A n u l V Arad, Sâmbătă lë|31 Anglist 1901 № . 152 REDACŢIA

ir»d,Deák Perencz-u. nr20

ABONAMEÎîTUb Peitru Auetro-Ungaria : pe nn an 20 cor. pe Vi tn 10 cor.; pe V« de an 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. f-rll de Duminecă pe ш

— 4 coroane. — Pentru Bojnâiua şl itralnătate рѳ an:

40 franci. MtBuscrlpte nn senapoiază

TRIBUNA POPORULUI AD MIXISTK AŢI A :

Arad, Deák Ferencz-n. m 89

INSEEŢIUKIbE t de sa şir garmond: prima data l é bani; a dona oară 12 bani; a treia oară 8 b., de flecare publicaţiune.

At&t abonamentele cât şl inaerţinnile saut a se plăti

înainte în Arad.

Scrisori nefr»acute MI TE primesc.

A n u l V . Numër de Duminecă Nr. 34

Goana contra părintelui Lucaciu.

Nu mal încetează nici „părintescul" guvern al „legii, dreptului şi drep­tăţii*, cu goanele turbate contra neînfrântului naţionalist şi cucernicului creştin Dr. Vasile Lucaciu.

Eata ce ni-se telegrafează din Baia-Sprie :

Hramul bisericel, procesiunile iubi-lare, împiedecate cu armele geandarmilor. Agitaţiunea e profundă. Poporul a protestat contra laşităţii guvernului Széli la M. Sa Impëratul-rege la Viena şi la Pontificele roman.

Nici a se închina nu-'l mal este permis astăzi Românului!

Preotul „trădează*, când se În­chină lui Dumnezeu şi nu molochulul maghiar ; poporul se resvrateşte, când se adună la hramul unei biserici.

Ce timpuri, pregătitoare de soarta Sodomel şi Gomorel pentru ţeara aceasta !

Cu ce se deosebeşte guvernul „diplomatului" Széli de cel al bru­talului Bânffy, eând organele sale executive sevîrşesc aceleaşi acte de atentat barbar faţă cu un popor demn, paclnie, iubitor de legea şi pamêntul sëu strămoşesc ?

Nu va înceta odată goana contra părintelui Lucaciu? Este aceasta cu­lmea fără-de-legil şi martirisării 1

înfierăm cu adâncă revoltă aceste manopere ale cârmuitorilor patriei noastre, ţi asigurăm pe domnii zilei, că cu ajutorul baionetelor nu vor sdrobl, ci vor întări în resistenţă pe cel goniţi pentru legea lor şi pentru dreptate, în numele.. : „legii dreptului şi dreptăţii".

Schimbare de note diplomatice Intre Austro-Ungaria şi Rusia. Ziarul яMagyarország" află, că ministe­rul de externe al Monarchiei noastre a adresat o notă diplomatică Rusiei, cerênd explicaţiunl în privinţa manoperelor sale din Macedonia, Bulgaria, Serbia şi România, cari nu se potrivesc cu angaja­mentul luat în anul 1897, în care se prevede, ca Rusia (cât şi Austro- Ungaria) $& se abţină delà orl-ce amestec în statele balcanice, pentru susţinerea status-quo-wZttî.

»Pester Lloyd" zice, că e absolut necesar, ca Monarchia noastră să se lămurească, dacă mai este în interesul el de a se menţine învoiala cu Rusia delà 1897.

In acelaşi timp din România soseşte ţtirea, că Ruşii concentrează forţă armată pe linia Prutului, îndoind totodată numë-rul pichetelor delà graniţă.

Adunarea Reuniune? învăţătorilor.

O adeverată serbătoare a fost adunarea generală a Reuniunel Invö-ţătorilor (Desp. I—VII) din diecesa Aradului, ţinută în anul acesta în Arad, tn zilele de 26 şi 27 August.

Présenta unul frumos şi nume­ros public a ridicat Înfăţişarea, ear seriositatea şi demnitatea discuţiuni-lor au ridicat nivelul moral al adu­nării.

La deschiderea adunării, prese» dintele Reuniunel, dl Teodor Ceontea, propune a se trimite o telegramă oma­gială P. S. Sale d-lul Episcop diece­san Iosif Goldiş, care, lipsind din Arad, petrecênd de présent In străinătate pentru căutarea săne taţii sale, nu poate fi Invitat să participe la adu­nare.

Propunerea se primeşte eu î̂n­sufleţire şi vil aclamârl, la adresa distinsului Prelat.

Se trimite o telegramă In ter­menii următori :

Iluslrităţil Sale Iosif Goldiş

episcop.

Gastein Adunarea generală a reuniunel

Vö roagă să primiţi omagiile eorpu lui Invoţătoresc.

Intru mulţi fericiţi ani ! Ceontea.

Ca représentant al Consistorulul şi representând pe P. S. Sa dl Epi scop diecesan, este de faţă la adunare C. Sa dl Roman Cxorogariu, présen tându-se însoţit de următorii domni protopopii Vasilie Beleş (Radna), Ge­orge Popoviciu (Siria) ; preoţii : Tr* ian Văţan, asesor consistorial; Ro mul Nestor (Cenad), Procopie Givu lescu (Curtici), şi profesor Dr. P Pipoş

Dl Teodor Ceontea deschide adu narea prin următoarea euvêntare :

Onorată adunare generală ! Domnilor şi fraţilor !

Puterea de vieaţa a orl-cărul popor este încetăţenită în aşezămintele sale cul­turale ; megistra vieţii ne confirmă pe de plin acest adevër. Ori In ce parte ne vom Întoarce, ori la care popor vom petrece, ne vom convinge, că acela s'a avântat la mal strălucită mărire vremelnică, care a avat in stituţiunl culturale mal profunde. Profuadi tatea icstituţiunilor n'a constat din zidirile ciclopice, nici ale Indienilor nici ale Egip tonilor, nu s'a bisat nici pe milioanele res-boinice ale lui Xerxe, ori ale altor eroi formi­dabili, ci mal mult pe deprinderea omului Intra а iubi din convingere binele şi а lupta consecvent pentru izbânda lui. Binele su­prem, căruia avem s ă n e consacram tot eul nostru, na presupune mulţumirea boldu­rilor, nici frumuseţea atăror apariţiunl tre-cStoare ; el se compune dintr'un lanţ nesftr şit de pietri scumpe, ce na pot deveni pradă nici chiar dintelui timpului. Şi aceste măr­găritare veclnice nu ni-le poate infăţăşa

nici o instituţiune de pe pământ, numai şcoala.

Sfântă institaţiune а fost şcoala Îna­intea tuturor popoarelor ; şi acesteia 'şi-au consacrat vieaţa toţi muncitorii de valoare ; dar la puţini li-a succes a se apropia de idealul el. Adeverată şcoală pe pămont este numai şcoala întemeiată de Isus Christos, căci el a demandât apostolilor BŐI să meargă şi se înveţe pe toate neamurile... Isus Chriitos a fost Inveţătorul, care prin şcoala sa a arëtat oamenilor modalitatea după care Îşi pot asigura fericire vremelnică şi vecl-nică. Dintre toţi înveţătoril lumii numai dîn­sul a recomandat tsă facem bine, pentru-că e bine, şi să-l facem chiar şi vrăşmaşilor noştri*. Şi cine se nutreşte cu pane de aceasta, na va mal flămânzi; ear cine se adapă din isvorul acesta, na va mal însetoşa. Mâncarea şi boutura, ce 'şi-le câştigă ornai din şcoala Întemeiată de Isus Christos, 11 dau putere să fie stăpân şi peste duhurile necurate ! Omul înzestrat cu înveţăturile resărite din şcoala lui Isus Christos, porun ceste puterii or naturel ; dînsul poate stră­muta cursul apelor şi direcţiunea vânturi­lor; din munte Iţi poate face şes şi vice­versa; din iearnă Iţi poate face vară, din frig căldură, din secetă ploaie, dinei noapte ; şi toate le poate duce în îndeplinire, însă numai dacă îşi basează cunoştinţele pe in-stituţiunea de mal sus, adecă pe şcoala în­temeiată de Isus Christos. — Acesta a zis: Jăsaţl pruncii să vină la mine, că a unora ca aceştia este tmperăţia lui Dumnezeu* ; şi noi înţelegem aceasta aşa, că pruncii, fiind neinficiaţl de valurile turbulente ale lumii, pot fi pregătiţi — ca să primească in spiritul cel fraged semenţa binelui su­prem, ear din aceasta apoi In decursul vre-milor, omul desvoltat poate afla acea hrană sufletească, ce e In stare să-'l facă domn şi stăpân peste toate celelalte lăptari ale lai Dumnezea.

Àvénd aşa-dară In vedere, că şcoala Întemeiată de Isus Christos este atât de pu­ternică tn resultate, de aici se poate explica şi greutatea aplicării mijloacelor spre ajun­gerea scopului printr'lnsa.

Catastrofa, ce-a îndărăt pângănismul în lupta purtată ca şcoala întemeiată de Isus Christos, a sg aduit întreaga societate omenească. Pe ruinele păgănismulul duchai Domnalal а Împrăştiat sëmônta produsă de şcoala nouă, ear' această semonţă udată de sângele martirilor a încolţit şi aprodns pe multe locuri fructe îmbelşugate. — Iubirea către Dumnezea şi deaproapele se desvoltaa prin palate şi colibe. Nisuinţa după realisarea binelui suprem prindea rădecinl chiar din leagăn, căci mamele ri valisau Intra propagarea virtuţilor creşti­neşti. Dar' precum, după trecerea unei tempeetăţl se ivesc ici şi colea adese-orl furtune locale, ce ameninţă ca distrugere fragedele creaturi, astfel s'a Întâmplat, că şi omenimea nutrită de şcoala lu!|isus Christos a avat să sufere după căderea păgânismulul ne numërate catastrofe, dintre cari cele mal ameninţătoare s'au pornit c h a r din ne­priceperea fiilor set. Vanitatea omenească şi dorul mârşav după glorie antică lumească aa născocit in unele capete de lamina în chipuită idei scâlciate, după cari omeni­mea avea să fie dirie/eată pe păment în toate privinţele ea o turmă de un păstor. Şcoala prin aceasta nu mal poate fl acel isvor de vtrtuf, cum ni-l'a întemeiat Isus Christes, ci

a trebuit să lacre Intr'acolo, ca să contribue la realisarea scopurilor josnice ale unor fac­tori de valoare discutabilă. Bar de aici apoi a armat, că referitor Ia şcoală, omenimea в'а desbinat şi a format|douë direction!, una care voia ca ori-ce preţ ca şcoala să átérne strictisim de biserică, ear a doua ce afirmă, că numai statului ÎI compete dreptul de a se îngriji de creşterea cetăţe­nilor EÖÍ.

Aici aflăm, Domnilor, desfăcută ideea oa­menilor despre şcoală. Şcoalele de sub scutul propria al bisericel aa primit In de­cursă! timpalal numirea de scoale confe­sionale, ear' cele protegiate şi conduse de că­tre stat se numesc astăzi scoale de stat. Deosebit biserica apuseană a fost, care s'a pas în luptă cu statele şi ni-'s Încă proa­spete în memorie discut iunile de condeiu şi parlamentare pentru dominaţiauea asu­pra şcoaielor, Nicăirl însă, nici biserica, nici statul na devine protector desinieresat al şcoaielor, cici amândouă lasă să h-se vadă încă de departe intenţiunile particu­lare. In atarl valuri, adevărata educaţiune, sau luminarea popoarelor, târgeşte, cum tânjeşte vegetaţiunea în urmarea secetei îndelungate. Ear' din această stare anor­mală se produce o societate omenească bolnavă, plină de pëcate strigătoare la ce-riûrï, de cari gem astăzi chiar şi foile de prin provinţe, vorbind despre atâtea fali­mente, omoruri şi sinucideri.

Cine are idee corectă despre educa-ţiane, aceluia trebue să-'l sângereze inima când vede omenimea înotând prin atât de păcătoase valuri ale vieţii. Şi dacă atât statal, cât şi biserica vor examina cu scru-pulositate acest period bolnav al omenimil, atunci ca bună seamă vor trebui să con­state, că morala lui Christos a dispărut mai da tot de pe onsont ; ear' aceasta provine de acolo, că astăzi nici statul, nici biserica na-'şl fice datorinţa faţă de şsoală, ci o consideră pe aceasta mai mult ca un mijloc, prin care şi anal şi celalalt voieşte să-'şi realiseze. scopuri clandestine 1

Persoană etică este atât biserica, cât şi statal, dar' greşesc amendai?6, când uită că In demersul desvoltăril lor morala lui Christos are să fie firul Ariadaei. Nu ne privesc pe noi laptele ce s'au petrecut şi se mai petrec prin apusul Europei între biserică şi stat, căutând la noi acasă, ve­dem deosebit la catolici, că clerul a pus mâna pe scoale, ca să poată infiltra in po­por fanatism religionar ; statul de altă parte 'şi-a revendicat dreptul asupra şcoaielor, dar' earăşl tn scopul de a putè dispune la timpul eëa de popor, după dorinţa şi trebuinţele proprii. Scopol adevërat лі sta­tului ca persoană etică s'ar putea s jucgj prin şcoală, numai dacă ne am Închipui, că trăim în republica spiritului deplin liber, când adecă am putè face pe fiecare om Bă voiască binele din convingere, şi să urască viţiile earăşi din convingere. O atare republică însă am pute ÎQt.-ra^ia, nu­mai dacă am începe a clădi chiar delà fundament, adscă delà casa părimeaseâ. Dar' atunci trebue să presupunem, c4 pruncii aa părinţi Înzestraţi ca toate virtuţile cre­ştineşti, căci numai aceştia pot prepara, ini­mile fragede ale mititeilor, ca In decursul vremilor acele inimi să fie tn e ta tea des-volta virtuţile creştineşti. Ear', ca să ai părinţi provezaţi ca atari virtuţi, poporul trebue ţinut în fron necontenit, adecă tn

2 18|31 August 1901 Nr. 34 lôal, ce ni-'l descriu atât de frumos lumi­naţii plrinţi apostolesti. Anume de pe am vonul bisericei să rösune cuvêntul lui Dum­nezeu In toată Dumineca şi sSrbătoarea, dar aşa, ca din citatele sfintei scripturi credincioşii să gaste fiecare câte o bu-cătnră de ambrozie şi câte un picurel de nectar. Credincioşii noştri in modul acesta nutriţi ar deveni un isvor ne&Scat de bu­nătăţi morale; fiecare s'ar nisui din toată inima, din tot sufletul şi dm tot cugetul eőu, să fie Înaintea pruncilor sői model de vir­tuţi creştineşti, prin ce învăţătorul nostru conştiu de chemarea sa, ar fi In stare să prelucreze cu gri je agrul cel fraged al su­fletului elevilor sői.

