Director: Ioan Pr\ji[teanu * An XIII, septembrie 2017, nr. 126 * Redactor [ef: Petru Scutelnicu

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate

autorilor

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

...Sociologia literaturii, aculturii în general, va analizacândva şi acest fenomen,cam ciudat, chiar dacă opini-ile psihologilor, econo-miştilor, juriştilor, inclusivcele ale unor politologi vorputea conta. M-am izbit deacest fenomen de câteva ori,în ultimii ani, observând că re-vistele, cărţile, publicaţiile cuprofil cultural răzbat cu greu-tate dintr-o localitate în alta,pe teritoriul naţional...

(Grigore Codrescu)

...Poetul NICOLAE MIHAIm-a onorat, oferindu-mi volu-mul său, „cel mai recent”,„MIREASA DIN SICRIU”*. Pemoment, mi-am zis că e unnou volum de versuriadăugat, firesc, la cele zececare-i apăruseră, din câteştiu, până acum.

Dar, imediat, mi-a spul-berat presupunerea:” De dataasta am încercat proza...

(Eugen Verman).

...Ascultarea este condiţiatraiului liniştit, a învăţării lu-crurilor de trebuinţă, aînţelegerii depline a infor-maţiilor primite, a prevenirii şiîndreptării purtărilor noastrereprobabile, a bunelor relaţiicu superiorii, cu legea şiautorităţile, a acurateţii în totceea ce întreprindem etc ...

(Virgil Mocanu)

Cortul refugiaţilor

1/ Era noapte, frig. S-a furişat în liniște la soţul ei. Curăţând părul murdar cu palma a îndepărtat şi furia. 2/ Fără a zgudui cortul, fără a trezi copiii s-a întors spre faţa ei: Prea ruşinat să vorbească cu soţia sa şi şi-a dat drumul în vaginul ei. 3/ Copiii înfometaţi ard siropul doctorului nu ajunge pentru doi. Părinţii sunt liniştiţi să-i audă tuşind: Slavă Domnului,

nici azi nu au murit.

În acest număr:

Hilal Karahan (Turcia) 13

9

Când scriitorul...

Îndreptar...

Lumea în opt episoade

3

7

Temperaturile caniculare aleacestei veri copleşitoare prinefectele lor catastrofice mai alesdin sfera politicienilor noştri le-auluat unora minţile (atâtea câte leaveau), în timp ce altora le-au in-stalat sindromul amnezic.Suntfenomene ce ţin de structuraneuro-hormonală, vor fi de părereavizaţii, cu efecte greu de controlatşi contracarat. Neavând astfel în-cotro decât să le suportăm, accep-tându-le. Se spune că totulporneşte de la vise. Ale unora, cătotul va fi bine şi (la vara viitoare şiurmătoarele) la fel de cald. Alecelorlalţi, treziţi între timp din som-nurile lor letargice populate decoşmaruri şi vedenii, că realitateava fi tocmai pe dos, împlinindu-li-sevoia. De, fiecare cu amăgirile lui. Şicare, până la urmă, nu fac binenimănui. Ba, chiar mult rău.

Trei stafii, înfăşurate în mantiide culoare verde/crud plutind înnori de pucioasă, şi-au pus gândrău să tulbure din nou apele de laPrut până la Dunăre şi mai de-parte, până la Tisa, băgând vrajbaîntre oameni şi teama în inimi.Deopotrivă, tulburare şi îngrijorare,dar şi revolta pe ambele creste aleCarpaţilor. Maeştri în artadezbinării şi ai soluţiilor extreme,cei trei noi cavaleri ai Apocalipseiiau în copite ţinuturile MioriţeiEterne, anunţând cu surle şitrâmbiţe un nou descălecat lăsatlor cu limbă de moarte de cel dintâicontropitor/cuceritor pre al săunume Atilla. Obsesia lor milenară şide veac XXI, cu care îşi hrănescfoamea de Transilvania. O foamecu care ar fi în stare să devorezepe oricine li s-ar pune în cale, aşacum de altfel au mai făcut-ooridecâteori apele istoriei le-auumplut, vremelnic, malurile.

Românii se pegătesc (e, de-sigur, un eufemism, cel puţindeocamdată) să aniverseze, laanul, un secol de la Marea Unire.Un veac de românitate sub acelaşistindard tricolor. Eveniment epocalpentru Moldova-Ardeal-şi ŢaraRomânească. Zidire istorică cuacoperământ milenar şi just temeial îndreptăţirii. Dar reverberaţiilemarilor năvăliri hune acaparatoarecontinuă să hrănească ambiţii, sănască vendete, să dospească gân-duri de recucerire. Chiar dacă întretimp adevărurile s-au cristalizat, lu-crurile s-au aşezat în matca lor, iarviaţa le-a confirmat.

Dar de ce să fie bine, dacă sepoate să fie rău?! De ce armonie,dacă e loc şi pentru duşmănie?Kelemen Hunor, preşedintele (aşa-zis moderat) al UDMR: „Româniitrebuie să accepte că noi nu vom

putea şi nici nu vreau săsărbătorim 2018. Această ac-ceptare ar trebui să fie parte aînţelegerii şi respectului reciproc”.Şi mai spune româno-maghiarulHunor, conaţionalul nostru care-vasăzică, ales (se pare) pe viaţă înParlamentul României şi prezent înaproape toate guvernările post-de-cembriste: „Cum se pregăteşteUDMR pentru Centenar? Lansămproiectul „O mie de ani în Ardeal, osută în România”. Din ce am văzutdeja până acum e mai mult casigur că vom fi ţintele unui adevăratşi necruţător război mediaticinformaţional susţinut şi finanţatconsistent de guvernul ungar,alocaţiile băneşti fiind duble încomparaţie cu cele anunţate deguvernanţii noştri pentru susţinereaacţiunilor avute în vedere de zisulDepartament Centenar ce seremarcă, până acum, printr-odiscreţie cvasitotală, printr-o lipsăinexplicabilă de reacţie. Probabildin condescendenţă şi pentru a nuleza în vreun fel sensibilităţilemaghiare!

Dar să vedem cum sună şivocile din popor – vox populi – caecouri la provocările şi insultele cevin din tabăra adversă: un preot dinCovasna, mesaj către KelemenHunor: „Nu eşti cetăţean alRomâniei. Eşti doar o viperămongoloidă care pune venin în pa-hare româneşti şi ungureşti”. Unanonim: „Kelemn Hunor a jignitgrav România, cu atât mai mult cucât poartă pe piept cea mai înaltă

distincţie a ţării. Ar trebui capreşedintele ţării să i-o retragă”.

Cel de-al doilea cavaler alApocalipsei din Trioul Ria, Ria,Hungaria este şi mai tranşant:„Acum e momentul autonomieiteritoriale şi al independenţei totalea Ardealului şi Partiumului”. Cu altecuvinte, artileria revanşardă şirevizionistă a lui Laszlo Tokes areo bătaie mult mai lungă.

Aflat într-un manej ceva maiîndepărtat, dar cu incursiuni per-manente prin teritoriul românesc şifără ca ceva-cineva să-i stea încale, prim-ministrul maghiar ViktorOrban îşi mobilizează luptătorii dinavangarda transtiseană prinmesaje şi acte de susţinere ce nulasă loc confuziilor. O face înfiecare an la Şcoala de vară de la

Tuşnad, dar şi prin alocări gen-eroase de fonduri pentrususţinerea financiară şcolară atinerilor ardeleni, a grupărilor para-militare, nu în ultimul rând prindeclaraţii belicoase.

Staţi liniştiţi şi nu vă incitaţi, in-tervine (diplomatic) ministrul de ex-terne ungar, că nu se va întâmplanimic, relaţiile noastre bilateralesunt dintre cele mai bune (!) şiexistă voinţă reciprocă de dez-voltare a lor. Aşa să fie?! Nu-meroase reacţii la Trianon 100 nevorbesc despre cu totul altceva: vafi o bombă inteligentă segre-gaţionistă care va face parte dintr-un proiect mai amplu dedestabilizare a regiunii. Respectivabombă deja a fost băgată pe ţeavatunului.

Cei trei noi cavaleri ai Apo-calipsei se vor, aşadar, demniurmaşi ai înaintaşilor pre numelelor Petofi Şandor, Bela Kun şiMikloş Horthy, care la vremea lorerau loviţi de aceeaşi idee fixă –Ardealul maghiar şi unirea cu pa-tria-mumă Hungaria. În dispreţultotal al istoriei, alimentat de slo-ganul justificator „scopul scuză mi-jloacele”. Tot acesta îi mână şiacum în luptă, dimpreună cu ciraciilor revanşarzi, revizionişti şisegregaţionişti, în numele uneidreptăţi strâmbe şi al adevărurilorfalsificate.

Ce preocupări au, în tot acestrăstimp, guvernul şi politicieniinoştri, care deocamdată au adop-tat politica mutului? Vom afla,poate, după încheierea vacanţeiparlamentare din această varăfierbinte. Născut cu grave sechelede autism, Departamentul Cente-

nar contină să-şi caute diagnosticulpentru a-şi găsi într-un sfârşit trata-mentul. Şi rostul. Sperăm ca mi-nunea să se întâmple, totuşi,înainte ca pacientul să fie declaratincurabil şi a i se administra injecţialetală fabricată prin laboratoarelebudapestane. Luând aminte şi laavertismentul lansat nu cu multăvreme în urmă de scriitorul ameri-can Anthony Robbins, autor, întrealtele, al best-sellerului „Puterenemărginită”, într-o chestiuneprincipială: „Dacă nu ai un plan altău, alţii te vor include în planurilelor”. Găsiţi vreo similitudine întreceea ce-şi propun cei trei cavaleriai Apocalipsei şi politica româ-nească a struţului? Întrebarea esteuna pur retorică.

(Continuare în pag. 11)

NOII CAVALERI AI APOCALIPSEI

Mih

ai B

uzn

ea

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB 126

De când, prinbunăvoinţa criticului literar,Constantin Călin sau a di-rectorului revistei Plumb,Ioan Prăjișteanu, procur şicitesc revista „Pro Saecu-lum”, nu numai cu interesfaţă de această publicaţieperiodică de un înalt nivelintelectual, atât prinsubiectele propuse, câtmai ales prin colaboratoriide notorietate pe care re-vista din Focşani îi are, in-teresul meu a rămasconstant faţă de acest nu-cleu de cultură şi intelectu-alitate.

Un motiv al meu parti-cular, o mărturisesc cuemoţie şi nostalgie, vine şidin faptul că unuia dintrefondatorii revistei, MirceaDinutz, pe vremea cândera student la InstitutulPedagogic din Bacău,i-am înlesnit debutul pub-licistic la ziarul local în acărei secţie cultural eramredactor.

În ultimul număr dinaprilie – iunie 2017 citesccu mare interes, având învedere bimilenara come-morare, articolul “G.Călinescu şi Ovidiu” subsemnătură domnului Tra-ian Diaconescu. Spun cumare interes pentru căOvidiu, alături de Horaţiu,Virgilius, Catull s.a., faceparte dintre poeţii latinipreferaţi, mai cu seamă decând, la Universitateaieşeană, am urmat, alăturide colegii mei, cursurileilustrului nostru profesorde literatură universală,Alexandru Dima. Să numai vorbesc de încântareacu care citesc de fiecaredată paginile sclipitoarescrise de G. Călinescu de-spre marele poet latin.

Pentru cei doi autoripasionaţi de Ovidiu cel rel-egat la Tomis de catreîmpăratul Augustus, se im-pune cu necesitatecomparaţia cu un alt cele-bru roman, “oaspete” alpământului dacic. E vorbade împăratul Traian (98-117 era creştină). Astfel,G. Călinescu menţio-nează:” Traian a păşit înDacia cu spada, cu arhi-tectura şi cu graiul roman.Ovidiu a venit numai culira” (Călinescu “Scriitoristrăini, E.L.U.1967, ediţiede A. Marino, P.139)”.Aceeaşi precizare o faceşi semnatarul articoluluidin „Pro Saeculum” numaică aici apare o eroare carem-a determinat să scriuaceste rânduri. Este citataproape identic, fărăghilimelele de rigoare,pasajul Călinescian: „Poe-tul din Sulmona, relegat laTomis, dobândeşte, în vi-ziunea lui G.Călinescu, o

semnificaţie extraordinară,intrucat a venit cu liraacolo unde Traian, înaintecu un secol, venise cuspade, cu arhitecţi, culegea romană şi cu limbalatină (P.S. P.144)”. Dincele scrise de G.Călinescu, citate mai sus,nu rezultă că Traian ar fivenit cu o sută de ani maidevreme. Poate fi vorbade o regretabilă ne-atenţ ie din partea au-torului. Dar din aceastăafirmaţie se face o de-plasare de un secol în is-toria Daciei, respectiv aRomâniei.

Nu mai poate fi vorbade epoca lui Decebal, cide aceea a lui Burebista.Dacă aşa ar sta lu-crurile s-ar adăuga istorieiRomâniei înca un secol deexistenţă, i-ar încurca de-cisive pe roeslerieni şi arda apă la moară mareluiistoric modern, LucianBoia, pentru care “istoriaRomâniei este un mit caretrebuie demitizat etc”. Cesă mai înţeleagă şcolarulde azi căruia i se ştergedin memorie ideea deorigini, de evoluţie şitradiţii, de luptă secularăpentru apărarea patrieimoştenite de la străbuni.Rolul unor Glad, Gelu,Menumorut, al Basara-bilor, Corvinestilor, Musa-tinilor, al făuritorilorStatului Român Modernetc, etc. Toate acestea maisunt repere ale cunoaşteriiadevărului istoric? “Sesperie gândul”, vorbacronicarului. Fără îndoialăcele spuse despre Ovidiuşi tristul său destin nu potfi puse la îndoială. Câte nus-au întâmplat într-unsecol! În primul rând evorba de evoluţia Imperiu-lui Roman, de succe-siunea împăraţilor romanide la Augustus până laTraian, Tiberius, Caligula,Claudiu, Nero, Vespasian,Titus, Domitian, Nerva. ÎnDacia s-au succedat înastă sută de ani mai mulţiregi de la Burebista pânăla Decebal. Este vorba desecolul în care regatulDacilor a cunoscut ceamai mare extindere şiinfluenţă în lumea aşa zis“barbară”. Iar ImperiulRoman avea un adversarde temut.

Abia după anul 98 eracreştină, de la urcarea petron a vestitului împăratTraian, pericolul dacicslăbeşte. Regatul Dacieiintră în declin şi dupădouă războaie împotrivalui Decebal, Roma se im-pune şi transformă Daciaîn Provincie Romană, dinanul 106, deci din secolulal II- lea al erei creştine.Iar împăratul Traian, celsupranumit „Dacicus”’ sestinge cu exact o sută deani după relegatul Ovidiu.Aşadar, Traian vine cu rolde cuceritor în Dacia cu osută de ani după rele-garea lui Ovidiu şi nu cu osută de ani înainteaacestuia.

Succesiune în timp: Ovidiu - Traian

Pe pământul Daciei

Val

eriu

Tra

ian

S-au împlinit, la 22 mai2017, şase decenii de la tre-cerea în eternitate a luiGeorge Bacovia, singuruldintre marii lirici interbelicirămas modernist de la uncapăt la altul al existenţei salepoetice, scriitor de oincontestabilă originalitate şicreator al curentului literar

care îi poartă numele şi care reprezintă oingenioasă sinteză a tuturor curentelor literarenovatoare de la confluenţa veacurilor XIX şi XX.

Bacovia a intrat în literatură la finele secolu-lui al XIX-lea, mai exact în 1899, când în număruldin 20 martie al revistei Literatorul, editată deMacedonski la Bucureşti, i se publică poezia Şitoate, scrisă, de fapt, cu un an înainte, pe cândera elev la Gimnaziul „Principele Ferdinand” dinBacău. 1899 este şi anul când elevul VasiliuGheorghe obţine premiul I pe ţară pentru „desende pe natură” la concursul Tinerimii române, ţinutla Bucureşti. Studentul Ioan Jinga, un prieten alfamiliei, îi oferă viitorului poet volumul Excelsioral lui Macedonski. La rândul său, Bacovia îiîncredinţează poezia Şi toate, semnată V.George, pe care, cum spuneam, Macedonski ova publica în Literatorul. Până în 1903, timp depatru ani, adică exact în vremea anilor de liceu,Bacovia nu mai publică nimic, dar scrie mult,adunându-şi poeziile într-un caiet pe copertacăruia va scrie: Plumb. Versuri de G. Bacovia,1900. Precizăm toate acestea pentru a reamintică Bacovia este un scriitor format în atmosferaculturală de la sfârşitul secolului XIX şi începutulsecolului XX, când la noi se confruntă (şi seînfruntă) două principale direcţii: tradiţionalismulşi modernismul, fiecăreia dintre ele sub-sumându-i-se curente literare distincte.

Modernism versus tradiţionalism.

După cum bine se ştie,curentele moderniste au apărut ca oreacţie la cele tradiţionaliste şi s-audefinit în funcţie de acestea. Aşaîncât, credem că nu se poate vorbidespre modernismul românesc fărăa-l raporta la tradiţionalism, mai alescă de multe ori, în cazul operelorscriitorilor români din prima jumătatea veacului XX se pot constatainfluenţe venite din ambele direcţii,altfel spus mo-dernismul interfereazăcu tradiţiona-lismul. În sfârşit, o altăcaracteristică a acestor curente lite-rare de la noi, fie ele tradiţionalistesau moderniste, este aceea căfiecare dintre ele se cristalizează înjurul unei reviste, care devine - ca săspunem aşa - organul de presă, depublicitate al grupării res-pective. Începutul îlface curentul naţional popular, iniţiat încoloanele revistei Dacia literară din 1840, carereprezintă punctul de plecare al tradiţionalismului.

Acesteia îi succede, în ordine cronologică,revista Literatorul, scoasă de Macedonski în1880, unde va fi găzduită şi promovată, iar maiapoi teoretizată, poezia simbolistă. Tot laBucureşti va fi editată, în 1901, revistaSămănătorul, de la care îşi va lua numelesămănătorismul, cel de-al doilea curenttradiţionalist de la noi. Acestuia îi va succedepoporanismul, cristalizat în jurul revistei Viaţaromânească, scoasă la laşi, în 1906, de G.Ibrăileanu şi C. Stere. În sfârşit, în 1921, la Cluj,scriitorul Cezar Petrescu făcea să apară revistaGândirea, în jurul căreia va lua naştere ortodo-xismul, cel mai de seamă dintre curentele literaretradiţionaliste de la noi (cunoscut şi sub numelede „gândirism”). Strămutată, în 1922, laBucureşti, Gândirea a apărut lună de lună, pânăîn 1944, reuşind să devină cea mai importantărevistă a perioadei interbelice. În paginile revisteise regăsesc semnături ale celor mai de seamăscriitori ai timpului: Tudor Arghezi, Lucian Blaga,George Călinescu, Cezar Petrescu, NichiforCrainic (multă vreme ideologul şi directorulpublicaţiei), Vasile Voiculescu, Radu Gyr, DanBotta, Ion Pillat, Adrian Maniu, Mircea Eliade,Tudor Vianu, Gib Mihăescu şi mulţi alţii. Intere-sant de remarcat este faptul că George Bacovia,cel mai de seamă reprezentant al poeziei mo-derniste din acea vreme, n-a frecventat niciodată

cenaclul „Sburătorul” şi nici n-a publicat în revistaomonimă, editată de Eugen Lovinescu, promo-torul şi teoreticianul modernismului românesc înepoca interbelică. În schimb, Bacovia va fiprezent în paginile revistei Gândirea, cu un grupajde poezii, încă din 1923. Dar el nu va deveni uncolaborator permanent al revistei. Ca şi Arghezişi Călinescu, de pildă, cunoscuţi ca aparţinândaltor orientări, ei publică în Gândirea atraşi fiindde prestigiul revistei, care devenise un etalon alculturii naţionale. În literatura română din pe-rioada interbelică, nevoia de înnoire era generalăşi ea nu se manifestă doar în spaţiul grupăriimoderniste de la revista Sburătorul, ci şi în cel altradiţiei. Scriitorii care fac parte din grupareaGândirii se reîntorc la miturile tradiţionale în acăror prelucrare urmăresc revelarea sacralităţii înforma ei genuină. Tema versurilor se îndreaptăspre experienţele fixate în zona seninătăţii, nuatât imaginea ortodoxă îi interesează, cât senti-mentul religios, caracterizat prin contemplaţie,nădejdea în mântuire şi acceptarea senină a mer-sului lumii. E de observat că, în afară de Bacoviacare rămâne modernist de la un capăt la altul alexistenţei sale poetice, toţi ceilalţi poeţi de seamăai epocii interbelice pot fi încorporaţi deopotrivătradiţionalismului şi modernismului. (Chiar uniiavangardişti, precum Tristan Tzara sau Ion Barbuau avut, iniţial, o fază clasicizantă, parnasiană.)Arghezi, Blaga, Voiculescu, Crainic şi alţi poeţitradiţionalişti pot fi revendicaţi de modernismdatorită viziunii artistice, recuzitei formaleaparţinând imaginarului poetic modern.

În perioada interbelică, pe lângă gruparea dela Gândirea, au existat şi alte grupări literare careau militat pentru conservarea valorilortradiţionale. Una dintre ele a fost cea a generaţieide la 1927 al cărei mentor era Mircea Eliade,care năzuia, de asemenea, la o schimbarefundamentală nu doar în plan literar-cultural, ci şisocial-politic, el fiind unul dintre li-derii MişcăriiLegionare şi ideologul acesteia. Manifestul aces-

tei grupări a fost publicat în revistaGândirea, având titlul Crinul alb.Membrii grupării erau preocupaţi decăutarea unor formule artistice noi,sursa fiind identificată în fondul au-tohton şi nu în valorile universale.

Această preocupare pentrutradiţie va da naştere mai multorteorii despre specificul naţional,ceea ce va contribui la crearea uneiefervescenţe polemice, intelectualiiperioadei fiind preocupaţi în egalămăsură de fundamentarea literaturiinaţionale şi de europenizarea ei. Iaraceastă polemică între adepţiitradiţionalismului şi cei ai mo-dernismului a stimulat creaţia şi adus la o diversificare a formelor

artistice fără precedent în istoria literatur i iromâne.

Conceptul de modernism

În ceea ce priveşte conceptul de modernism,acesta denumeşte, de la sfârşitul secolului al XIX-lea încoace, tot ceea ce este nou şi inovator înplanul creaţiei artistice, precum şi manifestărilede exacerbare a modernităţii, tentativele ei ultimede evadare din orice convenţie. Utilizat pentruprima dată la noi – după cum se ştie – de cătreEugen Lovinescu în Istoria literaturii românecontemporane (1927), termenul modernism eramenit, în accepţia conferită de către ilustrul teo-retician al culturii, să denumească noua mişcareestetică de după 1880, pentru a o deosebi detradiţionalism. Aşadar, dacă am încerca să-ldefinim, ar trebui să spunem că modernismuleste o direcţie importantă a literaturii române dinprima jumătate a secolului al XX-lea, opusătradiţionalismului şi caracterizată prin aderenţe latendinţele inovatoare şi proclamarea unor noiprincipii de creaţie. În sfera conceptului de mo-dernism se însumează toate curentele postro-mantice de avangardă literară: simbolismul,expresionismul, ermetismul, suprarealismul,dadaismul, constructivismul ş.a. Aşadar, mo-dernismul include, în sens larg, toate aceleorientări artistice, fundamentate sau nu ideologic,care exprimă o ruptură de tradiţie, negând, înforme uneori extreme, epoca sau curentul carele-au precedat.

(Continuare în pag. 8)

BACOVIA - 60

BACOVIANISMUL – SINTEZĂ INGENIOASĂ A PRINCIPALELOR CURENTE MODERNISTE

Liv

iu C

his

cop

PLUMB 126

pagina 3revistă de atitudine

Sociologia literaturii, a culturii îngeneral, va analiza cândva şi acestfenomen, cam ciudat, chiar dacă opiniilepsihologilor, economiştilor, juriştilor, inclu-siv cele ale unor politologi vor puteaconta. M-am izbit de acest fenomen decâteva ori, în ultimii ani, observând că re-vistele, cărţile, publicaţiile cu profil cul-tural răzbat cu greutate dintr-o localitateîn alta, pe teritoriul naţional. E nevoie deeforturi personale, de invenţii de formuleîn relaţiile interumane şi de răbdare şitimp pentru ca un băcăuan să ajungă larevista Ramuri de la Craiova, Tribuna dela Cluj, sau chiar la Orizont şi Apostrof;desigur, te poţi abona, însă fondurile totsunt limitate, la nivel chiar european; numai zic de o publicaţie de la Chişinău,dar de la Paris?... Cine suferă din cauzaasta? Circulaţia ideilor şi validarea unorvalori vor fi ştirbe! Aşa o fi fost şi pe tim-pul lui Kogălniceanu, sau Eminescu, oriCreţia? Rămâne totul la nivelulimaginaţiei, al întâmplării şi în cârcaautorilor. Păcat! Dar cum se petrec lu-crurile? Observ din cartea lui ConstantinMarafet, intitulată frumos Sareamuntelui de rouă, apărută la EdituraRafet în 2016, în care prestigiosul scriitorieşean Emilian Marcu este supus unui in-terviu de 150 de pagini, după care unnumăr de critici îşi exprimă opiniile de-spre volumele lui de poeme, despre ro-manele publicate până acum şi despreeseurile lui critice. Este adevărat, carteadevine, pe ici-pe acolo, palpitantă şi pen-tru că prinde cu destulă expresivitate şisurpriză, modificările de comportament şipsihologia unor figuri culturale şi literarede la Iaşi, ori Bucureşti, în trecerea –surprinzătoare pentru mulţi – de la So-cialism la Capitalism; ce mai, EmilianMarcu devine (mă rog, e pe cale!) per-sonajul emblematic al unei epoci derăsturnări şi surprize în viaţa culturală,literară şi universitară, mai ales pentrucunoscătorii capitalei culturale aromânilor – cum s-a spus. Noi, care-amfost studenţii celei mai vechi universităţi,am fost aproape seduşi, ori loviţi de sur-prizele oferite de cartea, bine rotunjită dedomnul C.M., cu larga, generoasa şi bo-gata contribuţie a lui Emilian Marcu, fostelev al liceului din Tg. Frumos, licenţiat alInstitutului de Biblioteconomie dinBucureşti (1973), colaborator al unorprestigioase publicaţii şi elogiat, în primiiani, de către Constanţa Buzea şi Şt. Aug.Doinaş în revista Familia. La vârsta de67 de ani (n. în Heleşteni, jud. Iaşi), dl.Emilian Marcu se poate considerafericit, după bune decenii de activitatecreatoare, pe care le va marca la aniver-sarea sa din 28 septembrie 1950. Cola-borator permanent al celebrei revisteieşene Convorbiri literare, la rubricaVitrina cărţilor, d-sa este o voce criticăce şi-a asumat dificila misiune de a in-forma cititorii cu valorile lansate în spaţiullite-raturii române actuale, realizând,până în prezent, aproape o mie de co-mentarii la cărţile apărute în intervalul2003-2013. Desigur, el însuşi, cărţile saleau constituit subiecte pentru comentatoriicritici, iar alte voci i-au conturat portreteliterare, precum cunoscuţii Marian Popa,Mihai Cimpoi, Adrian Dinu Rachieru,Theodor Codreanu, Cristian Livescu,Mioara Bahna şi alţii.

