Stiri 25 ianuarie 2021, partea a treia

SANATATE si GASTRONOMIE

Cui sunt interzise portocalele, citricele bogate în vitamina C. Cum ne dăm seama dacă au fost tratate chimic 24 ianuarie 2021, 08:23 de Ionela Stănilă Cum ne dăm seama dacă au fost tratate chimic Portocalele aduc multe beneficii, dar au şi contraindicaţii FOTO mancare.ro Consumate cu plăcere în sezonul rece pentru gustul dulce-acrişor, dar şi pentru varietatea de vitamine şi minerale pe care le conţin, portocalele se pot transforma în duşman al sănătăţii. Din cauza sucului acid, bogat în vitamina C, acestea pot accentua simptomele artritei la pacienţii care suferă de această afecţiune.

“Sunt persoane care trebuie să le consume în cantităţi mici sau deloc. Este vorba despre cei care suferă de reumatism deoarece natura acidă a sucului poate să accentueze simptomele artritei. De asemenea, şi coaja fructului trebuie folosită cu atenţie pentru că poate fi tratată chimic pentru conservare îndelungată ori pentru colorare. De obicei, substanţele chimice de pe coaja portocalelor sunt lipicioase şi lasă pe un şerveţel urme roşiatice-portocalii, iar în cazul substanţelor de conservare, e posibil ca acestea să fie gălbui-cenuşii. Dacă există dubii asupra acestui lucru, e mai bine ca acestea să nu fie folosite”, spune dr. Denisa Zaharia, medic de familie.

Ce substanţe conţin

Cu toate acestea, beneficiile portocalelor sunt de necontestat. O ceaşcă de suc de portocoale, proaspăt stors, oferă aproximativ 72mg de calciu. În afară de vitamina C şi calciu, portocalele sunt de asemenea o bună sursă de potasiu, vitamina A şi beta-caroten. Citricele sunt bogate în fibre şi în vitamina C şi conţin şi alţi antioxidanţi cunoscuţi precum flavonoizii care au

1

un rol important în lupta contra bolilor cardiace, a cancerului şi diverselor inflamaţii.

De asemenea, se pare că proprietăţile antioxidante şi antiinflamatorii ale citricelor au rol cheie în activitatea contra diferitelor boli degenerative şi în particular contra bolilor cerebrale.

Fabrică de vitamina C Portocalele se găsesc pe lista fructelor cu un conţinut bogat în vitamina C: măceşe, cătină, coacăze negre, kiwi, lămâi, portocale, grepfrut, mango, căpşuni, coacăze roşii, pepene galben, mandarine, ananas, kaki, agrişe, zmeură, afine, mure, gutui, mere, avocado, banane, rodii.

În topul sucurile naturale de fructe şi legume cele mai bogate în vitamina C, portocalele sunt pe locul III: (conţinutul în vitamina C fiind exprimat la 100 g de produs)

- sucul de cătină albă 266 mg - sucul de lămâie 53 mg - sucul de portocale 50.95 mg - sucul de grepfrut 43 mg - sucul de mandarine 32 mg - sucul de coacăze negre 30 mg - sucul de spanac 29 mg - sucul de fructe de soc 26 mg - sucul de zmeură 25 mg - sucul de roşii 14.80 mg - sucul de ananas 8 mg - sucul de coacăze roşii 6 mg - sucul de morcovi 3,78 mg - sucul de sfeclă roşie 2,90 mg - sucul de mere 1,40 mg.

Consumând două pahare de suc de portocale pe zi, poate creşte concentraţia de vitamina C din organism cu 40-64%.

STUDIU: Interesul sporit pentru suplimente prin analiza căutărilor Google din întreaga lume RO.aliment January 25, 2021

2

Utilizarea globală a suplimentelor a crescut în timpul pandemiei COVID-19, însă mulți consumatori recunosc că și-au lăsat să „deraieze” un pic obiceiurile alimentare zilnice, fapt care sugerează că mulți consumatori ar fi putut fi prada dezinformărilor de marketing online, potrivit unui nou raport din Polonia.

Înainte de pandemie, datele globale și naționale (pentru Polonia) privind piața suplimentelor alimentare (SA) prevedeau că aceasta va crește cu aproximativ 7% anual până în 2025, însă, potrivit unui raport publicat în octombrie 2020, vânzările de suplimente alimentare au crescut exponențial în urma COVID-19, cu unele tipuri de suplimente înregistrând rate de creștere de trei cifre.

În schimb, datele de piață au arătat, de asemenea, că mulți oameni stau mai rău din punctul de vedere al unei diete echilibrate și mulți s-au îngrășat în timpul pandemiei.

Analiza căutărilor pe Google (Google Trends – GT) legate de COVID-19 și suplimentele alimentare relevă ce compuși dietetici prezintă cel mai mare interes și modul în care acest interes fluctuează în timp.

Studiul actual, realizat de cercetători de la Institutul de Științe ale Nutriției Umane, de la Universitatea de Științe ale Vieții din Varșovia, Polonia, a investigat interesul sporit pentru suplimente prin analiza căutărilor Google din întreaga lume, precum și prin analiza rezultatelor online ale unor sondaje (PLifeCOVID-19) efectuate în Polonia în timpul primului și al doilea val de pandemie.

Descoperirile arată că în timpul pandemiei de COVID-19, interesul și utilizarea nutrienților și alimentelor legate de imunitate, precum vitaminele C și D, zincul, usturoiul, ghimbirul sau turmericul au crescut, iar „îmbunătățirea imunității” a fost principalul motiv legat de creșterea interesului și utilizării acestor suplimente.

De asemenea, au verificat distribuția geografică a căutărilor analizate. Țările europene au avut tendința de a căuta: vitaminele K și C, seleniu, rutină,

3

lactoferină, soc, cătină și Glycyrrhiza glabra. Pentru țările din Orientul Mijlociu, acestea au fost următoarele: vitamine, vitamina D, zinc, ceapă, zmeură, Nigella sativa; pentru țările asiatice, acestea erau: fier, iod, ulei de pește, probiotice, usturoi, miere; pentru țările africane: sistemul imunitar, usturoiul, ghimbirul, curcuma; și pentru țările din America Centrală sau de Sud și Caraibe: vitaminele K și C, acizii grași omega-3, usturoiul, ghimbirul, turmericul și echinacea.

Cercetătorii își exprimă îngrijorarea cu privire la o credință aparentă că aceste suplimente ajută la creșterea imunității în raport cu COVID-19. Raportul afirmă că, în afară de cazul vitaminelor D și C, zincului și seleniului la pacienții cu deficiențe, „nu există studii clare și convingătoare care să susțină rolul suplimentelor alimentare în prevenirea COVID-19”.

Prin urmare, ei spun că educația eficientă a consumatorilor în utilizarea rațională a suplimentelor alimentare și comportamentele de protecție a sănătății – diete sănătoase și exerciții fizice – împotriva COVID-19 ar trebui dezvoltată și introdusă la nivel local și / sau național.

Caracteristicile studiului

În primul rând, cercetătorii au folosit GT pentru a analiza schimbările în căutările legate de suplimentele alimentare și de subiectele privitoare la imunitate, de la 1 ianuarie 2020 până la 31 octombrie 2020. de asemenea, echipa de cercetători a dorit să investigheze asocierea dintre căutarea acestor subiecte și COVID-19; să exploreze distribuția geografică a căutării acestor termeni, pentru a compara popularitatea căutărilor legate de suplimentele alimentare.

La nivel global, în legătură cu coronavirusul, au fost căutate următoarele: vitamine; vitamina D; vitamina K; vitamina C; zinc; seleniu; usturoi; ceapă; echinaceea; lactoferină; Soc; Nigella sativa; și Glycyrrhiza glabra, în timp ce în Polonia căutările au inclus numai vitamine; vitamina D; vitamina C; și Glycyrrhiza glabra. Au fost efectuate căutări la nivel mondial în ceea ce privește proprietățile antivirale pentru iod, ghimbir și turmeric.

În al doilea rând, au analizat date despre utilizarea suplimentelor alimentare în timpul pandemiei COVID-19 din două studii transversale pe care le-au efectuat în Polonia în aprilie-mai 2020 ( PLifeCOVID-19 Online Study 1 ) și noiembrie 2020 ( PLifeCOVID-19 Online Studiul 2 ).

De asemenea, au colectat date despre cazurile zilnice confirmate COVID-19 și decese în perioada 1 ianuarie 2020 – 31 octombrie 2020 din colecția Our World in Data susținută de cercetători de la Universitatea din Oxford. Pe

4

baza acestor date, au extras săptămânal cazuri cumulative de COVID-19 și decese la nivel global în lume și separat în Polonia și Europa.

În prima ediție a studiului PLifeCOVID-19, au colectat 2575 de răspunsuri și au analizat 2296. în cea de-a doua ediție, au colectat 1059 de răspunsuri, dar în analiză, au inclus 978. Prima ediție a PLifeCOVID-19 a vizat investigarea schimbărilor în stilul de viață, a comportamentelor consumatorilor, inclusiv dietetice, în timpul caractinării.

Aceste sondaje au arătat că acei compuși care au început să fie suplimentați în timpul primului val al pandemiei au fost vitamina D (6,3% și respectiv 22%, respectiv pentru studiul 1 și 2), vitamina C (4,7% și, respectiv, 13%), omega-3 acizi grași (2,8% și respectiv 8,2%), zinc (2,7% și respectiv 12%), vitaminele E și A (2,6% în studiul 1) și vitaminele B (9,4% în studiul 2).

Motivele utilizării suplimentelor alimentare au fost obținute în cadrul celei de-a doua ediții a studiului online PLifeCOVID-19. Îmbunătățirea imunității a fost declarată cel mai adesea (60%), urmată de îmbunătățirea stării generale de sănătate și a stării de bine (57%), a utilizării sezoniere a vitaminei D sau a uleiului de pește (56%) și a umple golurile cu privire la nutrienți din dietă (53%).

Respondenții care au început suplimentarea în timpul pandemiei au făcut acest lucru deoarece doreau să îmbunătățească imunitatea și / sau să fie protejați împotriva COVID-19 (13%); din cauza sarcinii sau a alăptării (5,0%); pentru a-și îmbunătăți aspectul și textura pielii, părului și unghiilor (2,2%); sau datorită utilizării sezoniere a vitaminei D sau a uleiului de pește (2,0%).

Dezinformare și „ceartă”

Raportul afirmă: „Informațiile de pe internet despre metodele de prevenire și tratament COVID-19 sau despre îmbunătățirea funcționării sistemului imunitar, inclusiv prin utilizarea de suplimente alimentare, variază

5

semnificativ în funcție de tipul de site web (de exemplu, guvernamental sau comercial) și uneori au o calitate inadecvată sau chiar prezintă informații potențial dăunătoare destul de des .

„Pandemia COVID-19 a creat o cerere crescută pentru produsele care stimulează imunitatea, care poate fi folosită de vânzătorii de suplimente alimentare, FDA (Food and Drug Administration) raportând că peste 3% din scrisorile lor de avertizare priveau medicamentele legate de COVID-19, suplimente alimentare sau dispozitive medicale.

„Studiile viitoare ar trebui să examineze impactul aportului de nutrienți specifici sau compuși bioactivi din suplimentele alimentare asupra incidenței COVID-19 și a evoluției sale în raport cu starea nutrițională, starea generală de sănătate și vârsta și, în special, cu comorbiditățile precum diabetul, boli cardiovasculare, hipertensiune arterială, boli pulmonare cronice, inclusiv astm, și boli pulmonare obstructive cronice (BPOC). Este necesar să se investigheze mai profund rolul, precum și mecanismele de acțiune, pentru vitaminele D și C, zinc și seleniu la pacienți cu deficiențe ale acestor nutrienți. În plus, ar trebui examinat dacă și ce ingrediente ale suplimentelor alimentare (vitamine, minerale, substanțe bioactive, ierburi) prezintă un efect pozitiv în raport cu COVID-19, cauzat de SARS-CoV-2, la persoanele sănătoase, bine hrănite .“

Există dovezi științifice cu privire la proprietățile de stimulare a imunității, antiinflamatoare, antioxidante și antivirale ale mai multor compuși și alimente bioactive, inclusiv vitaminele D și C, zinc, seleniu, usturoi, ghimbir, turmeric, lactoferină, soc sau Nigella sativa. Totuși raportul menționează că datele respective nu pot fi extrapolate în mod liber la efectele asupra virusului SARS-CoV-2.

