Upload
others
View
13
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
ANüL UM. — ko. 29. 2 iei exemplarul Duminica 29 iulie №
universul Literar — ABONAMENTULUI In tară: pe un an 100 l e i . In străinătate pe un an 200 Loi. Ш* —
Din frumuseţile tarei noastre
t. — Nr. 29. UNIVERSUL LITERAR Dumíri'.c.-. 2 0 І.іГе 1 0 2 4 .
0 căsătorie în secolul Maria Ţăranu, era bunica mea, care
a trit 97 de ani. şi a murit in anul 1872.
De multe ori stam de vorbă cu bunica şi-mi plăcea mult s'o a s c u l t pentrucă îmi povestea lucruri vechi, interesante, fapte petrecute pe vremuri în Botoşani, d i re le ş t i a ţ i dânsa delà bunicul ei Ion Boliosu, un bătrân aproape de 100 ani.
I a t ă ce i-a povestit Ion Bolfosu bunicei mele : ,,Andrei Tătari i şi soţia sa Măriuea,
aveau un băiat mare. pe Ionică, şi vroiau să-1 însoare cu orice preţ.
„Andrei îşi petrecea viaţa mai mult într 'o cafenea, care era si tuată pe a-tunci, unde este astăzi strada Unirei. Acolo, se întâlneau mulţi bătrâni şi discutau de negustorii, căsătorii şi alte afaceri d'ale lor. Tinerilor, nu le era permis să viziteze cafeneaua.
„Şi bătrânii, nu rare ori făceau chefuri lungi şi late. Mai cu seamă Andrei, care era decanul chefliilor, se plimba prin cafenea, cu paharul de vin în mână. şi lăutarii îi cântau cântecul său obişnuit :
„Lp fântâna Ini Chitic. N'avcm apă nici un pic De aceia, eu beu vin, Vin, vin, vin şi pelin".
„Era pe vremuri» în Botoşani, fântâna lui Chitic, cu cea mai bună apă potabilă. Dar Andrei zicea că fântâna a secat, şi neavând apă. de nevoie hea vin ! Şi bea atât de mult, că dacă ar fi suflat într 'un poloboc cu apă,; oţet s 'ar fi făcut !...
„Andrei, era un t a t ă foarte sever» şî-1 ţ inea pe Ionica din scurt.
„— A r fi bine să-1 însurăm pe Tonică, zicea Andrei cătră soţia sa Măriuea, că ştii d-ta, băiatul este mare, are 20 ani. şl nu trebuie să-1 lăsăm să îmbătrânească, si ferească D-zeu, ча se înbolnăvească.
— Şi cu cine crezi să-1 însurăm ? — Eu cred, să-i dăm pe copila lui
Lebădă, care-i o fată cinstită şi bună gospodină, şi am auzit că are şi zestre frumoasă ; căci tatăl său îi dă o sută de galbeni zimţi austriac!.
— Bine bărbate, vorbeşte cu Le-bădă ;
„Andrei, chiar a4 doua zi. se umbră că iute în hainele sale obişnuite, cu antereu de citarea, lung până la p ă 1
rnânt, cu giubea, cu brâu roş. cu fes roş turcesc, şi d 'asupra fesului o şapcă cu cozoroc, şi porneşte spre cafenea, cu ciubucul în mână . unde ştia că o să-1 găsească pe 'Lebădă, şi aici îl întâlneşte.
— Noroc, şi o mie de ani pace, ju-pâne Lebădă, ce mai faci ?
— Mulţumesc d-tale. jupâne Andrei, ce să fac, sunt supărat că mi s'a
al iï-Іеа în Botoşani de A n t i r o n i : M. f ă r a n u
stricat ciubucul cel turcesc, şi nu găsesc altul la fel ca acela.
— Nu te supăra jupâne. că eu a m două ciubuce acasă, şi-ţi dăruesc d-tale unul, că de... doar suntem prieteni vechi.
— I ţ i mulţumesc, jupâne Andrei, dar eu ce să-ţi dau d-tale ?
— D-ta să-mi dai oe-mi trebuie, mie. — Ce-ţi trebuie ? — îmi trebuie pe copila /d-tale Mă-
rioara, pentru băiatul meu Ionică, că' tare ' mi-i dragă, şi aş vrea s'o am că noră. pentru că ştiu eă-i fată de treabă, cu purtăr i bune şi bună gospodină. Ştiu că. d-ta îl cunoşti pe băiatul meu Ionică, ar fi poarte potriviţi, amândoi. Ce zici. jupâne Lebădă ?