Doiinţa noastră Insă române un pium desiderium, căci omul a devenit pradă multifariilor valuri nimicitoare ale lumii zgomotoase, din care nu-'l poate mântui, aecât o cuiă de tot radicală ; ear' aceasta se va putè réalisa, nu mal dacă şi noi tiStlzi, ca odinioară Moisi In pustie, vom avè pacieLţă de fer şi vom lucru Intr'acolo, ca bûuëie gtneiaţnml să fie separate de păcatele zdrobitoare ale generaţiunilor ante acare. Şi puterea de regenerare o are aici cumul şcoala, care priveşte neclintit la virtuţile creştineşti, adecă cea întemeiată üe Mântuitorul nostru.lBUS Christos, la care u zicem astăzi de comun şcoală confesională,

sprtginită conştienaos de sfânta biserică. Această şcoală, condusă de un în­

veţător deplin conştiu de nobila ta chemare dar 1 acesta posedând încrederea absolută я

părinţilor şi a statului, această şcoală poate réalisa icopul, ce noi II urmărim, adecă poate prepara spiritul elevilor aţa, ca de acolo să crească la timpul s8u numai virtuţi creştineşti decoarea creştinului ortodox şi a cetăţeanului onest.

Eată dar', domnilor şi fraţilor, modali tatea, prin care Îşi poate ajunge omul fericirea vremelnică şi veclnicâl Eată calea, pe care purcezend, putem crea bisericei caractere firme şi statului cetăţeni gata pentru ori-ce eventualităţi. Insă lucrurile de durată perenă se pot efectul numai prin mijloace radicale; consideraţiunile personale sunt cariul, ce roade Intru ascuns la inima ori cărei fiinţe vieţuitoarei Drept aceea, ca să ne ajungem pe pămont scopul măreţ, avem să ne Îndreptăm atenţiunea deosebit asupra şcoalelor noastre confesionale, căci ele nu sunt făpturi de mâni omeneşti, ci sunt Întemeiate principialiter de către în­suşi Mântuitorul nostru Isus Christos. Dir,sil n'a grăit numai unul popor, ci la toată lumea, parte direct, parte prin apostolii boi, cărora li-a dat Îndrumare şi putere să propoveduească fiecăruia tn limba sa Înv brăţişarea virtuţilor creştineşti. Na forţat pe mmenîsâ cuprindă adevërul în limba cutare, seu cutare, çi a ris numai apostolilor, să pro poveduească tuturor adevërul. Aşa dar' modul, prin care se poate scoate dm ghiarele pierzării neamul omenesc, atornă direct dela şcoala confesională, ear' factorn principal este însuşi Inveţătorul.

Familia, biserica şi statul de-ooo trivă sunt chemaţi să contribue la perfecţio narea ţcoaielor confesionale; tustrei au să vtghieze şi particular şi In comun, ca şcoala să nn Bufere din nici o privinţă. In ţdegem lucrul astfel, ca materialiceşte şcoala să fie pe deplin provezutăj elevii să frecventeze regulat, ear' inveţătorul să fie la culmea misiunii sale. Şi ca să fim bine înţeleşi din oricare parte, când vorbim de Înălţimea chemări! invoţătorulul, aflăm de biue a ne pronunţa aici pe faţă, că tn veţătorul se va afla pe culmea chemării eale numai atunci, dacă pe lângă duhu blftndeţelor, ce trebue Bă-'l caracteriseze, va şti propune elevilor sël, conform gra dulul lor de desvoltare, netrecônd cu vederea nici odată impregturarea, că elevii. — fie prin ajutorul invoţătorulul, dar 1 mal bine el d i i priceperea lor proprie — din toate cunoştinţele împărtăşite de către înveţător, să poată ajunge la atare eonclusiune, ce

fi cât de cât stropită, ori oficiată de sau cutare doctrină religioasă moralii

ar cutare

Şcoala noastră presupune atarl tn­veţători, căci numai aşa merită să se numească adeverată şcoală confesională, îmbibat fiind spiritul fraged al elevilor cu mirosuri de bună mireasmă, factori! cre­dincioşi, ori cetăţeni vor şti face totdeauna deosebire tntre bine şi rëu, Intre adevër şi minciună; ei vor şti îmbrăţişa virtutea cu efect şi vor şti despreţul viţiul după merit. Atunci ne-am apropiat de adevëratul grad cultural, pe care 11 arată Mântuitorul apostolilor sei, când le zice: rfiţl desevîrşiţt, precum şi tatăl nostru cel din ceriurl desevîrşit este' !

Domnilor şi fraţilor înveţător! 1 Pe frontispiciul Reuniune! noastre InveţătoreştI fâlfăie steagul cu devisa „Lumvuază-te şi vei fii. Deşi n'am ajuns tncă timpurile, in cari să putem zice, că suntem scăpaţi de grijile neajunsurilor materiale, să sperăm intr'un viitor mal tignit din acest punct de vedere ; astă-dată fle-ne permis a ne pune barem pe un mic stadiu ideal şi de aici să ne considerăm de ceea ce ar trebui să fim 1

Reuniunea noastră este prea jună ca să poată afirma despre sine, că prin acti­vitatea sa modestă a promovat barem cu un diferenţial soartea poporului român or­todox. Atâta insă totuşi putem constata dela acest loc presidial, că pe terenul şcolar ceea-ce a atârnat direct dela debilele noastre puteri, am stăruit să se îndeplinească. Va­loarea intrinseacă a şcoalel noastre confe sionale, nu ni-o discuta astăzi nici străinii, şi deosebirea Intre şcoala noastră de odi nioară şi acum nu trebue constatată cu microscopul. Totuşi më vëd îndemnat a Vë atrage şi de astă-dată atenţiunea asupra sublimei noastre chemări. Să nu ne mere-dem nici unul in cunoştinţele câştigate, ci pe zi ce merge să ne câştigăm cunoştinţe noue şi earăşi neue, dar tot deauaa pe base religioase-morale. Să ne împlinim datorin ţeie coaştiinţios, căci aceasta e virtute creşti­nească şi să nu aşteptăm nici odată să ni­se aplice rigoarea legilor existente, căci le gea este făcută numai pentru cei fără-de-lege; Intru noi să domieilieze tot-deauna legea Domnului. Avônd noi atarl comori şi im partăşind cu dlnsele atât pe elevii noştri minoren!, cât şi pe cel maiorenl, să con tribuim din toate puterile şi In deplină ar monie cu toţi factorii chemmaţ! la re gene rărea bisence! şi a neamului nostru mult vexat, căci odinioară de după toate acestea ni-se va zice din partea posterităţii, că luptă bună am luptat şi credinţa am păzit.

Condus de atarl vederi faţă de reu niune şi de şcoala noastră confesională, Vë aduc de aici la cunoştinţă, că după ce In decursul anului administrativ 1900/1901 corni tetul D-voastre central a stăruit, ca des părţămintele să 'şi facă datorinţele, punând în practică disposiţiunile referitoare la pro sperarea materială a poporului şi a Invoţă tonlor, s'a Îngrijit pe lângă aceea să dela ture barem unele dintre căuşele ce Impie ducă desvoltarea mal spornică a tnveţămen-tulul. Luând In considerare dorinţele tuturor despăiţemintelor, am elaborat un proiect de plan de inveţăment pentru şcoalele noastre poporale confesionale, asupra căruia vë ru găm Bă vë pronunţaţi in merit ia locul seu, pentru-ca în scurtă vreme să putem constata un avans mal pronunţat la şeoa lele noastre poporale şi confesionale.

De după cari Vő salut domnilor şi fraţi lor, de bună venire, Vő poftesc cele mal strălucite succese la această festivitate cui turală anuală şi declar de deschisă a Xl-a adunare generală a reuniunii noastre Invő ţătoreştl I

Adunarea primeşte discursul cu vil aplause şi apoi C. Sa dl Roman Cto-rogariu, se ridică şi rosteşte următorul discurs.

Domnule President l Onorată adunare generală!

Un sfânt fior trebue să ne cuprindă când ne aflăm In acest institut. Virtuţile cetăţeneşti ale înaintaşilor noştri m a u câştigat drepturile la el. In schimb pentru sângele versat de voluntarii noştri pentru

Tron şi patrie in lupta sângeroasă dela Jena, când armatele aliate sângerau de loviturile Marelui Napoleon, Moise Nicoară, născut In Giula, a verbuvat o trupă de voluntari din comitatul Bichiş şi Arad, cari pe spe sele lor l'au urmat şi sub comanda lui căpi-tănească Intru atâta s'au distins prin vite­jia lor In lupta dela Jana, încât drept recunoştinţă faţă de poporaţiunaa din ace­ste ţinuturi, Domnitorul li-a dat dreptul a deschidă o preparandie, ca într'insa să se crească înveţătorl pentru acest brav popor, care astfel se ştie jertfi pentru Tron şi patrie.

Domnitorul ni-a deschis porţile cul­turel aici tn Arad, ca acele înalte virtuţi ale jertfei pentru tron şi patrie, să se afirme şi tn timp de pace, pe teren cultural. E i ta de ce, Onorată adunare generală, trebue să ne cuprindă sfântul fior, când gândim la dato ria da a ne face vredaici de aşezămintele câştigate prin virtuţile, scump sângele inain taşilo* noetri.

Un sfânt fior trebue să ne cuprindă, când privim la marii înaintaş! al noştri de oe catedrele acestui institui, la fericitul Ţichindeai cu al sëî tovarăşi de luptă pen tru regenerarea neamului românesc. El au deschis prima oară cartea românească aici, din care au propovëduit luminarea minţii pe temeliile religioase morale.

Grele erau împrejurările şi atunci. A trtbait să treacă prin retorta pr«judiţiilor timpului, a duşmănie! oamenilor şi a ne­ajunsurilor materiale. Ţithindeal n'a murit in purpur, şcoala română insă s'a ridicat prin suferinţele acestor d iscăli ai neamu­lui românesc, şi un sfânt fior trebue să ne cuprindă când gândim, cum ne vom pute face vrednici urmaşi ai lor.

Şi marele înveţător al omenimel, Mân­tuitorul nostru Isus Christos, a marit El In purpur? Nu oare El s'a înălţat peste toate suferinţele omeneşti cu coroana de spini pe lemnul cruce)? Dar, uite, cum apostolii sei, 12 la numër, sërac! şi hui­duiţi, invirsg puterea armelor, capetele în coronate şi popoarele se Închină paterii lor spirituale !

Astăzi earăşi suntem in grele împre­jurări, poate în mal grele de cum eram adinioară. Toţi simţim povara acestor greu taţi şi röspunderea pentru împlinirea dato-rinţelor ce n i s e impun in faţa lor.

Dacă vom privi numai in jos, la acele greutăţi, vom vedé numai neajunsuri, miserii, caii ne Înspăimântă sufletul şi că­derea cu sufletul are de sine să urmeze, ear aceasta insamaă moarte pentru noi.

Să ne înălţăm iasă suflatele sus, acolo, de unde vine tot darul, la Atotputernicul, care toate le vede, şi astfel şi suferinţele oamenilor. Credinţa In El fie temîlia vieţii noastră şi El nu va lăsa pe cel ce se tem de dlnsul. Această credinţă ne va face uşor jugul misiunel noastre.

Ime Christos a împlinit o mis'una, şi această misiune o numeşte jug, dar zice : Jugul meu este uşor*, pentru că .drago­stea toate le Împlineşte*. Drugostea misi­unel este mal tare decât dragostea de sine.

Această dragoste a misiunel a făcut pe marii noştri înaintaşi de »u suportat ju­gul cel greu al regenerării. Ochii lor erau aţintiţi la idealuri şi aceste id :alurl i-au tnăl ţ i t p ste misernie vieţii şi ii au dat însu­fleţirea, cu care şi-au suportat jugul ear' NOIE ni-au lăsat de moştenire şcoala ro­mânească.

Când mi s'a dat onorul de a représenta pe venerabilul Cousistor şi pe Preasâuţitul epiacop diecesan în mijlocul D-voastre, vin cu drapelul, pe care eete scris idealul no stru: cultura religioasă morală, şi vő reg a nu privi în mine pe poliţaiul, ci pe im tmpreună-lucrător al D Voastre, ca umor la umer să înaintăm sfânta causa cultu­rală.

Apostolul Pavel zice Corintenilor, car! se certau pentru autoritatea apostoliéi sale şi a lui Petru şi Apollo : .Nici cel ce plan­tează, nici cel ce udă eete ceva, ci Dum nezeu cel-ce face să crească ; ear cel ce plantează şi udă sunt una şi flecare va primi plata sa după osteneala sa*. (I Corint. 1, 7—9). Astfel una trebue să fim noi că­rora ni-s'a dat a planta şi uua ogorul culturel naţionale bisericeşti; lucrul este misiunea noastră, puterea creatoare este sus Că ra acea putere să ne înălţăm gândirile şi simţirile şi să-'l implorăm graţ », ca să facă să crească şi înflorească aceasiă Reu­niune intru preamărirea lui Dumnezeu.

Poftiţi d-le président şi Onorată adu­nare generală In numele lui Dumnezeu Înainte.

Adâncă impresie a făcut această inimoasă cuvântare şi cu viu interes a urmărit tot publicul asistent de­curgerea adunărel, care s'a arătat

demnă şi conştientă de principiile con- * ducetoare indicate de cel doi oratori. Í

După presentarea oaspeţilor, mal vorbesc dl Ştefan Antonescu, P. C. Sa Arehimandritul Augustin Hamsea, dl £ Moldovan, vice-preşedintele Reuniu­ne!, dl Micu representantul Reuniunel I din Caransebeş, şi alţii; apoi tecôn-du-se la ordinea zilei, urmează diser- ; taţiunile, cari au ocupat aproape doué -şedinţe; diseraţiunl instructive s'au cetit, car! au fost ascultate cu mult interes.

Rapoartele comitetului şi funcţio­narilor Reuniunel, au fost censurate şi aprobate atât de comisiuni cât şi de adunarea generală.

In şirul discuţiunilor ultimei şe­dinţe s'a pus chestia salarelor Inve­ţătoreştI.

Plângerea înveţătorilor este, că în foarte multe locuri retribuţia o primesc neregulat şi cu greu. Ora­torii se încearcă a deslega această problemă, cerînd intervenirea pelângă Consistor, care să caute să intervină cu autoritatea sa pentru sanarea neajunsurilor.

C. Sa dl Roman Ciorogariu spune că Consistorul a luat disposiţil In această privinţă atât în general cât şi în caşuri speciale, de plângeri ce i-s'au adresat. Dar ori câtă silinţă îşi dă Coneistorul pentru sanarea rele­lor, ori câte disposiţiunl a luat, exe­cutarea lor se împiedecă de relaţiu-niie locale desastroase, de neînţele­gerile între preot şi înveţător, între învoţător şi parochienl.

Consistorul are numai autoritate morală; execuţia disposiţiilor sale Insă, române să se facă de parochil. De aceea, pentru o fericită resol-vare a acestei chestiuni, se impune în întâiul rlnd mergerea mână în mână a preotului cu Inveţătorul şi deşteptarea încredere! şi interesului po­porului pentru şcoală şi susţinerea el.

Numai pe această cale se poate ajunge la o resolvare a acestei chesti­uni ; şi această resolvare va contribui nu numai la înlăturarea neajunsurilor materiale, ci evident, va représenta un mare câştig moral pentru popor, şl pentru întreagă biserica noastră.

Oratorul face apel la înveţătorl, ca pe această cale pornind să lucreze şi atunci silinţele lor vor fi încunu­nate de succes, procurênd mulţumire generală.

Pentru ţinerea viitoarei adunărel generale se deflge Hălmagiul, ear data acelei adunări, se hotăreşte a fl tîrgul dela „Găina".

Dl Teodor Ceontea închide aduna­rea mulţumind C. Sale dlui R. \Cio-rogariu, care, ca représentant al Con-sistorului, a asistat la adunare şi a luat parte la discuţiuni instruind şi luminând; mulţumeşte membrilor şi oaspeţilor pentru participarea la adu­nare.

