Antreprenoriat- Subiecte Examen

1. Activitatea antrepronoriala: definitie, caracteristici, factori de influienta.

Definitie : Activitatea antreprenorială constă sintetic în identificarea şi valorificarea unor oportunităţi economice. Activitatea antreprenorială este un proces care se derulează în diferite medii şi unităţi de afaceri ce cauzează schimbări în sistemul economic prin inovări realizate de persoanele care valorifică oportunităţile economice creând valori atât pentru indivizi cât şi pentru societate.Caracteristici : Ansamblul acţiunilor antreprenoriale prezintă câteva caracteristici:

Este un act de voinţă umană; Se produce la nivelul unei firme economice; Implică o schimbare de stare a firmei; Este un sistem holistic (sistemic); Este un proces dinamic; Este un demers unic; Implică numeroase variabile; Rezultatul antreprenorial depinde de numeroşi factori.

Factori de influienta: Principalii factori care influenţează activitatea antreprenorială sunt factori interni şi factori externi. Factorii interni depind de: -mărimea firmei, -natura organizatiei, -personalitatea şi pregătirea întreprinzătorului -cultura persoanelor implicate si a organizatiei. Aceşti factori au un impact mult mai mare asupra performanţelor întreprinderii. Factorii externi depind de: -caracteristicile şi funcţionalitatea sistemului economic, -conjunctura economiei naţionale -piaţa pe care firma acţionează. Aceşti factori, datorită conţinutului favorizant sau defavorizant, pot avea un impact major asupra iniţiativelor antreprenoriale. Unul dintre factorii importanţi care încorporează atât factori interni cât şi factori externi este stakeholderul. Stakeholderii cuprind atât elemente interne (proprietari, manageri, salariaţi, sindicate) cât şi elemente externe (bănci, furnizori, clienţi, administraţie publică). Stakeholderi au impact semnificativ asupra activităţii antreprenoriale, însă putem spune că factorul cu cea mai mare influenţă îl constituie întreprinzătorul prin spiritul său antreprenorial.

1

2. Intreprinzatorul, acceptiunea termenului de intreprinzator, caracteristici, comparatie intreprinzator - manager.

• Definirea conceptului de intreprinzator- o persoana care-si asuma riscuri si incertitudini- un furnizor de capital social- un inovator- un decident- un leader industrial- un manager- un organizator sau coordonator de resurse economice- un proprietar de firma- un utilizator al factorilor de productie, un contractant- un arbitru- o persoana care aloca resurse pt utilizari alternative- o persoana care imagineaza, dezvolta si concretizeaza viziuni.

Din examinarea acestor informatii rezulta urmatoarele constatari:-eterogenitatea acceptiunilor de intreprinzator.• Caracteristicile intreprinzatorului(comportamentale)

- inovatori- leaderi- asumatori de riscuri moderate- independenta- creatori- energici- tenaci- originali- optimisti- centrati pe rezultate- flexibili- materialisti

Intreprinzatorul de succes – Stevenson – tenacitatea, atentia majora acordata detaliilor, intelegerea riscului asumat, increderea in sine si scopul urmarit, intelegerea motivatiilor celorlalte persoane.•Comparatie intreprinzatori – manageri Întreprinzătorul se deosebeşte de manager şi din punctul de vedere al comportamentului în practicile de afaceri. Acestea diferă în toate sferele de activitate ale afacerii. Howard Stevenson a realizat o analiză comparativă între întreprinzător şi managerul clasic din patru puncte de vedere– orientarea strategică, abordarea oportunităţilor, alocarea resurselor şi controlul resurselor – pe care le consideră semnificative:

1) Accent strategic Intreprinzatorul pune accent pe exploatarea oportunitatilor disponibile in mediul de afaceri, fara a fi constrans de disponibilitatea resurselor. Managerul, desi recunoaste necesitatea fructificarii oportunitatilor se concentreaza in primul rand pe modul de utilizare a resurselor disponibile si pe care le poate controla.

2

2) Abordarea oportunitatilor Intreprinzatorul doreste sa profite rapid de oportunitatea economica identificata pe termen scurt intr-un mod aproape revolutionar, ceea ce determina aprecierea ca si-ar asuma riscuri exagerate. Pe de alta parte, managerul se angajeaza in oportunitati de lunga durata intr-un ritm mai lent, evolutiv, dar care poate parea uneori stationar.