*Capacitatea creativă şi puterea de

muncă a d-lui Em. M. sunt, cred, cla-risime, pe cât îmi dau seama. Celetreizeci şi unu de volume de poeme (întreele, Nunta în sâmbure, 1973; Amiazacâmpiei, 1977; La porţile singurătăţii,

1998; Ţăranul zidit, 2000; Privegherilevulturului orb, 2014 şi altele); şapte ro-mane, între care cităm Iadul de lux,2004; Suburbii municipale, 2005; To-bele mute, 2014. Apoi critică: Artagrădinarului, 2011; Vitrina cărţilor,2013 etc. ne impresionează.

Opera scriitorului este nuanţatevaluată şi elegant analizată de comen-tatori. În poezie, aceştia au remarcatmulte note lirice, compoziţionale şi ex-presive; „obsesii terifiante” şi „cantileneînchinate iubitei şi patriei” (Şt. Aug.Doinaş); „profunzimea stărilor de spirit”(Constanţa Buzea); „tradiţia lui Fun-doianu” (L. Ulici); „poezie gravă,luminoasă” (Virgil Cuţitaru); „o surpare înmetamorfoze primare” (Daniel Corbu)etc. În romane s-au remarcat: Iadul delux e un „amplu poem epic” (Theodor Co-dreanu); „virtuozitate literar-artistică” (Al.Dobrescu); „armonizarea virtuţilor epicecu cele poetice” (C. Dram); „o provocarebinevenită pentru prozatorii momentului”ş.a.m.d. Mioara Bahna remarcă, în croni-

cile scriitoruluidin Convorbiriliterare de carene ocupăm, că,în Vitrinacărţilor, e atentla trei calităţi:„să ştii carte, săai simţul valo-rilor şi să fii tuînsuţi scriitor”(p. 263) ca să fiicritic.

În capitolulde „Convorbiriconvenţionale”,care ocupă obună parte din

carte, reţinem opinii şi aprecieri ce neconvin: Em. M. e „îngrijorat” de „semneledispariţiei ţăranului”; el merge des însatul copilăriei şi se străduieşte să-şipăstreze „inocenţa şi simplitatea”; peacestea le-a moştenit de la mama sa;primul şoc l-a trăit la şcoală, cândînvăţătorul l-a strigat la catalog; întreprimele lecturi au fost clasicii (Eminescu,Creangă) care, la vremea lor, publicau înrevista în care, acum, publică fiul satuluiHeleşteni; în primii ani ai deceniului ’90a avut un interval de tăcere şi izolare,singurătate; prima poezie o publicase înrevista liceului şi a fost remarcată deNina Cassian.

O strânsă prietenie a avut cu Gri-gore Hagiu, Ion Gheorghe şi NicolaeDragoş de la Bucureşti, iar de la Iaşi,Corneliu Ştefanache, Adrian DinuRachieru, Al. Dobrescu şi Cassian MariaSpiridon. Mai apoi au fost întâlniri plinede bucurie cu Sorin Preda, Ioan Es. Pop,Carolina Ilica, Viorel Dinescu şi alţii.Tulburările din anii ’90 au şifonat ima-ginea unor „aşa zişi prieteni” ca LucianVasiliu, Dorin Spineanu, iar Vasile Procaşi Călin Ciubotari sunt printre cei carel-au ponegrit de colaborare cu fosta Se-curitate; Maria Carpov îl ţinea ore întregipe hol să-i verifice textele, să nu aibă ac-cente anticeauşiste. Em. Marcu declarădeschis şi nominalizează pe cei care l-auacuzat, pe nedrept. De aceea, dar şi dinalte motive, împreună cu Viorel Savin şialţii au pus bazele Filialei U.S.R. dinBacău. Încet-încet, confesiunea-interviuse converteşte într-o satiră moral-politicăa lumii literare în care a trăit Em. Marcu,dar pe fundal se poate ghici un tablouconfuz al deceniului postdecembristcare, de fapt, este, ca în toată ţara. Con-stantin Marafet a pus întrebări in-teligente, unele incomode, iar EmilianMarcu vorbeşte ca un fiu al unei epoci cenu şi-a limpezit, încă, nici obiectivele şinici complicatele peregrinări cultural-istorice şi literare. Oricum, cartea lui C.M.se poate citi cu folos pentru a înţelege,măcar par ţ ia l , mişcăr i le luc ide,generoase, ori meschine ale unei lumi cestă să iasă cumva din derută şi minciună.Un scriitor poate fi, aşadar, un personajsemnificativ şi credibil.

Când scriitorul devine eroul unei cărţi

Gri

go

re C

od

resc

u

„Fericit celcare...” (Editura„Ateneul Scriito-rilor”, Bacău,2017, 97 p.), re-centa carte alui CalistratC o s t i ne x p l o r e a z ătoate trăirile

omenești, acoperind întregul spec-tru al universului existențial (viață,moarte, dumnezeire și – întreaceste hotare – disperarea,aspirațiile, dragostea, Infernul șiParadisul (pp. 70-71), viciileomenești, al sângelui, al cărnii etc.(p. 68), fericirea („Un surogat decafea”, ibidem), visul european(„Patru pereți ceva mai mari/decare e inutil să/te dai cu capul deei!/Ieșire nu-i, iar intrarea s-a în-chis”, p. 66), durerile (p. 60), ura(p. 57), visele (p. 44), insomniile (p.43), destinul (p. 39), cataclismele(„Ploi năprasnice, furtuni,inundații”, p. 34), războaie (p. 35),spaimele (p. 30) și încă... și încă...Toate acestea, și multe altele, teobligă să reflectezi, să formuleziîntrebări și să cauți răspunsuri,căci poezia lui Calistrat Costintulbură și nu te lasă indiferent.

În cele aproape 100 de paginiale cărții „se văd” imensaexperiență de viață a autorului,marea lui cultură și, nu în ultimulrând, o totală stăpânire a mij-loacelor de expresie poetică. „Ple-doaria” lirică a domnului C.C.,departe de a fi clasicizantă, esteturnată într-un limbaj modern, încare rimele sunt destul de rarfolosite, ceea ce conferăraționalizării poetice o întinsă plajăde disciplinare a imaginației șisensibilității artistice, fără restricțiistilistice, în beneficiul uneiexprimări naturale neîngrădite dereguli. În felul acesta, poeziile carene sunt oferite îmbracă haina unoreseuri lirice în care accentul estepus pe filosofare. Tematica aparentbanală a vieții cotidiene estedecodată într-o manieră originalăprin transfigurații de facturăfilosofică. Autorul nu explică și nudevelopează clișeul, ci doar îlsugerează, invitând astfel cititorulla o lectură participativă. Pur șisimplu, repet, poezia lui Calistrat –Costin te obligă să-ți pui întrebăriși să afli singur răspunsuri! Cititoruleste invitat astfel în „ÎmpărățiaGândirii”, unde este obligat,volens-nolens, să-și asumeadevărul rostit de Aristotel (384-322 î.e.n.): „Dacă este de filoso-fat, este de filosofat; dacă nueste de filosofat, este de filoso-fat”. Suntem în fața unei poeziirarisime de certă factură intelec-tuală, destinate mai mult cititorilorcultivați, și mai puțin persoanelor acăror cultură generală estedobândită de pe internet. „Mareapoezie e făcută să punăîntrebări, nu să dea răspunsuri”,afirma – cu îndreptățire – eruditulteolog Bartolomeu Anania (vd.„Biblia cu ilustrații”, editura„Litera”, București, 2011, vol. 3, p.839).

Exact acest lucru îl face autorul:sugerează, nu dă verdicte,formulează premisa majoră,lăsând lectorul să găsească singurpremisa minoră, pe baza cărora seîntrevede concluzia poetică. („Cumte simți, Doamne/după atât-amarde ani?/...../De ce nu-mirăspunzi?”, (p. 8). Oare poetul seaflă aici la începutul unei stări deinamiciție față de Dumnezeu,supărat că este obligat sămonologheze, în timp ce el ar fi

dorit să aibă un dialog cu Divini-tatea? Arhetipul unei atari revoltefață de Dumnezeu îl întâlnim laEugene Rose (13 august 1934 –2 septembrie 1982), americanulprotestant (născut la San Diego,statul California), convertit la orto-doxie după ce fusese „fascinat deConfucius și de Taoism”. Dupăconvertirea la noua religie, el a de-venit ieromonah, căpătând numelede Seraphim (Seraphim Rose) șine-a lăsat o mărturisire uluitoare:„Obișnuiam să mă războiesc cuDumnezeu, pe care îl de-clarasem mort, fiindcă nuînțelegeam de ce nu-mirăspunde!” (vd. Revista „FormulaAS”, nr. 1278, august 2017, pp. 26-27).

Același leitmotiv îl întâlnim,iată, în două ipostaze și la doi au-tori diferiți, de unde întrebarea: S-a insipirat C.C. din opera mareluiduhovnic american care, în parte,a fost tradusă și tipărită în limbaromână? („Ortodoxia și religiaviitorului”. Editura „CarteaMoldovei”, Chișinău, 1995; „Sufle-tul după moarte”, Editura„Anastasia”, București, 1996; „Ni-hilismul” și „Revelația lui Dum-nezeu în inima omului”,Editura „Anastasia”, București,1997). Dacă da, nimic rău înaceasta. Dimpotrivă, ne este astfeldezvăluită marea deschidereculturală a poetului băcăuan, ur-mând a se reține și faptul că sursade inspirație a domnului C.C. (vis-a-vis de relația Om-Dumnezeu)este cantonată în textele religioasede autentică trăire creștin-ortodoxăscrise în a doua jumătate a secolu-lui XX. Altminteri, este de observatfaptul că relația în discuție esteuniversal valabilă, iar transfigu-rarea poetică este similară înRăsăritul Ortodox și peste Ocean,„în îndepărtata Americă”! Existăînsă și diferențe: în revolta sa,determinată de anxietate și dispe-rare, Seraphim Rose îl declarămort pe Dumnezeu, în timp ce po-etul C. Costin insinuează numai

„îmbătrânirea” Tatălui Ceresc,îmbătrânire care, nu-i așa?,determină alterarea tuturorfuncțiilor vitale! („cum te simți,Doamne,/după atât-amar de ani?/De ce nu-mi răspunzi?” – p. 8). Sărecunoaștem, este cu totul altceva!Existența sau inexistența MareluiCreator Divin este o temă majorăpe care poetul o urmărește cuobstinație și pe care o întâlnim înnumeroase alte stihuri alcătuite ca„... exerciții de aduceri aminte” (p.39).. „cred într-UNUL DUM-NEZEU/(se spune că ar fi maimulți)”, p. 39; „Omenirea îi neampăcătos/fără niciun Dumnezeu/(care Dumnezeu?!)”, p. 31.

(Continuare în pag. 11)

Calistrat Costin:Poezia care sugerează și reamintește...

Co

nst

anti

n A

nto

niu

F

E

R

I

C

I

T

C

E

L

C

A

R

E.

.

.

editura ateneul scriitorilor

Ca

lis

tra

t C

os

tin

PLUMB 126

pagina 4 revistă de cultură

Consiliul editorial:

Președinte: CALISTRAT COSTIN

membri:

OVIDIU GENARUDORU KALMUSKI

VIOREL SAVINGHEORGHE NEAGU

C-TIN ANTONIUGRIGORE CODRESCU ION TUDOR IOVIAN

Secretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:VIOREL DINESCU, DORU CIUCESCU,

DAN  SANDU, ELENA PÂRLOG, PETRUȘ ANDREI,

MIHAELA BĂBUȘANU, ALEXANDRU DUMITRU,GHEORGHE UNGUREANU,

TINCUȚA HORONCEANU-BERNEVIC

prezentare grafică: IOAN BURLACU

Corectur\: MIHAI BUZNEA, EUGEN VERMAN

ADRESA: 22 Decembrie 38/B/ 7- Bac\u: E-mail: revista_plumb@yahoo.com

telefon: 0234 578 602Ilustrații revistă: Mircea Nour, Radu Mihai

CRISTINA ȘTEFAN - ad.SITE; Distribuție-curierat: Toader Titi ROZNOVANU

Luminile lui Stan M. Andrei

Plecând de la rădăcina etimologicăcomună a cuvintelor „lume” şi „lumină” dinlimba română, putem spune că, aparent, laaceastă „vârstă literară” una dintre temele„obsedante” ale scrierilor sale este Lumina,ca să nu spunem luminiţele de la capătultunelului! Cel puţin aceea la care se re-ferea un personaj istoric s-a dovedit, dacănu o femeie frivolă, o lumină aproapeînşelătoare!

Lăsând gluma la o parte, deoarece,chiar şi când este umoristică, literaturaeste o preocupare serioasă, care poateavea legătură şi cu mântuirea, luminile luiStan M. Andrei pot limpezi, de pildă,concepţia sa… umanistă, dacă nu sunăprea pretenţios. Încă de la dedicaţia volu-mului din 2016 se anunţă o mare sete delumină, şi deja începem să înţelegem cănu este doar simpla lumină, ci mai aleseste vorba de cea taborică: „Sufletelorînsetate de lumină, de dor,/ de treceri, deprovocări, de speranțe… / încercate deviață și de moarte, de abisuri și de înălțimi.”

Aparent, poezia sa, esenţializată,redusă la esenţa sa, ar putea fi un manualdespre metamorfozarea omului în fiinţă-lumină. „Atunci am învăţat lumină să fiu /Şi mult să ard pe un altar, cântând. / Şi-uncalendar, într-o firidă a lui, / Să mă aşezecând voi fi tăcând...”, scrie poetul undeva,trădându-şi şi apostolatul, jertfa adusă oviaţă întreagă catedrei şi mai ales fiinţelor-lumină în formare, copiilor din ciclul primar!

Poate vom reveni la catedra-altar!Este o legătură profundă între

generaţii, tradiţia îşi spune cuvântul, mamaadresându-se astfel poetului: „Cărămizilezidirii tale în sfântă lumină să fie”. Religio-sul îşi spune cuvântul, aşa cum am maispus şi altădată despre Stan M. Andrei, el,în spaţiul cultural în care s-a format, fiindînrudit cu o Zorica Laţcu Teodosia (iată,anul acesta se împlinesc o sută de ani dela naşterea sa!), un Săndel Stamate, VirgilNistru Ţigănuş, Petru Blaj, Ignatie Grecu:„Eşti omul în care Iisus / se refugiază /când pe pământ apare / eclipsa decredinţă – eclipsa de viaţă”.

Volumul din 2016 este strâns legat şide cea de-a doua mare sărbătoare aCreştinilor, cea a primei promisiuni, avenirii pe lume a Mântuitorului. Simbolic,Lumina vine cu albul Zăpezii sacre: „Lapoarta lumii, Crăciunul/ Croind cărarenouă/ Secundelor îngălbenite/ Și ochilor cuzboruri tocite.// La poarta lumii, Crăciunul/Un zâmbet larg animă/ Inimile toate verdesă respire,/ Iubirea de aproapele să fiespor.// În curtea lumii, Crăciunul,/ Nouăninsoare-așază,/ Alte și alte altare,/ Zenitullumină să se facă.// În ziua de astăzi, șieu,/ Dezvelindu-mi inima/ Să simtă înadânc ninsoarea// Dragostei divine. Schim-barea așteptată!”

Stan M.Andrei subliniază acel „Albas-tru de lumină”, un albastru de iarnă, iarnăgeroasă, dar nu siberiană, careregenerează. De altfel, primul grupaj chiaraşa se intitulează.

Într-un fel, această Lumină chiar esteo poartă… între lumi, şi aici nu cădemdeloc în păcatul ispitelor ştiinţifico-fantas-tice, Stan M. Andrei nefăcându-şi iluzii înprivinţa mundanului: aici este o lume acenuşii, care poate duce la lumină sau nu:„…către adevăr,/ Crăciunul ne înjugă/ tim-pului,/ printre lucrurile/ care, astăzi,/povești despre suflet și cenușă/ întind cumăsura unui colind.”

Poetul chiar reuşeşte o performanţă:să scrie practic un volum întreg pentru,întru Crăciun şi să nu plictisească, în senslarg: sunt peste o sută de pagini (câteva

sunt cu o grafică deosebită, aparţinândSorinei Fodor Vădeanu) care, împărţindu-se între meditaţie, rugăciune, colind,învăţătură, menţine trează atenţia cititoru-lui. De pildă, cu ispita unui misticism de-cent: „Crăciunul,/ comoară de lumină,/comoară de povești./ Neputincioșirămânem/ când vrem a o pătrunde./ Adân-cul adâncului,/ oricât de multe unde/ vor a-l cuprinde,/ virgin se petrece,/ în aceeașihaină./ Miezul miez pe veci îi taină./ Iisusîn trupul Fecioarei/ e sâmburele/ pe care-lmângâie cu gândul/ lumea,/ e preamărireape care-o rostesc/ oamenii, de la nord lasud./ De veacuri, aceștia îl petrec,/ iar euasud.”

Desigur, poetul se joacă şi cu cei mici:„Toate drumurile iernii/ În Laponia se duc./Pentr-un timp, acolo-i raiul./ Moșul esteprintr-un nuc.// Toată dragostea, cuvântul,/Înfrumusețând zăpezi,/ Trup ajung dejucărie/ Mugurilor din livezi.// Puritatea însăcere/ Flori întinse peste ger,/ Patimilescrum făcute,/ Cântul tors în lerui ler.”Chiar dacă va trebui, probabil, să le explicemai mult ce sunt patimile!

Finalul volumului, cartea având patrupărţi (menţionatul „Albastrul de lumină”,„Fulgi de Crăciun” – unde parcă seinventează o nouă specie literară,„Uimirea”, „Crăciunul copilăriei” – cuemoţionante evocări ale părinţilor, şi„Crăciunul, pâinea lacrimei”), ne aduceparcă mai aproape de trăirea tainei Învierii,de suferinţele care au dus la naşterea alteisperanţe decât aceea închisă în CutiaPandorei!

În „Eclesiast” (12, 12) scrie: „Şi pestetoate acestea, fiul meu, să fii cu luare am-inte: scrisul de cărţi este fără sfârşit, iarînvăţătura multă este oboseală pentrutrup.”, dar Cuvântul Noului Testamenteste mai îngăduitor, permiţând un sfârşitprecum acesta: „Doamne,/ Mai dă-miCrăciun!/ Frumos îl mai pui pe umeri!/ Săștii că-mi și place/ Și știu și ce să fac cu el./Îl împletesc cu lerui ler./ Îl încarc cu flori demăr./ Îi strecor visuri în muguri./ Îi deschidochi în fulgi de nea./ Toate numai/ Ca săsimți, Tu, Doamne,/ Ce miros are Crăciunulla mine:/ A cozonac și iubire,/ A grâu șimulțumire.// Ascultă-mi, Doamne,/Rugămintea,/ Până cărțile nu sunt făcute!”

Cărţile rămân mereu deschise (înpofida aparenţelor), ele chiar nu sfârşit,unele chiar îşi aşteaptă Învierea, precumscriitorii lor, aşa cum a prorocit „apostolul”Borges, cel care ne-a promis Paradisulcărţilor!

Stan M. Andrei ştie ceva despre toateacestea, scriind nu despre un Ţinut pustiit(precum Eliot), ci despre „ţinutul Crăciun”:„Cu voia lui Dumnezeu, / ajung în Crăciun,/ținutul în care/ pietrele drumurilor/ din cu-vinte sunt alcătuite;/ oamenii sunt ruguri deiubire;/ întrebările lor sunt ramuri cu flori./Nu mi-s intrus./ Sunt adoptat locuitor./ Îmiplace visul,/ Dar care-mi e identitatea?/Rug de iubire?/ Ramură cu flori?/ Pețărmul acesta/ Nu știu de anotimpuri,/ Nuștiu de depărtare/ și nici de obligația de amuri…/ Și totuși, pentru trei zile,/ Accept sămă consum/ Ca sunet și semn al uneisărbători/ Pentru alți umeri,/ Alte buze,/Alte cărări.”

În replică involuntară, probabil, la„nodurile & semnele” lui Nichita, Stan M.Andrei propune nişte semne şi niştesunete demne de bucuria reîntâlnirii copi-ilor din noi, darul etern al Divinităţii, de carenu prea ştim să ne bucurăm îndeajuns.

a.g.secară

* Stan M. Andrei – Din piatra luminii,Ed. Olimpias, Galaţi, 2017

* Stan M. Andrei - Cântece la poartalumii, Ed. Olimpias, Galaţi, 2016

Povești luate de ape (Ada– Kaleh), apărută în 2014 la oeditură din Germania, atestăfaptul că Paul – Lucian Lentzereste constant preocupat de te-matica ororilor comunismului,afirmație argumentată de toatecele patru cărți apărute în inter-valul anilor 2010 – 2014: …Și di-avolii mor cândva, Jertfauitată. Haiducii Dobrogei,Meșterul Manoler e d i v i v u s(mănăstirea Chiajna– Giulești). Proza saatestă o preocupareconstantă pentrurelevarea unei prob-lematici tipice, inspi-rate îndeosebi deevenimentele dra-matice petrecute înanii infernului comu-nist. Însă deschider-ile temporale sau dealtă natură sunt multmai largi, prozatoruldemonstrând căproblematica con-cret – istorică nu poate fidespărțită de cea general-umană.

La un sfert de secol de laemigrarea în Germania, scriitorulcontinuă, prin scrierile sale „să-șiplătească datoriile morale” fațăde țara natală, conform uneideclarații făcute în 2010 cuocazia debutului său literar. Ast-fel, destinul inginerului electro-mecanic maritim explică, în maremăsură, de ce toate cele cincicărți publicate până în prezentmerg pe linia prozei noastre re-cente de recuperare literară (înspecial sub forma atitudinii) a tre-cutului comunist, abolit deRevoluția din Decembrie 1989.

Explorând o zonă situatăîntre literatura de ficțiune și stilulștiințific ( afirmație confirmată destructura celor unsprezece capi-tole), discursul narativ are catopos insula Ada-Kaleh, al căreitragic sfârșit (dinamitată șiscufundată de regimul comunistîn 1970 pentru a construi hidro-centrala de la Porțile de Fier)devine, prin extrapolare, unspațiu al dezrădăcinării și alsuferinței pentru o comunitatealungată din acest „colț de rai”,aflat de mii de ani în mijloculDunării.

Vocile care se aud în suitade povești luate de ape – fără alua în considerație scurteleintervenții ale autorului – inte-grate atmosferei narațiunii – suntîn ordinea amploarei și frecvențeilor Ioan Alupoaie și Ali Kerim.Grav bolnavi, sunt internați, dupăun „destin tragic”, la vârstasenectuții, într-un cămin dinpreajma Orșovei, unde actulpovestirii devine pentru amândoiunul dintre modurile lor de asupraviețui.

Copil sărac, Ioan Alupoaiedevine activist de partid, recrutatapoi în trupele de securitate,adevărate comandouri menite a-i determina pe oameni, prin con-strângere, să se lase deposedațide pământurile moștenite de lamoșii lor, ori primite ca

recunoștință pentru tributul dejertfă dat pe câmpurile de luptăîn cele două războaie mondiale.Deghizat în șef de echipă la fa-brica de țigarete din Ada – Kaleh,în realitate fiind turnătorul de ser-viciu, Ioan se îndrăgostește de oturcoaică, moment în care în-cepe să aibă mustrări deconștiință pentru atrocitățilecomise în calitate de securist.

Las cititorilor sur-priza de a descopericonsecințele treziriiconștiinței lui IoanAlupoaie, cel îndoc-trinat de ideologiacomunistă. Prinf l aschback -u r i l ememoriei lui AliKerim, bolnav decancer, narațiuneacoboară în perioadadeportărilor în Bără-gan a celor vinovațide a-și fi iubitpământul și de a nuse lăsa convinși de„ a v a n t a j e l e ”

colectivizării agriculturii.Destăinuirile celor doi

protagoniști cuprind „in nuce” in-triga și punctul culminant alnarațiunii, ținându-l pe lector înstare de tensiune în așteptareadeznodământului. De aici crescalte nuclee epice – povești luatede ape – care luminează sumbruatrocitățile comise în prima etapăa dictaturii comuniste: regimulconcentraționar din închisorile dela Pitești, Gherla și Rahova.

