Anul XLIV. Arad, 4|17 Octomvrie) 1920. Nr. 40,

SCOALĂ REVISTĂ BISERICEASCĂ, ŞCOLARĂ, LITERARĂ ŞI ECONOMICA-

ABONAMENTUL: Pe un a n 10 Leî. P e j u m ă t a t e d e an . . . „ . 5 Lei.

APARE ODATĂ ÎN SĂPTĂMÂNA; DUMINECA.

U c e n i c i i l u i I u d a . Niciodată nu a fost atât de actuală

ca acum figura lui Iuda, care o vîndut pe învăţătorul său, pe Domnul nostru Isus Hristos, pe 30 de arginţi. Răutatea sufle­tului şi egoismul, patimi, cari s'au in^ cuibat atât de adânc în societatea ome­nească după răsboi ne aduce aminte, fără să vrem, de prototipul tuturor rău­făcătorilor, cari în orice clipă îşi jertfesc sufletul pentru mărire şi pentru parale. în cei trei ani de activitatea pământească Domnul nostru Isus Hristos câte minuni nu, a făcut, câte boale nu a tămăduit, câte pilde strălucite nu a spus, aşa că ţi sufletele cele mai seci, cele..mai îndo­bitocite în lupta vieţii s'au întors, s'au luminat, s'au făcut mai bune, numai Iuda a rămas ticălos până la urmă. Să vedem ce 1-a dus pe acest „om isteţ", cum Tar numi mulţi soţi de principii din zilele noastre, în societatea profund nobilă a lui Hristos. Iuda în satul său, Iscariot, de multă vreme a simţit -o- adâncă nemulţă-mire cu sine, î-se părea prea strâmt, prea josnic cadrul în care trăia şi îl rodea rău la suflet ambiţia de a ajunge ceva mare, strălucit, adorat de toată lumea. Şi chiar în vremea, când îi tulburau visurile de mărire mai tare liniştea, a întâlnit în cale pe un oarecare Isus. din Nazaret, care ştia să vorbească atât de frumos şi pă­trunzător, încât nu se mai deslipeaude el mulţimile, ba făcea şi nişte minuni, încât întreg poporul îl aclama şi-1 fericea.

Aha! a gândit Iuda în sine ce con­junctură splendidă, în tovărăşia acestui măiestru am să întru şi atunci m'am pus bine. Zis şi fâcut. Iuda nu numai ca s'a declarat de adept alui Hristos, ci a mers până acolo prin arta prefăcătoriei, încât a întrat şi în rândul apostolilor. Tot ce vedea cu ochii, tot ce auzea cu urechile era contra convingerii iui, dar ce putea să facă „isteţul"! Suferea orişice ce nu-i era pe plac, făcea feţe sfinte, să ruga şi el, spunea vorbe blânde şi frumoase cum îi şedea bine unui apostol, pentrucă înain­tea lui strâlucia scopul de a ajunge om mare.

Inzădar spunea Hristos că împărăţia lui nu este din lumea aceasta, Iuda cre­dea mort că nu este departe timpul, când poporul iudeu va pune pe acest profet mare rege şi atunci şi el să va putea ridica la treaptă aceia înaltă, pe care a dorit-o toată viaţa lui cu ardoare.

Postul la care aspira Iuda era mi-

nisteriul de finanţe, fapt care e sigur prin aceia, că Iuda a luat asupra sa îngrijirea micei casse, care o aveau apostolii şi pro­testa energic de câteori se cheltuia ceva din ia pentru scopuri sfinte Noroc mare pentru ludea, că planul lui Iuda s'a zădărnicit.

Şi când a văzut acest suflet rău şi egoist că Isus din Nazaret nu se abate dela direcţia lui spirituală şi se pune rău cu toată lumea prin francheţa şi iubirea de adevăr neclintită, a simţit ca s'a înşe­lat şi din clipa aceasta a început să-1 urască pe măiestrul dela care aşteptase mărirea şi fericire. De aici începând nu­mai costumul îi era apostoîesc, dar sufle­tul diavolesc. Iuda vede bine că din el nu are să iese apostol niciodată şi că cu Hristos nu se poate ferici, deci se dă pe partea fariseilor şi cărturarilor, doară de aici va răsări mărirea. Un singur regret mai avea Iuda, că a depus mica pungă a apostolilor şi ca să nu rămână totuşi fără parale, dupăce şi-a satisfăcut poftă de răsbunare, a cerut dela nwi lui tovarăşi barem 30 arginţi, sumă frumoasă pe vremea aceia. Durere însă că cu capitalul acesta mic, de care Iuda lega frumoase speranţe nu a ajuns la mărirea dorită, ci la moartea groaznică, pe care i-a oferit-o conştiinţă-i nemernică. Aceasta este pe scurt istoria lui Iuda şi noi să zicem, că Dumnezeu să-1 ierte cu ştreangul la grumaz, pe care 1-a meritat pe deplin. Şi acum să ne în­toarcem puţin privirea la ucenicii şi ado­ratorii Iui Iuda de astăzi, care sunt des­tul de mari la număr şi fericesc societatea omenească de astăzi. Iuda a putrezit de mult, dară duhul lui trăieşte şi astăzi. S-au aflat oameni cari au găsit ca cel mai perfect model de viaţă nu poate să fie decât Iuda şi în onoarea lui au în­temeiat o sectă, în cercul- căruia î! adorau şi căutau şi să pătrundă cât mai adânc de „spiritul lui practic". Şi aceasta sectă nu s'a desfiinţat nici astăzi precum: fi g u ­ra e docent .

Când răsboiul mondial bântuia mai cu furie, când plângeau, mai amar pă­rinţii, fraţii şi surorile, când ţi se părea că o sosit întradevăr sfârşitul lumii, în mijlocul furtunii îngrozitoare, fii lui iuda lucrau mai cu zor şi mai vesel, din toată jalea, din tot vântul ei nu auzeau numai sunetul aurului şi argintului altora nu ii se mai uscă lacrimile te faţă, iar ei „is­teţii" strângeau tot mai aproape de inimă punga cu galbeni. Pentru oameni, cari prin Intelectul lor, prin munca lor, prin cinstea lor, s'au mai bine zis prin lipsa

R E D A C Ţ I A $1 A D M I N I S T R A Ţ I A Î

Arad, S t r ada E M I N E S C U Nr. 35. TeJefoa p*otra oraş ţi comitut Nr. 28*.

