InfracŃiunile la care urmarea imediată constă într-o stare de pericol se numesc infracŃiuni formale sau de pericol. În astfel de cazuri nu este nevoie să se prevadă în conŃinutul incriminării această stare, fiindcă aceasta se subînŃelege.

Urmarea imediată (rezultatul) are existenŃă juridică independentă de consecinŃele subsecvente ale infracŃiunii; de existenŃa urmării imediate depinde existenŃa laturii obiective a infracŃiunii, întrucât, dacă lipseşte urmarea imediată, lipseşte un element al laturii obiective, în timp ce consecinŃele subsecvente (grave sau deosebit de grave) pot fi doar cauze de agravare a aceleiaşi infracŃiuni (de exemplu, furt, înşelăciune sau delapidare cu consecinŃe deosebit de grave).

Urmarea imediată care constă într-o vătămare nu trebuie confundată cu paguba (dauna civilă) care ar putea deriva din comiterea infracŃiunii.

c) Legătura de cauzalitate. Pentru a se realiza latura obiectivă a infracŃiunii este necesar ca între activitatea materială (acŃiune, inacŃiune) ce constituie elementul obiectiv şi urmarea imediată (rezultat sau stare de pericol) să existe o legătură de la cauză la efect, adică un raport de cauzalitate (nexum causal).

Deşi acest element (cel de-al treilea) al laturii obiective nu este prevăzut în mod expres în legea penală, el este un element constitutiv în conŃinutul oricărei infracŃiuni.

Într-adevăr, o acŃiune sau inacŃiune ilicită şi o urmare socialmente periculoasă, chiar dacă ele corespund perfect modelului descris de lege, nu pot constitui elemente ale infracŃiunii decât în măsura în care acŃiunea sau inacŃiunea săvârşită constituie cauza vătămării sau a stării de pericol produse, cu alte cuvinte, dacă această urmare reprezintă efectul celei dintâi.

95

Prin cauză se înŃelege energia sau energiile care au condus la realizarea unei modificări oarecare în lumea exterioară, iar prin efect, urmările care au decurs din modificarea produsă.

Fapta conştientă a omului are valoare cauzală nu numai când ia forma acŃiunii, dar şi când îmbracă forma inacŃiunii, când prin conduita sa conştientă omul se abŃine de la o acŃiune la care este obligat, lăsând libere alte energii care provoacă rezultatul.

Prin antecedenŃă cauzală (genetică) se înŃelege orice manifestare, orice activitate care a intervenit în procesul dinamic datorită căruia s-a produs o urmare.

Uneori, această antecedenŃă poate fi simplă, fiind alcătuită dintr-o singură manifestare; în acest caz, legătura de cauzalitate este uşor de stabilit. De exemplu: A descarcă un foc de armă şi îl ucide pe B; antecedenŃa cauzală este descărcarea armei, iar urmarea este moartea victimei; aşadar, acŃiunea prin care s-a realizat elementul material al laturii obiective este cea de descărcare a armei şi ea reprezintă, în mod evident, cauza, iar moartea victimei reprezintă rezul-tatul acestei acŃiuni, între cele două existând un raport direct, de la cauză la efect.

Există cazuri când antecedenŃa cauzală este mult mai complexă, fiind alcătuită dintr-o serie de acŃiuni ori inacŃiuni, datorate unor energii fizice diferite. De exemplu: A conduce autoturismul pe străzile oraşului, cu viteză excesivă şi, drept urmare, intră în coliziune cu alt autoturism, care era condus de B cu viteză legală, dar conducătorul acestuia se afla sub influenŃa băuturilor alcoolice. Urmare a coliziunii, suferă leziuni corporale două persoane, aflate în autoturismul condus de B, iar o altă persoană din autoturismul condus de A decedează. Chemată de urgenŃă, maşina Salvării ajunge cu întârziere, iar în timp ce îi transporta pe cei doi răniŃi, şoferul Salvării, grăbindu-se, intră pe o stradă cu sens interzis şi maşina este izbită de un alt autovehicul, care avea defecŃiuni la sistemul de frânare. În urma puternicului impact, unuia dintre cei doi răniŃi i se agravează starea iniŃială, iar la Serviciul de UrgenŃă al spitalului, medicul chirurg intervine cu întârziere şi rănitul moare.

Într-o asemenea speŃă, apar mai multe cauze, care ar fi putut produce rezultatul şi, deci, avem o antecedenŃă cauzală complexă. Problema de a determina şi stabili, în mod cert, care au fost acŃiunile sau inacŃiunile ce reprezintă cauzele sau care a fost acŃiunea ori inacŃiunea ce constituie cauza rezultatului este una deosebit de delicată şi uneori dificilă.

Pentru soluŃionarea acestei probleme, o primă operaŃie este cea de diferenŃiere a cauzelor care au produs rezultatul de condiŃiile care au înlesnit ori favorizat producerea acestui rezultat, adică de acele împrejurări adjuvante.

a) Clasificarea condiŃiilor. În doctrină, întâlnim o multitudine de clasificări ale acestora. Dintre acestea, amintim:

96

-condiŃii cauzale sau decisive ori principale; condiŃii favorizatoare sau contributive ori secundare; primele sunt cele care produc rezultatul, iar celelalte ajută doar la producerea acestuia;

- condiŃii calificate şi condiŃii ocazionale: primele nu pot lipsi, fiindcă ele produc rezultatul, celelalte, dimpotrivă, pot lipsi;

- condiŃii directe şi condiŃii indirecte; primele acŃionează cu tendinŃa de a produce prin ele însele rezultatul, celelalte pot înlesni producerea rezultatului;

- condiŃii imediate şi condiŃii mediate: primele sunt în legătură nemijlocită cu rezultatul (de exemplu, înjunghierea unei persoane); celelalte înlesnesc sau favorizează producerea acelui rezultat (de exemplu, acŃiunea celui care nu dă ajutor unui rănit care, din această cauză, decedează);

- condiŃii simultane, care intervin deodată în procesul dinamic (de exemplu, A, B şi C lovesc în acelaşi moment pe D). În caz de condiŃii simultane, avem, deci, un fascicol cauzal sau un concurs cauzal;

- condiŃii succesive, care intervin, rând pe rând, în procesul dinamic, caz în care avem o serie cauzală sau un lanŃ cauzal;

- condiŃii preexistente, concomitente şi survenite, adică anterioare, simultane sau posterioare activităŃii fizice care constituie elementul material (obiectiv) al infracŃiunii.

b) Teorii cu privire la legătura de cauzalitate. Una dintre cele mai controversate probleme în doctrina dreptului penal este aceea cu privire la stabilirea acelor criterii cu ajutorul cărora să se poată determina, în antecedenŃa urmării socialmente periculoase, acele condiŃii care pot fi considerate drept cauză a acesteia.

În jurul acestei probleme s-au formulat mai multe teorii, care pot fi grupate în trei categorii:

Teoriile moniste, care susŃin că numai una dintre condiŃii trebuie să fie socotită cauză, toate celelalte rămân simple condiŃii ale rezultatului.

Teoriile pluraliste, care admit fie că o parte din condiŃii pot fi socotite drept cauze ale rezultatului celelalte rămânând simple condiŃii, fie că toate condiŃiile trebuie să fie socotite cauze ale rezultatului.

Teoria complexă, care se bazează pe unitatea indisolubilă dintre latura fizică şi latura psihică a activităŃii ilicite.

Fiecare din aceste teorii prezintă mai multe variante. Ne vom opri numai asupra acelor teorii care au avut sau au o anumită

audienŃă în doctrină ori în practica judiciară. Teorii moniste. Prezintă mai multe variante:

Teoria cauzei preponderente, potrivit căreia trebuie considerată drept cauză a rezultatului acea condiŃie care a contribuit cel mai mult la producerea rezultatului.

97

Teoria cauzei eficiente, potrivit căreia trebuie considerată drept cauză acea condiŃie care a creat (declanşat) procesul genetic, propulsând celelalte energii angrenate în acest proces.

Teoria cauzei terminale (sau cauzei proxime), după care este socotită cauză acea condiŃie ce a precedat nemijlocit rezultatul

Teoria cauzei adecvate (tipice). Potrivit acestei teorii, este socotită drept cauză acea condiŃie care, conform experienŃei comune, este proprie (adecvată) rezultatului produs. Se porneşte în această teorie de la constatarea că orice activitate, în mod firesc, normal, conduce la un anumit rezultat şi, în consecinŃă, orice rezultat are o cauză firească.

Teoria cauzei necesare. Potrivit acestei teorii, trebuie să fie considerată cauză numai acea condiŃie care a determinat în mod necesar acel rezultat. Dacă determinarea este întâmplătoare, energia respectivă n-ar putea fi considerată, potrivit acestei teorii, drept cauză.

Principala critică adusă acestor teorii este că, pe de o parte, ele limitează răspunderea penală la o singură cauză, iar pe de altă parte, conduc la aprecieri arbitrare în stabilirea cauzei unice.

Teorii pluraliste. Prezintă, de asemenea, mai multe variante: În prima variantă se grupează acele teorii care consideră că o parte din

condiŃii constituie cauze, iar o parte, simple condiŃii. În general, se folosesc aceleaşi criterii ca în cazul teoriilor moniste, cu

deosebirea că, în loc ca aceste criterii să se aplice la o singură condiŃie, se aplică, cumulativ, la două sau mai multe condiŃii, socotindu-le drept cauze preponderente, eficiente, adecvate etc.

Dacă în cadrul acestor teorii se lărgeşte mai mult conceptul de cauză, aplicarea în practică se loveşte de aceleaşi dificultăŃi, fiindcă ele conduc la aprecieri arbitrare, aceeaşi condiŃie putând fi socotită de unii ca având valoarea unei cauze, iar de alŃii ca având valoarea unor simple condiŃii.

Teoriile pluraliste propriu-zise prezintă două subvariante: – Teoria însumării condiŃiilor, după care toate condiŃiile (toate

antecedentele genetice) laolaltă alcătuiesc cauza. Deci, cauza rezultatului este una singură, dar această cauză unică este alcătuită din toate condiŃiile. Această teorie a fost criticată pentru faptul că, prin însumarea tuturor condiŃiilor, se dă valoare cauzală şi acelora care nu au această calitate.

– Teoria echivalenŃei condiŃiilor, potrivit căreia sunt considerate drept cauze ale rezultatului produs toate condiŃiile care l-au precedat, dacă fără ele rezultatul nu s-ar fi produs. Prin urmare, din moment ce o condiŃie poate fi legată de un rezultat, trebuie considerat că acea condiŃie constituie una din cauzele rezultatului. Toate condiŃiile, deci, care au o legătură cu rezultatul, vor fi socotite cauze şi sunt, în consecinŃă, echivalente cu cauzele, de unde şi denumirea de teoria echivalenŃei.

98

Pentru ca o condiŃie să fie însă echivalată drept cauză, trebuie ca ea să fi contribuit la producerea rezultatului, adică să fi fost o condiŃie sine qua non a acestui rezultat, adică, fără intervenŃia acelei condiŃii rezultatul să nu se fi putut produce aşa cum s-a produs. Din acest motiv, teoriei echivalenŃei i se mai spune şi teoria condiŃiei sine qua non.

Verificarea, dacă o condiŃie a fost sau nu cauzală, se face prin procedeul eliminării, şi anume: să presupunem că în antecedenŃa genetică a unui rezultat găsim cinci condiŃii: A, B, C, D şi E; pentru a şti care din aceste condiŃii au contribuit la producerea rezultatului, le verificăm pe rând şi le eliminăm pe rând, pe toate, cu excepŃia acelora sau aceleia fără de care rezultatul nu s-ar fi produs.

Astfel, se va elimina condiŃia A, ca şi cum nici nu ar fi existat, şi apoi se va examina dacă fără această condiŃie, adică numai cu condiŃiile B, C, D şi E, rezultatul s-ar fi produs: dacă se constată că rezultatul s-ar fi produs în aceleaşi proporŃii şi fără condiŃia A, atunci se va constata că această condiŃie nu era necesară (sine qua non) pentru producerea rezultatului şi, deci, nu o vom considera cauză şi o vom elimina din lanŃul cauzal. Dacă, dimpotrivă, constatăm că fără condiŃia A rezultatul nu s-ar fi produs aşa cum s-a produs, atunci înseamnă că această condiŃie (A) era necesară, ca o condiŃie sine qua non, deci ca şi o cauză a rezultatului. În acelaşi mod se vor verifica şi condiŃiile B, C, D şi E. CondiŃiile care se vor dovedi că au fost sine quibus non pentru rezultat vor fi toate considerate drept cauză. Celelalte condiŃii, care nu au fost necesare producerii rezultatului, neavând nici o legătură cu acesta, vor fi eliminate din antecedenŃa cauzală.

Această teorie se bucură de o mare audienŃă, fiind îmbrăŃişată de o mare parte a doctrinei şi practicii. Ea nu este însă scutită de critici, mai ales pentru faptul că pune pe acelaşi plan toate condiŃiile necesare, fără a se Ńine cont de contribuŃia diferită a acestora la producerea rezultatului, lărgindu-se astfel considerabil şi adeseori nejustificat sfera persoanelor care pot fi trase la răspundere penală.

Teoria complexă a fost dezvoltată pe larg în doctrina din Ńara noastră, îndeosebi în lucrările prof. Vintilă Dongoroz. Potrivit acesteia, examinarea conŃinutului constitutiv al infracŃiunii, pe cele două laturi, obiectivă şi subiectivă, este determinată numai de raŃiuni de ordin didactic, între acestea existând, în realitate, o legătură de interdependenŃă.

Spre deosebire de celelalte elemente ale laturii obiective, care, aşa cum arătam, din raŃiuni de ordin didactic, pot fi examinate şi separat, legătura de cauzalitate impune atât analiza aspectului fizic, cât şi pe aceea a aspectului psihic, ea neputând fi examinată exclusiv în cadrul unei laturi sau alteia a infracŃiunii.

99

În cadrul legăturii cauzale în infracŃiune, cauza este totdeauna fapta unei persoane (acŃiune sau inacŃiune) care constituie elementul material, iar efectul este urmarea imediată prevăzută de lege. De aceea, legătura de cauzalitate cu relevanŃă penală apare totdeauna ca un raport între activitatea voluntară infracŃională şi rezultatul socialmente periculos al acestei activităŃi.

În cercetarea complexă a legăturii cauzale, atât sub aspectul manifestării exterioare, cât şi sub acela al proceselor psihice, importantă este în această concepŃie stabilirea legăturii de cauzalitate, iar nu stabilirea vinovăŃiei persoanei respective pentru producerea rezultatului, această operaŃiune urmând a se face ulterior.

Ceea ce deosebeşte această teorie de teoria condiŃiei sine qua non este încercarea de a se face o diferenŃă, în antecedenŃa cauzală, între contribuŃiile care constă în producerea nemijlocită a rezultatului, considerate contribuŃii esenŃiale sau cauzal necesare, şi cele care constă în favorizarea producerii rezultatului, considerate contribuŃii înlesnitoare sau operativ necesare.

Dacă în antecedenŃa rezultatului nu există decât o singură contribuŃie umană, aceasta nu poate fi decât cauzal necesară, iar verificarea caracterului necesar se face prin procesul de eliminare pe care l-am amintit.

Dacă au fost identificate mai multe contribuŃii, trebuie să se stabilească rolul fiecăreia în producerea rezultatului, determinându-se care dintre ele sunt contribuŃii esenŃiale sau cauzal necesare şi care sunt contribuŃii înşelătoare sau operativ necesare.

c) Ruperea legăturii de cauzalitate. În cazul pluralităŃii contribuŃiilor, trebuie să se constate, aşa cum arătam, legătura dintre ele, lanŃul lor neîntrerupt.

Legătura de cauzalitate poate fi însă ruptă prin intervenŃia unui nou lanŃ cauzal, fără conexiune cu primul.

Legătura de cauzalitate se consideră prin urmare frântă când intervenŃia unei alte acŃiuni sau a unei alte surse ori energii, independente, a produs rezultatul. De exemplu, A îl agresează pe B, acesta speriat fuge şi traversează neatent strada, fără să observe că venea un vehicul cu mare viteză; este trântit la pământ şi rănit; transportat la domiciliu, se constată că rănile sunt grave, dar viaŃa lui nu este în pericol; consumând alimente alterate, B se intoxică grav şi după 5 ore moare.

Se observă că în antecedenŃa cauzală de mai sus a rezultatului letal (moartea lui B) avem două lanŃuri (serii) de condiŃii, dar legătura de cauzalitate s-a rupt, încât numai ultima din aceste serii rămâne legată de rezultatul letal. Apare evident că primei serii de condiŃii nu li se poate atribui decât rezultatul pe care l-au produs: loviri şi vătămări. Dacă s-ar stabili, însă, că intoxicarea nu ar fi fost mortală dacă B nu ar fi fost foarte slăbit din cauza pierderii de sânge suferite în urma accidentului de automobil, atunci legătura de cauzalitate nu mai este frântă, fiindcă noua serie de condiŃii nu era aptă, prin ea însăşi, să

100

producă rezultatul, ci a căpătat această aptitudine numai datorită primei serii de condiŃii.

d) Concluzie. Pentru existenŃa laturii obiective a oricărei infracŃiuni, este, prin urmare, necesar ca între elementul material (acŃiune sau inacŃiune) şi urmarea imediată să existe o legătură de cauzalitate.

În raport cu precizările făcute anterior cu privire la urmare, stabilirea legăturii de cauzalitate este necesară în toate cazurile în care legea cere producerea unui anumit rezultat. Cu alte cuvinte, stabilirea legăturii de cauzalitate trebuie să se facă în cazul infracŃiunilor materiale.

În cazul infracŃiunilor formale, în care urmarea constă dintr-o stare de pericol ce rezultă din însăşi săvârşirea actului material, legătura de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea acŃiunii desfăşurate de făptuitor (ex re).

2.2. Latura subiectivă Latura subiectivă cuprinde acele condiŃii referitoare la atitudinea psihică

a făptuitorului faŃă de acŃiunea sau inacŃiunea care constituie elementul material al infracŃiunii, faŃă de urmarea imediată şi faŃă de legătura de cauzalitate dintre acestea. Latura subiectivă se compune din elementul subiectiv la care sunt ataşate, uneori, una sau mai multe condiŃii sau cerinŃe esenŃiale.

a) Elementul subiectiv. Nu trebuie să confundăm vinovăŃia, ca trăsătură esenŃială a infracŃiunii, cu vinovăŃia ca element constitutiv al conŃinutului unei anumite infracŃiuni. Ca trăsătură esenŃială a infracŃiunii, vinovăŃia există ori de câte ori se constată una din formele şi modalităŃile vinovăŃiei, aşa cum legea o prevede (intenŃie, culpă sau praeterintenŃie).

Pentru existenŃa vinovăŃiei ca element subiectiv al infracŃiunii este necesar să se constate că elementul material al infracŃiunii respective a fost săvârşit cu vinovăŃie în forma cerută de lege pentru acea infracŃiune.

Aşadar, trebuie să înŃelegem că poate exista vinovăŃie în general, ca trăsătură esenŃială a infracŃiunii, fără să existe vinovăŃie ca element subiectiv al unei infracŃiuni anume. Astfel, dacă în cazul infracŃiunilor pentru a căror existenŃă este necesară vinovăŃia sub forma intenŃiei, dacă fapta este săvârşită din culpă nu există elementul subiectiv, deşi există vinovăŃia ca trăsătură esenŃială.

Ca element subiectiv, vinovăŃia apare sub una din formele sale, deci ca intenŃie, culpă sau praeterintenŃie, aşa cum acestea au fost descrise în Capitolul I.

În conŃinutul constitutiv al fiecărei infracŃiuni trebuie să se prevadă forma de vinovăŃie necesară pentru ca fapta să constituie infracŃiune.

CerinŃe esenŃiale În conŃinutul constitutiv al unor infracŃiuni intră, alături de elementul

subiectiv, şi anumite condiŃii şi cerinŃe esenŃiale. Acestea se referă la mobilul şi la scopul infracŃiunii. În asemenea situaŃii, pentru existenŃa laturii subiective a

101

infracŃiunii este necesar să se constate că făptuitorul a fost determinat de un anumit mobil ori că a urmărit un anumit scop prin săvârşirea faptei.

a) Mobilul. Prin mobil sau motiv se înŃelege acel impuls intern, acea dorinŃă care face să se nască în mintea făptuitorului ideea săvârşirii unei anumite activităŃi conştient orientate într-o anumită direcŃie şi în vederea satisfacerii acelei dorinŃe1.

Mobilul sau motivul infracŃiunii este denumit şi cauza internă a actului de conduită. Mobilul contribuie la luarea deciziei.

Ca mobiluri ale infracŃiunii pot fi dorinŃa de a obŃine bunuri sau avantaje, impulsuri de ură, gelozie, răzbunare etc.

În luarea rezoluŃiei infracŃionale, de regulă, identificăm un anumit mobil, care animă sau determină pe infractor să săvârşească fapta penală. Cu toate acestea, legiuitorul nu a prevăzut mobilul ca o cerinŃă esenŃială ataşată elementului subiectiv în cazul oricărei infracŃiuni. Numai în anumite cazuri, legea consideră necesară, pe lângă elementul subiectiv (intenŃia), şi existenŃa unui anumit mobil sau motiv. O astfel de cerinŃă este prevăzută, de exemplu, pentru existenŃa infracŃiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, pe temei de rasă, naŃionalitate, sex sau religie (art.247 C.pen.).

Alteori, mobilul constituie un element circumstanŃial de ordin subiectiv ce impune o altă variantă normativă a infracŃiunii tip care, de obicei, reprezintă o variantă agravantă. Astfel, omorul este calificat, printre altele, şi atunci când este săvârşit din interes material (art.175 lit.b C. pen.).

Cercetarea mobilului este însă întotdeauna importantă sub aspect criminologic, pentru a evidenŃia trăsăturile de personalitate ale făptuitorului, aspectele patologice, gradul de periculozitate a acestuia.

b) Scopul reprezintă finalitatea urmărită prin săvârşirea faptei, obiectivul propus şi reprezentat de autor.

La fel ca şi mobilul, scopul este caracteristic, în general, activităŃii voluntare şi nu face parte nici el din conŃinutul laturii subiective decât în anumite situaŃii pe care legea le prevede expres. Astfel, la unele infracŃiuni, cerinŃa esenŃială este îndeplinită atunci când făptuitorul a urmărit realizarea scopului urmărit de lege, indiferent dacă acest scop a fost atins sau nu prin săvârşirea faptei. Astfel, de exemplu, la infracŃiunea de furt, prevăzută de art. 208 C. pen., sub aspectul laturii subiective, forma de vinovăŃie este cea a unei intenŃii directe calificate, expres arătată de legiuitor prin sintagma „în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept”.

Există cazuri în care urmărirea unui scop anumit constituie un element circumstanŃial în conŃinutul calificat al unor infracŃiuni; de exemplu: săvârşirea omorului pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire,

1 C.Bulai, Drept penal, Partea generală, vol. II, Bucureşti, 1981, p.69.

102

arestarea sau executarea pedepsei sau pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea altei infracŃiuni (art. 175 lit.g şi lit.h C. pen.).

Drept pozitiv. Formele şi modalităŃile vinovăŃiei prevăzute în art. 19 C. pen. devin în mod corespunzător, în raport de fiecare faptă incriminată, formele şi modalităŃile elementului subiectiv în conŃinutul laturii subiective.

La majoritatea infracŃiunilor, acest element are forma intenŃiei. Numai la un număr restrâns de infracŃiuni, aşa cum prevăd alin. ultim şi penultim ale art. 19 C. pen., elementul subiectiv poate avea şi forma culpei.

Referitor la modalităŃile intenŃiei şi culpei, trebuie reŃinut că acestea influenŃează numai gradul de pericol social al infracŃiunii, şi nu existenŃa infracŃiunii (cu excepŃia, bineînŃeles, a cazului când pentru anumite infracŃiuni legea ar dispune altfel).

Regula generală în legislaŃia penală este că faptele prevăzute de legea penală, pentru a constitui infracŃiuni, trebuie să fie săvârşite cu intenŃie. În temeiul acestei reguli, în conŃinutul diferitelor infracŃiuni nu este prevăzută în mod explicit intenŃia ca element constitutiv, aceasta fiind subînŃeleasă în mod implicit.

În ceea ce priveşte infracŃiunile la care elementul subiectiv se manifestă sub forma intenŃiei, Codul penal dă intenŃiei indirecte acelaşi efect ca şi intenŃiei directe, cu excepŃia cazurilor în care legea condiŃionează existenŃa infracŃiunii de un anumit scop, situaŃie în care intenŃia indirectă nu este suficientă.

În consecinŃă, ori de câte ori în conŃinutul infracŃiunii nu se prevede elementul subiectiv, acesta îmbracă forma intenŃiei.

Incriminarea faptelor din culpă are caracter de excepŃie. Atunci însă când fapta constă dintr-o acŃiune săvârşită din culpă, aceasta constituie infracŃiune numai dacă în lege se prevede în mod explicit aceasta (art. l 9 alin. 2 C.pen.).

În cazul infracŃiunilor la care elementul material constă dintr-o inacŃiune, forma vinovăŃiei pot fi atât intenŃia, cât şi culpa, aceasta din urmă neputând fi exclusă decât atunci când în partea specială a Codului penal se prevede în mod expres ca fapta de inacŃiune să fie săvârşită cu ştiinŃă (de exemplu, în art. 246, 274 C.pen.) sau cu „rea-credinŃă” (în art. 305 lit. b şi c C.pen.), deci, cu alte cuvinte, când legea sancŃionează numai săvârşirea ei cu intenŃie (art. 19 alineat ultim C.pen.).

103

Capitolul III

Formele infracŃiunii 1. Fazele activităŃii infracŃionale

a) Desfăşurarea activităŃii infracŃionale. Săvârşirea infracŃiunii, ca de

altfel, a oricărui act de conduită exterioară a omului, implică din partea acestuia o activitate ce se desfăşoară, de regulă, în timp şi spaŃiu. Această activitate poate consta din una sau mai multe acŃiuni. La rândul ei, fiecare acŃiune poate fi realizată prin unul ori mai multe acte. Aşadar, săvârşirea infracŃiunii poate parcurge mai multe momente sau faze în drumul ei spre producerea rezultatului socialmente periculos.

În desfăşurarea activităŃii prin care se realizează orice infracŃiune, distingem două perioade pe care le parcurge autorul acesteia:

– o perioadă internă sau psihică, de concepŃie şi decizie; – o perioadă externă sau de executare a deciziei de a săvârşi infracŃiunea. Perioada internă cuprinde intervalul în care au loc în conştiinŃa

făptuitorului procesele psihice care caracterizează atitudinea lui psihică faŃă de săvârşirea faptei şi faŃă de urmările acesteia. În această perioadă se formează latura subiectivă a infracŃiunii.

Momentele sau fazele formării laturii subiective a infracŃiunii, caracte-ristice perioadei interne, sunt următoarele:

- conceperea activităŃii infracŃionale, adică apariŃia şi conturarea ideii de a comite fapta prevăzută de legea penală;

- deliberarea, adică compararea, în vederea deciziei, a alternativelor săvârşirii sau nesăvârşirii infracŃiunii, a avantajelor şi dezavantajelor atrase de fiecare alternativă;

- decizia sau rezoluŃia infracŃională, adică hotărârea de a săvârşi infrac-Ńiunea.

Aceste momente sau faze există în cazul infracŃiunilor săvârşite cu intenŃie, fiindcă, la toate aceste infracŃiuni, săvârşirea faptei este precedată de o perioadă internă. Având în vedere că toate aceste momente ce caracterizează perioada internă se petrec în psihicul făptuitorului, ele nu pot fi cunoscute decât în măsura în care latura subiectivă s-a manifestat în acte de conduită care Ńin de perioada externă a săvârşirii infracŃiunii.

Perioada internă precede totdeauna perioada externă, fiindcă totdeauna apare mai întâi ideea de a săvârşi fapta, urmată de luarea hotărârii de a fi săvârşită, iar în final, se trece la realizarea deciziei.

104

Raportat la factorul timp, decizia de a săvârşi fapta poate fi urmată de punerea ei în executare, la un interval mai mic ori mai mare. Indiferent, însă, dacă, după luarea deciziei, autorul a trecut imediat sau mai târziu la punerea ei în executare, perioada internă există la toate infracŃiunile intenŃionate, inclusiv la cele săvârşite spontan (impetu animo).

În cazul infracŃiunilor praeterintenŃionate sau din culpă, nu există problematica perioadei interne şi a fazelor desfăşurării activităŃii infracŃionale.

Odată cu adoptarea deciziei de a săvârşi fapta prevăzută de legea penală, perioada internă ia sfârşit şi prin aceasta se realizează integral latura subiectivă a infracŃiunii. Atitudinea psihică a făptuitorului se exprimă întotdeauna în decizia de a săvârşi fapta, ce rămâne neschimbată pe tot parcursul perioadei externe în care se realizează hotărârea infracŃională luată.

Perioada externă sau de executare cuprinde întreaga manifestare exte-rioară, adică toate acŃiunile şi actele efectuate în vederea punerii în executare a hotărârii de a săvârşi infracŃiunea. În această perioadă, desfăşurarea activităŃii infracŃionale parcurge aşa-numitul drum al infracŃiunii (iter criminis), de la prima manifestare externă în executarea rezoluŃiei infracŃionale până la produ-cerea rezultatului socialmente periculos şi până la ultima evoluŃie eventuală a acestui rezultat. Prin aceste acŃiuni şi acte se realizează latura obiectivă a infracŃiunii.

Aşa cum se arată în literatura de specialitate, spre deosebire de rezoluŃia sau hotărârea infracŃională care, odată adoptată, rămâne identică cu ea însăşi, câtă vreme nu este abandonată ori înlocuită cu altă rezoluŃie, realizarea ei, prin săvârşirea activităŃii care formează latura obiectivă a infracŃiunii, nu poate avea loc decât prin desfăşurarea în timp şi prin parcurgerea mai multor momente sau faze. Fiecare dintre aceste momente ori faze reprezintă tot atâtea stadii progresive, variabile în conŃinut în raport cu apropierea lor de momentul sau faza finală.

Sunt cunoscute ca faze ale desfăşurării activităŃii infracŃionale, în perioada externă, faza actelor preparatorii sau de pregătire, faza actelor de executare şi faza urmărilor.

Faza actelor pregătitoare este caracterizată prin săvârşirea de acte care pregătesc comiterea acŃiunii ce constituie elementul material al infracŃiunii. Este prima fază a perioadei externe, în care se trece la executarea hotărârii infracŃionale prin acte care pregătesc din punct de vedere material sau moral săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, fără să se treacă la executarea propriu-zisă a acesteia, care aparŃine fazei următoare.

Faza actelor de executare se caracterizează, la rândul ei, prin săvârşirea de acte de natură să realizeze însăşi acŃiunea care constituie elementul material al infracŃiunii. În această fază se trece deci de la pregătirea săvârşirii faptei la săvârşirea efectivă a acesteia. Executarea hotărârii de a săvârşi fapta poate

105

prezenta mai multe modalităŃi. Astfel, este posibil ca executarea faptei să fie întreruptă, în aşa fel încât nu se realizează decât o parte din acŃiunea care constituie elementul material al infracŃiunii. De asemenea, se poate ca executarea faptei să fie completă, adică să se săvârşească fapta care constituie elementul material al infracŃiunii, dar să nu se producă rezultatul cerut de lege pentru realizarea integrală a laturii obiective a respectivei infracŃiuni. În sfârşit, este posibilă realizarea întregii acŃiuni sau inacŃiuni, care reprezintă elementul material al laturii obiective, dar urmările sau rezultatul se vor produce abia ulterior, în următoarea fază, cea a urmărilor.

Faza urmărilor se caracterizează, aşa cum arată denumirea sa, prin producerea rezultatului care este necesar pentru realizarea laturii obiective a infracŃiunii. Momentul iniŃial al acestei faze este, aşa cum s-a arătat, acela al săvârşirii în întregime a faptei, urmată de producerea efectivă a urmării imediate. În unele cazuri, faza urmărilor poate dura mai mult, fie datorită prelungirii în timp a însăşi acŃiunii care duce la amplificarea urmărilor, fie din cauza amplificării ulterioare a rezultatului produs.

b) NoŃiunea de forme ale infracŃiunii şi caracterizarea acestora. Spre deosebire de latura subiectivă, care se realizează în întregime în momentul luării deciziei infracŃionale, latura obiectivă, adică săvârşirea faptei şi producerea urmărilor, se realizează în timp, pe parcursul mai multor momente sau faze.

Datorită acestei deosebiri, în practică, se pot ivi situaŃii în care latura subiectivă este realizată în întregime, în timp ce latura obiectivă este realizată în parte, din cauză că executarea faptei a fost întreruptă sau, deşi a fost în realizată în întregime, din diferite cauze, nu s-a ajuns la producerea urmării necesare pentru existenŃa infracŃiunii, ori, dimpotrivă, rezultatul produs a suferit o amplificare deosebită.

Asemenea realităŃi au creat necesitatea incriminării şi sancŃionării şi a acestor faze, ce reprezintă forme atipice ale faptelor prevăzute de legea penală. S-a admis în unanimitate că astfel de forme atipice ale faptelor deja incriminate pot fi şi ele incriminate şi sancŃionate din aceleaşi raŃiuni pentru care sunt incriminate şi sancŃionate faptele în forma lor tipică.

Aceste forme ale infracŃiunii, clasificarea lor, condiŃiile în care formele atipice ale infracŃiunii pot fi incriminate şi sancŃionate alături de formele tipice au făcut obiectul de studiu al ştiinŃei dreptului penal.

Prin forme ale infracŃiunii se înŃeleg formele pe care infracŃiunea le poate îmbrăca, în ceea ce priveşte latura sa obiectivă, în raport cu fazele de desfăşurare a activităŃii infracŃionale.

În ce priveşte determinarea formelor infracŃiunii, în raport cu fazele desfăşurării activităŃii infracŃionale, este de asemenea unanim admis în teoria dreptului penal că, în perioada internă, nu se pune problema existenŃei unei

106

forme a infracŃiunii, deoarece, deşi odată cu luarea deciziei de săvârşire a faptei s-a realizat în întregime latura subiectivă a infracŃiunii, nu există încă nimic din latura obiectivă a acesteia. De aceea, în dreptul nostru penal, este exclusă existenŃa unei forme a infracŃiunii în perioada internă.

În cadrul perioadei externe sau de executare a rezoluŃiei infracŃionale, însă, pot exista forme ale infracŃiunii în raport cu toate fazele de desfăşurare a activităŃii infracŃionale, aşa încât pot exista atâtea forme ale infracŃiunii câte faze şi modalităŃi ale acestora există. Astfel, sunt cunoscute ca forme ale infracŃiunii:

1) forma actelor preparatorii sau de pregătire, corespunzătoare fazei de desfăşurare care poartă aceeaşi denumire;

2) forma tentativei, corespunzătoare fazei actelor de executare, în situaŃia în care executarea a fost întreruptă sau, deşi a fost dusă până la capăt, a rămas totuşi fără rezultat;

3) forma faptului consumat, corespunzătoare fazei urmărilor în situaŃia în care, în urma săvârşirii faptei, s-a produs rezultatul în condiŃiile cerute de lege pentru ca acesta să realizeze integral latura obiectivă a infracŃiunii. Această formă corespunde perfect formei tipice în care fapta este prevăzută în textul incriminator;

4) forma faptului epuizat, corespunzătoare, de asemenea, fazei urmărilor, în ipoteza în care, după producerea rezultatului, deci după momentul consumării, datorită prelungirii în timp a acŃiunii sau inacŃiunii sau agravării ulterioare a rezultatului, acesta se amplifică în mod deosebit, determinând o altă calificare a faptei.

În teoria dreptului penal, infracŃiunile au fost clasificate, după forma lor, în infracŃiuni tip, corespunzătoare formelor tipice sau de bază, şi infracŃiuni derivate, corespunzătoare formelor atipice sau derivate ale infracŃiunii. Infrac-Ńiunile tip sunt denumite şi infracŃiuni fapt consumat, iar infracŃiunile corespun-zătoare faptelor atipice sunt denumite, după caz, infracŃiuni fapt preparat (corespunzătoare actelor preparatorii), infracŃiuni fapt tentat (corespunzătoare tentativei) şi infracŃiuni fapt epuizat (corespunzătoare rezultatului epuizat).

2. Actele preparatorii 2.1. NoŃiune şi caracterizare Sunt denumite acte preparatorii toate acele acte prin care se pregăteşte

săvârşirea acŃiunii ce constituie elementul material al infracŃiunii. Fiind efectuate în realizarea hotărârii de a săvârşi infracŃiunea pe care o pregătesc, actele preparatorii presupun existenŃa unei rezoluŃii infracŃionale şi deci nu sunt posibile decât la infracŃiunile intenŃionate.

Actele preparatorii sau pregătitoare pot consta din:

107

- acte de pregătire materială a săvârşirii faptei, cum ar fi producerea sau procurarea mijloacelor sau instrumentelor ori adaptarea lor în vederea săvârşirii faptei, asigurarea mijloacelor de transport şi a locului de refugiu după săvârşirea faptei ori de depozitare a bunurilor sustrase, înlăturarea unor obstacole materiale în calea săvârşirii faptei, adică în crearea de condiŃii materiale favorabile pentru săvârşirea faptei;

- acte de pregătire morală, cum ar fi culegerea de informaŃii asupra condiŃiilor în care urmează să fie comisă fapta, atragerea de complici la săvârşirea infracŃiunii, studierea mijloacelor ori a locului unde urmează să fie comisă fapta, adică în crearea de condiŃii psihice sau morale favorabile săvârşirii faptei.

Caracteristic actelor preparatorii este faptul că ele pregătesc săvârşirea faptei şi deci sunt premergătoare trecerii la comiterea acŃiunii. Actele preparatorii nu corespund deci acŃiunii tipice indicate în conŃinutul juridic al infracŃiunii prin ceea ce am denumit verbum regens. Ele trebuie să fie efectuate în vederea săvârşirii unei infracŃiuni, să reflecte rezoluŃia infracŃională în realizarea căreia au fost efectuate. Verificarea acestei cerinŃe este dificilă, deoarece, de cele mai multe ori, actele preparatorii nu evidenŃiază prin ele însele intenŃia de a săvârşi o anumită infracŃiune, având un caracter echivoc (de exemplu, procurarea unui cuŃit sau a unei substanŃe toxice nu exprimă prin ea însăşi intenŃia făptuitorului, fiindcă lucrurile procurate ar putea servi nu numai unor scopuri periculoase, dar şi unor scopuri cu totul inofensive).

Actele preparatorii sunt posibile, în principiu, la orice infracŃiune intenŃionată.

2.2.. Incriminarea actelor preparatorii În teoria dreptului penal au fost formulate mai multe puncte de vedere cu

privire la incriminarea actelor pregătitoare, în cadrul acestora evidenŃiindu-se două teorii sau teze principale, opuse una alteia, şi anume teza incriminării actelor de pregătire şi teza neincriminării acestor acte.

– Teza incriminării actelor preparatorii susŃine necesitatea incriminării acestor acte Ńinând seama de pericolul social pe care ele îl prezintă. Actele preparatorii, se susŃine în această opinie, creează condiŃii favorabile pentru săvârşirea faptei prevăzute de legea penală şi, prin aceasta, trebuie incluse în antecedenŃa cauzală a rezultatului socialmente periculos, chiar dacă acest rezultat nu s-a produs, creând o stare de pericol pentru valoarea socială împotriva căreia urma să se îndrepte fapta pregătită. Incriminarea şi sancŃionarea actelor preparatorii sunt deci necesare, în aceeaşi concepŃie, tocmai pentru a preveni săvârşirea faptei pregătite şi pentru a apăra valoarea socială ameninŃată.

108

În cadrul tezei incriminării s-au conturat însă două opinii: una care susŃine necesitatea incriminării nelimitate a actelor preparatorii, oricare ar fi infracŃiunea pregătită, şi alta partizană a ideii incriminării limitate. Potrivit acestei ultime opinii, deşi se recunoaşte că actele preparatorii prezintă pericol social şi că deci ar putea fi în principiu incriminate, se consideră totuşi că incriminarea acestora nu este necesară decât în cazul infracŃiunilor grave, fiindcă numai la astfel de infracŃiuni actele pregătitoare prezintă gradul de pericol social caracteristic infracŃiunii.

– Teza neincriminării susŃine, în mod contrar, că actele pregătitoare nu trebuie să fie incriminate, deoarece ele rămân în afara faptei şi nu se înscriu în antecedenŃa cauzală propriu-zisă a rezultatului infracŃional. Potrivit acestei concepŃii, legea nu trebuie să incrimineze decât actele de executare a faptei, nu şi actele de pregătire, care nu prezintă pericol social prin ele însele, ci creează doar condiŃii pentru săvârşirea faptei.

Argumentul principal al tezei că incriminarea actelor preparatorii nu este indicată este însă acela că ele au, în general, caracter echivoc, în sensul că nu arată clar ce voieşte autorul lor, aşa încât acesta ar putea susŃine oricând că a renunŃat la săvârşirea faptei. În sfârşit, s-a invocat că actele pregătitoare nu numai că nu produc o vătămare efectivă, dar nu creează nici o stare de pericol social pentru valoarea socială către care se îndreaptă ele, astfel că, dacă s-ar incrimina astfel de acte, s-ar ajunge la sancŃiuni reduse şi deci inutile.

LegislaŃiile penale contemporane consacră, unele, sistemul neincriminării, iar altele, sistemul incriminării actelor preparatorii. Majoritatea prevăd sistemul neincriminării.

2.3. Regimul actelor preparatorii in dreptul penal românesc Codul penal în vigoare a consacrat sistemul neincriminării actelor de

pregătire. Legea nu prevede, într-adevăr, nici o dispoziŃie generală privitoare la aceste acte, ceea ce înseamnă că ele nu sunt incriminate.

Prin excepŃie, însă, în cazul unor infracŃiuni grave, unele acte preparatorii au fost incriminate, fiind asimilate cu tentativa şi sancŃionate ca atare. Astfel, potrivit dispoziŃiei din art. 173 alin. 2 C. pen., se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii unor infracŃiuni deosebit de grave contra securităŃii statului, iar potrivit dispoziŃiei din primul alineat al aceluiaşi articol, tentativa acestor infracŃiuni se pedepseşte. Actele de pregătire sunt, de asemenea, incriminate, tot prin asimilare cu tentativa, la infracŃiunile de împiedicare a exploatării aeronavei (art. 107 alin. ultim C. aerian) şi de împiedicare a exploatării navei (art. 123 alin. ultim din Decretul nr. 443 din 1972 privind navigaŃia civilă).

109

În câteva cazuri, actele preparatorii au fost incriminate ca infracŃiuni de sine stătătoare. Ele se referă la acte determinate şi univoce de pregătire a anumitor infracŃiuni (de exemplu, deŃinerea de instrumente în vederea falsificării de valori, art. 285 C. pen., deŃinerea ilicită de mijloace de pescuit, art. 28 alin. l lit. g din Legea nr. 12/1974 privind piscicultura şi pescuitul etc.).

Trebuie arătat că actele preparatorii săvârşite de o altă persoană decât autorul pot constitui acte de complicitate anterioară atunci când autorul a săvârşit cel puŃin o tentativă pedepsibilă.

3. Tentativa 3.1. NoŃiune şi caracterizare Tentativa este o formă atipică a infracŃiunii, ce se caracterizează prin

punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracŃiunea, executare care a fost însă întreruptă sau, deşi a fost efectuată în întregime, n-a produs rezultatul cerut de lege pentru existenŃa infracŃiunii în forma tip.

Tentativa aparŃine fazei executării şi are ca prim moment începerea executării faptei, iar ca moment terminal, fie întreruperea, din diverse cauze, a executării, fie terminarea acesteia fără ca rezultatul să se fi produs.

Tentativa cuprinde toate actele de executare a rezoluŃiei infracŃionale efectuate de la terminarea actelor preparatorii şi până la consumarea infracŃiunii. Cercetarea tentativei implică delimitarea ei precisă în raport atât cu faza actelor de pregătire, cât şi cu faza faptei consumate.

Pentru existenŃa tentativei, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiŃii: Să existe hotărârea făptuitorului de a săvârşi o anumită infracŃiune. RezoluŃia sau hotărârea infracŃională să fie pusă în executare prin efectuarea

de acte de executare propriu-zisă, adică de săvârşire a acŃiunii care constituie elementul material al infracŃiunii. Tentativa implică trecerea de la acte de pregătire la acte de executare a faptei. De aceea, pentru a le putea distinge, este necesară delimitarea precisă a actelor de pregătire de actele de executare.

Dificultatea deosebită a acestei probleme a determinat apariŃia în ştiinŃa dreptului penal a numeroase teorii care au încercat să formuleze criterii de deosebire între cele două categorii de acte. În literatura de specialitate, aceste teorii au fost sistematizate, după criteriile de soluŃionare pe care le propun, în trei grupe principale, şi anume teorii subiective, teorii obiective şi teorii formale.

a) Teoriile subiective propun drept criteriu de deosebire între cele două categorii de acte aptitudinea sau capacitatea acestora, prin ele însele sau raportate la împrejurările în care au fost efectuate, de a „trăda” sau a da în vileag rezoluŃia infracŃională în realizarea căreia au fost comise. Se porneşte de la premisa că actele de executare au această capacitate sau însuşire pe care

110

actele de pregătire nu o au. Astfel, în cea mai cunoscută dintre teoriile subiective, teoria echivocităŃii, se arată că actul preparator este, prin însăşi substanŃa sa, echivoc, nu lasă să se vadă în ce scop a fost efectuat, astfel că se poate presupune fie că are legătură cu săvârşirea infracŃiunii, fie că nu are o astfel de legătură. Spre deosebire de actul preparator, actul de executare este univoc, în sensul că lasă să se vadă limpede legătura sa cu infracŃiunea la comiterea căreia făptuitorul se decisese. Trecerea de la acte pregătitoare la acte de executare este marcată tocmai de apariŃia acestui caracter univoc al activităŃii infracŃionale, iar câtă vreme rămâne echivocă, această activitate este numai pre-gătitoare. Potrivit teoriilor subiective, cumpărarea sau procurarea în orice mod a unui cuŃit constituie un act preparator, pentru că nu trădează prin el însuşi inten-Ńia de a agresa, pe când înjunghierea cu acel cuŃit a unei persoane reprezintă un act de executare, deoarece reflectă clar scopul în care este realizat actul.

Teoriile subiective au fost criticate pentru că extind în mod nejustificat sfera actelor de executare. Astfel, s-a exemplificat că luarea pe ascuns a amprentei cheii de la casa de bani este considerată un act de executare, pentru că dă în vileag intenŃia de furt, deşi în realitate este vorba de un simplu act preparator.

b) Teoriile obiective propun drept criteriu de distincŃie între actul pre-parator şi actul de executare dinamismul actului, adică poziŃia lui în procesul dinamic care trebuie să conducă la comiterea infracŃiunii. Este tipică pentru aceste teorii obiective cea a cauzalităŃii inerte, care consideră acte de executare pe acelea orientate precis contra valorii sociale care formează obiectul infrac-Ńiunii, iar ca acte preparatorii, actele care nu au fost orientate către acest obiect.

Potrivit acestor teorii, procurarea armei sau otrăvii în vederea uciderii unei persoane constituie acte preparatorii, fiindcă n-au fost încă orientate spre obiectul infracŃiunii, în timp ce punerea otrăvii în mâncarea servită unei persoane sau îndreptarea armei împotriva acesteia reprezintă acte de executare.

c) Teoriile formale propun drept criteriu de distincŃie identitatea formală între actul săvârşit şi acŃiunea prevăzută ca element material în conŃinutul unei anumite infracŃiuni. Dacă actul săvârşit corespunde acŃiunii indicate de verbum regens, este act de executare. În caz contrar, actul respectiv constituie numai un act preparator.

Aceste teorii s-au dovedit a fi insuficiente şi inexacte. Aplicarea strictă a criteriilor propuse de ele duce la o restrângere a sferei actelor de executare, lăsând în afara acesteia acte care au, în mod cert, acest caracter.

Toate aceste teorii nu au fost în măsură să stabilească clar, prin criterii precise, modul în care se diferenŃiază actele preparatorii de tentativă.

De aceea, teoria a propus, iar practica a confirmat un criteriu pragmatic de delimitare a actelor preparatorii de tentativă, şi anume cel al „trecerii la act”.

111

Potrivit acestui criteriu, pentru a intra în faza tentativei, făptuitorul trebuie să „treacă la act”.

Aşadar, trebuie reŃinut că, pentru existenŃa tentativei, este necesar ca făptuitorul să „treacă la act”, adică să treacă la punerea în executare a acŃiunii incriminate, realizând un început al actului. Momentul iniŃial al tentativei este marcat tocmai de începerea săvârşirii unui astfel de act de executare. În acest sens, pe baza criteriului sus-arătat, se consideră tentativă: 1) introducerea mâinii în buzunarul altei persoane în scop de furt; 2) pătrun-derea într-o curte sau încăpere străină cu chei false ori instrumente de spargere asupra sa; 3) forŃarea uşii unei locuinŃe sau a unui autoturism; 4) descărcarea armei asupra unei persoane; 5) punerea otrăvii în mâncarea sau băutura servită unei persoane etc.

A treia condiŃie de existenŃă a tentativei este ca acŃiunea începută să fie întreruptă sau să nu-şi producă efectul. Începerea executării faptei este momentul iniŃial sau limita inferioară a tentativei, iar întreruperea acŃiunii sau executarea ei până la capăt, fără să se producă rezultatul, reprezintă momentul final sau limita superioară a acesteia. Caracteristic întreruperii, ca moment al tentativei, este faptul că realizarea hotărârii de a săvârşi infracŃiunea este împiedicată în desfăşurarea ei de un obstacol care face ca ea să nu fie dusă până la capăt. Din contră, ceea ce caracterizează neproducerea rezultatului, ca celălalt moment final al tentativei, este împrejurarea că săvârşirea faptei nu este împiedicată, ci este dusă până la capăt, însă intervine un factor care împiedică producerea rezultatului.

Tentativa, în actuala reglementare, îşi are sediul în art. 20 C.pen., care are ca denumire marginală „conŃinutul tentativei”. În textul alineatului l al art. 20 se prevede că tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracŃiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul. În alineatul secund al aceluiaşi articol se precizează că există tentativă şi atunci când consumarea infracŃiunii, adică ajungerea ei în faza urmărilor, nu a fost posibilă datorită insuficienŃei sau defectuozităŃii mijloacelor folosite, ori dato-rită împrejurării că, în timpul când s-au săvârşit actele de executare, obiectul material al infracŃiunii lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află.

În sfârşit, în alineatul 3 al aceluiaşi articol, se prevede că nu există tentativă atunci când consumarea infracŃiunii nu este posibilă din cauza modului cum a fost concepută executarea.

3.2. ModalităŃi Din examinarea acestui text, care consacră instituŃia tentativei, rezultă că

tentativa se poate realiza în mai multe modalităŃi, adică poate prezenta mai multe forme. Astfel, în raport cu gradul de realizare a acŃiunii începute, se face

112

distincŃie între tentativa neterminată sau imperfectă şi tentativa terminată sau perfectă, iar în raport cu cauzele care au făcut imposibilă consumarea infracŃiunii, se distinge între tentativa proprie şi tentativa improprie.

a) Tentativa neterminată sau imperfectă (întreruptă) se realizează în situaŃia în care executarea faptei care constituie elementul material al infracŃiunii a fost oprită şi împiedicată să se desfăşoare până la capăt. AcŃiunea începută n-a fost deci săvârşită în întregime, fiind oprită, întreruptă şi împiedicată să continue de o forŃă de opunere ce n-a putut fi depăşită (de exemplu, infractorul agresor este împiedicat de o altă persoană să descarce arma sau să lovească victima, hoŃul nu reuşeşte să deschidă seiful, un funcŃionar ce falsifica un înscris cu prilejul întocmirii acestuia este împiedicat să ducă până la capăt activitatea infracŃională etc.). La tentativa neterminată, acŃiunea tipică este trunchiată, efectuată numai în parte, iar procesul dinamic este şi el curmat în desfăşurarea sa. Nu are relevanŃă natura sau sursa forŃei de opunere, dacă aceasta aparŃine altei persoane sau făptuitorului însuşi.

b) Tentativa terminată sau perfectă (fără efect) se realizează atunci când acŃiunea tipică a fost executată in întregime, dar rezultatul caracteristic pentru infracŃiunea tip nu s-a produs. Caracteristică acestei modalităŃi a tentativei este deci împrejurarea că făptuitorul a făcut tot ce i-a stat în putinŃă pentru realizarea hotărârii infracŃionale, a executat în întregime, fără să fie împiedicat, fapta ce constituie elementul material al infracŃiunii, însă din cauze diferite, a căror natură ori sursă nu interesează nici în acest caz, rezultatul urmărit de el nu s-a produs (de exemplu, infractorul descarcă arma asupra victimei, însă nu nimereşte Ńinta sau nu reuşeşte să săvârşească decât o vătămare corporală; hoŃul a deschis seiful, dar banii fuseseră anterior depuşi la bancă). Această modalitate a tentativei poate exista numai în cazul infracŃiunilor materiale, nu şi în cazul infracŃiunilor formale, care se consumă prin efectuarea în întregime a acŃiunii tipice, fără să fie necesară producerea unei anumite vătămări materiale.

c) Tentativa proprie se realizează atunci când, prin mijloacele utilizate de făptuitor şi prin prezenŃa obiectului material al infracŃiunii la locul în care infractorul credea sau ştia că se află, activitatea de realizare a hotărârii infracŃionale este proprie sau aptă să ducă nu numai la efectuarea în întregime a acŃiunii care constituie elementul material al infracŃiunii, dar şi la producerea rezultatului urmărit de făptuitor. Tentativa proprie presupune existenŃa tuturor condiŃiilor necesare, sub raportul mijloacelor folosite şi al obiectului material al infracŃiunii, pentru consumarea acesteia, iar dacă această consumare nu a avut loc, aceasta se datorează modului defectuos în care au fost utilizate mijloacele sau altor cauze (de exemplu, fapta celui ce descarcă arma în direcŃia victimei fără să o nimerească reprezintă o tentativă proprie, fiindcă mijlocul folosit este perfect apt pentru producerea rezultatului urmărit şi numai inabilitatea sau

113

emoŃia infractorului ori alte cauze asemănătoare au făcut ca rezultatul să nu se producă).

d) Tentativa improprie. În cazul tentativei improprii, cauzele care deter-mină neproducerea rezultatului sunt preexistente activităŃii infracŃionale, care este astfel, de la început, destinată eşecului.

În teoria dreptului penal, ca de altfel şi în legislaŃie, se face însă distincŃie între tentativa relativ improprie şi tentativa absolut improprie.

Tentativa relativ improprie se caracterizează prin imposibilitatea numai relativă a producerii rezultatului. Această imposibilitate este urmarea insuficienŃei sau defectuozităŃii mijloacelor folosite sau lipsei accidentale a obiectului material al infracŃiunii de la locul unde făptuitorul credea că se află, iar nu inaptitudinii absolute a mijloacelor sau inexistenŃei absolute a obiectului. Mijloacele folosite în cazul tentativei relativ improprii sunt, prin natura lor, apte să producă rezultatul, dar în cazul concret, în condiŃiile în care hotărârea infracŃională a fost pusă în executare, aceste mijloace s-au dovedit fie insuficiente, fie defectuoase, făcând cu neputinŃă producerea rezultatului. Astfel, de exemplu, există tentativă relativ improprie atunci când se încearcă uciderea unei persoane cu o doză insuficientă de otravă sau atunci când, în vederea uciderii unor persoane, infractorul a folosit o cantitate insuficientă de explozibil pe care a plasat-o defectuos sub clădirea în care se aflau victimele. De asemenea, există tentativă relativ improprie, de exemplu, atunci când bunul pe care hoŃul voia să-l fure fusese mutat în alt loc sau când, în cazul tentativei de omor, victima nu se afla, din întâmplare, în camera incendiată de infractor. În toate aceste situaŃii, în condiŃiile în care a fost săvârşită fapta, rezultatul nu era posibil, dar, în condiŃii schimbate, aceleaşi mijloace ar putea totuşi să producă rezultatul urmărit.

Tentativa absolut improprie se caracterizează prin imposibilitatea absolută a producerii rezultatului urmărit, imposibilitate determinată de:

- inaptitudinea absolută a mijloacelor folosite de a produce rezultatul; - inexistenŃa absolută a obiectului infracŃiunii; - modul absurd în care este concepută executarea. Astfel, este o tentativă absolut improprie încercarea de a ucide o persoană

prin împuşcare cu o armă artizanală, decorativă ori veche şi devenită inutilizabilă. De asemenea, este o tentativă absolut improprie acŃiunea îndrep-tată împotriva unui obiect inexistent. Tot aşa, există tentativă absolut improprie atunci când producerea rezultatului este exclusă datorită modului absurd în care a fost concepută executarea faptei, cum ar fi încercarea unei persoane de a induce în eroare cu ocazia unui concurs, în vederea angajării, prin prezentarea unor acte de studii grosier falsificate, inapte să producă consecinŃe juridice.

114

Nu trebuie confundată tentativa absolut improprie, la care rezultatul nu poate fi realizat din cauzele sus-menŃionate, cu infracŃiunea putativă (săvârşirea unei fapte care are caracter infracŃional numai în mintea făptuitorului).

3.3. ConŃinutul tentativei

În principiu, tentativa are acelaşi conŃinut ca şi infracŃiunea consumată.

Deosebirile decurg din întreruperea procesului dinamic de realizare a faptei ce constituie elementul material al infracŃiunii sau din neproducerea rezultatului urmărit. Practic, deosebirile privesc conŃinutul constitutiv al infracŃiunii şi, mai exact, latura obiectivă a acestuia.

Într-adevăr, elementul material al tentativei este format din unul sau mai multe acte de executare care se încadrează, direct sau indirect, în inacŃiunea tipică de verbum regens şi care constituie elementul material al infracŃiunii. În cazul tentativei neterminate, acŃiunea tipică este întreruptă, trunchiată, împiedicată să se desfăşoare în întregime.

În modalitatea sa terminată sau perfectă, tentativa este posibilă numai în cazul infracŃiunilor materiale sau de rezultat. Ea are ca element material acŃiunea tipică ce formează elementul material al infracŃiunii şi care este săvârşită în întregime. Sub aspectul elementului material, tentativa terminată nu se deosebeşte cu nimic de infracŃiunea fapt consumat.

În ceea ce priveşte urmarea imediată sau rezultatul, tentativa se deose-beşte evident de infracŃiunea fapt consumat, prin neproducerea rezultatului. Aceasta nu înseamnă însă că săvârşirea tentativei nu poate produce un rezultat sau o vătămare materială. O tentativă de omor, de exemplu, poate avea ca rezultat material o vătămare corporală a victimei, dar ea se caracterizează prin neproducerea rezultatului urmărit, specific infracŃiunii consumate de omor, adică moartea victimei.

În cazul infracŃiunilor formale, la care urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol, rezultatul tentativei se caracterizează prin crearea unei stări de pericol mai reduse decât în cazul infracŃiunii fapt consumat.

Legătura de cauzalitate are şi ea anumite particularităŃi, în cazul tentativei. La infracŃiunile de pericol, acea stare de periclitare a valorii sociale spre

care s-a îndreptat acŃiunea autorului tentativei se produce chiar în momentul comiterii actului sau actelor de executare care constituie elementul material al tentativei. De aceea, stabilirea legăturii de cauzalitate în cazul tentativei nu ridică, în genere, probleme în practică, această legătură rezultând din materialitatea actului, adică ex re.

În cazul tentativei relativ improprii, mai ales în ipoteza folosirii unor mijloace insuficiente sau defectuoase, hotărâtoare pentru existenŃa tentativei este aptitudinea cauzală a acestor mijloace de a vătăma sau pune în pericol

115

valoarea socială împotriva căreia se îndreaptă fapta. De aceea, cercetarea acestei aptitudini cauzale reprezintă o obligaŃie pentru stabilirea existenŃei laturii obiective a tentativei, în general, şi a tentativei improprii, în special.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, conŃinutul tentativei nu se deosebeşte de acela al infracŃiunii tip. Aşa cum s-a arătat, odată cu rezoluŃia infracŃională, cu care se încheie perioada internă în săvârşirea infracŃiunii, se formează latura subiectivă a acesteia, care rămâne neschimbată pe tot parcursul activităŃii infracŃionale. Aşadar, latura subiectivă a tentativei este deci identică cu aceea a infracŃiunii fapt consumat. Unica deosebire este aceea că, în cazul tentativei, atitudinea psihică a autorului se raportează la un rezultat care nu s-a realizat.

În cazul în care, pentru realizarea laturii subiective a infracŃiunii, legea prevede cerinŃa esenŃială a unui anumit scop sau a unui mobil, această cerinŃă trebuie să fie realizată şi pentru existenŃa laturii subiective a tentativei la acea infracŃiune.

Cu privire la termenii infracŃiunii, adică referitor la obiect, la subiecŃii infracŃiunii, la locul şi timpul săvârşirii acesteia, aceştia sunt identici, aceiaşi la tentativă, ca şi la faptul consumat.

3.4. InfracŃiuni la care tentativa nu este posibilă Există unele categorii de infracŃiuni la care tentativa nu este posibilă

datorită specificului elementului obiectiv ori specificului elementului subiectiv din conŃinutul constitutiv al acestor infracŃiuni.

În raport de specificul elementului material, tentativa nu este posibilă: - la infracŃiunile omisive, la care elementul material constă într-o

inacŃiune, tentativa nu este posibilă, fiindcă neîndeplinirea obligaŃiei de a face înseamnă însăşi consumarea infracŃiunii;

- la infracŃiunile cu consumare instantanee (de execuŃie promptă), pentru că, prin modul cum sunt săvârşite, ele nu pot avea o desfăşurare în timp şi spaŃiu (iter criminis). Intră în această categorie infracŃiunile săvârşite prin cuvinte (verbis), cum sunt insulta, calomnia, mărturia mincinoasă etc., săvârşite oral. De asemenea, nu este posibilă tentativa la infracŃiunile de consumare anticipată, cum este, de exemplu, luarea de mită, care se poate săvârşi prin simpla acceptare sau nerespingere a unei promisiuni sau oferte de mită (art.254 C.pen.), fapte care, de asemenea, nu lasă loc pentru iter criminis;

- la infracŃiunile de obicei, pentru că ele au ca element material repetarea acŃiunii tipice de un număr de ori, încât să rezulte săvârşirea faptei din obicei sau ca îndeletnicire (de exemplu, infracŃiunile de cerşetorie, prostituŃie şi jocul de noroc).

116

La aceste infracŃiuni, tentativa nu este posibilă, fiindcă actele săvârşite sunt licite până la acumularea unui număr suficient de repetări din care să rezulte îndeletnicirea.

De asemenea, s-a susŃinut opinia că nu sunt susceptibile de tentativă nici infracŃiunile continue, la care elementul material trebuie să se prelungească în mod natural în timp pentru consumarea infracŃiunii. În ambele cazuri s-a susŃinut însă şi opinia, pe care o considerăm corectă, în sensul că tentativa este posibilă şi în cazul acestor infracŃiuni.

În raport de specificul elementului subiectiv al infracŃiunii, tentativa nu este posibilă:

- la infracŃiunile din culpă, pentru că, în cazul acestora, nu există o rezoluŃie infracŃională, nici reprezentarea unui iter criminis şi, prin urmare, nu se poate vorbi despre o punere în executare a hotărârii de a săvârşi infracŃiunea;

- la infracŃiunile praeterintenŃionate, pentru că, la acestea, rezultatul mai grav se produce din culpă, ceea ce exclude, de asemenea, ideea de rezoluŃie infracŃională şi de reprezentare a unui iter criminis, la fel ca şi în cazul infracŃiunilor din culpă.

3.5. Regimul incriminării tentativei În ceea ce priveşte incriminarea tentativei, există două teze: cea a

incriminării nelimitate şi cea a incriminării limitate a tentativei. Teza incriminării nelimitate a tentativei susŃine că tentativa trebuie să fie

incriminată la toate infracŃiunile, fără excepŃie, oricare ar fi gravitatea acestora. Se invocă, în sprijinul acestei teze, faptul că actele de executare, care formează elementul material al tentativei şi exprimă hotărârea de a săvârşi infracŃiunea tip, se încadrează în antecedenŃa cauzală a rezultatului socialmente periculos şi prezintă prin ele însele pericolul social al unei infracŃiuni. De aceea, este totdeauna necesară apărarea socială împotriva tentativei prin incriminarea ei nelimitată şi prin luarea măsurilor de apărare socială corespunzătoare.

Teza opusă, aceea a incriminării limitate, susŃine că, deşi tentativa prezintă, în general, pericol social incriminarea ei nu este necesară decât la infracŃiunile grave, nu şi la infracŃiunile uşoare, la care însăşi infracŃiunea fapt consumat prezintă un grad de pericol social redus.

Actualul Cod penal consacră sistemul incrimării limitate a tentativei, ceea ce rezultă din dispoziŃiile art. 21 alin. l C. pen., care prevăd că tentativa se pedepseşte numai când legea prevede expres aceasta. Aceste prevederi exprese le găsim în Partea specială a Codului penal, precum şi în legile extrapenale cu dispoziŃii de drept penal, în legătură cu fiecare infracŃiune sau grup de infracŃiuni la care se consideră necesar că tentativa se pedepseşte. În lipsa unei astfel de dispoziŃii exprese, tentativa infracŃiunii respective nu se pedepseşte.

117

3.6. Cauzele de nepedepsire a tentativei. Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului

Potrivit art. 22 din actualul Cod penal, este apărat de pedeapsă făptuitorul

care s-a desistat ori a împiedicat, mai înainte de descoperirea faptei, producerea rezultatului.

Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o altă infracŃiune, se aplică pedeapsa pentru acea infracŃiune.

Doctrina penală, analizând textul art. 22 alin.1 C.pen., a atribuit întreruperii executării acŃiunii şi împiedicării producerii rezultatului de către făptuitor, din proprie iniŃiativă, natura juridică a unor cauze de nepedepsire.

Prin desistare trebuie să înŃelegem renunŃarea de către făptuitor, de bună voie şi din proprie iniŃiativă, la continuarea acŃiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracŃiunii.

Prin împiedicarea producerii rezultatului se înŃelege acea atitudine a făptuitorului, care, mai înainte ca fapta să fie descoperită, a împiedicat, de bună voie şi din proprie iniŃiativă, producerea rezultatului.

3.6.1. Desistarea a) CondiŃiile desistării Din economia textului art. 22 alin. 1 C.pen., doctrina şi jurisprudenŃa au

reŃinut următoarele condiŃii pe care trebuie să le întrunească, cumulativ, desistarea pentru a reprezenta o cauză de nepedepsire:

- desistarea trebuie să se manifeste printr-o întrerupere, încetare sau curmare a executării începute;

- întreruperea, încetarea sau curmarea executării începute trebuie să fie reali-zate mai înainte ca aceasta să se fi terminat şi mai înainte de descoperirea faptei;

- desistarea trebuie să fie de bunăvoie şi din iniŃiativa proprie a făptuitorului;

- desistarea trebuie să fie efectivă şi definitivă1. b) Efectele desistării Din economia aceluiaşi text de lege (art. 22 C.pen.), rezultă că desistarea

are efecte de cauză legală de nepedepsire numai cu privire la autorul faptei. Aşadar, în situaŃia faptelor săvârşite în participaŃie (instigare sau complicitate), desistarea autorului nu va produce efecte faŃă de ceilalŃi participanŃi.

CeilalŃi participanŃi (instigatorii sau complicii) nu pot beneficia de impunitate, în baza art. 22 alin. 1 C.pen. Ei pot beneficia de impunitate în condiŃiile speciale prevăzute de art. 30 C.pen., atunci când, în cursul executării,

1 Narcis Giurgiu, Drept penal general, Ed. Sunset, Iaşi, 1997, p. 191.

118

dar înainte de descoperirea faptei, intervin şi, din proprie iniŃiativă, împiedică consumarea acesteia.

În cazul în care actele îndeplinite până în momentul desistării constituie o altă infracŃiune, făptuitorul va beneficia de impunitate, în raport cu infracŃiunea încercată, dar va răspunde penal pentru infracŃiunea consumată până în momentul desistării.

3.6.2. Împiedicarea producerii rezultatului a) CondiŃiile împiedicării producerii rezultatului Din analiza aceluiaşi text de lege (art. 22 alin. 1 C. pen.), doctrina şi

jurisprudenŃa au desprins că această cauză de nepedepsire se referă exclusiv la tentativa perfectă şi presupune, întotdeauna, executarea fără efect a unei infracŃiuni de rezultat.

CondiŃii pentru ca împiedicarea producerii rezultatului să constituie o cauză de nepedepsire:

- făptuitorul să manifeste, de bunăvoie şi din proprie iniŃiativă, o atitudine evidentă de renunŃare la scopul urmărit;

- acŃiunile făptuitorului de împiedicare a producerii rezultatului să aibă loc după epuizarea executării, dar mai înainte de producerea rezultatului;

- acŃiunea de împiedicare să fie efectivă şi hotărâtoare, în sensul de a se dovedi că neproducerea rezultatului a fost determinată exclusiv de acŃiunea făptuitorului;

- acŃiunea de împiedicare a producerii rezultatului să intervină mai înainte ca fapta să fie descoperită.

b) Efectele împiedicării producerii rezultatului Din economia aceluiaşi text de lege (art. 22 alin.1 C.pen.), rezultă că

împiedicarea producerii rezultatului atrage impunitatea numai cu privire la autorul faptei.

Persoanele care au calitatea de coautori, se înŃelege, vor putea beneficia de impunitate, numai în cazul în care se dovedeşte că au intervenit, prin acŃiuni din proprie iniŃiativă şi de bunăvoie, la activitatea de împiedicare a producerii rezultatului.

CeilalŃi participanŃi (instigatorii sau complicii) nu pot beneficia de impunitate, în baza art. 22 alin. 1 C.pen. Ei pot beneficia de impunitate în condiŃiile speciale prevăzute de art. 30 C.pen., atunci când, în cursul executării, dar înainte de descoperirea faptei, intervin şi, din proprie iniŃiativă, împiedică consumarea acesteia.

4. InfracŃiunea fapt consumat 4.1. NoŃiune şi caracterizare InfracŃiunea fapt consumat reprezintă forma tipică sau perfectă a

infracŃiunii, în raport cu fazele desfăşurării activităŃii infracŃionale. Ea se realizează atunci când activitatea infracŃională a dus la producerea rezultatului

119

infracŃional urmărit şi prezintă toate condiŃiile cerute de lege pentru existenŃa infracŃiunii în configuraŃia tipică a acesteia. Aşadar, în cazul infracŃiunii consumate, se realizează integral latura obiectivă şi, deci, există o concordanŃă perfectă a acesteia cu latura subiectivă, formată încă în momentul luării hotărârii infracŃionale.

Forma infracŃiunii consumate este forma obişnuită a infracŃiunii, pe care o găsim în toate codurile penale, şi de aceea dispoziŃiile legale privind reglementarea relaŃiilor de apărare socială se referă în mod firesc, întotdeauna, la infracŃiunile fapt consumat.

4.2. Momentul consumării infracŃiunii şi importanta stabilirii acestuia a) Momentul consumării. InfracŃiunea se consumă în momentul în care

fapta săvârşită produce rezultatul tipic, adică rezultatul necesar, potrivit legii, pentru existenŃa infracŃiunii în forma tip a acesteia.

Având în vedere că urmarea imediată, ca element al laturii obiective, se poate concretiza fie într-un rezultat, sub forma unei vătămări materiale, fie într-o stare de pericol, consumarea infracŃiunilor este şi ea diferită, după cum este vorba despre infracŃiuni materiale sau despre infracŃiuni formale.

La infracŃiunile materiale, la care rezultatul îmbracă forma unei vătămări materiale, pentru consumarea infracŃiunii nu este suficientă desfăşurarea integrală a acŃiunii, ci este necesar să se producă vătămarea materială, care constituie rezultatul cerut de lege pentru existenŃa infracŃiunii. Momentul consumării infracŃiunii în acest caz este momentul producerii rezultatului, care este de regulă acelaşi cu momentul încetării acŃiunii.

La infracŃiunile formale, consumarea are loc atunci când s-a efectuat în întregime acŃiunea ce constituie elementul material, pentru că în acest moment se produce şi starea de pericol.

b) Stabilirea momentului consumării infracŃiunii prezintă importanŃă datorită interesului practic al soluŃionării unor probleme, cum sunt:

- determinarea legii penale aplicabile la data săvârşirii infracŃiunii, dată care este cea a momentului consumării infracŃiunii;

- calcularea termenului de prescripŃie a răspunderii penale; - reŃinerea stării de recidivă; - incidenŃa amnistiei şi graŃierii; - calcularea termenelor de reabilitare etc. 5. InfracŃiunea fapt epuizat 5.1.. NoŃiune şi caracterizare InfracŃiunea fapt epuizat este tot o formă atipică a infracŃiunii. Ea se

caracterizează însă nu prin neproducerea rezultatului tipic, ca în cazul tentativei, ci, dimpotrivă, prin producerea după momentul con-sumării faptei a unor noi

120

urmări, fie ca urmare a amplificării rezultatului iniŃial, fie prin prelungirea activităŃii infracŃionale, după momentul consumării ei.