C. Sa R. Ciorogariu mulţumeşte dlui preşedinte pentru destoinica con­ducere şi dascălilor le urează spor în muncă devotată pentru biserica şi şcoală. Şcoala noastră îşi poate în­deplini misiunea numai în legătră cu biserica, ear' biserica este scutul şi garanţia existenţe! neamului nostru.

Dl V. Goldiş, secretar consisto­rial, de încheere, se adresează cu frumoase cuvinte celor de faţă. Sco­pul nostru, zise oratorul, trebue sä fie o consosolidare, o unificare, aşa zicônd o formare a unul singur „Eu" al nostru. Pentru acest sfîrşit trebue înainte de toate să ne stimăm unii pe alţii; stima aduce încredere, în­crederea dragoste. Ear' dragostea toate le împlineşte.

Nr. 3 4 18 |31 A u g u s t 1 9 0 1 3

In pragul anului şcolar. ( 1 9 0 1 — 1 9 0 2 )

Câte-va zile n e m a î d e s p a r t d e noul an şco la r 1 9 0 1 — 9 0 2 .

Se a p r o p i e dec î t impul , c â n d toate ş coa le l e , a u s ä s e d e s c h i d ă , pentru u n t imp d e 9 — 1 0 l u n i ; s e deschid ş c o a l e l e , p e n t r u - c a s à v i e Intr'insele toţ i ce l c h e m a ţ i să- ' ş l câ ş ­tige lumină; n u s e a ş t e a p t ă î n s ă lu­mina de là şcoa lă , a d e c ă d e l à z idir i le şcoalel, ci d e l * g l ă s u i t o r u l , d e l à în­veţătorul ş coa le l .

Şi c a r e d in t re noi nu c u n o a ş t e frumoasele şi î n ţ e l e p t e l e c u v i n t e : „vo i sunteţi l umina l u m i şi s a r e a pă­mentulul!?*

— D a ! L u m i n a lumi i şi . s a r e a pămentulul, s u n t f r u m o a s e c u v i n t e , iar ţi de mare cuprins; şi cu c â t ă

j mândrie auz im р ѳ mul ţ i Inve ţâ to r I , i asemënându se : , , lumine l lumii şi Si-! rel p a t e n t u l u i 1 ' , d a r t r e b u e s ă se ştie, că d r e p t u l d e a face s s t f e l de

\ asemenărî, îl p o s e d e n u m » ! a c e l in­divid, c a r e e s t e capabi l d e a d o v e d i , cu are v o c a ţ i u n e p e n t r u c h e m a r e a ea, pe c a r e cu zoi şi cu conş t i i n ţ ă '$i-o împlineşte, e a r n u din sî lă, — ca d e după ea s ă t r ă i a s c ă !

Că, c h e m a r e a î n v e ţ ă t o r e a s c ă e s t e una dint re ce l e mal g r e l e , a a, e t a t In destul m a r e l e p e d a g o g D i s t e r w e g , precum e s t e d e r e c u n o s c u t , c ă e şi una dint re с з і е mal f r u m o a s e ; d a c ă ar lua Insă omul în s * a m ă t o a t e g r eu ­tăţile ce a r e s ă l e în t impine — fie pe o r i c e t e r ^ n , — a t u n c i nu ьг

l»junge foa r t e d e p a r t e ; a r t r e b u i s ă fetea locului , s ă t r a g ă v e l p e s t e c e e a -ce i-a dă ru i t a t o t p u t e r n i c u l C r e a t o r , adecă: p e s t e minte şi voinţă şi re -epective p e s t e conştiirţi.

Şi ce a r face p r in a c e a s t a ? — Un pëca t n e s p u s d e m a r e , căc i a r a t a a nu fi v r e d n i c s ă p ă s t r e z e , s ă des-voalte şi s ă a d u c ă f o b s pr in a c e e a ce prea în ţ e l ep tu l p ă r i n t e i-a dăru i t , să aducă folos a t â t s ieş i , c â t şi soc ie­tăţii.

Şi p â n ă când v o m a v é î n v e ţ ă ­torî devo ta ţ i c a r i e r e i lor , eă nu n e fie t e a m ă că ş c o a l e l e n o a s t r e confe­sionale v o r fi p e r i c l i t i t e ; e a r u n d e vedem ici c o l e a , că l uc ru r i l e m e r g rëu, ori în ce p r i v e ş t e ş coa l a d. e. ameninţarea c u s coa l e c o m u n a l e ori de stat, s*u în ce p : i v e ş t e b i s e r i c a

La trei sute de ani — 1601—1901. —

N'aţi auzit voi de viteazul erou al Ţ ril Româneşti,

Mihaiu, mândria romlnnimil şi spaim* oardelor turceşti ?

El s'a urcat pe tron cu gândul neslrămutit Ia buuicţ*,

Şi pe duj mani H ia la h g l şi cu perzare-'i ameniiţă.

In van se 'nceercă ear pSgânul Bă mai impună ţenl jugul,

Viteazul Domn priferă lupta şi preface d In arme plugul,

S'aruncă In rëiboiul crânc c n cu vitejia 'I cea străbună

Si lasă glorios prin vearurl o pată grea pe semilună;

Căci el Înfrânge oşti enorme avônd o mână de Munteni,

Şi 'n paginile vremii 'ncreastâ cu spada sa : Călugăr; m 1

N'aţi auzit voi de viteazul erou al Ţo-it R IMA ieşti,

Mihaiu, mândria româ i mii Şi spama oarielor t u r c ş t i?

Din su l s'a 'utors spre mează noapte pfişind In fruntea oetăşimil,

d. e . a m e n i n ţ a r e a cu t r e c e r e a la a l t e confes iuni , aco lo In c e l e ma l m u l t e c a ş u r i , v ina n u o p o a r t ă a l tu l , d e c â t p r e o t u l şi î n v e ţ ă t o r u l ; d e o a r e c e po­p o r u l n u comi t e a c e l e p ë c a t e , d o a r ă din c o n v i n g e r e a p r o p r i e , ci din dife­rite resbunărt, — la ce n u t r e b u e e l l ă s a t s ă a jungă , ci pr in împl in i rea cu conş t i i n ţ ă a c h e m ă r i i n o a s t r e , să- ' l a t r a g e m , să-l l e g ă m d e no i şi să- ' l ţ i n e m In b r a ţ e l e n o a s t r e !

Şi c e p o a t e ma l mul t , d e c â t o ş coa l ă confes iona lă , ca s ă păstreze şi desvoalte In p o p o r simţul şi iubirea fa ţă d e n a ţ i u n e a , b i s e r i ca şi şcoa la s a ?

In şcoa la confes iona lă s u n t de ­p u s e c e l e m a l ta r i şi ma i f r u m o a s e pu­te r i , — î n ţ e l e g o n d d a c ă c o n d u e ö to­ru l şcoa le l e s t e Ia c u l m e a c h e m ă r i i s a l e , — pr in car i poţ i s ă l eg i popo­ru l de d însa .

Ca s ă le poţ i face t o a t e a c a s t e a , e trebuinţă de progrs îi şcoală, p e c a r e II poţ i a r ë t a popo ru lu i ma l b ine cu oeasiunea iximenuluX, e a r a l t a şi mal inf lu in ţă toare e s t e : cântarea c u t ine­r e tu l ; c â n t a r e a î n m o a i e şi inimile c e l e m»ï tar i ! Si c e p o a t e fi ma l f rumos şi ma l p lăcut , d e c â t me lo ­d ioa se l e n o a s t r e c â n t ă r i b i s e r i c e ş t i ?

T o c m a i p e n t r u a c e e a e s t e abso­lut n e c e s a r ă sfrînsa Igîtură în t re ş coa l ă şi b i se r ică , p e car i s e ba-s e a z i s o a r t e a naţiuni:: n o a s r e ; căc i ce nu a r fi In s t a r e să facă d. e . o c o m u n ă , c a r e 'ş i-ar v e d e t i n e r e t u l s e u în b i se r i că î a t r e c ê n d u - s e ? — ar jer t f i to t c e e a - c e a r e , a r face t o a t e , ne ­c u m să mal şi g â n d e a s c ă şi la a l t e r e l e .

Ca să corespunzi Insă ce r in ţ e ­lor, c a s ă câşt igi as t fe l in ima popo­r u l u i : trebue să lucrezi, tnbue să al dbliginţă şi s ă cau ţ i , a n u p e t r e c e t impul d j 9 - 1 0 luni d e m u n c ă — ÎQ l e n e şi n e p ă s a r e , ca şi g r e e r u l mal p e u r m ă păcă l i t .

P r e c u m g e n e r a l u l h a r n i c şi în­sufleţi t de l up t ă îşi î m p a r t e o a s t e a sa as t f 1, î a c â t nu g r e ş e ş t e nici chi r c â t e v a s e c u n d e , e a r d a t o r i n ţ i 'şi-o Împl ineş te con fo rm anumi tu lu i p lan , — as t fe l şi î i v e ţ ă t o r u l ha rn ic , îşi v a

î m p ă r ţ i d e t impur iu a l e sa l e , îşi v a î m p ă r ţ i m a t e r i a l u l , t impul şi to t ce a r e d e l u c r a t în d e c u r s u l anu lu i şco la r ; fâcônd apoi t o a t e cu c u m p ë t , b u n ă ch ibzuia lă şi împă r ţ i r e c o r e c t a şi apoi şi ţinendu-se de a c e s t e a şi r e s p e c t i v e şi executând c e e a - c e 'şi-a p lănui t , — d e s igur v a eş i la r é s u l t a t s t r ă luc i t . Uo i n v e ţ ă t o r mal a r e în con t inuu l ipsă : de

Şi înftlţându sa pe sine, înalţi vazi românimi!.

Şelimbe'ul aduce veste şi Âiba-Iulia vorboşte

De luptă, g'orie, mărire, de care si flitul îţi creşte.

Un Biihori perfid şi trândav, ce 'i ţ( se intrigă la spate,

E osândit de ai sei să 'şi iee pedeapsa pentru laşitate;

Căci eată, doi Secui nemernici se năpustiră asupra lui,

Sperâcd că, dacă-'i taie capul, iau plata 'nvicgëtorului.

Dar falnicul erou deplângi şi pe vrăşmaşul sëu de moarte :

El a ceiuî să '1 penă 'n lanţuri, nu să 'i prepare cruda s o a r t e . . .

Mihaiu, pe care 11 admiră cu drept întreaga Europă,

Privit a capul mort cu milă şi a esclamat: .Săracul popă!*

Apoi Ardealul 'i-se 'mh;nă, cu lmpëratu 'ncheie pace

Şi contra Porţii musulmane un aliat In nord îşi face. —

Dar' când era ÎQ cort la Turda, vecii cu tabëra iemţcască,

Un general cu piemă n pieptu-'i

a fi în c u r e n t cu e v e n t u a l e principi i n o u e m e t o d i c e , d idac t i ce — s p r e c a r e scop v a a b o n a ce l pu ţ in o foaie pe ­dagog ică , îşi v a p r o c u r a că r ţ i b u n e , v a c e r c e t a confe r in ţ e î n v e ţ ă t o r e ş t î , p r e c u m şi a d u n ă r i d e a l e r eun iun i ­lor î nve ţ ă to r e ş t î , u n d e în t ru ade ­v ë r foa r t e mul t p o a t e c â ş t i g a .

F â c ô n d as t fe l , din t o a t e pă r ţ i l e e s t e b ine a s i g u r a t ; nu v a a ş t e p t a dojeni şi r u ş i n e , çi b u c u r i e şi ch iar fală v a s e c e r a In u r m a o s t e n e ­lilor s a l e .

S ă n e p u n e m dec î s e r i o s p e lu­c ru , ca as t fe l s ă p u t e m ţine p a s c u şcoa le l e p o p o a r e l o r c u l t e ; e a r ' lu­c rând se r io s , — la t impul s ëu , cu fa ţă v e s e l ă şi cu dobândă v o m p r e d a t a l an tu l D o m n u l u i , c a r e n e v a a ş e z a în locul fericiri i , şi eată rësplata mun-ctî noastre şi a tunc i c u d r e p t cu­v e n t p u t e m afirma : „noi s u n t e m lu­mina lumii şi s a r e a p ă m e n t u l u l !"

Cu b u c u r i e dec i s ă a ş t e p t ă m nou l an şco la r 1 9 0 1 — 1 9 0 2 !

Cel se r ioş i şi conş t ien ţ ioş î : înainte !

Timişoara, la S c h i m b a r e a la fa ţă , 1 9 0 1 .

I. Furdianu.

Alegerea învăţătorului şi definitivarea lui.

Sta ţ iun i le Î n v e ţ ă t o r e ş t î , în g e n e r a l — r e g u l a t s e c o m p l e c t e a z ă s a u o c u p ă d e I n v e ţ ă t o r prin a l e g e r e o rd ina ră , d u p ă c a r e apo i n r m e a z ă def in i t ivarea s a u î n t ă r i r e a r e s p e c t i v u l u i î a v e ţ ă t o r din p *rtea supe r io r i t ă ţ i i ş c o l a r e d i e c e s a n e , — e a r ' p r o i e c t a t e i a l e g e r i — p r e c u m ş t im — II p r e m e r g з p u b l i c a r e a con­cur su lu i .

C â n d 'mi-am p r o p u s a sc r i e d e s p r e a l e g e r e a şi def in i t ivarea In-v e ţ â t o r u l u l , nu a m a v u t de c u g e t şi nici nu a m a m ë dimi te In de ta i lu r i l e a c e s t o r a — cap i t a l e m o m e n t e , căc i a c e a s t a ni-o spun , p e r l o n g u m e t l a tum — S t a t u t u l o rgan i c a l n o s t r u şi R e g u l a m e n t u l r e c e n t p e n t r u o rgan i ­s a r e a î n v e ţ ă m e n t u l u i , în c a r e ca s aş s e v î r ş l u n l u c r u d e p r i sos n u m a i , — ci a m a v u t şi r e s p e c t i v e am în v e d e i e s c o a t e r e a la s u p r a f a ţ ă a u n o r i n c o n v e n i e n t e s a u ma l b ine impedi­m e n t e ce s e po t o b s e r v a a t â t îa ce p r i v e ş t e a l e g e r e a î a v e ţ ă t o r i l o r , câ t şi def in i t ivarea s a u î n t ă r i r e a lor şi ca r i

întindă o mână mişeleescă : Prin asasini ' i a stins vieaţa,

din ură, mercenarul Basta, Stigm isârdu-ве, ca 'n ceruri

să dee seamă d3 crima asta.

De-atunci şi până azi trecură trei veacuri peste-al vremii plaiu.

D n cari cu fruntea ridicată apar nepoţii lui Miluiu.

E. r ' Domnul, care visul nostru pe scurt t mp numai 1-a 'ntrupat,

îşi vede azi d n ceruri ţeara sub marele Carol — rrg*t !

Al. V. Alvesen.

Paharul cu otravă. Piesă teatrală pentru copii,

localisata de

Petru Russu.

Persoanele: Elena, Lehcuţa, Pavel, Dinu, frs ţi ; Iuliana, Mărioara, Lucian, Şte­fan, prieteni de joe.