Intervenția sporadică a au-torului care, uneori, preia rolulnaratorului, este o punte princare firul narativ este țesut dealte personaje, prefigurate dejaîn destăinuirile celor doi bătrâni:Latife și Husein, părinții fetițeiAidin, luată de apele Dunării șirecuperată de mâna destinuluiprin boieroaica Maria Stănilă; AliDogan, tatăl lui Aidin, devenităAdina, ajunsă medic în Ada-Kaleh, căsătorită cu Hans, dupăo pasionantă poveste dedragoste ș. a. Nu vom povesti in-tegral subiectul romanului, ca sălăsăm suspansul să funcționeze,pentru a oferi cititorilor să de-scopere precizia, dublată de fan-tezia cu ajutorul căreia autoruldescrie locuri, întâmplări, per-sonaje aruncate în lume detorentul, uneori, prea puternic alistoriei, care duce cu ea multepovești luate de ape, pentru a fiapoi recuperate moral de o nouăviață.

Dens și incitant, cu final des-chis, îmbinând cu talentficționalul cu documentul auten-tic, Povești luate de ape (Ada-Kaleh) este un roman despreororile comunismului, despre vic-time și torționari, desprerezistența anticomunistă, despreviață, moarte și destin, despreiubire și ură și despre speranță,având în vedere că apa estepercepută în simbolisticauniversală ca element vital pri-mordial, izvor de viață și de pri-menire spirituală.

Daniel Nicolescu

O carte despre ororile comunismului

PLUMB 126

pagina 5revistă de atitudine

„... Nuscriu decât

la luminaindignării –până când

fiinţă?”

Nu am nici o îndoială căîntr-un viitor nu prea îndepărtat,când se va scrie o istorie onestăa literaturii de azi, anul 2014 vafi considerat unul fast nu numaipentru biografia d-lui SavianMur, ci şi pentru hronicul culturalcontemporan. Este anul în carea debutat acest scriitor ce s-aimpus/se impune nu numaiprintr-o prolificitate de-a dreptuluimitoare (Cu ochii sparţi, ver-suri, 2014; Povestea unui mar-ginal, roman şi Statuiledelirului, eseuri, 2015; volumulde versuri Dimineţi înjunghi-ate, 20l5, Lut şi În pelerinaj laSfânta A4, romane, 2016; Eu,agenţia mea de ştiri, antiro-man, 2017), ci şi printr-o origi-nalitate şi profunzime care-iasigură de pe acum un locaparte printre practicanţii scrisu-lui.

Eu, agenţia mea de ştiri(Editura Bibliotheca, Târgovişte,2017), cel mai recent dintre vol-ume, intitulat de către autor,poate puţin impropriu „antiro-man” vine să ateste, încă o dată(dacă mai era nevoie) că avema face cu un polihistor ale cărui„teme” gravitează cu toatele înjurul condiţiei umane a insuluitrăitor în secolul ul XXI-lea, celcare poartă în sine, deopotrivămiriade de întrebări legate deexistenţa lui pe pământ, ca şiexperienţa unei lumi pe care ogăseşte a fi nedreaptă în în-treaga ei alcătuire, dar mei alesîn totala hidoşenie în care areuşit s-o aducă fiinţa bipedă,responsabilă de toate crimele,atrocităţile, răsturnările de valoripetrecute de-a lungul istoriei.

Mai degrabă eseu filosoficşi literar totodată, decât „antiro-man” (probabil că autorul a optatpentru această definiţie înopoziţie cu termenul caredefineşte în sensul clasic,tradiţional o naraţiune cu per-sonaje, desfăşurări epice, cu de-scrieri de cadre, conflicte etc.),noul volum al d-lui Savian Mur nise pare a fi, înainte şi dincolo detoate, o introspecţie în sufletul şiîn conştiinţa proprii şi – prin ge-neralizare – o posibilă temă dereflecţie pentru toţi oamenii.

„Lumina indignării” la caremărturiseşte că scrie autorulprezentei cărţi determină ieşireade sub condei a unor interogaţiişi posibile răspunsuri la ele, aunor afirmaţii nu doar deduse pecale logică, ci şi prilejuite de variiîmprejurări: scene la care o fostmartor, filme văzute pe miculecran, întâmplări argumentate şide alţii înaintea d-sale (din acestpunct de vedere se poate ob-serva cu uşurinţă că Emil Cio-ran, pe care îl aminteşte de maimulte ori, a fost citit şi asimilat cumultă grijă). Spuse cu valoarede axiome ale Bibliei şi VechiuluiTestament, ca şi ale Buddhismu-lui, ale unor şamani etc. vin săargumenteze paginile în care d-l Savian Mur trece în revistă cat-egorii socio-umane şi filosoficeprecum Mila, Frica, Dedublareaomului şi multe altele, argumen-tându-şi opiniile la tot pasul,pornind de la faptele trăite nemi-jlocit şi până la cele sugerate delecturi, de filme despre Natură şi

Om etc. Pasaje şi capitole întregi

ne-au condus la ideea că d-l Sa-vian Mur, alături de NicolaeDărămuş şi alţi scriitori,deocamdată puţini la număr, seînscrie în bună măsură într-unpluton al celor care prin scrisullor sunt creatori, între altele, aiunei literaturi ecologice, ple-dantă pentru respectul faţă detoate vieţuitoarele planeteiPământului. În context autorulcărţii de faţă este zguduit decruzimea omului faţă de ani-male, păsări, şi faţă de violenţaprezentă aproape la tot pasul şisub cele mai abominabile forme.

Revoltat, scriind „de in-dignare”, întrebându-se „Pe cinesă mai rogi să nu-ţi facă un rău?Să nu fii ameninţat, bătut,schingiuit, omorât”, scriitorul serevoltă împotriva Divinităţii carea construit lumea strâmb,reproşându-i: „Ce te costa,Doamne, să spui, să ordonilăcomiei, nemiloasei, irespons-abilei Tale Creaturi: Bea laptelede la vacă şi n-o omorî,mănâncă oul de la găină şi nu-ilua gâtul, bucură-te de poameleunui pom şi nu-l schilodi?”, iarceva mai la vale avem şi o ima-gine visată de eseist: „S-apucedragostea pe animal de om,atunci când îl zăreşte, s-apucebucuria pe pasăre, plante săfreamăte de plăcere, cu toatefrunzele, când se apropie omulde ea... Vieţuitoarele să nucunoască nici groaza, nici frica,spre desfătarea Mea, a Dum-nezeului ce a făcut-o... Armoniaşi bucuria le-am pus din belşugîn trupul fiinţei, căci Eu suntDomnul Dumnezeul ei! Fericireas-o însoţească! Iar pe acela carenu va veghea la aceasta, să-lapuce groaza şi frica de Mine!”.

Aşadar, pentru scriitor omulîn general este o „creaturăbipedă care ucide, cunonşalanţă, de şapte-opt mil-ioane de ani, şi măcelulcontinuă, imperturbabil” – fie căeste vorba de vânătoare, de dis-trugeri de păduri, de bestiali-tatea coridelor şi a unor „jocuri”din antichitate, sfârşite prinmoarte de oameni şi de ani-male.

Pe un alt palier al scrierii –dar oarecum în continuarea„tabloului” umanităţii de azi seînscrie şi menţionarea altor„tare” ale lumii de azi. Contem-plarea unui bloc aflat înconstrucţie îi prilejuieşte d-luiSavian Mur astfel de gânduri:„Cine va locui în el? Poliţist,popă, proxenet, şomer, politi-cian, homosexual, comerciant,şmecher, sportiv, drogat, medic,târfă? Care familie va fi cea mainumeroasă şi care dintre viitoriilocatari va fi simpatic, cum-secade, respectuos, onest,săritor, modest? dar beţiv, fus-tangiu, scandalagiu, neam-prost, bădăran, tutungiu, javră,brută, psihopat?... Deodată, re-alizez că ştiu pe dinafară marfa.Desigur că în acest nevinovatspaţiu de aer, în această virgini-tate suspendată vor poposi încurând boala, bătaia, cearta,foamea, beţia, fumatul, hoţia,gelozia, ura, curvia, plictiseala,insomnia, bănuiala, spionatul,bârfa, cicăleala, coţăiala, fan-doseala, garagaţa, mişto-căreala, maneaua, scandalul,furia, violenţa, urletul, înjurătura,laşitatea, caterinca, perversi-tatea, perversiunea, lenea,lehamitea, blestemul, cotono-

geala, pisiceala, linguşirea, ego-ismul, batjocura, idolatria,băşcălia, minciuna, dusul cuvorba, ameţeala, ameninţarea,lăcomia, viclenia, ţigăneala,trădarea, bădărănia, mojicia,avariţia, zgârceala, pâra...Aşadar, pentru ce mă mai întreb– cine se va muta? Ce maicontează forma noului locatar,când conţinutul dă pe dinafară?”

Însingurarea, retragerea dinmulţime sunt, desigur, cele carefavorizează reflecţiile, analizele,racordarea gândului la prob-lemele existenţiale. De aci şiîntrebările legate de raportultrup-spirit – în timp ce primul „stăpe loc” cel de al doilea se aflăîntr-o continuă mişcare, într-ocontinuă nelinişte.

Eseistul aduce în discuţieexemple de persoane şipersonalităţi care s-au raportat,prin întreaga lor existenţă la rit-mul naturii în vremuri în careviolenţa, cruzimea şi toate cele-lalte rele nu se cuibăriseră înviaţa omului.

Cuvioşenia şi traiul însingurătatea codrilor a unui per-sonaj precum Serafim din Sarov– cel care fugea din calea oame-nilor şi găsise un limbaj prin carese înţelegea cu animalelerămâne pentru autorul volumuluiun reper, un exemplu semnifica-tiv pentru ceea ce ar fi putut fi,într-o altă grilă, omenirea.Referindu-se la sine, d-l SavianMur notează undeva: „... posedşi eu, încă de la 5-6 ani, olegitimaţie de drogat – cu om.Am ajuns la şaizeci de ani... şidepun mărturie, aşa cum arface-o vrabia ori tufanul: mi-aminjectat zilnic în venele dolofaneale Stuporii teribilul drog alumilinţei de a fiinţa... Mă voidroga în continuare – pentru căştiu că biruinţa va sosi, cusiguranţă, odată cu seringafinală.”

Evident, din arealul gândurilorşi „temelor” nu putea lipsi niciceea ce autorul numeşte „Misi-unea omului” care, după d-sa,este aceea de „a alina, nicide-cum să se prostitueze acu-mulând putere, bogăţii, titluri,morbidă faimă ori siluindu-şineuronul pe o operă mega-lomanică, destinată, în ultimăinstanţă, colectării prafului...Decât să umpli un raft debibliotecă, du-te şi dă sămănânce unui câine zăcândlovit şi mort de foame în cine ştiece pustietate. Adu apă unuibătrân”.

Extrapolând, trecerea de lacondiţia individului la cea mailargă, a naţiunii, d-l Savian Mur,notează în bună cunoştinţă decauză, scrie: „Ce înseamnă, cemai înseamnă a fi demn? Ceînseamnă a fi european, azi? Cea însemnat înainte? Vine azi unfitecine flămând – de prin Anglia,Italia, Franţa, Germania, Spania– şi asigură cu lacrimi în ochiRomânia că se află şi ea înEuropa. Uite cine ne dă lecţii!Domnilor.

România nu a comis crimavoastră şi nu a furat? Păi,dacă România nu încape înEuropa, atunci, desigur, loculGermaniei, imediat după aldoilea război mondial, ar fi tre-buit să fie pe undeva, prin Africatribală, poate nici acolo... Puţinădemnitate, domnilor spilcuiţi.Citiţi Istoria cum trebuie – şi maiapoi emiteţi sunete!... Ticăloşiavoastră milenară trebuie să aibăun sfârşit!...

Savian Mur Eu, agenţia mea de ştiri Romanul unui „Cub de adolescență” –creuzet al adevărului și al perfecțiunii

în devenire „JAZZ CUB” de CRISTINA ȘTEFAN

Transferând alchimia adolescentului din jurnalulsău romantic în labirintul iubirii, Cristina Ștefanrealizează în romanul „Jazz cub”, mișcând sufletulcititorului, o oglindă a inimii adolescentine. Ea estemagică, folosind-o ca și Novalis, arătând „cauzafaptelor trecute” ca instrument al iluminării. Autoareane introduce în cubul, ca un creuzet al devenirii omuluiprin iubire, folosind sita sacră a misiunii acestei vârstepentru desăvârșirea sa: „Ne vedem des, ne vedemmereu, vorbim cu mâinile în gesturi fin, descoperim noiatingeri, ni le furăm, ni le inovăm și ne scriem poezii,ca la un telefon continuu, avem caiete comune, scrieel, scriu eu. Am de învățat. Învăț din Eminescu tot ceam, pe de rost” (pag. 36)… sau: „Adevărul e că pânăși Mara din mine, femeia puternică și carieristă, aremomente de depresie. Este tristă și ascultă muzică încubul de jazz pentru terapia amărăciunii ei native”(pag. 151). Interesant este de ce scriitoarea CristinaȘtefan a ales „cubul” pentru a închide în el un frag-ment din viață: „În limbajul simbolurilor, cubul este maimult decât pătratul – este simbolul stabilității”, așa cumafirma Alain Gheerbrant. Dacă în corespondențelesimbolice ale acestei proze desfășurate într-un cadrufantastic ne imaginăm „un cub pământesc purtândbolta cerească a adolescenței” și dacă cerul estemereu rotund putem să ne imaginăm construcția unui„cub cosmic” în care personajul principal,

Dumbrăvița căuta cerul: „Măurcam pe scara podului șide acolo stăpâneam zarea,întrebându-mă cum voi trăiîntre oameni?… Chiar pevreme mohorâtă, pe ceațăsau în noapte, cerulrămânea pavăza mea… Maiîntâlnisem cerul ăstacândva, în amurgul sim-plu… Un tablou naiv, caabecedarul la litera A, unabecedar de crepuscul.Tăceam, eu și cerul, de-senând copilărește, timp”(pag. 8, 41). „La Mecca,cubul negru (ca pe copertacărții), se înalță într-un

spațiu circular alb iar procesiunea pelerinilordesemnează în jurul cubului negru un cerc derugăciune neîntrerupt” (Dicționarul de simboluri). Suntși lucruri care pot deveni „negre” datorită întâmplărilor,a stărilor sufletești ale personajului: „Pianul zace închisdin acel ianuarie, din nou nefast, din nou negru, corbnegru pentru mine. Un cub! ”(pag,133). Cu mai multefațete interioare, Dumbrăvița este înfățișată în funcțiede starea sufletească prin mai multe personaje: „Auzi?Azi cum te cheamă? Să nu greșesc. Dumbri, Bianca,Adala, Mara…că tu ești multe…” Adolescenta luptă cutot ceea ce îi este potrivnic, cu singurătatea și îndoiala,cu orice șansă sau cu riscurile pentru a-și afla locul,amintindu-mi de personajul lui Mircea Eliade din „Ro-manul adolescentului miop”. Dar Dumbrăvița, per-sonajul din romanul „Jazz cub”, ca o preoteasă aZeiței Demeter are dreptul la „jocul performanței”punându-și în încurcătură adversarele: „E un joc,Tudor, ca și scrisul. Rezist prin asta, aproximez o real-itate care m-a lovit de mică, nu o vreau cum este, îmifac alta, a mea” (pag. 125). Totul este construit în cerc– semnul absolutului - precum copilăria: „Ne recom-punem copilăria în cerc, este de nepătruns, nimeni șinimic nu-l poate deschide sau rupe. Este impenetrabil.Spun tare: Cerc impenetrabil!” (pag. 151). Jung, poategândindu-se la această vârstă în devenire, consideracercul „o imagine arhetipală a totalității psihicului, sim-bol al sinelui”. Cel de-al doilea personaj principal al ro-manului, Filip, prima sa iubire, devine uneori un vis:„Seara, în pat, gândul meu e la visul Filip… Am 15 aniși jumătate la primul meu sărut… nu mă puteam opridin proaspăta descoperire, din vălmășagul de senzațiinoi… durea ca o sete” (pag. 69). „Acum dimineață, măgândesc la acest vis, care i-o fi mesajul?...Tu eștidumbrăvioara mea, în care toată viața voi găsi femeiamea, singura mea femeie iubită. Promiți? Jocul acestapoate deveni periculos. Te sărut, pe umărul stâng,Filip” (pag.107). Adolescența – oglindă a fantasmelor,cu aplecare spre aventură, cu fapte iluzorii, purtândconfesiuni ca într-un labirint, are simptomele sale eternvalabile. Dar în „Jazz cub” Cristina Ștefan otransformă într-o metaforă.

„Iar dacă nu vă recunoașteți în personaje, nu văiluzionați - afirmă, definind adolescența, înscrisă parcăîntr-un cub, Dan C. Mihăilescu: însăși delimitarea,nerecunoașterea este o lecție perfectă deautocunoaștere”.

Elisabeta Iosif

Flo

ren

tin

Po

pes

cu

PLUMB 126

pagina 6 revistă de cultură

Cuvântulmi-e naș!Cuvântularde perug.

Lenuța Rusu din urbeaFălticenilor, un topos binecu-vântat, permanent încărcatde sacralitate și de spirituali-tate, publică, în 2017, laEditura StudIS din Iași, unnou volum de poezii, inspiratintitulat Cuvântul arde perug. Metafora e cu trimiteredirectă la autor, din momentce poetul e cel ce, înainte detoate, arde pe același rug,provocat din exterior, curăsfrângere calorică în interi-oritate, un autodafé care nuface altceva decât săîntrețină flacăra poeziei, uncâmp magnetic de mareforță de atracție sau, de cenu?, de respingere. Creațiaartistică este expresia uneiarderi într-o dublă intimitate,peste care picură lacrimalimpede, cu efect de căliresufletească. Intimitatea estea poetului și a cuvântului,ambii, împletiți ca două lianeîndrăgostite, aflându-semereu în căutare desemnificații și a propriuluiadevăr. Altfel spus, poetul,aflat la o temperatură înaltă,simte la un moment dat că îie rănită inima, având în fațădouă posibilități: să-șilărgească rana, ori săîncerce s-o cauterizeze, fărăca aceasta să se lasetămăduită, rezultatul fiind, defiecare dată, același - poezia.Într-o asemenea situație, sti-huitorul primește darul de a-linvita pe lector în labirintulcreației sale, fără să ofere șiun fir, unde acesta se poatepierde sau să călătoreascăpe o floare de lotus și sărevină în lume mai bogatspiritual. Cartea LenuțeiRusu e o insistentă chemareîntr-un univers în continuămișcare bine organizată și lafel de bine stăpânită pe toatecele patru puncte cardinale,ce nu fac altceva decâtcrucea creștină a rugului și adorului: I. Mama Poezie; II.Rămânem în lut; III. Așteptînverzirile; IV. Dorul din urnă.Nu vom discuta separat celepatru secțiuni, ci vom încercasă găsim aspecte comunecare să ne conducă în uni-versul pomenit, caracterizatprintr-o accentuată sensibili-tate: Cuvintele s-au vorbit/ sătoarne pe flacăra Poeziei/încă un cer. Poezia? unanotimp cu mere dulci./ S-agândit și ea/ să semeneboboci de carte./ (…) Laprova poeziei/ veghează cu-vintele/ ce ne ard canisipurile de dor.

L. Rusu și-a creat undrum propriu, stăpânit demetafore, adevărate borneale căutării de sine. Cu acestvolum, autoarea coboară, cutot avântul, în propria ființă,toposul cel mai fertil alpoeziei, izvorul miraculos alcuvântului încărcat cu multi-ple sugestii. Căutările poetei,în aviditatea ei, sunt urmatede regăsirea eului, ce paresă fi cunoscut, cel puțin

vremelnic, o oarece în-străinare: Sub aceeași lună,/sub același soare,/ îmi cocFericirea/ în cuptorul zilelorbune./ Mi-i ciutura plină!/ Pesub fereastra inimii mele,/ cupletele pe spate/ trec muzicide dor./ În sfârșit sunt amea!/ (…) Vreau să iubesc!/Căci nimeni nu iubește pen-tru mine! Strigătul ultim vinede undeva, din străfundurileființei, ca să descopere ofractură temporală între ozonă a neîmplinirilor și o alta,stăpânită simultan de cuvân-tul-rug și cuvântul-alifie, într-o fericită mișcare de a seconfunda unul cu celălalt. Dealtfel, volumul acesta dă im-presia unei alte suprapuneri,constituindu-se în ceea ce s-ar putea numi o „casă apoeziei”, spațiul securizant alautoarei: Îmi înșir rimele/ pe-un fir de mătase,/ și apoi leanin/ la gâtul grinzii/ de lacasa cuvintelor. Se poatevorbi, în cazul acesta, de unspațio-timp familiar în carepoeta se mișcă dezinvolt,cristelnița poeziei ne-cunoscând limitarea, din mo-ment ce se sprijină pepământ pentru a se puteadeschide spre toate zările,asemenea unei corole subformă de cupă, în rugăfierbinte pentru a primicereasca și tonica alinare dinroua cuvântului poetic: Din

seva Cerului/ coboară/ cas-cada cuvintelor/ ce se prindde mână/ într-o Poezie. (…)Îmbrățișarea versului/ e ros-tul meu/ țâșnit dintr-unpământ reavăn. Răzbate dinaceste versuri o imensănevoie de a se înțelege pesine, de a-și exprima dublanatură, cea pământească, înexpansiune spirituală, și ceacelestă, între care „se pro-duce” o continuă comuni-care: „Pământul reavăn” ehuma răscolită cu trudă șisudoare întru așteptareavieții prin moarte roditoare,așa cum apare în Pildasemănătorului din SfinteleEvanghelii, iar peste toatetronează, bineînțeles, cuvân-tul. Dacă ultimul vers dinpoema Un ciob de poeziesună precum buciumul unuiîndrăgostit aflat departe deiubită, Mult mi-e sete de cu-vânt!, stihurile finale dinCând plămădesc o poeziereiau sunetele grave ceexprimă un adevăr incon-testabil: În templul iubirii,/ măînchin Poeziei/ ca unormoaște, gestul venind dupăefortul poetei de a-și căuta șide a-și regăsi propria identi-tate: Când plămădesc oPoezie,/ mă-ntorc în mine,știind bine că Noi suntemdoar chiriașii Vieții și ecoulStrămoșilor!

L. Rusu se prezintă, în

acest volum, și ca poet alinterogațiilor fundamentale,ceea ce înseamnă că ea seaflă într-o relație de comuni-care cu exteriorul, scrutândcu responsabilitate și sporităatenție mersul lumii, preocu-parea marilor spirite din celemai vechi timpuri născătoarede tragedie. E știut faptul căpoetul trăiește prin suferință,cea a lumii suprapunându-sepeste cea proprie, ambelenăscătoare de autenticăpoezie. Cum/ pot unii/ sătreacă prin Viață fără ei?cade întrebarea peste cas-cada cuvintelor, cu greutateade plumb, care stârnește onedumerire cât toate zilele.Dacă ar fi să ne oprim doarasupra acestor versuri și ar fide ajuns să stârnească ofurtună aducătoare de alteinterogații și, eventual, orepliere a omenirii către fun-damentele sale. Fenomenulextrem de periculos alînstrăinării de sine e, dinpăcate, aproape generalizatși doar conștiințele respons-abile de soarta omeniriiîncearcă să aducă omul înmatca lui. Iată de ce suntnecesari poeții în societate,contrar părerii de altădată alui Platon. Poetul își invită se-menii să părăsească vremel-nicia și să-și înscrietraiectoria pe calea ade-vărului și a vieții, să-șipărăsească individualitateași să se așeze, chiar dacă,pe moment, e incomod, perugul personalizării întrusmerenie, căci perso-nalizarea ni se dăruiește,atâta vreme cât suntemecoul Strămoșilor!, ca săînvățăm un lucru esențial:Încă ne bântuie semne de în-trebare/ iar la răspântii neașteaptă zilele/ ce ne învață/să iertăm cum se cuvine, întensiunea refacerii legăturiicu generațiile trecute.Constatăm cu satisfacție căL. Rusu, interpretă de cântecpopular, se întoarce mereucătre izvoarele înțelepciuniiși ale tradiției, mama fiindcea mai apropiată sufletește:Ninge cu coline,/ iar dinperetele văruit în alb/ se uităla mine,/ o icoană trează:/mama, de fiecare dată steacu gene lungi.

Ar mai fi de evidențiat,dincolo de alte interogații șinedumeriri, un alt aspect:prezența implicită în vers aimaginilor cromo-acustice deprofundă forță sugestivă: Uncuc hoinar/ râde și horește/pentru toate verile din toateflorile./ Vara din flori/ neîntâmpină și cântă din frunzăsau Soarele își pregăteșteamnarul/ și cântă la o harpăde dor/ șoaptele roșcate alemacilor. Evident că pastelul eaici la el acasă.

În sfârșit, ascensiuneapoetică a L. Rusu se topeșteîn retorta dorului, o retortăsub formă de scoică,păstrând bătăile unei inimizbuciumate, iar poeta, fatădeșteaptă,/ a văzut că batevântul prin verighete, onefericită experiență deviață, retrăgându-se în ceeace am numit „casa poeziei”,sentimentul auroral prezentîn tot folclorul românesc:Dorul dor/ defilează prininimile noastre/ ca un îngerneștiut,/ primit în dar de ziuanoastră. Lenuța Rusu – opoetă în plină afirmare.

Ioan

Țic

alo

Rug și poezie Ioan Vintilă Fintiș: Catedrala de rouăTitlul volumului de versuri al lui Ioan

Vintilă Fintiș, Catedrala de rouă – EdituraRafet, Rm. Sărat, 2017 –, cuprinde ometaforă-simbol, sugestivă pentru putereaartistului de a descoperi și de a dezvălui, apoi,celorlalți oximoronica îmbinare dintre mărețiași eternitatea efemerului, altfel spus, forța luide a înveșnici orice fragment de realitate,oricât de nesemnificativ ar părea pentru ochiulcomun. În plus, cele zece părți ale cărții pot fidescifrate prin prisma unei paradigme domi-

nante a construcției / zidirii, ecouri ale aspirației lui Manole, celde-al zecelea meșter, neprețuit, spre desăvârșire.

