Nicolas TRIFON, niscut la Bucure$ti, in 1949, locuieqte in prezent la Paris,

unde a oblinut, in 1983, titlul de doctor ln lingvistici la EHESS ($coala de lnal-

te Studii in $tiin{e Sociale), cu o teze despre ,,limba de lemn"' Autor a nume-

roase contribulii critice asupra ,,socialismului real", el a inceput si scrie despre

aromini in 1993, c6,nd a apirut gi primul siu studiu' intitulat Les Aroumains,

un cas de figure national atypique (Acratie). Privitor la situalia din Rominia' a

publicat ,,Les Aroumains en Roumanie depuis 1990: comment se ddbarrasser

d une (belle)mire patrie devenue encombrante" (Revue d'1tudes comparatives

Est-Ouest,nr. 38-4, 20A7) gi, in limba romAn6, doui interven{ii: ',Unde e Aro-

minia?" (Europa, nr. 8, 2011) ,,Despre cumani, romini neaoqi 9i alli alogeni:

rtrspuns lui Neagu Djuvara" (Observatorul cultural, nr' 626, iunie 20t2).

Aceastd carte constituie traducerea integrali a volumului Les Aroumains,

un peuple qui s'en va, p:ublicat la Editura Acratie (Paris, 2005). ln 2009, cartea a

apirut, in traducerea Lilei Cona, la Belgrad (Cincari, narod koji nestaie), unde

cotidianul Politika a publicat extrase in zece numere consecutive. O noui

edilie tmbogelite a aperut infrancezl,la Editura Non Lieu, in 2013.

' Traducitorul, Adrian CIUBOTARU, a absolvit Facultatea de Litere a

UniversitAlii ,,Alecu Russo" din Bnlli. Traduceri: Jean-Marie Schaeffer, Adio,

esteticd, $tiinga, 2001; Wladimir Troubetzkoy, Sankt-Petersburgul, un mit li-

terar, $tiinla,2005; Jean Gorndin, Hermeneutica, $tiinla, 2008; facques Le

Goff, Europa explicatd tinerilor, Cartier, 2008; Philippe Nemo, Ce este Occi-

dentul?, Cartier 2008; |acques Duquesne, Dumnezeu pe lnlelesul nepotilor

mei, Cartier,2008; Roger-Pol D-roit, Religiile pe tnlelesul fiicei mele, Car-

tier, 2008; Florent Parmentier, Moldova. Atuurile francofoniei, ARC' 2010;

Nicolas Trifon & Matei Cazacu, Republica Moldova - un stat In cdutarea

na[iunii, Cartier, 2017; David Parrish, Tricouri Si costume, Ghid pentru o

afacere creativd, ARC, 2017; f.M. Barrie, Aventurile lui Peter Pan, ttadtcere

gi adaptare, ARC, 2019.

Nicolas Trifon

AromAniipretutindeni, niciieri

urmat de Aromhna vorbitd la Metsovo de Stamatis Beis

sideNomadismulla aromhni de Thede Kahl

Traducere din francezd de Adrian Ciubotaru

CARTIERistoric

Cuprins

()uvhnt-inainte

Pretutindeni, nicdieri... '....'.... 8

Introducere()um poli fi aromdn? ............. 11

Aromdnii in istoria Balcanilor ..'............79

Capitolul l. Cadril valah in epoca bizantini:intrarea aromdnilor '.......... 81

Capitolut 2. Imperiul Otoman, un cadru propice

dezvoltirii aromAnilor .... I39

Capitolul3. Mezaventura nalionale (1864-1913) ........'...............207

Capitolul4. Scurtul secol XX sau Rdtdcirea

in degert(-ul nafional) ..... 333

Capitolul5. Revenirea pe scena publici:iniliativele diasporei ..'..... 390

Capitolul6. in inima anacronismului grec ..........". 42I

C ap itolul 7. Dupit implozia regimurilor comuniste .......'.'....'.... 452

Concluzie

AromAnii sau dificultatea de a sclpa de naliuni ....... 491

AromAna vorbitd la Metsovo de Stamatis Beis .....'.............'.'........" 529

Nomadismul la aromAni de Thede Kahl .......'...' ......... 555

l'dice de nume """""""""" 585

4',

{ilf; r

7B

83

Introducere

Nicolae Gheorghe Caraiani, Nicolae Saramandu, Folclor aromhn gramo;tean, Btcjlre;tt,1982,p.423-424.

T. Papahagi, Dic lionarul dialectului..., op. cit., p. 555' in diclionare, cuvAntul este ates-

tat sub trei form e: flamburd, flamurd 9i hlamburd. (Cf. infra Chenarul/ Caseta O nuntd

valahd, p.207-208.)

Eric J. Hobsbawm, Les enjeux du XXI siicle: entretien avec Antonio Polito, Bruxelles,

200,p.39.

,,Pour une analyse du sentiment national", in Le sentiment national, coord' Pierre

Ansart qi Sonia Dayan-He rzbrtn, Tumulte, nr. 9, Paris, 1997' p. 29.