Practic, aceste urmări posterioare momentului consumării continuă să se producă până la un alt moment, numit al epuizării faptei.

Asemenea forme sunt posibile numai în cazul anumitor categorii de infracŃiuni, cum sunt infracŃiunile continue, continuate, progresive şi de obicei.

Astfel, la infracŃiunile continue, pe lângă momentul consumării există şi un moment al epuizării, întrucât ele, prin definiŃie, sunt acele infracŃiuni la care elementul material al laturii obiective (acŃiune sau inacŃiune) se prelungeşte în timp, în chip natural, peste momentul consumării, până în momentul încetării acŃiunii sau inacŃiunii care reprezintă momentul epuizării (de exemplu, lipsirea de libertate în mod nelegal a unei persoane, art. 189 C. pen.; furtul de energie, art. 208 şi 224 C. pen.; deŃinerea de instrumente în vederea falsificării de valori, art. 285 C. pen. etc.).

De asemenea, la infracŃiunile continuate, pentru că ele se caracterizează prin săvârşirea de către aceeaşi persoană, la intervale de timp diferite, însă în realizarea aceleiaşi rezoluŃii, a unor acŃiuni sau inacŃiuni care prezintă fiecare în parte conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni (art. 41 alin. 2 C. pen). InfracŃiunea continuată se consumă în momentul comiterii primei acŃiuni sau inacŃiuni, iar săvârşirea celorlalte acŃiuni şi inacŃiuni reprezintă o amplificare a activităŃii infracŃionale şi a rezultatului iniŃial. Această amplificare durează până în momentul săvârşirii ultimei acŃiuni sau inacŃiuni, acest moment fiind considerat cel al epuizării faptei.

InfracŃiunile progresive se caracterizează, de asemenea, fie prin agravarea urmării iniŃiale, fie prin producerea de noi urmări vătămătoare, corespunzătoare unei infracŃiuni mai grave. Amplificarea progresivă a rezultatului iniŃial poate fi atât de însemnată încât să corespundă conŃinutului unei infracŃiuni mai grave în care se absoarbe fapta iniŃială. Astfel, de exemplu, infracŃiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se săvârşeşte în urma amplificării progresive a unei urmări iniŃiale produse prin lovire sau alte violenŃe (art. 180 C. pen.), prin vătămare corporală (art. 181 C. pen.) sau prin vătămare corporală gravă (art. 182 C. pen.).

Un moment al epuizării există şi în cazul infracŃiunilor de obicei sau din obişnuinŃă. Caracteristic acestor infracŃiuni este faptul că elementul lor material se realizează prin repetarea acŃiunii tipice de un număr suficient de ori încât din această repetare să rezulte obişnuinŃa sau îndeletnicirea făptuitorului. Repetarea faptei poate continua însă şi după atingerea momentului consumării până în momentul epuizării.

121

Capitolul IV

Unitatea de infracŃiune

1. GeneralităŃi privind unitatea şi pluralitatea de infracŃiuni 1.1. NoŃiuni introductive Termenii de unitate şi pluralitate au, în sens larg, în domeniul dreptului

penal, acelaşi înŃeles pe care îl au în limbajul comun. Unitatea sau pluralitatea de infracŃiuni se pune ca problemă atunci când

trebuie să se stabilească dacă mai multe acŃiuni, săvârşite de aceeaşi persoană, formează o singură infracŃiune sau, dimpotrivă, două sau mai multe infracŃiuni. Obiectul evaluării îl formează deci un ansamblu de acte (acŃiuni sau inacŃiuni), iar baza de evaluare o constituie însăşi noŃiunea de infracŃiune creată de legiuitor.

În doctrină şi în jurisprudenŃă, s-a decis că există unitate de infracŃiune atunci când, în activitatea desfăşurată de o persoană, identificăm conŃinutul unei singure infracŃiuni şi că există pluralitate de infracŃiuni atunci când în acea activitate identificăm conŃinuturile a două ori mai multe infracŃiuni.

1.2. Categorii şi tipuri de unitate infracŃională În teoria dreptului penal şi în legislaŃie, se face distincŃie între două

categorii de unitate de infracŃiune: - unitatea naturală, la care unitatea juridică se întemeiază pe unitatea

faptei care constituie elementul material al infracŃiunii; - unitatea legală, care este o creaŃie a legiuitorului pe baza unei pluralităŃi

de fapte. În cadrul unităŃii naturale de infracŃiune, se face distincŃie între trei tipuri

diferite de unitate de infracŃiune, în raport de natura acŃiunii sau inacŃiunii care constituie elementul material al infracŃiunii, şi anume între: infracŃiunea simplă, infracŃiunea continuă şi infracŃiunea deviată.

În mod corespunzător, în cadrul unităŃii legale de infracŃiune se face distincŃie între patru tipuri de unitate infracŃională, şi anume între: infracŃiunea complexă, infracŃiunea continuată, infracŃiunea progresivă şi infracŃiunea de obicei.

Cercetarea unităŃii de infracŃiune presupune examinarea tuturor acestor categorii şi tipuri de unitate.

122

2. Unitatea naturală de infracŃiune 2.1. InfracŃiunea simplă Este acea formă de unitate naturală la care infracŃiunea, sub aspectul

laturii obiective, constă dintr-o activitate unică, singură acŃiune sau inacŃiune, urmată de un singur rezultat şi care, sub aspectul laturii subiective, se săvârşeşte cu aceeaşi formă de vinovăŃie.

Activitatea infracŃională caracteristică infracŃiunii simple poate consta fie dintr-un singur act (de exemplu, uciderea unei persoane prin descărcarea unui foc de armă, vătămarea corporală prin aplicarea unei lovituri de cuŃit etc.), fie din mai multe acte (de exemplu, uciderea prin repetate lovituri cu corpuri tăioase, contondente etc., vătămarea corporală produsă prin repetate lovituri aplicate victimei în aceeaşi împrejurare, calomnierea prin multiple afirmaŃii sau imputări etc.). Multiplele acte de executare se integrează în chip natural în activitatea infracŃională unică ce constituie elementul material al infracŃiunii, astfel încât nu se pune în discuŃie unicitatea obiectului infracŃiunii, a subiectului pasiv, a rezoluŃiei psihice etc.

2.2. InfracŃiunea continuă Este infracŃiunea al cărei element material, constând dintr-o acŃiune sau o

inacŃiune, se prelungeşte în chip natural, chiar după momentul consumării, până când încetează activitatea infracŃională (momentul epuizării). Sunt infracŃiuni continue: lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C. pen.), tulburarea de posesie (art. 220 C.pen.), abandonul de familie (art. 305 C. pen.), furtul de curent electric (art. 208, 224 C. pen.), absenŃa nejustificată (art. 331 C. pen.), dezertarea (art. 332 C. pen.) etc.

Ceea ce caracterizează elementul material al infracŃiunilor continue este faptul că acesta se realizează printr-o dublă atitudine a făptuitorului, şi anume una comisivă, prin care se realizează acŃiunea sau inacŃiunea, ca element material al laturii obiective (de exemplu, sechestrarea ilegală a unei persoane, efectuarea ilicită de branşamente la reŃeaua electrică în vederea sustragerii de energie, dobândirea de obiecte a căror deŃinere este ilicită etc.), şi alta omisivă, prin care autorul nu mai intervine pentru a pune capăt acŃiunii sau inacŃiunii şi lasă ca acŃiunea sau inacŃiunea să dureze. În felul acesta, fapta ce constituie elementul material al infracŃiunii continue durează până când un act contrar celui iniŃial pune capăt acŃiunii sau inacŃiunii. Acest act contrar se poate datora făptuitorului însuşi, unei alte persoane, autorităŃi etc.

De asemenea, este unanim admis în teoria dreptului nostru penal şi recunoscut în practica judiciară că infracŃiunea continuă ia sfârşit prin

123

pronunŃarea unei hotărâri judecătoreşti de condamnare a făptuitorului, chiar dacă hotărârea nu este definitivă.

În literatura de specialitate se face distincŃie între: - infracŃiunea continuă permanentă, la care continuitatea activităŃii

infracŃionale se realizează fără intervenŃia făptuitorului (de exemplu, furtul de curent electric la care prelungirea în timp nu reclamă intervenŃia autorului);

- infracŃiunea continuă succesivă, care necesită intervenŃia succesivă a făptuitorului (de exemplu, portul nelegal de decoraŃii sau semne distinctive, art. 241 C. pen., la care prelungirea nu se realizează automat, ci prin intervenŃia făptuitorului, care trebuie să îmbrace din nou uniforma cu decoraŃia sau haina cu decoraŃia ilicit purtată). În cazul infracŃiunilor continue succesive, diferitele întreruperi, care Ńin de natura faptei, nu schimbă caracterul continuu al infracŃiunii şi unitatea naturală a acesteia, ci se integrează în chip natural în activitatea infracŃională unică.

Aşadar, infracŃiunea continuă este o formă atipică a infracŃiunii, caracterizată prin prelungirea elementului material peste momentul consumării, până la un moment denumit al epuizării faptului. Trebuie reŃinut că unele efecte juridice, care depind de momentul consumării infracŃiunii, sunt legate, în cazul infracŃiunii continue, de momentul epuizării, adică de încetarea activităŃii infracŃionale.

InfracŃiunea continuă se consideră deci săvârşită în momentul încetării acŃiunii sau inacŃiunii infracŃionale, oricât ar fi durat aceasta. În funcŃie de acest moment al încetării faptei se determină: legea penală aplicabilă; se soluŃionează problema incidenŃei unei legi de amnistie ori graŃiere; curge termenul de prescripŃie a răspunderii penale (art. 122 alin. 2 C. pen.) etc.

Legea penală în vigoare nu cuprinde dispoziŃii speciale privitoare la infracŃiunea continuă, singurele referiri fiind cele din articolul mai sus citat privitor la momentul din care începe să curgă termenul de prescripŃie a răspunderii penale. În schimb, în dispoziŃiile din partea specială a dreptului penal sunt prevăzute relativ numeroase infracŃiuni, care sunt prin natura lor infracŃiuni continue. Pentru identificarea infracŃiunilor continue, se recomandă, în teoria dreptului penal, în principal, un criteriu formal, şi anume natura acŃiunii, indicată de verbum regens, prin care este desemnat în conŃinutul infracŃiunii elementul material al infracŃiunii. Dacă verbum regens indică o acŃiune de durată, cum ar fi reŃinerea, deŃinerea, conducerea unui autovehicul, purtarea de uniforme sau semne distinctive etc., infracŃiunea este continuă.

Criteriul este, desigur, exact, dar el trebuie completat cu analiza atentă, în fiecare caz, a acŃiunii sau inacŃiunii care constituie elementul material al infracŃiunii, reŃinând drept infracŃiune continuă pe aceea al cărei element material, prin însăşi natura sa, nu se poate realiza decât prin durata acŃiunii sau inacŃiunii respective.

124

2.3. InfracŃiunea deviată Este desemnată prin această denumire infracŃiunea care este săvârşită fie

prin devierea acŃiunii, datorită greşelii făptuitorului, de la obiectul sau persoana împotriva căreia fusese îndreptată, la un alt obiect sau la altă persoană (de exemplu, trăgând cu arma asupra unei persoane pe care voia să o ucidă sau încercând să o lovească pentru a-i produce o vătămare corporală, făptuitorul a nimerit din greşeală o altă persoană), fie prin îndreptarea acŃiunii, datorită erorii făptuitorului, asupra altei persoane ori asupra altui obiect decât acela pe care făptuitorul voia să-l vatăme sau să-l pună în pericol.

InfracŃiunea deviată se poate săvârşi deci în două situaŃii distincte, şi anume:

- în caz de deviere a acŃiunii, datorită greşelii făptuitorului, asupra unui alt obiect sau asupra altei persoane (aşa-numita aberratio ictus);

- în caz de săvârşire a faptei asupra altei persoane, datorită erorii făptuitorului, ori asupra altui obiect, aparŃinând altei persoane decât aceea căreia făptuitorul credea că îi aparŃine (aşa-numita error in persona). Astfel, de exemplu, A vrea să-l ucidă pe B, dar, fiind întuneric, îl confundă şi îl ucide pe C.

Cu privire la infracŃiunea deviată, s-a ridicat, în doctrină, problema de a şti dacă, în situaŃia în care aceasta se săvârşeşte, nu există în realitate o pluralitate de infracŃiuni formată din tentativa infracŃiunii pe care făptuitorul se hotărâse să o săvârşească şi infracŃiunea consumată săvârşită prin devierea acŃiunii.

Într-o opinie (V. Dongoroz), care este în prezent majoritară în literatura de specialitate şi a fost însuşită de practica judiciară, se susŃine că, în cazul infracŃiunii deviate, fie că este vorba de o eroare asupra identităŃii persoanei (error in persona), fie de devierea acŃiunii (aberratio ictus), există o singură infracŃiune, aceea săvârşită prin devierea de la proiectul iniŃial, deoarece rezoluŃia infracŃională unică a fost realizată integral, iar faptul că infractorul, de exemplu, a ucis ori a lovit o altă persoană pe care a confundat-o cu aceea pe care urmărea să o lovească, ori pe care a lovit-o sau eventual a ucis-o prin devierea loviturii, este fără relevanŃă pentru existenŃa unei infracŃiuni unice, deoarece legea nu ocroteşte viaŃa sau bunurile unei anumite persoane, ci viaŃa sau integritatea corporală, ca valori sociale care aparŃin tuturor persoanelor.

125

3. Unitatea legală de infracŃiune 3.1. InfracŃiunea continuată 3.1.1. NoŃiune şi caracterizare Potrivit art. 41 alin. 2 C. pen., infracŃiunea continuată se realizează prin

săvârşirea de către aceeaşi persoană, la intervale de timp diferite, însă în realizarea aceleiaşi rezoluŃii infracŃionale, a unor acŃiuni sau inacŃiuni care prezintă fiecare în parte conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni (de exemplu, sustragerea de către A şi B, după o prealabilă înŃelegere şi conform unui plan prestabilit, în decurs de 3 luni, a 9 autoturisme, în realizarea aceleiaşi hotărâri infracŃionale).

Ceea ce caracterizează, aşadar, infracŃiunea continuată este existenŃa unei pluralităŃi de acte care, prezentând fiecare în parte conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni, ar putea constitui tot atâtea infracŃiuni de sine stătătoare, deci o pluralitate de infracŃiuni. Din această pluralitate însă legiuitorul a construit o infracŃiune unică, prevăzând în mod explicit (art. 41 alin. l C. pen.) că, în cazul infracŃiunii continuate, nu există pluralitate de infracŃiuni. Această unitate infracŃională legală, care răspunde unor raŃiuni de politică penală şi de tehnică legislativă pusă în slujba aceleiaşi politici, nu este însă o creaŃie arbitrară, ci se întemeiază pe anumite legături care unesc între ele faptele din care este alcătuită. Într-adevăr, acŃiunile sau inacŃiunile care alcătuiesc infracŃiunea continuată sunt legate între ele printr-o triplă unitate, şi anume: unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluŃie infracŃională (toate sunt săvârşite în realizarea aceleiaşi hotărâri) şi unitatea de conŃinut (fiecare prezintă conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni).

Din aceste trăsături caracteristice ale infracŃiunii continuate rezultă condiŃiile de existenŃă a acesteia.

3.1.2. CondiŃii de existenŃă Pentru existenŃa infracŃiunii continuate şi deci pentru realizarea

trăsăturilor caracteristice sus-menŃionate trebuie să fie îndepli-nite următoarele condiŃii: O pluralitate de acŃiuni sau inacŃiuni săvârşite la diferite intervale de timp. ExistenŃa infracŃiunii continuate presupune săvârşirea a cel puŃin două acŃiuni sau inacŃiuni, care constituie fiecare în parte elementul material al aceleiaşi infracŃiuni. Nu interesează dacă unele dintre acŃiuni au forma faptului consumat, iar altele au rămas în faza tentativei. Este însă necesar ca acŃiunile sau inacŃiunile să fie săvârşite la un anumit interval unele de altele. Această condiŃie este necesară pentru a deosebi infracŃiunea continuată de infracŃiunea simplă în al cărei element material sunt absorbite în mod natural două sau mai multe acte sau acŃiuni, care sunt săvârşite în aceeaşi împrejurare sau cu aceeaşi ocazie (de

126

exemplu, uciderea prin mai multe lovituri, furtul mai multor obiecte din locuinŃa unei persoane etc.). Nu se cere, totuşi, ca acŃiunile sau inacŃiunile să fie săvârşite în acelaşi loc, esenŃială fiind identitatea obiectului juridic al infracŃiunii.

AcŃiunile sau inacŃiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană. Este necesar ca diferitele acŃiuni sau inacŃiuni să fie săvârşite de aceeaşi persoană (autorul), dar infracŃiunea continuată poate fi săvârşită şi în participaŃie. În această din urmă situaŃie, aceeaşi persoană poate participa la săvârşirea unora dintre acŃiuni sau inacŃiuni în calitate de autor, la altele în calitate de complice. Săvârşirea în participaŃie poate să privească toate acŃiunile sau inacŃiunile care compun infracŃiunea continuată sau numai unele dintre acestea. Ne exprimăm acordul privitor la această soluŃie, îmbrăŃişată în doctrină şi confirmată de jurisprudenŃă1, însă cu precizarea că trebuie să existe, în mod obligatoriu, aceeaşi unică rezoluŃie infracŃională între participanŃi, cu privire la toate acŃiunile realizate prin schimbarea rolurilor între autori şi complici.

AcŃiunile sau inacŃiunile să fie săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluŃii infracŃionale. Această legătură subiectivă reprezintă principalul liant al pluralităŃii de acte componente care alcătuiesc latura obiectivă a acestei infracŃiuni continuate. Toate aceste acŃiuni sau inacŃiuni au de la început şi până la sfârşit aceeaşi unică hotărâre, luată anterior de infractor, de a repeta activitatea infracŃională până la realizarea proiectului său. Este suficientă o reprezentare în linii generale a acŃiunilor sau inacŃiunilor proiectate, chiar dacă nu sunt prevăzute exact aceste acŃiuni sau inacŃiuni, condiŃiile de săvârşire sau urmările fiecăreia. CerinŃa unităŃii de rezoluŃie presupune întotdeauna, în mod evident, reprezentarea de către făptuitor a rezultatului faptei sale, ceea ce înseamnă că infracŃiunea continuată nu este posibilă decât la infracŃiunile al căror element subiectiv îmbracă forma intenŃiei.

Unitatea de rezoluŃie pentru toate acŃiunile sau inacŃiunile presupune ca auto-rul să prevadă rezultatele actelor de executare, să le urmărească sau să le accepte.

Această rezoluŃie unică trebuie să fie întotdeauna anterioară activităŃii infracŃionale şi să se menŃină în linii generale, în cursul desfăşurării actelor materiale care alcătuiesc latura obiectivă a infracŃiunii continuate2.

Unitatea de rezoluŃie rezultă din modul în care au fost săvârşite diferitele acŃiuni sau inacŃiuni ce compun infracŃiunea continuată şi este dependentă şi de mărimea intervalului de timp în care se săvârşesc acŃiunile. Pentru existenŃa unităŃii de rezoluŃie trebuie să se constate că acest interval nu este prea mare, deoarece un interval prea mare poate determina concluzia că autorul a renunŃat la rezoluŃia iniŃială şi a luat o nouă rezoluŃie infracŃională.

Doctrina a relevat, iar jurisprudenŃa a confirmat că, printre elementele care reprezintă temeiuri pentru stabilirea unităŃii de rezoluŃie, vor fi avute în

1 Trib. Suprem, SecŃia penală, decizia nr. 1670/1971, în C.D./1971, p. 246-248. 2 M. Zolyneak, op. cit.

127

vedere unitatea obiectului infracŃiunii, a locului, a persoanei vătămate, precum şi unitatea de timp1. De asemenea, trebuie să se verifice dacă nu a intervenit, pe parcursul desfăşurării acŃiunilor sau inacŃiunilor, respectiv a actelor de executare, vreo cauză care să determine pe făptuitor să renunŃe la rezoluŃia iniŃială şi să adopte o nouă rezoluŃie infracŃională.

AcŃiunile sau inacŃiunile săvârşite să prezinte, fiecare în parte, conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni. Fiecare dintre acŃiunile sau inacŃiunile săvârşite, analizate în parte, trebuie să îndeplinească toate condiŃiile cerute de lege pentru existenŃa conŃinutului aceleiaşi infracŃiuni (furt, delapidare, înşelăciune etc.).

Actele de executare nu este obligatoriu să fie identice, fiind suficient ca fiecare să se realizeze şi să se integreze în conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni. Această condiŃie se consideră realizată şi atunci când actele de executare nu reprezintă toate infracŃiuni, în formă consumată, unele putând rămâne în fază de tentativă2, precum şi atunci când aceste acte sunt săvârşite în variantele alternative ale elementului material al laturii obiective ale aceleiaşi infracŃiuni (de exemplu, în cazul infracŃiunii de delapidare, când unele acte se săvârşesc prin modalitatea însuşirii, altele prin folosire, iar altele prin traficare).

Dacă în conŃinutul juridic al infracŃiunii unele condiŃii sunt prevăzute în două ori mai multe variante, există infracŃiune unică continuată chiar dacă în acŃiunile sau inacŃiunile săvârşite au fost realizate unele sau altele dintre condiŃiile alternative. Unele dintre acŃiunile sau inacŃiunile săvârşite pot prezenta conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni, însă în varianta calificată sau agravată a acesteia, esenŃial fiind ca în toate să fie realizat conŃinutul infracŃiunii respective. Nu este necesar ca acŃiunile sau inacŃiunile care formează infracŃiunea continuată să fie îndreptate împotriva aceluiaşi obiect material, să fie săvârşite în acelaşi loc sau să aibă acelaşi subiect pasiv, în acest din urmă caz urmând să se verifice însă dacă schimbarea persoanei vătămate a determinat o nouă rezoluŃie infracŃională şi, deci, o altă unitate infracŃională.

3.1.3. Efectele juridice - de la momentul încetării ultimei acŃiuni sau inacŃiuni, care marchează

consumarea infracŃiunii continuate, începe să curgă termenul de prescripŃie a răspunderii penale (art. 122 alin. 2 C. pen.);

- în raport de acelaşi moment, se determină incidenŃa actelor de amnistie şi graŃiere;

- tot în raport de acelaşi moment, aplicarea legii penale în timp va fi cea în vigoare la acea dată;

1 Decizia de îndrumare nr.1/1963 a Plenului Trib. Suprem, în C.D./1963, p. 52. 2 V.Dongoroz, I. Fodor, în ExplicaŃii…, op. cit., p.284; Tribunalul Suprem, SecŃia penală, decizia nr. 1974/1969, în C.D./1969, p. 294.

128

- dacă actele de executare s-au săvârşit pe teritoriile mai multor Ńări, va fi incidentă legea penală română, dacă o parte din aceste acte ori rezultatul s-a produs pe teritoriul României (art. 143 C. pen.);

- tot în funcŃie de momentul încetării ultimei acŃiuni sau inacŃiuni, se stabileşte incidenŃa legii penale în raport cu vârsta făptuitorului. Dacă făptuitorul a început executarea când nu avea împlinită vârsta de 14 ani, aceste acte nu se iau în considerare, ci numai acelea săvârşite după împlinirea acestei vârste şi, bineînŃeles, dacă au fost săvârşite cu discernământ.

3.1.4. InfracŃiuni care nu sunt susceptivbile de a fi săvârşite în formă continuată

Doctrina a relevat, iar jurisprudenŃa a confirmat că infracŃiunea continuată nu este posibilă la acele infracŃiuni al căror obiect material nu poate fi divizat. Astfel, infracŃiunea de omor nu poate fi săvârşită în formă continuată, chiar şi atunci când ea ar fi precedată de mai multe tentative de omor.

De asemenea, nu este de conceput forma continuată la infracŃiunile de obicei, care, aşa cum se ştie, pentru a-şi realiza existenŃa sub raportul laturii obiective, presupun repetarea acŃiunilor sau inacŃiunilor, până când rezultă obişnuinŃa.

În sfârşit, forma continuată nu este de conceput nici în cazul infracŃiunilor din culpă, pentru că, în cazul lor, rezoluŃia infracŃională este exclusă.

3.2. InfracŃiunea complexă 3.2.1. NoŃiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat în literatura noastră de specialitate

şi consacrat şi în legislaŃia penală (art. 41 alin. 3 C. pen.), infracŃiunea complexă este infracŃiunea ce cuprinde în conŃinutul său, fie ca element constitutiv, fie ca element circumstanŃial o acŃiune sau inacŃiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. Ea este un tip de unitate infracŃională creată de legiuitor prin absorbirea în conŃinutul acesteia a uneia sau a unor fapte diferite care prezintă, fiecare în parte, conŃinutul unei anumite infracŃiuni, dar care, prin voinŃa legiuitorului, fiind incluse în conŃinutul infracŃiunii complexe, îşi pierd autonomia infracŃională originară, devenind, după caz, fie un simplu element constitutiv în conŃinutul de bază al infracŃiuni complexe, fie un element circumstanŃial în conŃinutul agravat sau calificat al acesteia.

În conŃinutul unic al infracŃiunii complexe se găsesc, aşadar, comprimate, conŃinuturile a două sau mai multe infracŃiuni. Astfel, de exemplu, în conŃinutul infracŃiunii de tâlhărie se găsesc reunite, într-o unitate infracŃională, în conŃinutul de bază al infracŃiunii (art.211 alin.l C. pen.), conŃinuturile infracŃiunilor de furt (art. 208 C. pen.), de lovire sau alte violenŃe (art. 180

129

alin. l şi în parte şi alin. 2 C. pen.) de ameninŃare (art. 193 C. pen.), iar în conŃinutul său agravat (art. 211 alin. 2 şi 3 C. pen.) sunt reunite conŃinuturile infracŃiunilor de lovire sau alte violenŃe art. 180 alin. 2 C. pen.), de vătămare corporală (art. 181 C. pen.), de vătămare corporală gravă (art. 182 C. pen.) şi de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 183 C. pen.); în conŃinutul infracŃiunii de atentat care pune în pericol securitatea statului (art. 160 C. pen.) sunt incluse conŃinuturile infracŃiunilor de vătămare corporală (art. 180 alin. 2, 181, 182 C. pen.) şi de omor (art. 174 C. pen.); în conŃinutul infracŃiunii de ultraj sunt incluse, în conŃinutul de bază al acestei infracŃiuni (art. 239 alin. l C. pen.), conŃinuturile infracŃiunilor de insultă (art. 205 C. pen.), de calomnie (art. 206 C. pen.) şi de ameninŃare (art. 193 C. pen.), iar în conŃinutul agravat al aceleiaşi infracŃiuni (art. 239 alin. 2 C. pen.) sunt cuprinse conŃinuturile infracŃiunilor de lovire sau alte violenŃe (art. 180 C. pen.) şi de vătămare corporală (art. 181 C. pen.) etc.

Crearea infracŃiunii unice complexe, pornind de la o pluralitate de fapte diverse care, luate individual, constituie tot atâtea infracŃiuni, reprezintă o soluŃie a legiuitorului pentru a răspunde unei necesităŃi de politică penală şi unor raŃiuni de tehnică legislativă. Contopirea mai multor fapte penale într-o infracŃiune unică este destinată să asigure o caracterizare mai precisă a activităŃii infracŃionale a făptuitorului în ansamblul acesteia, o evaluare mai exactă a gradului de pericol social al acesteia şi a periculozităŃii autorului, iar drept urmare, o mai adecvată reacŃie de apărare socială.

Această construcŃie nu este expresia unei voinŃe arbitrare a legiuitorului, ci se bazează pe existenŃa unei legături obiective şi subiective dintre infracŃiunile ce intră în cadrul infracŃiunii complexe. De regulă, această legătură are forma legăturii de la mijloc la scop, în sensul că una dintre infracŃiuni serveşte ca mijloc pentru realizarea celeilalte, care constituie infracŃiune-scop. În cazul faptei incluse în conŃinutul agravat al infracŃiunii complexe, ca element circumstanŃial al acestuia, legătura ei cu infracŃiunea tip, simplă sau complexă, este şi mai evidentă, întrucât acest element circumstanŃial este, de regulă, o consecinŃă a infracŃiunii-tip.

3.2.2. Forme şi modalităŃi a) Forme. Aşa cum rezultă din însăşi noŃiunea de infracŃiune complexă,

aceasta se prezintă sub două forme diferite, în raport de rolul îndeplinit de acŃiunea sau inacŃiunea care intră în conŃinutul infracŃiunii complexe, ca element ori ca circumstanŃă agravantă.

În raport de acest criteriu, în doctrină se distinge între: - infracŃiune complexă sub forma tip; - infracŃiune complexă agravantă.

130

InfracŃiunea complexă ca infracŃiune tip este creată prin includerea în conŃinutul său, ca element constitutiv, a unei acŃiuni sau inacŃiuni ce constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. Au această formă toate infrac-Ńiunile complexe propriu-zise, dintre care pot fi menŃionate atentatul care pune în pericol securitatea statului (art. 160 C. pen.), actele de diversiune (art. 163 C. pen.), tâlhăria (art. 211 C. pen.), ultrajul (art. 239 C. pen.), purtarea abuzivă (art. 250 C. pen.), distrugerea şi semnalizarea falsă (art. 276 C. pen.) etc.

În cazul acestei forme a infracŃiunii complexe, lipsa din conŃinutul ei a infracŃiunii absorbite duce la inexistenŃa infracŃiunii complexe ca tip particular de infracŃiune. Astfel, de exemplu, cu privire la tâlhărie, dacă se constată că furtul a fost săvârşit fără violenŃă sau ameninŃare sau că aceste fapte au fost săvârşite fără nici o legătură cu furtul, în prima situaŃie nu există tâlhărie, ci numai furt, iar în cea de a doua situaŃie, există două infracŃiuni distincte care îşi păstrează autonomia infracŃională (furt şi lovire sau furt şi ameninŃare).

InfracŃiunile complexe ca infracŃiuni tip pot avea ele însele, ca orice alte infracŃiuni, variante agravate sau calificate în al căror conŃinut poate intra o acŃiune sau o inacŃiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. Aceasta înseamnă că o infracŃiune complexă tip poate exista şi în forma infracŃiunii complexe ca variantă agravată.

InfracŃiunea complexă ca variantă agravantă a unei infracŃiuni simple cuprinde în conŃinutul său agravat sau calificat o acŃiune sau inacŃiune care reprezintă o altă infracŃiune, de sine stătătoare. LegislaŃia noastră penală cunoaşte astfel de infracŃiuni care în forma lor de bază sunt infracŃiuni simple, dar care, în variantele lor agravate sau calificate, sunt infracŃiuni complexe (lipsirea de libertate în mod ilegal, cu supunerea victimei la suferinŃe sau cu punerea în pericol a vieŃii ori sănătăŃii acesteia – art. 189 alin. 2 C. pen.; raportul sexual cu o minoră – art. 198 alin. 3 şi 4 C. pen.; furtul calificat – art. 209 alin. l lit. g C. pen. etc).

Această formă a infracŃiunii complexe poate exista şi în cazul în care infracŃiunea, în forma ei de bază, este tot o infracŃiune complexă (tâlhăria – art. 211 alin. 2 şi 3 C. pen.; pirateria – art. 212 alin. 2 şi 3 C. pen.; ultrajul – art. 239 alin. 2 C. pen. etc).

Dacă din această formă a infracŃiunii complexe lipseşte acea faptă ce constituie elementul circumstanŃial, varianta complexă nu va mai exista şi va rămâne infracŃiunea în forma ei de bază.

b) Structură. Având în vedere că infracŃiunea complexă este rezultatul reunirii în conŃinutul unei infracŃiuni unice a două sau mai multor infracŃiuni, structura acesteia este una complexă. Astfel, infracŃiunea complexă cuprinde, în mod comprimat, în conŃinutul său, termenii infracŃiunilor reunite sau absorbite şi, desigur, elementele componente ale laturii obiective şi subiective ale acestor infracŃiuni.

131

În concret, la infracŃiunea complexă, identificăm un obiect juridic principal şi, pe de altă parte, un obiect juridic adiacent (la infracŃiunea de tâlhărie, obiectul juridic principal este cel referitor la apărarea patrimoniului, iar cel adiacent priveşte protecŃia persoanei; la infracŃiunea de ultraj, obiectul juridic principal se referă la apărarea autorităŃii statale, iar cel adiacent la protecŃia persoanei).

Sub aspectul laturii obiective, în elementul material al infracŃiunii complexe, vom identifica reunite acŃiunile prin care se realizează elementul material al infracŃiunilor absorbite (la tâlhărie, elementul material al infracŃiunii-scop este realizat prin acŃiunea de luare, iar elementul material al infracŃiunii de mijloc, printr-o acŃiune de ameninŃare sau de exercitare a violenŃei).

Sub aspectul laturii subiective, forma de vinovăŃie la infracŃiunea complexă tip (de bază) este intenŃia, deoarece făptuitorul prevede rezultatul acŃiunilor sale şi urmăreşte ori acceptă producerea acestui rezultat. La infracŃiunea complexă în variantă agravantă, forma de vinovăŃie este praeterintenŃia.

c) Efectele juridice. InfracŃiunea complexă este o infracŃiune momentană, întrucât nu presupune o prelungire în timp a acŃiunii sau inacŃiunii ori a consecinŃelor acesteia. InfracŃiunea complexă se consumă, deci, în momentul în care se săvârşesc acŃiunile prin care se realizează elementele materiale specifice laturilor obiective ale infracŃiunilor absorbite.

InfracŃiunea sau infracŃiunile absorbite în infracŃiunea complexă îşi pierd autonomia infracŃională. Dacă însă nu sunt realizate toate condiŃiile cerute de lege pentru existenŃa infracŃiunii complexe, infracŃiunile absorbite păstrează autonomia infracŃională1.

Nerealizarea sub raportul laturii obiective a conŃinutului unei infracŃiuni absorbite poate conduce la calificarea faptei ca tentativă (exemplu: în cazul infracŃiunii de tâlhărie, dacă se consumă ameninŃarea sau violenŃa, însă depose-darea victimei nu a fost posibilă, infracŃiunea rămâne în faza de tentativă).

InfracŃiunea complexă nu constituie o cauză de agravare a răspunderii penale, astfel că tratamentul sancŃionator este cel prevăzut de lege fără vreo agravare specială.

În cazul în care, după condamnarea definitivă pentru o infracŃiune complexă, infractorul este judecat ulterior şi pentru alte acŃiuni sau inacŃiuni care intră în conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni, pedeapsa se recalculează Ńinându-se seama de activitatea săvârşită în întregul ei (art. 43 C. pen.).

3.2.3 Complexitatea naturală În cadrul infracŃiunii complexe există şi o complexitate naturală creată

prin absorbirea în chip natural în conŃinutul unei infracŃiuni a elementului

1 C.Bulai, op. cit., p.218 şi jurisprudenŃa constantă în această materie.

132

material specific altei infracŃiuni (în conŃinutul infracŃiunii de omor, identificăm incluse, în mod natural, elementele infracŃiunii de vătămare corporală; infrac-Ńiunea de calomnie cuprinde în conŃinutul ei, absorbite în mod natural, elemen-tele insultei; infracŃiunea fapt consumat absoarbe întotdeauna în mod natural elementele tentativei acestei infracŃiuni etc.). În toate aceste cazuri este vorba de o infracŃiune simplă, care cuprinde în elementul său material şi elementul material al unei alte infracŃiuni simple, mai puŃin grave. În pofida complexităŃii naturale, infracŃiunea mai gravă nu devine o infracŃiune complexă, ci rămâne o infracŃiune simplă. DistincŃia privitoare la complexitatea naturală prezintă interes practic, deoarece în cazul în care nu se poate reŃine în sarcina făptuitorului infracŃiunea mai gravă, se va reŃine infracŃiunea mai puŃin gravă.

3.3. InfracŃiunea progresivă 3.3.1. NoŃiune şi caracterizare Denumirea de infracŃiune progresivă este dată acelei infracŃiuni a cărei

latură obiectivă, după ce a atins momentul consumării, corespunzător unei anumite infracŃiuni, se amplifică progresiv fără intervenŃia făptuitorului, fie prin agravarea urmării produse, fie prin producerea unor noi urmări, corespunzătoare unei infracŃiuni mai grave. Astfel, în cazul săvârşirii infracŃiunii de lovire sau alte violenŃe cu provocarea unor vătămări corporale (art. 180 alin. l C. pen.) este posibil ca vătămarea corporală să se agraveze progresiv şi să se ajungă la încadrarea faptei în infracŃiunea de vătămare corporală (art. 181 C. pen.) sau chiar în infracŃiunea de vătămare corporală gravă (art. 182 C. pen.). În cazul în care urmările s-au agravat excesiv şi se ajunge la moartea victimei, fapta va constitui infracŃiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 183 C. pen.).

Se observă că, în asemenea situaŃii, infracŃiunile mai grave, realizate ca urmare a amplificării progresive a rezultatului, absorb în conŃinutul lor infracŃiunile mai uşoare. Această absorbŃie are loc prin voinŃa legiuitorului, care a incriminat ca infracŃiuni de sine stătătoare fapte, în raport de diferitele grade de amplificare a rezultatului socialmente periculos al acestora.

Aşadar, infracŃiunea progresivă este şi ea o formă atipică a infracŃiunii, caracterizată prin elementele definitorii arătate mai sus.

Amplificarea producerii urmărilor ori producerea de noi urmări determină apariŃia unei noi infracŃiuni în care se absorb toate infracŃiunile corespunzătoare rezultatului celui mai grav. Această infracŃiune este singura care urmează să fie reŃinută, ca infracŃiune unică, rezultat al agravării progresive a faptului iniŃial. Apare, deci, şi în cazul infracŃiunii progresive, un moment al epuizării. Ceea ce se prelungeşte dincolo de momentul consumării unei anumite infracŃiuni iniŃiale este numai rezultatul, adică numai amplificarea lui sau producerea unui nou rezultat, mai grav, fără o nouă intervenŃie a făptuitorului.

133

3.3.2. Efectele juridice łinându-se seama de specificul infracŃiunii progresive, momentul

consumării acesteia coincide cu momentul epuizării rezultatului. În consecinŃă, încadrarea juridică a faptei se va face în raport cu acest ultim rezultat şi de aceea, în cazul infracŃiunilor progresive, pentru calificarea corectă a faptei săvârşite, trebuie să se aştepte epuizarea rezultatului.

De la data epuizării rezultatului se calculează termenul de prescripŃie a răspunderii penale. De asemenea, în funcŃie de acest moment se determină şi legea penală aplicabilă. Tot în raport de acest moment se determină şi incidenŃa actelor de amnistie şi graŃiere.

3.4. InfracŃiunea de obicei 3.4.1. NoŃiune şi caracterizare Este denumită infracŃiune de obicei sau de obişnuinŃă acea infracŃiune ce

se săvârşeşte prin repetarea acŃiunii sau inacŃiunii, prin care se realizează elementul material al laturii obiective, de un număr de ori suficient de mare pentru ca din această repetare să rezulte că autorul desfăşoară acea activitate infracŃională ca un obicei, din obişnuinŃă sau ca o îndeletnicire (cerşetoria, prevăzută de art. 326 C.pen.; prostituŃia, prevăzută de art. 328 C.pen.; jocul de noroc, prevăzut de art. 330 alin. 2 C. pen.; vagabondajul, prevăzut de art. 327 C. pen.).

Aşadar, infracŃiunea de obicei este o infracŃiune unică, o unitate legală creată de legiuitor dintr-o pluralitate de acte ce corespund prin trăsăturile lor faptei incriminate, dar care nu constituie infracŃiune decât dacă se săvârşesc în mod repetat şi într-un număr suficient de ori pentru a constitui un obicei sau o obişnuinŃă a făptuitorului. Luate izolat, aceste fapte nu constituie infracŃiune. În schimb, ele se integrează în infracŃiunea unică de obicei, chiar dacă se săvârşesc după stingerea momentului consumării, adică după acumularea unui număr suficient de repetări din care rezultă obişnuinŃa. Astfel, şi în cazul infracŃiunii de obicei, pe lângă momentul consumării, apare un moment al epuizării faptei.

3.4.2. Efectele juridice InfracŃiunea de obicei este şi ea o formă atipică a infracŃiunii. InfracŃiunea

de obicei nu este susceptibilă de forme imperfecte, cum este tentativa. Ea este, însă, susceptibilă de o formă atipică, în sensul că se prelungeşte în timp după ce a atins momentul consumării, înglobând în continuare în conŃinutul său noile repetări ale faptei. Are, deci, un moment al epuizării, de care sunt legate toate consecinŃele juridice. Acest moment este marcat de săvârşirea ultimei repetări, iar în raport de această dată, se determină legea penală aplicabilă şi incidenŃa unor eventuale acte de clemenŃă. De la aceeaşi dată începe să curgă termenul de prescripŃie a răspunderii penale.

134

Capitolul V Pluralitatea de infracŃiuni

1. ConsideraŃii generale 1.1. NoŃiune Termenul de „pluralitate de infracŃiuni”, într-o accepŃiune largă,

desemnează un grup de două sau mai multe infracŃiuni. O pluralitate de infracŃiuni nu este însă relevantă din punct de vedere juridic decât dacă între cele două sau mai multe infracŃiuni care o alcătuiesc există o anumită legătură din care decurg anumite consecinŃe juridice. Această legătură poate fi personală (in personam), în sensul că toate infracŃiunile au fost săvârşite de aceeaşi persoană, sau reală (in rem) atunci când între infracŃiunile care alcătuiesc pluralitatea există o legătură obiectivă de loc, de timp, de cauzalitate etc.

În accepŃiunea restrânsă a termenului, prin pluralitate de infracŃiuni, în teoria dreptului penal şi în legislaŃia penală, se înŃelege un număr de două sau mai multe infracŃiuni săvârşite de aceeaşi persoană. Pluralitatea de infracŃiuni, ca instituŃie a dreptului penal, prezintă interes teoretic şi practic, datorită consecinŃelor pe care le poate avea pe planul răspunderii penale a făptuitorului, al modului şi mijloacelor de reacŃie împotriva acestuia.

1.2. Sediul materiei Codul penal în vigoare reglementează pluralitatea de infracŃiuni în Cap.

IV din Titlul V al PărŃii generale, în textele art. 32-40. Localizarea materiei pluralităŃii de infracŃiuni nu este întâmplătoare, ci are

la bază logica potrivit căreia, înainte de a se stabili formele de manifestare a pluralităŃii infracŃionale, se impune a fi reglementat cadrul legal de existenŃă al pluralităŃii.

În noul Cod penal, pluralitatea de infracŃiuni a fost aşezată în capitolul VII din Titlul II, în textul art. 46-53.

1.3. Formele pluralităŃii de infracŃiuni În teoria dreptului penal şi în legislaŃia penală sunt cunoscute mai multe

forme de pluralităŃi de infracŃiuni, dintre care cele mai importante sunt: - concursul de infracŃiuni; - recidiva;

135

- pluralitatea intermediară. Legea noastră penală prevede în mod expres, ca principale forme ale

pluralităŃii de infracŃiuni, concursul de infracŃiuni şi recidiva. Astfel, în art. 32 alin. l C. pen. se arată că pluralitatea de infracŃiuni constituie, după caz, fie concurs de infracŃiuni, fie recidivă. În acelaşi timp, însă, legea penală consacră în mod implicit şi forma pluralităŃii intermediare de infracŃiuni, între concurs şi recidivă, prevăzând în dispoziŃiile din art. 40 C. pen. reguli speciale de sancŃionare a infractorului care, după condamnarea definitivă pentru o infracŃiune, săvârşeşte din nou o infracŃiune, fără să fie îndeplinite condiŃiile pentru existenŃa stării de recidivă.

Criteriul de distincŃie între cele două forme de bază ale pluralităŃii de infracŃiuni, concursul de infracŃiuni şi recidiva, îl constituie existenŃa (sau inexistenŃa) unei hotărâri judecătoreşti definitive, de condamnare.

Toate infracŃiunile săvârşite de aceeaşi persoană, înainte ca aceasta să fi fost condamnată definitiv, prezintă întotdeauna forma concursului de infracŃiuni.

InfracŃiunile săvârşite de aceeaşi persoană, după ce aceasta a fost condamnată definitiv, printr-o hotărâre judecătorească, pentru una sau mai multe infracŃiuni, alcătuiesc cea de a doua formă de bază a pluralităŃii, şi anume, recidiva.

Pluralitatea intermediară, a treia formă a pluralităŃii, se realizează atunci când o persoană, după ce a fost condamnată definitiv pentru una sau mai multe infracŃiuni, săvârşeşte din nou o infracŃiune înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia ori în stare de evadare şi nu sunt îndeplinite condiŃiile cerute de lege pentru existenŃa stării de recidivă. Pluralitatea intermediară este, deci, o pluralitate de infracŃiuni care nu constituie nici concurs de infracŃiuni, nici recidivă. Ea prezintă anumite trăsături carac-teristice ale celor două forme de bază şi reprezintă o formă intermediară între ele.

2. Concursul de infracŃiuni 2.1. NoŃiune şi caracterizare În teoria dreptului penal şi în legislaŃia penală (art.33 lit. a C. pen.),

concursul de infracŃiuni este definit ca o formă a pluralităŃii de infracŃiuni constând din două sau mai multe infracŃiuni săvârşite de aceeaşi persoană înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.

CondiŃiile de existenŃă ale concursului de infracŃiuni sunt următoarele: - să se fi săvârşit două sau mai multe infracŃiuni, oricare ar fi natura sau

gravitatea acestora. InfracŃiunile pot avea forma faptului consumat sau a unei

136

tentative pedepsibile, după cum pot consta în participarea la săvârşirea acestora în calitate de autor, instigator sau complice (art. 144 C. pen.). Nu interesează forma de vinovăŃie cu care sunt săvârşite diferitele infracŃiuni, putând fi săvârşite unele cu intenŃie, altele din culpă sau cu intenŃie depăşită. InfracŃiunile care alcătuiesc concursul de infracŃiuni pot fi de aceeaşi natură sau de natură diferită (de exemplu, două sau trei infracŃiuni de furt, două sau trei infracŃiuni de înşelăciune, două sau mai multe infracŃiuni de fals, două sau mai multe infracŃiuni de trafic de droguri etc. ori, dimpotrivă, o infracŃiune de viol, alta de lipsire de libertate şi alta de perversiuni sexuale; o infracŃiune de furt, alta de ucidere din culpă şi alta de părăsire a locului accidentului etc.

În prima situaŃie, când infracŃiunile care alcătuiesc concursul sunt de aceeaşi natură, acesta poartă denumirea de concurs omogen, iar în cealaltă situaŃie, când infracŃiunile care alcătuiesc concursul nu sunt de aceeaşi natură, acest concurs se numeşte eterogen.

Concursul omogen (două, trei sau cinci furturi săvârşite de aceeaşi persoană) nu trebuie confundat cu infracŃiunea continuată, cu care se aseamănă, dar de care se deosebeşte prin pluralitatea de rezoluŃii infracŃionale, corespunzătoare pluralităŃii faptelor săvârşite;

- infracŃiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană. Identitatea subiectului activ al infracŃiunilor ce alcătuiesc pluralitatea este de esenŃa concursului de infracŃiuni. Nu se cere ca făptuitorul să săvârşească cele două sau mai multe infracŃiuni în aceeaşi calitate, contribuŃia sa putând fi la unele de autor, la altele de instigator, la altele de complice. De asemenea, persoana poate săvârşi singură unele dintre infracŃiuni, iar altele împreună cu alte persoane, în participaŃie;

- infracŃiunile să fie săvârşite înainte de condamnarea definitivă a făptuitorului pentru vreuna dintre ele. Nu pot constitui concurs de infracŃiuni decât infracŃiunile pentru care făptuitorul încă n-a fost condamnat definitiv, chiar dacă este urmărit sau chiar trimis în judecată şi chiar dacă s-a pronunŃat împotriva sa o hotărâre de condamnare, câtă vreme această hotărâre nu a rămas definitivă în cazurile şi modurile prevăzute de lege (art. 416-417 C. pr. pen.). EsenŃial pentru existenŃa concursului este ca infracŃiunile să fie săvârşite înainte de data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare pentru vreuna dintre ele, chiar dacă descoperirea lor ar fi ulterioară acestei date;

- infracŃiunile săvârşite sau cel puŃin două dintre ele să poată fi supuse judecării, adică să aibă şi să-şi păstreze caracterul infracŃional şi să poată atrage răspunderea penală a făptuitorului. Astfel, dacă în legătură cu două din cele două presupuse infracŃiuni se constată existenŃa unor cauze care înlătură caracterul penal al faptei (legitimă apărare, caz fortuit, eroare de fapt etc.) sau dacă intervine ulterior o cauză care înlătură răspunderea penală (amnistie, prescripŃie, lipsa plângerii prealabile etc.), în toate aceste cazuri, rămânând o singură infracŃiune susceptibilă de a fi supusă judecăŃii, nu există concurs de

137

infracŃiuni. Acelaşi efect îl produce şi intervenŃia unor cauze de nepedepsire generale (de exemplu, desistarea sau împiedicarea rezultatului, art. 220 C. pen., împiedicarea săvârşirii faptei, art. 30 C. pen. etc.) sau speciale (de exemplu, denunŃarea de către mituitor a luării de mită, art. 255 alin. 3 C. pen., retragerea mărturiei mincinoase, art. 260 alin. 2 C. pen. etc.).

2.2. Forme şi modalităŃi Concursul de infracŃiuni se prezintă sub două forme diferite în raport cu

modul în care se săvârşesc infracŃiunile concurente, şi anume concursul real sau material şi concursul ideal sau formal de infracŃiuni. Aceste forme sunt prevăzute şi descrise în prevederile art. 33 lit. a şi b din actualul Cod penal.

a) Concursul real (material) de infracŃiuni. Această formă a concursului se caracterizează prin împrejurarea că cele două sau mai multe infracŃiuni care îl alcătuiesc sunt săvârşite prin două sau mai multe acŃiuni sau inacŃiuni distincte, adică prin tot atâtea acŃiuni sau inacŃiuni care prezintă fiecare în parte conŃinutul unei infracŃiuni de sine stătătoare (de exemplu, după ce a săvârşit o tâlhărie, făptuitorul a tulburat grav liniştea publică, iar la intervenŃia organelor poliŃiei a proferat insulte şi ameninŃări la adresa acestora). InfracŃiunile pot fi diferite (concurs eterogen) sau de acelaşi fel (concurs omogen), se săvârşesc de regulă succesiv, dar uneori pot fi săvârşite simultan (de exemplu, făptuitorul loveşte şi insultă sau calomniază în acelaşi timp o persoană, pătrunde fără drept în locuinŃa unei persoane şi o loveşte etc.), pot fi săvârşite în acelaşi loc sau în locuri diferite etc. Nu interesează dacă între infracŃiunile concurente există sau nu vreo legătură obiectivă. În cazul în care între infracŃiunile concurente există legătură, concursul poartă denumirea de concurs cu conexitate (caracterizat). În practică, asemenea situaŃii se întâlnesc relativ frecvent, ceea ce face să existe două modalităŃi ale concursului de infracŃiuni:

– concurs simplu, la care între infracŃiunile ce îl compun nu există legătură obiectivă (in rem);

– concurs cu conexitate (caracterizat), format din infracŃiuni între care există o asemenea legătură.

Legea penală în vigoare se referă în mod explicit la concursul cu conexitate, prevăzând, în dispoziŃia din art. 33 lit. a partea finală, că există concurs de infracŃiuni chiar dacă una dintre infracŃiuni a fost comisă pentru săvârşirea alteia (concurs cu conexitate etiologică) sau pentru ascunderea ei (concurs cu conexitate consecvenŃională). Faptul că legea se referă doar la aceste două forme ale conexităŃii nu înseamnă că numai în aceste cazuri poate exista concurs cu conexitate, ci, dimpotrivă, că legiuitorul a vrut să precizeze tocmai contrariul, şi anume că există concurs de infracŃiuni, oricare ar fi caracterul legăturii reale dintre infracŃiunile concurente, deci oricare ar fi forma

138

conexităŃii acestora. Precizarea pe care legiuitorul o face în legătură cu cele două forme ale concursului cu conexitate are ca scop să excludă confuzia pe care o creează teoria zisă a unităŃii infracŃionale între infracŃiunea mijloc şi infracŃiunea scop, teorie susŃinută în trecut de unii autori şi însuşită şi de practica judiciară mai veche. Potrivit acestei teorii, atunci când o infracŃiune serveşte ca mijloc pentru comiterea sau ascunderea alteia (de exemplu, falsificarea unui înscris oficial pentru a se putea comite sau ascunde o evaziune fiscală), cele două fapte alcătuiesc o singură infracŃiune, şi anume infracŃiunea scop în care se absoarbe, pierzându-şi autonomia, infracŃiunea mijloc. Teoria infracŃiunii unice mijloc-scop este neconvingătoare şi evident greşită, pentru că ignoră existenŃa a două infracŃiuni de sine stătătoare din care legiuitorul nu înŃelege să construiască o unitate. Pe de altă parte, aplicarea acestei teorii ar duce la soluŃii inadmisibile în cazul în care infracŃiunea mijloc ar fi mai gravă decât infracŃiunea scop (de exemplu, în cazul în care este ucisă o persoană pentru a se ascunde un furt).

În jurisprudenŃă, această teorie a fost şi este infirmată în mod constant prin soluŃiile pronunŃate, inclusiv de către instanŃa supremă. De altfel, legiuitorul a soluŃionat această falsă problemă prin reglementarea din textul art. 33 lit. a teza finală a actualului Cod penal.

b) Concursul ideal (formal) de infracŃiuni. În teoria dreptului penal şi potrivit legii penale (art. 33 lit. b C. pen.), concursul de infracŃiuni îmbracă forma concursului zis ideal sau formal atunci când în acŃiunea sau inacŃiunea săvârşită de o persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs, se găsesc realizate elementele constitutive ale două sau mai multor infracŃiuni. Ceea ce caracterizează şi diferenŃiază concursul ideal de concursul real este împrejurarea că cele două sau mai multe infracŃiuni care îl compun sunt săvârşite nu prin tot atâtea acŃiuni sau inacŃiuni, ca în cazul concursului real, ci printr-o singură acŃiune sau inacŃiune în care sunt comprimate elementele caracteristice obiective şi subiective ale acestor infrac-Ńiuni. Astfel, există concurs ideal de infracŃiuni, de exemplu, atunci când, în urma unui accident de circulaŃie, o persoană a decedat, iar alte două au suferit vătămări corporale grave; când, printr-o acŃiune de împuşcare, o persoană a fost ucisă, iar alte două au suferit leziuni grave, soldate cu infirmităŃi etc.

În teoria dreptului penal a fost susŃinută în trecut teza că în cazul concursului ideal sau formal ar exista numai aparent o pluralitate de infracŃiuni, argumentîndu-se că, fiind săvârşită o singură acŃiune sau inacŃiune, numai în chip „ideal” s-ar putea concepe o pluralitate de infracŃiuni, dar că în realitate ar exista o singură infracŃiune. Această teză a fost combătută, argumentându-se că, în realitate, în pofida unei aparenŃe de unitate, există o pluralitate reală de infracŃiuni, fiecare cu trăsăturile sale caracteristice, în aceleaşi condiŃii ca şi la

139

concursul real, cu singura deosebire că aici elementele obiective au fost comprimate într-o singură acŃiune sau inacŃiune.

2.3. Tratamentul sancŃionator al concursului de infracŃiuni 2.3.1. Cazul concursului de infracŃiuni săvârşite de persoana fizică 2.3.1.1. Sisteme de sancŃionare Persoana fizică ce săvârşeşte mai multe infracŃiuni demonstrează, prin

perseverenŃa sa infracŃională, o periculozitate socială care impune sisteme de sancŃionare adecvate, în măsură să asigure realizarea cât mai eficace a funcŃiilor şi rolului preventiv-educativ ale pedepsei, cu cele două componente: constrângere şi reeducare.

În doctrina penală şi în legislaŃia penală există trei sisteme de sancŃionare a concursului de infracŃiuni, şi anume:

a) sistemul cumulului aritmetic, potrivit căruia instanŃa de judecată stabileşte pentru fiecare infracŃiune câte o pedeapsă, după care le adiŃionează şi dispune executarea pedepsei rezultate din adunarea aritmetică a acestora. Acest sistem este criticat şi rar aplicat în legislaŃia unor state, întrucât este considerat rigid şi excesiv de aspru (s-a susŃinut, printre altele, că, în cazul pedepselor privative de libertate, poate conduce la pedepse executabile care depăşesc durata de viaŃă a unui om);

b) sistemul absorbŃiei, potrivit căruia, după stabilirea pedepsei pentru fiecare infracŃiune concurentă, pedepsele mai mici să fie absorbite în pedeapsa cea mai mare care urmează să fie executată. A fost criticat şi acest sistem, susŃinându-se, în esenŃă, că este excesiv de blând, inducând infractorului impresia că infracŃiunile mai puŃin grave rămân nepedepsite şi că, astfel, acest sistem reprezintă o încurajare, pentru infractorul care săvârşeşte o infracŃiune gravă, să comită şi alte infracŃiuni, mai puŃin grave, pentru care pedepsele vor fi absorbite în pedeapsa pentru infracŃiunea mai gravă;

c) sistemul cumulului juridic, potrivit căruia, după stabilirea pedepsei pentru fiecare infracŃiune concurentă, instanŃa de judecată va aplica pedeapsa cea mai grea, la care se poate adăuga un spor. Acest spor poate fi obligatoriu sau facultativ, fix sau variabil, în aşa fel încât să asigure o justă proporŃionalizare a pedepsei în fiecare caz concret. Acest sistem este cel mai frecvent prevăzut în legislaŃiile statelor şi este cel mai agreat în doctrina penală.

Sistemul cumulului juridic este adoptat şi de actualul Cod penal român. Acest sistem, denumit al cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil, este unic pentru ambele forme ale concursului, având unele particularităŃi în raport cu felul şi genul sancŃiunilor de drept penal.

140

Vom prezenta în continuare modul în care este reglementat în actualul Cod penal şi cum funcŃionează acest sistem.

2.3.1.2. Aplicarea pedepsei principale în cazul concursului de infracŃiuni

săvârşite de persoana fizică Sediul materiei este art. 34 din C.pen., care, potrivit recentei modificări,

poartă denumirea marginală de „pedeapsa principală în caz de concurs de infracŃiuni săvârşite de persoana fizică”.

Potrivit art. 34 C.pen., în caz de concurs de infracŃiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracŃiune în parte, iar dintre acestea, se aplică pedeapsa după cum urmează:

a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detenŃiune pe viaŃă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă;

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani;

c) când s-au stabilit numai amenzi, se aplică cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă aest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim;

d) când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda, în totul sau în parte;

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, potrivit dispoziŃiei de la lit. b, la care se poate adăuga amenda, potrivit dispoziŃiei de la lit. c.

Prin aplicarea dispoziŃiilor din alineatul precedent, nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanŃă pentru infracŃiunile concurente.

Din economia textului de lege menŃionat, rezultă că aplicarea pedepsei principale se face în două etape obligatorii, şi anume: etapa stabilirii pedepsei pentru fiecare infracŃiune; etapa aplicării pedepsei rezultante (care urmează a fi executată).

Etapa stabilirii pedepsei pentru fiecare infracŃiune în parte constă în activitatea instanŃei de judecată de individualizare a pedepsei, pentru fiecare infracŃiune în parte, din cele care formează pluralitatea. Practic, instanŃa procedează la izolarea fiecărei infracŃiuni din cele concurente şi, făcând abstracŃie de celelalte infracŃiuni care alcătuiesc concursul, stabileşte pedeapsa concretă, prin aplicarea criteriilor legale şi judiciare de individualizare, prevăzută de art. 72 C.pen.

Cea de a doua etapă, aplicarea pedepsei rezultante, se realizează printr-o evaluare a întregii activităŃi infracŃionale, care alcătuieşte concursul, în aşa fel încât pedeapsa rezultantă care urmează să fie executată să reflecte şi să

141

corespundă gradului de pericol social rezultat din săvârşirea infracŃiunilor concurente.

Stabilirea pedepsei rezultante se realizează de către instanŃă, potrivit dispoziŃiilor mai sus-arătate ale art. 34 lit. a-d C.pen., în raport cu genul şi felul pedepselor principale stabilite pentru fiecare infracŃiune concurentă.

2.3.1.3. Aplicarea pedepselor complementare Pedepsele complementare sunt cele arătate în art. 53 pct. 2 C.pen. şi

urmează să fie examinate într-un alt capitol, destinat instituŃiei sancŃiunilor de drept penal.

Sediul materiei pedepselor complementare, în cazul concursului de infracŃiuni, este art. 35 C.pen., care prevede următoarele:

- dacă pentru una dintre infracŃiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii;

- dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare, de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură, dar cu conŃinut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii;

- dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conŃinut, se aplică cea mai grea dintre acestea.

2.3.1.4. Aplicarea măsurilor de siguranŃă Măsurile de siguranŃă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi

preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală (art. 111 C.pen.). Examinarea acestora urmează a fi realizată într-un alt capitol referitor la instituŃia sancŃiunilor de drept penal.

Avându-se în vedere scopul măsurilor de siguranŃă de a înlătura stări de pericol, pentru a preveni săvârşirea altor infracŃiuni, legiuitorul a raŃionat că atunci când instanŃa decide să aplice măsuri de siguranŃă, pentru infracŃiunile concurente, aceste măsuri se cumulează.

Sub acest aspect, potrivit recentei modificări, alineatul 4 al art. 35 C.pen. prevede că măsurile de siguranŃă de natură diferită sau de aceeaşi natură, dar cu un conŃinut diferit, luate în cazul infracŃiunilor concurente, se cumulează.

În ipoteza în care s-au dispus mai multe măsuri de siguranŃă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conŃinut, dar pe durate diferite, se aplică o singură dată măsura de siguranŃă cu durata cea mai lungă. Această nouă ipoteză constituie o reglementare nouă, introdusă prin alin. 5 al art. 35 C.pen., şi ea are raŃiunea de a completa reglementarea cu o soluŃie necesară unor situaŃii apărute în realitatea procesual penală, când se impune luarea faŃă de aceeaşi persoană a mai multor măsuri de siguranŃă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conŃinut, dar pe durate diferite.

142

În sfârşit, teza ultimă a alineatului 5, recent introdus la art. 35 C.pen., prevede că „în cazul măsurilor de siguranŃă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conŃinut, luate conform art. 118 alin.1 lit.a-e C.pen., acestea se cumulează”. Această teză se referă la măsura de siguranŃă a confiscării speciale, în cazurile în care se impune luarea acestei măsuri într-o cauză penală, faŃă de acelaşi infractor, a tuturor lucrurilor produse prin fapta penală săvârşită; a celor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea infracŃiunii; a celor date pentru a determina săvârşirea infracŃiunii sau pentru a-l răsplăti pe infractor; a celor dobândite în mod vădit prin săvârşirea infracŃiunii, precum şi a celor deŃinute contra dispoziŃiilor legale.

2.3.1.5. Contopirea pedepselor pentru infracŃiuni concurente săvârşite de

persoana fizică În cazul în care toate infracŃiunile care alcătuiesc concursul fac obiectul

aceluiaşi dosar penal, care se judecă deodată, în faŃa aceleiaşi instanŃe, stabilirea şi aplicarea sancŃiunilor de drept penal se realizează potrivit textelor art. 34 şi 35 C.pen., mai sus examinate.

Există însă cazuri când acelaşi infractor este judecat pentru infracŃiuni concurente, în cauze diferite, la termene diferite, de aceeaşi instanŃă ori de instanŃe diferite. Asemenea situaŃii se întâlnesc în practică, destul de frecvent, deoarece nu toate infracŃiunile sunt descoperite şi instrumentate în acelaşi timp şi în aceeaşi cauză penală.

În asemenea cazuri, operaŃiunea prin care se realizează aplicarea dispoziŃiilor referitoare la sancŃionarea concursului de infracŃiuni poartă denumirea de contopire a pedepselor.

Aşadar, contopirea pedepselor reprezintă acea operaŃiune prin care instanŃa de judecată face aplicarea dispoziŃiilor legale privind sancŃionarea concursului de infracŃiuni, în cazul unor condamnări separate pentru infracŃiuni concurente.

Sediul materiei este art. 36 din actualul Cod penal. Denumirea marginală a acestui text, recent modificată, este următoarea: „Contopirea pedepselor pentru infracŃiuni concurente săvârşite de persoana fizică”. Modificarea a fost impusă de introducerea în Codul penal a persoanei juridice, ca un nou subiect activ al infracŃiunii şi al răspunderii penale.

Potrivit reglementării din acest text de lege, operaŃia de contopire se poate realiza, după cum urmează, în două ipoteze:

- când infractorul, condamnat definitiv pentru una sau mai multe infracŃiuni, este judecat ulterior pentru alte infracŃiuni concurente. Într-o asemenea situaŃie, instanŃa care judecă ultimele infracŃiuni concurente va stabili câte o pedeapsă pentru fiecare infracŃiune din cele deduse judecăŃii ulterioare, iar apoi le va contopi cu pedepsele stabilite anterior şi, în final, va aplica

143

pedeapsa cea mai grea, potrivit prevederilor art. 34 C.pen. În cazul în care au fost aplicate şi pedepse complementare ori măsuri de siguranŃă, instanŃa va face şi aplicarea art. 35 C.pen. Trebuie menŃionat că, dacă pedepsele anterioare au fost supuse contopirii cu aplicarea unui spor, ele vor fi descontopite, vor fi repuse fiecare în individualitatea lor şi apoi vor fi recontopite, împreună cu noile pedepse, cu aplicarea unui spor cel puŃin egal cu cel anterior (deoarece sporul anterior fusese aplicat prin hotărâre judecătorească definitivă şi dobândise autoritate de lucru judecat);

- când infractorul a fost condamnat definitiv pentru toate infracŃiunile concurente, însă prin hotărâri judecătoreşti diferite. În asemenea situaŃii, instanŃa învestită cu cererea de contopire a tuturor pedepselor va descontopi pedepsele contopite anterior, va înlătura sporurile aplicate şi va repune pedepsele în individualitatea lor, iar apoi va proceda la recontopirea pedepselor, aplicând cea mai grea dintre pedepsele stabilite pentru infracŃiunile concurente, la care va trebui să aplice un spor cel puŃin egal cu cel mai mare care a fost înlăturat la descontopire. Evident că atunci când instanŃa stabileşte sporul pentru întreaga pluralitate de infracŃiuni, va trebui să evalueze atât numărul, cât şi natura pedepselor stabilite anterior şi care reflectă gradul de pericol social al infracŃiunilor judecate anterior definitiv.

În ipoteza în care condamnatul a executat integral sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea judecătorească anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracŃiunile concurente, aşa cum prevăd dispoziŃiile art. 36 alin. 3 C.pen.

În situaŃia în care pedeapsa detenŃiei pe viaŃă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii, aceasta se va contopi după aceleaşi reguli mai sus arătate (art. 36 alin. 4 C.pen.).

2.3.1.6. SituaŃii speciale În cazul în care, după contopirea pedepselor, intervine amnistia sau

graŃierea, se va proceda după cum urmează: – amnistia şi, respectiv, graŃierea nu se vor aplica la pedeapsa rezultantă,

ci la fiecare infracŃiune concurentă şi, respectiv, la fiecare pedeapsă; – când actul de amnistie sau graŃiere este incident numai unora dintre

infracŃiuni ori dintre pedepse, se va dispune descontopirea pedepselor, care vor fi repuse în individualitatea lor şi, apoi, se va aplica amnistia ori graŃierea, după care pedepsele rămase executabile se vor recontopi şi, bineînŃeles, se va reaprecia sporul (dacă rămâne de executat numai o singură pedeapsă, sporul va fi înlăturat, iar dacă nu se mai execută majoritatea pedepselor, sporul iniŃial va putea fi redus şi chiar înlăturat).

144

2.3.2. Contopirea pedepselor pentru infracŃiuni concurente săvârşite de persoana juridică

Potrivit art. 401, recent introdus prin ultima modificare a Codului penal, în caz de concurs de infracŃiuni săvârşite de persoana juridică, se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracŃiune în parte şi se aplică amenda cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul special, prevăzut în art. 711 alin. 2 sau 3, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la o treime din acel maxim.

În ipoteza în care o persoană juridică definitiv condamnată este judecată ulterior pentru o infracŃiune concurentă, precum şi atunci când, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că persoana juridică suferise şi o altă condamnare definitivă, pentru o infracŃiune concurentă, instanŃa va proceda conform dispoziŃiilor art. 401, mai sus arătate.

Referitor la modul în care se aplică pedepsele complementare şi măsurile de siguranŃă luate faŃă de o persoană juridică pentru infracŃiuni concurente, art. 401, în alin. 3, C. pen. prevede că sunt aplicabile dispoziŃiile art. 35, referitoare la modul de aplicare a acestor pedepse şi măsuri în cazul persoanei fizice.

3. Recidiva 3.1. NoŃiune şi caracterizare Recidiva este o altă formă de bază a pluralităŃii de infracŃiuni, care constă

în săvârşirea din nou a unei infracŃiuni, de către o persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracŃiune. Ceea ce caracterizează recidiva este deci împrejurarea că pluralitatea de infracŃiuni săvârşite de aceeaşi persoană este realizată într-un anumit mod, şi anume: după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infracŃiune (eventual, pentru două sau mai multe infracŃiuni), mai săvârşeşte ulterior, înainte de a începe executarea pedepsei, în timpul executării acesteia ori în stare de evadare sau după ce a executat pedeapsa, una sau eventual mai multe infracŃiuni, în anumite condiŃii.

Deosebirea evidentă fată de concursul de infracŃiuni o constituie intervenŃia unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare, în dispreŃul căreia infractorul continuă activitatea infracŃională, săvârşind din nou o infracŃiune sau mai multe. Această deosebire dintre autorul unui concurs de infracŃiuni şi acela al unei recidive este dublată de o deosebire esenŃială, care constă în periculozitatea celui care recidivează. Prin săvârşirea uneia sau mai multor noi infracŃiuni, după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă sau alte infracŃiuni, acest infractor atrage atenŃia că este incorigibil şi, deci, că prezintă un grad mare de pericol pentru societate. Această împrejurare determină pe planul dreptului penal necesitatea elaborării unor măsuri de apărare specifice.

145

Este de reŃinut, în acest sens, că existenŃa recidivei stă la baza distincŃiei ce se face între infractorul primar şi infractorul recidivist. Denumirea de infractor primar este dată infractorului care nu a mai fost anterior condamnat pentru una sau, eventual, pentru un concurs de infracŃiuni, precum şi celui care a mai fost condamnat, însă condamnarea nu îndeplineşte condiŃiile cerute de lege pentru existenŃa stării de recidivă. În mod corespunzător, denumirea de infractor recidivist este dată infractorului care a mai fost condamnat şi care, după condamnarea definitivă sau după executarea pedepsei, săvârşeşte din nou o infracŃiune, în condiŃiile cerute de lege pentru existenŃa stării de recidivă.

DistincŃia între infractorii primari şi infractorii recidivişti este importantă, fiindcă legea penală prevede un tratament sancŃionator mai sever pentru infractorul recidivist. Infractorii recidivişti sunt, apoi, exceptaŃi, de regulă, de la beneficiul unor acte de clemenŃă (amnistie, graŃiere) şi sunt prevăzute în lege şi alte condiŃii restrictive în privinŃa acestora, referitor la liberarea lor condiŃionată, precum şi la obŃinerea reabilitării.

3.2. Structura ExistenŃa unei condamnări definitive a infractorului, ca trăsătură

caracteristică a recidivei, determină o anumită structurare a infracŃiunilor care alcătuiesc această formă a pluralităŃii.

Aşa cum am arătat, conceptul de recidivă este condiŃionat de: existenŃa unei condamnări definitive a infractorului pentru una ori mai multe infracŃiuni săvârşite anterior; săvârşirea din nou de către acesta a unei infracŃiuni.

Condamnarea definitivă şi infracŃiunea săvârşită din nou apar, aşadar, ca elemente constitutive ale stării de recidivă. Acestor două elemente în teoria dreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidivei.

Primul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, iar al doilea termen al recidivei este format totdeauna din săvârşirea din nou a unei infracŃiuni.

