1

ȘAPTE URÂCIUNI NĂSCUTE

DIN NEASCULTARE,

RĂUTATE

ȘI URĂ

UN PERICOL REAL

2

3

Dedic această broșură Bisericii Betania—Getafe,

membrilor și prietenilor ei, în care , cu toții,

împreună, așteptăm ivirea zorilor dimineții

veșnice ! În așteptarea voastră, să aveți parte de

cele mai alese Binecuvântări.

În mod cu totul special, dedic paginile acestea,

adolescenților Bisericii.

Aș fi extrem de fericit dacă ei ar înțelege de ce !

4

ȘAPTE URÂCIUNI

NĂSCUTE

DIN NEASCULTARE,

RĂUTATE ȘI URĂ

IOSIF FARCAS

5

DE CE ?

Deoarece, uneori, participând la întâlnirile frățești din

timpul săptămânii și de duminica, la sfârșitul actelor de

cult ale zilei, rămâi cu senzația că din ce trebuia să se

spună nu s-a spus tot. Uneori, predicile sunt atât de atent

pregătite, cântările și poeziile sunt atât de atent alese,

încât, în mod voit, de dragul de a menaja sufletele fraților

noștri, lăsăm lucruri nespuse !

De prea multe ori întâlnirile noastre , sunt asemănătoare

unor băi răcoritoare ale conștiinței în piscina desfătării și

a stării de bine , pace, liniște , netulburare …. ! Găsim

super-comod locul nostru între frații care ne iubesc, ne

tolerează, ne așteaptă cu nerăbdare și dragoste duminică

după duminică și în acest fel, purtați pe aripi de cânt și

voie bună, laudă și închinare, mese de dragoste și sociali-

zare, uităm că e important cum decurge săptămâna pe

care o trăim acasă, la muncă sau la școală, uităm că pre-

zența la casa Domnului, duminica, presupune o săptămâ-

na de trăire în curăție, sfințire, jertfă..! Nu mai contează

cum mergem acolo cum intrăm în prezența Lui, ci con-

tează doar ce și cum e acolo...

6

Ce mai contează dacă în timpul săptămânii am fost is-

pitiți în fel și chip, dacă am mințit, am înșelat, am furat,

am abuzat.. crezând că dacă noi uităm și Dumnezeu ui-

tă; Duminica ne „saunizăm” sufletul, îmbătați de aburii

calității programelor noastre și ne mușamalizăm conști-

ința, vorbind despre problemele altora nu despre ale

noastre; nu mai contează calitatea vieții noastre; și dacă

totuși prinși în „flama” unei cercetări de moment ne

mărturisim păcatele și cerem iertare, nu facem decât

să aplicăm un fel de soluție (rezolvare) ortodoxă, care

prin spovedania unei persoane “drept credincioase” re-

zolvă problema de moment, dar, în care același credinci-

os în săptămâna imediat următoare nu ezită să reia

aceleași păcate , același mod de viață, având încredința-

rea că următoarea spovedanie va rezolva din nou starea

lucrurilor; de aceea... ptr. că ne menajăm unii pe ceilalți,

ptr. că nu avem curajul să spunem păcatului “păcat”,

ptr. că mușamalizăm adevăratele probleme inventând

false probleme , trebuiesc scrise paginile care urmează.

Nu sunt mai vrednic decât alții să pun punctul pe i;

dimpotrivă; doar cred că sunt persoana care am cel mai

puțin de pierdut și deoarece cred că între noi trebuie să

fie și oameni dispuși să-și asume responsabilitatea unor

afirmații pe care alții nu le

7

pot asuma, pt. că au mult mai multe de pierdut ca mi-

ne, sau poate n-o fac din dorința de a-și păstra starea

de comoditate care vine din liniștea și lipsa tensiunilor

și complicațiilor pe care le-ar aduce-o descoperirea

păcatului și, de asemenea, din dorința de a-i proteja

pe cei atât de dragi lor; frați fără de care nu-și mai pot

imagina restul vieții !

De ce? Ptr. că noi, cei din afara granițelor țării

noastre , va trebui să acceptăm la un moment dat că,

am plecat de acasă nu în căutarea unui loc în care să

facem misiune, să deschidem biserici, și să trăim o

pocăința mai “pocăită” decât am trăit-o acasă...ci să

recunoaștem că am ieșit afară în căutarea unor izvoare

mai dulci, a unor surse de trai mai bun a unor condiții

mai decente de viață ptr. familiile noastre...s-a

întâmplat doar că am ieșit suficient de mulți, încât a

fost posibilă” împușcarea a doi iepuri dintr-un foc”: și

bunăstare, și conștiință împăcată; dar cum altfel…?

Noi credincioșii suntem datori să trăim în comuniune

unii cu alții și împreună să slujim Domnului nostru. Ni-

mic mai adevărat ...doar că Biblia avertizează: „nu poți

sluji la doi stăpâni” ! De aceea...formarea de biserici,

și împlinirea unor slujbe religioase, presupune un

efort, o grijă și o atenție deosebită.

8

Se pare că unii dintre noi ne încăpățânăm să demon-

străm, totuși, că e doar greu...nu imposibil; pe cât de

fals, pe atât de periculos să credem asta! însăși

veșnicia e miza acestei poziții.

De ce ? Trăim zilele în care toți citesc pe telefoa-

ne, pe tablete , pe calculatoare...ar fi extraordinară o

reîntoarcere la paginile cărților; de aceea ptr. a da o

șansă acestei provocări, aparent absurde, am decis să

scriu. Poate că într-una din paginile acestei broșuri,

cineva va găsi motivația revenirii la creștinismul

autentic... motivația rededicării...motivația de a se po-

căi și, nu în ultimul rând , motivația de a face ce fac

eu.. Vă asigur: dacă eu pot, mulți alții sunt care pot, cu

siguranță !

Si încă un “Deoarece”: deoarece prea mulți suntem azi

oameni simpli, care avem nevoie de învățături simple,

nu de studii sofisticate. Privind în jur la cărți scrise de

oameni mari ai lui Dumnezeu, la adevărate opere ști-

ințifice de studii și cercetare, constat cu tristețe că

doar un mic procent de astfel de lucrări sunt citite de

către publicul larg...știți de ce?... priviți și constatați voi

înșivă!... Sunt doar puțin prea sofisticate ptr. mințile

noastre simple… De aceea !

9

Proverbe 6:16. Șase lucruri urăște Domnul și chiar șapte Îi sunt urâte: 17. ochii trufași, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,

18. inima care urzește planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, 19. martorul mincinos, care spune minciuni, și cel ce stârnește certuri

între frați.

Citind aceste versete am căutat să înțeleg, afirmațiile înțeleptului

Solomon; „mi-am aplecat mintea” asta ca să folosesc una din expresiile

lui, ptr. a înțelege mai bine avertizarea pe care o transmite Duhul Dom-

nului prin ideile exprimate în acest text. Interesant a fost să observ că

erau greu de adus ptr. noi, cei de astăzi, aplicațiile si învățăturile care deri-

vă de aici și asta deoarece contextul cultural, istoric și educațional al vre-

murilor noastre este diferit de cel de atunci…

Spre ex : Este aproape imposibil să predici unei lumi pretins creștină fap-

tul că a vărsa sânge nevinovat este o urâciune...ascultătorul va zâmbi și în

inima lui va fi extrem de satisfăcut ptr. că el nu se face vinovat de un as-

tfel de fapt ! “Că n-am dat în cap l-a nimeni”... se va justifica el ; așadar, o

astfel de învățătură va fi inutilă ptr. el, cu unele excepții , desigur; dacă

ascultătorul tău este musulman s-ar prea putea să fie actuală învățătura

ptr. el...sau dacă ascultătorul tău este întemnițat ptr. crimă, de asemenea,

ai fi îndreptățit să-i vorbești despre asta…

Aprofundându-mă în studierea acestui text am înțeles că temele tex-

tului pot fi actualizate, dar că, trăind în lumea modernă de azi, ar trebui

înțelese în contextul actual al vieții de zi cu zi;...ceea ce urmează este re-

zultatul a ceea ce am înțeles eu în urma studiului personal…: și ceea ce am

înțeles m-a ajutat să mă schimb în ceea ce trăiesc. Drept urmare găsesc

oportun să împărtășesc cu voi, conținutul paginilor care urmează .Dacă

unui singur om i-ar fi de ajutor și tot merită.

ȘAPTE URÂCIUNI

10

În actualizarea ideilor, am repoziționat și rearanjat, oarecum, ordinea

din textul care ne stă în față deoarece, mi-am dat seama că urâciunile

acestea, se determină și se generează unele pe altele ; adică , aseme-

nea unui cerc vicios, în gura celui care are ochii trufași, crește o limba

înșelătoare. Asta nu s-ar întâmpla însă dacă ochiul n-ar fi “trufaș” .Dar

interesant este să constați că nici ochiul n-ar fi trufaș dacă această stare

n-ar fi determinată de o inimă care urzește planuri nelegiuite !......etc.

Nu am pretenția că această ordonare , e cea „indiscutabil” corec-

tă. Această aranjare e doar urmarea unui moment de inspirație și chiar

îmi place să cred că, de bună seamă, aceasta are origine Divină...Ați fi

probabil, mai satisfăcuți, dacă aș spune că am primit aceste gânduri

într-un vis sau o vedenie...Departe de mine Curajul de a face afirmații

nefondate și neadevărate. Da, m-am rugat să înțeleg eu întâi mesajul

a ceea ce urmează să scriu. Apoi, mai în glumă, mai în serios, împreună

cu soția, am început să ne atragem atenția unul celuilalt în aspecte ale

vieții noastre care trebuiau corectate ...Spre ex: într-o dimineață, savu-

rând împreună cafeaua și planificând ziua, la un moment dat, m-a între-

rupt, și mi-a zis: —Auzi, vezi că-mi pari un pic prefăcut în chestiunea

asta. Ce să vă spun am înghețat… am răspuns repede : —Dragostea

mea ptr. asta studiez: să învăț. Mi-a replicat sec: Ar trebui să studiezi ca

să te schimbi!