SCENA L. I i m j o c o masă mare, la o parte altă

masă mal mică, In dreapta şi etânga uşă.

i m p e d i m e n t e a u c o n s e c v e n ţ e ne f a s t e a t â t p e n t r u Inve ţă to r , c â t şi p e n t r u r e s p e c t i v a c o m u n ă , da r ' ma l a l e s p e n t r u Inve ţă to r , c e e a - c e ma l la v a l e s e v a v e d e d e s tu l d e l ămur i t .

P r e c u m a m zis m a l su s , de ­ven ind u n pos t d e î n v e ţ a t o r în v a c a n ţ ă , p e n t r u îndep l n i r e a defini t ivă a ace lu i a — din p a r t e a r e s p e c t i v u l u i comi te t p a r o c h i a l şi cu c o n s e n s u l c o n c e r n e n t u l u l i n s p e c t o r şco la r — s e e x c r i e concu r s , c a r e apo i s e şi publ ică d e r e g u l ă — p e n t r u a c e ş t i din d i e c e s a Aradu lu i — în o r g a n u l oficios «Bise r ica şi Ş c o a l a " .

D a r ' c u m s e pub l i că? E a t ă cum. P e n t r u o c u p a r e a defini t ivă a

pos tu lu i de I n v e ţ ă t o r de l à şcoa la e le ­m e n t a r ă r o m â n ă gr . -or t . din c o m u n a X — s e publ ică c o n c u r s „ c u t e r m i n de a l e g e r e — 3 0 zile d e b p r i m a pub l i ca re "

O n o a r e e x c e p ţ i u n i l o r ! Acum poftim şi t e o r i e n t e a z ă ! ! D e c u m v a a i p u s m â n a p e

n u m ë r u l , în c a r e s ' a publ ica t p r ima-o a r ă „ a c e l c o n c u r s " — te rminu l , r e s p . z u a a l ege r i i to t v e l ma l ni-mer l -o , la din c o n t r ă v e l fi e x p u s pl ic t iselel d e a î n t r e b a — d e s p r e t e r m i n u l fix de a l e g e r e acuş i de u n u l , acuş i de a l tu l , ş t i ind şi i n t e r o g a t u l s a u În t r eba tu l ch ia r a t â t a , c â t şi în­t r e b ă t o r u l !

' M i s e v a ob i ec t a p o a t e , că r e ­flectantul p o a t e n imer i — d e d u c e „ t e r m i n u l fix" al a l ege r i i — şi de là da tu l ş ed in ţ e i comi t e tu lu i pa roch ia l , în c a r e ş e d i n ţ a s ' a s t a to r i t deschi ­d e r e a concu r su lu i .

L a a c e a s t a în să n e p e r m i t e m a o b s e r v a , că în m u l t e locur i la u n e l e c o n c u r s e l ipseş te cu d e s e v l r ş i r e şi a c e s t d a t şi apo i ch i a r s ă fie — c o n c u r s u l n u t o t d e a u n a s e publ ica i m e d i a t în D u m i n e c a c e ш т е ь х а d u p ă d e s c h i d e r e a c o n c u r s u l u i din p a r t e a comi t e tu lu i — şi pr in u r m a r e e a r ă ş l s u n t e m u n d e a m fost la în­c e p u t , că a d e c ă z iua a l e g e r i i t o t u u ve l şti o cu s igu r i t a t e !

P â n ă a c u m n ' a m la d i spos i ţ i e c a ş u r i c o n c r e t e , d a r ' nu p o a t e fi e x c h i s ă pos ib i l i t a tea , c ă din c a u s a o r i en tă r i i nesuf le ien te a re f lec tan ţ i lo r — nu ma i pu ţ in şi a a l egë to r i lo r , căc i s igur nici a c e ş t i a n u s t a u mul t „mal s u s " cu „ t e r m i n u l " — s e p o a t e în tômpla , ca s ă l i p sea scă a t â t d in t r e

(La ridicarea cortinei Elena aşterne masa. De pe ma a laterală Lencuţa cară farfurii cu prăjituri şi poame pe maea mare. Pavel arangează scaunele).

Lencuţa: Ziua naşterii tale, Eleiuţo, avem să o petrecem bine. Abia aştept să fim gata şi să ne sos a că oaspeţii. Bina că Dinică a promis că merge ta alt loc; că dacă rëmâne a aici strei garul, do s'gur ar fl pitulat cele mai bune bucate nainte de sosirea oaspeţilor.

Elena: Masa e gata. Mő duc să-'rcî fac toileta.

Lencuţa: Şi eu, s'aduc flori.

Pavel : Să më mai gătesc şi eu. (Pleacă toţi, pe rtnd, masa fiind arangeată).

SCENA II.

(Intră Dinică) Dinu: M'am 'ëîniors, p ntru-că sper că aci are să Ű I mal b ЛГЁ gustoare, decât la prietenul mru Marcu. (îşi roteşte ochii şi, vëzând misa aşter­nută, gubtădin toate). Oare nu më a u e cineva ?

(Se dă şi Ia paharul tu rom, despre care cugită că va fi ceva vin ban şi bea una bană. Se aud umblete, la uşă). Dinică: Vin! (Fuge pe a doua uşi). •

4 18J31 August 1901 Nr. 34

alegëtorï, cât maî ales dintre com­petenţi! la post : neflind — aşa zicênd — cä cine? şi pe cine? sa aleagu/?

Şi apoi, In asemenea cas cred cel nemulţumiţi — eventual ne-presenţl — n'ar slăbi nici din „in­stantul"

Ear' de aici uşor poate résulta publicarea din nou a concursului — la ce apoi din nou trebue bani!

Publicarea concurselor In forma arotată nu poate fi tocmai basata pe §. 58 punct 2 din Regulament — unde se aice: „Să conţină terminul pentru presentarea concurselor, care nu poate fi mal scurt de 30 zile delà prima publicare".

Reiese deci, că aci intervalul numai pentru Înaintarea suplicelor e accentuat, începutul curul interval ne-fiindu-ne bine cunoscut — cum s'a arötat mal sus — atât despre acesta, adecu terminul pentru presentarea con­curselor, cât şi despre ziua alegerii — ѳ bine daca vorbim, dar' numai *priat — nul CâcI publicarea con­curselor, pe lângă terminul relevat — pe de-asupra mal poate avè şi o sumedenie de explicări, amintind alâta numai, că 30 zile fac o lună, ear' In o lună sunt 4 sëptëmânl, cari la rlndul lor fac: 28 zile şi earăşl că puţini sunt dintre alegëtorï aceia, cari cunosc disposiţia acelui Re­gulament cuprinsă In punctul 2.

Aceasta, In ce griveşte ziua de alegere resp. alegere !

Al doilea lucru şi fără care toc­mai am puté fi -— este, că In multe locuri se pofteşte aşa numitul „an de probă" — că, vezi Doamne, azi toate se supun la probă I Aşa-dar cum vor face excepţiune „aiduiţil" de Inveţă-torl, a căror existenţă şi aşa până azi — har Domnului — ѳ destul de pre­cară !

Una ar mal trebui, ca bunăoară lnveţătorul după-ce a eşit la capët cu „anul de probă" — fle din o pricină ori alta, neconvenindu I comitetului parochial, acesta cu delà sine putere să-I poată şi da drumul din şcoală.

Acest „an de probă" după cât ştiu eu, nu se basează pe nici un paragraf al disposiţiilor instrucţiunel noastre.

Am puté zice chiar, că acest „po­stulat" formează un supra-parsgraf,

ca atare existent afară de cadrele re­gulamentelor noastre.

Ori dacă se şi adoptează, se adop-tează sau pentru-că In alege ndul înve­ţător de pe acuma n'au Încredere, fie aceasta cu referinţă la aptitudinile sale morale ori intelectuale — ori dacă se poate „anulde probă" secere pentru a se puté judeca, la timpul sëu, cel ales, că întrucât ѳ capabil a trăi Intre partide — căci aşa ceva am vëzut însumi cu ochii : o partidă recoman­dând pe înveţător spre întărire, ear ceealaltă recomandându-l la fel şi chip, dar nu spre întărire, ci spre a-'î lega „disciplinarul" de grumaz, deoare-ce după ei activitatea înveţătorulul ales natural de acea partidă, căci din fata litate orî-ce Român nu ştie trăi fără partide — zio el, prea se loveşte în capete cu punctul c), § 2 al delicte­lor din regulament, repet, aceasta o zic el.

Vremea însă se schimbă ; se poate şi aceea, ca Intr'o bună dimineaţă lnveţătorul să se trezească, că-I sunt contrare атЬэІѳ partide.

Dobândind lnveţătorul şi aceasta, e tocmai la vreme !

In atarl Impregiurärl „anul de probă" plausibil nu va dura „un an", — ci „ani", expus fiind lnveţătorul balansării capriciilor partidelor, prin ce cu „decretul" de sigur nu de grabă se va întâlni, ci consecvenţa acestora apoi poate fi, ca lnveţătorul de bună­voie, s&tul fiind de multele molestări şi şicane — sa părăsească comuna, ceea-ce ar fi atât tn detrimentul In veţâtorulul, cât şi In al respectivei comune.

Ştiu un cas, unde bietul înveţă­tor, tot în vederea susamintitelor „con-siderante" — In lipsa : Decretului, deşi a fost un om la culmea misiu-nel sale, ani dearîndula stat In post ca frunza pe apă.

In vederea tuturor acestora ar fi de dorit, ca înseşi comitetele paro-chiale să solicite:

1. Termenul (ziua) alegerel — fie de preot, fie de înveţător etc., să se fixeze pe o anumită zi, natural ţinend seamă de disposiţia regulamentului §. 58 punct 2 şi aceasta şi din resonul uni­formităţii, al practicei, căci concurs le pentru staţiunile înveţătoreştî, fie la confesil ori stat din patrie, publicate

aproape toate în foaia „Néptanítók Lapja" din B.-Pesta, au respective conţin „ziua fixă" pentru alegere sau denumire, dar maî ales să se pre­tindă aceasta, căci şi punctul 7 al sus­menţionatului § expres o spune !

2. „Anul de probă'', adoptat până aci — chiar In interesul respectivei comunităţi — să se suprime din con­curse şi simplu numai pe motivul, că „diploma* înveţătorulul nu e subscrisă decât de bărbaţi, cari desigur au ştiut judeca mai bine, ca ori cari alţii, că cualifioatul înveţător — de fapt e ca­pabil de cariera Inveţăiorească !

Că aceasta ѳ o justă procedare — se poate vedé şi din § fii 67 şi 68 din regulament, unde se zice :

In primul §. „Inveţătoril aleşi după prescriptele acestui Regulament — se provöd din partea Consistorulul cu decret " şi :

Al doliea §. „In termen de 14 zile delà întărire, la tot caşul însă na­inte de începerea anului şcolar cu 3 zile — lnveţătorul nou-ales şi întă­rit are a se présenta în comuna con-cernentă comitetului parochial, care II va Introduce numai decât In post..."

A ne sfătoşi cu „anul de probă" în primul loc înseamnă dubitarea opi-năril enunciate de comisia examina toare asupra acelui cualifioat ; aceasta Insă pentru numita comisie nu e prea măgulitor, ear pentru noî e degrada­tor !

Dacă înveţătorul, eventual nu satisface chemării sale, poate avé el măcar şepte decrete — tot este „leac" şi pentru el, şi astfel „anul de probă" nici de pe o parte nu se vede a fi motivat cum se cade !

Bujpcanul.

C â n t u l şi s ă n ă t a t e a . — STUDIU PODAGOGIC-HIGIENIC.*) —

Ştim, că şi рачёгѳа numai atunci cântă, când sa simte bine, căci paserea bolnavă nu cântă. Вч tacă de cele mal multe ori voia de cântat a pa orii depinde de'a acele anotimpuri, în cari se simte mai fericită, ca, de comun primăvara, când glumeşte cu soţia. Paserea viuă dar săi ё-toasă, câod e prinsă In colivie ori în laţ,

După C. Megyeri.

nu câ i tă voioasă, ci mai mult numai flecă-j reste, căci : j

.Trist îţi cântă fllomel», când e prinsă'n colivie,

Deşi crede sclavu'n sine, ce 'I întinde nutremônt, Că cântă de bucurie,

Ea însă b'asîemă omul, ce-o vîrî 'n coperemônt.*

(A. Mureşianu.) I

Şi omului numai atunci II cade bine câniecul, când e sănetos, şi sufleteşte e drplin cerat ; ca un cuvôat : când se simte bine. Dacă atât trupeşte, cât şi sufleteşte' domneşte în noi simte nôatul fericirei, co;

deosebire în societate, uitând toate në «zările vieţi', fără voie prorumpe dia noi cântul. Unul potenţează voia de cântat a altuia; aşa, încât o atare voie bună de multe-ori[ răpeşte cu sine şi pe acela, care cu deose­bire nuœai arareori s'a îndatinat a da espre siune dipposiţiunil nsturelului sëu pain cânt, Supând în mulţime, şi el umblă fluerând,

Acesta aşadară e punctul de contact al cântului şi sănetăţil; pentru-că numai omul fi&nSios are voie spre cântare şi putere, Dar' n u l destulă puterea trupească; mai t n bue linişte suflstească, să; State er.fb taască în aşa mesura şi de o aşa Ineuşire,. ca să erump) din acela Bimtëmôntul de fericire şi voie bună.

Pătimind de necazuri sufleteşti, ct avtm voie de cânta t (hiar aşa, ca-şi-c'cd ne-ar scutura friguri intermitente.

Omul prin câat nu şl esprimă numai bucuria, ci şi supërarca, durerea, adău> génd tot deaunB, că numai omului sărfitoa trupeşte şi sufleteşte Ir place a turna Ц voci unduliţiunile lumei temperamentului sau naturelului вби, fia acelea pline det bucurie ori de supörare. Aşa d i multe ori putem observa, că plaurul dureros m amar al copilului pe Încetul se preface \i 1 uieală dureroasă, ce visibil II alină ваі| іё joreşte amărtciunea. Şi lui îl cade bin? a şî esprima la început marea durere, al voce energioasă de plâas, mai întâiu într'urj g a d mai domol, până când în fine undei), mai pe EUI umb'ătoare ale temperamentului вэ alină cu totul.

Pentru aceea cântă omul încă dit timpnrila străbune la nunţi, la I rnnrmê ltärl, Ia clacă, la secerat, la сиіевиі viilor, cu ut cuvent: la toată ocasiunea, când naturelal sëu e expus la mai mari undulaţiuni. 1

Dacă pe cineva mai de multe ori m. mai mult timp 11 ajarge supërare şi mâhj. niro, aceluia i-se potenţează aplicare!

SCENA III.

Elena, Pavel şi Leneuţa. Pavel: Fugi nesăţiosul de Dinu. Dar va suferi pentru nesaţiul seul (Veséid paharul cu rom, şi torta cu un colţ rupt, continuă) : Când Dinică se va întoarce, aşa să ne purtăm înaintea lui, ca şi când nu s 'ar fl Intômplat nimic.

SCENA IV,

(Iuliana, Mărioara, Lucian, Ştefan vin ca oaspeţi, după dtnşil latră şi Dinu.

Mana Dragă Elenă, venirăm, ca la ziua ta, zi frumoasă, să ne veselim Împreună. (Se Inbrăţişează). Mărioara (asemenes) : Şi multe zile onomastice fericite îţi poftim.