II i ÎMI im m mi iii mm MMnimuiMhmn ÎMI • i in iniim rrr wmm IIBBIIWBMU—i

lor de cinste, rămâneau pe veci în obscur ritate, răsboiul, nefericirea a sute de mii de oameni, a fost cea mai mare fericire, cel mai mare noroc. Câte talente străluv cite, câte suflete alese, câte inimi pline de aurul şi argintul iubirii nu s'au prăpădit pe fronturi şi câte mentalităţi josnice, cât suflete rele şi egoiste nu le-au luat locul.

Câtă pleavă înfumurată în locul gră­unţelor modeste, dar pline de miez dădă-tor de viaţă. Istoricii din zilele viitoare vor afla motive destule să pună în lumina cea mai antipatică societatea omenească înfiripată după răsboiu.

După aceste puţine consideraţiuni generale să nu lăsăm fără cuvenita laudă şi apreciere pe învăţăceii lui Iuda din sânul neamul nostru. Şi la noi oamenii de cinste, oamenii, cari caută să trăiască aşa, precum a o rânduit Dumnezeu, din su­doarea feţii lor, sunt ameninţaţi să peară de foame, ei sunt inadaptabilii cari tre­buiesc să se prăpădească, fiindcă nu se ştiu acomoda vremurilor. Câtă amar de lume s'a prăpădit pentru înfăptuirea idea­lului nostru naţional. Câţi voievozi, câţi ostaşi au murit pe câmpulile de luptă în decursul veacurilor, cât sânge scump a curs, câte lacrimi s'au vârsat, despre cari urmaşii lui Iuda, nu voiesc să ştie nimic, pentru ei istoria naţională numai atunci ar fi Interesantă, dacă s'ar putea vinde, cu chiiograrnui, foarte scump.

Câte discursuri frumoase nu sunt în stare să ţină şi la noi fii lui Iuda, despre mărirea ne; mului omenesc, ce atitudine de martiri şi apostoli nu iau chiar ca şi strămoşul lor adevărat: Iuda de pe vre­mea lui Hristos, numai ca ia urmă să-şt poată umplea sacii ori să se , poată co­cota cât mai sus pe scara măririi. Câţi nemernici, cari şi-au vindut neamul pe parale ca şi Iuda, nu au fost cei dintăi, cari au pretins remuneraţie pe tonul cel mai înalt pentru „suferinţele" lor, câţi pa-namişti nu au literat străinilor sare, petrol şi lemne etc. pe motivul, că cu garalivi-tatea lor şi ei au clădit un colţ din Ro­mânia-mare. O tempora! O mores!

Unde ne sunt profeţii, cari prin cu­rajul şi înţelepciunea lor să risipească pleava, care s 'a pus în locui aurului şi argintului ? Iar şi până atunci cu nădej­dea puternică în dreptatea Iui Dumnezeu să le aducem aminte fiilor lui Iuda, că dacă au acceptat duhul iui Iuda, atunci vor avea parte şi de ştreangul remuşcă-, rilor de conştiinţă în care le-a murit măiestrul. Rusticus.

Fag. 2 BISERICA Şi ŞCOALA Nr . 4 0

înfiinţarea institutului teologic din Arad

d e D r . T . B o t i ş . (Urmare.)

Dar absolut ismul luminat considera învă­ţământul de o problema a statului şi d r ep ­tul de «iispimeie în afacerile instrucţiunii şi ale educaţiunii poporului de un drept majesiaiic Aaiâsurat ,-cestei concepţi i înfiinţa regina Măria Terezia, l':« anul 1766, în sinul consiliului loco­tenent regesc ungar, o comisie şcolară, priit ce inst rucţ iunea publ ică ori ml im organ, o autori­tate centrală, care era menită la început numai pentru îngrijirea şi rtg-.ilarea şcoaleior r o m a n o -catol ice, mai târziu însă se iveşte tot mai mult t end in ţa de a aduce în atârnare de stat şi insii-tutele cuiturale ale celorlalte confesiuni

Acest program şcolar al absolut izmuîui lu­minat căută să-! realizeze reg na Măria Terezia> dar mai a les împăratul los f ai -iî-lea şi la în­fiinţarea institutelor, atat de necesare pentru educa ţ ia clerului şi a poporului or todox de sub s t ăpân i rea ior. Tend in ţ a se vede şi din urmă­toarea dispozi ţ iunea a Regulamentului il 'rtc din Î7V7: „Ce fel de îngrijire c de lipsă şi apl ica­bilă, ca popilor designaţi pentru preoţie să nu­le l ipsească ştiinţele necesare pentru chemarea lor, vom hotâri, până atunci însă să înceteze r id icarea de scoale clericale,

Dar d e o c a m d a t ă cel ce doreşte de a ajunge la sfinţire de diacon sau preot, sau cel-ce con­curează pentru o parohie , t rebuie să alăture nu numai test imoniul dela învăţătorul sau pro­fesorul sau despre studiile sale, ci trebuie să fie bine examinaţ i din par tea Consistorului , ca s« nu fie primiţi la sfinţire şi parohie mai rtainte de cât după aflarea conşt ienţ ioasâ a capaci ­tăţii sa le" 1 ) -

Autoritatea biser icească însă considera p ro­b lema educaţiunii cleiului de o chest ie biseri-ceaşcă şi reclama pentru sine dreptul de d is ­punere în privinţa creşterii viitorilor preoţi Aceasta deosebire între punctul de vedere al statului şi al bisericii şi divt-rginţele intre au to ­r i tatea politică şi cea biser icească fu causa, pentru care insti tutele pentru cultura teologică a c le­rului greco-neuni t nu se putură înfiinţa într 'un t imp cu cele pentru creş terea învăţătorilor, ci fură obiectul unor partractâri înde lungate .

Negocieri le între Curte şi metropoîia din Carloveţ în chestia unui insti tut de c reş te re pentru cteiu! or todox îşi luară începutul la anul 1785. in resoluţia preaînairă din 14 Iulie a aces tu i au luminatul Iosif al il-lea decre tă ur­m ă t o a r e l e : „Pentru îateraeiarea aces tu i seminar a m dest inat oraşul Timişoara , care zace mai potrivit pentru toţi episcopii gr. or. şi dorim a lua spese le necesare asupra noastră , totuşi am întrebat mai nainte pe metropoiitti i din Cai loveţ sp r e a pre lucra o propunere , ca ăs tmod înain-ie le noastre vederi să se e seeu te" 2 ) .