3) Alocarea resurselor Intreprinzatorul se angajeaza intr-un proces multifazic de folosire a resurselor cu un grad redus de implicare la fiecare faza, ei incearca sa maximizeze valoarea nou creata prin minimizarea volumului de resurse implicat (cu pretul asumarii unui risc mai mare). Managerii se angajeaza si se concentreaza pe utilizarea intr-o singura faza a resurselor cu un grad ridicat de implicare si numai dupa o evaluare detaliata, evident pt minimizarea riscului asumat.

4) Controlul resurselor Intreprinzatorii sunt adeptii folosirii resurselor altor persoane prin inchiriere si imprumut mai ales, pe cand managerii prefera propriile resurse.

3. Intreprinzatorul: roluri, dimensiuni, tipologie O imagine mai completă şi mai realistă asupra a ceea ce este un întreprinzător, se obţine punctând principalele roluri pe care le realizează. Se observă că aceste roluri sunt parţial contradictorii, ceea ce se reflectă în complexitatea şi tensiunea deosebită, specifică activităţilor întreprinzătorilor. De asemenea, proporţia în care aceste roluri sunt exercitate depinde de o multitudine de variabile care ţin de personalitatea întreprinzătorului, de organizaţia sa şi de modul în care acţionează.Roluri : Investitor- Proprietar- Manager- Executant- InventatorDimensiuni : Actionala- Induce schimbarea ; - Realizeaza schimbarea.Psihologica - Încredere în sine, luptător, rezistent la efort şi presiuni, încredere în viitor Financiara – Atrage resursele altora - Risca propriile resurseCreativa – Inoveaza tehnic, comercial, financiar, managerial, uman.Tipologia intreprinzatorilor:John Miner identifică patru tipuri de întreprinzători, ţinând seama de caracteristicile psihologice şi cunoştinţele deţinute de aceştia:

1. Intreprinzatorul performant personal- aloca foarte mult timp afacerii- crede puternic in propria persoana si in ceea ce face- apeleaza la tehnici de planificare- pune accent pe flexibilitate- manifesta reactii rapide fata de schimbarile mediului- se descurca bine in situatii de criza2. Intreprinzatorul « supervanzator »- este permanent preocupat sa vanda

3

- nu renunta niciodata sa vanda- apeleaza la altii pentru a dirija afacerile curente ale firmei- pune accent pe relatiile umane si pe munca in echipa3. Intreprinzatorul manager- poseda calitati si pregatire manageriale apreciabile- ii place sa conduca proprii salariati, in care scop se straduieste sa dezvolte o firma

de dimensiuni cat mai mari- incurajeaza personalul sa-si construiasca si sa urmeze o cariera in cadrul

companiei- pune accent pe eliminarea diferentelor culturale intre persoane si pe construirea

unei culturi organizationale specifice firmei.4. Intreprinzatorul expert, generator de idei- poseda suficiente cunostinte intr-un domeniu pentru a fi considerat expert- detine « libertatea » de a inova si de a-si implementa propriile idei- acorda atentie atragerii de persoane cu calitati complementare lui, pentru a

finaliza noua idee- isi consacra energia obtinerii sprijinului pentru a implementa noua idee.

4. Cultura antreprenoriala: concept, dimensiuni Concept:Anatomia unei culturi antreprenoriale: o cultura care incurajeaza intrerprinderea si antreprenoriatul, una in care probabilitatea ca un intrerprinzator sa fie si facut, nu numai nascut, este cea mai mare.

Dimensiuni:Cele 5 dimensiuni culturale ale lui Geert Hofstede:

1 -Individualism/colectivism-se ref la raporturile individului la celelalte fiinte umane,intr-o societate in care predomina individualismul, legaturile dintre membrii sai sunt reduse.

Pop. Rom. A indicat nivelul 49 pe scara de la 0-100, unde 100 inseamna individualism ridicat, iar <50 inseamna o societate colectivista.

De la perioada comunista in care si gandirea romanilor a fost colectivizata, cultura romana de azi se deplaseaza spre individualism. Exista mai multe argumente. Reorientarea spre cultura occidentala, tendinta vizibila in special in randul noilor intreprinzatori romani care se dezvolta categoric pe modele occidentale, aparitia propriet. pivate care motiveaza si solicita curaj si initiativa in domeniul eco, orientarea recent aparuta spre profit, acumulare de avere, putere si pozitie sociala inalta.