AromAnii in istoria Balcanilor

,,in Balcani, mai mult decdt in orice altd parte a continentuluinostru, faptele actuale sunt in stare se ne lemureascd mai bine asu-

pra trecutului decdt studiul trecutului asupra prezentului", afirmaTheodor Capidan in discursul rostit cu ocazia recepliei sale la Aca-demia Rom6nl in 1936'.

intr-o epoce in care erudilii tinerelor state-naliuni balcaniceluau deseori cu asalt trecutul istoric, pentru a extrage argumente

capabile si-i calmeze gi sd-i mobllizeze pe compatriolii lor, aceste

opinii ale lingvistului romdn de origine aromdneasc[ erau foartesurprinzltoare.

Revirimentul metodologic i-a permis insd viitorului academici-

an, autor a numeroase Ei remarcabile lucrdri gi studii asupra aro-minilor, s[ ocoleasci in special doui obstacole majore in materie:

pu{initatea gi precaritatea documentelor istorice disponibile cu pri-vire la aromani 9i dificultatea de a-i cerceta pe aceqtia din urmi inafara marilor tendinle ale istoriei regionale.

Cu alte cuyinte, obiectivul pe care ni l-am propus este unul mo-dest, iar ciile pe care inaint[m sunt presirate cu capcane, aceasta

pentru cl, in paginile ce urmeazl, va trebui si stabilim, cdnd ne vorpermite documentele, faptele 9i acliunile (viitorilor) aromdni gi sIincercim, cdnd e posibil, s[ ne intrebim asupra semnificaliei aces-

tora in cadrul general al Balcanilor. Primele doul capitole vizeazd

rolul pe care valahii l-au putut juca in context bizantin gi afirmarealor in cadrul otoman. Perioada analizatd se intinde de la sfArgitul

secolului al X-lea pAnI la hotarul secolelor XVIII-XIX. Ea se incheie

in ajunul apariliei ideii nalionale 9i rapidei extinderi a principiu-lui politic ce decurge din aceasti idee, cam in momentul in care

s-au conturat marile linii ale ,,faptelor actuale", despre care vorbeaT. Capidan. Altfel spus, vom incerca si punem in lumind in aces-

te prime doui capitole locul aromAnilor in preistoria nafionali a

Balcanilor inainte de a examina, in cel de-al treilea capitol, aventu-

85

I

*

&

*

*

f;f,nJ:tqt"I

i*,

rile lor na{ionale in decursul unei jumltiti de secol anterioare dez-membrdrii definitive a Imperiului Otoman, in 1913. Ultimele treicapitole vor fi consacrate revenirii aromdnilor pe scena publici lasfdrgitul secolului al XX-lea dupl o lungl ,,ritlcire in degert", careva constitui tema celui de-al patrulea capitol al cdrfii.

I

{lI

il

ll

il

II

Capitolul 1

Cadril valah in epoca bizantini:intrarea aromdnilor

Aromdnii sunt atestali pentru prima datl in Balcani sub numelede valahi in jurul anului o mie. Numeroase pe parcursul perioadeiurmdtoare, degi nu intotdeauna convingdtoare, documentele referi-toare Ia aromAni sunt practic inexistente in secolele anterioare.

Dupi Georgios Kedrenos (sfirgitul secolului al Xl-lea, incepu-tul secolului al XIIJea), autor bizantin al unei compilalii ce reia, inesenf[, cronica scrisl de Ioan Skylitzes la sfArgitul veacului al Xl-lea,fratele larului bulgar Samuil, prin{ul David, a fost ucis in 976 intreKastoria Ei lacul Prespa, la frontiera actuali a Greciei gi Republicii Ma-cedonia, de cltre hoditai valahi, adicl de drumeli sau cil[tori, un felde chervdnari sau cirduqi care se ocupau de transportarea mdrfurilorin aceastl regiune2.

Menlionarea unui etnonim pAni atunci necunoscut, acela de va-lah, apare gi in carta semnati in 980 de impdratul bizantin Vasile II,care, patru decenii mai tdrziu, dupi ce avea si zdrobeascd armatele

larului Samuil, de unde qi supranumele Bulgaroctonul [,,omordtorulde bulgari"], emite in 1020 o crisobuli [buld de aur, decret - n. t.] princare ii trecea pe ,yalahii din toatl Bulgaria" sub obldduirea arhiepis-copului din Ohrid3. Carta din 980 conferd comandamentul valahilordin Elada lui Niculild cel Bltrdn, al cirui nepot, strategul (generalul)Kekaumenos, va consemna - dupd ce va inibugi - revolta valahilorimpotriva Bizanlului in 1066, in Sfaturi;i povestiria.