Este important de reținut și că este larg acceptat faptul că multe persoane riscă să devină deficiente în vitamina D în timpul iernii, dacă locuiesc în țări care nu primesc multă lumină solară, în special în perioadele de carantină, având în vedere reducerea timpul petrecut în aer liber. Din acest motiv, foarte mulți consumatori s-au concentrat atât de mult pe suplimentarea acestei vitamine pe tot parcursul anului 2020.

DOSAR

6

O variantă modernă a poveștii cu vulpea bearcă: „Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite a calculat că mai avem circa 60 de ani de recolte – și după aceea ?”

Constantin Crânganu 20/01/2021

Dacă ați fi participat în iulie 2015 la lucrările Conferinței dedicate Anului Internațional al Solurilor, desfășurate în Colorado sub auspiciile Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO) din cadrul ONU, ați fi aflat ceva surprinzător:

Principala problemă cu care se confruntă omenirea în prezent nu este încălzirea globală, dispariția speciilor sau oricare altă criză de mediu – principala problemă cu care va trebui să ne confruntăm este degradarea solurilor.

Cum adică?!? În 2015, încălzirea globală nu era principala problemă cu care se confrunta omenirea?! Și asta ne spune FAO UN? Ce să mai credem?! Trebuie totuși să ne gândim că în 2015 eleva suedeză încă nu începuse să chiulească de la școală pentru a face greve climatice. Iar democrata socialistă, care ne-a băgat în sperieți cu Lumea se va sfârși în 12 ani dacă nu vom aborda problema schimbărilor climatice, eră încă barmaniță prin New York. Iarăși, să nu  uităm că guvernul francez a sunat mobilizarea chiar înainte de semnarea Acordului Climatic de la Paris (decembrie 2015) prin lansarea apelului  „4 per mille” referitor la solurile planetei:

Dacă creștem cu 4‰ (0,4%) pe an cantitatea de carbon sechestrat în sol, putem opri creșterea anuală de CO2 din atmosferă.[1]

Dar bomba mediatică lansată în timpul Conferinței dedicate Anului Internațional al Solurilor este cea pe care am citat-o în titlul articolului:

Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite a calculat că mai avem circa 60 de ani de recolte – și după aceea ?

O asemenea alarmă, care ne spune că dacă scăpăm de apocalipsa climatică în următorii 12 ani, vom muri, totuși, de foame în următoarele șase decenii, nu poate să nu dea fiori de gheață celor mai tineri sau mai puțin tineri, dar care se gândesc la copiii și nepoții lor.

Odată deschis drumul știrilor teribiliste pe toboganul mass media, lucrurile au început să ia amploare:

7

Marea Britanie este la 30 – 40 de ani distanță de „eradicarea fundamentală a fertilității solului” în anumite părți ale țării, a avertizat secretarul de mediu Michael Gove. (Octombrie 2017)

Această declarație micșorează dramatic intervalul de supraviețuire al Marii Britanii, pentru că doar cu trei ani înainte, solurilor de acolo li se deduse o speranță de viață mai lungă:

Intensificarea practicilor agricole înseamnă că au rămas doar 100 de recolte în solurile din zona rurală a Regatului Unit

Vestea bună este că toate declarațiile de mai sus, oficiale sau mai puțin oficiale, sunt fake news. Vestea proastă este că în goana lor nesmintită după click-uri și rating, o parte a jurnaliștilor a preluat pe nemestecate și a dat drumul pe trompa breaking news-urilor unor informații neverificate, care creează emoții nejustificate, inflamează avântul apocaliptic al ecologiștilor gen Thunberg ori Ocasio-Cortez și oferă „soluții” contraproductive.

În 2019, botanistul și jurnalistul James Wong a încercat să găsească sursele științifice pe care se bazează predicțiile despre cei 30-60-100 ani rămași pentru recolte. Concluziile lui se pot desprinde lesne din titlul articolului publicat în NewScientist:

The idea that there are only 100 harvests left is just a fantasy

#FactsMatter | Headlines warn that our soil is becoming so degraded that we are heading for an agricultural Armageddon. Can that be right?

În septembrie 2020 a fost publicat un meta-studiu care demontează fără drept de apel alarmismul nejustificat, păgubitor pentru public, dar aducător de link-uri și rating pentru jurnaliștii lipsiți de scrupule. Un grup de cercetători din Marea Britanie, China și Belgia a făcut prima estimare a duratei de viață productivă a solurilor din lume, folosind o bază de date conținând 4.285 rate măsurate de eroziune a solurilor, publicate în 240 studii și acoperind 255 localități din 38 țări.[2]

Cercetătorii au clasificat solurile studiate în trei categorii (Fig. 1):

– Soluri pârloage, ținute intenționat fără vegetație pe ele ca bază de comparație pentru exemplificarea conceptului de „cel mai prost scenariu”.

– Soluri cu management convențional, exemplificând scenariul business as usual; aceste soluri sunt lipsite de practici de conservare.

8

– Soluri cu management de conservare, pe care se aplică diverse practici de încetinire a eroziunii și de creștere a fertilității, calității, cantității de apă, biodiversității etc.

Parametrul utilizat pentru estimarea duratei de viață productivă a solurilor a fost rata de eroziune a primilor 30 centimetri. Chiar dacă structura, textura, compoziția și alte proprietăți pedologice diferă cu adâncimea și distribuția la suprafață, primii 30 cm sunt cei mai importanți pentru că acolo sunt stocate apa, nutrienții și carbonul de care  plantele au nevoie.[3]

Fig. 1. Durata de viață a solurilor (scară logaritmică). Curbele trasate indică numărul de ani necesari pentru a eroda primii 30 centimetri din sol pe baza ratelor de eroziune curente (Sursa)

Managementul solurilor

% de soluri cu o durata de viață mai mică de 100 ani

% de soluri cu o durata de viață mai mare de 5000 ani

% de soluri cu o durata de viață mai mare de 10.000 ani

Convențional 16% 23% 18%

Cu conservare 7% 48% 39%

9

Tabel 1. Comparația sintetică a duratelor de viață a solurilor cu management convențional și conservator.

Datele prezentate în Fig. 1 și Tabel 1 arată că unele soluri se erodează mai repede, altele mai lent. Alteori, își măresc grosimea (când rata de formare depășește rata de eroziune). Dar de nicăieri nu se poate deduce fatala cifră de numai ”60 recolte” rămase pentru hrănirea omenirii.

Dacă analizăm solurile cu management convențional (scenariul business as usual), doar 16% au o durată de viață mai scurtă de 100 ani; 23% din soluri vor produce recolte și peste 5.000 ani, iar 18% au o durată de viață care depășește 10.ooo ani. Unele soluri nu suferă nicio eroziune, iar 7% prezintă tendințe de creștere a grosimii.

90% din solurile cu management convențional depășesc 60 ani de productivitate. Și atunci, cum rămâne cu alarma FAO UN – Ce va fi după 60 ani? Americanii au un răspuns clasic în acest caz: bullsh…t.

O situație și mai optimistă transpare din analiza duratei de viață a solurilor care sunt supuse unor practici de conservare. Solurile pot fi protejate pentru a le extinde durata de funcționare productivă prin:

– folosirea unor culturi rotaționale și de acoperire (fasole, linte, mazăre, lucernă ș.a.) care controlează și influențează eroziunea, fertilitatea și calitatea solurilor, cantitatea de apă reținută, buruienile, dăunătorii, bolile, biodiversitatea etc.

– cultivarea pe contur (pe curbele de nivel), perpendicular pe panta terenurilor. Acest aranjament al plantelor rupe fluxul de apă și îngreunează apariția eroziunii solului.

– lucrări agricole mecanice reduse la minimum sau chiar înlăturate (de ex., aratul cu plugul), care cresc numărul de pori din sol și conexiunile dintre ei.

– transformarea unor soluri prin împădurire sau creșterea ierburilor.

Compararea celor două tipuri de management al solurilor poate fi observată în Tabelul 1.

În cazul aplicării unor practici manageriale de conservare, proporția de soluri cu o durată de viață mai mică de 100 ani scade de la 16% (management convențional) la mai puțin de jumătate (7%) în cazul

10

managementului conservator. De asemenea, circa jumătate (48%) din solurile conservate au o perioadă de viață mai mare de 5.000 ani, iar peste o treime (39%) vor fi productive și după 10.000 ani. 21% din solurile conservate își măresc grosimea.

Durata de viață a solurilor și varianta modernă a poveștii cu vulpea bearcă

Citind numai o anumită parte a presei, apare o întrebare firească: Care este situația reală a productivității solurilor planetei? Vom muri de foame în următorii 30-60-100 ani?!

Căutând un răspuns puțin ironic la această pseudo-dilemă, mi-am amintit de Alexandru Odobescu și  de al său Pseudo-Kynegetikos (Fals tratat de vânătoare) din 1875. În cap. III, scriitorul ne spune povestea unui vânător și al slujitorului său. De câte ori se întorceau de la vânătoare, stăpânul începea să se laude în public cu performanțele sale, fără a avea nicio dovadă, singurul martor fiind slujitorul său. Dar, într-o bună zi, sătul peste poate de minciunile pe care trebuia să le cauționeze, slujitorul vru să-și dea demisia. Stăpânul-vânător îi propuse un compromis: de câte ori se va lăuda în public, slujitorul să-l tragă de mânecă. Așa că, atunci când vânătorul începu să se laude că a împușcat o vulpe cu o coadă de cinci stânjeni (aprox. 10 metri), slujitorul îl atenționă prompt pe stăpânul său. Brusc, vânătorul scurtă coada vulpii la vreo doi stânjeni. Dar slujitorul nu se mulțumi cu o singură atenționare, ci voind a se răzbuna pentru numeroasele cauțiuni false pe care le-a făcut de-a lungul timpului, începu să-l tragă de mânecă repetat pe stăpânul său mincinos. Așa că, de la cei cinci stânjeni inițiali, coada vulpii se scurtă mai întâi la doi stânjeni, apoi la unul singur. Pentru că sluga nu se oprea din atenționare, vânătorul lăudăros estimă coada vulpii ca fiind „la vreo doi coți” (circa 1,20 metri), ba chiar doar un cot!. Numai că slujitorul nu s-a mulțumit cu penitența stăpânului său, așa că l-a mai tras o dată de mânecă. Odobescu relatează ce s-a întâmplat apoi:

Dar răbdarea vânătorului era ajunsă la culme, și întorcându-se deodată înfuriat către neîmblânzitul său censor, se răsti la dânsul, strigând în gura mare:

– Bine, mișelule! Nu ți-e destul cu atâta? Ce! vrei să las vulpea bearcă? Dar mai bine să te ia pe tine dracul de o mie de ori, decât să rămâie vulpea mea fără coadă!

„Vulpea solurilor” a început cu o coadă de 100 ani, care s-a mai scurtat apoi la 60 ani, ajungând chiar la 30 ani. Din fericire, avem de-a face doar cu o poveste de speriat adulții puțin naivi, care citesc fără discriminare și acordă credit  diverselor scenarii apocaliptice promovate de unii jurnaliști. Coada

11

„vulpii solurilor” este suficientă de lungă pentru a mai putea asculta povești și în următoarele milenii.[4]

Concluzii

După Armaghedonul climatic, ne-am pricopsit și cu unul pedologic. Ce va mai urma oare? Jurnalismul și activismul ecologist apocaliptic este contraproductiv, încurajând alarmismul nejustificat și „soluțiile” care înrăutățesc lucrurile. Problemele de mediu nu sunt neglijabile și de aceea necesită analize decente, bazate pe date tari, fără part-pris-uri ideologice și propagandă partinică.