CE CREDEȚI, AVEA DREPTATE? Oricum încă odată MULȚUMESC

DOMNULUI ptr. ajutorul potrivit. Știu Va fi totdeauna aici, gata să mă

tragă de mânecă în cazul în care rătăcesc direcția !

Așadar, consider necesară o rearanjare și o actualizare a expresii-

lor din textul propus! Lista care urmează păstrează originalitatea teme-

lor din text, dar nu neapărat forma de exprimare a lor .. Iată cum arată

lista urâciunilor pe care o propun, actualizată la vremurile pe care noi le

trăim. Oricum, sper să găsiți atrăgătoare temele propuse.

11

Vreau să sugerez în schița de mai sus că toate aceste urâciuni care

își au originea în ura, răutatea și neascultarea care ereditează din pă-

catul Adamic, ne afectează în mod direct. Imaginați-vă o tavă de copt

pâine care, prin construcția ei rotundă, va da forma perfect rotundă

pâinilor care se coc în ea .. Asta până când odată scăpată jos, tava de

pâine se îndoaie, și în mod absolut logic, toate pâinile coapte după

aceea în ea vor purta urma îndoiturii din tavă…

În mod desăvârșit a fost creat Adam de către Dumnezeu. Din neferici-

re, într-o zi, omul desăvârșit a cedat amăgirilor Diavolului... Căderea

lui a fost mare și consecințele căderii au fost alterarea și deformarea

făpturii perfecte. În mod direct, noi, toți urmașii lui, purtăm în firea

noastră amprenta deformărilor naturii umane: ura ,răutatea și neas-

cultarea, au luat locul păcii, a liniștii și a iubirii din inima omului; a fost

necesară intervenția “Meșterului” ptr. a repara stricăciunile. Lucrarea

Domnului Nostru ISUS HRISTOS are exact acest scop; repunerea Omu-

lui în starea naturală și spirituală a naturii Divine în care a fost creat.

În cele ce urmează vom încerca să legăm noile afirmații de expresiile

textului din Proverbe 6: 16-18, ptr. a înțelege conținutul lor în contex-

tul actual al vieții pe care o trăim.

ȘAPTE URÂCIUNI MODERNE

12

Înainte de aceasta aș vrea să fac o observație importantă ptr. înțelege-

rea pericolului din urâciunile despre care vorbim în cele ce urmează.

Dacă priviți lista veți observa că aceste urâciuni nu revelează pericole

ptr. oamenii de afară … ; adică nu e important în ochii Domnului dacă

un om din lume e un prefăcut, un om nedrept, sau mincinos;

Ptr. Dumnezeu însă devine foarte important dacă unul dintre cei

care pretind a fi copiii Săi este un prefăcut, un om nedrept, mincinos

și așa mai departe…; urâciunile acestea vizează oameni, membrii ai

unor biserici, care se consideră a fi mădulare în Trupul lui Hristos. Un

astfel de om nu poate fi un prefăcut, un mincinos sau un idolatru...ptr.

că aceste stări sunt urâciuni înaintea Domnului.

Cineva poate spune .. Eh ce mare lucru…? Un om “un pic” prefă-

cut... Asta nu poate fi un păcat de moarte, nu poate fi comparată cu uci-

derea nu-i așa? Ca și cum, adică, Dumnezeu ar prefera ca omul să nu

ucidă și ar fi dispus să treacă cu vederea o mică minciună. Am auzit afir-

mații între noi de felul …”nu toate cununile vor fi la fel”; unele vor stră-

luci mai tare ca altele ”; adică aici să fie secretul? În gravitatea păcate-

lor unui om? Sau oare există o astfel de scară în care păcatele se pot

clasifica in funcție de gravitatea lor?

Aceasta este o cu totul alta temă! Vreau doar să atrag atenția că

Dumnezeu nu este capricios, orgolios, ranchiunos și nici nedrept . În

ochii Lui nu există păcate mari sau păcate mici: doar păcate! _care de-

termină alte păcate... Păcate care „genetizează” moduri de viață care

nu pot avea ca final veșnicia alături de Dumnezeu.

În aceste condiții se poate naște o altă întrebare: De ce unele păcate

Domnul Dumnezeu le consideră urâciuni...? sau rămân alte păcate care

nu neapărat sunt o urâciune înaintea Domnului? Interesant va fi să ve-

dem dacă Dumnezeu răspunde unor astfel de întrebări, sau va trebui să

ne mulțumim la finalul acestei broșuri cu înțelegerea Voii Lui.

13

Prefăcătoria Este versiunea modernă și complexă a limbii mincinoase…din Pro-

verbe 6:17 având rădăcinile în ura, răutatea și neascultarea din natura

decăzută a omului. În Proverbe 26:23-26, găsim câteva versete:

23. Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ, așa sunt

buzele aprinse și o inimă rea.24.Cel ce urăște se preface cu

buzele lui, și înăuntrul lui pregătește înșelăciunea.25.Când îți

vorbește cu glas dulce, nu-l crede, căci șapte urâciuni sunt

în inima lui. 26.Chiar dacă-și ascunde ura în prefăcătorie,

totuși răutatea lui se va descoperi în adunare. -

Chiar dacă nu în mod direct ura este cea care naște în om o stare de

invidie, (citim în Deuteronom 5:21) invidie care. împletită cu minciuna

care se naște din neascultare, naște prefăcătorie. Isaia 30: 9 este un

exemplu care explică cum minciuna se naște din neascultare; dar pu-

tem folosi și exemple actuale.. (ex: -fiule ți-ai făcut temele_? ….-Daa;

Iar a doua zi vine nota de la profesorul care te anunță că fiul tău nu și-

a făcut nici o temă); creează cadrul perfect ptr. apariția unei stări de

prefăcătorie.

Solomon în Proverbe 26 :26 avertizează că ura se poate ascunde într-

o stare de prefăcătorie și asta nu oriunde…/ În adunare mai exact !

14

Starea de prefăcătorie evidențiază (naște) 3 categorii de oameni:

Farisei, Vicleni, Fățărnici; nu am să insist foarte mult vorbind despre aceș-

tia. Ne împiedicăm mereu de ei în paginile Scripturii. Voi spune doar că,

deși, aparent, e vorba de aceeași clasă de oameni, totuși, după modul lor

de viață, îi putem diferenția: Fariseul, e creștinul mânat de dorința de

afirmare...el se simte educat, superior și este bazat în resursele lui mate-

riale.. Vă aduceți aminte fariseul la rugăciune? Se compara cu săracul…

—eu nu sunt ca amărâtul ăsta..!

—eu fac milostenie , dau zeciuială, mai dau și dările, mă îmbrac atent, și

cine se uită la mine poate să vadă diferența; Matei 23 1-7 Apropo!: Vă

sună cunoscute afirmațiile acestea? Le-ați auzit folosite în cercul vostru

de prieteni și frați?

Fără nici o reținere putem să-i numim și azi pe frații care seamănă cu

Fariseii din vechime; zic: putem să-i numim liniștiți tot Farisei. Uneori sunt

tentat să cred că singura diferență dintre ei e modul în care se îmbracă .

Alteori, rămân surprins să găsesc, pe ici, pe colo, Farisei îmbrăcați cu

aceleași haine ale fariseilor anilor 1-100 . Adică, doar s-a schimbat, în

unele cazuri, culoarea sutanei...În rest păstrează autentic croiul, modelul,

dizainul. Departe de mine gândul să fiu răutăcios… DOAR CONSTAT..!

15

Vicleanul nu e neapărat caracterizat de dorința de afirmare ... Vicleanul,

de cele mai multe ori abia „scoate luna”. El nu are mari resurse materiale

și nu aleargă după titluri; el de cele mai multe ori nu vrea decât să supra-

viețuiască … el fură la cântar ca să-și poată întreține familia; înșală la nu-

mărare, învârte tot felul de afaceri dubioase, cumpără ieftin și revinde

scump, având tot timpul ca lozincă afirmația: “ce să faci la toți ñi-i greu”;

La el totdeauna “interesul poartă fesul”. Și nu trebuie să sapi adânc ca să-

i găsești. Roiesc în jurul nostru, nu-i așa? Vicleanul se confundă, oarecum,

cu fățarnicul. DAR, la o privire mai atentă, poți observa că fățarnicul a dus

demult (cu mult timp în urmă) Viclenia la un alt nivel.

Aproape că nu mai trebuie să spun nimic; acesta e un om cu muu-

ulte fețe, prin însăși definiție...acesta are totdeauna pregătită o mască

ptr. oricine.. El nu e viclean ptr. că n-are; acesta e diferit. De regulă, are

mai mult chiar și ca Fariseul.. Doar, că el, nu caută afirmare spirituală , ci

caută succesul mult mai sus…; de obicei îl găsim între politicieni, prin gu-

verne, sau mai aproape în primării sau serviciile de administrație publică.

Dar nu e o regulă asta.

… Să nu creadă cineva că vizez persoane anume sau că acuz de dragul de

a acuza… Dar viața de zi cu zi dovedește asta și voi știți bine despre ce

vorbesc!