Mctropoli tului î-se ceru să facă propuner i în privinţa următoarelor chest i i : 1, P rob lema in­strucţiunii teologice. 2. Creţ are a fondului n e c e ­sar. 3 Organizarea in ternă a seminarului .

Propunerea mitropoli tului , e u r m ă t o a r e a : In provinciile eredi tare împărăteşt i în l ipsă de învăţători clerul neunit nu se bucură ele o edu­caţie depl ină . Instrucţ iunea teologică a clerului t rebuie să conţ ină studiul teologiei dogmat ice şi morale. Timpul ce se cere pentru însuşirea acestor cunoşt inţe nu se poate determina încă de acum. Tot aşa de greu e a stabili şi numă­rul profesorilor, cari la tot cazul ar trebui să

ie 4 dacă clericilor li-se dă instrucţie şi în ora-.•o.'i: , l imba maternă, istoria b iser icească , dog­m a t i c ă şi morală. D u j ă ce î n s ă t iner imea g reco-

neunitâ e de naţionali tate ilirică şi valahă, sc receie un număr duplu de profesori, sau Inst i­tuirea de atari bărbaţ i , cari vorbesc amândouă limbile. Să fie chemaţi pe uu t imp anunvt d a s ­căli din Rusia, cari se aducă cu sine şi studiile necesare, să facă planul instrucţiunii teologice şi să p regă tească câţiva tineri, des ignaţ i de mitropolitul şi versaţi în ambele limbi, de p ro ­fesori ai seminarului . Mitropolitul s'ar îngriji, ca studiile ce s'ar procura din Rusia să fie t raduse în limba ilirică şi valahă şi după încuviinţarea preaînaltă t ipărite. Direcţ iunea institutului ar consta din mitropolitul şi'n absen ţa lui din ep i sco­pul din Timişoara , din un arhimandri t , care ar fi totodată şi prepoziţii! seminarului , din d i rec ­torul distr ictual al şcoaleior pr imare, din un con­silier şi un actuar, cari ar itnplim aceas ta func­ţiune fără mei o leafă. Elevii ar s tudia filosoful în Timişoara . Aici vor fi rânduiţ i şi profesori din Rusia, cari vor fi dotaţi din fondul .şcolar, în conformitate eu numărul parohii lor cont in­gentul elevilor îl s tabi leşte mitropolitul la 1^0.

Fondul necesar s'ar creia din o contr ibuţ ie de 2 şi 4 cruceri, ce o vor plăti episcopii , mă­năstirile, bisericile parohiali , parohii şi fiecare casă greco-neuni tă .

Referitor la organizaţia internă a semina­rului mitropolitul propune, ca personalul insti­tutului să se compună , afară de direcţ iunea aminti tă , din un rector, 4 profesori, 1 inspector* 2 cantori , i porilor şi 3 servitori.

Ca preoţii , cari se ocupă cu economia c â m ­pului, să fie §i in privinţa aceasta mai bine in­struiţi, să-şt procure din Viena opurile teologice ale arhiepiscopului rusesc, Plafon şi car tea despre datorinţele preoţeşt i şi să- le ce tească cu sir-guiîiţă. Protopopi i să- i examineze din t î e , şi contra celor negligenţi să facă arătare, Întreţi­nerea unui c lev ar costa 60 fi, la an, daca însă vor fi pro văzuţi şi eu îmbrăcămin te şi a lbi tur i ;

etc. 138 fl. 27 1/» cr."în anul prim, în anii ur­mători însă avâ«d lipsă de mai puţine veşminte : 109 fi. 83' /a cr.

Ca seminarul să fie înzestrat cu bibliotecii t rebuincioasă mitropolitul oferă noului institut biblioteca arhidiectz i i din Carloveţ, pe care o va t ranspor ta la Timişoara .

Consiliul locotenent regesc e de părerea, că i iumâiui profesorilor să se hotărească abia după .stabilirea planului de organizaţ ie , care însă să se în tocmească astfel, ca să fie t rebuinţă de 4 profesori, versaţi în ambele l imbi. ' Pentru a uşora sarcinile credincioşi lor greco-neuni ţ i ar fi consult a sista uncie mănăstir i mai bogate şi în celelalte a reduce numărul călugări lor. Elevii să fie împătţ i ţ t în anumite clase. Pes te cont ingentul stabilii de VJO elevi se mai pot primi cu taxă şi tineri din familii mai bogate . Crede apoi că pentru folosirea b biioteeu sâ se hotărească anumite zile şi oare. în privinţa angajării personalului de serviciu d i rec ţ iunea .să nu a ibă nici o înfluinţă, ci acest drept să apa r ­ţină rectorului . SocoţUe d u p ă ce le-a revîdiat direcţ iunea să fie înainta te consiliului loc. r e ­gesc, ca să fie predate con tab i l i t ă ţ i de stat. To i astfel se vor înainta şi clasificaţiunile prin Consiliul locotenent Cancelariei aulice. Rec to­rului să î-se deie de ajutor 2 prefecţi, cari în acelaş t imp se vor pregăti pentru ca tedre . 1-se pare exagera tă pretensiunea, ca elevii să-şi p re -de e banii lectorului pentru păs t rare şi fără ştirea lui să nu corespondeze. Rectorul şi nu economul să angajeze şi dimitâ personalul de serviciu. Economul ia pătrar de an să prezinte rectorului un extras al socoţiior şi o socoată anuală direcţiunii.

Consiliul de răsboiu e de părerea, că dela clerul greco-netinit nu se poate aş tepta o p re ­gătire mai înaltă, până când aceas ta preoţ ime

se ocupa şi cu lucru! greu a! câmpului şi cer-şitorie la credincioşi. Introducerea acestui nou institut i-se pare a fi în părţile esenţiale de foarte, neob i şnu i t ! Crede, că pianul încuviinţat de Maj. Sa şi deja înfăptuit în privinţa regulari i mănăstiri lor, a cierului secular şi înzestrarea bi­sericilor din Bucovina, couţ ine destul material, din care să se poa tă face apl icarea anumită la chest ia de faţă.

Cancelaria aulică a Transilvaniei recunoaşte , câ ar fi de dorit să î-se deie o congrtiă pa ro ­hului greeo-neuii.it, ca astfel să poată fi scutit de lucrul câmpului . Realizarea acestui plan în-t impinâ însă — cel puţin pentru timpul de faţă — mari greutăţ i .

