ARMONIA - bibliotheca.ro · pitoreºti ce-l încongioarã, se aflã monastirea Dealului, care posedã una din cele mai pitoreºti vederi din România. Astã monastire este fondatã

2

ARMONIA � Serie nouã � Anul IV, nr.1(6) � 2008

ARMONIARevistã a Direcþiei pentru CulturãCulte ºi Patrimoniu Cultural Naþionala judeþului Dâmboviþa ºi

a Societãþii Scriitorilor TârgoviºteniAnul IV, nr. 1(6), 2008Serie nouã � ISSN 1221-0897

Responsabilitatea pentru opiniile exprimate aparþine în exclusivitate autorilor.Acest numãr se distribuie gratuit.

SUMAR� PROEUROPA sau profitul de a fi creator de euroethos (VioricaArghir) / 3� �Târgoviºtea, locul cel plin de suveniri istorice� (VasileBoerescu) / 4� Scriitori uitaþi. Un poporanist canonic:Spiridon Popescu(Tudor Cristea) / 6� Contribuþia lui Petru Movilã la dezvoltarea tiparuluiromânesc (Victor Petrescu) / 9� Cartea veche româneascã ºi istoria Basarabiei (GabrielaNiþulescu) / 11� O prietenie puþin cunoscutã: I. Eliade Rãdulescu � PitaruDuiliu N. Marcu din Brãila (Marius Pop) / 13� Polemos: Cumaniada djuvaristã (George Coandã) / 14� Participarea judeþului Dâmboviþa la Expoziþia GeneralãRomânã din 1906 (II) (Georgeta Toma) / 16� Ion (Jan) Vasiliu, �meºterul� jurnalismului târgoviºtean(George Ruman) / 19� Gabriel Popescu. Artistul gravor de la Vulcana Pandele(1866-1937) (Dumitra Bulei) / 20� Un proiect premiat � Omul pietrei cioplite. Aspecte aleevoluþiei umane (Ovidiu Cîrstina) / 23� George Breazul ºi Constantin Brãiloiu: fondatori aietnomuzicologiei româneºti (Marian Boghici) / 25� Particularitãþi zonale ale folclorului dâmboviþean(Constantina Boghici) / 27� Drumul rãtãcit (Iuliana Bor) / 28� �Noi, românii, am fost permanent în rãzboi unii cu alþii!�(Avocatul ºi scriitorul Corneliu Popescu în dialog cu IonuþVulpescu) / 29� �Ienãchiþã Vãcãrescu�, un colegiu de prestigiu al judeþuluiDâmboviþa (Diana Diaconu ) / 32� Problema familiei creºtine astãzi. Pastoraþia copiilor, atinerilor ºi a bãtrânilor (I) (Gheorghe Manole ) / 34� Destin ºi istorie (Mihai Stan) / 37� Încununarea Poetului. Radu Cârneci (Paula Romanescu) / 39� Florea Turiac � în echilibrul dintre iubire ºi haos (GeorgeCoandã) / 42� Din �Sonetele lui Petru Cercel sau Feþele lui Ianus� (GeorgeToma Veseliu) / 44� Mircea Horia Simionescu � 80 / 46� Poeþii târgoviºteni ºi Festivalul �Primãvara Poeþilor (LaPrintemps des Poètes) � ediþia a IV-a / 47� �Primãvara albastrã� . Ediþie jubiliarã / 47� Litere 100 / 48� Societatea Astronomicã Românã de Meteori /

În atenþia cititotilorrevista Armonia poate fi cititã on-linepe pagina web a Editurii Bibliothecawww.bibliotheca.ro

Revistã editatã deEditura Bibliotheca Târgoviºte

Acreditatã de Consiliul Naþional al Cercetãriiªtiinþifice din Învãþãmântul Superior (CNCSIS)cu avizul nr. 1142 / 30.06.2003N. Radian, KB 2/3, Târgoviºte, 130062tel/fax: 0245.212241; tel. 0245.217145e-mail: [email protected]

RedacþiaPiaþa Tricolorului, nr. 1 Târgoviºte, cod 130104Tel.: 0245.612617 � Fax 0245.210499e-mail: [email protected]

Colectivul de editare� Prof. Mihai Stan � fondator/secretar de

redacþie� Ing. dipl. Ion Anghel � tehnoredactor� Ioan Alexandru Muscalu(machetare, procesare foto)� Cosmin Sârbu

(culegere computerizatã)

Colegiul de redacþie� Lect. univ. drd. Viorica Arghir, director al

DJCCPCN Dâmboviþa � fondator/redactor-ºef� ÎPS dr. Nifon Mihãiþã, Arhiepiscop ºi Mitropolit

al Târgoviºtei� Prof. univ. dr. Ion Cucui, rector al Universitãþii

�Valahia�� Dr. George Coandã, membru al Academiei

Americano-Române de Arte ºi ªtiinþe din SUA �fondator/senior editor

3


PROEUROPA sau profitulde a fi creator de euroethos

Viorica Arghir

Editorial

Integratã în Uniunea Europeanã, Româniaîncepe, timid, dar vizibil, sã-ºi schimbetrendurile de manifestare civilizaþionalã. Dupão serie de parti-pris-uri ºi blocaje mentale ºiintelectuale, românii conºtientizeazã cã a fiîn Europa comunitarã reclamã schimbãri decomportament, dar ºi de însuºire a unor valoricare se constituie în liant pentru popoare ºistate. Iar una din aceste valori fundamentaleeste izvorâtã din promovarea ºi conservareaspiritului paideumatic al propriului popor, caparte integrantã a Spiritului, exprimat îndiversitate, democratic, deci, al europenitãþii.A fi prin Europa la români, înseamnã aracorda valorile tale de culturã ºi civilizaþie laethosul continentului. Cãci, privind în susEuropa, ea se exprimã, de la antichitateaeclatantã elenã ºi pânã la acest început demileniu, printr-un ethos propriu, arhitecturizatdin contribuþiile ethos-urilor naþionale, uneuroethos a cãrui caracteristicã fundamentalãeste comprehensivitatea ºi, pe cale deconsecinþã, dialogul culturilor.

Popor comprehensiv, romanii ºi-au doritcu ardoare integrarea în U.E., iar acum, dupã�ora astralã� de la 1 ianuarie 2007, îºi dorescsã fie recunoscuþi ca europeni prin aportul lormultisecular la euroethos. ªi au cu ce ºi pentruce sã fie recunoscuþi.

Spuneam despre schimbarea de trenduriprin demolarea blocajelor mentale ºi

intelectuale. Este o schimbare care nu se poaterealiza aºteptând ca altcineva decât noi,românii, sã o producã. În acest sens, a le explicacum sã se înfãptuiascã aceastã schimbare ºi a-iîndemna sã aibã curajul de-a o �pune în operã�este ºi una din menirile majore de astãzi alesistemului cultural instituþional. Ceea cepresupune ca toate �punctele nodale�educaþional-formative (cãmine, case ºi centreculturale, biblioteci publice, muzee, teatre,filarmonici), sã exercite un efort comun deredimensionare ºi de reidentificare a Românieiîn Spiritul euroethosului, al depãºirii stadiuluide exerciþiu de admiraþie a Occidentului ºi deexercitare a contribuþiei creatoare româneºtila diacronia acestui Spirit. Este, de bunãseamã, greu. Pentru cã mentalitãþile nu seschimbã de azi pe mâine. Dar profitul acestuiefort va fi uriaº.

4


Târgoviºtea, veche capitalã a României, locul cel plinde suveniri istorice, fu cel din urmã termen al escursiuneicãlãtorului nostru. Acest oraº este aºezat în poziþiuneacea mai avantagioasã. Pus între douã râuri, Dâmboviþaºi Ialomiþa, având la spate dealurile cele mai pitoreºti ºiîmpresurat de câmpiile cele mai roditoare, acest oraºuneºte, pe lângã avantagele abundenþii, ºi pe celestrategice. Vechii noºtri cãpitani îl alesese de capitalã caloc bun de apãrare. ªi pânã acum se aflã ruinele CurþiiDomneºti, fondatã de Petru Cercel, ºi care avea formãde o citadelã ºi din care sã pãstreazã în stare bunã numaiun turn, numit Chindia, restaurat de principele Bibescu.Oraºul chiar avea mai multe întãriri; unele ºanþuri secunosc ºi pânã acum. Subteranuri pleacã din CurteaDomneascã ºi se zice cã merg pânã afarã din oraº. Totulvesteºte cã aci a fost odatã un loc de luptã, de activitate,de glorie. Acum totul e trist, în nemiºcare, ºi ruinelepalatelor, vechilor Curþi Domneºti, adaogã ºi mai mult laîntristare, atestând o glorie trecutã a strãbunilor noºtri,pe care fiii lor nu au fost în stare a o continua.

Mitropolia, o mare bisericã, împresuratã de ruine,rãmãºiþã a vechilor monumente, este fondatã deNeagoe-Vodã Basarab, în anii domniei sale, 1513-1521. Este dotatã cu multe moºii, cari-i dã astãzi unvenit de 7 000 galbeni. I se dã spre întreþinere 24000 lei. Însã aspectul sãu, împrejmuirile ºi însãºibiserica, totul e trist, totul dãrãpãnat ºi ameninþã ruinã.

Un alt monument al mãrimei trecute ºi astãzi îndecadinþã este biserica Stelei: odatã pãmânteanã ºiastãzi închinatã la strãini. Astã bisericã este foarteveche ºi n-are nimic însemnat ca stil sau decoraþie.Este fondatã de Vasile-Vodã moldoveanul drept gajal alianþei sale cu Matei Basarab, care ºi el zidise maimulte monastiri în Moldova. Pe frontonul bisericei seaflã zimbrul ºi acvila ca semn al alianþei moldo-române. În curtea bisericei se aflã ruinile casei SfântuluiNifon, care blestemã pe Radul al cincilea ºi seconsiderã ca un martir pentru persecuþiunile ce încercãde la acest principe; tot în curtea bisericei se aflãmormintele celor ºeapte boieri tãiaþi de Þepeº. Uneledin pietrele lor se mai vãd încã ºi toþi se aflã aºezaþi în

faþa bisericei, ca sã serveascã de esemplu acelora cear fi voit sã cugete în contra domnitorului de atunci.

Lângã Târgoviºte, pe unul din dealurile celepitoreºti ce-l încongioarã, se aflã monastireaDealului, care posedã una din cele mai pitoreºti vederidin România. Astã monastire este fondatã Radul alcincilea la anul 1500 ºi restauratã în stil modern deprincipele Bibescu. Are un venit însemnat, de peste20 000 galbeni, se aflã bine întreþinutã de pãrinteleCalistrat, însã are lipsã de apã ºi i-ar trebui un puþ,cãci nu are deloc; ºi ar putea poseda o bibliotecã,ba chiar deveni o ºcoalã pentru târgoviºtenii cari suntaºa de aproape.

Cel mai preþios odor ce posedã astã bisericã estemormântul capului lui Mihai Viteazul; hârca acestui eroueste espusã afarã, într-un sicriu de sticlã, alãturi cu aceeaa lui Radu. Pe mormântul lui Mihai se citeºte ºi pânãastãzi astã inscripþiune: �Aci zace cinstitul ºi rãposatulcap al crestinului Mihail, marele voievod ce a fost DomnulÞãrii Româneºti ºi Ardealului ºi Moldaviei. Cinstitul trupzace în câmpii Tordei ºi când l-a ucis nemþii anul a fost7109, luna august în 8 zile (1601). Aceastã piatrã o apus jupan Radu, bãrbatul jupanesei Preda�.

Aºa, mormântul celui mai mare erou al nostru seaflã subt o umilitã piatrã, cãlcatã de toate picioareleºi fãrã cel mai mic semn monumental. Aceasta e unsacrilegiu, care n-ar trebui sã dure mult timp.Scheletul capului se afla pânã mai deunãzi într-omizerabilã cutie de lemn ºi era o ruºine naþionalãpentru strãinii ce veneau sã vazã astã scumpã relicã.A trebuit buna voinþã a pãrintelui egumen actual, acâtorva buni români, spre a-i face un sicriu de sticlãºi a-l pune pe un fel de piedestal. Însã toate suntîncã meschine ºi ar trebui sã se facã un alt monu-ment pentru conservarea resturilor eroului nostru.

Alãturi cu mormântul lui Mihai, spre sud, se aflãmormântul lui Vlad-Voievod, fratele fondatorului, cudata 7020 (1512). Mai în sus se aflã mormântul luiRadu, fondatorul, care a fost blestemat de Sf. Nifon.Tradiþiunea spune cã ast mormânt s-a cutremurat întimp de trei ani, pânã ce ginerele rãposatului, Neagoe

�Târgoviºtea, locul cel plin de suveniri istorice�

Vasile Boerescu

Pro memoria

5


Basarab, aduse relichele Sf.Nifon de au iertat pesocru-sãu.

Biserica, precum ºi toate încãperile dinpregiur, suntnou zidite, cu un stil modern ºi destul de avut. Vedereace posedã cineva dupã o teraþã ºi din casã este dincele mai frumoase. Pagube însã a fost la aceastã bisericã,ca ºi la alte, cã, zugrãvindu-se din nou, nu s-a conservatfidel formele ºi costumele domnilor ce se aflau pe ziduriºi cari adesea nu mai esistã în alte pãrþi. Aci, artistul,care era strãin ºi puþin versat în stilul bizantin, a despreþuitmulþimea de domni ce erau desemnaþi din antichitate înceea ce priveºte formele, ºi a desemnat ºi sfinþi, ºi domni,ºi costume, dupã cum imaginaþia sa i-a dictat. Dintretoþi domnii vechi, numai acestia avurã onoarea a trecela posteritate: Radu V, Neagoe Basarab, Radul VI celtânãr ºi C.Brâncoveanu.

Aºa, din cele ce vedem, Târgoviºtea este avutãîn antichitãþi ºi în suveniri istorice. Dar cu cât mãrimeasa cea veche a fost splendidã, cu atât starea saactualã aduce tristeþe ºi inspirã pe poeþi a plânge.Pãmântul e foarte roditor; între altele, se aflã lamarginea Ialomiþei, lângã oraº, chiar cãrbuni depãmânt în suprafaþa nisipului. Poziþiunea topograficãe minunatã, clima sãnãtoasã, caracterul locuitorilorvesel ºi ospãtar. Dar lipseºte comerciul, lipseºteindustria, lipseºte activitatea, lipseºte adicã mezielecari animeazã un oraº ºi-l fac a prospera.

Locuitorii vechii capitale a României strigã demult ca sã li se deschizã meziile de comunicare, cãcistau închiºi ºi nu pot lucra. Dar cine a avut timp sã-iasculte! Sigura poºtã e de la Bucureºti la Târgoviºte.Se mai aflã una între ast oraº ºi Piteºti, dar e atât delungã, drumul e atât de greu ºi impracticabil, încât lacele mai mici ploi, astã poºtã nu e de nici un folos.Altfel, oraºul n-are comunicaþiunenici cu Câmpulungul, nici cu Ploieºtii,cu care ar fi natural legat. Locuitoriiºi toþi câþi cunosc de aproapeinteresele astui oraº, cer a li se faceºosele care sã-i punã în comunicarecu Bucureºtii, Piteºtii, Ploieºtii,Câmpulung ºi Braºov. Deocamdatãse propune ca ºoseaua din Bucureºtisã nu ia direcþiunea poºtii, care elungã de 3½ poºte, ci prin Bâldana,Conþeºti, Brãteºti, unde se câºtigã ojumãtate poºtã mai puþin. Asemenea,s-ar putea pune în comunicare cuºoseaua Braºovului, ce comunicã cuPloieºtii prin Bãile Pucioasei,Pietroºiþa, Izvoru de la Sinaia,

distanþã micã de 3 ¼ poºte cel mult, ºi care ar fi unizvor de avuþie pentru acest district. S-ar putea puneîn comunicaþie cu Ploieºtii prin Mãrgineni, distanþãde 2 poºti; asemenea ºi cu Piteºtii, prin muchiadealului de la Bãseºti ºi Cârcinov. Cu modul acesta,acest judeþ, închis atât de mult, s-ar deschidecomerciului ºi industriei ºi ar prospera în puþin timp.

Cãlãtorul nostru, urându-i toate asteprosperitãþi, se îndreptã cãtre Bucureºti, locul deunde plecase întâi. Aci se încheie cãlãtoria cea deturist; a vãzut multe ºi a auzit multe, dar s-a miratîncã de mai multe, adicã de avuþia patriei pe de oparte, ºi de negligenþa oamenilor pe de alta. Dacaa fost fidel în descrierea sa, realitatea va dovedi;îndestul cã n-a fost nici poet, nici mizantrop, nicipesimist, nici optimist. A descris ºi a spus ceea cea vãzut ºi ce a auzit. Dar de s-o fi încelat pe unelelocuri, asta nu e treaba sa, cãci omul e falibil.

Dar, cum vedeþi, impresiunile sale nu sunt din toatãþara, ci din o parte din þarã, care e ºi cea maifrumoasã.V-a spus aceea ce a vãzut. Când va maivedea ºi altele, vã va spune ºi altele, ºi nu va fi dificila-ºi arãta impresiunele sale.

Dar cine a fost cãlãtorul ºi când a cãlãtorit? Astae o altã chestiune. Când a cãlãtorit, vã poate spune: afost în luna lui mai ºi ceva din aprilie, în lunele florilorºi primãverii, în timpul aurorei anului, când toatã naturae junã ºi adornatã ca o mireasã, atunci a cãlãtorit, înanul de la Crist 1859. Dar cine a fost ast cãlãtor?Acesta e misterul, aceasta e enigma de a se dezlega.

(Din �Impresiunile unui cãlãtor prin þarã.1859�,Ed. Bibliotheca, Târgoviºte, 2007)

Carol Szathmary, Vechea Mitropolie din Târgoviºte (acuarelã)

6


Istorie literarã

Scriitori uitaþi. Un poporanist canonic:

SPIRIDON POPESCU

Tudor CristeaAUTOR aproape necunoscut astãzi, Spiridon

Popescu (1864 � 1933) este prozatorul în op-era cãruia s-a conturat cu fidelitate, dar la unnivel literar acceptabil, programul poporanist al�Evenimentului literar� ieºean ºi al �Vieþiiromâneºti�.

Nãscut într-o familie de þãrani din satulRogojeni, situat pe malul Prutului, la 70 km nord-est de Galaþi, viitorul profesor, luminãtor (dar,în viziunea autoritãþilor, ºi agitator) al satelor ºiprozator a fost bun prieten cu Ibrãileanu, dar ºicumnat cu ideologul gândirist C. Stere.

Ajuns, pentru o vreme, inspector general alînvãþãmântului primar, devine colaboratorapropiat al ministrului Spiru Haret, a cãruipoliticã de luminare a satelor îi inspirã broºura�Contribuþiune la munca pentru ridicareapoporului. Scrisori cãtre învãþãtori. Bucãþi decitit la ºezãtori ºi cercurile culturale. Uscãturi�,tipãritã în 1904, premiatã de AcademiaRomânã ºi cunoscând mai multe ediþii.

Opera literarã, de proporþii reduse ºi lipsitãde anvergurã constructivã, este greu de separatde activitatea de propagator al ideilorpoporaniste.

Scrierile sale sunt adunate în volumele denuvele ºi schiþe �Zori de iulie� ºi �Moº Gheorghela expoziþie�, ambele apãrute în anul 1912. Sunttexte al cãror efect vine din cunoaºterea intimãa realitãþilor evocate ca ºi din tentamemorialisticã. Schiþa de nici patru pagini caredã titlul primului volum este alcãtuitã prindecupajul de secvenþe semnificative, dinperspectiva naratorului, aflat în vacanþã într-unsat de clãcaºi. În prima, un vãtaf biciuieºte ofemeie care ar vrea sã termine de secerat lotulpropriu înainte de a �prinde la falce�, adicã dea secera bucata cu care era datoare pentruînvoirea vitelor la pãscut. A doua, realizatã dinpatru mici scene, în care idilismul cosmic alzorilor contrasteazã cu realismul crud al imaginiivieþii, este etnograficã, anticipând oarecum

momentul trezirii satului ºi al plecãrii la seceriº,magistral creat de Marin Preda în Moromeþii. Ede reþinut, pentru autenticitatea ºi naturaleþealimbajului, instructajul fãcut, la plecare, de cãtreo mamã fiicei sale de ºase ani, lãsatã cu treburilecurþii ºi cu grija fraþilor mai mici: � � Bagã-þiminþile-n cap, zice ea unei copile de ºase ani,pe care o zgâlþâie din somn, vezi sã dea draculs-aud cã te-ai dus iar cu copiii la iaz...cã teomor, sãracã de tine! Sã nu faci cumva foc peuscãciunea asta!...mâncarea pe poliþã!...Sã nute duci la fântânã!...Sã nu te sui în copaci! Sãdai mâncare copiilor când s-or scula! Sã tornimãcar de trei ori apã-n teicã!...cu nãdejdea taau sã piarã angãriile celea de sete! Sã dai pãsatla pui! Sã nu laºi uºa deschisã!...sã intre cumvacâinii ºi sã mãnânce mâncarea!

� Faaa! Scoalã fa, trezeºte-te!� Iaca mã scol, mamã...� Auzi tu? Bagã-þi minþile-n cap! Sã nu lipseºti

de-acasã!� Nu, mamã!� Sã torni apã la angãrii ºi sã mâncaþi biniºor,

sã nu mâncaþi tot demineaþã! Sã lãsaþi ºi maide-apoi!

� Lãsãm, mamã!ªi porneºte dupã ce-i mai spune de câteva

ori aceleaºi lucruri.Copila, nãdejdea casei, se mai freacã la ochi

oleacã, cascã de câteva ori ºi...se culcã!�.Mica notã de umor din final îndulceºte

viziunea ºi împiedicã (aºa cum se întâmplã demulte ori) schiþa sã devinã tezistã. Deºi aproapefiecare bucatã a autorului ascunde (când nuafiºeazã!) o tezã. Aºa se întâmplã cu povestirea�La târg�, unde autorul pledeazã, indirect, pentruluminarea satelor, dezvãluind consecinþeleignoranþei þãrãneºti, în contact cu lipsa deomenie ºi necinstea �surtucarilor� sau ºarlatanilorde la oraº. Textul prezintã o o tragedie care,privitã din exterior, poate pãrea neînsemnatã:o familie de þãrani îºi vinde în târg, cu durere,

7


perechea de boi. Sentimentele femeii, care nu-ºi poate scoate din minte ºi din suflet privireaanimalului la despãrþire, sunt sensibil surprinse.Bãrbatul îºi ostoieºte pãrerea de rãu gândindu-sela preþul bun, care-i va permite sã-ºi cumperedoi juncani ºi sã-ºi plãteascã impozitele. Numaicã, mergând a doua zi la perceptor, aflã cã aufost înºelaþi: în loc de douãzeci de poli,cumpãrãtorii, profitând de ignoranþa lor, le-audat douãzeci de monede de câte douã parale.

CONTACTUL dintre cele douã lumi � asatului ºi a oraºului � îi prilejuieºte autorului ºicel mai cunoscut text al sãu: �Moº Gheorghe laexpoziþie (Din psihologia celor mulþi)�, apãrutîn douã numere consecutive ale Vieþii româneºti,din aprilie ºi mai 1907. Socotitã de MihailDragomirescu drept o tipicã scriere poporanistã,nuvela este apreciatã superlativ de Ibrãileanupentru umorul ei burlesc, rezultat din perspectivanaivã, dar deloc lipsitã de inteligenþã, a þãranuluineieºit din satul sãu asupra civilizaþiei moderne.Plecat, în urma insistenþelor primarului,împreuna cu nora ºi fiica, sã viziteze �expoziþianaþionalã de agriculturã, industrie, comerþ,navigaþie, artã, beletristicã, tehnicã� (pe careautorul o batjocoreºte în chip nejustificat), þãranuldin zona Horincei va lua contact cu o lume pecare n-o cunoscuse ºi pe care o supune moduluisãu de înþelegere. Farmecul de netãgãduit altextului provine din firescul limbii, dar mai alesdin modul þãrãnesc, limitat ºi de aceea plin dehaz, de a-ºi contura orizontul aºteptãrilor ºi dea reacþiona în faþa elementelor civilizaþiei.Întâlnirea cu trenul, faþã de care nutreasentimente deloc favorabile, întrucât îi afectasecâºtigurile de pe urma cãrãuºiei, îl sileºte sãrecunoascã, într-un savuros monolog pe care,se spune, Ibrãileanu îl reproducea adesea înredacþia �Vieþii româneºti�, cã civilizaþiamodernã are ºi pãrþile ei bune: �Dã cu bãþul înºinã, dupã ce se uitã la grosimea ei, aude sunetulplin ºi zice «bun!». Face câþiva paºi, pânã laîncheietura cu ºina urmãtoare, priveºte la legãturacu ºuruburi groase, prinse-n mutelci trainice, ºispune iarãºi «bun!». Bagã de samã cã ºina aretalpã prinsã-n cârlige zdravene, afundate-ntraverse de stejar ºi nu se poate stãpâni ca sãnu zicã din nou «bun!». Un om c-un ciocan defier într-o mânã ºi c-o cheie pentru mutelci înalta, s-apropie de garã, cercetând cu de-amãnuntul închegãtura liniei; moº Gheorghe

înþelege despre ce-i vorba ºi-ºi ºopteºte, dânddin cap: «Asta-i mai bunã decât toate!»�.

Textul, care este, în fond, un amestec depublicisticã (destul de partizanã) ºi literaturã, unfoileton agreabil (pânã la un punct) mai curânddecât o nuvelã, savuros prin oralitate ºi plin deritm se lungeºte totuºi nepermis, astfel cã, purtatprin Bucureºti ca sã vadã hala �MatacheMãcelaru�, Ministerul de Externe, PalatulFuncþionarilor, Bulevardul Colþea, bustul luiGheorghe Duca, monumental lui LascãrCatargiu, Ministerul de Justiþie, Ministerul deFinanþe, Palatul Regal, Ateneul, clãdireaUniversitãþii, statuile din faþa acesteia, tramvaiul,automobilul ºi altele, tot mai prefãcut naivulsãtean începe sã facã observaþii critice,raportând totul la existenþa þãrãneascã, ºi sã-ºiexprime contrarierile cu un umor care, treptat,devine previzibil. Periplul se încheie la expoziþianaþionalã, care-i stârneºte þãranului (ºi, prin el,autorului, care introduce în capul bãtrânuluipropriile sale idei nu doar poporaniste, ci ºisocialiste) revolta:

��Aºaaa?! face moº Gheorghe, punându-i-seca o piatrã de moarã pe suflet ºi oprindu-selocului. Auziþi voi, fã? Casele estea, la carecãscaþi voi gura ºi pentru care aþi bãtut voibãnþãlia, ca sã veniþi sã le vedeþi, îs fãcute dinbirul nostru, fããã! Ptiuuu! trãsni-i-ar Cel-de-susºi nu i-ar mai þine Dumnezeu pe pãmânt�.

SCRIEREA cea mai valoroasã a lui SpiridonPopescu rãmâne �Rãtãcirea de la Stoborãni�,inspiratã din rãscoalele de la 1907 ºi anticipândîn chip evident romanul lui Liviu Rebreanu. Titlulnu trebuie sã contrarieze. Adept mai curând alreformelor, Spiridon Popescu deplânge, înrestrânsa lui operã, situaþia grea a þãranilor, darnu pare a fi de acord cu metodele violente. Poatede acea textul sãu prezintã faptele din unghiullor comic. Meritul de necontestat este acela dea fi intuit, înainte de Rebreanu, psihologiagloatei ºi de a-i fi demontat mecanismul.Rãscoala este un eveniment spontan, alimentatde confuzia concepþiei despre ordinea de stat,care-i face pe sãteni vulnerabili faþã de poveºtilecu cãlãreþi pe cai albi ºi studenþi, vestitori aiporuncii lui vodã de a se împãrþi moºiile. Totcursul evenimentelor poartã pecetea acesteidezorientãri. Convinºi cã vine revoluþia, câþiva,mai colþoºi, se strâng la cârciumã, unde, înaintede orice alte discuþii, se îmbatã. Doi rezerviºti,

8


care fuseserã chemaþi pentru a face parte dintrupele de represiune, dar trimiºi acasã, leîmpãrtãºesc celorlalþi convingerea cã nu vor fipedepsiþi pentru ceea ce-ar putea face.

Nuvela are aspectul unui jurnal, în care suntnotate evenimentele din sat, pe zile, deduminicã, 10 martie, pânã duminicã 17 martie.În prima zi, þãranii (Gâtlan � un fel de TrifonGuju, colþos ºi cam nesãbuit), Nãsoiu, PetreStanciu, Neculai Sãracul), ar vrea sã înceapãrãscoala de la cârciumarul român, dar acestaîi manipuleazã, îndreptându-i cãtre dugheanaconcurentului sãu evreu. Aflaþi mai mereu înstare de ebrietate, capii revoltei îi vor devastaacestuia magazinul ºi casa, gest dezaprobat,din prudenþã, de unii sãteni, care aruncã pefuriº obiectele primite de la jefuitori. Ezitanþiisau cei bãnuiþi, precum bãtrânul Ion Postelnicu,a fi complici cu boierul, sunt aduºi cu forþa la�revoluþie�: �Lumea furnicã prin sat. Vorbacã vine revoluþia umblã din gurã în gurã.Pâlcuri-pâlcuri, oamenii se-ndreaptã sprecrâºma lui Brânzã. În rãspinteni, crainici strigãadunarea. Prorocia Postelnicului se-mplineºte:bãtrânii se codesc rãu; ba cei câþiva, cari auvenit, stau deoparte ºi privesc. Asta îndârjeºtepe tineri. Încet-încet, ca din întâmplare, bãtrâniisunt înconjuraþi, apucaþi la mijloc. Unii vor sãplece, când se vãd înconjuraþi: sunt luaþi înghionturi ºi liniºtiþi.

Planul e fãcut: sã nu rãmânã nimeni, partebãrbãteascã, la revoluþie. Cine n-o vrea debunãvoie, sã meargã de nevoie�.

Þãranii decid sã meargã la conu Petrache,arendaºul, dar acesta izbuteºte sã fugã.Momentul le dã convingerea þãranilor cã audevenit stãpâni pe pãmânturi. Dar îºi amintesccã Petrache era doar arendaº ºi încep sã-l cautepe adevãreatul proprietar, Beteagu. Capiirãscoalei, îndârjiþi de bãutura pe care-o cautãºi-o gãsesc mereu, bãnuiesc doi sãteni care s-arputea sã-l ascundã ºi hotãrãsc sã meargã pesteei. Omenoºi sau doar prevãzãtori, unii þãranidin gloatã îºi trimit copiii sã-i avertizeze. Esteprins, pânã la urmã, omul proprietarului,Durmale, care este bãtut ºi purtat prin sat, cualai, cãtre primãrie, ca sã le iscãleascã un actde cedare a proprietãþii. Totul ia o turnurãcomicã. Primarul e mereu beat criþã ºi depãºitde evenimente. Este devastatã primãria, suntarse actele de datorie ºi confiscat telefonul. Apoiþãranii, aþâþaþi, se îndreaptã spre conacul

proprietarului. Soluþie narativã interesantã,deplasarea gloatei cãtre conacul din pãdure eprivitã de dascãlul Toader, cocoþat în clopotniþabisericii din Stoborãni. El observã cã mulþi dingloatã, cei nebãuþi, cum au intrat în pãdure auînceput sã se furiºeze cãtre sat, închipuindu-ºi,probabil, dupã logica lor naiv-duplicitarã: dacãva fi sã rãspundã pentru ce se va sãvârºi, de cesã rãspundã? iar dacã va fi de profitat în urmaa ceea ce se va întâmpla, de ce sã nu profite, lao adicã? Þãranii dau foc, dar scot animalele dingrajduri. Mai apoi, la conacul lui Conu Petrache,beþi, capii sunt puºi pe joacã ºi o fac pe boierii.Totul continuã cu devastãri, furturi de obiecte,distrugeri ºi jefuirea hambarelor. Prin sat circulãveºti contradictorii, þãranii îºi fac planuri deîmpãrþire a pãmânturilor ºi aºteaptã chiarmanifestul regal care sã le consfinþeascã dreptulde proprietate. La un moment dat, sãteanulGhiþã Mohor vorbeºte la telefon cu prefectuljudeþului, recomandându-se drept prefect alStoborãnilor ºi poruncindu-i acestuia sã seprezinte a doua zi în sat, însoþit de un inginerhotarnic. Ceea ce, intrând în joc, prefectulacceptã cu supunere. Numai cã, în loc de prefectºi de inginerul hotarnic, soseºte armata. Spredeosebire de ceea ce se va întâmpla în Rãscoala,roman de amplã, puternicã ºi tragicã viziune,rãzvrãtiþii din Stoborãni dispar de pe uliþi ºi satulpare pustiu. Capii dezordinii sunt însã rapidgãsiþi, iar locotenentul face exces de zel înaplicarea pedepselor corporale. Dupã care, toþivinovaþii principali, în afarã de Bursuc, caresimuleazã convingãtor nebunia, sunt legaþi cobzãºi trimiºi la puºcãrie. Pentru ca apoi sã seprocedeze la recuperarea, cu asupra de mãsurã,a cerealelor furate de þãrani din hambareleboiereºti.