Bineînțeles că aspecte ale acestor trei moduri de viață se pot regăsi și

într-o singură persoană; Dar cred că e bine să înțelegem motivațiile care

stau în spatele vieții lor, ptr. a putea pune mâna acolo unde doare, pentru

a pune degetul pe i și, de ce nu, a spune și lucrurilor pe nume.

Potrivirea unor persoane caracterizate aici cu cele cunoscute, e ab-

solut întâmplătoare să știți! Nu m-am gândit deloc la persoane pe care le

cunosc în lumea mea reală...Upss! Sau m-am gândit, oare? Ce bine că

Dumneavoastră nu le cunoașteți. Altfel ar fi o mare problemă, nu?

16

Evanghelistul Luca stenografiază o discuție dintre Hristos și ucenici

capitolul 12:1-3, surprinzându-ne, parcă, cu ceea ce ne spune.

Interesant este de observat că DOMNUL ISUS vorbind despre Farisei

spune că sunt fățarnici. Pesemne, că atunci, fățarnicii încă mai aveau ceva

spiritual în ei: un pic de religiozitate; Dar azi lucrurile au evoluat … s-au

înmulțit, cred eu, un pic, clasele sociale...fariseii au rămas cât de cât religi-

oși…. Fățarnicii, însă, azi nu mai au timp de Dumnezeu..!

Atunci, ca și astăzi, Prefăcătoria era o problemă deoarece, tot ce “(ea)”

face, face în ascuns. E ca și cum Prefăcătoria și-ar recita poeziile pe întune-

ric în fața unei săli pline, care o aude, doar că nu poate pune degetul pe

ea ; n-o poate atinge, ptr. că nu o vede; de aceea e o problemă… ptr. că

nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit; ne avertizează Domnul

Isus.

Desigur, există o sumedenie de păcate ascunse ale inimii, care nu se

pot vedea și care nu ies niciodată la lumină. Ex: Cine ne poate dovedi de

invidie? Cine poate pătrunde în adâncul inimii cuiva să dea de locașul ei?

Noi știm că invidia e păcat dar n-o putem dovedi decât din felul în care

ea se manifestă în afară; ceea ce este înăuntru este invidie, dar ceea ce se

vede în afară , poate fi răutate sau altceva ! Acestea însă vor fi tema altei

broșuri, dacă Domnul va mai îngădui asta. Până atunci,.. despre Urâciuni.

17

Să rezumăm

Dorința de afirmare, viclenia, falsitatea, ipocrizia, fățărni-

cia ,minciuna, sunt un cerc vicios care creează o stare în viața noastră

prin care afectează în mod direct relațiile noastre atât pe verticală cât și

pe orizontală; un om prefăcut nu mai are puterea să se roage, deci, ca

urmare, e dezlegat de cer. În timp ce imunitatea lui spirituală este afecta-

tă se întâmplă inevitabilul …: pierde natura refăcută cu atâta durere de

către Însuși Fiul lui DUMNEZEU, condamnat fiind la o legare de pământ,

la o natură pământească; aceasta pe verticală ; pe orizontală, îmbătat de

aburii propriului ego care caută mărire, funcții și afirmare, prefăcutul

pierde echilibrul psihic, discernământul, capacitatea de a judeca, de a

alege între bine și rău; psalmistul spune că un astfel de om spune binelui

rău și răului bine. Dar nici asta nu e tot:

În cele ce urmează vom vedea că un astfel de mod de viată, duce la

o stare mult mai severă de degradare atât morală și etică cât și socială,

întrucât cu fiecare zi trăită în felul acesta , devine tot mai greu dacă nu

imposil să se mai găsească o rezolvare la această stare.. Nu degeaba

apostolul Pavel spune în Evrei :„Cu cât mai aspră pedeapsă credeți că

va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu”(Evr.10:29)

18

Dacă prefăcătoria e sămânța încolțită din răutate, ură și neas-

cultare, atunci, ceea ce va crește din această sămânță se numește ne-

dreptate. Și asta este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. “oricine fa-

ce aceste lucruri”, adică practicarea prefăcătoriei , duce la nedrepta-

te. Spre ex: dacă cineva continuă să fure la cântar și atunci când nu

mai are nevoie, când are suficient cât să-și întrețină familia, nu va mai

fi numit un simplu viclean ci un om NEDREPT.

Apostolul Pavel îi avertizează pe cei din Tesalonic să nu fie cu

vicleșug unii față de alții, și cu nedreptate. E clar că se leagă de o prac-

tică intenționată a acestor stări care se unesc una de alta.. Eu aș în-

drăzni să afirm că practicarea vicleniei generează nedreptatea care

devine și ea, ușor, un mod de viață.

19

Nedreptatea se manifestă activ în cele două planuri ale vieții sociale . În

plan administrativ, în special, atunci când un practicant al prefăcătoriei

ajunge să-și atingă scopul, ajuns un fariseu sau un fățarnic cu funcție, va

face nedreptate la Judecată, în măsurile de lungime, de greutăți sau în

măsurile de încăpere.. Dacă prefăcutul are putere de decizie, va căuta să

pună pe aproapele său să-i lucreze fără să-l plătească spune Ieremia, în

22:13; și își va construi casa, pe nedreptate și nelegiuire. Doamne cât de

periculos și de actual sună acest text, mai ales, astăzi ptr. noi, cei plecați,

să ne facem un rost mai bun în lume! Nu-i așa? Ar trebui să vă întreb oa-

re?, dacă voi ,frații mei, ați lucrat cel puțin o zi fără să fiți plătiți? Nu cum-

va cel care te-a angajat era fratele tău?

Pe plan spiritual, nedreptatea se va manifesta , căutând la fața omului.

Noi azi numim acest lucru prejudecată… adică judecăm omul după cum e

îmbrăcat, după avere, după culoare, după naționalitate etc. Ne facem o

părere doar din ceea ce se vede fără să-i cunoaștem viața … e un pericol

mare aici..! Dar mai este un aspect interesant: Ați auzit predicându-se

vreodată că trebuie să-i iertăm pe frații noștri? Desigur. Duminică de du-

minică se predică acest lucru. Dar, la urma urmei, de ce să iertăm dacă ne

-a greșit. O să răspund cu o întrebare: A fost drept ca Dumnezeu să ne

ierte în felul în care a făcut-o? Și, oare, nu am fi noi nedrepți dacă nu l-

am ierta pe fratele nostru de vreme ce Dumnezeu ne-a iertat pe noi?

20

Înțelegeți ce spun când afirm că nedreptatea se manifestă și în plan spiri-

tual? Un om nedrept nu va fi capabil să ierte pe fratele său. Nu de 70 de

ori câte 7; nu va putea să-l ierte nici măcar odată. Acesta atunci când iese

din fața “stăpânului” său, unde tocmai a fost iertat de datorie, va strânge

de gât fără să ezite, pe datornicul său . Vă aduceți aminte pilda nu_? Ma-

tei 18:21-35 Nu e deloc de mirare că, odată prinși în cercul vicios al prefă-

cătoriei, având la origini, răutatea ura și neascultarea din natura păcătoa-

să adamică, să trăim un mod de viață nedrept, necinstit incorect, injust.

Și nu pot trece la o altă urâciune înainte să atrag atenția asupra versetelor

ilustrate în schița de mai sus.

Atenție... ! Manifestarea nedreptății de orice fel, are consecințe. Moise

când a văzut cu câtă nedreptate era tratat poporul Israel, a decis să se

răzbune; ptr. că nedreptatea, în majoritatea situațiilor, atrage răzbunare,

mai ales, când ea se manifesta asupra unui frate care nici el nu e mai

breaz decât cel ce nedreptățește și asta duce la o altă stare periculoasă…

adică un nedreptățit, nedrept și el, se va răzvrăti….a fost realitatea vieții

poporului Israel dea lungul a zeci de ani; răzvrătirea aduce lupte interne,

separare, rupere, etc. În proverbe 16 Solomon spune că este o urâciune

vărsarea sângelui nevinovat...dar ce credeți Dumneavoastră cum se ajun-

ge la această vărsare de sânge? Nu datorită nedreptății?

21

A TREIA URÂCIUNE; DĂRNICIA DIN CÂȘTIG NECINSTIT (PĂCĂTOS)

DEUTERONOM 23:18

“ Să n-aduci în Casa Domnului Dumnezeului tău, câștigul unei curve, nici

prețul unui câine, ca împlinire a unei juruințe oarecare; căci și unul și

altul sunt o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău”.

Aparent, această temă nu are nici o legătură cu primele două ; zic

aparent, deoarece, imediat vom vedea că, de fapt, este, în mod logic, de-

terminată de existența celorlalte doua stări. Și îngăduiți-mi să revin cu o

precizare: aceste stări sunt pericole reale ptr. cei dinăuntru, cei din biseri-

că; cei a căror stare, la un moment dat, a fost readusă de către Dumnezeu

Creatorul, la acea stare de drept de la Creație; au fost la un moment dat

eliberați de modul lor de viață lumesc, urmând ca, în viețile lor, „toate

lucrurile să devină noi”, dar care, așteptați la colț de Diavolul, au cedat

amăgirilor acestuia, lăsând-se angrenați într-un cerc vicios al poftelor, a

dorințelor de mai bine, de mai mult, de mai sus, fiind tot timpul nemulțu-

miți de ce sunt și cât au.. Astfel s-au trezit peste noapte oameni vicleni,

Fățarnici , al căror mod de viață a devenit nedrept și necinstit. Problema

e că acest soi de oameni, nu vor, neapărat, să iasă din rândul celor aleși…;

Ce s-ar face fariseul dacă ar pierde mediul în care el poate să se afirme?