Pe Kekaumenos il cunoagtem aproape exclusiv prin opera sa. Elgi-a exercitat comandamentul in Elada, termen ce desemna pe atunciTesalia, gi l-a insolit pe implratul Mihail IV in campania din Bulga-

82 AromAnii in istoria Balcanilor

ria. Din partea tatdlui sAu, se trage, probabil, dintr-o familie de ar-meni, recent naturalizatd (generalia bunicului), ceea ce ar explica ze-lul patriotic al neofitului pe care il manifesti in ostilitatea sa fald devalahi. Kekaumenos nu este un cronicar propriu-zis gi orizontul sdueste cel al marilor proprietari de plmAnt qi inalli demnitari ai Im-periului. Redactate intre 1065 gi 1078, Sfaturile gi povestirile se adre-seazi fiului siu, ddnd uneori impresia c[ tintesc totugi un public mailarg. in sfArsit, gi aceasta ne intereseazl cu adevirat, Kekaumenos a

cunoscut indeaproape si a avut de-a face cu comunitdlile valahe dinTesalia pe la mijlocul secolului al Xl-lea, iar familia sa deja fusesein contact cu aceste comunitili. Informaliile relativ multe Ei deseo-ri sigure, pe care ni le furnizeazS.in legdturl cu valahii, coroboratesi completate cu cele pe care le putem gisi in sursele istorcie gi incronicile ulterioare, ne permit si reconstituim, in anumite privin{e,situalia valahilor din ultimele secole ale perioadei bizantine gi de adeduce mai multe constante.

Valahii se rispAndesc din cel putin ultimul sfert al secolului al X-lea(pe cdnd bunicul autorului primeste comanda armatei) in Epia in Ma-cedonia si mai ales in Tesalia. Odati cu aceastS. primi localizare, carecorespunde grosso modo intinselor arii pe care le vor ocupa aromAniipe durata intregii lor istorii, apare o noliune ce va fi frecvent utilizaticu privire la acest popor, notiunea de dispersare. Aidoma surselor ul-terioare, Kekaumenos nu oferi mai multe informa{ii despre pondereanumericd a valahilor in zonele in care acegtia coabiteazi cu bulgarii gi

cu grecii, ce se vor alS.tura revoltei lor impotriva Bizanlului din 1066.Situalia este 9i mai imprecisl in ceea ce privegte zonele de iradiere alevalahilor, semnalate de documentele bizantine, latine, venetiene, apoide recenslmintele turcegti in Tracia, pe malul asiatic al Bosforului, inHalkidiki (unde se afli muntele Athos), in Pelopones, in Eubeea (Ne-groponte), in Creta sau chiar in Insulele Ionices.

Prezen{a lor in teritoriile indicate pentru prima dati de Kekaumenoseste confirmatd gi de alte surse. Pe de o parte, Ana Comnena (1083-

-1150) semnaleazl un sat valah situat intre Larissa gi Trikala, in Tesalia,pe unde a trecut tatil siu, impdratul Alexios, ciruia ii este consacraticronica, pentru a-si cornpleta efectivul cu noi recruli6. Pe de altd parte,jurnalul de cil5torie al rabinului Veniamin din Tudela, aflat pe drumspre Ierusalim pe la inceputul secolului al XII-lea, conline informatii

Capitolul l. Cadril valah in epoca bizantini: intrarea aromAnilor

pretioase in legiturd cu valahii, furnizate cu prilejul trecerii sale prinregiunea Lamia (Zeituni) din Tesalia. Iat[ pasajul referitor la valahi:

Aici e inceputul Valahiei, ai cirei locuitori ocupd munlii, iar ei ingigipoarti numeie de valahi. Asemenea cdprioarelor iuli la fugd, ei coboariin tara greciior ca sd despoaie qi si prade. Nimeni nu-i poate ataca prinrl,zboi, niciun impd,rat nu-i poate supune. Datinile cregtineqti nu le pd-zesc 9i copiiior Ie dau nume jidovegti, din care pricind unii spun ci suntde neam evreiesc 9i ci pe evrei ii cheamd frali ai 1or. $i pe acestia numaiii ataci, dar nu-i despoaie gi nu-i ucid ca, bunioari, pe greci, gi ci, insfdrgit, igi duc viala in afara legilor ImperiuluiT.

intre Macedonia, Ahaia gi Salonic, dupi cum citim in DescriptioIiuropae orientalis din 1308, raport redactat in latini de un cdluglrclominican pornind de la informatiile culese in Ungaria si in Balcani,triiegte ,,un foartre mare popor numit blazi [valahi], qi care fuseseripe vremuri pistorii romanilor"s.

Istoria riscoalei de la 1066 contine mai multe indicatii de ordinsociologic.

Complotiqtii s-au reunit in casa valahului Verivoi, din Larissa.Aceasta este prima gi una dintre rarele aluzii la valahii citadini. O par-te a locuitorilor Larissei si Trikalei, despre care vorbegte Kekaumenos,c'rau, probabil, valahi (9i nu numai de origine valahi), intrucAt pistraulegiturile cu ceilalli valahi, dupi cum o arat| gi asocierea 1or in tim-pul revoltei din 1066. Faptul ci existi o singuri mentiune a valahilorcrrigeni nu este foarte surprinzifior. Statutul lor era gi avea s[ r[mdni,timp indelungat, diferit de cel al valahilor care strlbiteau muntii sau se

stabileau in cAmpii. Neincrederea fali de acegtia din urmi se intrevedein unul dintre sfaturile pe care le d[ Kekaumenos urmasilor sli:

$i dacn-qi bagi nevestele 9i copiii in vreo cetate (...), indeamni-i si-ibage, dar si stea iniuntrul zidurilor, iar ei afari. $i dacn vor voi si intrela familiile lor, si intre numai doi sau trei; iar cind aceqtia vor fi iegit, siintre iard;i allii. (...) Si proceddnd astfel, vei fi in siguranli'g.