Luând apoi sub e x a m m a r e propunerea mitropoli tului , cancelaria e de părerea , că con-tribuirile «nuaie aie parohiilor şi caselor g reco-neiunte in suma de ;9.6 4 fi. 46 cr. pentru cre­ia rea fetidului necesar , din cauze impor tan te nu pot ave» ioc. A ju toa rde necesare se pot obţ inea numai prin sistare» unor mănăst i r i .

îşi bpsa unui fond, unicul e sped ien t ar fi, ea profesorii sâ se p lă tească din fondul cultural ungar, de care iasă conform resoluţiet p rea-înalte din 1785 greco-nemii ţu numai în caz de extremă necesi ta te pot beneficia. Nu-şi poate însă a s c t i î d e dorinţa, ea acest fond după pos i ­bili tate s ă fie c iu ţa t .

în privinţa edificiului seminarial Maj. Sa a dispus, ce e d rep t , ca Fă fie ssidit pe un loc cedat spre acest scop de oraşul Timişoara , mi t ro­politul a a les însă un alt loc, poate din moti­vul, ca seminarul să fie mai ap roape de r e şe ­dinţa ep i scopesscâ şi de biserică. Deşi casele preoţeşt i catolice sunt supuse supraveghier i i s ta ­tului, totuşi seminarul , ce! puţin la început, pentru a insufla în greco-neuni ţ i o încredere mai mare taţii de acest institut, să-1 s u p r a v e g -hieze episcopul din loc, Petroviei , ate^carai sent imente bune sunt cunoscute .

Referitor la ins t rucţ iunea elevilor, ia d is ­ciplină şi celelalte chestii de educaţ ie , c o m i s i -unea şcolara a curţii să sc îngrijascâ de e la­borarea unui pian deplin şi îndată ce va fi ho -târît fondul să î-se înainteze aceste ia şi ce le ­lalte afaceri relative la seminar.

(Va urmii)

') Vuia: Opul citat pag 84. - ') Vuia: Opul c tat pag. Xâ.

Religia în şcoalele ruseşti. în şcoaiei* oraşt lor ruseşti , după o s tă ­

pânire bolşevică de trei ani, a ajuns la câ rmă anarhia şi desfrâul.

La sate însă situaţia nu este atât de rea. Dl Dr. Ruscian, intr'o seria de in teresante ar t i ­cole, apărute în ziarul Adevărul descrie în ur­mătorul mod învăţământul religios al şcoaleior Rusiei de as tăz i :

Ţărani i . în religiozitate;-) lor, nu VOPSC să audă de nici o reformă a şcoaiei. Ei vorbesc limbajul aces ta dascăl i lor :

— Noi vă dăm de mânca re : la noi n'aveţi să răbdaţ i foame, dar sâ nu vă puie sărăcia sâ învăţaţi copiii bazaconi ie bo l şev ice ; cerem dela voi să ne învăţaţi copiii sâ c i tească, să scrie, să socotească, şi să ştie sâ se roage lui Dumnezeu. Dacă uu-i învăţaţi toate acestea, vă tăiem porţia de mâncare şi trăiţi cu cele 2000 de ruble, pe car t vi ie dau sovietttrile.

Şi învăţătorii se supun. Sovieturile an declarat despăr ţ i rea bisericii

de stat. învăţământul religios nu numai că este oprit, dar ieste urmărit şi dascălul aspru pe­depsit , chiar cu moartea, în' caz dacă va preda religia. Şi cu toaie aces tea , în toate şcoalele din sate se învaţă religia şi rugăciunile.

Într'un sat din apropierea localităţei în care am locuit, o învăţătoare a fost arestată pent rucă învăţa pe copiii şcoaiei sale rugăciu­nile, dar sătenii s'au sculat până la unul şi au el iberat-o, iar sovietul a tăcut.

Nu numai că în scoale se înva ţă religia, da r niciodată preoţii n'au trăit mai bine dacât acum în Rusia ateistă.

Pe lângă faptul că toate aces te zdrunci ­nări sociale au speriat pe ţărani, cari văd în foamete, epidemie, sărăcie degetul Iul Dumnezeu, şi i-au făcut mai religioşi ca în trecut, dar în­săş i firea rusului este adânc evlavioasă, De aceea bisericile sânt mai populate , nu se t rece o sărbătoare, nu se uită morţii, se servesc slujbe pentru sănăta tea şi însănătoş i rea celor bolnavi. Preoţii nu răzbesc de treburi, şi cum trebile sânt plătite în natură, căci bani nu sânt în uz, preoţii au de toate şi t râesc în belşug.

Nu e curioasa aceas ta s i tuaţ ie bună a preofimii hulite şi urmări te îfitr'o ţară, care a declarat desfiinţată biser;ea, a declarat sta­ta! a t e u ?

E aceeaş si tuaţ ie ca în toate activitatea bolşevică. Ca şi în armată , ca şi în şcoală, aşa şi în chest ia religioasă, bolşevicii n'au făcut decâ t să creeze un nonsens .

Se pu tea oare desfiinţa religia, condamna învăţătura rugăciuni lor în scoale printr 'un decret, când nouăzeci la sută din ţăranii ruşi sânt de u n bigotism religios primitiv, când toată viaţa lor e baza tă pe aceas tă religie, care este în .sângele lor, în fiinţa l o r ?

E drep t oă bolşevicii deschizând şcoalele, au permis ţăranilor să realizeze dorinţa de a învăţa pe copiii lor să înveţe a scrie şi a citi, dar aces te ş . oa l e sânt de fapt opera ţăranilor, cari ie întreţin şi le conduc .

Şi, în direcţ ia învăţământului şi a cultelor, bolşevicii n'au făcut decât de a distruge, de a

•sfărâma. D s c ă s'a creat ceva, s'a creat mulţă-mită spiritului vreraei, care împingea de mult

• Rusia spre aces te reform.?, dar nu bolşevismul. Rusia a fost coaptă pentru învăţământul pr imar şi ei s'a realizat, dar el s'ar fi realizat şi fără bolşevici de înşişi ţăranii ruşi, cari au ajuns la •maturitatea ideii că şcoala e necesară pentru copilul lui, că fără şcoală viaţa e imposibi lă .

Şi încă oda t ă se dovedeş te că numai aceea ce evoluţia normală pregăteş te şi întăreşte de ani de zile, poate pr inde rădăcini şl lua fiinţă în orce ramură a activităţii omeneşt i , şi că toate sguduiriie şi revoluţiile nu duc decâ t ia anarhie , desfrâu, decădere . T. R.

Recreditive istorice in jurul icoanei deia Prizlop.