Având, în afara capacitãþii de intuire amodului naiv prefãcut al gândirii þãrãneºti ºi apsihologiei de gloatã ºi meritul obiectivãrii,Rãtãcirea de la Stoborãni, un text bine scris,care nu este în niciun fel anulat de apariþiamarelui roman pe care-l anticipeazã, îi asigurã,alãturi de celelelte câteva bucãþi izbutite,autorului sãu un loc distinct (deºi modest) înliteratura de la începutul secolului trecut.

(Din volumul �De la clasici la contemporani�,

Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2008)

9


Istorie literarã

Contribuþia lui PETRU MOVILÃla dezvoltarea tiparului românesc

Victor PetrescuPersonalitate marcantã a Rãsãritului ortodox,

mitropolitul Kievului se trãgea dintr-o veche familiedomnitoare atât în Moldova cât ºi în ÞaraRomâneascã. De altfel, tatãl sãu Simion Movilã adomnit în Þara Româneascã (1601 � 1602) ºi înMoldova (1607 � 1608). Dintre fii sãi au mai domnitGavril, Mihail ºi Moise.

Cel care avea sã-ºi punã pregnant pecetea pecultura religioasã de sorginte bizantino-slavã în aceastãparte a Europei a fost Petru, cel de al treilea fiu aldomnitorului Simion Movilã.Teologul ºi marele om de culturãvede lumina zilei la 21 decembrie1596 în cetatea Sucevei. Dupãmoartea tatãlui sãu se aflã înPolonia, unde va învãþa la ªcoalaFrãþiei Ortodoxe din Lvov ºi laAcademia Zamoiska din Zamosc,cu sprijinul cancelarului StanislasJalkiewski, care era considerattutorele sãu. De altfel, legãturilefamiliei Movileºtilor cu Poloniasunt strânse, aceºtia intrând în1596 în rândul nobilimii. Timp deun deceniu, Petru trãieºte în acestclimat studiind cu profesori iezuiþi,punând bazele unei trainice culturi latine, fiindcunoscãtor al limbilor greacã, slavonã, polonã,ucraineanã. Se cãlugãreºte la mãnãstirea Pecerskadin Kiev, în 1627, fiind ales arhimandrit al acesteia,având sprijinul mitropolitului Iov Bareþki. În 28 aprilie1633, la Lvov, este hirotonisit mitropolit al Kievului ºiHaliciului, la ceremonie participând ºi mitropolitulMoldovei, Varlaam.

Direcþia principalã a activitãþii sale a fost aceea deîntãrire a ortodoxiei într-o perioadã de expansiune apropagandei iezuite, a luteranilor ºi calvinilor. Acestcrez îl împãrtãºea, în 15 iunie 1631 când participã lasfinþirea bisericii cu hramul Uspenia (Adormirea MaiciiDomnului) din Lvov, ctitoritã de ruda sa, domnulMoldovei Miron Barnovschi: �Eu, Petru Movilã, prinvoia lui Dumnezeu arhimandrit al mânãstirii

Pecerska din Kiev, vãzând marea pierdere însufletele omeneºti care se petrece în bisericaortodoxã din pricina lipsei de învãþãturã aduhovnicilor ºi a tineretului, cu voia ºi cu ajutorullui Dumnezeu ºi prin propria mea voinþã, dorindsã înlãtur aceastã mare lipsã ºi voind sã îndepãrtezrãtãcirile de ortodoxie, am hotãrât sã fondez ºcolipentru a educa tineretul în spiritul credinþei, albunelor obiceiuri ºi al artelor liberale��1.

În acest scop considerã învãþãmântul ºi tiparul dreptinstrumente fundamentale înaceastã disputã, Ucraina fiindintegratã regatului Poloniei (între1569 � 1667). La Lavra Pecerska,deschide, în 1631, un colegiu, careun an mai târziu se uneºte cuªcoala Frãþiei Ortodoxe din Kiev.Sub influenþa învãþãmântuluiapusean al Europei se studiaugramatica, retorica, poezia,filosofia, teologia, se învãþau limbilelatinã, polonã, slavonã, greacã.

A dezvoltat activitateatipograficã de aici, tipãrindu-seinclusiv cu litere latine numeroasecãrþi rãspândite în întreg sud-estul

european. Preocupat de aceastã activitate, derãspândirea ortodoxiei, a scris ºi corectat texte, a prefaþat,a pregãtit meºteri tipografi, unii dintre ei regãsindu-se înactivitatea tipograficã din Þãrile Române. De altfel,neuitând nici un moment cã este român, întreþine strânselegãturi cu personalitãþi ale vieþii culturale ºi bisericeºtidin Moldova ºi Þara Româneascã. Astfel, trimite meºteri,material tipografic în cele douã provincii româneºti, undes-au pus bazele tipografiilor din Câmpulung (1635),Govora (1637) ºi Iaºi (1642), de aici ieºind valoroasecãrþi româneºti. Fostul rector ºi conducãtor al tipografieiKievene, Sofronie Poceatki este trimis la Iaºi pentru aînfiinþa o tipografie ºi un colegiu. Acesta din urmã, cusprijinul lui Vasile Lupu, începe sã funcþioneze la 1640.În Colegiul de la �Trei Ierahi� se predau retorica, filosofia,poezia în limbile latinã, greacã ºi slavonã.

1 0


În prefaþa �Cazaniei� (1643) sale, mitropolitulVarlaam, prietenul sãu sublinia aceste merite:�preosventitul pãrinte Petru Moghila, fecior dedomn de la Muldova, arhiepiscop ºi mitropolitKievului, Haliciului ºi a toatã Rosia, care pre poftaMãriei Sale au trimis tiparul cu toate meºterºugurilecâte trebuiesc�2.

Moare la 22 decembrie 1646, fiind înmormântatconform dorinþei sale la mânãstirea Pecerska, pe careo înzestrase în 1637 cu o Evanghelie cu miniaturi dintimpul lui ªtefan cel Mare, ca sã fie �pe vecineclintitã la hramul Prea Curatei Nãscãtoarei deDumnezeu mãnãstirii Pecerska, unde va fiîngropat trupul meu�4.

Personalitatea sa se întregeºte cu ceea ce a scris,prefeþe, memorii, lucrãri de erudiþie teologicã în latinã,slavonã ºi polonã.

În 1631, îi dedicã fratelui sãu, Moise Movilã,�Triodul ales�, unde în prefaþã, redactatã în slavonã,îi dã o serie de sfaturi: �sã alegi ºi sã numeºti în slujbe,bãrbaþi buni, binecinstitori ºi vrednici a conduce;sã trãieºti în pace cu toþi cei dimprejur; sã lupþibãrbãteºte pentru libertatea patriei ºi a supuºilortãi; sã se închine credinþei pravoslavnice celeiadevãrate; sã pui multã sârguinþã, pentru caînvãþãtura curatã ºi dreaptã a bisericii sborniceºtisã fie cinstitã ºi întãritã; sã fii ctitor, ziditor ºibinefãcãtor al bisericii ºi al ºcolilor; sã fiitotdeauna pentru cei supuºi un conducãtor drept,pildã a bunei cinstiri, a cinstei, dreptãþii ºi tuturorvirtuþilor; sã asculþi buzele Domnului; sã pãzeºticu sfinþenie, împreunã cu supuºii tãi ceremoniilelegiuite de Dumnezeu; tuturor supuºilor tãi sã leaminteºti cu osârdie de pocãinþã ºi rugãciuni ºi sãfaci aceasta prin porunci scrise�.

Sfaturile date au drept scop �sã le întãreascã[supuºilor n.n.] dragostea cãtre stãpânul lor; dorescdin toatã inima ca toþi nu numai sã asculte dePrealuminãþia ta, ci, mai mult, sã ºi înþeleagã ºi deaici sã se umple de dulceaþã�4.

Tipãreºte, în polonã, cu titlul �Cuvântduhovnicesc� (Kiev, 1645) cuvântarea rostitã la Iaºi,iar cu un an înainte, lucrarea polemicã �Lithos sauPiatrã din praºtia adevãrului sfintei bisericiortodoxe ruse�, cu pseudonimul Eusebie Pimen.

Principala sa operã teologicã cu caracter narativ,scrisã ca rãspuns împotriva celor care acuzau bisericarãsãriteanã de erezie ºi decãdere, este �Mãrturisireaortodoxã�, scrisã în latinã cu titlul �OrtodoxaConfessio Fidei Catholica et Ap[osto]lica EcclesiaeOrientalis�. Lipsea o astfel de lucrare de construcþienormativã pentru întreaga ortodoxie, ce trebuie statuatãprintr-un sinod ecumenic, ceea ce se realizeazã la

sinoadele de la Kiev (1640) ºi Iaºi (1643). De ce unuldin sinoade s-a þinut la Iaºi? Deoarece domnitorul VasileLupu plãtea din datoriile patriarhiilor, prezidând de altfelºedinþele care au fost secrete, cu neînþelegeri între grecicare doreau aprobarea poziþiei Constantinopolului decondamnare a lui Chiril Lucaris ºi reprezentanþii cleruluirus care se opuneau unei asemenea poziþii, printre carese afla ºi mitropolitul Petru Movilã, deºi el nu participãla adunarea de la Iaºi. Lucrarea propusã de înaltul prelatkievean este primitã cu o serie de corecturi ºi omisiuni,fãcute de Meletie Syrigos. Ea are trei pãrþi: prima sereferã la credinþa tratatã pe baza simbolului Niceo-Constantinopolitan; a doua � speranþa, lãmurindrugãciunea duminicalã ºi cele zece fericiri, iar a treia �mila, cuprinzând învãþãturile ortodoxe despre pãcat,despre decalog, despre invocarea sfinþilor ºi cultulicoanelor ºi al moaºtelor5.

Prin aprobarea patriarhului de la Constantinopoldevine act normativ pentru întreaga bisericã ortodoxã.În 1645 Petru Movilã îºi tipãrea opera la Kiev în polonãºi slavonã, apoi în ruseºte, fãrã a fi de acord cumodificãrile fãcute. O altã versiune este cunoscutã subtitlul de �Catehismul cel mic�.

Având statutul recunoscut de act normativ arenumeroase ediþii dintre care amintim pe cea din 1662în greacã ºi latinã, apãrutã la Amsterdam, cu cheltuialalui Panait Nicusi. În Þara Româneascã se tipãreºte în1699, la Snagov, o a treia ediþie în greceºte, sub directaîngrijire a lui Antim Ivireanul, apoi în româneºte în 1691,la Buzãu, de cãtre episcopul Mitrofan, la dorinþadomnitorului Constantin Brâncoveanu. În timp urmeazãalte 18 ediþii, dintre care amintim pe cele de lamãnãstirea Neamþu (1844), Sibiu (1855, 1914), Iaºi(1874), Bucureºti (1745, 1827, 1853, 1899).

Personalitate de prin rang, contribuie major laafirmarea tradiþiei bizantine în Rãsãrit, la transformareacelei bizantino-slave în contact cu cultura Occidentului,facilitând apropierea celor douã arii culturale. Seevidenþiazã plenar legãturile sale cu Þãrile Române,sprijinul deosebit pe care-l acordã dezvoltãrii culturalea acestora, neuitând nici un moment cã este român,tipãrind la loc de cinste în unele cãrþi ale sale stema cucorbul ºi capul de zimbru.

NOTE1. Cf. Dan Horia Mazilu. Udriºte Nãsturel, Bucureºti: EdituraMinerva, 1974, p. 27.2. Cf. Varlaam. Cazania. Bucureºti: Editura FundaþiilorRegale, 1943, p. 5.3. Cf. George Ivaºcu. Literatura românã veche. Bucureºti:Editura Didacticã ºi Pedagogicã, 1981, p. 164.4. Cf. Literatura românã veche (1402 � 1647). Vol. II.Bucureºti: Editura Tineretului, 1967, p. 260 � 267.5. George Ivaºcu, op.cit., p. 166.

1 1


Dincolo de actele cancelariilor domneºti, dehrisoavele principilor ºi boierilor, sau de documenteleaflate în arhive, istoria îºi pãstreazã faptele ºi prinmemoria cãrþilor � instrumente unice ale culturii scriseºi, prin însemnãrile lor, un preþios izvor memorial ºidocumentar. Viaþa cãrþilor, legatã de oameni ºipãstratã în memoria scrisului, le aratã existenþasecularã, drumurile prin tot spaþiul naþional, fapte ºievenimente importante, dar ºi fapte mãrunte � precumo însemnare cu caracter meteorologic în care se aratãcã, datoritã temperaturii mari, într-o iarnã �vrãghiileºi-au fãcut cuib sub streºini�. Cãrþile românilor �tipãrite la Târgoviºte, Iaºi, Alba-Iulia, Sebeº, Bucureºtisau Chiºinãu, au circulat peste tot, au folosit tuturor ºiau pãstrat, prin însemnãri, fie numele autorilor, fieevenimente care au constituit parte a istoriei naþionale.

Este motivul care ne-a condus la întocmirea acestuistudiu, mai ales cã interrelaþionarea spaþiului basarabeancu cel naþional românesc nu a constituit mereupreocuparea importantã a celor care s-au ocupat deistoria ºi cultura românilor. Fãrã a epuiza toate surseleprivind cartea româneascã ºi istoria Basarabiei, ºi fãcândo cercetare de pionierat, prezentãm acum o primã parte,cu referiri la douã izvoare principale: cãrþile tipãritedincolo de Prut (la Dubãsari ºi Chiºinãu), cu circulaþieîn Moldova ºi Þara Româneascã; însemnãri privindevenimente din Basarabia, scrise pe cãrþi din secoleleXVII-XIX, pe manuscrise-copii ale unor ediþii dincaeeaºi perioadã sau pe cãrþi cu circulaþie multiplã(Moldova � Muntenia � Transilvania).

Prima carte pe care o menþionãm dintre celetipãrite în Basarabia este Ceasoslov mare (Dubãsari,1794), tipãritã de Mihail Strãlbiþchi �protoiereu alstãpânirii Moldovei, a Vlahiei ºi a Basarabiei�. Peexemplarul aflat la Arhivele Naþionale din Bucureºti,ca ºi pe cel din colecþia Arhivelor Naþionale Bacãu,nu existã nici o însemnare care sã-i arate posesoriisau drumul urmat pânã a ajunge în Þara Româneascãºi Moldova. Al treilea exermplar, pãstrat la schitulPeºtera din judeþul Dâmboviþa, cu circulaþie lamãnãstirile Dealu ºi Viforâta, pãstreazã o interesantãînsemnare din 25 septembrie 1905 semnatã de �Duma

Ioan � Herþa, Mocanu di piste Prutu�. În text,posluºnicul Dumã (aflat în vizitã la schitul Peºtera) scriecã are cartea de la ªtefan Ivanovici Ponovi, care i-adat-o la �monastirea ªiricenilor� pentru 50 de arginþi,autorul însemnãrii neprecizând momentul când acumpãrat cartea. Din pãcate, deºi pe filele cãrþii maisunt ºi alte însemnãri, nu am aflat de ce a venit Dumãla schitul Peºtera ºi cât a stat aici. Important este cã avenit, a lãsat o carte care a îmbogãþit fondul mãnãstirii,a scris pe ea ceva ºi ne-a ajutat, astfel, sã îi aflãmprovenienþa.

Al doilea titlu regãsit de noi este Ciaslov (Chiºinãu,1817) care circulã mai întîi la Mãnãstirea Neamþ, înMoldova � aºa cum atestã însemnarea scrisã depreotul Vasile la 13 mai 1828. De aici, cartea ajungela biserica Oboru Vechi din Târgoviºte, unde se scriepe ea cã a fost donatã de un anume Gheorghe. Estecert faptul cã aceastã carte a venit de la Neamþ odatãcu preotul Vasile, care slujeºte dupã 1830 la bisericidin Târgoviºte ºi la Mãnãstirea Dealu.

Psaltirea (Chiºinãu, 1818) am aflat-o în treiexemplare: unul la Arhivele Naþionale din Iaºi, fãrãînsemnãri; ºi douã la Biblioteca Academiei Române,cu însemnãri deosebit de importante. Dintre acesteultime cãrþi, una a fost în colecþia lui Paul Gore, iarînsemnãrile scrise pe ea aratã cã a fost cumpãratã depreotul Eftimie Banda din �satul Vozdu, uezdulSorocii, cu însuºi a mea cheltuialã, preþ 2 carbove�.În acelaºi loc, preotul Vasile consemneazã ºi un as-pect foarte important: anume cã a cumpãrat carteadirect de la tipografia Mitropoliei din Chiºinãu, la 9martie 1843. Devenind proprietar al cãrþii exact înziua celor 40 de Sfinþi Mucenici, preotul considerãnecesar sã �lege� cartea cu blestem de afurisenie carei-ar fi oprit pe eventualii hoþi; ºi scrie un blestem delegare pus sub semnul sfinþilor: �sã fii anafemisit desfinþii di astãzi Patruzãci di (m)ucinici�. Acelaºi �dascãlIoan Efimievici Banda�, care rãmâne constant laVozdu, în þinutul Soroca, face încã o însemnare, cudouã datãri: prima � din 9 martie 1876, scrie desprecometa apãrutã atunci pe cer, descrisã �ca di o suliþe�;a doua, din 20 ianuarie 1877, aratã începerea

Istorie literarã

Cartea veche româneascãºi istoria Basarabiei

Gabriela Niþulescu

1 2


rãzboiului ruso-româno-turc, adicã �bãtãlia pisti Dunãricu turcu, împãrat Alicsandr Necolaevici�. Nu am gãsitinformaþii privind drumul cãrþii de la Eftimie Bandapânã în colecþia lui Paul Gore, dar putem presupunecã a fost cumpãratã împreunã cu alte cãrþi pentrubiblioteca acestuia. Însemnãrile îºi relevã importanþaprin certificarea cumpãrãrii cãrþii direct din tipografiamitropolitanã de la Chiºinãu, ca ºi prin consemnareaunor evenimente contemporane.

Al treilea exemplar din Psaltire, aflat la BibliotecaAcademiei Române din Bucureºti, are în însemnareun element important ºi semnificativ legat de atitudineaculturalã a mitropolitului Gavriil Bãnulescu-Bodoni.Însemnarea aratã cã �aciastã carte ce sã numeºtePisaltire este dreaptã a paraclisiiarhului Ioan sinPoºtinã ot satul Costeºti, datã din porunca pre sfinþiisale Gavril, mitropolit Chiºinãului ºi a Hotinului, ºiplãtitã cu bani do(u)ãzãci lei di la Dumnealui...�. ªi, lasfârºitul însemnãrii, autorul ei (care este Hariton sinArhira ot satu Costeºti) aratã cã a scris pe carte pentruca ea sã nu fie înstrãinatã de la paracliserul Ioan, careîi este vãr primar. Dincolo de actul de donaþie almitropolitului � care dã personal banii necesari pentrucumpãrarea cãrþii, importantã este data achiziþionãriiei: 29 august 1818, adicã la numai trei luni de la datatipãririi (care este 5 mai 1818, aºa cum se menþioneazãpe pagina de titlu). Cât de rapid circulã cartea de laeditor la receptor/cititor, ilustreazã necesitatea apariþieiei ºi faptul cã mitropolitul Gavril susþinea ºi încurajaactul cultural atât de necesar românilor basarabenisupuºi ocupaþiei strãine.

Tot de la Chiºinãu vine dupã 1818, ca izvorlegislativ, Aºezãmântul organizãrii provinciei Basarabia(tipãrit în 1818, în limbile rusã ºi românã), o carte acãrei circulaþie, peste graniþa arbitrar stabilitã în 1812,este indispensabilã. Exemplarul aflat la ArhiveleNaþionale din Iaºi, nelegat ºi destul de uzat,demonstreazã folosirea lui continuã ºi rolul de instru-ment juridic necesar ºi permanent.

O altã carte, Scurtã ruseascã gramaticã (Chiºinãu,1819), cu text în rusã ºi românã, este pãstratã astãziîn douã exemplare: primul la biblioteca ArhivelorNaþionale din Iaºi (cu însemnare de posesor pe foaiade titlu, semnatã Nicolaida Egunova); al doilea tot laIaºi, în Biblioteca Universitarã, fãrã însemnãri. Spredeosebire de aceste exemplare, cel din Molitvenic(Chiºinãu, 1820), pãstrat la Arhivele Naþionale dinBacãu, are legãtura în scoarþe de lemn îmbrãcate înpiele, cu încuietori metalice � dovadã a faptului cã afost pãstratã cu grijã ºi bine conservatã. O însemnarede pe foaia de titlu, semnatã de preotul Radu Dimitriedin Rãcãuþi, ne spune cã el a cumpãrat cartea la 10

noiembrie 1832, cu preþul de 45 lei, ducând-o bisericiidin satul natal � unde slujise tatãl sãu, ºi unde îi vorurma ca preoþi fiul ºi nepotul. De la aceastã familie depreoþi, cartea ajunge în secolul XX la arhivele dinBacãu. Faptul cã preotul bãcãuan a folosit pentru elo ediþie de Chiºinãu, scrisã cu litere chirilice, aratã nudoar uºurinþa procurãrii acestei cãrþi (atât de necesarã)de dincolo de Prut, ci ºi semnificaþia utilizãrii tocmai aei � anume cã, fiind cu literã chirilicã, era accesibilã ºiºtiutorilor de limbã românã, obiºnuiþi de altfel cu ediþiileromâneºti din Molitvelnic (precum este cea tipãritã laIaºi, dupã care s-a lucrat în 1820 la tipografia dinChiºinãu). Se ºtie cã, atunci când a dat aprobareapentru deschiderea tipografiei din Chiºinãu, Sinodulde la Moscova a pus condiþia ca traducerea cãrþilorsã se facã dupã ediþiile tipãrite în tipografia sinodalãmoscovitã. În 1819, mitropolitul Gavril cerepermisiunea de a tipãri cãrþi bisericeºti dupã celeromâneºti, motivând cã în ediþiile româneºti sãrbãtorilesunt pentru fiecare duminicã ºi sãrbãtoare aparte, nudupã �început�, ca cele ruseºti, ºi argumentând cãediþiile de la Iaºi sunt mai accesibile preoþilor. Astfelne putem explica ºi prezenþa unei alte cãrþi � Rânduialasfinþirii bisericii ºi a primirii ereticilor în BisericaRãsãritului (Chiºinãu, 1820) în Moldova, tipãritã totcu literã chirilicã ºi aflatã astãzi în depozitul ArhivelorNaþionale din Bucureºti; deºi nu are însemnãri, putempresupune cã a ajuns în Muntenia printr-un prelatinteresat de conþinut ºi doritor sã o aibã la îndemânã.

O Bucoavnã ruso-românã (Chiºinãu, 1822) esteîn prezent la Biblioteca Centralã Universitarã dinBucureºti, iar un Tipec bisericesc (= Pentru datoriilepresviterilor de popor, Chiºinãu, 1823) este cumpãratãla 3 iunie 1843 de preotul Gheorghe Clipa, slujitor labiserica �Sf.Nicolae� din Iaºi. Pe fila cãrþii, preotulscrie cã a cumpãrat cartea pentru a o dãrui bisericiidin satul sãu Avrãmeºti, judeþul Tutova. Tot la aceastãbisericã de sat aduce ºi Mihail Kogãlniceanu, în 1886,o ediþie din Evanghelie (Chiºinãu, 1855), scriind peea frumoase cuvinte pentru pãstrarea ºi apãrarea cãrþii(de hoþi sau doritori sã o distrugã). Alte cãrþi, tipãriteîn spaþiul rusesc sau cel basarabean, apar în localitãþidin Moldova ºi Þara Româneascã, ilustrând circulaþialor peste Prut ºi necontenitul drum al cãrþii între româniidin tot spaþiul naþional. Avem astfel: Gramaticã ruso-românã (ªtefan Margeli, St. Petersburg, 1817) ºiBiblia (St. Petersburg, 1819) � la Arhivele Naþionaledin Iaºi; Noul Testament (St. Petersburg, 1817) � laschitul Peºtera din munþii Bucegi, cu însemnãri de lec-tor semnate de G. Benescu, scrise în 1876; ºi Ciaslov(Chiºinãu, 1862) - adus Mãnãstirii Viforâta deDimitrie Teiºanu, care gãseºte cartea la Sibiu.

1 3


O prietenie sincerã ºi statornicã, prelungitã în timppe parcursul unui sfert de veac, cu adânci rezonanþesufleteºti ºi reamintind prezentului strãdaniile de culturãale înaintaºilor.

Cine a fost de fapt obscurul Duiliu N. Marcu? Acteoficiale din anul 1846 îl consemneazã ca primar al oraºuluiBrãila, mai târziu, prin 1873, era ajutor de primar, funcþiepe care ºi-o va pãstra pânã aproape de sfârºitul vieþii. Unom de bun simþ, atent ºi receptiv la tot ceea ce însemnacreaþie a spiritului, un înflãcãrat animator al vieþii culturalea strãvechiului târg brãilean. Legãturile sale cu I. Eliade-Rãdulescu dateazã în orice caz dinainte de 15 decembrie1844. Corespondenþa dintre scriitor ºi modestul slujbaºadministrativ din Brãila (34 de scriitori aparþinând lui Eliadecãtre Duiliu N. Marcu au fost editate cu aparatul criticcorespunzãtor de cãtre Emil Vârtosu în 1928) se întindepe o perioadã de mai bine de douã decenii ºi ea referãdate interesante în legãturã cu circulaþia cãrþii româneºtiîn Principate.

Încã din anul 1830, Eliade, sprijinit de un unchi al sãudupã tatã cumpãrã tipografia particularã a doctoruluiConstantin Caracuº pe care ºi-o instaleazã la Obor, pe unteren moºtenit de la familie.

Activitatea sa de tipograf se intensificã în urmãtoriiani, când, în afarã de �Curierul românesc� ºi �Curierul deambele sexe� prolificul scriitor face numeroase traduceridin literatura francezã, italianã, englezã, etc.

Volume ca �Don Juan� de Byron, �Corricolo� de Alex.Dumas, �Noua Eloisã� de J.J. Rousseaun, etc., cãrora li seadaugã cãrþile de versuri sau prozã ale unor autori români,se vor bucura de o frumoasã primire din partea publicului.

Înþelegând strãdaniile ilustrului sãu contemporan dea înfãþiºa cititorului român valorile reprezentative aleepocii, de a-i îmbogãþi fondul de umanitate ºi cunoaºtere,modestul funcþionar brãilean se oferã sã-i acorde acestuiatot sprijinul moral ºi material de care avea nevoia.

Astfel, la 22 iulie 1846, Eliade îi expediazã la Brãilaprietenului sãu 20 de volume proaspãt ieºite de subteascurile tipografiei sale din Bucureºti (10 volume din�Poesiile� lui C. Bãlãcescu ºi 10 cuprinzând o traducereîn româneºte a unui roman de Alex. Dumas). La jumãtatealui aprilie 1847, pitarul Duiliu N. Marcu îi trimite prinpoºtã scriitorului costul a 11 abonamente fãcute decetãþenii oraºului Brãila la �Curierul de ambele sexe�.

La 27 iunie Eliade îi elibereazã corespondentului sãubrãilean o chitanþã de abonament la primele 21 de volumedin colecþia �Biblioteca universalã�, pe care va începe s-oediteze în acelaºi an, iar la 12 iulie primeºte o nouã serie

Istorie literarã

de 10 abonamente la �Curierul�, fãcute la Brãila, fapt care-l va determina pe scriitorul sã-i adreseze rânduri caacestea: �sunt foarte îndatorat, domnul meu, de stãruiread-tale ºi de patriotismul ce te distinge, cum ºi de bunaprimire cu care dd. Brãileni întâmpinã strãdaniilevegeherilor ºi sudorile mele�.

Într-o altã corespondenþã, scriitorul gratificã înemoþionante truda ºi ostenelile amicului sãu brãilean: �Întot judeþul sã am un Duilie, aº vedea toatã þara, pânã sãnu mor, încredinþatã cã Eliade îî voeºte binele.�

Legãturile lui Eliade cu pitarul Duiliu N. Marcu, vorcontinua ºi dupã anii revoluþiei paºoptiste, cândscriitorul este nevoit sã ia drumul exilului. DinConstantinopole, acesta îi scrie amicului sãu brãileannumeroase epistole, interesându-se de situaþia din þarãºi trimiþându-i în continuare cãrþi de literaturã precum�Tandalida�, �Cobza lui Marinicã�, �DescriereaEuropei�, etc., al cãror autor este, spre a fi rãspânditeîn popor. Într-o scrisoare datatã 20 august 1856,Constantinopole, Eliade îmbrãþiºeazã ideile unionisteale prietenului sãu: �Mi-a fãcut mult bine scrisoarea D-talepentru cã îmi arãþi cã uniunea principatelor este visulde aur al d-tale, cãci unul ca D-ta sunt sigur cã înþelege(sic?) uniunea vieþii. Iar nu uniunea paºalâc, uniuneafãrã autonomie�

Temperament tumultuous, extreme de inegal ºi decontradictoriu, Eliade, rare ori va reuºi sã-ºi cultive prieteniidevotate ºi durabile ca aceasta. Cãci iatã ce-i va declaraîntr-o epistolã amicul sãu brãilean: ...atunci când nu iauscrisori de la domnia ta ºi când, în fine nu iau parte la oîntreprindere aºa de nobilã, mi se pare cã sunt privat detot ceea ce e mai frumos, mai plãcut ºi mai consolat.

Prin urmare, stima ºi consideraþia ce mi se dã prinadresa d-tale cã sunt ºi eu unul din apãrãtorii literaturiibine înþeleasã, îmi adaugã ºi mai mult la sentimentelemele ºi-mi impune onoramente, cãtre misiunea d-taleo scarã datorie, la care, prin toate nevoile ºi persecuþiilefortunei, voi rãmânea un sclav al ei fidel ºi constant�.

Într-o vreme de puternice frãmântãri istorico-sociale,când se plãmãdesc zorii revoluþiei paºoptiste ºi când sepun bazele unei culturi în limba naþionalã, acþiunile luiEliade de tipãrire ºi de rãspândire în popor a unor opereinspirate din specificul nostru naþional, ca ºi a unorvaloroase traduceri din literaturile altor popoare, larg ºientuziast sprijinite de cãtre brãileanul Duiliu N. Marcu,pe nedrept cãzut în anonimat ºi uitare ne apar ca niºtedirabile pietre de temelie la impunãtorul edificiu al culturiiromâneºti moderne.