in drum spre Bulgaria (in realitate, Macedonia, deoarece aceastA

provincie, recucerit[ de bizantini, ficuse pe vremuri parte din !aratulbtrlgar), capul risculalilor se intAlnegte in sate cu plugari valahi, lu-crAndu-si ogoarele. Descrierea locurilor pare se indice o importantd

rrAromdnii in istoria Balcanilor

prezen\i aliranilor valahi pe cAmpiile Tesaliei. Abandonarea cAmpiei

gi a activitililor agricole va avea loc in veacurile urmltoare. Aceaste

migcare, pulin cunoscuti, pare sI fi l5sat urme in constiinla colec-

tivd. La sfArqitul secolului al XIX-lea, de exemplu, locuitorii satuluiaromAnesc Livadi (Vlacholivadi), situat pe muntele Olimp, spuneau

c[ au urcat de pe qes gi ci strimogii lor trebuiserd s5-gi pS,rlseasc[ lo-cul de bagtini acum patru secole, ,,pe vremea cdnd au venit turcii"r0,relateaz| lingvistul german Gustav Weigand. Cu toate acestea, fiindvorba de o perioadi destul de indepdrtata in timp, nu ne putem incre-de in acest gen de informa{iilt. Argumentele de ordin lingvistic ple-

deazd intr-o manierd ceva mai convingitoare in favoarea prezentei

valahilor pe cdmpii in trecut, unde asimilarea de cdtre populaliileinvecinate era mai rapidi. Terminologia agricoli in aromAnd este

esen{ialmente de origine latini: agru fogor lucrat], grdnu fgrdu, ce-

reale], triir la treiera], sicara lsecari] etc., de la cuvintele latinegti

,,ager, agrum", ,,atare",,granum", ,,tribulare" si ,,secale". Cu privirela cuvintul ar falucra ogorul], de la latinescul ,,atare", T. Papahagi

semnaleazi c[ ,,agricultura" devenise la aromAni ,,o ocupalie din ce

in ce mai rard", cuvdntul circulind ,,din ce in ce mai pulin"t'z.in sfArgit, valahii practici pe scari largi transhumanla, deoare-

ce intre lunile aprilie gi septembrie familiile ;i turmele lor se afli inmunlii inalli, potrivit lui Kekaumenos. Pdni in secolul al XX-lea,

acest calendar era respectat cu rigurozitate. Informaliile asupra semi-nomadismului valahilor sunt abundente qi constante in documentelebizantine. in unele cazwri, ne putem intreba dacd denumirea de valahinu cuprinde, deopotrivl, qi alte populalii neromanofone practicdndtranshumanla. Astfel, Ana Comnena vorbegte, in Alexiada, despre

cei care ,,duc o viald nomadi gi care pre limba poporului se cheamivalahi"r3. Brdnzagi lina lor sunt renumite la Constantinopol. in cazulin care evreii, despre care vorbegte rabinul de Tudela in fragmentulcitat mai sus, nu erau decAt ,,despuia{i" de valahi gi nu ,,ucigi", aEa

cum li se intAmpla grecilor, aceasta se putea datora faptului cl valahiiaveau nevoie de ei in calitate de mijlocitori, pentru a-gi vinde pro-dusele clientelei bizantinera. Dupi ce descrie aminunlit felul in care

valahii prelucrau lina, poetul bizantin Manuel Philes (127L-7345) se

lasd antrenat intr-o divagalie liricd apropo de binefacerile lesiturilor

Capitolul l. Cadril valah in epoca bizantini: intrarea arominilor

fabricate de pistorii din Tracia: ,,Gerul o vede, dar trece pe al5turi,cici se sperie ca de riposta unor actori"ls.

Pelerina miloasi de lAni, consemnati de autorii bizantini (la mij-locul secolului al XIi-lea, Theodor Prodromos ficea deja elogiul capei

sale, ,,tesute de o femeie valahi licrimAnd gi oftand"16), va fi timp in-delungat semnul distinctiv al arominilor. in greaca modern[, vlacho-

kappa este denumirea acestei mantii, in timp ce cuvAntul aromAnesc

care o desemneazi, saricd, vine direct din latind. Expresia easte disaricd inseamni,,e aromdn neaos"17.

Istoricul Georgios Pachimeres (1242--1310) ii descrie pe valahi ca

pe un popor care ,,se simte in apele sale in locuri inaccesibile Ei cres-

cdndu-gi oile, dar gi fiind mereu gata de lupte"l8. Dupi Kekaumenos,

formaliunile militare valahe se aflau in slujba Bizanlului incd din980; aceastl informa{ie este cu atAt mai sigur[, cu cAt decurge dintr-un decret al implratului. Unitdlile valahilor iau parte la campanii-le bizantine din Sicilia in 1027 - anume in aceastl calitate ei vor firnenliona{i pentru prima datd, intr-o cronicd occidentald (Analele din

Bari)le - si, mai tdrziu, in 1166, la rizboiul impotriva maghiarilor2o.