Pe de altă parte, un aspect care se poate remarca, la nivelulalcătuirii textelor, este conceperea lor sub forma unor „comen-tarii”lirice ale unor fragmente din creații de referință, în primulrând, din poezia românească, ceea ce le face să fie insolite con-fesiuni, unde versul „comentat” are dublu statut, fiind și „obiectul”atenției poetului, dar și concluzia peremptorie a întregului din careface parte, fiindcă vine de la câte un mare creator. Este vorba deEminescu, de Arghezi, de Blaga, Bacovia etc., ale căror scrierisunt aduse de autor în subsidiarul cărții lui.

Sub forma arătată, iubirea, timpul, singurătatea, vidulexistențial, altfel spus, câteva amintiri / cioplite-n pluș zidite-n sta-tui sunt doar o parte din temele poeziei lui Ioan Vintilă Fintiș, princare poetul își exprimă aspirația spre un cer de stele. Și amintirilelui, în care își află izvorul multe dintre poeme, vin de departe, iarsunetul acestora păstrează amprente de neșters: tată adapă caiicu roua din iasomie / oasele au fugit toate de pe câmpie…

O sensibilitate fertilă (aud și acum / vibrația ierbii adânc înmorminte), coroborată cu tristețea, strunită însă permanent,determină asumarea firească a destinului, pe parcursul căruiatrecerea timpului este resimțită ca asociindu-se cu instalareairepresibilei singurătăți, pe măsura apropierii de – cu o sintagmăcamilpetresciană din „Patul lui Procust” – capătul carent. Deaceea, vocea lirică observă și mărturisește: sunt gara / unde numai oprește nici un tren, drept care, rătăcitor, se lasă dus deșuvoiul existenței, asemenea tuturor. Mai mult chiar, singurătateaumană o receptează ca segment din paradigma singurătății, defapt, a unicității celei divine: coborâm din singurătatea supremă.

Pus sub semnul eminescianului vreme trece, vreme vine,textul liric al lui Ioan Vintilă Fintiș, aflat mereu sub hieroglifa des-tinului, mărturisește o continuă orientare retrospectivă, o încer-care de identificare a datelor suferinței, transpuse în vers: mereune-ntoarcem/ cum fumul de rășină / în cercurile sfinte ale rănii…

Tonalitatea echilibrată a poeziilor vine din abordarea concre-tului, dând la o parte cortina unei iluzii, pentru a avea, de pildă,revelația unei străvechi întâmplări.

Ecouri ale unor mituri, ale marii literaturi universale (dincreația lui W. Shakespeare, de exemplu) se adaugă în cartea luiIoan Vintilă Fintiș, pentru a-i susține demersul poetic de re-zidire,în versuri, a unor fragmente de viețuire, care traverseazăomenirea, din toate timpurile, deși nu toți au darul să-și exprimefrământările, neliniștile…

Pe acest fundal, când și când, dramatismul condiției umaneiese la iveală, de vreme ce suntem atât de singuri în prăpastiaființei…

Contextul încărcat de sentimente, creat în poezia din volum,face, de asemenea, posibilă prezența unui romantism târziu:șoptiți de frunze / în toamna cu parfum de gutui / când alergămprin păduri / fluturi în insectarul clipei. Tot așa, imaginea timpuluice își scutură secundele petale/ de trandafir ori liliac, a cărei con-cluzie este bacoviană (Oh, plânsul tălăngii când plouă!),accentuează amintita tristețe creaturală (cu un termen cioranian)care învăluie gândul făuritorului de frumos.

Preocuparea poetului nu este însă numai de a-și înțelegepropriul destin, ci și de a lua act de rostul omului pe pământ, carepare pecetluit și blestemat, ab origine, de vreme ce străiniîmpovărați de pământ / și de oameni // am stat cu zeii la masă //am strâns cenușa oaselor / am strâns cenușa oaselor noastre /și pretutindeni doar semne. În felul acesta, orice pas prin labirin-tul-dat aduce un rezultat pe măsură: cuvintele sunt glorii, suntsărbători / un imperiu de vieți. O urmare poate fi imaginea-efigiea omului, când în cercuri lent cad ploile prelungi / din niluri pestenoi / cad meteori / și cad zăpezi pe frunți de nibelungi… Poeziaînregistrează, astfel, trecerea de la simpla observație a lumii, lameditație.

Atmosfera surprinsă în poezie este deseori sinestezică:adorm în vina crinilor negri / în si bemol sau fa diez, știind că, din-colo de noi, se află Veghetorul, în tăcere și ceață / la porțile tim-pului, Cel față de Care își recunoaște culpabilitatea, derivată dinchiar faptul existenței, încât sunt plin de greșeli

Catedrala de rouă devine, așadar, legătura, prin cuvânt –în special, prin cuvântul creator – prin credință, prin sentiment,nu doar dintre oamenii existenți, ci și dintre generații, dintre vii șicei plecați, dintre prezent și trecut: rătăcesc prin păduri de salcâm/ tu adormi în catedrala de rouă / te învelești în copilăria pierdută/ pe scânduri domol parcă plouă / vom face din ele arcă de cu-vinte / să evadăm din această singurătate / pe o câmpie cu maciînfloriți / sau într-o ală eternitate / mi-este dor acum de părinți /poate și ei ne așteaptă pe-acolo / înveșmântați în mătase / în ca-tedrala de rouă.

Concluzia indirectă a cărții este materializată în încredereaîn cuvântul izbăvitor, mai ales când acesta este rostit de poet,pentru că mai apoi va fi o mare bucurie / când totul se va sprijinipe cuvinte / și cu totul și cu totul din cuvinte / va spori altă lume /în susul / și în josul apei / toate lucrurile vor fi / doar după orân-duiala poetului // AMIN.

Mio

ara

Bah

na

pagina 7revistă de atitudine

PLUMB 126

Autoarea trei romane,dintre caredouă polițisteși a nu maipuțin de nouăvolume depoezii, GinaZaharia esteun nume con-

sacrat al liricii feminine actuale,atât în spațiul virtual cât și în celpublic, despre care personalitățiliterare, critici și scriitoricunoscuți, au scris cuvinte val-oroase. Astfel criticul Ion Roșioruspune despre Gina Zaharia căeste o: „poetă cu mari resurse şidisponibilităţi lirice, (…) pe nu-mele căreia se poate paria”, întimp ce editorul coordonator alediturii Art Book, critic, prozator,poet, doamna Cristina Ștefan,apreciază că poeta: ”cuimaginație complexă, picturală înmișcare, (…) scrie abstract,oniric, completându-și jubilațiileinterioare cu vectori metafizici,care spre finalul poemelor iaucurbele înțelepciunii cu plastici-tate intelectuală”. Nu în ultimulrând, istoricul literar român con-temporan, criticul Daniel Cristea-Enache, pe coperta volumuluide poezii Nomade apărut la edi-tura Omega în anul 2016,apreciază că: „Gina Zahariascrie o poezie sentimentală și înacelași timp meditativă, în carelumea este redusă la câteva ele-mente simbolice, iar viața – la osumă de experiențe care trebuietransfigurate.”

Compus omogen din șapte-zeci și cinci de poeme, cu ocopertă simbolică semnată deapreciatul grafician și pictorMihai Cătrună, volumul de ver-suri, Nomade, este un adevăratrecital de metafore și imaginilirice inedite, întrepătrunse cusentimente emoționante, trans-mise în mod direct sau meditativ.

Comunicarea lirică esteamplă, poeta are atât de multede spus încât nu se rezumă la omână de cuvinte. Povestea eieste consistentă și pentru a dez-volta imagini uimitoare care săimortalizeze această poveste, ainevoie de un bagaj lingvistic șimetaforic spectaculos, iar GinaZaharia uzitează de acesta în to-talitate. Iată câteva versuri edifi-catoare: „am rupt o fâșie de cer/l-am ascuns într-o scorbură/ amaprins puțin soarele/ am plecatsă stau de vorbă cu pustnicii/ măașteptau doar câteva umbre,sigur erau dintr-o altă viață/ însăniciuna nu s-a suprapus inimiimele/ scorbura era împrumutată,trebuia să am grijă de ea până s-ar fi/ umplut de pace/ într-un colțam început să citesc psalmii/ îmicurgeau printre degete câtevaîmpărății/ formidabilă singură-tatea asta am zis/ un păianjenîmi mângâia fruntea/ voi strângepumnul și în el toate versurileexstenței mele/ dacă e cazul voicontesta regatul fără nume/ pe oinsulă departe/ s-a scurs totcerul/ cum să-l leg de copac?”(regatul fără ușă). Discursul dinpoeziile volumului Nomade estedirect și deschis, uneori autoareane dă impresia că vorbește cu oparte din ea însăși, parte care s-a dedublat tocmai pentru a lăsacale liberă unui dialog open endfree, în același timp sincer șiemoționant, unde străfundurileunei lumi epice ies la suprafațădemascate de versuri emblema-tice. Astfel metaforele devin sub-tile, originalitatea lor înflorind în

forme stilistice de o virtuozitateevidentă care vor marca întregvolumul. Câteva exemple ex-trase din context susținafirmațiile făcute: „viori mascateîntr-un singur stup”, „cânteculacesta se frânge de maluri/ ne-murirea se reazemă de zid apoiîntoarce capul”, „un munte cufrac de zăpadă stă în agonie”,„viscolul se odihnește într-un re-fren”, „soarele își aflase în pieptulmeu horn”, „ierburile duc dealuriîn spate/ miezul pământului iafoc”, „zborul este de două an-otimpuri”/ ”un cocor îmi înnoadăprivirea de cer”/ „în turla unei du-minici se certau norii”/ „pe hornstau la taifas instrucțiuni derezistență la secetă”/ „am găsitprimăvara la fereastră/ orbecăia”/ „m-ai întrebat de ce tac toateumbrele la fel” s.a.

Poezia Ginei Zaharia esteun îndreptar al esteticului în careepitete sonore plasticizeazăimagini artistice deosebite. Doarcâteva exemple din zecile exis-tente în volum vă vor convinge,fără îndoială: ”loja soarelui”,”strigăt geros”, iarnă bolnavă”, lu-minile migratoare”, ”degetulsoarelui”, „toamnă flămândă”,„fântânile mergătoare”, „pămân-tul în clocot”, ”otravă domestică”,”medicina sufletului”, ”gândulmeu șchiop”, ”muzicieni de lut”.

Neomodernismul este uncurent ideologic, literar definit de

spiritul creator postbelic, carac-terizat prin respingerea formelorgrave și prin redarea temelorgrave într-o manieră ludică, dejoc, ce ascunde însă tragicul. Li-teratura neomodernistă estedefinită printr-un imaginar poeticinedit, limbaj ambiguu, metaforesubtile și expresie ermetică.(Wikipedia-enciclopedia literară).Poeții neomoderni precum:Nichita Stănescu, MarinSorescu, Ana Blandiana, IonAlexandru, A. E. Baconsky auintenționat să redea poezieiatributele firescului și libertateaalegerii formelor de exprimare,refăcând legătura dintre noi șitradiția lirică interbelică. Autoareavolumului de față scrie o poeziemodernistă și cu reflexe neo-moderniste, caracterizată defuncția simbolică a mesajului, depersonificări inedite, de un ima-ginar poetic amplu și, mai ales,de metafore subtile. Am ales șide această dată câteva exempleconcludente: ”orașul de sub apeare bronhiile mele”, ”sângele orb/e mai otrăvitor decât veninulrădăcinilor ucise”, ”sau amurguls-a îmbătat”, „în mijlocul orașuluio moară de vânt tușește” ș.a.

Versurile din volumul No-made curg în râuri de metaforeuneori lin, alteori în șuvoi demesaje conducându-ne într-o

călătorie literară când dulce,când amăruie, funcție de senti-mentele pe care autoareadorește să le transmită. Com-plexitatea cu care își con-struiește poemele, dar șirigurozitatea cu care le acor-dează la eul liric ne fac să cre-dem că nimic nu este făcut laîntâmplare iar, poeta, pe lângătalentul nativ, dă dovadă detenacitate și autocenzură.

Am remarcat, nu numaiodată, în versurile acestui volumde poezii prezența simbolică aumbrei. Conform dicționarului desimboluri, umbra este, pe de oparte, aceea care se opune lu-minii, iar pe de alta - însăşi ima-ginea lucrurilor trecătoare, irealeşi schimbătoare. De altfel,existența umbrei în poemul definal creează o imaginesentimentală care se varăsfrânge asupra întregii cărți:”mă rugam să vină iar dimineața/în fiecare umbră te vedeam petine orfan nenăscut/ aveai înmână o creangă și dirijai oasteaspre fortăreață/ parcă eraduminică/ sau poate simțeamliniștea din zgura pământului/ /(…) te-am găsit/ ești în albineletăcute din livezi/ de când lepregătesc un atlas pe brațul isto-riei! (duminică orfană.) Umbraeste aspectul yin opus aspectuluiyang, opoziţia lumină-umbră ne-fiind decât un prim aspect al vieţiiinformale, imateriale. Mergândspre lumină, dar şi spre în-tuneric, o luăm pe un drum carepare să poată duce dincolo delumină, adică dincolo de oriceformă, dar şi dincolo de oricesenzaţie şi de orice noţiune.Acest drum nu poate fi decât dru-mul iubirii, pentru că numai iu-birea este aceea care poatedejuca orice formă de umbră,poate face lumină oricărui în-tuneric. Poate de aceea a ales,autoarea, ca tema predilectă aacestui volum, să fie iubirea șinu una simplă, ci o iubireexprimată simbolic prin diverseforme lirice astfel încât ea sădevină un joc de cuvinte și culoripoetice, gata să se transforme înpoeme picturale, demne detablourile lui Salvador Dali.Ansambluri de imagini înmișcare care se scurg prin ochiicititorului pe timpul lecturării po-emelor Ginei Zaharia, vor danaștere unor trăiri deosebite însufletul acestuia.

Poemul care oferă titlul cărțiisprijină afirmațiile de maisus:„am strâns pânzele vremeacatargelor a trecut/ pustnicii carălemne pentru aceeași colibă/arhitectul cu imagini ponositedoarme înțelegător/ a uitatacoperișul într-o parte/ (…) scri-jelesc ușor vidul/ hei nomade/ aiuitat că crinolina mea este dinsafir îndepărtat/ moda nopților încrinolină a trecut/ (…) îmi păstrezobiceiul de a lăsa umbra să teatingă/ cât să treacă prin tine”(nomade).

Cu alte cuvinte, în viață totuleste trecător. Timpul, viațaînsăși, natura, uneori și iubireasunt nomade, ceea ce lăsăm înurma noastră este important. Nuluăm nimic cu noi, ba din contră,venim pentru a ne lăsa amprentaprin ceea ce facem și suntem,astfel devenim pereni.

Poeta Gina Zahariareușește, și cu acest volum, sălase o urmă de neuitat, nu doarîn mintea cititorului, dar și încartea de onoare a poeziei femi-nine contemporane.

„Nomade” - un recital de metafore și imagini lirice inedite

Mih

aela

Mer

avei Poetul NICOLAE MIHAI m-a

onorat, oferindu-mi volumul său, „celmai recent”, „MIREASA DINSICRIU”*. Pe moment, mi-am zis căe un nou volum de versuri adăugat,firesc, la cele zece care-i apăruseră,din câte ştiu, până acum. Dar, ime-diat, mi-a spulberat presupunerea:”De data asta am încercat proza...Proza scurtă... Nu ştiu ce să spun, o

fi bună, n-o fi bună... Am emoţii... Vă rog să citiţi pove-stirile astea... E un debut şi, ca orice debut...” Nu l-amlăsat să continue. Am luat „cărticica” - scriu „cărticică”,întrucât n-are mai mult de 85 de pagini, şi am citit-o,cum se spune, pe nerăsuflate. Aţi înţeles, cele optpovestiri ale lui Nicolae Mihai sunt captivante. Pe unelele-am parcurs de două ori, aşa-s de frumoase. Se vede,de departe, condeiul exersat, plin de vigoare, plin depoezie, al poetului care scrie proză. Nicolae Mihai esteun important poet, un poet cunoscut şi citit – iar cândzic „poet” mă gândesc la ceea ce-i scria Schiller luiGoethe, precum că „poetul este singurul om adevărat”- dar, iată, se dovedeşte şi un prozator pe care-l„vedem” cum simte viaţa şi cum simt viaţa, la rândul lor,eroii săi care trăiesc intens de parcă-i şi vezi, fericiţi saunefericiţi, trişti sau veseli, iubind sau urând, caracterediferite în ipostaze diferite. Cei dintre paginile volumuluisunt, astfel, oameni care trăiesc drame, unele ce-i ducla pieire, alţii sunt rapace, profitori, avizi de bogăţii cese dovedesc a fi deşarte; alţii trăiesc la intensitatea unorevenimente de familie în care se întâlnesc plânsul curâsul, iar unii îşi provoacă sfârşitul disperaţi în faţa unormomente cruciale provocate de semeni dominaţi de in-stinctul de posesie, de dominare cu orice preţ... Fiecaredin povestirile domnului Nicolae Mihai este, în fapt, olecţie de morală, o lecţie de viaţă în cele mai autenticetrăiri. Un bătrân este internat în spital, cu o boalăincurabilă. Omul a agonisit, de-alungul anilor, o avere,să-i spunem, deşi „bogăţia” lui e mult mai înaltă – e su-fletul său generos - , în sfârşit bunuri pe care, potrivitlegii firii, urmează să le lase urmaşilor. Aşa cum i-ahărăzit destinul, singura sa rudă e o nepoată, care-icălugăriţă. Chemată, vine la spital, în fiecare seară,însoţită de o colegă, pentru a-l întreba „ce să-i maiaducă, medicamente, mâncare”, sau „să-l scoale şi să-l lase, câteva minute, la marginea patului”. Ceea ceşochează e rapacitatea călugăriţei, insistenţa maladivăde a intra în posesia întregii averi a muribundului – ca-racter de individ care n-are nimic de-aface cu viaţa

monahală, „închinată Domnu-lui”, tipologie de om pe careautorul o analizează, în câtevafraze, adânc, emoţionant,convingător, în „Fluturelenegru”. La rândul ei, pove-stirea titulară a volumului –„Mireasa din sicriu” – este odramă de intensă vibraţie pecare, citind-o, ai impresia că aimai întâlnit-o undeva, aşa-s deautentic descrise cadrulacţiunii, personajele, dezno-dământul. Este o dramădesprinsă dintr-o iubire eşuatăatunci când, tocmai, credeaică finalul va fi fericit... Condeiul

Poetului creează imaginea unor tineri nefericiţi aşa cumse întâlnesc, de fapt, peste tot, în viaţa reală... În„Groapa ţiganilor”, imaginile de început promit undeznodământ plin de veselie şi voie bună, cum seîntâmplă, îndeobşte, la nuntă. Căci e vorba de o nuntă,de unirea a două destine în atmosfera specificromânească. Numai că totul e... stricat de fanfaraţiganilor din Toflea - vreo zece „tuciurii”, maeştri, de alt-fel, ai acordeonului, trompetei, tobei, viorii etc -, care n-a mai putut rezista lăcomiei „artiştilor” în faţa sticlelor cubăutură... Deznodământul e „savuros” aşa cum e de-scris, maestru, de autor... Cele opt povestiri sunt, astfel,o lume pe care autorul o prezintă simplu, dar filtrată deharul scriitoricesc pe care Nicolae Mihai îl dovedeşte şiîn domeniul prozei scurte. Textele ne sunt dăruite cugenerozitate şi mult umanism. Un mic şirag de perlesplendide, opt povestiri, opt episoade absorbite dinlumea în care existăm şi trăim, din viaţa noastră cea detoate zilele, reprezentând un „tot” armonios, cumăiestrie creat, menit să înfrumuseţeze, să deastrălucire şi să se răsfeţe în lumea prozei create de unautor pe care-l aştept, cu drag şi încântare crescândă,cu noi apariţii de acest gen. Sunt sigur că ceea ce vaieşi, pe mai departe, din „mâna” Nicolae Mihai, va fi şimai interesant, şi mai plin de savoare, pentrucă, citindpovestiri precum cele amintite, sau, tot din acestvolum, „Incendiul”, „În trenul de Giurgiu”, sau „O traistăcu pietre” etc, Poetul este totuna cu Prozatorul.

.........*Nicolae Mihai: „Mireasa din sicriu”, Bacău,

Editura Ateneul Scriitorilor, 2017.

LUMEA ÎN OPT EPISOADE

Eu

gen

Ver

man

PLUMB 126

pagina 8 revistă de cultură

„Madame Bo-vary c’est moi”, de-clara celebrulromancier GustaveFlaubert. Frazăcare dezvăluie citi-torilor și criticii unadevăr, inducându-l în același timp îneroare. Un autor

se cunoaște cel mai bine pe sineînsuși, sentimental, emoțional, înrelațiile cu semenii, în reacții, gusturi,înclinații. Același autor poate vorbi de-spre sine la persoana a treia,detașându-se, curgând ca un râu cuafluenți și privindu-se de la o distanțăcare să-i permită aprecieri pozitive,ironice, critice la adresa propriei salepersoane.

Creatorul poate îmbrăca măști,se poate deghiza din bărbat în femeiesau transforma din vârstnic în copil,iluzionând cititorul și făcându-l săcreadă că „story”-ul este o autobi-ografie, ușor înflorită, sau brodată,împletită cu fantezie, în fond un jocde-a viața. Căci aceasta estesemnificația literaturii. O vrajă care teînvăluie și te poartă pe tărâmurirecognoscibile, sau imaginare.

Dar scriitorul mai are un scop înafară de acela de a-și aminti trecutulși de a-l încununa cu nemurire. Acelade a analiza prezentul, de a transmitecunoștințe, de a-și spune punctul devedere asupra tuturor problemelorcare frământă omenirea în general șipe poporul său în special. Sunt lucruriarzătoare pe care simte nevoia să letransmită cititorului.

Am citit cartea lui Mihai Batog-Bujeniță „Imnul cucuvelelor” căzândîn toate capcanele întinse de acestmaestru al condeiului. Într-un an șijumătate l-am întâlnit de numai patruori. Nu știu absolut nimic despre viațalui personală, cu care e superdiscret.Dar îi cunosc sferele de interes,modul de gândire și abordare aprezentului și viitorului. Când am aflatcă a fost Comandor în Aviația MilitarăRomână am rămas bouche bée.Discuțiile noastre pe tărâm literar, is-toric-geografic, politic, religios, educa-tiv, lingvistic și nu numai, mi l-aucreionat ca pe o personalitaterenascentistă plurivalentă. Dar, înfapt, e chiar mai mult decât atât. Acondus avioane și s-a înălțat dea-supra pământului și deasupra murito-rilor de rând.

Romanul său e conceput din optcapitole. Cel introductiv, intitulat „Cumilenii în urmă, imnul cucuvelelor”, sepetrece în trecutul ținând de epocafaraonilor, iar cel care încheie cartea„Peste milenii, ultimul imperiu”, într-unviitor îndepărtat, unde lumea econdusă de un Împărat tiran denuanță comunist-asiatică. „Viitorul șitrecutul, ale lumii două fețe”! Acesteaau ca punct comun imaginea cucu-velei ca simbol al trimisului din Cer pePământ pentru a-i pedepsi pepăcătoși. Despre cucuvea existăprejudecata că ar vesti moartea princântecul său nocturn, dar și că ar fiposesoarea unei inteligențe supe-rioare. Se poate specula mult pe temaalegerii titlului, care este incitant.

Celelalte capitole, „În glorioaselenoastre vremuri”, urmează drumulCreatorului divin care a plămăditlumea în șase zile, odihnindu-se în așaptea, după ce a conceput omul.

Personajul principal este Profe-sorul Toader Manea pensionat de laFacultatea de rezistența materialelor,căsătorit cu Sabina, tot profesoarăuniversitară, dar încă activă.Căsătoria lor a ajuns într-un stadiu derutină, ei fiind „un cuplu peste caretrecerea timpului a presărat cenușafocurilor de altădată” pe „drumul cătreindiferență”.

Căsnicia pentru Toader este „o

ciorbă pe care o mănânci, nu pentrucă îți place, ci pentru că te-ai obișnuitcu ea și pentru că nu există alte vari-ante de mâncare”.

Profesorul Manea este fermecatde un anumit tip de femei, puternice,frumoase, elegante, cu sex appeal.Trădează fără să stea pe gânduri șinu o dată. În mod paradoxal însă el,deși se consideră un marecunoscător al misterului feminin, sesimte manipulat și exploatat de femei,„sexul, inclusiv cel domestic, de-venind comercial”. „Femeile sunt pre-cum pisicile, frumoase, atrăgătoare șiîn esență animale de pradă,rămânând fidele numai instinctului.Gheare de oțel în mănuși de catifea”!

Deși în carieră s-a ocupat decifre, Toader e visător, are multă fan-tezie și înclinații spre litere. Elcochetează cu ideea de a scrie ocarte și e foarte interesat de ședințeleunui cenaclu literar din cartier. Familialocuiește într-un apartament de bloc.Liftul imobilului devine pentru Toaderceea ce era dulapul pentru ÎmpărățiaNarnia. Un loc fermecat. În cazul pro-tagonistului, o întoarcere în trecut, peun ton cald și confesiv desprecopilăria petrecută la țară, în promis-cuitatea sărăciei și a familieineînțelegătoare. Apoi la Internatulliceului unde a început să trăiască civ-ilizat, ulterior pe șantier, la studii su-perioare și, după desființareaCombinatului unde a lucrat ca inginer,se dedică unei cariere universitarepână la gradul de conferențiar. Celedouă planuri alternează, se apropietreptat și se întâlnesc în punctulpensionării lui Toader. Narațiunea areveridicitate și descrie nu numai for-marea unui om, ci și fundalul uneiepoci. Nemaiavând niciun fel deobligații profesionale, Manea seîntâlnește cu vecinii din bloc și are cuei discuții prin intermediul cărora sedisecă toate fenomenele arzătoareale zilei prin adevărate dizertații.Printre tovarășii de conversație senumără profesorul de botanică Hera-clit Popescu, Muși Troscoteanu, pa-tronul restaurantului, tinerii Mirel șiDana, socrul lui Toader, domnul Dinuși cel mai important, colonelul TiberiuDumitran și frumoasa Nora.