2 -Distanta fata de putere-aceasta dimensiune trateaza in principiu modul in care reuseste societatea sa faca fata ideii ca oamenii nu sunt egali.Capacitatile fizice si intelectuale sunt cele care ii fac pe oameni sa ne fie egali, unele societati permit acestor iengalitati sa se transforme in timp in puterea sau bunastarea oamenilor ; ultima dintre ele devenind chiar ereditara fara a mai reflecta capacitatile fizice si intelectuale.

4

Distanta fata de putere in mediul social, eco si cultural romanesc a fost si va ramane ridicata. Potrivit studiului realizat la nivel national nivelul acestui indicator este intre 70-80 ; explicatii :

-clasa de mijloc este aproape inexistenta ;

-absenta ei determina si mai mult cresterea dist.de putere intre cls.sociale. Majoritatea averii pare sa se imparta intre membrii unui mic procent din populatie.

In al 2-lea rand (explicatii) majoritatea inst. romane este caracterizata inca de o structura ierarhica complexa cu un nr. mare de niveluri ierarhice.

3 -Masculinitate/feminitate- Societatile de tip masculine tind sa puna accent pe valori cum ar fi:

-subordonarea ;

-obtinerea de bani ;

-indiferenta fata de altii.

In societatile feminine, valorile dominante atat pt barbati cat si pt femei se refera la cooperarea intre oameni, conservarea mediului, importanta calitatii vietii.

Desi la prima vedere multi ar afirma ca Romania este o tara a carei cultura este orientata spre masculinitate, totusi rezultatele studiilor contrazic aceasta afirmatie, Romania este o tara feminina, adica membrii societatii cauta un mediu colaborativ si cer sustinerea tuturor membrilor societatii, indiferent de aportul acestora.

Cifra 39, comparativ cu scala de la 0 la 100, claseaza Romania in familia tarilor in care rolurile intre cele 2 sexe sunt predeterminati si in care barbatii pot prelua cu usurinta responsabilitati domestice.

Valorile feminine ale societatii insa determina un nivel scazut de competitivitate al organizatiilor locale fata de cel din piata externa si angajatii romani nu vor contribui in mod pozitiv la imbunatatirea situatiei.

4 -Evitarea incertitudinii- In anumite societati se considera de catre membrii acestora ca incertitudinea face parte din viata si putin se poate face pt a o influenta (viziune fatalista).

Alte societati incita componentii sai sa lupte, sa influenteze sau sa controleze viitorul. Caracteristica lor este tendinta de a incerca sa controleze viitorul prin reguli si proceduri, manifestandu-se intr-un grad ridicat incercarea de a realiza previzibilul.

S-a inregistrat un nivel ridicat de evitare a incertitudinilor pt tara noastra (cifra 61) care demonstreaza ca populatia are un grad ridicat de anxietate in privinta viitorului si prefera siguranta zilei de astazi incertitudinii zilei de maine.

O astfel de societate nu poate planifica pe termen mediu sau lung pt ca privirea in viitor ii declanseaza mecanism defensiv, in plus in Romania nu exista deloc o cultura suportarii riscului.

In timpul regimului trecut, statul lua toate deciziile importante, iar credinta ca statul este responsabil pt toate persista inca in mintea multor romani.

5 -Orientarea pe termen scurt/lung- se caracterizeaza prin perseverenta, organizarea relatiilor pe baza de documente organizatorice si supervizate obtinerii controlului acestuia.

5

Romania, cum era de asteptat a inregistrat cel mai scazut scor in privinta orientarii pe termen lung, cu exceptia Asiei de S-E.

Orientarea pe termen scurt (41 pe scala) indica o inclinatie spre prezent si trecut in detrimentul viitorului si un nivel scazut de economisire pt viitor.

Orientarea pe termen scurt este la radacina nivelului scazut de capital reinvestit si nevoia de imbogatire rapida.