NOTE

[1] Crânganu, C., 2018, „ 4 per mille ” – O inițiativă climatică franceză fără sorți de izbândă

[2] Evans, D. L., et al., 2020, Soil lifespans and how they can be extended by land use and management change, Environ. Res. Lett., vol. 15 0940b2 https://doi.org/10.1088/1748-9326/aba2fd 

[3] Aja, S. U., and C. Cranganu, 2017, Exploring the Earth System, 2nd ed, KendallHunt, 334 pp.

[4] Am detaliat povestea vulpii pentru cititorii mai tineri decât mine: opera lui Alexandru Odobescu nu mai este studiată obligatoriu în școala românească de astăzi și analogia mea ar fi rămas probabil fără ecoul scontat în lipsa detaliilor.

* * *

Sanctuarul unde trăieşte cea mai bătrână vacă din România. Cum arată animalul de un sfert de secol 25 ianuarie 2021, 04:20 de Denis Grigorescu

12

Sanctuarul unde trăieşte cea mai bătrână vacă din România. Cum arată animalul de un sfert de secol Văcuţa Indra are aproape 25 de ani FOTO: Doina Badea

De peste trei ani, în comuna argeşeană Brăduleţ funcţionează un sanctuar unde sunt îngrijite zeci de animale chinuite de foştii proprietari sau salvate de la abator. Doina Badea, co-fondatoarea sanctuarului, ne-a vorbit despre poveştile impresionante ale animalelor salvate, între care şi o vacă de aproape 25 de ani, echivalentul în ani umani a aproape un secol.

Sanctuarul Nima de la Brăduleţ funcţionează ca proiect al Fundaţiei Siddhartha, înfiinţată de către Doina Badea şi soţul său. Doina Badea ne-a povestit şi cum a pornit ideea creării sanctuarului Nima. Acum peste trei ani, pe 28 ianuarie 2018, un fermier din Brădetu, comuna Brăduleţ (zona în care cei doi soţi s-au mutat permanent din Bucureşti în 2014) le-a solicitat ajutorul cu văcuţele din ferma sa, pe care intenţiona să o închidă, nefiind profitabilă. „Omul era conştient că o parte din văcuţe ar fi ajuns direct la abator, fiind bătrâne sau cu o producţie prea mică de lapte şi ştiind că suntem implicaţi în salvarea animalelor, spera să găsim noi o soluţie pentru ele, respectiv un loc de unde să nu ajungă la abator.

Între timp, una dintre văcuţele sale, pe nume Nima, şi-a fracturat piciorul în fermă, iar salvarea ei a presupus prima intervenţie chirurgicală ortopedică pentru remedierea unei fracturi de radius la bovine din România”, precizează Doina Badea.

13

Doina Badea, cofondator al sanctuarului Nima, se implică mult în îngrijirea animalelor salvate FOTO: Sanctuarul Nima Pentru că niciun veterinar din România nu mai făcuse o astfel de intervenţie până atunci, găsirea unui specialist din străinătate şi a soluţiilor medicale pentru Nima a fost o adevărată aventură contra-cronometru, deoarece fiecare zi putea agrava factură până la punctul în care devenea inoperabila. Căutând un loc în care văcuţele să poată trăi bine îngrijite până la adânci bătrâneţi, Doina Badea şi soţul său au aflat că în România nu există la acel moment niciun astfel de loc, iar în străinătate (unde există multe sanctuare pentru animale de fermă, unele de peste 40 de ani), nu pot fi transportate, deorece legislaţia europeană nu permite transportul văcuţelor dintr-o ţară în alta decât dacă provin dintr-o fermă autorizată pentru comerţ intra-comunitar şi dacă sunt transportate în scopul sacrificării, exploatării sau reproducerii (practic neexistând soluţie legală pentru transportul către un sanctuar sau o clinică medicală, de exemplu).

„Cu alte cuvinte, nu am avut alternativă, decât să creăm noi înşine un sanctuar pentru ele”, spune Doina Badea. Cât costă întreţinerea sanctuarului Sanctuarul de la Brăduleţ, ce poartă numele văcuţei salvate, a fost înfiinţat exclusiv cu fonduri proprii ale familiei Badea (achiziţia primelor terenuri, cumpărarea de adăposturi - corturi speciale pentru animale, amenajări). După cum ne-a declarat Doina Badea, „ne-au ajutat să îi oferim Nimei ajutor medical peste 100 de oameni, în urma apelurilor în acest sens pe social media (de la ajutor logistic cu transportarea ei la o clinică din Bucureşti, până la ajutor financiar cu costurile medicale). Iar chiar înainte de sosirea văcuţelor în nouă lor casă, Sanctuarul Nima, tot ei ne-au ajutat să le procuram fânul necesar pentru iarnă”.

14

Primii locatari ai sanctuarului au fost văcuţele, 4 dintre ele provenind din ferma din Brădetu (Nima, Indra - cea mai bătrână văcuţă din România, un viţeluş orfan - Brăduţ şi Fetiţa - o văcuţă care încă nu ajunsese la vârsta exploatării). Ceilalţi doi prim-locatari au fost tăuraşii (sterilizaţi) Karu şi Hector, salvaţi de mici de la abator de către alte persoane cu ani în urmă.

Şapte persoane se ocupă în total de sanctuar FOTO: Sanctuarul Nima

La ora actuală, sanctuarul are 4,2 hectare, terenuri de păşunat şi curţi de locuit pentru vaci şi cai. Sanctuarul Nima, înfiinţat de fundaţia Siddartha, găzduieşte la ora actuală 22 de vaci şi 3 cai. În medie, costurile lunare de întreţinere ale sanctuarului se situează în jurul sumei de 12.500 euro, dintre care o treime este reprezentată doar de fân (hrana de bază a văcuţelor).

Printre "locatari" se numără şi trei cai FOTO: Sanctuarul Nima

În primii 2 ani şi jumătate de la înfiinţarea sanctuarului, aproximativ jumătate din costurile de întreţinere au fost acoperite din donaţii publice şi sponsorizări, inclusiv direcţionări din impozitul pe venit sau profit, diferenţa fiind suportată din fonduri proprii, personale ale co-fondatorilor. „Începând cu acest an, ca urmare a pierderii unei surse importante de venit personal al

15

co-fondatorilor, Sanctuarul depinde exclusiv de donaţii. Precizez că, nefiind vorba de exploatare, nu s-au accesat niciodată subvenţii şi nu există fonduri sau granturi naţionale sau europene care să poată fi accesate pentru susţinerea unui sanctuar”, spune Doina Badea.

Cum a fost salvată o văcuţă după 20 de ani de exploatare Probabil una dintre cele mai impresionante poveşti din sanctuar este cea a Indrei, o văcuţă „consumată”, care după mai bine de 20 de ani de exploatare, rămăsese în sfârşit infertilă şi devenise implicit nefolositore industriei laptelui. Urma să ajungă la abator, după o viaţă întreagă în care an după an, a fost forţată să poarte câte o sarcina de 9 luni şi să îşi vadă viţeii nou-născuţi furaţi şi ucişi sau vânduţi, pentru ca laptele ei matern să ajungă pe mesele oamenilor. Dar, precizează Doina Badea, s-a întâmplat un mic miracol. „Pentru salvarea ei (şi a prietenelor ei din fermă Nima şi Fetiţa), întreg Universul s-a pus în mişcare şi s-a creat un loc unic în România la acea vreme, un sanctuar pentru văcuţe.

În sanctuar, Indra trăieşte de peste 2 ani o viaţă atât de frumoasă şi de liniştită încât „venerabila bunicuţă”, probabil cea mai bătrână văcuţă din România la cei aproape 25 de ani ai săi, nu se mai satură de ea şi găseşte în fiecare zi motive să mai rămână alături de noi şi de prietenele ei văcuţe din sanctuar”, adaugă co-fondatoarea sanctuarului de la Brăduleţ.

Sanctuarul are 4,2 hectare unde animalele se plimbă în voie FOTO: Doina Badea

16

De când funcţionează sanctuarul Nima s-au scris şi se scriu zilnic astfel de poveşti, despre compasiune, dragoste şi respect pentru animale, toate reflectate în vieţi salvate şi suflete fericite. În acest moment, de sanctuar se ocupă 4 îngrijitori, dintre care 3 permanenţi şi unul sezonier (doar în sezonul rece). Pe lângă ei, de aspectele organizatorice, financiare, comunicare, strângere de fonduri, prezenţa online, etc, se mai ocupă 3 persoane (inclusiv Doina Badea) în regim de voluntariat.

Fiecare animal salvat are o poveste plină de emoţie FOTO: Doina Badea

Programul de lucru în sanctuar se schimbă în funcţie de sezon, iar iarna începe la ora 7.30 dimineaţa şi include 3 (iar în unele cazuri 4) mese pe zi pentru văcuţe, alimentarea periodică a recipientelor cu apă, multe ore de curăţenie şi reîmprospătare a aşternuturilor şi curţilor de locuit ale văcuţelor, cu nisip, pentru prevenirea noroiului, dar şi, după cum povesteşte Doina Badea, „sesiuni de socializare cu văcuţele”. „Periodic au loc aprovizionări de fân, deoarece nu avem o capacitate de depozitare care să permită stocarea întregului necesar de fân pentru un sezon, livrări de nisip, activităţi de mentenanţă şi întreţinere a amenajărilor şi echipamentelor, curăţarea păşunilor de vegetaţia uscată sau invazivă”, mai spune Doina Badea.

* * *

Motivele iei româneşti, copiate într-o colecţie din revista „Vogue”. „Ne cerem scuze sincere” 24 ianuarie 2021, 18:30 de Daciana Mitrache

17

Motivele iei româneşti, copiate într-o colecţie din revista „Vogue”. „Ne cerem scuze sincere” Piesă din colecţia brandului „The Great” apărută în revista Vogue - copie după iile româneşti Foto vogue com

Comunitatea „La blouse roumaine” semnalează apariţia pe website-ul celebrei reviste “Vogue” a unei colecţii a brandului „The Great” din California care conţine piese cu motive tradiţionale româneşti. Creatorii susţin însă că această colecţie este de „inspiraţie americană”.

După ce comunitatea a luat atitudine, semnalând „copiile”, compania a trimis un mesaj prin care îşi cere „scuze sincere” pentru greşeală şi admite că a copiat dintr-o „piesă vintage care nu avea etichetă” şi a lansat ca pe o promisiune faptul că ar fi interesaţi să colaboreze cu artizani români. Piesele cu pricina apar în continuare pe unele site-uri, în timp ce de pe altele au fost înlăturate. Legislaţia din România nu protejează, şi nici nu este la fel de strictă în caz de plagiat precum cea din America în cazul încălcării unui drept de natură culturală ce aparţine popoarelor native.

Fondatoarea comunităţii „La blouse roumaine” şi iniţiatoarea „Zilei Iei Româneşti” şi a campaniei „Givecredit”, Andreea Diana Tănăsescu, ne-a declarat că pentru prima dată comunităţiile afectate se alătură demersurilor asociaţiei de a proteja patrimoniul în mod concret: „Primăria comunei Sadu din judeţul Sibiu şi Asociaţia Culturală Moştenitorii din Vaideeni – Vâlcea au trimis, deocamdată, scrisori de susţinere a demersului Asociaţiei „La blouse roumaine IA” pentru recunoaşterea originii şi autenticităţii portului tradiţional românesc, în integralitatea sa, cât şi a părţilor componente - IA, cămaşa, cojoace, sumane etc. Astfel, noi avem şi suportul comunităţilor

18

afectate, ceea ce ne ajută să acţionăm mult mai eficient.”