— Bine, jupâne Andrei, d-ta ai băiat de însurat, şi eu audia tă de mărit a t . Aşa se fac lucrurile în lume. I ţ i făgăduesc că ţi-o dau pe Mărioara, pentru că îmi place şi mie băiatul d-tale.
— Şi ce zestre dai fetei ? — Ii dau zestre inimoasă : 100 gal
beni zimţi. 4 vaci. 20 oi. 2 divanuri, 1 masă, scaune. 4 iăicere. cămeşi de borangic, veşminte, .şi altă gospodărie.
— Atunci dă mâna încoace jupâne, ne-am împăcat, şi să fie într 'un ceas bun şi cu noroc. Să trăiască copiii noştr i î
..Şi bătrânii, după ce au bătut palma, au poruncit să li se aducă vin şî
cafele, ca să cinstească a l l ămaşu l . Şt amândoi ; ' au cherchent iáu . căcl( nici unul din ei nu ducea la ure< che !.... Apoi s'au despărţit ducândn se fiecare la casele lor, ca vai de eî căci nu nemercau bine s t rada ! ..
„Andreî, ajungând a-.asă. comunică soţiei sale că, 1-a logodit pe l on ; că cu fata lui Li bădă. Apoi îl chemă pe 1 ăiat. ca să-1 felicite.
— Ionică, vină încoace ! — Sărut mâna tată. zise acesta
s tând înaintea bătrânului drept, ca un soldat înaintea superiorului SĂU.
— Să ştii. m i i , ca te-am logodit cu coplia lui jupânu Lebădă, fată' cinstită şi gospodină bună. şi cu zestre frumoasă, să trăiţi până, Ia a-dânci" bă t râneţe .
„Ionică,, sărută mâna ta tă lu i său, Har nu văzuse pe fată niciodaiă, şi n'a yăzut-o până în ziua cununiei, nici h ' a îndnVznit să-1 întrebe pe bătrân, 'dacă viitoarea lui soţie este înaltă, scurtă sau /frumoasă, pentrucă băiatul avea mare frică de ta tă l său, şi cu nici un preţ nu putea să-i calce voinţa, căci pe atunci, copiii erau ascultători şi respectuoşi faţă de părinţii lor.
In fine a sosit şi ziua nunţii . Mireasa . era cu faţa împodobită, căci, cum îmi povestea bunica mea , ' pe a-cele vremuri, toate miresele erau acoperite pe faţă. în t impul cununiei, cu un voal gros. obîceiu luat delà turci, care £1 au astăzi şi evreii. Mirele, când a văzut-o. a rămas încânta t de talia ei subţirică, de mânuţele şi picioarele ei delicate.
„După cununie, s'au aşezat cu toţi i la masa cea mare . Acum e momentu '
R U G Â C 1 U N 'Ai zilei zori Cobor uşori Neguri ştergând In veşnicii Se sting făclii Pe rând, pe r ă n i .
Uşor. domol Porneşte-un stol. Trimes de vânt. Prin munţi, prin şei<< Prin codrul des Să dea curant
hi Lungu-i dru*» Trezeşte-acwn
Oştiri de •foi Grădini, câmpn Şi paseri mii Şi valuri moi-
Şi t.oate'n coi încep cu dor ün dxdcc cânt. Un imn pios
Să'l dea pdnos Celui prea sfânt; .
'Adânc tresar'l... Dar e-n zadar : Mă văd per dut ; — Credinia m e e , Iubită stea ! Ce te-am făcut t f.M
54 şi vrea şi eu .Lüi Dumnezeu Să mă pr os terţi Dar cad secat Căci Te-am uitat Simbol etern.
Mă ntorc spre vot Pas-eri şi fm : - De mă іиЬЦі t
Voi fi curând Şi bun şi blând. Să mă ргтѵЦі t
Şi-al vostru cânt Curat şi Sfânt Să mă'nvăţaţi Şi-n < alea Lui, ІП Ochit Lui S : Să mă'nălţaţi.
S «ion bdre si-Biliftl
Dtmûiiba 29 iulie 1923. U.s V. KS Л - иТаллЛ Nr. 29. — 3 .
când mireasa trebuie să-şi descopere înro. Sărmanul Ionică, când şi-n va-Ѵлз* soţia, s'a făcut la. faţă, când galben, când roş, şi n 'a putu t mânca n îmîc : Mire am ara urâtă în toată puterea cuvântului ! Dar sărmanul băiat, ce. era să facă ? a trebuit să se resemneze, şi de frica tatălui său. îndată după masă. a plecat, cu soţia sa la domiciliul său.