Marius Pop

O PRIETENIE PUÞIN CUNOSCUTÃ:I. ELIADE-RÃDULESCU � PITARU DUILIU N. MARCU DIN BRÃILA

1 4


Clio

George Coandã

POLEMOS:CUMANIADA DJUVARISTÃ

Venerabilul istoric Neagu Djuvara a stârnit,deunãzi, nu o revoluþie în istoriografia româneascã �cum s-a acrediat aceastã idee prin presã � ci, maidegrabã, un scandal, în opinia unora, sau uimire înmintea altora. Nonagenarul istoric, spirit lucid, dealtminteri, dar ºi unul cu propensiune acribicã sprecotloanele mai puþin cercetate ale istoriei românilor, aafirmat în cartea sa �Thocomerius � Negru Vodã.Un voievod cuman la începuturile ÞãriiRomâneºti� (Ed. Humanitas, Bucureºti, 2007), darºi în douã interviuri acordate, unul lui RobertTurcescu, în talk-show-ul sãu �100% pentru adevãr�de la Realitatea TV din 18 iunie 2007, ºi altul luiEugen Istodor, înºirat pe douã pagini în�Cotidianul� din 19 iunie acelaºian, cã, primii voievozi români eraude origine cumanã. Siguranþa cucare a afirmat acest adevãr istoric� în concepþia sa �, pe deoparte aprimit, într-o oarecare mãsurã,�avizul� favorabil al unor istorici debunã reputaþie, pe de altã parte, launii intelectuali, ºi, mai ales, la mareamasã a românilor care au învãþatistoria neamului în ºcoalã, s-a izbitde un blocaj mental greu de distrus cu o astfel deteorie. Am auzit numeroºi intelectuali ºi români ºcoliþiexclamând cu indignare: �Ce tâmpenie! Poftim,dom�le, ne tragem din barbari!�

Indignarea asta n-ai cum sã o condamni, ea îºiare rãdãcina într-o premeditatã ºi pãguboasã�educaþie istoricã� al cãrui început l-au fãcut corifeiilatinitãþii românilor din �ªcoala ardeleanã�, s-a torsîn teoriile paºoptiºtilor Nicolae Bãlcescu ºi MihailKogãlniceanu, ºi, cu toate cã se cunoºtea adevãrul,a fost, mai mult ori mai puþin, eludat ºi de marii istoricide mai târziu Alexandru Xenopol, Nicolae Iorga,sau Constantin C. Giurescu. De manualele alter-native de istorie a romanilor pentru cursurile primare,

gimnaziale ºi liceale (ºi vedem cum adevãrul istoriceste mistificat iresponsabil ºi astãzi, mistificare�justificatã�, dupã 1989, de libertatea democraticãa exprimãrii opiniilor, derapatã în libertinaj) nu maifac vorbire.

Dar, hai sã vedem, câtã dreptate are sau nuNeagu Djuvara care, dacã e sã-l citãm pe RaduTheodorescu, �Cu entuziasm tineresc ºi fãrãpic de simþ critic, a preluat din toate orizonturiletot ce i s-a pãrut pitoresc (...). Se bucurã singurºi îi bucurã ºi pe necunoscãtori cu descoperirifãcute cu mult timp înaintea Domniei sale (...).Cartea lui Neagu Djuvara conþine lucruri per-fect adevãrate, dar perfect cunoscute de mult

timp�, iar ªerban Papacostea,un foarte serios istoric, considerãcã �Nu e cazul sã avem falseemoþii istorice�, ºi introduceextrem de preþioasa informaþie,conform cãreia �O parte dintreei (cumanii � n.n.) s-au asimilatºi au furnizat «cadre» pentruboierimea românã. Nu e nicioruºine în asta. Aºa s-aupetrecut lucrurile în toatã

Europa�. (În �Cotidianul�, nr. 135 (4817),miercuri, 20 iunie 2007).

ªi acum sã despic miezul chestiunii, atât cât îmipermite parcimoniozitatea acestui spaþiu de articol.În acest fel voi încerca sã liniºtesc o temere, dar ºi sãrelev un adevãr care nu mai poate fi trecut sub tãceresau estompat.

Mai întâi sã înlãtur temerea: suntem români. ªipunctum, vorba lui Eminescu. Dar suntem un poporde sintezã cu �pat germinativ� traco-dac, remarcabilprintr-un miracol � dacã e sã-l invoc pe HadrianDaicoviciu � care îi uimeºte ºi astãzi pe istoricii culturiiºi civilizaþiilor ºi pe antropologi (aº spune chiar cã esteun mister) prin puterea sa de asimilare. A asimilat, cu

1 5


certitudine, mai ales în perioada sa de genezã, cuprinsãîntre secolele II ºi X d. Hr./e.n., în opinia unor istorici,avându-se în vedere doar cucerirea romanã a uneipãrþi a Daciei nord-danubiene, genezã începutã, defapt, mai devreme, dacã e sã luãm în calcul colonizareaelenicã din Dobrogea (Scythia Minor) î. Hr. / î.e.n. ºi,mai târziu, ocupaþia de cãtre Roma imperialã a celordouã Moesii din zona prebalcanicã ºi pânã la MareaNeagrã. Cu certitudine, a asimilat elemente greceºti,latine ºi latinizate (ºi mã refer la legiunile în care erauîncorporaþi evrei, arabi, germanici). Iar dupãretragerea aurelianã (271-275), geospaþialitatearomâneascã va fi fost strãbãtutã de afluxuri puternicede invazii dinspre orizonturile stepice dintre Urali,Volga ºi Nipru, ºi dinspre Asia Centralã, ºi care vor fidat peste români, amintiþi în secolul XI de persanulGardizi, în admirabila �Podoabã a istoriilor�(1050), ºi în secolul XIII de armeanul Vardan-Vartapedul în �Geagraphia� sa. Astfel cã, în secolulXI, invazia cumanilor va fi intrat în contact cu poporulexistent al românilor, peste care se va înstãpâni pânãîn prima jumãtate a secolului XIII, secol în care aceºtituranici sunt creºtinaþi la cerere. Înspãimântaþi dedevastatoarea invazie a lui Genghis-Han (1223), îºivor strânge, apoi, corturile, se vor refugia în vest ºivor dispãrea din istorie.

Dupã o atât de îndelungatã ocupaþie, incluºi într-un aºa-zis �imperiu cuman�, românii, care � iatã unalt mister � ºi-au pãstrat fundamentele latine ale limbii,asimilând o serie de toponime, hidronime,antroponime de origine cumanã, aºa cum s-au petrecutlucrurile ºi în cazul convieþuirii lor cu slavii migraþi întresecolele IV - X spre sud ºi sud-vest, aceºtia dândnaºtere popoarelor bulgar ºi din arealul fosteiIugoslavii, ºi-au continuat existenþa, nealungaþi de nicioinvazie, în geospaþiul lor de genezã. ªi dacã � ideeami-a dat-o o informaþie din �Codex Rohonczi� pestecare nu prea se apleacã, mãcar din curiozitate, istoriciinoºtri � în perioada acelui �mileniu întunecat�, care s-ascurs de la retragerea aurelianã ºi pânã la alcãtuireavoievodatelor ºi cnezatelor româneºti, a existat, într-adevãr, un regat, avându-l în frunte pe un dux Vlad,cuprinzând partea de vest a Moldovei, centrulTransilvaniei ºi nordul Munteniei ºi Olteniei istoriceºtece ar fi rãu în asta? De bunã seamã cã, dacã a existat,trebuie sã fi fost un regat cumano-român, ceea cear constitui o mãrturie cã pe aceste locuri n-a fost �unvid istoric�, cum, din pãcate, încã mai clameazã istoriciiºi politicienii maghiari.

Pe seama ocupaþiei cumane în geospaþialitatearomâneascã, istoricii, de-a lungul secolelor XIX ºi XX,au manifestat un vãdit sindrom amnezic în ceea ce îipriveºte pe primii voievozi, teamã fiindu-le sã nu secreadã cã erau cumani ºi nu români. O teamã inutilã.Încã din secolul XIX, în extraordinara sa �Istoriecriticã a românilor�, Bogdan Petriceicu-Hasdeune explicã de unde vine numele dinastic Basarab,invocând, mai cu seamã, sursele de informare ºiposibilele etimologii, printre care ºi aceea provenindde la cumani, lãsându-ne a înþelege cã, mai degrabã,aceºtia au împrumutat antroponimul de la locuitoriipãmântului pe care l-au invadat. Însã, în celebrul ºiextrem de acribicul sãu �Etymologicum magnumromaniae� (am consultat vol. III, apãrut la Ed.Meridiane, Bucureºti, 1976, la pag. 218, 224 ºi 227),Hasdeu este convins cã acest antroponim vine de lastrãvechii autohtoni ai spaþiului românesc: �Basarabãeste cuvântul cel mai important din întreagalimbã istoricã a românilor�, pentru cã �Basarabãeste o compoziþiune din titlul Ban ºi din numelede familie Sarabã�, precizând cã �Sarabi estenumele castei nobiliare la daci�.

Cu mult înaintea lui Neagu Djuvara, deci, ne-aspus cã Basarab/Basarabã înseamnã�stãpânitorul�, �capul/conducãtorul� teritoriuluilocuit de români, ºi a spus-o printr-o impresionantãdesfãºurare comparatistã de argumente.

Mã întorc acum la opinia lui ªerban Papacostea,care crede cã românii i-au asimilat pe o parte dincumani. ªi, atunci, cine m-ar putea opri sã cred cã,primul voievod � Thocomerius, la Neagu Djuvara,sau Tihomir, la alþi istorici, un slavo-român, probabilulNegru Vodã � era un asimilat, deci un cumano-român, sau, mai sigur, un român cumanizat?

ªi, dacã, introduc în replica mea unele nuanþãrifaþã de verdictul �fãrã drept de apel� al lui NeaguDjuvara, mã despart cu totul de alegaþia sa, ei bine,pitoreascã, ºi anume de aceea prin care ne aduce lacunoºtinþã, în interviul din �Cotidianul�, cum cã�limba românã e un fel de «melting pot» (întraducere liberã din englezã: un fel de fãcãturãamestecatã, ca sã nu spun un talmeº-balmeº � n.n.).Aici un alt lucru pe care l-am tot ascuns(...)amestecul cu slavii�.

Îmi pare rãu pentru nonagenarul istoric, dar prinanii �50, elev fiind în liceu � þin bine minte �, sestrãduiau lingviºtii, unii dintre ei academicieni, sã nebage-n cap cã, limba românã este mai mult influenþatã

1 6


de slava veche (meridionalã) decât de latinã, în 1953,în acest sens, prin Hotãrâre a Consiliului de Miniºtri(HCM), i s-au adus unele modificãri care ne-au zãpãcitla intelect. Însã, dupã ce a trecut �invazia� sovieticã,Academia Românã a revenit, restabilind corect câtse regãseºte din aceastã influenþã în fondul lexical decuvinte. ªi, bineînþeles cã se regãseºte. Venerabilulistoric se pare cã, timp de o jumãtate de secol fiind laadãpostul Occidentului, nu a cunoscut realitãþile dinRomânia socialistã, aºa cum au fost ele. Or, NeaguDjuvara, amuzându-se, parcã, de a produce �falseemoþii�, de a epata, nu simte nicio plãcere în arecunoaºte cã lexicul românesc este în procent de70-75 la sutã de origine latinã, în rest fiind prezentecuvinte de aport slav ºi de altã naturã. Clar cã nuavem de-a face cu un �melting pot� lingvistic absolut.

Dar dacã chestiunea asta nu i-o pot trece cuvederea, în privinþa cumanismului nu-l voi combate întotalitate. Spun doar cã, Domnia Sa a stârnit o �furtunãîntr-un pahar cu apã�. Nu ne-a adus spre ºtiinþã onoutate capabilã sã ne producã frisoane. Ne-a sugerat,însã, sunând sirena de veghe, cã, trebuie sã privim

istoria cu sinceritate în faþã, cu obiectivitate, ºi sã ne-oasumãm în pofida unor parti-pris-uri ºi blocajenaþionalist intelectuale fundamentaliste. Suntem etno-istoric un popor de sintezã în care, prin efectul deasimilare, îi gãsim ºi pe cumani ºi pe slavi. ªi nu e cazulsã ne creeze frustrãri acest adevãr.

Cum precizam mai înainte: �patul germinativ� estetraco-daco-get. Aºa cum la francezi este galo-germanic.Niciun popor european nu a evoluat pânã astãzi, înstare purã. Iar ca expresie lingvisticã poporul româneste � ºi nu este vorba de nicio fixaþie � neolatin. Dar ºicu unele asimilate cumanice.

Între Sarmizegetusa, Roma, Bizanþ ºi invadatoriistepici (mai ales cumani ºi pecenegi) ºi europeni (cudeosebire slavi), românii au rezistat adaptându-semomentelor ºi asimilând elementele alogene. Nu cumvaacesta este misterul dãinuirii lor? Cât despre venerabiluldomn Neagu Djuvara, am pãrerea cã spune �lucruriperfect adevãrate, dar perfect cunoscute�, ºi-l lãsamsã se bucure de obârºia sa cumanã, dupã mamã,coborâtoare, dupã cum a þinut cu mândrie sã neîncredinþeze, de 12 ori din primul Basarab Vodã.

Clio

PARTICIPAREA JUDEÞULUI DÂMBOVIÞALA EXPOZIÞIA GENERALÃ ROMÂNÃ DIN 1906 (II)

Georgeta TomaInspectoratul comunal al plãºilor Titu-Potlogi, în

26.12.1905, a organizat un bal în salonul lui MihailMoalova din cãtunul Gara - Titu17. De la stat, judeþuluiDâmboviþa i s-a alocat o sumã de bani pentru participarela expoziþie. Printr-o circularã se comunicã suma alocatãpentru judeþ 90 lei, pentru Târgoviºte 235 lei ºi pentruGãeºti 75 lei18. Suma fiind micã, se specifica cã pentruaceastã manifestare trebuie sã contribuie întreaga þarãºi sã facã apel la bugetul judeþului ºi al comunelor ur-bane19.

Participarea Ministerului Agriculturii, Industriei,Comerþului ºi Domeniilor, la expoziþie, cu scopul ilustrãriiîn principal a industriei mari, era o consecinþã amodernizãrii ºi industrializãrii economiei României. înacest sens, se trimiteau numeroase ordine ºi telegrameprefecturilor pentru determinarea participãrii acesteiindustrii la expoziþie. Este ºi cazul telegramei din 24octombrie 1905 adresatã Prefecturii Dâmboviþa, prin care

se arãta cã, neparticiparea industriei mari ºi în special acelei încurajate de stat prin Legea din 1887, va duce laîntocmirea de rapoarte nefavorabile cãtre minister20.

Organizatorii expoziþiei doreau sã expunã în PavilionulIndustriei ºi Comerþului, cu precãdere, exponate provenitedin rândul industriilor protejate de stat. în acest sens,în 8 decembrie 1905, Prefectura Dâmboviþa trimite oscrisoare industriaºilor, prin care li se cerea sã comunicechiar în aceeaºi zi (telefonic), ce mãsuri au luat pentrua se prezenta la Expoziþia Naþionalã. Au fost expediatescrisori pe numele urmãtoarelor fabrici:

1. Fabrica de spirt ºi fãinã, Samuel A. Iosif,Târgoviºte; 2. Fabrica de spirt Gr. Gavrilescu, Târgoviºte;3. Fabricile de fãinã: Curelea, Târgoviºte, I. Dalles,Bucºani, Gr. Cantacuzino � Bãleni, I. Sabo & D.PBãnescu � Gãeºti; 4. Fabricile de petrol: M. Câmpeanu� Târgoviºte, Aurora � Colanu, Ioan Grigorescu �Mahalaua ºi N. St. Cezianu � Târgoviºte; 5. Fabrica de

1 7


þesãturi mecanice: Moldoveanu & Rizescu (Brãneºti);6. Fabricile de frânghii: din Gura-Foii � proprietar ªerban-Rallea, Gura-Foii � proprietar Ion Tãnase Stavri, Vulcana� proprietar A. Filiti21.

În 12 decembrie 1905, Serviciul Industriei din cadrulMinisterului Agriculturii, Industriei, Comerþului ºiDomeniilor înainteazã un ordin Prefecturii Dâmboviþa,prin care cerea date referitoare la industria judeþuluipentru a întocmi un studiu asupra stãrii industriei la 1906ce va fi dat publicitãþii cu ocazia Expoziþiei Naþionale,studiu ce avea drept scop sã releveze rolul industriei îneconomia þãrii. Cu aceastã ocazie se cer date ºi despreindustriile care nu se bucurau de avantajele legii din1887 ºi despre care nu se mai ºtia nimic de la Anchetaindustrialã din 1901-1902. Se cereau date pe perioada1902-1905 de la fabricile de fãinã, bere, alcool din judeþ,date care trebuiau date pânã la 15 ianuarie 1906. Pecontra pagina acestei adrese sunt trecute fabricile carese bucurau de avantajele Legii 1887 ºi despre care nuse cerea date: 1. Fabrica de cherestea � Enuþa Ionescu,com. ªerbãneºti; 2. Fabrica de cherestea � I. Bunescu-Teodorescu ºi Fianu � Moroieni; 3. Fabrica de cheresteaMarcu Fischer � Runcu; 4. Rafinãria de petrol IoanGrigorescu � Mahalaua; 5. Rafinãria de petrol � PetrescuStematiu ºi M. Câmpeanu � Târgoviºte; 6. AquilaFranco-Românã � cãtunu Plopeni; 7. Societatea �Au-rora� � com. Colanu; 8. Fabrica de brichete A. Filiti �Doiceºti; 9. Þesãtoria Moldoveanu & Rizescu �Brãneºti21.

Probabil cã a existat o inerþie a industriaºilordâmboviþeni în a trimite date despre întreprinderi,deoarece ºi alte instituþii de profil semnaleazã aceastãîntârziere. Camera de Comerþ ºi Industrie Ploieºti careavea jurisdicþie ºi asupra judeþului Dâmboviþa, trimiteaîn 2.01.1906, o adresã Prefecturii Dâmboviþa prin carese aratã dezinteresul industriaºilor din judeþul Dâmboviþaîn trimiterea de date care sã stea la baza unui raport alstãrii economice care va fi prezentat la ExpoziþiaNaþionalã. în acea adresã, semnatã de preºedintele V.Kogãlniceanu ºi înaintatã Prefecturii Dâmboviþa secereau date industriaºilor, conform unui tabel având carubricaþie:1. numele sau firma fabricii ºi felul sãu; 2.proprietarul; 3. capitalul investit; 4. ce numãr de lucrãtorise întrebuinþeazã: bãrbaþi, femei, români, strãini; 5. cecantitãþi se fabricã anual ºi unde se consumã, în þarãsau în strãinãtate; 6. dacã fabrica se miºcã prin forþaaburului, electricitãþii, vântului, apei sau a animalelor;7. de când dateazã fabrica23.

Serviciul Industriei din Ministerul Agriculturii,Industriei, Comerþului ºi Domeniilor, în 21.02.1906,trimitea încã o adresã Prefecturii Dâmboviþa prin carese atrãgea atenþia cã în statisticile industriale trimise,nu au fost trecute toate fabricile existente conformanchetei din 1901-1902, iar la altele, datele sunt incom-plete, fiindcã lipsesc referiri la producþia acestora peanumiþi ani.

Pe contra pagina acestei adrese, la capitolul I, aufost trecute fabricile pentru care nu s-a întocmit un tabelanchetã, fiindcã se cunoºtea producþia lor, acestea fiind:

1. Fabrica de ape gazoase �Steaua�, proprietar A.Hortenstein � Târgoviºte; 2. Rafinãria de Petrol Panþu ºiBãlãºescu din Brãneºti; 3. Pulberãria � proprietar Re-gia Monopolurilor Statului � Glodeni; 4. Rafinãria dePetrol, V. Dumitrescu � Colanu; 5. Rafinãria de Petrol,D.H. Vociaff � Colanu; 6. Rafinãria G. Gavrilescu �Colanu; 7. Fabrica de spirt Gr. Gavrilescu � Colanu; 8.Rafinãria, I. G Bucºãneanu, Colanu; 9. Rafinãria, G.Constantinescu, Colanu; 10.Rafinãria, M. Luculescu,Colanu; 11. Rafinãria G.I Niculescu, Colanu;

La capitolul II au fost trecute fabricile cãrora le lipseaudate statistice pe anumiþi ani: 1. Fabrica de fainã SamuelA. Iosif, Târgoviºte � pe anii 1902, 1903, 1904; 2. Fabricade spirt Samuel A. Iosif, Târgoviºte � pe anii 1902, 1903,1904; 3. Fabrica de sfoarã ºi frânghii, ªerban Ralea dinGura-Foii, pe anii 1902, 1903,1904; 4. Fabrica de sfoarãºi frânghii, Ion Stavri din Gura-Foii, pe anii 1902, 1903,1904; 5. Fabrica de sfoarã, Iosif Iubu, din Gãeºti, peanii 1902, 1903, 1905; 6. Fabrica de fainã Erezii Sabo �Gãeºti, pe anii 1902, 1903, 1904; 7. Fabrica de petrolIsak Haiman � Colanu, pe anii 1902-1905; 8. Fabricade petrol N. St. Cezianu � Colanu, pe anii 1902-1905.

La capitolul III se cereau date despre fabricileîncurajate de stat: 1. Fabrica de cherestea Marcu Fisher,Runcu, pe anii 1902-1905; 2. Fabrica de petrol I.Grigorescu, cãtunul Mahalaua, pe anii 1902-190524.

De majoritatea întreprinderilor despre care se facevorbire în aceastã adresã, rãspundea InspectoratulComunal al Plãºilor, Lucieni-Cazaci-Rãzvad, care vaînainta situaþia cerutã Prefecturii Dâmboviþa la 15 martie1906. Situaþia înaintatã prezenta starea industrieidâmboviþene cuprinsã în 14 situaþii statistice. Fabricilepentru care s-au cerut aceste date suplimentare nuprezenta o situaþie productivã mai bunã faþã de cearaportatã cu ocazia Anchetei industriale din 1901-1902.

La 13 mai 1906 Poliþia Târgoviºte înainta o adresãPrefecturii Dâmboviþa, prin care se aratã cã nu poate sãdea date statistice despre Fabrica de ape gazoase dinTârgoviºte, ce aparþinea lui A. Hartenstein, deoareceproprietarul este plecat în Austria25.

Date despre întreprinderile din judeþ, conform adreseiCamerei de Comerþ ºi Industrie, va trimite ºiInspectoratul comunal al plãºilor: Bilciureni-Ghergani-Cornãþel, care va raporta cã are o singurã întreprindere� Fabrica de fainã ºi moarã de mãlai G.G. Cantacuzino,Bãleni. Inspectoratul Comunal al Plãºilor Lucieni-Rãzvad-Cazaci a raportat cã are 8 întreprinderi, din care:fabrici de petrol ºi derivate la: Aurora � Colanu, IoanGrigorescu � Mahalaua, M. Câmpeanu � Târgoviºte, N.St. Cezianu � Colanu, Gr. Gavrilescu � Târgoviºte, Z.Panþu � Colanu; fabrici de sfoarã la Gura-Foii ale lui IonStavri ºi ªerban Ralea.

Primarul comunei Moroieni, I. Bratu, în 17 martie1906, informeazã Prefectura Dâmboviþa despreîntreprinderile de pe raza comunei. La acea datã existau3 fabrici de cherestea ale lui I. Bunescu, Teodorescu ºiFianu, Ioan Diaconescu ºi Moise Arzoiu. De asemenea,primarul comunei Brãneºti, I. Bãlãºescu, plasa Brãneºti,informa cã pe raza comunei sale existã Fabrica de

1 8


Þesãtorii mecanice Moldoveanu & Rizescu, având caproprietar pe Stan Rizescu. La Expoziþia Naþionalã, pelângã pavilioanele statului, au fost ridicate ºi pavilioaneparticulare. în fondul arhivistic al Prefecturii JudeþuluiDâmboviþa nu se pãstreazã date referitoare la aceastãproblemã. Expoziþia Naþionalã a fost fotografiatã defotograful Al. Zaharia, executând fotografii în timpulconstruirii pavilioanelor în perioada 1905-1906, cât ºidupã terminarea lucrãrilor, a construcþiilor finite. Intreaceste fotografii ale pavilioanelor expoziþionale sepãstreazã ºi fotografia pavilionului Moldoveanu &Rizescu (anexa 2), ceea ce semnificã cã aceastãîntreprindere a avut pavilion propriu, la marea expoziþie.

Prefectura Dâmboviþa în 3.XII.1905 va trimite a adresãpreºedintelui Corporaþiei meseriaºilor de îmbrãcãminteºi încãlþãminte din Târgoviºte. în aceastã adresã li secerea sã participe la expoziþie cu �lucrãri demne de bra-vura lor�, fiindcã este momentul sã se arate omeniriiperfecþiunea la care a ajuns meseriile în þara noastrã26.în acelaºi sens, Prefectura Dâmboviþa cereaComisariatului General o aprobare în vederea expuneriiunei pompe pentru depunerea ºi extragerea vinului înPavilionul Industriei, pompã executatã în atelierulmecanic al firmei Listuzii � Târgoviºte27.

Aceastã intervenþie a prefectului se fãcea dupã datadeschiderii expoziþiei, la 15 iulie 1906.

Date despre alte întreprinderi din judeþ le aflãm cuocazia trimiterilor unor adrese cãtre prefecturã, prin carese anunþã cã nu pot participa la Expoziþia Naþionalã.Este cazul întreprinderii Moara I. Sabo & D.P Petrescu,singura întreprindere din raza Inspectoratului comunalal plãºilor Gãeºti-Morteni-Bogaþi. Aceastã întreprindereraporta cã nu poate participa la expoziþie, deoarece nupoate suporta cheltuielile, moara fiind luatã cu arendãde puþin timp (4 luni). Neparticiparea acesteia se datoraºi lipsei de timp, deoarece se afla în plin sezonproductiv28.

Prefectura Dâmboviþa cerea confirmarea participãriiîntreprinderilor la expoziþie. Acestea vor da curs solicitãriiºi vor confirma în scris, participarea cât ºi felulexponatelor. Un exemplu edificator este al FabriciiSamuel A. Iosif � Târgoviºte, care confirma participareasa la 10.XII.1905, cu:

1) 5 produse din spirt: spirt brut, spirt rafinat, spirtdublu rafinat � Olnisonat ºi spirt Fusel;

2) produse ale fabricii de fãinã: fãinã de 7 calitãþi,griº de 2 calitãþi, tãrâþe de 2 calitãþi;

3) produsele moºiei Dragomireºti29;4) felurite cereale cultivate.Primarul comunei Gura Foii, V. Buzescu, confirma

la 9 decembrie 1905 participarea celor 2 fabrici defrânghii: Fabrica Ion Tãnase Stavri va participa cu: 5bucãþi frânghii, 10 cãpestre, 4 kg. sfoarã groasã ºi 2 kg.sfoarã subþire; Fabrica ªerban Ralea va participa cu: 5bucãþi frânghii, 5 ºtreanguri ºi 10 cãpestre. Þesãtoriamecanicã Moldoveanu & Rizescu din Brãneºti vaconfirma participarea la expoziþie cu 2 colecþii de pânzã:o colecþie de pânzeturi compusã din toate sortimentelefurnizate armatei ºi o colecþie de pânzeturi compusã

din toate sortimentele ce sunt vândute în þarã. Totalulpânzeturilor expuse sunt în numãr de 60 buc., culungime de 100, 50 ºi 25 m. Pânza expusã esteconfecþionatã din bumbac, in, cânepã, mãtase. Pe lângãaceste exponate vor fi expuse ºi alte articole din in,bumbac, mãtase, care nu intra în articolele curente30.

Alte întreprinderi înºtiinþeazã Prefectura Dâmboviþacã participã la expoziþie prin birourile centrale dinBucureºti, fiindcã li s-a fãcut invitaþia direct. Este cazulsocietãþii Aurora � societate anonimã pentru industriapetrolului (cu capital german ºi olandez), ce deþinea 3rafinãrii, iar la noi în judeþ avea una la Colanu. În 10decembrie 1905, anunþa Prefectura Dâmboviþa cãparticipã la expoziþie prin Centrala de la Bucureºti ºicã, nu mai era nevoie sã se trimitã produsele fabricii dinacest judeþ, deoarece s-au selectat deja produseleacestei societãþi31.

În aceeaºi situaþie se afla ºi întreprinderea�Exploatarea minelor de lignit Mãrgineanca � Fãgeþelu�de la Doiceºti. Aceastã minã, cu fabrica ei de brichete�Vulcan�, va fi reprezentatã la expoziþie direct de biroulcentral din Bucureºti, prin inginerul Gr. A. Filiti -concesionarul minei32.

Parcurgând acest fond, ne putem face o imagine deansamblu asupra industriei dâmboviþene. Constatãm cãexista o industrie în dezvoltare, iar cea mai importantãera industria petrolului. Industria mare era apãrutã dupãlegea încurajãrii industriei din anul 1887, fapt cereleveazã implicarea statului în industrializarea þãrii ºiîn sprijinirea iniþiativei particulare. Aceastã industriecreatã dupã 1887 se alãtura celei existente: ArsenalulArmatei ºi Pulberãria de la Lãculeþe (Glodeni).

Efortul depus de oficialitãþile dâmboviþene pentruparticiparea la Expoziþia Generalã Românã va firecompensat de Ministerul Agriculturii, Industriei,Comerþului ºi Domeniilor prin acordarea unei plachetecomemorative de bronz, emisã cu aceastã ocazie. Înurma ordinelor 17.829 ºi 17.838/1908 s-au acordat 8plachete comemorative:

- o plachetã pentru prefectul judeþului George Cair,pentru a fi conservatã la Prefectura Dâmboviþa;

- o plachetã acordatã tot prefectului judeþului, pentrua se dovedi cã a fost prefect în anul când a avut locexpoziþia;

- douã plachete acordate foºtilor senatori deDâmboviþa: N. St. Cesianu, Grigore L. Cair;

- patru plachete acordate foºtilor deputaþi deDâmboviþa: N. Cantacuzino, V. Dimitropol, N.I Ghica,Sache Negoescu33.

NOTE17. Ibidem, f. 56.18. Ibidem, f. 20.19. Ibidem, f. 21.20. Ibidem, f. 8.21. Ibidem, f. 52.22. Ibidem, f. 70.23. Ibidem, f. 93.24. Ibidem, f. 179.

25. Ibidem, f. 202.26. Ibidem, f. 48.27. Ibidem, f. 246.28. Ibidem, f. 170.29. Ibidem, f. 171.30. Ibidem, f. 163.31. Ibidem, f.....32. Ibidem, f. 164.33. Ibidem, f. 385.

1 9


ION (JAN) VASILIU,�meºterul� jurnalismului târgoviºtean

Istoria presei

George RumanIon Vasiliu, nea Jean, cum îi spuneau prietenii

cu afecþiune, ºi pe care am avut ºansa sã-l cunoscprin anii �50 ai secolului trecut, poposit înTârgoviºte, bãjenit în cetate de la Cãlãraºi, undetrudise ca harnic colaborator la revista �Pãmântul�a lui Eugen Cialâc �întemeietorul celei maireprezentative ºi longevive publicaþii cãlãrãºenedin perioada interbelicã �, a fost sã fie aici, pânãîn 1985, anul plecãrii sale în eternitate, uninfatigabil ºi inspirat jurnalist ºi creator debenefic climat literar.

L-am cunoscut pe când eram elevîn ultima clasã a Liceului �IenãchiþãVãcãrescu� din Târgoviºte � pe atuncipurta, ca instituþie ºcolarã, un numede împrumut sovietic: ºcoalã medie �,asta se întâmpla prin 1954, iarMeºterul, cum îi spuneau cu dragosteºi respect cei care frecventau formaþiade teatru a Casei raionale de culturãºi unde era, într-o colaborare denevoie ºi aleatoare cu �voie de lapartid�, regizor. În jurul sãu sestrânseserã mai ales tinerii urbei, ceimai mulþi elevi, unii dintre ei, cum a fost ºi cazulmeu, jucând teatru sub bagheta regizoralã aMeºterului. Pot spune cã ne-a fost un adevãrat spiritrector, îl ascultam în cãmãruþa pe care i-odestinaserã, la Casa de Culturã, cu o bulimicãdorinþã de a cunoaºte, atâta vreme cât din programade învãþãmânt la literatura românã fuseserã izgoniþimarii ei corifei. Pe unii Meºterul îi cunoscuse, sebucurase de prietenia lor, îi adusese înainte de alDoilea Rãzboi Mondial, ba chiar ºi dupã, la întâlniri� eveniment cu târgoviºtenii la �Sala de arme�, aºacum se numise pânã în 1948 Casa de Culturã aTârgoviºtei, actualmente Cercul Militar. Îi adusese� aºa cum s-a ostenit sã o facã ºi la Cãlãraºi � peVictor Eftimiu, Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu,Cezar Petrescu, Ion Minulescu, I.C. Vissarion, RaduBoureanu. Prin 1955 a fãcut un gest de curaj, potspune, în acel moment. Vãzându-ne, cum am spus,bulimici într-ale cunoaºterii lumii scriitoriceºti, ºipentru unii dintre noi nutrea o sincerã afecþiune,ne-a oferit, rugându-ne s-o citim în marº forþat ºi...