„Copie flagrantă a bluzei româneşti din Transilvania şi Oltenia”

„A fi «Mare» - «The Great» sau a nu fi «Mare», aceasta este întrebarea. Pentru că aici avem o copie flagrantă a bluzei româneşti care aparţine multor comunităţi locale din Transilvania şi Oltenia, inclusă în colecţia de toamnă 2020 «The Great». Este etichetată drept „Lumen top” ignorându-se moştenirea noastră culturală, identitatea noastră, cunoştinţele noastre tradiţionale transmise din generaţie în generaţie. Ignorând meşterii noştri, istoriile familiilor noastre, amintirile noastre, tradiţiile noastre sacre. Editorul Vogue, Emily Farra, a descris colecţia ca fiind de inspiraţie americană cu un vibe western şi victorian, în tendinţele actuale ale modei texane. Ei bine, tocmai am descoperit asta (piesele – copii – n.red.). Serios, este acesta un brand autentic, deoarece colecţia «The Great» este prezentată cu mândrie de către creatorii săi? Având în vedere acest lucru, îi cerem lui Emily Current şi Meritt Elliott să acorde credit (#GiveCredit) comunităţilor româneşti şi să le compenseze pentru utilizarea patrimoniului lor cultural în colecţia Toamna 2020”, sună textul postării celor de la „La blouse roumaine” care însoţeşte cu fotografii exemplificatoare cu ii ungurene şi din Mărginimea Sibiului, cât şi din mai multe zone ale ţării, pentru o comparaţie cu modelul american. „Ungurenii” sunt românii care în secolele trecute au luat calea munţilor ca să-şi salveze credinţa şi averile, plecând din Ardeal în Oltenia şi Muntenia. Printre aşezările „ungureneşti” în care s-a conservat

19

specificul transilvănean, potrivit cercetătorilor şi, după cum o demonstrează şi lăzile de zestre, se numără şi localităţile Băbeni şi Vaideeni, din judeţul Vâlcea, spre exemplu.

Ia ungurenilor din Oltenia şi Muntenia Foto Adevărul - credit mysecretromania ro

„Nu avem autoritatea să luăm măsuri într-un astfel de caz” Chiar dacă din răspunsul reprezentanţilor brandului reiese că nu a fost nimic intenţionat, Andreea Tănăsescu este de altă părere: „Ei ne-au contactat, dar toată povestea este de ochii lumii. Piesele în cauză apar în continuare pe site, pentru că n-ai cum să le scoţi, chiar şi pe site-ul Vogue. Vrem să trimitem această scrisoare (cu susţinerea comunităţilor – n.red.) inclusiv brandului şi revistei Vogue, să le scoată sau, dacă le lasă, să menţioneze că aparţin unor comunităţi din România... Nu ştiu cum să încadreze, pentru că în SUA dacă încalci un drept de natură cultură unor comunităţi de nativi ajungi în instanţă. Până studiază, se interesează la avocaţi, durează. La noi, practic, e un teren liber, pentru că nu există legislaţie. De aceea, nu dau imediat credit - #Give Credit - decât după ce se consultă cu avocaţii. Noi, ca ONG, nu avem autoritatea să luăm măsuri într-un astfel de caz. Industria modei profită pentru că la noi, dar şi în alte ţări, patrimoniul cultural imaterial nu este protejat. Nefiind protejat, ce poţi să faci, decât acest „zgomot” care ajută la conştientizarea problemei: să trimiţi scrisori, să te agiţi, dar, dacă nu ai şi comunitatea în spate, atunci chiar eşti descoperit. Dar acum ne-am schimbat strategia şi am cerut comunităţilor să ne susţină. Este drept, ne-au susţinut de-a lungul anilor, dar niciodată în acest mod, oficial. Având o scrisoare oficială, semnată de un primar, totul capătă o altă conotaţie”, ne-a mai mărturisit fondatoarea „La blouse roumaine”.

20

Motivele tradiţionale de pe „iile ungurenilor” copiate de brandul „The Great” pentru o colecţie apărută în revista Vogue - comparaţie între iile româneşti şi o piesă din colecţie Foto colaj La blouse roumaine

„Avem nevoie de reglementări legale şi politici culturale sănătoase” „Mi s-a părut „neasumat” ca în epoca în care tehnologia ne permite să căutăm după imagine să foloseşti o scuză atât de penibilă. Dacă găsesc o piesă vintage după orice designer, fără etichetă, ar trebui să am dreptul să o copiez şi să o vând ca o creaţie a mea? Deci, pe site-ul lor se vinde o poveste a Americii şi, la urma urmei, recunosc că au copiat o piesă de epocă a cărei origine nu s-au deranjat să verifice! Sper că clienţii care au fost păcăliţi să cumpere acele modele pseudo-unice să-şi ceară banii înapoi!”, au comentat membrii comunităţii convinşi că „trebuie făcut ceva de către autorităţile române în materie”, mai ales că „nu este prima dată” când sunt semnalate astfel de incidente. Legat de implicarea sau, mai degrabă, lipsa de implicare a autorităţilor în scandalurile de acest gen care au avut loc în ultimii ani, Andreea Tănăsescu ne-a mai menţionat că vor fi contactate instituţiile statului, la fel ca în trecut, dar cum miniştrii de la Cultură s-au schimbat în mod constant, nu s-au luat măsuri pe cale oficială. „Institutul Naţional al Patrimoniului e partener cu noi în «Give Back Credit», proiectul de cooperare culturală susţinut prin programul Europa Creativă al Comisiei Europene, dedicat tocmai identificării de soluţii pentru astfel de cazuri. Este un pas înainte. Însă avem nevoie de reglementări legale şi politici culturale sănătoase”, a mai spus Andreea Tănăsescu.

21

Motivele tradiţionale pe iile ungurenilor din Oltenia şi Muntenia Foto Adevărul - credit mysecretromania ro

Ie românească din anii 30 Foto Arhiva personală Paul G Petrescu

Există precedente create de alte ţări. Spre exemplu, ministrul Culturii din Mexic a reușit să o determine pe creatoarea de modă Isabel Marant să își ceară scuze oficial pentru prejudiciile aduse comunităților indigene mexicane cărora le-a preluat expresiile culturale tradiționale fără mențiunea originii, fără acord și fără nicio o formă de compensare. „Brandurile ar trebui să dea credit - #GiveCredit - şi să împărtăşească beneficiile lor cu comunităţile tradiţionale. Co-creaţia este procesul de design potrivit. Cere permisiunea, implică artizani, colecţionari sau etnografi. Ajutaţi comunitatea să îşi protejeze patrimoniul. Inspiră creativitate. Creează locuri de muncă.

22

Spune mulţumesc. Respectă oamenii, respectă cultura”, au mai menţionat reprezentaţii „La blouse roumaine” într-un alt caz asemănător în care vesta tradiţională din piele de oaie cu broderie lucrată manual din Bucovina era copiată de celebrul brand Valentino. La fel s-a întâmplat cu pieptarul din Ţinutul Pădurenilor - preţul de lansare al hainei inspirate fiind de 10.000 de euro sau cu alte piese din colecţiile unor mari creatori vestimentari ai lumii.

* * *

PE HARTĂ. Mâncăruri unice din întreaga lume DE Alexandra Schonfeld | 16.01.2021

Pentru mulți oameni, sezonul de vacanță este aproape sinonim cu un flux nesfârșit de mese, din noiembrie până la sfârșitul anului și începutul anului următor. Bunica are o rețetă faimoasă de tort cu ciocolată pe care îl face o singură dată pe an? Sau poate ceva special pentru pachetul cu de-ale gurii al unchiului  burlac care nu stă să încălzească mâncare? Chiar și atunci când nu poate petrece vacanța împreună, aproape fiecare familie are un fel de mâncare sau două pe care le face în spirit de sărbătoare.

Fiecare colț al globului are preparate speciale, fie că este vorba de sărbătorirea Anului Nou Chinezesc, de moșul în costum roșu care a coborât pe horn, pe care trebuie să-l întâmpini cu preparate care-i plac, sau pur și simplu specialități pregătite doar de sărbătoare.  Ponche Navideño, Mexic  Nicio adunare de familie mexicană nu este completă fără aroma acestei băuturi de casă servită oaspeților.

Acest nectar festiv cald, condimentat (și uneori înțepător) este realizat prin fierbere din trestie de zahăr proaspătă, hibiscus, guave, tejocote și diverse condimente. Miroase a sărbătoare într-un pahar. 

Lefse, Dakota de Nord, Statele Unite

Aceste pâinci plate pe bază de cartofi au ajuns în Dakota de Nord prin intermediul imigranților norvegieni.

23

Deosebit de populare în timpul sezonului de vacanță, pot fi asortate cu multe toppinguri, de la zahăr dulce, la ouă sărate.

Mattak și Kiviak, Groenlanda 

Groenlanda este cunoscută pentru peisajele sale înghețate - iar danezii  pretind chiar că aici ar fi locuința lui Moș Crăciun.

Însă contribuțiile sale pentru  masa de Crăciun – și pentru orice zi festivă din iarnă - sunt delicatese cu adevărat unice: mattak - realizat din untură de balenă - și kiviak - realizat prin înfășurarea unor păsări auk (mică pasăre arctică) în piele de focă, lăsate să fermenteze sub pământ luni de zile.

Laufabrauð, Islanda 

Acest fel de mâncare originar din nordul Islandei a apărut la începutul secolului al XVIII-lea și este o activitate de familie în timpul sezonului de iarnă.

24

Foarte subțire și făcută să arate ca fulgii de zăpadă din hârtie pe care înveți să-i faci în școala elementară, această pâine crocantă este nelipsită în Islanda de Crăciun și alte sărbători din sezonul rece.  

Bûche de Noël, Franţa 

Cunoscută și sub denumirea de Buturuga Yule, această prăjitură de ciocolată este făcută din foaie de blat rulată peste un strat de cremă.

Pentru a-i da un plus de bucurie de sărbătoare, este uneori acoperită cu fulgi de bezea și zahăr pudră, pentru a semăna cu zăpada.

Tentația lui Jansson, Suedia 

Se spune că a primit numele de la un cântăreț de operă celebru la începutul anilor 1900. Această rețetă nu a devenit populară decât mai târziu, în secolul al XX-lea.

25

Făcută din cartofi, ceapă și hamsii, această mâncare se servește de obicei în perioada Crăciunului și a sărbătorilor de iarnă.

Kutia, Ucraina 

Consumată în mod tradițional în ajunul Crăciunului, această budincă dulce este la mare preț la evenimente festive.

Este făcută din afine sau alte fructe de pădure, zahăr, miere, nuci, prune și alte ingrediente. Variante ale acestui fel sunt servite în Polonia, Rusia și în alte părți.

Sufganiyot, Israel 

Hanukkah este cunoscut ca Festivalul Luminilor și durează opt zile, timp în care este tradițional să mănânci alimente prăjite, inclusiv aceste delicioase gogoși, mai cunoscute ca clătite de cartofi, umplute cu jeleu și presărate cu zahăr pudră.

26

Banh Chung, Vietnam 

Potrivit legendei, aceste tartine tradiționale de orez servite în jurul Anului Nou Lunar au fost create în secolul al XVII-lea, când regele din a șasea dinastie Hung a lansat o provocare pentru fiii săi: cel care va crea cel mai delicios fel de mâncare avea să-i succeadă la tron.

Cel mai sărac, folosind doar ingrediente locale, l-a creat pe acesta - din orez, mazăre și carne de porc, înfășurate în frunze de banan. Și a devenit rege.

Tang Yuan, China 

Dacă ați avut vreodată ocazia să încercați gustosul desert chinezesc „mochi”, Tang Yuan nu este prea diferit.

Făcute pentru a sărbători Anul Nou Lunar, aceste

27

bile mici de făină de orez pot fi umplute cu susan negru, fasole roșie sau pastă de arahide și sunt de obicei servite într-un castron cu sos zaharat.

* * *

Premieră istorică în Europa. Cantitatea de energie produsă din resurse regenerabile a depășit-o pe cea din combustibili fosili, în 2020 InCont.ro, 25 ianuarie 2021

Pentru prima dată în istorie, energiile regenerabile au fost anul trecut principala sursă de producţie de electricitate în Europa, transmite Bloomberg. 2020 a fost anul în care restricţiile impuse în contextul pandemiei au afectat cererea de energie pe continent, însă cea mai importantă scădere s-a înregistrat în cazul energiei produse din combustibili fosili, care este mai scumpă.