Vom vedea mai târziu că de fapt acesta este scopul Diavolului: ca prin mo-

dul lor de viață și prin prezența lor în biserici, să strice cât mai mult în rân-

dul celor rămași cu credincioșie statornici. După cum știm , “puțin aluat

dospește toata plămădeala”. Ori ca să reziste “nealungați”, vor recurge la

un tertip. Vor începe să împrăștie daruri în stânga și în dreapta. Și de unde

credeți că provine sursa lor_ ? Din modul lor de viață, desigur! Din ce câș-

tigă ei! .. Din ce fură la cântar, din ce reușesc să ciupească de ici, de acolo;

din aceasta realizează venitul lor. Și atunci vor aduce la casa Domnului

daruri, din ceea ce ei câștigă... Bineînțeles, biserica are nevoie de daruri,

de zeciuială, de partea care face posibilă existența fizică a bisericii. Și bise-

ricile au cheltuieli, facturi, obligații față de stat, față de societate.

22

În continuare vom încerca să înțelegem pericolul care stă în spatele

acestor necesități.

În primul rând, pentru cei care au alterată starea Divină a existenței lor,

dărnicia li se va părea SOLUȚIA. Adică ceea ce va liniști puțin conștiința

lor și, în același timp, va alimenta ambițiile lor, va fi dărnicia. Vă aduceți

aminte Fariseul, dând, nu doar că ieșea în evidență și câștiga aprecieri, ci

faptul acesta îi da o senzație de liniște de confort…Proverbe 19 :6 și tot-

deauna motivația lui era teribilă… adunările de sărbătoare nu se fac cu

nasturi… e nevoie de daruri. Nimic mai adevărat.. Doar că Isaia ne reve-

lează un avertisment extraordinar .. “Nu mai vreau unită nelegiuirea cu

sărbătoarea” . Pavel clarifică, această situație în Evrei 9:9; El spune că

există oameni care au nevoie să dăruiască și să se jertfească crezând că

în felul acesta vor obține o desăvârșire … “cerută de cugetul lor”! dar ini-

ma lor fiind plină de prefăcătorie, nu sunt, decât, unelte în mâna Sata-

nei. Să nu aduci la casa Domnului câștigul unei curve sau prețul unui câi-

ne (animal necurat după legea mozaică)! Și una și alta sunt urâciuni îna-

intea Domnului.

23

Vă aduceți aminte? Și templul din vechime în care Dumnezeu și-a mani-

festat prezența de atâtea ori funcționa tot în baza unor dărnicii. Dar obser-

vați cum trebuia să fie darul lor_? FĂRĂ CUSUR ! Principiul e clar, nu?

Apostolul Pavel spune cu alte cuvinte...fără pată fără zbârcitură !

Dacă tiparul funcționării adunării în baza dărniciei este același azi ca și cel

din vechime, atunci și principiul rămâne valabil.. Și azi, darul trebuie să fie

fără cusur.

Poate este momentul să zâmbim un pic… ; bun și ce să fac cu toată avuția

câștigată în mod NEDREPT_?

În pilda ispravnicului necredincios din Luca 16 Domnul Isus face o sugestie

uluitoare. Faceți-vă prieteni…!

Nu vreau să spun nicidecum că, în zilele noastre, nu mai sunt oameni care

dăruiesc corect din ceea ce trudesc cu sudoarea frunții lor. Voi merge chiar

mai departe, spunându-vă că, până și această broșură, are la bază dărnicia

unui frate..! Apariția ei nu ar fi fost posibilă fără aportul lui financiar.. Dar

știți care este diferența? NU VREA CU NICI UN CHIP nici măcar să i se știe

Numele. Deci mai sunt și azi frați gata să dea, nu pentru a li se duce faima.

Dăruiesc din dragoste; și dărnicia din dragoste nu caută folosul său, nici nu

se umflă de mândrie, nu se laudă. Dar va fi acolo când vei avea nevoie de

ea; mulțumiți Domnului ptr. astfel de oameni !

24

Putem defini cel puțin trei aspecte ale dărniciei păcătoase; spre ex: să dă-

ruiești din ceea ce furi la cântar sau din lucrurile necurate e o urâciune;

dar tot o urâciune e și faptul de a dărui de nevoie, din obligație, sau din

interes . Avem exemplu clar în Anania și Safira. În vremea aceea spune

apostolul toți își vindeau averile și le duceau la templu unde le împărțeau

între ei. Anania, probabil, să nu rămână de rușine fată de ceilalți, a făcut si

el ce făceau toți: A vândut; însă nu era mulțumit la gândul că trebuia să o

facă. A vândut de nevoie dar s-a gândit să păstreze ptr. el și familia lui mă-

car o mică parte… Probabil, se gândea că , dacă vinde nu mai are de unde

pune “murături” ptr. iarnă. Petru înțelege clar situația și îl dă pe față : –

Nu era totul al tău?- Ptr. ce dar , vrei să-L Înșeli pe Domnul? A murit după

ce Petru l-a făcut să înțeleagă că nu poți fi prefăcut cu Domnul. Nu poți

fi prefăcut, necinstit, și nedrept, nici cu frații tăi ptr. că “ce lor le-ați făcut”

spune Domnul Isus, „Mie mi-ați făcut” !

Înțelegeți de ce se leagă dărnicia păcătoasă de prefăcătorie și nedreptate?

Aceste urâciuni se determină una pe cealaltă...un păcat atrage după el

altul, și în felul acesta, degradarea spirituală devine tot mai profundă și

chiar decăderea pe scara socială devine tot mai vizibilă și mai greu de vin-

decat. Clar, e mult mai ușor să dai din ce nu-i muncit ; e mai ușor să dai

luând de la alții să dăruiești din ce nu-i al tău; e mult mai ușor să înșeli de-

cât să muncești. :Picioarele aleargă mult mai repede la rău, nu-i așa_?

25

A PATRA URÂCIUNE IDOLATRIA DEUTERONOM 27 :15

Blestemat să fie omul care va face un chip cioplit sau un chip

turnat, căci este o urâciune înaintea Domnului, un lucru ieșit

din mâini de

meșter, și care-l

va pune într-un

loc ascuns!" - și

tot poporul să

răspundă:

"Amin! - Vei gândi probabil că de data asta exagerez...Ce poate avea idolatria cu

cele amintite înainte ? Și apoi , la urma urmei, în zilele noastre ce idola-

trie…? CĂ NU MAI AVEM VIȚEI DE AUR ! Și în adunările noastre noi nu ne

închinam lui Moloh sau lui Baal! Noi ne închinăm lui Dumnezeu și Fiului

Său , Isus Hristos. E adevărat Pavel spunea Corintenilor:

“Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe

Isus Hristos, și pe El răstignit”. (1Cor.2:2)

Dar știți ce se întâmplă într-o biserică în care nu mai interesează

pe nimeni proveniența dărniciei? Când nu te mai interesează de

unde vine banul? Când te interesează doar să se adune mult,

„grămadă”. Să fie “la ce-o trebui”! Vă puteți imagina cât de ușor se

poate trece într-o biserică de la propovăduirea unei evanghelii

care-L prezinta pe Hristos Răstignit la o „evanghelie a prosperității”?

De la un Cristos Răstignit la un Christos îmbrăcat în aur cu patrafir

incrustat în diamante și un coif cu o aureolă strălucitoare de sma-

rald? Pardon; Vi se pare că vorbesc despre un personaj cunoscut?

Nu despre el vreau să vorbesc ci despre un alt Hristos –un alt dum-

nezeu. Un dumnezeu Fals.

26

. Idolatrie , asta înseamnă ! Închinarea la un alt dumnezeu. Idolatrie

nu înseamnă casă, mașină, crucifix la intersecția drumurilor sau

Crucifix la gât.. Dacă ar fi atât de simplu… Nu! Din nefericire foarte

multe predici ascultăm astăzi de felul acesta...Ni se spune că idolii

de astăzi sunt mașinile luxoase, casele ca niște palate, bisericile ca

niște mici cetăți… Dragii mei, probabil, ele sunt dovada idolatriei din

viețile noastre; obiectele ,oricare ar fi ele pot fi idoli ptr. că sunt fă-

cute de mâini omenești dar, în zilele noastre, închinarea la obiecte

nu mai reprezintă un pericol…oamenii s-au deșteptat...Dacă întrebi

pe orice creștin ortodox de ce se închină crucii de la intersecția dru-

mului, îți va răspunde fără ezitare că el nu crucii i se închină; el se

închină Hristosului crucii. Pericolul stă, de fapt, în forma de închi-

nare. Și îndrăznesc să mă repet: pericolul acestei închinări greșite

nu e o amenințare ptr. cei din lume… Nu ! Nu era o problemă că

filistenii sau moabiții se închinau unor idoli …; marea problemă a

fost și este și astăzi, că noi poporul ales, alegem să modificăm

Dumnezeul adevărat, în unul care să fie după plăcerea noastră.;

ceea ce, clar, este o formă de idolatrie. . Să mă explic: Idolatria în-

seamnă să-ti lași inima să o ia razna; Solomon vorbește despre

inima care urzește planuri nelegiuite; inima care atunci când nu se

poate adapta la așteptările Cristosului pe care ÎL iubește ,

schimbă HRISTOSUL; modifică portretul Hristosului… Când

ei (poporul ales )și-au făcut un chip cioplit (un ZEU) după inima

lor , nu obiectul era problema; Ei aveau impresia că tot lui Dumne-

zeu i se închină. Vițelul de aur doar reprezenta Dumnezeul...În fond

și-au adaptat

Dumnezeul,

la așteptările

lor. L-au fă-

cut cum le-ar

fi plăcut lor

să fie. După

Inima lor.

