A/osano/re

Rizboiul femeilor vol tl2Rizboiul femeilor vol 212

Cavalerul D'Harmental vol tt2Cavalerul D'Harmental vol 2[2

Sfinxul RoFu vol 1/3

Sfinxul Rogu vol 2BSfinxul Rogu vol 3B

Laleaua neagriCavalerul reginei vol 1'2

Cavalerul reginei vol 2/2

Regina Margot vol 1BRegina Margot vol2BRegina Margot vol 3/3

Colierul reginei vol 1/3

Colierul reginei vol2BColierul reginei vol 3/3

Ciliul din Paris vol t/4

Ahsaruo/re @umas

Ofltiiul [rn lp$rtsvon 2

Autor: Alexandre Dumas

Titlu original: Le drame de 93

Titlu: C6l5ul din Paris 2/ 4

Editor Dexon Office, Bucuregti

Edilie completati 5i revizuitd

@ by Dexon Office, 2018

Toate drepturile pentru aceastd versiune aparlin Dexon Office

lnformalii, comenzi rambursEmail dexonoffice@gmail.comwww.aldopress.rors BN 978-973 -7 0L-7 54-3

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RominieiDUMAS, ALEXANDRE

Cildul din Paris / Alexandre Dumas. - Bucuregti :

Dexon, 20184 vol.I SBN 978-97 3-7 0 1 -7 64-2Vol. 2. - 2018. - ISBN 978-973-701-754-3

821.133.1

Capitolul 47intoarcerea armurierului

Cu toatS vdrsta inaintatd, armurierul alergd cdt putu de iute prin gangulsubteran care mdrginea parcul castelului de Barry. Nederanjat de nimeni,ajunse afara.

- O, Dumnezeule Atotputernic, fii rnilostiv murmurd el, indreaptdgi-mi apdrd pagii sd md intorc aici neatins de nimeni, sd pot aduce ajutorscumpului ;i nefericitului meu copil! Ce se va intdmpla apoi, las in voia tapdrinteascd! Sunt deja in fala tronului td.ul Dacd vrei sd-mi inchizii ochiipentru vecie, fie dupi voia ta! Dar te rog din inimS: las6-md sd trdiescpdna ce voi vedea pe Lili scdpatd de pericol!

Aceste cuvinte ii dddurd puteri noi.Armurierul se sperie cdnd se vdza in apropierea Parisului. Impug-

cdturile si sunetele de clopot ajunserd pdnFt la urechile sale. Pe strbzileParisului trebuia s[ fie o idevirata baie de sdnge. incontinuu se auzeaupocniturile puqtilor si rdsunau bubuiturile tunurilor. Cerul se inrogise tnmai multe locuri.

O furie nemdrginitd contractd trdsAturile fefei armurierului cAnd se gdndica o bandd fhrd de lege luase cu fo4a stdpdnirea acestui frumos ora;.

Miranda apucd pe un drum incrucigat de 1ar6. Acesta era mai inde-pdrtat, dar hotdrdse s5 ocoleascd strdzile principale qi apoi sd intre in casasa printr-o portild dosnicd. Atunci, cineva l-ar fi putut observa cu greu.

Zis qi fhcut. Strdzile pe care le cutrejerd bdtrdnul armurier Miranda,erau aproape goale. Intdlni cdte o singurd persoand care alerga cu fricd.Criminalii ins6, care iqi jucau mendrele in centrul oraqului, nu se ardtauprin strdzile laterale unde n-ar fi putut s6-qi astdmpere setea lor de sdnge.

OricAt de precaut era Miranda in alegerea drumului sdu, nu putu evitatotugi centrul ora,sului, c6ci casa armurierului se afla in partea cea maiFrecventatd a oragului.

Aici era un tablou groaznic. Cadavre sdnger6nde stdteau intinse pepavajul strdzllor. Coloane intregi de bdrba{i ame}ifi de bduturi cutreieraustrizile. Speriate si ingrozite, mai multe femei cdutau sd se ascundd indosul unor case.

Alte femei, insd, gdtite in mod ciudat cu flori roqii in pdq uitarb deorice rugine:"labrat cu b[rba]ii inbdtali de bduturl qi crime, cutreieraufiedon6nd cdntece frivole.