Compania lor servește autoruluidrept pretext pentru a analiza teorialui Malthus, despre populația carecrește în progresie geometrică, iar mi-jloacele de subzistență în progresiearitmetică, ceea ce creează decalajerezolvate numai prin molime șirăzboaie. Sau despre lupta pentrureîmpărțirea lumii, teoria sexualității laom din Antichitate, trecând princreștinism și comunism. Dar șisubiecte legate de mass-media careînspăimântă populația pentru a odomina. Sau de atmosfera din cadrulprofesoral cu bârfe, cleveteli, goanadupă ciubucuri și funcții, delațiuni șilingușeli care scârbesc un om corect.Despre dispariția librăriilor șiscăderea interesului pentru citit, oocupație socotită nefolositoare. Șibineînțeles despre puterea banului înnoul vechi capitalism românesc.

Autorul prezintă o galerie deportrete și, prin așa numitele povestiriîn cadru, descrie destine și povești deviață, cea mai palpitantă fiind a dom-nului Procan, președintele Cenaclului,fost bancher a cărui carierăfulminantă se află la granița dintre re-alitate, invenție și vis.

Tot în cadru sunt și creațiileparticipanților la Cenaclul literar,bineînțeles și ale eroului principal.

„Imnul cucuvelelor” este unroman modern, un caleidoscop dedestine care-și încrucișează dru-murile, scris într-o limbă bogată șipitorească, cu trimiteri în toatedomeniile existenței umane, având încentrul său omul, cu strădanii și în-frângeri, cu iubiri, aventuri și mistere.

„Imnul cucuvelelor” de Mihai Batog-Bujeniță

Mag

dal

ena

Bră

tesc

u

Atitudinea modernistă este deciprin definiţie anticlasică şiantiacademică, anticonservatoare şiîmpotriva tradiţiei. Modernismulsubsumează totalitatea manifestărilorde independenţă absolută amodernităţii, de abandonare osten-tativă a convenţiilor şi de încălcareprogramatică a regulilor. Toatecurentele postromantice sunt implicitşi explicit moderniste, contestândvechile valori şi repere culturale. Aici,după părerea noastră, se impune oseparare a curentelor care aparţinmodernismului propriu-zis (simbolis-mul, expresionismul, existenţialismul)de cele care aparţin modernismuluiextremist, avangardist şi experimen-talist, care neagă chiar ideea de artăşi de literatură (suprarealismul, er-metismul, dadaismul, futurismul etc.).În cele ce urmează, ne vom ocupadoar de cele din prima categorie, careau influenţat creaţia lirică bacoviană.

Lirica bacoviană – produs al experienţei decadente

George Bacovia are, în posteri-tate, un destin de-a dreptul prodigios.Nici unul dintre poeţii veacului trecut −nici Arghezi, nici Blaga, nici Barbu −nu s-au bucurat de o atenţie atât decrescută − şi plină de consecinţe − acriticilor cât şi a cititorilor obişnuiţi.Toate metodele critice esenţiale aufost experimentate pe terenul opereisale. Şi totuşi opera sa rezistă tuturoracestor încercări interpretative prinpoziţia sa singulară la începutul mod-ernismului, care a deschis căi atât defertile întregii lirici naţionale.

D i n t r epoeţii exem-plari ai litera-turii române,Bacovia estesingurul avândrădăcini adânciîn ceea ce s-anumit liricadecadentă. Elnu poate fiînţeles pedeplin decâtraportându-l laacest momentestetic. Re-strâns cadurată şi cu

ecouri nedesluşite şi controversate,momentul literar decadent, afirmatparalel cu cel simbolist şi întrucâtvasuccedându-i acestuia, a fost acoperitde semantismul depreciativ conţinutde numele sub care s-a făcut cunos-cut în epocă (revista „Le Decadent”apărea la Paris în 1886). „Numinddecadent un poet − spune V. Fanache−, clasicizanţii vremii se refereau la unautor neserios şi minor. Semn negatival unei estetici, cuvântul decadent pro-mulga marginalizarea literară,clasarea în pleiada «poeţilordamnaţi», de care tocmai scriseseVerlaine. În celebra sa „Artă poetică”,Verlaine proclamase primatul muziciiîn poezie: „Muzica înainte de toate”;tot el pledează pentru cultivarea „va-gului”, a „nuanţei”, a versului „solubilîn aer”. Cam tot atunci, René Ghilînfiinţează şcoala „simbolist-armo-nistă”, devenită apoi „filozofico-instrumentistă”. Considerându-l pePaul Verlaine şef de şcoală, toţi aceştipoeţi de orientare antiparnasiană şi-au luat, în semn de sfidare, numele de„decadenţi”. Decadentul ar fi simbolis-tul rebel, nihilist, anxios şi melancolic,rupt de viaţă şi neîncrezător în proprialui operă; poetul boem şi nocturn ghi-dat de întâmplare, bahic, bolnav şinebun. Termenul decadent s-a profilatca injurie şi ca dispreţ, iar încercarea

de a reface demnitatea lui literară s-adovedit adeseori riscantă, căci n-auîntârziat ripostele dure.”1 Într-adevăr,decadent pare a fi un apelativ cu o bi-ografie nefericită. El şi-a început viaţaliterară prin a fi folosit în derâdere nude cei care produseseră literatură subacest nume, ci de „oficialii” care auîncercat ţinerea lui la distanţă. Nu emai puţin adevărat însă, că reabi-litarea imaginii poetului decadent a în-ceput, polemic, la foarte scurt timpdupă publicarea poemelor ce purtaunedreptul stigmat şi ea s-a produschiar din interiorul mişcării simboliste.P. Valéry, de pildă, spunea aşa:„Decadentul pentru mine înseamnăun artist ultrarafinat”.2 Reprezentanţide frunte ai decadenţilor sunt ArthurRimbaud, Tristan Corbiere, JulesLaforgue. În 1866, emulii lui Verlaineau editat publicaţia Le Décadent.Preferinţele decadenţilor se îndreaptăspre „lumea citadină periferică,evocând cafenele sărace, cârciumisordide, mansarde igrasioase, localurirău famate, spitale, ospicii, bâlciuridărăpănate, populându-şi versurile cuvagabonzi, ftizici, femei pierdute, al-coolici, nebuni, cu acrobaţi, saltim-banci, dansatoare palide, clorotice, cuArlechini, Colombine, creionândpeisaje dezolante, cu plopi şt neguri,comunicând în genere tristeţi grele,mistuitoare, cu aerul, uneori, de a lelua în râs, de a se amuza de propriilelacrimi”.3 Decadentismul nureprezintă un moment de degradare apoeziei, ci „poezia unei epoci decriză”, o formă de protest „împotrivaambianţei de platitudini şi turpitudiniliterare şi de altă natură”, cum se ex-prima Paul Verlaine. Treptat, mişcareadecadentă s-a integrat simbolismului,cu care avea de altfel numeroaseafinităţi. În viziunea lui Verlaine,„poezia trebuie să se apropie demuzică [...], să sugereze, nu săzugrăvească”, să cultive „numainuanţa, vagul şi nesigurul [...], pentrucă obiectul poeziei este nu ideeaclară, sentimentele precise, ci senti-mentele nehotărâte, clar-obscurulsenzaţiilor, imprecisul stărilor sufle-teşti”.4 Decadenţii preferă luciditateascuturată de orice iluzie, notareadirectă şi nemetafizică a elementelororganice şi asumarea lor ca pe singu-rul adevăr. Existenţa în cădere consti-tuie motivul fundamental conţinut dediscursul liric decadent.

De aceea, în contemplareaacestei căderi, precum şi în trăirea eiexistenţială, se exclude starea de nos-talgie ca şi cea de speranţă, cumspune Bacovia însuşi în Vobiscum:„acest fel (de a fi) va fi etern”. Diversi-tatea atitudinilor umane, de la ţipătulisterizat în ironia amară oriseninătatea tragică nu modifică felulde a fi al totalităţii, monotona eicădere. Că lirica lui Bacovia este şi unprodus al experienţei decadente orecunoaşte însuşi autorul atunci cândmărturiseşte: „am fost şi rămân unpoet al decadenţei”. Dar, în acelașitimp însă, poezia bacoviană sealimentează cu spiritul veacului şi într-o altă direcţie, cea a liricii expresio-niste. Faptul se datorează folosirii, înambele cazuri, a surselor oferite desimbolismul francez în variantădecadentă.

Expresionismul, ca şi creaţia luiBacovia, sînt emanaţii postsimboliste,mai exact postdecadente. Aceastăsituare estetică lămureşte implicit dece poetul român cultivă într-un spiritsincronic motive comune cu orizon-turile tematice expresioniste, ale cărorcristalizări se petreceau aproape si-multan cu elaborarea propriilor salepoeme din volumul Plumb (1916), darşi a altora adunate abia în volumulScântei galbene (1926), sau Cuvoi... (1930). Într-adevăr, lirica lui Ba-covia şi cea expresionistă, provenitedin acelaşi izvor, cunosc o sensibi-lizare spre tragic, proliferată în variatedestine paralele.

(Va urma)

BACOVIANISMUL –SINTEZĂ

INGENIOASĂ ...(Continuare din pag.2)

revistă de atitudine pagina 9

PLUMB 126

MOTTO:Tot ce voiţi

să vă facă vouăoamenii, faceţi-le şi voi lor “Matei 7:12

Rezumatul articolelor anterioare

Din economia temelor Îndrep-tarului au fost deja abordate celeprivitoare la: a) relaţiile reciprocesocial- mente dezirabile dintremembrii familiei conjugale –dintresoţi, dintre părinţi şi copii, dintrefraţi şi surori; b) atitudinile pozitiveale tinerilor faţă de persoanele dinafara familiei, egale sau superioareca status social :prieteni cunoscuţi,vârstnici, şefi, autorităţi etc.; c) ati-tudinile tinerilor faţă de societate,faţă de muncă şi de învăţătură pa-sibile de-a asigura celor care lemanifestă succes socioprofesionalşi psihosocial, confort psihologic şistimă de sine.

Alte atitudini care facilitează ac-ceptarea şi integrarea socială apersoanei

Răbdarea

Răbdarea e baza reuşitei perso-nale şi sociale a fiecăruia dintrenoi; este condiţia indispensabilă adepăşirii suferinţelor, a finalizăriifericite a lucrurilor şi, într-un anumefel, chiar a realizării imposibilului.Încearcă să te obişnuieşti curăbdarea în situaţiile cînd n-ai nicioputere să înlături răul care tesupără; la fel şi în cele în care aş-teptarea este singura soluţie pentrua-ţi atinge ţelurile. Există activităţişi evenimente ce nu se pot deruladecât în timp, pas cu pas, etapă cuetapă. A-ţi pierde răbdarea în astfelde cazuri,este nu doar dăunătorsănătăţii tale, ci şi un semn alignoranţei în care te afli.-Răbdarea e mîntuire.-Răbdarea e cea mai bună docto-

rie.-Ca răbdarea la necaz, niciun leac

mai bun.-Răbdarea şi nădejdea, două

surori bune.-Cu răbdarea / Treci şi marea,/

Dar cu răul / Nici pîrăul.-Cu răbdare şi tăcere se face

agurida miere.-Cu vremea şi cu răbdare frunza

de dud se face mătase.-Încetul cu încetul se face oţetul.-Un pas după altul departe te

duce.-Cine nu poate răbda nu mănîncă

poamă coaptă.-Unde-i minte multă este şi

răbdare multă.-Rabdă un ceas şi-i trăi un an.-Rabdă şi taci,Dacă n-ai ce să faci. -Când n-ai putere,taci şi înghite.Pînă eşti nicovală rabdă loviturile,

iar cînd eşti ciocan loveşte cît poţi.-Cine rabdă nu greşeşte.-Răbdarea are şi ea marginile ei.

Stăpânirea de sine

Nu zi şi nu fă nimic sub influenţamîniei, furiei sau a oricărui alt im-puls violent şi greu controlabil.Când eşti în asemenea dispoziţiipsihice abţine-te să iei orice fel dehotărâri, să faci judecăţi de val-oare, să dai verdicte sau să pui di-agnostice, dar mai ales, săacţionezi în prelungirea afectuluiscăpat de sub controlul raţiunii. Înastfel de momente, de ,,îngustarea câmpului de conştiinţă”, cel mai

nimerit lucru este să renunţi la oriceactivitate care solicită calm, atenţieconcentrată şi minte limpede, să-ţiorientezi gândurile în altă parte,sau să amâni reacţia de răspuns,după o detaliată analiză a cauzelorce au provocat emoţia respectivă. Furnica cît de mică, şi ea te pişcă,

dacă o calci în picioare.-Iuţeala la mînie / Cade-n ne-

bunie.-Pripa mîniei, căderea omului.-Mînia, din om te face neom.-Mînia maţe varsă.-Mînia mare mic prînz face.-În mînie niciodată să nu judeci.-Mînia e bine să apuie odată cu

soarele. -Cine nu se poate stăpîni pe sine

cum să poată stăpîni pe altul?-Cel tîrziu la mînie e mai mare

decît un viteaz.-Mînia şi întristarea la nimeni să ţi

le arăţi, că, cu aceasta îţi arăţislăbiciunea sufletească.

Tăcerea

Tăcerea a fost considerată tot-deauna o mare virtute numai înmăsura în care oamenii au căpătatobişnuinţa de-a tăcea şi de-a vorbiatunci când trebuie. Numai deve-nită o înclinaţie statornică a feluluinostru de-a fi, atitudinea res-pectivă şi-a putut revela nu-meroasele-i valenţe: a) asigurăliniştea şi pacea în raporturile cusemenii: b) este mijlocul cel maisigur de-a preveni sau stopa con-flictele interpersonale; c) previneremuşcările morale cauzate de răulce l-am fi putut face cuiva prin vor-bele noastre nepotrivite; d)maschează neştiinţa şi lipsa despirit.În sfârşit, cel ce dobândeşteobiceiul de-a tăcea şi de-a vorbiadecvat împrejurărilor, se bucurăde simpatia celor cu carerelaţionează şi de reputaţia omuluibine temperat.-Tăcerea e de aur.-Fii tăcut,De voieşti a trăi mult.-Să nu spui la nimene ce ai pe

inimă.-Nu spune tot ce ştii, nu spune tot

ce auzi.-Pune-ţi frîu la gură şi lacăt la

inimă.-Taci, dacă vrei să-ţi fie casa casă

şi masa masă.-Tăcerea este şi ea un răspuns.-Sau taci sau zi ceva mai bun

decît tăcerea.-Înţeleptul tace şi face.-Mai bine să-ţi pară rău că ai tăcut

decît că ai zis.-Chiar prostul,tăcînd, de înţelept

toţi îl cred.-Cine tace merge-n pace.-Cel mai înţelept dintre doi care se

ceartă tace întîi.-Cu tăcerea să te obişnuieşi la

cîte nu se cuvine să grăieşti.-Nici să taci ca un mut, cînd tre-

buie să vorbeşti, nici iarăşi săgrăieşti cînd trebuie să nu vorbeşti. -Cea mai mare învăţătură,/ Să ştie

oricine cînd să tacă din gură.-Nu fi de tot tăcut, nici de tot lim-

but, că una de prost te arată şi altade flecar.

Ascultarea

Ascultarea este condiţia traiuluiliniştit, a învăţării lucrurilor detrebuinţă, a înţelegerii depline ainformaţiilor primite, a prevenirii şiîndreptării purtărilor noastre repro-babile, a bunelor relaţii cu superi-orii, cu legea şi autorităţile, aacurateţii în tot ceea ce întreprin-dem etc. Ascultă- i, deci, cu atenţieşi bunăvoinţă pe toţi aceia care-ţi

par mai învăţaţi şi mai pricepuţidecât tine în privinţa lucrurilor ce-ţisunt de folos. Nu risca să înveţi as-cultarea doar din cele ce le veipătimi. A o deprinde numai pe pro-pria-ţi piele nu este tocmai un semnde înţelepciune.-Ascultarea e viaţă, iar neas-

cultarea e moarte.-Şi trecut fiind în vîrstă, nu vei

greşi ascultînd.-Grabnic la auzire şi zăbavnic la

grăire( să fii) .-Întîi ascultă şi pe urmă vorbeşte.-Cine nu ascultă nu învaţă.-Ascultă şi nu te mînia, ca să te

poţi îndrepta.-Ascultă şi lucră, dacă vrei fericire.-Cel ce ascultă de sfatul altuia nu

greşeşte.-La vorbe de necinste urechile să

ţi le astupi, iar la cele de cinste canişte porţi să le deschizi.-Ascultă, dar nu crede tot.-Îndoaie-te ca trestia şi vîntul nu

te va rupe.-Dacă nu ţi se pleacă ţie vremea,

pleacă-te tu vremii.

Prudenţa

Prudenţa, chiar dacă estesupranumită mama siguranţei, nuva putea niciodată garanta sută lasută eficacitatea acţiunilor dificile şiriscante pe care le întreprindem.Cel mult, datorită ei, vom putea

preîntîmpina sau reduce semnifica-tiv eventualele inconveniente aledesfăşurării acestora.Măsurile de precauţie sunt nu-

meroase pe cât de numeroase şidiverse sunt şi categoriile acţiunilorumane, însă toate au drept numitorcomun „înţelepciunea adecvată lasituaţiile critice”. Nu te amesteca în treburile altora,

şi mai ales în acelea care nu ţin deresponsabilitatea sau de rangultău. Apropie-te cu luare- aminte denecunoscuţi şi de lucrurile al cărorrost nu-l poţi desluşi pe de-a-ntregul; fugi cât poţi de oamenii şide situaţiile care îţi pot leza demni-tatea şi stima de sine.-Cine s-a ars cu ciorbă suflă şi-n

iaurt-Pururea să te sileşti ca mai

înainte să vezi ceea ce o să ţi seîntîmple.-Paza bună trece primejdia rea.-Se întîmplă să cază în cursă şi

acela care se păzeşte de ea.-Mai învelit decît ceapa pururea

să fii.-Închide-ţi uşa casei pînă a nu ţi-

o goli furul.-Închină-te la Dumnezeu dar nu te

strica nici cu dracul.-Printre spini trebuie să umbli

încălţat.-Măsoară de multe ori şi croieşte

o dată.-Să nu te legi la cap dacă nu te

doare.-Dacă nu ştii ce-i apa, nu te sui în

luntre.-Nu te băga-n tărîţe, că te

mănîncă porcii.-Focul ce nu te supără, nicicum

să-l zgîndări.-Nu băga bîta în furnicar.-Întîi părul din capul tău să ţi-l

vezi, apoi cu altul de păr să teapuci.-Dacă n-ai putere nu întărîta gîl-

ceava.-Apă limpede pînă nu vei vedea,Cea turbure n-o lepăda.-La tot omul şi oricînd nu-ţi arăta

inima.-Nu te lăsa pe funia altuia în puţ.-Nu da sabia în mîna duşmanului.-Nu trece gîrla dacă nu-i vezi

fundul.-Mai mult să te temi de apa lină,

decît de cea tulbure.

Îndreptar popular de etică şi de conduită pentru tineret (4)

Vir

gil

Mo

can

u

Pasionată de lectură„sufletească”, în sensul re-ligios, pronunțat și re-cunoscut, al termenului,îndrăgostită de poezie șicreator de poezie, DorinaStoica răsare-n librăriile șibibliotecile noastre (inte-rioare mai ales!) cu o nouăapariție editorială, de data

aceasta o carte despre cărți și o seamă deautori botezată cu “gură de aur” balzaciană„Lumina din cuvinte” editura „CorgalPress”2017 Bacău (pentru că originile i seîncadrează în acele zone mirifice).

Deși a debutat timpuriu, ca elevă, în Re-vista Liceului Gheorghe Roșca Codreanu (înprezent Colegiu), numită „Debuturi și tradiții”1970, debutul editorial s-a arătat foarte târziu(depășindu-l iată și pe Arghezi), abia în 2008cu versuri creștin-ortodoxe “De la poezie larugăciune”, semn de data aceasta de bunaugur întrucât volumele au început să curgăși să se rânduiască pe fluviul timpului: 2009"Daruri"- ed. “Cronedit” Iași - poeziereligioasă; 2011 "Raiul în care am fost" - edi-tura “Sfera” Bârlad-povestiri; 2011 "Izvorulîndepărtat" -editura “Pim” Iași-povestiri cu tâlcîn versuri; 2012 "Bietul om sub vremi" -editura“Pim” Iași-roman memorialistic; 2013 "DeFlorii in Țara lui Iisus"-editura “Sfera” Bâr-lad-jurnal de călătorie; 2014 “Când nu Teiubeam”- edit “Pim” Iași-antologie de autor-poezie religioasă; 2015 “Ochiul curat”- editura“Pim” Iași–poezie (grafică Mihai Catrună);2016 “Pâinea lui Bragi”- editura “Paralela 45”Pitești-(colecția qpoem nr.19), poezie post-modernistă; 2017 “Lumina din cuvinte” –editura “CorgalPress” – Bacău, note delectură și articole; ca niște plute imaginare,salvatoare de la malurile neliniștitului tărâm alUitării.

Sub-numită „,Note de lectură și articole”,prefațată de scriitoarea Cezarina Ada-mescu (“Neobosita căutare a Tărâmuluimagic”), volumul “Lumina din cuvinte” este,precaut, apărat (de un succint argumentum)de o “Motivație” ce-i aparține Dorinei Stoicaînseși, prin care, prevăzătoare, încearcă săse pună la adăpost în fața unor posibile at-acuri critice ale unor comentatori răuvoitor isau inamici l i terari.

În structură, intră în funcționaltate 39de impresii literare, despre cărți și autori, uniifiind cunoscuți (cunoscute), alții (altele)aproape necunoscuți (necunoscute).

Deși se consideră doar o cititoare care îșispune părerea deschis, crede că nu areveleități de critic literar, Dorina Stoicamărturisește în acestă carte o serie detrăsături demne de luat în seamă.

Scrie sub lumina creștin-ortodoxă, arepolitețe literară, nu jignește, nu critică acid penimeni, scoate la suprafață numai impresiilebune și de aici un accentuat ton laudativ (en-comiastic, aș zice). Își poetizează impresiilede lectură: „Iubesc cărțile, caut în ele energiacelui care a scris cartea și picătura de sacru.Între file stă ascuns un suflet.” De aici, evi-dente elemente de critică estetică, mai multestetizantă: „O carte frumosă, ca o dantelăfină brodată ani de zile cu migală, prețioasăca o bijuterie de famile, cartea Corinei Dimitriunu are nimic vulgar...”

Din prezentările făcute unor autori cu vo-lumele lor, din versurile cu care argu-mentează, mi-am făcut și eu o părerefavorabilă (citez: ”Poemele ființei” de IoanRomeo Roșianu, ”În preatârziul clipei” deCorina Dimitriu, “Vinerea cireșelor amare” deOana Mihaela Pop, “Solzii negri ai timpuluialb” de Mihaela Oancea, “Copilăria Thaliei” deRoxana Galan, “La taclale cu Dumnezeu” deNicolae Băciuț, “Moartea trece pe tușă” deGabriela Ana Balan).

Un eseu intitulat „Cerul de sub pământ”(prilejuit de cartea „Sub semnul dălturirii înpiatră” de Vasile Ghe. Slabu și Maricela Ghe.Slabu, editura „Sfera” Bârlad 2014), este de-osebit scris și face referiri la semnificațiile ma-gice, mistice într-un mod biografic admirabil(de citit fragmentar). Poate fi reluat fragmentulîntr-o adevărată carte de mistere.

„Lumina din cuvinte” este o carte deimpresii literare, scrisă într-un stil literar,fluent.

Carte despre cărți și o seamă de autori

Sim

ion

Bo

dn

ăres

cu

PLUMB 126

pagina 10 revistă de cultură

UniversitarulCoriolan Păunescuare, până înprezent, în proză,dar mai ales înpoezie, o operădeja impresio-nantă. Cel de-aldouăzecilea volumde poezie, abia

apărut (Planetă liberă şi sumbră,Editura InfoRapArt, Galaţi, 2016),vine să-i încununeze creaţia lirică.

Prezent în numeroase dicţionareşi antologii, poetul Coriolan Păunescuse bucură, de-a lungul timpului, deaprecieri din partea unor personalităţiproeminente ale vieţii literare contem-porane. Cităm, pe scurt, câteva:

<<Coriolan Păunescu ne pro-pune, dincolo de aventura lirică, o in-cursiune în ,,spaimele neputinţei sale”de a ieşi din ,,coşmarul vicios” careeste lumea. Volumul ,,Joc alb” mătrimite, din primele versuri, la un GeoDumitrescu mai puțin incisiv, maidedat la metaforă și la filosofareaasupra „circumstanțelor” nebunești șidramatice ale eului liric.>> (Doina Tu-dorovici, Contemporanul. IdeeaEuropeană,1994).