27

Și cum ar putea o inimă plină de prefăcătorie, răutate și viclenie,

îmbogățită și realizată material, prin mijloace nedrepte, să fie dis-

pusă să vândă tot? Cum ar putea o astfel de inimă accepta un

Hristos Răstignit, care Îi va cere să se lepede de sine însăși ca

să-L poată urma?; Un om bogat , va prefera să îmbrace în aur

“săracul Hristos Răstignit pe cruce”, decât să vândă tot și să îm-

partă cu ceilalți; asta la nivel personal. Dar la nivelul unei biserici,

trecerea de la un Hristos Răstignit la un Hristos prosper sau un

Hristos Carismatic, sau la un Hristos Baptist , sau, de ce nu, la un

Hristos Penticostal...Un Hristos adaptat… nevoilor noastre,

viziunilor noastre, doctrinelor noastre…poate fi muuult mai

dezastruoasă.

Dar asta se întâmplă mai exact atunci când nu-ți mai pasă de unde vine banul și scopul cu care e donat. Nu degeaba afirmă Pavel în 1 Timotei Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor rele-lor; (1Tim.6:10).Dar nu banul în sine este problema… să fim seri-oși-în iubirea de bani; în asta stă idolatria. Dar asta e doar începu-tul. Când ai visteria plină cum o să mai cânți “Doar o colibă `aici jos î-mi ajunge; schimbi și cântarea ; și schimbi și rugăciunea că nu se mai potrivește…și încet încet , de la Hristosul autentic, ai

trecut la un Hristos fals, adaptat plăcerilor și gustului tău. Ai falsifi-cat Hristosul, falsificând închinarea .În loc să poruncești inimii să se schimbe, schimbi evanghelia HRISTOSULUI și lași inima, să

urzească planuri nelegiuite.

Știu, am făcut afirmații dure care se cer explicate. Există oare un Hristos Baptist? Un Hristos Penticostal? Și oare Hristosul

Penticostal e altul decât cel Răstignit? Sau e doar o confuzie? Ceea ce urmează să spun, trebuie tratat ca o parodie la

vremurile pe care le trăim … un fel de “haz de necaz”, dar fără prea mult haz. Cam asta înseamnă parodie, nu_?

Sper că nu se va găsi cineva care să spună că necinstesc o confesiune sau alta; sper că în spatele vorbelor dure, veți găsi

amarul și durerea pe care le simt când fac aceste afirmații.

28

Să vă spun ceva despre Hristosul Baptist… Știți că pe El nu-L prea inte-

resează Lucrarea Duhului Sfânt? El nu prea dă daruri spirituale copiilor

Săi. Prorocia în Biserica Lui Se confundă ușor cu predicarea , iar vorbirea

în limbi a fost un dar rezervat doar confraților contemporani cu Isus…

Ea a fost înlocuită cu Dragostea care, în zilele noastre, nu se mai mani-

festă în rugăciuni și în laude cu strigăte mari ...ea rămâne mai mult o

chestie ascunsă a inimii, care numai ea știe dacă mai laudă sau nu nu-

mele Domnului dar nu în mod impactant cum era la început. Toți au au-

zit atunci cum se rugau și predicau apostolii .. Uauuu.. Azi, încet, pe

rând ,inteligent, corect gramatical, așa rostesc copiii Hristosului Baptist

rugăciunile..; da, aparent, Hristos Rămâne răstignit și azi așezat într-un

loc cât mai vizibil, ca să fie evident că e vorba despre Hristosul răstignit.

Ptr. că într-o biserică Baptistă nu poate lipsi acest portret ...daca e trei d

(3D)cu atât mai bine ! Știu că voi, frații mei penticostali, vă bucurați

acum citind aceste rânduri ..! Așteptați puțin; Hristosul Penticostal.

Acesta spre „o clară” deosebire de Hristosul Baptist, centrează con-

strucția Bisericii Sale pe lucrarea Duhului Sfânt. Ca și cum El, Hristos,

n-ar mai conta, El Însuși întoarce privirile “privitorului” dinspre El spre

Duhul Sfânt; se Auto Înlocuiește în lucrarea Sa pe pământ încredințând

gestiunea instituției Sale Duhului Sfânt. La rândul Său, Duhul Sfânt, se

adresează poporului Său prin gura prorocilor, care fac cunoscută frați-

lor, în mod indirect, voia Domnului nostru… ȘI trebuie spus că , da, are

o foarte mare armată de „direct cadorisiți” cu darul prorociei și al vorbii

în limbi… doar că la o privire mai atentă e o armata invizibilă ..! Adică ,

au fost botezați cu Duhul Sfânt, au vorbit cândva, o dată sau, poate , de

două ori în limbi apoi au dispărut, rămânând invizibili… Personal am în-

ceput să cred că aceștia ar putea fi o armată de rezerviști ai Hristosului

penticostal dar până la proba clară a acestei teorii, rămân și eu rezer-

vist...Pardon ; Rezervat ! Încă o chestiune deosebit de frumoasă: la noi,

la penticostali, Domnul Isus are o maaareeee muulțțțiiimeee de oameni

29

care afirmă cu toată convingerea că Îl Iubesc pe El, pe Hristos. Și acesta

este un lucru deosebit de frumos; doar că, vorbind cu unii, cu alții, am ob-

servat că fiecare din noi are în biserică cel puțin un frate “(cel puțin)” unul,

pe care nu-l poate suferi ; sau nu-l poate vedea chiar la fel ca și pe cei-

lalți ... până și eu; o spun, desigur, cu ironie ; Și asta e grav ptr. că Domnul

Isus spune că dacă zicem că-L iubim pe Dumnezeu, dar nu iubim pe unul

din acest micuți și neînsemnați frați, suntem mincinoși ! Uneori Domnul

are nevoie de câte un pahar de apă pe care să-l dăm fratelui nostru, ca și

cum I l-am da Lui. Cert e că El așa consideră! Și parcă în astfel de momen-

te am prefera un ALT Hristos, care să nu aibă nevoi, care să nu aibă să-

raci, care să nu dea duminica mese de dragoste și care să ne mai dea câ-

te un bilet de voie ptr. scurte vacanțe în Pontevedra sau Valencia și câte

o bonificație extra specială ptr. cheltuielile de vacanță, desigur.

Dar nu vă întristați, nu doar noi sau Baptiștii falsificăm portretul Domnu-

lui. Au și Adventiștii un Hristos al lor… Acesta nu suportă Duminica ..

ÎI PLACE DOAR SĂMBĂTA. Au și Martorii Lui Iehova un Hristos al lor.

Acesta are o „agenție imobiliara” extraordinar de puternică.. A reușit să-și

asigure proprietatea întregului pământ.. Prea puțin mai e interesat El,

Hristosul Martor, de cer ; apoi mai e și Hristosul Carismatic.. Pe acesta ai

impresia că nu-l mai interesează nimic… nu mai contează cum umblă ser-

vii lui îmbrăcați, nu mai contează că se tatuează sau se “pirogravează”, (la

propriu) că au coadă în păr sau că ,”chelesc” brusc peste noapte.. Nu mai

vorbim despre Hristoșii Ortodocși și Catolici; aceștia sunt ocupați cu con-

flictul lor milenar, și îi interesează doar care din ei va reuși să guverneze

lumea la nivel mondial, adunând toți Hristoșii celorlalte confesiuni într-o

singură Religie Mondială. Mai sunt și câțiva dumnezei mai importanți .

Cum ar fi: ALAH, se zice că ar fi totuna cu fostul MOLOH, sau BUDA fost

BAAL… Originile lor însă se pierd undeva în ceața vremurilor, deci nu are

rost să vorbim acum despre Ei. Da, știu ; azi nu mai avem Viței de Aur; dar

un pericol la fel de mare dacă nu chiar mai mare e că, în mod inconștient,

falsificăm, într-un fel sau altul ,PORTRETUL HRISTOSULUI AUTENTIC…,

30

existând riscul să ne trezim la sfârșitul zilelor că ni se spune “plecați de la

Mine că nu va cunosc; nu Mie v-ați închinat!...Dumnezeul vostru a fost

pântecele și închinarea voastră a fost “interesul” vostru. Domnul să ne

păzească de un astfel de deznodământ.

Să recapitulăm deci

O inima plină de prefăcătorie, de nedreptate și

materialism cronic, începe să “urzească planuri nelegiuite”… ea va pre-

fera să falsifice Hristosul pe care îL Iubește decât să accepte propria sa

schimbare și transformare . Va considera oportună orice ocazie de a se

justifica , pretinzând că închinarea e o chestiune a inimii, evitând să ple-

ce genunchiul, evitând să se smerească, evitând să-și manifeste iubirea

dăruind paharul de apă sau, după caz, întinzând mâna săracului, evitând

respectul, evitând supunerea (în dreptul surorilor); iată adevăratele

aspecte ale idolatriei care ar trebui să ne preocupe…

În rest aveți dreptate… Nu mai avem viței de aur!

A ACATISTELOR ȘI CANOANELOR

31

A CINCEA URÂCIUNE POSTUL INCORECT

Isaia 58

1. Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță și ves-

tește poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov, păcatele ei!

2. În toate zilele Mă întreabă și vor să afle căile Mele, ca un neam care

ar fi înfăptuit neprihănirea și n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său.

Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. -

3. "La ce ne folosește să postim" - zic ei - "dacă Tu nu vezi? La ce să

ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ții seama de lucrul acesta?" - Pentru

că, zice Domnul, în ziua postului vostru, vă lăsați în voia pornirilor

voastre și asupriți pe simbriașii voștri.

4. Iată, postiți ca să vă ciorovăiți și să vă certați, ca să bateți răutăcios

cu pumnul; nu postiți cum cere ziua aceea,

ca să vi se audă strigătul sus.

5. Oare acesta este postul plăcut Mie: să-și chinuiască omul sufletul o

zi? Să-și plece capul ca un pipirig și să se culce pe sac și cenușă?

Aceasta numești tu post și zi plăcută Domnului?

6. Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legături-

le robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug;

7. împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără

adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, și nu întoarce spatele se-

menului tău!

8. Atunci lumina ta va răsari ca zorile, și vindecarea ta va încolți repe-

de; neprihănirea ta îți va merge înainte, și slava Domnului te va însoți.

9. Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zi-

ce: "Iată-Mă!" Daca vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenințările

cu degetul și vorbele de ocară,

10. dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lip-

sit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, și întunericul tău va fi

ca ziua în amiaza mare!

11. Domnul te va călăuzi neîncetat, iți va sătura sufletul chiar în locuri

fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină

bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.

32

13. Dacă iți vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ți faci gusturile

tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să

sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-L vei cinsti neurmând căile

tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, 14. atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile

țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov; căci gura

Domnului a vorbit."

Dacă ajuns în acest punct, se nasc întrebări de felul “ce e de făcut”,

dacă privind în jurul tău în biserica din care faci parte găsești ca fiind

realități unele lucruri despre care am vorbit până acum, dacă, oare-

cum, te cuprinde disperarea, lasă-mă să-ți spun că, nici măcar, în

această stare de degradare morală, nu e totul pierdut,,! Cunoscutul

poet Costache Ioanid, referitor la o astfel de situație spune:

„Câtă vreme nu s-a-nchis Cartea Mântuirii

cât Isus mai poartă-n răni sângele Iubirii,

cât mai poate pâlpâi jarul sub cenușă….

……..Nu-L lăsa s plece trist ……..

Dacă vei fi sincer și vei admite că natura divină din ființa ta abia mai

pâlpâie, asemenea unui muc fumegând în jarul de sub cenușă, dacă

vei recunoaște că viața spirituală din tine abia mai unduie in bătaia

vântului și a furtunilor din viața ta, asemenea unei trestii frânte , și

dacă vei fi sincer cu tine însuți și cu Dumnezeu, și vei recunoaște că

e necesară o schimbare, te asigur că Dumnezeu are pregătită o so-

luție ptr. tine. Da, ptr. tine, cel care ai fost odată schimbat, ai fost ier-

tat și acceptat ca și copil al Lui DUMNEZEU, dar care, la fel ca mulți

alții, într-o clipă de neatenție, ai fost amăgit, vreau să-ți reamintesc

că tu ai la îndemână o armă extrem de eficientă cu care poți lupta

chiar și împotriva ta însuți, precum și împotriva martorului mincinos

care se va lupta din răsputeri să te mintă; această armă nu e alta

decât Postul ! Martorul mincinos, se va răzvrăti, va zice că nu are

nici un rost să mai postești în starea în care ești, va zbiera și va în-

cerca să te convingă că rugăciunile tale și eforturile sunt în zadar;

33

Da, ACEL martor mincinos despre care vorbește Solomon

în Proverbe 6:19, nu va ezita să te mintă, spunând că e prea târ-

ziu…! Dar tocmai Neliniștea lui ar trebui să fie un argument ptr. ti-

ne; soluția aceasta funcționează! Altfel de ce s-ar lupta atât să ză-

dărnicească această lucrare? ATENȚIE! EL NU VA RENUNȚA LA

LUPTĂ nici atunci când din proprie voință ai hotărât să aplici

această soluție. De fapt trebuie să înțelegi că atunci când intri în

post devii și mai vulnerabil în fața amăgirilor Satanei; atunci când

trupul ți-e însetat și pântecele înfometat, devii mult mai debil și in-

stabil psihic...împletește această stare de slăbiciune cu stările bol-

nave ale inimii și minții tale, stări pe care tu încerci, de fapt, să le

vindeci și vei constata că e o foarte mare posibilitate să faci o ex-

trem de mică eroare… care poate transforma tratamentul tău , pos-

tul tău, într-o urâciune...o simplă vorbă de ocară, o izbucnire de

mânie, și totul se duce „de râpă”! De aceea cred că o astfel de de-

cizie din partea ta trebuie neapărat însoțită de o cerere de ajutor

din partea încă a unei persoane…

DACĂ SE POATE, ACEA ZI, SAU ACELE ZILE, PETRECEȚI-LE ÎMPRE-

UNĂ! SUPRAVEGHEAȚI-VĂ UNUL PE CELĂLALT.. ȘI CÂT MAI MULTĂ RU-

GĂCIUNE! DE CE? FUNIA ÎMPLETITĂ ÎN TREI ADICĂ TU, FRATELE TĂU ȘI

DUHUL SFÂNT, VA FI MULT MAI TARE.

34

În primul rând, postul presupune voința și implicarea ta în această

acțiune. Apoi abținerea, înfrânarea poftelor firii, și oprirea picioarelor de

la obișnuitele lor cărări rele. Pavel spune folosind alte cuvinte: “mă port

aspru cu trupul meu”. Apoi e necesară detașarea , desprinderea , de mo-

notonia și habitualul celorlalte zile.. Vă ADUCEȚI AMINTE: Domnul Isus a

plecat în pustie.. Lăsând în urmă tot ptr. 40 de zile; mai ales dacă ești sin-

gur în această inițiativă. Detașarea vine la pachet cu dezlegarea de lanțu-

rile răutății; da, aceea răutate care a lucrat în inima noastră prefăcăto-

rie, viclenie, fățărnicie ,nedreptate, mergând până la idolatrie.. detașarea

de acele persoane asupra cărora s-ar putea manifesta “lanțurile răută-

ții”, e esențială...că dacă n-ai pe cine înșela, nu vei înșela. Dacă nu ai pe

cine minți, nu vei minți etc...apoi detașarea de rutina zilnică e extrem de

importantă .În acea zi dezleagă robii ,iartă datornicii, trimite acasă angaja-

ții, ptr. că dacă n-ai pe cine asupri, nu vei asupri...logic nu? Vă întreb:

așa postiți?

Desigur nici nu concepem postul fără Rugăciune. Roagă-te mult.. Cere,

dar nu fii meschin! Fii mulțumit cu ceea ce ai ...cere soluții, rezolvare de la

Domnul; cere vindecare… cere putere! Nu cere lucruri materiale!… adevă-

ratele noastre lipsuri sunt spirituale. Cere corect și vei primi! Pământul și

lucrurile materiale deja ți-au fost date … nu e vinovat Dumnezeu că tu sau

eu nu știm să le administrăm. Și fii mulțumitor! .. Dacă Domnul nu dă, cu

siguranță, El știe că e

spre binele tău… ceea

ce El știe că ai nevoie nu

e același lucru cu ce

crezi tu că ai nevoie. Să

mulțumești e o chestiu-

ne de educație și bun

simț. Și tu, ai o părere

bună despre tine, nu?

35

Dar așteptările Domnului nu se termină la cele spuse mai sus.! Într-

o astfel de zi Rugăciunea trebuie împletită cu milostenia. Ieși afară,

împarte din pâinea ta celui flămând și dacă întâlnești pe cel

fără adăpost, în măsura în care stă în puterea ta, oferă-i un loc

unde să plece capul..! Știu „străin” afară din țara ta, e aproape

imposibil să faci asta. Dar poate că e în stradă ptr. că nu are cu ce

plăti chiria.. Și în sensul acesta poți face ceva…Ascultă-mă! Som-

nul nu e forma potrivită să-ți petreci ziua de post! Apoi nu uita nici

un moment că această zi e specială. Smerește-te în aceasta zi .

Martorul mincinos te va pândi să-ți spună că tu nu ai nevoie

de așa ceva, că nu ai ajuns chiar așa rău...te va provoca la

ceartă, la nervi folosindu-se de frații și apropiații tăi…

TU SĂ TACI! Nu răspunde amenințând cu degetul; nu le arunca

vorbe de ocară, și nu căuta să le demonstrezi că le ești superi-

or sau, dimpotrivă, că nu te cobori la nivelul lor. Doar pleacă

capul și retrage-te în izolarea ta! Acolo te poți liniști. Acolo te

poți ruga. Acolo poți să regăsești natura DIVINĂ pe care ai avut-o

cândva ; regăsirea , reîntâlnirea cu Dumnezeu va fi impactantă,

puternică, frumoasă. Dumnezeu nu e un adept al scenariilor dra-

matice… Nu te va scutura, nu te va certa...cum înțelege El nu înțe-

lege nimeni. Cum iartă El nimeni n-o face, cum iubește El nimeni

nu iubește, și cum ridică El, Acesta poate fi momentul de cotitură.

Aceasta poate fi soluția….DACĂ…

Citiți vă rog atenți aceste cuvinte.”Atunci lumina ta va răsări ca zo-

rile, și vindecarea ta va încolți repede”; Ptr. ce categorie de oa-

meni sună o astfel de promisiune? Citiți încă odată: ptr. cei care

sunt în întuneric.. desigur; care au nevoie ca lumina lor să răsară;

să treacă noaptea; vindecarea va încolți în trupul celui bolnav; că

cel sănătos n-are nevoie de vindecare… E ptr. unul care a fost să-

nătos dar care s-a îmbolnăvit… Spuneți-mi mai credeți minciunile

martorului mincinos cum că nu e asta soluția? mai poate fi îndoia-

lă_? Tu postești?; cum postești ?