Cu nemultumire gi dispre! intoarse bdtrdnul Miranda capul. pe cdnd oroqeald ii acoperi fa!a. Abia se putu rejine sI tacdfald de faptele groaznice

o Absanfuo @unar

care se petreceau sub ochii sdi. Din fericire pentnl ddns.u]' nu-l bbg6

;il";i ii seamd, *ui ut"s "a

imbrdcdmintea ii -era

zdrengitd. Altfel ar fi

i"J ,a" p."tru bitrdnul Miranda. Viala unui om nu juca niciun ro1 pe acea

vreme in Paris.- a,m.,'i"rul privi infi or6ndu-se, cum hoardele de belivi. str6punser6 cu

suhlele niste trecdtori nevinovali, care nu voird sd se asocieze cu ddnqi 9i

;il;;;;;dntecele lor. Mizerabilii, ldsar6 jos cadavrele mutilate pentru

a sdvArgi noi nelegiuri.- - ,,O,'catzd adr-ept6fii, incotro ai dispdrut? murmurd Miranda' Doamne

Dumnezeule! este intr-adevdr voinfaiu, "u

cele mai sfinte drepturi ale

ffi9,.,]1"1;;*ic'ae,tiu;ate, se ne celcate in picioare qi t6rdte in noroi de

c6tre asemenea mizerabili?" !'- C";;i;; d" terneri gtoaznice,,nefiind sigur niciun,mop:1l

9e, viala'

tat aii"f ujunse, in fineipe o stradd care-ducea spre partea dosnicd.a locu-

*6|*1".'Mirandar" op'il cu precaulie in colgulltrazii, dar nu auzi niciun

zsomot.""-i"-"*a"6, ajunse la portila care ducea in grddina sa. Armurierul apdsd

clat\a. Portila era incuiatd.Iiitr6nul'stdtu cAteva minute nemiqcat qi speriat' La aqa ceva nu se

asteptase.Darimediatselin$ti.8696m6nainbuzunarqiscoaselegaturadL chei pe care obiqnuia s-o poarte la el'

Intr[ in gridind inchizdnd portilp in urma sa'-_-O,

"a't O" pl[cut este aici! iqi zise bdtrdnul, uitdndu-se la grddina

ingrijitd."Ai.i do-n ea pacea ;i linigtea desdv6rqitl'.trmurierut mirse incet inainte. OricAt de mult se uiti in jur nu fu in stare

.a J..*p"r" nimic suspect. Nu, niciun strSin nu se afla in casa sa, era sigur.-- iu, aceeagi pu". ifanta care domnise intotdeauna in aceastd casd,

ao-"Ju qi u"u*. pu cuprins de o duioqie nem[rginitd, N.y se mai putu

, ; t" picioare. Genuqihii incepurd s6-i tremure 9i se ldsd cu greu pe o

f"".i a^i" grddin6. epbi igi acoperi fala cu mainile gi incepu s5 pl6ng5

incet, invins de durere.- O, D,r-tr ezevle,c6t de fericit fusese aici! in aceastd modestd qi tdcuI1

.ura i.ai.. qi muncise, aici stdtuse credincioasa lui sofie qi fiica lui adoratd'-'-

,,o,'b.,i"nezeul meu, greu ma pedepse;ti! murmurd el, incercarea pe

care mi-o trimili este peste puterile melelo'

Se ridicI susPindnd.

-I-iti, t-itit eiclama el. Cum am putut uita de tine un singur moment!

Tu te afli intr-un pericol ingrozitor!"- -- io"i". de durere intinselncd o datd mdinile spre grddind'

-Trebuies6mddespartiardetinelocaEiubit,cineqtiedemivoimaiintoarce Viu la tine! o voi iubilii mei prieteni care m6 privifi la fiecare

pas, rdmdne{i cu bine! Voi florilor care v-am semdnat, voi arbori pe carev-am sddit de mici, rdmdne{i cu bine! $i Dumnezeu imi este martor cd nuqtiu de ce mi s-a intristat inima deodat5!

Sunt momente in viala omeneascd, in care inima este in stare s[ pre-simtd cele ce se vor intdmpld.

Armurierul merse inainte cu paqi inceli. Pbrdsi grddina. Pentru a ajungein atelier trebui sd treacd prin anticamerS. Sus, la etajul intdi, se afla ate-lierul privat al maestrului. Acolo igi pdstra cele mai prelioase instrumente.

,,Multumesc lui Dumnezeu! gdndi pe cdnd intra in coridor gi aici sunttoate in liniqte! Furtunile revoluliei care zguduie intreg Parisul, pare a fitrecut peste acoperiqul casei mele fbrd s-o fi atins."

Cu aceste gdnduri, bdtrdnul urcd scara.DeodatS, cdnd vru sd deschidd uqa care ducea in atelier, tresdri speriat.

Auzise sunetul unor voci.inainte sd fi putut face vreo migcare, uga fu smucitd pe dinduntru. Fala

bestiald a lui Pippin, beat pdnd la nebunie, se ivi in crdpbtura uqii.Cirliva tovardqi ai lui, de asemenea beli, se ardtard la spatele acestuia.

Timp de un moment domni o tdcere apdsdtoare. Bdtrdnul simli cuminima-i bdtea cu putere. liganul ins6, se ostenea sd recunoascd, in stareain care se afla, pe acela din fafa sa.