Lucian (II predă un mic buchet de flori, plecându-se cu gentileţă): Am venit să-'ţl gratulăm şi mulţi aal ca să 'ţi urăm.

Ştefan (II d i flori) : Şi te rugăm, să fii şi mal departe prietena noastră cea mal bună.

Elena (dă mâna cu toţi) : Voi într'i daver foarte plăcuţi îmi sunteţi. Aşa më bucur că aţi venit ! Depuneţi pălăriile şi mantalele. (Depun).

Leneuţa: Dar iute, că ne aşteaptă os je ţu l gata. îndată începem.

Pavel: Aşa-Il Mai întâiu Bă isprăvim cu goştirea, apoi Bă ne apucăm de Joc.

Dinică (De lângă uşă): Uită! Uită! Şi la mine n id nu vë gândiţi I Şi eu t ş voi Bă am parte din aceste bunătăţi (Arată masa Întinsă).

Hiena (ironic): Poftim, prea bucuros Să ştd^m la masă!

Pavel (apropiâi:du-se de masă, ia paha­rul de rom şi cu mare spaimă strigă): Dum­nezeule! cum a sjuns aceasta aicll

Toţi : Ce-1 ? Ce-1 ? Ce в'а 'ntêmplat ? Pavel : Mulţămess lui Dumnezeu, până

acuma nimic, dar »per, că nimeni nu &'a atins de pahar.

Elena: Dar ce, este ceva periculoe în el? (în parte): Pricep.

Pavel: Mal întrebi? Asta e otravă 1 Toţi (яѳ înspăimântă): Otravă! Dinică (necrezônd) : Cum să nu !

De otravă foarte se g - i j i ş t e . . . aceea nu se aruncă ori şi ur.dî numai aşa.

Pavel: Se 'oţelege. Aceasta eu am adus-o delà medicul nostru.

Mal mulţi din el : Dar pentru-ce ? Ce faci cu otrava?

Pavel: Ştiţi pentru ce ? E >.tă am tot felul de eolecţiunl frumoase; cloţanil şi şoarecii foarte tare le strică. De aceea pe seama lor pregătesc astfel de beutură, ca eă piară de ea. Medicul nestru mi-a legat la inimă,

grijasc de e a . . . . nici nu ştiu cura a ajuns aici.

Elena (Preiăcendu-se că ѳ în confuni): Iar tă-тё, dragi Paveb?, eu am adus o aici La tine tn odae pe masă am aflit-o; am crezut că e romul acela, care ne trebaeşte la punciu.

Pavel : Indr'adevër, uşor ţi a fost să te Înşeli, pentru-că e rom amestecat cu otravă. (Pane pan irul pe masa laterală).

Dinică (care până aci era foarte liniştit) : Dar asta-I cu nepu t in ţ ă . . . . o t r a v ă . . . . In r o m . . . .

Pavel: Aieasta aşa trebiie s i se pre­gătească. Noroc, că n'a umblat nimeni Ia masă 'nainte de с ѳ - ь т venit noi.

Elena : Eu n'am umblat. Leneuţa : Nici eu ! Din că .Eu — eu î n c ă . . . . n u . . . .

Dar însă otrava e foarte rea Nici nu se poate bé, aeala k d t t ă o simţeşte.

Pavel: Da, cum au ! Are gust bun. Dacă cineva bea din ea mal Înainte numai puţină, — foc simte tn gramaz' şi In stomac.

Dinică (tnspăirreatat, se ţine cu manile de grumaz şi stomac) : In g r u m a z . . . . In s tomac . . . ? . . . iauä 1 ia uă !

Parei : Da, apoi un str^p de ameţeală u r m e e e i . . . .

Din că (si mal tare se îr spăimontă) AmeţealăI? D a . . . . d a . . . .

Pivei: Dar asta trece, şi peste puţ t timp nu mai simţeşti nimic. Dacă nu, poatt іаЛ o oară urmează efect înfiorător şi c! ce o beut din otravă, e peidit , moare.

D.nică (tremurând se ţine de m ac u ) : E . . . . p e r . . . . dat! val! val! val ! r

Toţi (tl prind): Ce e? Ce e cu tinei Ce s'a întémplat?

Dinică (cu disperare): Gata sunt., sunt p i e rdu t . . . . sunt otrăvit! (Se trânte^ jos şi se tăvăleşte geméad^.

Pavel : O, nefericitule I AI beut i otravă ?

Dinică : Am beut am mâncat | beut! Vai cum mo ardn, cum më pişcă,cm më tale ! Au, val, val.' Scăpaţi më, chemi| medicul !

Pavel: Va fl târziu până va v.ni. noroc, că ştiu ce trebue eă fac.

Dinică (sare su?) : Iute, iubite Pavel) iute ! îndată mor ! ce să fac ? / val de mim ce să fac ! !

Pavel : Mai tntâlu trebue să bel mult apă cu sare

Elena : aci e a p a . . .

De a-eea avem Ia 'ndemacl (toarnă'np*bst). Aci e şi ura

Leneuţa: Numai iă punem multa IUI (Toarnă toată airea din soin p). Eac'iul1

Pavel (ia pahirul, mestecă şi di \vf Dinică,) ; Acum bea ; nu glumi l

m

Nr. 34 18|31 August 1901 6 ciri, aceea o poate mulţami aci lei puteri de viaţă, care a câştigat expresiune îa mulţimea cântecelor poporale.

Abundenţa puterii vieţii erumpe din sinul' omului conştienţios ca cântec, şi cântecul earăşl e desvoltător pentru docul de a trăi şi voia de a lucra. Astfel munci­torul, care se întoarce seara delà lucru, apoi soldatul în decursul marşului mai uşor şi mai ca voie păşeşte, dacă mai mulţi la olaltă Intonează câte un cântec ritmic. Chiar şi In asilele de copil se întrebuinţează cântecul la jocul de g mnastică a coprlor celor mici şi spre regularea ritmică a unor IntorsSturl corporale. Apoi, deşi în modul acesta privim de duplă puterea trupească şi cu deosebire funcţiunea plumâouV, pentru aceea copiii totuşi mai uşor fac deprinderi de gimnastică cântâad, de altă parte nu se ostenesc preste mesura, ca şi când fără cântec ar îndeplini tot aceea.

Aceasta de mult au dovedit-o pedagogii şi au stăruit pe lângă азеѳа, ca cântul în ori-ce şcoală să fie studiu obligat; acum Insă e lege, ca In fi ..-care şcoală Bă sa propună şi 1—2 oare la septemână. Astăzi vedem, că câr.tal în statale mal culte e s'udiu obligat. Copiii cântă In fiecare şjoală, în fiecare saptonână la timpul fixat, — ori au voie la cântat, ori n'au. Că are copilul dispoeiţiune la eântat sau ba ? Nu-'l Intreebă п і т зп і ; e aici oari de cânt, prin urmare treb'J9 să cânte, că ѳ lege. Dacă îaveţătorul de cânt nu e om de specialitate şi nu-'şT pricepe lucrul (pentru-că, më rog şi de aceia există), sau da-'ă Invocatorul de cânt nu e destul de circumspect, atunci orele acestea petrecute de silă, mal mult strică decât folosesc — cu deosebire Ia copiii In etate de 12—16 ani, pentru-că In virata aceasta se întâmplă schimbarea to nuluT, chiar а щ la copii, ca şi la fetiţe Cu ocasiunaa ech mbăril tonu'uî orginele röspirSr л.аі ale cântului adese-orl sunt supuse indisposiţiunilor, când nu ar fl permis a câato, doşl ѳ prasoris I i r g í l a m e n t u l şcolar, dar' opreşte un for mal îaalt de lege, 1 gea naturi?. De sab legile omeneşti poate scăpa; însă care sau cu voia sau din neştiinţă se opune legilor natúr I, acela ^ojătueşte.

Inveţatorul de cântare espert şi pricepe tor nu sileşte pe şcolari să cânte atunci, când copiii se bfl'i dej i îa parioda de mu taţiune, ci de regulă îl dispansaazo delà cân tzre de tot, ca nu cumva tonu! să sufere scă­dere Aceasta e foart з bine ; dar' eu cred, eă mal bine ar fi, dacă şsolarul s'ar pre ^enta în oara de cântare num» ca ascultător. Şcolarul ca ascultător încă poate înveţa cântecul respectiv chiar aşa, ca şi

aceia cari cântă, şi efectul cântului ro­mâne tn suflat ca binefăcător; numai Ia aceea să fl-o cu atenţiune, ca unii ca atarl Bă nu cânte cu ceialalţl; pentru aceea mal )ine ar fl, dacă aceia, la cari li-se schimbă tonul, ar forma o grupă deosebită, ca în-veţătorul să-'l poată supraveghia mal uşor.

Dai', durere, sunt astfel de înveţători de cântare, cari necondiţionat silesc şcolarii să cânt?, repun multe voci frumoase de cân­tat, b i ce ѳ mal mult, indispun şi bolnă­vesc mulţi şcolari săneioşî. Mulţi părinţi nici nu-'şl presupun, pentru ce au copiii lor aşa mare aplicare spre răguşeală, spre in-fiamaţiuna de gât şi spre alte osteneli ale organelor de respirare.

Pentru aceea cu mulţi ani înainte de aceasta a rősunat deja vocea tn Germania, ca să se nimicească orele de cântare prescrisă şi statorită, da o parte, ca ocupaţiune rui­nătoare a saţietăţii unor copil, de altă parte, pentru-că bolnăveşte deja în germene ace­le multe şi frumoase voci, cari înainte promit un viitor strălucit. In aşa mod s'au declarat Germanii, ba încă şi la noi îşi iau laceputul In unii aşa dorinţe. Aceea zic, că îa Anglia şi Italia nu-'l prescris în şcoală tnvoţămontul da cântare obligat ; dar ' pentru aceea taambaţori le secantă foarte mult.

Despre Italia ştie fleştecare, că acolo mult şi de multe ori eu cântat şi cântă mic şi mare ; dar' aceea, că Anglia are aproape la un milion de membri cântăreţi, Europenii nici nu 'şi-o presupun tn spiritul de ce mer cian t al poporului englez.

Englezul şi Italianul atunci cântă, când are voie de cântat ; Germanul cântă după »Vorschrift", prin urmare şi atuncia cântă, când e prescris. Românii însă imi teaz^ pe G r m a n l cu credinţă, pentru-că Germanul e artist, рэ când Românul e Încă la început; aşadar' se cade să primim modelele prelucrate ale Germanilor, fără de consideraţiune ia substanţa noastră de Români. (Va urma.)

Delà Sate.

Laudă merită poporul ortodox român de aci, căci prin acest conc'us 'şi a ajuns acel scop măreţ, ca preotul comunei bise­riceşti să nu fie avisât la mila statului, ci plătit să fie numai de popor, ehamat să ucreze pentru el.

Mândri pot fl conducëtoril acestui brav popor, că li-a succes să réalise za un ucru bun, demn de imitat de toate acele

comune, cari sunt In stare să facă ase­menea.

Ear zelul părintelui Terenţiu Oprean, de a-'ş! ajuta poporul la înaintare spre bine, oboselile ce le jertfeşte pentru apërar^a in-ereselor credincioşilor sei, do multe-orl

atacate de conlocuitorii străini din această comună, prin această hotărtre a comitetului şi sinodului parochial sunt pe deplin re­compensate. — Conlucrarea îa bună armo­nie a înveţătorilor Iuliu Toţia şi Demetriu Bozian au ajutat meii la гзаіізагеа zidirii casei parochiale.

Corespondentul.

H A Z . La şcoală. — Ş'aeum tu, Gogule, spune'ml unde

vine insula lava? Gogu tace. — Aide, o să te ejat eu. Ştii de unde

vine cafeaua? Ohl da, d-le profesor, vine delà

băcan.

Cenadul-sêrbesc, August 1901. Nu pot să retac şi Bă nu dau pubii

citaţii Întărirea lăudabilă a comitetului şi sinodului paiochial gr. or. rom. din Cena-dul târbesc, adu3ă in vara acestui an, prin care s'a decis cu multă însufleţire zidirea unei case paroch ala pe ssama preotului.

D i n ţeara Bârse î . Este recunoscut prin lega, ca după

terminarea examenelor şcolare finale să se scrie şi publice imediat concurse în staţiu­nile lnveţătoreştl vacante, pentiu-ca tn tim­pul relativ scurt să se poată termina cu succesul legal toate operaţiunile şi reteţk-nile cerute, precum: reflectarea înveţăto­rilor competenţi şi deplin cualifleaţi, reco­mandarea acelora prin respectivele comune, candidarea, alegerea, aprobarea şi decreta­rea acelora prin autorităţile superioare.

Dar nu se procedează peste tot aşa, căci cu indignare trebue să noi; fi o, că in comuna bis. TârlungenT, din protopopiatul Braşov, în decurs de noue ani, au devenit vacante ambele poseuri î ,v6}ă:oreştî, dar până azi nu s'a public it concurs legai nici pentru postul prim davenit vacant la 1885

грге cântare, şi cântă, cântă, fără de to.ee-tue, pentru-că:

„Mult mg mir şi de-acela, De care nu şti cânta, Vöd, că eu tot ştiu cânta Şi cu greu trece vremea, Şi eu cred că ştia ho:i, Totuşi cu greu pot trM.*

Acestea numai dintr'un aşa popor îşi trag originea şi se lăţesc mai departe, care a trecut prin timpuri trh.ts, care a tr tbait iü se lupte cu multe n?cazari şi a petrecr/t multe suporări. Pentru aceea are poporul român atâtea cântece poporale do mâhaire ţi atâtea arii triste, tăcute.

In cânte cala poporale române tiflăm toată poter ţ i urdulaţiunilor naturehiJui, încetând delà сэа mai profendă durera In me, până îa cea mai ioso'entă şi mai des frenată voie bună. Musica aceasta de o «presiune lată şi profundă Ia alte popoare numai In musica artificiossă o petem g*t i ; In câDtece poporala şi î'i musica poporală chiar nuœai la Româbi в'а d^svoltat cu o aşa minunată multilateralitate.

Goelhe z'ce: ,Că acolo să ne culoai-Blœ, unde cântă, pentru-că acolo locueşte populaţiune bană ; oamenii iei u'au câatece. ' Dacă sentinţa aceasta a lui Goetho o primim de dreaptă, atunci e mare laudă la toate popoarele, ca deosebire la poporal român, pentru-că abia se mai s.fla un popor, care ar avé mai multe cântece poporale de; ât cam au Românii; însă dacă considerăm numörul sufbteler, nici pe departe nu ne putem asëmëna cu naţiunile cele mari, cari trăiese în Europa sau în alte continente.

Mulţimaa de câateca poporale române* arată Intregitatea trupească şi claritatea Buflatească a poporului rcmâi ; ba luând In consid >raţie ciocnituri e cola malta, cu cari a avut a se lapta poporul român, pu­terea trupească şi sofl t^ască a acestuia aşa se vede că nu a szazat, ci d,n contiă a crescut şi s'a potenţiat.

In alte töri, mai ales în ţinuturile muntoasele plase a h i r l ; locuitorii stejarilor ţi ai câmpiilor na iuboac aşa cântecele sau horile; celi m si malte eâi teca poporale se nasu la locui'oril, cari şed 5n gifirul munţi­lor, adecă la munteni.