Cei doi termeni ai recidivei sunt ei înşişi susceptibili de numeroase variaŃiuni, se pot prezenta sub forme diferite, determină la rândul lor o anumită configuraŃie a stării de recidivă. Astfel, de exemplu, primul termen al recidivei poate fi o hotărâre definitivă de condamnare la pedeapsa închisorii variabilă ca durată, este posibil ca hotărârea să nu fie pusă încă în executare, să se afle în curs de executare sau ca pedeapsa să fie în întregime executată sau considerată ca executată, hotărârea de condamnare poate fi pronunŃată uneori de către o instanŃă judecătorească străină, pedeapsa solicitată poate privi o singură infracŃiune sau un concurs de infracŃiuni etc. La rândul său, cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din săvârşirea unei infracŃiuni de gravitate diferită, de acelaşi fel cu infracŃiunea sau infracŃiunile săvârşite anterior sau diferită de acestea, la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etc.

Reglementarea recidivei a trebuit să Ńină seama de trăsăturile esenŃiale şi de variaŃiunile pe care le prezintă cei doi termeni ai recidivei.

146

3.3. ModalităŃi ale recidivei în cazul persoanei fizice În teoria dreptului penal s-a dat denumirea de modalităŃi ale recidivei

felului în care se prezintă în concret recidiva în raport cu variaŃiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei. Cunoaşterea acestor modalităŃi este importantă pentru mai buna cunoaştere a înseşi reglementărilor legale privind recidiva. Cele mai cunoscute dintre modalităŃile recidivei sunt:

3.3.1. Recidiva după condamnare Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatorie sau

recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidiva postexecutorie sau recidivă reală).

Se consideră recidivă după condamnare săvârşirea din nou a unei infracŃiuni mai înainte ca infractorul să fi executat în întregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai înainte ca pedeapsa să fi fost eventual considerată ca executată.

Dimpotrivă, recidiva se consideră după executare atunci când săvârşirea din nou a unei infracŃiuni are loc după ce infractorul a executat în întregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată în întregime. Între cele două modalităŃi există nu numai o deosebire formală, dar şi o deosebire de fond, decurgând din caracterul specific al recidivei după executare, care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenŃa pedepsei, spre deosebire de recidiva după condamnare, la care proba incorigibilităŃii prin pedeapsă nu este făcută. Pornind de la această deosebire, unii autori au dat denumirea de „reală” recidivei după executare şi „fictivă” sau „formală”, recidivei după condamnare. Denumirile acestea nu sunt însă justificate, deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare. Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenŃei infracŃionale a infractorului, care, în dispreŃul unei condamnări definitive pronunŃate împotriva sa, săvârşeşte totuşi din nou o infracŃiune.

De aceea, este admis că recidiva poate exista în ambele modalităŃi, diferenŃierea dintre ele determinând numai o oarecare deosebire de tratament.

3.3.2. Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumită generală atunci când infracŃiunile săvârşite, adică

infracŃiunea pentru care s-a pronunŃat condamnarea definitivă, şi infracŃiunea săvârşită din nou sunt diferite ca gen sau specie, recidiva nefiind condiŃionată de o asemănare între infracŃiunile ce intră în compunerea celor doi termeni. Dimpotrivă, recidiva este specială atunci când între infracŃiunile respective există asemănare, adică ele sunt de aceeaşi natură. Recidiva specială este

147

considerată mai periculoasă, ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenŃă infracŃională.

3.3.3. Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolută atunci când existenŃa ei nu este

condiŃionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci când pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şi dovedeşte perseverenŃa infracŃională a infractorului.

3.3.4. Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare, primul termen îl constituie o condamnare la o pedeapsă

de o gravitate mai mare, care relevă prin ea însăşi periculozitatea infractorului care perseverează, în aceste condiŃii, săvârşind noi infracŃiuni. Din contră, denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură, ci din mai multe condamnări la pedepse mici, ce nu depăşesc o anume gravitate, considerându-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistului.

3.3.5. Recidiva temporară şi recidiva perpetuă DistincŃia are în vedere intervalul de timp, de la condamnare sau de la

executarea pedepsei, în care trebuie să se săvârşească din nou o infracŃiune pentru a exista recidivă. Din acest punct de vedere, recidiva este perpetuă atunci când se realizează, indiferent de intervalul la care s-ar săvârşi din nou o infracŃiune, şi temporară atunci când se realizează numai dacă săvârşirea din nou a unei infracŃiuni a avut loc înlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare. Este admisă în general recidiva temporară.

3.3.6. Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive DistincŃia are în vedere efectele pe care le produce recidiva asupra

pedepsei pentru infracŃiunea săvârşită în această stare. Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de câte ori s-ar repeta starea de recidivă. Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinŃe se agravează progresiv, cu fiecare nouă recidivă.

3.3.7.Recidiva teritorială şi recidiva internaŃională Recidiva se numeşte teritorială atunci când existenŃa ei este condiŃionată

de cerinŃa ca primul său termen să fie o hotărâre de condamnare pronunŃată de o instanŃă naŃională, spre deosebire de recidiva zisă internaŃională, la care primul termen poate fi o condamnare pronunŃată în străinătate. Admiterea

148

recidivei internaŃionale implică recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine şi este determinată de necesitatea cooperării internaŃionale în lupta cu criminalitatea.

3.4. Reglementarea recidivei în legea penală în vigoare în cazul

persoanei fizice În reglementarea instituŃiei recidivei în dreptul nostru penal au fost avute

în vedere modalităŃile sus-examinate. Reglementarea se face prin dispoziŃiile din art. 37-39 C.pen., modalităŃile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare, recidiva după executare şi mica recidivă, care poate fi după condamnare sau după executare.

3.4.1. Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art. 37, sediul materiei pentru instituŃia recidivei, a

fost modificată recent, având denumirea „recidiva în cazul persoanei fizice”. Această modificare a fost impusă de introducerea în Codul penal a persoanei juridice, ca un nou subiect activ al infracŃiunii şi al răspunderii penale.

Potrivit dispoziŃiilor art. 37 alin. l lit. a C. pen., există recidivă pentru persoana fizică atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracŃiune este închisoarea mai mare de un an. Din analiza dispoziŃiei legale, rezultă condiŃiile prevăzute de lege pentru existenŃa recidivei în această modalitate. Astfel, cu privire la primul termen se cer îndeplinite următoarele condiŃii:

- să existe o hotărâre definitivă de condamnare a infractorului la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. Dacă hotărârea nu era definitivă în momentul săvârşirii celei de-a doua infracŃiuni, nu va exista recidivă, ci concurs de infracŃiuni. De asemenea, dacă pedeapsa nu este închisoarea mai mare de 6 luni, ci de 6 luni sau mai mică, iarăşi nu va exista recidivă. Pedeapsa prevăzută în hotărârea de condamnare poate fi aplicată de instanŃă pentru o singură infracŃiune sau pentru un concurs de infracŃiuni. În acest din urmă caz, este vorba de pedeapsa rezultată, care trebuie să fie mai mare de 6 luni, chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracŃiunile concurente, luate separat, nu depăşesc nici una durata de 6 luni. Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare, ca de altfel şi al recidivei după executare, chiar şi o hotărâre de condamnare pronunŃată în străinătate. Aceasta rezultă din dispoziŃia din alin. 2 al art. 37 C. pen., care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă, în aceste cazuri, se poate Ńine seama şi de hotărârea de condamnare pronunŃată în

149

străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de legea română, dacă acea hotărâre a fost recunoscută potrivit dispoziŃiilor legii. Aceste dispoziŃii sunt cele din art. 519 şi urm. C. pr. pen. Legea noastră penală consacră, aşadar, aşa-numita recidivă internaŃională;

- hotărârea de condamnare să fi fost pronunŃată pentru o infracŃiune săvârşită cu intenŃie. Această condiŃie rezultă din dispoziŃia prevăzută în art. 38 alin. l lit. a C. pen., dispoziŃie introdusă prin Legea nr. 6/1973 de modificare a Codului penal, care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se Ńine seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracŃiunile săvârşite din culpă. Prin prevederea acestei condiŃii a fost subliniată trăsătura caracteristică a recidivei, aceea de a exprima perseverenŃa infracŃională a infractorului recidivist, perseverenŃă care nu este posibilă decât în cazul infracŃiunilor cu intenŃie;

- hotărârea de condamnare să nu fie dintre acelea în care, potrivit legii, nu se tine seama la stabilirea stării de recidivă.

Legea prevede în art. 38 C. pen. o serie de cazuri în care o hotărâre de condamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei. Potrivit acestor dispoziŃii, la stabilirea stării de recidivă nu se Ńine seama de hotărârile de condamnare privitoare la:

- infracŃiunile săvârşite în timpul minorităŃii. Această dispoziŃie are raŃiunea de a-l degreva pe minor, în viitor, de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvârşite în perioada minorităŃii, când personalitatea sa era în curs de formare;

- infracŃiunile săvârşite din culpă. Această dispoziŃie a fost introdusă prin Legea nr. 6/1973 şi are ca scop să restrângă sfera recidivei la faptele săvârşite cu intenŃie, deoarece numai în cazul acestor infracŃiuni poate exista perseve-renŃa infracŃională caracteristică stării de recidivă;

- infracŃiunile amnistiate. Amnistia fiind o cauză care înlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracŃiunea săvârşită (art. 119 C. pen.), este firesc ca hotărârea de condamnare privitoare la o infracŃiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidivei;

- faptele nu mai sunt prevăzute ca infracŃiuni de legea penală. După cum este ştiut, dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să înceteze toate consecinŃele penale ale hotărârii judecătoreşti, pronunŃate în baza legii vechi cu privire la acea faptă (art. 12 C. pen.). Printre consecinŃele penale ale dezincriminării faptei, înlăturate prin intrarea în vigoare a legii noi, dezincriminatoare este şi aceea ca hotărârea de condamnare pronunŃată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidivei.

Cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei, pentru existenŃa recidivei după condamnare este necesară îndeplinirea următoarelor condiŃii:

150

- infractorul să săvârşească din nou o infracŃiune cu intenŃie. Nu se cere ca infracŃiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fost condamnat anterior. Legea consacră deci aşa-numita recidivă generală. InfracŃiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poate consta în participarea la săvârşirea acestora ca autor, instigator sau complice (art.144 C.pen.). Este necesar, însă, ca infracŃiunea săvârşită din nou să fie intenŃionată, adică să fie săvârşită cu intenŃie directă, indirectă sau depăşită (praeterintenŃie). Această cerinŃă, introdusă prin modificarea din 1973 a Codului penal, are ca scop restrângerea sferei recidivei la infracŃiunile săvârşite cu intenŃie, fiindcă numai în cazul săvârşirii acestora se poate vorbi de perseverenŃa infracŃională a recidivistului. În ce priveşte asimilarea intenŃiei depăşite cu intenŃia directă sau indirectă ca o condiŃie pentru existenŃa atât a primului termen, cât şi a celui de-al doilea termen al recidivei, aceasta se justifică prin împrejurarea că primum delictum din compunerea infracŃiunii praeterintenŃionate este săvârşit cu intenŃie şi el stă la baza rezultatului mai grav, chiar dacă acesta este produs din culpă;

- pedeapsa prevăzută de lege pentru infracŃiunea săvârşită din nou să fie închisoarea mai mare de un an. Această cerinŃă, prevăzută prin modificarea Codului penal din 1973, are şi ea ca scop restrângerea sferei recidivei la infracŃiuni de o anumită gravitate. Legea are în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracŃiune în configuraŃia tipică a acesteia, sau, după caz, într-o variantă agravată sau atenuată. Maximul special al pedepsei închisorii pentru această infracŃiune trebuie să depăşească un an. Spre deosebire deci de primul termen, a cărui gravitate se exprimă în pedeapsa aplicată de instanŃa judecătorească, gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă în pedeapsa prevăzută de lege. Dacă această pedeapsă este închisoarea de un an sau mai mică ori amendă, infracŃiunea săvârşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei. Pedeapsa ce se ia în considerare este aceea prevăzută de lege pentru infracŃiunea tip, chiar dacă infracŃiunea săvârşită din nou are forma tentativei;

- infracŃiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei după condamnare trebuie să fie săvârşită înainte de începerea executării pedepsei anterioare, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare. Noua infracŃiune trebuie să fie săvârşită deci în intervalul cuprins între data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi data la care pedeapsa este în întregime executată sau considerată ca executată. Nu interesează deci dacă hotărârea anterioară a fost sau nu pusă în executare, dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiŃionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecŃională, dacă condamnatul se află în penitenciar, în stare de libertate condiŃionată sau în stare de evadare.

151

Cel de-al doilea termen al recidivei constă din săvârşirea unei singure infracŃiuni, care îndeplineşte condiŃiile prevăzute de lege. Desigur, este posibil ca infractorul să săvârşească, în aceste condiŃii, două, ori mai multe infracŃiuni. În acest caz, starea de recidivă trebuie să se verifice în raport cu fiecare infracŃiune în parte, putând exista deci o dublă sau multiplă recidivă. În acelaşi timp, cele două sau mai multe infracŃiuni săvârşite după condamnarea definitivă formează un concurs de infracŃiuni, constituind deci un caz în care concursul de infracŃiuni se întâlneşte cu recidiva.

3.4.2. Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este reglementată prin dispoziŃia din art. 37

alin. l lit. b C. pen. care prevede că există recidivă şi atunci cînd, după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, după graŃierea totală a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripŃie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. Recidiva după executare nu se deosebeşte, deci, în esenŃă, de recidiva după condamnare decât prin împrejurarea că săvârşirea din nou a unei infracŃiuni are loc după ce infractorul a executat în întregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată. Cu această deosebire, condiŃiile de existenŃă a recidivei după executare sunt identice cu acelea prevăzute pentru recidiva după condamnare. Trăsăturile distinctive privesc primul termen al recidivei.

Astfel, pentru existenŃa primului termen al recidivei după executare se cere, ca şi în cazul recidivei după condamnare, să existe o hotărâre definitivă de condamnare a infractorului la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cu deosebirea însă că, în cazul recidivei după executare, este necesar ca pedeapsa să fie în întregime executată sau considerată ca executată ca urmare a graŃierii totale sau a restului de pedeapsă pe care condamnatul o mai avea de executat la data apariŃiei decretului de graŃiere, sau ca urmare a prescripŃiei executării acelei pedepse. Aceasta constituie, după cum se ştie, distincŃia dintre recidiva după condamnare şi recidiva după executare. Celelalte condiŃii sunt identice. BineînŃeles că se cere şi pentru existenŃa recidivei după executare ca, în cazul dat, să nu existe vreunul din cazurile în care condamnarea nu poate constitui primul termen al recidivei (art. 38 alin. l C. pen.).

De asemenea, legea prevede că nu se Ńine seama, la stabilirea stării de recidiva, de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privinŃa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare (art. 38 alin. 2 C. pen.). Reabilitarea fiind o cauză care înlătură consecinŃele condamnării, printre care şi starea de recidivă, este firesc ca o condamnare, în privinŃa căreia a intervenit reabilitarea

152

de drept (art. 134, 86, 62 alin. 6 C. pen.) sau reabilitarea judecătorească (art. 135 şi urm. C. pen.), să nu mai poată constitui primul termen al recidivei.

Legea prevede însă că acelaşi efect îl produce şi împlinirea termenelor de reabilitare. Este vorba de termenele a căror împlinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după împlinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art. 135 C. pen.). Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei, termene în cursul cărora fostul condamnat nu a săvârşit din nou o infracŃiune, nu se mai poate vorbi de o perseverenŃă infracŃională caracteristică recidivei. Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă, consacrând, dimpotrivă, recidiva temporară.

Cu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare, legea prevede aceleaşi condiŃii ca şi la recidiva după condamnare. InfracŃiunea săvârşită din nou poate fi de orice natură, însă trebuie să fie săvârşită cu intenŃie, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracŃiune trebuie să fie închisoarea mai mare de un an. Săvârşirea infracŃiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei, după data publicării decretului de graŃiere totală sau a restului de pedeapsă sau, respectiv, după data la care s-a împlinit termenul de prescripŃie a executării pedepsei anterioare.

3.4.3. Recidiva mică Potrivit dispoziŃiei din art. 37 alin. l lit. c C. pen., există recidivă şi atunci

când după condamnarea la cel puŃin trei pedepse cu închisoare până la 6 luni sau după executare, după graŃierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescrierea executării a cel puŃin trei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă, care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen, care este multiplu. Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare, fie ca recidivă după executare.

Pentru existenŃa primului termen al recidivei mici, legea prevede următoarele condiŃii:

- să existe cel puŃin trei condamnări definitive, fiecare dintre ele la pedeapsa închisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sau infractorul să fi executat în întregime ori să fi beneficiat de graŃierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripŃia executării a cel puŃin trei asemenea pedepse (recidivă după executare). Dacă sunt mai puŃin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu închisoare, nu poate exista primul termen al recidivei;

- toate cele trei infracŃiuni pentru care au fost pronunŃate pedepsele respective să fie săvârşite cu intenŃie, ca şi în cazul celorlalte modalităŃi ale

153

recidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenŃa infracŃională a infractorului recidivist;

- să nu existe vreunul din cazurile prevăzute în art. 38 alin. l şi 2 C. pen., în care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidivei.

Ca şi în cazul marii recidive, fiecare dintre pedepse poate fi aplicată pentru o singură infracŃiune sau pentru un concurs de infracŃiuni, cu condiŃia, în acest din urmă caz, ca nici una dintre pedepse luate separat şi nici pedeapsa rezultantă, aplicată pentru toate infracŃiunile concurente, să nu depăşească 6 luni închisoare. Toate condamnările trebuie să fie pronunŃate de instanŃe judecătoreşti române, legea neadmiŃând, în cazul micii recidive, aşa-numita recidivă internaŃională.

În ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive, condiŃiile cerute pentru existenŃa sa sunt aceleaşi ca şi în cazul marii recidive. Se cere ca infracŃiunea săvârşită din nou, care poate fi diferită ca natură de celelalte (cel puŃin trei) săvârşite anterior, să fie comisă cu intenŃie, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracŃiune să fie închisoarea mai mare de un an.

Starea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei, în oricare dintre modalităŃile prevăzute de lege.

3.5. Recidiva în cazul persoanei juridice Noul text al art. 402, recent introdus în Codul penal, prevede că există

recidivă pentru persoana juridică în următoarele cazuri: – când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare,

persoana juridică săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie, iar amenda pentru infracŃiunea anterioară nu a fost executată;

– când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, persoana juridică săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie, iar amenda pentru infracŃiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executată.

Prin aceste două alineate, au fost reglementate, aşadar, două noi modalităŃi ale recidivei, specifice persoanei juridice, care, perseverând în încălcarea legii penale, săvârşeşte din nou infracŃiuni intenŃionate, fie după o condamnare definitivă şi înainte să se fi executat amenda ce i-a fost aplicată, fie după o condamnare definitivă, urmată de executarea amenzii sau după ce aceasta a fost considerată ca executată.

Potrivit art. 402 alin.2 din C.pen., în cazul recidivei prevăzută în alin. 1 lit.a, amenda stabilită pentru infracŃiunea săvârşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracŃiunea anterioară se contopesc, potrivit art. 401 alin. 1 şi 3, cu precizarea că sporul prevăzută de art. 401 alin.1 poate fi mărit până la jumătate.

154

În ipoteza în care amenda anterioară, aplicată persoanei juridice a fost executată în parte, contopirea se face între amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracŃiunea săvârşită ulterior (art. 402 alin.3 C.pen.).

Pentru cea de a doua modalitate a recidivei, prevăzută în art. 402 alin. 1 lit.b, se aplică pedeapsa amenzii până la maximul special, prevăzut în art. 711alin. 2 sau 3, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la două treimi din acel maxim.

Ultimul alineat al art. 402 C.pen. soluŃionează şi situaŃia în care, după ră-mânerea definitivă a hotărârii de condamnare a persoanei juridice şi mai înainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată, se descoperă că persoana juridică condamnată se află în stare de recidivă. În asemenea situaŃii, textul prevede că instanŃa va aplica dispoziŃiile din alin. 2 ale art. 402 C.pen., în cazul recidivei prevăzute în alin. 1 lit. a, iar în cazul recidivei prevăzute în alin. 1 lit. b, va face aplicarea dispoziŃiilor din alin. 4 ale aceluiaşi text.

4. Pluralitatea intermediară 4.1. NoŃiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracŃiuni atunci când, după

condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracŃiune săvârşită anterior, acesta comite din nou o infracŃiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării sau în stare de evadare, şi nu sunt îndeplinite condiŃiile cerute de lege pentru existenŃa stării de recidivă. Este vorba, aşadar, de o pluralitate de infracŃiuni care nu constituie concurs de infracŃiuni, deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracŃiune (sau pentru un concurs de infracŃiuni) şi apoi, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, deci înainte de executarea în întregime a pedepsei, săvârşeşte din nou o infracŃiune. Aceeaşi pluralitate de infracŃiuni, astfel realizată, nu constituie nici stare de recidivă, deoarece nu sunt îndeplinite condiŃiile cerute de lege pentru existenŃa recidivei.

Într-adevăr, din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata că existenŃa unei condamnări definitive a infractorului, considerată drept criteriu de deosebire între concursul de infracŃiuni şi recidivă, nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracŃiuni ca recidivă. Pe lângă cerinŃa unei condamnări definitive, legea prevede şi anumite condiŃii atât cu privire la primul termen al recidivei, cât şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia, iar neîndeplinirea acestor condiŃii duce la inexistenŃa stării de recidivă. Astfel, de exemplu, dacă condamnarea anterioară, indiferent de durata pedepsei, este privitoare la o infracŃiune săvârşită din culpă sau, deşi priveşte o infracŃiune intenŃionată, pedeapsa aplicată este închisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai

155

uşoară, nu poate exista stare de recidivă. De asemenea, în cazul în care este realizat primul termen al recidivei, dar infracŃiunea săvârşită din nou este o infracŃiune din culpă, sau deşi este o infracŃiune săvârşită cu intenŃie pedeapsa pe care legea o prevede este închisoarea de 6 luni sau mai mică, iarăşi nu există recidivă.

Toate aceste cazuri formează o situaŃie intermediară între concursul de infracŃiuni şi recidiva după condamnare, o pluralitate de infracŃiuni care, contrar dispoziŃiei art. 32 C. pen., nu constituie nici concurs de infracŃiuni, nici recidivă.

4.2. ConsecinŃe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităŃii intermediare impun o reglementare

specială a consecinŃelor juridice pe care le antrenează în legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei în asemenea situaŃii. Sub acest aspect, art. 40 din actualul Cod penal prevede că, pentru pluralitatea interme-diară, pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracŃiuni.

156

Capitolul VI

Pluralitatea de infractori

1. NoŃiunea şi caracterizarea pluralităŃii de infractori 1.1. NoŃiune Prin pluralitatea de infractori se înŃelege situaŃia în care două sau mai

multe persoane săvârşesc, prin eforturi conjugate, aceeaşi infracŃiune. Aşadar, există pluralitate de infractori ori de câte ori două sau mai multe persoane, între care există coeziune materială şi coeziune psihică, săvârşesc aceeaşi infracŃiune. Este o situaŃie simetric opusă pluralităŃii de infracŃiuni, când aceeaşi persoană săvârşeşte două sau mai multe infracŃiuni.

Pentru existenŃa unei pluralităŃi de infractori, se cer îndeplinite următoarele cerinŃe:

– sub raportul laturii obiective, să existe o contribuŃie efectivă a două sau mai multor persoane la săvârşirea aceleiaşi fapte prevăzute de legea penală;

– sub raportul laturii subiective, să existe voinŃa acestor persoane de a coopera la săvârşirea faptei respective.

Realizarea acestor condiŃii deosebeşte pluralitatea de infractori de un simplu lot sau grup de infractori care au săvârşit fiecare câte o infracŃiune distinctă, chiar dacă între infracŃiunile săvârşite există conexitate cronologică sau topografică ori chiar etiologică (de exemplu, două casiere ale unei bănci, fără înŃelegere între ele, sustrag periodic sume de bani din acelaşi seif ori din seifuri diferite ale aceleiaşi bănci etc.). În astfel de cazuri, nu există pluralitate de infractori, fiindcă nu există voinŃa de cooperare la săvârşirea aceleiaşi infracŃiuni, fiecare făptuitor urmând să răspundă pentru propria sa faptă, în măsura în care aceasta constituie, prin ea însăşi, o infracŃiune de sine stătătoare. Unicitatea faptei prevăzute de legea penală face din pluralitatea de persoane, care contribuie la săvârşirea ei, o pluralitate de făptuitori; iar această pluralitate de făptuitori constituie şi o pluralitate de infractori, în măsura în care fapta este săvârşită cu vinovăŃie, în forma cerută de lege, de cel puŃin doi dintre făptuitori, ori chiar de un singur făptuitor care săvârşeşte fapta cu intenŃie, împreună cu altul sau cu alŃii care au acŃionat din culpă sau fără vinovăŃie.

1.2. Caracterizare Rezultă din cele ce precedă că o pluralitate de făptuitori prezintă caractere

specifice şi produce efecte juridice deosebite datorită unicităŃii infracŃiunii săvârşite de aceştia. Aceste caractere şi efecte sunt următoarele:

157

- indiferent de numărul subiecŃilor activi participanŃi la săvârşirea infracŃiunii, unitatea infracŃiunii nu este influenŃată;

- calificarea faptei, încadrarea ei juridică, determinarea locului şi timpului săvârşirii faptei se răsfrâng asupra tuturor făptuitorilor;

- urmarea imediată (socialmente periculoasă), ca element al laturii obiective a infracŃiunii, se produce prin cooperarea tuturor participanŃilor la săvârşirea faptei; sub acest aspect, contribuŃia fiecăruia dintre participanŃi se înscrie ca un antecedent cauzal în lanŃul de cauzalitate care determină şi produce rezultatul infracŃiunii;

- unitatea obiectivă a faptei nu are nici o influenŃă asupra participaŃiei subiective a fiecăreia dintre persoanele care acŃionează conjugat la săvârşirea aceleiaşi fapte;

- fapta fiind săvârşită prin acŃiunea conjugată a tuturor făptuitorilor, rezultă că răspunderea penală a acestora trebuie să fie, în general, aceeaşi;

- existenŃa unicităŃii infracŃiunii, ca temei al răspunderii penale, pentru toŃi participanŃii, determină ca toate eventualele cauze, care înlătură răspunderea penală (amnistia, prescripŃia) ori care o exclud (abrogarea incriminării, inexistenŃa unui element constitutiv al infracŃiunii etc.), să producă efecte faŃă de toŃi făptuitorii;

- pluralitatea de infractori, participanŃi la săvârşirea aceleiaşi fapte, reflec-tă o periculozitate socială sporită, datorită cooperării mai multor participanŃi la săvârşirea aceleiaşi fapte (cooperarea măreşte curajul şi sporeşte forŃa de acŃiu-ne a autorilor, măreşte posibilitatea de ascundere a urmelor infracŃiunii etc.).

2. Formele pluralităŃii de infractori În ştiinŃa dreptului penal sunt cunoscute trei forme ale pluralităŃii de infrac-

tori: pluralitatea naturală, pluralitatea constituită şi pluralitatea ocazională. 2.1. Pluralitatea naturală Este o formă a pluralităŃii de infractori determinată de însăşi natura faptei

prevăzute de legea penală, care nu poate fi săvârşită decât prin contribuŃia a două sau mai multe persoane. De aceea, pluralitatea naturală de infractori mai este denumită şi pluralitate necesară.

Dintre faptele prevăzute de legea penală care constituie o pluralitate naturală de infractori, cele mai multe sunt acelea care nu pot fi săvârşite decât prin contribuŃia a două persoane, astfel încât ele poartă denumirea de infracŃiuni bilaterale. Din această categorie putem exemplifica infracŃiunile de incest (art. 203 C. pen.), de bigamie (art. 303 C. pen.) etc. Există alte infracŃiuni care nu pot fi săvârşite decât prin contribuŃia mai multor persoane (mai mult de

158

două), aşa cum sunt infracŃiunile de subminare a puterii de stat (art. 162 C. pen.), de încăierare, prevăzută în art. 322 C. pen., sau jocul de noroc, prevăzut de art. 330 C. pen.

Pluralitatea naturală de infractori nu este reglementată prin norme cu caracter general. Faptele cu pluralitate naturală de subiecŃi activi au fost special incriminate şi sancŃionate ca atare, în condiŃii specifice fiecărei infracŃiuni.

Caracteristic pluralităŃii naturale de infractori este faptul că fiecare participant la săvârşirea faptei este tratat ca autor al infracŃiunii, alături de ceilalŃi făptuitori, şi răspunde de rezultatul produs. Nu este necesar ca toŃi făptuitorii să aibă şi calitatea de infractori. Este suficient ca numai unul sau numai unii dintre făptuitori să acŃioneze cu vinovăŃie şi deci să aibă calitatea de infractori.

În literatura de specialitate, se face distincŃie între pluralitatea naturală proprie şi pluralitatea naturală improprie.

Pluralitatea naturală proprie este aceea în care toŃi participanŃii sunt traşi la răspundere şi sancŃionaŃi penal (de exemplu, în cazul infracŃiunii de incest, de dare şi luare de mită etc.).

Pluralitatea naturală improprie este aceea în care nu toŃi participanŃii sunt traşi la răspundere şi sancŃionaŃi penal (de exemplu, la infracŃiunea de primire de foloase necuvenite).

2.2. Pluralitatea constituită 2.2.1. NoŃiune şi caracterizare Prin pluralitate constituită se înŃelege acea situaŃie în care legea penală

incriminează simplul fapt că mai multe persoane se asociază în vederea săvârşirii de infracŃiuni.

Aşadar, pluralitatea constituită este acea formă a pluralităŃii de infractori, creată prin asocierea sau gruparea mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracŃiuni. În raport cu celelalte forme ale pluralităŃii de infractori, pluralitatea constituită se caracterizează prin:

- împrejurarea că ea se creează prin simplul fapt al asocierii sau grupării mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracŃiuni;

- este fără relevanŃă dacă această asociere a fost sau nu urmată de contribuŃia efectivă a persoanelor respective la săvârşirea uneia dintre infracŃiunile avute în vedere la constituirea asociaŃiei;

- datorită scopului său antisocial, simpla înjghebare sau încercare de creare a unei astfel de asociaŃii sau grupări prezintă, prin ea însăşi, pericol social, independent de săvârşirea infracŃiunilor programate.

łinând seama de caracterul pluralităŃii constituite de infractori, legiuitorul nostru a incriminat-o ca infracŃiune de sine stătătoare. Din această categorie de

159

infracŃiuni cu pluralitate constituită de infractori putem exemplifica: complotul (art. 167 C.pen.), asocierea pentru săvârşirea de infracŃiuni (art. 323 C. pen.).

În cazul în care se săvârşeşte vreuna dintre infracŃiunile-scop, prevăzute în programul asocierii, va exista un concurs real de infracŃiuni.

2.2.2. CondiŃii de existenŃă Din examinarea dispoziŃiilor incriminatoare ale faptelor care constituie

pluralităŃi constituite şi Ńinând seama de conceptul acestei forme a pluralităŃii de infractori, rezultă că, pentru existenŃa ei, oricare ar fi forma incriminării, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiŃii:

a) să existe o grupare de cel puŃin două persoane, în funcŃie de natura şi numărul infracŃiunilor proiectate;

b) gruparea să aibă un anumit program în care să intre săvârşirea uneia sau a mai multor infracŃiuni;

c) gruparea să aibă o anumită organizare, o structură ierarhică, o concepŃie unică de conducere, care să asigure coeziunea şi stabilitatea grupului.

Prin aceste trăsături caracteristice, pluralitatea constituită de infractori se deosebeşte de pluralitatea ocazională, bazată pe o înŃelegere prealabilă între participanŃi.

În literatura de specialitate, au fost dezbătute mai multe probleme referitoare la situaŃia participanŃilor în cazul crimei organizate. În esenŃă, aceste probleme se referă la următoarele:

– dacă membrii conducători ai asociaŃiilor de crimă organizată răspund în mod automat pentru oricare dintre faptele săvârşite de membrii asociaŃiei criminale sau grupului criminal. Au fost exprimate opinii diferite, însă majoritară este opinia, pe care o considerăm raŃională şi corectă, potrivit căreia membrii cu funcŃii de conducere ai asociaŃiei sau grupării criminale răspund numai dacă se dovedeşte că au determinat sau ajutat la săvârşirea acelor infracŃiuni de către ceilalŃi membri ai asociaŃiei, nu şi pentru acŃiunile şi faptele comise din iniŃiativa acestora despre care ei nu au avut cunoştinŃă;

– dacă persoanele care nu sunt membri ai asociaŃiei sau grupării criminale răspund penal în cazul în care comit acte de sprijin sau ajutor, în favoarea asociaŃiei sau grupării respective. Au existat şi sub acest aspect controverse, însă dominantă a fost opinia că asemenea persoane trebuie să răspundă penal, în calitate de complici la acele acte la care se dovedeşte că au acordat ajutor sau sprijin membrilor asocierii sau grupării (rezoluŃia Congresului AIDP de la Budapesta din perioada 5-11 septembrie 1999 este în acelaşi sens);

- dacă anumitor angajaŃi ai asociaŃiei criminale (cum sunt contabilii, avocaŃii, juriştii, medicii), care nu sunt membri ai asociaŃiei sau grupării, le poate fi antrenată răspunderea penală. Opinia majoritară, pe care o considerăm raŃională şi corectă, este aceea că aceşti specialişti, angajaŃi sau folosiŃi în cadrul

160

asociaŃiei, nu au răspundere penală pentru activitatea membrilor asociaŃiei criminale dacă nu se dovedeşte că au o participaŃie conştientă la acŃiuni criminale şi dacă nu şi-au depăşit limitele profesiei.

2.3. Pluralitatea ocazională (participaŃia penală) Este situaŃia în care o infracŃiune care ar putea fi săvârşită de o singură

persoană este comisă întâmplător prin cooperarea mai multor persoane (de exemplu, un furt sau un omor, care pot fi săvârşite de o singură persoană, sunt comise după o prealabilă înŃelegere a trei persoane).

În cadrul acestei forme a pluralităŃii de infractori, cooperarea mai multor persoane la săvârşirea acelei infracŃiuni este determinată, în general, de interesul uşură-rii executării faptei (de exemplu, în cazul unui furt prin efracŃie dintr-o bancă, ce presupune operaŃii multiple şi complexe, pentru o mai bună reuşită, participanŃii, care ar putea acŃiona fiecare de unul singur, se înŃeleg, îşi împart rolurile şi acŃionează în cooperare).

Această formă a pluralităŃii este denumită participaŃie în dreptul penal. Ea poate coexista cu pluralitatea naturală sau constituită. Astfel, de exemplu, pot exista cazuri când infracŃiunea de incest se săvârşeşte ca urmare a unei instigări sau cu ajutorul unui complice.

Aşa se explică faptul că, pentru a acoperi această compatibilitate a pluralităŃii ocazionale cu pluralitatea naturală şi cu cea constituită, în doctrină s-a arătat că există pluralitate ocazională ori de câte ori fapta prevăzută de legea penală ar putea fi săvârşită de un număr mai mare de persoane, decât ar fi fost necesar pentru existenŃa pluralităŃii naturale ori constituite1.

Spre deosebire de celelalte forme ale pluralităŃii de infractori, pluralitatea ocazională, denumită şi participaŃie penală, este amplu reglementată în cadrul materiei PărŃii generale a dreptului penal, ceea ce vom realiza în capitolul următor.

3. ParticipaŃia penală. GeneralităŃi 3.1. NoŃiune şi caracterizare Pluralitatea ocazională sau participaŃia, spre deosebire de celelalte forme

ale pluralităŃii, nu este determinată de natura faptei sau de condiŃiile în care aceasta ar putea fi realizată, ci are caracter întâmplător, ocazional. Ea intervine în anumite condiŃii concrete, în care realizarea prin cooperare a unei infracŃiuni apare mai eficace ori mai uşoară sub raportul săvârşirii sau al ascunderii

1 V. Dongoroz, op. cit.

161

urmelor ei. Aşa se explică de ce participaŃia se poate adăuga unei pluralităŃi naturale sau unei pluralităŃi constituite de infractori.

ParticipaŃia penală se deosebeşte însă de celelalte forme ale pluralităŃii de infractori nu numai prin caracterul său ocazional, neobligatoriu pentru realizarea faptei, dar şi prin poziŃia juridică a făptuitorilor. Astfel, dacă în cazul pluralităŃii naturale sau al pluralităŃii constituite fiecare dintre făptuitori în parte este considerat că a săvârşit infracŃiunea şi răspunde pentru săvârşirea acesteia, iar nu pentru contribuŃia dată, în cazul pluralităŃii ocazionale, fiecare făptuitor este considerat că a participat la săvârşirea infracŃiunii, că a adus o parte de contribuŃie la infracŃiune, de unde şi denumirea de „participaŃie” dată acestei forme a pluralităŃii de infractori.

De esenŃa pluralităŃii ocazionale este că fiecare făptuitor răspunde, aşadar, pentru participarea lui la infracŃiune şi în măsura acestei participări. Pe baza acestei însuşiri a participaŃiei penale, în doctrină şi în legislaŃie se face distincŃie între diferite forme ale acesteia, cum sunt: autoratul (executarea), instigarea şi complicitatea.

3.2. CondiŃii În ştiinŃa dreptului penal este în general admis că, pentru existenŃa

participaŃiei penale, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiŃii: - să se fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, adică o acŃiune sau o

inacŃiune prevăzută de lege ca element material al unei anumite infracŃiuni. CondiŃia este îndeplinită atunci când activitatea săvârşită de participant repre-zintă o contribuŃie la o infracŃiune fapt consumat sau la o tentativă pedepsibilă la acea infracŃiune;

- fapta să fie săvârşită în cooperare de către două sau mai multe persoane, deci să existe o pluralitate de făptuitori. Numărul acestora trebuie să fie de cel puŃin doi, în cazul infracŃiunilor care ar putea fi săvârşite de o singură persoană, şi mai mare decât numărul necesar pentru săvârşirea infracŃiunii, în cazul pluralităŃii naturale sau pluralităŃii constituite, căreia i se suprapune, eventual, participaŃia. Nu este necesar ca toŃi făptuitorii să aibă calitatea de infractori; este de ajuns ca unul dintre ei să aibă această calitate, adică să îndeplinească condiŃiile generale şi speciale cerute pentru existenŃa subiectului activ al infracŃiunii şi să fi acŃionat cu vinovăŃie sub forma intenŃiei. Este irelevant, pentru existenŃa participaŃiei, felul contribuŃiei făptuitorilor la săvârşirea faptei. Există participaŃie penală atât în cazul în care toŃi făptuitorii au cooperat în aceeaşi formă la săvârşirea infracŃiunii (toŃi fiind autori, deci coautori), în care caz se spune că există participaŃie simplă, cât şi atunci când contribuŃiile făptuitorilor îmbracă forme diferite (de autori, instigatori sau complici), în care caz participaŃia este complexă;

162

- să existe voinŃa comună a participanŃilor de a săvârşi în continuare aceeaşi faptă prevăzută de legea penală. Aşa cum s-a subliniat în literatura de specialitate, existenŃa şi caracterul participaŃiei penale sunt determinate de existenŃa unei duble legături psihice între participanŃi, şi anume, pe de o parte, voinŃa lor comună de a coopera la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, iar pe de altă parte, scopul sau rezultatul comun urmărit de participanŃi prin săvârşirea faptei. Dintre cele două legături psihice, numai prima este indispensabilă pentru existenŃa participaŃiei, fiindcă fără voinŃa comună de a coopera la săvârşirea faptei nu poate exista această formă a pluralităŃii de infractori. În ce priveşte cea de a doua legătură, aceasta condiŃionează nu existenŃa neparticipaŃiei penale, ci numai caracterul său perfect (propriu) sau imperfect (impropriu).

În situaŃia în care toŃi participanŃii contribuie cu intenŃie la săvârşirea faptei şi urmăresc acelaşi scop sau acŃionează cu toŃii din culpă, participaŃia este denumită perfectă sau propriu-zisă, iar atunci când lipseşte coeziunea psihică între participanŃi, unii dintre ei acŃionând cu intenŃie, iar alŃii din culpă ori fără vinovăŃie, participaŃia este improprie;

- fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de două sau mai multe persoane trebuie să constituie infracŃiune, altfel neexistând participaŃie penală.

3.3. Clasificări În ştiinŃa dreptului penal se face distincŃie între mai multe genuri sau

feluri de participaŃie penală, folosindu-se drept criterii fie felul contribuŃiei participanŃilor la săvârşirea faptei, fie atitudinea subiectivă a participanŃilor, fie modul în care contribuŃiile acestora se integrează în activitatea care a dus la săvârşirea infracŃiunii.

Aşa cum am arătat, în raport cu atitudinea psihică a participanŃilor se face distincŃie între participaŃia proprie (propriu-zisă sau perfectă) şi participaŃia improprie (imperfectă).

ParticipaŃia este denumită proprie sau perfectă atunci când toŃi participanŃii acŃionează cu aceeaşi formă de vinovăŃie, adică toŃi cu intenŃie, fie toŃi din culpă.

ParticipaŃia este denumită improprie sau imperfectă atunci când unii dintre făptuitori acŃionează cu intenŃie, iar alŃii din culpă ori chiar fără vinovă-Ńie. Această clasificare este consacrată şi în sistemul codului nostru penal.

În literatura de specialitate, se mai fac şi următoarele distincŃii: - participaŃie omogenă sau simplă, atunci când toŃi participanŃii contribuie

la săvârşirea aceleiaşi fapte, în aceeaşi calitate de coautori; - participaŃie eterogenă sau complexă, atunci când participanŃii contribuie

la săvârşirea aceleiaşi fapte, având calităŃi diferite (autor, instigator, complice);

163

- participaŃie materială, când contribuŃia este de natură materială; - participaŃie morală, care constă în luarea sau întreŃinerea hotărârii de a

săvârşi infracŃiunea; - participaŃie spontană, care exclude o înŃelegere anterioară între partici-

panŃi; - participaŃie preordinată, adică aceea realizată ca urmare a unei înŃelegeri

anterioare; - participaŃie indispensabilă, adică fără de care fapta nu se putea săvârşi; - participaŃie favorizatoare sau înlesnitoare, adică aceea care a contribuit la

producerea rezultatului. Aceste clasificări servesc la mai buna cunoaştere a instituŃiei participaŃiei

şi la soluŃionarea corectă a problemei răspunderii penale a participanŃilor. 3.4. Reglementarea legală Sediul materiei este în Capitolul III din titlul II, art. 23 – 31 C.pen. şi

poartă denumirea de „ParticipaŃia”. Aceste reglementări privesc activitatea participanŃilor, formele contribuŃiei lor la săvârşirea aceleiaşi infracŃiuni, condi-Ńiile în care aceste contribuŃii antrenează răspunderea penală a participanŃilor etc. Aşa fiind, este firesc ca instituŃia participaŃiei penale să fie reglementată în cadrul instituŃiei infracŃiunii.

4. ParticipaŃia penală propriu-zisă (perfectă) 4.1. NoŃiune ParticipaŃia penală propriu-zisă sau perfectă reprezintă acea formă a

participaŃiei, la care toŃi participanŃii la infracŃiune (autori, instigatori, complici) acŃionează cu aceeaşi formă de vinovăŃie (toŃi cu intenŃie ori toŃi din culpă).

La infracŃiunile intenŃionate, participaŃia penală apare ca o conlucrare cu intenŃie a două sau mai multor persoane la săvârşirea aceleiaşi infracŃiuni. Orice contribuŃie neintenŃionată este în acest caz incompatibilă cu ideea de participaŃie penală proprie.

La infracŃiunile din culpă, participaŃia apare ca o conlucrare din culpă a două sau mai multor persoane la săvârşirea în mod nemijlocit a unei fapte prevăzute de legea penală. Orice contribuŃie cu intenŃie este, în acest caz, incompatibilă cu ideea de participaŃie penală proprie sau perfectă.

ParticipaŃia penală propriu-zisă este forma participaŃiei cea mai întâlnită, dar este şi tipică pluralităŃii ocazionale, respectiv participaŃiei.

164

4.2. Forme ParticipaŃia penală se prezintă sub mai multe forme, în raport cu natura

contribuŃiei pe care diferiŃii participanŃi o au la săvârşirea faptei. Aceste forme corespund deci diferitelor moduri de cooperare la săvârşirea infracŃiunii.

Aşa cum s-a arătat în literatura noastră de specialitate, formele tipice de cooperare la săvârşirea unei fapte oarecare şi deci şi a unei fapte prevăzute de legea penală sunt următoarele:

a) efectuarea de acte prin care se realizează latura obiectivă a infracŃiunii (acte de executare);

b) efectuarea de acte prin care se determină formarea hotărârii de a săvârşi fapta şi de a trece la realizarea acestei hotărâri (acte de determinare);

c) efectuarea de acte prin care se ajută la săvârşirea faptei, începând cu acte de susŃinere a hotărârii de a o săvârşi, continuând cu acte de sprijin material şi moral la realizarea laturii obiective şi până la acte prin care se sprijină executarea şi producerea rezultatului.

În ştiinŃa dreptului penal şi în legislaŃia penală, activitatea care constă în executarea faptei prevăzute de legea penală este denumită autorat sau executare, iar persoana care săvârşeşte astfel de acte poartă denumirea de autor sau executant.

ContribuŃia dată prin acte care determină formarea hotărârii de a săvârşi infracŃiunea este denumită instigare, iar persoana care a săvârşit astfel de acte poartă denumirea de instigator sau autor moral.

ContribuŃia dată prin acte de ajutor şi de sprijin la săvârşirea faptei poartă denumirea de complicitate, iar persoana care a săvârşit astfel de acte este denumită complice.

Principalele forme ale participaŃiei penale sunt, aşadar, autoratul, instigarea şi complicitatea. Ele sunt prevăzute şi de legea penală în vigoare (art. 23-26 C. pen.).

5. Autoratul 5.1. NoŃiune şi caracterizare Autoratul este acea formă de participaŃie care constă din săvârşirea de acte

de executare a faptei prevăzute de legea penală. Această definiŃie rezultă şi din dispoziŃiile legale în vigoare (art. 24 C. pen.), care prevăd că este autor persoana ce săvârşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală.

Noul Cod penal reglementează identic noŃiunea de autor. În acest sens, în art. 38 alin.1, a fost preluat integral textul art. 24 din actualul Cod penal.

165

Noutatea apare prin alineatul 2 al articolului 38 din noul Cod penal, în sensul introducerii textului care prevede că „dacă mai multe persoane săvârşesc nemijlocit, împreună, o faptă prevăzută de legea penală, fiecare din ele va fi pedepsită ca autor”.

În raport cu celelalte forme ale participaŃiei, autoratul se distinge prin caracterul său esenŃial şi necesar, întrucât contribuŃia autorului constă tocmai în săvârşirea faptei (acŃiunii sau inacŃiunii) care constituie infracŃiune.

Autoratul este singura formă de contribuŃie la infracŃiune, care poate exista şi în afară şi independent de celelalte forme ale participaŃiei. Nici instigarea, nici complicitatea nu pot exista în afara autoratului, în timp ce acesta din urmă poate exista de sine stătător, deoarece fapta prevăzută de legea penală poate fi săvârşită în mod nemijlocit fără să fie necesare şi alte contribuŃii. Cu toate acestea, în sensul tehnic al termenului, autoratul (ca şi termenul „autor”) nu poate fi înŃeles decât în corelaŃie cu termenii de complicitate (complice) şi de instigare (instigator), el desemnând o anumită formă de contribuŃie la săvârşirea unei infracŃiuni, în raport cu alte forme de contribuŃie posibile.

În doctrina modernă asupra conŃinutului noŃiunii de autor au fost abandonate:

- teoria formală, obiectivă, potrivit căreia autor este numai persoana care a realizat elementul material al laturii obiective, descrisă în norma incriminatorie;

- teoria materială obiectivă, care susŃine că autor este doar persoana a cărei acŃiune este aptă să producă urmarea socialmente periculoasă (rezultatul);

- teoria subiectivă, potrivit căreia trebuie considerat autor doar persoana care comite infracŃiunea pentru sine sau în interesul său.

În locul acestor teorii, mai vechi, este de actualitate noua teorie a dominaŃiei asupra faptei. Potrivit acesteia, este autor al infracŃiunii doar persoana care deŃine controlul funcŃional asupra faptei, în sensul exercitării unei dominaŃii asupra acesteia, în aşa fel încât, în orice moment, acea persoană să decidă comiterea sau renunŃarea la săvârşirea faptei.

Cercetarea autoratului prezintă interes, în primul rând, pentru a-l putea deosebi în mod clar de celelalte forme de participaŃie, în special de complicitatea concomitentă. Interesul cercetării este evident şi cu privire la aşa-numita participaŃie simplă (omogenă) sau coautorat.

Mai întâi este important să fie relevate şi subliniate trăsăturile caracteristice ale autoratului, care sunt, în esenŃă, următoarele:

a) sub raportul laturii obiective, autoratul reprezintă activitatea materială realizată de persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală. Aceasta înseamnă realizarea actelor de executare specifice laturii obiective a infracŃiunii (însăşi acŃiunea sau inacŃiunea ce constituie elementul material al infracŃiunii). Aceste trăsături rezultă din însăşi caracterizarea legală a autoratului (art. 24 C.pen.). Prin aceste trăsături caracteristice, autoratul se

166

deosebeşte net de instigare, care constă în acŃiunea de determinare a unei persoane la săvârşirea faptei, deci într-o contribuŃie indirectă la executarea acesteia. Totodată, autoratul se deosebeşte şi de complicitate, care, de asemenea, reprezintă o contribuŃie indirectă la săvârşirea infracŃiunii, constând în sprijinirea sub orice formă a executării de către autor a acŃiunii sau inacŃiunii incriminate.

Caracterul de act de executare a unei contribuŃii la săvârşirea infracŃiunii nu este totdeauna suficient pentru existenŃa autoratului. La acele infracŃiuni, denumite proprii, este considerată autorat numai executarea faptei de către persoana care are calitatea cerută de lege (funcŃionar, cetăŃean român, militar etc.), nu şi contribuŃia identică a altui subiect. În cazul acestor infracŃiuni, o astfel de contribuŃie, prin acte de executare săvârşite de o persoană fără calitatea cerută de lege, este considerată complicitate, şi nu coautorat.

b) sub raportul laturii subiective, autoratul, datorită specificului său de contribuŃie esenŃială, constând din însăşi săvârşirea faptei incriminate, poate fi realizat cu orice formă de vinovăŃie. În cazul participaŃiei complexe (eterogene), dacă autorul a acŃionat cu intenŃie există participaŃie propriu-zisă sau perfectă, iar dacă el a săvârşit fapta din culpă sau fără vinovăŃie, fiind însă determinat de un instigator sau sprijinit de un complice, care acŃionează cu intenŃie, vom avea o participaŃie improprie sau imperfectă.

5.2. Coautoratul Este situaŃia în care o faptă prevăzută de legea penală a fost săvârşită în

mod nemijlocit prin eforturile conjugate a două sau mai multor persoane care au calitate de autori. Această activitate conjugată, de cooperare a acestor persoane, la realizarea nemijlocită a laturii obiective a infracŃiunii, poartă denumirea de coautorat, iar persoanele care realizează, prin contribuŃiile lor, fapta prevăzută de legea penală se numesc coautori.

Coautoratul poate exista atât în cadrul unei participaŃii complexe (eterogene), la care doi sau mai mulŃi participanŃi au calitatea de autori (coautori), iar alŃii au calitatea de instigatori sau de complici, cât şi în cadrul unei participaŃii simple (omogene), la care toŃi participanŃii au calitatea de autori (coautori).

5.2.1. Latura obiectivă Pentru existenŃa coautoratului trebuie să se constate că cel puŃin doi

participanŃi au săvârşit în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, respectiv că au efectuat acte de executare a acesteia. Această constatare implică însă înŃelegerea clară a noŃiunii de act de executare a faptei incriminate.

167

În sensul strict al termenului, prin act de executare sau de săvârşire nemijlocită a faptei se înŃelege orice act de conduită exterioară prin care se realizează direct acŃiunea sau inacŃiunea incriminată.

În ştiinŃa dreptului penal şi în practica judiciară au fost aduse unele precizări şi clarificări deosebit de importante pentru înŃelegerea noŃiunii de act de executare, ca act de coautorat. În acest sens, s-a arătat că trebuie să fie considerate ca acte de executare, deci ca acte de coautor, şi acele acte prin care se contribuie, chiar indirect, la comiterea faptei incriminate, cum ar fi actele de paralizare a energiei de opunere sau înlăturarea unui obstacol din calea săvârşirii faptei. Astfel, sunt considerate acte de coautorat, şi nu de complicitate, actele prin care victima este imobilizată sau împiedicată să se apere, în timp ce un alt participant o loveşte, provocându-i moartea sau vătămarea integrităŃii corporale ori a sănătăŃii; au fost calificate drept coautorat faptele inculpaŃilor care, aflându-se într-o locuinŃă, împreună cu alŃi inculpaŃi, pentru a sustrage bunuri, au împachetat şi ei unele lucruri dintre cele care au făcut obiectul material al infracŃiunii de furt, chiar dacă aceştia, la plecare, de teama poliŃiei, care fusese alarmată, nu au reuşit să ia decât un singur bun dintre cele împachetate; de asemenea, este considerat act de coautorat acŃiunea de a pune piedică victimei infracŃiunii de tâlhărie, pentru a o dezechilibra şi a uşura deposedarea ei, prin smulgere de bijuterii etc.

De asemenea, s-a precizat că, în cazul infracŃiunilor complexe, este coautor acela care săvârşeşte una dintre acŃiunile ce formează elementul material al infracŃiunii complexe respective (de exemplu, ameninŃarea în cazul ultrajului, cealaltă acŃiune de lovire fiind realizată de un alt coautor).

O altă precizare priveşte momentul în care pot fi săvârşite diferitele acte de coautorat. În legătură cu aceasta s-a decis că, dacă contribuŃia diferiŃilor coautori este de regulă simultană, aceasta poate fi totuşi şi succesivă, contribuŃiile putând fi date succesiv, în timp, într-o înlănŃuire de acte de executare a infracŃiunii unice. IntervenŃia succesivă a coautorilor este posibilă nu numai în cazul infracŃiunilor continue şi continuate, dar şi în cazul altor infracŃiuni care, prin natura lor complexă, nu pot fi realizate decât prin contribuŃii succesive (de exemplu, în cazul infracŃiunii de atentat care pune în pericol siguranŃa statului – art. 160 C.pen.).

Tot aşa, s-a decis că pentru existenŃa coautoratului nu este necesar ca diferitele contribuŃii ale coautorilor să conste din acte de executare identice. Este suficient ca acestea să se completeze unele pe altele într-o activitate unică, indivizibilă, fiecare dintre ele apărând ca indispensabilă pentru realizarea faptei prevăzute de legea penală. Astfel, de exemplu, s-a stabilit că trebuie să fie considerate ca acte de coautorat loviturile aplicate victimei unei infracŃiuni de omor, chiar dacă nu toate aceste lovituri au fost mortale, sau acŃiunea unui

168

inculpat de a primi imediat şi ascunde bunul sustras din buzunarul victimei de către alt inculpat etc.

5.2.2. Latura subiectivă Coautoratul, fiind o formă de participaŃie propriu-zi-să sau perfectă, se

caracterizează, din punct de vedere subiectiv, prin existenŃa la toŃi participanŃii a aceleiaşi forme de vinovăŃie, adică fie intenŃie, fie culpă. De regulă, coautoratul se realizează cu intenŃie, în sensul că toŃi coautorii sunt conştienŃi că săvârşesc şi vor să săvârşească acte de executare a aceleiaşi fapte prevăzute de legea penală, al cărei rezultat socialmente periculos îl prevăd şi îl urmăresc. Coautoratul astfel realizat poate exista atât în cazul unei participaŃii complexe, la care în afară de coautori există instigatori şi complici, cât şi în cazul participaŃiei simple sau omogene, la care nu există decât coautori.

Coautoratul poate exista şi în cazul infracŃiunilor din culpă şi el se realizează atunci când două sau mai multe persoane, acŃionând din culpă, au săvârşit fiecare, simultan ori succesiv, acte de executare a faptei ilicite prin care s-a produs acelaşi rezultat socialmente periculos.

Unii autori (de exemplu, Vasile Papadopol) sunt de părere că nu poate exista coautorat în cazul infracŃiunilor neintenŃionate, făptuitorii care cooperează la realizarea din culpă a aceluiaşi rezultat fiind consideraŃi ca autori ai unor infracŃiuni autonome. Credem însă că nu se poate nega existenŃa participaŃiei atunci când se constată voinŃa comună a mai multor persoane de a coopera la săvârşirea unei fapte al cărei rezultat socialmente periculos nu l-au prevăzut sau au crezut că nu se va produce. FaŃă de unitatea acŃiunii şi a rezultatului produs, nu se poate vorbi de o pluralitate de infracŃiuni, ci de o singură infracŃiune săvârşită prin cooperare, deci de coautorat.

5.2.3. InfracŃiuni incompatibile cu coautoratul Există infracŃiuni la care coautoratul nu este cu putinŃă, deşi sunt

susceptibile de săvârşire în participaŃie sub forma instigării sau complicităŃii. Este cazul infracŃiunilor cu autor unic, care nu pot fi săvârşite nemijlocit decât de o singură persoană (infracŃiuni care se săvârşesc in persona propria), cum sunt mărturia mincinoasă, cerşetoria, dezertarea, nedenunŃarea etc. În cazul acestor infracŃiuni, fiecare făptuitor săvârşeşte o infracŃiune de sine stătătoare, în propria persoană.

Nu pot fi săvârşite în coautorat nici infracŃiunile omisive, deoarece neîndeplinirea unei obligaŃii legale are aproape întotdeauna un caracter individual. În cazul în care acea obligaŃie legală ar reveni mai multor persoane, într-un anumit termen, îndeplinirea acelei obligaŃii la termenul stabilit, de către una din persoanele obligate, profită şi celorlalte. În situaŃia în care nici una dintre persoanele respective nu îşi realizează obligaŃia, fiecare va răspunde individual.

169

Prin excepŃie, în doctrină, a fost acceptat coautoratul în situaŃia în care o obligaŃie legală aparŃine unei anumite colectivităŃi determinate. S-a opinat că, în asemenea cazuri, membrii acestei colectivităŃi trebuie trataŃi ca şi coautori la infrac-Ńiunea omisivă, datorită contribuŃiei lor comune la nerealizarea obligaŃiei legale.

6. Instigarea 6.1. NoŃiune şi caracterizare Sediul materiei este art. 25 din actualul Cod penal, care prevede că este

instigator persoana care determină cu intenŃie o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

Ca formă a participaŃiei penale, instigarea este fapta unei persoane (instigator) care, cu intenŃie, determină, prin orice mijloace, o altă persoană (instigat) să săvârşească o fapta prevăzută de legea penală.

De esenŃa instigării este faptul că instigatorul realizează acŃiunea de instigare înainte ca cel instigat să fi luat hotărârea de a acŃiona. Sub acest aspect, instigarea se deosebeşte de complicitate, în cazul căreia activitatea de înlesnire sau ajutorare are loc după ce autorul a luat hotărârea de a comite fapta sau în timpul când acesta săvârşeşte fapta.

Caracteristic instigării este deci faptul că instigatorul, care ia cel dintâi hotărârea de a săvârşi infracŃiunea, nu trece la săvârşirea faptei respective, ci transmite această hotărâre altei persoane, pe care o determină, printr-o activitate materială (îndemnuri, rugăminŃi, ameninŃări etc.), să săvârşească ea acea faptă, iar acea persoană, ca efect al determinării, trece la săvârşirea acesteia, devenind autor al infracŃiunii.

Instigatorul contribuie deci la săvârşirea infracŃiunii prin transmiterea către cel instigat a ideii săvârşirii infracŃiunii şi prin determinarea hotărârii acestuia de a săvârşi fapta.

Instigarea trebuie, aşadar, localizată în sfera laturii subiective a infracŃiunii. Instigatorul realizează, împreună cu cel instigat, cauzalitatea psihică, el fiind cel care inoculează şi determină luarea hotărârii de săvârşire a faptei prevăzute de legea penală. Acest conŃinut psihic al instigării explică denumirea dată instigatorului, de „autor moral” al infracŃiunii.

6.2. CondiŃii de existenŃă 6.2.1. SubiecŃii Pentru existenŃa instigării este necesară prezenŃa a două persoane: una

care realizează activitatea de instigare (instigatorul); alta asupra căreia se exercită această activitate (instigatul).

170

Instigator poate fi orice persoană care îndeplineşte condiŃiile generale pentru a putea fi subiect al infracŃiunii. Nu este necesară o calitate specială. De aceea, instigarea este posibilă şi la infracŃiunile proprii, fără să fie necesar ca instigatorul să aibă calitatea cerută de lege autorului infracŃiunii. De asemenea, instigarea este posibilă şi la infracŃiunile ce se săvârşesc in persona propria, după cum este posibilă şi la infracŃiunile intenŃionate, ca şi la cele de culpă (în acest caz participaŃia fiind improprie sau imperfectă), la infracŃiunile comisive, ca şi la infracŃiunile omisive.

Instigarea poate fi săvârşită nu numai de o singură persoană, dar şi de două sau mai multe persoane care determină, simultan ori succesiv, aceeaşi persoană la săvârşirea aceleiaşi infracŃiuni. În astfel de cazuri există deci doi sau mai mulŃi coinstigatori (coinstigare), dacă aceştia au acŃionat în înŃelegere unii cu alŃii şi cu voinŃa de a coopera. Dacă însă între instigatori nu a existat o astfel de înŃelegere, aşa încât s-au realizat întâmplător acte de instigare a aceleiaşi persoane, la săvârşirea aceleiaşi fapte prevăzute de legea penală, va exista un concurs de instigări, şi nu coinstigare.

Există, de asemenea, coinstigare în cazul în care o persoană determină o altă persoană ca aceasta, la rândul ei, să determine o a treia persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. În astfel de cazuri există instigare mediată din partea primului instigator şi instigare imediată din partea celui de-al doilea, care determină direct pe autor să săvârşească fapta.

Dacă, pe lângă activitatea de instigare, o persoană săvârşeşte şi acte de executare, participând astfel şi ca autor la săvârşirea aceleiaşi infracŃiuni, contribuŃia de instigator (instigarea) se absoarbe în aceea de autor. ExplicaŃia derivă din caracterul de participaŃie secundară al instigării, faŃă de autorat, care reprezintă forma de participaŃie principală.

Evident că, în asemenea situaŃii, când o persoană, după ce instigă, săvârşeşte ea însăşi acte de executare şi devine autor al infracŃiunii, pluralitatea ei de contribuŃii va fi avută în vedere la individualizarea pedepsei.

Instigat sau persoană asupra căreia se exercită instigarea poate fi, de asemenea, orice persoană fizică, indiferent dacă îndeplineşte sau nu condiŃiile generale pentru a fi subiect activ al infracŃiunii la care a fost instigat. Poate fi deci instigată şi o persoană iresponsabilă, un minor care nu a împlinit 14 ani ori o persoană lipsită de libertate de voinŃă ori de acŃiune, în astfel de cazuri fiind vorba de o participaŃie improprie.

În cazul infracŃiunilor proprii, instigatul trebuie să aibă calitatea cerută de lege în persoana autorului infracŃiunii pe care instigatul urmează să o săvârşească.

În situaŃia în care instigarea este adresată unei singure persoane sau unor persoane determinate, ea este denumită instigare individuală.

171

În cazul în care este adresată unui număr nedeterminat de persoane, ea este denumită instigare colectivă.

În prima situaŃie vom avea o formă a participaŃiei penale, în timp ce în a doua nu se realizează o participaŃie penală, ci fapta constituie o infracŃiune de sine stătătoare (de exemplu, instigarea publică şi apologia infracŃiunilor prevăzute în art. 324 C. pen.).

6.2.2. Latura obiectivă Sub raportul laturii obiective, pentru existenŃa instigării este necesară

îndeplinirea următoarelor condiŃii: - să existe o activitate de determinare de către o persoană (instigator)

asupra unei alte persoane (instigat); - activitatea de determinare să se refere la săvârşirea unei fapte prevăzute

de legea penală; - să nu existe o determinare anterioară, adică o hotărâre preexistentă a

instigatului de a săvârşi fapta respectivă; - activitatea de instigare să aibă efect, adică să ducă la determinarea

instigatorului, la acceptarea de către acesta a ideii de a săvârşi fapta şi la hotărârea lui de a o săvârşi;

- cel instigat să fi trecut la săvârşirea faptei şi să realizeze cel puŃin o tentativă pedepsibilă.

Sunt necesare unele explicaŃii cu privire la aceste condiŃii. Efectuarea unei activităŃi de determinare, prin care instigatorul inoculează

în mintea instigatului ideea săvârşirii faptei incriminate, este de esenŃa instigării. Mijloacele prin care se realizează determinarea pot fi diverse. Spre deosebire de unele legislaŃii penale străine, Codul penal român nu enumeră nici limitativ, nici enunŃiativ, mijloacele de instigare. Acestea pot fi deci cele mai diferite, de la simple îndemnuri, rugăminŃi sau insinuări, până la constrângere sau corupere.

În raport cu mijloacele folosite în activitatea de determinare, se distinge între:

– instigarea simplă, la care se folosesc mijloace imateriale, de determinare a voinŃei instigatului (rugăminŃi, îndemnuri persuasive, insinuări);

– instigare calificată, la care se folosesc mijloace materiale cum ar fi promisiunile de daruri sau alte foloase (corupere) sau exercitarea de presiuni prin diferite forme de constrângere asupra instigatului, direct sau indirect.

Pentru existenŃa instigării este suficientă instigarea simplă, dar existenŃa unei instigări calificate va fi avută în vedere la individualizarea pedepsei, ca împrejurare ce relevă un grad de pericol social sporit al faptei şi de periculozitate al făptuitorului.

172

Activitatea de instigare poate fi săvârşită direct asupra persoanei ce urmează să săvârşească fapta prevăzută de legea penală (instigare imediată) sau asupra unei persoane ce urmează să determine, la rândul său, pe cel care va săvârşi fapta (instigare mediată). În acest caz există deci doi coinstigatori, primul mediat, al doilea imediat, bineînŃeles cu condiŃia ca cel de-al doilea instigator să nu se limiteze la simpla transmitere a îndemnului sau ameninŃării din partea celui dintâi (în ultima situaŃie, nu se va reŃine instigare, ci compli-citate la instigare), ci să realizeze la rândul său activitatea de determinare, care să aibă drept efect săvârşirea faptei de către cel instigat.

Obiectul activităŃii de determinare trebuie să-l constituie o faptă prevăzută de legea penală, altfel nu poate fi vorba de participaŃie penală. Fapta trebuie să fie susceptibilă de a fi săvârşită ca autor de cel instigat. Aşa cum s-a arătat, în cazul infracŃiunilor proprii, instigarea trebuie să se îndrepte asupra unei persoane care are calitatea cerută de lege pentru autorul infracŃiunii. Fapta la care se instigă să fie individualizată în aşa fel încât cel instigat să cunoască obiectul instigării şi să poată lua hotărârea în cunoştinŃă de cauză, fiindcă el trebuie să săvârşească fapta, chiar dacă nu-i înŃelege caracterul.

În raport de modul în care instigatorul face cunoscut instigatului obiectul instigării, în doctrină se distinge:

- între instigarea directă, la care instigatorul comunică instigatului în mod direct şi explicit îndemnul şi fapta pe care urmează să o săvârşească, şi instigarea indirectă, la care instigatorul nu transmite direct ideea săvârşirii faptei, ci indirect, inoculându-i instigatului o stare de spirit care îl determină să ia hotărârea de a săvârşi fapta (stârnirea geloziei, a ideii de răzbunare ctc.);

- între instigarea evidentă, la care instigatorul acŃionează deschis, pe faŃă, şi instigarea insiduoasă sau ascunsă, la care instigatorul acŃionează din umbră, pe ascuns, fără ca cel instigat să-şi dea seama că este determinat la săvârşirea unei fapte penale.

Cel instigat să nu fi luat anterior hotărârea de a săvârşi fapta la care este îndemnat. Nu poate exista instigare faŃă de o persoană care era deja hotărâtă să săvârşească fapta. În acest caz, activitatea instigatorului ar putea constitui eventual o complicitate morală, dar nu o instigare. CondiŃia pe care o examinăm este îndeplinită atunci când instigatul, în momentul în care are loc activitatea de instigare, nu era hotărât să săvârşească fapta la care este instigat, chiar dacă în mintea lui se ivise, în mod spontan ori ca urmare a unei instigări anterioare rămase fără efect, ideea săvârşirii acestei fapte. EsenŃial este deci ca hotărârea de a săvârşi fapta luată de cel instigat, ca urmare a instigării, să fie ulterioară, iar nu anterioară activităŃii de instigare.

Activitatea de instigare trebuie să aibă ca efect determinarea celui instigat, adică însuşirea de către acesta a ideii de săvârşire a faptei prevăzute de legea penală şi luarea hotărârii de a o săvârşi. Fără îndeplinirea acestei condiŃii

173

nu există instigare propriu-zisă, ci o instigare fără efect sau o instigare neizbutită, care nu produce consecinŃe juridice.

Persoana instigată să fi trecut la săvârşirea faptei la care a fost determinată şi să comită acea faptă sau cel puŃin o tentativă pedepsibilă. Nu este necesar ca autorul să fie pedepsit. În cazul în care cel instigat nu a trecut la săvârşirea faptei sau, deşi a trecut la executare, nu a săvârşit decât o tentativă nepedepsibilă, neexistând o faptă prevăzută de legea penală, nu poate exista nici instigare ca formă a participaŃiei. Dacă activitatea instigatorului întruneşte elementele constitutive ale altei infracŃiuni, el va răspunde pentru acea infracŃiune de sine stătătoare.

Pot exista situaŃii în care autorul instigat săvârşeşte o faptă care depăşeşte limitele instigării. În concret, cel instigat realizează o activitate mai complexă, fie împotriva aceluiaşi obiect juridic, fie împotriva altor obiecte juridice decât acelea cu privire la care s-a desfăşurat instigarea, iar instigatorul nu a cunoscut şi nici nu a prevăzut o asemenea depăşire. În asemenea cazuri, evident că instigatorul va răspunde numai pentru fapta la care a instigat (cel mai frecvent exemplu, întâlnit în practică, este acela când o persoană este instigată să săvârşească un furt, dar, ulterior, datorită unor împrejurări de moment, comite acel furt prin violenŃe sau ameninŃări; în această situaŃie, instigatorul va răspunde numai pentru infracŃiunea de furt, iar autorul pentru tâlhărie, soluŃie impusă de dispoziŃiile art. 28 alin. 2 C. pen., care prevăd că circumstanŃele referitoare la faptă se răsfrâng asupra participanŃilor numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut).

În ipoteza contrară, când autorul săvârşeşte o faptă mai puŃin gravă decât aceea la care a fost instigat, această împrejurare se răsfrânge, în mod obiectiv, asupra tuturor participanŃilor, în sensul că aceştia vor răspunde pentru acea infracŃiune mai uşoară, chiar dacă, sub aspectul laturii subiective, au avut o altă reprezentare (soluŃia derivă din dispoziŃiile art. 51 C. pen., privind eroarea de fapt, printr-o interpretare per a contrario; dacă o circumstanŃă agravantă nu se răsfrânge asupra participanŃilor, atunci când aceştia nu au cunoscut-o în momentul săvârşirii infracŃiunii, per a contrario, o circumstanŃă atenuantă se va răsfrânge asupra participanŃilor, chiar dacă ei nu au cunoscut-o).

6.2.3. Latura subiectivă Pentru existenŃa instigării ca formă a participaŃiei penale, este necesar ca

activitatea de determinare să fie săvârşită cu intenŃie. Instigatorul este conştient de faptul că prin activitatea sa îl determină pe cel instigat să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală, în sensul că urmăreşte sau acceptă producerea rezultatului socialmente periculos al faptei.

Instigatorul poate acŃiona deci şi cu intenŃie indirectă. Nu poate exista însă instigare din culpă. De aceea, dacă o persoană determină din culpă o altă

174

persoană, prin cuvinte rostite imprudent ori printr-un îndemn făcut în glumă sau într-un moment de surescitare, fără conştiinŃa şi voinŃa de a determina la săvârşirea faptei ilicite, fapta nu constituie instigare.

Pentru existenŃa instigării nu interesează însă dacă cel instigat (autorul) acŃionează cu intenŃie sau din culpă, întrucât este posibilă instigarea şi la o faptă pe care autorul o săvârşeşte din culpă sau chiar fără vinovăŃie (în acest caz, avem o participaŃie improprie – art. 31 C. pen.).

De asemenea, nu interesează, pentru existenŃa instigării, mobilul sau scopul urmărit de instigator. De aceea, există instigare şi în cazul persoanei care instigă cu scopul de a prinde pe cel instigat în momentul începerii executării faptei (este cazul agentului provocator).

7. Complicitatea 7.1. NoŃiune şi caracterizare Sediul materiei este art. 26 din actualul Cod penal, care prevede:

„Complice este persoana care, cu intenŃie, ajută sau înlesneşte în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.” Este, de asemenea, complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Complicitatea este o formă de participaŃie penală ce constă în fapta persoanei care, cu intenŃie, înlesneşte sau ajută în orice mod, inclusiv prin pro-misiunea de a tăinui bunurile provenite din săvârşirea faptei sau de a favoriza pe infractor, chiar dacă, după săvârşirea faptei, promisiunea nu este îndeplinită.