- Hei, ce vrea bdtrdnul aci? strigd cu vocea-i stridentd.Imediat dupd aceasta, Pippin il recunoscu pe armurier.

- Ura! acesta este armurierul, bdtr6nul care ne-a scdpat ieri! strigd el.Cu o fi.rie sdlbaticb se aruncd asupra bdtrdnului. Acesta insb il respinse

cu putere.

- Afar6, mizerabililo4 afard din casa mea! strigd cu fala aprinsd defurie. Nu murdlrili aceast6 casd curatb gi cinstiti prin prezenla voastrS!

Dar indrdzneful Miranda nu se gAndea cd aceste cuvinte insemnau aturna ulei pe foc.

-La ce ne injurb Ssta?

- Sdrili pe el, camarazTlor, apucali-l!Astfel se auzea risundnd. Pippin fbcea spume de furie. Lovitura

puternicd a armurierului il trdnti la pdmdnt.Pippin se ridicd cu greu. Un strigbt sdlbatic scdpd de pe buzele sale.

Sdri in sus gi cu agerimea unei pisici cuprinse gdtul bdtrdnului Miranda.Armurierul se opunea din toate puterile, dar in zadar, Pippin il lineastr6ns ca in niqte clegti de-fier.

- Sdrili pe el! Lovili-l camarazilor! strigd mizerabilul cu voce rdsu-ndtoare.

Dar nici nu mai era nevoie de incurajbrile sale. Toli vagabonzii eraubine inarmafi. Aprovizionarea cu armele lui Miranda le servise ca o praddbun6. Acum ei se aruncard asupra nefericitului bdtrdn. Timp de o seCundd

a Aksmfuo @unas

comul nefericitului Miranda fu strlpuns de douizeci de stilele'.Armu-

;rfi;;l; g"""".t i t "i"airra.

atu",,t era atdt de neagteptat qi miqelesc,

?ncdt bdtrdnul nici n-al'u timp s[ se apere'

Dar cdderea armurierului, aprinse Ei mai mult buna dispozi\ie amtze-

rabililor.

- Ce v6 spuneam et camarazllor? strigd Pippin' jucAnd in jurul cor-

putui intins aliui Miranda. Ziceam cd b6tranul se va intoarce acas6; este

pieizgarcitpentru a nu o face! S5 ne ascundem pentru o zi sau.doud in

i"ra ii"t"n"i ,r" uu cadeain palme! Hoho! Am a''t dreptate?.Acizacel"'

A.rr-, inainte camatazllort' ie adresd el' tovardqilor sdi de crime' Ne-am

;pt"t dejabuzunatele, aici nu mai avem ce cduta!- Ei radeau qi cu repeziciune trecura peste corpul lui Miranda. Nici

unuldineinuaruncd-a.u,osingurbprivireasupranenorocituluicaresemdrcoleain dureri de moarte.-p"'.u'udincoridorzdceahdtrdnllMiranda,intr.unlacdesange,pe

cana puc"u Ei linigtea addncddomnea iar'

Capitolul 48Balsamul Orfeliei

Fericili gi neatinqi de nimeni, Enric qi Lilipardsir[ pa1c3f.11!e]utui ae

B"*y. -&l6irl,

irr"orr3,riur" "r,

*6ttu dreaptb tafia zveltd a iubitei 9i cu drag,

tinea caoul lui Lili rezemat de pieptul sau't-"J";;i;;rf.a" O" r"ricire, nu mai avea margini, caci,- se intdmplase

i-porruif"f. Lili sc6pase in uitimul moment, dJurmdririle rdut[cioasei

;;iG;. P; de altd paJe, ittta, Enric se gdndea cu gro,azb la convorbirea

pe care o a\usese "u

ei"ffu.'Jur6m6ntil pe care-l depuse prinlesei' iiardea ca un foc PebazP.

- Dumnezeule sfinte, ce sd fac acum?

Se decise, sd se spovedeascd imediat unui duhovnic' dar aceasta era

mai greu decdt iqi inchipuise Enric Sanson'- ---P;;t*"i serviciul religios creqtin - nu era admis in Franfa'

-cititorii noqtri, "iiti"t in unul din capitolele trecute, c6t de furios

proceda mullimea fanaticd impotriv.a preolilor''--ffrfui bine'de gupt-"ri de preoli roqis6ra cu sangele lor pavajul din

anronierea inchisorii Conciergeriei'-'SI J".a r. era imposibit gElq pioqi de a gdsi vreun=PT?1:-:Y,- put"u

spera Enric Sanson, baia"f din Pa?is de a se [utea destdinui unui apostol

flserice*"t Nu se dddea inapoi, oare, orice preot, cu gtoazd? -El

era instru-

-""t.r mut gi fira voinla in mainile putemicilor zilei. $i de unde putea

@frtfrul bin lpuris 2 e

qti vreunul din aceqti preoli urmdri{i, cd Enric cu toate c5 era CdlSul Pari-sului, avea totuqi o inimb simfitoare?