5. Mediul antreprenorial: definitie, caracteristici, tipuri de mediiDefinitie   : Prin mediu de firmă desemnăm totalitatea elementelor exogene firmei, de natură economică, managerială, demografică, culturală, ştiinţifică, psiho-sociologică, educaţională, ecologică, politică şi juridică ce-i marchează semnificativ derularea şi rezultatele activităţilor. Mediul antreprenorial are un conţinut parţial diferit de mediul ambiant de firmă,aşa cum vom releva în continuare. În fapt, în ultimii ani au început să fie decelate şianalizate două tipuri de medii intreprenoriale - real şi perceput.Caracteristici   : 1)− Turbulenţa contextuală, ce semnifică numeroase, rapide şi neaşteptate schimbări, cea mai mare parte de amploare redusă, care se întrepătrund, generând numeroase fluxuri şi impacturi economice, sociale, tehnologice, ecologice, manageriale, juridice, politice etc. Factorii principali care le generează sunt schimbările economice, modificările sociale şi mutaţiile în raporturile piaţă-clienţi.2)− Evoluţia rapidă a oportunităţilor de afaceri, ce prezintă cel puţin două componente majore. Apariţia a numeroase oportunităţi economice, în număr sensibil superior perioadelor precedente, care se combină concomitent cu succedarea lor la intervale sensibil reduse comparativ cu dinamica din deceniile anterioare. Dintre multiplii factori care contribuie la accelerarea evoluţiei oportunităţilor de afaceri, specialiştii menţionează ca primordiali doi - schimbările tehnologice şi schimbarea competiţiei.3)− Amplificarea incertitudinilor, care este o rezultantă a numeroaselor schimbări ce nu pot fi anticipate şi cuantificate cu suficientă precizie. Dintre cauzele principale generatoare de incertitudini, cele mai frecvent enunţate sunt schimbarea structurii pieţelor, modificarea relaţiilor tehnologice şi schimbarea interdependenţelor dintre resurse. Mediul antreprenorial real, desemnează ansamblul elementelor contextuale ceinfluenţează demersurile întreprinzătorului în toate fazele activităţii sale, inducând

6

modificări în deciziile, acţiunile şi comportamentele sale. Din definiţie rezultăprincipalele sale caracteristici:a) încorporează atât elemente exogene organizaţiei, cât şi din cadrul său ;b) variază de la un întreprinzător la altul, în funcţie de tipul şi domeniul iniţiativei antreprenoriale, zona geografică, amplasarea resurselor implicate etc.;c) diferă pentru acelaşi întreprinzător în timp, în funcţie de faza ciclului de viaţă a firmei şi de puterea sa economică.Tipuri de medii   : Din definitie rezulta:

a) incadreaza atat elemente exogene organizatiei, cat si din cadrul sau;b) variaza de la un intreprinzator la altul;

difera pentru acelasi intreprinzator in timp, in functie de faza ciclului de viata a firmei.Categorii de medii antreprenoriale:

1.Mediul antreprenorial defavorizant, care se caracterizează prin faptul că acţiunile antreprenoriale sunt interzise sau se pot desfăşura cu mari restricţii şi dificultăţi. Acest tip de mediu este întâlnit, de regulă, numai în ţările cu economie de tip socialist, conduse de partidul comunist.2. Mediul antreprenorial permisiv oferă posibilitatea de a iniţia şi derula activităţiintreprenoriale, dar condiţiile efectiv existente sunt eterogene, o parte având o influenţăinhibatoare sau temporizatoare asupra iniţiativei particulare. Ca urmare, frecvenţa, dezvoltarea şi rezultatele activitatilor antreprenoriale sunt mult sub posibilităţi, ceea ce se reflectă negativ asupra stării generale a economiei şi standardului de viaţă al populaţiei. 3. Mediul antreprenorial favorizant, care prin toate sau cea mai mare parte acomponentelor sale stimulează activitatea întreprinzătorilor. Este tipul de mediu în care, începând cu elementele de natură politică şi culturală şi încheind cu cele economice şi juridice, se urmăreşte crearea de cât mai multe şi mai puternice firme private. Realizarea unui mediu antreprenorial favorizant este un proces complex, dificil şi adesea de durată.

Mediul antreprenorial perceputMediul antreprenorial perceput desemnează acele elemente ale mediuluiantreprenorial real pe care întreprinzătorul le apreciază ca având o influenţă semnificativăasupra acţiunilor şi performanţelor sale. Îi este specific pronunţatul său caracter individual, întrucât caracteristicile fiecărui întreprinzător se

7

reflectă în capacitatea sa de a percepe contextul şi implicit de a delimita mediul considerat că are impact asupra activităţilor sale antreprenoriale.