Cel mai ban barometru al ciarităţil ţi sărietSţiî trupeşti şi sufl steşti a ori cănit popor este cântul poporal ; fireşte acesta arată питяі puterea vieţii a Întregului po-popor, nu Iasă nenurr eratele schinbări ale stărilor sănei&ţil. Dar că Românul a Învins până acuma n ë : z a i şi suferiaţo, s'a luptat voiniceşte cu multe feluri de nenoro-

Dinică (bea): Br r r l . . Aste-I f o r t e rea! Dar aeu-n,daci r>jută... (b ••«) Destui va fl.

Pavel: Daară-I destul. Elena (ta ascuns rida către Lincaţa) :

Atâta apă cu sare mare pedeapsă. Leneuţi (asemenea rid •) : Mare pă­

călitor e Pavel acesta, n'are păreche. Dinică (tot tamânda-s») : Şi o m

»cum n u m i va fl mai bine ? Pavel : O, aşteaptă, suntem însă numai

Ia început. Acuma principal e, ca să asudez' b'ne. Culcate jos şi te vom acoperi bin< ! (Dinicâ sa culcă) Copil, fete, aduceţi aioi tot ce se agaţă îa cuiu (T ţi cu grăbire aduc mărăml haine da iarnă ş a. Pavel to . te le încarci pe DinieR).

Dinică : Val 1 destul acm 1 Că më inea. Pavel: Aşa, foarte bine nu te teme

nimic. . . acum îţi va fi cald bine. Dar nu nu te m i ş c a . . . . că altcum eşti gata. Dormi liniştit, aci te lăsăm, dar vom fl aproape de tine, ne punem să luăm gustarea.

Elena : Da, dragii mei, să şgdem la тма. (Şed) Poftim . . . . luaţi ce vë place. (Mănâncă cu poftă).

Dinică (plânge :d, se uită către тааЧ) : Asta totuşi e prea m u l t . . . . cum trăasc de bne. . . . şi eu sâ stau aici c ă l c a t . . . .

Lucian, (cu gust) : Şuncă asta e foarte bună!

luliani: Di r tarta asta! De mi­nune ! (afectează).

Ştefan : Nici când n'am mâncat aşa bine. Pë::at că germanul Dinică nu poate lua parte ca noi la gustare.

Dinicâ: Lăsaţî 'mî şi m i e . . . pecând îmi va t r e c e . . . .

Pdvd: Dac& nu dormi liniştit, să ştiu că eu nu stau bun pentru n i m i c a . . . . şi atunci nu mănânci mal mult tortă.

Mărioara : De acestea ce rômâa aici, tot nu se eatură bine. Aşa'a de b ne toate, că e pëjat a mai lăsa ceva.

Eiem: Ш bucur cave place. Mâncaţi numai, şi toarne.

Lencuţi : Acestea nici nu trebaesc mân­cate acuma. Cine vrea, pună In buzinar ; mal târziu, în timpul jocului, vor fl bane.

Toţi : Aşa-I. Bună idee. (Toţi pun poame în buzurnr).

Dinică (cu mâhaire) : Intr'ad >vër.. . . mie nu-'ml lăsaţi nimica!

Elena : D'apoi dacă toa'e farfuriile şi blidele sent goale ? Să le punem la o parte.

Lmcuţa : Iţi sju*. (Cară tot pe masa laterală. Ceialalţi so pregăteai de ridicare delà masn).

Pavel : Staţi, încă nu suntem gata ; acuma urmează partea cea mal bună. Am înveţa" de la fratele meu să fac puncia şi am

promis Elenei, că la ziua naşterii el ÎI voiu face. Veţi vedé eât e da ban.

Toţi : Credem! Aceasta e nimerită idee ! Pavel : Iadatâ va fl. Unde am şi pus

romul? (So scoală dala masă). Aha, eată'l aici. Aşa cr td că va fi de ajuns.

Dinică : Va', Pavele, ce faci ! Că aceea e otravă !

Pavel: Aceasta? Dară otravă. Tu, Dinică, dapă datina ta nesăţioasă ţl-al făcut o, de eşti pedepsit şi cercat ; te-am înspăimântat aş3, pentru-oa petrecerea acesta s'o miroşi din depărtare.

loţi: (rid). Hi , h i h a ! Bine-ai mal umblat, Dinică! Hi , ha, ha! Cum tremură 1 Cum a beat a p ă sărată 1 Ha, ha, ha!

Dinică (Lapidând de pe sine acope-remintelo, mânios se scoală): Ce? n'am baut o t ravă?!

Elena: Sa 'nţeleg) că nu ; rom curat a fost.

Dinică (foarte mânios) : Atunci aceasta a fost o înşelăciune. Vai ! ma'ţl Înşelat, ca să nu şed la masă şi e u . . .

Pavel : Din cuvâat în cuvânt aşa-I. Dinică (plâagôad): Bine, vë spua eu

la mama, că voi m'aţi nejăjit pe m i n e . . . . L^ncuţt : Şi la mamă dai ocasiune

să te poată pedepsi, pentru-că ai fost aş» lingău, te-ai obrăznicit a mânca din bucatele pregătite pe seama oaspeţilor.

Pavel : Şi mal şi tăg-duia. (Cătră Dinică) AI fost un lingău şi un mincinos. Vezi, mai bine ai face, dacă te-al desveţa de astfel de g-eşeli ; atunci pe viitor tot cu vese­lie vei fl latre noi.

Dinică : (utergendu-şi cehii) : Aveţi drep­tate. Dar asta a fost cea din urmă ne­cuviinţa.

Toţi: Minunat! Aşa ne place! Pavel : Şi petru tmprăştierea toanelor,

îţi dam şi ţie puaciu să bel. Dinică : Mulţămesc . . . dar acum nu-mi

trebuie. Şi dacă na sunt otrăvit, d i r apa cea multă, s ă r a t ă . . . . b n r . . . . Më duc să beau apă rece, apoi më preumblu una bună şi më culc de timpuriu. De mâne începând Insă veţi vedé, nu voiu mai 11 Dinică cel de mai nainte.

Elena (bucurându se) : Atunci dar cu ziua naşterii mele va fl şi ziua renaşterii tale. Vel vedé, că cu toţii ne vom bucura !

Toţi (зе prind de mâni) : Da, da, aşa este. (Tare) : Numai ţine-te de cuvânt şi toţi ne vom bucura. — (Muzica începe a cânta ,Azi e zi eu soare, azi ÎI serbătoare" şi toţi se pun la joc cu mare veseli*).

— Cortina cade. —

6 18 |31 A u g u s t 1 9 0 1 Nr . 34

după decodarea tnveţ Ştefan Manole, precum nici pentru al doilea post devenit va­cant la 1894 prin p-nsionarea înveţătorulul Ieremia Jantea.

Postul prim s'a ocupat definitiv nu­mai după multe trăgănăr!, prin uneltiri vi­clene ; ear al doilea de şapte ani se ţine în suspens prin validitarea intereselor mâr­şave, de coterie şi nepotism, tolerându se în serviciu persoane necualifleate, servile şi docile după arbitriul satrapilor rurali şi ur­bani 1 ! !

Comuna aceasta este demult scoasă din cadrele 1- gii si se cârmueşte cu deo­sebire In cele şcolare In mod arbitrar şi despotic din partea tnveţ. actual Nie. Comşa, care ca un năimit şi instalat in comună ca Pilht Iu Credeu, se sforţează de a exploata poporul şi a-'l corupэ pe toate căile. Nu mal surprinde deci pe nimeni astuţia şi manope­rele periculoase proprii individului acestuia, care 'şi le mSrt iriseşte pe faţă, precum ono­ratul c t i t o r le poate expliea din următoa­rele :

.La 24 Iunie a. c. s'a publicat pentru ochii lamil concura pentru ocuparea postu­lui vacant de lnvoţător. S'a aşternut la oficiul protopopesc dimpreună cu taxa publicării. Intre 3—4 persoane din com. paroch'al ţi şeful tractual s'a iocheiat compromisul, ca să se reţină publicarea usque ad calendas graeeas, respective până după A"gust, adr că post festum. Până atunci Insă oropsitul lui Dumnezeu, necualifleat şi prêterai de câte 2—3 ori la examenele tnv. de cusliflcaţiu-ne, să fio deja angajat cu cei ce conduc »stasi destinele parochiel. Prin urmare, la ьісі un cas n u l permis să ee publice con­cura la timp, căci de s'ar alege vre un can­didat cualifleat, atunci acela ar trece din­colo de nori cu instrucţia, ear pe înveţ. Nicolae Comşa l'ar sucomba vulnerat şi val şi amar ar fl de comună' 11

Aceste vorbe diplomatice, rostite la masa examenului, au fost cu drag ascultate şi fără simbet pueril măcar din paitea co­misarului protopresbiteral 1 Oare aceasta să fle procedura progresulu' cultural ? I ? — Sa­pienţi satie. —

Un mocan din Săcele.

D I N B Ă N A T . Delà Beciţa-montană

Din „iubire până la adorare* unii aderenţi ai preotului Oaor. dn D. Târ-falofg*, — .indignaţi şi mâhniţi până la iiimă de elăbiciunile ce se vëd şi se în­tâmplă de un timp încoace în părţile noastre" — d -plâng prin declaraţia pubhcată în .Drapelul" satira .omului neconştiu de ceea-ce face" şi adorarea lor, sub pretext că scriu In .interesul b nelul comun", prin .constatarea adevërulur rischează ca „Ro­mâni" şi aserţiuni problematice, cari ni-e teamă, că uşor pot da ansă la noue descoperiri compromiţetoare, chiar şi pentru dînşil. —

Făcută acea declaraţie din .adorare" şi nu în interesul binelui comun, care li a reclamat conştienţionitate şi iubire de e de vor, străini de afacerile noastre, ca oameni din altă comună, şi tompromist unii dintre autoil, cari nechiemaţi 'şi-au arogat titlul de drept îa apreciarea caracterelor : constatările apar tendent.oase, ear' puritanismul glori­ficat ladoelnic şi aşa, regretăm a nu ne putè identifha cu ea, din simplul motiv, căci tocmai până când, pe de o tar te se .glorflcă caractere dubioase", ear' pe de alta se .defăima bărbaţi oneşti şi activi'-, până atunci nevoiţi suntem — Bă re probăm de dragul «deverului şi dreptăţii şi să respingem astfel de paravane îm­prumutate, cari sub pretext că fac pace, mal mult agitează.

Tot de dragul adevë.'ulul mal cm etatăm, că şi .conventicnlul de fratemisare nu e chestie de „spionegiu*, ci sunt fapte publicate in foile locale, până azi ne d'smintite.

de

Starea fgricolă. Din raportul ministerului ungar

uo agricultura delà 10 August a. c. dam şi noi următoarele informaţiuni cu privire la starea agrioolä:

Recolta anului curent a fost so­cotita :

Din parte ne zicem, că tn loc de declaraţiunl pocite şi satire prea piş ătoire ar fi mal bine, ca ai chiemeţi să afle modalitatea şi ar fl timpul, ca animozităţile, cari îndeosebi prin latrevenlrl necompstente, degenerează îa Personalität', şi pe zi ce trece tot mal mult agravenză aitaaţis, — sâ ee FiatiZi şi să 8« restabilească pacea şi posibilitatea pentru o conlucrare reală, solidară şi onestă a tuturor clementelor, cart doresc şi au jertfit la înflorirea bisericei şi a celor la l te instituţiunl culturale-naţionale, ce avem aici.

Nepreocupaiul.

PARTEA ECONOMICA.

La 30 Iulie grâu . 34.8itö.5'j0 mujï m. söcarä 11,5'.<7.200 » . orz . 10,128 400 , , 0VÖ8 . 9,652.800 . .

La 10 Ang. 34,782 950 m. m. 11,551501) . . 10,623.400 , , 9,856.600 , .

Datele delà 10 August sunt la tot caşul mei aproape de adevër, pentru că sunt preţuite pe basa tre-eratulul de proba, care pe atunci s'a fost făcut deja tn cea mal mare parie a ţeril.

Recolta de grâu reese deci cu circa de ЗѴ2 milioane maji metr. mal mică decât a anului trecut.

Secara va fl cu circa 4 2 0 . 0 0 0 m. mal multă ca anul trecut.

Orz nu va fl cât In anul trecut, asemenea nici ovës.

Asupra cucuruzului au făcut bine ploile, cari au căzut în cea mal mare parte a ţeril.

Desvoltarea cartofilor a fost Im piedecata în unele părţi prin ploi prea multe, In altele prin secetă prea în­delungata. Cel de vară dau o roadă mijlocie.

Legumele, pastăioasele şi varza s'au recules prin ploile, cari au cfzut în cele mal multe părţi ale ţeril.

Desvoltarea hemeiulul este în destulitoare. Meiul şi hrişcă timpurii se recoltează ; cele mal târzii, în urma ploilor, se desvoltă bine. Câ­nepa şi inul dau numai mijlociu Tutunul s'a Inciripat In urma ploi­lor. De asemenea s'au tocmit napii de zăhar şi de nutreţ, care în gene­ral stau bine.

In Ardeal însă napii au suferit din causa multelor ploi.

Plantele de nutreţ dau în gene­ral o recoltă slabă. In Ardeal s'au mal îmbunătăţit Incâtva In urma ploi­lor. Livezile naturale Încă au dat slab. Păşunea este mal îndestulitoare nu­mai In părţile ardelene.

Viile sunt frumoase. După ploile din urmă peronospora s'a ivit în multe locuri tn mare mesura.

Recolta de prune, mere şi nuci va fl bogată tn părţile nordvestice şi vestice ale ţeril; In celelalte ea va fi slabă.

In România recolta grâului e mare, deşi grindina şi ploile au cau­sât multă pagubă. Ploile încetând, grâul s'a putut secera, usca, căra şi tn parte, şi treera, deşi In unele lo­curi cu mare întâi ziere. In privinţa bunătăţii grânele sunt mal cu seamă de doue feluri. Cele secerate mal de timpuriu sunt roşii la bob, frumoase şi grele. Acestea se plătesc mal bine.

Cele secerate şi uscate pe timpul îndelungatelor ploi, sau după acelea, sunt mal spălăcite şi mal uşoare, dar' ele fiind pe deplin coapte, sunt foarte potrivite pentru sëmënat, şi, In lipsa de grâne în cele mal multe ţorî, au să fle şi ele destul de căutate. Aceeaşi ѳ şi starea secării, a orzu­lui şi ovësulul. Soiurile alese au lup tat mal uşor cu vremea. Aşa sëeara urifşă de Schlanstedr, orzul de Hanna, ovëaul Ligovul, Ivingëtorul şi Negrul de Coulommiers, au dat o recolta deosebit de mare. Cucuruzale au le­gat şi leagă mulţi ştiuleţl. Meiurile şi mohoarele vor da cele mal mă noase recolte ; asemenea şi cartofii, napii şi fasolea, cari au fost săpate b :ne la timp potrivit. Iarba e cu îm-belşugare Chiar şi prin mirişti. Pomii şi viţa de vie dau b'ne.

Rusia va avè o recoltă sltibă De asemenea şi Aeia-Mieă.

Ziarele franceze, germane, en­gleze şi americane, spune „R. Ec.*, toate vestesc o urcare însemnata a preţurilor, după-ce recolta este ne-mulţămitoare, nu numai In o mare parte a statelor din Europa, ci şi în Scatele-Unite ale Americei, unde re-co.'ta grâului de primăvară e aproape pierdută, ear' cucuruz nu va fi nici pe jumëtate ca în anul trecut, şi du­pă-ce оѵёзиі lipseşte pretutindenea-

Feluriinî. 0 demonstraţie americană. — In

ziele din u ma a murit in Ncw-Yoik nn american, cu nursele de B; w :rs, avar, lăsând o avere de 600000 dolar-.