Dar;i alte dureri chinuiau inima lui Sanson. Ce-i vor aduce urmdtoarelezlle? Llli era scbpati dar cei de la putere triumfau, iar Lili se temea de ddngii.

Numai cu groazd se putea gAndi Sanson, la revederea cu Fouquier, cutoate cd acest mizerabil nu-i putea imputa nimic in public. Dar dupd ceprinjesa il scdpase de la atacul fralilor de sAnge, nu trebuia sI se teamdclAnsul, cd mizerabilii iqi vor repeta incercarea de crimd fa15 de persoanasa? Atunci, ce va deveni Lili? At6tea intrebdri chinuiau sufletul lui Sanson !

Totuqi, nu in zadar avea Sanson credin!6 qi increderea in Dumnezeu.Astfel iqi ridica privirea sus la stele care incepurd sd apard r6nd pe rAndpe bolta cereascd.

Lili, insb, p59ea liniqtitl alilfilrri de iubitul ei. Gingaqei fete i se pdreacd a scdpat din focul iadului gi acum se afla infa[aporlilor paradisului.

In cele din urmd ajunserd in oraq, pe aceeaqi cale pe care ajunsese giarmurierul Miranda.

in curAnd ajunserd ;i ei la casa armurierului.Enric gi insofitoarea sa, pornird pe aleile din grddini. $i asupra lor,

grddina frcu o impresie pagnic6. Atet Lili cdt qi Enric nu presimleau, cdnumai de c6liva paqi, ii a$tepta o mare nenorocire.

Este un mare noroc, cd providenla afrc;'fi ca omul sd nu prevadb lovi-turile soartei.

De repetate ori, Lili rostise numele tatdlui ei. Dar zadamic, nu priminici un r[spuns. Unde se afla armurierul?

Enric o consoli cu vorbe dulci pe iubita sa.

inaintard mai departe in coridorul casei. Enric aprinse felinarul sdude buzunar. Acesta, iqi aruncd razele prin intunericul coridorului. Fdrd apresimli ceva, cei doi amorezi, urcard pulinele scdri. Deodatd, Lili se opri.

- Dumnezeul meu, ce a fost aceasta? mumurd fata.ingrijoratd ascult6. De asemenea qi Enric se opri uimit. $i ascultd. Li

sc pdru c5 aude un geamdt slab gi dureros.In acest moment geamdtul se repet6.

Mare Dumnezeule, n-a fost acesta glasul tatdlui meu? exclam[ ea.

- Nu, nu, desigur cd nu! Nu este nimic! o liniqti Cdl6ul.Dar in acelaqi moment, ei se oprird cupringi de groazd. Lumina feli-

rrarului cdzu asupra unui obiect intunecos, care ce afla intins pejos. EnricSanson, vdzu un lac de sdnge ce inconjura cornul intins, nemiqcat alrrrmurierului.

- Pentru Dumnezeu, tat[l meu! Nu mai e nicio indoialI, este ucis!strig[ nenorocita.

Ea se smuci de l6ngd Enric. In zadar cdutd acesta s-o refin6. Tdndraclzu l6ngd corpul armurierului.

to AbsanCre @umas

Acesta, era cu fala in sus, dup6 cum il trdntird criminalii ucigagi. Dar

in corpul i6u perea a mai fi ia-ur o scAnteie de viald. Din c6nd in cdnd'

suspinadureros. . : y..--- --'- O, tat6, iubite tatd! strigd Lili de repetate ori, ee groaznicd revedere

trebuie sd serbdm!Dar muribundul n-o mai atzea.Numai dupS un u;or tremur al buzelor

se putea Eti cd viafa nu-l pdrdsise cu-totul pe armurier''- g'mizeraUiilit muimurd cu glas usiat abia inteligibil, era Pippin,

l-am vdzlrtt Mizerabilul!... M-a strdpuns mai intdi gi apoi"' O, cum md

doare! Cum m6 arde!APd!AP6!...-.- fiii, p" .at putu de irite alerg6 in curte. De acolo, aduse ap6 gi udd buzele

ur-rr.i"*t"i. Batranul sorbi cu-l6comie apd, insd frrd a deschide ochii.