6. Networking’ul: definitie, factori de influienta, caracteristici, efecte beneficeDefinitie   : Sistemul relaţional antreprenorial sau networkingul reprezintă un concept relativ nou. D. S. Hall defineşte networkingul ca fiind dezvoltarea şi menţinereade relaţii cu persoane care au impact direct şi indirect asupra afacerii. El trateazănetworkingul ca o relaţie interumană, pornind de la premisa că relaţiile dintre organizaţiisunt de fapt relaţii între oameni ce aparţin respectivelor entităţi. Networkingului antreprenorial – sistemul de relaţii organizat care se manifestă între o întreprindere mică sau mijlocie şi stakeholderii săi, în a căror iniţiere, derulare şi dezvoltare intreprinzătorul are rolul major.Networkingul poate fi reprezentat ca o pânză de păianjen, antreprenorul fiind plasat în centru. Factori de influienta   : - nivelul de pregătire al antreprenorului; - numărul de ani de când conduce o firmă; - mărimea firmei exprimată prin numărul de persoane; - intensitatea orientării dezvoltării firmei spre expansiune.

Caracteristici   : - Networkingul comercial- se refera la relatiile dintre intreprinzator si firma sa, pe de o parte si stakeholderii cu care realizeaza tranzactii comerciale, pe de alta parte- clientii, furnizorii, banca etc.- Networkingul comunicational- are in vedere relatiile intreprinzatorului si ale firmei sale cu asociatiile de intreprinderi mici si mijlocii, camerele de comert, adm. Locala, cu care nu se deruleaza tranzactii.- Networkingul mental-social- se refera la viziunea intreprinzatorului privind starea si evolutia firmei in contextul in care isi desfasoara activitatea care serveste drept baza, ansamblului sistemului de relatii al organizatiei cu mediul inconjurator. Efecte benefice   : 1.Reducerea costurilor de aprovizionare prin amplificarea accesului la resurse2.Dimensiunea semnificativa a costurilor de distribuire precum si celor aferente activitatilor de marketing.3.Comprimarea timpului de desfacere a marfurilor

8

4. Accelerarea vitezei de circulatie a marfurilor si reducerea riscurilor pentru fiecare membru al retelei.

7. Oportunitatea economica: definitie, dimensiuni, surse ale oportunitatii economice Punctul de plecare al oricărui întreprinzător şi de demarare a fiecărei firme sauafaceri îl reprezintă existenţa şi identificarea unei oportunităţi economice. De aici decurgeimportanţa capitală a oportunităţii economice sau de afaceri pentru activităţileantreprenoriale.Definitie   : 1.Oportunitatea economică reprezintă o dorită stare viitoare, diferită de cea prezentă şi, concomitent, o credinţă a unei persoane (întreprinzătorul) că este posibilă realizarea sa cu succes. 2.Putem defini oportunitatea economică ca o necesitate şi/sau o cerere potenţială de un produs sau serviciu într-un anumit context, a cărei sesizare, identificare, luare în considerare şi satisfacere printr-un proces economic de către o persoană sau un grup, poate în viitor genera profit.Dimensiuni   : Conştientizarea acestor dimensiuni este deosebit de instructivă, facilitând succesuldemersurilor intreprenoriale.− economică, în sensul generării de profit;− psihologică, “existând”, numai ca percepţie a anumitor persoane care cred înprofitabilitatea sa;− contextuală, concretă, manifestându-se numai în anumite situaţii şi condiţii;− prospectivă, devenind o realitate în viitor, ca urmare a unor decizii şi acţiuniconcertate, de natură economică, intreprenorială şi managerială.Principalele surse ale oportunitatii economice   : Pentru a facilita perceperea conceptului de oportunitate economică încompletitudinea sa, este utilă prezentarea principalelor categorii de surse aleoportunităţilor economice în funcţie de natura lor:1 − comerciale, reprezentate de cererea deschisă sau latentă pentru anumiteproduse sau servicii;2 − ştiinţifice, constând din descoperirea de noi legi, principii, metodologii etc.