în conspirativitate deplinã, monumentala �Istorie aliteraturii române� a lui George Cãlinescu. Era unexemplar din ediþia princeps ºi care, pe pagina degardã, avea aºternut un frumos autograf al �divinuluicritic�. Aºa, câþiva din tinerii cetãþii, graþie acestui gestal Meºterului, au avut ºansa, nesperatã în acel timp,sã se intelectualizeze. Ne-a fost un generos ºi pasionatmentor. ªi-l ascultam ca într-o vrajã. Era un admirabilpovestitor.

Încã de acum o jumãtate de veac ºi maibine, Meºterul rostuise temeiurile unei

reprezentative miºcãri teatralemoderne la Târgoviºte din care, maitârziu au rodit teatrele profesioniste�Tony Bulandra� ºi �Mihai Popescu�.Dar sã ne întoarcem în urmã cu 74de ani. La momentul când, poposind

de la Cãlãraºi în Târgoviºte, IonVasiliu, cãsãtorit cu ocãlãrãºeancã, fiicã a unui bogatproprietar de pãmânturi înIalomiþa, gazetar împãtimit,beneficiind de experienþa câºtigatã

la �Pãmântul�, lanseazã un ziar.Evenimentul s-a petrecut la 13 septembrie 1934.ªi pânã la 11 octombrie 1946, �Ancheta� � astfels-a numit sugestiv gazeta � a fost sã fie cea maiimportantã publicaþie de informaþie târgoviºteanãdin prima jumãtate a veacului XX, mai precis dinepoca interbelicã.

Iatã câteva date semnificative. Intre iunie ºiseptembrie 1938 gazeta este subtritatã �Bilunar deinformaþie�; între septembrie 1938 � februarie 1939se subintituleazã �Gazetã de informaþie�; dinfebruarie 1939 ºi pânã la dispariþie formatul este celde �Gazetã de atitudine ºi informaþie�. Dar a fostmai mult decât atât, a fost o veritabilã publicaþie deculturã, cu o deschidere comprehensivã spreliteraturã. A fost � ºi nu exagerez cu nimic, colecþiastã mãrturie la Biblioteca Academiei Române � ocreatoare de viaþã culturalã. Continua, într-un fel,ceea ce iniþiatorul sãu învãþase sã facã bine ºi cutalent la �Pãmântul�. (Nu o datã, Meºterul ni s-aconfesat, în întâlnirile de �culturalizare� cu fanii ºiînvãþãceii sãi, sau la repetiþiile pieselor pe care le

2 0


regiza, deconspirându-ºi nostalgia care îl încercadupã oraºul de pe Borcea).

De fapt, �Ancheta� lui Ion Vasiliu a fost unreal fenomen de presã ºi de culturã, coloanele salegãzduindu-i frecvent pe Victor Eftimiu, GalaGalaction, Ion Minulescu, Virgil Carianopol, CocaFarago, Vasile Militaru, I.C. Vissarion, MateiAlexandrescu, Radu Cosmin. ªi - este demn de afi reþinut de istoria literarã - tot în paginile sale îºiva fi fãcut debutul, cu poezie, marele romancier,pe atunci elev la Liceul �Ienãchiþã Vãcãrescu�,Radu Petrescu.

Dupã ultimul rãzboi mondial, nea Jean,Meºterul, interzicându-i-se gazeta, va colabora,totuºi, cu articole (evocãri literare), la publicaþiile

regimului, sãptãmânalul �Uzina ºi ogorul�,cotidianul �Dâmboviþa� ºi suplimentul acestuia. Iarcel ce depune mãrturie acum pentru �perioadatârgoviºteanã� a Meºterului, l-a publicat adesea înpaginile de culturã ale �Dâmboviþei�. ªi ar mai fide amintit cã a mai lãsat zestre culturii târgoviºteneo monografie � reportaj sentimental ºi istoric desprecetatea în al cãrei pãmânt odihneºte din 1985, ºi oaltã monografie, scrisã împreunã cu GeorgeSbârcea, a celebrului festival de romanþe�Crizantema de Aur�.

Iar recunoscãtoare, Târgoviºtea a aºezat pefrontispiciul Casei de Culturã a municipiului numelesãu. Un nume emblemã al culturii ºi preseitârgoviºtene.

Deºi cu tradiþii vechi la noi gravura nu a avut întrecut popularitatea cãpãtatã în deceniile cinci ºi ºaseale secolului XX. Theodor Aman, preþuit ºi pentruopera de gravor s-a impus însã prin picturã. Maianevoioasã ºi mai curajoasã a fost calea aleasã deGabriel Popescu, care se va concentra în specialasupra gravurii ºi desenului. Creaþia lui în ansamblueste o operã fãcutã cu devotament, rigoare, pricepereºi deosebitã sensibilitate.

Dupã variate studii în þarã ºi strãinãtate s-aspecializat în gravurã timp de aproape sase ani, între1894 si 1900, ca bursier, la Paris. Revenit în þarã afost unul din însufleþitorii miºcãrii plastice de la noi,profesor al mai multor generaþii de graficieni.

Fire modestã, interiorizatã, asemãnându-seîn anumite privinþe cu sculptorul Paciurea, prietenulsãu, Gabriel Popescu s-adedicat artei gravurii,promovând-o ºi obþinând pedrept, dar cu multe greutãþi,premiul naþional din 1929.

Lucrãrile de gravurã ni-l relevã pe artist mai ales caiscusit portretist (PortretulMarthei Canazin, PortretulAntoninei Canazin, Portretde femeie, Autoportret,

Efigii în eternitate

Portretul Regelui Carol I, Portret de fatã, Portretde bãiat, Portret de copil din Vulcana etc), dar ºica interpret al unor capodopere ale artei universale :Michelangelo, Rubens, Rude, Carpeaux, Rodin,transpuse în memorabile gravuri, reuºind astfel sacumuleze propriile înclinaþii compoziþionale cu lecþiamarilor creatori pe plan universal.

Faimoasa gravurã Lupta de la Anghiari a luiGabriel Popescu, dupã desenul lui Rubens,reproducând cartonul lui Da Vinci, este una dinmãiestritele transpuneri � interpretãri în acvaforte ºidãltiþã ale artistului (1913), va fi prezentã, în 1914, laExpoziþia oficiala a artiºtilor în viaþã, unde va primimedalia I. În aceastã lucrare este evidentã - mai multdecât oriunde - stãpânirea mijloacelor de expresie alegravurii academice. Ea reprezintã capodopera creaþiei

gravorului de la Vulcana.Uneori, desena, mai liber,

capete de copii (crochiuri),portrete de oameni umili (Uncerºetor), peisaje din zonaVulcanei, studii, iar alteoricaligrafiind sumar, reuºeºte sacapteze detalii, precum in suitaCaruta cu cai sau Chipuridin Vulcana. În alte condiþiiar fi putut dezvolta o operã mai

GABRIEL POPESCUArtistul gravor de la Vulcana Pandele (1866-1937)

Dumitra Bulei

2 1


vastã. Chiar ºi aºa rãmâne o nobilã figurã de veritabilartist în istoria culturii noastre plastice. Artiºti gravorice i-au urmat în aceastã direcþie, beneficiari de condiþiimai fericite, care vor folosi mijloace mai variate, cuun spirit modernist în viziunea lor artisticã, tehnici maiingenioase, nu vor reuºi sã întreacã însã siguranþa ºirigoarea marelui lor precursor.

Atitudinea prezentului faþã de trecut nuîntotdeauna este dreaptã. Adesea, alãturi de elementede nefolosit, fãrã a putea fi asimilate, iar altele fãrã decare sinteza artei actuale n-ar fi posibilã, nu suntscoase în evidenþã pe mãsura eficienþei lor. O astfelde operã este ºi cea lãsatã de artistul gravor GabrielPopescu, nãscut la început de aprilie 8, a anului 1866,la câþiva kilometri de Târgoviºte, în localitatea VulcanaPandele. În 1905 îºi va ridica o casã dupã planurilearhitectului A. Clavel, cu un atelier la etaj, într-oîncãpere vasta, luminata printr-o mare deschidere aunui luminator, ºi unde îºi va instala presa confecþionatãde el, mesele de lucru, ustensilele, ºevaletul.

Prin calitãþile lui deosebite, prin influenþa emanatãde meºteºugul de o extraordinarã ºi specialã precizieºi poezie, prin crearea unei atmosfere anume - a uneiculturi chiar -, care va pune capãt amatorismului,tatonãrilor ºi improvizaþiei, creaþia lui Gabriel Popescuva depãºi limitele unei creaþii ºi a unui creator obiºnuit,constituindu-se într-o adevãratã ºcoalã de gravurã.

În aceeaºi direcþie, precum Grigorescu (nãscut ºiel în acelaºi spaþiu dâmboviþean, la Pitaru) va înãlþaexpresia picturalã, Paciurea, pe cea sculpturalã, GabrielPopescu va conferi genului practicat de acesta, oautoritate fãrã de care gravura româneascã ar mai fiîntârziat într-o ipostazã minorã ori în artificialitate.

Siguranþa meºteºugului mânuit de Gabriel Popescuva oferi termeni de înnoire, de evoluþie, deschizândperspective dincolo de orizonturile vremii ºi în acelaºitimp anulând pe practicienii, care ignorã sau stricãtehnica, pe cei fãrã vocaþie sau neadaptaþi la culturaºi onestitatea breslei ce le aparþin.

Un artist adevãrat întotdeauna va fi creatorul uneiunice armonii. Este si cazul lui Gabriel Popescu.Armonia creaþiei este datã de ansamblul elementelorei : din forma detaºatã, de cuprinsul lucrurilorexprimate, din miºcarea interioarã, care hrãneºteaceastã formã ºi care coincide cu substanþa umanãa inspiraþiei , cu sentimentul de viaþã ce-l stãpâneºtepe artist.

Prestigiul gravurii româneºti, nuanþele poetice su-preme ale acestei arte consolidate, mai întâi, în operalui Gabriel Popescu, vor continua în generaþia ce-l vaurma, prin noi rezultate.

Migala muncii laborioase de gravor �a celui maimodest mare artist român�, aºa cum îl numea Raoulªorban, în 1969, la Retrospectiva Gabriel Popescudin mai a aceluiaºi an , la Sala Kalinderu a Academieide Belle Arte din Bucureºti, a fost închinatãmeºteºugului mereu stimulat de experienþe iscoditoare.Acum, la 70 de ani de la moartea artistului grafician,expoziþia prezentã în sãlile Galeriilor Stelea dinTârgoviºte se dovedeºte, încã o datã în plus, a fi otreaptã destul de solidã, necesarã pentru urmaºi înale gravurii

Întreaga culturã graficã urmeazã drumul deschisºi lãrgit de Gabriel Popescu demonstrându-ne iarãºicum perfecþiunea tehnicã a mijloacelor de expresieva rãmâne întotdeauna o condiþie de formulare ºiprofunzime poeticã.

Profesor, timp de 26 de ani, între anii 1908 si1934, la Academia de Arte Frumoase din Bucureºti,ca urmare a recomandãrii lui Spiru Haret, ministrulCultelor si al Instructiunii Publice si al preþuirii regeluiCarol I, a pus temelia învãþãmântului românesc înramura gravurii pe metal, intrând în anii aceia peadevãratul ei fãgaº de afirmare ca artã.

Nãscutã ca un compliment ilustrativ al cãrþilor vechibisericeºti, grafica româneascã

s-a dezvoltat începând de la litera ornatã dincapãtul rândului, decorativã ºi bogat înfrumuseþata ºipânã la caligrafia intelectualizatã, care a realizat spresfârºitul veacului XIX, adevãrate minuni ale tehnicii îngravurile lui Theodor Aman ºi ale lui Constantin D.Stachi. Fineþea execuþiei nu putea înzestra lucrãrile cuceea ce artistul nu ºtiuse sã punã întrânsele

Odatã cu apariþia lui Gabriel Popescu, arta începesã se elibereze de tirania meºteºugului, iar tehnica vafi subordonatã sentimentelor artistului. Astfel,virtuozitatea este pusã în slujba interpretãrii temelordate ºi - cu toate cã ºcoala îl menþinea pe caleaînaintaºilor sãi - lucrãrile lui Gabriel Popescu sedesprind încet-încet de obiºnuinþa reproducerilor abile,conducându-se spre o vibraþie particularã, specialãîn opera sa.

Cele dintâi îndrumãri în artã au fost primite laAcademia Julian din Paris, în perioada reacþieiînverºunate a impresioniºtilor, Gabriel Popescu, deºineinfluenþat direct de noul curent, va puncta - fãrãsã-ºi dea seama - în opera sa, culoarea epocii pecare a strãbãtut-o la începutul carierei sale artistice.

În gravurã, dupã studii îndelungate ºi sârguincioase,artistul aduce o specialã sensibilitate ºi cãldurã deinterpretare, ceea ce predecesorii sãi nu reuºiserã.Compoziþia graficã va dobândi prin el o largã

2 2


semnificaþie, un avânt spontan ºi preþios în rezultate.În afarã de compoziþii, portrete ºi celelalte lucrãri pecare le înfãptuieºte numai cu burinul, foarte rar cu aculºi cu ajutorul apei tari, constituie o etapã caracteristicãpentru gravura româneascã. Procedeul pe care-lpreferã artistul este cel al terminãrii haºurilor în carese încheagã subiectul, prin serii de puncte pentru aevita trecerea bruscã de la pata de negru, la albulhârtiei. Astfel lucrãrile lui Gabriel Popescu capãtã omlãdiere neobiºnuitã ºi o expresivitate mai vibrantã,afirmând astfel cu autoritate ºtiinþa desenului ºi valoareaartisticã de netãgãduit a graficii interpretative .

Astãzi, în zilele de 16 ºi 17 aprilie 2007,sãrbãtorim 35 de ani de la deschiderea Casei Ateliera gravorului Gabriel Popescu de la Vulcana Pandele,casã monument de arhitecturã ridicatã dupã planurilearhitectului A. Clavel, în 1905, care îmbinã în modarmonios lucrãrile de grafica, mobilierul din dormitor,atelierul cu presa realizatã de artist, mesele de lucru ºiustensilele, o bibliotecã de specialitate cu peste 150de volume de raritãþi bibliofile, majoritatea în limbafrancezã, fotografii de familie, documente,corespondenþã, alte obiecte personale, donate încãdin 1972 de familia artistului, soþia si fiii,încât în casade la Vulcana se percepe acel ceva unic pentru ocasa memoriala si de creaþie a unui gravor. Avembucuria sã prezentãm publicului târgoviºtean, într-oexpoziþie specialã, adunate la un loc, cele maireprezentative lucrãri de gravurã ale artistului: Luptade la Anghiari - capodopera gravorului, PortretulMarthei Canazin, Portretul Antoninei Canazin,mama Marthei, Dansul, dupã Carpeaux, Teseupãrãsind pe Ariandna, Vârful cu dor, dupã D.Mirea, toate acestea constituindu-se intr-un prim seg-ment al expunerii.

Se continua cu patru lucrãri: Portretul lui Carol,din 1906, prezent la marea Expoziþie Naþionalã de laArenele Romane din Bucureºti, Peisaj cu gâºte,Studiu de nud, Cap de copil, care fac obiectuldonaþiei de anul trecut din aprilie, când în acelaºi spaþiuconsacrat expoziþiilor de artã, s-au sãrbãtorit 140 deani de la naºterea lui Gabriel Popescu. Iar al treileasegment al expoziþiei reprezintã ultima donaþie fãcutãcu atata generozitate de catre Ioana Beldiman,nepoata gravorului, pe care-l omagiem la Târgoviºteºi Vulcana Pandele, la 70 de ani de la moarte. Aceastadonatie conþine un numãr de 20 de crochiuri ºi 6 lucrãride graficã ºi picturã. ªi pe aceastã cale þinem sãmulþumim din toatã inima doamnei Ioana Beldiman,cunoscut istoric de artã ºi profesor la UniversitateaNaþionalã de Arte din Bucureºti, pentru gestul

Domniei Sale prin care colecþia de artã, respectiv degraficã , a Muzeului Târgoviºtean se îmbogãþeºte dela an la an cu alte lucrãri scoase din arhiva personalãa familiei. Astfel de gesturi sunt proprii spiritelor deexcepþie, într-o lume în care totul este privit de celemai multe ori prin prisma materialului. Consideram caele, gesturile de acest gen, trebuie de fiecare dataevidentiate si incurajate.

Ca un semn al pretuirii peste ani a artistului gravor,Complexul Naþional Muzeal �Curtea Domneascã�Târgoviºte a iniþiat de anul acesta, la Târgoviºte,Bienala �Gabriel Popescu�, ediþia I, o mai vechesugestie ºi dorinþã a celui care a fost director pânã înanul 2006, profesorul cercetãtor Gheorghe Bulei,alãturi de alte proiecte culturale iniþiate în timp laTârgoviºte printre care amintim ºi Bienala de artãplasticã �Gheorghe Petraºcu�, aflatã anul trecut la aVIII - a editie. Este obiectul celei de-a doua expoziþiisi al concursului celor opt participanþi din Târgoviºteºi din þarã (Bucuresti, Iaºi, Galaþi ºi Tulcea), cu 22lucrãri, dintre care 5 lucrãri au primit premiul I, II ºiIII ºi douã menþiuni. Mihai Voicu din Iasi a fost marelecastigator al primei editii a Bienalei.

Manifestãrile începute la Târgoviºte, la GaleriileStelea, prin cele douã expoziþii ºi simpozion, dedi-cate creaþiei gravorului Gabriel Popescu, au continuatla Vulcana Pandele, printr-un pelerinaj la SchitulFusea din Gura Vulcãnii unde se aflã înmormântatGabriel Popescu. A urmat o slujbã de pomenire, iarapoi, la Casa Atelier �Gabriel Popescu� a avut loc unconcurs pe tema �Viaþa ºi opera artistului GabrielPopescu�, susþinut de elevii ºcolilor generale dinlocalitate, o expoziþie de desene ºi picturã a elevilordin Vulcana, înmânarea premiilor câºtigãtorilor, oevocare a gravorului de cãtre urmaºi ai acestuia:Ruxandra Beldiman, istoric de artã la Institutul deIstoria Artei Bucureºti, Daniel Spânu, cercetãtorarheolog la Institutul de Arheologie �Vasile Pârvan�Bucureºti, Corneliu Ionescu, arhitect Târgoviºte. Încontinuare cei prezenþi la manifestare au beneficiat deîndrumarea competentã prin muzeu, de cãtre douãeleve din localitate, pregãtite temeinic ºi cu dãruire decãtre doamna Elena Hussein, cea care a coordonatºi concursul elevilor.

Programul s-a încheiat prin înmânarea unordiplome celor prezenþi, membri ai familiei gravorului,primarului localitãþii, Constantin Olteanu, ºi prinmulþumiri adresate din partea conducerii muzeului,reprezentanþilor autoritãþilor judeþene ºi locale, preseiºi tuturor participanþilor la aceastã manifestareculturalã deosebitã.

2 3


Activitatea expoziþionalã a ComplexuluiNaþional Muzeal �Curtea Domneascã� dinTârgoviºte a primit, cu ocazia desfãºurãriilucrãrilor celei de a IX-a conferinþe aspecialiºtilor din domeniul protejãriipatrimoniului cultural naþional, în cadrulGALEI PREMIILOR PATRIMONIULUI CUL-TURAL NAÞIONAL, organizate le Sibiu, înperioada 29 � 31 martie 2007, recunoaºtereanaþionalã a calitãþii demersului ºtiinþificexpoziþional ºi, totodatã, apropierea destandardele europene în materie de manage-ment expoziþional ºi educaþional. Premiul Emil

Condurachi , acordat pentru proiecte decercetare arheologicã ºi modalitãþi moderne decomunicare a rezultatelor, pe anul 2006, arevenit proiectului Omul pietrei cioplite.

Aspecte ale evoluþiei umane , realizat încolaborare cu Universitatea �Valahia�, Târgoviºteºi Muzeul Naþional de Istorie Naturalã �GrigoreAntipa� din Bucureºti ºi reprezintã a douadistincþie oferitã de Ministerul Culturii ºiCultelor, muzeului târgoviºtean. În esenþã, esteun premiu al modernitãþii actului expoziþional,al tinerilor implicaþi în realizarea sa, care vinesã confirme perfecta îmbinare a activitãþii decercetare cu cea expoziþionalã.

Prin realizarea acestui proiect am urmãritaducerea în faþa publicului vizitator a mãrturiilorapariþiei speciei umane, o încercare de areconstitui mediul ºi habitatul în perioadediferite ale evoluþiei sale în Paleolitic ºi, nu înultimul rând, realitãþile spirituale. Pornind deaici, am dorit conturarea unei expoziþii în careomul sã se regãseascã în fiecare exponat, vizând,în special, �manipularea� privitorului cãtre laturaumanã, civilizatã, creativã a perioadei, �neglijând�ideea negativã a comportamentului cu privire laîndepãrtatul nostru strãmoº.

Omul pietrei cioplite este, în fapt, omulPaleoliticului, cea mai lungã perioadã din istoriaomului, cea care a pus bazele întregii evoluþiiulterioare a umanitãþii. Mobile, inteligente ºitenace, societãþile de vânãtori ºi culegãtoripaleolitice au luat în stãpânire lumea ºi au lãsat-o

moºtenire civilizaþiei care, astãzi, se apleacã cuinteres asupra anonimilor din �vârsta gheþii�.

Cu siguranþã, expoziþia Omul pietrei

cioplite. Aspecte ale evoluþiei umane esteo continuare fireascã a activitãþii de cercetarearheologicã desfãºuratã de Complexul NaþionalMuzeal �Curtea Domneascã� din Târgoviºte ºiUniversitatea �Valahia� din Târgoviºte, în ºantiereprecum Lapoº � �Poiana Roman� ºi Piatra Neamþ� �Poiana Cireºului�. Bogãþia ºi diversitateaextraordinarã a materialului rezultat se regãseºteîntr-o formulã de expunere care mai cuprindeun documentar foto ºi piese faunistice ale unoradintre speciile de animale care au însoþit ºi audeterminat evoluþia omului, în preistorie. Este,fãrã îndoialã, un demers expoziþional delocsimplu, complicat, prin problematica perioadei,însã incitant.

Expoziþia a fost gânditã ºi realizatã sub treiaspecte: un documentar foto care sintetizeazãevoluþia omului prin reconstituiri ale mediuluide viaþã, comportament, manifestãri spirituale,înmormântãri etc., de la apariþie pânã spre 10.000de ani; exponatele, de o valoare excepþionalã,etalate în premierã într-o expoziþie deschisãtuturor ºi trei materiale video, proiectate întimpul vizitelor.

În prezentarea perioadei paleolitice, sunturmãrite douã coordonate fundamentale, darconexe: evoluþia antropologicã (dobândireagradatã, prin succesiunea diverselor tipuriarhantropice ºi paleoantropice, a caracterelor spe-cific umane) ºi dezvoltarea culturalã (cuceririle

Arheologica

Un proiect premiat - OMUL PIETREI CIOPLITE.ASPECTE ALE EVOLUÞIEI UMANE

Ovidiu Cîrstina

2 4


fundamentale lãsate moºtenire perioadelorulterioare de cãtre perioada paleoliticã;dimensiunile vieþii sociale ºi spirituale alecomunitãþilor de vânãtori-culegãtori paleolitici).

Un accent deosebit, în ceea ce priveºtevalorificarea expoziþionalã, se cuvine pus pecaracterul aparte al tuturor societãþilorpaleolitice: dimensiunile reduse ale grupurilorumane, legate de gestiunea resurselor naturaleºi de mobilitatea rezidenþialã; lenteþeaacumulãrilor culturale, în condiþiile uneipopulaþii rare ºi dispersate; abilitãþile tehnicedeosebite ale acestor populaþii vânãtoreºti, aflateîntr-un raport aparte cu mediul natural;dimensiunile comportamentului simbolic ºi alespiritualitãþii în paleolitic, aºa cum sunt acesteaprezentate în mãrturiile arheologice (artarupestrã ºi mobilierã, înmormântãri etc.).

Proiectul are la bazã conceptul apropieriicercetãrii arheologice de comunitate ºideschiderea cãtre public ºi ºcoalã, prezentarearezultatelor cercetãrii în manierea apropiatãnivelului de înþelegere a celor care nu suntfamiliarizaþi cu arheologia perioadei respective.Bucuria descoperirii acestei perioade nu trebuiesã fie exclusiv a specialiºtilor, ci ea trebuietransmisã de aceºtia publicului.

Obiectivul proiectului a constat înpromovarea valorilor patrimoniului instituþiei cuajutorul unor tehnici moderne, ce vizeazã oabordare deschisã, participativã, uºor de asimilatde cãtre elevi. Pentru a evalua gradul deimplicare al elevilor ºi nivelul de interes al ºcolii,am decis sã punem în practicã, pentru început,un program pilot ºi am ales drept �þintã� ªcoalaGeneralã �Matei Basarab� din Târgoviºte,îndrumaþi de doamna învãþãtoare Petre Jenica.

Alãturi de noi, lecþia de istorie poate fi unmoment educativ ºi savuros deopotrivã. Acestaeste conceptul de la care am plecat ºi pe bazacãruia ne-am propus sã-i introducem pe copii înlumea prea puþin cunoscutã a primilor oameni.Fotografii, materiale video de impact, explicaþiiadaptate nivelului de înþelegere al elevilor,disponibilitatea îndrumãtorilor de a veni înîntâmpinarea curiozitãþii lor, toate acestea ºimulte altele, constituie argumentele noastrepentru a-i motiva pe pãrinþi ºi profesori sã-iîndrume pe copii cãtre muzeu.

Având ca bazã expoziþia, am realizat treiateliere de lucru, dupã cum urmeazã:

Sã facem cunoºtinþã cu primii oameni

ºi lumea lor. 1 aprilie 2006. Modul susþinut deIrina Cîrstina. Cursul urmãreºte identificareacunoºtinþelor deþinute de elevi despre timpurile

preistorice. Evoluþia umanã a fost prezentatã peînþelesul copiilor. S-au folosit imagini în Power-Point care au ilustrat modul de vânãtoare ºiimportanþa acesteia, evoluþia antropologicã ºimorfologicã a speciei umane, grija faþã de propriidefuncþi, spaþiul locuibil ºi amenajarea sa, culesul,cioplitul pietrei etc. Copii au participat activ ºiau învãþat prin descoperire cum trãiau oameniiºi ce era important pentru a supravieþui într-unmediu ostil. Exemplificãrile s-au fãcut princomparaþii plastice cu omul actual: cum îºiprocurau hrana; unde dormeau; ce mâncau;noþiunea de igienã etc. Pentru a înþelege ce rolavea piatra pentru omul preistoric, micuþii noºtricolaboratori au vizionat un film realizat de J. M.Geneste, intitulat �Tailler le silex�, în care ne suntexplicate procesele prin care un bolovan de silexajunge sã devinã o unealtã sau o armã, dinPaleoliticul inferior pânã în cel superior, cândcioplirea avea la bazã realizarea unor uneltepreconcepute. De asemenea, le-am oferitcopiilor câteva unelte (passim-uri din diferiteºantiere) pentru a experimenta chiar ei ceînsemna un �cuþit�, un �strãpungãtor� sau un�toporaº� de mânã.

Simbolistica în epoca preistoricã . 8aprilie 2006. Mmodul prezentat de Ana Ilie.Toatã lumea a auzit de cerc, triunghi, tatuaj, darde unde vin ºi, mai ales, ce semnificaþie au, nueste important? Alãturi de componenta teoreticãelevii au experimentat latura spiritualã a omuluipreistoric. Împãrþiþi în mai multe grupe, ei auavut posibilitatea sã se exprime prin modelarealutului, incizarea unor plãcuþe de lemn, pictareacu ajutorul palmelor ºi a unor pensuleconfecþionate chiar de ei, din fibre vegetale.Tema a fost animalul ca punct de interes pentruomul preistoric. Folosindu-ºi imaginaþia ºicunoºtinþele dobândite în timpul aplicaþiei, copiiau realizat diverse desene care s-au materializatîntr-o miniexpoziþie. Copii au avut ocazia sã

2 5


vizioneze imagini ale picturilor rupestre dinpeºtera Lascaux, realizate de J. C. Brialy ºiintitulate �Lascaux reviste�.

Ce este arheologia? Studiu de caz

asupra ºantierului de la Lapoº . 15 aprilie2006. Modul prezentat de Ovidiu Cîrstina. Ultimaîntâlnire pe tema preistoriei a avut ca subiectarheologia. Pentru a înþelege ce este aceasta ºicum se poate realiza o cercetare arheologicãaplicatã, am creat pentru colaboratorii noºtri unspaþiu intim, în curtea muzeului, în care au sãpatºi au înregistrat materialul. Practic, li s-a explicatcare sunt principalele activitãþi premergãtoaredeschiderii unor secþiuni arheologice,exemplificându-se prin desen ºi, mai apoi, prindeschiderea unei secþiuni improvizate, cu

dimensiuni de 4/2 m, din care au rezultat 8carouri. În aceastã secþiune au fost �ascunse� piesepaleolitice, faunistice dar ºi resturi actuale,tocmai pentru a da posibilitatea micuþilorarheologi sã facã diferenþa între pieselearheologice ºi acestea din urmã. Prin rotaþie, celetrei grupe au sãpat, au marcat materialul rezultatdin cercetarea lor, explicându-li-se care suntinformaþiile necesare a fi marcate pentruidentificarea uºoarã a pieselor ºi, nu în ultimulrând, au învãþat sã instaleze un cort, sãpregãteascã o vatrã etc.

În mod cert, acesta este un început, o primãexpoziþie dintr-un ciclu pe care îl dorim ocontribuþie la cunoaºterea celei mai îndepãrtateperioade a istoriei, preistoria.

Melos

,,...Dacã cineva ar fi ispitit, în legãturã cuarmoniile valahilor, sã tragã concluziicomparându-le muzica cu a romanilor ºi a grecilor,ar trebui sã accepte hotãrât cã anticii nu aucunoscut contrapunctul, pentru cã celui mai strãlucitgeniu muzical românesc nu i-a trecut prin minte sãcânte pe mai multe voci altminteri decât la unisonsau în octavã sau sã acompanieze cântatul în altchip cu instrumentul� (�Allgemiene MusikalischeZeitung�, Leipzig, 1914). Se confirmã caracterul mo-nodic al muzicii româneºti, însã asemenea constatãrinu pot fi luate în seamã fãrã rezerve. Cu siguranþã,formaþia valahã instrumentalã, descrisã de cãlugãrulitalian Nicolo Barsi îm 1633 � violihi, sordellini, piffari,tamburi, collascioni con tre cordi (viori � prima menþiunea instrumentului � cimpoaie, fluiere cu ancii, tobe ºitambure) emitea ºi eterofonii, pe lângã isonul cimpoaielorºi ,,þiitura� tobelor. O practicã obiºnuitã la vremearespectivã indicã ºi ,,brâul valah� notat de Sulzer înIstoria Daciei Transalpine, melodia fiind scrisã deasupraunei pedale de cvartã. Chiar afirmaþia lui Liszt, de lajumãtatea secolului al XIX-lea privind acompaniamentulredus la o pedalã pe tonicã, folosit de lãutarii români,este contrazisã de notaþiile lui Ioan Wachmann sauAlexandru Berdescu ce încearcã sã imiteînveºmântarea de atunci, dupã analizele specialiºtilorfoarte aproape de cea pe care o cunoaºtem astãzi.

Se înfiripase deja o armonie în sensul modern alcuvântului, în Transilvania contactul cu muzicaoccidentalã începând din secolele anterioare � al XVII-leaºi al XVIII-lea. Trupele strãine ce colindau ÞãrileRomâne în secolul al XIX-lea, uneori în lipsã deinstrumentiºti, angajau lãutari,care, foarte receptivi laorice modã, au asimilat sonoritãþile armonice occidentaleºi le-au introdus apoi în tarafurile autohtone orãºeneºti.Particularitãþile acompaniamentului armonic lãutãrescpot fi desprinse, aºadar, din ,,aranjamentele�compozitorilor din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea.Sub formã placatã sau în figuraþii ritmico-melodiceapare în special relaþia tonicã-dominantã, atât la cobzã,cât ºi la þambal. Sub influenþa muzicii apusene se trecede la bicord (pedalã dublã) la trison, iar înlãnþuirile ºistructurile acordice se diversificã.

Treptat se contureazã, douã tipuri principale deacompaniament; pe de o parte � Transilvania ºi Banat,pe de altã parte Muntenia ºi Moldova.