. „După vreo câteva zile, jupâneasa Măriuca. m a m a lui Ionică, merge să] vadă c e fac fcierii însurăţei . Dar ce văzu ? t ână ra mări ta tă , şedea Ia o masă. cu capul sprijinit între două mâini, şi plângea amar.
— Mama soacră o întreabă : de ce plângi noro ?
— C u m să nu plâng, dacă Ionică nu vrea să steie cu mine. şi nici nu-mi vorbeşte nimic. Dânsul s'a închis într 'o odaie, şi nu ştiu ce face acolo.
„Mama lui Ionică, intră în camera ea, şi-1 vede tologjt pe un divan.
/ — Ce faci aici. Ionică dragul mame*, de ce nu stai la un loc cu soţia ta ?
— N'o pot suferi, nu mi-i dragă, m'aţ i nenorocit !'
„ I a t ă că şi Andrei intră In c a m e r a \ lui Ionică. Băiatul, când a văzut pe ta tă l său, nu s'a mai tologit pe divan, ci s'a sculat în picioare, stând înaintea, bătrânului într 'o pozîţhme respectuoasă.
Bine. măi, ce înseamnă purtarea asta faţă de soţia ta ?
— Tată . nu pot. nu pot s'o văd, m'ai nenorocit, şi plângea amar.
— Cum te-am nenorocit, ticăloşiile ? Stai ! să-ţi arăt eu ţ i e nenorocire !
„Şi tute. ca im fulger, bătrânul a e-şit în ceardac (în balcon) şi a chemau pe doi servitori, ai săi : Grheorghe, V asile, veniţi iute încoace ! Luaţi-l pe ticălosul acesta, culcaţi-1 la pământ, şi ţincţi-I bine, unul de cap. şi celait de picioare.
„ŞL bătrânul Andrei, care avea ciu-buc-ul în mână. i a aplicat lui Ionică, în raod sălbatec şi fără. milă, atâtea' lovituri. jîAnă şi-a rupt ciubucul u i două. iar m a m a băiatului, a căzuţi leşinată la păimânt. Sănnanu l lonicăi, a stat în pat mul tă vreme, până î s'aai- vindecat rănile de pe corp.
Eon Rolfosu, bunicul bunicei mele,, ziceai că. în urma acestei lecţiuni severe. ЬаГаІиІ a trăit cu soţia sa 5(i de ani, în cea mai m a r e armonie şî linişte, iar când moar tea t-a despărţ i t de dânsa. Tonică arrîar a plâns-o şi n 'a ui ta t mult timp, pe aceea, care în totdeauna î-a fost credincioasă, şi l 'a îngrijit bine la boală.
Bu ered că, dacă omul se deprinde în viaţă cu toate, de ce nu s'ar deprinde şi cu o femeie urână ? Avem destule cazuri similare în societa tea noastră. Astăzi, când suntem în secolul al 20-lea, când civilizaţia a progresat mult, unii se însoară din dragoste, şî această dragoste, câteodată 1
0
chiar înflăcărată, nu durează de cât câteva luni, şi apoi urmează divorţul .
Cum vedeţi, ciubucul lui jupan Andrei, a făcut o mare isprava : a evitat divorţul !....
F U L G I D E S O A R E Plăpând cu faţa ndoliată mă 'h torc
din ţăr i ispititoare, ca o scântee înăbuşită, de dâra grelelor furtuni, să-mi culc nădejdea lângă poala săcătuite-lor poene, şi să privesc cum se deşiră, umbrirea plânşilor aluni....
Pr in ţara rătăcirii mele. am întâlnit femei frumoase, şi cerul ţintuit cu-a-ramă. spre paşii mei, neobosiţi as-vârlea lumini ajutătoare, să-mi pot conduce umbra plânsă, ca pe-un copil orfan, prin noaptea necercetatelor credinţi....
Şi toate, m'au luat în braţe, şi tuturor le-au spus îndemnul. Toate-mi vorbeau de bucurie şi m'au culcat în pat cu ele, iar gura mea simţea adesea, dogoarea sânilor de fată : dar nu încolţise pân'-atuncea păcatu 'n gândurile mele.... ч
Şi flori imi aruncau pe drumuri, când cântul meu o gamă plânsâ, bre cea răsleţ din poartă, în poartă şPo-t rebâlor la ori ce pas....
De-atunci e mul t : pe-albastra coamă, s'a stins a tâ ta licărire, şî din povestea depărtării, o rază nu mi-a mai rămas.. . .