(1780—1913 . )

1. Aducerea icoanei Ia Blaj. ( 1 7 6 2 - 1 7 6 4 . )

Oficialii comitatului Hunedori i , în tenorul ordinului l iberat la 5 Iunie 1762, de generalul Bucow, comandantu l şi guvernatorul Ardealului, au dis t rus mănăst i rea Prizloptiîui, din Ţa ra Ha­ţegului.

O bună par te a supelect i lor şi p a r a m e n -telor templului , pe cari nu apucară încă să le înstrăineze lacomii enoriaşi, din sate le vecinaşe, le luă în primire învăţatul că lugăr Geront ie C o -torea, vicarul episcopului aschet Aron şi le aşeză la Blaj.

Cu ocaziunea aceas ta t rebue că ajunse în posesiunea episcopiei şi icoana Preacura te i Fe ­cioare Măria, carea pe da t ă fu pusă în biserica Bunei-Vestir i ; de vreme ce mănăs t i rea materă, A Sfintei Treimi , era încă în curs de zidire.

Tace cronica adânc , privitor de c i rcumstan­ţele mai deaproape , c ă : cum, când şi prin cine a făcut icoana calea crucii, dela Prizlop până la mănăst i rea călugăraşilor lui Aron!

Cu toate aces tea însă ştim pozitiv, că lău­datul chip a Precistii deia Priziop, în reali tate e acelaş cu cel aflător şi afirmative p lângă tor în 1764, în Blaj, la moartea arhiereului Petru Pau l Aron !

Despre aceas ta ne încredin ţăm dintr 'o epistolă a prepozitului din Blaj Filotei (Francisc) LâszlO, de datul Blaj 15 Novembrie 1771, în cafea se spune , cumcă stareţul Varlam şi cu Nichita, (Nicolae) trecuţi Ia ortodoxie, călugări pe timpul p ropagande i lui Sofronie, în scurt timp apoi iarăşi reactivaţi la Prizlop, într 'altele cer dela episcopul de atunci al Blajului Ata-nasie II. Rednic, să li se renapoeze odoarele şi

icoana Maicii Domnului . Rugarea cel puţin re -feritoară la par tea ultimă, se vede, că nu a fost împlinită, căci în anul 1775, „smeriţii fii sufle­teşti, ieromonah Nichita şi P. Lazar paroh din Silvaşul de sus" , îi aduc aminte lut Grigorie Maier (sic) arhiepiscopului (sic) din Blaj, scri in-d u - i : „Nu ne îndoim câ-ţi vei aduce aminte Ex. Ta precum în câteva rânduri te-ai fost mi­lostivit a ne făgădui sfânta icoană Maica Pre-c:stâ.* Ci suplicanţi i şi de data asta fură plătiţi tot numai cu făgădaşul . Vlădica la 3 P ) Decem­vrie 1775, le r e s c r i e : „Doao icoane adecă a Maicii Precis te şi a lui Sfântu Nicolae se vor găta din porunca noastră şi trimite la acea Mă­năst ire cât mai curând până cănd se va putea face acolo ceva orănduia iă mai desăvârşi t , apoi atunci se va socoti şi despre întoarcerea acestei icoană de acolo oarecând strămutată "

Din cele desfăşurate aici pe scurt, decî cu deplină cert i tudine, se poa te t rage concluziunea istorică, că chipul Preacurate i Fecioare, a fost adus în anul 1762 dela Pr iz lop la Blaj, unde se afla încă pela începutul lui August 1764, despre ce cum se va vedea îndată ne dă g a ­rantă suficientă, martorele ocular vestitul călu­găr literat Samoilă Clain.

2. Transportarea icoanei i a Viena. ( 1 7 6 4 - 1 7 7 5 ) .

Regretatul istoriograf Bunea fără de-a ar­gumentă şi invocă dovezi, o spune oarzăn, că Imaginea adevărată, nu s'a mai restituit m ă n ă -năstirei Prizlopului, ci s'a transportat la Viena, în domul Sfântului Ştefan, unde se află încă la anul Domnului 1902.

Aş crede, că doară tocmai împrejurarea aceas ta , că Bunea nu se refereşte la nici. un fel de document , spre a-şi întări părerea sa nouă, d ia­metral cont rară cu opinia oficioasă şi publ ică a bisericii unite şi a situaţiei istoriei de azi, a în­demnat pe domnul Radu să dezică categoric pe Bunea şl să sus ţ ină sus şi tare cumcă, necum icoana originară dar nici s imulacru! ei pus în perspect ivă de popularul arhiereu Maior „nu s'au mai trimis la mănăstire". Icoana adevăra tă , „ori nu a fost nici când dusă la Viena, ori a fost iară adusă , nu se ştie când, înapoi , pent rucă se află şi acum în Blaj. A fost aflată, într'o chiiiuţă de lângă numita biserică (curţ ' i mitropol i tane) de cătră decedatul episcop dr. Vasilie Hosszu, pe când eră profesor", (1888 1898).

Că Bunea pe ce îş va fi întemeiat cuteză-toarea sa înoire, în înt rebarea ce ne preocupă, azi nu se mai poate află cu securi tate; p resupun totuş că următoarele două date , ori că doară pe lângă ele şi altele.

Istorica! cont imporan şt martor ocular S. Clain scr ie :

„în 6 August 1764, a venit la Împărăţ ie porunca, că icoana care a p lâns să se tr imită Ia Viena. Atanas ie 2 ) a trămis'o prin Filotei Lâszl6 călugărul mănăst ir i i sfintei Tre ime, care cu totul se lipise de Atanasie, şt prin călugăraşul Am-bros ie 8 ) Fiind călugării ac< ştia între aceia eu icoana la Sibiiu, se zice, că şi acolo ar fi lă­crămat*.

Pe lângă o exegeză sâlnică s'ar putea co­mentă aces t text paremi-se şi în acel senz, că, da, a fost t rămisă icoana spre Viena, dar, că în reali tate ajuns'a până acolo e contravertat , d e ­vreme ce nu ni se spune nicăiri că ar fi sosit la Viena şi nici alt document separat , cont imporan ori ulterior nu menţ ionează a şa c ? v a ! Fap t e numai a tâ ta , că s'a trimis spre Viena şi a ajuns până în Sibiiu şi cucernicii călugări stupefiaţi de noua lăcrimare a odorului lor, vor fi grăbi t iară la Blaj pentru a primi instrucţiuni n o u ă !