Ceea ce caracterizează deci complicitatea, în raport cu celelalte forme de participaŃie penală, este caracterul său de contribuŃie indirectă, mediată la săvârşirea infracŃiunii. Complicele nu determină, nici nu realizează în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, ci îi înlesneşte autorului această realizare, făcând, prin sprijinul pe care îl dă, ca acesta să săvârşească mai uşor, mai repede şi mai sigur fapta incriminată.

În raport cu autoratul sau cu instigarea, complicitatea apare deci ca o participaŃie secundară, accesorie. Fiind o contribuŃie la săvârşirea faptei, complicitatea se inserează însă în antecedenŃa cauzală a acesteia, alături de celelalte contribuŃii, atrăgând calitatea de participant a complicelui.

În ipoteza în care autorul comite o faptă mai gravă decât aceea referitor la care s-a înŃeles cu complicele, acesta nu va răspunde pentru fapta mai gravă, ci doar pentru aceea la care a intenŃionat să-i dea ajutor autorului.

SoluŃia îşi are raŃiunea, în acelaşi text al art. 28 alin.2 C.pen., potrivit căruia circumstanŃele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanŃilor numai

175

în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut. Răspunderea penală a complicelui pentru o faptă mai gravă a autorului ar putea fi antrenată, potrivit tezei finale a textului sus-menŃionat, în cazul în care s-ar dovedi că el, în momentul în care a dat ajutorul, a prevăzut posibilitatea comiterii unei fapte mai grave de către autor.

În ipoteza contrară, în care autorul săvârşeşte o faptă mai puŃin gravă decât cea care a făcut obiectul înŃelegerii, complicele va răspunde pentru fapta săvârşită de autor.

7.2. CondiŃii de existenŃă 7.2.1. Subiectul Complice poate fi orice persoană care îndeplineşte condiŃiile generale

pentru a fi subiect activ al infracŃiunii. Nu sunt necesare îndeplinirea unor condiŃii speciale, existenŃa anumitor calităŃi, complice putând fi orice persoană, inclusiv în cazul infracŃiunilor proprii.

La săvârşirea unei infracŃiuni îşi pot da contribuŃia unul sau mai mulŃi complici, în funcŃie de complexitatea faptei prevăzute de legea penală, fie că este vorba de infracŃiuni cu autor unic, fie că sunt infracŃiuni cu pluralitate naturală sau constituită de subiecŃi activi. Fiecare complice îşi aduce, în acest caz, propria contribuŃie prin ajutorul dat la săvârşirea infracŃiunii.

7.2.2. Latura obiectivă Sub raportul laturii obiective, pentru existenŃa complicităŃii, trebuie să fie

îndeplinite trei condiŃii principale: a) să se fi săvârşit în mod nemijlocit, de către o altă persoană (autor),

o faptă prevăzută de legea penală, în forma infracŃiunii fapt consumat ori a unei tentative pedepsibile;

b) să se fi efectuat de către complice acte de înlesnire sau de ajutor la săvârşirea acelei fapte. Actele de ajutor, de sprijin sau de înlesnire trebuie să se refere fie la realizarea laturii obiective a infracŃiunii de către autor (complicitate materială), fie la realizarea laturii subiective a infracŃiunii (complicitate morală);

c) contribuŃia complicelui să fie efectivă, adică să fi folosit în fapt la săvârşirea de către autor a acŃiunii sau inacŃiunii respective. În cazul în care ajutorul sau sprijinul nu ajunge să fie dat, deoarece complicele a fost împiedicat ori dacă acest ajutor sau sprijin dat de complice nu este folosit de autor, întrucât este apreciat impropriu ori de prisos, activitatea desfăşurată de complice rămâne o simplă tentativă de complicitate, fără semnificaŃie juridică penală.

Aşa cum s-a arătat în literatura de specialitate şi cum a confirmat jurisprudenŃa, contribuŃia materială a complicelui trebuie să fie considerată efectivă chiar dacă nu a fost folosită la săvârşirea faptei, deoarece orice

176

contribuŃie materială îndeplineşte totdeauna şi rolul de contribuŃie morală, întărind hotărârea autorului de a săvârşi fapta.

7.2.3. Latura subiectivă Sub aspect subiectiv, complicitatea constă într-un sprijin dat cu intenŃie

directă sau indirectă la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. Autorul, însă, poate săvârşi fapta, fie cu intenŃie, în care caz va exista participaŃie proprie, fie din culpă sau fără vinovăŃie, situaŃie în care va exista participaŃie improprie.

Este irelevant pentru existenŃa complicităŃii dacă între autor şi complice a existat sau nu o înŃelegere prealabilă. De asemenea, tot irelevant este dacă, în momentul săvârşirii faptei, autorul a cunoscut cine este complicele care l-a ajutat. În ipoteza existenŃei unei înŃelegeri prealabile între autor şi complice, aceasta relevă premeditarea în săvârşirea faptei, împrejurare care va spori încărcătura de pericol social a faptei, urmând ca de aceasta să se Ńină seama la individualizarea pedepsei.

Este necesar şi suficient ca complicele să acŃioneze cu intenŃie, fiindcă nu poate exista complicitate din culpă. Dacă prin actele sale săvârşite din culpă, o persoană contribuie la săvârşirea tot din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală, cele două persoane vor fi coautori ai acelei fapte.

7.2.4. ModalităŃi În raport cu natura sprijinului acordat de complice, cu momentul şi cu

modul în care este dat acest sprijin, se disting următoarele modalităŃi: a) Complicitatea prin înlesnire. Această modalitate presupune

realizarea unor acte prin care complicele acordă sprijin autorului înainte de începerea executării. Sprijinul poate fi dat pentru a pregăti, a uşura săvârşirea faptei etc. (de exemplu, culegerea de date şi informaŃii cu privire la programul de lucru al victimei, cu privire la locul şi timpul propice pentru săvârşirea faptei; procurarea mijloacelor necesare comiterii faptei etc.). Aceste acte de înlesnire vor avea relevanŃă penală numai cu condiŃia de a fi urmate de executare, din partea autorului, fie sub forma unei infracŃiuni consumate, fie sub cea a unei tentative pedepsibile. Sunt principalele ipoteze în care autorul nu trece la executare, şi totul rămâne în fază preparatorie, aceste acte ale complicelui nu vor avea relevanŃă penală.

b) Complicitatea prin ajutare. Constă în contribuŃii acordate în cursul executării faptei, prin acte efectuate concomitent cu executarea (asigurarea pazei; deschiderea unei uşi prin care autorul poate fugi de la locul faptei; aruncarea unei arme în mâna autorului etc.).

177

În ipoteza în care ajutorul este dat după ce fapta s-a consumat, acest ajutor nu mai reprezintă un act de participaŃie sub forma complicităŃii, ci o infracŃiune distinctă, de sine-stătătoare: tăinuire sau favorizare (de exemplu, în cazul în care autorul bunurilor furate este ajutat să le încarce într-un autovehicul şi să le transporte).

c) Complicitatea prin promisiunea de tăinuire sau de favorizare. Este modalitatea care constă în promisiunea unui sprijin de care autorul faptei va avea nevoie după săvârşirea faptei. Acest sprijin constă fie în promisiunea de a tăinui bunurile, fie în favorizarea autorului.

Complicitatea prin promisiune de tăinuire sau de favorizare este o participaŃie morală, întrucât întăreşte hotărârea autorului de a săvârşi infracŃiunea, pentru că el ştie şi contează pe promisiunea şi posibilitatea oferită de complice de a valorifica bunurile sustrase ori pe promisiunea că va fi el însuşi protejat. Este irelevant că promisiunea făcută anterior sau în timpul săvârşirii faptei nu este ulterior, după săvârşirea faptei, îndeplinită de către tăinuitor sau favorizator. EsenŃială este existenŃa promisiunii pe care complicele o face autorului, care se constituie din acel moment într-un ajutor moral dat autorului, pe baza căruia acesta perseverează în săvârşirea faptei, contând pe promisiunea de tăinuire sau de favorizare.

Sprijinul promis autorului de a tăinui bunurile poate consta: în primirea acelor bunuri în locuinŃa complicelui; în cumpărarea acestor bunuri de către complice; în înlesnirea valorificării unor bunuri provenite din săvârşirea faptei etc.

Sprijinul promis autorului, în sensul favorizării, poate consta din: ajutor dat pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata ori executarea pedepsei, care ar urma să-i fie aplicată autorului.

În raport de natura actelor de înlesnire sau de ajutor, complicitatea poate fi materială sau morală.

Complicitatea este materială atunci când constă din acte de sprijin material la săvârşirea infracŃiunii (procurarea ori adaptarea mijloacelor necesare săvârşirii faptei; înlăturarea unor obstacole materiale din calea autorului faptei; procurarea armei sau a autovehiculului necesar etc.). Aceste acte de sprijin material pot fi acte de înlesnire sau de ajutor, prin care se contribuie la realizarea laturii obiective a infracŃiunii (paznicul care permite inculpaŃilor să intre în curtea fabricii şi să sustragă produsele).

Complicitatea morală este acea formă a participaŃiei care constă din acte ce întreŃin sau consolidează hotărârea autorului de a săvârşi fapta, darea de sfaturi ori indicaŃii, promisiunea de a tăinui bunurile rezultate din infracŃiune ori de a-l favoriza ulterior pe infractor (însoŃirea autorului la săvârşirea omorului ori la urmărirea victimei jefuite, promisiunea de a asigura paza locului infracŃiunii etc.).

178

În raport de momentul în care intervine actul de înlesnire sau ajutor din partea complicelui pentru săvârşirea faptei, se distinge între complicitatea anterioară şi complicitatea concomitentă.

Complicitatea anterioară este aceea în care contribuŃia complicelui este dată înainte de săvârşirea faptei şi constă în acte de înlesnire, prin care se pregăteşte săvârşirea faptei sau se netezesc condiŃiile pentru comiterea acesteia.

Actele de complicitate anterioară sunt, în realitate, acte preparatorii, care se comit de altă persoană decât autorul şi care devin acte de complicitate în momentul în care autorul a trecut la săvârşirea faptei, realizând cel puŃin o tentativă pedepsibilă.

Complicitatea concomitentă este cea în care contribuŃia este dată concomitent cu realizarea laturii obiective de către autor şi constă din acte de ajutor în activitatea de executare.

La complicitatea concomitentă, alături de autor, este prezent complicele, la locul şi momentul actelor de executare.

În raport de modul direct sau indirect în care intervine contribuŃia complicelui la săvârşirea faptei, se face distincŃie, în doctrină, între complicitatea nemijlocită şi complicitatea mijlocită.

Complicitate nemijlocită avem atunci când sprijinul este dat de complice direct autorului.

Complicitate mijlocită există atunci când sprijinul este dat autorului, prin intermediul altui participant, care poate fi instigatorul sau alt complice.

Complicitatea mijlocită se poate realiza în trei modalităŃi diferite, şi anume complicitate la instigare, complicitate la complicitate şi instigare la complicitate.

Complicitatea la instigare constă în sprijinul acordat de complice instigatorului în acŃiunea acestuia de determinare a autorului la săvârşirea faptei (de exemplu, prin procurarea de bani sau daruri cu ajutorul cărora instigatorul determină pe cel instigat să săvârşească fapta).

Complicitatea la complicitate constă în sprijinul dat de complice unui alt complice pentru ca acesta să poată sprijini eficient săvârşirea de către autor a faptei (de exemplu, pune la dispoziŃia celuilalt complice o armă, un autovehicul cu care acesta transportă pe autor la locul săvârşirii faptei, îi oferă sfaturi de specialitate pentru reuşita acŃiunii autorului etc.).

Instigarea la complicitate constă în determinarea unei persoane de a sprijini săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, prin acte de complicitate de orice fel.

Atât complicitatea nemijlocită, cât şi cea mijlocită se integrează în antecedenŃa cauzală a rezultatului faptei, laolaltă cu celelalte contribuŃii.

Complicitatea prin acŃiune (comisivă) şi complicitatea prin inacŃiune (omisivă). Această distincŃie are în vedere aspectul dinamic al contribuŃiei

179

complicelui, modul cum se exteriorizează sprijinul dat de complice. Complicitatea prin acŃiune constă în efectuarea de acte de înlesnire sau de ajutor la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, pe când complicitatea prin inacŃiune constă din neîndeplinirea de către complice a unor acte pe care era obligat să le îndeplinească, neîndeplinire care constituie o înlesnire sau un ajutor dat cu intenŃie la săvârşirea faptei ilicite (de exemplu, portarul de la bancă omite intenŃionat să închidă sau să controleze poarta, înlesnind astfel pătrunderea autorilor furtului).

În doctrină, este cunoscută şi aşa-numita complicitate negativă. Este acea formă a complicităŃii ce se referă la situaŃia în care se află o persoană ce a luat cunoştinŃă că se va săvârşi o infracŃiune şi nu informează autorităŃile sau care, fiind de faŃă la săvârşirea unei infracŃiuni, nu a intervenit pentru a împiedica consumarea acesteia.

S-a susŃinut că o astfel de atitudine negativă ar constitui de fapt o complicitate negativă sau o complicitate prin adeziune tacită. Această concepŃie nu poate fi admisă, deoarece în cazul nedenunŃării sau al neintervenŃiei nu există o înlesnire sau un ajutor la săvârşirea infracŃiunii, fiindcă nu există o obligaŃie legală de denunŃare sau împiedicare, pe care cel care rămâne inactiv să o încalce. În dreptul nostru a fost incriminată nedenunŃarea unor infracŃiuni numai în mod excepŃional (art. 170, 262 C. pen.). În aceste cazuri, nedenunŃarea constituie infracŃiune, iar promisiunea de nedenunŃare, făcută anterior sau în timpul săvârşirii faptei, constituie complicitate la acea infracŃiune.

7.2.5. Pedeapsa în caz de participaŃie Potrivit prevederilor art. 27 din actualul Cod penal, instigatorul şi

complicele la o faptă prevăzută de legea penală, săvârşită cu intenŃie, se sancŃionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se Ńine seama de contribuŃia fiecăruia la săvârşirea infracŃiunii, precum şi de dispoziŃiile art. 72 C.pen.

Acest sistem sancŃionator este denumit al parificării. S-a argumentat că atâta vreme cât toŃi participanŃii (autori, instigatori sau complici) contribuie la producerea rezultatului şi acŃionează subiectiv, cu intenŃia de a săvârşi fapta prevăzută de lege, este raŃional ca instigatorul şi complicele să fie sancŃionaŃi cu pedepse între aceleaşi limite ca şi autorul.

Evident că sistemul nu presupune aplicarea aceleiaşi pedepse pentru toŃi participanŃii. În acest sens, în doctrină, s-a decis, iar jurisprudenŃa a confirmat că prin sintagma „pedeapsa prevăzută de lege pentru autor” trebuie să înŃelegem numai aceeaşi pedeapsă din punct de vedere al speciei (detenŃie pe viaŃă, închisoare sau amendă), precum şi limitele minime şi maxime ale acestor pedepse, care trebuie să fie aceleaşi pentru toŃi participanŃii.

180

Pedeapsa concretă pentru instigator şi complice se va stabili întotdeauna, în fiecare caz în parte, potrivit art. 27 teza a doua din Codul penal, Ńinându-se seama de contribuŃia fiecăruia la săvârşirea infracŃiunii, precum şi de dispoziŃiile art. 72, referitoare la criteriile generale de individualizare.

7.2.6. CircumstanŃele personale şi circumstanŃele reale Sediul materiei este art. 28 din actualul Cod penal. 7.2.6.1. NoŃiune Prin circumstanŃe, în accepŃiunea largă a dreptului penal, se înŃeleg

împrejurările în care are loc săvârşirea faptei prevăzute de legea penală şi care se referă fie la faptă, fie la persoana făptuitorului.

În accepŃiunea mai restrânsă, circumstanŃele sunt definite ca fiind acele stări, situaŃii, întâmplări, calităŃi, însuşiri şi orice alte date ale realităŃii sau date susceptibile să particularizeze fapta sau făptuitorul1.

În doctrină, există şi alte definiŃii ale circumstanŃelor, dar, cu mici deosebiri, în esenŃă, aceste definiŃii sunt asemănătoare.

În ceea ce ne priveşte, ne raliem acelei părŃi a doctrinei, confirmată în jurisprudenŃă, potrivit căreia circumstanŃele sunt acele stări, situaŃii, împrejurări, calităŃi ori alte date, cu caracter accidental, care stau în afara conŃinutului infracŃiunii, dar care însoŃesc fapta sau privesc situaŃia personală a făptuitorului şi care sporesc sau atenuează gradul de pericol social al faptei ori periculozitatea infractorului.

ÎmpărŃirea circumstanŃelor în personale şi reale prezintă importanŃă, întrucât efectele lor sunt diferite, în privinŃa modului cum se răsfrâng asupra participanŃilor şi, implicit, asupra tratamentului sancŃionator.

CircumstanŃele personale sunt cele care privesc făptuitorul. Ele sunt atât subiective (referitor la atitudinea psihică cu privire la fapta săvârşită), cât şi obiective (care Ńin de particularităŃile individuale ale participantului, cum ar fi: calitatea de funcŃionar, condamnat, recidivist, reabilitat, căsătorit, rudă apropiată etc.). Datorită caracterului lor strâns şi intim legat de persoană, circumstanŃele privitoare la persoana unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalŃi participanŃi (art. 28 alin. 1 C.pen.).

CircumstanŃele reale (denumite şi circumstanŃe obiective) sunt cele privitoare la faptă. Ele se referă la împrejurările anterioare, concomitente sau posterioare comiterii faptei, stau în afara conŃinutului infracŃiunii, dar atenuează sau agravează pericolul social al faptei. Aceste circumstanŃe se răsfrâng asupra participanŃilor, în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut (art. 28. alin. 2 C.pen.).

1 C. Bulai, Drept penal, Partea generală, vol. II, 1992, p. 89-90.

181

7.2.6.2. Împiedicarea săvârşirii faptei Sediul materiei este art. 30 C.pen., care prevede că participantul nu se

pedepseşte dacă, în cursul executării, dar înainte de descoperirea faptei, împiedică consumarea acesteia. Dacă actele săvârşite până în momentul împiedicării constituie o altă faptă prevăzută de legea penală, participantului i se aplică pedeapsa pentru această faptă.

Textul sus-menŃionat instituie o cauză de nepedepsire pentru participantul la săvârşirea unei infracŃiuni, cu condiŃia ca acesta, în cursul executării, dar înainte de a se descoperi fapta, să împiedice consumarea acesteia.

Este uşor de observat că raŃiunea acestei cauze de impunitate reprezintă o încurajare a acelor participanŃi care, în cursul executării, înainte de descoperirea faptei, conştientizând consecinŃele la care se expun, în mod voluntar, împiedică consumarea infracŃiunii şi, deci, producerea rezultatului socialmente periculos.

Din economia textului, rezultă că, pentru ca împiedicarea consumării de către participant să constituie cauză de nepedepsire, trebuie îndeplinite următoarele condiŃii:

- să se fi început executarea faptei de către autor; - în cursul executării, participantul să fi intervenit, în mod eficient, şi să

împiedice consumarea infracŃiunii; - intervenŃia participantului care determină neconsumarea infracŃiunii să

fie anterioară descoperirii faptei. Împiedicarea săvârşirii infracŃiunii poate aparŃine nu numai autorului, ci şi

instigatorului sau complicelui. În privinŃa acŃiunii de împiedicare a instigatorului sau complicelui, trebuie

arătat că, pentru a beneficia de cauza de nepedepsire, ei trebuie, practic, fie să-l denunŃe pe autor, fie să-l determine ca acesta să înceteze executarea.

În cazul în care desistarea aparŃine chiar autorului, se înŃelege că această renunŃare la executare va profita şi participanŃilor (instigatorului şi complicelui).

În ipoteza în care sunt mai mulŃi participanŃi, dar numai unul dintre ei împiedică săvârşirea faptei, va beneficia de cauza de nepedepsire doar acesta, ceilalŃi urmând să răspundă pentru tentativă la acea infracŃiune (bineînŃeles, dacă tentativa este pedepsibilă).

7.2.6.3. Instigarea neurmată de executare Sediul materiei este art. 29 din actualul Cod penal. Actualul Cod penal a menŃinut, sub această denumire, două situaŃii, care

pot fi întâlnite, şi anume: instigarea care nu este urmată de un început de executare; instigarea care nu este urmată de o executare pedepsibilă1.

1 C. Bulai, op. cit., p. 88.

182

Prima situaŃie poate apărea în situaŃia în care persoana determinată să comită o faptă prevăzută de legea penală (instigatul) se răzgândeşte şi nu trece la executare ori începe executarea, dar reuşeşte doar o tentativă nepedepsibilă. Este uşor de observat că, într-un asemenea caz, nu sunt realizate condiŃiile participaŃiei, pentru că nu s-a comis o faptă prevăzută de legea penală. În această situaŃie, instigatorul va fi pedepsit, dar nu în calitate de participant, ci de autor al unei infracŃiuni de sine stătătoare, dacă actele îndeplinite constituie o altă infracŃiune.

În cea de a doua situaŃie, când instigatorul a trecut la executare, dar ulterior s-a desistat ori a împiedicat producerea rezultatului, sunt îndeplinite condiŃiile instigării. În această situaŃie, cel instigat nu va fi pedepsit.

8. ParticipaŃia penală improprie (imperfectă) 8.1. NoŃiune şi caracterizare Sediul materiei este art. 31 din actualul Cod penal. ParticipaŃia improprie este acea formă de participaŃie penală la care

persoanele care săvârşesc, de comun acord, o faptă prevăzută de legea penală, nu acŃionează cu aceeaşi formă de vinovăŃie, neavând aceeaşi atitudine psihică, în sensul că unii participanŃi acŃionează cu intenŃie, iar alŃii din culpă sau fără vinovăŃie. Ca urmare a acestui dezacord în planul laturii subiective, fapta săvârşită în participaŃie apare, pentru unii dintre participanŃi, ca o infracŃiune intenŃionată, iar pentru alŃii ca o infracŃiune de culpă, ori ca o faptă săvârşită fără vinovăŃie, deci fără caracter penal.

ParticipaŃia improprie poate exista la toate formele de participaŃie penală cunoscute în dreptul nostru. Astfel, participaŃia improprie poate exista la coautorat, în cazul în care unul sau unii dintre coautori acŃionează cu intenŃie, iar alŃii din culpă ori fără vinovăŃie; la instigare, în cazul în care se săvârşesc acte de determinare cu intenŃie la săvârşirea de către o altă persoană, din culpă ori fără vinovăŃie, a unei fapte prevăzute de legea penală; la complicitate, în cazul în care o persoană înlesneşte sau ajută cu intenŃie o altă persoană care săvârşeşte din culpă sau fără vinovăŃie o faptă prevăzută de legea penală. Aceste forme improprii de participaŃie pot exista separat, dar şi laolaltă, în cazul săvârşirii, în participaŃie improprie, a aceleiaşi fapte prevăzute de legea penală.

În literatura de specialitate, şi chiar în practica judiciară, participaŃia improprie a fost uneori contestată. Argumentul invocat a fost acela că participaŃia penală n-ar putea fi concepută fără o înŃelegere prealabilă între participanŃi, ceea ce înseamnă că participaŃia nu este posibilă decât la infracŃiunile intenŃionate şi la cele din culpă. Cu atât mai mult, s-a susŃinut că nu ar exista participaŃie în cazul în care o persoană acŃionează cu intenŃie, iar alta săvârşeşte fapta fără vinovăŃie. AdepŃii acestei teze au arătat că atunci când o persoană a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală fără intenŃie (din culpă) sau fără vinovăŃie, fiind determinată de o acŃiune de instigare efectuată cu intenŃie de o altă persoană, cel care a executat fapta trebuie să fie considerat ca

183

autor imediat, nepedepsibil, iar cel care l-a instigat cu intenŃie trebuie să fie considerat ca autor mediat, pedepsibil. Această teorie a fost denumită a autorului mediat, de la distanŃă sau a autorului de mână lungă (longa manus). Potrivit acestei teorii, de vreme ce autorul imediat nu răspunde penal (pentru că este iresponsabil, minor sub 14 ani, indus în eroare etc.) şi nu poate fi subiect al infracŃiunii, adevăratul autor trebuie considerat cel care l-a determinat cu intenŃie să săvârşească fapta, adică autorul mediat, care s-a folosit de autorul imediat ca de o simplă unealtă. Pe de altă parte, s-a argumentat că instigatorul trebuie să fie considerat autor mediat, fiindcă altfel el ar rămâne nesancŃionat, în absenŃa unui autor neputând exista instigare.

Într-o altă opinie, pe care o considerăm întemeiată, se susŃine un punct de vedere contrar, arătându-se că participaŃia improprie este o realitate, iar reglementarea ei legală o necesitate. S-a precizat, cu deplin temei, că pentru existenŃa participaŃiei penale este necesară o înŃelegere cu privire la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, instigatorul sau numai complicele să acŃioneze conştient, urmărind săvârşirea faptei şi cooperând în acest scop cu autorul, acesta din urmă putând acŃiona din culpă sau chiar fără vinovăŃie. Persoana care săvârşeşte nemijlocit fapta legea penală este şi rămâne autorul chiar dacă nu răspunde penal. În acelaşi timp, persoana care determină cu intenŃie o altă persoană să săvârşească fapta are întotdeauna calitatea de instigator, şi niciodată pe cea de autor, atâta vreme cât el nu a săvârşit nemijlocit acea faptă.

8.2. ModalităŃi În raport cu natura contribuŃiei date la săvârşirea faptei şi cu atitudinea

psihică a celui care a avut acea contribuŃie, participaŃia improprie se poate realiza în patru modalităŃi:

- modalitatea intenŃie şi culpă, adică participarea cu intenŃie la o faptă săvârşită de autor din culpă;

- modalitatea intenŃie şi lipsă de vinovăŃie, adică participarea cu intenŃie la o faptă săvârşită de autor fără vinovăŃie;

- modalitatea culpă şi intenŃie, adică participarea din culpă la o faptă săvârşită de autor cu intenŃie;

- modalitatea lipsă de vinovăŃie şi intenŃie, adică participarea fără vinovăŃie la o faptă săvârşită de autor cu intenŃie.

Dintre aceste modalităŃi, Codul penal reglementează numai primele două, celelalte fiind considerate ca lipsite de semnificaŃie juridică penală.

8.2.1. Modalitatea intenŃie şi culpă Este reglementată prin dispoziŃiile din art. 31 alin. l C. pen., potrivit

cărora constituie participaŃie improprie determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod cu intenŃie la săvârşirea din culpă, de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală.

Ceea ce caracterizează participaŃia improprie, în modalitatea intenŃie şi culpă, este împrejurarea că autorul săvârşeşte fapta din culpă, în urma

184

determinării cu intenŃie de către o altă persoană (instigator), sau sprijinit în executarea faptei prin înlesnire sau ajutare în orice mod, cu intenŃie, de către o altă persoană (complice). Această modalitate o întâlnim atunci când autorul este instigat sau sprijinit cu intenŃie în săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, fără ca el să-şi dea seama de aceasta, deoarece este indus sau lăsat în eroare de fapt şi în această situaŃie el săvârşeşte din culpă fapta respectivă. ParticipaŃia realizată în aceste condiŃii este improprie sau imperfectă sub raport subiectiv, fiindcă lipseşte unitatea de scop, care asigură coeziunea psihică între participanŃi, fiecare acŃionând cu altă formă de vinovăŃie.

ContribuŃiilor diferiŃilor participanŃi, în cadrul acestei modalităŃi a participaŃiei improprii (determinarea cu intenŃie şi înlesnirea ori ajutorul dat cu intenŃie la săvârşirea faptei), constituie instigare şi, respectiv, complicitate la infracŃiunea intenŃionată, iar săvârşirea nemijlocită din culpă a faptei reprezintă autorat la infracŃiunea săvârşită din culpă (bineînŃeles, dacă legea incriminează fapta respectivă şi atunci când este săvârşită din culpă). Aşa, de exemplu, reprezentantul unui organ de control, aflat într-o acŃiune de verificare a unei gestiuni, având, la un moment dat, încredere în cel controlat, în loc să numere şi să cântărească produsele personal, cum prevedeau atribuŃiile de serviciu, acceptă dictarea acestora de către cel controlat, care, profitând, îi transmite şi îl determină să înscrie în actele de control date fictive şi, astfel, îşi acoperă lipsa din gestiune. Într-o asemenea situaŃie, pentru persoana controlată care a determinat înscrierea unor date false şi acoperirea lipsei din gestiune se va reŃine instigare, iar pentru reprezentantul organului de control se va reŃine o neglijenŃă în serviciu (prin încălcarea din culpă a atribuŃiilor de serviciu).

8.2.2. Modalitatea intenŃie şi lipsă de vinovăŃie Este reglementată prin dispoziŃiile alineatului 2 al art. 31 C. pen., potrivit

cărora există participaŃie improprie şi atunci când are loc o determinare, ajutare sau înlesnire în orice mod cu intenŃie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o persoană care acŃionează fără vinovăŃie. Spre deosebire de modalitatea intenŃie şi culpă, la modalitatea intenŃie şi lipsă de vinovăŃie, autorul, determinat şi în acest caz cu intenŃie sau sprijinit prin înlesnire sau ajutor cu intenŃie, săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală fără vinovăŃie, datorită iresponsabilităŃii (art. 48 C. pen.), minorităŃii făptuitorului (art. 50 C. pen.), erorii de fapt (art. 61 C. pen.), constrângerii fizice sau morale (art. 46 C. pen.), beŃiei fortuite complete (art. 49 alin. l C. pen.). Trebuie precizat că, pentru a înlătura vinovăŃia făptuitorului, oricare dintre cauzele la care ne-am referit trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei.

ContribuŃiile date de participanŃi (determinarea şi înlesnirea sau ajutorul) constituie şi în acest caz instigare şi, respectiv, complicitate la infracŃiunea săvârşită cu intenŃie. Autorul însă nu va răspunde penal, întrucât nu a acŃionat cu vinovăŃie.

185

Capitolul VII

Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei

1. ConsideraŃii generale Sediul materiei, în actualul Cod penal, este capitolul V din titlul II, art. 44-

51. Cauzele ce înlătură caracterul penal al faptei sunt acele stări, situaŃii,

întâmplări sau împrejurări care intervin în timpul săvârşirii faptei şi care determină ca fapta săvârşită sub influenŃa lor să nu prezinte trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii. Trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii fiind stabilite prin lege (art. 17 C. pen.), rezultă, pe de o parte, că fapta prevăzută de legea penală nu poate constitui infracŃiune dacă nu prezintă toate aceste trăsături, iar pe de altă parte, că o faptă prevăzută de legea penală care întruneşte aceste trăsături trebuie să fie calificată ca infracŃiune şi să atragă răspunderea penală. Uneori, intervin sau există, însă, unele stări, situaŃii sau împrejurări care fac ca fapta prevăzută de legea penală, săvârşită sub imperiul lor, deşi prezintă în aparenŃă trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii, să nu aibă în realitate sau să nu realizeze în mod eficient vreuna dintre trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii şi deci să nu constituie de fapt o infracŃiune. Astfel, de exemplu, uciderea unei persoane de către un iresponsabil, însuşirea unui bun de către o persoană aflată în eroare de fapt, în sensul că a avut convingerea că acel bun îi aparŃine, uciderea unei persoane de către un conducător auto, într-un accident de circulaŃie, din cauza unui viciu ascuns şi imprevizibil, constând într-o defecŃiune tehnică a autoturismului, furtul unei sume de bani de către un minor, cu vârsta sub 14 ani, sunt fapte prevăzute de legea penală care întrunesc în aparenŃă trăsăturile esenŃiale ale unor infracŃiuni, dar care, în realitate, nu realizează una sau alta dintre aceste trăsături.

Trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii, fiind stabilite de lege, este logic că tot prin lege trebuie şi sunt stabilite acele stări, situaŃii, împrejurări etc., care pot avea ca efect nerealizarea vreuneia dintre trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii şi deci înlăturarea caracterului penal al faptei săvârşite sub influenŃa lor.

2. Caracterizare Stările, situaŃiile, împrejurările etc. care au ca efect, potrivit legii,

nerealizarea trăsăturilor esenŃiale ale infracŃiunii constituie cauze care înlătură caracterul infracŃional sau penal al faptei astfel săvârşite. Ca o consecinŃă a înlăturării caracterului penal al faptei, se înlătură şi răspunderea penală a

186

făptuitorului, fiindcă este înlăturată infracŃiunea, care constituie unicul temei al răspunderii penale.

Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei nu trebuie să fie confundate cu cauzele care înlătură răspunderea penală (amnistia, lipsa plângerii prealabile, prescripŃia etc.), nici cu instituŃia înlocuirii răspunderii penale (art. 90-98 C. pen,), fiindcă în toate aceste cazuri fapta săvârşită constituie infracŃiune şi atrage răspunderea penală a făptuitorului, însă această răspundere este înlăturată sau înlocuită prin voinŃa legiuitorului, din anumite considerente de politică penală.

Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei nu trebuie confundate cu cauzele de nepedepsire, adică cu acele situaŃii în care fapta săvârşită constituie infracŃiune şi atrage răspunderea penală, însă legiuitorul, tot din considerente de politică penală, exonerează făptuitorul de pedeapsa cuvenită pentru acea faptă. Aceste cauze de nepedepsire pot fi generale – de exemplu, desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului faptei (art. 22 C. pen.), împiedicarea de către participant a consumării faptei (art. 30 C. pen.) – sau speciale – de exemplu, denunŃarea faptei (art. 167 alin. ultim C. pen., art. 172 alin. 1 C. pen.), retragerea mărturiei mincinoase (art. 260 alin. 2 C. pen.) etc.

3. Cadru şi clasificare Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei pot fi clasificate în funcŃie

de câteva criterii. Cea mai importantă dintre clasificări este aceea care foloseşte drept

criteriu trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii, asupra cărora aceste cauze exercită o influenŃă preponderentă. În raport de acest criteriu, cauzele care înlătură caracterul penal al faptei se clasifică în: a) cauze care privesc pericolul social; b) cauze care privesc vinovăŃia; c) cauze care se referă la prevederea în legea penală a faptei.

a) Cauzele care privesc pericolul social. Sunt situaŃii sau cazuri în care le-gea înlătură ea însăşi, din raŃiuni de politică de apărare socială şi Ńinând seama de interesul social general, pericolul social al unor fapte.

b) Cauzele care privesc vinovăŃia. Sunt stări, situaŃii, cazuri sau împre-jurări, anume prevăzute de lege, care înlătură sau paralizează conştiinŃa, voinŃa sau libertatea de acŃiune a persoanei ce săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, şi, drept urmare, înlătură vinovăŃia acesteia şi, implicit, în acest mod, caracterul penal al faptei. Aceste cauze, pe care le vom analiza în cele ce urmează, sunt: legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică şi constrângerea morală, cazul fortuit, iresponsabilitatea, starea de beŃie fortuită completă, minoritatea făptuitorului şi eroarea de fapt.

187

c) Cauzele care privesc prevederea în legea penală a faptei. Sunt situaŃii sau împrejurări în care o faptă, deşi prezintă aparent celelalte trăsături esenŃiale ale infracŃiunii:

– fie nu este prevăzută de legea penală, în modul în care trebuie realizată această prevedere pentru ca fapta să constituie infracŃiune;

– fie nu mai este prevăzută de lege (în cazul dezincriminării); – fie îi lipseşte una din condiŃiile cerute de lege pentru a constitui o anu-

mită infracŃiune. Această clasificare a cauzelor în raport cu trăsăturile esenŃiale ale

infracŃiunii are caracter convenŃional, deoarece, în realitate, fiecare cauză de înlăturare influenŃează asupra existenŃei celorlalte trăsături esenŃiale (astfel, atunci când există o cauză de înlăturare a pericolului social al unei fapte, înseamnă că fapta respectivă nu este prevăzută de legea penală şi totodată înseamnă că săvârşirea ei nu a avut loc cu vinovăŃie, iar când o cauză de înlăturare a caracterului penal se referă la vinovăŃie, ea se răsfrânge şi asupra pericolului social, deoarece o faptă săvârşită fără vinovăŃie nu poate fi social periculoasă).

O altă clasificare a cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei este posibilă pe baza criteriului sferei de aplicare a acestora. Din acest punct de vedere, cauzele examinate pot fi generale (de generală aplicare) şi speciale (cu o aplicaŃiune restrânsă la cazuri anume prevăzute de lege).

Cauzele generale sunt prevăzute prin norme generale de drept penal. Pot fi menŃionate, printre acestea, abrogarea incriminării (art. 12 alin. 1 C. pen.) sau cauzele care exclud vinovăŃia (art. 44-51 C. pen.).

Cauzele speciale de înlăturare a caracterului penal al faptei sunt reglementate prin norme speciale (de exemplu, proba verităŃii – art. 207 C. pen., constrângerea la dare de mită – art. 255 alin. 2 C. pen.) ori prin norme generale (de exemplu, lipsa dublei incriminări, cerinŃă prevăzută prin dispoziŃia din art. 6 alin. lit. a C. pen.).

O altă clasificare este în raport de natura reală sau personală a fiecărei cauze. Pe baza acestui criteriu, aceste cauze pot fi clasificate în cauze reale şi cauze personale. Cauzele reale, care înlătură caracterul penal al faptei, sunt de natură obiectivă şi produc efecte asupra tuturor participanŃilor la săvârşirea faptei. Din această categorie fac parte cauzele care privesc existenŃa pericolului social şi a prevederii faptei în legea penală.

Cauzele personale sunt, dimpotrivă, de natură subiectivă şi produc efecte numai faŃă de persoanele asupra cărora se constată că au acŃionat. Intră în această categorie cauzele care privesc vinovăŃia.

188

4. Legitima apărare 4.1. NoŃiune şi caracterizare Sediul materiei este art. 44 din capitolul V al titlului II din actualul Cod

penal, care prevede că: „(1) Nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de legitimă apărare.

(2) Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapte pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.

(3) Se prezumă că este în legitimă apărare şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenŃă, viclenie, efracŃie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinŃă, încăpere, dependinŃă sau loc împrejmuit Ńinând de acestea.

(4) Este, de asemenea, în legitimă apărare şi acela care, din cauza tulburării sau temerii, a depăşit limitele unei apărări proporŃionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.”

Legitima apărare constituie starea în care se găseşte o persoană care este nevoită să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana şi drepturile celui atacat ori interesul obştesc.

Ceea ce caracterizează deci starea de legitimă apărare este existenŃa unei agresiuni, a unui atac care pune în pericol grav persoana şi drepturile acesteia ori un interes obştesc şi care creează necesitatea unei acŃiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a atacului înainte ca acesta să vatăme valorile ameninŃate. Persoana astfel ameninŃată sau o altă persoană aflată în preajmă este constrânsă de necesitate să respingă atacul, săvârşind, împotriva voinŃei sale, o faptă prevăzută de legea penală (de exemplu, o persoană atacată cu arma şi aflată în pericolul de a fi împuşcată, ripostează, lovind agresorul şi cauzându-i o vătămare corporală ori chiar moartea; poliŃistul care surprinde un infractor şi este atacat trage asupra acestuia cu o armă de foc pentru a-l imobiliza şi îl răneşte etc.).

ExistenŃa stării de legitimă apărare face ca fapta săvârşită pentru înlăturarea atacului să nu constituie infracŃiune, deoarece persoana care a săvârşit-o nu a acŃionat cu voinŃă liberă, ci din constrângere, din nevoia de a se apăra pe sine sau de a apăra o altă persoană ori un interes obştesc. Fapta săvârşită în legitimă apărare este lipsită de vinovăŃie, fiindcă vinovăŃia presupune libertate de voinŃă şi de acŃiune, libertate care lipseşte în acest caz. Înlăturând vinovăŃia în săvârşirea faptei, starea de legitimă apărare înlătură una

189

din trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii şi, astfel, se înlătură caracterul penal al faptei şi, implicit, răspunderea penală a făptuitorului.

În teoria dreptului penal au fost exprimate opinii diferite cu privire la natura juridică şi la temeiul juridic al înlăturării vinovăŃiei şi a răspunderii penale în cazul legitimei apărări. Astfel, unii autori susŃin că legitima apărare este un drept al celui atacat, apărarea împotriva agresiunii fiind o cauză justificativă a faptei, care decurge din înseşi dispoziŃiile legii. Or, susŃin aceşti autori, în prezenŃa unui drept sau a unei cauze justificative, nu se mai poate vorbi de vinovăŃie şi de răspundere penală a făptuitorului.

AlŃi autori susŃin că, în realitate, inexistenŃa vinovăŃiei şi a răspunderii penale, în cazul faptei săvârşite în legitimă apărare, nu este consecinŃa vreunui drept natural ori creat de lege, ci a faptului că cel aflat în legitimă apărare este constrâns, de nevoia imediată de a se apăra, să acŃioneze pentru respingerea atacului, din care cauză voinŃa sa de a săvârşi fapta nu a fost determinată în mod liber. Or, fără posibilitatea făptuitorului de a-şi determina şi dirigui în mod liber voinŃa nu poate exista vinovăŃia acestuia.

Într-o altă opinie s-a susŃinut că înlăturarea vinovăŃiei şi a răspunderii penale pentru fapta săvârşită în legitimă apărare este opera legiuitorului, care acordă preferinŃă persoanei expuse atacului injust, faŃă de persoana agresorului. SusŃinerea nu este însă exactă, fiindcă legiuitorul nu acordă şi nu trebuie să acorde preferinŃe în apărarea celui atacat ori a agresorului, ci să apere deopotrivă persoanele aflate în conflict. Aşa se explică de ce agresorul însuşi, în faŃa unei riposte exagerate, se poate afla în stare de legitimă apărare şi poate beneficia, la rândul său, de această cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

AlŃi autori susŃin că înlăturarea vinovăŃiei şi a răspunderii penale pentru fapta săvârşită în legitimă apărare se explică prin caracterul socialmente util al faptei prin care se respinge un atac injust, care constituie o infracŃiune. Nici această teză nu poate fi însă susŃinută, fiindcă nu poate fi considerată utilă din punct de vedere social uciderea sau vătămarea corporală gravă a unei persoane, chiar agresoare (de altfel, uneori, această persoană poate fi alta decât autorul atacului).Nu trebuie omis că fapta săvârşită în legitimă apărare este păgubitoare pentru societate şi de aceea înlăturarea vinovăŃiei nu poate şi nu trebuie justificată pe presupusa ei utilitate socială, ci pe lipsa libertăŃii de acŃiune a celui aflat sub ameninŃarea atacului.

Teza consacrată de actualul Cod penal, potrivit căreia constrângerea ar reprezenta fundamentul raŃional al ripostei în faŃa unei agresiuni, nu este lipsită de critici în doctrina de specialitate. În acest sens, s-a arătat că, în cazul persoanei care intervine în apărarea celui atacat şi care nu este supusă vreunei constrângeri, nu poate fi invocată această teză.

La baza reglementării legitimei apărări, ca şi o cauză justificativă, a fost avută în vedere o altă fundamentare ştiinŃifică. S-a pornit de la recunoaşterea că, în anumite condiŃii, necesitatea ordinii juridice poate permite oricărei persoane, aflată în faŃa unui atac, să se apere singură, pentru a restabili ordinea de drept încălcată de agresor.

190

Pentru justificarea unei asemenea permisiuni, de a riposta cu violenŃă la violenŃă, în doctrină există mai multe teorii. Astfel, în teoria dreptului natural, se susŃine că reacŃia forŃată la o agresiune îşi are izvorul în natura lucrurilor, în sensul că o asemenea ripostă reprezintă o expresie a instinctului de autoconservare al oricărei persoane aflate în faŃa unui pericol.

O altă teorie, în acelaşi sens, este cea a contractului social, potrivit căreia, dacă titularul ordinii de drept (statul) nu îşi îndeplineşte obligaŃia cu care este învestit, de a apăra ordinea de drept şi, implicit, pe cel atacat, acesta are dreptul să se apere singur.

De asemenea, poate fi amintită şi teoria utilităŃii sociale a legitimei apărări, potrivit căreia persoana care se apără, în faŃa unui atac periculos, sprijină autoritatea de stat în restabilirea ordinii juridice.

4.2. CondiŃiile legitimei apărări Din economia prevederilor art. 44 C.pen., se desprinde faptul că, pentru a

exista legitima apărare, se cer întrunite şi dovedite două categorii de condiŃii: unele privitoare la acŃiunea de atac; altele privitoare la acŃiunea de apărare.

a) CondiŃii privind atacul. Starea de legitimă apărare este creată prin existenŃa unui atac, adică a unei acŃiuni sau inacŃiuni săvârşite cu intenŃie de a vătăma o persoană sau un interes obştesc (public). Aşadar, atacul presupune o comportare agresivă, o agresiune care îmbracă de obicei forma activă (de exemplu, acŃiunea de a îndrepta arma asupra unei persoane), dar poate avea uneori forma unei agresiuni pasive (de exemplu, omisiunea medicului de a administra un medicament vital, cu intenŃia de a provoca moartea unei persoane aflate în îngrijirea sa, sau agravarea bolii de care aceasta suferă).

Fără existenŃa atacului nu poate exista şi nu este de conceput o acŃiune de apărare şi deci nici apărare legitimă. Trebuie arătat că atacul nu poate fi decât rezultatul unei acŃiuni umane.

Este fără relevanŃă dacă atacul vine, în mod direct, de la agresor sau indirect. În cazul atacului indirect, agresorul realizează acŃiunea de atac folosindu-se de un animal sau de un lucru, ori chiar de forŃele naturii.

În ipoteza unui atac din partea unui iresponsabil, trebuie să se clarifice dacă starea de iresponsabilitate a fost cunoscută de către autorul ripostei ori dacă acesta şi-a putut da seama din comportamentul agresorului că este un alienat mintal. În caz afirmativ, cel care ripostează nu va beneficia de legitimă apărare, ci, eventual, de starea de necesitate.

În actuala reglementare, a art. 44 C.pen., pentru ca atacul să legitimeze o acŃiune de apărare, acesta trebuie să întrunească, cumulativ, următoarele condiŃii:

- să fie un atac material, adică un atac realizat prin mijloace fizice, adică prin acŃiuni sau inacŃiuni care presupun acte de violenŃă fizică, exercitate

191

nemijlocit de agresor ori prin folosirea unor arme, instrumente contondente, otrăvuri, materiale explozibile, animale etc., de natură să primejduiască fizic valoarea contra căreia este îndreptat. Atacul este aşadar material atunci când, pentru efectuarea lui, se recurge la violenŃă fizică, cu sau fără folosirea de mijloace ofensive (arme, narcotice, mijloace sau instrumente de spargere etc.).

Atacul se poate realiza şi printr-o atitudine pasiv agresivă. În acest caz, atacul este material atunci când inacŃiunea celui obligat să acŃioneze creează pericol fizic pentru valoarea vizată (de exemplu, omisiunea intenŃionată de a injecta unui diabetic insulina la ora fixată, ştiind că, în acest fel, va interveni decesul).

Atacul nu este material şi deci nu poate crea o stare de legitimă apărare atunci când se realizează prin cuvinte, pe cale orală (verbis) sau în scris (scripta): ameninŃări, insulte, calomnii etc. Atacurile imateriale nu trebuie să fie respinse prin acŃiuni de ripostă materială, adică prin săvârşirea de fapte prevăzute de legea penală, urmând ca acel care săvârşeşte atacurile să răspundă penal potrivit legii. Respingerea atacurilor imateriale prin săvârşirea de fapte prevăzute de legea penală constituie deci infracŃiune, însă existenŃa atacurilor poate constitui, în favoarea celui care le-a respins prin săvârşirea faptei, circumstanŃă atenuantă a provocării (art. 73 lit. b C. pen.) sau altă circumstanŃă atenuantă (art. 74 C. pen.);

- să fie un atac direct, adică să fie îndreptat şi să creeze un pericol nemijlocit pentru persoana împotriva căreia este îndreptat sau pentru interesul obştesc (public). CerinŃa este realizată ori de câte ori atacul implică un contact fizic, nemijlocit cu victima ori cu interesul public periclitat. Desigur, vom avea un atac direct şi în situaŃia în care lipseşte un asemenea contact direct, dar se dovedeşte că autorul agresiunii a pus în mişcare procesul cauzal, care va determina, în mod direct, moartea sau vătămarea victimei (de exemplu, în cazul în care autorul agresiunii provoacă, pe ascuns, în mod intenŃionat, o defecŃiune a sistemului de frânare a autovehiculului, înainte ca victima să urce la volan, ştiind că, astfel, aceasta se va accidenta mortal sau va suferi vătămări corporale).

Atacul nu este considerat ca fiind direct atunci când între agresor şi victimă se interpune un obstacol (o poartă închisă, un gard, un zid), care face ca atacul să nu creeze un pericol pentru acea valoare;

- să fie un atac imediat, în sensul ca atacul să fie în curs de desfăşurare (pericol actual) ori producerea lui să fie iminentă (pe punctul de a se ivi). Cu alte cuvinte, prin atac imediat trebuie să înŃelegem acel atac la care pericolul pentru cel atacat să se fi ivit deja ori să fie pe cale să se ivească. Un indiciu al caracterului imediat al atacului este intervalul scurt dintre momentul începerii atacului şi momentul ivirii pericolului. Dacă acest interval este mai îndelungat, în aşa fel încât există posibilitatea înlăturării lui prin alte mijloace decât

192

săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, atacul nu poate fi considerat ca imediat şi nu legitimează acŃiunea de apărare.

Caracterul imediat al atacului trebuie să existe în mod obiectiv, în sensul că trebuie să existe în mod obiectiv un atac în curs de executare ori pe punctul de a se declanşa. Simpla presupunere că atacul ar putea avea loc nu este însă suficientă pentru a considera apărarea ca legitimă.

La stabilirea caracterului imediat al atacului trebuie să se Ńină seama, în fiecare caz, de situaŃia concretă, de modul şi împrejurările declanşării atacului şi de pericolul creat de acesta.

Nu este actual atacul care s-a epuizat. Într-o asemenea situaŃie, cel care ripostează poate beneficia doar de circumstanŃa atenuantă legală a provocării (de exemplu, nu va fi în legitimă apărare persoana care ucide pe agresor, după ce acesta a renunŃat la atac şi a încercat să fugă);

- să fie un atac injust, adică lipsit de orice temei legal care să-l justifice. Atacul este just şi deci nu poate crea o stare de legitimă apărare atunci când legea prevede sau permite efectuarea acŃiunii care constituie formal un atac (de exemplu, acŃiunea de a executa pedeapsa cu moartea, ori de a-l imobiliza pe inculpatul privitor la care s-a dispus arestarea preventivă, aplicarea unor lovituri în cadrul unei întreceri sportive de lupte etc.).

Când atacul este ordonat sau permis de lege, el îşi păstrează caracterul just numai în măsura în care este efectuat în condiŃiile prevăzute de lege; în caz contrar, atacul este injust şi deci justifică o acŃiune de apărare (de exemplu, în cazul arestării unei persoane fără mandatul emis în condiŃiile legii).

Trebuie arătat că o apărare exagerată, vădit disproporŃionată faŃă de gravitatea atacului, poate deveni, la rândul ei, un atac injust, creând o stare de legitimă apărare.

CerinŃa ca atacul să fie injust presupune ca acesta să fie săvârşit de o persoană responsabilă, capabilă să înŃeleagă caracterul just ori injust al atacului. Nu poate constitui un atac, care să creeze o stare de legitimă apărare, atacul produs de un animal periculos sau atacul efectuat de o persoană iresponsabilă. Desigur, şi în astfel de situaŃii cel atacat este nevoit să se apere săvârşind o faptă prevăzută de legea penală, iar fapta astfel săvârşită nu constituie infracŃiune şi nu atrage răspunderea penală, fiind săvârşită fără vinovăŃie, dar temeiul excluderii îl constituie în acest caz nu legitima apărare, ci starea de necesitate.

La stabilirea caracterului injust al atacului trebuie să se Ńină seama de natura atacului, de atitudinea psihică a agresorului, de relaŃiile dintre agresor şi victimă etc.;

- atacul trebuie să fie îndreptat împotriva persoanei care se apără sau împotriva altei persoane ori împotriva unui interes obştesc (public). Atacul trebuie să fie îndreptat împotriva uneia dintre valorile sociale special ocrotite prin reglementarea legitimei apărări. Este vorba de valori legate de persoana

193

omului: viaŃa, integritatea corporală şi sănătatea, libertatea, demnitatea acestuia. De asemenea, este vorba de anumite drepturi acordate prin lege persoanelor fizice sau juridice, precum şi de interese obşteşti. Prin interes obştesc se înŃelege orice situaŃie, stare, relaŃie, activitate etc., de care este legat un interes al unei organizaŃii dintre cele arătate în art. 145 C. pen.

Atacul poate fi îndreptat împotriva persoanei care se apără sau împotriva altei persoane. Nu interesează dacă persoana care este victima atacului este sau nu titulara drepturilor primejduite prin atac, dacă are sau nu capacitate juridică. Se poate apăra legitim deci şi un alienat mintal ori un copil, personal sau cu ajutorul altor persoane;

- atacul trebuie să pună în pericol grav persoana celui atacat sau drepturile acestuia ori interesul obştesc (public). Pericolul se consideră grav atunci când implică producerea unui rău ireparabil sau greu de remediat, cum ar fi: pierderea vieŃii, cauzarea unei infirmităŃi sau unei vătămări grave, distrugerea unui bun important, sustragerea unor documente secrete etc. Stabilirea caracterului grav al pericolului trebuie să se facă Ńinându-se seama de cazul concret, de valorile sociale implicate, de persoana agresorului, de circumstanŃele cauzei.

Dacă atacul nu a fost de natură să creeze un pericol grav, nu poate exista stare de legitimă apărare.

b) CondiŃii privind apărarea. ExistenŃa unui atac, care întruneşte condiŃiile analizate, deşi creează indiscutabil o stare de legitimă apărare, nu legitimează orice acŃiune de respingere a acestui atac, ci numai o acŃiune care îndeplineşte anumite condiŃii prevăzute de lege în mod explicit ori implicit. Desigur, pentru a se invoca legitima apărare, trebuie să se fi săvârşit, în vederea respingerii atacului, o faptă prevăzută de legea penală, fiindcă numai aceasta prezintă semnificaŃie juridică penală. Este irelevant care ar putea fi încadrarea juridică a faptei săvârşite de apărare: omor, vătămare corporală gravă, distrugere etc. De asemenea, este irelevant dacă infracŃiunea este consumată ori rămasă în fază de tentativă.

Nu prezintă interes, de asemenea, dacă fapta a fost săvârşită de persoana împotriva căreia s-a îndreptat atacul sau de o altă persoană care i-a sărit în ajutor. Legea noastră penală consideră ca fiind în legitimă apărare şi pe cel ce intervine în apărarea victimei unei agresiuni, indiferent de relaŃiile sale cu aceasta (se au în vedere relaŃiile de solidaritate şi de ajutor reciproc care trebuie să existe în orice comunitate).

În cazul când sunt ameninŃate interese obşteşti (publice), oricine poate interveni în apărarea acestora, oricare ar fi raporturile lui cu unitatea sau organul respectiv.

Pentru a constitui însă o legitimă apărare, fapta săvârşită în stare de legitimă apărare trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

194

- să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului. Apărarea este legitimă numai în măsura în care este îndreptată împotriva actului agresiv şi urmăreşte înlăturarea acestuia şi a pericolului pe care el îl generează. Necesitatea apărării este legată deci de existenŃa atacului şi a pericolului iminent sau actual creat de acesta. Fapta prevăzută de legea penală poate fi considerată ca necesară pentru înlăturarea atacului dacă a fost săvârşită între momentul în care atacul a devenit iminent şi momentul în care el s-a consumat. Dacă este plasată în timp în afara acestor limite, fapta nu răspunde unei necesităŃi de a înlătura atacul şi deci nu poate fi considerată apărare legitimă. CerinŃa necesităŃii nu este deci îndeplinită dacă atacul nu era iminent sau nu mai era actual. Astfel, în practica judiciară s-a stabilit în mod corect că nu poate exista legitimă apărare din moment ce agresorul a fost dezarmat, sau când s-a retras ori a fugit în faŃa ripostei victimei; s-a decis, însă, că există legitimă apărare atunci când agresorul, deşi dezarmat, a continuat atacul, punând în pericol grav viaŃa celui atacat.

De asemenea, fapta săvârşită în apărare nu va întruni condiŃia necesităŃii şi deci nu va putea constitui o apărare legitimă dacă nu este îndreptată împotriva atacului, ci vizează, de exemplu, un bun al agresorului.

Fapta săvârşită în apărare trebuie să se îndrepte împotriva agresorului, iar nu împotriva altei persoane. Există însă legitimă apărare şi în cazul în care cel atacat şi-a îndreptat fapta, din eroare, împotriva altei persoane decât agresorul, dacă eroarea nu-i este imputabilă.

În ce priveşte existenŃa necesităŃii apărării, aceasta este apreciată în fiecare caz în parte, Ńinându-se seama de starea psihică a celui care a efectuat acŃiunea de apărare. Aşa cum s-a arătat în doctrină, iar jurisprudenŃa a confirmat, pentru existenŃa legitimei apărări nu se cere ca săvârşirea faptei prevăzute de legea penală să fie singura cale de înlăturare a atacului.

De aceea, există legitimă apărare chiar dacă cel atacat s-ar fi putut salva prin fugă, ascunzându-se sau evitând întâlnirea cu agresorul. Nici împrejurarea că cel aflat în stare de legitimă apărare se putea aştepta la atacul victimei nu este de natură să înlăture caracterul legitim al faptei prin care atacul a fost respins;

- să fie proporŃională cu gravitatea atacului. Fapta săvârşită în apărare trebuie să fie de o gravitate aproximativ egală cu gravitatea atacului, adică să corespundă nevoii de apărare pe care o creează atacul. Nu este vorba de o identitate, ci de o aproximativă proporŃionalitate.

Această condiŃie, a unei proporŃii între apărare şi gravitatea atacului, nu este enumerată şi nici nu rezultă expres din textul art. 44 C.pen. Ea este dedusă, pe cale de interpretare, din textul art. 44 alin. ultim, care se referă la posibilitatea depăşirii limitelor unei apărări proporŃionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. RaŃionamentul este următorul: atâta vreme cât textul art. 44 alin. ultim C.pen. reglementează, ca o excepŃie, lipsa unei proporŃionalităŃi între apărare şi atac, rezultă, în mod logic,

195

că regula generală a legitimei apărări este cea a existenŃei unei proporŃii între apărare şi gravitatea atacului.

Dacă fapta săvârşită în stare de legitimă apărare este disproporŃionat de gravă în raport cu gravitatea pericolului creat prin atac, fapta nu poate fi considerată ca legitimă, deoarece depăşeşte limitele legitimei apărări, constituind un exces de apărare.

În teoria dreptului penal şi în legea noastră penală se face distincŃie între excesul de apărare justificat, care este asimilat cu legitima apărare, şi excesul scuzabil, care nu înlătură caracterul penal al faptei săvârşite printr-o apărare exagerată, dar constituie o circumstanŃă atenuantă.

Excesul justificat este depăşirea limitelor legitimei apărări prin săvârşirea unei fapte mai grave decât aceea care era necesară pentru înlăturarea atacului, depăşire determinată de starea de tulburare sau de teamă în care se găsea cel atacat, în împrejurările date. łinând seama de această stare de spirit a celui atacat, legiuitorul nostru a considerat ca legitimă şi apărarea exagerată făcută în aceste circumstanŃe.

Astfel, potrivit dispoziŃiei din art. 44 alin. 3 C. pen., este considerată în legitimă apărare şi persoana care, din cauza tulburării sau temerii, a depăşit limitele unei apărări proporŃionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. Din analiza dispoziŃiei legale rezultă că, pentru ca excesul de apărare să fie justificat, este necesar ca fapta să fie săvârşită în stare de legitimă apărare, adică sub presiunea unui atac material, direct, imediat şi injust, care a pus în pericol grav persoana sau interesul obştesc. Dacă atacul nu îndeplineşte aceste condiŃii, nu există stare de legitimă apărare şi deci nu se poate vorbi nici de exces de apărare justificat. Depăşirea limitelor legitimei apărări presupune existenŃa tuturor condiŃiilor cerute pentru existenŃa legitimei apărări, ea referindu-se doar la împrejurarea că riposta a depăşit gravitatea atacului, din cauza tulburării sau temerii de care era stăpânită victima atacului.

Excesul scuzabil, spre deosebire de excesul justificat, desemnează acea ripostă care nu a fost determinată de starea de tulburare sau temere provocată de atac, ci, eventual, de sentimentul de indignare, de mânie, de revoltă în faŃa violenŃei nejustificate. De aceea, legiuitorul nu asimilează excesul scuzabil cu legitima apărare, dar prevede că depăşirea limitelor legitimei apărări constituie o circumstanŃă atenuantă (art. 73 lit. a C. pen.). Se cer întrunite, şi în acest caz, toate condiŃiile stării de legitimă apărare, fiindcă altfel nu s-ar putea vorbi de depăşirea limitelor legitimei apărări. Tocmai existenŃa stării de legitimă apărare a determinat legiuitor să considere excesul de apărare ca scuzabil şi ca o circumstanŃă atenuantă starea în care acesta s-a produs.

c) ConexităŃi. Legitima apărare poate veni în concurs cu alte cauze care înlătură caracterul penal al faptei, cum ar fi:

196

– starea de necesitate. Aşa cum s-a arătat, în cazul în care atacul provine de la o persoană iresponsabilă, există stare de necesitate, şi nu legitimă apărare, înlăturarea caracterului penal al faptei fiind subordonată în acest caz condiŃiilor privitoare la starea de necesitate. De asemenea, există stare de necesitate în cazul în care persoana aflată în stare de legitimă apărare, fiind nevoită să se apere, loveşte şi o altă persoană care se afla în preajma agresorului; ori se poate afla în situaŃia de a fi nevoită, pentru a se apăra, să pătrundă cu forŃa în locuinŃa unei persoane ori să rupă un gard pentru a se înarma etc. În toate aceste cazuri, faŃă de terŃa persoană, cel aflat în stare de legitimă apărare nu va putea invoca această stare, ci starea de necesitate;

– eroarea de fapt. Este posibil ca o persoană să considere din eroare că se află în faŃa unei agresiuni, a unui atac şi să riposteze, deşi nu exista în realitate un atac (aşa-numita legitimă apărare putativă). De asemenea, este posibil ca cel atacat să lovească din eroare o altă persoană decât agresorul (error in persona). De asemenea, este posibil ca acela aflat în stare de legitimă apărare să aprecieze greşit gravitatea atacului, săvârşind din eroare un exces de apărare. În toate aceste cazuri, eroarea influenŃează asupra existenŃei legitimei apărări, făcând să existe această cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei atunci când eroarea nu este imputabilă celui care s-a apărat.

d) Efecte. În cazul în care legitima apărare este dovedită, aceasta are ca efect înlăturarea caracterului penal al faptei. Acest efect rezultă din dispoziŃia din art.44 alin. 1 C. pen., care prevede că nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare.

Fapta care constituie o apărare propriu-zisă sau perfectă nu are în genere caracter ilicit şi deci nu poate constitui temei nici pentru o răspundere extrapenală (civilă). În cazul excesului justificat, însă, ori în situaŃiile în care legitima apărare vine în concurs cu starea de necesitate sau cu eroarea de fapt, este posibil ca fapta săvârşită în stare de legitimă apărare să păstreze caracterul ilicit extrapenal şi, drept urmare, să atragă răspunderea civilă, disciplinară ori administrativă a făptuitorului. De asemenea, dacă în legătură cu legitima apărare s-a reŃinut vreo culpă în sarcina persoanei atacate ori a persoanei care a intervenit în apărarea acesteia, cel în culpă va fi Ńinut să răspundă civil, în raport cu contribuŃia adusă la cauzarea prejudiciului (de exemplu, în situaŃia în care cel aflat în stare de legitimă apărare a determinat el însuşi, prin atitudinea sa provocatoare, declanşarea atacului).

197

5. Starea de necesitate 5.1. NoŃiune şi caracterizare Sediul materiei este art. 45, capitolul V din titlul II al Codului penal în

vigoare. Starea de necesitate constituie acea stare în care se găseşte o persoană care

este nevoită să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală pentru a salva de la un pericol iminent, şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaŃa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obştesc (public).

Starea de necesitate apare ca o realitate în anumite situaŃii, provocate de acŃiuni umane ori de împrejurări fortuite, când sunt puse în pericol valorile la care se referă textul art. 45, iar salvarea acestor valori este imposibilă fără săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală (asemenea situaŃii pot fi create de intemperii naturale – inundaŃii, incendii, uragane, alunecări de teren, cutremure etc. – ori de acŃiuni umane, cum este cazul şoferului care conduce cu viteză cu mult peste limita legală şi având permisul suspendat, pentru a salva o persoană grav accidentată).

Starea de necesitate se deosebeşte de legitima apărare, prin următoarele: – în cazul legitimei apărări, pericolul este generat de un atac (deci, de

acŃiunea agresivă a unei persoane), pe când la starea de necesitate pericolul este creat de diferite întâmplări: un incendiu, o inundaŃie, un cutremur de pământ etc., iar nu de o activitate deliberată a unei persoane;

– în cazul legitimei apărări, acŃiunea de apărare, adică fapta prevăzută de legea penală, este îndreptată împotriva agresorului, pe când la starea de necesitate fapta priveşte, de cele mai multe ori, o persoană care nu este vinovată de crearea pericolului.

În ambele situaŃii însă, datorită pericolului care ameninŃă valorile sociale importante sus-menŃionate, persoana care săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală acŃionează sub imperiul constrângerii fără voinŃă liber determinată şi deci fără vinovăŃie. De aceea, starea de necesitate este şi ea o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

5.2. CondiŃiile stării de necesitate Ca şi în cazul legitimei apărări, condiŃiile în care o faptă prevăzută de

legea penală este considerată ca fiind săvârşită în stare de necesitate sunt anume prevăzute de lege. Starea de necesitate este reglementată prin dispoziŃiile din art. 45 C. pen. Din analiza acestor dispoziŃii rezultă că existenŃa stării de

198

necesitate presupune: un pericol care creează starea de necesitate; o faptă săvârşită pentru salvarea de la acel pericol.

În mod corespunzător, condiŃiile prevăzute de lege pentru existenŃa stării de necesitate se referă, unele la pericol, altele la fapta săvârşită pentru salvarea de la pericol (la acŃiunea de salvare).

a) CondiŃii privind pericolul. Starea de necesitate presupune, în primul rând, producerea unei întâmplări, a unui eveniment întâmplător, din care rezultă un pericol pentru persoana sau bunurile unei persoane ori pentru interesele obşteşti (publice). Întâmplarea poate avea şi are, de regulă, cauze fortuite, şi anume dezlănŃuirea unor forŃe ale naturii (de exemplu, un cutremur, o inundaŃie, un trăsnet care provoacă un incendiu, o alunecare de teren etc.). Este posibil însă ca pericolul să fie creat prin fapte omeneşti, prin comportări imprudente sau necontrolate sau prin apariŃia unor bolnavi mintali periculoşi, a unor animale periculoase scăpate în libertate etc.

Oricare ar fi sursa pericolului, pentru ca acesta să creeze o stare de necesitate trebuie să îndeplinească anumite condiŃii:

- să fie un pericol iminent, adică pe punctul de a produce răul cu care ameninŃă vreuna dintre valorile ocrotite. CondiŃia este cerută deoarece este posibil ca, în funcŃie de desfăşurarea întâmplării din care rezultă pericolul, acesta să fie mai îndepărtat şi deci să nu necesite o salvare imediată. Or, pentru existenŃa stării de necesitate este obligatoriu ca acest pericol să fi ajuns pe punctul de a trece de la ameninŃarea cu răul la producerea efectivă a acestuia. CondiŃia este îndeplinită, bineînŃeles, şi în cazul în care pericolul a devenit actual, adică atunci când s-a declanşat deja.

Dacă pericolul nu este iminent sau nu mai este actual, nu poate exista stare de necesitate. De aceea, pentru existenŃa stării de necesitate este important să se stabilească exact momentul săvârşirii faptei de salvare, pentru a se putea determina dacă pericolul era iminent sau actual în acel moment, Ńinându-se seama, totodată, de toate împrejurările cauzei;

- pericolul iminent trebuie să ameninŃe viaŃa, integritatea corporală sau sănătatea unei persoane, un bun important al acesteia ori un interes obştesc (public). Legea prevede, aşadar, că pericolul trebuie să se refere la viaŃa, integritatea corporală sau sănătatea persoanei, apreciind că numai ameninŃarea acestor valori importante creează o stare de necesitate. Pericolul poate privi, de asemenea, un bun important al unei persoane. Se consideră bun important acel bun care, prin valoarea sa deosebită artistică, ştiinŃifică, istorică ori chiar afectivă, justifică efectuarea acŃiunii de salvare (de exemplu, fabrici, construcŃii, instalaŃii de interes public, piese rare de muzeu, documente istorice etc.). În fine, pericolul poate privi un interes obştesc, în acelaşi înŃeles ca şi în cazul legitimei apărări;

199

- pericolul trebuie să fie inevitabil, adică să nu poată fi înlăturat pe altă cale decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Caracterul inevitabil al pericolului trebuie să fie apreciat în funcŃie de împrejurările concrete în care s-a ivit şi în care persoana a fost silită să acŃioneze, de particularităŃile psihofizice ale persoanei aflate sub ameninŃarea pericolului etc.

b) CondiŃii privind acŃiunea de salvare. Pentru ca o faptă să fie considerată ca fiind comisă în stare de necesitate, trebuie ca fapta respectivă să fie prevăzută de legea penală, fiindcă înlăturarea unui pericol prin săvârşirea unei fapte care nu este prevăzută de legea penală nu poate avea semnificaŃie juridică penală. Ca şi în cazul legitimei apărări, nu interesează calificarea juridică a faptei, nici dacă aceasta este săvârşită de cel expus pericolului sau de o altă persoană.

Pentru a fi considerată ca fiind săvârşită în stare de necesitate, fapta prevăzută de legea penală trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

- să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor sus-men-Ńionate, şi anume să fie de extremă necesitate în acest scop, în sensul că trebuie să fie singura cale de salvare a acelor valori în situaŃia de fapt dată. Necesitatea acŃiunii de salvare trebuie să fie apreciată în raport cu iminenŃa şi actualitatea pericolului, în sensul că fapta nu poate fi considerată ca fiind săvârşită în stare de necesitate decât dacă a avut loc între momentul în care pericolul a devenit iminent şi momentul în care el a încetat să mai fie actual.

Spre deosebire de legitima apărare, la care necesitatea faptei prevăzute de legea penală, pentru înlăturarea atacului, este suficientă, în cazul stării de necesitate nu este de ajuns ca fapta să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor menŃionate, ci se cere ca fapta prevăzută de legea penală să fie singura cale de salvare. De aceea, dacă cel aflat sub ameninŃarea pericolului avea la îndemână şi alte mijloace de salvare, recurgerea la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală nu este justificată şi nu poate înlătura caracterul penal al faptei. Caracterul de extremă necesitate nu trebuie să fie apreciat în abstract, ci Ńinând seama de condiŃiile de fapt şi de persoana celui ce săvârşeşte fapta, fiindcă este posibil ca persoana în cauză să nu-şi dea seama, în momentul săvârşirii faptei, de existenŃa altor posibilităŃi (de exemplu, în cazul şoferului care conduce autovehiculul fără permis, pentru a-şi transporta fratele la spital, deşi lângă locuinŃa lui existau mai multe taximetre în staŃionare). EsenŃial este deci, pentru existenŃa stării de necesitate, ca persoana care a săvârşit fapta prevăzută de legea penală să nu fi putut concepe o altă cale de salvare.

Fapta de salvare poate fi săvârşită de cel expus pericolului sau de o altă persoană, pentru aceleaşi raŃiuni, ca şi în cazul legitimei apărări;

- prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. Aşadar, se cere ca acŃiunea de înlăturare a pericolului să se menŃină

200

în limitele necesităŃii, adică să nu fie o acŃiune exagerată în raport cu gravitatea pericolului. Potrivit dispoziŃiei din art. 45 alin.3 C. pen., nu este în stare de necesitate persoana care, în momentul când a săvârşit fapta prevăzută de legea penală, şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât acelea ce s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. Legea a considerat deci că, deşi fapta este săvârşită sub imperiul constrângerii, al stării de necesitate, totuşi aceasta nu înlătură caracterul său penal, fiindcă nu se poate admite înlăturarea unui rău mai mic prin cauzarea unui rău mai mare. Săvârşirea faptei în aceste condiŃii constituie o depăşire a limitelor stării de necesitate, iar această depăşire, spre deosebire de depăşirea limitelor legitimei apărări, nu este niciodată asimilată cu starea de necesitate. În acest caz, făptuitorul urmează să răspundă totdeauna pentru fapta penală săvârşită. Este absolut necesar, însă, să se stabilească dacă cel care a săvârşit fapta şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave, fiindcă dacă făptuitorul nu şi-a dat seama de depăşirea limitelor stării de necesitate sau nu a mai fost stăpân pe fapta sa, aceasta apare ca fiind săvârşită fără vinovăŃie, starea de necesitate înlăturând şi în acest caz caracterul penal al faptei.