Ajuns pe ţărmul plâns, de anii, per duti copilării mele, îhgenunchiez la poar ta ţării ei un sclav rentors din rătăcire ; când sub salicâmii de pe haturi, se scutura boltiţi de rouă cum cad petalele plăpânde, pe visul nos tru de amăgire....
Şi poarta, larg mi-se deschise ; amicii m ă primesc cu fală, pe straturi florile se înclină ca"n preajma unui împărat ; dar mimai casa noastră plânge, cu frunte-n 'nfăşurată în doliu. c"au părăsit-o fără veste, toţi cei pe cari i-am lăsat....
Privesc din prag : prin zarea moartă, trec umbre reci. spre îngropare, mă recunosc ; dar din cadenţă, nu fac popas nu vor să stea. s'asculte vechea mea poveste, din anii prăbuşiţi în besna. şi îndemnul dus zădărnicii, prin plânsă rătăcirea mea....'
G e o r g e IVutzeseu
Prsp â p i i l a une! r o i t e în l i m f e
— Sărbătorirea Romániai oaste о с з а з і Cu tot rolul însemnat, pe care îl
joacă România Mare, după războiu, în lume. ea nu este în deajuns de cunoscută în afară, iar comorile ei, nesemuit de frumoase, puţini străini le ştiu şi aceia, doar când vin aci să le cerceteze.
Propagandă oficial organizată spre a ne face cunoscut sufletul poporalul aproape că nu există: ra r de tot. câte o minte românească 4 de elită îşi asumă- nobila sarcină, din pi prie iniţiativă şi atunci, asistăm fermecaţi
şi uimiţi la entusiasmul şi admiraţia, prin arătarea frumuseţilor noastre româneşti , stăinilor cari vor să le vadă.
0 luptătoare neobosită O neobosită luptătoare, în această
direcţiune şi mai ales o adânc cunoscătoare a minunatelor produc ţiuni ale spiritului românesc, este fără îndoială. ' d-na Maria Ionescu, D-sa a scos, de curând, la Paris, o carte admirabil întocmită, înt i tulată „La Roumanie" şi în care, ajutată de. M. S. Regina Maria, de regretatul Take Ionescu şi de d. Ni colac Iorga, evidenţiază toate tezaurele noastre de artă, toate manifestările specific româneşti , de pe toate tărâmurile. Această carte a avut pretutindeni, o primire strălucită, pe deplin meri tată şi a contribuit mult de tot la cunoaşterea României, Astăzi, ea figurează în toate marile instituriuni culturale şî artistice dîn cele două lumi. Cităm doar gestul d-lur H. W. Sartorius care a donat această curte Inst i tutului de Arte Frumoase din Indianopolis şi Biblîbleeei din New-York şî. al d-neî Hears t care a donat câte un exemplar oraşelor Chicago şi San-Fran-eiset-
Propaganda ш america D-na Maria Ionescu a plecat de cu
ra nd în America., unde a ţ inut numeroase conferinţe de propagandă ro»
Nr. 29 UNIVERS'JL LITEÍJAR Dutiiîiiică 29 Iulie НГ2Л
mânească. P r ima conferinţă a ţinut-o. ia New-York. Cu această ocazie, d-na Charles Dahs a oferit un banchet , unde masa era acoperită cù tricolorul românesc iar luminile, florile şi întreaga împodobire a sălii erau în culorile româneşti .
L a Washington conferenţiara a fost primită de preşedintele Harding, căruia i-a oferit lucrarea sa.
0 sărbătorire a României l i a Cleyeland (Ohio), unde se află o
numeroasă colonie română d-na lo-riescu a ţ inut o frumoasă conferinţă', după care corul bisericei ortodoxe de acolo a cântat diferite cântece naţionale româneşti . Inăl ţă toarea serbare s'a sfârşit cu o „cină" în timpul căreia a domnit o patriotică însufleţire.
L a Indiano polis au fost ţ inute dea-seraoneadouă conferinţe în faţa unui public plin de entuziasm. Conferenţiara a putut constata ce puţin se cunoaşte, ţara noastră şi numeroasele şi variatele întrebări pe cari i le punea publicul i-au arăta t că acesta nu ştie nimic despre trecutul şi prezentul nostru.
Tntr'un frumos castel, la Greenwich, lângă New-York, a -avut loc în ziua următoare un imens ,.garden par ty" la care a luat parte societatea distingă din New-York, şi unde s'a sărbătorit cu mult entuziasm România.