Mo;teuoi>iI sei rămaseră necunoscrţl. când f ş i la iveală un anume lohn Bowers, care se declară ca cea mai apropiata ruda a defunctului.

Fund Invitat să justifice pretcnţiuaea яа, el гёзрипве, că nu are AIT titlu de invocat, decât un titlu patologic şi familiar: ca ŞI defunctul, el AVEA degetele delà picioare în formă de palmă ca picioarele unei raţe.

Tribunalul ordor à iesgropare», ş; par­ticularitatea it.v0.2ata de Iuha Boweri fiind prebită, el Intra în pos SIA moş enirei re­clamate.

* O sărntare istorică. Când se vorb» şte

d spre sărutare, nu ir tbue să se ere; d . că aceasta <ste numai trecë oare. Există sfiiutari, cari nu sunt fapte importante tn istorie, dar totuşi fac parte din momentele, ean trăeec In amintirea multora. Aşa este de pildă sărutarea Papei Leon XIII, pe cere odiDioarâ a primit-o de la o fată irurcoi.să.

In ultimele zile file lunei Martie 1837 veni o vëduvâ plâigâcd la guvernatorul-dele-GAT, Monacn orul Pecci din Benevent, şi se plai e -, că tn noaptea din urmă mai reu ţi bandiţi, In frunte cu şeful lor, Patqiali Coletto, au pătruns tn casa el — ea era vëJuva prefectului poliţiei, Agali — şi eu răpit pe fata ei de 17 ANI, Angele. Ea ceru ajutor de 1» guvernator.

Тіьё ul delegat — ast fel istoriseşte un cronicar ita'ian — se silise de când In trase tn această funcţiune, ca să cureţe ţinutul de tâiharl.

In caşul acesta el LUA o h tărtre crier gică. Printr'nn eurier BIGUR, delegatul Pecci ceru câteva companii de soldaţi din Rome, şi in fruntea lor cu sabia tn mâ -ă ataca Intr'o noapte casa tn care locuia şeful de bandiţi Coletto. Acesta Încă cu 20 de tâ • har! au fost supuşi, şi fata Angela fa elibe rată.

Câi d tinëra fată vëzu pe tinëral eîi b rator, 11 strtnse In braţe şi-I eăru à, excla mând :

— Oh, ştiam, — Sf. Fecioară mi-a şoptit aceasta, — că Dumnezeu îmi va tri mite un salvatori

Tmërul Pecci, fericit că a putut face o faptă buna, nu se Împotrivi.

Banditul Coletto şi cu tovarăşii 81 au fost trimişi la Roma şi închişi In San Angelo.

f Fapta aceasta a făcut mare sensaţiej

tu Neapole şi tn întreg Statul papal. Nob.^ iimea din Benevenî fu cuprinsa de mâniile ca un delegat s'a atins de favoriţii el. Un 1 mar hiz alargà la palatul delegatului, că­ruia ii striga :

Monseniore Pecci, al abusât de pute» rea d tale. Voiu pleca la Roma şi më ѵоів>е

piâage Papei. D-şoara Angela, al cărei d u * hovmc eşti, te-a sărutat In public!

— D le march z, mal bine la pubic 1 1 1

decât Ia secret. A foat prima săiutare de* baze fomeeştî, pa care am pnmit o vre-o-w

dată, şi sunt mândru de aceasta, fiindcăic a venit, dintr'o inima recunoscëtoare de e :

copilă, rëspunse delegatul papal foarte ii-113

niştit. Pieacă la Roma, dar na uh>, că dru-mul Ia casa Papel, Q urmai, trece pe lfti gäig tortăratţa San-Ang^iu 1 n

March zul Înţelese ameninţarea, şi înei loc Fă plece la Roma, ве Întoarse In caste­lul teu.

La poaita actsiuia se afla o gardă de[U soldat: papali, ear ln curie se aflau h-gaţllif toţt bandiţii, pe cari II ocrotise j âuă atuuciil Comandantul soldaţilor II zise : Я

— D-le marchiz, voiu sta cu sold*ţi! i a

mei aici, până când Beneventul va fl curăţit d i bandiţi. r j

— Cine ţi-a dat acest mandat? — Monseniorul Pecci, delegatul papei,1®

El mi a dat ordin sa vő arestez, daca vej! p ro tes ta . . .

Dm causa sărutări! primite de Pecci 6

delà Angela, se acriseră nomëroase pam^' flote contra th.ërulul d tbga t , care continuer insă a lupta contra bandiţilor.

Monseniorul Pecci fu pirit la Papj^, G;igorie XVI, că a fost sărutat de o lats,^ Când PCPA eflà cum stau lucrurile, rfr spui se :

De ce acutaţl pe Pecei? El a meritalß, nu o sărutare, ci mal multe, pentru faptt,Mi

pe care a sovirşit o l p e

ln cuiôud Papa numi pe Pecci gu*»1

vernator la Perugia, ear după doul »mW« archiepittcop la Damietta. a l

La trima visita, pe caie a fâeut-o ei mănăstirtl călugăriţelor Franciscane, Peeoî fu salutat la poariă de către вога AngelaJ caie-I dase acea sărutare In Benevent.

Astăzi monseniorul Pecci este Leon XIII.

NA ''es

l __ * Ire

Dare ie seamă şi muiţămită p u i c i i , Pentru masa studenţilor delà gimnasicflii

rom. gr.-or. din Brad au binevoit a mal conjei tribul următorii mult st maţi dnl :

1. Teodor Panciovan, preot 3 cor ; 2§f Ioan Savu, notar pene, 5 cor.; 8. Cornelii!?1

Panciovan, capelan, 2 cor. ; 4. Petru Nicefl notar 5 cor.; 5. Lazar Ciute, practicant* de notar 2 cor. ; 6. Vasile Murgu, propriei?1

tar 2 cor. ; 7. ioan Murga, econom 1 coi.L' 8. Chirii Ţara, econom 1 cor. ; 9. GeorgeL Miciea, econom 1 cor. ; 10 Pavel MicleilL, comerciant 2 cor.; 11. Traian Murgy|f] cornerçart 2 cor.; 12. Traian Ioan Murgul 1 cor. ; 13 Pavel Miciea, econ m 1 cor. Tojpri din Iertoi. - 14 Ioan Petroviciu.,. рагШІ Ciclova rom. 10 cor. Suma : 38, coroawi* Primească toţi binevoitorii contribuite* cea mal viuă mulţumha din partea tinerifW mei studioate. FHN<

_.. EON Direcţiunea gimnasiulul rom. gr.-огГ

dia Brad, tn 10 l u g a s t 1901. George Părâu

DIR. GIMNAS.

Nr. 34 18|31 August 1901 7

Cronice politice. Disolvarea parlamentalai. Până acnm

vorbia că parlamentul din Budapesta, e вѳ tatruneşte la 3 Septemvrie, va avé

I lungă durată, până târziu In toamnă, iţind să hotărască asupra a o mulţime p legi mërante. Acum Insă semioficiosul Magyar Nemzet" aduce următoarea ştire •

Imediat după resoluţiunea Dietei in minţii propunerei Сьнку, s'au pornit la iinisteru! de comerţ lucrările pregătitoare «ntru reformarea pe cale legislativă a afa-irei căilor ferate vicinale. Proiectul de lege I această privinţă e gata deja de mult, dar I arma multelor anchete şi consfătuiri, s'a irit, s'a întins In mai multe sute de pa-igrafl, aşa că astSzi nu mii pot fi prospecte i acest formal codice să poată ajunge, în wtul timp ce mai durează actuala Dietă, 'Ш la valoare de lege. Guvernul va pre-mta deci acest proiect la începutul şeei-• prime a viitoarei Diete.

De aici conchide „Alkotmány1 că irlamentul, care va fi convocat pentru na d; 3, va fi disolvat Înainte de 8 Sep-mvrie.

Furia contra Saşilor. Ziarele iivernanientale, „liberale" şi indepen-iste, de-o potrivă sbeară contra Sa-Uor, cari In adunarea politica ţinută i Sibiiu au hotărît ca deputaţii lor l nui mai între în partidul liberal.

Ce exemplu de „trădare de pa­ie'! Să nu vrea Saşii să se „con-ipească" cu Maghiarii ? Aceasta un ip şovinist n'o poate înţelege.

• Cardinalul Schlauch contra ajutorului

i stat. Episcopul - cardinal, Laurenţiu 'Hauch din Oradea ilare a trimis bisericei V, cit. din Bichiş-Ciaba o adresă, expri-ѣіи-şl dorinţa, ca înveţătoriî confesionali ncolo să nu şl ceară complectarea gradaţiei mvenal) defo stat, ci să o acopere din ve­knié bisericei.

Smatul şcolar respectiv însă a hotărît, ca to­ţii ceară ajutorul statului, avênd în vedere ÎMfia materială precară în care se găseşte mita biserică. „Alkotmány' cere ea să Je «1« capul* autoritatea bisericească, acelor mbi oi senatului şcolar cu numele numai tolic', căci o merită aceasta, oamenii tinca-liili ie jertfă*.

; Deputatul Horànszky, leader al ac-lalului partid delà guvern, 'şi-a făcut da ta de seamă in faţa alegatorilor din

psi. întreagă presa maghiară se ocupă acel discurs, al fostului preşedinte

[partidului .nemzeti" ; şi aproape toţi 11 dmiră. tMagyarország* socoteşte discursul rept program al .viitorului ministru' .

: Miniştri, ce e drept, s'ar găsi destui I ţeara aceasta, care să vrea să fie; dar' Imiitri nu pentru partide şi pentru „nă­imea siDgură alcătuitoare*, ci pentru ţară, I serviciul tërii, şi .program" ministerial n il corespundă exigentelor, realelor ne­uitaţi ale patriei noastre şi tuturor popoa-oi ei, — durere, până acum nu s'au itit pe orisoniul politic al Ungariei mo-une,

• .Politicianiï" delà Egyetértés, acum

Itlva vreme spuneau, ca România peri-hii Tripla Alianţă, pentru că actualul iprim-ministru face curte Rusiei.

In nuraëml sëu de Mercuri acelaşi ziar ró la loc de frunte, sub titlul .Momir­ii noastră şi Balcanul", următoarele :

.... rubla rusească desvoltă o agitaţie inecresut tn România, contra Monarch1 ei isire; şi ca să rëocolească patimile mul-iei,se foloseşte de chestia dacoromână îtn noastră Astăzi România este Încă tata a Triplei-Alianţe dar' numai Ici atunci, până-când agitaţia rusească liibati eă rëstoarne pe Sturdza". i Credem că e mai nemerit să le zi-Icelor delà Egyetértés nu politiciani, ci lutr i!

Protestanţi i p i e r ! Anteluptătorii pen­tru legile politico-bisericeşti, cei-ce le-au dus la biruinţă tn casa magnaţilor, prote­stanţii, gem astăzi mai greu sub efectul isprăvei lor.

„Prot. É. és IsJe. Lap* raportează că dintre 34 căsătorii dintre creştini şi jidovi numai 3 caşuri sunt în favorul creştinilor Fariea jidovească îşi réserva dreptul de a creşte jidovi din copii. Aşa că contopirea ovreilor e curut basm, ba mai mult, ese de-a 'ndoasele.

Eată opera .patriotică" salvatoare de .naţiune", a cârmuitorilor acestei teri.

Tu as voulu ! __ Petrecerea din păduriţă.

Nu puţin a contribuit la înălţarea festivităţii adunărel tnveţătorilor petrecerea ararjgeată cu această ocasiune, Luni seara, In sula mare din pi du. iţa oraşului. Căci unde e vorba şi de petrecere, se Îndeamnă mai multă lume. Şi nu e de loc rëu lucru să petrecem româneşte; e chiar folositor, a practic, din toate punctele de vedere . . . Şi ѳ bine să se profite de acest lucru cu toate ocasiunile, la ori-ce adunare, ori-ce serbare, ori co întrunire românească.

Petrecerea d з Luni seara s'a 'nceput cu represtnîaţie teatrală şi s'a sfirşit cu joc — până'n zori.

S'a représentât tntâiu piesa „Florin şi Florica* de Vasilie Alexandri. D-şoara Ersilia Ştefu s'a presentat perfect tn rolul Fioricil. Ca mişcări, ca dicţiune, a fost de o adevërata drăgâlăşie. Dl Mihal Bila (Florin) a jucat foarte bine, cu nuanţări şi cu vtlvă. Nu mai puţin a plăcut d-1 Vasilie Şcefu, in rolul teu comic de Paradisier, interpretat cu pricepere şi simţ.

Publicul a aplandat frenetic pe vrednicii diletanţi. Cântecul Vivandierei, părea ça a redeşteptat Blmtëméntul eroic In cei

e faţă fii al poporului nostru, In majoritate InveţâtorI.

Insuflaţiţi-vo, le zicem, şi turnaţi tn inimile tinerelor vlăstare ce sunt încredinţate manilor voastre aceeaşi Însufleţire, care a făcut pe bardul din Mirceşti să cânte : .Ro­mân zice, viteaz zice" l

A doua piesă ce a'a jucat, a fost. Otravă de hârciogl* comedie Într'un act,

de Antoniu Pop. Rolul maistoriţel a fost interpretat cu mult talent de d-na Floriţa Torni. D-1 Mihal Bila, tn rolul de ucenic de pantofar, flâmênd, bătut, şi care , se otrăveşte" c u . . . plăcinte, a fost de tot hazul.

Publicul nu li-a cruţat meritatele aplause.

După representaţia teatrală se încinge hora. Vorba lui Coşbuc: ,Trei paşi In stânga linişor — Şi alţi trei paşi la dreapta l o r " . . . Şi Iţi era mai mare dragul să vezi tmbujorându-ве la faţă de dogoarea jocului făpturile mâdre ale lui Dumezeu, hărăzite de fiice ale neamului nostru. Flăcăii noştri 'şi făceau ochii roată, căuându-şl pereche . . . la joc.

La miezul nţţil o mândră ceată de flicăl Îşi face intrarea tn sala de joc, după tactul musicei. ,Cu sdrăngăneil la opinci, ca n port do sat*. Şi frumos le mai şede, In costumul nostru naţional frumos, cum nu mai are alt neam; căci nici măreţi strămoşi ca noi Românii, cari delà etăpâni-toril lumei din vechime moştenit-am cu limba, sângele şi portul, nu au de înaintaşi alte popoare 1

Dar cine sunt şi ce vor aceşti flăcăi?

Sunt tinerii meseriaşi români din Arad, cari se'nşiră la .Bătută" şi Căluşer".

D-1 Iustin Olariu, vëtaful, tşl conduce ceata tn joc, de publicul nu mai se as tempera din aplause, — aşa că plini de sudori, de inimă şi enfcusiasm, câciularil

noştri dau ваіеі ocol în minunatele lor salturi, de doue ori mesura fiecăruia din eroicele jocuri naţionale româneşti.

Să trăiască I In şirnl dansurilor, tinerii noitri

meseriaşi şi-au tnvtrtit colegele delà corul vocal al societăţii lor, la .Romană" cu o precisiune demnă de laudă, aub comanda tipografului George Ţereanu.