Totuşi, legiuitorul a prevăzut că depăşirea cu ştiinŃă a limitelor stării de necesitate constituie totdeauna circumstanŃă atenuantă, alături de depăşirea limitelor legitimei apărări (art. 73 1it. a C. pen.). Legiuitorul a avut în vedere faptul că cel care depăşeşte limitele stării de necesitate acŃionează, totuşi, sub ameninŃarea pericolului, ceea ce influenŃează, într-o anume măsură, asupra stării sale psihice;

- fapta să nu fie săvârşită de către sau pentru a salva o persoană care avea obligaŃia de a înfrunta pericolul. În situaŃiile în care, datorită funcŃiei sau profesiei sale (militar în misiune de luptă, medic, pompier etc.), o persoană este obligată să înfrunte pericolele inerente funcŃiei sau profesiei sale, ea nu poate invoca starea de necesitate pentru a se apăra de răspundere pentru fapta prevăzută de legea penală pe care ar săvârşi-o în această stare, ea sau o altă persoană pentru ea. BineînŃeles însă că aceste persoane pot invoca starea de necesitate pentru faptele de salvare pe care le săvârşesc în exerciŃiul funcŃiei sau al profesiei lor.

c) ConexităŃi. Starea de necesitate poate veni în concurs cu alte cauze care înlătură caracterul penal al faptei, cum ar fi:

– legitima apărare. Una dintre situaŃiile cele mai complexe ce se pot ivi este aceea în care două ori mai multe persoane se află deodată în aceeaşi stare de necesitate şi sunt nevoite să-şi îndrepte acŃiunea de salvare una împotriva alteia, fiecare fiind agresor faŃă de cealaltă persoană (de exemplu, persoanele care se înghesuie spre a se salva dintr-o clădire la un cutremur);

– constrângerea fizică, atunci când stării de necesitate i se suprapune constrângerea fizică, sporindu-i eficienŃa (de exemplu, un conducător de

201

autovehicul, vrând să evite lovirea unui pieton apărut pe neaşteptate pe stradă, virează brusc, lovind un altul pe care nu îl văzuse);

– eroarea de fapt, fie cu privire la existenŃa pericolului sau a gravităŃii acestuia, când persoana se consideră în mod greşit în stare de necesitate şi acŃionează ca atare, deşi nu avea în realitate temei pentru aceasta (aşa-numita stare de necesitate putativă), fie cu privire la posibilitatea de a înlătura pericolul, în sensul că făptuitorul consideră din eroare că fapta prevăzută de legea penală era singura cale de salvare, deşi în realitate existau şi alte căi sau mijloace. În astfel de situaŃii, dacă persoana nu şi-a putut da seama de realitate, în condiŃiile în care a acŃionat, va exista stare de necesitate, fapta fiind lipsită de caracter penal şi nu atrage răspunderea penală.

d)Efecte. Dovedirea stării de necesitate are ca efect înlăturarea caracterului penal al faptei săvârşite în vederea salvării de la pericol. Temeiul excluderii caracterului infracŃional îl constituie lipsa de vinovăŃie a persoanei care a fost constrânsă să acŃioneze sub ameninŃarea pericolului, fără voinŃă liber determinată.

De regulă, starea de necesitate nu conduce şi la înlăturarea răspunderii civile, având în vedere faptul că, adeseori, persoana prejudiciată nu are nici o vină în producerea pericolului. ContribuŃia persoanei vătămate la producerea pericolului înlătură răspunderea civilă a celui care a săvârşit fapta în stare de necesitate. De asemenea, este înlăturată răspunderea civilă atunci când pagubele au fost produse tocmai pentru salvarea celui prejudiciat. Când pericolul a fost determinat de cauze fortuite (cutremur, trăsnet etc.), repararea prejudiciului cauzat prin fapta prevăzută de legea penală incumbă persoanei în favoarea căreia a fost săvârşită.

6. Constrângerea fizică şi constrângerea morală

6.1. NoŃiune şi caracterizare Sediul materiei este art. 46 din Codul penal în vigoare, care reglementează

în acest text atât constrângerea fizică, cât şi constrângerea morală. Constrângerea fizică reprezintă situaŃia în care subiectul este supus unei

presiuni fizice, căreia nu-i poate rezista, şi, sub influenŃa acesteia, săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală.

Constrângerea morală este situaŃia în care subiectul este supus unor presiuni asupra psihicului, prin ameninŃare cu un pericol grav, pentru el sau pentru altul, şi care nu putea fi înlăturat în alt mod, şi, sub stăpânirea temerii, este constrâns să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

Aşadar, ambele forme ale constrângerii au ca efect paralizarea aptitudinii persoanei de a-şi determina în mod liber actele de conduită, iar sub imperiul

202

constrângerii, acea persoană constrânsă săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală.

Constrângerea fizică este denumită şi forŃă majoră. Este definită ca fiind constrângerea sau presiunea pe care o forŃă, căreia nu i se poate rezista, o exercită asupra energiei fizice a unei persoane, în aşa fel încât această energie, scăpând de sub controlul conştiinŃei şi voinŃei persoanei constrânse (imobilizată şi deci împiedicată să acŃioneze ori pusă în mişcare împotriva voinŃei ei), se manifestă printr-o faptă prevăzută de legea penală (de exemplu, unei persoane i se forŃează mâna pentru a semna, împotriva voinŃei ei, un contract de vânzare-cumpărare).

Constrângerea morală, denumită şi ameninŃare, este definită ca fiind constrângerea sau presiunea exercitată de o persoană asupra psihicului unei alte persoane, în aşa fel încât persoana constrânsă, sub imperiul unei temeri grave de producerea răului cu care este ameninŃată, nemaiavând posibilitatea să-şi determine şi să-şi dirijeze în mod liber voinŃa, săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală (de exemplu, sub ameninŃarea cu pistolul, casierul unei bănci deschide seiful cu bani).

Constrângerea fizică şi constrângerea morală constituie, fiecare în parte, cauze care înlătură caracterul penal al faptei, deoarece răpesc persoanei constrânse libertatea de voinŃă şi de acŃiune şi înlătură, în acest fel, vinovăŃia acesteia în săvârşirea faptei. Prin aceasta, constrângerea fizică şi constrângerea morală se aseamănă cu legitima apărare şi cu starea de necesitate. În acelaşi timp însă, constrângerea, indiferent de forma ei, se deosebeşte de legitima apărare şi de starea de necesitate, pe lângă anumite trăsături care le particularizează, prin împrejurarea că în timp ce la legitima apărare şi la starea de necesitate constrângerea decurge dintr-o stare, la constrângerea fizică şi constrângerea morală aceeaşi constrângere decurge dintr-o acŃiune.

6.2. CondiŃiile constrângerii fizice şi constrângerii morale Constrângerea fizică şi constrângerea morală nu pot avea valoarea de

cauze care înlătură caracterul penal al faptei decât dacă îndeplinesc condiŃiile prevăzute de lege. Aceste condiŃii, prevăzute în dispoziŃiile din art. 46 C. pen., sunt următoarele:

a) CondiŃiile constrângerii fizice. Potrivit dispoziŃiei din art. 46 alin. 1 C. pen., nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista. Rezultă, aşadar, că pentru existenŃa constrângerii fizice trebuie să fie îndeplinite următoarele condiŃii:

- să existe o acŃiune de constrângere asupra fizicului unei persoane. Această acŃiune de constrângere poate consta dintr-o punere în mişcare sau din

203

imobilizarea unei persoane; ea poate fi efectuată fie de o altă persoană, fie de forŃa unui animal care nu poate fi stăpânit sau a unei maşini în mişcare, fie de un fenomen natural (o inundaŃie, un cutremur etc.). AcŃiunea de constrângere provine deci de la o forŃă străină, declanşată independent de conştiinŃa şi voinŃa persoanei constrânse. În toate cazurile, forŃa prin care se realizează constrângerea se poate manifesta în mod dinamic, prin dezlănŃuire de energie, sau în mod static, prin opunere de rezistenŃă la acŃiunea persoanei constrânse;

- persoana supusă constrângerii fizice să nu poată opune rezistenŃă eficace forŃei coercitive. În ipoteza în care persoana supusă constrângerii a avut posibilitatea să reziste forŃei de constrângere, cu mijloace pe care le putea folosi fără pericol pentru ea, constrângerea nu este de natură să excludă vinovăŃia persoanei care săvârşeşte fapta. Posibilitatea de a rezista forŃei coercitive trebuie să fie verificată şi evaluată însă în mod concret, Ńinându-se seama de natura şi de intensitatea forŃei de constrângere, pe de o parte, de capacitatea şi starea psihică a persoanei constrânse, pe de altă parte, fiindcă în raport cu aceleaşi date de fapt poate să existe ori să nu existe posibilitatea de a rezista constrângerii;

- fapta săvârşită sub presiunea constrângerii fizice să fie o faptă prevăzută de legea penală, fiindcă numai o astfel de faptă ar putea avea caracter penal care să fie înlăturat prin influenŃa constrângerii. Nu au relevanŃă natura sau gravitatea acesteia, forma ei (tentativă sau infracŃiune consumată) sau felul contribuŃiei făptuitorului (autor, instigator sau complice). De regulă, fapta săvârşită sub imperiul constrângerii constă într-o inacŃiune.

b) CondiŃiile constrângerii morale. Potrivit dispoziŃiei din art. 46 alin. 2 C. pen., nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită din cauza unei constrângeri morale, efectuată prin ameninŃarea cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod. Din examinarea acestei dispoziŃii, rezultă că, pentru existenŃa constrângerii morale, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiŃii:

- să existe o acŃiune de constrângere săvârşită de o persoană asupra psihicului unei alte persoane, prin ameninŃare cu un rău important care să fie de natură să provoace la persoana ameninŃată un sentiment de teamă, sub imperiul căruia ea săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală.

Săvârşirea faptei prevăzute de legea penală trebuie să fie unica alternativă de a scăpa de pericolul cu care este ameninŃată. Aşadar, persoana constrânsă moral are două opŃiuni: să sufere răul cu care este ameninŃată, sau să săvârşească fapta ilicită ce i se pretinde de către cel care efectuează constrângerea.

AmeninŃarea poate fi orală sau scrisă. AmeninŃarea orală poate fi însoŃită de gesturi ameninŃătoare (de exemplu, agitarea unei arme), fără ca prin aceasta constrângerea să înceteze a fi o constrângere morală, exercitată asupra psihicului persoanei;

204

- prin ameninŃare să se creeze un pericol grav pentru persoana ameninŃată sau pentru o altă persoană, în cazul în care nu s-ar ceda ameninŃării şi nu s-ar săvârşi fapta prevăzută de legea penală. Pericolul poate să privească oricare dintre valorile legate de persoana fizică: viaŃa, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, demnitatea etc., ale persoanei ameninŃate, ori ale oricărei alte persoane (independent de existenŃa vreunei legături între aceasta şi cel ameninŃat).

Pericolul rezultat din ameninŃare este considerat grav atunci când el se referă la un rău ireparabil sau greu de reparat. Dacă pericolul nu priveşte vreuna dintre valorile esenŃiale legate de persoană sau dacă pericolul nu este grav, nu poate exista constrângere morală;

- pericolul cu care se ameninŃă trebuie să fie de aşa natură încât să nu poată fi înlăturat altfel decât prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. Dacă era posibilă recurgerea la alte mijloace de înlăturare a pericolului, condiŃia inevitabilităŃii nu este îndeplinită şi nu există constrângere morală (de exemplu, când este posibilă alarmarea şi a persoanelor din jur ori chemarea în ajutor a altor persoane sau a organelor poliŃiei etc.). Pentru stabilirea evitabilităŃii sau inevitabilităŃii pericolului, pe altă cale decât săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, trebuie să se Ńină seama, ca şi în cazul constrângerii fizice, de împrejurările de fapt şi de persoana făptuitorului.

c) ConexităŃi. Este posibil ca, în diferite situaŃii de fapt, constrângerea fizică să vină sau să existe în concurs cu constrângerea morală (de exemplu, ca urmare a ameninŃării, o persoană suferă un şoc care o pune în imposibilitate de a reacŃiona fizic la ameninŃarea la care este supusă).

Pe de altă parte, atât constrângerea fizică, cât şi constrângerea morală pot veni în concurs cu alte cauze care înlătură caracterul penal al faptei, cum ar fi:

- eroarea de fapt (de exemplu, persoana constrânsă fizic sau moral să fie în eroare asupra caracterului irezistibil al constrângerii fizice exercitate în sensul de a considera eronat că este imposibilă o rezistenŃă la acŃiunea de constrângere exercitată). În astfel de cazuri, efectele erorii de fapt se suprapun constrângerii, accentuând consecinŃele acesteia privind înlăturarea vinovăŃiei şi deci a caracterului penal al faptei săvârşite;

- legitima apărare (în situaŃia în care cel împotriva căruia este îndreptată constrângerea ripostează săvârşind o faptă prevăzută de legea penală în stare de legitimă apărare);

- starea de necesitate (de exemplu, un medic constrâns să opereze un pacient provoacă intenŃionat o defecŃiune a aparaturii necesare pentru a face imposibilă operaŃia şi a scăpa de constrângere);

- cazul fortuit (de exemplu, persoana constrânsă îl dezarmează pe agresor, dar pistoletul se descarcă şi vatămă integritatea corporală a altei persoane, apărută întâmplător).

205

6.3. Efecte Constrângerea fizică şi constrângerea morală, odată dovedite, au ca efect

excluderea vinovăŃiei şi, implicit, înlăturarea caracterului penal al faptei. Răspunderea penală a persoanei care acŃionează sub imperiul constrângerii este înlăturată. De asemenea, este înlăturată în principiu şi răspunderea civilă, cu excepŃia cazurilor în care se constată existenŃa unei erori de fapt imputabile făptuitorului.

7. Cazul fortuit Sediul materiei este art. 47 din actualul Cod penal. 7.1. NoŃiune şi caracterizare Cazul fortuit este un caz în care acŃiunea sau inacŃiunea unei persoane a

produs un rezultat neconceput şi neurmărit de ea, datorită acŃiunii unei forŃe a cărei intervenŃie nu a putut fi prevăzută (de exemplu, un accident de circulaŃie soldat cu vătămarea integrităŃii corporale a două persoane şi moartea altei persoane ca urmare a unei defecŃiuni ascunse a sistemului de servo-direcŃie la un autoturism cumpărat din fabrică în aceeaşi zi).

De esenŃa cazului fortuit este, aşadar, faptul că acŃiunea sau inacŃiunea unei persoane produce un rezultat socialmente periculos neaşteptat, datorită faptului că intră în concurs cu o împrejurare fortuită, neprevizibilă, care produce în fapt acel rezultat. Deşi vătămarea produsă se înscrie printre urmările acŃiunii sau inacŃiunii făptuitorului, totuşi acest rezultat nu-i poate fi imputat din punct de vedere subiectiv, fiind străin de conştiinŃa lui şi datorat unei împrejurări imprevizibile. Imprevizibilitatea ivirii împrejurării cauzatoare a rezultatului socialmente periculos şi deci a rezultatului însuşi exclude vinovăŃia persoanei şi, prin aceasta, caracterul penal al faptei.

Imprevizibilitatea trebuie să aibă un caracter obiectiv şi general, în sensul ca nimeni în aceeaşi situaŃie să nu poată prevedea rezultatul socialmente periculos. Acest caracter obiectiv şi general al imprevizibilităŃii diferenŃiază această neprevedere, în situaŃia cazului fortuit, de imprevizibilitatea care apare în situaŃia în care făptuitorul, deşi trebuia să prevadă rezultatul, nu-l prevede datorită unor deficienŃe şi limite personale.

În concluzie, la cazul fortuit suntem în prezenŃa unei imprevizibilităŃi obiective, şi nu subiective.

Împrejurările a căror intervenŃie imprevizibilă produce rezultatul social periculos al unei acŃiuni sau inacŃiuni a unei persoane se datoresc unor

206

întâmplări care pot avea cauze diferite. Aceste cauze se pot datora unor fenomene ale naturii care, deşi sunt în genere cunoscute, nu se poate prevedea momentul ivirii lor (cutremur de pământ, trăsnet, alunecare de teren etc.). De asemenea, sunt frecvente, în condiŃiile civilizaŃiei moderne, împrejurări imprevizibile create de folosirea tehnicii (defectarea internetului, explozia unei instalaŃii, defecŃiuni tehnice ale autovehiculului recent cumpărat sau verificat tehnic la sistemul de frânare sau de direcŃie etc.). Pot constitui, de asemenea, surse de împrejurări fortuite şi unele stări maladive ale persoanei (un atac de cord, un leşin etc.), comportarea imprudentă a victimei (de exemplu, traversarea în fugă a unei străzi aglomerate), comportarea unui animal (de exemplu, apariŃia unui animal în fugă, zborul unei păsări care provoacă un accident aviatic sau de automobil, invazia unor insecte care distrug recolta etc.). În toate aceste cazuri, deşi fenomenele sunt în genere cunoscute, nu se ştie însă şi nu se poate prevedea momentul apariŃiei lor.

7.2. CondiŃiile cazului fortuit ExistenŃa cazului fortuit, ca una din cauzele care înlătură caracterul penal

al faptei, presupune îndeplinirea următoarelor condiŃii: a) acŃiunea sau inacŃiunea unei persoane să fi produs un rezultat

socialmente periculos neprevăzut, datorită faptului că a intrat în concurs cu o forŃă străină de conştiinŃa şi voinŃa sa. Trebuie să se dovedească, aşadar, existenŃa unei legături de cauzalitate între împrejurarea fortuită şi rezultatul produs, în sensul că fără intervenŃia forŃei străine fapta persoanei în cauză nu ar fi produs acel rezultat. Dacă se constată că fapta persoanei ar fi produs acelaşi rezultat chiar şi fără intervenŃia împrejurării neprevăzute, existenŃa cazului fortuit este exclusă (de exemplu, în cazurile în care autovehiculul salvării, care transportă de urgenŃă o persoană ce fusese rănită grav într-un accident de circulaŃie, are o pană de motor într-un loc izolat, iar între timp rănitul decedează, dacă se constată că decesul era oricum inevitabil, datorită rănilor grave suferite, împrejurarea imprevizibilă ivită – defecŃiune de motor – nefiind în legătură de cauzalitate cu decesul accidentatului, nu poate constitui un caz fortuit);

b) intervenŃia împrejurării care a determinat producerea rezultatului să nu fi putut fi prevăzută. Imprevizibilitatea se referă la ivirea împrejurării, iar nu la rezultat, care este în genere previzibil. Aşa cum s-a arătat, imprevizibilitatea este obiectivă, nimeni nu poate prevedea ivirea unei împrejurări fortuite şi deci nimănui nu i se poate cere să o prevadă. De aceea, odată constatat caracterul obiectiv al imprevizibilităŃii, nu se mai pune problema posibilităŃii subiective a persoanei în cauză de a prevedea acel rezultat;

c) fapta care a dus, datorită intervenirii împejurării fortuite, la un rezultat socialmente periculos, să fie, datorită acestui rezultat, o faptă prevăzută de legea

207

penală. Numai o astfel de faptă ar putea constitui infracŃiune, iar caracterul său infracŃional ar putea fi înlăturat datorită cazului fortuit.

7.3. ConexităŃi Cazul fortuit poate veni şi el în concurs cu alte cauze care înlătură

caracterul penal al faptei, cum ar fi: - starea de necesitate (un şofer face manevre în mod brusc pentru a nu

lovi o persoană, iar o altă persoană aflată în imediata apropiere se sperie, are un şoc cerebral şi decedează);

- constrângerea fizică (datorită unei inundaŃii spontane, o persoană speriată de urmările inundaŃiei forŃează uşa unui autoturism aparŃinând altei persoane şi îl conduce fără permis şi în stare de ebrietate);

- iresponsabilitatea (în situaŃia în care o persoană consumând accidental un drog ajunge să nu mai aibă discernământul actelor şi faptelor sale);

- eroarea de fapt (când unei împrejurări fortuite i se suprapune o eroare de fapt).

7.4. Efecte Constatarea legală a existenŃei cazului fortuit are drept consecinŃă

înlăturarea caracterului penal al faptei, deoarece exclude vinovăŃia, datorită imposibilităŃii făptuitorului de a prevedea intervenirea împrejurării fortuite care a determinat producerea rezultatului periculos. Imposibilitatea prevederii împrejurării fortuite având caracter obiectiv, efectele cazului fortuit operează in rem, adică faŃă de toŃi participanŃii la săvârşirea faptei. Când intră în concurs cu alte cauze care înlătură caracterul penal al faptei, cazul fortuit înlătură şi răspunderea civilă. Dimpotrivă, dacă vine în concurs cu alte cauze, care lasă să subsiste o culpă în sarcina făptuitorului, răspunderea civilă este posibilă.

8. Iresponsabilitatea

Sediul materiei în actualul Cod penal este în art. 48. 8.1. NoŃiune şi caracterizare Iresponsabilitatea este starea de incapacitate psihofizică a unei persoane

care nu-şi poate da seama de caracterul, sensul şi valoarea socială, morală şi juridică a faptelor pe care le săvârşeşte şi a urmărilor acestora, sau care nu-şi poate determina şi dirija în mod normal voinŃa, în raport cu faptele ei. Caracteristic stării de iresponsabilitate este deci lipsa acelor facultăŃi psihice ale persoanei care permit acesteia să înŃeleagă caracterul şi semnificaŃia actelor sale de conduită (factorul intelectiv) sau să fie stăpână pe ele (factorul volitiv). Or, după cum este cunoscut, fără existenŃa celor doi factori psihici nu poate exista

208

vinovăŃie în săvârşirea unei fapte şi de aceea starea de iresponsabilitate este o cauză care înlătură vinovăŃia şi deci caracterul penal al faptei, iar pe cale de consecinŃă înlătură şi răspunderea penală a făptuitorului.

Cauzele care determină starea de iresponsabilitate pot fi diferite: starea de subdezvoltare psihică datorită diferitelor anomalii (idioŃie, cretinism, infantilism, debilitate mintală etc.), boli neuropsihice (nebunie, nevroze, psihoze etc.), tulburări psihice provocate de intoxicaŃii prin alcool, substanŃe stupefiante, narcotice etc., fenomene fiziologice (somn natural, somn hipnotic, leşin etc.). În raport cu aceste cauze şi cu efectele lor, starea de incapacitate psihică poate fi permanentă (incurabilă) sau trecătoare (intermitentă), cunoscând intervale de luciditate; poate fi înnăscută (congenitală) sau survenită. Oricare ar fi cauzele şi durata iresponsabilităŃii, pentru ca aceasta să înlăture caracterul penal al faptei, trebuie să fie totală, adică să conste în lipsa completă a capacităŃii psihice. În ipoteza în care lipsa capacităŃii este numai parŃială, există aşa-numita responsabilitate atenuată, denumită şi responsabilitate limitată, care nu înlătură vinovăŃia şi caracterul penal al faptei, dar care poate constitui o circumstanŃă atenuantă.

Constatarea existenŃei stării de iresponsabilitate şi a cauzelor acesteia necesită cunoştinŃe de specialitate şi de aceea ea nu poate fi făcută decât de medicii de specialitate. În cadrul procesului penal, prin constatări sau expertize medico-legale neuropsihiatrice, experŃii verifică existenŃa sau inexistenŃa discernământului făptuitorilor în momentul săvârşirii faptei şi constată starea de responsabilitate sau de iresponsabilitate.

Ulterior, pe baza acestor expertize, organul judiciar competent (procuror sau instanŃa de judecată) reŃin motivate existenŃa sau inexistenŃa discernământului autorului faptei din momentul în care a săvârşit fapte pentru care este cercetat sau judecat.

8.2. CondiŃiile iresponsabilităŃii în dreptul penal Pentru existenŃa iresponsabilităŃii, ca o cauză care înlătură caracterul

penal al faptei, trebuie să fie îndeplinite anumite condiŃii prevăzute de lege. Aceste condiŃii, prevăzute în art. 48 C. pen., sunt următoarele:

a) persoana care a săvârşit fapta să fie în stare de iresponsabilitate, adică să fie lipsită de capacitatea de a-şi da seama de acŃiunile sau inacŃiunile sale sau de capacitatea de a fi stăpână pe ele. Starea de iresponsabilitate decurge deci din lipsa capacităŃii de a înŃelege caracterul faptei (care presupune fie lipsă de discernământ, fie stare de inconştienŃă), sau din lipsa capacităŃii de a-şi determina şi dirija manifestările de voinŃă, care presupune fie impulsivitate irezistibilă, fie indiferentism total;

b) starea de incapacitate psihică a persoanei să existe în momentul săvârşirii faptei, adică tot timpul cât durează efectuarea sau omisiunea de a

209

efectua actele prin care s-a săvârşit ori s-a contribuit la săvârşirea faptei. Dacă în acest interval făptuitorul şi-a recăpătat capacitatea psihică şi totuşi a continuat săvârşirea faptei, el nu poate fi considerat în stare de iresponsabilitate. De asemenea, nu poate fi considerat în stare de iresponsabilitate făptuitorul aflat în aşa-numita stare de inconştienŃă preordinată, adică anume provocată de el însuşi ori de alte persoane cu consimŃământul său, pentru a o putea invoca în apărare şi a încerca să scape de răspundere (de exemplu, un paznic se lasă narcotizat de hoŃii cu care s-a înŃeles în prealabil). În cazul în care făptuitorul se află din culpa sa în stare de inconştienŃă, această stare nu-l exonerează de răspundere. În aceste cazuri, fapta este numai aparent săvârşită în stare de inconştienŃă, fiindcă în realitate făptuitorul a avut reprezentarea faptei înainte de săvârşirea ei şi deci avea posibilitatea să-şi dea seama de urmările acesteia. Sunt aşa-numitele acŃiuni sau inacŃiuni libere în cauza lor (actiones liberae in causa).

Dacă făptuitorul s-a aflat în stare de iresponsabilitate în momentul săvârşirii faptei, această stare înlătură caracterul penal al faptei chiar dacă ulterior el şi-a recăpătat capacitatea psihofizică. Dimpotrivă, dacă era responsabil în momentul săvârşirii faptei, aceasta îşi păstrează caracterul penal, chiar dacă ulterior făptuitorul a pierdut capacitatea psihofizică;

c) starea de incapacitate psihică a făptuitorului să se datoreze alienaŃiei mintale sau altor cauze, care determină stări anormale, de incapacitate psihică. Dacă lipsa capacităŃii de a înŃelege caracterul faptelor sale şi de a fi stăpân pe ele se datoreşte altor cauze, cum ar fi minoritatea făptuitorului sau eroarea de fapt a acestuia, adică unor stări mai mult ori mai puŃin normale, nu va exista iresponsabilitate, caracterul penal al faptei putând fi înlăturat, în aceste cazuri, pe baza stării de minoritate sau a erorii de fapt;

d) fapta săvârşită în stare de iresponsabilitate trebuie să fie o faptă prevăzută de legea penală, fiindcă numai în cazul acestor fapte intervine înlăturarea caracterului penal al faptei săvârşite.

8.3. ConexităŃi Starea de iresponsabilitate poate veni în concurs cu alte cauze care

înlătură caracterul penal al faptei, cum ar fi: legitima apărare; starea de necesitate; constrângere morală.

8.4. Efecte Iresponsabilitatea legal constatată are ca efect înlăturarea vinovăŃiei şi deci

a caracterului penal al faptei săvârşite sub imperiul ei. Este o cauză personală care produce acest efect numai faŃă de persoana care a săvârşit fapta în această stare. ContribuŃia dată cu intenŃie la săvârşirea, de către iresponsabil, a faptei constituie o participaŃie improprie, care atrage răspunderea făptuitorilor responsabili (art. 31 C. pen.).

210

Starea de iresponsabilitate nu înlătură răspunderea civilă a făptuitorului sau a persoanelor care îl aveau în pauză sau supraveghere, dacă se constată o culpă în sarcina acestora.

Înlăturarea caracterului penal al faptei şi a răspunderii penale are drept efect inaplicabilitatea pedepsei, însă pot fi luate faŃă de autor măsurile de siguranŃă ale obligării la tratament medical (art. 113 C. pen.) sau ale internării medicale (art. 114 C. pen.).

9. BeŃia accidentală (fortuită) Sediul materiei se află în actualul Cod penal este în art. 49. 9.1. NoŃiune BeŃia este starea psihofizică anormală în care se găseşte o persoană,

datorită efectelor pe care le au asupra organismului său şi asupra facultăŃilor sale mintale anumite substanŃe excitante sau narcotice consumate de acea persoană ori introduse în corpul său. Cea mai frecventă formă de beŃie este beŃia alcoolică sau intoxicaŃia etilică. Se cunoaşte însă şi aşa-numita „beŃie rece”, produsă prin consumul de droguri (stupefiante): opiu, morfină, heroină, haşiş, cocaină etc.

Prin acŃiunea lor asupra organismului şi asupra facultăŃilor psihice ale persoanei care le consumă, aceste substanŃe ebriante provoacă devieri specifice de la starea psihofizică normală a persoanei. Astfel de devieri conduc la diminuarea, uneori până la anihilare, a capacităŃii psihofizice a persoanei de a-şi da seama sau nu de a fi stăpână pe acŃiunile sau inacŃiunile pe care le săvârşeşte în această stare. De aceea, în reglementarea răspunderii penale a persoanei trebuie să se Ńină seama de influenŃa pe care starea de beŃie, oricare ar fi natura şi cauzele acesteia, o poate avea asupra capacităŃii psihofizice şi deci asupra răspunderii persoanei în dreptul penal.

9.2. Felurile stării de beŃie Pentru determinarea cât mai exactă a influenŃei pe care starea de beŃie o

poate avea asupra răspunderii penale, în ştiinŃa dreptului penal se face distincŃie între mai multe feluri de beŃie, Ńinându-se seama de atitudinea psihică a persoanei în cauză faŃă de provocarea stării de ebrietate şi de gradul de beŃie, adică de gradul de intoxicaŃie cu alcool sau alt ebriant, de frecvenŃa cu care o persoană îşi provoacă starea de ebrietate etc.

a) După atitudinea persoanei faŃă de provocarea stării de beŃie, se face distincŃie, în principal, între beŃia accidentală şi beŃia voluntară.

211

BeŃia accidentală, denumită şi beŃie fortuită, este acea stare de beŃie provocată independent de voinŃa persoanei în cauză, datorită unei întâmplări, ori unui accident (de exemplu, pot ajunge într-o asemenea stare persoanele care lucrează într-o fabrică de medicamente sau de băuturi alcoolice unde există un mediu toxic ori cu vapori de alcool şi ajung să se intoxice ori în stare de ebrietate fără să-şi dea seama). În asemenea cazuri, persoana este adusă în stare de beŃie împotriva voinŃei ei, de cele mai multe ori fără să-şi dea seama şi deci fără să poată prevedea că va ajunge în această stare.

BeŃia voluntară, în opoziŃie cu cea accidentală, este provocată cu ştirea celui în cauză, care consumă băuturi sau substanŃe ebriante cunoscând efectul pe care acestea îl produc indiferent dacă a avut sau nu a avut intenŃia să se îmbete. Caracterul voluntar al beŃiei decurge deci din faptul că persoana conştientizează că va ajunge în stare de ebrietate în ipoteza în care consumă de bunăvoie alcool sau alte substanŃe ebriante.

BeŃia voluntară poate fi, la rândul său, simplă, atunci când este produsă fără ca persoana să aibă intenŃia de a se îmbăta, şi preordinată, când persoana şi-a provocat anume starea de beŃie în vederea săvârşirii unei infracŃiuni (pentru a căpăta curaj în săvârşirea faptei, pentru a invoca starea de beŃie ca scuză pentru comiterea acesteia).

De asemenea, beŃia voluntară poate fi ocazională, atunci când o persoană neobişnuită cu băuturile alcoolice, de exemplu, consumă ocazional astfel de băuturi la petreceri sau reuniuni familiale, sau cronică, atunci când apare ca o stare permanentă a persoanelor căzute în patima beŃiei, aflate într-o stare de deviaŃie psihică permanentă care poate duce la forme psihopatice.

b) După gradul de intoxicaŃie, beŃia poate fi completă sau incompletă. BeŃia completă se produce atunci când procesul de intoxicare a trecut de fazele incipiente, caracterizate prin excitabilitate şi impulsivitate, ajungând la paralizarea aproape completă a energiei fizice şi a facultăŃilor psihice, astfel încât persoana aflată în stare de beŃie completă este lipsită de capacitatea de a înŃelege caracterul faptelor sale şi de a fi stăpân pe ele.

BeŃia incompletă este beŃia la care procesul de intoxicaŃie se află în faze incipiente, în care starea de beŃie se manifestă printr-o excitabilitate şi impulsivitate pe care acea persoană nu le prezintă în mod normal, deşi acestea relevă, de regulă, temperamentul ei. Starea de beŃie incompletă determină totdeauna o slăbire a capacităŃii de autocontrol şi autodirijare a actelor de conduită.

BeŃia incompletă este susceptibilă, la rândul ei, de grade diferite, putând îmbrăca forma unei beŃii uşoare sau, dimpotrivă, a unei beŃii acute, apropiată de beŃia completă (fiecare dintre aceste forme poate avea o anumită influenŃă asupra capacităŃii de autocontrol).

212

Starea de beŃie, oricare ar fi forma ei, influenŃând asupra facultăŃilor psihofizice ale persoanei şi, prin aceasta, asupra capacităŃii ei de a-şi da seama şi de a fi stăpână pe faptele sale săvârşite în această stare, influenŃează asupra răspunderii penale pentru aceste fapte.

Legea penală conŃine dispoziŃii speciale cu privire la influenŃa stării de beŃie asupra răspunderii penale. În reglementarea acestei influenŃe, legea face distincŃie între starea de beŃie şi starea de iresponsabilitate provenită din starea de beŃie care a îmbrăcat forme psihopatice. Dacă beŃia a căpătat forme psiho-patice, ducând la iresponsabilitatea persoanei, caracterul penal al faptei săvâr-şite în această stare este înlăturat datorită iresponsabilităŃii (art. 48 C. pen.).

Dintre formele beŃiei, singura care are ca efect înlăturarea caracterului penal al faptei săvârşite sub influenŃa ei este beŃia fortuită. Potrivit dispoziŃiei din art. 49 alin. 1 C. pen. nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală dacă, în momentul săvârşirii acesteia, făptuitorul se găsea, datorită unor împrejurări independente de voinŃa sa, în stare de beŃie completă produsă de alcool sau de alte substanŃe.

9.3. CondiŃiile beŃiei accidentale (fortuite) Din analiza textului art. 49 din C. pen. în vigoare rezultă că pentru

existenŃa stării de beŃie accidentală (fortuită) trebuie să fie îndeplinite următoarele condiŃii:

a) făptuitorul să se fi găsit în momentul sau, eventual, în tot timpul săvârşirii faptei, în stare de beŃie produsă de alcool ori de alte substanŃe. Dacă starea de beŃie nu a existat în momentul sau în timpul săvârşirii faptei, ci anterior sau posterior acestuia, condiŃia nu este îndeplinită;

b) starea de beŃie să fi fost accidentală, adică provocată independent de voinŃa făptuitorului;

c) starea de beŃie să fi fost completă, deci făptuitorul să fi fost lipsit de posibilitatea de a-şi da seama de fapta sa;

d) fapta săvârşită în stare de beŃie să fie o faptă prevăzută de legea penală. 9.4. ConexităŃi Starea de beŃie accidentală poate veni în concurs cu alte cauze care

înlătură caracterul penal al faptei, cum ar fi: - eroarea de fapt (de exemplu, făptuitorul a consumat o substanŃă ebriantă

din eroare fără să-şi dea seama că aceasta va provoca starea de beŃie); - constrângerea (de exemplu, atunci când starea de beŃie a fost provocată

prin constrângere).

213

9.5. Efecte Starea de beŃie accidentală, odată dovedită, are ca efect excluderea

vinovăŃiei persoanei pentru fapta prevăzută de legea penală pe care a săvârşit-o în această stare, excluzând totodată caracterul penal al faptei şi răspunderea penală. Temeiul acestei excluderi îl constituie imposibilitatea în care s-a aflat făptuitorul, din cauze independente de voinŃa sa, de a-şi da seama de fapta săvârşită şi de a fi stăpân pe ea. Dacă starea de beŃie a fost provocată de o altă persoană, aceasta va răspunde pentru participaŃie improprie.

Dacă vreuna dintre condiŃiile prevăzute de lege nu este îndeplinită, starea de beŃie nu exclude vinovăŃia şi infracŃiunea. Astfel, dacă starea de beŃie, deşi accidentală, nu a fost totală, ci numai parŃială, ea nu înlătură caracterul penal al faptei, dar constituie o circumstanŃă atenuantă.

BeŃia voluntară nu înlătură caracterul penal al faptei. Dacă e ocazională şi completă, starea de beŃie voluntară poate constitui, după caz, o circumstanŃă agravantă sau o circumstanŃă atenuantă (art. 49 alin. 2 C. pen.). BeŃia preordinată constituie o circumstanŃă agravantă (art. 75 alin. 11it. e C. pen.).

10. Minoritatea făptuitorului Sediul materiei este în art. 50 din actualul Cod penal.

10.1. NoŃiune şi caracterizare Minoritatea făptuitorului este starea în care se găseşte minorul care, în

momentul săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală, nu împlinise vârsta minimă necesară, potrivit legii, pentru a răspunde penal. Aşa cum s-a arătat, cu ocazia examinării condiŃiilor necesare pentru ca o persoană să poată fi subiect activ al infracŃiunii, una dintre condiŃii este capacitatea persoanei fizice de a-şi da seama de caracterul şi semnificaŃia socială a actelor sale de conduită şi de a-şi dirija în mod liber voinŃa în raport cu aceste acte. Aceste însuşiri, care caracterizează capacitatea psihică a persoanei, nu există din momentul naşterii ei, ci se formează în mod treptat, odată cu dezvoltarea psihofizică a persoanei. Aşadar, în mod natural, există o etapă în dezvoltarea persoanei în care aceasta nu are capacitatea psihofizică specifică responsabilităŃii, iar legislaŃiile penale prevăd o limită de vârstă sub care minorul nu răspunde penal pentru fapta săvârşită, fiind presupus că nu are discernământul necesar şi, deci, capacitate penală.

Aşa cum s-a arătat, potrivit dispoziŃiilor din art. 99 alin. 1 şi alin. 2 C. pen., minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal, iar minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani, în momentul săvârşirii faptei,

214

răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ. Pe de altă parte, potrivit dispoziŃiei din art. 50 C. pen., nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de un minor care, la data săvârşirii acesteia, nu îndeplinea condiŃiile legale pentru a răspunde penal.

Din analiza celor două categorii de dispoziŃii legale, rezultă că starea psihofizică în care se găseşte făptuitorul minor care nu împlinise 14 ani în momentul săvârşirii faptei sau, deşi avea vârsta între 14 şi 16 ani, acŃionase fără discernământ, constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Minorul aflat în această situaŃie este presupus sau recunoscut ca fiind lipsit de capacitatea psihică de a înŃelege semnificaŃia socială a faptelor sale şi de a-şi manifesta în mod conştient voinŃa, în legătură cu actele sale de conduită. Această insuficientă dezvoltare psihofizică a minorului exclude vinovăŃia acestuia în săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală şi deci şi caracterul penal al acesteia. Spre deosebire însă de iresponsabilitate, la care incapacitatea psihică este datorată alienaŃiei mintale ori altor cauze care au determinat starea psihică anormală a persoanei, starea de minoritate care exclude răspunderea penală nu este o stare psihică anormală, ci o stare normală de insuficientă dezvoltare psihofizică datorită vârstei tinere. łinând seama de această cauză specifică a incapacităŃii psihice, minoritatea făptuitorului constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, deosebită de iresponsabilitate.

10.2. CondiŃiile în care minoritatea făptuitorului înlătură caracterul

penal al faptei Pentru ca starea de minoritate să înlăture caracterul penal al faptei, în

condiŃiile legii, trebuie să fie îndeplinite următoarele cerinŃe: a) să se constate că făptuitorul era un minor care, la data săvârşirii faptei,

nu îndeplinea condiŃiile legale pentru a răspunde penal (art. 99 C. pen.), adică nu împlinise vârsta de 14 ani în momentul săvârşirii faptei. Dacă însă minorul, în momentul săvârşirii faptei, era în vârstă între 14 ani împliniŃi şi 16 ani neîmpliniŃi, cerinŃa este îndeplinită numai dacă nu se constată că minorul a avut discernământ în momentul săvârşirii faptei. Sarcina constatării existenŃei discernământului revine organelor judiciare care în asemenea situaŃii recurg la efectuarea unor expertize medico-legale neuropsihiatrice. La stabilirea discernământului se Ńine seama de natura faptei săvârşite, de dezvoltarea biopsihică a minorului şi de experienŃa de viaŃă a acestuia, de împrejurările concrete ale faptei;

b) minorul să se afle în această stare în momentul săvârşirii faptei. În cazul infracŃiunilor continue, continuate sau de obicei, dacă după începerea executării minorul a împlinit 16 ani, el va răspunde penal pentru actele efectuate după împlinirea acestei vârste, iar dacă a împlinit 14 ani după

215

începerea executării, răspunderea sa penală depinde de existenŃa discernământului.

În cazul infracŃiunilor progresive, cerinŃa este îndeplinită dacă starea de minoritate, care înlătură răspunderea penală, exista în momentul săvârşirii faptei, chiar dacă urmările s-au amplificat progresiv după împlinirea vârstei de 14 ani sau, respectiv, de 16 ani.

10.3. ConexităŃi Starea de minoritate care atrage înlăturarea caracterului penal al faptei

poate veni în concurs cu alte cauze de acest fel, cum ar fi: legitima apărare; constrângerea fizică sau morală; cazul fortuit.

Invocarea acestor cauze concurente, precum şi a altora care pot interveni şi se pot suprapune minorităŃii făptuitorului, prezintă interes pentru stabilirea răspunderii civile pentru prejudiciul cauzat prin fapta săvârşită de minorul care nu a răspuns penal, având în vedere că unele dintre aceste cauze exclud şi răspunderea civilă a făptuitorului.

10.4. Efecte Starea de minoritate în care minorul nu îndeplineşte condiŃiile legale

pentru a răspunde penal, când este dovedită, are ca efect înlăturarea caracterului penal al faptei, ca urmare a înlăturării vinovăŃiei minorului în săvârşirea acesteia. Fapta săvârşită de minorul care nu răspunde penal poate constitui temeiul luării unor alte măsuri necesare ocrotirii acestuia.

Minoritatea făptuitorului este o cauză personală de înlăturare a caracterului penal al faptei şi deci nu produce efecte decât faŃă de minorul aflat în această stare. De asemenea, ea nu înlătură răspunderea civilă a persoanelor care aveau în îngrijirea sau paza lor pe minor, dacă se reŃine o culpă în sarcina acestora. Răspunderea civilă este exclusă însă în cazul în care se constată existenŃa, în favoarea minorului, a altor cauze care înlătură şi răspunderea civilă (de exemplu, legitima apărare).

11. Eroarea de fapt

Sediul materiei în actualul Cod penal este art. 51. 11.1. NoŃiune şi caracterizare Prin eroare se înŃelege, în dreptul penal, reprezentarea greşită, de către cel

care săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, a realităŃii din momentul

216

săvârşirii faptei, reprezentare determinată de necunoaşterea sau de cunoaşterea greşită a unor date ale realităŃii.

Sursa erorii de fapt poate fi, aşadar, o completă necunoaştere a unei stări, situaŃii sau împrejurări ale realităŃii în care a avut loc săvârşirea faptei (ignoranŃă absolută sau totală); o cunoaştere greşită, inexactă a unor astfel de date ale realităŃi (ignoranŃă relativă sau parŃială).

Din economia textului se desprinde, deci, că nu există eroare în caz de îndoială (dubiu), deoarece îndoiala nu implică o reprezentare greşită a realităŃii, ci o necunoaştere exactă a acesteia. De aceea, cel care acŃionează cu conştiinŃa cunoaşterii nesigure a realităŃii acceptă riscul rezultatului socialmente periculos al faptei sale, atitudine caracteristică intenŃiei indirecte.

De asemenea, nu poate fi considerată eroare incapacitatea sau neglijenŃa profesională care a determinat ignoranŃa ce a dus la greşeală sau la aplicarea greşită a unui procedeu ştiinŃific în exercitarea unei profesii sau meserii (medic chirurg, farmacist etc.), fiindcă în astfel de cazuri există obligaŃia legală pentru cei în cauză de a cunoaşte realitatea.

Ca reprezentare greşită a realităŃii, eroarea prezintă incontestabil interes în dreptul penal, fiindcă existenŃa vinovăŃiei, în săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, presupune reprezentarea de către făptuitor a întregii realităŃi, pentru că numai cunoaşterea totală a unei realităŃi, sub toate aspectele ei, permite făptuitorului să prevadă ori să aibă posibilitatea de a prevedea rezultatul acŃiunii sau inacŃiunii sale. Dacă făptuitorul nu cunoaşte ori nu cunoaşte exact, în momentul săvârşirii faptei, anumite date ale realităŃii, care determină caracterul socialmente periculos al faptei sau gravitatea acesteia, această eroare a sa îl face să nu-şi dea seama de caracterul faptei şi de gravitatea urmărilor ei şi totodată îl împiedică să-şi determine în mod conştient voinŃa. În asemenea situaŃii este uşor de înŃeles că făptuitorul, deşi dispune de toate facultăŃile psihice care îi permit să înŃeleagă şi să-şi autodirijeze actele de conduită, capacitatea sa psihică poate deveni ineficientă sub influenŃa erorii, ducând la lipsa de vinovăŃie a persoanei. De aceea, în ştiinŃa dreptului penal este studiată această influenŃă posibilă a erorii asupra vinovăŃiei şi răspunderii penale, iar legislaŃiile penale prevăd, de regulă, dispoziŃii speciale care reglementează această influenŃă.

11.2. Felurile erorii În ştiinŃa dreptului penal şi în legislaŃie se face distincŃie între mai multe

feluri de eroare, folosindu-se diferite criterii: a) Eroare de fapt şi eroare de drept. Astfel, după obiectul asupra căruia

poartă eroarea, se face distincŃie între eroare de fapt şi eroare de drept. Eroarea este denumită „de fapt” atunci când poartă asupra unor date ale realităŃii faptice,

217

materiale (asupra unor însuşiri ale obiectului material, asupra unor atribuŃii ale subiectului activ, asupra unor împrejurări, condiŃii sau cerinŃe care sunt de esenŃa laturii obiective a unei infracŃiuni, asupra unor stări sau situaŃii, de care depinde caracterul penal al faptei etc.), constând deci în necunoaşterea ori în cu-noaşterea greşită a acestor date ale realităŃii.

Eroarea este denumită „de drept” atunci când poartă asupra unei norme de drept, constând deci în necunoaşterea sau în cunoaşterea greşită a acesteia.

Prin înlăturarea alineatului 4 al textului actual al art. 51 care reglementează eroarea de fapt, noul Cod penal, în redactarea art. 33, introduce eroarea de drept penal ca şi o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

DistincŃia între eroare de fapt şi eroare de drept este importantă, deoarece în timp ce eroarea de fapt poate constitui o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, eroarea de drept, atunci când poartă asupra unei norme de drept penal, potrivit reglementării din actualul Cod penal, nu înlătură caracterul penal al faptei (art. 51 alin. 4).

b) Eroare principală şi eroare secundară. În raport cu obiectul ei şi totodată în funcŃie de consecinŃele pe care le poate avea, eroarea este denumită principală, atunci când poartă asupra unor date de fapt privitoare la unul dintre elementele constitutive ale infracŃiunii, de care depinde, deci, însăşi existenŃa infracŃiunii, şi secundară, atunci când poartă asupra unei stări, situaŃii sau împrejurări, care constituie un element circumstanŃial sau o circumstanŃă a infracŃiunii.

DistincŃia este interesantă pentru că eroarea principală poate avea drept consecinŃă inexistenŃa infracŃiunii, în timp ce eroarea secundară poate duce numai la inexistenŃa unei variante agravate a infracŃiunii sau la înlăturarea unei circumstanŃe agravante, nu însă şi la inexistenŃa infracŃiunii în configuraŃia tipică a acesteia.

c) Eroarea de fapt, cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Dintre cele două categorii principale de eroare cunoscute, şi anume eroarea de drept şi eroarea de fapt, aceasta din urmă prezintă interes deosebit pentru dreptul penal, fiind unanim admis că ea constituie, în anumite condiŃiuni, o cauză care exclude vinovăŃia persoanei în săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Această concepŃie este însuşită şi în sistemul dreptului nostru penal (atât Codul penal de la 1936, cât şi Codul penal în vigoare conŃin dispoziŃii privitoare la efectele erorii de fapt).

În acest sens, conform dispoziŃiei din art. 51 alin. 1 C. pen., eroarea de fapt înlătură caracterul infracŃional al faptei săvârşite, atunci când făptuitorul nu cunoaşte, în momentul săvârşirii acesteia, existenŃa unei stări, situaŃii sau împrejurări de care depinde acest caracter.

11.3. CondiŃiile erorii de fapt Din economia textului art. 51 din Codul penal rezultă că pentru existenŃa

unei erori de fapt care să înlăture caracterul penal al faptei săvârşite trebuie îndeplinite următoarele condiŃii:

218

a) fapta săvârşită să fie prevăzută de legea penală, fiindcă altfel problema vinovăŃiei şi a caracterului penal al faptei şi, implicit, cea a înlăturării acestui caracter nu există;

b) făptuitorul să nu fi cunoscut, în momentul săvârşirii faptei, existenŃa unei stări, situaŃii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al acesteia. Obiectul erorii trebuie să-l constituie, deci:

- o stare (adică modul în care se prezintă o persoană – sub aspectul stării de sănătate, al statutului ei civil, al vârstei, al atribuŃiilor ei de serviciu etc.);

- un bun (apartenenŃa juridică a acestuia, starea lui materială, de uzură, valoarea lui de întrebuinŃare, culturală sau ştiinŃifică etc.);

- o instituŃie (aparŃinând domeniului public sau privat, utilarea ei tehnică, atribuŃiile care formează obiectul ei de activitate etc.) ;

- o situaŃie (adică poziŃia pe care o persoană, un bun sau o instituŃie o are în cadrul relaŃiilor sociale: situaŃia de cetăŃean sau de străin a unei persoane, de rudă apropiată, de funcŃionar, situaŃia de bun din avutul public, de bun provenit din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală etc.);

- o împrejurare (adică o realitate externă care caracterizează fapta concretă: în timpul nopŃii, în timpul unei calamităŃi, fără autorizare, săvârşită de două sau mai multe persoane etc.).

Este necesar, deci, ca datorită recunoaşterii unei stări, situaŃii sau împrejurări, făptuitorul să se afle în imposibilitatea de a cunoaşte caracterul penal al faptei săvârşite sau caracterul agravat al acesteia;

c) starea, situaŃia sau împrejurarea care constituie obiectul erorii trebuie să fie un element constitutiv al infracŃiunii sau o circumstanŃă a acesteia. Pentru verificarea acestei condiŃii trebuie să se examineze cu atenŃie conŃinutul juridic şi constitutiv al infracŃiunii şi să se stabilească exact dacă împrejurarea, starea sau situaŃia necunoscută sau cunoscută greşit este sau nu o condiŃie necesară pentru existenŃa infracŃiunii. Sub acest aspect, este general admis în ştiinŃa dreptului penal şi în practica judiciară că este lipsită de semnificaŃie juridico-pe-nală eroarea asupra identităŃii persoanei care a fost victimă a unei infracŃiuni contra persoanei (error in personam), sau eroarea asupra obiectului material al infracŃiunii (de exemplu, vrând să fure un bun al unei anumite persoane – autoturism, geamantan etc. –, autorul furtului sustrage din eroare un bun asemănător, aparŃinând altei persoane).

De asemenea, nu înlătură existenŃa tentativei eroarea făptuitorului asupra identităŃii mijloacelor folosite, atunci când acestea s-au dovedit în fapt insuficiente sau defectuoase.

În fine, nu produce consecinŃe juridico-penale aşa-numita eroare în sens invers, adică credinŃa greşită a făptuitorului în existenŃa unei stări, situaŃii sau împrejurări care constituie un element constitutiv al infracŃiunii şi deci credinŃa lui, eronată, că săvârşeşte o infracŃiune, deşi în realitate fapta sa nu are acest

219

caracter, constituind ceea ce s-a numit o „faptă putativă” care nu produce consecinŃe juridice (de exemplu, exercitarea unor manopere avortite nelegale asupra unei femei care nu era însărcinată).

11.4. Efecte ConsecinŃele pe care eroarea de fapt le are asupra existenŃei infracŃiunii şi

asupra răspunderii penale sunt diferite, după cum faptele prevăzute de legea penală, săvârşite din eroare, sunt incriminate numai atunci când sunt săvârşite cu intenŃie, sau sunt incriminate şi atunci când sunt săvârşite din culpă.

a) În cazul faptelor incriminate numai atunci când sunt săvârşite cu intenŃie, eroarea de fapt, dovedită, atunci când poartă asupra unei stări, situaŃii sau împrejurări prevăzute de lege ca elemente constitutive ale infracŃiunii, are drept consecinŃă înlăturarea caracterului penal al faptei şi deci înlăturarea răspunderii penale a făptuitorului. Această consecinŃă decurge din însăşi dispoziŃia din art. 51 alin. 1 C. pen., care prevede că nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală atunci când făptuitorul nu cunoaşte, în momentul acesteia, existenŃa unei stări, situaŃii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei (de exemplu, făptuitorul nu ştie că o monedă pe care o pune în circulaŃie este falsă, ori că un înscris de care se serveşte în valorificarea unui drept al său este fals etc.). Temeiul acestei excluderi îl constituie înlăturarea vinovăŃiei persoanei, în forma cerută de lege pentru existenŃa infracŃiunii, în speŃă intenŃia, fiindcă nu poate exista intenŃia atunci când făptuitorul, datorită necunoaşterii unei stări, situaŃii sau împrejurări de care depinde existenŃa infracŃiunii, n-a avut reprezentarea caracterului socialmente periculos al faptei, fiindcă n-a prevăzut rezultatul ei, chiar dacă avea posibilitatea să-l prevadă, sau, chiar dacă l-a prevăzut, a crezut fără temei că nu se va produce. Eroarea de fapt înlătură deci vinovăŃia sub forma intenŃiei şi, cu aceasta, caracterul penal al faptei, chiar dacă eroarea este imputabilă făptuitorului, adică chiar dacă s-a aflat în eroare din culpa sa (de exemplu, nu a fost suficient de atent atunci când a luat din eroare ceasul altui coleg împreună cu care şi-a Ńinut obiectele în acelaşi vestiar), fiindcă în astfel de cazuri numai intenŃia, directă sau indirectă, poate constitui elementul subiectiv al infracŃiunii, iar lipsa acestui element duce la inexistenŃa infracŃiunii. Trebuie precizat însă că este necesar să se dovedească eroarea, şi nu îndoiala, fiindcă, în caz de îndoială, săvârşirea faptei implică acceptarea de către făptuitor a rezultatului socialmente periculos, rezultat pe care el îl concepe ca posibil sau ca probabil.

b) În cazul faptelor incriminate şi în ipoteza săvârşirii lor din culpă, eroarea de fapt nu înlătură caracterul penal al faptei decât dacă se constată că ea nu provine din culpa făptuitorului. Astfel, potrivit dispoziŃiei din art. 51 alin. 3 C. pen., eroarea purtând asupra unei stări, situaŃii sau împrejurări de care

220

depinde caracterul penal al faptei, în cazul în care aceasta este incriminată şi atunci când este săvârşită din culpă, duce la inexistenŃa infracŃiunii numai dacă necunoaşterea stării, situaŃiei sau împrejurării respective nu este ea însăşi rezultatul culpei. Dacă eroarea este imputabilă făptuitorului, care din neatenŃie, superficialitate ori grabă, n-a cunoscut existenŃa stării, situaŃiei sau împrejurării care constituie element al infracŃiunii, această eroare lasă să subziste culpa sa în săvârşirea faptei şi deci nu înlătură caracterul penal al faptei. Se raŃionează astfel: în această materie este general admis că, de regulă, eroarea se datoreşte culpei făptuitorului care, dacă ar fi fost mai atent şi mai chibzuit, ar fi evitat-o. Aşa se explică faptul că, în mod obişnuit, eroarea de fapt nu înlătură caracterul penal al faptei, care este incriminată şi în ipoteza săvârşirii ei din culpă. O asemenea eroare înlătură caracterul penal numai în cazurile în care nu este datorată culpei făptuitorului şi deci nu este imputabilă acestuia (de exemplu, la cererea victimei de a-i da din rastelul conŃinând arme de panoplie un pistol artizanal care nu reprezintă o armă de foc, acesteia i se înmânează o armă de foc pe care, utilizând-o, ucide o altă persoană).

c) Eroarea asupra circumstanŃelor. Când eroarea poartă asupra unei stări, situaŃii sau împrejurări care constituie un element circumstanŃial în conŃinutul agravat sau calificat al unei infracŃiuni, ori o circumstanŃă agravantă, ea are ca efect înlăturarea acelui element circumstanŃial sau a acelei circumstanŃe agravante. Acest efect este prevăzut prin dispoziŃia din art. 51 alin. 2 C. pen., care prevede că nu constituie circumstanŃă agravantă împrejurarea pe care făptuitorul nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracŃiunii. Nu se înlătură deci caracterul penal al faptei, care rămâne infracŃiune, ci numai caracterul agravat al acesteia. Dacă starea, situaŃia sau împrejurarea necunoscută constituie un element circumstanŃial, eroarea are ca efect înlăturarea variantei agravate sau atenuate a infracŃiunii, lăsând însă să subziste infracŃiunea în configuraŃia ei simplă sau tipică (de exemplu, dacă furtul nu a fost comis în timpul nopŃii, ci ziua, fapta nu va constitui infracŃiunea de furt calificat, dar va întruni totuşi elementele constitutive ale infracŃiunii de furt simplu).

Tot aşa, dacă starea, situaŃia sau împrejurarea necunoscută constituie o simplă circumstanŃă agravantă, eroarea de fapt înlătură caracterul agravat al faptei, circumstanŃa agravantă nemaifiind luată în considerare la încadrarea juridică şi, implicit, la stabilirea pedepsei pentru infracŃiunea săvârşită.

Trebuie precizat însă că eroarea asupra circumstanŃelor agravante, ca şi eroarea asupra elementelor constitutive ale infracŃiunii, nu produce efectele arătate decât în cazul faptelor pe care legea incriminează săvârşirea lor cu intenŃie, fiindcă numai în acest caz necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unei circumstanŃe exclude vinovăŃia sub forma intenŃiei. Dimpotrivă, în cazul faptelor incriminate şi atunci când acestea sunt săvârşite din culpă, eroarea asupra unei împrejurări care constituie o circumstanŃă agravantă nu înlătură

221

această circumstanŃă decât în cazurile în care eroarea nu este imputabilă făptuitorului. Cum şi eroarea asupra circumstanŃelor agravante este, de cele mai multe ori, rezultatul culpei făptuitorului, ea nu duce la înlăturarea acestor circumstanŃe decât în situaŃiile excepŃionale în care făptuitorul, oricât de atent şi de diligent ar fi fost, n-ar fi putut cunoaşte acele împrejurări.

11.5. Eroarea de drept extrapenal În determinarea influenŃei pe care eroarea de drept o poate produce

asupra răspunderii penale, se face distincŃie între eroarea de drept penal şi eroarea de drept extrapenal. Eroarea de drept penal constă în necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale, adică a unei norme de drept penal care prevede o faptă ca infracŃiune sau care prevede o pedeapsă pentru o anumită infracŃiune.

Cu privire la eroarea de drept penal, este admis în general principiul că aceasta nu influenŃează asupra răspunderii penale. Codul penal în vigoare consacră acest principiu prin dispoziŃia din art. 51 alin. ultim C. pen., care prevede că necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei. Este consacrat, aşadar, principiul general potrivit căruia nu se poate invoca necunoaşterea legii, fiindcă nimeni nu poate fi presupus că o ignoră (nemo censetur ignorare lege). AcŃiunea acestui principiu este restrânsă, aşadar, numai la legea penală. În consecinŃă, necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unei legi extrapenale, adică eroarea de drept extrapenal (civil, administrativ, al familiei, al muncii etc.), influenŃează asupra răspunderii penale întocmai ca eroarea de fapt, cu care este asimilată. Eroarea de drept extrapenal este posibilă mai ales în cazurile în care normele incriminatoare prevăd ca element constitutiv al unei infracŃiuni condiŃia săvârşirii unei fapte „pe nedrept” sau „contrar dispoziŃiilor legale” etc. În asemenea situaŃii, săvârşirea cu vinovăŃie a unei fapte prevăzute de legea penală presupune cunoaşterea reglementărilor dintr-o lege extrapenală, iar necunoaşterea acestora echivalează cu o eroare de fapt şi atrage aceleaşi consecinŃe, adică înlăturarea caracterului penal al faptei în condiŃiile examinate.

Există însă legislaŃii penale care recunosc eroarea de drept penal ca fiind o cauză care înlătură caracterul penal al faptei (sub acest aspect este edificatoare modificarea intervenită în ce priveşte reglementarea erorii în art. 33 din noul Cod penal, aşa cum am arătat la începutul acestui capitol) sau ca reprezentând o cauză care influenŃează asupra răspunderii penale şi, drept urmare, atribuie acestei ultime situaŃii valoarea unei circumstanŃe atenuante judiciare.

222

TITLUL III

RĂSPUNDEREA PENALĂ

Capitolul I

Răspunderea penală – instituŃie fundamentală a dreptului penal

SecŃiunea I

NoŃiunea de răspundere penală

Răspunderea penală este una din instituŃiile juridice fundamentale ale dreptului penal, care, alături de instituŃia infracŃiunii şi instituŃia sancŃiunilor formează pilonii oricărui sistem de drept penal1.

Între cele trei instituŃii există o strânsă interdependenŃă, infracŃiunea ca faptă periculoasă interzisă prin norma penală atrăgând, prin săvârşirea ei, răspunderea penală, iar răspunderea penală fără sancŃiune (pedeapsă) ar fi lipsită de obiect. CorelaŃia poate fi privită şi invers, adică aplicarea pedepsei nu poate fi justificată decât de existenŃa răspunderii penale a infractorului, iar răspunderea penală nu se poate întemeia decât pe săvârşirea infracŃiunii2.

Răspunderea penală este o formă a răspunderii juridice şi apare ca o consecinŃă a nesocotirii dispoziŃiei normei juridice penale de incriminare.

Realizarea ordinii de drept, în general, presupune din partea tuturor destinatarilor legii o conduită conformă cu dispoziŃiile legii, pentru normala desfăşurare a relaŃiilor sociale.

Ordinea de drept penal presupune respectarea, de către marea majoritate a destinatarilor legii penale, a dispoziŃiilor sale, în cadrul raporturilor de conformare3.

Pentru cei care adoptă o conduită neconformă cu dispoziŃiile normelor penale, săvârşind fapte interzise, restabilirea ordinii de drept încălcate are loc prin constrângere, în cadrul unui raport juridic penal de conflict.

1 Oancea Ion, ExplicaŃi teoretice ale codului penal român, partea generală, vol. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1969, p. 99. 2 Bulai Costică, Manual de drept penal, partea generală, Editura All, Bucureşti, 1997, p. 310. 3 Pascu Ilie, Drept penal, partea generală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 347.

223

Răspunderea penală este definită1 ca fiind însăşi raportul juridic de conflict, de constrângere, raport juridic complex, cu drepturi şi obligaŃii specifice pentru subiectele participante sau, ca raportul juridic penal de constrângere născut urmare a săvârşirii infracŃiunii, între stat, pe de o parte, şi infractor, pe de altă parte, raport complex al oricărui conŃinut îl formează dreptul statului, ca reprezentant al societăŃii, de a trage la răspundere pe infractor, de a-i aplica sancŃiunea prevăzută pentru infracŃiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute, precum şi obligaŃia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancŃiunii aplicate, în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităŃii legii2.

Întrucât unicul temei al răspunderii penale îl formează săvârşirea unei infracŃiuni, în cadrul raportului juridic penal de conflict urmează să se stabilească: existenŃa faptului care dă naştere răspunderii penale, adică a faptei interzise şi sancŃiunea corespunzătoare ce urmează să fie aplicată infractorului în vederea executării.

SecŃiunea a II-a

Principiile răspunderii penale 1. ConsideraŃii generale Prin principii ale răspunderii penale se înŃeleg acele idei de bază,

diriguitoare, ce se regăsesc în normele de reglementare a răspunderii penale.

Ca instituŃie fundamentală a dreptului penal, răspunderea penală este străbătută de principiile fundamentale ale dreptului penal, care capătă însă un caracter specific în raport cu aceasta.

În doctrina penală, nu există unanimitate cu privire la numărul şi cadrul principiilor răspunderii penale.

Într-o opinie3, sunt reŃinute ca principii fundamentale ale răspunderii penale: infracŃiunea ca unic temei al răspunderii penale, legalitatea răspunderii penale, individualizarea judiciară a răspunderii penale.

În altă opinie4, este lărgită sfera, adăugându-se principiile: umanismului răspunderii penale, personalităŃii răspunderii penale, inevitabilităŃii răspunderii penale, unicităŃii răspunderii penale, 1 Oancea Ion, op. cit., p. 419. 2 Bulai Costică, op. cit., p. 313. 3 Oancea Ion, op. cit., p. 420-421. 4 Bulai Costică, op. cit., p. 14; Pascu Ilie, op. cit., p. 351-354.

224

celerităŃii răspunderii penale, individualizării răspunderii penale, prescriptibilităŃii răspunderii penale.

2. Principiul legalităŃii răspunderii penale Principiul legalităŃii răspunderii penale este un principiu

fundamental al întregului sistem de drept şi al dreptului penal, iar în domeniul răspunderii penale presupune că apariŃia, desfăşurarea şi soluŃionarea raportului penal are loc pe baza legii şi în strictă conformitate cu aceasta1.

Legalitatea răspunderii penale presupune legalitatea incriminării şi legalitatea sancŃiunilor de drept penal.

3. InfracŃiunea este unicul temei al răspunderi penale Acest principiu rezultă din dispoziŃiile art. 17 al. 2 Cod penal şi

presupune că răspunderea penală se întemeiază numai pe săvârşirea unei infracŃiuni, adică a unei fapte prevăzute de legea penală, săvârşită cu vinovăŃia cerută de lege şi care prezintă pericol social concret al unei infracŃiuni.

4. Principiul umanismului În domeniul răspunderii penale, principiul umanismului îşi găseşte

expresie în condiŃiile şi conŃinutul constrângerii juridice care intervine în cazul săvârşirii infracŃiunii, urmărindu-se ca pedeapsa să aibă un rol educativ, ca şi în prevederea – pentru destinatarii legii penale – a unor exigenŃe cărora aceştia li se pot conforma, ce au ca scop protejarea tuturor persoanelor împotriva infracŃiunilor.

5. Principiul răspunderii penale personale Acest principiu decurge din principiile fundamentale ale dreptului

penal, fiind considerat o garanŃie a libertăŃii persoanei şi presupune că răspunderea penală revine numai persoanei care a săvârşit ori a participat la săvârşirea unei infracŃiuni.

Răspunderea penală nu poate interveni pentru fapta altuia, după cum nu poate fi colectivă, adică pentru fapta unei persoane să răspundă un colectiv, grup (spre exemplu, familie, etnie etc.).

1 Mitrache Constantin, Mitrache Cristian, Drept penal român, partea generală, EdiŃia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2003, p. 321.

225

6. Principiul unicităŃii răspunderii penale Conform acestui principiu, răspunderea penală pentru o faptă

săvârşită este unică, adică se stabileşte o singură dată, iar dacă raportul juridic de răspundere penală se stinge, acesta nu mai poate acŃiona în viitor.

Potrivit acestui principiu, pentru săvârşirea unei infracŃiuni, răspunderea penală se stabileşte şi atrage o singura pedeapsă principală, ori o singură măsură educativă.

Pe lângă pedepsele principale se pot aplica şi pedepse complementare, pedepse accesorii ori se pot lua măsuri de siguranŃă, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului unităŃii răspunderii penale.

7. Principiul inevitabilităŃii răspunderii penale Oricine săvârşeşte o infracŃiune trebuie să răspundă penal,

răspunderea penală fiind o consecinŃă inevitabilă a săvârşirii unei infracŃiuni.

Înlăturarea răspunderii penale în cazurile prevăzute de lege (amnistie, lipsa plângerii prealabile, împăcarea părŃilor, prescripŃie ş.a.) nu diminuează importanŃa principiului care se corelează şi cu principiul egalităŃii tuturor persoanelor în faŃa legii penale.

Principiul inevitabilităŃii răspunderii penale este, de asemenea, strâns legat de principiul oficialităŃii acŃiunii penale, care presupune tragerea la răspundere a infractorului din oficiu, care funcŃionează pentru marea majoritate a infracŃiunilor cu excepŃia infracŃiunilor, pentru care acŃiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă ori cu autorizarea sau aprobarea unor anumite organe1.

8. Principiul individualizării răspunderii penale Răspunderea penală trebuie să fie diferenŃiată în funcŃie de

gravitatea infracŃiunii şi de periculozitatea infractorului, pentru a se asigura atât sancŃionarea sa corectă, cât şi realizarea prevenŃiunii generale şi speciale.

Individualizarea răspunderii penale se realizează în mai multe modalităŃi: individualizare legală (prin stabilirea limitelor sancŃiunilor

1 Paraschiv Gavril, Drept penal, partea generală, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 236.

226

de către legiuitor), individualizare judiciară (prin stabilirea de către instanŃele de judecată a sancŃiunilor pentru faptele concrete săvârşite în realitate) şi individualizare administrativă (prin modificarea limitelor sancŃiunilor concrete în timpul executării acestora).

Individualizarea răspunderii penale are loc în conformitate cu legea, care consacră dispoziŃii speciale privitoare efectuarea acestei operaŃiuni.

9. Principiul celerităŃii şi prescriptibilităŃii răspunderii penale Răspunderea penală, ca mijloc de realizare a ordinii de drept prin

constrângere, pentru a fi eficientă, trebuie să intervină prompt, cât mai aproape de momentul săvârşirii infracŃiunii.

În acest fel se realizează prevenŃiunea specială şi cea generală, se creează sentimentul de securitate a valorilor sociale, se restabileşte ordinea de drept încălcată, se întăreşte încrederea în autoritatea legii. Cu cât răspunderea penală intervine mai târziu, cu atât eficienŃa ei scade.

În cazul în care răspunderea penală nu a fost stabilită într-un anumit termen de la săvârşirea infracŃiunii, aceasta se prescrie, adică se stinge dreptul de a mai fi stabilită răspunderea penală.

În legislaŃia penală română au fost prevăzute dispoziŃii prin care este stabilită prescripŃia răspunderii penale pentru aproape toate infracŃiunile, excepŃie făcând doar infracŃiunile contra umanităŃii, pentru care s-a prevăzut imprescriptibilitatea atât a răspunderii penale, cât şi a executării pedepsei.

227

Capitolul II Cauzele care înlătură răspunderea penală

SecŃiunea I

NoŃiuni introductive 1. ConsideraŃii generale Ordinea de drept se înfăptuieşte prin respectarea de bună voie, de

către marea majoritate a destinatarilor legii, a prevederilor acesteia. Pentru cei care nu se conformează exigenŃelor legii penale, săvârşind infracŃiuni, intervine răspunderea penală.

Există totuşi, situaŃii, stări, împrejurări ulterioare săvârşirii infracŃiunilor care conduc la concluzia că tragerea la răspundere penală a infractorului nu mai este necesară ori aceasta nu mai poate avea loc (s-a scurs un timp îndelungat de la săvârşirea faptei şi făptuitorul nu a fost pedepsit; ori fapta comisă a privit anumite relaŃii dintre infractor şi victimă; sau anumite schimbări sociale-politice au determinat pe legiuitor să intervină pentru înlăturarea răspunderii penale ş.a.)1.

Cauzele care înlătură răspunderea penală sunt anumite stări, situaŃii, împrejurări posterioare săvârşirii infracŃiunii, reglementate de lege, prin intervenŃia cărora se stinge raportul juridic penal de conflict, se stinge dreptul statului de a aplica o sancŃiune infractorului şi obligaŃia acestuia de a executa acea sancŃiune2.