Evident, acompaniamentul derivã din structuraformaþiei ºi posibilitãþilor tehnice ale instrumentelor. ÎnMaramureº, formaþia tipicã este vioarã-zongorã (chitarã),pânã spre 1950 zongora având doar douã corzi, acordatere � la; mai târziu, au apãrut ºi alte acordaje.

Compuse din ceterã (vioarã), braci (violã), gordunã(bas), formaþiile din Estul Transilvaniei au ca principalinstrument de acompaniament braciul (,,contrã�),

GEORGE BREAZUL ªI CONSTANTIN BRÃILOIU:fondatori ai etnomuzicologiei româneºti

Marian Boghici

2 6


acordat astfel: Cu cãluºul drept, cele trei corzi îºi menþinînãlþimea, putându-se trage cu arcuºul simultan, iarsunetele trisonului având intesitate constantã.Acordurile majore sunt denumite dur, cele minore mol,iar, dacã se utilizeazã, acordului de septimã (jumãtate)i se adaugã ºi denumirea fundamentalei (,,jumãtate deC� - DO). Predominã acordurile majore.

În primul portativ sunt numai acorduri majore, înal doilea � patru acorduri majore ºi unul minor, în altreilea � numai majore (în stare directã ºi rãsturnãri).Practica stabileºte un anumit cod, cei doi instrumentiºticunoscându-ºi rolul în cadrul acordului. Gorduna,având acordajul sol � re � sol, completeazã de multeori acordurile în rãsturnãri, dublând fundamentalele.Indiferent cã melodia are terþã mare sau micã la bazã,diatonicã sau cromaticã, acordurile sunt preponderentmajore, înlãnþuirea fãcându-se funcþional, urmãrindde obicei pilonii liniei melodice. Cu toatã încãcãturaarmonicã, sensul acompaniamentului rãmâne ritmic,desprinzându-se, în centrul Transilvaniei, formuleconstante. Faþã de Transilvania centralã ºi nord-esticã, Banatul, ºi în parte, Aradul prezintã uneletrãsãturi specifice. Aici, în loc de un singur braci, sefolosesc douã viori secunde sau vioarã secundã ºibraci: una cântã fundamentala ºi cvinta sau terþa ºiseptima. Broanca sau gorduna (basul) are un rol cutotul aparte: cu degetul arãtãtor al mâinii stângi saucu un ,,piscalãu� se ciupeºte coarda re, iar cu obaghetã de lemn (,,bât de bãtut�) sau cu arcuºul selovesc simultan corzile sol ºi la.

Sub aspect ritmic, Banatul cunoaºte douã maniere:rar pentru melodiile doinite ºi des sau mãrunt pentrumelodiile giusto.

În Oltenia, principalul instrument deacompaniament a rãmas chitara, la care s-a dãugatîn ultimul timp acordeonul, pe când þambalul ºi cobzasunt utilizate din ce în ce mai puþin. În urmã cu 50-60de ani, chitara avea de obicei patru corzi, acordate înRe major, cântãreaþa olteancã trãgând cu pana pestetoate corzile odatã. Chiar dacã melodia modula ºichitarista se plasa la înãlþimea noului ton, cãlca cudegetele pe toate corzile odatã, obþinând tot un acordajmajor, indiferent dacã fragmentul melodic era majorsau minor, diatonic sau chromatic.

În Muntenia ºi Moldova, instrumente deacompaniament sunt cobza, þambalul, acordeonul, cuajutorul cãrora se realizeazã formule ritmico-armonice,numite ,,þiituri�, ce diferã dupã tipurile de dansuri saudupã celelalte categorii. La cobzã distingem, astfel, þiituri,,de horã�, ,,de sârbã�, ,,de geamparale�, ,,de brâu peºapte �, de ,,ca la Breaza�; pentru cântece se folosescþiituri de horã sau sârbã, iar pentru doinã ºi baladã suntformule libere pentru crearea unui fundal sonor.

Þambalul utilizeazã douã tipuri de þiituri, ,,ciocanul�ºi ,,secunda�; ,,ciocanul� este mai rapid, folosind valoride ºaisprezecimi, pe când ,,secunda� se desfãºoarã peoptimi pentru arpegierea unor acorduri. La rândul lor,þiiturile ,,ciocan� se împart în: de horã, de sârbã mãruntãsau goanã. Ca ºi la cobzã, þiiturile de horã sunt tot peºaisperzecimi, pe canavaua ritmicã plasându-seacordurile arpegiate. Prezentã ºi aici,pedala este þinutãcu mâna stângã, iar treptele acordurilor cu ciocãnelulde la mâna dreaptã.

Þiitura de sârbã se bazeazã pe triotele, substratularmonic fiind acelaºi.

La doinã , baladã ºi cântecul rubato se foloseºte,,goana� sau ,,þiitura mãruntã�,pedala fiind marcatã deutilizarea egalã a celor douã ciocãnele, renunþându-sela acordurile arpegiate ºi apelându-se la pasaje maiconcentrate. Þiiturile ,,secundã� pot fi melodice, undeacordurile sunt arpegiate ºi armonice când apar câtedouã simultan.

Datoritã posibilitãþilor sale tehnice, acordeonul poateacompania atât în maniera cobzei ºi þambalului, cât ºiarmonic, prin acorduri de trei ºi patru sunete. Basul,fie cã e contrabas sau violoncel, marcheazã de obicei,pe rând, tonica ºi dominnanta.

Formulele ritmico-armonice pot fi construite peacorduri majore, minore, mãrite, micºorate, de septimãde dominantã,micã sau micºoratã. Ele apar funcþionalîn relaþia I � IV � V � I, uneori lipsind treapta a IV-asau fiind înlocuitã cu treapta a II-a,ce urmeazã adeseatreptei a V-a.

În melodiile bazate pe paralelismul major-minor, oimportanþã deosebitã capãtã treptele VII � III,respectându-se astfel structura modalã. Totuºi,inflexiunile modale sunr urmãrite numai în linii mari,apãrând unele disonanþe, ca o consecinþã a utilizãriistereotipe a înlãnþuirilor armonice, a interpretãrii diferitea relaþiilor acordice, a folosirii unei ânveºmântãrineadecvate melodiei.

Înlãnþuirile prin dominante, autentice ºi plagale, aucea mai mare frecvenþã, bunã parte dinacompaniamentele armonice de jos bazându-se pefolosirea exclusivã a acestora. Faþã de relaþiilearmonice mai complexe, datoritã instrumentelorpracticate, din Muntenia subcarpaticã, câmpia Dunãrii,sud-estul ºi centrul Ardealului, în alte zone modulaþiilese rezumã la sistemele apropiate (Moldova,Maramureº, Oaº), un rând melodico-armonicnecunoscând decât rar mai mult de o modulaþie sau oinflexiune modulatorie. Aceastã situaþie este valabilãpentru taraful tradiþional, pentru cã în cazul tarafuluide concert ºi orchestrei populare, armonia devine maidensã sub aspectul inflexiunilor ºi modulaþiilor propriu-zise, al frecvenþei unor funcþii diferite.

2 7


Etnos

Constantina Boghici

Particularitãþi zonaleale folclorului dâmboviþean

Creaþiile folclorice receptate astãzi reprezintã doarvârsta contemporanã a celui mai strãvechi strat alculturii noastre, ce a fost cuprins în culegeri atât depersonalitãþi culturale locale cât ºi de cercetãtorifolclorici de talie naþionalã ºi internaþionalã. Primeleculegeri de folclor dâmboviþean au fost întocmite deNicolae Scurtescu, Grigore Tocilescu, Stan Negoescu,M. Teodorescu, I. Negoescu, N. Pasculescu. Acestorali se alãturã personalitãþi marcante ale culturiiromâneºti precum : Ov. Densusianu, B.P. Haºdeu,E. Vãcãrescu, V. Popovici, C. Brãiloiu, G. Breazul.

Exemplarele folclorice muzicale analizate suntunele dintre cele mai reprezentative ºi semnificativepentru þinutul dâmboviþean. Pe lângã revelaþia cã s-au conservat aproape toate genurile fundamentale,investigaþia poetico -muzicalã reliefeazã valoareadocumentarã ºi esteticã a întregului material, de lafolclorul copiilor, creaþiile integrate obiceiurilor pânãla marile categorii vocale neocazionale: balada, doina,cântecul propriu-zis.

Impresionantã este vigoarea cu care sepracticã în toate localitãþile, repertoriul infantil,ce poate constitui un fond extrem de preþios îneducaþia muzicalã la vârstele mici, preºcolare ºiºcolare. Structurile muzicale sunt caracteristice,bazate pe moduri oligocordice de douã, treisunete, pânã la pentatonii ºi pentacordii, rarhexacordii ºi moduri heptacordice.

Formulele ritmice se încadreazã în sistemul propriucopiilor, iar forma este liberã, în concordanþã cu duratacreaþiilor respective.

Printre creaþiile integrate obiceiurilor familiale, amdistins în primul rând cântecele miresei, care seîntind ºi dincolo de zona dâmboviþeanã, în tipuripoetico � muzicale bine cristalizate, încadrate înstructuri sonore arhaice: pentatonii, heptacordii,mixolidic, eolic, uneori cu inflexiuni cromatice, maiales între treptele a treia ºi a patra (cromaticul 1 însistematizarea etnomuzicologului GheorgheCiobanu). Nuneasca este un joc ceremonial destinatmirilor ºi naºilor, iar cântecul mirelui se distinge înspecial prin sistemul ritmic giusto-silabic, faþã derubrato-ul cântecului miresei.

Dacã melodiile �Zorilor � ºi ale � Bradului� se maipãstreazã numai în sud-vestul þãrii (Oltenia de nord

ºi Transilvania sud-vesticã), în schimb bocetul (jelireamortului) se întâlneºte în zona cercetatã, în exemplarearhaice, pe structuri pentacordice ºi pentatonice ºi înstilul prozei cântate, fãrã versuri construite anterior,realizate spontan.

Inedite sunt unele tipuri ale obiceiurilorcalendaristice, cum ar fi Paparuda, pe structurioligocordice ºi pe sistemele ritmice aksak ºi giusto-silabic. La fel de simple sonor sunt fragmentele desorcovã, în bitonii ºi bicordii, tricordii, faþã de sistemelemai dezvoltate ale colindelor ºi cântecelor de stea.

Ca o particularitate a locului este Pluguºorul cântataºa cum întâlnim ºi în colecþia de colinde din Munteniaa lui Gheorghe Cucu. Exemplarele se integreazã unuifond comun al obiceiurilor de iarnã, bazat pepentacordii, hexacordii, ritmul giusto - silabic, la careputem adãuga ritmul aksak al jocului Caprei.

Deosebit de riguros se prezintã însã materialulvocal neocazional. Balada etaleazã aproape toatãtematica: fantastice, pãstoreºti, vitejeºti, familiale. Încazul baladei, trebuie sã reþinem din nou o trãsãturãspecificã zonei: tematica de baladã pe melodia dedoinã în special la balada Radu lu� Anghel, unde eroulaparþine zonei geografice.

Structurile sonore, sunt proprii doinei: pentatoniice tind spre modul doric ºi eolic pur. Tot ca ocaracteristicã a zonei, este puritatea modalã. Dacãbaladele ºi doinele din sudul Munteniei ºi Oltenieiabundã în moduri cromatice ºi inflexiuni cromatice, înDâmboviþa contemporanã se remarcã astfel de categoriiîntr-o puritate modalã absolutã: eolic, doric, mixolidic.Rareori se iveºte câte o secundã mãritã între treptele atreia ºi a patra (cromaticul 1 în clasificarea lui GheorgheCiobanu). Explicaþia nu poate fi decât distanþa mai marea þinutului nostru de influenþele muzicii orientale, undecromatismul sonor este mai pronunþat (secunda maritãîntre treptele: 1-2, 2-3, 5-6, 6-7).

Dacã stilul vechi al cântecului propriu-zis s-amenþinut în trãsãturile generale ale întregii þãri:preponderenþa pentatoniei anhemitonice, modul 4( re- mi-sol-la-si), sistemul parlando - rubato, formafixã, s-ar putea afirma cu certitudine cã, Dâmboviþaºi zonele învecinate, constituie leagãnul cânteculuipropriu - zis de stil modern. Specialiºtii, au constatatde altfel cã stilul modern a apãrut tocmai în

2 8


Subcarpaþii Munteniei ºi în sud-estul Transilvaniei.Melodia se amplificã, se scurteazã de ornamente,arcul melodic se lãrgeºte prin refrene, ambitusul semãreºte, ritmul tinde sã devinã mãsurat, iar formaarhitectonicã se dezvoltã.

O serie de dansuri cu denumiri arhaice încã aparla petreceri ºi în ceremonialul nupþial, ca ºi pe scenelede spectacol : �Florica�, �Joiana�, �Racii�, �Lelea�,�Muºamaua�. Structurile sonore sunt mai coloratedecât la genurile vocale, fiind în concordanþã cuposibilitatile tehnico-interpretative ale instrumentelor:doric cu treapta a patra urcatã, mixolidic cu tendinþãlidicã, eolic cu treapta a ºaptea urcatã.

În tratarea pe care am fãcut-o am remarcat ºi,sper cã am reuºit, sã relev specificul folclorului

dâmboviþean, într-un context amplu naþional ºi,totodatã sã scot în evidenþã, ipostazelecontemporane ale unui tezaur strãvechi despiritualitate ºi artã româneascã. Aceasta a fost defapt, ºi dezideratul pe care am incercat sã-lînfãptuiesc de la bun început, fiind încredinþatã nunumai de bogãþia, varietatea, valoarea creaþieipopulare muzicale zonale, ci ºi de ineditul usormanifestãri ºi fenomene folclorice, care meritau sãfie cercetate, cunoscute ºi apreciate atât despecialiºti cât ºi de iubitori ai genului. Cercetãriviitoare vor surprinde mutaþiile fireºti ce se vor pro-duce, în scopul nobil de valorificare complexã �ºtiinþificã, creatoare, educativã, interpretativã � acântecului folcloric.

Moralia

Privesc în jur ºi nu pot sã nu mã întreb cudurere de ce atâta lipsã de respect între oameni,de ce atâta indiferenþa faþã de normele elementareale bunului simþ, de ce atâta neîncredere faþã deorice încercare de a schimba ceva.Oare, nu cumva, noi, adulþii, avem nevoie deajutor?Multe categorii de cetãþeni trãiesc astãzi, nucu frica de a pierde locul de muncã, ci, maidegrabã, cu un sentiment acut de dezorientare,de drum rãtãcit sau drum închis.Omul trebuie vãzut ca fiind o entitate dinamicãce antreneazã simultan conexiunea diferitelorplanuri: fizic, biologic, social ºi cultural. Omulmodern, format de o gândire raþionalã limitatã ºiseparatoare, ºi-a pierdut capacitatea de a secunoaºte pe sine ca entitate raþionalã complexã,integrabilã în unitatea lumii ºi responsabilã faþãde aceasta.Conºtientizarea stãrii de crizã în care se aflãfiinþa umanã acum, la cumpãna dintre�mentalitãþi�, când mitul progresului ºi al civilizaþiepãleºte în faþa multiplelor drame cu care seconfruntã omenirea, impune educaþiei adulþilor oadâncã meditaþie asupra responsabilitãþilor ce-irevin.O soluþie de schimbare a gândirii lui �homoeuropeus� într-o gândire integratoare poate venidin rândul ºtiinþelor fundamentale ºi se numeºte�ontologia complementarului�. Aceasta impune

deschiderea de noi structuri complementare înmentalul nostru, care sã unifice intuiþia ºicunoaºterea raþionalã, contemplaþia ºi acþiunea.În perspectiva �ontologiei complementarului�ar putea fi regânditã relaþia dintre lumea�rãsãriteanã� ºi cea �apuseanã� care, chiar dacãaparþin aceluiaºi areal european, una are vocaþiacontemplaþiei iar cealaltã vocaþia activismuluiistoric.Educaþia adulþilor îºi poate asuma rolul demodelare ºi formare a marii familii europene, cãciare forþa ºi mijloacele necesare pentru a pãtrundeîn societatea civilã. Societatea nu ne va ierta dacãnu facem nimic pentru a înþelege regulile mobilitãþiieconomiei de piaþã, dacã nu reuºim sã infiltrãmideea de coexistenþã ºi unitate în diversitate, dearmonie în relaþiile interetnice ºi interconfesionale,de comunicare ºi comuniune între spaþiileculturale ce coparticipã, prin specificul lor, la ovastã simfonie universalã.Acestea sunt doar câteva dintre argumentelecare mã determinã sã pledez pentru necesitateaunei educaþii din ce în ce mai atentã la noile cerinþecomportamentale. Educarea unei gândiriintegratoare ar aduce o manifestare mairesponsabilã, individul devenind un factor activ deechilibru ºi armonie în comunitatea ºi societateacãreia îi aparþine.Într-o Europã sfâºiatã de crize, domeniuleducaþiei adulþilor este premisa fãrã de care nuse poate construi o nouã arhitecturã în spaþiuleuropean.Fiind integratã prin tradiþie ºi culturã în Europa,România are toate ºansele sã se implice ºi lanivelul educaþie adulþilor într-o dinamicã a unificãriieuropene.

Drumul rãtãcit

Iuliana Bor

2 9


Corneliu Popescu nu e un interlocutor obiºnuit. E ca ocarte a recordurilor care se deschide permanent. Este,probabil, singurul român care a ajuns primar într-o capitalãdin afara României, municipiul Chacao, cel mai importantdistrict din Caracas, capitala Venezuelei. Prin strãdaniilesale s-a ridicat singura bisericã ortodoxã româneascã dinAmerica Latinã. Cursuride doctorat în drept laSorbona, doctor honoriscausa al UniversitãþiiValahia din oraºul natal,Târgoviºte, cetãþean deonoare al oraºelor Santo-Domingo, Miami, Cluj,Târgoviºte, decorat cuCoroana României, întimpul celui de al doileaRãzboi Mondial, cu cele maiimportante distincþii dinRomânia ºi Venezuela, Steaua României, respectiv Ordinulmuncii, Corneliu Popescu este un nume de referinþã alexilului românesc. Pentru a parafraza un coleg de continentsentimental al domnului Corneliu Popescu, domnia-satrãieºte pentru a-ºi povesti viaþa. Mãrturie sunt cele douãvolume de memorii, Un român primar în Venezuela ºiBulevardul castanilor, amalgam de tradiþii morale în acþiune:un stoicism creºtinat, un respect necondiþionat pentruomenie, o credinþã tare în faptul cã �nu poþi face în viaþãorice�, un sentiment profund de recunoºtinþã cã ne-amnãscut pentru a face bine. Un dialog cu Corneliu Popescu eun privilegiu ºi o încursiune în istorie, despre locuri,oameni, fapte, exilul românesc, politica de ieri ºi de azi.

� Aþi avut de tânãr vocaþia politicii. Ce v-aatras spre politicã? Ce particularitãþi are politicaîn România?Politica este arta de a conduce oameni, artãcãreia trebuie sã i te dedici 24 de ore din 24. Cinenu înþelege asta, nu e fãcut pentru politicã. Înte-adevãr, am fãcut polticã de tânãr, în þarã, apoi amfãcut politicã la cel mai înalt nivel în þara mea deadopþie, cãreia îi mulþumesc pentru cã mi-a oferitaceastã ºansã. Am fost surprins sã citesc, dar maiales sã aud, în diverse conversaþii, zilele acestea,comentarii despre originea alogenã a nouluipreºedinte al Franþei, Nicolas Sarkozy. Sarkozy ecetãþean francez ºi are toate drepturile sale decetãþean francez. Din pãcate, noi rãmânem uneoriprizonierii unei mentalitãþi retrograde, de care

credeam cã am scãpat. Cine e mai român decâtaltul, e o atitudine vetustã, ca ºi explicaþiileperformanþei politice pe criterii etnice.Pânã la urmã, la fel ca ºi în teatru, în politicãexistã figuri importante, care umplu scena, apar peafiºe cu litere mari ºi groase, iar restul sunt figuranþicare completeazã scenariul, pe care, mai târziu,lumea îi uitã definitiv. De-a lungul carierei melepolitice, am cunoscut, desigur, ambele categorii.A fost ca un blestem ca noi, românii, sã fim per-manent în rãzboi unii cu alþii. Am acceptat mai mereudominarea politicii de cãtre o mânã de oameni, careau uitat de datoria pe care o aveau faþã de cetãþeni.Intrat din întâmplare în Miºcarea legionarã, dintr-un elan al tinereþii, am crezut cã discursul ei radi-cal, antisistem, va determina o trezire la realitate avechilor partide, care vor înþelege sã facã ceea ceau promis. Mã înºelam amarnic ºi nu m-am sfiit sãrecunosc public aceastã cecitate juvenilã. M-amînscris apoi în Partidul Naþional Liberal Tãtãrescu,crezând cã acesta va reuºi sã salveze ceva dinRomânia de altãdatã, ameninþatã de comunism. Cutimpul, poate ºi datoritã înaintãrii în vârstã, am fãcuto politicã de stânga, care mi-a adus atâtea satisfacþiiîn Venezuela. M-am strãduit tot timpul sã nu fiumoralist ºi nici ipocrit. Sã nu judec pe nimeni ºi sãnu fac altceva decât sã slujesc ºi sã descriurealitatea. Nu ºtiu în ce mãsurã am ºi reuºit.

� Vã întoarceþi, mereu ºi mereu, laTârgoviºte, locul naºterii. Ce loc are fosta cetatede scaun în inima dumneavoastrã?Indiferent dacã eram la Paris, în Rio de Janeirosau în Caracas, cele trei oraºe pe care le-am iubitcel mai mult, niciodatã nu m-aº fi putut simþi maibine decât în Târgoviºtea natalã. De 17 ani la rând,strãbat 10000 de kilometri la dus ºi la întors pentrua face acest pelerinaj cãtre locul formãrii mele, cãtrefamilia mea, cãtre mine însumi, crezând mereu cãeste ultima cãlãtorie pe care o fac. Trecutul nutrebuie judecat cu instrumentele, valorile ºiinteresele prezentului. O istorie obiectivã nu estesuma a milioane ºi milioane de poveºti individuale,ºi inevitabil subiective, ci este o construcþieintelectualã care are umilinþa, dar ºi marea calitate,de a recunoaºte cã întotdeauna este ceva deadãugat la marea naraþiune istoricã. Asta nu

Convorbiri în clepsidrã

�Noi, românii, am fost permanent în rãzboi unii cu alþii!�� Avocatul ºi scriitorul CORNELIU POPESCU în dialog cu IONUÞ VULPESCU �

3 0


înseamnã decât un singur lucru: cã ºi trecutul esteun proiect deschis, nu doar viitorul. Nu este un actrevizionist, ci unul realist, recuperator. Iar pentrumine, toate rãspunsurile, cât voi trãi, vor continuasã vinã din capul Bulevardului cu castani!

� Domnule Popescu, într-o viaþã atât debogatã în experienþe diverse, dezamãgirile aufost mai numeroase sau bucuriile?Nu judec pe nimeni. Lumea evolueazã, ºi, vrem,nu vrem, ne schimbãm odatã cu ea. Sunt însã lucruricare se schimbã mai greu, ºi este vorba de amintirilenoastre. Cu cât trece timpul, cu atât simþim nevoiasã idealizãm trecutul ºi sã condamnãm mizeriileprezentului. Spre exemplu, fiecare dintre modeleleeducaþionale, cel care m-a format pe mine, ºi celcare-i formeazã pe tinerii de azi, are virtuþile ºilimitele lui. Dacã reuºesc sã se descurce în viaþã,sã-ºi asume responsabilitatea unei profesii ºi a uneifamilii, liberal sau conservator, modernist sautradiþionalist, modelul este bun. Acesta este, zic eu,cel mai potrivit mod de a judeca ºcoala. ÎnTârgoviºtea mea natalã am învãþat sã acceptdiferenþele dintre oameni. ªi am mai ajuns sãînþeleg ceva cu vremea: cã omenia ºi mila ºi le-aupierdut, din pãcate, mulþi, în secolul din care euam trãit 80 de ani. Pe scurt, fãcând abstracþie deunele lucruri spuse mai devreme, nu pot sã mãplâng. Am avut momente unice de bucurie. Viaþameritã trãitã, e un dar al lui Dumnezeu, asta ar ficoncluzia unei vieþi.

� De ce aþi plecat din þarã? Regretaþi aceastãdecizie?Regret sau nu dacã am plecat? Francezulspune: partir c�est mourir un peu. Dar eu aºadãuga cã, dacã nu pleci la timp, poþi sã moripentru totdeauna. La 30 decembrie 1947, pe cânderam deja la Paris, regele era alungat ºidemolarea acelei Românii care existase de laAlexandru Ioan Cuza la Regele Mihai începea. Aºfi pierit aproape sigur printre dãrâmãturile ei. Per-sonal, a trebuit sã aºtept zece ani ca sã am primelesatisfacþii materiale majore ºi alþi ºapte-opt pentrua le avea pe cele sociale ºi politice. Nu întotdeaunapercepþia celor din þarã asupra românilor din exila fost una corectã. Poate cã neînþelegerea esteo etapã inevitabilã a dialogului ce urmãreºtetocmai sã o risipeascã ºi sã o înlocuiascã cualtceva. Noi, cei din generaþia mea, care ne-amnãscut în perioada dintre cele douã rãzboaiemondiale, am pãrãsit þara de nevoie. Am fostcâteva mii, zeci de mii, ºi cei ce mai suntem înviaþã ne întrebãm cu multã curiozitate de ce astãzise pleacã din þarã cu sutele de mii, iar milioanede tineri viseazã acelaºi lucru, fãrã sã le spunãcineva cã sunt trãdãtori. ªi e foarte bine cã este

aºa. Personal, cred cã ceea ce conteazã în ultimãinstanþã când îi judecãm pe cei care-ºi pãrãsescþara, indiferent din ce motive, este nu de ce facaceasta, ci mai ales ce au fãcut din viaþa lor acolounde s-au dus, în raport cu cei rãmaºi acasã, ºiîn raport cu cei care, ca ºi ei, au ales sã trãiascãdeparte de locul unde au vãzut lumina zilei. Euaparþin unei generaþii sau unor generaþii deromâni care au încercat sã cucereascã lumeapentru a o convinge sã-i ajute pe cei de acasãsã-ºi redobândeascã libertatea. Aparþin unei�generaþii de emigraþie�, ca sã imit conceptul luiTudor Vianu de �generaþie de creaþie� pentru careobsesia României pierdute s-a transformat învoinþã de a da �românescului� o valoare ºi ofuncþie universalã.

� V-aþi asumat exilul ºi v-aþi salvatidentitatea. Mai este posibil acest lucru ºi încontextul de azi?

Mai dificil, dar este posibil acest lucru. Legãturaaproape misticã pe care noi, cei fugiþi cu pestejumãtate de veac în urmã, o pãstram cu þara, trebuieregãsitã, reînviatã. Românii din afarã nu trebuiepriviþi numai din punct de vedere economic, ci ºisocial ºi mai ales cultural. A fost o vreme când pentrugeneraþiile mature, dar ºi pentru tinerii intelectuali,un Mircea Eliade, un Eugen Ionescu, un EmilCioran, un Vintilã Horia, un George Uscãtescu, unGeorge Ciorãnescu, pe care i-am cunoscut foartebine, erau mult mai prezenþi, ºi lucrau asupraconºtiinþelor mai puternic decât compatrioþii întâlniþipe stradã. Exilul intelectual era o dimensiune aculturii române integrale, ºi ar trebuie depus unefort spre a reconstrui acest climat. Apreciezstrãdaniile în acest sens ale Institutului pentruMemoria Exilului Românesc. Cred cã regãsireadeplinã a celor douã categorii de români poateînzestra þara cu douã aripi în stare sã o înalte iarãºi,ºi cel puþin generaþia mea aºa a visat ziuarecâºtigãrii libertãþii.

� Care este stadiul relaþiilor dintre Româniaºi Venezuela, dintre România ºi þãrile dinAmerica Latinã, în general? Una dintre problemele vitale ale României estedescoperirea Americii Latine. Astãzi comerþulnostru anual cu acest continent reprezintã o micãparte din schimburile noastre cu Italia, de pildã, iarcunoaºterea culturii ºi istoriei Americii Latine esteminimã. Atâta vreme cât ambasadele noastre dinAmerica Latinã nu vor depune un efort sistematicspre a descoperi toate posibilitãþile de comunicareeconomicã ºi spiritualã dintre România ºi þãrileAmericii Latine, noi irosim o mare ºansã. ªtiu cãaceastã dezamãgire care mã încearcã esteîmpãrtãºitã ºi de reprezentanþi ai unor þãri din

3 1


America Latinã. Îmi vine în minte exemplul demnde urmat al fostului ambasador al Braziliei laBuucreºti, Jeronimo Moscardo, un diplomat sensibilcare a înþeles similitudinile de destin ale popoarelornoastre. Din pãcate, urmând o logicã pe care,recunosc, nu o înþeleg, România a trimis acum înVenezuela un om care reprezintã interesele familieisale ºi mai puþin ale þãrii însãºi. Sunt 56 de ani decând sunt în Venezuela ºi este primul ambasadorcare mi-a transmis cã nu are nevoie de serviciilemele. Este consecinþa tipului de diplomaþie în caresoþia ambasadorului este cea care stabileºte totul,de la culoarea albã afiºatã de ambasador larecepþiile oficiale la cea neagrã, simbol al stadiuluiîn care au intrat schimburile economice dintre celedouã þãri. Nu dau numele acestui ambasadorvremelnic, pentru a nu face reclamã gratuitã ...Institutului Naþional de Meteorologie ºi Hidrologie,al cãrui director a fost. În fine, nu mor caii când vorcâinii, cum spunea Nichita Stãnescu, însã încercatacolonie româneascã din Venezuela aºteaptã oreacþie responsabilã din partea MinisteruluiAfacerilor Externe.

� Ce credeþi cã ar trebui fãcut, în modconcret, pentru ca românii din afara Românieisã continue sã se simtã ca acasã, într-opermanentã legãturã cu þara?� Am fost dezamãgit sã constat procentulextrem de mic al românilor din afara graniþelor cares-au prezentat recent la referendumul pentrususpendarea preºedintelui. Ceva mai mult de70000 de români din afarã ºi-au exprimat opþiunea.Numãrul lor extrem de mic nu este o surprizã. Îngeneral, interesul este extrem de scãzut pentrurealitãþile din þarã ºi pe mine mã îngrijoreazã acestlucru. S-a vorbit extrem de mult despre banii trimiºiîn þarã de românii care muncesc din greu în Spania,Italia, SUA, Canada, Franþa, Israel ºi aºa maideparte. ªtim ce impact benefic a avut aceastãcontribuþie asupra economiei naþionale. De aceea,cred cã este corect sã vorbim de obligaþii, dar ºi dedrepturi. Experienþa pe care o trãieºte Româniaacum este una extrem de beneficã, ea nu estesingularã, este experienþa pe care au trãit-o, lavremea lor, Italia, Spania, Portugalia, Grecia. ªtiucã este foarte greu sã vorbim în cifre riguros exactedespre numãrul românilor din afara României. Sunt,cu siguranþã, milioane. Este o realitate pe careRomânia nu o poate ignora. Cred cã, urmândexemplul Italiei, al altor þãri civilizate, Româniatrebuie sã gãseascã urgent formula prin careromânii din exil sã îºi aibã reprezentanþii lorîn Parlamentul de la Bucureºti. În felul acesta,românii din afarã ar fi mult mai interesaþi de votulpentru Parlament, legãtura cu þara ar fi una directã.Altminteri, e greu sã convingi pe cineva sã îºi

exprime votul pentru niºte candidaþi pe care nu îicunoaºte ºi care nu îi pot reprezenta cum trebuie.ªtiu cã în Parlament avem reprezentanþi aiminoritãþilor naþionale din România. E un lucru bun.Dar cred cã a sosit timpul sã ne întoarcem privireaºi spre aceastã uriaºã �minoritate� româneascã dinafara României. Partidul care va iniþia unasemenea demers legislativ va avea unavantaj care se poate dovedi decisiv laurmãtoarele alegeri.

� Care sunt cãile care ar trebui urmate înacest sens, al redescoperirii ºi al implicãrii maiactive a emigraþiei româneºti?