- Mulgumesc... mullumesc! murmurd cu glas.stins-

- Moare! O Dumnezeul meu moare! strigb Lili pldngAnd'

TAndra il implora pe iubitu-i logodnic._ Bnii., ai.rta_-it jelea nenoicita. Bandaj eazd-i,groaznica rand de

la inimd, opr"qt" s6ngeie! Eu n-am pe nimeni afard de tata! ScapS-1 pe

bdtrdnul gi mult iubitul meu tatd!'--fN;;.*Jt cd voi face tot ce-mi std in putin!6! murmurd el, dar cred

c6 este de prisos orice ajutor omenesc!

- N", nu, sd nu spui asta! strigd Lili pldngdnd amar' N-ag putea

suporta! danaU cdtata-ar putea sd moari,-md face 9i pe mine sd mor!- 'C6l6rrl se aplec6 *pr" rietto.ocit. Apdsd batista asupra rdnii, pentru a

opri curgerea sdngelui.' - f",1;att6u, riu poate rimdne aici sub niciun chip! Trebuie s6-l trans-

portdm!El lud felinarul in mdn6'

-Fii tu conducatoarea! zise cStre Lili, s6-l ducem in camera de dormit!

Lili il ascultd mutd; dar nu se putea reline ca lacrimi mari' sb nu-i

inunde fala.Enric ridicd pe muribund cu bdgare de seam6' Un geamdl dureros

scSpd in acest moment de pe buzele armurierului. oricdt de uqor il apucase

Sanson, Miranda suferea gtoaznic sub atingerea sa'

- Or Enric, Enric, cm!6-l pe tata! murmurd Lili disperatd'

- Fii frrb grljdiu6lta mea, viala lui, imi este tot atdt de scumpd ca gi

a ta! rdspunse Cbldul. AratS-mi drumul!Dumnezeule mare, nici n-ar fi presimfit, cdnd pdrdsise pentru ultima

datd casa pdrinteascd dupd arestarea tatdlui ei, cb se va intoarce aici, in

imprejuriri atAt de triste!'peste tot domnea dezordinea. Dupd cum se vedea, mizerabilll pdtrun-

sesera qi aici, pentru a cdutaprada. cuferele 9i l'zile ernt deschise. Ici,

colo, eiau aruncate pe jos obiecte de valoare'

@frlfrul lin lparie 2 tt

At6t Lili, cdt qi Enric n-aveau ochi acum pentru urmele devastdrii.Am6ndoi erau prea ocupali de a-l transporta pe rbnit.

Din fericire dormitorul armurierului, se affa la parter, aga cd nu mai tre-buiau sd urce scdrile. Enric Sanson, culcb pe b[tr6n pe patul alb cazdpada.Lili cdzu in genunchi inaintea tatblui ei, ascunz6ndu-gi capul intre mdini giplAngAnd in hohote. Enric se gAndi cdteva momenie, apoi ii spuse iubitei lui.

- Eu nu pot ajuta, chiar dacL aq vrea! Spune-mi! vei fi destul de cura-joasd, dacd vei rdmAne li,ngdtatdl tbu, singurd cdteva ceasuri?

Lili privi spre dAnsul.Vrei sI pleci de la mine? Ah, aceasta este ingrozitor!

- Nu te ingriji iubito! rdspunse Cdldul, dar dacd ii mai poate ajutacineva tatdlui tdu, atunci nu poate s-o facd decdt sora mea Orfelia. Ea estein posesia misterului familiei noastre, ea cunoaqte ierburi binefbcdtoare qitlcscdntece vindecdtoare...

- Vrei s-o chemi? il intrerupse tdndra, da, da, du-te! Negreqit cd estebine astfel!

- Dar trebuie sd te las singurd!

- O, aceasta nu face nimic! incuie-md in casd cu tatil meu, voi stingelumina, aga cd va domni un intuneric desbvdrqit! Nimeni nu va gti cdmdirllu aici cutatal

Logodnicii iqi luard rdmas bun in modul cel mai sincer, intristali, subi nr presia nenorocirii neagteptate.

Lili rimase singuri cu rdnitul. Inima ei nu cunogtea frica; in ultimul(imp avusese de suferit atdtea grozdvii.

Iqi aduse o donilb de api gi mai multe cearqafuri. Astfel rdcorea rbniletltirlui ei. Cu toate acestea, nu se opri sdngele care curgea din rana de lainirnd.

Miranda stitea cu ochii inchipi. Adeseori lui Lili i se p6ru cd-l pdrbsiseorice scdnteie de vialb.

O, cdt n-ar fi dat tdndra, dacl bdtrdnul ar fi deschis mdcar o singurdrlirtl ochii, pentru a o mai privi cu drag, aqa cum o privea mai inainte!

Dar nu se intdmplS nimic! Armurierul cdz:use, frrd scdpare, praddsourtei sinistre pe care oamenii o numesc moartea!