9

aplicabile în realizarea de produse şi servicii noi şi modernizate;3 − tehnice, reprezentate de noi echipamente, tehnologii, materii prime etc. care potservi ca bază pentru o nouă afacere sau pentru diversificarea, modernizarea,specializarea etc. unei firme;4 − juridice, constând în apariţia de noi legi, ordonanţe, hotărâri de guvern etc. saumodificarea celor existente, cu consecinţe semnificative asupra iniţierii,derulării şi profitabilităţii activităţilor economice;5 − fiscale, atunci când se schimbă felul, dimensiunea, modul de calcul etc. aldiferitelor taxe şi impozite, modificând astfel motivaţiile întreprinzătorului şicondiţiile de valorificare a capitalului;6 − bancare, ca urmare a modificării semnificative a condiţiilor de acordare acreditelor (mărimea şi tipul creditului, durata de acordare, volumul garanţiilor,nivelul dobânzii etc.)7 − informaţionale, reprezentate de noi abordări şi tehnologii informatice, carepermit accesul mai rapid, mai ieftin şi mai complet la informaţii importantepentru demararea şi realizarea de acţiuni economice*;8 − educaţionale, manifestate de pregătirea prin şcoală de persoane cu viziune,cunoştinţe, abilităţi, aptitudini, deprinderi şi comportamente favorizanteactivităţilor de tip intreprenorial;9 − manageriale, reprezentate de noile abordări, metode, tehnici, know-how,cunoştinţe etc. ce facilitează identificarea şi valorificarea oportunităţiloreconomice.

8. Avantajele si dezavantajele infiintarii unei afaceriCele mai importante avantaje oferite de înfiinţarea unei afaceri proprii sunt: 1) Flexibilitatea organizării activităţii şi structurării acesteia. Firma nou înfiinţată va fi organizată conform cerinţelor pieţei şi specificului actual activităţii alese. 2) Imaginea. Înfiinţarea unei noi afaceri oferă şansa întreprinzătorului să organizeze o afacere care să nu sufere de pe urma imaginii negative a ultimului întreprinzător.

10

3) Alegerea personalului. Pornind afacerea de la început, întreprinzătorul îşi poate alege personalul dorit şi îl va încadra în structura organizatorică adecvată alcătuită în concordanţă cu activitatea firmei. 4) Amplasarea adecvată. Întreprinzătorul îşi poate alege un amplasament dorit care să-i asigure condiţiile necesare desfăşurării activităţii. 5) Lipsa erorilor precedente. Înfiinţând o nouă afacere întreprinzătorul îşi va crea propriul sistem de lucru, iar afacerea sa nu va fi influenţată de afacerea precedentă şi nici de greşelile anterioare. 6) Echipamente, materiale utilaje şi dotări noi. 7) Mândria. Înfiinţarea unei afaceri noi poate constitui mândria întreprinzătorului, susţinută de ideea că a realizat o afacere proprie pornind de la zero. 8) Costul mai scăzut. Înfiinţarea unei afaceri noi poate costa mai puţin decât cumpărarea unei afaceri (o afacere deja înfiinţată poate fi mai costisitoare deoarece toate componentele sale funcţionează deja, are o anumită notorietate şi clientelă). Dezavantajele înfiinţării unei afaceri proprii: a) Rezistenţa consumatorilor. Atitudinea şi obiceiurile consumatorilor pot fi un obstacol pentru succesul firmei. b) Loialitatea oarbă şi inerţia consumatorului c) Timpul de lansare îndelungat. Întreprinzătorul are nevoie de timp pentru găsirea finanţării, a amplasamentului şi a personalului. d) Dificultăţi în finanţare. Este mai greu să găseşti surse de finanţare pentru o afacere nouă. Lipsa unei activităţi anterioare şi activitatea financiară precedentă fac mai puţin predictibil succesul afacerii, iar băncile vor fi rezervate în a finanţa astfel de firme. e) Replica agresivă a concurenţilor. Apariţia unor noi firme pe o piaţă matură sau în declin nu este bine venită, noii veniţi se vor lovi de replica agresivă a concurenţilor. f) Dificultatea formării unei imagini proprii. Acest aspect este mai important pentru unităţile comerciale cu amănuntul şi pentru restaurante. Creşterea este înceată până când firma îşi cucereşte un renume. Întreprinzătorul trebuie să găsească căile de atragere a clienţilor: produse noi; preţuri mai mici; servicii superioare; curăţenie şi comfort; orar mai convenabil; calitatea servirii. g) Neluarea în considerare a ciclului de viaţă al produselor. Nici un produs nu este instantaneu profitabil şi nici nu va avea succes o veşnicie. Întreprinzătorul trebuie să proiecteze ciclul de viaţă al produselor sale şi să le introducă pe piaţă la momentul potrivit. h) Costuri suplimentare. De multe ori se face o estimare a costurilor prea optimistă în iniţierea afacerii. De asemenea, costurile dezvoltării afacerii pot fi estimate la niveluri mai mici uneori, chiar la jumătate din cât este necesar. La acestea se pot adăuga costurile suplimentare necesare unor schimbări intervenite în activitatea firmei (recalificarea salariaţilor, procurarea unor echipamente noi, modernizări). i) Efortul prelungit. Iniţierea unei afaceri cere un efort mare: muncă fără program limitat (12-14 ore pe zi chiar mai mult); griji permanente, efort fizic şi consum cerebral ridicat. j) Birocraţia. Pentru a iniţia o afacere este nevoie de o serie de formalităţi care solicită din partea întreprinzătorului mult timp, nervi şi bani.