Desigur, vorbesc despre un proces care nueste deloc facil. Sunt câteva modalitãþi concretepe care le am în vedere. Cred cã programeleTVR Internaþional ar trebui sã conþinã, în fiecarezi, programe speciale dedicate românilor de pestegraniþã, cu teme culturale, educative, emisiuni in-ter-active care sã faciliteze dialogul celor din þarãcu cei plecaþi. În acelaºi timp, la ambasade ºi laconsulatele importante este indicatã numireaunor consilieri culturali care sã se ocupe în modexclusiv de activitatea românilor din acele zone.În acest scop, înfiinþarea unor asociaþii care sãpromoveze activitãþi culturale, artistice, sportive,religioase, poate constitui un factor extrem deimportant. Pentru cã m-am referit la viaþareligioasã, construirea unor biserici de lemn, detip maramureºean, ar putea fi o soluþie extremde bunã pentru foarte mulþi români. E foarte im-portant ca Sfintele Taine, ierurgiile bisericeºti sãpoatã fi oficiate în biserici româneºti, de preoþiinoºtri, pentru românii din toatã lumea. Bisericilesunt ºi un important ferment cultural, se pot înfiinþape lângã ele grãdiniþe, se pot organiza cursuri delimba românã. Înfiinþarea unor sucursale alemarilor bãnci româneºti poate fi, de asemenea, oidee utilã pentru românii din diaspora, pentrueconomii, transferuri de bani, locuri de muncã, etc.Acestea sunt doar câteva idei a cãror aplicarecred cã ar contribui la îmbunãtãþirea relaþiilordintre românii din toatã lumea. Sunt idei izvorâtedintr-o preocupare realã ºi sincerã, dupã o viaþãde om, de a-i vedea pe românii de pe întregmapamondul uniþi în jurul unor crezuri comune,indiferent de þara în care locuiesc. ªtiu cã Româniase confruntã cu dificultãþi de naturã economicã,socialã, cã schimbãrile de mentalitate se producmai greu decât ne-am dori. Însã am convingereacã problema emigraþiei româneºti trebuie sã fie opriori tate pe agenda publ icã. Reiterezconvingerea cã cei care vor avea o astfel deiniþ iat ivã vor primi o rãsplatã electoralãconsistentã, pe care foarte puþini o anticipeazãastãzi ºi care se poate dovedi decisivã.

3 2


Aºa cum mulþi dintre noi se prezintã, precizând acelceva greu de atins ºi în acelaºi timp greu de pãstrat,încerc ºi eu sã prezint motivul pentru care am inseratcuvântul prestigiu în caracterizarea colegiului IenãchiþãVãcãrescu.

Greu de realizat, dar dupã cum veþi vedea, nuimposibil, este motivarea colectivului de elevi ºiprofesori pentru a-ºi folosi tot potenþialul în acþiunilepe care le întreprind, cum ar fi: participarea cu succesla olimpiade ºi concursuri, la proiecte naþionale ºiinternaþionale, la acþiuni de binefacere, la crearea uneitrupe de teatru, a unei Academii Oracle ºi Centru detestare ECDL.

Printre diplomele obþinute de colegiul nostru înultimul an, se numãrã:

� Diplomã de ºcoalã europeanã obþinutã în luna mai2006

� Diplomã pentru participarea în proiectul Take PartToo � Active Global Citizenship realizat în parteneriatcu instituþii educaþionale din Danemarca ºi din MareaBritanie în cadrul programului Socrates-Minerva înperioada septembrie-decembrie 2006.

� Diplomã de merit pentru merite deosebite înajutorarea copiilor aflaþi în dificultate ºi pentru sprijinulacordat în realizarea programeleor asociaþiei �Speranþa2003 VS�

Nu putem scãpa din vedere trupa de teatru �Vissid�Arte� a Colegiului Naþional �Ienãchiþã Vãcãrescu�,ce a luat fiinþã în 2004, din iniþiativa profesorului MateiBogdan. Primele reprezentaþii � piesele�Colind de Crãciun� dupã Charles Dickens,�Prinþesa ºi porcarul� de Dumitru Solomon ºimai târziu �Ioana d�Arc�, de Ruxandra Pascu(elevã a liceului), au fost primite cu ropote deaplauze pe scena Teatrului �Tony Bulandra�din Târgoviºte, demonstrând profesionalismulcu care s-au pregãtit elevii-actori.

În februarie 2006, trupa de teatru acolegiului s-a înscris la FestivalulInternaþional �Global Education Festival �Eurotheatre, 2006� � Sanremo, aflat la a optaediþie ºi a obþinut douã premii: locul II ºi unpremiu din partea studenþilor.

Elevii colegiului nostru care s-au calificatla Olimpiada Naþionalã sunt:

� Limba ºi literatura românã: Popescu Silvia, dinclasa a IX-a F ºi Marin Ioana din clasa a XI-a E,profesor Necula Lupea Gabriela; Tinca Oana, din clasaa XI-a A, profesor Dinu Camelia;

� Limba englezã: Stancu Ancuþa ºi PascuRuxandra din clasa a XI-a E, profesor Barbu Camelia;

� Limba latinã: Durlea Aura, din clasa a XI-a E,profesor Bandol Valeria

� Limba italianã: Durlea Aura, din clasa a XI-a E,profesor Rãdulescu Emilia

� Biologie: Trandafir Ruxandra, clasa a IX-a A,Pârvu Teodora, clasa a XI-a A, profesor MiricãAurelia; Andreoiu Oana, clasa a XII-a H, profesor BeluMarilena

� Chimie: Panã Bogdan, clasa a XII-a C, profesorFlorescu Ion

� Fizicã: Popescu Dan, clasa a XI-a A, ÞurleaMãdãlina, clasa a X-a A, profesor Popescu Marcela

� Informaticã: Ozorchevici Ana ºi DiculescuAlexandra, clasa a XI-a A, profesor Istrate Nicolae

� Psihologie: Pieptea Cristiana, clasa a XI-a E,profesor Popescu Andreea

� Geografie: Stancu Denisa Ancuþa, clasa a XI-a,profesor Costescu Albiniþa

În urma desfãºurãrii concursului Chindia, organizatde cãtre Universitatea Valahia Târgoviºte, eleviicolegiului nostru au obþinut urmãtoarele premii:

� Matematicã: Mihai Alexandra, clasa a IX-a A,

Amfiteatru ºcolar

Diana Diaconu

�IENÃCHIÞÃ VÃCÃRESCU�,un colegiu de prestigiu al judeþului Dâmboviþa

3 3


premiul I, profesor Catanã Alin; Zamfir Andrei,clasa a XII-a A, profesor Nãduh Gabriela

� Fizicã: Popescu Dan, clasa a XI-a Aºi Þurlea Mãdãlina, clasa a X-a A, premiul I,profesor Popescu Marcela; Drãgoi Antonia,premiul I, profesor Trandafir Carmen

� Informaticã: Buturugã Adrian, clasaa XII-a C, premiul I, Tinca Oana, clasa aXI-a A, premiul II, profesor Vlad Cãtãlina;Frunzã Bogdan, clasa a XII-a D, premiul I,profesor Diaconu Diana

� Educaþie fizicã: echipa de handbalbãieþi, profesor Pãunescu Camelia

În perioada 2-7 mai 2007, formaþiile�Primavera�, «Dracula Band » ºi Trupa deteatru a colegiului « Vissi d�Arte », participãla Festivalul internaþional de teatru ºi muzicã ºcolarãG.E.F. (Global Educational Festival), care se vadesfãºura la Sanremo.

Sã nu uitãm numeroasele premii pe care elevii noºtriile-au obþinut în urma desfãºurãrii mai multor concursuri,premii enumerate mai jos.

Concursul Naþional de Fizicã « Evrika » s-afinalizat cu :

� menþiune, Popescu Dan, clasa a XI-a A, profesorPopescu Marcela

Concursul de Informaticã Aplicatã InfoByte,faza judeþeanã s-a finalizat cu :

� premiul I, Neculoiu Marius, clasa a VI-a A,profesor Nicoleta Cîrstea; Drãgãnescu Celestin, clasaa XII-a H, Goran Vlad, clasa a XII-a C, profesorCãtãlina Vlad;

� premiul III, Diaconu Andrei ºi Ciociu Alexandra,clasa a IX-a D, profesor Diaconu Diana

� premiu special, Vãdan Mihai, clasa a IX-a A,profesor Nicoleta Cîrstea

Concursul Interjudeþean �Dual PC�, ediþa a V-a, Sibiu, s-a finalizat cu:

� premiul II, Sîrbu Bogdan, clasa a IX-a H, profesorDiaconu Diana

Concursul de creaþie literarã �Ion Ruºeþ », ediþiaI, s-a finalizat cu:

� premiul I, Andrei Radu Marinescu, clasa a XI-aD, secþiunea prozã, profesor Marin Neagu

� premiul I, Miruna Voican, clasa a X-a E, secþiuneapoezie, profesor Marin Neagu

� Marele premiu « Ion Ruºeþ », Andreea Oprea,clasa a X-a E, profesor Marin Neagu

Concursul interjudeþean de informaticã« Grigore Moisil », Urziceni, s-a finalizat cu o diplomãpentru cel mai bun judeþ la secþiunea informaticã ºiurmãtoarele premii :

� premiul II, Buturugã Adrian, clasa a XII-a C,profesor Vlad Cãtãlina

� premiul III, Zamfir Andrei, clasa a XII-a A,profesor Cîrstea Nicoleta

Concursul naþional on-line ö, de fizicã, s-afinalizat cu:

� premiul III, Florea Ana Maria, Oancea ªtefan,profesor Trandafir Carmen, Palade Tiberiu, profesorState Gabriel

Olimpiada Naþionalã a Sportului ªcolar, etapajudeþeanã, ºah, s-a finalizat cu:

� premiul I, echipa C.N. �Ienãchiþã Vãcãrescu�,formatã din: Golea Theodor, Alexandru Corina,Petrescu Marius, profesor Nadia Cãlinescu

� premiul I, ºah individual bãieþi, Golea Theodor,profesor Nadia Cãlinescu

� premiul III, ºah individual fete, Alexandru Corina,profesor Nadia Cãlinescu

Concursul �Ce ºtiu adolescenþii despre HIV/SIDA s-a finalizat cu:

� premiul II, echipajul C.N. �Ienãchiþã Vãcãrescu�,format din: Ardeleanu Mihai, Stan Gabriel, OlteanuSorina, Stancu Ancuþa, profesor Trandafir Carmen

Concursul Take Part Too organizat în cadrulproiectului internaþional Take Part Too- Active GlobalCitizenship s-a finalizat cu:

� locul I, Niþu Elena, clasa a XII-a D, profesorDiaconu Diana

� locul II, Frunzã Bogdan, clasa a XII-a D, profesorDiaconu Diana

� locul III, Tarbã Valentin, clasa a XII-a D, profesorDiaconu Diana

În concluzie, Colegiul Naþional �IenãchiþãVãcãrescu� participã cu succes la toate concursurileºi olimpiadele ºcolare ºi extraºcolare, se implicã activîn diverse activitãþi culturale ºi de sprijin a copiilor aflaþiîn dificultate.

Prin tot ceea ce facem, încercãm sã devenim maibuni, sã ne formãm elevii ca viitori cetãþeni de care sãfim mândrii.

3 4


Teologica

Familia nu este un model de relaþii între alþii, ci un tipde relaþie indispensabilã pentru viitorul societãþii.

Voite de Dumnezeu prin însuºi actul creaþiei, cãsãtoriaºi familia sunt destinate intrinsec spre a se realiza înHristos ºi au nevoie de harul sau spre a fi vindecate derãnile pãcatului ºi readuse la «începutul» lor, adicã lacunoaºterea deplinã ºi realizarea integralã a planului luiDumnezeu. Chemarea la sfinþenie este o chemarepersonalã, ca atare rãspunsul este unul personal, în deplinãlibertate. Biserica ºi familia sunt formate din mai mulþimembri chemaþi spre sfinþenie, ºi deci acel «noi» familialsau eclezial este format din toþi acei «eu» care trebuie sãrãspundã propriei chemãri. Nici unul dintre membriiBisericii sau familiei nu se poate substitui celuilalt pentrua rãspunde în locul sãu. Poate sã îl ajute, sã-l facã sãcreascã în har ºi în colaborarea cu Dumnezeu, darniciodatã nu poate sã se punã total în locul celuilalt. Deaceea, fiecare raspunde acelei chemãri în mãsura relaþieipersonale cu Dumnezeu ºi avanseazã în comuniunea cuEl dacã ºtie sã asculte vocea Sa în rugaciune ºi sã punãîn practicã cu generozitate tot ceea ce Dumnezeu îl inspirãsã facã. În familie, însã, nu este numai o chemare, ci o«chemare împreunã cu ceilalþi» la a deveni sfinþi, pentrucã este adevarat cã nimeni nu se mântuieþte sau secondamnã singur, ci în general îi trage dupã sine ºi peceilalti, spre bine sau spre rãu.

I. FAMILIA � CELULADE BAZÃ A SOCIETÃÞI

Cãsãtoria, fiind îndreptatã spre procreare ºi educareacopiilor, este fundamentul familiei. Iubirea conjugalã, prinnatura sa, este deschisã spre o viaþã nouã. Negarea acesteideschideri se împotriveºte în mod direct iubirii conjugale,prin faptul cã nu mai este vorba de o dãruire totalã. Familiase bazeazã deci pe cãsãtorie ºi pe prezenþa copiilor.Cãsãtoria este fundamentul celei mai ample comuniuni afamiliei, pentru cã instituþia însãºi a cãsãtoriei ºi iubireaconjugalã sunt rânduite pentru procrearea ºi educareacopiilor, care sunt cununa cãsãtoriei.

Este o comuniune de persoane. Acest fapt naturaleste adevãrat ºi la nivelul specific creºtin. Cãsãtoria ºifamilia creºtinã construiesc Biserica: de fapt,în familie,persoana umanã nu numai cã este nãscutã, iar prineducaþie este introdusã progresiv în comunitatea umanã,ci, mai mult, prin Botez ºi prin educaþia în credinþã,persoana este introdusã ºi în familia lui Dumnezeu care

este Biserica. În intenþia lui Dumnezeu, alianþa cãsãtorieieste fundamentul societãþii umane. Familia este celula debazã ºi vitalã a societãþii. Familia are legãturi vitale ºiorganice cu societatea, pentru cã este baza ºi alimentulcontinuu al societãþii, prin obligaþia sa de a sluji viaþa.Deoarece Creatorul a instituit cãsãtoria ºi a pus-o caînceput ºi temelie a societãþii umane, pentru aceasta familiaa devenit «celula vitalã ºi primarã a societãþii. Familiaare legãturi vitale ºi organice cu societatea pentru cã estebazã ºi alimentul continuu al societãþii, prin obligaþia sade a sluji viaþa: din familie se nasc cetãþenii ºi în familieei gãsesc prima ºcoalã a acelor virtuþi sociale care suntsufletul vieþii ºi al dezvoltãrii societãþii însãºi. Astfel,prin forþa naturii ºi vocaþiei sale, departe de a se închideîn ea însãºi, familia se deschide spre alte familii ºi spresocietate, asumându-ºi propriul rol social. Experienþaînsãºi a comuniunii ºi participãrii, care caracterizeazãviaþa zilnicã a familiei, reprezintã prima ºi fundamentalacontribuþie pe care familia o aduce societãþii. Relaþiiledintre membrii societãþii familiale sunt inspirate ºidirijate de legea «gratuitãþii» care, respectând ºifavorizând în toti ºi în fiecare demnitatea personalã cape unicul titlu de valoare, devine primire cordialã,întâlnire ºi dialog, disponibilitate dezinteresatã, slujiregeneroasã, solidaritate profundã. Astfel, promovarea uneiautentice ºi mature comuniuni a persoanelor în familiedevine prima ºcoalã de sociabilitate, de neînlocuit,exemplu ºi stimul pentru cele mai ample raporturicomunitare, pentru învãþarea respectului, dreptãþii,dialogului ºi iubirii.

În acest mod, aºa cum au amintit ºi pãrinþii sinodali,familia constituie locul nativ ºi instrumentul cel mai eficaceal umanizãrii ºi al personalizãrii societãþii, pentru cã eacolaboreazã într-un mod original ºi profund la edificarealumii, fãcând posibilã o viaþã tot mai umanã, mai ales,apãrând ºi transmiþând viaþa cu virtuþile ºi valorile ei. Caurmare, în faþa unei societãþi care riscã sã fie mereu totmai depersonalizatã ºi masificatã, deci dezumanizatã ºidezumanizantã, cu rezultatele negative ale atâtor formede «evaziune» � cum sunt, de exemplu, alcoolismul,drogurile ºi terorismul �, familia posedã ºi descatuseazãchiar ºi azi energii formidabile capabile de a smulge omuldin anonimat, de a-l menþine conºtient de demnitatea luipersonalã, de a-l îmbogãþi cu o omenire profundã, de a-linsera activ în tesutul organic al societãþii cu unicitatea ºicu caracterul sau irepetabil.

Familiile, singure sau asociate, pot ºi trebuie sã sededice multiplelor opere de slujire socialã, mai ales în

Problema familiei creºtine astãzi.Pastoraþia copiilor, a tinerilor ºi a bãtrânilor (I)

Gheorghe Manole

3 5


folosul celor sãraci ºi al tuturor acelor persoane ori situaþii,unde nu pot ajunge organizaþiile de prevenire ºi de asistenþãsocialã ale autoritãþilor publice. Contribuþia socialã afamiliei are originalitatea sa, care cere sã fie mai binecunoscutã ºi mai prompt favorizatã, mai ales, datoritãcreºterii copiilor, antrenând cât mai mult posibil, pe totimembrii familiei. Rolul social al familiilor este chemareade a se exprima ºi în intervenþiile politice, în sensul cãfamiliile trebuie sã fie primele care sã aibã grijã ca legileºi instituþiile statului sã nu fie încãlcate, ci sã susþinã ºi sãapere pozitiv drepturile ºi obligatiile familiile. În acest sens,familiile trebuie sã creascã în conºtiinþã cã suntprotagoniste ale politicii familiale ºi sã-ºi asumeresponsabilitatea de a transforma societatea; astfel,familiile vor fi primele victime ale acelor rele pe care semulþumesc sã le priveascã cu indiferenþã.

În planul lui Dumnezeu creator ºi mântuitor, familiadescoperã nu numai «identitatea» sa, ceea ce «este», darºi «misiunea» sa, adicã ceea ce poate ºi trebuie «sã facã».Misiunile pe care familia este chematã de Dumnezeu sãle dezvolte în istorie, decurg din însãºi fiinþa ei si suntreprezentate prin dezvoltarea dinamicã ºi esenþialã. Oricefamilie descoperã ºi aflã în ea însãºi strigãtul neîncetatcare defineºte demnitatea ºi responsabilitatea ei: familie,«devii» ceea ce «eºti»!

Reîntoarcerea la «începutul» gestului creator al luiDumnezeu este aºadar o necesitate pentru familie, dacãvrea sã se cunoascã ºi sã se realizeze dupã adevãrulintim nu doar al fiinþei sale, dar ºi al modului sãu de aacþiona în istorie. Conform planului divin, familia esteconstituitã ca ºi comunitate intimã de viaþã ºi iubireºi, ca atare, are misiunea de a deveni mereu mai multceea ce este, adicã o comunitate de viaþã ºi iubire,într-o astfel de tensiune, aºa cum este cerutã de oricerealitate creatã ºi mântuitã, încât îºi va afla împlinireaîn împãrãþia lui Dumnezeu. În acea perspectivã apoi,care ajunge la baza realitãþilor, trebuie spus cã esenþaºi obligaþiile familiei sunt definite în cele din urmã dedragoste. Pentru aceasta familia primeºte misiunea dea pãstra, a descoperi ºi de a comunica dragostea; careflex viu ºi realã participare la iubirea lui Dumnezeupentru omenire ºi a iubirii lui Hristos Domnul pentrubisericã, mireasa sa.

Orice obligaþie deosebitã a familiei este expresia ºiînfãptuirea concretã a acestei misiuni fundamentale. Estenecesar deci ca sã pãtrundem mai adânc în bogãþiiledeosebite ale misiunii familiei ºi sã sondãm conþinutulmultiplu ºi unitar al acestei misiuni.

În acest sens, plecând de la iubire ºi mereureferindu-ne la dânsa, recentul sinod a evidenþiat patruobligaþii generale ale familiei:

1. formarea unei comunitãþi de persoane;2. în serviciul vieþii;3. participarea la dezvoltarea societãþii;4. participare la viaþa ºi misiunea bisericii.Fãrã a intra în tratarea amplelor ºi complexelor aspecte

ale raportului femeie-societate, ci limitându-mã numai launele aspecte esenþiale, nu se poate sã nu se observecum în câmpul cel mai specific familiei, tradiþia social-culturalã cea mai amplã ºi mai raspânditã a voit sã rezerve

femeii numai obligaþia de soþie ºi mamã, fãrã a-i rezervaîndatoriri adecvate politice, care în general sunt rezervatebãrbatului. Fãrã îndoialã cã egala demnitate ºiresponsabilitate a bãrbatului ºi a femeii justificã pe deplinaccesul femeii la îndatoririle publice. Pe de altã parte,promovarea femeii cere ca sã fie recunoscute valoareaºi obligaþiile ei ca soþie ºi mamã, în comparaþie cu restulîndatoririlor politice sau celelalte profesiuni. În rest, acesteîndatoriri ºi profesiuni trebuie voite ºi integrate între ele,dacã voim sã ajungem la adevarata ºi deplina emancipareumanã, socialã ºi culturalã a femeii.

I. 1. Instituþia familiei ºi rolulei în educarea ºi formarea

tinerelor generaþiiPentru pãrinþii creºtini misiunea educativã inseratã,

cum s-a spus în participarea lor la opera creatoare a luiDumnezeu, are un izvor nou ºi specific în sacramentulcãsãtoriei care îi consacrã operei de educaþie propriu-ziscreºtinã a copiilor, îi cheamã adicã sã participe la aceeaºiautoritate ºi la aceeaºi iubire a lui Dumnezeu Tatãl ºi a luiHristos pastorul, precum ºi la iubirea de mamã a bisericii;îi îmbogãþeste cu înþelepciune, sfat, tãrie ºi cu oricarealtul din darurile Duhului Sfânt pentru a ajuta pe copii încreºterea lor umanã ºi creºtinã. Obligaþia educativãprimeºte de la sacramentul cãsãtoriei demnitatea ºivocaþia de a fi un adevarat «minister» al bisericii, pusîn edificarea membrilor ei. Aºa de mare este mãreþia ºisplendoarea slujirii educative a soþilor creºtini, încâtsfântul Toma de Aquino nu ezita a o compara cu slujireapreoteascã: «Unii rãspândesc ºi pãstreazã viaþa spiritualãcu o slujire unicã spiritualã, slujire proprie preoþilor; alþiidau viaþã corporalã ºi spiritualã ºi aceasta se întâmplaîn sacramentul cãsãtoriei, în care bãrbatul ºi femeia seunesc pentru a naºte copii ºi a-i educa pentru cultul luiDumnezeu». Conºtiinþa vie ºi treazã a misiunii însacramentul Cãsãtoriei, va ajuta pe pãrinþii creºtini sã-ºiofere serviciul lor educativ cu mare seninatate ºiîncredere, ºi în acelasi timp cu simt de responsabilitateîn faþa lui Dumnezeu, care îi cheamã ºi-i trimite sã edificebiserica în fiii lor. În felul acesta familia celor botezaþi,adunaþi în biserica familiei de cuvântul lui Dumnezeu ºide sacramentul Cãsãtoriei, devine ca ºi marea bisericã,maestrã ºi mamã. Pãrinþii creºtini, în forþa demnitãþii ºimisiunii lor, au rolul specific de a educa pe copii larugãciune, de a-i introduce în descoperirea progresivãa tainei lui Dumnezeu ºi în colocviul personal cuDumnezeu. În familia creºtinã � îmbogãþitã de harul ºimisiunea sacramentului Cãsãtoriei � copiii trebuie sãînveþe a percepe, din frageda copilarie, pe Dumnezeu ºia-L iubi, precum ºi a-L iubi pe aproapele în spiritul credinþeipe care au primit-o la botez.

Momentul fundamental ºi de neînlocuit al educaþieila rugãciune este exemplul concret, mãrturia vie a faptelorpãrinþilor, pentru cã, rugându-se împreunã cu copiii, tatãlºi mama îºi împlinesc rolul preotesc propriu ºi coboarãîn adâncul inimii copiilor, lasând urme adânci pe care nule vor sterge evenimentele vieþii viitoare.

3 6


I. 2. Familia � mediulîn care se deprinde comportamentul

Misiunea educãrii cere ca pãrinþii creºtini sã propunãfiilor lor acele cunoºtinþe care sunt necesare pentrumaturizarea gradatã a personalitãþii lor din punct de vederecreºtin ºi eclezial. Ei vor relua liniile educative enumeratemai sus, cu grija de a le arãta copiilor profundasemnificaþie spre care-i conduce credinþa ºi dragostealui Iisus Hristos. Mai mult încã, conºtiinþa cã Domnul leîncredinþeazã pãrinþilor creºterea unui fiu al lui Dumnezeu,a unui frate al lui Iisus Hristos, a unei biserici a DuhuluiSfânt, a unui mãdular al bisericii, aceasta îi va ajuta pepãrinþii creºtini în împlinirea obligaþiei de a consolida însufletul copiilor lor darul divin. Educaþia creºtinã nucomportã numai maturizarea propriei persoane umane,ci tinde, mai ales, de a face ca cei botezaþi sã fie initiaþigradual în cunoaºterea misterului mântuirii vor ficonºtienþi, mereu mai mult, de darul credinþei pe care auprimit-o, vor învãþa sã se închine lui Dumnezeu în spiritºi adevãr (cf. In. 4,23), mai ales în acþiunea liturgicã; sevor pregãti a trãi viaþa omului nou în dreptate ºi sfinþeniaadevãrului (Ef 4,22-24), ºi aºa vor ajunge la omul perfect,la mãsura plinatãþii lui Hristos (cf. Ef. 4,13) ºi-ºi vor daaportul în creºterea trupului mistic. Conºtienþi de vocaþialor, pãrinþii creºtini trebuie sã se pregateascã pentru amãrturisi prin fapte speranþa care este în ei (cf. 1 Pt3,14) ºi sã promoveze progresul lumii în sensul creºtinal termenului».

În forþa slujirii educative, pãrinþii, prin mãrturia vieþii,sunt primii vestitori ai evangheliei faþã de copiii lor. Maimult, rugându-se împreunã cu fiii ºi meditând cu eicuvântul lui Dumnezeu, introducându-i Trupul lui Hristos� euharistic ºi eclezial � prin iniþiere creºtinã, pãrinþii devinpe deplin dãtãtorii de viaþa, generatorii nu doar de viaþãtrupeascã, ci ºi ai acelei vieþi care prin reînnoirea DuhuluiSfânt, izvorãºte din crucea ºi învierea lui Hristos. Familiaeste prima, dar nu unica ºi exclusiva comunitateeducativã, pentru cã aceeaºi dimensiune comunitarã, civilãºi eclezialã a omului recere ºi conduce la o operã maiamplã ºi coordonatã, care sã fie rodul colaborãrii ordonatea diverselor forme educative. Toate aceste forte suntnecesare ºi fiecare dintre ele poate ºi trebuie sã intervinãspre acest scop cu competenþa ºi contribuþia proprie.

Obligaþia educativã a familiei creºtine are pentruaceasta un rol de mare importanþã în pastorala organicã:aceasta implicã o nouã formã de colaborare între pãrinþiºi comunitãþile creºtine, diferitele grupuri de educatori ºipãstori. În acest sens, reînnoirea ºcolii catolice trebuiesã rezerve o specialã atenþie atât pãrinþilor elevilor, cât ºiformãrii unei comunitãþi perfect educative. Dreptulpãrinþilor la alegerea unei educaþii conforme credinþeireligioase, trebuie sã fie absolut asigurat. Statul ºi bisericaau obligaþia de a da familiei toate ajutoarele posibile pentruca sã se poatã exercita obligaþiile educative în modadecvat. Pentru aceasta atât biserica cât ºi statul trebuiesã creeze ºi sã promoveze acele instituþii ºi activitãþi pecare în mod just le recer familiile, iar acest ajutor va

trebui sã fie proportionat cu lipsurile familiei. Deci, toþiaceia care în societate se ocupã cu conducerea ºcolilornu trebuie niciodatã sã uite faptul cã parinþii suntdesemnaþi de Dumnezeu însuºi ca primii ºi principaliieducatori ai copiilor lor ºi cã dreptul lor este absolutinalienabil. Alãturi de acest drept, pãrinþii au obligaþia gravãde a se angaja total într-o colaborare cordialã ºi fapticãcu învãþãtorii ºi conducãtorii ºcolilor. Dacã în ºcoli seînvaþã ideologii contrare credinþei creºtine, familia,împreunã cu alte familii, ºi dacã e posibil cu asociaþii defamilii, trebuie sã se strãduiascã din toate puterile ºi cuînþelepciune, sã ajute pe copii ca sã nu se îndepãrteze decredinþã. În acest caz familia are nevoie de ajutoarespeciale de la pastorii sufleteºti care nu trebuie sã uite cãpãrinþii au dreptul inviolabil de a încredinþa pe fiii lorcomunitãþii ecleziale.

I. 3. Familia tradiþionalã ºi rolulei în crearea ºi promovarea valorilor

religios-morale ºi social-culturale

Desi sunt înconjuraþi de greutãþi care se împotrivescoperei educative, mult agravate astãzi, pãrinþii trebuiesã-ºi formeze fiii cu încredere ºi curaj pentru valorileesenþiale ale vieþii umane. Fiii trebuie sã creascã într-olibertate justã faþã de bunurile materiale, adoptând un stilde viaþã simplu ºi auster, fiind convinºi cã omul este maipreþios prin ceea ce este, decât prin ceea ce are. Trãindîntr-o societate zdruncinatã ºi dezmembratã de tensiuniºi conflicte, din cauza ciocnirilor violente ale curentelorindividualiste ºi egoiste, fiii trebuie sã se îmbogãþeascãnu numai în sensul adevãratei dreptãþi, care singurãconduce la respectarea demnitãþii personale a fiecãruia,dar mai ales în iubirea adevaratã, înþeleasã ca grijãsincerã ºi serviciu dezinteresat faþã de alþii, în specialfaþã de cei sãraci ºi lipsiþi. Familia este prima ºifundamentala ºcoala a sociabilitãþii, pentru cã estecomunitatea de iubire care ºtie sã afle în daruirea desine legea care o conduce ºi o face sã creascã. Dãruireade sine care inspirã iubirea soþilor între ei, este modelulºi norma dãruirii de sine care trebuie sã se actualizezeîntre fraþi ºi surori, precum ºi între diferitele generaþiicare sunt împreunã în familie. Comuniunea ºiparticiparea la trãirea zilnicã în casã, în clipe de bucurieºi de dificultate reprezintã cea mai concretã ºi eficacepedagogie pentru înscrierea activã, responsabilã ºifecundã a copiilor în orizontul larg al societãþii. Educaþiala iubire ca dãruire de sine constituie ºi premisaindispensabilã pentru pãrinþii chemati sã ofere fiilor loro clarã ºi delicatã educaþie sexualã. În faþa unei culturicare «banalizeazã» în mare parte sexualitatea umanã,deoarece o interpreteazã ºi o trãieºte în mod reductiv ºisãrãcit, legând-o în mod exclusiv de timp ºi de plãcereaegoistã, serviciul educativ al pãrinþilor trebuie sã insiste cufermitate asupra unei culturi sexuale care sã fie într-adevãrºi-n mod deplin personalã: sexualitatea, de fapt este obogãþie a întregii persoane � trup, sentiment ºi suflet � ºimanifestã semnificaþia sa intimã în a purta persoana ladãruirea de sine în iubire.

3 7


Lecturi empatice

VICTOR NEGULESCU, general de divizie înrezervã, este, prin natura implicãrii sale directe înevenimentele ce au marcat istoria postdecembristã,depozitarul unor informaþii, adesea ocultate,inaccesibile chiar ºi istoricilor ce încearcãreconstituirea onestã a perioadei de dupã 1989.