Acest lucru a ajutat sursele regenerabile să ocupă cea mai mare pondere în producţia de electricitate a Uniunii Europene, o parte care va continua să crească pe măsură ce blocul comunitar se îndreaptă spre atingerea obiectivelor de mediu.

Însă cel mai probabil creşterea va fi una abruptă. Europa trebuie să dubleze ponderea electricităţii produse din surse regenerabile până la finele deceniului pentru a-şi putea atinge ţinta vizând reducerea emisiilor cu cel puţin 55% până în 2030, comparativ cu nivelul din 1990.

Potrivit datelor publicate săptămâna trecută de organizaţiile Ember şi Agora Energiewende, regenerabilele au produs 38% din electricitatea din UE în 2020, în creştere faţă de 34% în 2019. Această creştere a fost suficientă pentru a devansa, pentru prima dată, electricitatea produsă din combustibili fosili, care anul trecut a căzut la 37%.

"La începutul unui deceniu de acţiune globală pentru climă, este interesant că Europa a ajuns la acest punct de cotitură cu privire la energia verde. Creşterea rapidă a energiei eoliene şi fotovoltaice a forţat cărbunele să intre pe o pantă descendentă şi acesta este doar începutul", susţine analistul Ember şi principalul autor al raportului, Dave Jones, potrivit Agerpres.

Datele arată că producţia de electricitate realizată de centralele eoliene şi fotovoltaice a crescut cu aproape 10% comparativ cu 2019. În schimb, producţia de electricitate pe bază de cărbune a scăzut cu 20%, fiind la aproape jumătate faţă de nivelul la care era în urmă cu cinci ani. Producţia de electricitate pe bază de gaze naturale a scăzut şi ea, cu 4%, dar este în continuare cu aproximativ 12% peste media din ultimii 10 ani.

28

Tranziţia de la cărbune a redus "intensitatea carbonului", cantitatea de gaze cu efect de seră în sectorul energetic din Europa, cu 29% în ultimii cinci ani. Acest proces ar putea să se accelereze pe măsură ce UE îşi va extinde eforturile de decarbonizare şi înlocuieşte gazele cu energia regenerabilă.

Intensitatea carbonului ar fi putut fi chiar mai mică dacă nu ar fi avut loc un declin al sectorului energiei nucleare din blocul comunitar. Producţia de electricitate a centralelor nucleare a scăzut cu 10% în 2020, cel mai mare declin din ultimii 30 de ani.

Mai multe centrale nucleare din Franţa şi Belgia au suferit întreruperi în 2020 şi o serie de centrale nucleare au fost închise în Germania şi Suedia. Producţia de electricitate realizată în centralele nucleare va continua să scadă pe măsură ce unele ţări vor închide centralele mai vechi.

* * *

Boeing va începe să livreze avioane alimentate doar cu biocarburanţi, până la sfârşitul deceniului InCont.ro, 24 ianuarie 2021

Boeing 737Boeing a anunţat, vineri, că va începe să livreze avioane comerciale capabile să funcţioneze doar cu biocarburanţi până la sfârşitul deceniului, scrie Reuters. Obiectivul Boeing, care necesită actualizarea sistemelor avioanelor, creşterea cerinţelor legate de amestecul carburanţilor şi certificarea de siguranţă din partea autorităţilor de reglementare, este un element central al obiectivului mai larg al industriei de reducere la jumătate a emisiilor de carbon până în 2050, a arătat producătorul american de avioane.

29

”Este o provocare extraordinară, este provocarea vieţii noastre”, a declarat directorul pentru Strategie în Domeniul Sustenabilităţii, Sean Newsum, potrivit News.ro.Zborurile comerciale generează în prezent circa 2% din emisiile de carbon la nivel global şi aproximativ 12% din emisiile generate de transporturi, potrivit datelor citate de Air Transport Action Group (ATAG).Boeing are la dispoziţie numai un deceniu pentru a ajunge la ţinta sa, pentru că avioanele care vor intra în exploatare în 2030 vor rămâne în serviciu, în mod normal, până în 2050.

Compania aeriană europeană care își face fabrică de biocombustibil pentru aviaţie

Compania olandeză KLM Royal Dutch Airlines anunţa, în 2029, că va investi în prima fabrică europeană de biocombustibil pentru aviaţie. Operatorul aerian îşi propune, astfel, pentru următorii zece ani, să folosească peste 75.000 tone de combustibil sustenabil pentru aviaţie, în fiecare an."SkyNRG, lider mondial pe piaţa de combustibil sustenabil pentru aviaţie (Sustainable Aviation Fuel - SAF) va dezvolta prima fabrică din Europa specializată în producţia de biocombustibil pentru industria aeronautică. Fabrica va fi construită în Delfzijl, Olanda şi este programată pentru a fi inaugurată în 2022", informa compania, într-un comunicat.KLM este singura companie aeriană din Europa care operează zboruri intercontinentale alimentate parţial cu biokerosen, un substitut sustenabil al kerosenului, la finalul anului 2018 fiind operate aproximativ 1.500 de zboruri alimentate cu 1.318 tone de biokerosen."Apariţia aviaţiei a avut un impact major asupra lumii, oferind un nou mijloc de a apropia oamenii. Acest privilegiu merge mână în mână cu o mare responsabilitate pe care o avem faţă de planeta noastră. KLM ia acest lucru în serios şi, prin urmare, a investit în sustenabilitate de mulţi ani. Prin colaborarea cu alte părţi, putem construi o instalaţie care va accelera dezvoltarea unui carburant sustenabil pentru aviaţie. Din anul 2022, instalaţia va produce 100.000 de tone pe an, dintre care 75.000 de tone vor fi achiziţionate de KLM. Acest lucru va reduce emisiile de dioxid de carbon cu 200.000 de tone pe an, ceea ce este egal cu emisiile eliberate de 1.000 de zboruri KLM între Amsterdam şi Rio de Janeiro", spune Pieter Elbers, preşedinte şi CEO al KLM.                                                                        Combustibilul sustenabil pentru aviaţie este o opţiune necesară industriei aviatice comerciale, pentru a reduce emisiile de dioxid de carbon, pe lângă reînnoirea flotei şi creşterea eficienţei operaţionale. Cu toate acestea, în prezent, nu se produce suficient kerosen sustenabil. Din anul 2022, centrala va produce anual 100.000 de tone de biocombustibil, precum şi 15.000 de tone de bioGPL, ca produs secundar. Aceasta va însemna o reducere de

30

dioxid de carbon de 270.000 de tone pe an pentru industria aviatică, potrivit companiei.Linia aeriană a mai anunţat că materia primă folosită pentru producţie va fi formată din deşeuri reziduale, cum ar fi uleiul de gătit, provenind preponderent din fabricile din zonă. Instalaţia va funcţiona pe bază de hidrogen sustenabil, produs prin utilizarea apei şi a energiei eoliene. Datorită acestor opţiuni, acest carburant pentru aviaţie oferă o reducere a emisiilor de dioxid de carbon de cel puţin 85% în comparaţie cu combustibilii fosili. Utilizarea SAF va contribui, de asemenea, la o reducere semnificativă a particulelor ultra-fine şi a emisiilor de sulf.În 2011, compania olandeză a efectuat primul zbor cu un avion alimentat cu biokerosen produs din ulei reciclat între Amsterdam și Paris, iar în 2012 a făcut primul zbor intercontinental, la Rio de Janeiro, marcând astfel și cel mai lung zbor efectuat cu un avion pe biocombustibil. Din 2013, KLM a început să folosească pentru zborurile sale transatlantice un amestec care include combustibil pentru avioane, în proporție de 75%, dar și ulei de gătit, în proporție de 25%, informează BBC.        

Cat costa un kg de carbon astazi?Publicat de Redactia Sanatatea Plantelor pe ian. 25, 2021

Pentru a-i determina pe cetateni sa aleaga solutii prietenoase cu mediul atunci cand isi aleg masina sau sistemul de incalzire, guvernul Germaniei a stabilit aplicarea unei taxe de 25 euro pe tona de CO2 emisa de industriile incalzirii si transportului, taxa ce se aplica incepand cu 1 ianuarie 2021.

Initial, guvernul Germaniei a propus o taxa de 10 euro/t, care sa ajunga la 35 euro/t pana in 2025, insa, la presiunea ecologistilor, pana in 2025 se va ajunge la o taxa de 55 euro/t.

In prezent, nu exista un pret fix pentru kg de carbon. Punctul de referinta comun in acest moment este cel stabilit de Grupul interministerial de experti in domeniul climei, care a definit ca tona de carbon ar trebui sa ajunga la 100 euro in 2030, daca vrem sa limitam incalzirea globala la 2°C. Pentru a ajunge la acest pret pana in 2030, cu o crestere de 4% pe an, inseamna ca o tona de carbon este acum 52,64 euro.

* * *

31

Vinul de azi: Talo Negroamaro 2019 - 94 puncte Luca Maroni Parteneri Profit.ro Parteneri Profit.ro scris astăzi, 09:05

În San Marzano, producătorii de vin au grijă de micile lor podgorii de viță de vie cu atât de multă grijă de parcă ar fi parte a familiei. Și, într-un fel chiar sunt. Aici, pasiunea pentru vinuri se împletește cu poveștile, tradițiile și obiceiurile locului. Talo Negroamaro 2019 este un vin simbol, un tribut adus acestei atmosfere speciale și oamenilor locului. Recomandarea noastră de astăzi este un vin roșu cu tente violete, cu un buchet intens și persistent. Gustul este predominat de aromele de merișoare și fructe de pădure, alături de note condimentate, cu tente balsamice și de vanilie. Acest vin se poate degusta la 16-18 grade Celsius, alături de mâncăruri consistente, cu carne sau brânzeturi. Vinul are 94 puncte Luca Maroni.

* * *

Documentare despre sustenabilitate, risipa alimentară sau impactul industriei asupra mediului pe care trebuie să le vezi, Angela Alexandru, 25 Jan 2021 - Interviuri și Analize

Sustenabilitatea este una dintre prioritățile actuale ale multor industrii, iar unii retaileri caută sau implementează deja soluții pentru afaceri cu impact redus asupra mediului, pentru a proteja planeta. Astfel, ceea ce era doar un trend dorit a devenit recent realitate și normalitate de business. De ce s-au luat astfel de decizii, cum este afectat mediul  de risipa alimentară, de anumite industrii sau poluarea din diverse domenii, toate sunt subiecte tratate în documentare radicale. Sunt filme care trebuie urmărite, mai ales dacă te interesează evoluția comerțului și eventuale schimbări din retail, condiționate de producția alimentelor. 

32

Pe parcursul ultimelor decenii, odată cu evoluția tehnologiei și cu conștientizarea unor probleme de poluare, s-a promovat tot mai mult ideea de responsabilitate față de mediu și a început și procesul de a găsi vinovați pentru cantitățile mari de deșeuri. Din fericire, sustenabilitatea și soluțiile ecologice sunt mai multe, mai relevante și mai importante pentru industrii. Ba chiar despre unele dintre acestea se dezbate în anumite titluri ale micului sau marelui ecran. Documentarele ne permit să avem acces la astfel de informații, pe care altfel nu le-am cunoaște și ne fac să fim martori ai istoriei care se scrie în prezent. Printre cele mai importante teme abordate se numără și multe din retail - consumerismul, sustenabilitatea, sistemul alimentar, problemele climatice -și încurajează schimbările, atât pentru consumator cât și pentru producător.

Documentarul multipremiat și regizat de Steven Bognar, "American Factory", este unul care definește consumerismul în cea mai elaborată formă. Deschiderea unei fabrici de către un miliardar chinez, într-un cartier american, devine pretextul de a intra în mijlocul unei probleme actuale. Dacă piața din China este una dintre cele mai ieftine din lume, ce se întâmplă atunci când o astfel de producție în masă ajunge să fie disponibilă în Statele Unite? De la ciocnirea de culturi, până la diferențele de clase și dependența de produse materiale, documentarul face o analiză radicală a capitalismului și nu numai. 