- O, cerule milostiv, indurd-te de mine! se rugb Lili, nu lSsa pe tatdlrrrcrr sd moar6!... Ah, se gdndea ea, dacd s-ar reintoarce Enric cu sora sa.

Dar timpul trecea qi Enric nu se intorcea. Lili petrecuse multe ore tristelrirrgd cdpbtdiul tatdlui ei. Ea nu-qi putea explicaintdrzierea iubitului.

Nenorocita, uitase desigur, cd in suferinle, orele par nespus de lungi.l,rrlic se gr[bise c6t putu. Dupd scurt timp. se intorcea cu sora sa qi cuvlc:o cAteva din calfele sale.

l.ili se sim{i u;uratd, cdndauzizgomotin anticamerd. Ea se furigd lingdlclcastrS, rezemdndu-qi fruntea de geam qi ascultdnd, retinAndu-gi suflarea.

12 Alosandro Qunar

Cine sd vind? Era intr-adevdr, logodnicul iubit cu sora sa. care aducea

scdparea, sau decise soarta altfel? Se intorcea din nou fatalitatea sub

forma cea mai neagrlpentru a o incerca iariqi?Mullumesc lui bumnezeu, de astd datd sdrrnana

1e- inq9l^ase in spaima

qi ingrijorarea ei. Erau intr-adevar Enric sanson: orfelia qi insolitorii lor.' l]dAescnise incet o fereastrd, ficdnd semn iubitului qi surorii sale.

- Venim, venim, iubito! ii strigd Enric, curaj 9i speranfd!

Imediat dup6 aceasta se auzira paqi la intrare. Enric 9i orfelia intraserS

in casd.Lili aprinse lumina. Numai in dormitorul armurierului nu ardea nicio

1umin6. Orfelia salutase cu dragoste pe tlndra.

- Dulcea qi iubita mea fetild! murmurS orfelia, apli- cand un sdrut

fierbinte pe fruntea curatd a lui Lili. Sub ce imprejurdri triste trebuie sd

lac cuno;tintd cu tine!Lili, r[spunse cu sinceritate la sdrutul frumoasei fete'

- De viei s6-mi faci un bine, du-te la tatdl meu qi ajut6-1, scap6-l!

orfelia, ii ardtdo casetd scumpd de argint, pe care o ducea in m6ini.

- Aici se aflb tot ce-!i pot ofeiil qopti ea. Dar nimic nu se va putea face

contra voinlei divine. De va fi hotdrAt ca tatill tdu sd moar6, orice putere

omeneascS'e zadamicd, atunci, scumpd Lili, pleacd-li capul sub sentinla

providenjei! Noi, bieli oameni slabi, i6tecitori, nu trebuie sd indrdznim a

voi altfel, decdt voieqte Atotputernicul!Orfelia qtia bine

'c" rprrtr-"u, cdci ea prevbzuse totul acasd in oglinda

fermecata. $tia cd nu mai era nicio speran!6 pentru Miranda. Dar totuEi'

incerca tot ce era posibil.Orfelia ingenunchie la patul muribundului; deschise 15di!a qi

dintr-insa baliamul binefrCitor, de care at auzit deja cititorii noqtrii iurm6 cu cdteva capitole. Ea picurS din balsam, cel mai scump tezaut a

familiei ei, pe rana armurierului.$i minune! Rana se inchise indatd ca prin farmec!Dar in acelaqi timp se ivird pe buzele inconqtientului, c6teva pic

de s6nge negru. Un oftat addnc, ieqi de pe buzele Orfeliei.acim,qtL totul. Nicio speran!6 nu mai era pentru via,ta bdtrdnului

balsamul inchisese rana mortal6, dar moartea cuprinsese rnrma

rului, nu mai era nicio scdpare!Lili se plecb ingrozitd lingb Orfelia.

- Spule-mi, draga mea,-murnurd eaingtozitd,mai e vreo nddejde?

Dar brfelia nu d6du un rdspuns imediat. Ea se plecd din nou qi ascul

cu atentie resoiratia muribundului !

in camera'domnea o linigte profundi. Nimeni nu indrdznea sa respi

mai tare. Momentele groaznice gi pline de urmari rele, cutremurardinimile.

@&tfrul lin lF&ris 2

Capitolul 49

l3

Mijlocitorul regelui

Sora Cdldului abia se intoarse acasd. Inc[ sub stdpdnirea irnpresiilorgroaznice pe care le incercase in parcul castelului de Barn', nu putea sdsc dezmeticeascd gi sd reacfioneze limpede. Ea cdzu sleitb pe pat. Piticull)crkeo alerga ingrijorat incolo si incoace. El c6uta sb inveseleascd pestirpAnd sa, sd-i implineascd toate dorinlele. Odinioard, Orfelia zdmbealarrricul ei rob, astdzi, ins[, toate ostenelile lui Perkeo o plictiseau. Ea ii ficuscrnn s-o lase singur6.