Cunoaºterea adevãrului de cãtre cetãþeanulsimplu este obstrucþionatã � ivariabil se invocã�momentul nepotrivit� � deºi este imperios necesarãpentru a înþelege contextul naþional ºi internaþional,evoluþia consecutivã revoluþiei, ale cãreiprognostice s-au dovedit adesea utopice.În Singur cu destinul. Însemnãri ºi reflecþii � ceamai recentã carte semnatã V. Negulescu � autoruldevoaleazã secvenþele evenimenþiale ce au dat unanume curs istoriei României. De la început trebuieprecizat cã poziþia autorului este una reprehensibilã,anunþatã de subtitlul înscris pe pagina de gardã:�Þarã minorã. Þarã de secãturi�, cuvintememorabile ale unui poet socotit naþional.Dezvãluirile sunt adesea ºocante ºi au atrasdupã ele apariþia pe pagina a 4-a a înscrisului:�Responsabilitatea pentru afirmaþiile din acestvolum revine în totalitate autorului�.Cine este autorul? Lãmuritoare este fiºasuccintã redatã invariabil pe coperta a 4-a a tuturorcelor 8 cãrþi semnate începând cu 1999: �Generalulde divizie (r) Victor Negulescu s-a nãscut la 16 mai1934, în frumoasa comunã de moºneni Runcu-Dâmboviþa. Absolvent al ªcolii Militare de Ofiþeridin Sfântu-Gheorghe (1955), al UniversitãþiiNaþionale de Apãrare ºi al mai multor cursuri despecialitate ºi postacademice, a evoluat în carieramilitarã de la funcþia de comandant de subunitate,pânã la cea de locþiitor al ºefului Statului Major alForþelor Terestre. O perioadã a fost consilier alministrului Apãrãrii Naþionale. Peste un sfert deveac a lucrat pe tãrâmul �rãzboiului din umbrã�. Înperioada 1979-1990 a îndeplinit misiunea de ataºatmilitar aeronautic ºi naval în «Oraºul Columnei»,pentru ca, dupã înapoierea în þarã, sã primeascãdificila sarcinã de a înfiinþa ºi conduceContraspionajul Militar, instituþie nouã, apãrutã

Mihai StanDestin ºi istorie*

* General de divizie (r) Victor Negulescu, Singur cudestinul. Însemnãri ºi reflecþii, Editura Bibliotheca,Târgoviºte, 2007.

dupã revoluþie, cu atribuþii de siguranþã naþionalã.Înrudite tematic, volumele semnate de V.Negulescu îl introduc treptat pe cititor în lumeaatât de controversatã a �rãzboiului din umbrã�, ocu totul alta decât cea a lui James Bond, dar lafel de spectaculoasã prin rezultate: Spionaj ºicontraspionaj. Din activitatea unui ofiþer deinformaþii (1999); De la informaþii la contra-spionajul mil i tar(2000); Din dure-rile României. Gre-ºelile trecutului neavertizeazã (2001);România în joculde interese al ma-rilor puteri (2002);Spionaj ºi contra-spionaj între ezote-ric ºi diafan (2003);România ºi nerãb-darea istoriei (2005,ediþia a II-a 2006).Adesea, pentrua fi sigur cã mesajulajunge nealterat lacititorii sãi, V. Negulescu adaugã un subtitlu incitant,gen Sub invazia lãcustelor sau Þarã minorã. Þarãde secãturi.Carte a experienþelor depline, Singur cu destinule, în prima sa parte, un bildungsroman dinperspectiva septuagenarului împãcat cu sine, culumea dar nu ºi cu ceea ce V. Negulescu numeºtegeneric drept manifestãri ale rãului la români: seteade cãpãtuialã ºi corupþia, prefãcãtoria, invidia ºiînºelãtoria, delaþiunea ºi meschinãria, gâlceava,lipsa de coeziune ºi disciplina socialã, lipsa dedemnitate, fãþãrnicia, parvenitismul, manifestãri alemaleficului identificate, din pãcate, ºi în atitudinicotidiene ale politicienilor. Acesta este � credeautorul � motivul pentru care, de secole, poporulromân nu reuºeºte �sã iasã din labirintul suferinþelorîn care a fost aruncat ºi este þinut de tagmasecãturilor care-l conduc prin manipulare�.

Senzaþionala evoluþie de la copilul de þãran nuprea bogat din Runcul Dâmboviþei la diplomatulvorbitor a cinci-ºase limbi strãine, care a adãstat11 ani în Oraºul Columnei, ºi mai apoi la ºeful

3 8


fondator al Contraspionajului Militar, o pune VictorNegulescu pe seama destinului (este ºi semnificaþiatitlului cãrþii). Nu este însã doar accepþiunea pe careo dã D. Drãghicescu în Din psihologia poporuluiromân (�Filosofia practicã a þãranului român estefilosofia Destinului ºi a Norocului. Naºterea,cãsãtoria ºi moartea cu cortegiul de întâmplãrifericite sau nefericite ce le poate întovãrãºi, suntrodul destinului, al sorþii, al ursitei sau al norocului.Nãluca norocului sau a ursitei stãpâneºte toateacþiunile þãranului român, de altfel chiar ºi pe aleromânilor de la oraº�), ci, mai degrabã, spiritulmaximei Quisque est faber sue fortunae. Lãsãmcititorului surpriza identificãrii momentelor în careDestinul a dictat devenirea acestui general alarmatei române, ce nu ºi-a uitat niciodatã obârºia(de altfel, V. Negulescu locuieºte în majoritateatimpului la Runcu, satul copilãriei).Evoluþia lumii contemporane de la �rãzboiul rece�la reorganizarea (perestroika) ºi transparenþa(glasnosti) clamate de Gorbaciob gãseºte politicaexternã a României desincronizatã odatã cu�creºterea rolului conducãtor al partidului în toatedomeniile de activitate ale statului�, simultan � vasesiza ca ataºat militar în Italia � cu imixtiunile totmai vizibile ale securiºtilor în diplomaþiaromâneascã, a cãrei principalã preocupare eralobby-ul pentru cuplul prezidenþial. (Întâmplãtor,este interceptat u plic cu 170.000 de dolari expediaþipe adresa editurii Messina-Sicilia drept cheltuielide publicare a ultimei �lucrãri� de cercetareºtiinþificã a Elenei Ceauºescu).Încântãtoare pagini reuºeºte superspionul V.Negulescu în descrierea Romei, pe care acunoscut-o pas cu pas în cei 11 ani de rezidenþãca decan al ataºaþilor militari în cetatea Eternã;cititorul descoperã uimit un militar a cãrui formaþiecazonã nu alungã trãirile sentimentale.Întâmplãri enigmatice, demne de a figura înproza poliþistã, lucide analize politice, o disecareexpusã microscopic a diasporei româneºti din Italia,lumea pestriþã a aventurierilor apatrizi, un istoric allabirintului înºelãtor al lumii �oamenilor de tainã�,relaþiile cu omologii italieni, misiuni mai puþinortodoxe, o prezentare aproape didacticã amecanismelor funcþionãrii unei reþele informative,amiciþia dincolo de fruntarii, întâlniri diplomatice,acþiuni pe care altcineva mai puþin prieten cuadevãrul le-ar clama drept probe ale disidenþei seconstituie într-o incitantã þesãturã de faþete alemuncii/luptei pe tãrâmul nevãzut alcontraspionajului, într-o lecturã agreabilã, slujitãideal de un stil clar, concis confesiv din care rãzbatesinceritatea dezvãluirilor.Extrem de interesante sunt paginile în careautorul � unul dintre specialiºtii atestaþi în domeniu� explicã aproape didactic în ce constã intoxicareaºi propaganda, care sunt tehnicile complementareale dezinformãrii, trucurile acesteia, de ce mass-

media are puterea de a manipula conºtiinþele.Observator atent, V. Negulescu decaleazã într-oanalizã pertinentã beteºugurile majore ale ziariºtilorromâni contemporani: aservirea ºi încãlcareapropriei deontologii profesionale de care exponenþii�celei de-a patra puteri în stat� fac atâta caz.Predispoziþia mass-media spre manipulareamaselor este identificatã în chiar funcþia acesteiade a vinde informaþiile susceptibile de a seduce,de a interesa, de a ºoca, de a satisface orgoliiadesea narcisiste, a liniºti, pe scurt informaþia ceamai plãcutã.Diagnosticul este pus cu precizie atunci cândanalizeazã efectul exagerãrii ºi deformãrii realitãþiispecific mass-mediei contemporane: în 1992, învizitã la NATO, încercând într-o conversaþie sãidentifice cauzele poziþiei obstrucþioniste, chiardenigratoare, adoptatã de unii reprezentanþiatlantici faþã de România, gazda, un general, a scosdin sertar mai multe ziare româneºti însoþite descurte abstracte în limba englezã ºi a replicat:�Sunteþi voi, generale, cei care vã denigraþi ºi vãpuneþi singuri poalele în cap�. Defetismul ºiexagerarea, incitarea adversarilor politici, creareaunei atmosfere de seism naþional, otrãvirea vieþiipolitice, isterizarea raporturilor dintre cei aflaþi înfruntea politicii contemporane, spiritul demolator ºipartizan sunt câteva atribute ale preseicontemporane amendate de autor, care conchideca ºi ziaristul Cristian Tudor Popescu, cã �astãzi,realitatea o naºte presa�. Un întreg capitol(�Servitori umili sau cum se poate practica gazetãriafãrã onoare ºi decenþã�) se constituie într-o analizãobiectivã, nepartizanã a efectelor nocive ale uneiastfel de prese.Ultimele capitole ale cãrþii (format 17/24 cm,260 pag.) sunt adevãrate pamflete incisive ºidemascatoare despre �dosarele albastre�, cainstrumente de intrigã ºi rãzbunare, despreputerea coruptã, despre serviciile secrete aleRomâniei � �þapi ispãºitori ai istoriei�, autorulprinzând în ace de insectar ºi clasificându-le�lãcustele politicii româneºti�.Soluþia este enunþatã dubitativ: �dacã procesulcomunismului ºi al celor ce ni l-au bãgat în casãconstituie o necesitate ºi un moment de dreptateºi reparaþie istoricã, judecarea celor ce se facvinovaþi de actualul dezastru economico-social alRomâniei ar putea însemna un nou începutsalvator, în ceasul al doisprezecelea, pe caleaprimenirii ºi moralizãrii clasei noastre politice�.O carte gravã, autobiograficã în esenþã, deatitudine enunþând, adesea pamfletar, critici ºiraþionamente de necontestat �formulate de ungeneral al armatei române care, de-a lunguldrumului vieþii trasat de destin, a avut privilegiul dea cunoaºte adevãrata lume în culisele ei ºi nu aºacum actorii timpurilor au încercat sau încearcã s-oprezinte la scenã deschisã�.

3 9


Ziua de 8 februarie 2007. O zi fastã! SenatulUniversitãþii din Bacãu a conferit cunoscutului scriitorRadu Cârneci titlul academic de Doctor HonorisCausa. Fapt demn de laudã ºi de luat în seamã, avândîn vedere valoroasa creaþie ºi faptele culturale semnatede domnia sa de-a lungul celor (peste) cincisprezeceani (1955�1971) deosebit de rodnici, petrecuþi în oraºullui Bacovia.

Venind în literaturã din raiul verde al pãdurii cum,odinioarã, La Fontaine, intrând în vâltoarea vieþii sociale,Poetul Iubirii � Radu Cârneci s-a dãruit întru totulînnoirii ºi împlinirii unor necesitãþi imperioase, într-untimp ce se cerea îmbogãþit cu noi împliniri de cuget.Astfel, în aceastã perioadã, datoritã iniþiativelor sale ºisprijinit de colaboratori apropiaþi, s-au realizat, la Bacãu:apariþia revistei Ateneu (serie nouã) 1964; primul Fes-tival închinat inimitabilului Bacovia � 1971 dotat cupremii literare; dezvelirea statuii Poetului (operãexcepþionalã a regretatului sculptor Const. Popovici) �1971; deschiderea Casei memoriale �G. Bacovia�. Totatunci, la 90 de ani de la naºterea marelui poet, au fostînnobilate cu numele acestuia: Teatrul de Stat,principala librãrie, liceul (��cimitir��) ºi strada pecare se aflã casa-i natalã.

De asemenea, în acei ani, deosebit de productivi,domnul Radu Cârneci � în calitatea-i de preºedinte alComitetului regional de Culturã ºi Artã Bacãu � asprijinit dezvoltarea reþelei de muzee (datoratã mareluimuzeograf prof. Iulian Antonescu), precum ºiînfiinþarea Teatrului Tineretului la Piatra Neamþ, aCasei regionale a creaþiei populare ºi a ªcoliipopulare de artã.

Dupã cum se ºtie, dupã cele înfãptuite la Bacãu,maestrul Radu Cârneci a lucrat o perioadã (1972�1976)ca secretar al Uniunii Scriitorilor din România (lasolicitarea preºedintelui Zaharia Stancu), iar, mai apoi,la revista �Contemporanul�. Totuºi, aºa cum spunea încuvântul sãu la Universitatea din Bacãu, tinereþea ºiînceputul înfãptuirilor majore s-au întâmplat aici, înoraºul celui mai trist poet român modern, Bacovia.

În al sãu Laudatio, rectorul universitãþii prof. dr.Gogu Gheorghiþã a subliniat cu cãldurã ºi admiraþie

bogata creaþie a sãrbãtoritului. Poet între poeþii iubirii(dar nu numai!), traducãtor de anvergurã din liricauniversalã (Sapho, Ovidius, Petrarca, Villon,Shakespeare, Baudelaire, Rilke, Gibran, Senghor)maestrul Radu Cârneci este ºi un editor de elitã, dândculturii naþionale � în premierã � câteva ediþii deexcepþie, între care: Arborele memoriei (antologie apoeþilor de limbã românã din Israel) � 1997; SoneteShakespeare � Voiculescu (carte cuprinzând sonetelemarelui Will ºi, în continuare, Ultimele sonete� deVasile Voiculescu) � 1996; Mioriþa în ºapte limbi(românã, francezã, italianã, spaniolã, englezã, germanãºi rusã) � 1997; Poezia Pãdurii române (patru volu-me) � 2001; Cinegetica (trei volume) selecþie dinliteratura universalã de gen � 2003.

Distins cu premii ale Academiei Române ºi UniuniiScriitorilor, autor al unor cãrþi de poezie originalã intratedeja în conºtiinþa publicã, a exegeþilor ºi istoricilor literari(Grãdina în formã de vis, Umbra femeii, Cântând dintr-unarbore, Sonete, Pasãrea de cenuºã, Temerile lui Orfeu,Scrisorile cãtre Dorador, Heraldica iubirii º.a.) maestrulRadu Cârneci este acum, la intrarea în al sãu �80, înplinã putere creatoare.

Orizont beletristic

Încununarea PoetuluiPaula Romanescu

4 0


RÃSTIGNIREA CUVÂNTULUI� rondeluri în timp �� în strãlucirea sa stelarãera sublim, dumnezeitiar Cerul s-a împodobitde dinlãuntru în afarãminunea s-a înfãptuit��

LA MARELE ABSOLUTTe pãrãseam în dor ucisspre-a reveni c-un imn fierbinte;erai de tainã ºi cuvintenu s-au nãscut ºi nu le-am scris.Sta o saharã înainteoprindu-mã (spre paradis)Te pãrãseam în dor ucisspre-a reveni c-un imn fierbinte.Extaz târziu! Amoruri sfintemã-nconjurau: ceresc abismisteriosul meu Pãrinte!spre-a reveni c-un imn fierbinteTe pãrãseam c-un dor ucis...

DINTR-O ALTÃ VIAÞÃ�... Stãpân am fost acelei deltela Nil, sub nestatornic cerdar n-am ucis, deºi severºi-am fost bãrbatu-acelei zvelteFãpturi cu zâmbet austerce se trãgea din neamuri celte;stãpân am fost acelei deltela Nil, sub nestatornic cer.Din dauritele uneltepurtam coroanã ºi hanger �ci mai pãstrez acel misterla Nil, sub nestatornic cerstãpân am fost acelei delte...�

RÃSTIGNIREA CUVÂNTULUIMinunea s-a înfãptuitde dinlãuntru spre afarã:Cuvântul s-a lãsat sã moarãpe Crucea lumii rãstignitªi s-a-ngropat ca o comoarãºi-a treia zi a izbucnit:minunea s-a înfãptuitde dinlãuntru spre afarã.În strãlucirea sa stelarãera sublim, dumnezeitiar Cerul s-a împodobitde dinlãuntru în afarãminunea s-a înfãptuit !...

17 aprilie �93� sâmbãtã, în ajunul Învierii

RAPFAELÎnger, îngerearipa ta m-a lovit duiosmelodioasã rãsfrângerea celor de sus în cei de josVremea e în deplângerepasul ei mai adânc aburosîngere, îngerearipa ta m-a lovit duiosAh, nu mi-o lua ca o plângereDomnului nostru Iisus Christosnu mai vreau (trupul) sã-i sângere �aripa ta m-a lovit duiosîngere, îngere...

DOSOFTEI�... La apa Vavilonului ...�tulburând clipele somnuluighiersu� îl zideai la lumânaresemn de duh în rãbdareVorbele în semãnaremelodizau zarea cu zarela apa Vavilonuluitulburând clipele somnuluiRodire în întrebaretainã: cuvintele Domnuluimarea în bobul de saretulburând clipele somnului�la apa Vavilonului...�

Radu Cârneci

4 1


VÂNÃTORUL VÂNATCa Acteon, am îndrãznita-þi devora lumina blândãprivirea mea sublim-flãmândãla nufãrul din val ivit.ªi stam uimindu-mã la pândãiar trupul meu s-a-nvrednicit:ca Acteon am îndrãznita-þi devora lumina blândã.În cerb m-ai prefãcut, osândã:ogarii sângelui pornitmi-au sfâºiat acea izbândã �a-þi devora lumina blândãca Acteon am îndrãznit...

UMBRA LUI OVIDIUSMONOLOGÂND... la Tomis, pãtimite zilepe þãrm în viscolul ateugândeam la timpul-fariseuvisând la faptele-mi virileCând mi-era fruntea-n apogeula Roma, iar acum umilela Tomis, pãtimite zilepe þãrm în viscolul ateu...... Splendori apuse! Azi plebeumã simt, cu Tristele, febrilecântãri ce nu vor fi sterilepe þãrm în viscolul ateula Tomis, pãtimite zile...

Constanþa, 1993

POETUL SACRIFICATL-am revãzut pe Radu Gyrtârziu, într-un sonet-esenþãde mir ºi de incandescenþãcu-nfãþiºare de martir.Avea în ochi acea ardenþãspre ne-topirea-i de porfir;l-am revãzut pe Radu Gyrtârziu într-un sonet-esenþãStrunind pegasu-i de Epirsta în a sa proeminenþã:iubire, jale ºi delir �târziu, într-un sonet-esenþãl-am revãzut pe Radu Gyr...

ÎNTR-UN DUMNEZEIESC DELIRse închinã poetului Vasile VoiculescuÎºi va dori din nou Shakespeares-ajungã-n vârf pe cãi asceteacolo unde el profet e;într-un dumnezeiesc delirTe va afla de dor ºi setegolind al gloriei potir �îºi va dori din nou Shakespeares-ajungã-n vârf pe cãi ascete.Sublimul marilor soneteîn doi veþi lumina cu mirspre Dumnezeu, sã se desfete �s-ajungã-n vârf pe cãi asceteîºi va dori din nou Shakespeare...

CHIP NEªTIUTCuprins adeseori de febremã-mbãt cu vinuri mari, de soiºi-mi stinge setea cel ºuvoitopindu-mi vechile tenebre.M-ascund în cântece de voica scribu-n cãrþile celebre;cuprins adeseori de febremã-mbãt cu vinuri mari, de soiºi râd, ºi plâng, ºi mã desfoiîmi intrã timpul în vertebredanseazã-n creieru-mi strigoi �mã-mbãt cu vinuri mari, de soicuprins adeseori de febre...

LA UN CIREª-ICONOSTASUnde te-ascunzi, în care glasîn care clipã efemerãcând mugurii te cer, himerãla un cireº-iconostas?Sau, poate, eºti prizonierãla zei, în Muntele Parnas?Unde te-ascunzi, în care glasîn care clipã efemerã?E primãvara o panterãzorind culori în proaspãt ceasiar sângele te vrea ºi sperãîn marea clipã efemerã!unde te-ascunzi, în care glas!?...

4 2


Orizont beletristic

A spune despre Florea Turiac cã are în sânge harulpoeziei ar fi sã emiþi un poncif. ªi asta pentru cã, FloreaTuriac este � ºi o dovedesc indubitabil cãrþile sale � uncavaler al Poesiei în sensul cel mai autentic alcuvântului. Iar cel ce-l portretizeazã liric acum i-a urmãritvreme de aproape patru decenii evoluþia. O evoluþieconstantã ºi, în anumite momente, spectacularã, aºacum am putut sã o surprind în câteva volume de referinþãpentru creaþia sa poeticã, cum sunt �Vinovat de preamultã iubire� (în douã cãrþi: 2001 ºi 2003), �Filozofândcu Diogene sau Limita bunului simþ� (2005) ºi, recent,�Echilibrul haosului� (2006), volum de care mã voi ocupaîn cele ce urmeazã.

Trebuie spus din capul locului cã, Florea Turiac,nu este un experimentator de formule poetice, se parecã aºa ceva îi repugnã, se �complace� în arta �dulceluistil clasic� ºi, rareori se exprimã în tehnicã verslibristãºi, nici atunci, nu încearcã vreun plonjon, fie ºi pentru aarãta cã poate, ºi pe acest trend, sã cocheteze cuepatãrile �moderniste�. Ritmeazã ºi ritmeazã, are opropensiune mãrturisitã spre perfecþionism, reproºându-ºiºi cele mai greu observabile infidelitãþi incidentale faþãde acest parti-pris.

Pentru Florea Turiac, versul trebuie sã sune ro-tund ºi profund, aºa cum un orfevru ºlefuieºte cu iubireo brãþarã de diamante, ceea ce nu înseamnã cã rãmâne,cu orice preþ, la tipare clasice arhaice, ci, dimpotrivã,modernitatea versurilor sale, limpidã, însã, constã înutilizarea � o inteligentã ars combinatoria � acâºtigurilor, în evoluþia postimpresionistã ºipostsimbolismului, a poeticii româneºti, ºi apostexpresionismului în care elementele metaforiculuinu sunt exhibate ostentativ, ci sunt incluse subînþelesîn textura poeziilor. Aºa cum întâlnim, empatic, însãneepatant, în volumul Echilibrul haosului (Ed.Bibliotheca, Târgoviºte, 2006), un volum definitoriupentru bibliografia liricã a lui Florea Turiac. Între �stareade echilibru� (de unde ºi titlul primei secþiuni a volumului)ºi �starea de haos� (generatoarea titlului celei de a douasecþiuni), poetul, cred cã am decriptat corect acest sens,a instituit �starea de iubire� ca element esenþial anticizvorât din Lumina cosmicã îndumnezeitã: �Dã, Doamne,Lumini alte � Coordonate,/ (X ºi Y puse-n parantezã),/cãci Necuprinsul nu-i descris în Tezã/, Cu tot Misterulpe-Astrele-Ordonate// (...) ªi stãruim cu Privegheri deÎngeri/ Fãrã rãgaz sã ne Cunoaºtem Spaþiul �/ SuntSalturi Mari necunoscând Înfrângeri/ În Iarba Minþii cândde miere-i Spaþiul!...� (Iarba minþii).

Florea Turiac îºi defineºte � în opinia mea �excelent conceptul sãu liric-filosofic, de beneficãsugestie eminescianã (La steaua...). Cosmosul înechilibru, de fapt este o paradigmã persuadantã apoeticii sale: �Încã-n spirala galaxiei noastre/ Le nascsau/ mor, dupã cum li-este timpul,/ Sau zeci de sorisau mii ºi mii de astre/ Cu alte galaxii sã facã schimbul//(...) Tot Universu-i muzicã divinã/ În simetria luicopleºitoare �/ Un infinit de stele, sori, luminã,/ Supuscontinuu axei rotitoare...� (Cosmos în echilibru).Aºadar, pentru Florea Turiac, unul dintre cei maireprezentativi poeþi ai Târgoviºtei de astãzi �, echilibrulhaosului, ca element esenþial, cum spuneam, deordonare a lumilor, este condiþionat de iubire. De iubireafãuritoare de echilibru universal, deci. ªi, dacã estesã-i gãsesc, totuºi, un �nod în papurã� � ºi, ca atare,sã-l determin sã-ºi asume ºi o stare de veghe asupraactului sãu de creaþie �, ar fi acela al pericolului de aderoba în rutinierism ºi în cãutarea neprofitabilã a unorgãselniþe, paradând un demers filosofic, mai ales cã � ºiîn volum este detectabil �, are harul de a fi un finautoironist. Îl las sã ºi le decteze cu onestitate. Echilibrulhaosului este ºi va rãmâne, însã, în opera lui FloreaTuriac � reiterez opinia � o carte-brand, care-l defineºte,indubitabil, ca poet de redutabilã rezonanþã .

FLOREA TURIAC �în echilibrul dintre iubire ºi haos

George Coandã

4 3


Înger zburând pe maciSunt doar copilul care-alerg prin versuriCãci nu sunt speriat de ExponentulCe le-nmulþeºte-n vaste UniversuriUnde doar Muzele-mi hrãnesc MomentulÎnger zburând pe maci puºi pe rãsfãþuriPrea alintat când le plantez nectarul �Pun scrisului buimac de gânduri, hãþulSã sorb Sintaxa ce-mi hrãneºte HarulCãci judecat de frazele-mi cu dâmburiAº rupe hãlci de cioburi din cristalulStructurii lor ca pe un foc din sâmburiSã-mi plimbe truda de Luminã, Valul...Trezind în lumi doar Tainice petreceriAlt Echilibru mintea îmi scorneºte �Deºi sunt lan de grâu topit sub seceriÎn mine Neastâmpãrul domneºte...

Încã alerg copilulSunt ca un arbor verde neputrezind în trunchiCând totul mã încântã cât totuºi este-avântCãci mai alerg copilul ce-mi înflorea-n genunchiSã-i odihnesc splendoarea pe niºte foi de vântCând iarãºi scena lumii absoarbe doar luminiRoluri hamletiene sunt puse la murat �Din trandafirii pieþei mi se propun doar spiniSã îmblânzesc pãcatul obscen dar ºi curatÎmi pun cãluº în gurã când nu vreau sã mai mintCãci mã colindã versul mereu sã pot da rodCând îngerul ce zboarã pe câmp de maci, cu-absintÎmi spalã necredinþa spre rai fãcându-mi podCãci însuºi echilibrul îl simt de-acum schimbatDe mi-a plantat destinul peste un timp eternÎnsãmânþând ogorul prin care m-a plimbatCu împliniri depline când cresc iubiri sub stern

Vânând luminiSã-mi leg destinul cu a lumii ZaCa orbul pipãind a zecea oarãCu Spectrul ei încep a pactizaSã împletesc lumina ca pe sfoarãSã mã-nfãºoare-a ºarpe veninosStingând doar focuri zãbovind în fire �Blândeþea scursã-n sânge tãmâiosVânând lumini, pe nimeni sã nu mire

Sã cred cã cerul este-al casei podDin care fur plãceri adolescenteCa la petreceri sã fiu câmp cu rodDar ºi adept al altor Cãi decente �Ca fiara prinsã-n propriul sãu laþSã simt cum urlã versuri de paradãCând eu tiptil ºi ager am sã-nhaþDin flori de maci iubirea de zãpadã

ªi totuºi, echilibrulMi-aþi îngheþat aripile cu iarnãCãci nu aþi vrut sã mã vedeþi zburând �Hrãnindu-vã dorinþele pe rândVoi foloseaþi doar versurile-mi � armãRevin sã vã culeg ca pe-o luminãDin câmp de maci în îngeri înflorit �Când încã sufletelor n-aþi golitNectarul dulce � nu v-aduc vreo vinã!Miresme blânde-or colinda gândireaChiar într-un rãsãrit întârziatCãci robul vostru iar a înviatDe echilibrul vã-nfloreºte Firea...

Tot întunericul...Deºi beau rai nu vreau sã-l secCând mi-e destinul ca un becCe-n dar lumina lui mi-a datªi cu principii m-a scãldatSã nu mã las iar prins în hãþCând ursitori mi-urzesc rãsfãþSã curg un râu cu dulce versDin zâmbet de necazuri ºtersCând toþi mã-mbie ca pe-un fiuSã storc din limbã harul viuSã înfloresc cu macii-n verbªi-n boncãit aprins de cerbNedomolit sã car prin gãriDoar trenuri înspre cãutãriSã fiu bastonul alb de orbTot întunericul sã-l sorb

4 4


Optimus est poti quod emendari nequit.De vrei sã-ntorci o filãO, Doamne,cât de sus îþi curg cãrãrile opriteChiar îngerii pe-aproape din aripi nu m-ajungCârteala ºi minciuna sub sceptru-mi înruditeCu nepãsarea cruntã la masa mea se strângÎmi vezi privirea-ntoarsã cu inima spre TineO clipã-n ezitare nu stau sã Te cuprindE atât de greu Acelui ce lumea-n mânã þineSã vadã-n ochii-mi neguri ce-n lacrimi se aprindTu, ce faci lumina ne dai în stãpânireUrgiei de-ntuneric ºi lumii fãrã glasNu vreu sã-ntorci o filã din strâmba nemurireNeputincios ºi platnic de-a pururi ai rãmas

Cãci de-ai fãcut, Tu, lumea sã-þi semene doreºteÎn fiecare clipã, sãrmana, murind se nemureºte.

E mai bine sã rabziceea ce nu se poate îndrepta.Tu, care faci luminaNeputincios ºi platnic de-a pururi ai rãmasTu, care faci lumina ne dai în stãpânireUrgiei de-ntuneric ºi lumii fãrã glasNu vrei sã-ntorci o filã din strâmba nemurireE atât de greu Acelui ce lumea-n mânã þineSã vadã-n ochii-mi neguri ce-n lacrimi se aprindÎmi vezi privirea-ntoarsã cu inima spre TineO clipã-n ezitare nu stau sã Te cuprindCu nepãsarea cruntã la masa mea se strângCârteala ºi minciuna sub sceptru-mi înruditeChiar îngerii pe-aproape din aripi nu m-ajungO, Doamne,cât de sus îþi curg cãrãrile oprite

În fiecare clipã, sãrmana, murind se nemureºteCãci de-ai fãcut, Tu, lumea sã-þi semene doreºte.

Perpetuo vincit qui utitur clementia.O suliþã pe cruceTâlharului în ºtreang o mânã i-am întins de milãDe Curte n-am avut habar e slobodã sã urleIbovnica adusã-n alai cu trâmbiþe ºi surleMireasã fie-i ca sã-l scape-n silãAm plâns netrebnic ca un copil în tremuratul glasM-ai tâlhãrit, nemernice, în verde codru ascunsCu flinta te-am vânat cu spada te-am împunsIertat sã fii, am zis, mâhnirea mea sã-þi lasLa sare pus ai fost sã tai din bolovani la Ocna MicãMi-ai râs în nas cã n-ai habar de veºnicieMuierea te-a scuipat în ochi aprinsã de trufieDe scârba ºi de ura mea nu þi-a fost fricã.

Când ai în mânã viaþa când moartea-þi dã târcoaleO suliþã, iubite, pe cruce înfiptã-þi stã în ºale.

Cine iartã învinge întotdeauna.Muierea te-a scuipat în ochiDe scârba ºi de ura mea nu þi-a fost fricãM-ai tâlhãrit, nemernice, în verde codru ascunsLa sare pus ai fost sã tai din bolovani la Ocna MicãCu flinta te-am vânat cu spada te-am împunsMi-ai râs în nas cã n-ai habar de veºnicieÎn ºtreang, tâlhare, o mânã þi-am întins de milãMuierea te-a scuipat în ochi cu aprigã mânieMireasã ca sã-þi fie te-ai scuturat de silãDe Curte n-am avut habar: e slobodã sã urleIertat sã fii, am zis, mâhnirea mea sã-þi lasIbovnica-þi adusã în alai cu trâmbiþe ºi surleAm plâns netrebnic ca un copil în tremuratul glas.

Sã ºtii, iubite, c-o suliþã, pe cruce înfiptã-þicreºte-n ºale

De ai în mânã viaþa când moartea-þi dã târcoale.