36

De fapt`, am amintit deja în paginile anterioare, că Mândria va fi una din

formele prin care diavolul va încerca să împiedice REABILITAREA persoa-

nei trezite din somnul și amorțeala cercului vicios al păcatului.

Vraja viciilor în care te prind stările de prefăcătorie și nedreptate (ptr.

că, în fond, sunt vicii, nu-i așa?) Un pic să înșeli, o mică minciună, o ciu-

peala de ici de acolo, obiceiuri care pun stăpânire ca un drog; fac să pari

mai interesant.. o persoană cool, care câștigă pe lângă mărunțiș în buzu-

nar, și reputație și faimă; zic, vraja acestor vicii, poate fi risipită de post și

rugăciune, dacă nu intervine mândria. Aceasta lepră intelectuală hrănește

egoul și lasă impresia sufletului că ești bine..

—Cum ești frate ; ce mai faci ?

—Aaa bine frate mulțumesc de întrebare. De la foarte bine-n sus!

—Material sau spiritual_?

Dacă ești inspirat să continui cu această întrebare, vei observa foarte ușor

că de regulă frații îți vor răspunde : --Spiritual frate, că de material este

loc de mai bine! —Serios? Chiar vrei să mă convingi că ești pe culmi spiri-

tuale dar că în cele materiale nu ești mulțumit de ce ai și cât ai? Ști că

nemulțumirea e un păcat ascuns al inimii?

URÂCIUNEA A ȘASEA

37

Nu cumva acest bine spiritual cu care te lauzi e gâdilarea propriului eu?

Înțelegeți cum Mândria nu ne dă voie să ne desprindem de prefăcătorie?

De fariseism? Dorința de mai bine, de fapt, e dorință de faimă mai multă,

de o poziție mai bună, de bani mai mulți, că odată ce ai bani mai mulți ai

tu grijă să-ți cumperi prieteni, să-ți cumperi intrare în atenția celorlalți...

Poate chiar timp de îndemnuri sau de predică și, de ce nu, un loc în comi-

tet..! Ce, nu ați întâlnit astfel de cazuri în care frații se umple de admirație

și de respect din partea celorlalți în urma predicării sau în urma unei cân-

tări? Dar, oare, de aceea predicăm și cântăm și învățăm pe alții ? Ca să

fim admirați?

Dar care sunt, mai exact, consecințele Mândriei? Ptr. că, de fapt, tot ce

am spus mai sus nu e decât “Praf în ochi.” Am curajul să afirm cu toată

convingerea lucrul acesta; De fapt, consecințele mândriei sunt

dezastruoase; distrugătoare. Doar că, asemenea unui virus , se văd mai

clar în timp. O vreme incubează, urmând ca, în situații specifice, să explo-

deze distrugând orice speranță la Mântuire! Da, cred aceasta cu toată

convingerea. Pavel spune că Mândria duce nu la cădere... așa cum des

auzim spunându-se; Nu. Mândria duce la pieire...Asta e cu totul altceva.

Dacă privim schița, am ales doar câteva din consecințele Mândriei… Dar

ar trebui multe pagini să vorbim de acele muuulte altele pe care nu le-

am evidențiat, deoarece, cred că nu este atât de important să facem liste

38

cât este, de fapt, de important să conștientizăm pericolul real al mândri-

ei. În Deuteronom,17:12 Moise atrage atenția că cel mândru nu înțelege

că e necesar să se supună păstorului. Mi s-a părut interesantă afirmația

și am ales să o evidențiez deoarece, aproape că nu mai are nevoie de ac-

tualizare… e mai actuală ca oricând. Și nu spun asta ca să fiu părtinitor în

ochii păstorului nostru...doar, vă rog, meditați la acest aspect… Știți ce

consecință avea atunci nesupunerea la păstor? Vă las să descoperiți sin-

guri. Apoi Solomon în proverbe 13:10 ,spune că mândria ațâță certuri..!

M-am gândit că nu ar trebui să vorbesc despre asta datorită deselor

„îmbolnăviri de ceartă” din mijlocul nostru; dar, mai apoi, mi-am amintit

motivul ptr. care scriu broșura și încă o dată am decis să pun punctul pe

i .În 1 Samuel 2:3,citim că mândria schimbă felul de a vorbi .Ptr. că o per-

soană mândră are impresia că „toți” îi datorează „totul”. Și când nu pri-

mește ceea ce crede că e în drept să primească, fie chiar respect sau sim-

plă atenție, se aprinde repede și împroașcă cu vorbe de ocară în stânga și

dreapta de ai impresia că s-a teleportat “uraganul Maria” în mijlocul Bise-

ricii...Ce programe? ce slujbe? Ce să mai poți face în așa situații ? Apoi

foarte interesant, Pavel îi atrage atenția lui Timotei în 6:4, că învățătorul

mândru are impresia că știe tot, dar de fapt el nu știe nimic...nu cumva

de aceea învățătura e lipsită de putere? Adică învățătura care vine de

la Hristos, sub inspirația Duhului Sfânt, ar trebui să zdrobească inima as-

cultătorului...Dacă nu se întâmplă asta nu e ptr. că Duhul sfânt s-a smerit

atât de mult încât trece neobservat… dimpotrivă e ptr. că învățătorul e

prea mândru să accepte inspirația Duhului. Osea în 13:6, spune că mân-

dria îmbolnăvește mintea de alzelhaimer?Parcă așa se numește boala

care face să uiți repede ce și cum…când pântecele are din ce se îmbuiba

se umflă de Mândrie și afectează funcția neuronală, provocând uitarea ;

și când omul uită ce a făcut Domnul ptr. el, devine vulnerabil...O legumă

inteligentă, gata să fie devorată de inteligența superioară a științei, care

are alte multe explicații legate de starea lui, altele decât cele Biblice,

39

Și nu în ultimul rând (ptr. că multe altele vor rămâne nespuse, dar pe

care dumneavoastră le știți foarte bine), am găsit interesant faptul că în

Proverbe 29:23,Solomon avertizează asupra faptului că Mândria ne de-

gradează social; La propriu. Ascultați!

23. Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă

cinste.

- Așadar este vorba de o coborâre din cinste, și o urcare în cinste ! Ne

place sau nu , mai devreme sau mai târziu, în funcție de …,Urcăm sau

coborâm

În concluzie cred că este important să înțelegem legătura aceas-

ta între Post și Mândrie ..Ori de câte ori, în urma unei zile sau perioade

de post, vom avea impresia că, în sfârșit, putem gusta savorul dulce al

biruinței și ridicării, Satana ne va aștepta în capul scării, întrebându-ne:

Ești satisfăcut, nu-i așa? Vezi tu, nu oricine poate să facă ce faci tu! Adică

și dai daruri, peste daruri, sponsorizezi și adunări de sărbătoare, și te

mai și jertfești zile întregi… Bravos Do-mle ! Acu hai la restaurant să fies-

tăm..! Upsss. -Nah, m-a luat gura pe dinainte...Doamne ai milă și nu în-

gădui celui rău să ne ”mânce și micile rații de” lapte, obținute cu sudoa-

rea unei zile de jertfă. Hrană tare? Nici vorbă! Încă nu suntem pregătiți

să digerăm mai mult … Deocamdată,...Firimituri !

40

URÂCIUNEA A ȘAPTEA SAU URÂCIUNEA PUSTIIRII

Am auzit pe un sfânt vorbind; Și un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: "în câtă

vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și des-pre urâciunea pustiirii? Până când va fi calcat în picioare Sfântul Locaș

și oștirea?" (Dan.8:13) De aceea, când veți vedea "urâciunea pustiirii" , despre care a vorbit proro-

cul Daniel, "așezată în Locul Sfânt" - cine citește să înțeleagă! - (Mat.24:15) Când veți vedea "urâciunea pustiirii" stând acolo unde nu se cade să fie -

cine citește să înțeleagă - atunci cei ce vor fi in Iudeea să fugă la munți. (Marc.13:14)

Dacă suntem atenți la text, vom observa că e greu să definim urâ-ciunea pustiirii. Dumneavoastră ce credeți? Urâciunea pustiirii e o persoană? Sau o anume stare într-o anume vreme? Și ptr. ca înțe-

legerea să fie mai completă, ar trebui să ținem cont și despre ce spune Pavel bisericii din Tesalonic

2 Tesaloniceni 2 1. Cât privește venirea Domnului nostru Isus Hristos și strângerea noastră laolaltă

cu El, vă rugăm, fraților, 2. să nu vă lăsați clătinați așa de repede în mintea voastră și să nu vă

tulburați de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca și cum ziua Domnului ar fi și venit chiar.

3. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul

pierzării, 4. potrivnicul care se înalță mai presus de tot ce se numește "Dumnezeu" sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dân-

du-se drept Dumnezeu. 5. Nu vă aduceți aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la

voi? 6. Și acum știți bine ce-l oprește ca să nu se descopere decât la vremea lui.

7. Căci taina fărădelegii a și început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o oprește acum, să fie luat din drumul ei.

Aparent, fiecare text se referă la altceva. Dar privind atenți, vom ob-serva conexiunile. Se face referire la o dată anume, când o persoa-nă va finaliza o lucrare.. Apariția ei va fi pe finalul unei stări anume în biserici, stare, care presupune grijă și efort din partea membrilor ei de a se păstra curați.. Nu vă lăsați clătinați , amăgiți…(efort-grijă)

DOMNUL NU VA REVENI până când nu se va petrece 1.—lepădarea de credință, și 2 —descoperirea omului fărădelegii .