Tradi ţ ia constantă a biserici', unite române a fost, că icoana taumahi rgă a Prizlopului a fost tot în Blaj până bine de curând, când fit re îna­poiată iarâş la Prizlop.

Tradi ţ ia constantă şi unisonă, consfinţită de mai multe generaţii venerabile, are apoi rol hotări tor în chestiunile istorice dubii*). Pentru a-o resturna., „o sorginte... nu e suficentâ, dacă este una nesus ţ inută printr 'o serie de mai multe alte cons idera ţ iun i" 6 ) . De alta parte apoi ştim că cât de insistent cereau călugării Prizlopului resti tuirea icoane.. Dacă ei nu o ştiau pe aceia în Blaj pe rest impuî de 1771 — 1775, nu îndrăz­neau a fi aşa impetuoşi faţă de mai marii lor din Blaj; bineşti ind, că cu ce pa t imă a d u n ă cei din Viena scumpetur i le bisericilor din provinţă şi dacă oda tă şi le-au acapara t , nu e modru, că

un episcop român să mai fie în s ta re a le scoate de acolo !

Călugării reclamanţi au putut şi au t rebui t să ştie unde se aflà pe acei t imp icoana! E bine­cunoscut că dânşii în pr imăvara anului 1762, — cam cu câteva săp tămâni numai înainte de transa por tarea icoanei la Blaj sau lăpădat de unire. In scurt t imp Jtnsă ia răş îi vedem reîntorşi . A ş i despre Varlam aflăm, că în Februarie anul ur­mător, e călugăr réhabilitât în Blaj ; iară soţul său Nichi ta , 8 ) în paresimlle din 1764. i i turghi-seş te tot acolo. In 24 August 1770 apoi , p r e p o -zitul lor, cunoscutul Lâszlo, îi află destui d e în ­tăriţi, spre ai reìntegra deplin şi trimite iarăş la Prizlop,*) după p petrecere d e 7 an în Blaj. Nu ne-am putea nici închipui ca posibil , cumcă că ­lugării când fură transferaţi la Prizlop, să nu fie conferit cu Lâszlo, cu acel Lâszlo adecă, care fu unul dintre cei cari duse ră icoana la Viena şi respective la Sibiiu ş i d e s p r e aceas tă icoană; mândr ia mănăstir i i şi — de c e am tăgădul-o — eficient mijloc d e trai al călugări lor săraci reci, cum se zice.

(Va urma.)

') La şematlzmui diec. Logoj din 1900, e datul 12 Dec. Di. canonic Radu în monografia vicariatului Hajeg, pg. 376 (SQ) publica epistola cu datul 31 Dec Actul ori­ginal e la Dl. prepozh Boroş. — *) Atanasie U (Rednic) a fost gir. ntul diecezii văduvite după epp. Aron — *) Călugării lui Aron, dela sf. mănăstire a Buneivestiri, se numeau călugăraşi, in opoziţie cu călugării cei mari re­geşti dela mănăstirea sf. Treimi. Ambrosie a fost din Sad, se numia mai nainte Aurenţie, a făcut teologie în Roma. Ambrosie a nebunit mai târziu. — *) Dctn. Onciul Tradita istorică în chestiunea originelor române, în anal. acad. rom Buc. i9Q/. ser. Il toni XX'X p. £65—568. - -5 j Hajdău spune aceasta ca condiţie a 11, la o istorie cri­tică. Istoria critică a românilor, Bucureşti 1875, (ediţia a II.) — Pe Nichita eu unul cred a-1 identifica eu pă­rintele monah Nicolae, eternizat până acum numai la Ntlles II 6278 Albumul călugărilor rezidenţi în Blaj nu cunoaşte numele de Nicolae. Bunea încă aminteşte: In­cidental şi repetat pe toţi ieromonahii din Blaj De Ni­colae nu pomeneşte. Acest Nichita, Nicolae, aş crede că e unul şi acelaş ob'az cu ieromonahul Nkolae , dela mă­năstirea Strâmba; carele la anul 1775 în Blaj abjură or­todoxia. Păclişana in periodul „Culura Creştină" Blaj 191© pg. 168 nota 5. ') Copia ordinului lui Làsïio datat In mănăstirea din Belgrad la Radu Originalul în Lugoj l» Boroş

INFORMAŢIUNJ, Vizită înaltă. Luni, în 11 Oct. n.,

a sosit la Arad, cu trenul de Timişoara, 1. P. S. Sa arhiepiscopul şi mitropolitul Dr. Nicolae Bălan, în societatea P. S Sale pă­rintelui nostru episcop Io an, a protoierei-lor şi asesorilor consistoriali: Lazar Triteanu şi Mihaiu Păcăţian şi a diaconilor Sofronie Morariu şi loan Cioara. î. P. S. Sa a fost Intimpinat la gară de autorităţile ci­vile şi militare, în frunte cu d-nii generali Daschievici şi Piricî, primarul. Robu, sub­prefectul Dr. E. Beleş, de membrii Con-sistorului eparhial, directorii şi profesorii institutelor din localitate, reprezentanţi ai clerului diecezan şi un public numeros.

La sosirea trenului în gară muzica militară intonează spre rugăciune. Dl ge­neral Daschievici salută pe I. P. S. Sa în numele armatei, iar P. S. Sa părintele nostru episcop loan în numele clerului şi a poporului din dieceza Aradului. I. P. S. Sa e condus apoi la reşedinţa episco-pească şi a petrecut în Arad, ea oaspea P. S. Sale, până în 15 Oct., când a ple­cat la Oradea-Mare, spre a conduce ale­gerea de episcop. Marţi, în 12 Oct., a vi­zitat Mănăstirea Hodoş-Bodrog, iar Mier­curi şi joi, a vizitat institutele culturale între cari şi seminarul nostru, din localitate.

Persona l . P. S. Sa părintele nostru episcop loan, s'a reintors Luni, în 11 Oct. n., din Caransebeş, unde a asistat la hiroto­nirea şi instalarea întru episcop a I. P. C. Sale Dr.' losif Traian Badescu, noul episcop ai diecezii surori, la reşedinţa Sa din Arad. P. S. Sa a fost însoţit de P. O.

D. Mihaiu Pâcăţian, protoiereu şi asesor consistorial şi şi diaconul ceremonial I. Cioara. Sâmbătă, în 16 Oct. a plecat la Oradea-Mare, dimpreună cu P. S. Sa Dr. Iosif Badescu episcopul Caransebeşului.