Dar Orfeliei, nu-i era scris sd aibd linigte.Se auzi sunAnd clopolelul.Piticul Perkeo se cobord, pentru, a inlStura orice vizitator. Dar indatd

sc intoarse, cu o mind jalnicS, urmat de un bdtrdn inalt, imbr[cat in hainetlc !6ran francez.

- Domnul n-a vrut deloc s[ rdmlnd afard! zise Perkeo, adresAndu-selirrcrei sale stdp6ne, zice cd vine cu o veste importantd! Garantul sdu e

rlrrcclc de Orleans.Orfelia se scul6 din pat. Nu-i plbcea s[ fie surprinsd de vizitatorii

r:i. Dar cdndauzi numele ducelui de Orleans, fiuntea ei se insenind. Eai1i aduse aminte de vizita pe care, de curAnd, i-o ficuse Louis Philiptlc Orleans, cu prietenul sdu Napoleon Bonaparte. Indeosebi, igi aduserrnrinte, sora Cdldului, cuvintele semnificative pe care i le qopti la ureche,.lucele de'Orleans. Ea promisese, sd dea atenJie oricdrui sol al familiei1'1:gol€, prizoniere. Fdrd indoiald cd bdtr6null5;ran care se afla in fala ei era;rtlucdtorul unei veqti insemnate.

Orfelia privea inmdrmuritd la bdrbatul care pentru imbrlcdmintea sa,proa se inclina boiere;te. Nu, acesta nu era fdran! Acest obraz inteligent,rrrhrinimos, deqi inegrit de farduri, c6t gi mAinile cu formd aristocratici,rrrr lruteau apar,tine unui om dela!ard. Dupd cAt se pdrea, era un fost cur-Icziul, care pentru a fi sigur de viafd, se travestise intdran.

'' Imi permitefi, domnigoard, si mi explic, cu toat[ interzicereatlrrrrrrreavoastrd,, zise presupusul ldran inchi- nAndu-se din nou inainteat )rl'oliei.

Sora Cdldului dldu din cap aprobator.Vorbeqte! $i invitd pe vizitator sd ia loc pe un scaun. ldranul se

,r;czi"r. Orfelia alinti privirea asupra lui. aqteptdnd cu nerdbdare.l)ar nu spuse motivul ?ngrijordrii sale, se uitd aproape cu fricd la

prlir:ul din cas6. Orfelia inlelese privirea intrebdtoare ce se ascundea in,'r'lrii strdinului.

A Aboandro Qunat

Ea dddu din caP zdmbind.

- fii fird 9146, domnul meu, oricine ai fi dumneata!' urmd ea' Pri-

etenul qi ..^.oi*"u Perkeo e cel mai discret din toatd lumea! Nu-i aqa

p"if."oi f" e,sti mut qi surd pentru toate cele ce se petrec aici in casS!

Perkeo tto dadn niciun r-asprrnr, bolborosi numai, ceva neinfeles. Pe

urmd se depdrtd de stbpdna sa !i se a;ez.6pe.lo,9ul sdu obiqnuit'f+#t;i;t-il;;pt strbinul respirdird din greu, mi se.pare cb ali

observat deja, domniqduru m"u, cd nu sunt in realitate acela pe care-

reprezint!' Nu mi-a trebuit mult pentru a-mi da seama c6 eqti travestit! rds-

punse Orfelia. Dacd nu md ingel, am onoarea s5 vorbesc cu un fost cavaler

al nenorocitului nostru rege!Presunusul tdran se inclind.

- i"ti-"a"rdr, ai dreptate, stimatd domniqoar6! rdspunse el. Odinioar6'

carrO "ia";ilfuimai fericiie inlara noastr6, mb numeam marchizul de

Brepe gi eram^mdiestru superior de ceremonie al Regelui! ^ ^brfelia se plecd la cuvintele lui, ftrd ca acest titlu sd fi fbcut o

sebitd impresie asupra ei.

- Cu ce vb pot servi, domnule Marchiz! intrebd ea'

Brepe i;i drese glasul.

- bo-"lqoara"mea! murmurl el, cu o accentuare greoaie a fiecdru

c""a"t. Va-.p"" ,in""t, cb vestea pe care y-o lduc e pentru.mine foa

p".ic"tou*at hebuie sd fiu sincer, chiar cu riscul cd veli f199 ain c,y11

ilele o dovadf, pentru a md trimite pe mine 9i pe mul1i allii,pradddului.

Fruntea Orfeliei se intunecS.