<<Intr-o succesiune cu adevăratorganică, poeziile lui CoriolanPăunescu tratează, precum în volu-mul „Iubito, suntem în pericol”,aceeași temă a baricadării în fața mul-tiplelor pericole ale lumii „cu chipul în-fometat de lup” și al unui timp altuturor ispitelor, în care cuvintele suntademenite de „rosturi mincinoase”(...). Trista realitate cotidiană, timpulispitelor și trădărilor constituie,așadar, pasta celor din urmă poezii și,totodată, fermentul cu ajutorul căruiase încheagă viziunea poetică.>>(Daniel Cristea Enache, Timpulispitelor, Contemporanul. IdeeaEuropeană, 1996)

<<Coriolan Păunescu (presupungălățean) e, într-adevăr, un poet deplutonul întâi. Versurile lui au crista-linitate, verbul lui mușcă precis, frazalui are expresivitatea nervoasă așarpelui cu clopoței. L-am descoperittârziu, dar recuperez din poezia lui(„Vânătoare de umbre”, Editura Scor-pion, 2002) efigia unui poet matur șideplin atins deopotrivă de microbulmelancoliei și al destrămării, dar și denevroza feerică a „dacului liber șicârcotaș (…)” >> (Gheorghe Istrate,revista „Secolul”, 2003).

<<Lirica din ultimii ani a poetuluiCoriolan Păunescu vădește o sensi-bilitate profund identitară, ce dăsperanțe celor ce simt cu adevăratromânește.>> (Apostol Gurău,Oglinda literară, 2003).

(…)”Titlul volumului de faţă m-a făcut

să mă întreb la care din accepțiunilecuvântului „planetă” s-o fi oprit poetul:„Corp ceresc fără lumină proprie”,„Pământ” sau „Bilet care conține pre-viziuni naive despre viitor”?

Coperta din „Colecția InfoRapArt”ne convinge, definitiv, că despre pla-neta Pământ este vorba.

Prefața, „O lirică a trăirilor dis-crete”, semnată de Doru Căstăianu,fixează câteva repere istorico-literare,precizând că „Lirica lui CoriolanPăunescu are mai degrabă un sufluclasicist, grefat pe un modernism binetemperat, de primă generație”.

Prima poezie, intitulată„Renunţare” ține locul de „captatiobenevolentiae”, fără a fi, neapărat, odeclaraţie, să zicem de atitudine, cumpare să pretindă poetul: „Singurrătăcind pe pânze şi spaţii/voi treceînvăluit de mantia stelară/ca să mălepăd de stridente vibraţii/de tot ce-istrăin în lumina de-afară”.

Poetul are menirea de a-și ciopli„în iubire pururi triada”, lepădându-se,prin urmare, de acele „stridentevibrații”, neconforme sinelui pe care îlreprezintă.

Pătruns de „galbenul vifor almirosului de tei”, el va pleca într-untârziu „pe-argintul cărării cumestecenii dalbi și frunzele verzi/în-chis în turnul înalt și magic al serii”dar, până atunci, și mai ales dupăaceea, va „striga că lumea e gata săiasă din rând/ și că pe o stradă vietârziu o flașnetă/ dăruiește sens nourăzvrătirii cântând” (p.10).

Că este un răzvrătit, asemenealui Prometeu, poetul ne-o dovedeștecu fiecare dintre creațiile sale. Eroulliric traversează iadul existențial, con-statând, auzind, văzând, indignându-se, urând și iubind. Dar stilul său trecepeste postmodernism, în transmo-dern, rămânând unul urban, elegant,elevat, academic…

Mari teme ale omenirii sunttratate cu mijloacele filosofiei și alepoeziei. Sacrificiul christic, de pildă, în„Incompletul peisaj” este asemenicelui din „grădina Ghetsemani”, dincare s-a inspirat marele Vasile

Voiculescu.Când „mielul cel blând” face

supremul sacrificiu, poetul se-ntreabăcu glas îndurerat și revoltat:

„Unde-or fi leproșii și-nviații dinmorți/sau orbul luminii lui redat prinvedere?/cum de nu-s lângă El, cuaprinsele torți, îngerii în vreme venițidin mare durere? (p.27).

Tema dominantă a volumuluieste iubirea: față de ființa scumpăcare i-a dat viață: „Mamă, te văd înaburul de pâine caldă/sub cerul ce-amiroase a vin de viță rară/ori poate-n aerul ce chipul tău îți scaldă”(Icoană în destin); dar şi iubirea fațăde credință („Abstracțiuni tutelare”);ori dragostea față de țară, când unvers pare desprins dintr-o tragedieantică: „m-așteaptă-n țara supusăetern disperării”.

Poezia lui Coriolan Păunescuare, pe lângă alte calități, două mariînsușiri: este simbolică și metaforică,trăsături ale marii poezii.

Argumentăm: lupoaica, de pildă,este sinonimă cu destinul (conform„Dicționarului de simboluri”, Editura„Artemis”, București, 1994); dar eaeste inofensivă „pentru cei ce suntemtari ca niște stânci”, așa încât poetulo înfruntă, prin creație, cu mari sorțide izbândă. Este știut faptul că uniipoeți au căzut, din nefericire, pradăacestei lupoaice, „zgripțuroaicăsearbădă a lumii”.

Mai rar întâlnim în poeziaromână simbolul tigrului, malefic șibenefic în același timp. Tigrul, „animalal nordului, al solstițiului de iarnă, caredevoră influențele malefice.”(op.cit.),simbolizează și „forța credinței“, ,,put-erea efortului spiritual”, ,,străbatereajunglei de păcate” (op. cit.).

„Pasărea albă”, „ce se-ntoarcecu zborul în noi” este „imaginea sufle-tului care scapă din trup sau numai afuncțiilor intelectuale (inteligența, sespune în Rig-veda, este cea mai iutedintre păsări”(op.cit.).

Poezia „Din copilărie”, dedicatăde bunicul-poet, cu dragoste, nepotu-lui său Filip, aduce în prim-plan sim-bolul câinelui.

El are funcția mitică de psi-hopomp, și, fiind cel mai credinciosprieten al omului, „servește și ca mi-jlocitor între lumea aceasta șicealaltă” (op.cit.).

Măgarul este întâlnit cel mai desîn fabule, satire, pamflete, în schimbasinul, fratele său, este înnobilat prin

semnul crucii pe spate, fiindcă pespinarea acestuia „Iisus trece-n iu-bire” (Povestea asinului).

Frumoșii ani ai studenției nu suntnici ei uitați și „Tramvaiul întoarcerii”vine să însenineze ochii minții și săîntețească bătăile inimii. Propria viațăare enigmele ei, iar lumea este o„corolă de minuni”: „lumea pentru noie un cinic mister/ce-n veci va rămânechemare de țărm neștiut” (Poveste cughețari). Trăim „vremuri de bejenie”,încât până și țăranii (legați de țară, dețărână) doresc să trăiască „Sub literaacelui V”, iar poetul devine uncronicar, care scrie cu lacrimi desânge. Pătrunzând și mai adânc înuniversul gândurilor sale, cad și penoi „scântei din caldele ninsori”. Cori-olan Păunescu este un poet creștin:în versul său întâlnim mereu un Dum-nezeu viu, cu îngeri de pază, care nedeschid Edenul din care, cândva, amfost alungați.

Aflat, ca noi toți, de altfel, „Inmarea trecere” poetul adună, de pețărm, metafore: „Poalele albe alerochiei mării”, „trupu-nserării”,,,neteda cale” ș-a. (Să nu pleci, mairămâi).

Ne simțim mai singuri și maistrăini într-o țară de unde: ,,Copiii neplâng și mie inima-mi plânge/ cândrăii lumii doboară valaha pădure/ iarneamul prin otrava tăcerii se stinge/ șide sub tălpi vin hoții ca țara s-o fure”.(Iubirea-i somată să plece, p.85).

Asemenea lui Ovidiu, cu care seînrudește, fiind și domnia-sa „poetuliubirilor deșarte”, Coriolan Păunescupune-n vers tot ceea ce simte şigândeşte, cu toată afecţiunea şimăiestria. Aceasta este convingereanoastră şi, desigur, a dumneavoastră,cititorii de poezie bună.

Stilul său poetic este cel al unuiuniversitar, care a şcolit câtevageneraţii; neologismele, faţă de careunii poeţi sunt încă reticenţi, în poezi-ile lui Coriolan Păunescu se simt caacasă: algoritm, galactic, umbelă,brownian, laser, heterozis ş.a. suntdoar exemple, care, în contextul creatde autor, nu destructurează materiapoetică, ci dimpotrivă: o complinesc.

Genialul poet Nicolae Labişpăşea ,,pe o planetă imensă, străinăşi grea”, Coriolan Păunescu calcă peo „Planetă liberă şi sumbră”, în faptaceeaşi de când lumea.

Şi poate, întâmplător văzută înlumini diferite …

Romică C. Ghica

Trasul la români (3/4)

Vorbeai singur, ori cu-Alecu,Ori, acasă, cu perechea,Peste tot te-auzea SECU’...Veşnic trăgea cu urechea.

*Demult, prin Evu-ntunecat,Ca să bage spaima-n gloată,Nenorocitul condamnat,Groaznic, era tras pe roată.

*La o grabă, trage tare,

Parcă-ar fi împuns de-un ghimp,Şi când n-are grabă mareTrage, dar... trage de timp.

*La o şuetă te cheamă,Prin banalităţi te plimbăFără ca să bagi de seamăCă, de fapt, eşti tras de limbă.

*Mulţi – s-atingă-n viaţă ţelul,Trag de-i trec sudorile;

Alţii îşi consumă zelulNumai trăgând sforile.

*El, măseaua, cu tărieŞi-a tratat-o, că-l durea,Şi, de-atunci, din inerţie,Mereu trage la măsea.

*Nepregătit de lucrareŞi de lecţii de tot străin,Colacul lui de salvareTrasul cu ochiul la vecin.

Poetul Coriolan Păunescu - Un neoclasic (în formă) şi un transmodern (în conţinut)

Pet

ruș

An

dre

i

Zâmbetul*,ca dar al sufletului

Mi-a dăruit un zâmbet... erasfârșit de primăvară... zâmbetul luim-a călăuzit în căutarea unui cuvântpe care fiecare din noi îl poartă „de pevremea ierburilor înalte, fire de dorrupte din soare” și pe care, dacă arenoroc, îl găsește și-l pronunță simplu-„TU”. Firesc, a urmat apoi „idila dintrecetini”, „cu vorbe dulci plutind pe aripade vânt”, o Ea și un El prinzându-sede mână și dispărând în pădure.Acolo, în „oaza de verdeață” am de-scoperit „farmecul muzicii”, împreunăcu ciutele ce adulmecau „cu boturilecatifelate, pajiștea”. Ne-am potolit

setea cu apele izvorului care, dinneștiutele profunzimi ale muntelui, seavântă în vaier prelung. Am ascultatapoi povești de viață... Destinulciobanului, pe care reînflorireapomilor îl adusese la stână pentru ovară și pentru atâtea cât avea să maițină... umbră pământului. L-am cunos-cut pe Florin, un bărbat îndrăgostit dearta scrisului și care plătește scumpacest har: între el și soția sa se insta-lase „tăcerea ca un zid”. M-am re-voltat când am aflat tragica soartă aunui tânăr văcar. Neînțeles din cei dinjur, încearcă să se facă util și altfelcomunității din care face parte. Într-ozi se apucă de săpat o fântână pentrua le dărui apă văduvei Leonora șicopiilor ei. Muncește cu spor. Când

„șuvița aceeaargintie seslobozi dinb a i e r e l epământului închip de oglindăalunecă șip r i m e ș t eîmbrăț ișareaapei vii”. Amplâns alături devizitiul care enevoit să punăcapăt suferințeiatins de boala

nimicitoare a vârstei. M-au tulburatpoveștile despre natura care, supusăsilniciei umane, se revoltă „apărându-și intimitatea” și pedepsindu-i pe cei

care atentează la ea. E vorba deCânea, care „după câțiva pași nimericu bocancii în dinții capcanei...” pusede el însuși pentru prinderea uneicăprioare. Dar a venit și linișteadimineții înflorită de glasurile copiilor.Publicistul bucovinean Nicolae Ma-covei a afirmat că „într-un stil parci-monios, autorul cultivă un epic aluzivgenuin și ingenuu cu curiozitatea unuifluture în aerul de început, paradisiac,deznodământul fiind, mai întot-deauna, „metaforic”. Iar eu încheispunând că zâmbetul e fărâma defericire a sufletului. La fel cum sunt șitextele lui Decebal Alexandru Seuldin cartea sa de debut editorial ZÂM-BETUL.

prof. Lăcrămioara Grigorciuc

PLUMB 126

revistă de atitudine pagina 11

Vremea trece,vremea vine... șipentru a nu ficopleșiți în uitare, îțipropun, dragă citi-torule, să ne ream-intim, împreună,măcar câteva dintrenumele, datele șioperele de căpătâi

ale înaintașilor noștri într-ale creațiilorbeletristice românești, născuți în lunaseptembrie, a anului de început al viețiifiecăruia:

* George Coșbuc

Poet, traducător, profesor și jurnalist,membru al Academiei Române, s-anăscut la data de 20 septembrie 1866, înlocalitatea Hordou, județul BistrițaNăsăud, a decedat la data de 9 mai 1918,fiind înhumat în cimitirul Belu, dinBucurești.

Ne este, sau ar trebui să ne fie tu-turor cunoscut, prin cele mai reprezenta-tive poezii ale sale, precum: „NuntaZamfirei”, „Dușmancele” „Mama”,„Ștefăniță Vodă”, „Lupta vieții”, „PașaHassan”, „Doina”, „Scara”, „Iarna peuliță”, „Dragoste învrăjbită”, „Fatamamei”, „Noi vrem pământ”, „Moartea luiFulger” ș.a. regăsindu-se în volumele:„Blestem de mamă”, „Pe pământul turcu-lui”, „Fata craiului din cetini”, „Dragamamei”, „Fulger”, „Balade și idile”, „Firede tort”, „Războiul nostru pentruneatârnare”, „Povestea unei coroane deoțel”, „Din țara Basarabilor”, „Ziarul unuipierde-vară”, „Dintr-ale neamului nostru”,„Cântece de vitejie”, „Balade”, „Drumul iu-birii”, „Povești în versuri”, „Poezii alese”,„Versuri”, „Superstițiunile păgubitoare alepoporului nostru” „Despre literatură șilimbă” „Comentariu la Divina Comedie”,precum și prin activitatea desfășurată încadrul clubului literar „Virtus Romana Re-diviva”, redacția ziarului „Tribuna”, revis-tele „Convorbiri Literare”, „Vatra”,„Sămănătorul” și Editura „CarteaRomânească”.

* George Bacovia

Poet neosimbolist, remarcat ulterioraparținând poeziei române moderne, s-a

născut la data de 4/16 septembrie 1881,în Bacău, a decedat la data de 22 mai1957, fiind înhumat în cimitirul Belu, dinBucurești. Despre George Bacovia, aliasGeorge Andone Vasiliu, s-au scris și aufost exprimate numeroase opinii, faptcare ne determină să vă recomandăm șisă aducem în atenția dumneavoastrădoar volumele: „Plumb”, „Scîntei gal-bene”, „Bucăți de noapte”, „Poezii”, „Cuvoi...”, „Comedii în fond”, „Opere”,„Lacustră”, „Plumb de iarnă”, „Poemă înoglindă”, „Poeme alese”, „Stanțeburgheze” ș.a. pe care vă invităm să ledescoperiți singuri.

* Dumitru Ion Suchianu

Născut la data de 2 septembrie1895, decedat la data de 17 aprilie 1985,licențiat în drept, litere si filosofie, doctorîn științe politice și economice,conferințiar la Facultatea de Drept aUniversității din Bucuresti, profesor laȘcoala Superioară de Război, la Acade-mia de Arte Frumoase și Școala deȘtiințe de Stat, magistrat, sociolog, eseist,jurist, istoric, critic literar și de film, atradus în limba franceză Miorița și dinpoezia lui Arghezi, iar în limba română dinGeorges Michel, Silvio Micheli, AlbertoMoravia, Georges Sadoul ș.a.

* Șerban Cioculescu

S-a născut în București, la data de 7septembrie, 1902. A decedat la data de25 iunie 1988, în aceeași urbe de începuta vieții sale de critic și istoric literar, pro-fesor la universitățile din Iași și dincapitală, caragialeolog, a cărui operăpote fi rezumată în studiile monografice,sintezele și publicistica literară:„Corespondența dintre I.L. Caragiale șiPaul Zarifopol”, „Viața lui Ion Luca Cara-giale”, „Aspecte lirice contemporane”, „In-troducere în poezia lui Tudor Arghezi”,„Dimitrie Anghel - Viața și opera”, ”Docu-mente inedite”, „Eminesciana”, „Varietățicritice”, „Medalioane franceze”, „Amintiri”,„Prozatori români”, „Poeți români”, „Iti-nerar critic”, „Dialoguri literare”.

*Iertată-mi fie, cititorule, neputința dea dezvolta, din cauza spațiului restrâns,prezentarea și altor înaintași într-ale lite-raturii neamului, precum romancierul MaxBlecher; psihiatrul, prozatorul și eseistul,autor al unor scenarii cinematografice,membru a l Academie i Române,Augustin Buzura și alții asemenea lor.

REMEMBER

Gh

eorg

he

Un

gu

rean

u

Insuficiența spațiului tipograficmă împiedică să citez pe larg și dinalte stihuri asemănătoare. Deaceea, invit cititorul să le des-copere singuri la paginile 15, 31,42, 44, 47, 49 și 53 din carte.

În mod cert, domnul C.C. esteun „neașezat”, un „neliniștit”preocupat de condiția umană, înge-neral, și de raporturile omuluicu Dumnezeirea, în mod special,așa cum atari frământări lucide leîntâlnim la marii poeți.

În aceeași tonalitate șifolosindu-ne de aceeași „cheie”trebuie citite și celelalte „dialoguri”pe care poetul le are cu „Eugen”(Ionesco?); Eugen Rose(?), p. 65,„Blaise” (Pascal?) p. 65; „Dyoni-sos” (Dionysios cel Bătrân?);Dionysios cel Tânăr?; Dionysiosdin Halicarnas?; Dionysos Thrax?;Dionysos („Bacchos”); Dionis al luiEminescu? – p. 65; „Orpheu” (p.66), „adon Einstein”, p. 64ș.a.m.d. (Mărturisesc că „adon” m-a cam derutat, căci nu l-am găsitîn relație nici cu „adonic”, versulalcătuit dintr-un dactil și un spon-deu sau troheu, nici cu „Adonis”,zeul tinereții și al frumuseții mas-culine la greci. Având în vedere„antecedentele civice” ale domnu-lui Costin «ex-președinte al„Asociației de prietenie România –Israel” », tind să cred că, în ebraicăsau idiș, „adon” are semnificațiareverențioasă de „domn”. „AdonEinstein” = domnule Einstein”)?!Abia acum, în această ultimăcorelație, versul poate fi decodat.

Poezia lui C.C. este scrisăîntr-o cheie de deja-vuculturalizată și, de aceea, ea tre-buie citită în același tipar de spiri-tualitate, deoarece îi oferăcititorului instruit un rememberprovocator: „îți amintești, dom-nule...?”. Iată, de pildă, „dialogul”dintre Seneca și autor, unde primulafirmă sentențios că „dupămoarte nu mai e nimic,/însășimoartea nu e nimica”, la care po-etul răspunde prin contențiune,lăsând să se înțeleagă contrariulaserțiunii: „Chiar crezi, domnuleSeneca?!” (p. 36). Cititorul este in-vitat să arbitreze disputa, dar –înainte de a o face – se vedenevoit (cum altfel?) să rezolvedilema: „care Seneca?”. „Și în cecontext s-a pronunțat acesta?”.Căci, nu-i așa?, a desprinde ofrază dintr-un întreg și a o analizaseparat poate fi o manipulare, iarconcluzia poate fi eronată. Lu-crurile se complică deoarece, în is-toria culturii, au existat douăpersonalități cu aceleași nume șiprenume: Lucius AnnaeusSeneca. La care dintre ei se referăpoetul? La cel supranumit „Re-torul” (55 î.e.n. – 41 e.n.) scriitorullatin care ne-a lăsat câtevaculegeri de exerciții oratorice(„Declanații”, „Controverse”, etc,)sau la filosoful fatalist și pesimist,exponent al stoicismului (și fiulcelui dintâi: 4 î.e.n. – 65 e.n.)?Cum citatul are caracter filosofic,opțiunea cititorului se îndreaptăspre autorul tragediilor „Fedra”,„Edip”, chiar dacă, la unii lectori,trecerea timpului a șters de pe cor-texul cerebral localizarea exactă încadrul operei seneciene. Efectulstolonic pe care poetul l-a dorit,fără îndoială, a fost în felul acestaobținut.

Ceea ce, desigur, nu s-ar fi în-tâmplat dacă interogația ar fi lipsit!Este o poezie care, reiterez,sugerează și care degajă parfumulaltor poezii răzbătând din lecturianterioare ale cititorului instruit. Ne

întâlnim în acest context cu „acom-paniatori” ai „domnului Seneca”:Epictet și Marc Aureliu (stoicis-mul târziu), Panaitos din Rhodosși Posidoniu (stoicismul mijlociu laRoma), Chrysippos și Cleantedin Assos (stoicismul vechi) și, nuîn ultimul rând, cu Zenon dinCitium, întemeietorul (în anul 300î.e.n.) al școlii filosofice a stoicilor(Porticul cu picturi) din Atena, carea rămas în istorie prin etica eirațională.

Se vor găsi probabil cârcotași,„prieteni” de-ai domnului Costin, și,de ce nu?, „amici” de-ai mei, carese vor grăbi să susțină (evident,fără nici măcar un început deprobă!) că poetul nu s-a gândit laatari posibile conexiuni ideatice.Nu contează! Important este căacest efect se produce, fie șinumai în mintea unei anumite ca-tegorii de cititori, iar rezultatulatestă o mare și modernăpoezie.

„Clasica” întrebare profe-sorală: „Ce a vrut să spună poetulîn poezia cutare” – și varianta: „Cemesaj transmite poetul...?” Consti-tuie un punct de plecare în per-ceperea stihurilor costiniene care,uneori, îmbracă haina unor fru-moase poeme în proză, de facturămeditativă. Analist al vieții, lipsitînsă de spiritul elegiac al lui Ovi-dius, dl. C.C. se aseamană cuexilatul roman deoarece aproapetot ce spune devine vers (vd. „Tris-tia”, IV, 10, 26). „Exercițiile deaducere aminte” (p. 39) ale dom-nului C.C. ne impun un recurs laRené Descartes (1596 – 1650), în-temeietorul raționalismului mo-dern, a cărei „îndoială metodică”i-a permis formularea celebrei teze„Cogito, ergo sum” („Gândesc,deci exist”) în care gândirea estedovada existenței. (vd. „Principiaphilosophiae” și „Discursasupra metodei”). O frumoasăderivație a acestei teze, incitând ladispute ideatice, o găsim la poetulbăcăuan: „Noapte profundă, în-tuneric,/dorm, deci exist...” (p. 51).

O subvariantă interesantă neeste propusă spre analiză chiar ladebutul cărții: „Motan fericit/lagroapa de gunoaie -/Miau, decimănânc!” (p. 5). Cu alte cuvinte,mănânc, deci exist! Spre deose-bire de filosoful francez, la careexistența unei substanțe cuge-tătoare este primordială, C.C.susține – evident ironic – că mân-carea și somnul sunt definitoriipentru existență.

Dacă mieunatul este specificregnului animal, fiind un mijloc deexprimare/comunicare folosit deunele patrupede, cugetarea/gândirea (rațiunea) constituieapanajul bipedelor, în special alomului, căci și păsările umblă îndouă picioare!

Ne este sugerată astfel oantiteză în care antropogenul estediferențiat de subliminal. Iată dece, o spun iarăși, poezia domnu-lui C.C. este una care sugereazăși reamintește, reînviind lecturianterioare, lăsate oarecum într-uncon de umbră în conștientul citi-torului. În același timp, ni se trans-mite un mesaj încărcat deactualitate și într-o manierăoriginală. O poezie modernă șiplină de intelecție.

Am totuși o singură îndoialăgenerată de stihurile tipărite pecoperta 4 a cărții: „Se poatezbura/și fără de aripi/sub cerulcu stele/mai ales noaptea!”. Per-sonal, nu am văzut niciodată „cerulcu stele” în plină zi! Mai ales într-ozi învăluită de soare!

Sper însă „să apuc” și eu ziuaîn care aș putea zbura sub un cerînstelat. Dă, Doamne!

(Continuare din pag. 3)

Calistrat Costin...

(Continuare din pag.1)

N.B.: E de remarcat, totuşi, ati-tudinea tranşantă, făţişă, a acestora. Celpuţin avem adversarul în faţă, îi vedemchipul şi îi auzim vocea, ştim cu cine şipentru ce trebuie să ne confruntăm. Maitrebuie, însă, să o şi facem! Şi încă ceva:escalad ă r i l e p r e z e n t e p e t e m aa utonomiei Ardealului, atât de dragă lor,revizioniştilor maghiari cetăţeni români derang înalt cu jurământ de credinţă faţă destatul român, îmi readuc în memorie mo-mente şi scene ale demnităţii, mândriei,fermităţii şi responsabilităţii naţionale din

vremuri nu chiar îndepărtate, dar multhulite acum, când conducătorul comu-nist al statului îşi exprima clar poziţiafaţă de politicile revizioniste alemaghiarimii transilvane. Cât şi scenelefulminante din spectacolele cenaclului„Flacăra” al lui Adrian Păunescu la Mier-curea Ciuc. Sf. Gheorghe, Tg. Mureş sauTg. Secuiesc, în care zeci de mii demaghiari scandau şi cântau „TrăiascăRomânia, trăiască tricolorul”. Iată că, înlipsa unor lideri autoritari de opinie, va-lorile noastre istorice şi civice sunt neso-cotite de o seamă de ipochimeni careflutură nestingheriţi steagul alb-verde aldeznaţionalizării şi separării etnice şiteritoriale. Fără ca cineva să aibă curajul,legitim şi legal, să le pună căluş la gurispre a nu mai vorbi aiurea. Unde eşit tu, Ţepeş Doamne…?!