“Cowspiracy: The Sustainability Secret” din 2014 este un documentar extrem de incomod ce explorează impactul fermelor industriale asupra mediului și investighează politicile adoptate de producătorii de carne în raport cu încălzirea globală, risipa de apă, despădurirea. Se concluzionează, într-o notă cu umor și ușor șocantă, că astfel de ferme ar fi o principală sursă a distrugerii mediului. Se face o radiografie a industriei cărnii și a derivatelor animale (ouă, lactate, pește etc), dar și a modului cum acestea distrug la scară largă. Se oferă și alternative sustenabile pentru populație și soluții la problemele de mediu.

Seria de 12 episoade cu documentare tip investigații, "Rotten", a primit diferite premii și aprecieri de critică. Este, pe scurt, așa cum îi spune și titlul, despre ce este "putred" în industria alimentară. Serialul pătrunde în culisele lanțului alimentar și insistă atât asupra pericolelor schimbării climatice cât și asupra luptei producătorilor locali cu giganții din corporații. Sunt incluse interviuri cu fermieri mici, distribuitori, corporații și nu numai.

33

Se urmărește traseul alimentelor, de la fabricare și până la achiziționare și consum. Consecințele realizării lor și marketingul din spatele unora sunt alte motive abordate.

“History 101: Pastila de istorie” este o serie de documentare cu episoade care nu fac neapărat subiectul de comerț, dar sunt și episoade cu o recapitulare interesantă a unor capitole interesante din istorie. Printre acestea se numără fast-food-ul, ascensiunea pieței chinezești, reciclarea plasticului și inteligența artificială, tot mai prezentă în retail. Fiecare relatare este însoțită de infografice uimitoare, imagini de arhivă și detalii surprinzătoare. 

Un documentar controversat despre organizațiile guvernamentale, despre companiile farmaceutice, producția în masă a alimentelor și, mai ales, despre legăturile dintre acestea și influența lor în poluare. "What the Health" este la limita dintre real și teorii ale conspirației, un documentar care critică impactul consumului de produse de origine animală asupra sănătății. Filmul ridică întrebări despre ceea ce se cumpără și ceea ce se mănâncă, cum dăunează planetei acestea și modul cum companiile mari controlează, aparent, totul.

Mai poți adăuga pe listă și următoarele documentare: "Tapped" (industria apei îmbuteliate), "Broken" (promisiunile încălcate ale reciclării), "Kiss the Ground" (importanța solului în lupta împotriva schimbărilor climatice), "Minimalism: A Documentary About the Important Things" (adevărul din expresia „mai puțin înseamnă mai mult”), "Brave Blue World: Racing to Solve our Water Crisis" (sustenabilitatea gestionării apei).

* * *

De ce rămân satele de căruță la împărțeala vaccinurilor? „Medicii ne-au zis că nu vor în zona aia” 21 ianuarie, 2021 Ionuț Benea

În unele sate sunt centre medicale, dar lipsesc medicii

În jur de 100 de medici de familie s-au înscris într-o platformă informatică pusă la dispoziție de Direcția de Sănătate Publică (DSP)

34

Iași pentru a participa la procesul de vaccinare. Cei mai mulți dintre ei au refuzat să meargă în mediul rural, pentru că lucrează în oraș.

Situația de la Iași reliefează o hibă a sistemului care s-a acutizat în ultimii ani: accesul inegal la serviciile sanitare, în funcție de satul sau orașul în care românii locuiesc. 70% din medicii din România lucrează în doar 10 orașe, a dezvăluit într-un interviu telefonic la Europa Liberă președintele Colegiului Medicilor din Iași, Liviu Oprea.

„Este o disproporție fantastic de mare între orașele mari și cele mici și sate”

Centrele universitare sunt adevărați magneți pentru medicii de peste tot din țară, jumătate dintre doctorii români activând, în prezent, în Iași, București, Cluj, Timișoara, Craiova și Târgu Mureș.

„Este o disproporție fantastic de mare între orașele mari și cele mici și sate”, spune Oprea. Iar Iașul, cu cei 4.000 de medici care lucrează aici, stă bine față de alte județe în care numărul total al medicilor, indiferent de specializate, e de ordinul sutelor.

În Tulcea, de pildă, sunt 250 de doctori, în timp ce în Sălaj, Harghita, Covasna, aproximativ 400 de medici, a mai spus Oprea.

Director DSP: „Ne-au zis că ei nu vor în zona aia”

Un criteriu important luat în calcul atunci când au fost împărțite centrele de vaccinare a fost inclusiv opțiunea cadrelor medicale de a lucra într-un loc sau altul. În județul Iași, sondajul realizat de DSP Iași s-a adresat tuturor celor aproximativ 400 de medici de familie din județ.

„S-au înscris în jur de 100 de medici. Numai că, în momentul în care s-a luat legătura cu ei, unii au zis că nu merg decât în zona aia. Nu și-au arătat disponibilitatea pentru toată rețeaua. Astfel încât au existat probleme cu asigurarea echipelor complete pentru foarte multe centre de vaccinare”, ne-a spus Lucian Indrei, directorul adjunct al DSP Iași.

Același lucru l-a scos în evidență și prefectul județul Iași, Marian Grigoraș. „Cadrele medicale care s-au înscris pentru a activa în aceste centre au avut la dispoziție lista celor 38 de centre care erau stabilite inițial și au optat pentru unul dintre ele. Pentru o parte dintre centre nu a optat nimeni și nu îi putem obliga să lucreze unde nu își doresc”, a spus Grigoraș pentru Europa Liberă.

35

Medicul Indrei a mai adăugat că cei mai mulți dintre medicii care au optat să lucreze în centrele de vaccinare au ales în funcție de cât de aproape e acel centru de propriul cabinet.

„Medicii de familie trebuie să își facă programul la cabinetele lor și activitatea din centrele de vaccinare este în afara programului de lucru. Nu poți să mergi 7 ore la cabinet, după care să mergi o oră pe drum, să stai 4-6 ore la vaccinare după aia să mai faci o oră și ceva până acasă. La Iași, problema este legată și de faptul că rețeaua de asistență primară este alcătuită din furnizori privați de servicii de sănătate iar într-o situație de acest gen nu se poate apela pe alte căi la ei ca să se implice mai tare în procesul de vaccinare”, a mai spus Indrei.

Oficialul de la DSP Iași a mai precizat că se ia în calcul organizarea unor caravane, însă asta după ce va crește numărul de vaccinuri alocate județului. La momentul redactării acestui articol în Iași se puteau face programări doar pentru luna martie.

Europa Liberă a prezentat cazul comunei Bivolari, din județul Iași, ai cărei locuitori ar trebui să meargă la o distanță de 50 de kilometri dacă vor să se vaccineze.

Cum s-a ajuns aici

Medicii de familie din județul Iași au fost informați despre sondajul DSP prin intermediul Colegiului Medicilor din județ. Liviu Oprea, președintele acestui for, spune că, în județul Iași, lucrează 407 medici de familie, 270 dintre aceștia activând în orașul Iași. Restul, în celelalte orașe din județ și în mediul rural.

„Din nefericire, medicii de familie sunt într-o continuă scădere. În ultimii cinci ani numărul medicilor de familie din județul Iași a scăzut cu peste 10%. Adică, atunci când am început noi activitatea la Colegiul Medicilor erau 454 de medici de familie, iar acum sunt 407 și evident că depopularea de medici de familie s-a făcut preponderent în mediul rural”, spune Liviu Oprea, care subliniază că județul Iași stă mult mai bine decât alte județe din țară la acest capitol.

Întrebat care e cauza scăderii numărului medicilor de familie, președintele Colegiului Medicilor ne-a explicat: „Ani de zile numărul de locuri la specializarea medicină de familie a fost foarte scăzut. Acum este mai bine decât a fost în anii din urmă, dar până ies noile generații mai trec doi-trei ani”, a mai spus medicul.

36

Liviu Oprea spune că a constatat o tendință în rândul tuturor medicilor din zona Moldovei, indiferent de specializare, de a alege doar orașele mari atunci când participă la concursurile de încadrare, în detrimentul orașelor mici și mijlocii sau al satelor.

„Este un fenomen pe care l-am remarcat și anume că rezidenții nu se rezumă să facă o singură specializare, unii dintre ei fac două sau trei rezidențiate, nu știm exact motivele pentru care se întâmplă lucrul ăsta, probabil o cercetare mai amănunțită ar merita făcută, dar bănuiesc că are legătură cu faptul că ei vor să lucreze în orașe mai mari, și nu în cele mici sau în mediul rural. Din nefericire nu sunt politici publice pe subiectul acesta”, a încheiat Oprea.

Potrivit Institutului Național de Statistică, în 2019, în România, erau „aproape 11 mii de cabinete de medicină de familie, în scădere cu 78 cabinete față de anul 2018”.

În același an, în mediul urban existau 6,2 cabinete de medicină de familie la 10.000 de persoane, în timp ce în mediul rural sunt 4,9 cabinete, raportat la același număr de persoane.

* * *

O firmă din București a fost amendată cu 30.000 de lei pentru că a tăiat copaci fără aviz 25 ian, 2021 | Agerpres

O firmă a fost sancţionată cu 30.000 de lei de către Poliţia Locală a Municipiului Bucureşti pentru defrişarea a zece copaci de pe un teren situat pe Str. Apolodor 9, în plus faţă de cei cinci arbori prevăzuţi în avizul Direcţiei de Mediu. Potrivit unor informaţii transmise de către Biroul de presă al Primăriei Capitalei, firma care a executat tăierile a fost amendată în luna octombrie cu 9.000 de lei pentru defrişarea a trei copaci, iar în luna ianuarie - cu 21.000

37

de lei pentru defrişarea altor şapte. Conform avizului eliberat de către Direcţia de Mediu din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, pe data de 19 octombrie, pentru incinta proprietăţii din str. Apolodor nr. 9 a fost prevăzută toaletarea a 13 arbori şi defrişarea altor cinci (aflaţi în declin biologic). Avizul Direcţiei de Mediu are o valabilitate de doi ani de la data emiterii şi este valabil numai însoţit de avizul Ministerului Culturii, întrucât locaţia este inclusă în PUZ Zona protejată nr. 90 - Zona Bucur. Defrişarea a fost semnalată în spaţiul public de către consilierul local Sector 5 Iustinian Roşca (USR PLUS) pe data de 22 ianuarie. "Aseară am primit o sesizare privind o presupusă defrişare pe raza Sectorului 5, într-o zonă ferită de ochii trecătorului. Str. Apolodor 9, în spatele ministerelor din zona Parlamentului. Am verificat materialele trimise de cetăţeanul implicat şi dedicat protecţiei mediului; am făcut adrese către cei ce au sau trebuia să facă avizarea şi am cerut detalii suplimentare, respectiv Primăria Capitalei şi Ministerul Culturii. În această dimineaţă m-am prezentat la faţa locului să constat şi realitatea din teren. (...) Azi se făceau deja măsurători topo. În avizul PMB se vorbeşte de avizarea mai multor copaci condiţionat de avizul de la Ministerul Culturii. Tăieri au mai fost şi anul trecut aşa că nu ştim în baza a ce aviz au pus la pământ copaci absolut sănătoşi", scria acesta pe Facebook.

* * *

Studiu: Gheaţa de pe Terra se topeşte mai rapid în prezent decât la mijlocul anilor 1990 Oana Racheleanu in Schimbări Climatice 25 January 2021

Ritmul de topire anual al gheții de pe Pământ este în prezent cu circa 57% mai rapid decât în urmă cu trei decenii, arată un nou studiu. Fenomenul are loc în contextul în care încălzirea globală contribuie la înregistrarea unor temperaturi globale din ce în ce mai ridicate.

38

În total, o cantitate estimată de 28 de trilioane de tone metrice de gheaţă s-a topit din banchiza globală, calota glaciară şi gheţari începând cu mijlocul anilor 1990. Ritmul de topire anual este în prezent cu circa 57% mai rapid decât în urmă cu trei decenii, precizează oamenii de ştiinţă într-un studiu publicat luni în revista The Cryosphere.