-Nu t" itrl"leg bine domnul meu! zise ea rece. ori ai deplinS increde

in mine, ori nu-mimai spune nimic, indoiala nu o sup.ort! -

- nu, da, ai dreptaG scumpa mea! murmurdmdiestrul supdrat!.Da

intr-o lari atai de nenoro citd abiaindrdzneEtis d te increzi qi propriului

frate! las cu pas te fereqti de vreo trddare. Chiar aceia pe.care '-al

c

fideli, se arati acum, cei mai mizerabili trdddtori!Orfelia didu cu tristele din caP.

- Ai dreptate, domnule Marchiz! r6spunse. ea, la noi in !ard. se pare

a disparut pentru vecie credinla qi sinceritatea! Dar nu te ingrijora! ce

*a--i "onfl.

ezi,fiepldcut sau'nepldcut urechii mele, voi pdstra totul dt

pururi ascuns! O jur!Marchizul respirb uqurat.

- Bine, fie! murrnurd el' Vin cu o mare rugdminte, domniEoara

Cum vb puieli inchipui, in cea mai mare pry" ? pgp-gryJli ftanc.ez,

tinuS s5 ^domneasca,

conqtiinla datoriei. Ludovic al XVI-lea, este rege

nostru adevdrat. O fioarde silbaticd s-a atins de sfdnta 9i inalta lur

@frlfrut lin lFarig 2 t5

soan6. Au inchis pe regele fdrii impreun5 cu sffinta sa familie intr-o inchi-soare intunecoasd gi mizerabildt in cercurile cele mai inalte ale societdliise spune chiar despre un proces pe care i-l vor face. PAnd acolo, ins6, nutrebuie sd meargd, pentru cd un proces contra monarhului, ar fi egal cucondamnarea lui! Existi numai doui mijloace de a readuce pe sfdntulrtostru rege pe tronul Franfei. Cel dintdi, se putea intrebuinta, doar dacdrcgele nostru ar fi fost odinioard mai energic, dacdar fi zdrobit cu mdinileinarmate pe toli potrivnicii sii! Dar era prea bun pentru a;a ceva qi acumtrebuie sd ispSqeascd sldbiciunea sa,^izvor6td din mdrinimia inimii sale!

Curtezanul tdcu cdteva minute. Igi acoperi obrazul increlit de griji qinecazuri cu m6na sting5. Un oftat addnc ieqi de pe buzele sale.

Orfelia se uitd cu mil6 la bdtrdn. $i aceasti credin{d oarbd in regelesiu, o uimea gi o miqca.

- Aqadar, ca si te aperi cu arme de sdlbatecii aceia nu mai e posibil,rurmd fostul cavaler al regelui, mai rdmdne acum, numai fuga familieircgale.

- FugS? intrebd Orfelia uimitd. Ah, dumneata, crezi cd trebuie sd se

ducd departe de Franfa toatd familia regald!

- Da a;a cred! afirmi marchizal. Cu toate acestea, este mai uqor depl5nuit, decdt de sSvdrqit. Familia regald e aspru supravegheatd in inchi-soarea Temple. Da, supravegherea merge aqa de departe, incdt pdnl qischimbul de scrisori cu prietenii incd liberi, e foarte greu.

- Ah qi dumneata crezi, cd in privinla aceasta ifi pot da povele?irrtrebd Orfelia, devenind din ce in ce mai interesatl de vegtile marchi-zului. Dar ce pot face eu marchize? Tebazezi dumneata pe puterea mea?liu sunt o fatd slabd, frrd ajutor, sora Cdldului din Paris gi atdta tot!

- $i totuqi, aceasta va fi ajuns, pentru a ne face serviciile cele maivaloroase! murmurb curtezanul, pe cdnd in ochii sdi, licdrea o tristeferuldncd. Dacd am reuqi sd aducem in apropierea familiei regale o persoaniliicuti qi nerbbddtoare, care ar servi de mijlocitoare a scrisorilor, care serlrrc Ai vin, atunci planul nostru ar fi sdvdrqit in cea mai mare parte!

- $i desigur cb o astfel de persoanS, o avefi pregdtitd! spuse Orfelia.Curtezanul zfrrnlbi cu tristele.

- Nu, nu, dumnigoard aqa de fericit nu sunt, nu am gdsit o astfel delcmeie! E prea primejdios sd te increzi!

- $i vii la mine, la sora Cdl[ului? il intrerupse Orfelia.

- Mi s-a ldudat foarte des caracterul fratelui dumitale. Dupd ultimat'onvorbire, pe care ali avut-o cu ducele Louis Philip de Orleans, trebuiertl ne incredem cu totul in dumneata, pentru c[ inima dumitale bate pentruliunilia regald.

- Asta este adevdrat! asigurd Orfelia, iubesc ;i compdtimesc inde-rrscbi pe nenorocita regind Maria Antoinetta. Dar toate astea nu-mi dau