Participarea lor la bitdliile armatei bizantine comporta 9i unele

privilegii fiscale, scutirea de anumite taxe, situalie ce se Ya repeta, sub

alte forme, in epoca otomani. Revoltele impotriva Bizanlului, consi-

derate de autoritili drept rebeliuni 9i trddiri, se datorau, in bund par-

te, abuzurilor fiscale, ale c[ror victime erau pe timp de crizi. Riscoa-

la din Larissa, povestiti de Kekaumenos, era urmarea unei hotiriria impiratului Constantin X Ducas de a recurge la perceperea unorimpozite exceplionale pe care valahii nu erau obligali sf, le pllteascidin cauza statutului lor. Aceasta ne face s[ credem c[ astfel de revolte

erau relativ frecvente. Diatriba inaltului dregitor bizantin, indreptatIin-rpotriva valahilor, capf,td o conotalie profetic[ atunci cAnd aces-

ta scrie, adresAndu-se fiului siu: ,,Iar dacl va fi vreodati rascoali int3ulgaria [...], chiar daci ei vor mdrturisi cl-{i sunt prieteni gi chiardacd-li vor jura [asta], sl nu-i crezi!" Ceva mai tfuziu de un secol, in1185, o alti rlzmerild a valahilor, provocati de cauze asemdnitoare,

va fi Ia originea celui de-al doilea farat bulgar, imperiul Aslnegtilor,aclversari de temut ai Bizan{ului (cl Caseta Originea aromdnilor: pista

cronatd a lui Kekaumenos).

w86 Aromdnii in istoria Balcanilor

Ca gi in alte surse bizantine de mai tdtziu, credinla creqtini a vala-

hilor ii di de binuit lui Kekaumenos, poate Ei din cauza refuzului aces-

tora de a se supune impdratului, singura autoritate instituiti de Dum-

nezeu pe pimAnt. Afirmind cl valahii nu respect[ practicile creEtine,

Veniamin din Tudela, care-gi oblinuse informaliile despre valahi de la

coreligionarii din Tesalia, rispdndea un zvon care circula, probabil, inacele vremuri despre aceasti populalie. Numele evreiegti ale acestora

pot fi explicate prin faptul ci valahii recurgeau, dupl cum s-a atestat

ulterior in cazul aromanilor, la onomastica biblici. Nicio altl surs[

nu indicl o atare apartenenli confesionald (mozaica) a aromdnilor in

decursul intregii lor istorii. Apropierea dintre aromdni 9i evrei, destul

de frecventi in epoca modernl, se explici prin rolul socioeconomic pe

care l-au jucat unele comunititi aromAneqti in regiune.

lrOriginea aromanilor: pista eronati a lui Kekaumenos

Cronica lui Kekaumenos comporti, deopotrivi, un pasaj asupra obArgiei

valahilor. Am hotirAt si-l evocim separat dintr-o ratiune precisi: pe cAt de

prelioase (din cauza vechimii lor) 9i mai credibile (deoarece sunt intiritede sursele ulterioare) sunt informatiile cronicarului bizantin cu privire la

valahii din epoci, cu care e1 gi familia sa se aflau in conflict, pe atAt de

contestabill este interpretarea pe care se intemeiazi explicalia futnizatd

de strateg referitoare la originea acestei populalii. Iati acest pasaj, recent

tradus in francezd de Neagu Djuvara, care ii consacri un studiu detaliat,

din care vom prelua principalele puncte:

,,[Neamul t,alahilor] n-a pdstrat niciodatd credin{d t'ald de cineva, nici faldde impdra{ii mai de mult ai romeilor. Lovili cu rdzboi de cdtre impdratul Tra-

ian gi infrhnli deplin, au fost supu;i de acesta, iar impdratul lor, numit Dece-

bal, a fost ucis ;i capul i-a t'ost inJipt intr-o sulitii tn mijlocul oragului romeilor'

Cdci acegia sunt a;a-numifii daci, zi;i ;i be;i' $i locuiau mai inthi lhngd rhul

Dundre ;i Saos, riiu pa care acum il numim Sava, unde locuiesc mai de curind

sdrbii, tn locuri intdrite de naturd ;i greu accesibile Bazdndu-se pe acestea,

s-au prefdcut cd nutresc prietenie ;i cd sunt supu;i fa[d de tmpdralii de mai

demult ai romeilor ;i, ie;ind din intdriturile lor, prddau linuturile romeilor.

De aceea romeii, mkniindu-se, au pornit, cum am spus, impotriva lor ;i i-au

zdrobit. $i ace;tia, fugind de acolo, s-au imprd;tiat in tot Epirul ;i tn toatd

Macedonia, iar cei mai mulli dintre ei s-au a;ezat in Elada"l '