NOII CAVALERI AI APOCALIPSEI

„Coridorul Siberia”, o altădefiniţie geografică în

viziunea luiMihai Sultana

Vicol

La începutullunii septembrie laeditura ieşeană„Opera Magna” aapărut romanul„Coridorul Siberia”semnat de MihaiSultana Vicol.

C o r i d o r u l

Siberia este un roman unde viaţa este nunumai romanţată, ci şi reală. CoridorulSiberia nu este coridorul geografic siber-ian. El este coridorul din fiinţa noastrăstrăbătută de la un capăt la altul de viaţăşi moarte. Cartea se vrea un rechizitoriual dictaturilor atât de dreapta, cât şi destânga. Din rândurile romanului răzbatecourile unor timpuri trecute, prezente şiviitoare”- a spus autorul. Motto-ul roma-nului este un citat din Emil Cioran: „Cineeşti?- Un străin pentru poliţie, pentruDumnezeu, pentru mine însumi”. Graficaeste realizată de către artistul plasticVasilian Doboş, o mai vechecunoştinţă a celor iubitori de frumos.

Adrian Popovici

pagina 12 revistă de cultură

PLUMB 126

Titlul este primul lucru careinteracţionează cu un viitorpotențial cititor, căci el poate in-triga,displace, atrage, iar alegereaunui titlu bun nu poate fi decât oaptitudine, şi încă una foarteimportantă.

Aşa este şi acest titlu, care teface să îţi pui întrebări: ceînseamnă, de ce se cheamă aşaşi, fără îndoială, atrage atenţia şidevine aproape obligatoriu să în-cepi a citi pentru a te dumiri.

Foarte pe scurt, pentru ceicare nu ştiu ce erau URIM şiTUMIM şi cum erau ele folosite.Deşi Urim (Lumină) şi Tumim

(Desăvârşire sau Judecată) suntamintite de câteva ori în VechiulTestament, nu se specifică exactce erau şi cum puteau fi folosite.Ştim doar că erau două pietre în-crustate pe efodul Marelui Preot.

Chiar dacă nu se cunoaşte cuexactitate cum erau folosite celedouă pietre,se ştie că:

– erau folosite doar de preoţi(adică de oameni responsabili,care erau interesaţi de rezolvareacorectă a neclarităţilor)

– pietrele nu aveau puterimagice în ele însele şi nu puteaufi folosite pentru a încurajasuperstiţiile necredincioşilor, cicredinţa în Dumnezeu a celor dinpoporul sfânt. De exemplu, în 2Samuel 28:6 scrie că: „Sau a în-trebat pe Domnul şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prinUrim şi Tumim, nici prin prooroci”.

– erau folosite doar în situaţiifoarte importante, nu pentru lu-cruri sau situaţii lipsite deimportanţă.

Acum să ne lămurim ceanume este Levantul. Etimologic,cuvântul „levante" provine dinlimba latină, unde „levis-levare"semnifică ceva lejer sau fără greu-tate. În italiană „levante" repre-zintă Estul sau Orientul şi sefolosea pentru a indica Răsăritul şiziua nouă care începea să seridice.Din punct de vedere istoric,Levantele se referă la acea partedin Orientul Antic considerat„leagănul civilizaţiei": coasteleorientale ale Mediteranei, Meso-potamia, Egiptul, Persia. Denu-mirea a fost introdusă de cătrearheologul şi egiptologul americanJames Henry Breasted (1865-1935).În prezent, există mai multestate care dețin teritorii din vechiulleagăn al civilizaţiei şi anume Irak,Siria, Libia, Israel, Palestina, Ior-dania, Turcia şi Iran. „Levantelerămâne o regiune geografică fărăgraniţe precise sau fixe care se

referă la Orientul Apropiat şi Mi-jlociu înconjurat de MareaMediterană la Vest şi de DeşertulArabiei la Est", ne spune James.H. Breast în cartea AncientRecords of Egypt, apărută în1906.

Deja receptarea şi inter-pretarea titlului supune cititorul, înfuncţie de stadiul fiecăruia depercepţie, măcar la un minim efortde receptare, de interpretare şi deîncercare a unor concluzii şi/saupăreri. În mod aproape clar, odatăprimul test trecut, lecturarea volu-mului devine obligatorie măcar dincuriozitatea confruntării misterio-sului titlu cu realitatea lirică.

Evident că acum, cele douăchestiuni fiind lămurite, vomîncerca o interpretare a titluluicare nouă ne-ar sugera căautoarea se afla la momentulscrierii acestor poeme într-un mo-ment de răscruce, de cumpănă,unul cât se poate de dificil, în carea fost nevoită să ia nişte decizii ex-trem de importante, cruciale chiar(aspect sugerat de către celedouă pietre sacre) până cândRăsăritul şi ziua cea nouă aveausă se ivească iar în viaţa ei (Le-vantul).

Poezia Robertei îşi arerădăcinile adânc înfipte în sufletu-i sensibil, suflet care nu estealtceva decât o inepuizabilă şivariată sursă de emoţii. Poezia eieste, fără îndoială, o mărturiesolidă a unei sensibilităţi de-osebite. Umbra tristeţii nesfârşitese întinde peste toate poemelecare alcătuiesc acest volum dedebut. Roberta este un om sensi-bil, cu dragoste mare de oamenidar şi trist, iar poezia ei nu aveacum să fie altfel. Abandonare, dor,deznădejde, deziluzie, ruptură,trădare, oboseală, epuizare,senzaţia de capăt de drum.

„Dar timpul a trecut şi iatăEu te iubesc ca la-nceputÎţi mărturiseşte trista fată...Că visul ei nu a trecut”

(Vis netrecut)Însă, parcă o umbră de

speranţă se ridică plăpândă din ul-timul vers şi asta ne dă speranţă.

Roberta Sondra Pilipăuţeanuse autoconfesează întocmai caîntr-un jurnal şi ni se confeseazăîn speranţa că strânsoarea tristeţiiva slăbi şi se va putea elibera spreîmplinirea viselor.

Pănă acum, preferatul meurămâne poemul „Rămas bun”:„Nu te-nvinovăţesc, mă iartăTe-am iubit atât de neatinsÎnalt, profund, ce clipă spartăM-am prăbuşit, atât de mult

a nins.Sub greutatea nopţii mă retragSub cete de privelişti cu chip

de lutZilele mi le-nşirui pe un pragDe Elizeu demult necunoscut.Când ne-am văzut ultima oarăRâdeai doar tu, plângeam

doar euEra decembrie, într-o searăRămas bun, mă iartă... tu.

(Rămas bun)„Râdeai doar tu, plângeam

doar eu”, ne imaginăm durereaclipei insinuată în minte ca un ataccerebral.

Roberta Sondra pare că îşiscrie tristeţea noaptea în speranţacă ziua o va risipi.

Iar noi, prietenii şi/sau cititoriiei îi dorim ca tristeţea să serisipească şi, veselia, împlinirea şifericirea să fie următoarele trăiri şiteme constante ale viitoarelor eipoeme.

Roberta Sondra Pilipăuţeanu„Cu Urim şi Tumim pe drumul Levantului”

Mih

aela

Băb

ușa

nu 1941. Iarnă aspră,

prevestitoare de fapterele.

Prin coşurile caselortrece puţin fum, numaidimineaţa şi searacând se pregătesccele necesare de-ale

gurii. Mămăligă, borş cu fasole saucartofi, lapte fiert. După îngrijirea ani-malelor, oamenii se retrag devreme încase. Femeile la tors sau ţesut, bărbaţiicare mai rămăseseră de la concentrare,la făcut mături, reparat opincile pentru adoua zi, la făcut porumb pentru moară.Copiii, cu mult înainte de cântatulcocoşilor de miezul nopţii, se strâng înpaturi, câte trei patru, încălzindu-se cutrupurile lor. La prăvăliile din sat se vândlămpi cu puţine lumini, cu consum mic degaz. Nopţile trec liniştit, sparte doar decântatul cocoşilor şi lătratul câinilor.

Sfârșit de ianuarie. Ordinea a fostinversată, distrusă. Convoi imens intră peuliţele satului. Roţi grele lunecă rotund pezăpada îngheţată încă din timpul zilei,voci groase, comenzi scurte, răsună înplină noapte.

- Hoo! Stai!- Mai la dreapta!- Fii atent! Şanţ.Cânii, treziţi, latră turbaţi, de frică.- Cine-i? Ce doreşti?Întrebări de-abia auzite, sunt puse

din uşă, cu frică în glas. Răspunsurile vinrepede, răspicat.

- Armata. Ordin de cartiruire.În case se aprind lămpile. Niciodată

n-a fost atâta lumină în sat.Se aprind felinare, Se deschid porţi.

Noi comenzi:- Înainte! Mai la dreapta!- Nici podeţ la poartă n-aveţi- De unde lemne? Le-am pus pe foc.- Doi cai în grajdul de alături. Doi

soldaţi în casă.- N-avem unde. Am cinci copii. Şi soldaţii au copii acasă, are să le

treacă dorul.Uşa casei se deschide. Soldaţii aduc

promoroacă, frig. Treziţi, cei mici încep săplângă. Cei mai mari se uită la cei veniţicu interesul pentru un lucru nou. Soldaţiise culcă în pat cald şi adorm repede.Maria Florea se aşează lângă sobanerăcită şi aşteaptă venirea dimineţii.Noaptea face ordine repede. Satul intrăîn tăcere.

Cocoşii cântă de ziuă.Dimineaţă copiii fac descoperiri.

Mâinile mângâie epoleţi de metal,alunecă pe cizme, pe raniţă.

- Nu! Nu e voie! E puşcă.- Ce faci cu ea- Împuşc.- Ne împuşti şi pe noi? Vreau să ne

împuşti şi pe noi!

- Cu puşca se împuşcă la război. Peduşmani, pe oamenii răi.

Copiii rămân dezamăgiţi că nu suntîmpuşcaţi. Afară, cei mai mari îşi lărgescorizontul de cunoaştere, se învârt în jurultunurilor, privesc la caii graşi şi puternici,la adunarea soldaţilor.

- Ăsta-i cal săcelat? Astea-s cizmelustruite?

Cravaşa lovea în stânga şi îndreapta. Nimeni nu zicea nimic.

Copiii au fugit repede în casă.Pe prispă ieşi Maria Florea. Soldaţii

plecară capul ruşinaţi.Zilele se scurgeau greu. Motoaşcă,

plutonierul, bătea mereu pe soldaţi. Ni-meni nu spunea nimic. Maria Florea îşimuşca buzele de ciudă.

- Ai să mi-o plăteşti, îşi zicea ea, pen-tru sine, cu ciudă.

Într-o seară, Maria Florea mulgeavaca. Ion Gheorghe, soldatul cartiruit încasa ei, o privea din uşa grajdului, dupăce o ajută să lege viţelul ce supsese la în-ceput pentru ca vaca să lase laptele.

Motoaşcă veni încet cu mers depisică.

- Ce faci aici soldat? şi începu sălovească cu cravaşa.

- Lasă-l în pace! Ce ai cu el? replicăMaria Florea.

- Ce spui? Drepţi!- Na drepţi! şi cu doniţa aproape

plină cu lapte aruncă drept în ochii plu-tonierului.

Surprins de îndrăzneala femeii,Motoaşcă plecă cu cravaşa neputin-cioasă. Nu reclamă nimănui, dar vesteacolindă repede satul. Motoaşcă renunţăla cravaşă pentru iarna aceea.

- N-o să stăm toată viaţa aici, îispunea mereu plutonierul soldatului IonGheorghe.

- N-o să stăm toată viaţa aici, îşizicea pentru el soldatul.

În primăvară, când cornii dădură îngalben, satul cunoscu o nouă noapte defrământare, Regimentul 41 Artileriepornea spre alte locuri, spre răsărit.

- Să vă întoarceţi sănătoşi, le-au zisMaria Florea, copiii cocoţaţi pe garduri şiIon Florea

Aşezat pe afet, alături de sergentulStavarache, Ion Gheorghe şi-a scosboneta de pe cap, şi-a şters ochii şi aîngânat:

- Rămâneţi cu bine!În sat s-a făcut din nou linişte. Prin

august, când uliţele erau călcate de altecizme, la poarta lui Ion Florea bătupoştaşul Ion Vrânceanu.

- Ai un plic, cumetre. Ai pe cineva pefront?

- Băieţii mei sunt mici. Doar vreo fatăsă primească de la vreun flăcău.

Ion Florea luă plicul.- E de la un soldat care a stat astă

iarnă la mine.Îl deschise cu atenţie. Citi o hârtie

scrisă cu creion chimic, scris de om cupuţină carte, scris cu altfel de litere decum erau scrise adresele:

„Bădie Ioane, aici se omoară oameniidegeaba. Mă îngrijesc de cai cât pot. Amscăpat de bătaie. Plutonierul Motoaşcă epe lumea cealaltă. Dumnezeu mă ierte.Doar o singură dată. Ion Gheorghe”.

Ion Florea citi scrisoarea: o dată, dedouă ori. Apoi, a rupt-o în zeci de bucăţi.

- E sfârşitul lumii, îşi spuse el.

Plutonierul Motoaşcă

Em

il B

ucu

reșt

ean

u

Vasile Larco

DORINȚĂ

Pretențios ca alții nu-sAm o dorință doar, banală:Să pot dormi o noapte-n plusÎn casa mea memorială!

TESTAMENTStatuia mea pe roib călare

S-o amplasați în gura văii,Dar nu o dăltuiți în sareC-or năvăli pe ea lingăii!

ROMÂNIE, MÂNDRĂ FLOAREO floare este țara toată, Un trandafir sau o lalea,Iar unii spun că e-o mușcată...Văzând câți au mușcat din ea.

„Pe Dunăre de-ar curge vin!”

Din vin sadea să-i fie valulDe-ar fi așa minuni cerești,S-ar termina urgent canalulDin Dunăre spre București!

PLUMB 126

revistă de atitudine pagina 13

Poeții lumii - Hilal Karahan

Boco Haram

1/Mama m-a adus pe lume sfâşietor timp de douăsprezece ore nu pentru a fi sclava ta

Mi-a spălat părul cu săpunuri parfumate nu pentru a fi acoperit

S-a confruntat cu cărţile mele nu pentru a fi arse în grădina şcolii

Mi-a pus numele nu pentru a fi răpită cu un camion vechi

2/ Au venit la miezul nopţii contaminând lavanda virginităţii noastre cu bărcile lor noroioase

Cât de departe de Dumnezeu erau rugăciunile armelor

Uimitor cum Dumnezeu a putut trece peste acest afront de ce nu a fost de partea dreptăţii sau nu a lovit cu mânie în acel moment?

Era oraşul un câine neastâmpărat ciupindu-şi coada, urlând până dimineaţă?

Străzile şiroiau ca vinul Duhnind a praf de puşcă…

3/ Chibok, unde cuvintele se sfârşesc răul a mutilat clemenţa într-o noapte

Ticăloşi cu barbă ce au şters destinul ce ne face umani, evoluând în păduchi

În întuneric istoria făureşte decalogul iar inimile topite devin oţel odată cu lacrimile

4/ Prezentare:

„275 de studente tinere răpite acum 2 ani(16.04.2014) din Chibok, Nigeria, de către grupul terorist Boco Haram, încă lipsesc. Părinţii disperaţi nu cred în încercările guvernului de a le căuta copiii. În ultimii 2 ani,majoritatea atentatorilor sinucigaşi folosiţi deBoco Haram au fost fete. Părinţii cunosc acestlucru. Dacă cineva le spune că fetele lor suntucigaşe, ei nu cred asta. O mamă spune: Eu i-am dat viaţă. Voi fi fericită şi dacă vine cu un pistol. Lăsaţi-o să mă omoare.” 15 aprilie 2016, 06:12, Stephanie Hegarty, jurnalist BBC, Mbalala

Moarte în Marea Egee

1/ Cu ghearele, moartea alintă bărci de gumă trecând Al Sirat anumite speranţe se afundă în focul oceanului.

Lumea, al cărei freamăt a dispărut, se unduiește în culise ca o perdea.

2/ Când dimineaţa s-a ivit, Copii refugiaţi se rostogolesc în mijlocul zelului:

Europa priveşte orb, ascultă surd. Dacă ei pot atinge porţile va accepta 400 de refugiaţi creând scobitori fericite pentru roţile zimţate ale capitalismului.

Le va fi foame, sete dar vor fi încă vii dacă pot trece valurile Egeei, bastoanele poliţiei greceşti, gardurile de sârmă ungurești, șinele de tren macedonene, dacă pot atinge Europa.

3/ Orientul mijlociu a scuturat faţa de masă, paradis şi iad sub tălpi.

Toţi trăiesc în cuşca inimii privind pământul prin răni

4/ Prezentare:

„Tragedia unui copil ca simbol al disperării a miide oameni: După lupta familiei sale de a ajunge în Europa, un copil sirian s-a înecat în Marea Egee, corpul său fiind aruncatpe coasta Turciei.”Daily Mail, 03.09.2015

Cortul refugiaţilor

1/ Era noapte, frig. S-a furişat în liniște la soţul ei. Curăţând părul murdar cu palma a îndepărtat şi furia.

2/ Fără a zgudui cortul, fără a trezi copiii s-a întors spre faţa ei: Prea ruşinat să vorbească cu soţia sa şi şi-a dat drumul în vaginul ei.

3/ Copiii înfometaţi ard siropul doctorului nu ajunge pentru doi. Părinţii sunt liniştiţi să-i audă tuşind:

Slavă Domnului, nici azi nu au murit.

Traducere din engleză – Alexandra Avram

Născută pe 4 ianuarie 1977la Gaziantep, în Turcia, HilalKarahan este membră aAsociației Scriitorilor Turci,ambasador al InstitutuluiMondial pentru Pace (WIP),director intercontinental alFundației Writers Capital(WCP). A lucrat ca redactor larevistele de cultură Camcak,Etken și Muhur.

Este poetă, eseistă, proza-toare și medic. Poezia ei a fostîncununată cu prestigioase

premii literare.

Irina Lucia Mihalca

Când le vor veni rândul

Dragi ne sunt pietrele, vii, curate, culori cristalizate în noi culori, înroşite, însorite, înverzite uşor curg spre cer, spre noi trepte, spre gând, spre cuvânt. Frumos ne reflectă amprentele, stau mărturii ale trecerii noastre, în oglindă ne reflectă calea, răspunsuri aduse la lumină ce zac în adâncurile noastre.

Apele spală cuvintele, însoţite de melismele pregnante ce gâdilă notele prin mişcarea degetelor, făcându-le să danseze fără efort. Râul şopteştecântecul curcubeului, ca un val izbit de mare ne-aduce aminte de trăirile divine ce ne străbat fiinţa.

În periplul tău, poate regăsirea mea sau negăsirea ta să fie un unic răspuns, sau, poate, renunţarea ta care ţi-a pătruns în carne, tot atât cât Tăcerea-i de adâncă.

Aripile îţi sunt frânte, împotmolite-n glod, dar suflul blând, subtil, al vieţii şi-al timpului abia acum începi să-l simţi. Plânge chitara, plângi şi tu cu ea, ascultând-o, în sufletul tău este viaţa. La un alt capăt de pământ, un strigăt ce încă nu-şi găseşte momentul.

Încă nu ai răspunsuri. În refugiul tău cauţi să te agăţi de întrebarea mea, ca să poţi reveni de unde-ai plecat. În serile când timpul doare, ploaia este versul ce ne completează peisajul. Eşti un tumult, o cascadă, o forţă, un zbor peste mări, oceane, munţi şi piscuri, ce doar vulturii îl ştiu.

Pierdut în emoţie, ca şi vorbele nespuse, îţi imaginezi acele frunze care-au căzut dintr-o poveste şi care continuă

dar, încă, nu-i ştii sfârşitul.Fără a mai purta armura,ca să nu pierzi din notele nocturne ce-ţi mângâie inima, „just hold me for a while...” Orb sau nu, trebuie să dansezi acest dans cu ea. Cum ai plimba-o în negura nopţii, cu muzica ce-i place, în ploaie, prin vânt, spre nori, deasupra lor!

Toate se vor aşterne când le vor veni rândul. Prin ceilalţi ne recunoaştem adevărul Luminii!

Criptic

Toate curg, toate vin, toate trec în necuprins.Aici, acolo, oriunde...Unde este delimitareadintre gândul tău şi al meu?

Cale de lumină...

Cale de lumină vezi în întuneric, în timp ce imaginea mea plutește prin simțurile tale, trezind primăvara din izvorul iubirii.

Şi astăzi, și mâine, ca-ntotdeauna, un milion de îngeri ne veghează...

PLUMB 126

revistă de culturăpagina 14

La Muzeul deEtnografie și ArtăContemporană ,,DimitrieG h i k a - C o m ă n e ș t i(Palatul ,,Ghika”) dinorașul Comănești, aavut loc sâmbătă, 5 au-gust, cea de a șapteaediție a SimpozionuluiȘtiințific Național

„Dimitrie Ghika-Comănești - In memoriam”,manifestare de tradiție pentru comunitatealocală, care se desfășoară anual, cu prilejulsărbătorii ,,Zilele Orașului Comănești”.

Pe an ce trece, evenimentul devine totmai interesant și mai atractiv, nu doar prin va-rietatea lucrărilor prezentate, ci și prin partic-iparea unor nume de seamă ale științei,culturii și tehnicii românești, cărora li sealătură personalități din lumea universitară șipreuniversitară, cercetători, muzeografi,oficialități, cetățeni ai orașului. În cadrul sim-pozionului mai au loc și alte activități, de lainedite expoziții și lansări de carte, până larecitaluri de muzică și poezie, toate acesteastând sub semnul valorificării și promovăriivalorilor, tradițiilor și obiceiurilor locale.

Remarcabilă rămâne și contribuția pecare o aduc an de an la realizarea acestuieveniment o seamă de reprezentanți aicomunității comăneștene, precum ec. ViorelMiron, primarul orașului Comănești, ConsiliulLocal al orașului Comănești, prof. LaviniaMisăilă, președintele Asociației cultural-științifice ,,Dimitrie Ghika-Comănești”, dr. col.(r) Valentin Marin, secretar științific al Comite-tului Român de Istoria și Filosofia Științei șiTehnicii (CRIFST) al Academiei Române, ing.Narcis Jitaru, coordonatorul Centrului de In-formare Europeană ,,Europe Direct”Comănești, cadre didactice, elevi, ca și mulțialți oameni de bine.

După tradiționala primire a oaspeților cupâine și sare și realizarea fotografiei de grup,în fața unui numeros auditoriu aflat în SalaColoanelor, a urmat cuvântul de salut rostitdin partea autorităților locale de către pri-marul Viorel Miron, care a mulțumit tuturorinvitaților pentru participare și pentru interesulacordat marilor realizări din istoria științei șitehnicii românești, dar și promovării tinerelortalente, viitori inventatori, cercetători șideschizători de drumuri.

Printre invitații de marcă ai ediției dinacest an s-au numărat academicieni și cadredidactice universitare din România: Acad.Gheorghe Benga, prof. univ. dr., Universi-tatea de Medicină și Farmacie „IuliuHațieganu” din Cluj-Napoca, membru alSecției de Științe Medicale a AcademieiRomâne; Acad. Constantin Toma, profesoremerit şi profesor consultant, membru alConsiliului Şcolii Doctorale de Biologie dincadrul Universității ,,Alexandru Ioan Cuza”din Iași, membru al Secției de Științe Biolog-ice a Academiei Române, membru de onoareal Academiei de Științe a Republicii Moldova,director al revistei ,,Columna”; Prof. dr. ing.Viorel Bădescu, Universitatea Politehnică dinBucurești, membru corespondent al Secțieide Științe Tehnice a Academiei Române; Dr.ec. ing. Viorel Gaftea, secretar științific,Secția de Știința și Tehnologia Informației aAcademiei Române; Dr. col. (r) ValentinMarin, secretar științific al CRIFST al Acade-miei Române, consilier editorial al revistei,,Columna”; Conf. univ. dr. LăcrămioaraIvănescu, decan al Facultății de Biologie, Uni-versitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași;Conf. univ. dr. Lenuţa Alboaie, prodecan alFacultății de Informatică, Universitatea„Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi; Prof. CorneliuStoica, istoric, Colegiul Naţional „CostacheNegri” din Târgu-Ocna ș.a.

Extrem de interesantă și de inedită a fostprezentarea academicianului GheorgheBenga despre importanța descoperirii sale șimodul în care a fost vitregit de PremiuluiNobel, care ar fi terbuit să i se acorde pedeplin meritat domniei sale și echipei pe carea coordonat-o.

În anul 1985 Gheorghe Benga a identifi-cat, în premieră mondială, prima proteină-canal permeabilă la apă (aquaporina), carese găsește în pereţii globulelor roșii ale or-

ganismului uman. De o importanţă crucială îndomeniul știinţei, descoperirea lui Benga a in-spirat cercetările omologilor lui și a permisamericanului Peter Agre să obţină, în 2003,Premiul Nobel pentru chimie. Publicate încelebra revistă „Nature”, rezultatelecercetărilor echipei clujene au fost preluatede echipa americană a lui Agre, dezvoltate cuaparatură high tech inaccesibilă pentrucercetătorii români, iar proteina în cauză afost repusă în circuitul ştiinţific sub denumireade „aquaporină”. Implicaţiile descoperirii luiGheorghe Benga sunt multiple, de lacunoașterea funcţionării organismelor viipână la invenţii tehnologice contemporane,cum este recenta invenţie a danezului PeterHolme Jensen, recompensată în 2014 cu`Oscarul` Tehnologiei și care se bazează peprincipiul funcţionării aquaporinelor.

O prezentare specială a fost și cea aprofesorului și istoricului Corneliu Stoica,pentru lucrarea sa intitulată ,,ValeaTrotușului-Enciclopedie”, care a apărut înacest an într- o ediție de lux, aceasta fiind șiprima enciclopedie din Europa dedicatăprezentării unui bazin hidrografic din per-spectiva pluridisciplinară. Pentru această lu-crare (care cuprinde câteva mii dedocumente și fotografii), reputatul profesortârguocnean (comăneștean la origini) a primitpremiul ,,Eudoxiu Hurmuzaki” al AcademieiRomâne.