Din �Sonetele lui Petru Cercelsau Feþele lui Ianus�

George Toma Veseliu

Orizont beletristic

4 5


Multa petentibus...Desunt multa.O luntre pluteºte pe ape plângând

E-n tine dezmãþul când ura ºi mila dau vajnictârcoale

Bizanþul în apele verzi îºi rãsfaþã privirile adânciSpumoasã e marea cu rochia ei sfâºiatã de stânciNici vremea nu-i pusã pe sclavi sã-i rãscoaleNici glasuri din piepturi gemând nu mai dau nãvalãAdormitã dorinþa-mi pâlpâie albastrã-n cetini de bradO spadã de sânge mai sfâºie nãprasnic când

luminile scadNici dragul nu-i drag, nici vinul fierbinte n-a stat

din acrealãO luntre pluteºte pe ape plângând de gânduri amareªi visul scânceºte ca pruncul în nopþi ferecate de

lunãUn dor fãrã margini într-un corn se rãsunãCatargul mã-nlãnþuie în funii pe slobode valuri

murdareE-n mine ºi vis ºi sãgeþile-s cãzute din cerLuminã ºi umbrã, iubire ºi urã în lacrimi ce

pier.

Duc lipsã de multe lucruri numaicei care-ºi doresc prea multe.

Bizanþul în apele verzi

O spadã de sânge mai sfâºie nãprasnic cândluminile scad

Nici glasuri din piepturi gemând nu mai dau nãvalãAdormitã dorinþa-mi pâlpâie albastrã-n cetini de bradNici dragul nu-i drag, nici vinul fierbinte n-a stat

din acrealãSpumoasã e marea cu rochia ei sfâºiatã de stânciE-n tine dezmãþul când ura ºi mila dau vajnic

târcoaleBizanþul în apele verzi îºi rãsfaþã privirile adânciNici vremea nu-i pusã pe sclavi sã-i rãscoaleUn dor fãrã margini într-un corn se rãsunãªi visul scânceºte ca pruncul în nopþi ferecate de

lunãCatargul mã-nlãnþuie în funii pe slobode valuri

murdareLuminã ºi umbrã, iubire ºi urã în lacrimi ce pierE-n mine ºi vis ºi sãgeþile-s cãzute din cer.

Ad interim.Cãlcâiul meu sfãrâme�

Mereu la pândã Clara în somn mi-adulmeci urmaLucioasele penumbre s-au descompus arzândMai zãbovesc prin aer ºi mieii-ºi catã turmaPãºunea înstelatã o vor gãsi-n curândFãrã sã ºtii, iubito, cã noaptea nu am somnDai buzna în caleaºcã înfãºuratã-n fricãO clipã capu-ntoarnã miratã cãtre DomnMai rãscoleºti cu mintea când mâna ta cea micãSe-apropie de ochiul ce catã doar un semnO, stai, stafie dulce, rãspunde-mi la îndemnCoboarã lunga scarã încolãcindu-mi gâtulCãlcâiul meu sfãrâme jivina ce-a-ntins râtul

De m-am trezit din mine e scurtã nebunieÎntoarnã-mã iubire în lunga-þi vaºnicie.

Pentru o scurtã perioadã de timp.

O, stai, stafie dulce

Cãlcâiul meu sfãrâme jivina ce-a-ntins râtulCoboarã lunga scarã încolãcindu-mi gâtulO, stai, stafie dulce, rãspunde-mi la îndemnTe-apropie de ochiul ce catã doar un semnO clipã capu-ntoarnã miratã cãtre DomnDai buzna în caleaºcã înfãºuratã-n fricãFãrã sã ºtii, iubito, cã noaptea nu am somnMã rãscoleºti cu mintea prin mâna ta cea micãPãºunea înstelatã o voi gãsi-n curândPrin aer zãbovesc când mieii-ºi catã turmaLucioasele penumbre s-au descompus arzândLa pândã Clara încã în somn mi-adulmeci urma.

Întoarnã-mã iubire în lunga-þi agonieDe m-am trezit din mine e scurtã nebunie.

4 6


Info-panoramic

Mircea Horia Simionescu - 80Sâmbãtã, 26 ianuarie 2008, la Societatea

Scriitorilor Târgoviºteni s-a reluat Salonul literar, aflatla a 24-a, ediþie sub semnul aniversãrii a 8 deceniide viaþã împlinite pe 23 ianuarie 2008 de marelescriitor Mircea Horia Simionescu, întemeiator deºcoalã literarã modernã (ªcoala de la Târgoviºte) ºipreºedinte de onoare al SST.

În lipsa sãrbãtoritului suferind, momentulaniversar a fost marcat printr-un simpozion. Asistenþanumeroasã (greu putea fi gãsit un scaun liber) aascultat cu interes intervenþiile scriitorilor Mihai Stan,Victor Petrescu, George Coandã, George TomaVeseliu, Florea Turiac, Ion Iancu Vale, AlexandrinaDinu, care s-au referit, adesea cu abordãri inedite,la biografia ºi opera Marelui Târgoviºtean,insistându-se asupra ultimelor cãrþi inedite apãrutela Ed. Bibliotheca (Cum se face, Literaturã dus-întors, Rãtãcirile unui caligraf, Vârstele). Dealtfel, ce s-a publicat în ultima perioadã, mai ales înacest an aniversar (�Humanitas�, �CarteaRomâneascã�, �Polirom�, �Paralela 45�) suntreeditãri în totalitate. Tot ca un omagiu adus luiMHS a fost organizatã o expoziþie de carte semnatãde-a lungul anilor de ilustrul prozator.

Au fost prezentaþi ca invitaþi dna Maria DianaPopescu (director literar la �Viitorul Argeºului�),poeþii Claudia Voiculescu ºi Suleman Awwad, GeoStroe, preºedintele Academiei �DacoRomâne�, venitspecial pentru a decerna sãrbãtoritului o diplomãde excelenþã.

Expoziþia pictoriþei Florina Marin, �Mesaje dela astre la artã� vernisatã în noul sediu a întregit fericit

întâlnirea de sâmbãtã a scriitorilor membri aiSocietãþii Scriitorilor Târgoviºteni.

Dupã-amiazã, acasã la Maestru, la Bucureºti,domnii Mihai Stan, George Coandã, Emil Stãnescu(SST) ºi Mircea Niþã (Consiliul JudeþeanDâmboviþa) au oferit sãrbãtoritului o diplomã deexcelenþã (SST), un superb coº cu trandafiri albi,o plachetã de bronz cu numele sãrbãtoritului ºi odiplomã de onoare oferitã de Consiliul JudeþeanDâmboviþa. Dl. Emil Stãnescu a înmânatsãrbãtoritului un premiu în bani acordat de primãriamunicipiului Târgoviºte. MHS, extrem deemoþionat, a transmis târgoviºtenilor iubirea ºirecunoºtinþa sa.

Observator

4 7


Organizatorii generali ai festivalului (Linda MariaBaros, Horia Gârbea, Uniunea Scriitorilor din România,Asociaþia Scriitorilor din Bucureºti, Institutul CulturalFrancez) au anunþat Societatea Scriitorilor Târgoviºteniprin dl. Mihai Stan (directorul festivalului pentruDâmboviþa) iniþiativele festivalului la care, în 2008, s-aestimat cã vor participa peste 300 de scriitori,muzicieni, actori, oameni de culturã din 60 de oraºeprintre care ºi Târgoviºte. Pe o perioadã de 16 zile(10-25 martie 2008) la Târgoviºte, în oraºele judeþuluiDâmboviþa ºi în câteva comune, SST a iniþiat ºicoordonat prin poeþii sãi întâlniri neconvenþionale cupoezia în spaþii publice ºi de învãþãmânt. Astfel, lasediul SST, la Biblioteca Judeþeanã �I.H. Rãdulescu�,în ºcoli ºi licee, câþiva poeþi ºi-au relansat cãrþileapãrute în 2007 Florea Turiac (Înger zburând pemaci), George Coandã (Holografiile), Grigore Grigore(Vânt de septembrie; Val de septembrie), Mihai Stan(Poezia Acasã. Poeþi contemporani din Basarabia,62 de poeþi antologaþi de Iulian Filip ºi Mihai Stan),Caiete Litere 1 � În cãutarea unui topos liric). Optcunoscuþi poeþi au oferit cititorilor câte o sutã de cãrþipoºtale (recto � portretul poetului, verso � un poem).Poeta Daniela-Olguþa Iordache ºi-a condus membriicenaclului într-o vizitã �acasã la poetul Nicolae Neagu�,

Poeþii târgoviºteniºi Festivalul �Primãvara Poeþilor(La Printemps des Poètes) �ediþia a IV-a

în timp ce alþi poeþi s-au întâlnit cu elevii mai multorºcoli. O expoziþie cu portrete ale scriitorilor târgoviºtenivãzuþi de graficianul Alexandru Coman, fericit întâlnitãcu cea a pictoriþei Florina Marin: �Mesaje subtile: dela astre la arte� a dat spaþiului de dialog cu poezia onotã aparte. Revistele �Litere�, revistã a SocietãþiiScriitorilor Târgoviºteni ºi �Armonii�, alte câtevareviste ºcolare au fost mai generoase decât de obiceicu poezia publicatã sub genericul Festivalului. RadioD (moderator scriitorul George Coandã), TV Columna(Mihai Stan, Lucian Grigorescu) prin emisiunea �Poeþiiîn agora� au prilejuit frecvente întâlniri ale poeþilordâmboviþeni, care ºi-au citit versurile, cu marele public.* �Primãvara Poeþilor� a fost anul acesta mai generoasãcu tinerii poeþi, redacþia cunoscutei reviste de culturã�Litere� dedicându-le în întregime �Caiete Litere 3�. Demenþionat cã pasul în lume al tinerilor poeþi (AndreeaGluh, Andrei Gheorghe, Ana Baity, FlorentinaDrãgulescu, Iulia Davidoiu, Alexandra Tomºa º.a.,ieºiþi din �mantaua� generoasei poete AlexandrinaDinu, mentorul cenaclului �Elena Vãcãrescu�) a fostînlesnit de Consiliul Judeþean Dâmboviþa care, prinpreºedintele Gheorghe Ana, continuã finanþareacolecþiei �Biblioteca Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni�ajunsã la nr. 6. * Festivalul s-a dovedit un excelentprilej de ieºire a poeþilor în agora, de dorit fiind, caaceasta sã nu se producã doar ocazional. Se cuvinmulþumiri organizatorilor, la nivel central ºi local, careau înþeles cã realitãþile impun ca scriitorii sã iasã înîntâmpinarea potenþialilor cititori cel puþin cu aceeaºiinsistenþã cu care o face o parte din media româneascãpromotoare a manelizãrii culturii de consum.

(Observator)

�Primãvara albastrã�- ediþie jubiliarã -

Festivalul concurs naþional de culturã ºi literaturã�Primãvara albastrã� a avut, la a cincea ediþie jubiliarã (a 45-a de la înfiinþare), o �coloraturã� internaþionalã datã departiciparea unor concurenþi din Republica Moldova ºi Franþa.Organizatorii (Consiliul Judeþean Dâmboviþa, PrimãriaPucioasa, Centrul Cultural �I. Al. Brãtescu-Voineºti� Pucioasaºi Societatea Scriitorilor Târgoviºteni) au asigurat superiorpartea logisticã, iar cei implicaþi direct (George Coandã �preºedintele festivalului ºi Cojocaru Rodica � directoareafestivalului) au reuºit sã depãºeascã ediþiile anterioare prinparticipare. De altfel, decisivã a fost prezenþa SST. Aceastãediþie jubiliarã a fost marcatã prin lansarea unei istorii afestivalului intitulatã Primãvara albastrã. Cronica unui fes-tival naþional de �cuvinte potrivite�, istorie semnatã deGeorge Coandã ºi Rodica Cojocaru. De menþionat cã aceastãistorie este a zecea carte apãrutã în colecþia �BibliotecaSocietãþii Scriitorilor Târgoviºteni� subvenþionatã deConsiliul Judeþean Dâmboviþa. Juriul (Mircea HoriaSimionescu � preºedinte onorific, Henri Zalis � preºedinte ºiscriitorii Mihai Stan, Victor Petrescu, Lucian Grigorescu,Alexandrina Dinu) a acordat urmãtoarele premii: Trofeul�Primãvara albastrã� � Karola Kim (Târgoviºte).POEZIE:

Premiul I � LenuþaGãinã (Zaim-Tighina,Republica Moldova);Premiul II � FlorentinaD r ã g u l e s c u(Târgoviºte); PremiulIII � Viorel Zegheru(Montpellier �Franþa); Menþiune �Andreea MihaelaGluh (Târgoviºte);Premiul �I.H.Rãdulescu� alBibliotecii Judeþene �Alexandra Tomºa( T â r g o v i º t e ) .PROZÃ: Premiul I ºiPremiul SocietãþiiS c r i i t o r i l o rTârgoviºteni � Karola Kim (Târgoviºte); Premiul II ºi Premiul�Mircea Horia Simionescu� al Editurii Bibliotheca � LaviniaParnia (Târgoviºte); Premiul III � Alexandra Oprescu(Târgoviºte). ESEU: Premiul special al Alianþei pentru Pacedin România � Dorian Dron (Pucioasa); Premiul II � GabrielaIvaºcu (ªtefãneºti � Argeº); Premiul III � Alexandra Mocanu(Produleºti).

4 8


Sâmbãtã, 28 iunie 2008, în Aula Magna a Universitãþii�Valahia�, locul cu cea mai mare densitate de scriitori pemetrul pãtrat din Dâmboviþa (spaþiul sediului SocietãþiiScriitorilor Târgoviºteni / SST n-ar fi fãcut faþã afluxului departicipanþi, în final dovedindu-se chiar ºi aulaneîncãpãtoare) s-au desfãºurat manifestãrile ocazionatede apariþia numãrului 100 al lunarului Litere. Revistã deculturã a Societãþii scriitorilor Târgoviºteni, moderatede scriitorul Mihai Stan, redactorul-ºef, preºedinteleexecutiv al SST ºi organizatorul acestei întâlniri aniversare.*Dupã un succint, dar bine documentat, istoric al Litere-lor(Tudor Cristea, director al revistei ºi Nicolae Scurtu, re-dactor asociat) au urmat alocuþiuni ale invitaþilor care auvorbit despre Litere, despre Grupul Cultural Litere ºi,bineînþeles, despre Societatea Scriitorilor Târgoviºteni subegida cãreia apar, în Târgoviºte, încã douã reviste deculturã � Armonia ºi Climate literare. Iatã o enumerare aoaspeþilor, cerând îngãduinþã pentru posibile omisiuni: jr.Ivan Vasile Ivanoff (secretar general al Consiliului JudeþeanDâmboviþa), academician Mihai Cimpoi (preºedinteleUniunii Scriitorilor din Basarabia), dr. Mihai Miron(preºedintele Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România� majoritatea membrilor filialei dâmboviþene a UZP sunt ºimembri ai SST), ES Abdelhamid Senouci Bereksi(ambasadorul Algeriei în România, vechi prieten al SST pelinia RICA � Asociaþia Culturalã Româno-Indianã), HenriZalis, Barbu Cioculescu, Alexandru George, MirceaConstantinescu, Liviu Grãsoiu, Florentin Popescu (seniorieditori la Litere), dr. George Anca (preºedinte fondator alAcademiei Internaþionale �Mihai Eminescu� ºi al RICA),dr. Surender Bhutani (scriitor ºi diplomat indian), IulianFilip ºi Ianoº Þurcanu (scriitori din Republica Moldova),Emil Vasilescu (directorul revistei �Biblioteca�), ConstantinCarbarãu (redactor-ºef al revistei Sud). * Dr. Mihai Miron,accentuând importanþa Litere-lor, nu numai pentru spaþiuldâmboviþean, a înmânat Ordinul Ziariºtilor clasa I scriitorilorMircea Horia Simionescu (senior editor, titurarul rubriciipermanente Literaturã dus-întors, preºedinte de onoareal SST), Tudor Cristea (director Litere), Mihai Stan (re-dactor-ºef Litere) ºi Iulian Filip (redacþia Litere Chiºinãu).Ilustrând temeinicia legãturilor culturale Târgoviºte-Chiºinãu (existenþa de 12 ani a Bibliotecii �Târgoviºte� dinChiºinãu, printre fondatori dr. Victor Petrescu, directorul

LITERE 100

Bibliotecii Judeþene �I.H. Rãdulescu�; apariþia la EdituraBibliotheca a antologiei Poezia Acasã � poeþicontemporani din Basarabia, douã ediþii, a unor cãrþisemnate de Iulian Filip sau Mihai Cimpoi, publicarea apeste 40 de poeþi basarabeni în Litere ºi a unor poeþitârgoviºteni, membri ai SST în revista �Moment poetic�,editatã de scriitorul Ianoº Þurcanu etc.), acad. Mihai Cimpoia înmânat carnetul de membru al Uniunii Scriitorilor dinRepublica Moldova domnilor Tudor Cristea ºi GeorgeCoandã ce se alãturã astfelscriitorilor Mihai Stan ºi VictorPetrescu, mai vechi membri aiUSRM. * Simbolic, Mircea HoriaSimionescu, preºedintele deonoare al SST, a rugat pe acad.Mihai Cimpoi sã transmitãlegitimaþiile de membri ai SSTscriitorilor Nicolae Dabija ºiVasile Romanciuc. Pentru uniipoate pãrea prea ostentativacest �schimb�, pentrutârgoviºteni ºi scriitorii dinChiºinãu are o semnificaþieaparte, aceea a unei prietenii depeste un deceniu, singura �unire� posibilã în acestevremuri. * Dr. George Anca a citit traducerea în limbaenglezã din versurile unor poeþi ai SST (Nicolae Neagu,Mircea Horia Simionescu) pentru proiectata antologieTârgoviºte-India, antologie poeticã realizatã de RICA ºiSST. * Dupã prezentarea numãrului 100 al Litere-lor, ceiprezenþi au asistat la lansarea unor cãrþi apãrute în colecþia�Biblioteca Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni� pe careautorii ºi le-au prezentat succint, oferind apoi autografe:Daniela-Olguþa Iordache � Molière a fost deranjat (eseuriþi lecturi autoreflexive); Tudor Cristea � De la clasici lacontemporani. Cronici ºi eseuri critice; DumitruUngureanu � Alambicotheca; Societatea ScriitorilorTârgoviºteni � Caietele �Litere� (3) � Treptele visului.Tineri poeþi dâmboviþeni; Mihai Stan, Tudor Cristea �Litere 100. Istoria unei reviste literare dâmboviþene;Nicolae Neagu � Iubirea mea,-n decembrie, pe searã;Acad. Mihai Cimpoi � Ion Heliade Rãdulescu.Panhymniul Fiinþei; Ianoº Þurcanu �Izgonirea din Eden;Iulian Filip � Noroc polyglot. De menþionat cã toate acestecãrþi, exceptând pe ultimele douã, au apãrut la EdituraBibliotheca, având promisiunea susþinerii financiare dinpartea Consiliului Judeþean. Cum alegerile recente au aduso altã conducere a judeþului, finanþarea a rãmas,deocamdatã, doar o promisiune frumoasã pentru...alegãtori. * Numeroºi alþi participanþi (Gheorghe Duþã-Micloºanu, George Coandã, Emil Stãnescu, George TomaVeseliu, Adrian Georgescu º.a.) au þinut sã marcheze prinscurte intervenþii importanþa Litere-lor ºi a SocietãþiiScriitorilor Târgoviºteni în devenirea culturii scrise înspaþiul dâmboviþean. Mass-media localã a fost prezentã,oglindind detaliat în unele cazuri cu neconcordanþe acestadevãrat eveniment cultural târgoviºtean. * Aceastãmemorabilã zi s-a încheiat cu o fotografie de familie, reunindredactori, colaboratori ai revistei ºi oaspeþi

(Observator)

4 9


� Fondatã oficial în 1993 la Târgoviºte de ValentinGrigore dupã 11 ani de activitate ca autodidactîn domeniul meteorilor

� Organizaþie neguvernamentalã de tineret ºisocietatea naþionalã de astronomie din România,a doua din istoria þãrii, dupã cea înfiinþatã deVictor Anestin în 1908

SARM deruleazã programe locale, naþionale ºiinternaþionale, destinate atât dezvoltãrii astronomieicât ºi popularizãrii acesteia în rândul maselor ºieducãrii tineretului prin astronomie sub toateaspectele: stiinþific, cultural, social. În acest senscolaboreazã cu organizaþii din þarã ºi strãinãtate,instituþii de învãþãmânt, ºtiinþifice, culturale ºi sociale,promovând aceastã formã de educaþie non-formalãprin dezvoltarea simbiozei astronomie-culturã-artã-educaþie-societate. Pe plan internaþional SARMreprezintã România în structurile OrganizaþieiInternaþionale de Meteori (IMO), care este forulmondial în materie de observare a curenþilor meteorici.Colaboreazã cu instituþii, organizaþii, astronomi ºicercetãtori din peste 40 de þãri de pe 6 continente(IMO, NASA, ONU, UNESCO, European Southern Ob-servatory, etc), contribuind cu observaþii ºi rezultateastronomice în bazele de date internaþionale.Promoveazã în strãinãtate tradiþiile româneºti ºicreativitatea astroartisticã în domeniul cosmosului,colaborând cu publicaþii de pe 3 continente.

Activitatea SARM este structuratã pedepartamente ºi comisii specializate, iar organizarea

în teritoriu se face prin filiale, centre ºi cluburiastronomice de tineret. Tinerii sub 14 ani activeazãîn cluburi MiniSARM. Are sediul central la Târgoviºte,iar structuri organizatorice în toatã þara. Cei peste250 de membri din þarã ºi strãinãtate (Canada, SUA,Egipt, Olanda, Hawaii, Chile ºi Noua Zeelandã) suntelevi, studenþi, profesori, cercetãtori, ingineri, oamenide culturã ºi artã, jurnaliºti, astronomi amatori ºiprofesioniºti, dintre care peste douã treimi sunt tinericu vârsta cuprinsã între 14 ºi 29 de ani.

Activitatea SARM acopera trei domenii majore:cercetare, educaþie-popularizare ºi tradiþie-culturãîn domeniul cosmosului. Editeaza reviste, broºuri,manuale de iniþiere în astronomie, harta cerului,suplimente de cosmopoezie, astrodesen, astroarte,astromitologie.

Proiecte majore1. Manifestarea anualã PERSEIDE, cea mai

amplã ºi complexã pe plan european, derulatã pe operioada de 3-4 sãptãmâni în iulie-august, carecuprinde: tabãra naþionalã de astronomie (ºcoalãastronomicã de varã, seminarii, ateliere de lucru,târg de instrumente astronomice, concurs naþionalde astronomie, expoziþie internaþionalã deastrofotografie, postere ºi publicaþii astronomice,excursii ºi spectacole astro-culturale) ºi o reþeanaþionalã de observare a curentului meteoricPerseide (expediþii montane ºi puncte de observare).Au fost organizate pânã acum 14 ediþii, cele din 1997,1998, 1999 si 2004 fiind internaþionale ;

Info-panoramic

5 0


2. În 1996 a fondat Festivalul deCosmopoezie (unicat mondial) ºi SalonulInternaþional de Arte, Fotografii si PublicaþiiAstronomice; în 2005 a înfiinþat portalulwww.cosmopoetry.ro .

3. Pe parcursul a doi ani organizeazãASTROFOTO � Concursul Naþional deAstrofotografie pentru Tineret, singurul de acestfel din Europa, aflat în 2006 la ediþia a 4-a;

4. În perioada 1998�1999 a derulat proiectulastro-turistic internaþional EuRo � Eclipsa 99,destinat eclipsei totale de Soare din 11 august1999, cu peste 250 de participanþi din România,SUA, Canada, Anglia, Franþa, Olanda, Elveþia,Ucraina, Rusia, Scoþia, Japonia, Hong Kong,Brazilia, Africa de Sud, Israel. Structurate pe 6componente turistice, acþiunile proiectului aucuprins întreg teritoriul României din banda detotalitate a eclipsei, din Retezat la Marea Neagrã,cu multiple activitãþi ºi centru de coordonare laTârgoviºte, fiind considerat cel mai complex proiectinternaþional destinat acestui eveniment.

5. Dupã o competiþie internaþionalã, finalizatãîn Italia în 1999, SARM a câºtigat candidaturapentru România ºi a organizat la Pucioasa înseptembrie 2000 Conferinþa Mondialã de Meteori(IMC 2000), având participanþi din 14 þãri din 3continente. Proiectul a fost considerat dereprezentanþii organizaþiei mondiale ca cel maireuºit din istoria manifestãrii.

6. Începând cu anul 1992 reprezintã Româniala lucrãrile Conferinþei Mondiale de Meteori,organizatã în Slovacia (2), Franþa (2), Bulgaria (2),Germania (2), Belgia, Iugoslavia, Italia, Olanda (2),Slovenia, Polonia.

7. Reprezentarea României la întâlnireamondialã �Leonid MAC Workshop� organizatã deNASA în Israel la Tel Aviv, aprilie 2000.

8. Participarea în februarie 2001, la invitaþiaPrimului Ministru al Franþei, în Bruxelles laParlamentul European la întâlnirea �Asociaþiileºi Europa în devenire�, patronatã de PreºedinteleParlamentului European.

9. Eclipsa Angola, Afrika 2001, expediþiapentru observarea eclipsei totale de Soare din 21iunie 2001 din Africa.

10. Anatolian Eclipse 2006, expediþieinternaþionalã organizatã de SARM în Turcia pentruobservarea eclipsei totale de Soare din 29 martie2006.

11. Reprezentarea României, prin participaredirect ºi cu standuri, la manifestãri internaþionalepatronate de Organizaþia Internaþionalã deMeteori, Uniunea Astronomicã Internaþionalã,NASA, NATO, UNESCO, Societatea ScriitorilorNaþiunilor Unite, organisme ºi instituþiiastronomice, educaþionale ºi culturale, în Slovacia,

Franþa, Anglia, Bulgaria, Germania, Belgia,Iugoslavia, Italia, Ungaria, Vatican, Cehia, SUA,Canada, Coreea, Austria, Israel, Olanda, Angola,Slovenia, Polonia.

12. Organizarea sau participarea la evenimentede facturã educaþionalã, culturalã, viaþã asociativã,protecþia mediului, turisticã ºi de tineret în þarã ºiîn strãinãtate.

13. Actor activ al societãþii civile, prin implicareaîn diverse programe, acþiuni ºi proiecte specificecu relevanta comunitarã. Observatori oficiali lasecþiile de votare din judeþul Dâmboviþa la AlegerileGenerale din anul 2000.SARM este:

- Reprezentant al International Meteor Organi-zation (IMO) în România

- Înregistratã în baza de date a IMO, NASA ºiUniunea Astronomicã Internaþionalã

- Partener pentru Euro<26Romania - Carduleuropean de tineret

- Partener în judeþul Dâmboviþa pentru AsociaþiaNaþionalã pentru Protecþia Consumatorilor ºiPromovarea

Programelor ºi Strategiilor din Romania- Membru fondator al Asociaþiei Naþionale deTurism pentru Tineret- Membru al Fundaþiei Judeþene pentru Tineret

Dâmboviþa- Membru fondator al Asociaþiei Române de

Educaþie prin AstronomieProiecte recenteÎn perioada 6-13 iunie 2007, o delegaþie a

SARM a reprezentat România la lucrãrile celei dea 26-a conferinþe a Organizaþiei Mondiale deMeteori. A fost a 16-a participare consecutivã aRomâniei dupã premiera din 1992 realizatã deValentin Grigore. Anul acesta conferinþa a avut locîn Franþa, în staþiunea Barèges situatã în MunþiiPirinei. La eveniment au participat aproape 100 deastronomi amatori ºi profesioniºti din: Belgia, Bul-garia, Canada, Cehia, Elveþia, Franþa, Germania,Japonia, Marea Britanie, Olanda, Polonia, România,Rusia, Slovacia, Slovenia, Spania, SUA ºi Ungaria.Delegaþia României a susþinut urmãtoarele lucrãri:

- Geminide 2006 în România, lucrare curezultatele observaþiilor vizuale ºi fotografice asupraacestui curent de meteori realizate pe teritoriulRomâniei în decembrie 2006

- EURONEAR, un proiect internaþional lansatde o echipã constituitã din 7 români, un francez ºiun norvegian, ce are ca scop studierea corpurilorasteroidale care se apropie foarte mult de Pãmânt.Este primul proiect european de acest fel care vacrea o reþea de observare în care vor fi implicatecâteva telescoape profesioniste mari ºi mai multetelescoape mici deservite de astronomi amatori.

5 1


Pentru acest proiect European Organisation forAstronomical Research in the Southern Hemi-sphere (ESO- The European Southern Observa-tory) a alocat în Chile un telescop profesionist de1 metru diametru nefolosit ce urmeazã a fi pus înfuncþiune de aceastã echipã preponderantromâneascã- EURONEAR - Primele rezulate, un postercu primele rezultate de cercetare ale acestui proiectrealizate pe un telescop de 1 metru diametru laObservatorul Pic du Midi, situat la 3000 m altitudineîn Munþii Pirinei.

- Determinarea elementelor orbitale ale unuibolid Geminide observant în dublã staþie visual ºifotografic în România

- Expoziþie de astrofotografie Geminide 2006,graficã ºi cosmopoezie

- Istoria primelor 10 astroshow-uri la IMC-uriMomentul cel mai aºteptat, devenit tradiþie la

aceastã conferinþã, a fost Astroshow-ul românesc,la programul cãruia au participat invitaþi din alte 10þãri. Au fost puse în scenã recitaluri de cosmopoezie,astrohaiku, scenete, muzicã astrofolk, acest pro-gram realizând acea astmosferã specialã laconferinþele IMO, cu efecte pozitive în dezvoltarearelaþiilor interumane ºi interculturale.

Din programul conferinþei a fãcut parte ovizitã de o jumãtate de zi la Observatorul Pic duMidi, la 3000 de metri altitudine, unde au fostsusþinute prezentãri în zonele de cercetare,interzise publicului, inclusiv în uriaºa cupolã atelescopului de 2 metri diametru, cel mai maredin Franþa. Luând în considerare contribuþia deexcepþie a României la aceastã conferinþã,organizatorii au oferit delegaþiei României unprogram extraconferinþã de 2 zile, care a incluso vizitã la Gavarnie, La Grande Cascade, inMunþii Pirinei.

Participarea delegaþiei României la IMC 2007 afost finanþatã de Consiliul Judeþean Dâmboviþa, In-ternational Meteor Organization (IMO) ºi

Observatorul din Paris � Institutul de MecanicãCereascã ºi Calcul de Efemeride.Proiecte realizateCel mai important proiect a fost PERSEIDE 2007

� Tabãra Naþionalã de Astronomie, ediþia a 15-a,care a avut 2 etape.

Etapa 1, Tabãra tematicã de astronomiepentru tineret, Sâncraiu-Sf. Gheorghe, Covasna,17-30 iulie, va cuprinde urmãtoarele activitãþi:

1. Scoala astronomicã de varã- cursuri/ateliere de lucru: iniþiere în astronomie,

meteori (începãtori ºi avansaþi), fotografie,instrumente astronomice, stele variabile, obiectedeep-sky, comete, soft astronomic, fenomeneoptice atmosferice, eclipse, sateliti artificiali,proiecte astronomice;

- observaþii: meteori (Perseide ºi curenþii devarã), obiecte deep-sky, comete, Lunã, Soare, etc;

- test de final ºi diplomã de absolvire a ºcolii devarã;

2. Seminarul �Proiecte astronomice naþionaleºi internaþionale�

3. Expuneri, referate, discuþii, proiecþii deimagini ºi filme4. Expozitie internaþionalã de fotografii,publicaþii ºi postere astronomice

5. Bibliotecã de carte, revistã ºi cataloageastronomice; lansare de carte ºi publicaþiiastronomice

6. Concurs naþional de astronomie pentrutineret, cu premii

7. Târg de instrumente astronomice8. Excursii ºi drumeþii, program de tabarã, pro-

gram cu publicul ºi mass-mediaEtapa a 2-a, Reþeua Naþionalã de observarea curentului de meteori Perseide, a fost marcatã

de expediþii montane ºi de organizarea de centrede observare în toatã þara.

5 2


Documents

ARMONIA - bibliotheca.ro · pitoreºti ce-l încongioarã, se aflã monastirea Dealului, care posedã una din cele mai pitoreºti vederi din România. Astã monastire este fondatã