Capitolul.1. Cadril valah in epoca bizantind: intrarea aromAnilor

Povestea campaniilor lui Traian in Dacia impotriva lui Decebal este re-

produsS, cuvdnt cu cuvint, dupi rezumatul Istoriei romane de Dio Cassius,

unica sursi disponibild in literatura greaci in epocl in aceasti probleml,

dupI cum ne-o aratd bizantinologul maghiar M. Gyoni'z. invingi cu prilejul

primei campanii din 101 e. n., dacii au continuat si-i hirluiascl pe romani

qi sd 1e prade linuturile sud-dunirene, incilcind astfel ciauzele tratatului

pe care il semnase Decebal, fapt ce a dus la a doua campanie a lui Traian,

ce avea si conduci 1a infrAngerea lui Decebal 9i la transformarea Daciei in

colonie romani. Kekaumenos este primul autor care ii apropie pe dacii care

locuiau la nord de Dunlre gi urmau si fie romaniza{i incepAnd din al ll-lea

secol al erei noastre de valahii care se aflau in Macedonia, in Epir qi in Te-

salia incepdnd din secolul al X-lea. Legiturile dintre valahi' pe de o parte,

qi viitorii romdni, cunosculi, deopotrivi, sub numele de valahi, pe de alt[parte, gl Roma antici vor fi consemnate in cronicile bizantine ;i latine ulte-

rioare. in schimb, strategul bizantin este, in acelagi timp, primul gi singu-

rul care a sugerat un raport de inrudire directd dintre cele doul populalii'

afirmdnd cd valahii au cobordt din viitorii romAni' Aceastl afirmalie tre-

buie inleleasl in contextui siu: ea constituie, inainte de toate, un argument

greu, pledAnd in favoarea neincrederii fali de valahi, predicatd de guverna-

torul Tesaliei fiului s[u. intr-adevir, in furia 9i in dorinla sa de a convinge,

asimildndu-i pe valahi (care s-au rdsculat impotriva Bizanlului in 1066 9i

pe care ii binuieqte capabili s[-qi calce din nou jurbmdntul in orice clipi)

cu dacii (care la inceputul secolului al Il-lea nu au respectat condiliile ce

le-au fost impuse), Kekaumenos telescopeazi epocile' Aceastl mostri de

neindemAnare gi de aproximare istoricl nu este una izolati in opera lui

Kekaumenos, care recunoaEte, cu toatd modestia de care este in stare, ci nu

a frecventat gcoala de retorici greacl. Lecturile 9i cunoqtin!ele sale sunt in-

comparabile cu cele oferite de cronicile bizantine' E1 cunoagte bine Bulga-

ria, nu Ei Serbia, unde situeazi, intr-o epoci indeterminatd' vatra originari

a valahilor, pe care pare sd o confunde cu Dacia nord-dunhreani'

Pe scurt, Neagu Djuvara conchide ci guvernatorul bizantin a redactat

acest pasaj intr-o manieri foarte confuzi s,i intr-un scop inainte de toate

polemic.Editat pentru prima dati in 1881 1a Sankt Petersburg de bizantinologul

rus Vasili Vasilievski, ce descoperise manuscrisul lui Kekaumenos Ia Biblio-

teca Sfdntului Sinod de la Moscova, Sfaturile ;i povestirile au suscitat dintr-

odati un viu interes printre specialiqtii in Balcani. Lucrarea avea si cunoas-

ci numeroase traduceri qi analize. $i daci aromdnii erau deja bine cunoscu{i

gralie cronicilor Anei Comnena, 1ui Nicetas Choniates sau Georgios Pachi-

meres, textul strategului bizantin, redactat intr-o perioadi anterioarf,, com-

porta numeroase informalii referitoare la acest subiect 9i, in p1us, pirea sd

furnizeze cheia originii lor enigmatice, in pasajul semnalat mal sus.

87

*l.F-- -

..

Aromdnii in istoria Balcanilor

Mai mu11i istorici au crezut ci au gisit in acest fragment mirturia depia-

sirii unei ramuri a descendenlilor din dacii romanizali spre sud in seco-

1ul al lX-lea. Sub presiunea popoarelor migratoare, acestia gi-ar fi pdrisit

1ocul de bagtind - qi, eventual, teritoriul Serbiei actuale, unde se instalase

administralia romand dupi abandonarea Daciei \n 271 -, pentru a se ln-

drepta spre !inuturile in care Kekaumenos le atestl prezenta incepAnd din

veacul al X-1ea. Aceastd mIrturie rezulti dintr-o interpretare foarte discu-

tabill: cind Kekaumenos scrie pentru a doua oari c[ romanii, exasperafi,

ii nimiciserd pe daci (asimilali cu valahii), el ar fi putut s[ se refere, in rea-

litate, 1a un eveniment mai recent, 1a o expedilie militari a unui impirat bi-

zantin impotriva valahilor rebeli ce locuiau pe teritoriul Serbiei. Interpre-

tarea se sprijind pe o presupunere nu mai pulin discutabild, adici pe faptul

ci Kekaumenos igi datora informa!ia despre originea daci a valahilor unei

tradilii locale, ,,naJiona1e", inci vie printre valahi. Posibilitatea existen!ei

unei astfel de memorii istorice (campaniile romane de la inceputul secolu-

lui al II-lea) gi geografice (teritoriul Serbiei, 9i chiar Dacia) la valahii din

secolul al XI-lea a fost respinsd de majoritatea exege!ilor 1ui Kekaumenos si

de specialigtii cate au examinat aceastI chestiune.

1 Neagu Djuvara, ,,Sur un passage controvers6 de K6kavm6nos",in Revue rou

maine d'histoire, XXX, 1-2, Bucureqti, 1991, p. 25.