Deosebite au fost și prezentărilecelorlalți invitați, ca și expozițiile realizate deelevi ai Colegiului Tehnic ,,Dimitrie Ghika” dinComănești, respectiv ,,Miniaturi în culoare” și,,Călători prin munții noștri cu Andrei Ifti-moaie”, întregite de o altă expoziție, cu totulspecială, respectiv ,,Obiecte de artizanat însticlă”, care îl are ca autor pe profesorulcomăneștean Gheorghe Pașcu

Mergând până la a caricaturiza, uzândde un comic savuros și subtil, distinsul profe-sor și publicist Petre Colăcel ne-a adus am-inte de ,,Dulcea noastră limbă”, într-opledoarie amuzantă, plină de sensuri șiînțelesuri.

În privința lansărilor de carte, dna prof.Laura Murgu, de la Colegiul Tehnic ,,DimitrieGhika” din Comăneşti, a prezentat volumul„Două vieți într-o carte”, o carte scrisă de doiprieteni de o viață, profesori de limba și liter-atura română, cunoscuți și respectaţi în co-munitate: prof. Constantin Țăranu și prof.Petre Colăcel. A urmat apoi dr. col. (r)Valentin Marin, care a făcut o prezentaregenerală a revistei ,,Columna, vol. 6/2017,publicație a Asociației Cultural-Științifice„Dimitrie Ghika-Comănești”, supliment al re-vistei Studii și Comunicări / DIS a Diviziei deIstoria Științei a CRIFST al AcademieiRomâne, în fapt, o adevărată și voluminoasăcarte, ce conține 71 de comunicări, studii, ar-ticole si recenzii, însumând un număr de 622de pagini, revistă accesată în 42 de țări dinîntreaga lume, disponibilă atât online, pe por-talul CRIFST, cât și la adresa:http://columna.crifst.ro.

Finalul simpozionului a fost marcat defestivitatea de premiere a elevilor participanțila ediția a treia a Concursului Județean ,,Uni-versul Cunoașterii”, urmată de cuvântul deînchidere a lucrărilor simpozionului, rostit deprof. Lavinia Misăilă, care a mulțumit tuturorparticipanților, cu invitația revederii la edițiade anul viitor.

La Comănești: eveniment de înaltă ținută și valoare științifică

Ro

mu

lus

Dan

B

usn

ea

Proiectul „Facerea și de-venirea județului Bacău în 7zile”, finanțat prin fonduri ner-ambursabile de către ConsiliulJudețean Bacău, se înscrie înpreocupările colectivului de laAsociația „KARPEN 2010” dea transforma, treptat, ColegiulTehnic de Comunicații ,,Nico-lae Vasilescu - Karpen” Bacăuîntr-un centru de promovare afenomenului cultural băcă-uan. Atfel, pentru luna sep-tembrie a anului 2017activitățile propuse sunt:„Cadrul geografic al județuluiBacău, premisă a identitățiiculturale”, „Bacău – călătorieîn timp” și „Demografie șietnografie. Armonizarea tim-pului prezent cu timpul trecut”.

Pe 11.IX.2017, la C. T. C.„Nicolae Vasilescu-Karpen”Bacău se va derula eveni-mentul „Cadrul geografic aljudețului Bacău, premisă aidentității culturale”, care vacuprinde conferințe referitoarela: rolul cadrului natural aljudețului Bacău în evoluțialocuirii, coordonatele ge-ografice ale județului prin vizi-unea unui astronom (MihaiRadu Anghel), relief, suport aldiversității mediilor județuluiBacău, hidrografie (prezentărirealizate de elevii Cercului degeografie, pe o hartă 3D),structuri geodemografice,așezări umane ale județului(prof. dr. Lucian Șerban), di-versitatea activităților eco-nomice, biodiversitatea șiconservarea ei (prof. dr.Măcincă Ariana) etc. În salade festivități a C. T. C. „Nico-lae Vasilescu-Karpen” Bacău,pe 19.IX.2017, va avea locevenimentul „Bacău –călătorie în timp”. Scopulactivităţii urmăreşte pro-movarea identităţii istorice aBacăului, în cadrul mai larg alproiectului „Facerea şi de-venirea judeţului Bacău în 7

zile”, ce se va concretiza într-un material multimedia ce vacuprinde o prezentare inter-disc ip l inară a judeţu luiBacău. Alături de realizareasecţiunii istorice a materi-alului multimedia, activitatea„Bacău - călătorie în timp”urmăreşte dezvoltarea la elevia spiritului de apartenenţă la

comunitatea locală băcăuană,prin cunoaşterea istoriei lo-cale. În prima etapă, cea depregătire a activităţii, se va re-aliza în perioada august-sep-tembrie 2017 suportul ştiinţifical materialului multimedia„Bacău – călătorie în timp”, ceva cuprinde următoarele părţi:Bacăul antic, Bacăul me-dieval, Bacăul în perioadamodernităţii, Bacăul interbelic,Bacăul comunist şi Bacăul eu-ropean, şi realizarea secţiuniilegate de istoria Bacăului,parte integrantă a materialuluimultimedia interdisciplinar,care va cuprinde şi o secţiunededicată utilizatorilor, în careîşi pot promova ideile şiproiectele pentru Bacăul vi-itorului. De asemenea, va firealizată o aplicaţie destinatăsmartphone-urilor şi tabletelorşi un joc de cultură generalăcare se poate descărca. Adoua etapă constă în lansareasoftului educaţional prin re-alizarea unei activităţi ce vacuprinde prezentarea publicăa softului educaţional,lansarea aplicaţiei dedicate, odezbatere istorică despre rolulBacăului în istoria naţională şieuropeană şi o prezentare aistoriei militare a Bacăului dela Cuza la NATO, însoţită de oparadă a uniformelor militareşi o conferinţă cu tema„Bacăul în perioada VechiuluiRegat în documente dearhivă”. Activitatea va fipromovată prin lansarea soft-ului educaţional pe motoarelede căutare, pe reţelele social-media şi prin pliante şi va fievaluată prin chestionare desatisfacţie a beneficiarilor,moni tor izarea numărulu ide accesări ale softuluieducaţional şi a descărcăriiaplicaţiei, prin înfiinţarea unuicerc de istorie locală şi prin in-tegrarea şi folosirea softuluieducaţional în realizarea unorcursuri opţionale. Pe 27.IX.2017, la Centrul de Cultură„George Apostu” Bacău, seva derula activitatea „De-mografie și etnografie. Armo-nizarea timpului prezent cutimpul trecut”.

Activitatea va începe cuprezentarea identității și ates-tării demografice a judetului

Bacău, alocuţiunedespre structurasocio-demografică,evoluția populației șipotențialul demo-grafic, susținută decătre un profesor deistorie specializat înd e m o g r a f i e ,susținător în cadrulproiectului în discuție.Se va vorbi despre:fenomene și proceseprivitoare la numărul,repartiția geografică,structura, densitatea,

mișcarea populației băcă-uane și compoziția ei pegrupe de vârstă, de sexe etc.De asemenea, va fi făcută oanaliză demografică, istorică,filologică, etnografică, antro-pologică și folcloristică ajudețului Bacău.

(Continuare în pag. 15)

„FACEREA ȘI DEVENIREAJUDEȚULUI BACĂU ÎN 7 ZILE”.

ACTIVITĂȚILE PROPUSE PENTRUSEPTEMBRIE, LA C.T.C. „NICOLAE

VASILESCU-KARPEN” BACĂU

Sim

on

a-A

nd

reea

Șo

va

pagina 15 revistă de cultură

PLUMB 126

„FACEREA ȘI DEVENIREA

JUDEȚULUI BACĂUÎN 7 ZILE”

(Continuare din pag. 14)

Se vor avea în vederecrâmpeie din viața la țară:vizionare de scurte scenete șisecvențe de film cu obiceiuritradiționale legate de momenteimportante ale vieții, din viața lațară: botez, nuntă, înmor-mântare, Ursitoarele, pețitul,

bocitoarele, cântece la lucru(semănatul, aratul, recoltatul)etc. Activitatea se va derula însala de expoziție a Centrului deCultură „George Apostu” dinBacău, deoarece evenimentelespecifice acestei activitățicontinuă cu: prezentarea cos-tumelor populare din zonajudețului Bacău, momente artis-tice ale grupurilor de minoritățiinvitați (armeni, rromi, ceangăi),demonstrație de împletituri alepărului după moda satuluibăcăuan de altădată, expozițiide sculpturi de lemn, picturi,obiecte tradiționale, timbre cu

imagini din satul românesc deodinioară, șezătoarea de cusut iiși țesut etc. Modalitățile de pro-movare a evenimentului sunt: re-alizarea unei pagini deFacebook a activității, afișe lipiteîn școli din oraș, realizarea unuibanner, panou cu poze dineveniment, actualizate continuupe perioada desfășurării proiec-tului, pliante, anunțuri în ziare lo-cale și din județ și interviuri laposturi de televiziune locale șidin județ.

Vă așteptăm cu drag la eveni-mentele propuse în luna sep-tembrie și la cele ce vor urma!

La Tescani şi Bacău s-adesfăşurat ediţia a XXXVIII-aa Festivalului Internaţional"Enescu - Orfeul Moldav". Cinciseri de muzică, cu programe in-teresante prezentate de sopranaLeontina Văduva şi AlinaPavalache, în prezenţa redac-torului şef de la Dilema Veche,

Sever Voinescu, la vernisareaexpoziţiei lui Mihai Sârbulescu;Trio Ateneu şi clarinetistaelveţiană Elisabeth Ganter; or-chestra Filarmonicii într-un con-cert dirijat de Andreas MihăiţăRădoi, menit să îl serbeze peDinu Lipatti la centenarulnaşterii. Viniciu Moroianu, care ainterpretat lucrările pentru piansolo (Mica Suită, Nocturne, Fan-tezia op.8 şi Concertino în stilclasic pentru pian şi orchestră,lăuda curajul acestei între-prinderi unice în ţară. A urmat unrecital cu lucrări de Johann Se-bastian Bach, proiectul interpre-tului Andrei Kivu, cel care arealizat şi transcripţiile de lavioară pentru violoncel şi

Enescu în ipostaze lirice cumezzosoprana Claudia Co-dreanu, acompaniată la pian deInna Oncescu. Am recitit ungând al lui George Enescu şipurtându-mi paşii pe aleile de laTescani, m-am recules încapelă, în acordurile muziciienesciene, la ea acasă. "Părințiimei, care proveneau fiecare dinfamilie de preoți ortodocși, serugau cu ardoare și plecau de-seori la mănăstiri pentru a-I cereDomnului să le trimită copilulmult dorit. Ruga lor s-a împlinitîn anul 1881... Iată-mă de douăori pecetluit, ca om al gliei și camistic. Pământul și religia au fostcele două divinități ale copilărieimele. Le-am rămas credincios”

Oza

na

Kal

mu

ski

Zar

ea

Mu

zica

en

esci

ană

la e

a ac

asă

Aşa s-aautodefinit nu odată, chiar dacăuneori prin de-ducţie. În pre-ziua împlinirii a90 de ani (iulie2012), i-am cerutsă facă publică odorinţă. „Vreau să

rămân vertical!” mi-a spus cu o fer-mitate în glas pe care nu aconfecţionat-o ca poză. (Pe internetcirculă un filmuleţ din care răzbateaceeaşi hotărâre a vorbei şi acelaşimesaj. De altfel, un medalion com-plet îi tipăreşte în revista „Rost” –anul VII, nr. 77/iulie 2009, pp. 43-59–, cu fotografie pe coperta I, publicis-tul băcăuan Claudiu Târziu, sub titlul„Poetul răstignirilor ascunse”.)

Petru C. Baciu (12 iul. 1922,Bacău – 21 aug. 2017, Bacău)combină trei dimensiuni alepersonalităţii sale creatoare: poezia,memorialistica şi gazetăria. Pentruprima, stau mărturie volumele„Cine?” (Bucureşti, Editura „Majada-honda”, 1995, cu supratitlul „Memo-ria celulei” şi un subtitlu redundant:„Versuri din temniţe”; în prefaţă,preotul Nicolae Grebenea etiche-tează volumul ca „document al uneilupte pe viaţă şi pe moarte, în caretineretul sănătos al neamului româ-nesc s-a angajat împotriva comunis-mului”) şi „Inimi zăvorâte” (Bucureşti,Editura Fundaţiei Culturale „BunaVestire”, 1999, cu un subtitlu suma-tiv: „Memoria temniţei”; lector, Ioan-Lazăr Paraschiv, bibliotecarul dinBacău; acelaşi N. Grebenea găseşteaici „file de istorie scrise cu însuşisângele lui Petru C. Baciu”). Memo-rialistica sa nu e departe de poezie,dacă citim dedicaţiile unor versuri:„Verginei Emanoil, asistentă me-dicală – Închisoarea Aiud” , „ lu iNeculai Simionescu” sau „PărinteluiEugen Berza”. În „Veşnic osândiţi”,volumul apărut în 2014 (Bacău, Edi-tura „Babel”), nu sunt amintiri pro-priu-zise – ca în cartea dr. ŞerbanMilcoveanu „Memorii – (1929-1989),2008, 624 p. –, ci micromedalioane,eseuri şi notaţii documentare. Aces-tea şi publicistica au o singură temă:rezistenţa anticomunistă, care i-a

adus nu mai puţin de 15 ani detemniţă. (Făcea parte din „GrupulGheorghe Unguraşu”, alcătuit din 13elevi şi studenţi care în septembrie1947 amenajaseră un depozit de ar-mament şi muniţie la Uturea, lângăMoineşti. Petru C. Baciu prevedeacă punctul respectiv ar fi devenit„centrul de comandă al rezistenţei peîntreaga Moldovă”. În mai 1948,grupul a fost arestat fără dificultate,„Securitatea folosind drept scuturiumane pe Gioga Parizianu şi MirceaMotoi, membri ai grupării capturaţiînainte”. Mai multe detalii, în Antico-munism şi represiune comunistăîn Neamţ şi Bacău (1945-1989), deEmanuel Bălan; Bacău, Editura„Egal”, 2014, pp. 192-193.)

L-am vizitat de câteva ori pestrada Carpaţi din Bacău şi am înre-gistrat audio/video mărturii despre oexistenţă dramatică. În 2015, i-amcerut o vorbă despre GrigoreCaraza, autorul volumului „Aiud în-sângerat”: „Nu ştiu trecutul lui – mi-adeclarat despre mai tânărul cama-rad, dispărut în 2014. Am fost numaicoleg de celulă cu el, că ne totschimbau şi aşa am ajuns să fimîmpreună. Era un om de toată lauda,adică un om în picioare, nu ca alţii”.Cu memoria exersată în închisoare(acolo a imprimat în minte circa 200de poezii, pe care apoi le-a pus pehârtie), a depozitat imagini alevechiului Bacău, cu oamenii şifaptele lor (l-am convins acum doi anisă citească, în faţa camerei video,poeziile „Cântec de Crăciun” şi „Noi”,din volumul de debut). Ca urmare,Petru C. Baciu poate fi socotit unmemorialist al urbei sale. MihaiPăvăluţă, preşedintele filialei locale aAsociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici dinRomânia, îmi spunea că Petru C.Baciu „a contribuit la ridicarea mo-numentului închinat celor dispăruţi înînchisorile comuniste, din ParculCancicov”.)

Noi ar trebui să depăşim efe-meritatea gândului său liric („Suntclopotar vremelnic, corabie în ceaţă”)şi să dăm Primăriei comunei Solonţideea de a construi în zonaUturea/Hrapca Jgheabului unînsemn al trecerii pe acolo a lui PetruC. Baciu şi a camarazilor săi.

Poet al verticalităţii – Petru C. Baciu

Ioan

Dăn

ilă

Un scriitor prolific, Vali Nițu: din2008 până acum a publicat nu maipuțin de 17 volume de poezie și nupuțini critici au scris despre lirica sa.

„Infinitul contrastelor” este unvolum amplu, atât ca număr de poeziicât și ca tematică lirică abordată dar nuconsistența m-a decis să scriu câtevaconsiderente, ci o impresie anume, deasumare a autorului ca poeticitate, pecare vreau să i-o mărturisesc.

Titlul volumului reprezintă binestilistica autorului rămas statornic unuiromantism minulescian și unui erosdiscret, în antiteză cu un cotidian aldecepției, ros de “neputințe”.

Iubirea cu tot arsenalul poetic,când ludic, când elegiac, este prezentăîn poezia lui Vali Nițu, ca nostagie,stare perpetuă încărcată de emoțieromanțioasă:

“mi-am statornicit liniștea în veșmântul sufletului tău frumosla capăt de drumrescriu propria-mi soartăalături de un omîntr-un colț de lumină”

(gala de excelență a anotimpurilor)

Poeziile de dragoste alternează cupoezii de expresie reflexivă despretimp și soartă, două teme, pare-se,preferate de autor, transmise când cuneliniște, când cu candoare:

“în infinitul contrastelorm-am căutat printre alțiiși m-am găsit în mine

în seara trecutămi-am scos același timp la plimbare”(temporală)

Pe linia orizontală aacestei reflexivități, amgăsit în volum adevăratesurprize lirice care mi-au

deturnat impresia inițială de interes liricnumai în casa nostalgică și afectatămetaforic diafan. Iată o poezie carecochetează cu suprarealismul ca eli-berare a expresiei, un flash cotidian, peo zi caniculară, scrisă cu umor și sar-casm și-n care numerologia își face locsimbolic:

“vipieblocaj în traficclaxoane coxate pe râncezeala asfaltului(…)Agentul 66 amendează pe șoferul decapotabileitrezind invidia agentului 666 coborât din singura mașină cu girofar moțăind”(numere pare)

Spre finalul volumului găsescaccentuată tema existențială, unasceptică, elegiacă, poate venind dinexperiențe personale dramatice, poatefiind efectul trecerii anilor ca fugit ir-reparabile tempus.

Contrastele, ca metafizică, sunt oalegere optimă pentru stilistica lui ValiNițu, acestă mixtură între metaforă,lirism, și autoironie, umor, îi conferăposibilități nenumărate (un infinit?)pentru expresia așternută ca itinerarpoetic.

La fel, amintirile, nostalgiile, por-nesc fluxul condeiului alergânddescătușat de la “simple enumerări”, la“copilul carte”, de la un “memento laconacul de poezie”, la “pârleazulcopilului din mine” și toată aceastăautostradă a aducerilor amintereperează prezentul diluat, fad, parcăfără temei.

Volumul “Infinitul contrastelor”lasă deschisă interpretarea lirică, darlasă deschisă și o continuare a scrieriiinspirată de sentimente tandre șisaturată de concretul cotidian. Con-trastul dintre prozaizarea discursului șiapropierea de real prin metaforă potpersonaliza un poet care mai are multede spus în arena lirică.

„Ştim, epocapublicaţiilor pe hârtieapune cu paşi repezi”,iar revista „ZIN” răsare

pe piaţa SFromânească

La finele săptămânii trecute în organizareaSocietăţii Ştiinţifice Cygnus-Centru UNESCO şi aClubului de Iniţiativă Literară (CIL) la Observatorul As-tronomic din cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare”-Suceava a avut lansarea oficială a revistei „ZIN”,numărul de debut, publicaţie de ficţiune, fantasy şihorror, despre care a vorbit auditoriului chiar redac-torul şef, Lucian Cristian Oancea. Din spusele dom-niei sale am aflat că a fost visul său să aibă o revistăSF, el însuşi fiind un pasionat al acestui gen literar şicitind încă din tinereţe „Jurnalul SF” şi alte publicaţiidin domeniu care în timp au dispărut de pe firmamen-tul mass-mediei din România. Lucian Oancea a doritşi şi-a realizat visul ca revista „ZIN” să fie şi în variantăprintată sau tipărită, în afara celei de pe internetcare poate fi consultată şi la adresa http://www.revis-tazin.ro „Ştim, epoca publicaţiilor pe hârtie apune cupaşi repezi. Distribuţia presei tipărite este un coşmarfără început şi fără sfârşit. Iar azi, multe ispite sunt lamodă (...) Fanzinele au apus? Sau poate se deschideacum un nou capitol? Acestea sunt doar douăîntrebări la care vom căuta răspunsuri ÎMPREUNĂ”-scrie Lucian Oancea în editorialul de debut al revistei,„De la vorbe la hârtie”. Reamintim cititorilor noştripasionaţi sau nu de genul SF că „ZIN”-ul este la oraactuală singura revistă din branşă şi pe suport tipăritîn paralel cu varianta online. Proprietarul publicaţieieste Marius Bucur. La manifestarea de sâmbătă aumai fost prezenţi, Silviu Jureschi, realizatorul coperţii„ZIN”, Florentin Haidamac, secretarul CIL, GeorgeSauciuc, prof. Mircea Nanu Munteanu, pasionaţi deSF şi autori de gen, umoristul Constantin Horbovanuşi cercetătorul ştiinţific Cezar Leşanu, gazdaevenimentului.

Ad

rian

Po

po

vici

Infinitul contrastelor- Vali Nițu

Cri

stin

a Ș

tefa

n

pagina 16revistă de atitudine

arte vizuale IOANA-TEODORA DUȚĂ SCHMIEDIGEN 126-plumb

biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb *

IOANA-TEODORA DUȚĂ SCHMIEDIGEN

Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din Româ-nia, Filiala Pictură, București (n.13 feb.1990, Româ-nia) Ioana este o artistă tânără al cărei nume a fostasociat dintotdeauna cu pictura.

„Am crescut într-un mediu pur artistic, de copiljucându-mă în atelierul tatălui meu, sculptorul TraianDuță, cu pensule, culori, lut, într-o atmosferă decreație.

Absolventă a Universității Naționale de Arte dinBucurești, secția Artă Murală, licență și master, in-teresul mi l-am canalizat încă din anii studenției sprepictura de șevalet, cu predilecție pictura în ulei pesuport de pânză.

O reminiscență încă actuală a background-uluiartistic ar fi proiectul „Jurnalul pictat” început odatăcu împlinirea vârstei de 18 ani. În câteva cuvinte, amelaborat spusele lui Picasso „A picta este un alt modde a scrie un jurnal”, timp de un an am pictat zilniccâte un tablou, urmând ca la finele fiecărei luni săexpun tablourile respective. A fost o provocare pecare mi-am asumat-o, dar mai ales un exercițiupractic care mi-a deschis și mai mult porțile se-cretelor picturii în ulei.

Lucrările recente explorează figurativul în di-verse ipostaze, compoziții statice sau dinamice încare culoarea contrabalansează desenul.

Tema autoportretului o văd ca pe o descoperireîn profunzime a sinelui, referindu-mă aici ladetașarea de sinele fizic. Autoportretul în picturătinde sa fie o expunere pe pânză a emoțiilor, atrăirilor personale care rămân neexprimate prin altemijloace.

Femininul caracteristic structurii umane mă facedeseori să realizez compoziții florale explozive princuloare, însă fragile prin natura florilor pictate. In-serez elemente mistice din folclorul românesc în pic-turile mele ca un cod secret pe care îl poți asimiladoar pășind mai adânc în lumea creației. Picturaeste pentru mine o devenire zilnică, mod de a fi înlumea debusolantă, în care artiștii mai păstreazăacea boare boemă la care ceilalți aspiră.”

Iepurele abstract

Soarele negru

Oceanul Pacific

Fem

inis

m la

su

per

lati

v

Câteva date ale activităţii artistice

decembrie 2016 - Expoziție personală OMAGIU, Sala Basarabilor, MuzeulMunicipal Curtea de Argeș

septembrie-august 2016 - Expoziție de grup, pictură-sculpturăAMBIVALENȚĂ PLASTICĂ, alături de artistul plastic Traian Duță, GaleriaOrizont, București

mai 2016 - Expoziție de grup cu participanții la taberele Fundației IANZAART-2015, Galeria Orizont, București

august 2015 - Participare în tabăra internațională pictură, sculptură „ViziuniPlastice”, organizată de Fundația IANZA ART, Germania, Marktrodach

iulie 2015 - Expoziție pictură-sculptură de grup “DITart- expresie, limbajplastic”, în incinta hotelului Posada din Curtea de Argeș, alături de artistulplastic Traian Duță;

februarie 2015 - colaborare proiect afiș - invitație, realizare crochiu și trans-mitere format dig i ta l , Soc ietatea Compani i lor Hote l iere GrandSRL.- J. W. Marriot, București;

septembrie 2014 - Expoziție de grup, pictură laică și icoane pe lemn, încadrul bisericii Sfânta Cruce din San Jose, California, Statele Unite ale Americiiunde a fost profesor îndrumător pentru copiii din cadrul comunității de românicare au urmat cursuri de pictură pe sticlă și desen;

decembrie 2013 - Expoziție de grup în cadrul licitației în scopuri caritabile,„Simply Tattoo Charity Auction”, Finlanda; Expoziție de grup cu ocaziasărbătorilor de iarnă a profesorilor, școala de artă “Pictează cu mine”,București;

decembrie 2012 - Expoziție de grup cu studenții UNARTE, București, Am-basada Americii în România;

noiembrie 2011 - Expoziţie cu studenţii Secţiei de Artă Murală, profesor co-ordonator Ion Achiţenie, Galeria de Artă, Buzău

aprilie 2009 - Locul al II-lea la Olimpiada Naţională de Arte Vizuale, SecţiaCeramică;

martie 2009 - Ilustraţia copertei cărţii „În pleasnă”, de Gheorghe Piele;martie 2009 - Expoziţie personală, Muzeul de Artă Modernă,Târgu Jiu;septembrie 2006 - participarea în proiectul intercultural Be P-ART,

Bulgaria, a cărui temă principală a fost arta.