„A fost o surpriză să vedem o creştere atât de mare în doar 30 de ani”, a spus Thomas Slater, unul dintre autorii studiului, glaciolog în cadrul Universităţii Leeds din Marea Britanie, potrivit Reuters.

Utilizând date satelitare din perioada 1994-2017, măsurători la faţa locului şi simulări pe computer, echipa de cercetători britanici a calculat că planeta a pierdut în medie 0,8 trilioane de tone metrice de gheaţă în fiecare an în decada 1990, dar circa 1,2 trilioane de tone metrice anual în ultimii ani.

Calcularea chiar şi a unui total de pierderi estimate de gheaţă din gheţarii Terrei, banchiză şi mările polare este „o abordare cu adevărat interesantă şi una care este destul de necesară”, a spus geologul Gabriel Wolken din cadrul Departamentului de Cercetări Geologice şi Geofizice din Alaska.

În Alaska, oamenii sunt „extrem de conştienţi” de fenomenul topirii gheţarilor, a spus Wolken. „Schimbările se pot vedea cu ochiul liber”. Situaţia este clară pentru cei care depind de gheţarii montani pentru a obţine apă potabilă sau se bazează pe mările îngheţate în timpul iernii ca să le protejeze locuinţele din zona de coastă împotriva furtunilor, a mai precizat Slater. Însă topirea gheţii la nivel global a început să atragă atenţia şi în zone îndepărtate faţă de regiunile îngheţate, a mai spus el.

Lăsând deoparte frumuseţea regiunilor polare, „oamenii sunt conştienţi de faptul că, deşi gheaţa este departe, vor resimţi şi ei efectele topirii acesteia”, a mai spus glaciologul.

Topirea gheţii de pe uscat – în Antarctica, Groenlanda şi gheţarii montani – a adăugat suficientă apă în oceane într-un interval de trei decenii încât să ridice nivelul mediu global al mării cu 3,5 centimetri. Topirea gheţarilor montani reprezintă 22% din totalul anual de pierderi de gheaţă, un procent notabil având în vedere că reprezintă doar circa 1% din gheaţa de pe uscat, a spus Slater.

În regiunea arctică, banchiza se micşorează de asemenea către noi valori minime pe perioada verii. Anul trecut, a fost observată a doua cea mai redusă suprafaţă a banchizei în peste 40 de ani de monitorizare satelitară. Pe măsură ce banchiza dispare, expune apele întunecate care absorb radiaţia solară în loc să o reflecte în afara atmosferei. Fenomenul, cunoscut sub

39

denumirea de amplificare arctică, contribuie la creşterea temperaturilor regionale.

Temperatura atmosferică globală a crescut cu circa 1,1 grade Celsius faţă de perioada preindustrială. În regiunea arctică însă, rata încălzirii a fost mai mult decât dublă faţă de media globală în ultimii 30 de ani.

Cercetătoarea Julienne Stroeve din cadrul Centrului de date naţional pentru zăpadă şi gheaţă, din Boulder, Colorado, a precizat că studiul nu a inclus stratul de zăpadă de pe uscat, ”care determină de asemenea o reacţie puternică de albedo”, referindu-se la o mărime care indică coeficientul de reflectare al unei suprafeţe. Cercetarea nu a inclus nici gheaţa de pe râuri sau permafrostul, cu excepţia faptului că ”aceste elemente ale criosferei au adus schimbări considerabile în ultimele decenii”.

* * *

FARMACIA VERDE: Șovârful, un antibiotic natural veritabil 24 ianuarie 2021

https://youtu.be/wP2vqc1M-9I

Sunt multe plante medicinale mai puțin cunoscute, care pot oferi beneficii pentru sănătatea noastră. Printre acestea se numără și șovârful, cunoscut ca și oregano.  

Oregano este o plantă ce crește din abundență în zonele de munte și dealuri înalte, având un miros aromatic caracteristic și un gust amar. Din punct de vedere medicinal, aceasta dă rezultate mai ales în ameliorarea căilor respiratorii. În Transilvania, ea se folosește pentru vopsitul lânii, iar tradiția populară spune că șovârful alungă spiritele rele. 

Mai multe despre beneficiile medicale ale acestei plante ne oferă inginerul horticol Petre Biolan, în rubrica ”Minutul de Sănătate”, pe care o puteți urmări mai jos.

* * *

40

Cum se face corect fertilizarea culturilor. Sfaturi esențiale de la Valeriu Tabără 25 ianuarie 2021

Pentru a se dezvolta, pe lângă apă lumină, apă și căldură, culturile agricole au nevoie și de un aport suficient de nutrienți. Printr-o fertilizare corectă, corelată cu productivitatea vizată și locația, fermierii pot asigura aportul necesar de nutrienți, astfel încât să aibă o cultură productivă atât din punctul de vedere al cantității, cât și al calității.

În emisiunea ”Agricultura la Raport”, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice ”Gheorghe Ionescu-Șișești” (ASAS), Valeriu Tabără, a predat o lecție valoroasă pentru orice fermier român, despre cum se realizează o fertilizare corectă a culturilor.

”Sunt surprins să văd mari fermieri cu rețete de fertilizare NP, adică azot și fosfor. Oameni buni, nu este suficient! Când vreau să fac producții care depășesc 5-6 tone/hectar, eu trebuie să merg cu sisteme echilibrate. Potasiul nu va mai trebui să lipsească din rețetele de fertilizare, mai ales în sudul țării; sud, Dobrogea, partea de podiș, pentru că una dintre marile pierderi la această dată este partea de aprovizionare cu potasiu naturală a solului. Avem date care spun că acest conținut de potasiu mobil a scăzut foarte mult.

Apoi, atenție la pH! Noi avem o tendință de acidifiere și prin sistemele de fertilizare. Acidifierea înseamnă ceea ce apare primăvara la floarea soarelui, la sfeclă și la porumb, fenomenul acela de albire sau mai ales culoarea aceea violacee, ele apar din cauza blocării fosforului. Blocarea fosforului înseamnă a nu avea sursa energetică din plantă, așa cum și oamenii, dacă nu ar avea hidrații de carbon și proteinele, nu ar avea forță pentru viața de zi cu zi.Problema fertilizării este una dintre cele mai importante pentru a putea obține și cantitate, și calitate, și atenție – adaptabilitate la condițiile climatice, la secetă sau la ger. A apărut din cercetările ulterioare rolul sulfului, nu numai pentru cartof sau pentru rapiță, ci și pentru alte culturi într-o anumită cantitate. De asemenea, microelementele – magneziu, fier – joacă un rol foarte important”, a explicat Valeriu Tabără pentru AGRO TV.

41

Ce este erbicidarea si cand trebuie facuta ianuarie 25, 2021

Buruienile pot dauna grav culturilor de cereale, din pricina apetitului lor mare pentru lumina, apa si elemente nutritive. Pentru a obtine o productie cat mai sanatoasa si mai profitabila de grau, orz, ovaz, sau secara, fermierii au nevoie de solutii eficente de erbicidare prin care sa contracareze actiunea nociva a buruienilor.

In demersul de a recapata un control eficient asupra buruienilor dicotiledonate, principalele atuuri pe care trebuie sa le ofere un produs de tip erbicid sunt: o aplicare cat mai flexibila, independenta in raport cu starea vremii si un spectru larg de combatere.

Care este importanta erbicidarii

Potrivit lucrarii „Tehnologii agricole performante” (Ioan Oancea, 2005), erbicidarea reprezinta una dintre principalele lucrari de ingrijire a cerealelor, iar lipsa acestei etape poate produce o pierdere de recolta cuprinsa intre 10 si 20%, in cazul graului, dar acest fenomen poate atinge si o extrema de 60-70%. Cele mai periculoase buruieni sunt cele dicotiledonate, cum ar fi teisorul, stirul salbatic, ambrozia, loboda, traista ciobanului, romanita de camp, turita, susaiul, mustarul salbatic, busuiocul salbatic, musetelul, urzica moarta, urda vacii, palamida, spanacul salbatic, volbura, fumarita sau lingurica, iar combaterea acestora, prin folosirea de erbicide, se poate face inca din toamna. In caz contrar, acestea ierneaza in stadiul de rozeta si avanseaza pana in primavara, in vegetatie, ceea ce le face foarte greu de eliminat. 

Ce particularitati prezinta erbicidarea la grau

Cu aproximativ doua milioane de hectare cultivate in fiecare an in Romania,  la nivel mondial, graul reprezinta atat cea mai importanta cereala, cat si planta care ocupa cele mai intinse suprafete. Buruienile care ridica cele mai

42

multe probleme in cazul acestei culturi sunt traista ciobanului, palamida, pungulita, albastrita sau stirul. Impotriva acestui tip de buruieni este indicata aplicarea unei erbicidari cu Biathlon® 4D. Acesta are o formula bazata pe doua substante active: tritosulfuron si florasulam, a caror actiune se face simtita inca din primele ore de dupa aplicare. 

Tritosulfuronul face parte din familia chimica sulfoniluree, care actioneaza prin inhibarea enzimei acetolactatsintaza (ALS). Florasulamul este un tip o substanta activa inclusa in familia chimica a triazolopirimidinelor, ce inhiba, de asemenea, enzima ALS. Cu o fereastra larga de aplicare si o independenta aparte fata de conditiile meteo, acest erbicid asigura o eficacitate foarte buna impotriva a peste 80 de specii de buruieni dicotiledonate intalnite in culturile de grau.

Cum se face erbicidarea la orz

Cultura orzului manifesta o serie de similitudini cu cea de grau, in special in privinta lucrarilor de ingrijire necesare. Ambele tipuri de culturi necesita masuri prin care sa fie preintampinate baltirea apei, dar mai ales cresterea buruienilor. Aplicarea erbicidului se face intre stadiile BBCH 13 si BBCH 39, respectiv de la momentul aparitiei celor trei frunze si pana la aparitia frunzei stindard. Aplicarea dozei de erbicid recomandate, de 40-70 grame/ha, trebuie insotita de actiunea adjuvantului Dash® HC, intr-o doza de 1 litru/ha. 

Ce principii are erbicidarea la ovaz

Acest tip de cultura depinde de tavalugirea terenului, o lucrare de ingrijire ce trebuie realizata imediat dupa semanat, dar care este incompleta fara combaterea buruienilor. Prinicipalele buruieni dicotiledonate care actioneaza asupra culturilor de ovaz sunt cele cu frunza lata, printre care se numara volbura, turita sau troscotul. Impotriva acestora, este necesara aplicarea unui erbicid cu spectru larg de combatere, ce garanteaza o eficacitate excelenta. Mai mult, prin descompunerea rapida la nivelul solului a tritosulfuronului si florasulamului, toate culturile din asolament vor putea fi folosite dupa cea de cereale.

Care este rolul erbicidarii la secara

Aceasta planta se remarca prin bunele rezultate ce pot fi obtinute, indiferent de particularitatile solului in care este cultivata, precum si datorita faptului ca nu necesita un set pretentios de lucrari de intretinere. Fata de alte tipuri de cereale, secara nu este afectata la fel de mult in urma actiunii buruienilor, pentru ca reuseste sa le inabuse in foarte multe dintre cazuri. Pericolul

43

reprezentat de buruienile dicotiledonate ce se gasesc in cultura de secara se leaga de alt aspect. Buruienile consuma apa si substantele nutritive de care secara ar avea nevoie, cu efecte puternice asupra diminuarii productiei.

Cu un efect sinergic datorat celor două substante active care fac parte din grupe chimice diferite, un erbicid modern genereaza o performanta sporita in combaterea buruienilor dificile, chiar si in conditii diferite de mediu. Cu sfaturile de mai sus si cu respectarea calendarului lucrarilor de ingrijire a culturii, productia de cereale va fi una rentabila.

  * * *

Altoi pomi fructiferi: recoltare și păstrare până la altoire agrointeligenta.ro - 25 ianuarie 2021

Recoltarea, pregătirea și apoi păstrarea ramurilor de altoi sunt etape importante în procesul de altoire. Colectarea coardelor ce urmează a fi folosite ca altoi în primăvară se face la finele iernii, astfel că este nevoie de condiții speciale pentru ca ramurile să nu se usuce până când încep altoirile.