2 Mathias Gyoni, ,,Lauvre de Kdkavmdnos, source de l'histoire roumaine", in Re-

vue d'histoire comPar'e, ar:ul XXIII, t. 3, nr. 1-4, Budapesta, 1945, p. 165-167.

Cregtinarea populaliilor romanizate in Balcani nu a cunoscut un

moment inaugural forte, precum in cazulbulgarilor' in 860, sau al ma-

ghiarilor, in anul o mie, cu prilejul botezlrii tarului Boris 9i a regelui

Istv6n I. Procesul s-ar fi derulat pe parcursul unei perioade mai lungi,

prin predicarea in latin5, dupd cum o mlrturisesc mai multe noliunicentrale ale terminologiei religioase in aromani, precum crishtinu, bA'

searicA, crLjtse, DumnidzT, picat gi Pqshti, de la cuvintele latinegti c/rrls-

tianus, basilica, crux, Domine deus, peccatum gi Paschae, respectiv pen-

tru ,,cregtin", ,,biseric5", ,,cruce", ,,Dumnezeu", ,picat" s,i ,,Pagte". inschimb, in organizarea ecleziastici ulterioar[, in cazul aromAnilor, s-a

impus mai ales limba greaci, iar in cazul romdnilor - limba slavoni2l-

Capitolul l. Cadril valah in epoca bizantini: intrarea arominilor

Denunlarea cusururilor qi denaturlrilor prin care se caracteriza

religiozitatea valahilor constituie una dintre temele recurente ale lite-raturii populare bizantine, apoi ale celei grecegti. Isprdvile de la mun-tele Athos au marcat imaginarul regiunii gi au alimentat o mul{imede legende in privinla lor: deghizate in blrbali, femeile valahe deseori

furnizau cele necesare cSlugirilor sensibili la farmecul acestora.

Un text redactat pe la 1109, pistrat intr-un codice al mln[stiriiathonite Iviron din secolul al XV-lea, povestegte despre expulzarea,

cu cAliva ani mai devreme, a valahilor de pe muntele Athos. Istoria

conline multe episoade viu colorate gi multiple risturnlri de situalie,

relatdnd o dubll crizl survenitl pe Sfdntul Munte. Perturbarile vieliimonahale caLtzate de prezenta pistorilor gi a soliilor acestora in ime-

diata vecinltate a mlndstirii 1-au flcut pe patriarhul de la Constanti-nopol, solicitat de pldngeri repetate, s[ decidi indeplrtarea ,,turme-lor valahilor de pe SfAntul Munte"; dar aceasti hotirdre provoace,

la rAndu-i, plecarea precipitatl a unei plrli a cdlugdrilor pe urmele

,,prietenilor valahi" gi proteste pe lingl impiratul Alexios Comnenuldin partea celor care au rAmas in mlnistire.

,,Nu putem povesti gi nici asculta aceste fapte ruginoase", de care

s-au ficut vinovali cdlugirii care, obligati s[ duci un mod de via!5

virtuos, ,lopliau ca niqte migirugi sllbatici", ne mai inqtiinleaziacelagi cronicar. Mai rlu, continud acesta, dupl plecarea valahilor, inloc si-i mullumeasc[ lui Dumnezeu cA Ie-a venit in ajutor, ,,ciluglriise lamentau incd gi mai tare gi-gi dideau pumni in piept. '. pentru cd

nu puteau uita binefacerile valahilor: bucuriile 9i intilnirile, lapte-

le, brinza qi lAna, agapele, ajutorul reciproc, afacerile gi, in cele dinurme, desfrdul. Diavolul se cuibirise in valahi gi era insotit de femeile

acestora imbricate in straie blrbitegti, ca ciobanii..."22'

Povestirea reproduce un schimb de scrisori dintre impirat gi

patriarhul Nicolae III, care, luali din scurt de reaclia neagteptatl a

calugirilor, au fost nevoiti si cadi la invoiall pentru a pune capat

tulbur[rilor provocate de stratagemele atribuite valahilor' Din acest

schimb de epistole aflIm ci pistorii valahi 9i familiile lor fuseserl

mutate de impirat in Halkidiki, regiune din care face parte si penin-

sula unde e situat muntele Athos, exclusiv in folosul Bisericii. Valahii

erau scuti{i de diri cu condilia si aprovizioneze minlstirile. Cele trei

FAromdnii in istoria Balcanilor

sute de familii valahe care trebuiau expulzate erau organizate in ,,ka-

tunai". Ultima informa{ie este foarte prefioasl, deoarece constituie

prima indicalie cu privire la o formi de aqezare 9i de organizare co-

munitari caracteristicd valahilor din Balcani. Au fost propuse nume-

roase etimologii pentru termenul cdtun. Pista pe care o avanseazi N'

|okl a fost acceptatl de majoritatea specialiqtilor. Cuvdntul ar proveni

de la albanez sl katund,insemnAnd,,cort",,,adipost"23. Cdtun circulS

in Balcani in doud accep{ii distincte: cuvAntul desemneazi modul

de agezare 9i institu{ia sociali proprii plstorilor valahi 9i albanezi 9i,

prin extindere, inseamni ,,cltun", ,,sat", ,,tab[r[" sau ,,colib[". DupiM.S. Filipovii, un citun putea cuprinde intre zece 9i 105 familii'za. inpreajma muntelui Athos se aflau, prin urmare, trei citune pe vremea