Te Deitm. Luni, în 28 Sept. (11 Oct.) din prilegiul aniversării a 6-a dela suirea pe tron a Maj. Sale gloriosului nostru rege, Ferdinand /., s'a oficiat un Te Deum în biserica catedrală prin P. O. D. Dr. Gheorghe Ciuhandu protoiereu şi asesor consistorial, asistat de protoierei Traiân Văţian, Dr. T. Botiş, prof. Dr. Iustin I. Suciu şi presbiterul Alexiu Popoviciu. Au luat parte autorităţile civile şi militare, corpul didactic şi elevii tuturor şcoalelor române din Arad. După terminarea servi­ciului" divin dl general Daschievici, a ţinut o cuvântare însufleţită ostaşilor postaţi în faţa catedralei şi publicului numeros. Săr-barea s'a încheiat cu defilarea companiilor de onoare.

Adunarea generala a Asociaţiuneî. Domni i membri ai Asociatiunei, cari doresc a lua parte la a d u n a r e a genera lă ce se va ţinea în O r a d e a -Mare în zilele de 17 şi 18 ale Junei curente sunt rugaţ i a se anun ţa la biuroul central din Sibiiu sau la comitetul de incuart iruire din Oradea Mare, (Adresa dlui Ştefan Mărcuş , prefect de poliţ ie) cel mult p â n ă Luni în 11 Octomvr ie st. n.. spre a li se putea pregăt i cuar t iere le .

T o t o d a t ă se a d u c e la cuuoşt in ţa domni lor membri , că s'a obţ inut din par tea Direcţ iunei Genera le a C. F . R. pe s eama par t ic ipanţ i lor la adunare uu scâzâmânt de 75°'/„ pe toate trenurile ce vor circula la Oradea ţi înapoi în zilele de 15 -20 Octomvrie inclusiv, punânduli-se la dis­poziţie câte un vagon special de clasa a doua în punctele: Bucureşti, Braşov, Copşa mică, Teiuş, Răsboieni şl Cluj.

Certificat de legi t imare pentru aces te bilete cu preţ redus se vor libera, le cerere , din par tea biroului Asociatiunei (Sibiiu, Str. Ş a g u n a Nr. 6) şi prin direcţ iunile despăr ţămin te lor , î ncepând d>n 9 I. c.

Biuroul Asociaţiunii. loan Cristi din Ianova, jud. Timiş , născut la

1893 a servit în reg. 8 de honv. şi a ajuns în pr insoare în 25 Iunie 1915, pe t recând până în toamna anului 1918 în Siberia, iar de atunci î - s ' a perdut orice urmă. Rog pe cei ce ştiu ceva despre dânsul , s ă b inevoiască a mă aviza. Petru Cristi, Ianova (jud. T imiş ) .

C o n c u r s e . Pentru îndeplinirea postului învăţă toresc

dela şcoala conf. ort. română din comuna Bod-rogul-nou, se escrie concurs cu termin de 30 z i l e dela întâia publicare în organul oficios „Bi­serica şi Şcoa la" .

Venitele sun t : 1. In bani ga ta 1200 coroane. 2. Cuart ir corespunzător şi grădină . 3. Stolele îndat inate . 4?. întregirea salarului conform clasei şi

gradaţ ie i să va cere dela Stat . Comuna se va îngriji de curăţi tul şi în­

călzitul salei de învăţământ . *•* La acest post se admit a recurge învăţători

eventual învăţătoare având a-şi t r imite cererile lor adjustate în regulă şi adresa te Comitetului parohial , P. On. oficia protopresbi teral dm Vinga iar dânşii sunt rug i ţ i a-se prezentă în vre-o Duminecă ori să rbă toare în biserica sf. m ă n ă s ­tiri Hodoş -Bodrog spre a se face cunoscut p o ­porului .

Din şedinţa Comitetului parohial ţ inută la 19 Iulie (1 Aug.) 1920. Comitetul parohial.

în conţelegere c u : Dr. P. Ţiucra, m. p . protopop,

— • — 1 - 3

Pentru îndepl ini rea postului învăţă toresc vacan t dela şcoala confesională ort. română din Munar, filia Securigiuluj protopopiatul Vinga, se publ ică concurs cu termin de 30 zile dela pr ima apari ţ ie în organul oficios „Biserica şi Şcoala*.

Salarul împreunat cu aces t post e s t e : 1. Salar dela epitropia cultuală 200 cor.

precum şi 400 cor. la caz că aceas ta diferinţă s tatul nu o va da. întregirea salarului conform legii se va cere dela Stat p â n ă la s u m a fixată prin lege.

2. Cvartir liber în natură cu zidirile l a t e ­rale, g răd ină în tr avii ană şi '/« i u 8 e r extravilană.

3. Spese pentru conferinţă 20 cor. 4. Spese pentru scripturist ică 50 cor. Curăţ i rea Internă a locuinţei învaţătoreşt i

cade în sarc ine învăţătorului respectiv, iar de curăţ irea pe din afară precum şi de încălzirea salei de învăţământ şi de curator se va îngriji comuna bis. Dela înmormântăr i Ia cari va fi poftit, va beneficia suma de 10 cor,

Dela recurenţi se recere se aibă cvalifica­ţ iunea recerută . Reflectanţii sun t poftiţi a-şi înainta oficiului p ro topopesc din Vinga în te r ­minul fixat rugările adresa te Comitetului ^pa ro ­hial din Munar cu documente le recerute şi a se prezentă întruna din Dumineci în sf. biserică din comuna matră Securigiu spre a-şi ară ta d e s ­ter i ta tea în cant şi t ipic.

Munar din şedinţa Comitetului parohial ţ inută la 26 Apr lie (9 Maiu) 1920.

Comitetul porohial. în conţelegere cu: Dr. P. Ţiucra, m. p .

pro topop . -O— I - 3

Pentru îndepl ini rea postului învăţă toresc dela şcoala confesională din comuna T i l e c u ş , tractul Peşteş , să publică concurs cu termin de alegere 30 zile dela pr ima publ icare , cu u rmă­torul benef ic iu :

1. 10 jugere pământ par te arător, par te fânaţ.

2. 240 Lei bani gata . 3. 10 cară lemne de foc. 4. Locuinţă şi g răd ină de legume şi aju­

torul de s tat p romis din par tea autorităţi lor competen te .

Alesul va fi obligat a provedeâ şi can tora ­tul pentru care va primi stolele obişnuite .

Doritorii de ocupa aceas ta s ta ţ iune sunt a să adresa Comitetului parohial din Ti lecuş , ş i a să prezenta Dlui pro topresbi te r tractual Ale­xandru Munteanu în Ti leagd.