11

9. Avantajele si dezavantajele francizeiAvantajele şi dezavantajele francizei Francisingul oferă diferite avantaje întreprinzătorului: A. Produse şi servicii verificate; B. Asistenţă tehnică şi managerială. Francizorul oferă francizatului asistenţă tehnică şi managerială încă din faza iniţială; C. Putere de cumpărare superioară. Făcând parte dintr-un sistem deja cunoscut, francizatul poate avea numeroase avantaje materiale, echipamente de la furnizorii agreaţi de francizor; D. Reclamă la scară naţională; E. Recunoaştere imediată; F. Asistenţă financiară pe care o acordă francizorul; G. Capital de lucru mai redus; H. Posibilităţi de creştere superioare. Acest lucru este posibil întrucât franchisorul acordă prin contractul de franciză dreptul exclusiv de vânzare într-o anumită zonă; I. Standarde recunoscute. Francizorul impune standarde recunoscute şi apreciate de clienţi. Dezavantajele francisingului: 1. Costul ridicat al francizei. Toate avantajele pe care le oferă francizorul costă. Costul francizei cuprinde: suma iniţială de achiziţie a francizei, un anumit procent din profit ca redevenţă, cheltuieli de reclamă pe parcursul activităţii; 2. Dependenţa puternică faţă de francizor. Este un impediment pentru persoanele cu un spirit de independenţă ridicat; 3. Aşteptări neîmplinite. Unii franchisori nu îşi ţin toate promisiunile făcute. 4. Expirarea termenului francizei. Francizele sunt vândute pentru o perioadă determinată (5-20 de ani). După aceea se încheie un nou contract care presupune cheltuieli suplimentare

10. Planul de afaceri: concept, scopurile elaborarii Concept : Planul de afaceri este o metodă antreprenorial –managerială de proiectare şi promovare a unei afaceri noi sau de dezvoltare semnificativă a unei afaceri existente, pornind de la identificarea unei oportunităţi economice prin care se determină obiectivele de realizat, se dimensionează şi structurează principalele resurse şi activităţi necesare, demonstrând că aceasta este profitabilă, că merită să fie sprijinită de potenţialii stakeholderii. Scopurile elaborării planului de afaceri sunt: - determinarea profitabilităţii valorificării oportunităţii economice identificate; -stabilirea principalelor elemente de natură economică, marketing, financiară, producţie, management; - obţinerea finanţării de la bancă; - obţinerea de fonduri de investiţii;-perfectarea de alianţe strategice între firma respectivă şi alte firme, în vederea valorificării superioare a unor oportunităţi economice;- obţinerea de contracte de cumărare, în special de către firmele mici,

12

de la firmele mari, poate fi facilitată de elaborarea unui plan de afaceri special; - implicarea unor anumite persoane în realizarea unor noi afaceri, poate reprezenta scopul elaborării unui plan de afaceri; - facilitarea de fuziuni între companii sau al cumpărării altei firme.