În ştiinŃa dreptului penal se face distincŃia între cauzele generale şi cauzele speciale care înlătură răspunderea penală.

2. Cauzele generale de înlăturare a răspunderii penale Cauzele generale sunt reglementate în partea generală a Codului

penal şi privesc orice infracŃiune, adică sunt incidente pentru orice infracŃiune, când se realizează cerinŃele prevăzute de lege.

Acestea sunt: amnistia, prescripŃia răspunderii penale, lipsa plângerii prealabile, retragerea plângerii prealabile, împăcarea părŃilor. Ele înlătură efectul săvârşirii unei infracŃiuni, adică răspunderea penală.

1 Bulai Costică, op. cit., p. 325. 2 Pascu Ilie, op. cit. p. 358.

228

Fapta a fost, este şi rămâne infracŃiune, însă răspunderea penală este înlăturată datorită intervenŃiei ulterioare a unei astfel de cauze.

Spre deosebire de cauzele care înlătură răspunderea penală, în situaŃia cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei fapta nu este infracŃiune şi răspunderea penală nu poate interveni pentru acest considerent.

3. Cauzele speciale de înlăturare a răspunderii penale Cauzele speciale care înlătură răspunderea penală se mai numesc

şi cauze de nepedepsire ori cauze de impunitate şi sunt reglementate atât în partea generală, cât şi în partea specială a Codului penal.

Aceste cauze speciale de nepedepsire sunt subiective, au în vedere conduita făptuitorului în timpul săvârşirii infracŃiunii.

Cauzele speciale1 de nepedepsire prevăzute în partea generală au o sferă întinsă de incidenŃă şi sunt: desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului, cât şi împiedicarea săvârşirii faptei de către participant.

Cauzele de impunitate prevăzute în partea specială sunt mult mai numeroase şi sunt prevăzute în legătură cu anumite infracŃiuni. Şi aceste cauze sunt subiective, fiind legate de conduita făptuitorului după comiterea faptei.

Sunt cauze speciale de nepedepsire: denunŃarea faptei de către mituitor, retragerea mărturiei mincinoase etc.

SecŃiunea aII-a

Amnistia

1. NoŃiune Amnistia este actul de clemenŃă al Parlamentului României prin

care, din considerente de politică penală, este înlăturată răspunderea penală pentru anumite infracŃiuni comise anterior adoptării legii de amnistie2.

Potrivit dispoziŃiilor Codului penal amnistia înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită, iar dacă intervine după condamnare, ea înlătură executarea pedepsei pronunŃate, precum şi celelalte consecinŃe ale condamnării. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie însă.

1 Bulai Costică, op. cit., p. 326. 2 Oancea Ion, op. cit., p. 467.

229

Amnistia, ca manifestare de clemenŃă a legiuitorului reprezintă un fel de uitare aruncată asupra infracŃiunilor săvârşite. Aceasta nu înlătură caracterul penal al faptelor de acelaşi fel, comise după adoptarea legii de amnistie (care nu ultraactivează), pentru acestea aplicându-se răspunderea penală.

Amnistia, în principiu, are un caracter general şi obiectiv, în sensul că se referă la infracŃiunile săvârşite şi nu la făptuitor. Efectele amnistiei se produc „in rem” şi se răsfrâng asupra tuturor participanŃilor la comiterea faptei amnistiate.

Când actul de amnistie leagă beneficiul acesteia de anumite condiŃii privind persoana infractorului, amnistia capătă un caracter mixt, operând nu numai „in rem” ci şi „in personam”.

2. Felurile amnistiei În doctrina penală se face deosebire între diferitele feluri ale

amnistiei, determinate de: întinderea acesteia, condiŃiile de acordare, ori de stadiul procesual în care se găsesc infracŃiunile. După aria de cuprindere, de întindere, există:

a) amnistia generală, care priveşte orice infracŃiune indiferent de gravitatea, natura sau sediul de incriminare al faptei (Codul penal sau legi speciale);

b) amnistia specială, care priveşte anumite infracŃiuni, particularizate prin cuantumul pedepsei, natura lor, ori calitatea infractorilor (minor, femei gravide, bătrâni etc.). După condiŃiile în care amnistia devine incidentă se disting:

a) amnistia necondiŃionată, numită pură şi simplă, când incidenŃa ei nu este subordonată îndeplinirii vreunei condiŃii speciale;

b) amnistia condiŃionată, când incidenŃa acesteia este subordonată îndeplinirii anumitor condiŃii privind prejudiciul (prin infracŃiune să nu se fi produs un prejudiciu ori dacă s-a produs să fi fost reparat, ori acesta să nu depăşească un anumit cuantum), condiŃii cu privire la infractor (să nu mai fi fost anterior condamnat, să fi împlinit o anumită vârstă etc.) sau referitoare la alte aspecte exterioare infracŃiunii şi infractorului ca: locul săvârşirii, timpul săvârşirii infracŃiunii (de exemplu, timp de război, în timpul unei calamităŃi etc.)

După stadiul procesului în care se găseşte infracŃiunea amnistiată se disting:

a) amnistia înainte de condamnare – ante-condamnatorie sau proprie;

b) amnistia după condamnare –post-condamnatorie sau improprie.

230

3. Obiectul amnistiei Amnistia priveşte anumite infracŃiuni săvârşite anterior adoptării

ei, care sunt anume prevăzute în legea prin care este acordată. Determinarea sferei de cuprindere a infracŃiunilor ce sunt

amnistiate se face în legea de acordare prin mai multe modalităŃi alternative:

- indicarea textelor de lege care incriminează faptele ce sunt amnistiate;

- indicarea gravităŃii infracŃiunilor, arătându-se maximul special de pedeapsă prevăzut în textele incriminatoare;

- prevederea naturii infracŃiunilor (spre exemplu, la regimul fondului forestier, la regimul băuturilor alcoolice etc.);

- arătarea unor condiŃii privind vârsta infractorului (de exemplu, minor, persoană în vârstă de peste 70 ori 80 ani etc.);

- prevederea unor condiŃii referitoare la antecedentele penale ale infractorului (de exemplu, să nu fie recidivist, să nu mai fi fost condamnat etc.);

- indicarea unor limite ale prejudiciului cauzat prin infracŃiune; - referiri privitoare la forma de vinovăŃie cu care sunt săvârşite

infracŃiunile (de exemplu, infracŃiuni din clupă). Când în textul legii de amnistie sunt indicate infracŃiunile prin

arătarea limitelor pedepselor prevăzute de lege, se are în vedere maximul special prevăzut pentru infracŃiunea fapt consumat în momentul adoptării actului de amnistie şi nu cel din momentul comiterii faptei.

Amnistia priveşte infracŃiunile săvârşite până în ziua adoptării legii prin care este acordată, ca regulă, dar poate fi prevăzută şi o dată anterioară privind săvârşirea infracŃiunii amnistiabile.

InfracŃiunile comise în ziua adoptării legii de amnistie nu cad sub incidenŃa acesteia1.

În cazul infracŃiunilor continui sau continuate amnistia este incidentă dacă faptele s-au epuizat până la adoptarea legii de amnistie, respectiv dacă a încetat activitatea infracŃională până în acel moment.

4. Efectele amnistiei Efectele amnistiei se produc diferit, după cum aceasta intervine

anterior ori posterior condamnării2. a) Amnistia anterioară condamnării înlătură răspunderea penală

pentru infracŃiunea săvârşită. Aceasta înseamnă că, dacă nu s-a pornit 1 Idem, p. 343. 2 Paraschiv Gavril, op. cit., p. 241.

231

procesul penal, nu se va mai porni, iar dacă a început, acesta va înceta indiferent dacă se găseşte în faza de urmărire ori de judecată.

Amnistia are, în principiu, caracter obligatoriu, astfel că efectele ei nu pot fi refuzate de beneficiar.

Potrivit art. 13 din Codul de procedură penală, inculpatul poate cere însă continuarea procesului penal, pentru a-şi dovedi nevinovăŃia şi a obŃine achitarea. Prin cererea de continuare a procesului penal nu se pierde beneficiul amnistiei, astfel că, dacă inculpatul este găsit vinovat, va fi amnistiat. Dacă se va dovedi nevinovăŃia se dispune scoaterea de sub urmărire penală în fază de urmărire, ori se va pronunŃa achitarea în faza de judecată, fără să se mai aplice dispoziŃiile referitoare la amnistie. Dreptul de a cere continuarea procesului penal, pentru a dovedi nevinovăŃia aparŃine numai învinuitului (sau inculpatului) şi poate fi exercitat în orice fază a procesului, chiar şi în căile extraordinare de atac.

Amnistia nu are efecte asupra drepturilor persoanei vătămate (art. 137 alin. 1 Cod penal), adică inculpatul nu este exonerat de răspunderea civilă pentru pagubele provocate persoanei vătămate prin săvârşirea infracŃiunii.

Amnistia nu are efect nici asupra măsurilor de siguranŃă şi a măsurilor educative, în sensul că acestea urmează să se aplice faŃă de inculpatul care beneficiază de amnistie.

b) Amnistia după condamnare are ca efect înlăturarea răspunderii penale şi, pe cale de consecinŃă, se înlătură executarea pedepsei.

Ca urmare a amnistierii nu va mai fi pusă în executare hotărârea de condamnare, iar dacă a început executarea pedepsei aceasta va înceta. Nu se vor mai executa nici pedepsele complementare ce au fost stabilite şi aplicate. Amnistia înlătură şi celelalte consecinŃe ale condamnării, făcând să înceteze interdicŃiile, incapacităŃile, decăderile prevăzute în alte legi penale ori extrapenale.

Spre exemplu, o condamnare pentru care a intervenit amnistia nu formează primul termen al recidivei, ori o astfel de pedeapsă nu împiedică aplicarea suspendării pedepsei pentru o infracŃiune ulterioară.

Cu toate acestea, amnistia nu are efecte depline ca reabilitarea, fiind posibil ca printr-o lege extrapenală1 să se prevadă că efectele unei condamnări pentru o infracŃiune amnistiată nu pot fi înlăturate decât prin reabilitare.

1 Spre exemplu art. 4 alin. 8 din Legea nr. 22/1968 privind angajarea gestionarilor.

232

În privinŃa pedepsei cu amenda, în cazul amnistiei după condamnare, şi aceasta este înlăturată, potrivit art. 119 alin. 1 Cod penal, dacă n-a fost executată.

Amnistia nu are însă ca efect o repunere în situaŃia anterioară, ea nu reprezintă o restitutio in integrum1.

Amnistia nu are, de asemenea, efect asupra măsurilor de siguranŃă şi a măsurilor educative care se vor executa. RaŃiunea unor astfel de excepŃii trebuie observată în scopul preponderent preventiv al acestor sancŃiuni de drept penal, luate şi în interesul făptuitorului2.

SecŃiunea a III-a

PrescripŃia răspunderii penale

1. NoŃiune şi caracterizare PrescripŃia răspunderii penale constă în stingerea raportului juridic

penal de conflict, născut prin săvârşirea unei infracŃiuni, ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege3.

Prin prescripŃie se stinge răspunderea penală, adică se stinge dreptul statului de a stabili răspunderea penală şi de a aplica pedeapsa ori măsura educativă prevăzută de lege pentru infracŃiunea comisă, stingându-se totodată şi obligaŃia infractorului de a suporta consecinŃele săvârşirii infracŃiunii (răspunderea penală).

Răspunderea penală se prescrie pentru orice infracŃiune, cu excepŃia infracŃiunilor contra umanităŃii care reprezintă o gravitate deosebită.

Eficacitatea legii penale în procesul de combatere şi prevenire a infracŃiunilor depinde de promptitudinea cu care organele judiciare ale statului intervin şi trag la răspundere penală pe cei vinovaŃi de săvârşirea infracŃiunilor4.

Cu cât stabilirea răspunderii penale şi aplicarea sancŃiunii este mai aproape de momentul săvârşirii infracŃiunii, cu atât scopul legii penale este mai eficient realizat.

Există însă şi situaŃii în care răspunderea penală nu poate fi stabilită cu promptitudine deoarece fapta nu este descoperită ori făptuitorul reuşeşte să se sustragă de la urmărirea penală, astfel că de la

1 Mitrache Constantin, Mitrache Cristian, op. cit., p. 316. 2 Bulai Costică, op. cit., p. 330. 3 Pascu Ilie, op. cit., p. 365. 4 Parascchiv Gavril, op. cit., p. 243.

233

săvârşirea infracŃiunii se poate scurge un timp îndelungat, fără să se fi reuşit sancŃionarea infractorului.

Pentru a nu rămâne nesoluŃionate astfel de situaŃii, lăsând să treneze raporturi juridice de conflict, s-a prevăzut posibilitatea înlăturării răspunderii penale, prin intermediul prescripŃiei.

În doctrină1 s-a subliniat că justificarea prescripŃiei este strâns legată de raŃiunea represiunii penale şi de aceea, după trecerea unui timp îndelungat de la săvârşirea infracŃiunii, aplicarea sau executarea sancŃiunii devine ineficientă în raport cu scopul sancŃiunilor de drept penal, nu se mai realizează prevenŃiunea generală, fiindcă rezonanŃa socială a faptei a scăzut considerabil, iar infractorul asupra căruia a planat tot timpul ameninŃarea sancŃiunii, s-a putut îndrepta datorită frământărilor prin care a trecut. De asemenea, datorită scurgerii timpului, probele de vinovăŃie ori nevinovăŃie s-au pierdut ori s-au denaturat2.

2. Termenele de prescripŃie Cuantumul termenelor de prescripŃie a răspunderii penale este

stabilit de legiuitor în funcŃie de natura şi gravitatea pedepselor prevăzute de lege pentru infracŃiunile comise.

Potrivit dispoziŃiilor art. 122 alin. 1 Cod penal, termenele generale de prescripŃie a răspunderii penale pentru persoana fizică sunt:

a) 15 ani, când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită pedeapsa detenŃiei pe viaŃă sau închisoarea mai mare de 15 ani;

b) 10 ani, când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 15 ani;

c) 8 ani, când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani dar care nu depăşeşte 10 ani;

d) 5 ani, când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani;

e) 3 ani, când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 1 an sau amendă;

Termenele de prescripŃie a răspunderii penale pentru persoana juridică prevăzute în art. 122 alin. 3 raportat la art. 122 alin. 1 din Codul penal sunt: 1 Dongoroz Vintilă, Kahane S., Oancea Ion, Fodor Iosif, Iliescu Nicoleta, Bulai Costică, Stănoiu Rodica, ExplicaŃii teoretice ale codului penal român, partea generală, vol. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1969, p. 715. 2 Papadopol Vasile, Codul penal comentat şi adnotat, vol. I, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1972, p. 633.

234

a) 10 ani, când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă sau a închisorii mai mare de 10 ani;

b) 5 ani, când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amendă.

Termenele de prescripŃie a răspunderii penale se determină în raport cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracŃiunea consumată, chiar dacă infracŃiunea săvârşită a rămas în faza tentativei. Astfel, în situaŃia săvârşirii unei tentative, termenul de prescripŃie va fi acelaşi ca pentru infracŃiunea consumată.

Termenele de prescripŃie se determină în funcŃie de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracŃiunea tip, ori pentru infracŃiunea calificată comisă de infractor, fără a lua în considerare circumstanŃele de atenuare ori de agravare ce au influenŃă asupra limitelor pedepsei prevăzute de lege.

În caz de participaŃie, termenele de prescripŃie sunt aceleaşi pentru toŃi participanŃii, indiferent de contribuŃia acestora la săvârşirea infracŃiunii.

La stabilirea termenelor de prescripŃie se ia, ca element de orientare, maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracŃiunea comisă.

3. Calculul termenelor de prescripŃie În calcularea termenelor de prescripŃie, importantă este stabilirea

momentului de la care acestea încep să curgă. În art. 123 alin. 2 din Codul penal s-a prevăzut că termenele de

prescripŃie a răspunderii penale încep să curgă de la data săvârşirii infracŃiunii.

Pentru infracŃiunea continuă termenul de prescripŃie începe să curgă din momentul epuizării, adică al încetării acŃiunii ori inacŃiunii continue, iar în cazul infracŃiunii continuate de la data comiterii ultimei acŃiuni sau inacŃiuni ce intră în conŃinutul acesteia.

Din momentul epuizării, adică al comiterii ultimului act ce intră în conŃinutul infracŃiunii, se calculează şi termenul de prescripŃie al răspunderii penale pentru infracŃiunile din obicei1.

În cazul infracŃiunilor progresive, în literatura juridică s-a susŃinut că termenul de prescripŃie începe să curgă din momentul producerii

1 Idem, p. 639.

235

ultimului rezultat1, însă este mai corect ca acesta să curgă de la data realizării elementului material al infracŃiunii2, întrucât de la această dată încetează activitatea infracŃională a făptuitorului şi se pot declanşa cercetările împotriva sa, chiar şi sub o altă încadrare juridică.

Pentru infracŃiunile săvârşite în concurs real, termenul de prescripŃie curge separat, distinct, pentru fiecare infracŃiune, spre deosebire de infracŃiunile săvârşite în concurs ideal, pentru care termenul curge de la data comiterii acŃiunii ori inacŃiunii infracŃionale3, fiind stabilit în funcŃie de limitele de pedeapsă pentru infracŃiunea cea mai gravă.

Termenul de prescripŃie a răspunderii penale curge pentru toŃi participanŃii de la data comiterii de către autor a acŃiunii sau inacŃiunii, indiferent de momentul în care ceilalŃi participanŃi şi-au adus contribuŃia4.

4. Întreruperea termenului de prescripŃie Scurgerea timpului conduce la stingerea treptată a rezonanŃei

sociale a faptei comise, până la uitarea ei. Pentru a conduce la înlăturarea răspunderii penale, termenul de

prescripŃie trebuie să curgă nestingherit, să nu intervină anumite activităŃi, care ar readuce în conştiinŃa societăŃii fapta comisă şi care, întrerupând cursul prescripŃiei, amână efectele acesteia.

Potrivit dispoziŃiilor Codului penal, cursul termenului prescripŃiei se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act în desfăşurarea procesului penal, care potrivit legii trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului (de exemplu, actul de punere în mişcare a acŃiunii penale, arestarea preventivă, percheziŃia domiciliară sau corporală, prezentarea materialului de urmărire penală ş.a.)5.

Întreruperea termenului de prescripŃie duce la ştergerea timpului scurs anterior actului întreruptiv, după care începe să curgă un nou termen de prescripŃie.

Întreruperea cursului prescripŃiei va opera faŃă de toŃi participanŃii la săvârşirea unei infracŃiuni, chiar dacă actul de întrerupere s-a făcut doar faŃă de unul sau unii dintre aceştia (art. 123 Cod penal).

1 Bulai Costică, op. cit., p. 335-336. 2 Paraschiv Gavril, op. cit., p. 245. 3 Basarab Matei, Probleme actuale ale dreptului penal, în Revista de Drept Penal nr. 1/1994, p. 54. 4 Papadopol Vasile, op. cit. p. 640. 5 Pascu Ilie, op. cit., p. 369.

236

Întreruperea poate interveni de mai multe ori, sau poate să dureze foarte mult, astfel că termenul de prescripŃie s-ar putea îndeplini foarte târziu. Pentru a nu se ajunge la o astfel de situaŃie, în lege s-a prevăzut că, indiferent de numărul întreruperilor, prescripŃia va opera dacă se împlineşte o dată şi jumătate termenul de prescripŃie prevăzut pentru infracŃiunea săvârşită, calculat de la data comiterii infracŃiunii. O astfel de prescripŃie este cunoscută în doctrina penală şi în legislaŃie sub denumirea de „prescripŃie specială”.

5. Suspendarea prescripŃiei Cursul termenului de prescripŃie a răspunderii penale, potrivit

dispoziŃiilor art. 128 Cod penal, se suspendă pe timpul cât o dispoziŃie legală sau împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acŃiunii penale sau continuarea procesului penal.

Suspendarea cursului termenului de prescripŃie a răspunderii penale îşi găseşte motivarea în împrejurarea că organele judiciare nu au stat pasive, ci au fost împiedicate, potrivit legii ori a unei stări de fapt, să acŃioneze, iar o astfel de situaŃie nu trebuie să-i profite infractorului.

Cauzele care determină suspendarea cursului prescripŃiei, sunt: - existenŃa unei dispoziŃii legale prin care termenele de prescripŃie

sunt suspendate; - existenŃa unei situaŃii de fapt care împiedică organele judiciare

să acŃioneze. a) Din prima categorie fac parte, de exemplu, dispoziŃiile

prevăzute în art. 5 alin. 2 Cod penal, potrivit cărora în cazul infracŃiunilor pentru care legea penală se aplică în baza principiului realităŃii, acŃiunea penală se pune în mişcare numai cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. Tot astfel, prin dispoziŃiile art. 239 şi 303 Cod procedură penală, sunt prevăzute condiŃiile în care se poate suspenda procesul penal în faza de urmărire penală sau de judecată pe timpul cât învinuitul sau inculpatul suferă de o boală gravă care îl împiedică să ia parte la proces. De asemenea, potrivit art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, judecata este suspendată în cazul în care a fost ridicată o excepŃie de neconstituŃionalitate. Alte cauze legale de suspendare a termenului de prescripŃie sunt prevăzute în ConstituŃia României (cum sunt cele referitoare la imunitatea membrilor Parlamentului) sau în alte legi speciale.

b) A doua categorie de cauze care determină suspendarea prescripŃiei priveşte existenŃa unor împrejurări de neprevăzut (cazul

237

fortuit) ori de neînlăturat (forŃa majoră). Astfel de împrejurări sunt, spre exemplu, izolarea unei regiuni din cauza unor epidemii sau inundaŃii de durată, cutremure care au împiedicat o perioadă de timp posibilitatea de a lua contact cu o localitate, starea de război sau de asediu.

În perioada existenŃei cauzelor de suspendare legale ori de fapt, termenul de prescripŃie nu curge (nu se calculează), acesta reluându-şi cursul din ziua în care încetează cauza de suspendare.

Dacă intervin mai multe suspendări succesive, după fiecare suspendare, termenul reîncepând să curgă, durata fiecărei suspendări nu va intra în calculul termenului de prescripŃie, pe când intervalele dintre suspendări vor fi socotite în durata prescripŃiei1.

SecŃiunea a IV-a

Lipsa plângerii penale 1. Aspecte generale privind plângerea penală Săvârşirea unei infracŃiuni presupune tragerea la răspundere

penală a infractorului. Acest drept al statului de a trage la răspundere penală pe cel ce a săvârşit o infracŃiune se desprinde din norma care a incriminat fapta respectivă.

În doctrina penală s-a arătat că dreptul la acŃiune în justiŃie este conŃinut virtual şi impersonal în fiecare normă juridică, el devenind concret şi personal în momentul în care norma a fost încălcată prin săvârşirea faptei2. Sub acest aspect, acŃiunea în justiŃie apare ca un drept ce decurge din lege.

Dreptul de a acŃiona în justiŃie îmbracă şi un aspect procesual când titularul său îl foloseşte, sesizând organele judiciare.

Titularul dreptului de a trage la răspundere penală, de a pedepsi, este întotdeauna statul.

Actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel. Prin urmare, pentru anumite raŃiuni de politică penală, în cazul unor infracŃiuni, intervenŃia organelor judiciare este condiŃionată de o manifestare de voinŃă din partea persoanei vătămate prin infracŃiune, desfăşurarea procesului penal fiind subordonată voinŃei părŃii vătămate, care ar putea împiedica pornirea sau continuarea procesului penal.

1 Dongoroz Vintilă şi colaboratori, ExplicaŃii teoretice, vol. II, p. 376. 2 Neagu Ion, Drept procesual penal – Tratat, Editura Global Lex, Bucureşti, 2002, p. 567.

238

CondiŃionarea răspunderii penale de manifestarea de voinŃă din partea persoanei vătămate operează în cadrul infracŃiunilor cu un grad mai scăzut de pericol social, al celor care, de regulă, se săvârşesc între persoane din aceeaşi familie, între rude sau într-un cerc mai restrâns de persoane, a celor care privesc viaŃa intimă a persoanei.

Plângerea prealabilă nu se confundă cu plângerea ca mod de sesizare a organelor judiciare. În timp ce plângerea prealabilă reprezintă o condiŃie de tragere la răspundere penală a infractorului pentru infracŃiuni anume prevăzute de lege, plângerea reprezintă doar o încunoştinŃare despre săvârşirea unei infracŃiuni, a cărui victimă a fost însuşi cel care sesizează ori una din persoanele care poate face plângere pentru victimă, potrivit dispoziŃiilor art. 222 Cod procedură penală.

Plângerea ca mod de sesizare a organelor penale poate privi atât o infracŃiune pentru care este necesară plângerea prealabilă, cât şi orice infracŃiune pentru care tragerea la răspundere penală se face din oficiu.

2. Natura juridică a plângerii prealabile În literatura juridică s-a cristalizat concepŃia că plângerea

prealabilă este o categorie juridică complexă, cu un caracter mixt: de drept penal, reprezentând o condiŃie pentru tragerea la răspundere penală a infractorului care a săvârşit anumite infracŃiuni, însă cu răsfrângeri pe planul dreptului procesual penal1.

Sub aspect penal, plângerea prealabilă reprezintă o condiŃie de pedepsibilitate, iar sub raport procesual penal, o condiŃie de procedabilitate.

Având un caracter mixt, plângerea prealabilă îşi găseşte reglementarea atât în norme de drept penal substanŃial, cât şi în norme procesuale.

3. CondiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească plângerea

prealabilă şi cazurile în care este necesară Pentru ca tragerea la răspundere a făptuitorului să depindă de

plângerea prealabilă a persoanei vătămate, trebuie îndeplinite următoarele condiŃii de fond şi de formă:

a) Să existe o dispoziŃie legală care să prevadă că acŃiunea penală cu privire la unele infracŃiuni se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, ceea ce presupune ca în norma de incriminare a

1 Neagu Ion, op. cit., p. 549.

239

faptei să se facă menŃiunea că acŃiunea penală pentru acea faptă se pune în mişcare la plângerea persoanei vătămate. Prin această menŃiune legiuitorul delimitează sfera infracŃiunilor supuse condiŃiei plângerii prealabile de alte infracŃiuni nesupuse acestei condiŃii pentru a fi pusă în mişcare acŃiunea penală1.

b) Plângerea prealabilă trebuie făcută de persoana vătămată. În practica judiciară s-a decis însă că plângerea prealabilă poate fi

făcută şi printr-un mandat special2. Potrivit art. 131 alin. 5 Cod penal, în cazul în care cel vătămat este

o persoană lipsită de capacitate de exerciŃiu ori cu capacitate de exerciŃiu restrânsă, acŃiunea penală se pune în mişcare din oficiu. Plângerea prealabilă se face de reprezentanŃii legali (părinte, tutore, curator), dacă este vorba de persoane lipsite de capacitate de exerciŃiu, sau cu încuviinŃarea persoanelor prevăzute de legea civilă, dacă este vorba de persoane cu capacitate de exerciŃiu restrânsă.

Referitor la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, art. 131 alin. 3 Cod penal reglementează situaŃia în care sunt vătămate mai multe persoane. Potrivit acestor dispoziŃii, făptuitorul poate fi tras la răspundere penală, chiar dacă plângerea penală prealabilă a fost făcută numai de către una dintre persoanele vătămate. În doctrina penală această situaŃie poartă denumirea de indivizibilitate activă a răspunderii penale, în sensul că atitudinea activă a unora dintre subiecŃii pasivi ai infracŃiunii produce efect ca şi cum toŃi ar acŃiona (ar depune plângere prealabilă).

Art. 131 alin. 4 din Codul penal, reglementează şi situaŃia inversă, când la săvârşirea infracŃiunii au participat mai multe persoane (autori, instigatori, complici). Potrivit acestor dispoziŃii, tragerea la răspundere penală poate avea loc chiar dacă plângerea prealabilă s-a depus numai cu privire la unul dintre participanŃi. Este vorba despre aşa-numita indivizibilitate pasivă a răspunderii penale, motivată de unitatea infracŃiunii săvârşite3.

În doctrină, părerile sunt împărŃite în ceea ce priveşte posibilitatea persoanei juridice de a avea calitatea de persoană vătămată, în raport cu prevederile art. 131 Cod penal. Astfel, într-o primă opinie se consideră că plângerea penală prealabilă nu poate fi introdusă decât de persoana fizică vătămată4.

1 Pascu Ilie, op. cit. p. 374. 2 T. reg. Suceava, d.p. nr. 845/1965, în J.N. nr. 11/1965, p. 151. 3 Pascu Ilie, op. cit. p. 375. 4 Volonciu Nicolae, Tratat de procedură penală, partea specială, vol. II, Editura Paidea, Bucureşti, 1994, p. 116; MateuŃ GheorghiŃă, Procedură penală, partea specială vol. I, Editura Lumina Lex, 1997, p. 41.

240

Într-o altă opinie s-a admis că atât persoana fizică, cât şi persoana juridică pot fi titulare ale plângerii prealabile, iar în cazul acesteia din urmă plângerea prealabilă se face întotdeauna prin reprezentant1.

c) Plângerea prealabilă să fie făcută cu respectarea condiŃiilor de formă.

Plângerea prealabilă trebuie să cuprindă descrierea faptei, indicarea autorului, arătarea mijloacelor de probă, indicarea adresei părŃilor şi a martorilor, precizarea dacă persoana vătămată se constituie parte civilă şi, atunci când este cazul, indicarea persoanei civilmente responsabile.

d) Plângerea prealabilă să fie adresată organului competent. Potrivit dispoziŃiilor art. 279 alin. 2 Cod procedură penală, plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii.

e) Plângerea prealabilă să fie introdusă în termenul prevăzut de lege. Plângerea prealabilă trebuie introdusă în termen de 2 luni, din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul. În situaŃia în care persoana vătămată este un minor sau incapabil, termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptăŃită a face plângerea a ştiut cine este făptuitorul.

RaŃiunea termenului de 2 luni, în care se poate introduce plângerea prealabilă, rezidă din preocuparea legiuitorului de a nu lăsa ca partea vătămată, prin voinŃa sa, să Ńină un timp prea îndelungat pe infractor (adevărat sau pretins) sub ameninŃarea plângerii prealabile, ceea ce ar putea da loc la şantaj, teroare şi extorsiuni, iar, pe de altă parte, din prezumŃia că după trecerea unui termen suficient de lung, partea vătămată nu mai voieşte şi nu mai are motiv serios de a face plângerea2.

4. Cazurile în care lipseşte plângerea prealabilă Dacă nu sunt îndeplinite condiŃiile pentru valabilitatea plângerii,

se ajunge la inexistenŃa acesteia. Plângerea prealabilă lipseşte atunci când persoana vătămată sau

niciuna dintre persoanele vătămate (în cazul pluralităŃii persoanelor vătămate prin aceeaşi infracŃiune) nu a făcut plângere. De asemenea, plângerea prealabilă se consideră inexistentă dacă a fost făcută, însă cu nerespectarea condiŃiilor legale. 1 Iliescu Nicoleta, ExplicaŃii teoretice ale Codului de procedură penală român, partea specială, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1976, p. 98; Pascu Ilie, op. cit., p. 375. 2 Pop Traian, Drept penal comparat, partea generală, vol. III, Cluj, 1924, p. 474-475.

241

Conform dispoziŃiilor art. 131 alin. 1 Cod penal, lipsa plângerii prealabile înlătură răspunderea penală în cazul infracŃiunilor pentru care punerea în mişcare a acŃiunii penale este condiŃionată de introducerea unei astfel de plângeri.

SecŃiunea a V-a

Retragerea plângerii prealabile Alături de lipsa plângerii prealabile, retragerea plângerii în cazul

infracŃiunilor pentru care acŃiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, constituie o cauză care înlătură răspunderea penală (art. 131 alin. 2 Cod penal).

Regula generală, instituită prin dispoziŃiile Codului penal român, este că în toate cauzele în care legea prevede că acŃiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă, retragerea acesteia înlătură răspunderea penală.

Retragerea plângerii prealabile reprezintă un act de voinŃă unilaterală al persoanei vătămate printr-o infracŃiune, care, după ce a introdus plângerea prealabilă necesară pentru punerea în mişcare a acŃiunii penale, revine şi renunŃă, în condiŃiile legii, la plângerea făcută, mai înainte de soluŃionarea cauzei printr-o hotărâre definitivă1.

Retragerea răspunderii plângerii prealabile conduce la înlăturarea răspunderii penale, dacă sunt îndeplinite următoarele condiŃii:

a) Să fie expresă, adică să rezulte explicit voinŃa persoanei vătămate de a renunŃa la plângerea făcută. Manifestarea expresă de voinŃă poate fi făcută personal sau prin reprezentant, cu procură specială. Este îndeplinită această condiŃie şi atunci când persoana vătămată declară că îşi retrage plângerea prealabilă printr-un înscris autentic, semnat în faŃa notarului public2.

DeclaraŃia de retragere a plângerii penale trebuie să reflecte voinŃa reală a persoanei vătămate şi să nu fie obŃinută prin dol sau violenŃă3.

b) Să fie totală şi necondiŃionată, adică să privească atât latura penală a cauzei, cât şi pe cea civilă.

Ca o consecinŃă a caracterului total al retragerii plângerii prealabile, ea va avea efecte atât în cazul indivizibilităŃii active, cât şi al celei pasive, numai dacă a fost făcută de toate persoanele vătămate şi, respectiv, retrasă faŃă de toŃi participanŃii la săvârşirea infracŃiunii.

1 Bulai Costică, op. cit., p. 343. 2 Trib, jud, Braşov, dec. pen. nr. 1347/1972, în RRD nr. 8/1973, p. 173. 3 Trib. Mun. Bucureşti, secŃ. I pen., dec. nr. 1905/1983, în RRD nr. 7/1985, p. 63.

242

Caracterul necondiŃionat al retragerii plângerii este strâns legat de caracterul total al acesteia, în sensul că nu se înlătură răspunderea penală dacă retragerea este făcută sub condiŃia unor reparaŃii civile sau a îndeplinirii altor condiŃii1.

Cererea de a se soluŃiona latura civilă după retragerea plângerii este inadmisibilă2.

SecŃiunea a VI-a

Împăcarea părŃilor

1. NoŃiune şi caracterizare În literatura de specialitate, împăcarea părŃilor a fost definită ca

fiind acea înŃelegere intervenită între persoana vătămată şi infractor de a pune capăt conflictului născut între ei în urma săvârşirii infracŃiunii, înŃelegere care, în anumite cazuri prevăzute de lege, înlătură răspunderea penală a infractorului şi consecinŃele civile ale faptei3.

InstituŃia „împăcării părŃilor” este strâns legată de instituŃia plângerii prealabile, fiindcă, doar cu o excepŃie (infracŃiunea de seducŃie – în care împăcarea părŃilor înlătură răspunderea penală, deşi acŃiunea penală se pune în mişcare din oficiu), în toate celelalte situaŃii împăcarea este prevăzută numai pentru infracŃiunile la care acŃiunea penală se pune în mişcare urmare plângerii prealabile a persoanei vătămate.

Întrucât împăcarea părŃilor este prevăzută la infracŃiunile pentru care acŃiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, instituŃia împăcării părŃilor este subsecventă plângerii prealabile.

Împăcarea părŃilor, ca natură juridică, se aseamănă cu lipsa plângerii prealabile, reprezentând o instituŃie de drept penal cu răsfrângeri pe planul dreptului procesual penal. În planul dreptului penal reprezintă o cauză care înlătură răspunderea penală, iar pe plan procesual penal un impediment în desfăşurarea procesului penal, respectiv o cauză de încetare a urmăririi penale (art. 10 lit. h Cod procedură penală).

La împăcarea părŃilor este esenŃial acordul de voinŃă al persoanei vătămate şi al infractorului. Împăcarea nu poate avea eficienŃă în sensul consecinŃelor prevăzute în art. 132 Cod penal, dacă manifestarea voinŃei 1 Curtea de Apel Cluj-Napoca, dec. pen. 253/1996, în RDP nr. 3/1997, p. 139. 2 Trib. Jud. NeamŃ, dec. pen. 238/1981, în RRD nr. 11/1981, p. 61; în acelaşi sens Mirea Ion, Retragerea plângerii prealabile. ConsecinŃe, în Dreptul nr. 7/1998, p. 123-124. 3 Bulai Costică, op. cit. p. 343.

243

de împăcare există numai din partea unuia dintre cei doi subiecŃi ai raportului juridic penal de conflict.

În situaŃia în care declaraŃia de împăcare provine numai de la persoana vătămată, fără ca inculpatul să fi consimŃit la împăcare, se poate lua eventual act de retragerea plângerii prealabile, dacă partea vătămată doreşte acest lucru.

2. CondiŃiile împăcării părŃilor Pentru a conduce la înlăturarea răspunderii penale, împăcarea

părŃilor trebuie să îndeplinească anumite condiŃii: a) Împăcarea părŃilor este posibilă numai în cazul infracŃiunilor

pentru care legea prevede expres această modalitate, prin menŃiunea: „împăcarea părŃilor înlătură răspunderea penală”. Ea nu poate fi dedusă din alte situaŃii sau fapte.

b) Împăcarea părŃilor reprezintă un act bilateral, adică intervine între două părŃi, spre deosebire de retragerea plângerii penale sau iertare, care reprezintă acte unilaterale şi care emană de la persoana vătămată prin infracŃiune. Împăcarea intervine între persoana vătămată şi inculpat, nefiind relevant cui aparŃine iniŃiativa.

Împăcarea părŃilor este prevăzută de lege, la toate infracŃiunile pentru care acŃiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Potrivit art. 132 alin. 3 Cod penal, în cazurile în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciŃiu ori are capacitate de exerciŃiu restrânsă, deşi acŃiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu, împăcarea părŃilor înlătură răspunderea penală. În baza acestor dispoziŃii, pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciŃiu, împăcarea se face de reprezentanŃii legali ai acestora, iar pentru persoanele cu capacitate de exerciŃiu restrânsă, împăcarea poate avea loc, dar numai cu încuviinŃarea persoanelor prevăzute de lege.

În practica judiciară s-a decis că instanŃa de judecată nu poate lua act de declaraŃia unilaterală a victimei că se împacă şi să înceteze procesul penal, dacă inculpatul declară că nu se împacă1.

c) Împăcarea părŃilor să fie personală. Art. 132 alin. 2 Cod penal prevede expres această condiŃie, care presupune ca împăcarea să se refere explicit la persoanele între care a intervenit manifestarea expresă de voinŃă de a pune capăt conflictului între ele, şi nu generic la infracŃiunea săvârşită2.

Împăcarea, fiind personală, nu poate fi realizată prin mandat special, printr-un act autentic semnat în faŃa notarului public. Din caracterul personal al împăcării rezultă că în caz de pluralitate de

1 Trib. Jud. Bacău, dec. pen. nr. 157/1979, în RRD nr. 1/1980, p. 70. 2 Dongoroz Vintilă şi colaboratori, ExplicaŃii teoretice, vol. II, p. 394.

244

infractori, împăcarea, pentru a conduce la înlăturarea răspunderii penale, pentru toŃi, trebuie să intervină personal, cu fiecare dintre infractori.

Împăcarea produce efecte in personam, adică numai cu privire la infractorul cu care victima s-a împăcat. CeilalŃi participanŃi urmează să răspundă penal. Spre deosebire de retragerea plângerii prealabile, care produce efecte in rem, cu privire la toŃi participanŃii, împăcarea are efecte mai restrânse, şi anume doar cu privire la participantul cu care s-a împăcat partea vătămată.

ExcepŃia de la caracterul personal al împăcării există în cazul când victima infracŃiunii este o persoană lipsită de capacitate de exerciŃiu, împăcarea având loc între reprezentantul legal al părŃii vătămate şi infractor.

d) Împăcarea părŃilor trebuie să fie totală, necondiŃionată şi definitivă. Deşi nu este prevăzută expres de lege, această condiŃie decurge din finalitatea instituŃiei. Stingerea conflictului de drept penal prin împăcarea părŃilor presupune ca această împăcare să nu fie afectată de condiŃii, să nu fie parŃială şi să nu se mai poată reveni asupra ei.

Împăcarea este totală atunci când se referă atât la latura penală, cât şi la cea civilă, iar necondiŃionată, atunci când nu este subordonată îndeplinirii niciunei condiŃii.

O împăcare supusă unor condiŃii ar presupune suspendarea procesului penal până la data îndeplinirii acelor condiŃii, ceea ce legea nu prevede.

e) Împăcarea părŃilor trebuie să intervină până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Această condiŃie este cerută în mod expres de art. 132 alin. 2 Cod penal şi înseamnă că împăcarea părŃilor poate interveni în orice fază a procesului penal, adică atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, în orice stadiu al acesteia, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Această limitare este impusă de necesitatea asigurării stabilităŃii hotărârilor judecătoreşti1.

1 Pascu Ilie, op. cit., p. 380.

245

TITLUL IV

SANCłIUNILE DE DREPT PENAL

Capitolul I Aspecte generale privind sancŃiunile de drept penal

SecŃiunea I

NoŃiunea, categoriile şi caracterele sancŃiunilor de drept penal Dreptul penal realizează apărarea ordinii sociale şi de drept nu numai

prin indicarea conduitei general convenabile, ci şi prin interzicerea sub sancŃiuni specifice a actelor de conduită individuală, antisocială a membrilor societăŃii1.

Aceste sancŃiuni, denumite de drept penal, sunt acele măsuri de constrângere specifice care sunt atrase de săvârşirea faptelor interzise de legea penală şi care au rolul de a restabili ordinea de drept încălcată şi de a asigura scopurile apărării ordinii sociale şi de drept reglementate de normele juridice penale. Ele constau în privaŃiuni, îngrădiri, suferinŃe la care este obligat cel care nesocoteşte sau încalcă legea penală.

SancŃiunile de drept penal trebuie astfel alese şi aplicate astfel încât să fie apte să realizeze funcŃiile lor sociale: funcŃia preventivă şi funcŃia educativă.

Pentru realizarea acestor funcŃii prevederea acestor sancŃiuni este absolut necesară atât în cazul raporturilor juridice penale de conformare, cât şi în cazul celor de conflict. În cazul raporturilor juridice de conformare, prevederea acestor sancŃiuni penale are rolul de a exprima gravitatea abstractă a faptei interzise şi intensitatea avertismentului, somaŃiei pe care legea le adresează celor predispuşi, asupra urmărilor nerespectării conduitelor prescrise de normă. Prin această înscriere, prevedere a sancŃiunilor penale în normele penale se asigură fără constrângere a ordinii de drept în cadrul raporturilor juridice penale de conformare. În acest mod se realizează funcŃia preventivă a legii penale care constituie cel mai important aport al sancŃiunilor penale la asigurarea ordinii de drept.

În cadrul raporturilor juridice penale de conflict persoana care a nesocotit sau încălcat norma juridică penală este trasă la răspundere penală

1 I. Oancea, Drept penal. Partea generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1971, p.191.

246

prin determinarea concretă şi aplicarea sancŃiunilor penale prevăzute de norma încălcată.

În acest din urmă caz, ordinea de drept se realizează prin constrângere, adică prin aplicarea şi executarea sancŃiunilor prevăzute de lege.

SancŃiunile de drept penal constituie, alături de infracŃiune şi răspunderea penală cea de a treia instituŃie fundamentală a dreptului penal. În relaŃia existentă între aceste instituŃii sancŃiunea este o consecinŃă inevitabilă a răspunderii penale, iar răspunderea penală este urmarea necesară a infracŃiunii săvârşite.

Caracterele sancŃiunilor penale sunt: a) Caracterul represiv – este dat de faptul că ele supun la

privaŃiuni, îngrădiri şi suferinŃe pentru cel căruia se aplică ca urmare a nesocotirii sau încălcării normei penale;

b) Caracterul preventiv – educativ – sancŃiunile penale, prin însăşi înscrierea, prevederea lor în lege, au scopul de a descuraja pe cel care a săvârşit fapta spre a nu mai comite alte fapte în viitor, cât şi o exemplaritate pentru alte persoane predispuse să comită asemenea fapte;

c) Caracterul necesar şi inevitabil – evocă faptul că sancŃiunile penale sunt de neînlăturat, inevitabile deoarece în marea majoritate a cazurilor acŃiunea penală se pune în mişcare din oficiu, constituind o obligaŃie a organelor penale;

d) Caracterul post-delictum – decurge din faptul că originea sancŃiunilor se află în săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.

SecŃiunea a II-a

Clasificarea sancŃiunilor de drept penal SancŃiunile de drept penal sunt acele sancŃiuni reglementate de

ştiinŃa dreptului penal, în mod special şi sunt diversificate în funcŃie de mai multe criterii, care Ńin cont în principal de natura faptei, persoana făptuitorului, cauzele şi condiŃiile favorizatoare şi altele, aplicarea lor făcându-se de către instanŃa de judecată.

În acest context se pot delimita următoarele categorii de sancŃiuni de drept penal:

a) pedepsele; b) măsurile educative; c) măsurile de siguranŃă. Aceste trei categorii de sancŃiuni de drept penal formează ceea ce se

numeşte cadrul special de sancŃiuni al dreptului penal.

247

Pe lângă aceste sancŃiuni de drept penal, legea penală, respectiv Codul penal, are stipulate în categoria sancŃiunilor şi sancŃiuni cu caracter administrativ, în condiŃiile în care organele abilitate fac aplicarea prevederilor art. 19. cod penal.

În altă ordine de idei, cu toate că nu se prevede în mod explicit în Codul penal, totuşi există situaŃii în care odată soluŃionată o cauză penală, aceasta atrage de cele mai multe ori şi soluŃionarea cauzei civile, ceea ce conduce inevitabil la aplicarea unor sancŃiuni cu caracter civil, cel mai adesea fiind invocate despăgubirile.

Cele trei categorii de sancŃiuni penale enumerate mai sus sunt consacrate în Codul penal unde sunt stabilite pentru fiecare în parte condiŃiile aplicării, cuantumul şi modalitatea de executare.

Pedepsele reprezintă baza sancŃiunilor de drept penal, ele fiind de fapt specifice în principal normelor de drept penal.

Măsurile educative, fac parte din sancŃiunile de drept penal, dar au ca specificitate faptul că se aplică numai minorilor şi au un caracter preponderent educativ-formativ.

Măsurile de siguranŃă fac de asemenea parte din sancŃiunile de drept penal, însă rolul lor este în principal de natură preventivă şi se iau de regulă faŃă de acele persoane care au încălcat legea penală, pentru a înlătura o stare care a contribuit efectiv la comiterea de infracŃiuni, cu scopul vădit de a preîntâmpina posibilitatea acestuia de a mai comite fapte antisociale.

SecŃiunea a III-a Principiile sancŃiunilor de drept penal

1. Principiul legalităŃii sancŃiunilor de drept penal Art.2 din Cod penal actual consacră regula: „legea prevede faptele

care constituie infracŃiuni, pedepsele care se aplică şi măsurile care se pot lua în cazul săvârşirii acestor fapte”.

Chiar dacă în actuala reglementare, art.2 din Cod penal nu face referiri exprese la pedepse, măsuri educative şi de siguranŃă, prin lege sunt reglementate aceste instituŃii cu arătarea expresă a naturii ei (închisoare, amendă, etc.) a cuantumului şi a duratei acestora.

Trebuie să înŃelegem din cele de mai sus că principiul clasic „nulla poena sine lege” a fost consacrat de legiuitor în sensul cuprinderii tuturor sancŃiunilor penale adică nu numai strict a pedepselor, ci şi a măsurilor educative şi de siguranŃă.

2. Principiul umanismului sancŃiunilor de drept penal În întregul sistem de pedepse ca şi în întreaga reglementare privind

pedepsele vădesc o reală şi continuă înrâurire a concepŃiei umaniste care a

248

călăuzit elaborarea Codului penal în vigoare1. Felul pedepselor, conŃinutul şi limitele lor, stabilirea unui regim sancŃionator special pentru minori, asigurarea unei largi posibilităŃi de individualizare a pedepselor şi de înlăturare a aplicaŃiilor în cazul când ele nu mai sunt necesare dau esenŃa acestui principiu.

În art.52 alin.2 teza finală se arată că executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinŃe fizice şi nici să înăsprească persoana condamnatului.

Este adevărat că orice pedeapsă prin caracterul ei represiv implică şi un minim de suferinŃe, dar acestea sunt inerente pedepsei, iar nu adăugate pentru a deveni sursă de suferinŃe.

3. Principiul individualizării sancŃiunilor de drept penal Acest principiu consacră regula potrivit căreia orice sancŃiune pentru

a-şi atinge scopul preventiv-educativ, trebuie să fie strict individualizată – în raport de natura şi de gravitatea faptei şi cu persoana infractorului2.

InstituŃia individualizării pedepsei îşi are fundamentul juridic în Cap.V din Titlul III al PărŃii generale a Codului penal (art.72 şi 89, respectiv art.87 şi 94 din noul Cod penal). La aceste dispoziŃii se mai adaugă cele privind individualizarea pedepselor în cazul stărilor agravante (concurs, recidivă, infracŃiune continuată).

4. Principiul revocării sancŃiunilor penale Aşa cum am menŃionat şi la principiul umanismului pedepselor penale

trebuie subliniat că în situaŃiile când se constată că sancŃiunile au fost greşit aplicate sau nu mai sunt necesare, ele trebuie să fie revocate de organul judiciar în conformitate cu prevederile legii. Acest principiu oferă posibilitatea evitării erorilor judiciare care pot apărea, cât şi de a alege şi stabili pedepsele în mod judicios atât prin lege, cât şi cu ocazia aplicării lor de către instanŃă.

5. Principiul personalităŃii sancŃiunilor penale Acest principiu consacră regula că sancŃiunile de drept penal au

caracter personal şi se răsfrâng exclusiv asupra celui căruia i se aplică, neputând fi transmisibile asupra altora.

Aşa cu am mai arătat, sancŃiunile de drept penal se sting o dată cu decesul persoanei cărora le-au fost aplicate.

1 V. Dongoroz ş.a.., ExplicaŃii teoretice ale Codului penal român. Partea generală, Vol. II, Ed. Academiei Române, 1970, p.8. 2 Gh. Alecu, Drept penal. Partea generală, Ed. Europolis, ConstanŃa 2007, pp. 433-434.

249

Capitolul II Pedepsele

SecŃiunea I

NoŃiunea şi trăsăturile pedepsei 1. NoŃiuni generale despre pedeapsă

În literatură, în general noŃiunea de pedeapsă este definită ca fiind o

măsură de represiune , o sancŃiune aplicată aceluia care a săvârşit o greşeală,

oricare ar fi ea comisă în orice condiŃii, fără o individualizare care să Ńină

cont de vreun factor.

În accepŃiunea însă a Codului penal, pedeapsa este o măsură de

constrângere aplicată în scopul reeducării condamnatului şi al prevenirii

săvârşirii de noi infracŃiuni (art.57.).

Iată, aşadar, că legea penală, vine şi scoate în evidenŃă, categoria de

persoane căreia i se poate aplica o pedeapsă, modul în care trebuie ea

percepută şi mai ales care este scopul final al aplicării unei astfel de măsură

ceea ce reliefează rolul dublu al pedepsei din legea penală, ambele având o

finalitate ce trebuie urmărită..

Din acestea se pot scoate în evidenŃă trăsăturile pedepsei din cadrul

sistemului sancŃionator de drept penal.

2. Trăsăturile pedepsei Aşa după cum rezultă din cele de mai sus, pedeapsa , are faŃă de

toate celelalte sancŃiuni de natură juridică, elemente de specificitate, care

sunt date de următoarele trăsături: a) este o măsură de constrângere. Acest lucru rezultă din faptul că

o pedeapsă presupune luarea unor măsuri de coerciŃie, de privare de anumite

drepturi sau impunerea respectării unor anumite reguli ori impunerea unor

restricŃii faŃă de anumite beneficii de care s-ar fi bucurat dacă nu era

pedepsit. Toate acestea va trebui să le suporte indiferent de voinŃa

250

condamnatului şi trebuie să se supună noilor prevederi care i-au fost impuse

prin aplicare pedepsei.

Respectarea impusă a unor asemenea norme - lipsa de libertate de

mişcare, depărtarea şi separarea de familie, izolarea faŃă de societate şi

prieteni, menŃinerea sub pază permanentă, supravegherea oricărei activităŃi

permanent, etc. - presupune suferinŃe atât de natură fizică cât şi de natură

psihică , chiar dacă în această perioadă nu se exercită forŃe fizice efective

asupra sa. Se poate spune că şi în cazul unei sancŃiuni de natură pecuniară, cel

în cauză este apăsat de o suferinŃă, întrucât nu se poate bucura de întregul

venit pe care îl realizează aşa cum doreşte, fiind nevoit ca o parte din el să îl

achite ca pedeapsă şi pentru care nu va putea beneficia de nici un avantaj..

b) este o măsură de constrângere statală. Acest lucru este dat de

faptul că numai statul prin organele sale abilitate poate lua o măsură faŃă de

o persoană care a comis o infracŃiune. Pedepsirea făptuitorului nu este la

latitudinea oricui şi nu poate fi lăsată pe seama maselor populare sau a unui

grup restrâns ori al unei persoane.

Statul, în numele societăŃii, este garantul ordinii de drept şi al liniştii

publice sens în care îşi creează instituŃii de specialitate care să vegheze la

respectarea valorilor şi normelor ocrotite prin lege.

c) este o cale specială de reeducare. Cu toate că pedeapsa prin ea înseşi produce suferinŃă fie de natură fizică fie de natură psihică, totuşi, ea are un puternic efect educativ, în sensul că îl împiedică atât pe el dar dă de gândit şi altora predispuşi de a se abŃine de la a mai comite fapte antisociale şi formează convingerea că respectarea normelor legale este o necesitate pentru toŃi membri societăŃii.

d) se poate aplica numai atunci când s-a comis o infracŃiune. Săvârşirea unei infracŃiuni este condiŃia sine-qua-non de a putea aplica o pedeapsă penală. De altfel pedeapsa este o urmare a nerespectării normelor de drept penal, mai exact de încălcare a acestora.

e) se aplică infractorului. Având de face cu săvârşirea unei infracŃiuni, în cauză avem şi un infractor. Deci pedeapsa se va aplica numai celuia care se face vinovat de comiterea unei fapte penale.

Din cest aspect se poate deduce caracterul personal al răspunderii penale, ceea ce demonstrează că o persoană nu poate fi pedepsită penal

251

pentru fapta altuia. Aceasta demonstrează şi faptul că pedeapsa nu poate fi aplicată decât persoanei în viaŃă. Odată decedat infractorul, pedeapsa nu poate fi transferată pentru executare altei persoane.

f) are rolul de a preveni comiterea de noi infracŃiuni. Prin măsura sancŃionării unui infractor se are în vedere în primul rând de a-l conştientiza pe el că nu poate nesocoti normele general valabile de convieŃuire şi că trebuie să se supună acestora, indiferent de voinŃa sa, pe de altă parte prin puterea exemplului trebuie să determine şi pe alŃii de a adopta o conduită normală şi conformă cu legile în vigoare.

De altfel este demn de reŃinut faptul că întregul sistem legislativ românesc are la baza principiilor sancŃiunilor, pe acela de a preveni comiterea de noi fapte antisociale, indiferent de natura ori gravitatea lor.

3. Scopul şi funcŃiile pedepsei Aşa după cum s-a observat din cele prezentate anterior, întregul

sistem legislativ urmăreşte un scop bine determinat şi anume acela de a

preîntâmpina comiterea de infracŃiuni. Acest aspect reiese şi din prevederile

art.57, C.penal, care în teza a doua stipulează că pedeapsa se aplică cu

scopul de a reeduca pe condamnat şi de a preveni săvârşirea de noi

infracŃiuni.

Din analiza acestei teze rezultă faptul că legiuitorul a urmărit un

dublu scop, acela de a preveni pe făptuitor să mai comită infracŃiuni, dar în

acelaşi timp de a determina şi pe cei cu intenŃii infracŃionale să se abŃină de

la a le mai comite.

Atingerea scopului pedepsei se poate realiza prin funcŃiile acesteia

care sunt următoarele:

a) funcŃia de represiune sau de coerciŃie. O pedeapsă aplicată,

dacă nu ar presupune şi o constrângere şi nu ar provoca şi o oarecare

suferinŃă nu şi-ar atinge scopul pentru care a fost edictată. Pedeapsa trebuie

să reprezintă un echivalent al faptei comise raportat la gradul de pericol

social pe care îl reprezintă fapta dar având în vedere şi persoana

făptuitorului. Represiunea nu reprezintă scopul pedepsei, dar determinarea

unei persoane de nu mai comite infracŃiuni se face tocmai prin suferinŃa ce

252

i-o provoacă aceasta, întrucât benevol nu a vrut să se încadreze în regulile

generale de conduită.

Cu toate acestea trebuie avut în vedere faptul că deşi are un caracter

represiv, pedeapsa nu trebuie să îi cauzeze suferinŃe fizice sau să îl

înjosească pe condamnat ( art.57, alin.2, C.penal). Trebuie menŃionat faptul

că orice alte suferinŃe în plus faŃă de cele pe care le incumbă pedeapsa în

sine, sunt interzise de lege şi ele pot constitui infracŃiunea de supunere la

rele tratamente (art.346 Cod penal). b) funcŃia de reeducare. Această funcŃie reiese chiar în mod expres

din textul de lege. Este bine ştiut că numai o constrângere nu poate conduce

la îndreptarea infractorului. Această constrângere trebuie să îl determine să

îşi modifice atitudinea faŃă de comportamentul avut anterior şi să se

încadreze în normele general valabile pentru întreaga societate.

Reeducarea trebuie să se realizeze pe două căi: prin o autoeducare

prin care infractorul trebuie să realizeze că a greşit faŃă de societate şi

trebuie să-şi revizuiască comportamentul, precum şi prin activităŃile

specifice ce se desfăşoară cu persoanele care au comis infracŃiuni fie în

penitenciare în cazul în care execută o pedeapsă privativă de libertate, fie

prin serviciile de reintegrare socială când i se aplică o pedeapsă neprivativă

de libertate.

c) funcŃia de exemplaritate. Dacă prin pedeapsă se urmăreşte în

principal reeducarea celui sancŃionat, aceasta are şi o funcŃie colaterală,

aceea de a determina şi pe cei care sunt predispuşi la a comite infracŃiuni să

le dea de gândit că în cazul în care vor comite astfel de fapte, sunt pasibili

de a fi pedepsiŃi şi atunci este neapărat cazul să se abŃină de la a mai comite

infracŃiuni.

Din punctul de vedere al exemplarităŃii, nu aplicarea unor pedepse

dure fac pe cei predispuşi să se abŃină de la a mai comite infracŃiuni, ci

aplicarea promptă a celor existente, dar mai ales luarea măsurilor de

sancŃionare faŃă de toŃi aceia care au încălcat legea indiferent de persoana

făptuitorului sau de condiŃia lui socială.

d) funcŃia de eliminare. Această funcŃie este de asemenea

colaterală. Ea rezidă din aceea că o pedeapsă privativă de libertate odată

aplicată face ca infractorul faŃă de care s-a luat această măsură să dispară

253

pentru o perioadă din societate, ceea ce îl pune în imposibilitatea de a mai

comite şi alte infracŃiuni. Este demn de remarcat faptul că această eliminare

este numai temporară, nu definitivă, întrucât şi în cazul detenŃiei pe viaŃă se

aplică instituŃia liberării condiŃionate, aspect ce va fi studiat în partea

specială a dreptului penal.

Nu este lipsit de importanŃă faptul că un condamnat poate comite

infracŃiuni şi în perioada de detenŃie însă mult mai greu decât ar fi făcut-o în

libertate, având în vedere faptul că este permanent supravegheat, iar multe din infracŃiunile incriminate sunt imposibil de comis.

Această funcŃie nu se poate realiza în cazul în care pentru fapta comisă se aplică pedepse neprivative de libertate.

4. Categorii de pedepse

În cazul sistemelor de drept penal se cunosc mai multe clasificări ale

pedepselor1. a) După obiectul asupra căruia îşi răsfrâng acŃiunea se cunosc:

- pedepse privative de viaŃă - pedepse corporale - pedepse privative sau restrictive de libertate - pedepse privative sau restrictive de drepturi - pedepse pecuniare - pedepse morale Pedepse privative de viaŃă au drept obiect suprimarea vieŃii

condamnatului – pedeapsa cu moartea sau pedeapsa capitală care a fost abolită din Cod penal român prin Decretul Lege Nr.6/7 ianuarie 1990 şi înlocuită cu detenŃiunea pe viaŃă.

Pedepsele corporale priveau corpul persoanei şi urmăreau producerea unor suferinŃe fizice (bătaia, înfierarea, castrarea, etc.). Ele au fost desfiinŃate în majoritatea legislaŃiilor penale.

Pedepsele privative sau restrictive de libertate constau în suprimarea sau constrâgerea libertăŃii condamnatului în anumite condiŃii prevăzute de lege.

Pedepsele privative sau restrictive de drepturi care constau în suprimarea unor drepturi sau restrângerea exercitării unor drepturi (exemple:

1 I. Oancea, op.cit., p.195//V. Dobrinoiu, W. Brânză, Drept penal. Partea generală, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2003, pp.413 – 414//Al. Boroi, Gh. Nistoreanu, Drept penal. Partea generală., Ed. All Beck, Bucureşti 2004, pp.276 – 278.

254

interzicerea drepturilor politice – de a alege şi a fi ales ori interzicerea dreptului de a exercita profesia se medic, farmacist, etc.).

Pedepsele pecuniare care vizează atingerea patrimoniului condamnatului (amenda, confiscarea generală).

Pedepsele morale care evocă dezaprobarea publică a infractorului şi a faptei sale (exemple: mustrarea, publicarea şi afişarea hotărârii de condamnare).

b)După importanŃa atribuită pedepselor din punct de vedere funcŃional

- pedepse principale, - pedepse complementare, - pedepse accesorii.

Pedepsele principale sunt sancŃiuni de sine stătătoare, independente, incidenŃa lor nefiind condiŃionată de aplicarea altor sancŃiuni de drept penalin. Orice dispoziŃie legală – Cod penal, legi penale speciale, legi nepenale dar cu prevederi de drept penal – care instituie norme cu caracter incriminator va indica în mod obligatoriu pedeapsa principală aplicabilă în cazul săvârşirii faptei respective.

Pedepsele complementare (ope judicis) sunt acele pedepse care se aplică de instanŃele de judecată, în anumite condiŃii, stabilite de lege, cu scopul de a complini acŃiunea pedepselor principale şi se execută distinct de acestea.

Pedepsele accesorii (ope legis) decurg în mod automat din pedeapsa principală, prin voinŃa legii, fără ca instanŃa de judecată să fie nevoită a le pronunŃa prin hotărârea de condamnare, iar executarea lor se face concomitent cu pedeapsa principală.

c) În raport cu gradul de determinare - pedepse determinate - pedepse nedeterminate

Pedepsele determinate – presupun înserarea acestora în lege sub aspectul naturii, duratei şi cuantumului.

Acestea se împart la rândul lor în: -absolut determinate – cuprind durata sau cuantumul fix. Ele sunt criticate ca sistem pentru că înlătură posibilitatea individualizării judiciare; - relativ determinate – se face determinarea între nişte limite minime şi maxime.

Pedepsele nedeterminate – acestea sunt prevăzute în lege doar sub aspectul naturii lor fără ca norma incriminatoare să fixeze durata şi cuantumul.

Potrivit pedepselor acestui sistem, judecătorul trebuie să pronunŃe o pedeapsă nedeterminată indicând numai natura ei. Acest sistem nu este

255

acceptat de legislaŃiile penale moderne întrucât aduce grave prejudicii administrării justiŃiei putând provoca abuzuri şi erori grave.

d) În raport de numărul posibil de pedepse principale prevăzute în aceeaşi normă de drept penal

Se disting: - pedepsele unice sau singulare, - pedepsele multiple sau plurale.

Pedepsele unice sau singulare există atunci când pentru o infracŃiune este prevăzută o singură pedeapsă;

Pedepsele multiple sau plurale când pentru aceeaşi infracŃiune sunt prevăzute două sau mai multe pedepse.

Înainte de a trece la examinarea pedepselor după modul de aplicare, considerăm necesar să facem o incursiune asupra modului de reglementare a acestora începând cu Cod penal din 1936, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1937 şi până în prezent.

Cod penal din 1936 cuprindea un sistem numeros de pedepse care la rândul lor erau variate prin natura, durata şi modul lor de executare.

Cod penal din 1968 intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969 a consacrat concepŃia unicităŃii ilicitului penal, înlăturând sistemul împărŃirii pedepselor în crime şi delicte pe de o parte şi în infracŃiuni, pe de altă parte, determinând astfel o simplificare a pedepselor în: pedepse principale, pedepse complementare şi pedepse accesorii (art.53 din Cod penal ).

SecŃiunea a II-a

Pedepsele principale 1. Categorii de pedepse principale Aşa cum am arătat mai sus, cu prilejul clasificării pedepselor,

pedepsele principale sunt acelea care pot fi aplicate singure pentru faptele penale săvârşite. Ele pot fi însoŃite de o altă pedeapsă (complementară sau accesorie), în anumite cazuri prevăzute de lege.

În art.53 Cod penal sunt prevăzute pedepsele principale în ordinea gravităŃii lor:

- pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă, - pedeapsa închisorii, - amenda penală. 2. Pedeapsa detenŃiunii pe viată

A fost introdusă, aşa cum am menŃionat mai sus, prin Decretul-Lege

Nr.6/7 ianuarie 1990 prin înlocuirea pedepsei cu moartea. DetenŃiunea pe viaŃă este cea mai aspră dintre pedepsele principale

prevăzute de Cod penal şi constă în izolarea condamnatului de restul societăŃii pentru tot restul vieŃii, având un caracter perpetuu. Ea se poate

256

aplica pentru infracŃiunile: contra siguranŃei statului (art.156-163, 165, 167 Cod penal), infracŃiunea de omor deosebit de grav (art.176 Cod penal), tortura care a avut ca urmare moartea victimei (art.2671 Cod penal), distrugerea calificată (art.218 Cod penal), distrugerea şi semnalizarea falsă când a avut loc o catastrofă de cale ferată (art.276 alin.2 Cod penal), nerespectarea regimului materialelor nucleare sau a altor materii radioactive care a produs moartea uneia sau mai multor persoane (art.279 1 alin.5 Cod penal) nerespectarea regimului materialelor explozive care a produs moartea uneia sau mai multor persoane (art.280 alin.5 Cod penal), traficul de stupefiante organizat (art.312 alin.2 Cod penal), unele infracŃiuni grave contra capacităŃii de apă sau a României (art.338,339 Cod penal), unele infracŃiuni contra păcii şi omenirii (art.357, 358 Cod penal), unele infracŃiuni prevăzute de legi speciale (împiedicarea exploatării aeronavei (art.107 din Codul aerian), împiedicarea exploatării navei (art.123 alin.3 din Decretul 443/1972 privind navigaŃia civilă).

Cazuri în care pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă se aplică în mod alternativ cu pedeapsa închisorii penale 25 ani:

- În cazul infracŃiunii de genocid (cu excepŃia aceleiaşi infracŃiuni săvârşite în timp de război) art.357 alin.2 Cod penalin.

- În cazul infracŃiunii de tratamante neomenoase prevăzute de art.358 alin.4 Cod penal;

Cazuri în care pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă nu se aplică: - când infractorul a împlinit 60 ani – la data pronunŃării hotărârii

judecătoreşti – se va aplica în loc de pedeapsa închisorii pe timp de 25 ani şi pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maximă (art.55 alin. 1 Cod penal). Dacă cel condamnat la pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă a împlinit vârsta de 60 ani în timpul executării pedepsei, aceasta se înlocuieşte cu închisoarea pe timp de 25 ani (art.55 alin.2 Cod penal)

- în cazul infractorului minor care a săvârşit cu vinovăŃie, o infracŃiune pentru care legea prevede detenŃiune pe viaŃă, se va aplica pedeapsa închisorii de la 5 la 20 ani (art.109 alin.2 Cod penal).

3. Pedeapsa închisorii

Această pedeapsă constă în privarea condamnatului de libertate prin

izolarea de societate pe un anumit termen determinat prin hotărârea definitivă de condamnare, termen care nu poate depăşi maximul general stabilit pe scara generală a pedepselor (adică 25 ani).

Închisoarea ocupă ca pondere primul loc în sistemele pedepselor în vigoare datorită calităŃii sale de a fi adaptabilă (prin individualizare judiciară legală şi administrativă) remisibilă şi reparabilă, precum şi datorită faptului

257

că ea îmbină elementul constrângere cu elementul reeducare. Pedeapsa închisorii este în mod predominant prevăzută ca pedeapsă unică, existând şi cazuri în care ea funcŃionează ca pedeapsă alternativă în raport cu determinarea pe viaŃă, fie cu amenda1.

Limitele generale ale pedepsei închisorii sunt cele prevăzute de art.53 pt.1 lit. b din Cod penal : între 15 zile şi 30 ani.

Regimul de executare a pedepsei închisorii este în prezent reglementat prin dispoziŃiile art.56-58 din Cod penal , precum şi de Legea nr. 275/2006, privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Potrivit legii închisoarea se execută în locuri anume destinate deŃinerii bărbaŃii, femeile şi minorii fiind deŃinuŃi separat (art.57 alin.2 Cod penal)

Regimul executării pedepsei închisorii se întemeiază pe obligaŃia condamnaŃilor de a presta o muncă utilă dacă sunt apŃi pentru aceasta, pe acŃiunea educativă ce trebuie desfăşurată faŃă de condamnaŃi, pe respectarea de către aceştia a disciplinei muncii şi ordinii interioare, precum şi pe stimularea şi recompensarea celor stăruitori în muncă, disciplinaŃi şi care dau dovezi temeinice de îndreptare. Toate aceste mijloace trebuie folosite în aşa fel încât să conducă la reeducarea celor condamnaŃi (art.56 alin.1 şi 2 Cod penal)2.

Potrivit prevederilor art.56 alin. 3 Cod penal nu au obligaŃia de a munci condamnaŃii bărbaŃi care au împlinit vârsta de 60 ani şi condamnatele femei care au împlinit vârasta de 55 ani, dar şi aceştia pot fi admişi la muncă, dacă cer şi dacă bineînŃeles sunt apŃi din punct de vedere medical, cerându-se avizul medicului în asemenea cazuri.

Pentru munca prestată de condamnaŃi se face potrivit legii o remunerare; după cantitatea şi calitatea muncii, potrivit normelor stabilite de ramura de activitate în care aceştia muncesc.

Potrivit art.58 alin. 3 din Cod penal , din remunerarea muncii o parte revine condamnatului, iar cealaltă parte administraŃiei locurilor de deŃinere. Legea executării pedepselor prevede în mod expres părŃile şi modul de folosire a lor.

Referitor la regimul de deŃinere am făcut precizarea mai sus, în sensul că executarea pedepsei închisorii se face în locuri de deŃinere anume

1 V. Dobrinoiu, W. Brânză, op.cit.., p.419. 2 Legea nr.294 din 28 iunie 2004 publicată în M.Of. nr.591 din 1 iulie 2004, privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, care va intra în vigoare o dată cu noul Cod penal la 1 septembrie 2006, prevede un regim de executare a pedepselor privative de libertate bazat pe sistemul progresiv, care presupune trecerea dintr-un regim de executare mai sever în altul mai blând, în condiŃiile legii. Nu sunt aspecte diferenŃiale în privinŃa executării pedepsei deŃinutului pe viaŃă faŃă de actualele reglementări.

258

destinate: condamnatele femei execută pedeapsa separat de condamnaŃii bărbaŃi, iar minorii condamnaŃi la pedeapsa închisorii execută pedeapsa separat de condamnaŃii majori sau în locuri de deŃinere speciale, asigurându-li-se posibilitatea de a continua învăŃământul general obligatoriu şi de a dobândi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile lor, în vederea reintegrării lor sociale, după ispăşirea pedepselor (art.57 alin.1-3 din Cod penal ).

4. Amenda penală Este o pedeapsă cu caracter pecuniar care constă în suma de bani pe

care infractorul este obligat să o plătească statului în cuantumul fixat de instanŃa de judecată.

Caracterul represiv al amenzii penale rezidă în diminuarea silită a patrimoniului celui condamnat cu consecinŃe negative asupra condiŃiilor sale de existenŃă.

Amenda penală nu trebuie confundată cu amenda civilă, procedurală, fiscală, adminintrativă, disciplinată, contravenŃională etc., chiar dacă şi acestea reprezintă mijloace de constrângere juridică deoarece prima are unele trăsături caracteristice:

- se aplică doar de către instanŃa de judecată, în cadrul procesului penal, ca urmare a răspunderii penale a infractorului;

- în caz de neplată ea poate fi înlocuită cu pedeapsa închisorii; - amenda se include în cazierul judiciar al infractorului constituind

antecedent penalin. Amenda penală în dreptul nostru penal este o sancŃiune foarte

adaptabilă (oferă largi posibilităŃi de individualizare) este remisibilă şi uşor suportabilă (executarea ei se face în condiŃii normale de viaŃă, condamnatul nefiind izolat de mediul său de viaŃă).