Vasilia Chirila, preş . comit par. Georgiu Mezean, not. comit. par .

în conţelegere c u : Alexandru Munteanu, protopresbi ter , inspector şcolar,

— n — 1 • 3 Ad. 1549/1908.

Pent ru îndeplinirea postului de preot în parohia de cl. Ill-a Câlă ţea , cu filia Galişeni , se publ ică concurs cu termin de 30 zile dela prima publicare în „Biserica şi Şcoa la" .

Emolumen te : 1. 25 jugere catast ra le , pământ ară tor şi

fânaţe şi o par te pădure . 2. Dela una sută douăzeci numere de case ,

dela fiecare număr câte una vică cucuruz sfărmat. 3. Stolele obişnuite . 4. întregirea dela stat, după cualificaţia

alesului. Doritorii a ocupă aceas tă parohie sunt pof­

tiţi a-şi înainta cererile de concurs , adresa te Comitetului parohial din Călă ţea-Gâl işeni , Prea On of ciu protopresbi tera l în Ti leagd, având dânşii a se prezentă în sf. b iser ică din Călă ţea pentru a-şi ară tă dester i ta tea în cântare , tipic şi oratorie .

Comitetul parohial. în conţelegere c u : Alexandru Munteanu,

protopresbi ter . — • - 1—3

Pentru îndepl inirea pos tu lu i de paroh în paroh ia de cl. Il-a Băla ia , protopresbi tera tul Peşteşului , prin aceas ta se publ ică concurs cu termin de 30 z i le dela prima publ icare în „Bi­serica şi Şcoa la" .

Benefici i le : 1. Casă parohia lă şi dependenţe le şi un

intravilan de 1 juger catastral . 2. P ă m â n t parohial de 8 jugere , ară tor şi

fânaţe.

3. Birul preoţesc , câte-o vică de cereale, grâu, ori cucuruz sfărmat.

4. întregirea dotaţ iunei dela statul român. 5. Stolele îndat ina te . Doritorii de -a ocupă aceas tă parohie să-şi

înainteze cererile de concurs , adresa te Comite­tului parohial din Bălaia, P rea On. oficiu proto­presbi tera l ort. rom. în Ti leagd , în terminul sta­tutar şi cu stricta observare a §-lui 33 din Re­gulamentul pentru parohii , să - se prezinte p o p o ­rului din Bălaia, în cutare Duminecă ori s ă r b ă ­toare, pentru dovedirea apti tudinilor în serviciu! divin, cântare şi oratorie.

Comitetul parohial. în conţe legere c u : Alexandru Munteanu,

protopresbi ter . —a— 1 - 3

Pentru îndeplinirea postului învă ţă to resc -cantoral dela şcoala confesională gr. ort. rom. din Lipova, se publ ică concurs cu termin de 15 zile dela pr ima publ icare în organul oficios „Biserica şi Şcoala*.

Dotaţ ia împreuna tă cu aces t pos t anua l -minte es te :

l . In bani gata 600 lei. 2. Locuinţă c o r e s ­punză toare în edificiul şcolar şi g răd ină e x t r a ­vilană. 3. Pentru conferinţă s u m a ce o vor r e c ­lamă t rebuinţe le . 4. Pentru scr iptur is t ică 50 lei. 5. Venitele cantorale dela funcţiunile unde va.f i poftit şi la cari are se par t ic ipe. 6. Ajutoarele precum şi întregirea recerută conform anilor de serviciu a învăţătorului a les se va cere de l a stat. 7. De încălzitul şi văruitul salei de învă­ţământ şi a întreg edificiului pe din afară se va îngriji comuna biser icească, iar a locuinţei î n ­vaţătoreşt i pe dinlăuntru cade în sarcina învă­ţătorului.

Reflectanţii cari vor dovedi capaci ta te d e a instrua şi conduce corul vocal existent vor fi preferiţi şi vor primi o remunera ţ iune anua iâ cel puţin 300 lei.

Alesul învăţător e îndatorat a înstruâ elevii în cântăr i le bisericeşti , să conducă elevii în, toate Dnmineci le şi sărbători le la sf. biserică,, să cânte cu dânşii răspunsur i le liturgice şi s ă conducă s t rana fără alta remunera ţ iune .

Reflectanţii au să-şi înainteze recursele }or instrui te cu documente le prescr ise şi adresa te Comitetului parohial din L p o v a P . On. oficiu p ro topopesc gr. ort. rom. din Lipova, precum şi a se prezentă în sf. biserică din Lipova în vre-o Duminecă ori să rbă toare spre a-şi ară tă d e s t e ­r i tatea în cântare şi t ipic şi să se facă cunos ­cut poporului .

Lipova, din şedinţa Comitetului parohial ţ inută la 6/19 Septemvrie 1920.

Comitetul parohial. în conţelegere cu: Fabriciu Manuilă, p r o ­

topresbi ter . :• — • - - : 2 - 2

Pentru îndepl inirea postului învăţătoresc cantoral dela şcoala confesională gr. ort. rom. din C h e r t i ş , să escrie concurs cu termin de 15 zile dela pr ima publ icare în organul oficios „Biserica şi Şcoala" .

Veni te le : In bani gata 2C0 lei. 840 titre grâu, 840 litre cucuruz în preţ de 96 lei 60 bani. 4 stânjini lemne pentru învăţător şi 4 stânjini pentru încălzirea salei de învăţământ preţuite în 96 lei. Conferinţa înv. 30 lei. Scripturist ică înv. 10 lei. Dela înmormântăr i stola îndat inată . Cortel şi grădină 751 • . întregirea să va cere dela stat.

Cel ales va avea să îndepl inească şi con­ducă cântări le bisericeşti în şi afară de biserică şi to todată a îns t ruâ pe şcolari în cântările ri­tuale fără al tă remuneraţ ie . Doritorii de a ocupa aces t post sunt avizaţi ca recursele lor adjus­ta te regu lamenta r şi adresa te com. par. din C h e n i ş să- le tr imită P . On. oficiu protopresbit. din Buteni, având a să prezentă în sf. biserică din Chert iş spre a-şi arăta des ter i ta tea în cant şi tipic.

Chertiş la 8/21 Sept. 1920. Sabin Micluţia, paroh. preş . loan Ferestean,

not. ad hoc. în conţelegere cu : Florian Roxin, protopop.

—o— 2 - 2

Cenzura t : Alexandru T. S t a n ţ a t ad.