Deci există o stare care va culmina cu cele două fapte. Însă, până atunci, există ceva care a și început să lucreze . În ce mă privește, cred că Taina

Fărădelegii, este manifestarea urâciunii pustiirii, urâciune care culminează

41

în lista urâciunilor studiate până aici. Ceea ce afirm este că urâciunea pus-

tiirii nu e doar persoană care, la un moment dat, (a apărut?) sau va apă-

rea în istorie, ci e și o stare anume care pregătește apariția acestei persoa-

ne. Ori, dacă această stare a și început să lucreze încă din vremea apos-

tolilor atunci ar trebui să ne preocupe. Extraordinar va fi să înțelegem că

urâciunea pustiirii, această taină a fărădelegii, stă atât de bine mascată și

ascunsă între noi, încât, deși, ne lovim și ne confruntăm cu ea zilnic, nu ne

dăm seama. Dar oare în ce constă această stare? Ce anume demască

existența și manifestarea ei și astăzi?

Prin definiție încă, se înțelege acea lucrare a Diavolului prin care încearcă

să pustiască și să zădărnicească lucrarea de răscumpărare a Mântuitoru-

lui. Aduceți-vă aminte de-a lungul istoriei în câte feluri nu a încercat el să

facă aceasta…! Între primii creștini , în vremea prigoanei, când încerca să

nimicească lucrarea aruncând și ucigând în arenele romane mii de oa-

meni...un pic mai târziu apoi zeci de cruciade, războaie duse în numele

Domnului, în care alții, mii si sute de mii și-au pierdut viețile; apoi vremea

Inchiziției, vremea reformei , perioade în care Diavolul nu a făcut altceva

decât să încerce să nimicească lucrarea începută de Hristos...să pustiască

divinitatea din om ptr. a o înlocui cu urâciuni… aceasta a fost lupta și do-

rința lui dintotdeauna ...Și această luptă continuă și azi la nivel mondial:

musulmanii ucid zilnic mii de creștini; Și nu doar la nivel Mondial … Apos-

tolul Pavel face o afirmație uluitoare: Taina Fărădelegii care deja a înce-

put să lucreze între noi; La nivel local, în bisericile noastre, în noi și în via-

ța noastră.

Cum să înțelegem asta? Simplu; atât de simplu încât pare incredibil… orice

acțiune a noastră, a oricăruia dintre noi, care are ca scop și rezultat final

pustiirea…! Cearta , vrajba, ura, despărțirea, nu sunt altceva decât parte

a manifestării urâciunii pustiirii. Pavel a înțeles asta...o numește mai sim-

plu ...Taină a fărădelegii… Aceasta naște discordie și, în final, rupere , des-

ființare, Pustiire. Chiar nu ați întâlnit asemenea situații între noi?

42

As vrea să înțelegem de ce am considerat necesar să studiem un

pic aceste 7 urâciuni...Ele culminează cu cea care, în mod absolut , va

domina modul nostru de viață dacă nu vom reuși să schimbăm starea

lucrurilor. Marele pericol la care ne expunem este acesta: Urâciunea

pustiirii va culmina cu intrarea în scenă a ÎNTRUCHIPĂRII PERSOANEI

PUSTIITORULUI… Și ne vom trezi că, în loc să fim servi ai lui Hristos, ne

vom număra printre recruții armatei fiarei, Anticristului și Falsului

Domn al “Zilelor din urmă”… Cum te vei simți ca supus comandantului

oștirilor anticristice? Cum te vei simți ca fiind parte a lucrării de nimi-

cire? Atenție ! Azi, aici, acum , dacă nu ești atent, devii parte activă a

urâciunii pustiirii. Nu așa vrei să-ți închei viața, nu-i așa?

Așadar, urâciunea pustiiri este acea stare prin care pustiitorul

încearcă să nimicească lucrarea Lui Hristos. Ori, din cele împărtășite

până acum noi am văzut că stările pot fi ușor însușite de către cineva

ca moduri de viată și ,dacă urâciunea pustiirii devine un mod de viată

al cuiva, atunci acesta va căuta permanent să stârnească certuri între

frați și astfel, în final, să împlinească lucrarea pustiitorului. Privind în

viața mea, mă întreb de câte succese ale acestui pustiitor, mă fac vi-

novat în biserica din care fac parte? Dar tu?

Șapte urâciuni care, toate împreună, par un lanț care ne leagă de

cele pământești, nelăsându-ne să ne bucurăm de frumusețea lumii

cerești, care, trăită încă de aici de pe pământ, face ca viețile noastre

să strălucească, să fie umplute de putere, să debordeze de energie..

Nu știu câți știți cântarea „satana în 7 lanțuri m-a ținut legat..” de ce

șapte? Cred că putem cânta la fel de bine “șapte urâciuni”. Ptr. că

aceste șapte urâciuni sunt suficiente să-l lege pe un om de iad ptr.

totdeauna. Oare în final care urâciune e mai urâtă? Sau este oare

vreuna mai urâtă decât celelalte? Judecați voi singuri, spune apostolul

Pavel…! Aș vrea, cu îngăduința dvs., să termin în tonul acesta.

43

Vă invit la o recapitulare finală: Să lăsăm clar pericolul, dar și să înțe-

legem Soluția în măsura în care Domnul îngăduie aceasta. Interesant

e că vom găsi personalizate soluțiile ptr. fiecare în parte ! În funcție

de starea în care ne găsim, vom înțelege soluția, fiecare în mod dife-

rit . De aceea eu nu pot defini o soluție. Fără pretenția de a fi epuizat

subiectul vreau să ne amintim de cele discutate până acum:

În Lista Urâciunilor am început cu prefăcătoria ptr. că ea gene-

rează un mod de viață nedrept, josnic pe care Dumnezeu nu-l iubește.

Dar nedreptatea alterează darul și zeciuiala duse la templu, aruncând

asupra bisericii pericolul idolatriei. Desigur, Biserica are nevoie de ze-

ciuială, dar, când nu-ti pasă de proveniența banilor, te prinde flama

iubirii de bani și atunci ești predispus mândriei. Visteria plină amplifi-

că mai tare pericolul; de aceea e indicat să rezolvi problema înainte

să devii prea îngâmfat. Postul poate fi soluția dacă… dacă ești dispus.

Dacă nu reușești să te redresezi postind nu te mai desparte decât o

mică eroare; doar un pas ptr. a intra în marea finală… în loc să fii unul

din cei care lucrează la creșterea împărăției lui Dumnezeu, devii o

unealtă în mâna pustiitorului. DESIGUR ACEST LUCRU poate fi fatal.

44

În ilustrația precedentă am dorit să clarific cum am asociat

termenii urâciunilor din lista mea, cu termenii folosiți de Solomon în

lista lui. Însă, trebuie să precizez că, adevărata asociere dintre ter-

meni, am ascuns-o în fiecare secțiune a broșurii în parte;.. Nu vei înțe-

lege dacă nu citești de ce pretind că idolatria e actualizarea

“planurilor nelegiuite ale inimii” din lista lui Solomon`....etc.

Dacă crezi că se puteau asocia mai clar termenii din cele două

liste, eu zic Aleluia! ÎNSEAMNĂ CĂ BROȘURA ACEASTA ȘI-A ATINS

SCOPUL . DE FAPT, ASTA AM ȘI DORIT : SĂ NE TREZIM LA REALITATE

ȘI, DESCHIZÂND OCHII, SĂ VEDEM CLAR PERICOLELE DIN JURUL NOS-

TRU ȘI VĂZÂNDU-LE, SĂ LE EVITĂM ȘI NU NUMAI …! SĂ-I învățăm ȘI

PE ALȚII să le evite. În final, sper din suflet, că ai avut o lectură plăcu-

tă, și sper că ACEASTA îți va fi de folos. Domnul să te binecuvânteze !

Dacă realmente, citind, ai descoperit lucruri frumoase pe care

eu nu am fost în stare să le văd, nu ezita să le împărtășești cu noi!

Bucuria noastră va fi mai completă când vom înțelege mai mult și mai

bine voia Domnului Nostru. Ce mult se va bucura El când, în fața ispi-

tei, vei găsi înțelepciunea și puterea de a avea atitudinea corectă și

de a lua decizia potrivită. Va răsplăti eforul tău, arvunindu-ți cerul

întreg , oferindu-ți posibilitatea de a petrece veșnicia alături de El.

Șapte urâciuni, șapte nivele de risc; șapte trepte de degradare

morală, sau șapte trepte spre biruință?... Ce alegi?

45

Mulțumiri speciale Familiei mele, care zi de zi suportă

inactivitatea mea fizică încurajându-mă să merg înainte

și ajutându-mă să urc nu să cobor. Mulțumesc Familiei

Cristureanu Titus și Geanina, care nu s-au speriat de înăl-

țimea “culmilor amețitoare” care trebuiau trecute ptr. a

rămâne alături de mine. Mulțumesc Nicușor Ciobanu și

Romeo Lucian Roman ; voi știți ptr. ce ! Și nu în ultimul

rând, Mulțumesc Bisericii Betania— Getafe –Madrid,

care, de ani buni îmi hrănește spiritul cu cele trebuinci-

oase. De asemenea mulțumesc tuturor prietenilor

dragi din Betania ptr. toți anii în care au avut grijă ca

noi să nu ne simțim singuri. Și, în final, Mulțumesc

Victor Marius Barta ptr. poze. Tu și familia ta veți rămâ-

ne mereu dragii sufletului meu .

46

47

48