Perioada în care se recoltează altoii se recomandă a fi mijlocul lunii februarie, până la începutul lunii martie, cât timp pomii sunt în stare latentă. Dacă mugurii încep să crească, atunci altoiul nu va fi unul de calitate.

O mare atenție trebuie acordată soiului pe care doriți să îl recoltați, dar și ca pomul din care provine altoiul să fie unul sănătos, care nu prezintă dăunători și nu este purtător de boli.

44

Pentru altoi se aleg ramuri drepte, tinere, de un an și cu grosimea de cel mult 1-1,3 centimetri în diametru. Lungimea coardelor poate fi de 15, 30 sau 45 de centimetri pentru a obține două sau trei ramuri altoi. De subliniat că fiecare ramură altoi trebuie să conțină cel puțin trei muguri sau noduri.

După recoltarea coardelor, a ramurilor ce vor fi folosite ca altoi, capetele acestora ”se sigilează„ cu mastic, ceară pentru pomi, se prind în mănunchiuri – de regulă cel mult 6 într-o legătură, iar aceste mănunchiuri se etichetează cu specia și soiul din care au fost recoltate, chiar data recoltării și alte informații pe care le considerați necesare. Folosiți un marker permanent care să nu se șteargă pe timpul depozitării.

Pentru a obţine un material de calitate se va face tratarea obligatorie a butaşilor altoi şi portaltoi înainte de depozitare. Se poate folosi un tratament cu Topsin 0,3% + Champ 0,3%.

Metodă de păstrare a altoilor prin înfoliere

Altoii recoltați se înfoliază cu folie strech alimentară (dacă avem mastic putem da pe capete) și se depozitează în lada de fructe din frigider. Atenție, altoii nu se vor păstra în congelator unde temperaturile sunt prea joase.

Metodă de păstrare a altoilor cu ajutorul cartofilor

Pentru păstrarea altoilor cu ajutorul cartofilor, ramurile colectat se înfig în tuberculi de cartofi și se depozitează în beci sau un loc răcoros.

Metode de păstrare a altoilor în nisip

Altoii se pot păstra în nisip dacă se pun într-o ladă, acoperiți complet. Lada se va pune într-un loc răcoros.

45

O altă metodă care folosește nisipul este cea în care se sapă o groapă în fața unui grajd orientat cu fața spre sud, să fie groapa ferită de vânturi. Groapa se sapă cu o adâncime de 60-80 cm, iar pe fundul ei se pune nisip, peste care se așează manunchiurile de altoi marcate. Peste, se pune iarăsi nisip apoi o tablă, peste care se pune pământ.

Metodă de păstrare a altoilor cu rumeguș

Păstrarea mănunchiurilor de altoi marcate se poate face punându-le înt-un sac de rafie, cu rumeguș de drujbă ud, pus in beci, culcat, pe fundul acestuia, astfel încât rumegușul umed să acopere ramurile. Cînd se vor folosi, doar se vor sterge puțin cu o cârpă moale de rezidurile rumegușusului, preferat rumeguș de drujbă cu o granulație mai mare.

Păstrarea altoilor în camere frigorifice

În cazul cantităților mai mari de altoi, păstrarea lor se recomandă a fi făcută în camere frigorifice unde temperatura și umiditatea sunt permanent controlate. Astfel, în privința temperaturii, aceasta trebuie să fie pozitivă, când mai aproape de o grade Celsiu, în general între 1 și 4 grade Celsius. Umiditatea relativă a aerului din încăpere trebuie menţinută în permanenţă la peste 85%.

* * *

46

* * *

47

48

* * *

Tabletele Poiana: un format nou, mini, și un concurs dedicat, ce se desfășoară pe pagina de Facebook Luni, 25 Ianuarie 2021 16:22

Începând cu luna ianuarie, tabletele de ciocolată Poiana au un nou format, de 40,5g, disponibil în 3 variante: lapte, amăruie și amăruie cu gust de portocale. Comunicarea din luna ianuarie s-a axat pe o activare pe pagina de Facebook, unde brandul îi provoacă pe consumatori să posteze un

49

comentariu despre unde și când s-ar potrivi noul format în orele de lucru. De altfel, titlul concursului este „Poiana Mini se potriveste perfect în viața ta”. 

În această săptămână, 25-31 ianuarie, se va desfășura etapa cu mesajul „În rutina ta de zi cu zi”. Participanții trebuie să intre pe pagina de Facebook https://www.facebook.com/Poiana/ și să lase un comentariu la postarea dedicată concursului. Prin extragere la sorți, pot câștiga camere foto Fujifilm Instax Mini 11.

 Anterioarele două concursuri s-au desfășurat sub mesajele „În orele tale de lucru” (11-17 ianuarie) și „În momentele tale de relaxare” (18-24 ianuarie).

 Amintim că, anul trecut, ciocolata Poiana, brand aparținând companiei Mondelez, a aniversat 25 de ani de existență pe piața românească a snackurilor dulci.

* * *

50

Un nou brand de seminte de legume pe piata din Romania Legume 25 Ianuarie 2021

Incepand cu anul 2021, Ceres Union, companie ce administreaza si site-ul SemintePlante.ro a inceput o colaborare noua privind distributia exclusiva a semintelor profesionale de legume din gama NongWoo Bio, Coreea de Sud. NongWoo Bio este cea mai mare companie din Coreea de Sud din segmentul producerii de seminte profesionale de legume, ce a reusit perfect in decursul a celor peste 50 de ani de existenta sa imbine tehnologiile conventionale de hibridare cu cele mai noi practice din domeniul legumicol. Compania are centre de productie in Coreea de Sud, China, India, Indonezia, Myanmar, Turcia si SUA si beneficiaza de aport de capital prin listarea la bursa. 

Colaborarea dintre cele doua companii a inceput prin testarea si introducerea pe piata din Romania a varietatilor profesionale de ardei (gras, capia si iute), varza alba, conopida, castraveti si tomate de camp. Dintre hibrizii introdusi enumeram mai jos caracteristicile celor care s-au remarcat. 

 Ardeiul capia Redpia F1  Redpia F1 este un hibrid profesional caracterizat prin vigoare medie de crestere si adaptabilitate excelenta atat la conditiile de camp, cat si la conditiile de solar. Maturitatea este timpurie iar una dintre caracteristicile principale este continuitatea oferita de hibrid in legare, pe toata perioada verii (chiar si in situatiile cu temperaturi foarte mari, in solarii). 

51

Lungimea medie a fructelor este de 18 – 20 de centimetri, cu diametru de 6-7 centimetri si greutate medie de 150 – 160 de grame.

 Varza Odyssey F1 Hibridul Odyssey F1 a fost special selectat pentru comercializare datorita pretabilitatii la murare a verzei. Hibridul produce capatani de 1.5 – 2.5 kilograme, de forma rotunda, cu frunza subtire, ideale pentru murare. 

Varza Odyssey F1 a fost testata in comuna Lunguletu (Dambovita) si a aratat o toleranta deosebita la atacul daunatorilor. 

Maturitatea este de 75 – 80 de zile de la plantare, hibridul pretandu-se atat culturilor de vara, cat si celor de primavara. Pachetul de rezistente la boli este excelent, varza Odyssey avand rezistenta la Xanthomonas si fusarium.

 Tomate de camp Savera F1 Rosiile Savera F1 sunt un hibrid de tip “saladette”, caracterizat prin fructe uniforme, de culoare rosu-aprins, bune la gust (tipul saladette este special pentru salate, sosuri, salsa-uri). 

Rosiile au 110 – 120 de grame si legare buna chiar si in conditii nefavorabile. 

Pachetul de rezistente la boli este excelent, incluzand si toleranta la TSWV.

52

De ce cred britanicii că România este o destinaţie mai bună pentru vacanţele din pandemie decât Seychelles Ioana Matei Postat la 24 ianuarie 2021

„Ştiu la ce vă gândiţi: aveţi nevoie de soare, mare şi nisip. Să stai acasă ţine mai mult de anul trecut şi este momentul să ieşi. Într-adevăr, poate chiar mai devreme astăzi, contemplai la o excursie de zece zile în Seychelles. La urma urmei, este alegerea ta preferată. De fapt, este singura ta alegere în acest moment. Cu excepţia României, desigur”, scriu jurnaliştii britanici. 

Într-un articol ilustrat cu imaginea cetăţii Rupea, ei spun că această perioadă ar putea aduce şansa de a vedea o destinaţie atipică, „situată connvenabil de aproape”.

Pentru cei care nu sunt de acord că România ase compară cu însoritul Seychelles şi care nu cunosc situaţia actuală a ţării, autorul precizează: „România este, zilele acestea, un membru mândru al UE. De mult duse sunt vremurile lui Nicolae Ceauşescu, care a şters vechea inimă a Bucureştiului şi a pus acolo „realismul socialist” (să nu uităm că monstruosul Palat al Parlamentului costă 3 miliarde de dolari). În 1989, după o revoluţie violentă şi un mic proces, trei soldaţi l-au înconjurat din spate pe Ceauşescu pentru execuţie”.

53

Autorul articolului mai spune că acestea sunt însă toate în trecut. „Vă mărturisesc că aici este absent oceanul cald - Marea Neagră cu greu poate fi pusă la socoteală. Nu există nicio briză tropicală, recunosc asta de asemenea. Dar ceea ce  poţi primi este o idilă rurală, precum şi cabane ţigăneşti, o mare populaţie maghiară rătăcită sau strămutată (este complicat) şi oameni care încă vorbesc despre filmarea Borat a lui Sacha Baron Cohen.”

După ce menţionează faptul că în Glod s-a filmat Borat, articolul de la The Telegraph îi îndrumă pe oameni spre Capitală: „Petreceţi-vă primele zile din vacanţa vieţii voastre în Bucureşti. Contemplaţi palatul imens şi gândurile asupra a ceea ce putea să fie - mai multe datorii externe şi opresiune - şi ceea ce a fost cu adevărat. Toţi aristocraţii au fost treziţi în mod nepoliticos, încărcaţi în camioane şi trimişi peste graniţă.”

Apoi, îi îndeamnă pe oameni să exploreze aşezările rurale: „Apoi porniţi cu inima veselă şi poate înarmaţi cu o băutură tare în înspre ţară, pentru a explora minunile României de astăzi - câmpuri lucrate aşa cum făceau strămoşii noştri, în urmă cu 200 de ani.”

Autorul mai spune că, deşi nu îi plac steoretipurile, crede că un omagiu adus României ar fi incomplet fără referinţe la adresa Contelui Dracula. „Nu ai cum să scapi de acesta (…). Bieţii români. Doar pentru că un anumit autor victorian a reuşit să reprime cu succes fanteziile gotice aici - transilvănenii au fost asupriţi.”

Adaugă că sunt mai multe lucruri de spus - despre castele aflate într-o splendoare în descompunere, staţiuni balneare care sunt în paragină şi o industrie a pantofilor înfloritoare. „Aspectul important este: România are o profunzime pe care Seychelles nu o au. Acestea din urmă au rezervaţii naturale frumoase, dar de cele mai multe ori, vorbim despre insule de superficialitate, de plaje cu plăceri copilăreşti. Sunt mult prea hrănite de fantezii, dar este un tărâm care poate fi uitat uşor. Locul este uşor de uitat. România, în schimb, oferă consecinţă. Da, mai există acolo câteva căruţe şi cai, lupi - dacă sunteţi norocoşi. De asemenea, veţi găsi acolo o populaţie care renaşte dintr-un mare întuneric. Găsesc asta incredibil de liniştitor în aceste vremuri grele. România nu are ape turcoaz, dar are Dunărea albastră şi are, de asemenea, înţeles şi rezistenţă. Iubesc acest loc.”

* * *

54

Parcul Naţional Buila Vânturariţa - zona Mănăstirii Pătrunsa - Vâlcea Foto Adevărul - credit Cătă Cătălin Parcul Naţional Buila Vânturariţa - zona Mănăstirii Pătrunsa - Vâlcea

Foto Adevărul - credit Cătă Cătălin

* * *

55