SancŃiunea amenzii penale funcŃionează numai ca pedeapsă principală (la un număr redus de cauze penale) şi uneori alternativ cu pedeapsa închisorii1.

În art.53 pct.1 lit.c sunt indicate limitele generale – de la 1.000.000 la 500.000.000 lei (respectiv 100 – 50.000 RON), iar în art.63 alin. 1-42 sunt prevăzute limitele pentru infracŃiunile cărora legiuitorul le-a stabilit pedeapsa amenzii şi anume:

1 Gh. Alecu, op.cit., pp.447-449. 2 Alin 2, 3, 4 din art.63 au fost introduse prin legea Nr.140/1996 cu modificările şi completările ulterioare.

259

a) ori de câte ori legea prevede o infracŃiune care se pedepseşte numai cu amendă, fără a-i arăta limitele, minimul special al acesteia este de 1.500.000 lei, iar maximul special de 100.000.000 lei (respectiv 150-10.000 RON);

b) când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele, alternativ cu închisoarea de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 3.000.000 lei, iar maximul special de 150.000.000 lei (respectiv 300-15.000 RON), iar când prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, minimul special este de 5.000.000 lei şi maximul special este de 300.000.000 lei respectiv 500-30.000 RON) – art.63 alin. 3 Cod penal.

În cazul aplicării cauzelor de alternare sau de agravare a pedepselor, limitele generale ale amenzii nu pot fi depăşite (art.63 alin. 4 Cod penal).

4.1. Individualizarea amenzii penale

Legiuitorul a prevăzut că amenda se atabileşte Ńinându-se seama de

dispoziŃiile art.72 Cod penal fără a-l pune însă pe infractor în situaŃia de a nu-şi putea îndeplini îndatoririle privitoare la întreŃinerea, creşterea, învăŃătura şi pregătirea profesională a persoanelor faŃă de care are aceste obligaŃii legale (art.63 alin.5 Cod penal).

4.2. Executerea pedepsei amenzii Se face în conformitate cu procedura arătată în art.425 din Codul de

Procedură Penală şi prevederile Legii 23/1969 cu modificările şi completările ulterioare:

- persoana condamnată la pedeapsa amenzii penale este obligată să depună recipisa de plată integrală la instanŃa de executare în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă şi executorie a hotărârii;

- când cel condamnat se află în imposibilitate de a plăti integral amenda, în temeiul prevăzut de lege instanŃa de condamnare cere inculpatului să depună cererea de eşalonare pe cel mult 2 ani în rate lunare;

- dacă nici în termenul prevăzut mai sus nu s-a achitat, trece la executare folosind procedura executării silite a creanŃelor bugetare, executarea acesteia putându-se face şi asupra altor bunuri ale condamnatului.

260

4.3. Înlocuirea amenzii penale Potrivit art.631 din Cod penal „dacă cel condamnat se sustrage cu rea

credinŃă de la executarea amenzii, instanŃa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de lege pentru infracŃiunea săvârşită, Ńinând seama de partea din amendă ce nu a fost executată”.

SecŃiunea a III-a Pedepsele complementare

Pedepsele complementare sunt reglementate în actualul Cod penal în

art.64 – 70. După conŃinutul lor sau obiectul la care se referă pedepsele

complementare sunt restrictive de drepturi şi privative de drepturi. 1. Pedeapsa complementeră a interzicerii unor drepturi Potrivit art.64 din Cod penal pot fi interzise cu titlul de pedeapsă

complementară următoarele drepturi: a) Dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităŃile publice sau în

funcŃii efective publice – art.64 lit. a Cod penal Aceste drepturi fac parte din categoria drepturilor pur politice ocrotite

de ConstituŃia României în art.36 şi 37. Prin interzicerea acestor drepturi condamnatul nu va putea vota sau nu va putea candida pentru ocuparea uneia din funcŃiile la care ne-am referit.

b) Dreptul de a ocupa o funcŃie implicând exerciŃiul autorităŃii de stat art.64 lit. b Cod penal

Pedeapsa complementară priveşte interzicerea dreptului de a ocupa o funcŃie de ministru, consilier, prefect, judecător, procuror, etc..

c) Dreptul de a ocupa o funcŃie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru a săvârşi infracŃiunea (art.64 lit. c Cod penal)

Exemplu: funcŃionarul public care a luat mită, profesorul care a săvârşit infracŃiunea de viol asupra elevelor, etc..

Nu trebuie confundată cu măsura de siguranŃă a interzicerii executării unei funcŃii sau profesii (art.115 Cod penal), care se aplică făptuitorului care din cauza stării de pericol ce rezulta din incapacitatea , nepregătirea, sau a altor cauze îl fac impropriu de a exercita funcŃia sau profesia în exercitarea căreia a fost comisă fapta prevăzută de legea penală – exemplu: medicul

261

care din nepricepere profesională extirpează un organ vital al unei persoane supuse unei operaŃii.

d) drepturile părinteşti (art.64 lit. d Cod penal) În cazul săvârşirii unor infracŃiuni de către părinŃi asupra copiilor

minori acestea îi fac nedemni de a exercita autoritatea părintească. Exemple: rele tratamente aplicate minorilor, art.306 Cod penal, incestul art.203 Cod penal, etc..

e) dreptul de a fi tutore sau curator (art.64 lit. e Cod penal). Interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator se aplică în cazul unor

infracŃiuni care demonstrează că infractorul este lipsit de autoritate morală necesară exercitării drepturilor prevăzute în Codul familiei pentru a fi tutore sau curator.Exemplu: persoana condamnată pentru raport sexual cu un minor (art.198 Cod penal), sau pentru infracŃiunea de abuz de încredere (art.213 Cod penal).

2. Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi

CondiŃiile aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi

sunt reglementate prin art.65 Cod penalin. Potrivit legii penale, pedeapsa complementară a interzicerii unor

drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puŃin 2 ani şi instanŃa constată că faŃă de natura şi gravitatea infracŃiunii, împrejurărilor cauzei şi persoana infractorului această pedeapsă este necesară.

În practica judiciară1 s-a apreciat îndeplinită condiŃia pedepsei principale în cazul de concurs de infracŃiuni atunci când pedeapsa minimă de 2 ani nu se verifică cu pedeapsa principală, ci cu pedepsele stabilite pentru fiecare infracŃiune în parte, opinie pe care o împărtăşim şi noi.

În art.65 alin. 2 se prevede aplicarea obligatorie a interdicŃiei unor drepturi atunci când legea prevede această pedeapsă (exemplu: este obligatorie la infracŃiunile de omor 174-176, tâlhărie 211, delapidare 2151 Cod penal).

3. Executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi

În baza art.66 Cod penal, această măsură începe după executarea

pedepsei închisorii, după graŃierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripŃia executării pedepsei. Aceasta se dispune de instanŃa de judecată prin trimiterea unei copii după dispozitivul hotărârii, consiliului local în raza căruia îşi are domiciliul condamnatul şi organului care supraveghează exercitarea acestor drepturi (art.426 Cod penal).

1 T. Jud. Suceava dec. pen. Nr.1095/1970, RRD Nr.3/1971, p.148.

262

4. Degradarea militară

Degradarea militară este o pedeapsă privativă de drepturi care se aplică numai infractorilor militari activi sau rezervişti şi care constă în pierderea gradului şi a dreptului de a păstra uniforma.

Degradarea militară are caracter de pedeapsă cu conŃinut ireductibil (instanŃa neputând scinda conŃinutul pedepsei când face aplicarea ei). Ea este o pedeapsă cu efecte perpetue care dăinuie chiar şi după reabilitare (art.133 alin. 2 Cod penal)1.

Art. 67 Cod penal prevede că degradarea militară se aplică obligatoriu şi facultativ.

Aplicarea obligatorie – intervine când pedeapsa principală stabilită este închisoarea mai mare de 10 ani sau detenŃiunea pe viaŃă (art.67 alin. 2 Cod penal).

Aplicarea facultativă – operează pentru infracŃiuni săvârşite cu intenŃie dacă pedeapsa principală este de cel puŃin 5 ani şi de cel mult 10 ani (art.67 alin.3 Cod penal).

5. Executarea pedepsei complementare a degradării militare

Se aduce la îndeplinire după rămânerea definitivă a hotărârii de

condamnare. Se trimit de către instanŃa de judecată copii după dispozitivul hotărârii condamnatului, unităŃii militare din care a făcut parte cel condamnat, comandantului Centrului militar în raza căruia domiciliază condamnatul (art. 428 Cod procedură penală).

Comandantul unităŃii militare sau al Centrului militar va ordona scoaterea din evidenŃele militare a condamnatului respectiv.

SecŃiunea a IV-a

Pedepsele accesorii Pedepsele accesorii reprezintă cea de a treia categorie de pedepse din

sistemul adoptat de Cod penal în vigoare, alături de pedepsele principale şi cele complementare.

Potrivit art.71 Cod penal „Pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal”.

DispoziŃia art.71 alin. 2 prevede următoarele: „Condamnarea la pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă sau a închisorii atrage de drept interzicerea

1 V. Dongoroz ş.a., ExplicaŃii teoretice, op.cit., vol. II, p.97// V. Dobrinoiu şi W. Brânză, op.cit., p.429.

263

drepturilor arătate la alineatul precedent din momentul în care hotărârea a rămas definitivă până la terminarea executării pedepsei, pâdă la graŃierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripŃie”.

Aceasta înseamnă că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, operează deplin drept (ope legis) fără a mai fi necesară să fie pronunŃate de instanŃa de judecată. Aşadar ceea ce le diferenŃiază de pedepsele complementare care operează ope judicis este tocmai faptul că pentru acestea din urmă este necesar să fie pronunŃate de instanŃă. Sub aspectul duratei, pedeapsa accesorie nu are limite proprii – ea le împrumută de la pedeapsa din care decurge – detenŃiunea pe viaŃă sau închisoare.

Pedeapsa accesorie începe din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi durează până la executarea pedepsei (până la graŃierea totală sau a restului de pedeasă, ori până la împlinirea termenului de prescripŃie a executării pedepsei). În cazul pedepselor cu închisoare ce se execută la locul de muncă, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. d şi e (drepturile părinteşti, dreptul de a fi tutore) este lăsată la aprecierea instanŃei.

264

Capitolul III

Măsurile educative

SecŃiunea I ParticularităŃile sistemului sancŃionar şi sancŃiunile aplicate minorilor

1. ParticularităŃile sistemului sancŃionar pentru infractorii minori Fenomenul infracŃional în societatea modernă este caracterizat, pe

lângă participarea la săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală a persoanelor majore care săvârşesc faptele cu vinovăŃie şi de o sporire numerică a cauzelor penale la care participă persoane minore.

Cercetările criminologice efectuate asupra acestui fenomen au ajuns la concluzia că lupta împotriva „delicvenŃei juvenile” a precocităŃii infractoriale trebuie să se desfăşoare în principal pe tărâmul pre şi post infracŃional prin măsuri de ocrotire, educare, reeducare şi în subsidiar prin aplicarea unor măsuri penale.

Realizarea prevenŃiei infracŃionale în rândurile minorilor a fost o caracteristică a legilor penale din toate timpurile care a cuprins dispoziŃii speciale pentru minori, atât cu privire la vârsta la care începe răspunderea penală, cât şi cu privire la pedepsele la care erau supuşi – mult mai uşoare decât pentru majori.

Instituirea unor reglementări speciale privind răspunderea penală a minorilor şi a sacŃiunilor lor s-a făcut având în vedere următoarele aspecte: insuficienta dezvoltare psiho-fizică a minorilor, lipsa lor de experienŃă socială, caracterul extrem de influenŃabil al personalităŃii lor, anumite deficienŃe înregistrate în plan legislativ.

Aşa cum am subliniat şi în capitolul legat de subiecŃii raportului juridic penal, prin Cod penal în vigoare (art.99), s-au stabilit trei etape pentru determinarea limitelor răspunderii penale a minorilor:

- prezumŃia legală absolută de incapacitate penală, etapa în care limita maximă de vârstă este de 14 ani

- prezumŃia legală relativă de incapacitate penală, etapa cuprinsă între 14 – 16 ani, în care minorul răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ

- prezumŃia legală absolută de capacitate penală, etapa cuprinsă între 16-18 ani când se prezumă că în toate cazurile minorul a lucrat cu discernământ.

În cazul femeii care încheie o căsătorie între 16-18 ani, dobândind o capacitate deplină de exerciŃiu a drepturilor sale civile întocmai precum

265

majorul, în raport cu legea penală, în ipoteza săvârşirii unei infracŃiuni sunt incidente dispoziŃiile legale ale minorului1.

2. SancŃionarea infractorilor minori Cu privire la minorii care răspund penal, Cod penal actual (dar şi noul

Cod penal) prevede un sistem sancŃionator special format din măsuri educative şi pedepse, ambele categorii având caracterul de sancŃiuni de drept penalin.

Acest sistem mixt corespunde specificului pe care trebuie să-l capete combaterea în rândul criminalităŃii minorilor ce impune recurgea la aceste mijloace de constrângere juridică decât la cele destinate infractorilor majori.

Pornind de la această concepŃie, Cod penal a dat prioritate măsurilor educative prevăzând în mod expres în art.100 alin. 2 (respectiv art.114 alin. final din noul Cod penal) că „pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este specificată pentru îndreptarea minorilor”.

SecŃiunea a II-a

Măsurile educative Comparativ cu pedepsele unde caracterul coercitiv este predominant,

măsurile educative prezintă un caracter preponderent educativ, protectiv, neconstituindu-se în antecedente penale pentru minorul faŃă de care s-au dispus.

În art.101 Cod penal (respectiv art.115 din noul Cod penal) sunt prevăzute în ordinea gravităŃii lor măsurile educative care pot fi luate faŃă de minor: mustrarea, libertatea supravegheată, internarea într-un centru de supraveghere, internarea într-un institut medical educativ.

1. Mustrarea

Potrivit prevederilor art.102 din Cod penal „măsura educativă a

mustrării constă în dojenirea minorului, în arătarea pericolului social al faptei săvârşite, în sfătuirea minorului să se poarte în aşa fel încât să dea dovadă de îndreptare, atrăgându-i-se totodată atenŃia că, dacă va săvârşi

1 M. Zolyneak, Drept penal. Partea generală, Ed. FundaŃiei „Chemarea”, Iaşi, 1999, p.854// V. Dobrinoiu, W. Brânză, op.cit., p.432.

266

din nou o infracŃiune, se va lua faŃă de el o măsură mai severă sau i se va aplica o pedeapsă”.

Mustrarea se execută în instanŃă (în baza art.487) de îndată, în şedinŃa de judecată în care s-a pronunŃat hotărârea, eficienŃa ei fiind condiŃionată de prezenŃa minorului în faŃa instanŃei de judecată în vederea admonestării sale.

2. Libertatea supravagheată Măsura educativă a libertăŃii supravegheate constă în lăsarea minorului

în libertate timp de un an sub supravegherea deosebită a unor factori educaŃionali apŃi să asigure ordonarea comportamentului acestuia. Măsura nu se mai aplică minorilor care la data săvârşirii infracŃiunii împliniseră 17 ani.

Supravegherea poate fi încredinŃată părinŃilor, celui care l-a adoptat sau mentorelui. Aceste categorii de persoane au obligaŃia legală de a-şi asuma răspunderea supravegherii minorului. Dacă aceste persoane nu pot să-şi asume răspunderea legală instanŃa dispune măsura supravegherii minorului, pe acelaşi interval de timp unei persoane de încredere, de preferinŃă unei rude mai apropiate (în sensul dat de art.149 Cod penal), la cererea acesteia, sau a unei instituŃii legal însărcinate cu supravegherea minorilor.

Persoanele sau instituŃiile cărora le-a fost încredinŃată supravegherea au îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului în scopul îndreptării acestuia. De asemenea li se încredinŃează obligaŃia de înştiinŃare a instanŃei în situaŃia în care minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele şi a săvârşit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

InstanŃa poate să impună minorului respectatre uneia sau mai multora din următoarele obligaŃii:

- să nu frecventeze anumite locaruri stabilite, - să nu intre în legătură cu anumite persoane, - să presteze o activitate remunerantă într-o instituŃie de interes public

cu o durată între 50-200 ore, de maxim 3 ore pe zi, după programul de şcoală, în zilele nelucrătoare, în vacanŃe.

O dată cu punerea în executare a măsurii instanŃa avertizează minorul asupra consecinŃelor ce decurg din nerespectarea obligaŃiilor impuse.

După luarea măsurii libertăŃii supravegheate, instanŃa încunoştiinŃează şcoala unde minorul învaŃă sau unitatea unde este angajat şi după caz, unitatea care prestează activitatea stabilită de instanŃă.

Termenul de 1 an curge de la data punerii în executare a măsurii libertăŃii supravegheate şi are natura de termen de încercare pentru

267

infractorul minor. În cazul în care la expirarea termenului, minorul face dovada unei bune conduite, la împlinirea termenului de 1 an, măsura educativă încetează de drept.

Dacă însă, în intervalul de 1 an minorul, se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui, sau are purtări rele şi săvârşeşte din nou o faptă prevăzută de legea penală, instanŃa revocă libertatea supravegheată şi dispune internarea minorului într-un centru de reeducare. Dacă fapta prevăzută de legea penală constituie infracŃiune, instanŃa ia măsura internării într-un centru de reeducare sau aplică o pedeapsă.

3. Internarea într-un centru de reeducare Măsura educativă a internării într-un centru de reeducare se ia în baza

art.104 Cod penal, faŃă de minorul în privinŃa căruia celelalte măsuri educative sunt neîndestulătoare, în scopul reeducării acestuia, asigurându-i-se posibilitatea de a dobândi învăŃătura necesară şi o pregătire profesională potrivită cu aptitudinile sale. Aceasta este cea mai aspră măsură ce se poate lua faŃă de infractorul minor deoarece implică o privare de libertate.

Intervalul de timp necesar educării minorului nu poate fi anticipat, el depinzând de particularităŃile bio-psiho-fizice ale fiecărui minor în parte, de tratamentul educativ aplicat şi de respectarea acestuia. În acest sens, în art.106 Cod penal, se prevede că măsura internării într-un centru de reeducare se ia pe un timp nelimitat, însă nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Legea prevede că, la data când minorul devine major, instanŃa poate dispune prelungirea internării pe o durată de cel mult 2 ani dacă aceasta este necesară pentru realizarea scopului internării. Acest lucru este posibil atunci când la data soluŃionării cererii de prelungire a măsurii internării, procesul de reeducare şi de desăvârşire a pregătirii şcolare, sau profesionale nu era definitivat.

Minorul internat într-un centru de reeducare poate fi eliberat înainte de a deveni major (conform art.107 Cod penal) dacă sunt îndeplinite următoarele condiŃii:

a) să fi trecut cel puŃin 1 an de la data internării; b) minorul să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, de sârguinŃă la

învăŃătură şi la însuşirea pregătirii profesionale. Dacă în perioada liberării, până la împlinirea vârstei de 18 ani, minorul

are o comportare necorespunzătoare se poate dispune (în baza art.108 Cod penal) revocarea liberării care, în acest caz, este facultativă.

268

Dacă în perioada internării într-un centru de reeducare ori în timpul liberării înainte de a deveni major, minorul săvârşeşte din nou o infracŃiune potrivit art.108 alin. 2, există două posibilităŃi:

- dacă instanŃa apreciază că este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii, odată cu aprecierea acesteia va dispune şi revocarea internării minorului într-un centru de reeducare. întrucât pedeapsa nu poate coexista cu măsura educativă;

- dacă apreciază că nu este necesară o pedeapsă va menŃine măsura internării şi va revoca, după caz, liberarea.

4. Internarea într-un institut medico-educativ

Măsura internării într-un institut medico-educativ se ia faŃă de minorul

care, din cauza stării sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical şi de un regim special de educaŃie (art.105 Cod penal).

Această măsură are un dublu scop: aplicarea unui tratament medical şi a unui regim special de educaŃie adecvat deficienŃelor sau maladiilor de care suferă.

Măsura se ia pe timp nelimitat şi dureză până la împlinirea vârstei de 18 ani. La data când minorul devine major instanŃa poate să dispună prelungirea internării pe o perioadă de cel mult 2 ani dacă aceasta este necesară scopului internării.

Legea pevede că măsura poate fi ridicată îndată ce a dispărut cauza care a determinat-o.

Dacă în perioada internării în institutul medico-educativ, minorul săvârşeşte din nou o infracŃiune pentru care este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii, instanŃa revocă internarea, tratamentul medical urmând să se facă în regim de detenŃie.

SecŃiunea a III-a

Pedepsele aplicate minorilor Aşa cum am arătat mai sus, când instanŃa îşi formează convingerea că

nici una din măsurile de educaŃie nu este suficientă pentru îndreptarea minorului, va aplica o pedeapsă.

Potrivit art.109 din Cod penal „pedepsele ce se pot aplica minorului sunt închisoarea şi amenda prevăzute de lege pentru infracŃiunea săvârşită”.

269

1. Pedeapsa închisorii Pedeapsa închisorii este singura pedeapsă privativă de libertate care

poate fi aplicată minorilor. Conform art.109 alin. 1 Cod pena, pentru minor limitele pedepselor se

reduc la jumătate, iar în urma reducerii minimul pedepsei nu va depăşi în nici un caz 5 ani.

În cazul în care legea prevede detenŃiunea pe viaŃă alternativ cu pedeapsa închisorii, iar instanŃa, pe baza criteriilor generale de individualizare, prevăzute în art.72 Cod penal a ales pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă, potrivit art.109 alin. 2 Cod penal, în locul ei se aplică pedeapsa între 5 şi 20 ani.

Dacă instanŃa a ales pedeapsa alternativă a închisorii va aplica o pedeapsă cuprinsă între limitele acesteia reduse la jumătate, fără ca minimul să depăşească 5 ani.

CircumstanŃele atenuante sau agravante îşi produc efectele prevăzute de lege, în raport cu limitele reduse potrivit stării de minoritate.

Condamnarea definitivă la pedeapsa închisorii pentru infracŃiuni comise în timpul minorităŃii nu atrag starea de recidivă (nu poate constitui primul termen al recidivei).

Minorii condamnaŃi la pedeapsa închisorii execută pedeapsa separat de condamnaŃii majori sau în locuri speciale de detenŃie asigurându-li-se posibilitatea continuării învăŃământului general obligatoriu şi de a dobândi o pregătire profesională potrivit aptitudinilor lor (art.57 alin. 3 Cod penal).

CondamnaŃii pentru infracŃiunile săvârşite în timpul minorităŃii pot fi liberaŃi condiŃionat după executarea unei fracŃiuni de pedeapsă mai reduse decât în cazul condamnaŃilor pentru infracŃiuni săvârşite după împlinirea vârstei de 18 ani (art.60 alin. 2 Cod penal).

Potrivit art.109 alin. 3 Cod penal, pedepsele complementare nu se aplică minorilor.

Condamnările pronunŃate pentru infracŃiunile comise în minorat nu atrag incapacităŃi sau decăderi (art.109 alin. 4).

2. Pedeapsa amenzii

Limitele amenzilor aplicabile minorilor sunt cele prevăzute de lege

pentru infracŃiunea săvârşită redusă la jumătate (art.109 alin.1 Cod penal). Executarea pedepsei amenzii de către minor se face după aceleaşi

reguli generale de executarea acestei pedepse.

270

3. Suspendarea condiŃionată a pedepsei aplicate minorului

ParticularităŃile acestei instituŃii juridice se desprind din dispoziŃiile art.110 Cod penal şi anume:

- termenul de încercare se compune din durata pedepsei la care se adaugă un interval de la 6 luni la 2 ani fixat de instanŃă (faŃă de termenul de 2 ani la care se adaugă cuantumul pedepsei la infractorii majori)

- dacă pedeapsa aplicată este amenda, termenul de încercare este de 6 luni (la majori 1 an)

4. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (sau sub

control prev. de art.1101 Cod penal): - nu poate fi dispusă dacă până la pronunŃarea hotărârii paguba nu a

fost integral reparată sau plata despăgubirii nu a fost garantată de o societate de asigurare; - dispoziŃiile referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control se aplică în mod corespunzător în caz de liberare condiŃionată (art.1101 alin.4).

271

Capitolul IV Măsurile de siguranŃă

SecŃiunea I

ConsideraŃii generale privind măsurile de siguranŃă Măsurile de siguranŃă, alături de pedepse şi măsurile educative sunt

sancŃiuni de drept penal prevăzute de lege care se iau de instanŃa de judecată faŃă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală (post delictum) având ca scop înlăturarea unui pericol, înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală (art. 111 alin. 1 şi 2 Cod penal).

Aceste „stări de pericol” distincte de pericolul social pe care îl prezintă infracŃiunea sunt prevăzute în mod special de legea penală şi privesc în general persoana celui care a săvârşit infracŃiunea.

O caracteristică a acestei categorii de sancŃiuni de drept penal este că, spre deosebire de pedepse, măsurile de siguranŃă au în principal un rol de prevenŃie şi numai în subsidiar îmbracă forma mijloacelor de constrângere.

Deosebirea esenŃială dintre pedepse şi măsurile de siguranŃă constă în aceea că, în timp ce pedepsele reprezintă consecinŃe ale răspunderii penale, luarea măsurilor de siguranŃă este reglementată de legiuitor pentru înlăturarea stării de pericol relevată prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, nedepinzând de existenŃa răspunderii penale a făptuitorului.

Măsurile de siguranŃă se pot lua chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă, cu execepŃia interzicerii de a nu se afla în anumite localităŃi (art.111 a. 3 lit. d Cod penal).

Măsurile de siguranŃă se aseamănă prin conŃinutul lor cu anumite măsuri de prevenŃie reglementate prin legi extrapenale, dar se deosebesc de acestea prin faptul că măsurile extrapenale se iau pe cale administrativă şi intervin înainte ca o persoană să fi comis o faptă prevăzută de legea penală (prevenŃie predilectuală), pe când măsurile de siguranŃă pot fi dispuse numai de organele judiciare şi numai faŃă de persoanele care săvârşesc fapte prevăzute de legea penală (prevenŃie postdelictuală)1.

Fiind destinate neutralizării stării de pericol relevată prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, măsurile de siguranŃă se iau, de regulă, pe o perioadă nederminată, încetând odată cu dispariŃia pericolului.

1 V Dongoroz ş.a., ExplicaŃii teoretice, op.cit., Vol II, p.275//V. Dobrinoiu, W. Brânză, op.cit., p.443.

272

Aceste măsuri sunt dispuse expres şi limitativ în Cod penal în vigoare în articolele 111-1181 din Titlul VI al PărŃii generale (Noul Cod penal reglementează această categorie de sancŃiuni penale în Titlul V art.128-136 neexistând elemente diferenŃiale esenŃiale faŃă de actuala reglementare).

Măsurile de siguranŃă prevăzute în art.112 Cod penal (respectiv art.128 din noul Cod penal) sunt următoarele:

- obligarea la tratament medical; - internarea medicală; - interzicerea de a ocupa o funcŃie sa de a exercita o profesie ori o

altă ocupaŃie; - interzicerea de a se afla în anumite locuri; - expulzarea stăinilor; - confiscarea specială; - interdicŃia de a reveni la locuinŃă, familie, pe o perioadă

determinată.

SecŃiunea a II-a Regimul măsurilor de siguranŃă

1. Obligarea la tratament medical Măsura este prevăzută prin dispoziŃiile art.113 Cod penal (respectiv

art.130 din noul Cod penal) şi priveşte starea de pericol care decurge din starea psiho-fizică anormală a făptuitorului, generată de boală, intoxicaŃie cronică cu alcool1, stupefiante2, sau alte asemenea substanŃe.

Pentru luarea acestei măsuri de siguranŃă se cere îndeplinirea următoarelor condiŃii:

- persoana să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, indiferent dacă aceasta este sau nu infracŃiune;

- făptuitorul să prezinte pericol pentru societate din cauza unei boli, intoxicări cronice cu alcool, stupefiante, sau alte substanŃe asemănătoare;

- instanŃa de judecată să aprecieze că prin obligaŃia la tratament medical, făptuitorul se va însănătoşi şi se va înlătura pericolul pe care îl prezintă acesta.

Obligarea la tratament medical însoŃeşte pedeapsa numai în situaŃia în care boala sau intoxicarea nu a căpătat forma unei cauze de iresponsabilitate 1 Gh.Alecu, Constatarea şi probarea stării de intoxicare alcoolică voluntară, Criminalistica, nr.5/2003, pp.34-36. 2 Gh.Alecu, Incriminarea traficului şi consumului ilicit de droguri, Ed.Europolis, ConstanŃa 2004, pp.231-235.

273

care să presupună luarea altor măsuri de prevedere (izolare, internare medicală, etc.).

Măsura poate fi luată în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăŃii. Ea are o durată nedeterminată însă va înceta sau va fi revocată în caz de însănătoşire.

Cod penal prevede în art.113 alin. 2 că în cazul neprezentării în mod regulat la tratament medical, măsura poate fi înlocuită cu măsura internării medicale. Înlocuirea nu este obligatorie, ea trebuind să intervină doar atunci când medicii specialişti constată o înrăutăŃire a stării pacientului în raport cu pericolul pe care acesta îl prezintă pentru societate.

Dacă pacientul a fost condamnat la pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă sau la pedeapsa închisorii, tratamentul se efectuează în unităŃi sanitare speciale.

2. Internarea medicală Această măsură de siguranŃă este prevăzută în art.114 Cod penal . La fel ca şi la măsura precedentă, pericolul decurge din starea psiho-

fizică a persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală (de această dată făptuitorul fiind bolnav mintal sau toxicoman, ce se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate).

Măsura internării medicale se va urma atunci când boala, sau toxicomania a căpătat forme grave în care capacitatea de a înŃelege şi de a-şi dirija viaŃa sunt complet sau profund alterate. ExistenŃa bolii mintale sau a toxicomaniei trebuie stabilită de medici specialişti, iar tratamentul medical ce va fi aplicat făptuitorului în unitatea spitalicească în care va fi internat va trebui să corespundă cu concluziile şi indicaŃiile din raportul de expertiză medico-legal efectuat de specialişti în cursul procesului penalin. Efectuarea unor expertize în astfel de cazuri este obligatorie (conform art.117 Cod procedură penală). Privarea de libertate se execută prin internarea într-un institut medical de specialitate. Pacientul va fi obligat să se supună măsurii prin folosirea măsurilor legale de constrângere în caz de împotrivire. Durata măsurii este nedeterminată, ea încetând la însănătoşire, ceea ce înseamnă că nu numai completa însănătoşire şi vindecare a pacientului poate duce la încetarea măsurii, dar şi în cazurile de ameliorare, aceasta putând fi înlocuită cu măsura obligării la tratament medicalin.

Măsura poate fi revocată conform art.437 Cod procedură penală atunci când temeiurile luării acesteia au încetat. 3. Interzicerea de a ocupa o funcŃie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altă ocupaŃie

Măsura interzicerii unei funcŃii sau profesii este prevăzută de Cod penal în art.115 şi se întemeiază pe starea de pericol ce decurge din inaptitudinea unei persoane care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală de a efectua activitatea în exerciŃiul căreia a săvârşit acea faptă.

274

Inaptitudinea se poate datora – nepregătirii (ignoranŃei, lipsei de experienŃă), unei incapacităŃi psiho-fizice (boală, infirmitate, intoxicaŃie), lipsei de pricepere (confuzii, erori, nesiguranŃă).

CondiŃii pentru dispunerea de către instanŃă a acestei măsuri: - să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală; - fapta să fi fost săvârşită în exerciŃiul funcŃiei, profesiei, meseriei

sau ocupaŃiei făptuitorului; - fapta să se datoreze: incapacităŃii, nepregătirii sau altor motive

care îl fac impropriu pe făptuitor pentru ocuparea funcŃiei, exercitarea profesiei, meseriei sau a altei ocupaŃii;

- exercitarea acestor ocupaŃii creează o stare de pericol prin posibilitatea comiterii altor fapte;

- instanŃa de judecată să aprecieze că înlăturarea stării de pericol şi prevenirea săvârşirii de noi infracŃiuni se poate realiza prin luarea măsurilor de siguranŃă prevăzute de art.115 Cod penal.

Nu trebuie confundată măsura de siguranŃă a interzicerii unei funcŃii sau profesii cu pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de art.64 lit. c Cod penal.

În primul caz interzicerea ocupării funcŃiei sau meseriei se datorează inaptitudinii, iar cel de al doilea caz de interzicere a unor drepturi se datorează vinovăŃiei sporite a făptuitorului.

Măsura interzicerii unei funcŃii sau profesii se dispune pe perioadă nedeterminată, însă poate fi revocată la cerere după trecerea unui termen de cel puŃin 1 an dacă se constată că au încetat temeiurile aplicării ei.

Sustragerea de la executarea acestei măsuri de siguranŃă constituie infracŃiune prevăzută de art.271 alin. 4 Cod penal.

4. Interzicerea de a se afla în anumite localităŃi

Măsura de siguranŃă a interzicerii de a se afla în anumite localităŃi este

prevăzută de art.116 Cod penal. Aceasta îşi are sorgintea în starea de pericol rezultată din îmbinarea a doi factori: condiŃia personală a infractorului (care prezintă simptome periculoase, fiind predispus să comită şi alte fapte) şi existenŃa unei localităŃi sau unor localităŃi nepotrivite în raport cu condiŃia personală a infractorului (centru aglomerat prielnic comiterii unor infracŃiuni, localitate aflată aproape de frontieră prielnică comiterii infracŃiunilor de contrabandă, localitatea unde se află persoanele vătămate sau unde prezenŃa infractorului a devenit intolerabilă1.

1 Al. Boroi, Gh. Nistoreanu, op.cit., p.299.

275

Această măsură constă în obligaŃia infractorului de a se obŃine de la orice acŃiune care ar avea drept urmare prezenŃa sa pe teritoriul localităŃii interzise. Dacă infractorul locuieşte într-una din localităŃile interzise el va fi obligat să părăsească acea localitate de îndată ce hotărârea prin care s-a luat măsura a rămas definitivă. În caz contrar urmează să suporte consecinŃele penale ale infracŃiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti prin art. 271 alin. 4 Cod penal.

Pentru a se dispune măsura interzicerii de a se afla în anumite localităŃi se cer întrunite următoarele condiŃii:

- fapta să constituie infracŃiune, adică să nu existe nici o cauză care ar înlătura caracterul penal al faptei;

- infractorul să fie condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de cel puŃin 1 an;

- prezenŃa infractorului în localitatea interzisă să constituie un „pericol grav” pentru societate.

Măsura interzicerii de a se afla în anumite localităŃi are o durată nedeterminată – până la 5 ani – putând fi prelungită dacă pericolul social subzistă. Aceasta poate fi revocată la cerere, sau din oficiu dacă a trecut cel puŃin 1 an de la luarea ei şi au încetat temeiurile pentru care s-au luat.

Această măsură de siguranŃă se execută după executarea pedepsei sau stingerea executării pedepsei prin graŃiere totală sau a restului de pedeapsă ori prin prescripŃie.

Executarea măsurii de siguranŃă a interzicerii de a se afla în anumite localităŃi poate fi amânată sau întreruptă pentru cauză de boală ori alt motiv în condiŃiile prevăzute de Codul de procedură penală.

5. Expulzarea Măsura de siguranŃă a expulzării este prevăzută în art.117 Cod penal.

Ea este o măsură care se aplică exclusiv infractorilor cetăŃeni străini sau apatrizilor care nu au domiciliu în Ńară.

Starea de pericol care justifică luarea acestei măsuri constă în fapta prevăzută de legea penală comisă de cetăŃeanul străin sau apatrit şi periculozitatea socială a persoanei infractorului.

Măsura expulzării poate fi luată când sunt întrunite următoarele condiŃii:

- fapta săvârşită în Ńară (sau în străinătete) şi dedusă în faŃa instanŃelor judecătoreşti din Ńară să constituie infracŃiune;

- infractorul să fie cetăŃean străin sau să fie o persoană fără cetăŃenie cu domiciliul în străinătate în momentul pronunŃării hotărârii;

- din datele cauzei să rezulte că rămânerea în Ńară a infractorului constituie o stare de pericol socialin.

Expulzarea trebuie să aibă ca destinaŃie Ńara, statul al cărui cetăŃean este infractorul sau pe teritoriul căreia îşi are domiciliul.

276

Măsura expulzării însoŃeşte, de regulă, pedeapsa privativă de libertate şi se aduce la îndeplinire după executarea acestei pedepse.

Dacă a intervenit o cauză care împiedică continuarea procesului penal expulzarea va fi executată de îndată ce hotărârea va rămâne definitivă.

În temeiul art.117 alin. ultim (respectiv art.135 alin. final din noul Cod penal) infractorul nu poate fi expulzat atunci când există pericolul real de a fi condamnat la moarte ori de a fi expus la tortură, tratamente inumane sau degradante în statul care ar urma să fie expulzat.

6. Confiscarea specială Măsura de siguranŃă a confiscării speciale este reglementată art.118

Cod penal. Aceasta este condiŃionată de starea de pericol pe care o prezintă anumite lucruri enumerate generic, dar limitativ în textul legii şi anume:

- bunurile produse sau care au dobândit un alt regim juridic prin infracŃiune;

- bunurile care au servit sau care au fost destinate să servească la comiterea infracŃiunii dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparŃinând altei persoane, aceasta a cunoscut modul lor de folosire;

- bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei infracŃiuni, sau pentru a răsplăti pe infractor;

- bunurile dobândite prin săvârşirea infracŃiunii dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;

- lucrurile deŃinute împotriva dispoziŃiei legale. Dacă bunurile se încadrează în categoriile de mai sus, măsura

confiscării devine obligatorie indiferent dacă se ajunge sau nu la condamnarea făptuitorului.

CondiŃiile necesare pentru luarea măsurii confiscării - făptuitorul să fi săvârşit o infracŃiune; - prin săvârşirea infracŃiunii să fi dat în vileag o stare de pericol

a făptuitorului care poate constitui în viitor sursa săvârşirii unor noi fapte prevăzute de legea penală;

- combaterea stării de pericol să nu fie posibilă decât prin luarea măsurii de siguranŃă a confiscării speciale.

Cu prilejul judecării instanŃa este obligată să arate în dispozitivul hotărârii bunurile supuse confiscării care după caz, vor fi predate organelor în drept a le prelua, valorifica ori distruge (când s-a dispus aceasta). Dacă bunurile nu se găsesc, se confiscă echivalentul lor în bani sau bunurile dobândite în locul lor. Nu sunt supuse confiscării cele ce fac parte din mijloacele de existenŃă, de trebuinŃă zilnică ori de exercitarea profesiei făptuitorului. Măsura confiscării speciale poate fi luată pe bază de ordonanŃă şi de procură în cursul urmăririi penale atunci când procurorul dispune scoaterea de sub urmărirea penală sau încetarea urmăririi penale în baza Codului de procedură penală.

277

Executarea măsurii confiscării speciale se face în baza prevederilor Codului de procedură penală care arată că aceasta poate fi luată prin ordonanŃă sau hotărâre şi se execută astfel:

- lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau verifica potrivit dispoziŃiilor legii;

- când s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face în prezenŃa, după caz, a procurorului sau judecătorului, întocmindu-se proces-verbal care se depune la dosarul cauzei.

Confiscarea specială dispusă de procuror, în faza de urmărire penală are caracter executoriu dacă procesul nu ajunge în faŃa instanŃelor de judecată, altfel confiscarea are caracter provizoriu, urmând să fie confirmată de instanŃă.

7. InterdicŃia de a reveni la locuinŃa familiei pe o perioadă

determinată Această măsură de siguranŃă a fost introdusă în Cod penal în art.1181

prin legea nr.197/20001. Măsura de siguranŃă de interdicŃie de a reveni la locuinŃa familiei se

poate lua de instanŃa de judecată pe o durată de până la 2 ani împotriva persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de cel puŃin 1 an pentru loviri sau orice alte violenŃe cauzatoare de suferinŃe fizice şi psihice săvârşite asupra membrilor familiei dacă apreciază că prezenŃa acesteia în locuinŃa familiei constituie un pericol grav pentru ceilalŃi membri ai familiei.

CondiŃiile în care se poate lua măsura de siguranŃă: - persoana faŃă de care se dispune această măsură trebuie să fi

suferit o condamnare la pedeapsa închisorii de cel puŃin 1 an pentru loviri sau orice acte de violenŃă cauzatoare de suferinŃe fizice sau psihice săvârşite asupra membrilor familiei;

- să existe o cerere a părŃii vătămate; - instanŃa de judecată, pe baza probelor administrate, să

aprecieze ca necesară luarea acestei măsuri pentru evitarea producerii unor noi conflicte familiale.

Durata măsurii ce poate fi dispusă de instanŃa de judecată este de cel mult 2 ani, executarea ei făcându-se după ce a fost executată pedeapsa principală a închisorii, ori stingerea executării acesteia printr-una din modalităŃile prevăzute de lege.

1 Publicată în M. Of. Nr.568 din 15 noiembrie 2000.

278

TITLUL V

APLICAREA ŞI EXECUTAREA PEDEPSEI

Capitolul I ConsideraŃii generale

SecŃiunea I

GeneralităŃi privind individualizarea pedepsei

Conceptul de individualizare a pedepselor a fost definit în mod diferit

în doctrina penală. După o primă opinie şi cel mai des întâlnită individualizarea pedepsei

reprezintă “operaŃiunea de adaptare a pedepsei şi a executării ei, la cazul individual şi la persoana infractorului, în aşa fel încât să asigure aptitudinea funcŃională şi realizarea scopului ei”1.

Într-o altă opinie2 operaŃia de adaptare a pedepsei în raport cu fiecare infracŃiune şi cu fiecare infractor, în vederea realizării scopului de prevenŃie generală şi specială, poartă denumirea de individualizare a pedepsei.

Potrivit altei opinii3, poartă denumirea de individualizare a pedepsei, operaŃiunea prin care pedeapsa este adaptată nevoilor de apărare socială în raport cu gravitatea abstractă a faptei, cu cea concretă, determinată de ansamblul împrejurărilor şi datelor ce caracterizează conŃinutul său în raport cu persoana făptuitorului precum şi cu adecvarea pedepsei pe parcursul executării sale în ceea ce priveşte regimul de executare.

Indiferent de întinderea definiŃiei date acestei noŃiuni, trebuie să reŃinem în esenŃă că scopul legii penale nu poate fi atins decât prin realizarea scopului pedepsei prevăzut în art. 52 din Cod penal . Aceasta presupune ca pedeapsa să-şi îndeplinească cât mai eficient funcŃiile sale preventiv-educative, de constrângere şi reeducare.

Individualizarea pedepselor constituie atât un principiu fundamental ce direcŃionează politica noastră penală, cât şi una din instituŃiile de bază ale dreptului penal.

1 V. Dongoroz ş.a., op. cit., Vol. II, 2003, p. 119.//Al.Boroi, Gh.Nistoreanu, op.cit., p.304. 2 J. Grigoraş – “Individualizarea pedepsei”, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1970, p. 76. 3 M. Zolyneak – op. cit., Vol. III, p. 889.

279

În actualul Cod penal instituŃia şi-a găsit reglementarea în Capitolul V din Titlul III, art. 72-89 din Partea generală, intitulat “Individualizarea pedepselor”. La aceste dispoziŃii se mai adaugă şi cele cuprinse în alte diviziuni ale PărŃii generale ale Codului Penal, care cuprind reglementarea unor materii cum sunt: tentativa, concursul de infracŃiuni, recidiva, infracŃiunea continuată, minoritatea etc.

De asemenea, mai întâlnim dispoziŃiuni cu privire la individualizare în cazul celorlalte sancŃiuni de drept penal şi anume în cazul măsurilor educative şi al măsurilor de siguranŃă. Aceste dispoziŃii se aplică atât în faza de stabilire cât şi cea de finalizare a executării lor.

SecŃiunea a II-a

Formele individualizării pedepselor În procesul de individualizare a pedepselor se disting trei faze diferite

şi anume: - faza elaborării normei penale – denumită individualizarea legală; - faza aplicării pedepsei de către instanŃa de judecată – denumită

individualizarea judiciară; - faza executării pedepsei – denumită individualizare administrativă

sau execuŃională. Individualizarea legală a pedepselor se realizează de legiuitor în

momentul elaborării legii penale şi reprezintă un corolar al principiilor legalităŃii şi individualizării pedepselor.

Individualizarea făcută de legiuitor se reflectă în: - crearea unui cadru general al pedepselor cu prevederea speciilor de

pedeapsă şi a limitelor generale (art. 53 Cod penal); - prevederea felului de pedeapsă şi a limitelor în care poate fi aplicată

pentru fiecare infracŃiune, având în vedere gravitatea abstractă a faptei; - prevederea în lege a cadrului general, al mijloacelor de realizare a

individualizării judiciare şi execuŃionale. Stabilirea gradului de individualizare se face prin: - determinarea relativă a pedepselor, cu limitele speciale minime şi

maxime; - determinarea relativă a efectelor pe care diferite cauze de

atenuare sau agravare le pot avea asupra pedepselor; - înscrierea în lege (art. 72 Cod penal) a criteriilor generale pentru

individualizarea judiciară. Printre mijloacele de individualizare care urmează a fi folosite de

instanŃa de judecată la stabilirea şi aplicarea pedepselor, amintim: - prevederea de pedepse alternative pentru aceeaşi infracŃiune;

280

- înscrierea în lege a circumstanŃelor atenuante şi agravante; - suspendarea condiŃionată a executării pedepsei; - suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; - executarea pedepsei închisorii la locul de muncă; - posibilitatea înlocuirii amenzii cu pedeapsa închisorii, în cazul

neachitării cu rea-credinŃă a pedepsei amenzii. Individualizarea judiciară a pedepselor constă în operaŃiunea

efectuată de instanŃa de judecată de stabilire şi aplicare a pedepsei concrete pentru fapta săvârşită, Ńinând seamă de gradul concret de pericol social al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Ea reprezintă prima adaptare a pedepsei la infractorul privit ca entitate vie, nu ca o abstracŃiune1.

Această operaŃiune se încheie prin pronunŃarea unei hotărâri definitive şi irevocabile, care devine executorie. Individualizarea judiciară are loc în mod absolut în limitele individualizării legale. În cazul depăşirii nejustificate a acestor limite, hotărârea judecătorească va fi nulă de drept.

Pedeapsa concret stabilită de către instanŃa de judecată reprezintă antecedent penal pentru cel condamnat, urmând a fi avută în vedere la stabilirea stării de recidivă, la calcularea termenului după expirarea căruia are loc sau poate fi solicitată reabilitarea sau acordarea graŃierii etc.

Individualizarea administrativă (execuŃională) are loc în timpul executării pedepsei şi se realizează de către organele administrative de executare a pedepsei.

Şi această modalitate de individualizare se înfăptuieşte tot în limitele conferite de individualizarea legală.

Cod penal reglementează scopul pedepsei în art. 52, alin. (2); regimul de deŃinere în art. 57 Cod penal; regimul de muncă în art. 58 Cod penal; liberarea condiŃionată, art. 59-61; executarea pedepsei într-o închisoare, art. 62; graŃierea în art. 120 Cod penal.

Cadrul reglementării individualizării administrative se află în dispoziŃiile Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

1 V. Dobrinoiu, W. Brânză – op. cit., p. 466.

281

Capitolul II

Individualizarea judiciară a pedepselor

SecŃiunea I Factorii care determină individualizarea judiciară a pedepselor 1. NoŃiuni introductive Individualizarea pedepsei pe cale judiciară este singura în măsură să

realizeze în fapt opera de individualizare a pedepsei în funcŃie de împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta şi de persoana făptuitorului1. Această activitate nu se poate realiza decât în baza legii, în condiŃiile şi limitele stabilite de lege. ExigenŃele impuse de principiul legalităŃii nu se rezumă doar la cerinŃa ca individualizarea pedepsei să se facă într-un cadru legal, ci presupune ca această operaŃiune să se facă prin folosirea de către judecător a unor criterii de apreciere prin care se orientează activitatea acestora. Aşadar, această operaŃiune nu poate şi nu trebuie să constituie o facultate lăsată la aprecierea instanŃei de judecată, ci o obligaŃie a acesteia, una din îndatoririle esenŃiale pentru realizarea politicii penale a statului nostru.

Judecătorii – potrivit principiilor independenŃei, al inamovabilităŃii şi nesupunerii lor decât prevederilor legii - au latitudinea de a stabili cuantumul pedepsei principale între minimul şi maximul special, să depăşească acest maxim, în limitele sporurilor legale, sau să reducă pedeapsa sub minimul special, ca efect al unor cauze de agravare sau de atenuare a pedepsei. De asemenea, pot în cazurile prevăzute de lege şi în condiŃiile stabilite de aceasta să completeze acŃiunea represivă a pedepsei principale prin aplicarea de pedepse complementare.

InstaŃele de judecată dispun de largi posibilităŃi în ceea ce priveşte stabilirea modului de executare a pedepselor. Ele pot dispune, în conformitate cu prevederile legii, ca pedeapsa să se execute cu privare de libertate sau printr-o altă modalitate care nu implică această restricŃie de libertate – suspendarea condiŃionată a executării pedepsei, executarea pedepsei la locul de muncă etc.

Folosirea mijloacelor de individualizare a pedepselor a fost diriguită de legiuitor prin instituirea unor criterii de individualizare de care instanŃele de judecată trebuie să Ńină seamă în această activitate.

1 V. Dongoroz şi colab. – op. cit., Vol. II, 2003, p. 119.

282

Criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt definite ca: “norme sau principii referitoare la unele date sau elemente care caracterizează sau ajută la caracterizarea faptelor penale şi a infractorilor de către instanŃa de judecată în cadrul individualizării judiciare a pedepsei”1.

Cod penal actual consacră acestei instituŃii o amplă reglementare în Capitolul V din Titlul III al PărŃii generale intitulat “Individualizarea pedepselor” (art. 72-89).

În afara dispoziŃiilor cuprinse în Capitolul V al legii penale, aşa cum am mai arătat Cod penal cuprinde şi alte dispoziŃii care se referă la individualizare a pedepsei cum sunt cele privind cauzele generale de agravare a pedepsei (recidivă, concursul de infracŃiuni, infracŃiuni continuate, precum şi cele referitoare la cauzele de diferenŃiere a pedepsei – tentativa, starea de minoritate a făptuitorului).

Potrivit art. 72, alin. (1) din Cod penal “la stabilirea pedepsei, instanŃa de judecată urmează să Ńină seamă de de dispoziŃiile PărŃii generale a Codului Penal, de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul de pericol al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”. În alin.2 al aceluiaşi articol se arată că, atunci când pentru infracŃiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se Ńine seama de prevederile alineatului precedent, atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât şi pentru individualizarea acesteia.

În continuare vom examina criteriile generale care rezultă din dispoziŃiile legii penale şi vom continua cu celelalte prevederi la care am făcut referire în ultimul paragraf şi care dau expresie întregii arii de cuprindere a normelor juridice ce stau la baza acestei operaŃiuni de individualizare juridică a pedepsei.

2. DispoziŃiile PărŃii generale a Codului Penal Acest prim criteriu vizează normele care constituie fondul comun al

reglementării instituŃiilor principale ale dreptului penal: infracŃiunea, răspunderea şi pedeapsa. În realizarea activităŃii de individualizare a pedepsei instanŃa începe prin a face o calificare exactă a faptei, pe baza corelării dintre trăsăturile de fapt ale acŃiunii ori inacŃiunii săvârşite şi trăsăturile prin care legea caracterizează fapta ca infracŃiune, stabilirea incidenŃei normei de incriminare Ńinând seama de dispoziŃiile PărŃii generale

1 C. Bulai , Manual de drept penal. Partea generală, Ed. All , Bucureşti, 1997, p. 361 // V. Dobrinoiu, W. Brânză – op. cit., p. 467.

283

care precizează cauzele ce înlătură caracterul penal al faptei (legitima apărare, starea de necesitate etc.) stabilind gradului de pericol social concret necesar pentru existenŃa infracŃiunii.

După ce s-au stabilit limitele de incidenŃă ale constrângerii juridice penale, unrmează etapa de individualizare juridică a pedepsei, adică momentul final al stabilirii, răspunderii penale.

Îndeplinirea de către instanŃa de judecată a acestui prim criteriu trebuie să rezulte în final din sentinŃa de condamnare, instanŃa fiind obligată să motiveze calificarea faptei potrivit unui anumit text de lege şi pedeapsa la care s-a oprit în cadrul limitelor legale şi să-şi exprime părerea faŃă de probele de la dosar, în legătură cu răspunderea penală.

3. Limitele de pedeapsă fixate în partea specială Potrivit prevederilor Codului Penal, în baza sistemului pedepselor

relativ determinate, adoptate de acesta, instanŃa de judecată are facultatea de a stabili pedeapsa înlăuntrul limitelor minime şi maxime fixate de legiuitor pentru fiecare din infracŃiunile deduse judecăŃii depăşirea acestor limite nefiind permisă decât în cazurile în care legea prevede, dar şi de această dată cu o motivare specială din partea instanŃei.

4. Gradul de pericol social al faptei Acest criteriu se referă la date şi elemente care determină gradul de

pericol social concret al faptei. Pentru a ajunge la acest obiectiv al operaŃiunii de individualizare a

pedepsei, instanŃa va trebui să constate măsura în care obiectul juridic al infracŃiunii este periclitat sau vătămat prin săvârşirea faptei, iar după aceea să compare cu obiectul social generic, adică relaŃiile pe care le ocroteşte legea penală şi valorile sociale ce sunt implicate în aceste relaŃii ( sociale, patrimoniale etc.).

Sub aspectul realizării elementului obiectiv trebuie avute în vedere împrejurările legate de existenŃa şi calificarea infracŃiunii (împrejurările săvârşirii faptei, modul de săvârşire, mijloacele sau instrumentele care au servit la săvârşirea acesteia, locul şi timpul săvârşirii, mobilul, scopul etc.), acestea conturându-i fizionomia acŃiunii sau inacŃiunii şi prin asta inducându-i un anumit grad de pericol social..

Tabloul examinării acestui criteriu trebuie să scoată în evidenŃă atingerea adusă obiectului juridic al infracŃiunii materializată în urmarea vătămătoare sau periculoasă a faptei. Aşadar, la determinarea gradului de pericol social al faptei trebuie să se Ńină seama de gravitatea urmării sociale,

284

adică de întinderea şi intensitatea atingerii aduse obiectului juridic al infracŃiunii.

Stabilirea gradului de pericol social al faptei nu se poate face fără să se Ńină seamă de felul în care s-a realizat în concret latura ei subiectivă şi în primul rând vinovăŃia făptuitorului care rezultă din atitudinea psihică a acestuia fără urmările faptei sale.

Constatarea vinovăŃiei în forma realizată concret şi constatarea îndeplinirii condiŃiilor care potrivit normei de incriminare caracterizează elementul subiectiv al infracŃiunii presupune realizarea unor judecăŃi de valoare asupra formei de vinovăŃie şi asupra tuturor împrejurărilor care au însoŃit procesul de manifestare a atitudinii psihice (premeditarea, scopul etc.).

Aşadar, forma şi gradul de vinovăŃie, întregesc tabloul evaluării gradului de pericol social al faptei.

5. Persoana infractorului Acest criteriu de individualizare a pedepsei are o deosebită importanŃă

întrucât presupune un volum de date referitoare la starea, situaŃia şi calitatea infractorului, date care determină periculozitatea socială a acestuia.

Stabilirea capacităŃii de a răspunde penal sau a iresponsabilităŃii făptuitorului se face în raport cu momentul săvârşirii faptei prevăzută de legea penală. Ceea ce trebuie cercetat pentru o corectă individualizare a pedepsei sunt acele stări sau cauze care determină doar o relativă inaptitudine psihică a infractorului de a discerne şi de a-şi dirigui voinŃa (alterarea facultăŃilor mentale, beŃia incompletă, bătrâneŃea cu stările pshifizice ce decurg din aceasta etc.).

Un alt aspect care trebuie examinat cu atenŃie privind situaŃia personală a infractorului este acela al ocupaŃiei sale sau al nivelului de pregătire şi cultură şi măsura în care acea situaŃie a influenŃat sau generat activitatea infracŃională a acestuia.

Un alt aspect privind situaŃia personală a infractorului se referă la antecedentele judiciare şi sociale ale acestuia.

InstanŃa de judecată va Ńine cont la individualizarea pedepsei dacă infractorul se află la prima infracŃiune sau este recidivist. Va examina apoi care a fost felul de viaŃă dus de făptuitor până la săvârşirea infracŃiunii, mediul în care a trăit (în familie şi în societate), comportarea avută faŃă de alte persoane (turbulent, răuvoitor, conciliant etc.).

Tot pentru cunoaşterea persoanei infractorului instanŃa de judecată va cerceta care a fost atitudinea acesteia după săvârşirea infracŃiunii (şi-a recunoscut şi regretat fapta, a manifestat căinŃă, a adoptat o atitudine

285

refractară faŃă de desfăşurarea anchetei, s-a sustras de la urmărire, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influenŃarea martorilor la mărturie mincinoasă etc.).

6. Împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală Deşi legea penală nu defineşte noŃiunea de împrejurări care atenuează

sau agravează răspunderea penală, din contextul reglementărilor din acest domeniu rezultă că acestea privesc împrejurări, stări, calităŃi, situaŃii care însoŃesc săvârşirea faptei sau care privesc persoana infractorului în legătură cu manifestarea infracŃională a acestuia.

Aceste împrejurări sunt menŃionate de legiuitor ca elemente circumstanŃiale în conŃinutul de bază sau în conŃinutul calificat al infracŃiunii.

CircumstanŃele atenuante şi agravante constituie importante mijloace de adaptare a pedepsei, întrucât legea permite instanŃei, ca în cazul circumstanŃelor să reducă sau să sporească pedeapsa şi chiar să adauge pedepsei principale o pedeapsă complementară (exemple de stări agravante – recidiva, concursul de infracŃiuni, infracŃiunea continuată).

SecŃiunea a II-a

CircumstanŃele atenuante şi circumstanŃele agravante

1. Clasificarea circumstanŃelor

În doctrină1 au fost adoptate aproape unanim următoarele categorii de

împrejurări sau circumstanŃe în care se pot comite infracŃiunile: a) în raport cu efectul pe care îl produc asupra pedepse

- circumstanŃe atenuante; - circumstanŃe agravante.

CircumstanŃele atenuante determină stabilirea pedepsei sub minimul special, iar circumstanŃele agravante permit ridicarea pedepsei până la maximul special, cu posibilitatea depăşirii acestuia în anumite limite prevăzute de lege.

b) după criteriul legăturii cu fapta sau cu făptuitorul - circumstanŃe reale; - circumstanŃe personale.

1 C. Bulai, op. cit., p. 365 // V. Dobrinoiu, W. Brânză, op. cit., p. 470 // Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, op. cit., p. 289.

286

CircumstanŃele reale privesc întotdeauna fapta şi se vor produce efecte faŃă de toŃi participanŃii care le-au cunoscut şi le-au prevăzut.

CircumstanŃele personale sunt strâns legate de persoana făptuitorului, răsfrângându-se numai asupra acelor în persoana cărora se realizează.

c) în raport cu modul de stabilire - circumstanŃe legale; - circumstanŃe judiciare.

CircumstanŃele legale sunt expres prevăzute de lege şi, odată constatată existenŃa lor, impun instanŃelor obligaŃia de a le reŃine.

CircumstanŃele judiciare nu sunt determinate de lege, iar aplicarea lor este lăsată la aprecierea instanŃelor de judecată. Ele se constată, se recunosc şi se aplică de instanŃă în mod facultativ.

d) în raport cu poziŃia subiectivă a infractorului - circumstanŃe cunoscute; - circumstanŃe necunoscute.

DistincŃia se face în funcŃie de faptul că o anumită circumstanŃă a fost cunoscută sau prevăzută de infractor şi prezintă interes asupra efectului circumstanŃelor agravante. Necunoaşterea unei circumstanŃe agravante constituie o circumstanŃă subiectivă de care profită cel aflat în această situaŃie (de exemplu, în cazul infracŃiunii de viol calificat asupra unei victime minore).

Unii autori1 au mai prezentat şi alte clasificări după alte criterii: e) în raport cu momentul săvârşirii infracŃiunii

- circumstanŃe anterioare (exemplu: antecedentul penal); - circumstanŃele concomitente (exemplu: săvârşirea infracŃiunii

în timpul unei calamităŃi naturale). În ce ne priveşte, indiferent de criteriile sub care sunt analizate

circumstanŃele în care se pot comite infracŃiunile, trebuie să reŃinem că acestea prezintă o deosebită importanŃă la stabilirea pedepsei concrete de către instanŃa judecată, oferindu-i acesteia posibilitatea proporŃionalizării şi individualizării sancŃiunii penale în fiecare cauză în parte.

2 CircumstanŃele atenuante În Cod penal nu se face în mod explicit distincŃia dintre circumstanŃele

atenuante legale şi circumstanŃele atenuante judiciare. Această împărŃire este consacrată în mod implicit prin modul de reglementare.

1 V. Dongoroz ş.a., “ExplicaŃii teoretice”, Vol. II, p. 131 // V. Dobrinoiu, W. Brânză, op. cit., p. 471.

287

Astfel, în art. 73 Cod penal următoarele împrejurări constituie circumstanŃe atenuante prin voinŃa legiuitorului, iar în art. 74 sunt enumerate cu caracter exemplificativ împrejurările care pot constitui circumstanŃe atenuante în cazul în care instanŃa le constată şi le apreciază ca atare.

2.1. CircumstanŃele atenuante legale Conform art. 73, lit. a), teza I-a, o primă circumstanŃă atenuantă legală

este: a) Depăşirea limitei legitimei apărări Cod penal prevede în art. 44 că “nu constituie infracŃiune fapta

săvârşită în stare de legitimă apărare, adică pentru a înlătura un atac material direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva făptuitorului, a altei persoane sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc”.

În actuala reglementare, o apărare excesivă care depăşeşte limitele proporŃionalităŃii cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul este susceptibilă de două tratamente juridice distincte:

- dacă excesul de apărare se datorează tulburării sau temerii în care s-a aflat cel ce făcea apărarea, atunci acest exces este asimilat cu legitima apărare conform art. 44, alin. (3) Cod penal, ducând la înlăturarea caracterului penal al faptei – exces justificat de apărare;

- dacă însă depăşirea limitelor unei apărări proporŃionale nu a fost determinată de o stare de tulburare sau temere, atunci excesul de apărare capătă valenŃele unei circumstanŃe legale – exces scuzabil.

Pentru existenŃa circumstanŃei atenuante privind depăşirea limitelor legitimei apărări se cer a fi îndeplinite următoarele condiŃii:

- făptuitorul să se afle, iniŃial, în stare de apărare; - să se constate excesul de apărare, în sensul că apărarea

depăşeşte limitele necesare neutralizării atacului, ca intensitate sau ca durată;

- disproporŃia dintre apărare şi atac să nu se datoreze stării de tulburare sau de temere a celui atacat.

Depăşirea limitelor legitimei apărări este o circumstanŃă personală, ea profitând numai persoanei care a efectuat actul de apărare.

b) Depăşirea limitelor stării de necesitate Potrivit art. 45, alin. (3) Cod penal: “nu este în stare de necesitate

persoana care în momentul când a săvârşit fapta şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce, dacă pericolul nu era înlăturat”.

288

Din examinarea textului legii, rezultă că, pentru existenŃa circumstanŃei atenuante privitoare la depăşirea limitelor stării de necesitate trebuie îndeplinite următoarele condiŃii:

- făptuitorul să acŃioneze sub imperiul unei stări de necesitate; - disproporŃia existentă între răul produs şi cel care s-ar fi putut

produce dacă pericolul nu era înlăturat să fie vădită; - să existe conştientizarea acestei disproporŃii în împrejurările

date. Şi această circumstanŃă are caracter personal, ea nu va profita

celorlalŃi participanŃi. c) Provocarea Intervine conform art. 73, lit. b din Cod penal, atunci când o

infracŃiune a fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoŃii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violenŃă, printr-o atingere gravă a demnităŃii persoanei sau prin altă acŃiune ilicită gravă.

Pentru existenŃa provocării se cer îndeplinite cumulativ cele trei condiŃii:

- să existe din partea persoanei vătămate un act provocator concretizat prin violenŃă fizică sau psihică;

- actul provocator să fi indus celui provocat o puternică tulburare şi emoŃie sub stăpânirea căreia a ripostat;

- infracŃiunea să se îndrepte împotriva provocatorului. 2.2. CircumstanŃele atenuante judiciare În art. 74 din Cod penal sunt enumerate cu titlu exemplificativ

următoarele împrejurări ce constituie circumstanŃe atenuante judiciare: a) Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracŃiunii

(lipsa antecedentelor, conduită bună în familie şi societate). b) StăruinŃa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul

infracŃiunii (repararea prejudiciilor, transportul victimei la spital, etc.). c) Atitudinea infractorului după săvârşirea infracŃiunii constând în

prezentarea sa în faŃa autorităŃii, comportarea sinceră din timpul procesului, înlesnirea descoperirii şi arestării participanŃilor.

Datorită caracterului exemplificativ al textului, în practica judiciară instanŃele de judecată au catalogat şi alte împrejurări ce reliefează gradul redus de pericol social al faptei şi făptuitorului (vârsta înaintată, starea de boală etc.).

289

2.3. Efectele circumstanŃelor atenuante Aceste efecte sunt diferite după cum acŃionează asupra pedepselor

principale şi asupra pedepselor complementare: a) Efectele circumstanŃelor atenuante asupra pedepselor principale Potrivit art. 76, alin. (1) din Cod penal , atenuarea pedepsei se

concretizează prin reducerea obligatorie a pedepsei sub minimul specialin. Aşadar regula generală este că circumstanŃele atenuante – judiciare

sau legale – atrag în mod obligatoriu reducerea pedepsei principale sub minimul special sau înlocuirea pedepsei cu alta mai uşoară. Astfel:

- când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare pedeapsa este coborâtă sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani;

- când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 1 an;

- când minimul special al pedepsei este de 3 ani sau mai mare pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni;

- când minimul special al pedepsei este de un an sau mai mare pedeapsa se coboară sub minimul special, până la minimul general;

- când minimul special al pedepsei este de 3 luni sau mai mare pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general sau se aplică o amendă care nu poate depăşi 2500000 (250 RON), iar când când minimul special este de 3 luni, se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 2000000 (200 RON);

- când pedeapsa prevăzută de lege este amenda aceasta se coboară sub minimul ei special, putând fi redusă la 1500000 (150 RON), în cazul în care minimul ei este de 5000000 (500 RON) sau mai mare, ori până la minimul general când minimul special este sub 5000000 (500 RON).

Efectele circumstanŃelor atenuante vor fi mai reduse în cazul unor infracŃiuni grave, limitativ enumerate de lege (detenŃiunea pe viaŃă, siguranŃa statului).

b)Efectele circumstanŃelor atenuante asupra pedepselor complementare

Conform art. 76, alin. ultim din Cod penal , când există circumstanŃe atenuante, pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracŃiunea săvârşită, poate fi înlăturată.

3. CircumstanŃele agravante Prin dispoziŃiile art. 75 Cod penal se consacră implicit două forme de

circumstanŃe legale: - circumstanŃe agravante legale;

290

- circumstanŃe agravante judiciare. 3.1.CircumstanŃe agravante legale a) Săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună RaŃiunea acestei agravante rezultă din gradul ridicat de pericol social

ce decurge din cooperarea mai multor persoane la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. Această cooperare le conferă un plus de siguranŃă şi de operativitate făptuitorilor şi le asigură şansele realizării scopului propus.

Sunt îndeplinite cerinŃele art. 75, lit. a Cod penal nu numai atunci când cei care conlucrează răspund penal, când au acŃionat cu vinovăŃie, ci şi atunci când unul sau unii dintre ei nu răspund în raport cu legea penală, deoarece s-au aflat în eroare de fapt. Aşadar este suficientă cooperarea lor pentru îndeplinirea condiŃiei1.

Prin cerinŃa “săvârşirii faptei împreună” trebuie să înŃelegem atât conlucrarea concomitentă prin prezenŃa, de regulă, a tuturor făptuitorilor la locul şi în momentul săvârşirii infracŃiunii, dar şi în ipoteza săvârşirii unor infracŃiuni în mod organizat prin contribuŃie succesivă a participanŃilor care, pentru asigurarea succesului şi-au stabilit roluri diferite. În cazul asocierii în vederea săvârşirii de infracŃiuni (art. 323 Cod penal), fapta constituie atât infracŃiunea incriminată distinct, în concurs cu infracŃiunea săvârşită în condiŃiile agravantei de mai sus (de regulă sunt frecvente în materie de contrabandă vamală).

b) Săvârşirea faptei prin acte de cruzime, prin violenŃe asupra familiei ori prin metode sau mijloace care prezintă pericol public

Prin cruzime se înŃeleg metodele brutale, feroce, acte de violenŃă prelungite în timp care produc suferinŃe fizice deosebit de mari ce denotă sadism (exemplu în cazul infracŃiunii de omor deosebit de grav – art. 176, lit. c Cod penal).

ViolenŃele asupra familiei, a membrilor familei (soŃul şi ceilalŃi membrii ai familiei în sensul legal al acesteia).

Săvârşirea infracŃiunii prin metode şi mijloace ce prezintă pericol public, cum ar fi: incendierea, provocarea de explozii, infestarea cu substanŃe chimice, etc.

Această circumstanŃă se răsfrânge asupra tuturor participanŃilor când aceştia au cunoscut şi au prevăzut urmările.

c) Săvârşirea faptei de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor

1 Gh. Alecu, op. cit., pp. 495-499.

291

Această circumstanŃă agravantă relevă periculozitatea sporită a infractorilor majori care, profitând de lipsa de experienŃă şi de caracterul uşor influenŃabil al minorilor îi atrag în câmpul infracŃionalin. IncidenŃa agravantei nu este condiŃionată de răspunderea penală a minorului, nici de calitatea în care acesta a participat la săvârşirea infracŃiunii (autor, instigator, complice).

d) Săvârşirea infracŃiunii din motive josnice Stabilirea caracterului josnic al mobilului infracŃiunii se face în raport

cu normele de morală existente în societate la un moment dat, raportat la mediul social din care provine persoana infractorului, la condiŃiile concrete de săvârşire a infracŃiunii. De regulă, interesul material poate fi considerat motiv josnic (suprimă viaŃa victimei pentru a-i prelua moştenirea). Efectele acestei circumstanŃe sunt personale şi nu se răsfrâng asupra altora.

e) Săvârşirea infracŃiunii de către o persoană care a profitat de situaŃia prilejuită de o calamitate

- calamităŃile naturale – cutremure, inundaŃii, erupŃii vulcanice, etc.

- calamităŃi provocate de om – accidente nucleare, accidente feroviare, catastrofe aeriene, navale etc.

În aceste împrejurări în care toată atenŃia este îndreptată spre înlăturarea consecinŃelor lor, făptuitorii, dau dovadă de lipsă de solidaritate umană comiŃând acte de sustragere în forma calificată (art. 209, lit. h Cod penal la care se reŃine agravanta prevăzută de art. 75, lit. e Cod penal). Această agravantă are un caracter real, ea aplicându-se tuturor celor care au cunoscut-o şi au prevăzut-o.

3.2. CircumstanŃe agravante judiciare Potrivit art. 75, alin. 2 Cod penal, instanŃa poate reŃine ca circumstanŃe

agravante şi alte împrejurări care imprimă faptei un caracter grav. Au fost apreciate circumstanŃe agravante judiciare: folosirea unei persoane iresponsabile ca simplu instrument pentru săvârşirea infracŃiunii; premeditarea la alte infracŃiuni decât aceea prevăzută la art. 175, lit. a) Cod penal (omor calificat săvârşit cu premeditare).

3.3. Efectele circumstanŃelor agravante În art. 78 din Cod penal a fost consacrat principiul agravării

facultative a pedepselor prevăzute de lege, atât în cazul circumstanŃelor agravante legale cât şi judiciare.

292

Potrivit textului de lege mai sus menŃionat, în cazul în care există circumstanŃe agravante se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar dacă maximul special nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani, care nu poate depăşi o treime din acest minim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult jumătate din maximul specialin.

4. Concursul dintre cauzele de agravare şi de atenuare a pedepsei În conformitate cu prevederile art. 80 din Cod penal , în caz de

concurs între cauzele de agravare şi cauzele de atenuare, pedeapsa se stabileşte în raport de circumstanŃele agravante, de circumstanŃele atenuante şi de starea de recidivă.

ConcurenŃa circumstanŃelor de agravare şi de atenuare a pedepsei nu impune coborârea pedepsei sub minimul specialin.

Legiuitorul penal a consacrat o derogare de la regula, conform căreia, în cazul reŃinerii circumstanŃelor atenuante, reducerea pedepsei sub minimul special este obligatorie.

Dacă s-ar fi menŃinut regula de la circumstanŃele atenuante, s-ar fi anihilat efectele circumstanŃelor agravante.