11. Structura planului de afaceri Nu există o structură standard a planului de afaceri. Se constată că profesori, consultanţi sau bancheri utilizează planuri de afaceri structurate parţial diferit, deşi, de regulă, cuprind aceleaşi elemente esenţiale.1. Sinteza planului de afaceri- cuprinde:-descrierea succintă a firmei - prezentarea produselor şi/sau serviciilor - piaţa potenţială - proiecţiile cercetării de piaţă - avantajul competitiv al produselor şi/sau serviciilor - principalele aspecte financiare implicate - profitabilitatea firmei - echipa managerială - oferta sau propunerea adresată destinatarului planului de afaceri. - este planul de afaceri in forma sa cea mai concisa;- aceasta parte cuprinde toate punctele cheie;- sinteza este sectiunea care de obicei se scrie ultima dar se citeste prima si de aceea trebuie sa determine interesul sustinatorilor de a citi planul in intregimea lui.2. Prezentarea întreprinderii:- profilul firmei - scurt istoric al organizaţiei - regimul juridic al firmei. 3. Produsele şi serviciile firmei:- prezentarea naturii şi destinaţiei lor - descrierea proceselor de fabricaţie implicate - evidenţierea caracteristicilor definitorii ale produselor şi serviciilor (cost, calitate, performanţe etc.) - indicarea licenţelor şi patentelor folosite - caracterizarea stadiului dezvoltării tehnice a produsului - indicarea fazei ciclului de viaţă în care se află produsele şi serviciile - relevarea produselor competitive şi a punctelor forte şi slabe ale acestora - evidenţierea necesităţii schimbărilor tehnologice, ţinând cont de ceea ce fac concurenţii şi de tendinţele tehnice pe plan internaţional în respectivul domeniu 4. Programul de marketing şi planul de vânzări:- segmentul de piaţă ţintit - concurenţii firmei - strategia de marketing

13

- situaţia vânzărilor în trecut, prezent şi în viitor - politica de preţuri - politica de distribuţie - condiţiile de vânzare ale produselor, în special de plată ale acestora - programul de reclamă şi promovare a produselor - alte elemente comerciale considerate esenţiale în cazul fiecărei situaţii; de exemplu, indicele de sezonalitate, reglementări comerciale speciale, programe guvernamentale de asistenţă la export, noi tendinţe de marketing pe alte pieţe etc. 5. Programul de dezvoltare a produselor şi serviciilor:- preţuri - caracteristici tehnice şi tehnologice - viitoarea generaţie de produse - acţiunile proprii de cercetare şi dezvoltare desfăşurate în prezent şi cele prevăzute pentru perioada următoare, cu precizarea produselor modernizate care vor rezulta - segmentul de piaţă pe care va fi marketat fiecare produs nou - anticiparea dezvoltărilor de noi produse şi servicii în viitorii ani 6. Programul activităţilor operaţionale: - programarea producţiei - gestiunea stocurilor de materii prime, semifabricate, piese de schimb etc. aferente fiecărui produs, ţinând cont de cerinţele clienţilor - programarea aprovizionării cu materii prime, în funcţie de structura producţiei şi eşalonarea fabricaţiei - cheltuielile necesare pentru a satisface necesităţile primelor trei programe - service-ul pentru produse - previziuni privind creşterea capacităţii de producţie împreună cu costurile şi perioadele aferente - măsurile de amplificare a eficienţei activităţilor de producţie - relaţiile contractuale cu furnizorii actuali şi sursele alternative de aprovizionare 7. Managementul activităţilor:- prezentarea organigramei, cu punctarea principalelor carac-teristici - prezentarea echipei de manageri superiori, a C.V.-urilor acestora, cu reliefarea abilităţilor care pot să contribuie la dezvoltarea organizaţiei - descrierea concepţiei manageriale şi a practicilor utilizate faţă de comercianţii cu ridicata, concurenţi, comunitatea locală etc. - indicarea modalităţilor de motivare a salariaţilor - relaţiile cu sindicatul - structura propietăţii firmei şi reglementarea sa juridică - serviciile de contabilitate, juridice, consultanţă, training, la care firma apelează de regulă 8. Planul financiar: - situaţia costurilor şi veniturilor - proiecţiile de cash-flow în diverse variante, ţinând cont de sursele de finanţare posibile - bilanţul contabil - analiza break-even pentru ansamblul firmei şi principalele produse

14

9. Oferta finală sau intreprenorială a planului de afaceri:- mărimea sumelor solicitate furnizorilor potenţiali de fonduri - termenii financiari în care se solicită sumele respective - destinaţiile exacte ale sumelor solicitate - condiţiile de parteneriat 10. Anexele cuprind o varietate de documente referitoare la activitatea şi performanţele firmei, de natură să aducă un plus de informaţii şi argumente indirecte destinatarului planului de afaceri, în favoarea acceptării ofertei sale finale.

15