acestor incidente, adici in anii 1100-1104, intr-o regiune in care pis-torii aromAni qi familiile lor aveau si-gi instaleze cvartirul de iarnd' pe

parcursul secolelor urmdtoare.Organizarea sociall a aromAnilorva fi cunoscutl mai tArziu sub cu to-

tul alte denumiri. in secolul al XIII-lea, totuqi, sursele inci mai pomenesc

de citune in Tesalia: toponimul Katuna este atestat in 1266 in regiunea

Demetrias, zoni in care regisim o importanti populalie aromineascf,2s,

iar in 1289, implratul Andronic II Paleologul confirmi sihlstriei SfintulAndrei drepturile asupra terenurilor din localitatea Vlachokatuna26'

Valahia Mare

Primele valahii - acest termen desemneazl, in Evul Mediu, ldrilelocuite de populaliile romanizate, valahii, in Sud-Estul 9i in Estul Eu-

ropei - sunt semnalate de documentele bizantine, latine 9i arabe in

regiunile situate in Grecia centrali gi septentrionald. Aceste regiuni

sunt Valahia Mice (Etolia-Acarnania), Valahia de Sus (Epirul) 9i Ma-

rea Valahie (Tesalia). Ultima apare sub aceasti denumire pentru pri-

ma datd la Nicetas Choniates (-1155--1215) s,i desemneaza tinuturilemuntoase ale Tesaliei2T. Elementul aromdnesc era, probabil, foarte im-portant qi chiar majoritar in secolul al XIII-lea28 in aceasti provincie,

agezatdintr-o zonl cu hotare fluctuante de la o domnie la alta 9i chiar

de la o cronici la alta. Luarea Constantinopolului de cltre cruciali in1204 aprovocat divizarealmperiului Bizantin gi a favorizat tendinlele

Capitolul l. Cadril valah in epoca bizantini: intrarea aromAnilor 9I

separatiste. in regiunile in care sunt atestali valahii, principatele latine

gi despotatul Epirului au substituit vechea administralie bizantind, in

timp ce Valahia Mare (Tesalia) a fost independenti intre 1204 qr l2l4sub domnia lui Mihail I Anghelos Ducas Comnenul. Ciocnirile frec-

vente dintre diverse fracliuni angajate in restaurarea imperiului 9i la-

tini, deseori aflali in concurent[, laratul bulgar 9i, mai titziu, regatul

sdrbesc, au condus la deplaslri considerabile de populafie. OcupAnd

in special masivul Pindului, situat la frontiera dintre Tesalia 9i Epir qi

invecinat cu Macedonia, aromAnii par si fi rezistat mai bine decit ce-

lelalte populalii acestor permutiri. in satele Tesaliei, documentele de

epocl aratd prezen\a valahilor care figurau printre proskathemenoi,

lirani ,,instalati" pe proprietili feudale gi ministireqti pentru a re-

media depopularea cawzatd de invaziile gi de campaniile militare dinsecolul al XIII-1ea2e. in 1349, Pravila lui DuSan consemneazI tendinta

valahilor qi a albanezilor de a se stabili in satele de frontier530'

in tot cazul, nu putem pierde din vedere caracterul compozit al

popula!iei Imperiului Bizantin, a cdrui gubrezire incuraja, intr-un fel

sau altul, afirmarea particularismelor. ,,in Balcanii bizantini, tabloul

etnic era mai curind unul pestri!", scrie Alain Ducellier, care ii citea-

zd, printre,,popoarele apreciabile numeric", in afarl de greci' pe slavi,

bulgari, valahi si albanezi. Este dificil, continul autorul, de ,,inleles

situalia etnici in regiunile anexate de Bizan{ in secolul al Xl-lea, mai

ales daci o privim cu ochi moderni"3l.

Prezen\a valahilor in Tesalia gi in imprejurimi este semnalatd in

intervale spaliate, dar regulate, incepAnd cu decretul lui Vasile Bul-

garoctonul (980): dincolo de informatiile, de departe cele mai deta-

liate, ale lui Kekaumenos asupra revoltei valahilor din 1066, am citat

si mentiunea ficutl de Ana Comnena pentru anul 1083 9i pasajul ra-

binului din Tudela pentru perioada II59 -LI7 3. Informaliile ulterioare

sunt mai numeroase, dar nu neapirat mai precise intotdeauna.

intr-un tratat comercial semnat in 1199 intre Alexe III Anghelos

Ei Venelia este vorba, la un moment dat, de Valahia32' Ramon Mun-taner, cronicarul Companiei Catalane a Orientului, care ttaverseazd

Tesalia pe la 1310, consider[ aceastf, !ar[, Blachia, drept ,,cea mai re-

dutabild din lume"33. Despotatul Epirului este desemnat, uneori, ca

,,!ard avalahilor" in documentele sdrbegti3a' intr-o corespondenli cu