În cazul aplicării concomitente a dispoziŃiilor cu privire la circumstanŃele agravante, recidiva şi concursul de infracŃiuni, pedeapsa închisorii nu poate depăşi 25 de ani, dacă maximul special pentru fiecare infracŃiune este de 10 ani sau mai mic, şi 30 de ani, dacă maximul special pentru cel puŃin una din infracŃiuni este mai mare de 10 ani (art. 80, alin. 3 Cod penal).

293

Capitolul III

Individualizarea judiciară a executării pedepsei. Mijloacele de individualizare

SecŃiunea I

Aspecte privind instrumentele juridice de individualizare a executării pedepsei

Pentru ca pedeapsa aplicată de către instanŃa de judecată să

corespundă într-o măsură rezonabilă nevoilor de soluŃionare a cauzei, Cod penal a prevăzut mai multe instituŃii de individualizare judiciară a modului de executare a acesteia. Astfel, în cazul în care instanŃa de judecată consideră că scopurile şi funcŃiile pedepsei nu sunt realizate în regimul de executare propriu naturii pedepsei principale aplicate, va apela la unul din următoarele instrumente juridice de individualizare a executării pedepsei:

- suspendarea condiŃionată a executării pedepsei; - suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; - executarea pedepsei la locul de muncă; - liberarea condiŃionată; - executarea pedepsei într-o închisoare militară; - înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

SecŃiunea a II-a

Suspendarea condiŃionată a executării pedepsei

1. NoŃiune

Este o măsură de individualizare a executării pedepsei pe care instanŃa de judecată o poate dispune prin hotărârea de condamnare şi care constă în suspendarea executării pedepsei pe un anumit termen prevăzut de lege, denumit termen de încercare, după expirarea căruia, dacă cel condamnat a avut o conduită bună şi s-a abŃinut de la săvârşirea altor infracŃiuni este considerat reabilitat de drept.

2. CondiŃiile acordării suspendării condiŃionate a executării

pedepsei CondiŃiile de acordare a suspendării condiŃionate a executării

pedepsei sunt expres şi limitativ prevăzute în art. 81 Cod penal.

294

InstanŃa de judecată poate dispune această măsură, dacă sunt îndeplinite următoarele condiŃii:

a) condiŃii cu privire la pedeapsa aplicată - pedeapsa aplicată este închisoarea de 3 ani sau amenda şi dacă

aceasta nu a fost aplicată pentru o infracŃiune intenŃionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani şi pentru vreuna din infracŃiunile prevăzute de art. 182 Cod penal (vătămare corporală gravă), art. 183 Cod penal (loviri cauzatoare de moarte), art. 197, alin. 1 şi 2 Cod penal (violul), art. 267, alin. 1 şi 2 (tortura);

- în caz de concurs de infracŃiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani şi sunt întrunite celelalte condiŃii prevăzute de art. 81 Cod penal;

- se va putea dispune şi atunci când instanŃa a aplicat pedeapsa închisorii de 2 ani, la care a aplicat amenda (art. 34, alin. 2 Cod penal).

b) repararea prejudiciului cauzat - în cazul condamnării pentru o infracŃiune prin care s-a cauzat o

pagubă, instanŃa poate dispune suspendarea condiŃionată a executării pedepsei numai dacă, până la pronunŃarea hotărârii, paguba a fost integral reparată sau plata despăgubirii este garantată de o societate de asigurare (art. 81, alin. 40)1.

c) condiŃii cu privire la infractor - infractorul să nu fi fost condamnat anterior la pedeapsa

închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea se încadrează în vreunul din cazurile prevăzute de art. 38 Cod penal (condamnări pentru infracŃiuni săvârşite în timpul minorităŃii; pentru infracŃiuni săvârşite din culpă, pentru infracŃiuni amnistiate, pentru fapte care nu mai sunt prevăzute de legea penală; la infracŃiuni şi condamnări pentru care a intervenit reabilitarea sau în privinŃa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare).

d) instanŃa de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia

Pentru a-şi forma convingerea instanŃa de judecată va examina toate datele referitoare la fapta săvârşită şi la făptuitor – atitudinea faŃă de muncă, comportarea în familie şi societate, poziŃia psihică şi mijloacele folosite pentru săvârşirea faptei, comportarea în timpul urmăririi penale şi al judecăŃii.

Dacă dispune măsura, instanŃa de judecată este Ńinută să motiveze acordarea ei (art. 81, alin. ultim Cod penal).

1 Acest alineat a fost declarat neconstituŃional prin Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 463/1997, publicată în M. Of. al României nr. 53/06.02.1998.

295

3. Cazuri speciale de acordare a suspendării condiŃionate, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute de art. 81 Cod penal

Art. 869, alin. 4 Cod penal prevede că persoana condamnată să execute

pedeapsa la locul de muncă, ce şi-a pierdut total capacitatea de muncă, instanŃa revocă executarea pedepsei la locul de muncă dispunând suspendarea condiŃionată a executării pedepsei.

Un al doilea caz special vizează infracŃiunea de abandon de familie conform art. 305, alin. 4 Cod penal: dacă părŃile nu s-au împăcat, dar în cursul judecăŃii inculpatul îşi îndeplineşte obligaŃiile, instanŃa, în cazul în care stabileşte vinovăŃia, pronunŃă împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea executării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute de art. 81 Cod penalin.

4. Termenul de încercare în cazul suspendării condiŃionate a

executării pedepsei Art. 82 Cod penal prevede că acest termen se compune din cuantumul

pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă 2 ani, iar în cazul pedepsei cu amenda, termenul de încercare este de 1 an.

În caz de suspendare condiŃionată a executării pedepsei aplicabile minorului, termenul de încercare se compune din durata închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp între 6 luni – 2 ani fixat de instanŃă, iar dacă pedeapsa aplicată a fost amenda, termenul de încercare este de 6 luni (art. 110 Cod penal). Termenul de încercare se reduce în cazul în care intervine graŃierea pedepsei aplicate (art. 120, alin. (2) Cod penal). Conform prevederilor art. 82, alin. (3) din Cod penal , termenul de încercare se socoteşte de la data când hotărârea prin care s-a pronunŃat suspendarea condiŃionată a executării pedepsei a rămas definitivă.

5. Efectele suspendării condiŃionate a executării pedepsei Suspendarea condiŃionată a executării pedepsei dă naştere la două

categorii de efecte: imediate sau provizorii şi efecte ulterioare sau definitive. a) Efectele provizorii (imediate) ale suspendării condiŃionate a

executării pedepsei - ca efect imediat al acordării suspendării, executarea pedepsei

devine condiŃionată de comportamentul condamnatului în termenul de încercare.

- în cazul în care, la data pronunŃării condamnării cu suspendarea cel condamnat se afla în stare de deŃinere, instanŃa va dispune

296

punerea de îndată în libertate a acestuia, fără să mai aştepte ca hotărârea să rămână definitivă (art. 350, alin. 3, lit. b din C. proc. pen.).

b) Efectele definitive ale suspendării condiŃionate a executării pedepsei

- potrivit art. 86 Cod penal, dacă cel condamnat nu a săvârşit o infracŃiune înlăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunŃat revocarea suspendării condiŃionate a executării pedepsei, în baza art. 83, alin. 4 Cod penal, el este reabilitat de drept.

- scoaterea din evidenŃa cazierului judiciar pentru cei reabilitaŃi de drept se face după 2 ani de la expirarea termenului de încercare.

6. Revocarea suspendării condiŃionate a executării pedepsei Legiuitorul a instituit două forme de revocare: a) obligatorie; b) facultativă.. Revocarea obligatorie intervine conform art. 83, alin. 1 Cod penal,

dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracŃiune, pentru care s-a pronunŃat o hotărâre definitivă, chiar după expirarea acestui termen.

Revocarea obligatorie a suspendării condiŃionate a executării pedepsei trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

- infracŃiunea să se comită înlăuntrul termenului de încercare; - să fie infracŃiune săvârşită cu intenŃie sau praeterintenŃionată; - să fie descoperită înlăuntrul termenului de încercare; - pentru noua infracŃiune să se fi pronunŃat o hotărâre definitivă

şi executorie, chiar după înplinirea termenului de încercare. Revocând suspendarea condiŃionată a executării pedepsei, instanŃa va

dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracŃiune (art. 83, alin. 1 Cod penal). În acest caz nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă (art. 83, alin. 4 Cod penal).

Revocarea facultativă se realizează dacă infracŃiunea ulterioară este savârşită din culpă, putându-se aplica suspendarea condiŃionată a executării pedepsei, chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior tot cu suspendarea condiŃionată a executării pedepsei, caz în care nu mai are loc revocarea primei suspendări (art. 83, alin. 3 Cod penal).

Potrivit art. 84 Cod penal, revocarea este facultativă şi în cazul în care nu a îndeplinit obligaŃiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, până la expirarea termenului de încercare. Revocarea nu se poate dispune când

297

cel condamnat face dovada că a fost în imposibilitate de a-şi îndeplini acele obligaŃii.

7. Anularea suspendării condiŃionate a executării pedepsei Această măsură se dispune (potrivit art. 85, alin. 1 Cod penal) dacă se

descoperă că cel codamnat mai săvârşise o infracŃiune înainte de pronunŃarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii, chiar după expirarea termenului de încercare.

Aşa cum rezultă din textul mai sus menŃionat, pentru a dispune anularea se cer întrunite următoarele condiŃii:

a) condamnatul să fi săvârşit o infracŃiune înainte de expirarea termenului de încercare;

b) infracŃiunea să fie descoperită înainte de expirarea termenului de încercare;

c) pentru infracŃiunea respectivă să se fi pronunŃat o hotărâre definitivă de condamnare la pedeapsa închisorii, chiar dacă aceasta a intervenit după expirarea termenului de încercare.

Potrivit art. 85, alin. 3 Cod penal, dacă există concurs de infracŃiuni şi pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depăşeşte 2 ani, instanŃa poate dispune suspendarea condiŃionată a executării pedepsei. În acest caz, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunŃat anterior suspendarea condiŃionată a executării pedepsei.

SecŃiunea a III-a

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere 1. NoŃiune Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reprezintă un

mijloc de individualizare judiciară a executării pedepsei închisorii şi constă în suspendarea executării pedepsei pe o anumită perioadă – denumită termen de încercare, pe durata căreia condamnatul este supus unor măsuri de supraveghere şi cerinŃei de a respecta obligaŃiile stabilite de instanŃa de judecată. Această instituŃie a fost introdusă prin Legea nr. 104/22.09.1992 – art. 861 - 8611 Cod penal.

2. CondiŃiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub

supraveghere

a) CondiŃii cu privire la pedeapsa aplicată şi natura infracŃiunii În art. 861 din Cod penal se arată că instanŃa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă pedeapsa aplicată

298

este de cel mult 4 ani. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate dispune şi în caz de concurs de infracŃiuni, dacă pedeapsa aplicată este de cel mult 3ani.

Nu poate fi dispusă această măsură a suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul infracŃiunilor intenŃionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani (precum şi în cazul infracŃiunilor prevăzute de Cod penal în art. 182, 183, 197, alin. 1 şi 2) şi art. 2671, alin. (1) şi 2).

b) Repararea prejudiciului cauzat În cazul condamnării pentru o infracŃiune prin care s-a produs o

pagubă, instanŃa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere numai dacă până la pronunŃarea hotărârii, paguba a fost integral reparată sau plata despăgubirii este garantată de o societate de asigurare (art. 861, alin. 4 raportat la art. 81, alin. 4 Cod penal)1

c)CondiŃii cu privire la infractor Potrivit art. 861, alin. 1, lit. b Cod penal, instanŃa poate dispune

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere numai dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazurile când condamnarea se încadrează în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 38 Cod penal (starea de recidivă). d) InstanŃa de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia. Pentru ca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere să fie acordată este necesar ca, pe lângă condiŃiile prevăzute, instanŃa să aprecieze, Ńinând cont de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunŃarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei condamnatul nu va mai săvârşi o altă infracŃiune (art. 861, alin. 1, lit. c Cod penal).

3. Cazuri speciale de acordare a suspendării executării pedepsei

sub supraveghere Legiuitorul a prevăzut că suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere poate fi dispusă de instanŃa de judecată, chiar dacă nu sunt întrunite condiŃiile prevăzute de art. 861 Cod penal în cazul condamnatului ce execută pedeapsa la locul de muncă, dar care şi-a pierdut total sau parŃial capacitatea de muncă.

1 Curtea ConstituŃională a statuat ca neconstituŃională prevederea art. 861, alin. 4 cu trimitere la art. 81, alin. 4 Cod penal.

299

4. Termenul de încercare În cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, termenul

de încercare se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se stabileşte un interval de timp fixat de instanŃă între 2 şi 5 ani. Aşadar, termenul de încercare poate fi minimum 2 ani şi 15 zile şi de maximum 9 ani.

Termenul de încercare se socoteşte de la data când hotărârea prin care s-a pronunŃat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă (art. 862, alin. 2 raportat la art. 82, alin. 3 Cod penal).

5. Măsurile de supraveghere În art. 863, alin. 1 Cod penal au fost prevăzute următoarele măsuri de

supraveghere cărora condamnatul trebuie să se supună: - să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu

supravegherea lui, sau la alte organe stabilite de instanŃă; - să anunŃe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinŃă

sau locuinŃă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; - să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informaŃii de natură a fi controlate mijloacele lui

de existenŃă. 6. ObligaŃiile condamnatului Potrivit art. 863, alin. 3 Cod penal, instanŃa de judecată poate să

impună condamnatului respectarea uneia sau mai multor din următoarele obligaŃii:

- să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăŃământ sau o calificare;

- să nu-şi schimbe domiciliul sau reşedinŃa avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită, decât în condiŃiile fixate de instanŃă;

- să nu freventeze anumite locuri stabilite; - să nu intre în legătură cu anumite persoane; - să nu conducă un vehicul sau anumite vehicule; - să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special

în scopul dezintoxicării. Supravegherea executării obligaŃiilor stabilite de instanŃă se face de

judecătorul desemnat cu supravegherea condamnatului sau de către alte organe stabilite de instanŃă.

300

7. Efectele suspendării Efectul provizoriu al suspendării executării pedepsei sub supraveghere

constă în suspendarea executării pedepsei închisorii, pe durata termenului de încercare.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranŃă şi a obligaŃiilor civile prevăzute în hotărârea condamnatorie (art. 861, alin. 4 raportat la art. 81, alin. 5 Cod penal).

Pe toată durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se abŃină de la săvârşirea de noi infracŃiuni, să respecte măsurile de supraveghere şi obligaŃiile stabilite de instanŃă.

Efectele definitive. Potrivit art. 866 Cod penal, dacă cel condamnat nu a săvârşit nici o infracŃiune înlăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunŃat revocarea suspendării executării pedepsei, el este reabilitat de drept.

Scoaterea din evidenŃa cazierului judiciar se va face numai după trecerea a 2 ani de la împlinirea termenului de încercare, conform prevederilor din Legea cazierului judiciar.

8. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

Revocarea obligatorie – dacă în cursul termenului de încercare cel

condamnat a săvârşit din nou o infracŃiune, pentru care s-a pronunŃat o hotărâre definitivă , chiar după expirarea acestui termen.

Revocarea suspendării pedepsei nu are loc dacă infracŃiunea săvârşită ulterior a fosr descoperită dupa expirarea termenului de încercare.

Revocarea facultativă apare în următoarele situaŃii: - când condamnatul nu a îndeplinit, până la expirarea termenului de

încercare, obligaŃiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare; - dacă cel condamnat nu îndeplineşte măsurile de supraveghere

prevăzute de lege, ori obligaŃiile stabilite de instanŃă, aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei şi să dispună executarea în întregime a pedepsei sau poate să prelungească termenul de încercare cu cel mult 3 ani (art. 864, alin. 2 Cod penal).

9. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere intervine

în aceleaşi condiŃii ca şi în cazul suspendării condiŃionate a executării pedepsei (art. 865, alin. 1 Cod penal).

Pentru a se putea dispune anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere se cer întrunite următoarele condiŃii:

301

- condamnatul să fi săvârşit o infracŃiune înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;

- infracŃiunea să fie descoperită înainte de expirarea termenului de încercare;

- pentru infracŃiunea respectivă să se fi pronunŃat o hotărâre definitivă de condamnare, la pedeapsa închisorii, chiar dacă aceasta a intervenit după expirarea termenului de încercare.

În caz de concurs de infracŃiuni, dacă pedeapsa rezultată nu depăşeşte 3 ani, instanŃa de judecată poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, caz în care termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunŃat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

SecŃiunea a IV-a Executarea pedepsei la locul de muncă

1. CondiŃii de aplicare InstituŃia executării pedepsei la locul de muncă a fost introdusă în

legislaŃia noastră penală prin Legea nr. 6/1973. Cadrul actual de reglementare a executării pedepsei la locul de muncă îl constituie dispoziŃiile art. 86, alin. 7 – 11 Cod penal, la care se adaugă dispoziŃiile Codului de procedură penală şi cele ale Legii nr. 23/1969 privind executarea pedepselor.

Sub aspectul naturii juridice, executarea pedepsei la locul de muncă reprezintă un mijloc de individualizare judiciară a executării pedepsei închisorii. În acest caz, executarea pedepsei închisorii are loc, dar nu într-un loc de detenŃie, ci în libertate, prin prestarea unei munci în cadrul unei unităŃi.

Executarea pedepsei la locul de muncă este dispusă de instanŃă numai în cazul întrunirii mai multor condiŃii referitoare la:

a) pedeapsa aplicată şi natura infracŃiunii săvârşite; b) persoana condamnatului; c) acordul scris al unităŃii în care condamnatul urmează să presteze

munca. Îndeplinirea condiŃiilor prevăzute de lege creează pentru cel

condamnat o vocaŃie de a beneficia de acest mod de executare a pedepsei. Transformarea acestei vocaŃii într-un beneficiu efectiv depinde de aprecierea

302

instanŃei, bazată pe criteriile generale de individualizare arătate în art. 72 Cod penal, că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate.

a) Pedeapsa aplicată şi natura infracŃiunii săvârşite Pentru a se putea dispune executarea pedepsei la locul de muncă, se

cere în primul rând, ca pedeapsa aplicată să nu depăşească 5 ani de închisoare, iar în caz de concurs de infracŃiuni, să nu depăşească 3 ani de închisoare. Referitor la natura infracŃiunii săvârşite, prin prevederile art. 86, alin. 3 şi 7 Cod penal, au fost excluse de la beneficiul executării la locul de muncă pedepsele aplicate pentru infracŃiuni grave, respectiv pentru infracŃiunile intenŃionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, precum şi în cazul infracŃiunilor prevăzute de art. 182 (vătămare corporală gravă), art. 183 (loviri sau vătămări cauzatoare de moarte), art. 197 alin. 1 şi 2 (viol) şi art. 267 alin. 1 şi 2 (tortura). Executarea pedepsei la locul de muncă poate fi dispusă în cazul infracŃiunii de furt calificat prevăzut în art. 209, alin. 3, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani1.

b) Persoana condamnatului Ca şi în cazul suspendării simple sau sub supraveghere, executarea

pedepsei la locul de muncă se poate dispune numai dacă cel în cauză nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute de art. 38 Cod penalin.

Distinct de aceasta, textul art. 86, alin. 7 Cod penal, impune privitor la persoana condamnatului, ca aceasta să aibă aptitudinea de a se îndrepta chiar fără privare de libertate (această aptitudine trebuie să rezulte din împrejurările comiterii faptei, din conduita generală a condamnatului şi din alte elemente obiective şi subiective, de natură să contribuie la formarea convingerii instanŃei că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate).

Executarea pedepsei la locul de muncă se poate dispune şi în cazul minorilor care au împlinit vârsta de 16 ani (prevăzută în legislaŃia muncii pentru prestarea unei munci în cadrul unei unităŃi), în cazul militarilor în termen trecuŃi în rezervă înainte de termen precum şi în cazul persoanelor care au împlinit vârsta de pensionare, cu condiŃia să aibă, chiar şi numai parŃial capacitate de muncă.

c) CondiŃia privitoare la existenŃa acordului scris al unităŃii în care condamnatul urmează să presteze munca a fost introdusă prin Legea nr. 104/1992, fiind determinată de faptul că, în condiŃiile separaŃiei puterilor în

1 Modificată prin Legea nr. 456/18.07.2001, pentru aprobarea O.U.G. nr. 207/2000, publicată în M. Of. al României nr. 410/25.07.2001.

303

stat, instanŃa nu mai poate impune unităŃilor primirea condamnaŃilor la muncă.

2. Modul de executare a pedepsei închisorii la locul de muncă Potrivit art. 868, alin. 4 Cod penal, pedeapsa se execută la locul de

muncă în baza mandatului de executare a pedepsei. În privinŃa contractului de muncă dintre unitate şi persoana condamnatului, legea distinge între situaŃia în care condamnatul execută pedeapsa la unitatea la care era angajat şi situaŃia în care pedeapsa se execută în altă unitate decât cea al cărui angajat a fost:

a) dacă pedeapsa se execută la aceeaşi unitate, pe durata executării pedepsei contractul de muncă se suspendă;

b) dacă pedeapsa se execută într-o altă unitate decât cea în care îşi desfăşura activitatea condamnatul la data aplicării pedepsei, contractul de muncă încheiat încetează.

În timpul executării pedepsei la locul de muncă, condamnatul este obligat să îndeplinească toate îndatoririle de muncă, cu următoarele limitări ale drepturilor ce-i revin potrivit legii (art. 868 Cod penal):

a) din totalul veniturilor cuvenite, potrivit legii, pentru munca prestată, cu excepŃia sporurilor acoradate pentru activitatea desfăşurată în locuri de muncă cu condiŃii vătămătoare, se reŃine o cotă de 15 – 40%, stabilită potrivit legii, în raport cu cuantumul veniturilor şi cu îndatoririle condamnatului pentru întreŃinerea altor persoane, care se varsă la bugetul statului. Pentru condamnaŃii minori, limitele reŃinerii se reduc la jumătate;

b) drepturile de asigurări sociale, se stabilesc în procente legale aplicate la venitul net cuvenit condamnatului, după reŃinerea cotei prevăzute la lit. a);

c) durata executării pedepsei nu se consideră vechime în muncă; d) nu se poate schimba locul de muncă la cererea condamnatului,

decât prin hotărârea instanŃei de judecată; e) condamnatul nu poate fi promovat; f) condamnatul nu poate ocupa funcŃii de conducere, funcŃii care

implică exerciŃiul autorităŃii de stat, funcŃii instructiv-educative ori de gestiune;

g) pe durata executării pedepsei la locul de muncă, condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales.

În conformitate cu dispoziŃiile art. 868, alin. 3 Cod penal, instanŃa poate dispune ca pe durata executării pedepsei, condamnatul să respecte şi una sau mai multe din obligaŃiile prevăzute în art. 863 Cod penalin.

304

3. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă SancŃiunea revocării executării pedepsei la locul de muncă intervine,

după caz, în mod obligatoriu sau facultativ. Potrivit art. 86, alin. 9 Cod penal, revocarea este obligatorie în

următoarele cazuri: - dacă după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus

executarea pedepsei la locul de muncă, condamnatul săvârşeşte o nouă infracŃiune intenŃionată înainte de începerea executării sau în timpul executării acesteia. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă are drept consecinŃă că pedeapsa rezultată, stabilită conform art. 39, alin. 1 şi 2 sau după caz ale art. 40, se va executa într-un loc de deŃinere;

- când condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităŃii de muncă. Revocând executarea la locul de muncă, instanŃa, Ńinând seama de împrejurările care au determinat incapacitatea de muncă şi de dispoziŃiile art. 72 Cod penal, poate dispune executarea pedepsei într-un loc de deŃinere sau suspendarea simplă ori sub supraveghere a pedepsei, chiar dacă nu sunt întrunite condiŃiile prevăzute în art. 81 sau 861 Cod penalin.

Revocarea este facultativă în următoarele cazuri: - când infracŃiunea ulterioară este săvârşită din culpă. În acest caz,

revocarea este condiŃionată de genul sau modul de execitare a pedepsei stabilite de instanŃă. Dacă instanŃa apreciază că pentru infracŃiunea ulterioară, săvârşită din culpă, se impune aplicarea pedepsei închisorii cu executare într-un loc de deŃinere, atunci ea trebuie să dispună revocarea executării pedepsei la locul de muncă. Dacă, dimpotrivă, instanŃa apreciază că se impune aplicarea pedepsei amenzii sau executarea pedepsei la locul de muncă, revocarea nu mai are loc;

- când condamnatul se sustrage de la prestarea activităŃii în cadrul unităŃii, fie prin neprezentarea la unitate în termen de 5 zile (art. 30, alin. 5 din Legea nr. 23/1969), fie prin îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor ce-i revin la locul de muncă (absenŃe nejustificate, indisciplină, etc.);

- când condamnatul nu respectă măsurile de supraveghere sau obligaŃiile stabilite prin hotărârea de condamnare.

305

4. Anularea executării pedepsei la locul de muncă Este o măsură – remediu care intervine atunci când executarea

pedepsei la locul de muncă nu poate fi aabb iinniittiioo dispusă, deoarece condamnatul mai săvârşise o infracŃiune, despre care instanŃa nu a avut cunoştinŃă în momentul producerii hotărârii de condamnare şi nici ulterior, până la rămânerea definitivă a acesteia.

În conformitate cu prevederile art. 8610 Cod penal, dacă cel condamnat mai săvârşise o infracŃiune până la rămânerea definitivă a hotărârii şi aceasta se descoperă mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată la locul de muncă sau considerată ca executată, instanŃa, dacă nu sunt întrunite condiŃiile impuse de lege (art. 867 Cod penal), anulează executarea pedepsei la locul de muncă.

Anularea are loc şi în cazul în care hotărârea de condamnare pentru infracŃiunea descoperită ulterior se pronunŃă după ce pedeapsa a fost executată sau considerată ca executată, aplicându-se, după caz, regulile concursului de infracŃiuni dau ale recidivei.

5. Încetarea executării pedepsei la locul de muncă Încetarea executării pedepsei la locul de muncă constituie, ca şi

eliberarea condiŃionată, o modalitate a individualizării administrative a pedepsei. Atunci când pedeapsa şi-a atins finalitatea preventiv-educativă, nu mai există nici o raŃiune ca executarea ei să continue şi instanŃa poate dispune încetarea executării pedepsei înainte de împlinirea duratei acesteia.

Potrivit art. 8611 Cod penal, instanŃa poate dispune încetarea executării pedepsei dacă sunt îndeplinite următoarele condiŃii:

a) condamnatul a executat cel puŃin două treimi din durata pedepsei; b) pe parcursul executării a avut o bună conduită, a fost disciplinat şi

stăruitor în muncă; c) instanŃa a fost sesizată cu o cerere de încetare a executării pedepsei

de către conducerea unităŃii unde condamnatul execută pedeapsa. Încetarea executării pedepsei nu determină reducerea duratei pedepsei

aplicate, aşa încât pedeapsa se consideră executată numai dacă în intervalul de timp de la încetarea executării pedepsei la locul de muncă şi până la împlinirea duratei pedepsei, condamnatul nu a săvârşit o nouă infracŃiune. Dacă cel condamnat săvârşeşte o nouă infracŃiune în acest interval de timp, instanŃa poate revoca încetarea sau poate să o menŃină, Ńinând seama în toate cazurile, de criteriile generale şi speciale de individualizare. Revocarea este obligatorie în cazul în care fapta săvârşită este o infracŃiune contra păcii şi

306

omenirii, o infracŃiune de omor, o infracŃiune intenŃionată care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infracŃiune prin care s-au produs consecinŃe deosebit de grave.

Revocarea încetării executării pedepsei la locul de muncă are drept consecinŃă că restul de pedeapsă, care se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracŃiune, se execută într-un loc de deŃinere.

SecŃiunea a V-a Liberarea condiŃionată

1. NoŃiune Liberarea condiŃionată este o instituŃie complementară regimului de

executare a pedepsei şi nu un mijloc de individualizare administrativă a acesteia. Liberarea condiŃionată constă în liberarea condamnatului înainte de executarea completă a pedepsei închisorii ori a detenŃiunii pe viaŃă, dacă sunt îndeplinite anumite condiŃii prevăzute de lege. Beneficiul liberării condiŃionate poate fi acordat oricărui condamnat, indiferent de natura infracŃiunii săvârşite şi indiferent dacă a mai beneficiat anterior de liberarea condiŃionată pentru o altă pedeapsă. Fiind o modalitate de executare a unei părŃi din pedeapsă, pedeapsa se consideră executată numai dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei, condamnatul nu a săvârşit din nou o infracŃiune.

2. CondiŃii de acordare Din prevederile art. 59 Cod penal rezultă că pentru a se putea dispune

liberarea condiŃionată este necesar ca deŃinutul în cauză: a) să fi executat o parte din pedeapsă; b) să fi fost stăruitor în muncă, disciplinat; c) să dea dovezi temeinice de îndreptare. a) Executarea unei părŃi din pedeapsă. FracŃiunea de pedeapsă ce

trebuie obligatoriu executată diferă după cunatumul pedepsei aplicate, după forma de vinovăŃie cu care a fost săvârşită infracŃiunea, după vârsta condamnatului şi după folosirea acestuia în muncă.

În cazul infracŃiunilor intenŃionate, liberarea condiŃionată poate fi acordată, potrivit art. 59 Cod penal, după ce condamnatul a executat cel puŃin două treimi din durata pedepsei închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puŃin trei pătrimi din durata pedepsei închisorii mai mare de 10 ani. În calculul fracŃiunilor de pedeapsă, se Ńine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată potrivit legii ca executată pe baza muncii

307

prestate. În acest caz, liberarea condiŃionată nu poate acordată, mai înainte de executarea efectivă a cel puŃin jumătate din durata pedepsei, când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi cel puŃin două treimi când aceasta este mai mare de 10 ani.

În cazul infracŃiunilor din culpă, liberarea poate fi acordată după ce condamnatul a executat cel puŃin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puŃin două treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani. Partea de pedeapsă ce trebuie executată poate fi redusă sub aceste limite, Ńinându-se seama de munca prestată, dacă în acest caz liberarea nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puŃin o treime din durata pedepsei, când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi cel puŃin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.

În raport cu vârsta condamnatului, liberarea condiŃionată poate fi acordată condamnaŃilor minori, când ajung la vârsta de 18 ani, precum şi condamnaŃilor trecuŃi de vârsta de 60 de ani pentru bărbaŃi şi 55 de ani pentru femei, după executarea unei treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau a unei jumătăŃi în cazul în chisorii mai mari de 10 ani.

b) StăruinŃa în muncă şi disciplina condamnatului StăruinŃa în muncă în timpul executării pedepsei denotă că, în stare de

libertate, condamnatul are aptitudinea de a-şi asigura în mod onest existenŃa prin muncă. Când persoana condamnată manifestă interes în desfăşurarea muncii, depăşind cu regularitate normele de muncă, executând produse de foarte bună calitate, făcând economii şi raŃionalizări în procesul de producŃie, poate să formeze comisiei de propuneri convingerea că acesta s-a reeducat. Pe lânga aceasta, se cere însă ca persoana condamnată să respecte regulile de conduită, regulile de ordine interioară (prevăzute în Regulamentul privind executarea unor pedepse şi a măsurii arestării preventive) şi obligaŃiile ce le are în timpul executării pedepsei, în caz contrar fiind pasibil de sancŃiuni disciplinare. Eventualele abateri disciplinare, de natură să caracterizeze persoana în cauză ca indisciplinată, pot conduce la amânarea sau chiar neacordarea liberării condiŃionate.

c) Dovezile temeinice de îndreptare Îndreptarea priveşte formarea la condamnat a calităŃilor morale care să

excludă posibilitatea comiterii de către acesta a unor infracŃiuni. Sunt considerate dovezi temeinice de îndreptare:

- participarea efectivă la activitatea civică şi moral-creştină; - executarea unor sarcini care nu se remunerează; -manifestarea interesului pentru calificarea şi recalificarea

profesională; - buna comportare la locul de detenŃie.

308

Îndeplinirea condiŃiilor enumerate trebuie să rezulte din procesul-verbal al comisiei de propuneri constituită în acest scop şi care funcŃionează în fiecare penitenciar. Procesul-verbal întocmit în detaliu cu privire la comportarea condamnatului poate cuprinde propunerea de liberare condiŃionată. La formularea unor astfel de propuneri, comisiile sunt obligate să verifice îndeplinirea condiŃiilor menŃionate, dar, pe lângă acestea, ele trebuie să procedeze la o evaluare a antecedentelor penale ale condamnatului, înscriind în procese-verbale toate datele necesare stabilirii unui tablou real asupra trecutului infracŃional al condamnatului (data condamnării anterioare, dacă este recidivist, natura infracŃiunilor săvârşite, durata pedepsei, intervenŃia amnistiei, graŃierii, prescripŃiei, reabilitării etc.). Când comisia consideră că nu sunt îndeplinite condiŃiile pentru a fi propusă liberarea condiŃionată, fixează termen pentru reexaminarea situaŃiei condamnatului, termenul neputând fi mai mare de 1 an. În acest caz condamnatul se poate adresa direct instanŃei de judecată cu cerere de eliberare condiŃionată, cererea fiind însoŃită în mod obligatoriu de procesul-verbal al comisiei de propuneri. Acordarea liberării condiŃionate este atributul exclusiv al instanŃei de judecată, care va dispune, după caz, acordarea sau respingerea liberării condiŃionate, în funcŃie de îndeplinirea condiŃiilor impuse de lege.

3. Efectele liberării condiŃionate Liberarea condiŃionată produce efecte în două momente diferite: a) imediate – care nu sunt provizorii; b) definitive – care se produc în momentul expirării duratei pedepsei. Efectul imediat al eliberării condiŃionate constă în punerea în

libertate a condamnatului. În perioada liberării condiŃionate, condamnatul este considerat în executarea pedepsei şi deci pedepsele accesorii se execută.

Dacă în intervalul de timp de liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei condamnatul nu a mai săvârşit o altă infracŃiune, se produce efectul definitiv al eliberării condiŃionate, care constă în aceea că pedeapsa se consideră integral executată.

Dacă în timpul liberării condiŃionate condamnatul a comis o nouă infracŃiune, instanŃa, Ńinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menŃinerea, fie revocarea liberării condiŃionate. În caz de revocare, pedeapsa stabilită pentru infracŃiunea comisă ulterior şi restul de pedeapsă neexecutat din pedeapsa anterioară se contopesc putându-se aplica un spor de până la 5 ani.

Revocarea este obligatorie atunci când fapta săvârşită este o infracŃiune contra siguranŃei statului, contra păcii şi omenirii, o infracŃiune de omor, o infracŃiune săvârşită cu intenŃie care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infracŃiune prin care s-au produs consecinŃe deosebit de grave.

309

Săvârşirea unei noi infracŃiuni în timpul liberării condiŃionate dă naştere unei stări de recidivă postcondamnatorie, dacă sunt întocmite toate condiŃiile prevăzute de art. 37, lit. a Cod penal, dar aplicarea pedepsei nu se va face după regulile stabilite în art. 39 Cod penal, ci după dispoziŃiile speciale prevăzute în art. 61 Cod penal.

4. Liberarea condiŃionată în cazul detenŃiei pe viaŃă Potrivit art. 551 Cod penal, liberarea condiŃionată poate fi acordată şi

celor condamnaŃi la pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă. CondiŃiile de acordare a liberării condiŃionate sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute pentru cei condamnaŃi la pedeapsa închisorii, cu excepŃia fracŃiunii de pedeapsă ce trebuie efectiv executată care, în acest caz este de 20 de ani. CondamnaŃii trecuŃi de vârsta de 60 de ani pentru bărbaŃi şi 55 de ani pentru fenei pot fi eliberaŃi condiŃionat, după executarea efectivă a 15 ani de detenŃiune, dacă sunt îndeplinite şi celorlalte condiŃii prevăzute de lege. Efectul definitiv al liberării – considerarea pedepsei ca executată – se produce dacă în termen de 10 ani de la liberare condamnatul nu a mai săvârşit o altă infracŃiune. Dacă cel liberat nu-şi respectă această obligaŃie şi săvârşeşte o nouă infracŃiune, instanŃa revocă sau menŃine liberarea condiŃionată, procedând conform regulilor de mai sus expuse, privind efectele liberării condiŃionate în cazul pedepsei închisorii.

SecŃiunea a VI-a Executarea pedepsei într-o unitate militară

1. NoŃiune Închisoarea militară este o instituŃie aflată în subordinea Ministerului

Apărării NaŃionale în care se realizează reeducarea condamnaŃilor militari, pe baza unui regim special de muncă, disciplină şi instrucŃie. În timpul executării pedepsei, condamnatul nu îşi pierde calitatea de militar în termen, însă durata executării acesteia nu se consideră stagiu militar, urmând ca acesta să se efectueze ulterior.

2. CondiŃiile în care se poate dispune executarea pedepsei într-o închisoare militară

a) Condamnatul trebuie să aibă calitatea de militar în termen la data săvârşirii infracŃiunii sau a judecăŃii, ori să fi devenit militar după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare;

b) Pedeapsa aplicată să fie de cel mult 2 ani închisoare, indiferent dacă a fost aplicat pentru o infracŃiune sau pentru concurs de infracŃiuni;

310

c) Executarea pedepsei într-o unitate militară să fie expres prevăzută de lege sau instanŃa de judecată, Ńinând seama de împrejurările cauzei şi de persoana condamnatului să dispună această modalitate de executare.

3. Efectele executării pedepsei într-o închisoare militară

a) Dacă militarul condamnat a executat jumătate din durata pedepsei

şi a dat dovezi temeinice de îndreptare, partea din durata pedepsei ce a rămas de executat se reduce cu 1/3, iar dacă s-a evidenŃiat în mod deosebit, reducerea poate depăşi 1/3, putând cuprinde chiar tot restul pedepsei (art. 62, alin. 2 Cod penal);

b) Dacă în timpul executării pedepsei militarul devine inapt pentru serviciul militar, este liberat condiŃionat conform art. 62, alin. 3 Cod penal;

c) După executarea pedepsei în închisoarea militară, după reducerea sau înlăturarea restului de pedeapsă, după graŃierea totală ori a restului de pedeapsă, cel condamnat este reabilitat de drept.

4. Revocarea executării Dacă în timpul executării pedepsei militarul condamnat comite din

nou o infracŃiune, instanŃa care judecă această infracŃiune va revoca executarea pedepsei într-o închisoare militară şi va face după caz aplicarea art. 39, alin. 1 şi 2 sau a art. 40 Cod penal, în funcŃie de existenŃa stării de recidivă postcondamnatorie sau a pluralităŃii intermediare. Pedeapsa astfel stabilită se execută în loc de detenŃie.

SecŃiunea a VII-a

Înlocuirea pedepsei amnezii cu pedeapsa închisorii Potrivit art. 631 Cod penal, dacă cel condamnat se sustrage cu rea-

credinŃă de la executarea amenzii, instanŃa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracŃiunea săvârşită Ńinând seama de partea din amendă ce a fost achitată.

Rezultă din textul de mai sus că înlocuirea amenzii cu închisoarea este posibilă numai la infracŃiunile la care amenda este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii.

Dacă în raport cu pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru infracŃiunea săvârşită – singură sau alternativ cu amenda – instanŃa făcând aplicarea art. 76, lit. c, teza a II-a Cod penal a fost obligată să aplice pedeapsa amenzii, în caz de neexecutare, amenda nu mai poate fi înlocuită cu pedeapsa închisorii în baza art. 631 Cod penalin.

311

SecŃiunea a VIII-a Calculul pedepselor

1. Durata executării

Potrivit art. 87 Cod penal, la calcularea duratei executării pedepsei se

ia în considerare atât ziua în care condamnatul începe să execute hotărârea definitivă de condamnare, cât şi ziua în care încetează executarea.

Luna şi anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă.

Timpul în care, în cursul executării pedepsei, condamnatul se află bolnav în spital se socoteşte în durata executării, afară de cazul în care şi-a provocat în mod voit boala şi această împrejurare a fost constatată în cursul executării pedepsei.

Această regulă nu are aplicabilitate în cazul în care pedeapsa închisorii se execută la locul de muncă. În acest caz, timpul cât condamnatul lipseşte de la locul de muncă nu se socoteşte în durata executării, indiferent de motivul absentării.

2. Computarea reŃinerii şi arestării preventive În conformitate cu dispoziŃiile art. 88 Cod penal, timpul reŃinerii şi al

arestării preventive se scad din durata pedepsei închisorii aplicate. Scăderea este obligatorie şi atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în acelaşi timp ori în mod separat, pentru mai multe infracŃiuni concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea penală, a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reŃinerea sau arestarea.

În caz de condamnare la pedeapsa amenzii, scăderea se face prin înlăturarea în totul sau în parte a executării amenzii.

Durata pedepsei privative de libertate suferite în străinătate pentru infracŃiuni care se judecă şi după legea penală română conform art. 4, 5, 6 Cod penal se scade din durata pedepsei aplicate pentru aceeaşi infracŃiune de către instanŃele române (art. 89 Cod penal).

3. Computarea închisorii contravenŃionale Dacă închisoarea contravenŃională a fost aplicată şi executată pentru o

faptă care ulterior a fost calificată infracŃiune, durata acesteia se scade din durata pedepsei închisorii aplicate pentru acea faptă.

312

TITLUL VI

CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ EXECUTAREA PEDEPSEI SAU CONSECINłELE CONDAMNĂRII

Capitolul I

Cauzele care înlătură executarea pedepsei

SecŃiunea a II a GraŃierea

1. NoŃiune GraŃierea se prezintă ca un act de clemenŃă al statului care constă în

înlăturarea în tot sau în parte a executării pedepsei aplicate de instanŃă sau comutarea acesteia în una mai uşoară.

Această înlăturare a pedepsei nu afectează existenŃa răspunderii penale, condamnările înscriindu-se în fişa de cazier judiciar, ci face ca pedeapsa să nu fie executată.

Deşi reprezintă o renunŃare din partea statului la exercitarea dreptului de a impune executarea pedepselor, graŃierea este motivată de raŃiuni de politică penală, reprezentând o măsură menită să ducă la realizarea într-un mod cât mai eficient a scopului dreptului penal.

GraŃierea este o instituŃie cu o natură juridică dublă, prin ConstituŃie

(art.74 şi art.94) fiind stabilite organele competente să acorde graŃierea, în

timp ce prin Codul penal (art.120) sunt reglementate efectele pe care le

produce.

ConstituŃia României face distincŃie între graŃierea individuală, care

se acordă unui singur condamnat, şi care este acordată de Preşedintele

României prin decret (art.94, lit.d) şi graŃierea colectivă, acordată unui grup

de deŃinuŃi, din oficiu, de către Parlamentul României, prin lege.

GraŃierea se acordă şi produce efecte in personam, când priveşte,

exclusiv, calităŃi ale persoanei condamnatului, însă poate produce şi efecte

313

in rem, fiind acordată condamnaŃilor pentru anumite infracŃiuni sau la

pedepse de o anumită gravitate.

2. Felurile graŃierii În funcŃie de anumite criterii ce privesc persoanele cărora li se

acordă, condiŃiile în care se acordă, întinderea efectelor graŃierii, în doctrina

penală se disting mai multe modalităŃi ale acesteia. a) în raport cu persoanele cărora li se acordă, graŃierea poate fi

colectivă sau individuală. GraŃierea individuală se acordă unor persoane determinate în mod

individual, în timp ce graŃierea colectivă (gratie-aministie” sau indulto”) are

caracter mixt1 operând şi in rem, în raport de natura infracŃiunii comise sau

în raport de natura şi cuantumul pedepsei aplicate.

b) în raport de condiŃiile de acordare, graŃierea poate fi necondiŃionată sau condiŃionată.

GraŃierea este necondiŃionată sau pură şi simplă când se acordă fără

anumite obligaŃii pe care graŃiatul ar trebui să le îndeplinească în viitor, şi

este condiŃionată când impune graŃiatului ca o perioadă anume de timp să nu

săvârşească nici o infracŃiune, sub sancŃiunea cumulării noii pedepse cu cea

graŃiată.

În literatura juridică2, graŃierea condiŃionată este privită ca o formă a suspendării condiŃionate a executării pedepsei (când graŃierea înlătură în întregime executarea pedepsei), fie o formă a liberării condiŃionate (când priveşte doar restul de pedeapsă).

c) în funcŃie de întinderea efectelor sale, graŃierea este totală, parŃială sau comutare.

GraŃierea totală înlătură în întregime executarea pedepsei (remiterea pedepsei).

GraŃierea parŃială înlătură doar o parte a pedepsei (reducerea pedepsei).

Comutarea schimbă genul pedepsei aplicate de instanŃă (Ex: pedeapsa închisorii este înlocuită cu amenda).

1 Al. Boroi, Gh. Nistoreanu – Op. cit., p.347 2 C. Bulai - Op. cit., p.199

314

3. Obiectul graŃierii GraŃierea are ca obiect pedepsele principale aplicate de instanŃele de

judecată, a căror executare este înlăturată total sau parŃial. Obiectul graŃierii individuale îl constituie întotdeauna pedepsele

aplicate prin hotărâri definitive, pe când graŃierea colectivă poate avea ca obiect şi pedepse aplicate după apariŃia legii de graŃiere, dar numai pentru infracŃiuni săvârşite anterior actului de clemenŃă.

Dacă condamnatul a săvârşit un concurs de infracŃiuni, instanŃa trebuie să verifice şi să constate incidenŃa graŃierii în raport cu fiecare pedeapsă, urmând să se recalculeze pedeapsa rezultantă în raport cu pedepsele ce au rămas de executat.

4. Efectele graŃierii 4.1. Efectele graŃierii asupra pedepselor principale Prin graŃiere, executarea pedepselor principale este înlăturată total,

parŃial sau comutată. GraŃierea înlătură executarea pedepsei principale, ea nu înlătură

condamnarea şi consecinŃele acesteia, astfel că o pedeapsă graŃiată are aceleaşi efecte ca şi o pedeapsă executată (este antecedent penal, produce interdicŃii, incapacităŃi, decăderi, poate forma primul termen al recidivei).

Data acordării graŃierii are o deosebită importanŃă, deoarece ea reprezintă momentul în care pedeapsa este considerată executată, şi de aici începe să fie executată pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi1, şi tot de aici curge termenul de reabilitare.

În cazul graŃierii condiŃionate, pedeapsa se consideră stinsă tot de la

data adoptării actului de graŃiere, dacă beneficiarul nu săvârşeşte o nouă

infracŃiune intenŃionată în termenul de definitivare.

4.2. Efectele graŃierii asupra pedepselor accesorii şi complementare

Codul penal, în art.120, alin.3, prevede că graŃierea nu are efect asupra pedepselor complementare, afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graŃiere. SituaŃiile în care actul de graŃiere prevede şi graŃierea pedepselor complementare sunt rare şi, de regulă, privesc graŃierile totale2. 1 M. Basarab – Op. cit., p.209 2 Al. Boroi, Gh. Nistoreanu,- Op. cit., p.350

315

Cu privire la pedepsele accesorii, care însoŃesc pedepsele privative de libertate în cursul executării lor, graŃierea va produce efecte şi asupra lor.

4.3. Efectele graŃierii asupra măsurilor de siguranŃă şi măsurilor

educative Art.120, alin.4, C.penal, stipulează că graŃierea nu are efect asupra

măsurilor de siguranŃă şi măsurilor educative. Măsurile de siguranŃă, având drept scop înlăturarea unui pericol şi

preîntâmpinarea săvârşirii de fapte penale, este normal să dureze atât timp cât durează pericolul care le-a impus, astfel că graŃierea lor este inoportună.

De asemenea, un alt motiv al negraŃierii măsurilor de siguranŃă este că acestea nu reprezintă pedepse, neputând intra sub incidenŃa actului de clemenŃă1.

Măsurile educative sunt excluse de la graŃiere prin nevoia de a nu se împiedica realizarea procesului de reeducare a infractorilor minori.

4.4. Efectele graŃierilor succesive Este posibil ca în cursul executării unei pedepse de mai lungă durată

să intervină mai multe acte de graŃiere parŃială şi se pune problema dacă aceste acte de clemenŃă pot reduce succesiv pedeapsa aplicată condamnaŃilor.

Actele de clemenŃă succesive vor avea ca efect reducerea succesivă a pedepsei, corespunzător fiecărei graŃiei.

Organul care acordă graŃierea poate să prevadă că nu beneficiază de graŃiere condamnaŃii care au mai beneficiat de graŃierea parŃială a pedepsei sau în cazul unor graŃieri succesive, se aplică dispoziŃiile de graŃiere mai favorabile.

SecŃiunea a III-a PrescripŃia executării pedepsei

1. NoŃiune PrescripŃia executării pedepsei este o cauză care înlătură executarea

pedepsei. PrescripŃia constă în înlăturarea forŃei executive a unei hotărâri definitive de condamnare, prin trecerea unui interval determinat de timp.

1 C. Bulai,- Op. cit., p.201

316

În urma prescripŃiei se sting atât dreptul statului de a cere executarea

pedepsei, cât şi obligaŃia condamnatului de a executa pedeapsa1.

PrescripŃia executării pedepsei are aceeaşi raŃiune ca şi prescripŃia

răspunderii penale, anume că eficienŃa pedepsei se diminuează până la

anihilare prin trecerea unui interval mare de timp de la condamnarea

definitivă.

PrescripŃia executării pedepsei este subordonată îndeplinirii a două condiŃii legale şi anume, pe de o parte, trecerea unui interval determinat de timp, iar pe de altă parte este necesar ca înăuntrul acestui termen condamnatul să nu fi săvârşit o nouă infracŃiune.

Sub aspectul său material, prescripŃia executării pedepsei se regăseşte în dispoziŃiile art.125-130 C.penal, care prevăd atât efectele prescripŃiei, termenele de prescripŃie, întreruperea şi suspendarea prescripŃiei, cât şi cazul când cel condamnat este minor.

2. Efectele prescripŃiei executării pedepsei Conform art.125, alin.1, C.penal, prescripŃia înlătură executarea

pedepsei principale. Întrucât stinge executarea pedepsei principale, prescripŃia executării pedepsei stinge şi pedeapsa accesorie, deoarece aceasta apare la rămânerea definitivă a unei pedepse principale şi durează până la terminarea executării pedepsei.

Alin.2 al art.125, C.penal exclude de la prescripŃia executării pedepsei infracŃiunile contra păcii şi omenirii, raŃiunea acestei excluderi stând în gravitatea lor deosebită.

PrescripŃia înlătură şi stinge pedeapsa, nu şi condamnarea, care rămâne şi constituie antecedent penal.

Măsurile de siguranŃă sunt imprescriptibile datorită raŃiunii acestor măsuri, adică necesitatea de a înlătura stările de pericol care ar putea contribui la săvârşirea de fapte prevăzute de legea penală. Câtă vreme starea de pericol se menŃine, persistă şi necesitatea măsurii de siguranŃă.

3. Termenele de prescripŃie a executării pedepsei În art. 126 al Codului penal sunt prevăzute următoarele termene de

prescripŃie a executării pedepsei: a) 20 de ani, când pedeapsa care urmează a fi executată este

detenŃiunea pe viată sau închisoarea mai mare de 15 ani; 1 V. Dongotoz – Op. cit., p.366

317

b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai

mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;

c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda. Termenele de prescripŃie se socotesc de la data când hotărârea de

condamnare a rămas definitivă (art.126, alin.3,C.penal), iar când se revocă

suspecdarea condiŃionată a executării pedepsei, când se suspendă executarea

pedepsei sub supraveghere sau, după caz, executarea pedepsei la locul de

muncă, termenul de prescripŃie începe să curgă de la data când hotărârea de

revocare a rămas definitivă (art.126, alin.4, C.penal).

În cazul concursului de infracŃiuni, termenul de prescripŃie se calculează în raport de pedeapsa rezultantă aplicată pentru concurs şi nu în funcŃie de pedepsele pentru infracŃiunile concurente.

Art.129, C.penal, statuează reducerea la jumătate a termenelor de prescripŃie în cazul în care, la data comiterii infracŃiunii, autorul acesteia era minor.

Măsurile de siguranŃă nu se prescriu (art. 126, alin.5 C.penal). În cazul executării sancŃiunilor cu caracter administrativ prevăzute

de art. 181 şi art. 91 C.penal termenul de prescripŃie este de un an. 4. Întreruperea cursului prescripŃiei executării pedepsei Ca şi în cazul prescripŃiei răspunderii penale, cursul prescripŃiei

executării pedepsei poate fi întrerupt atunci când se ivesc situaŃii care impun anularea efectelor pe care prescripŃia le-a produs până la data apariŃiei acestor situaŃii.

Codul penal, în art.127, prevede cazurile în care este întreruptă prescripŃia executării pedepsei şi anume:

a) începerea executării pedepsei b) săvârşirea unei noi infracŃiuni c) sustragerea de la executare după începerea executării pedepsei. Începerea executării pedepsei presupune nu simpla punere în

executare a hotărârii de condamnare, ci începerea executării propriu-zise,

adică, după caz, încarcerarea condamnatului, prezentarea acestuia la locul de

executarea a muncii în folosul comunităŃii sau plata unei rate a amenzii, în

cazul eşalonării acesteia. Din momentul începerii executării, prescripŃia se

întrerupe, neputând curge în cursul executării pedepsei.

PrescripŃia se mai întrerupe şi în cazul sustragerii de la executare,

făcând să curgă un nou termen de prescripŃie de la data sustragerii.

318

În cazul în care condamnatul săvârşeşte din nou o infracŃiune, el dovedeşte perseverenŃă pe calea infracŃiunii, prescripŃia stingându-se, un nou termen începând să curgă de la data comiterii noii infracŃiuni.

5. Suspendarea cursului prescripŃiei executării pedepsei Potrivit art.128, C.penal, termenul de prescripŃie a executării

pedepsei se suspendă în cazurile şi condiŃiile prevăzute de Codul de procedură penală. Spre deosebire de întreruperea cursului prescripŃiei, care face să curgă un nou termen de prescripŃiei a executării, suspendarea are drept efect doar o oprire a curgerii termenului de prescripŃie, aceasta reluându-şi cursul după încetarea cauzei de suspendare1.

Legea prevede că au efect suspensiv de executare apelul şi recursul

declarate în interesul legii, precum şi cazurile de amânare sau de întrerupere

a executării pedepsei.

În toate aceste cazuri, curgerea termenului de prescripŃie este

suspendată până la soluŃionarea cauzei sau până când condamnatul este în

măsură să înceapă sau să continue executarea pedepsei, prescripŃia urmând

să-şi reia cursul în ziua în care a încetat cauza de suspendare (art.128, alin.3,

C.penal).

319

Capitolul II

Cauzele care înlătură consecinŃele condamnării

SecŃiunea I

ConsideraŃii generale

Condamnarea unei persoane generează, pe lângă pedepsele care

trebuie executate (pedeapsa principală şi, după caz, pedepsele accesorii şi

complementare), şi alte consecinŃe pe care condamnatul este obligat să le

suporte şi după terminarea executării pedepsei. Aceste consecinŃe cuprind o

serie de decăderi din anumite drepturi, interdicŃii şi incapacităŃi care decurg

din condamnare.

În cazul fiecărei persoane condamnate, antecedentele penale se înscriu

în faza de cazier judiciar şi pot atrage starea de recidivă. Starea de recidivă

poate crea pentru condamnat o poziŃie socială specială, de neîncredere şi

teamă, motiv pentru care o serie de acte normative, îndeosebi legile privind

organizarea sau exercitarea unor funcŃii sau profesii, cuprind interdicŃii

pentru persoanele cu antecedente penale1.

Ca urmare a faptului că aceste decăderi, interdicŃii sau incapacităŃi

constituie obstacole reale în procesul resocializării foştilor condamnaŃi, în

legislaŃia română, ca de altfel şi celelalte legislaŃii, au fost înscrise dispoziŃii

care limitează în timp asemenea situaŃii, astfel că, după un anumit interval

de la terminarea executării pedepsei , fostul condamnat să poată fi repus în

drepturile sale anterioare. Natura consecinŃelor condamnării se realizează cu

ajutorul reabilitării.

1 Al. Boroi, Gh. Nistoreanu – Op. cit., p.353 1 I. Cozma - Comentarii cu privire la natura juridică, condiŃiile şi efectele condamnării, Revista Română de Drept, nr.2/1967, p.58.

320

SecŃiunea a II a Reabilitarea

1. NoŃiunea reabilitării Reabilitarea este mijlocul legal prin care fostul condamnat este

deplin integrat , pe plan juridic, în societate2. Reabilitarea este instituŃia juridică prin care efectele unei

condamnări ce constau în interdicŃii şi decăderi, încetează pentru viitor, pentru fostul condamnat care o perioadă de timp a dovedit, prin întreaga sa comportare că s-a îndreptat şi că este posibilă integrarea socială deplină a acestuia3.

Reabilitarea, ca măsură de politică penală, este menită să stimuleze efectul de îndreptare şi integrare al fostului condamnat în cadrul societăŃii, prin repunerea acestuia în deplinătatea drepturilor politice şi social economice pe care le-au avut înainte de condamnare4.

2. Felurile reabilitării ŞtiinŃa penală distinge două categorii de reabilitare: a) reabilitarea de drept, care intervine în anumite condiŃii prevăzute

de lege, după trecere unui interval de timp, şi operează automat, în virtutea legii (ope legis), astfel că fostul condamnat nu este obligat să o ceară sau să o obŃină printr-o anumită procedură;

b) reabilitarea judecătorească sau judiciară, care presupune obŃinerea sa la cererea fostului condamnat, cu respectarea condiŃiilor prevăzute de lege, pe calea unei proceduri speciale în faŃa instanŃei de judecată.

3. Efectele reabilitării Principalele efecte ale reabilitării sunt: a) încetarea decăderilor şi interdicŃiilor, precum şi a incapacităŃilor

care rezultă din condamnare;

2 Lg. Nr. 304/2004, privind organizarea judiciară (art. 100); Lg. 51/1995, privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, etc. 3 I. Cozma – Reabilitarea în dreptul penal, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1997, p. 134 4 C. Bulai - Op. cit., p. 621.

321

InterdicŃiile şi decăderile pot decurge din hotărârea de condamnare atunci când, pe lângă pedeapsa principală, s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

IncapacităŃile decurg din legi extrapenale de reglementare a unor activităŃi care pot prevedea că anumite funcŃii sau activităŃi pot fi îndeplinite numai de persoane care se bucură de integritate morală, de o reputaŃie neştirbită1, ori că nu pot fi îndeplinite de persoane care au fost condamnate pentru anumite infracŃiuni2.

b) înlăturarea antecedentelor penale. Prin reabilitarea antecedentelor penale sunt înlăturate astfel că nu

mai este luată în considerare condamnarea c) producerea altor efecte juridice, ca de exemplu recunoaşterea

vechimii în muncă sau a drepturilor de pensionare. Reabilitarea nu operează o „restitutia in integrum” (repunerea în

situaŃia de dinainte de condamnare), ci priveşte doar viitorul fostului condamnat, care nu va mai avea de suportat atâtea interdicŃii, incapacităŃi sau decăderi care decurgeau din condamnare. Condamnarea pentru care s-a obŃinut reabilitarea nu mai este luată în seamă la stabilirea stării de recidivă.

Reabilitarea nu dă naştere obligaŃiei de reintegrare în funcŃia din care infractorul a fost scos în urma condamnării după cum nu obligă la rechemarea militarului condamnat în cadrele permanente ale armatei, ori la redarea gradului militar pierdut. În urma reabilitării, fostul condamnat poate ocupa, însă, o funcŃie similară cu cea avută anterior sau chiar aceeaşi funcŃie, dacă postul respectiv este liber, ori poate fi rechemat în rândul cadrelor armate şi poate obŃine din nou gradul militar avut, dar acest lucru nu ca efect al reabilitării, ci în baza legii care reglementează ocuparea funcŃiilor ori încadrarea în armată.

Reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranŃă, cu excepŃia măsurii privind interzicerea de a se afla în anumite localităŃi (art. 112, lit. d, C.penal).

4. Trăsăturile caracteristice ale reabilitării Principalele trăsături ale reabilitării, care o individualizează şi o

deosebeşte de amnistie, sunt: a) reabilitarea produce efecte „in personam”, adică numai cu privire

la condamnatul care a îndeplinit condiŃiile legale pentru obŃinerea dreptului de a fi reabilitat;

1 I. Cozma – Op. cit., p. 134 2 C. Bulai - Op. cit., p. 621.

322

b) reabilitarea are un caracter individual, deoarece priveşte tot trecutul condamnatului , iar în cadrul unor condamnări succesive, produce efecte cu privire la toate.

Acest caracter indivizibil al reabilitării se deduce din funcŃia sa principală, respectiv reintegrarea socială şi juridică a fostului condamnat. O reabilitare parŃială, numai pentru o condamnare sau pentru unele condamnări suferite de condamnat, este lipsită de sens, deoarece reabilitarea priveşte persoana condamnatului şi nu condamnările suferite de acesta.

c) reabilitarea poate fi obŃinută pentru orice condamnare, deoarece legea nu face distincŃie între faptele grave sau mai puŃin grave săvârşite de cei care solicită reabilitarea, acest drept putând fi obŃinut de orice infractor, care îndeplineşte condiŃiile legale1.

d)reabilitarea produce efecte numai pentru viitor şi nu pentru trecut. 5. Reabilitarea de drept 5.1. NoŃiune Reabilitarea de drept este forma de reabilitare care intervine din

oficiu pentru anumite condamnări, de o gravitate mai mică, în momentul îndeplinirii condiŃiilor prevăzute de lege.

Reabilitarea de drept intervine, potrivit art. 134, C.penal, în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit nicio altă infracŃiune.

În afara cazurilor prevăzute de art. 134, C.penal, reabilitarea de drept mai poate interveni în următoarele trei cazuri:

a) la împlinirea termenului de încercare, în cazul suspendări condiŃionate a executării pedepsei (art. 86, C.penal),

b) la împlinirea termenului de încercare, în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 866, C.penal),

c) după executarea pedepsei într-o închisoare militară sau după graŃierea totală sau a restului de pedeapsă (alin. 621, alin.5, C.penal).

5.2. CondiŃiile reabilitării de drept Pentru dobândirea reabilitării de drept, trebuie îndeplinite trei

categorii de condiŃii: a) condiŃii cu privire la condamnare

1 Decizia Tribunalului Suprem nr. 4630/1971, Culegere de decizii pe anul 1971, p. 176.

323

Reabilitarea de drept operează pentru fapte de o gravitate mai mică şi anume cele sancŃionate cu pedeapsa închisorii, muncă în folosul comunităŃii sau amendă sub forma zilelor amendă. Pedeapsa la care se referă textul de lege este cea aplicată în instanŃă şi nu cea executată, care ar putea fi redusă ori comutată ca urmare a unei graŃieri.

Reabilitarea de drept poate opera şi în cazul unor condamnări succesive, dacă fiecare condamnare, în parte, îndeplineşte condiŃiile legale1

b) condiŃii privind persoana şi conduita condamnatului Reabilitarea de drept este condiŃionată de conduita bună a

condamnatului, care într-un interval de timp de trei ani nu trebuie să mai comită infracŃiuni. Dacă în această perioadă condamnatul mai săvârşeşte o altă infracŃiune, reabilitarea de drept nu mai poate opera;

c) condiŃii privind termenul de reabilitare ObŃinerea reabilitării de drept este condiŃionată de trecerea unui

termen de 3 ani de la executarea pedepsei sau de la stingerea acesteia. Pentru cei condamnaŃi la amendă (art. 136, alin. 2, C.penal), termenul de 3 ani se calculează de la data când amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în alt mod.

6. Reabilitare de drept în cazuri speciale Cazurile speciale în care operează reabilitare de drept sunt: a) condamnatul este reabilitat de drept, la expirarea termenului de

încercare, în cazul condamnării cu suspendarea condiŃionată a executării pedepsei ori cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă nu a săvârşit o nouă infracŃiune înăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunŃat revocarea suspendării condiŃionate a executării pedepsei, în baza art. 83, 84 şi 864, C.penal;

b) reabilitarea de drept intervine la terminarea executării pedepsei, în cazul condamnatului militar în termen care execută pedeapsa într-o închisoare militară;

c) reabilitare de drept operează la împlinirea duratei pedepsei, când condamnatul militar în termen a devenit inapt şi a fost liberat condiŃionat.

7. Reabilitarea judecătorească 7.1. NoŃiune Reabilitarea judecătorească este reabilitarea care se acordă, la

cererea fostului condamnat, de către instanŃa de judecată în urma verificării îndeplinirii condiŃiilor prevăzute de lege.

Reabilitarea judecătorească este forma tipică, modalitatea principală de înlăturare a consecinŃelor ce rezultă dintr-o condamnare2 . 1 I. Cozma – Op. cit., p. 140-155

324

7.2. CondiŃiile reabilitării judecătoreşti În cazul reabilitării judecătoreşti legea penală prevede anumite

condiŃii referitoare la condamnare, termenele de reabilitare şi la conduita condamnatului.

a) condiŃiile cu privire la condamnare Reabilitarea judecătorească se acordă pentru acele condamnări faŃă

de care nu operează reabilitarea de drept. Reabilitarea judecătorească poate fi acordată şi pentru o condamnare

faŃă de care a intervenit amnistia, deoarece, numai reabilitarea produce efecte mai favorabile decât amnistia1. Astfel, în baza articolului 12, din legea 7/1972, privind cazierul judiciar, scoaterea din cazierul judiciar a persoanelor condamnate, în cazul amnistiei, are loc după 2 ani de la incidenŃa amnistiei, pe când în cazul reabilitării scoaterea din cazier operează imediat.

Reabilitarea judecătorească se acordă pentru toate condamnările succesive, chiar dacă pentru unele din acestea ar fi incidentă reabilitarea de drept2.

b) condiŃii cu privire la termenul de reabilitare Termenul de reabilitare reprezintă perioada de timp dintre executarea

pedepsei ori stingerea executării acesteia prin modalităŃile prevăzute de lege şi judecarea cererii de reabilitare, perioadă în care, condamnatul, prin conduita sa, face dovada că s-a îndreptat şi că merită să i se acorde reabilitarea.

În natura reabilitării judecătoreşti legea prevede termene compuse dintr-un termen fix, la care se adaugă un termen variabil, care reprezintă jumătate din durata pedepsei. Termenul de reabilitare judecătorească este diferenŃiat pentru fiecare condamnare, potrivit dispoziŃiilor art. 135, C.penal, după cum urmează:

− în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunŃate;

− în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani până la 10 ani, după trecerea unui termen de 5 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunŃate ; 2 Decizia penală a Tribunalului Suprem, nr. 13/1977, Revista Română de Drept, nr. 3/1978 , p. 60. 1 I. Cozma – Op. cit., p. 140-155, 2 Decizia penală a Tribunalului JudeŃean Arad, nr. 65/1971, în Revista Română de Drept, nr. 7/1971, p. 143.

325

− în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani,, , după trecerea unui termen de 7 de ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunŃate.

- în cazul pedepsei detenŃiunii pe viaŃă comutate sau înlocuite cu pedeapsa închisorii, după trecerea unui termen de 7 de ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei cu închisoare.

Aceste termene, pot fi reduse, în mod excepŃional, prin dispoziŃia procurorului general.

În situaŃia condamnatului decedat până la împlinirea condiŃiilor prevăzute de lege, reabilitarea judecătorească poate opera dacă instanŃa, evaluând comportarea condamnatului până la deces, apreciază că merită acest beneficiu.

Termenele de reabilitare se socotesc după cum urmează: −−−− pentru cei condamnaŃi la pedeapsa închisorii, termenul de

reabilitare se socoteşte de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale ori de la data când aceasta s-a prescris (art. 136, alin.1, C.penal);

−−−− pentru cei condamnaŃi la pedeapsa cu amendă, termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în orice alt mod;

−−−− în caz de graŃiere totală sau de graŃiere a restului de pedeapsă, termenul curge de la data actului de graŃiere;

−−−− în cazul computării arestării preventive, dacă prin aceasta nu mai rămâne de executat nici un rest de pedeapsă, termenul de reabilitare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare1

−−−− în cazul când executarea pedepsei aplicate a avut loc prin deŃinere preventivă care a luat sfârşit mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, termenul de reabilitare se calculează tot de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, şi nu de la data când a luat sfârşit deŃinerea preventivă2;

− în cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în funcŃie de pedeapsa cea mai grea, care atrage şi cel mai lung termen de reabilitare, aceasta calculându-se de la data când a luat sfârşit executarea ultimei pedepse3

c) condiŃii cu privire la conduita condamnatului

1 Decizia penală a Tribunalului JudeŃean Arad, nr.65/1971, Revista Română de Drept, nr. 7/1971, p. 143. 2 Decizia penală a Tribunalului Suprem, nr.3475/1978, Revista Română de Drept, nr. 4/1875, p. 151. 3 Decizia penală a Tribunalului Suprem, nr.2539/1982, Culegere de decizii, 1982, p. 260

326

CondiŃiile cu privire la conduita condamnatului sau condiŃiile de fond ale reabilitării, sunt stipulate de art. 137, C.penal, care prevede patru asemenea situaŃii, respectiv:

−−−− persoana condamnată să nu fi suferit o nouă condamnare în interiorul termenului de reabilitare prevăzut de lege;

−−−− persoana condamnată să îşi aibă asigurată existenŃa prin muncă sau prin alte mijloace oneste, ori să aibă vârsta de pensionare sau să fie incapabil de muncă (art.137, lit. b, C.penal). Prin stipularea acestei condiŃii legiuitorul a stimulat încadrarea în muncă a condamnatului şi desfăşurarea unor activităŃi oneste pentru întreŃinerea sa, fiind exclusă reabilitare acelora care duc un mod de viaŃă parazitar şi care nu-şi asigură existenŃa prin muncă cinstită. Legea nu limitează durata muncii şi nici felul muncii. Această condiŃie se consideră îndeplinită şi atunci când fostul condamnat este pensionar ori când este incapabil de muncă şi se află în întreŃinerea membrilor de familie; - persoana condamnată a avut o bună conduită în familie, în societate, în orice altă împrejurare în care s-a aflat pe întreaga perioadă de la executarea pedepsei şi până la soluŃionarea cererii de reabilitare (art.137, lit.c, C.penal). Această condiŃie nu operează în situaŃia în care fostul condamnat a mai comis o nouă infracŃiune în termenul de reabilitare, chiar dacă pentru aceasta a intervenit amnistia, ori a fost sancŃionat contravenŃional de către instanŃa de judecată;

−−−− persoana condamnată a achitat în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, în afară de cazul când partea vătămată a renunŃat la despăgubiri, sau când instanŃa constată că cel condamnat nu şi-a îndeplinit în mod regulat obligaŃiile privitoare la obligaŃiile civile din hotărârea de condamnare (art. 137, lit. d, C.penal). Dacă această condiŃie nu este îndeplinită, iar instanŃa de judecată constată că neîndeplinirea nu se datorează relei voinŃe a condamnatului, reabilitarea poate fi admisă. Atunci când condamnatul s-a sustras, cu bună ştiinŃă, de la plata despăgubirilor civile, această condiŃie se consideră neîndeplinită şi reabilitare nu mai operează.

7.3. Admiterea sau respingerea cererii de reabilitare InstanŃa de judecată sesizată cu cererea de reabilitare a fostului

condamnat, atunci când constată că sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute de lege, acordă reabilitarea condamnatului.

Dacă nu sunt îndeplinite condiŃiile cerute de lege, instanŃa de judecată dispune respingerea cererii de reabilitare. Atunci când respingerea cererii se datorează neîndeplinirii condiŃiilor de fond, o nouă cerere de reabilitare poate fi făcută:

−−−− după un termen de 3 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani (art. 138, alin. 1, C.penal);

327

−−−− după un termen de 2 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani (art. 138, alin. 1 C.penal);

- după un termen de un an, în celalalte cazuri. Aceste termene încep să curgă de la data când cererea a fost

respinsă. În cazul respingerii cererii de reabilitare, condiŃiile de fond

referitoare la conduita condamnatului trebuie să fie îndeplinite şi pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.

În cazul în care cererea de reabilitare este respinsă pentru neîndeplinirea unor condiŃii de formă, aceasta poate fi reînnoită oricând în baza prevederilor Codului de procedură penală.

7.4. Anularea reabilitării judecătoreşti În conformitate cu prevederile art. 139, C.penal, reabilitarea

judecătorească poate fi anulată când, după acordarea ei, s-a descoperit că cel reabilitat mai suferise o condamnare, care dacă ar fi fost cunoscută ar fi condus la respingerea cereri de reabilitare. Textul de lege are în vedere o condamnare definitivă, chiar dacă hotărârea de condamnare a rămas definitivă după îndeplinirea termenului de reabilitare. În acest caz, anularea reabilitării este obligatorie şi reprezintă sancŃiunea specifică prevăzută în cadrul reglementării privind reabilitarea.