Dansul a urmat până spre zori de zi, petrecând cu toţii împreună, fără diferenţă de „ranguri". Aşa şi trebuie să fiel

Români suntem, una să fim, şi la bine şi la rëu, şi Ia uşor şi la greu.

Bip.

Noutăţi i

ARAD, 29 August n. 1901. Reşedinţa episcopească din Caransebeş

este pe deplin restaurata. Zilele acestea s'au terminat lucrările de renovare ce s'au început primăvara aceasta şi azi reşedinţa este un monument demn de numirea ce o poartă. Renovările s'au făcut tn mod esenţial şi acuma ea se Înfăţişează ca unul dintre cele mai pompoase edificii ale Caransebe­şului.

Caransebeşenil — înainte. Fraţii noş­tri caransebeşeni dau semne frumoase de progres. După scurtul interval de abia 2 ani, de când s'a inaugurat internatul tine­ri mei teolog ce, eată că deja cu începutul anului şcolar viitor se deschide — după cum aflăm cu multă plăcere — şi internatul pedagogic. Frumoasele edificii ce s'au adaptat pe seama elevilor de pedagogie sunt arargeate cu mult gust şi corespund tuturor condiţiunilor cerute la instituţiuni cu me­niri aşa frumoase. Noi salutăm cu bucurie acest nou aşezământ românesc şi dorim să şi ajungă pe deplin sublima sa misiune atât pe terenul cultural, cât şi pe cel educativ.

Dar pentru biserică. Comuna biseri­cească ort.-rom. din Chişorosiu exprimă profundă mulţumită Multstimatel doamne Sofia şi Stimatului d-n Iuliu Vuia, director, Inveţător tn B.-Comloş pentru frumoasa cădelniţă de argint tn preţ de 25 coroane donată sf. noastre biserici. Ceriul aibă tn a sa pază această stimată şi pioasă familie. Chişorosiu, 16/29 August 1901. Giorgiul, preot.

Escursiunea studenţilor români la Atena. D-1 Gr. Tocilescu, profesor la facultatea de litere din Bucureşti, a comuni­cat studenţilor, că escursiunea la Atena e fixată definitiv pentru 24 August st. v. Numërul persoanelor cari vor participa la această escursiune e de 180, din cari 60 fac parte din corul d-lui Musicescu din Iaşi şi 12 din trupa gimnastică a d-lui Moceanu.

*

Teşti tr iste. Din Pâncota (comitatul Aradului) ni-se raportează următoarele triste veşti: In hotarul orăşelului nostru Pâncota de câţi-va ani deja neîntrerupt suntem greu încercaţi In daraverile noastre econo­mice. Anul acesta tnsă trecem printr'o adevërata crisă, aşa că tn mare parte suntem expuşi foametei. După-ce nici anul trecut n'am avut grâu, — anul acesta n'am avut nici ce secera. Grâul 'ni-l'a nimicit negura, rugina tn cele mal multe locuri, astfel că oamenii n'au de unde să scoată un grăunte. A mal urmat apoi şi saceta mare, încât n'avem nici nutreţ pentru vite. N'avem anul acesta nici poame, nici legume şi nici cucuruz; toate au fost nimicite de tempestăţl şi de secetă. Sirgjra nădejde, ce ne mal rëmasese In roc da viţel de vie, asemenea am perdut-o. Viile ru fost şi ele aproape de tot nimicite prin tnghsţul de peste iarnă, ear' acum mal In urmă şi prin grindină. Strugurii,

câţi mal rămăseseră, s'au uscat ; cel remaşl tntregl tnsă promit anul acesta un vin superior celui din anul trecut, tn ce priveşte calitatea lu t

In urma acestei crise economice, antistia comunală a luat hotărtrea, să ceară delà ministrul grăunţe de sëmënat şi de hrană pentru locuitorii greu încercaţi şi lipsiţi. Sperăm, că vom putè tn acest chip să ne ajutorăm în neajunsurile noastre, cel puţin în parte.

• Tin excelent vecliiu şi non (de

Măderat) In mic şi In mare şi cu preţuri moderate se poate procura delà părintele Filip Leuca, preot tn Pâncota (comitatul Aradului.)

A V I S . înscrierile la şcoala de fetiţe gr.-or.

română din Arad, contrar avisulul dat m»I înainte, se vor face tn zilele de 5, 6 şi 7 Septemvrie st. n. (Joi, Vineri şi Sâmbătă) delà 9—12 oare a. m. şi delà 3—6 oare p. m.), ear' prelegerile se vor începe Luni tn 9 Sept. st. n.

Arad, 17/30 August 1901. Petala Mangra m. p.,

vicar ѳріѳсорѳяв.

Un scriitor, care poate bine stilisa şi vorbeşte perfect limba ro­mână, poate avè aplicaţie In cance­laria advocatului Dr. Mérő Samu In Bor os-Jenő.

A V I S . In comuna Groşi, vestită tn producerea

poamelor, se află de vânzare

more de toamnă şi de iarnă, până la o sută vagoane.

A se adresa l a : Maxim Popescu,

comerciant in comuna Ѳгові, p. n. Berzora.

POŞTA REDACŢIEI. Ziarului .Egyetértés" : Scrisorilor.a-

nonime, fie ori cât de recomandate, nu se lëspunde.

• POŞTA ADMINISTRAŢIEI.

M. Pateschianl: — Dacă trimiteţi 2 coroane, abonamentul va fl plătit pe jumôiate de an. Ce voeştl eă publici, trimite-ne, numai atunci tţi putem spune pteţul.

Mal multora : — Legea, ce ni o cereţi, n'o avem.

U L T I M E Ş T I R I . Budapesta, 29 August. In cercu­

rile politice bine informate se susţine cu tărie ştirea, că actualul parlament va fi disolvat între 12—15 Septemvrie şi că nouele alegeri dietale se vor începe prin jumătatea primă a lui Octomvrie.

E C O N O M I m.

Preţuirile cerealelor după bursa din 29 August 1901.

Grâu, „ Octomvrie . . „ 7 97 - 7 98 Cucuruz, , Septemvrie . . , 6.14—5.15 Ovës, . Octomvrie . . „ 6.34—6.35 Secară, „ Octomvrie . . n 6.71—6.73 Bapiţă, „ August . . . „ 13.45— —

Per 50 chilograme.

Editor. Anrel Роротісі Barcianu. Red. respons. Ioan Russu feiriann.

:

8

Principiu: Circulaţie mare pe lângă preţuri ieftine şi solide

w 09 вн

fl

ce ф Ф •н

ф O fl ф ф (0 O Ü

HOFFMANN SAÏÏDOR Prăvălie de mode şi magazie de tepich.

„ L a R â n d u n i e ă". A R A D , Edificiul teatrului.

<§> Ga 200 Coroane T R 0 0 S E A D pitri MIRESE. # I Cor.

6 cămeşi decorate — — — — — — — 21

6 halaturî de noapte brodate — — — — 20

3 fuste de desubt — — — — — — — 13

6 pantaloni pentru dame — — — — — 19

12 nâfrăml albe sau colorate — — — — 8

12 părechi ciorapi negri — — — — — — 13

2 garnituri de pat, frumos executate — — — 28

6 feţe de perinî nanching — — — — — 10

6 ciarciafurî (lepedee) — — — — — — 17

2 preparate damast pentru 6 persoane — — 18

2 garnituri pentru cafea, colorate — — — 9

12 ştergare de Zips — — — — — — — 12

12 bucuţî ruferie de cuină — — — — — 4

12 „ ştergurî de praf, moi deosebite — — 5

2 я plapome de vară — — — — — 8

Total Cor. 2 1 0

597 — 19 5 percente sconto de cassă 10

Netto total Cor. 200

m. 60

4 0

20

20

20

60

20

80

20

80

60

Trouseau-uri pentru mirese la comandă cu preţuri delà 200-2000 coroane.

Cele mai frumoase torturi şi brodări asortiment bogat.

fi

fi

pt

p-Ф o Л P OD

5* fi fi <

ф fi

ф* N Ф QC Ä

Л O

o p fi Ф

Ф

Ф

o Л <н

ce

•H

fi

O

O

Ф

•D

•

•tu

ф h

Nr. 158

CREMA MARGARETA este cel mai sigur mijloc pentru producerea, perfecţionarea şi

conservarea

I f r u m u s e ţ e ! I Acest minunat preparat nevătămător, curat şi fără grăsime

are un efect uimitor. In câte-va zile face să dispară alunele, petele de ficat, coşii,

jupuiturile, bibiţele, punctele negre (comedonele) şi tote afecţiunile pielei. Netezeşte înrcreţifcurile şi ciupiturile de vërsat (bubat), avônd efect chiar şi asupra celor mai înaintaţi In verstă, cărora le face pielea tinerii şi frumoasă.

Dr. Mosengeil şi Metzger, renumiţii profesori, vindecă încreţi­turile de pe obraji cu ajutorul masagiulul. Spre acest scop Crema Margareta este cea mai potrivită. Dacă se masează zilnic faţa eu Crema Margareta, dispar nu numai aluniţele, petele de ficat, şi alte necurăţenii de piele, ci şi încreţiturile, ciupiturile de bubat şi alte anomalii causate prin betrâneţe, griji, boule ete. etc.

Un perservativ în contra arşţei soarelui şi a véretului. Se poate şi ziua întrebuinţa. Crema Margareta 1 flacon 1 coroană. Pudra de dame Margareta 1 cor. 20 fiii. 5 5 3 5 5 — Săpunul Margareta 70 fil. Pas ta de dinţi Margareta costă 1 cor. Regeneratorul perului, care produce coloare originală

perului încărunţit, 2 cor. Blondinisarea perului de ori-ce coloare, prin care porul

primeşte o coloare aurie, 1 şi 2 cor. Pomăda tanochininică, cel mai bun mijloc spre cultivarea

şi creşterea porului, 70 fii. şi 1 cor. Resucitor de must&ţi Bonus de Világos, spre cultivarea

mustăţilor, 50 şi 70 fii.

C L E M E N T F Ö L D E S Arad, strada Deák Fѳrѳnoz Nr. 12.

Représentant general pentru România :

Domnul Moritz Pollak Bucureşti, Calea Văcăreşti Nr. 5. Se află de vénzare Ia drogueriile ; Bruss, Economul & Go., M. Stoinesen,

I . Tetzn, I. Zanflrescu şi în en gros şi detail la Fraţ i i Albachary şi la toate farmaciile.

Dovadă despre eficacitatea folosirii cremei Margareta e şi următoarea epistolă : D-lui Gutori Földes Kelemen, în Árad.

Folosesc demult Crema-Margareta. Primeşte simpatiile mele pentru efectul bun al acestei creme.

Bucureşti Maria Ionaşou, artista la Teatru Naţional.

Institut de cura. La disposiţia pubUcului stau următoarele mijloace

de lecuire: S c a l d a eu l u m i n a e lectrica :

In nou-arangeatul meu stabiliment medical, cu aparate usitate In cura naturală, se vor practica următoarele metode de lecuire :

Cară de apă rece : sub conducere de specialişti exercitaţi în mânuirea tuturor aparatelor moderne, persoane aplicate până acum în sanatorii. 15 bilete 6 fl. ; 1 bilet 50 cr. (Clienţii cu bilet de abonament nu vor plăti nici o taxă pentru Îngrijirea medicală).

Baie ca lumină electrică: pentru vindecarea reumatismului, podagrel, boalelor de nervi, audaţiunl, boalelor de sânge, pentru vindecarea grăsunei, boalel de rinichi şi anemiei. 15 bilete 15 fl., un bilet 1 fl. 20 cr. (Aci te cuprinde şi cura de apă rece necesara). Cel cu boală de inimă o pot folosi iară pericol. Bolnavii neapţi pentru această cură vor fl refusaţl.

Băl manre : pentru boale femeeştl, anemie şi reumatism. 15 bilete 15 fl., 1 bilet 1 fl. 20 cr.

Băl de acid carbonic : pentru boale de inimă, nervoase şi orga­nice, inimă Îngrăşată, vasele ae sânge incropate, lenevirea intestinelor, anemie, nervositate şi boale de femei. 15 bilete 16 fl ; 1 bilet 1 fl. 25 cr.

Băl de sare : pentru caşuri mai puţin grele de boalele amintite la baue de acid carbonic. 15 bilete 11 fl.; 1 bilet 80 cr-

Băl de sare cu acid-carbonic : pentru caşurile mal grave de boale amintite la băile de aciu carbonic. 15 bilete 18 fl.; 1 bilet 1 fl. 40 cr.

Băl electrice. Băl feradice şi galvanice: pentru nervositate, slă­bire de nervi, ipochondrie, isterie, tremurat de betrâneţe, vitustancz, şi lecuirea morflnismulul. 15 bilete 15 fl.; 1 bilet 1 fl. 20 cr.

Inhalaţi i : In cameră de inhalaţii, contra boalelor de gât şi de plămâni. 15 bilete 9 fl., 1 bilet 75 cr.

Gimnastica svedeză pentru copil, contra Ingustimel pieptului, boalel de cord şi cocoaşe ; pentru grăsimea cordului, boale de intestine şi ficat, boale de inima organice şi slăbire generală. Taxa lunară delà 10 fl. in sus, după gravitatea caşului.

Masage şi electromasage : 1 bilet 50 cr. respective 1 fl., fie-care bolnav poate n tratat dupa indicaţiunile medicului вби sau ale mele. Orice făptuire se întomplă sub personala mea supraveghere.

Stabilimentul e deschis delà oarele 6 dimineaţa până la 7 seara ; ordinaţinnl dim. delà oarele 8—9- d. am. delà 2—4

D r . H E C H T , 5 4 1 2 9 — Arad, Strada Zrinyi (fostă Sziget) Nr. 3 (Intrare în stradă vis-à-vis de

Teatru, intre prăvăliile Maresch şi Szabó). Telefon 270.

101

ЩШІШШІШШІШІШІШОІІ:

Frideric Honig | Turnătorie de clopote şi metal, fabrică de 3

pompe, arangeată pe motor de vapor, Jj A r a d , s trada R á k ó c z y N r . 11-28 Ц

S'a fondat la 1840. H Premiată Ia 1890 ca cea mai mare medalie de stat. I I

Cu garanţie pe mai mulţi ani şi pe lângă cele mai favorabile condiţii de plutire — recomandă clopotele sale cu patentă ces. şi reg., invenţie proprie, cari au avantagiul că, faţă cu ori-ce alte clopote, la turnarea unui şi aceluiaşi clopot tare şi cu sunet odânc, — se face o economie de 20—30°/0 la greutatea metalului.

Recomandă totodată clopotele de fer, ce se pot învârti şi postamentele de fer, prin

a căror întrebuinţare clopotele se pot scuti de crepat şi chiar şi cele mai mari clopote se pot trage, făra-ca să clatine turnul.

Recomandă apoi transformarea clopotelor vechi în coroană de fer, ce se poate inverti, cum şi turnarea din nou a clopo­telor vechi sau schimbarea lor cu clopote noue pe lângă o supra-solvire neînsemnată.

Liste de preţuri şi cu ilustraţiuni — la dorinţă se trimit gratis.

5 4 3 2 9 — 6 2

ШІШШІШШІШШШШШІ

i

TIPOGRAFIA .TRIBUNA POPORULUI ANTEI POPOVICIU ВАГАШШ.