D-na ЗГагіа lonescu a plecat apoi in Virginia, unde a ţ inut conferinţe reuşite. Urmează cu aceiaş succes propaganda sa în Detroit, la Boston, Tlorward şi Yale.
In Canada Л primit invitaţiuni pentru Canada
delà numeraose societăţi culturale care au fost puse în curent de interesul ce l'a ridicat în Statele-Unite. Marile universităţi din Yankee au reţi-, nut câte un exemplar din cartea d-nei lonescu.
înregistrăm cu bucurie toate aceste patriotice manifestaţiuni a tâ t de folositoare pentru ţa ra noastră minunată
'ú'ar puţin cunoscută şi mult bârfită de duşmani, organiznţi în acest scop.
Gillj
UN PiCTOR RUS
P E C R E A N G A Un holteiu odată pune Unei fete oarecare, L a un dans într 'o gradină Dintr 'o vorbă 'n altă vorbă. Următoarea îiîtrebare : — Spune-mi, dragă copilita^ Tu pe Creangă l'ai citit ? ;— .,Eu pe creangă ! cum se poat« ! Eu pe creangă de-am cetit ° Nu, — ii dă ea ruşinoasă -— N'am citit că nu mi-e voie ,Pe o creanga să citesc, Căci mi-à interzis . .mămuţa", Ca să nu mă ameţesc !**...
Orest H o r i a P a ş e a n a
Constantin Macovski Arta rusească are multe nume iluş-
. ere şi cari 'au putut să se impună şî , s t răinătăţei . Dacă unele din ele şi-au
câştigat acest renume graţie neobişnuitului, îndrăzneţului pe care l 'au pus în operile lor, cum este un Vere-sciagkîn, care a făcut din ar tă un mijloc de propagandă contra războiului, sunt însă pictori ruşi cari păst rând toate formele clasice ale artei au- putut prin talentul lor sănătos şi puternic să se impună. Unui din aceste talente originale şi mari ursiţi este Constantin Maeovski.
Macovski nu este dintre cei tineri, el este cu Perov, Karmski, Riepin din vechea generaţie, dar este totuşi unul din cei noui şi cari şi azi opresc priviri le entusiazmate ai acelor ce iubesc frumosul . Şi poate azi mai mult ca ori când, de oare-ce azi, ar ta rusă, sub teroare bolşevică, este în plină decădere şi singura mulţumire pe care o are "iubitorul-de frumos este" de a revedea cea ce vechii cei de eri, au făcut.; : -.,ц«У.
Macovski -impresionează prin fastul ^i bogăţia vieţei. El iubeşte strălucirea, şi sănătatea tinereţe!, el iubeşte •energia vieţei care a fost a tâ t de par-
• ticulară vechei huni şi care transformă ori;ce manifestare a vieţei obicinuite într 'o sărbătoare. I a t ă tabloul lui „Moartea lui Petronhi1, moartea
Macovski, ca loate talentele mari u eşit dintr 'o familie de oameni săraci. Dar nu întâmplarea fa făcut- artist, căci şi tatăl sau de şi era un funcţionar obscur şi sărac a fost un amator de artă şi reuşise-din nevoile lui să-şî formeze o mică colecţie de tablouri de
Const. M a c o v s k i : Cazncul
pictură şi desemn pe care a ştiut s\>, impui© şi copiilor săî. Pe Constantin,;, în special, îl lua în fie care Duminecă; la „vânătoarea de artă" cum spuneaj el, prin toate muzeele* vizitelor lor şîi colecţiile de tablouri, prin dughenelei| de curiosităţi şi lucruri vechi, unde sé' putea găsi*ceva tipic şi interesant, ce' putea fi copiat.
-Const. Macovsk i : P ic toru l Via
acestui filosof cinic, care a ştiut să moară aşa de plăcut. In acest tablou
"•tragicul dispare în luxul şi lumina orbitoare a mediului de chef şi bucurie. Dar în toate tablourile din care nu putem reproduce de cât Ч т е і е se vede aceiaşi viaţă, energie, bucurie şi veselie.
c o v s k i in mij locul Гпміііі?! sa le . 4
Tatăl lui Macovski, mai târziu des*] chise fa Moscova chiar o „Şcoală de^ bellearte" unde Constantin Macovskt este dintre cei dintâi elevi. Dar pe. tânărul ta lent îl aş teaptă mari decep^ ţii. La două concursuri pentru expo.-' siţiile anuale tablourile lui sunt res- j
pinse şi numai la al treilea concurs e t
Duminica, гя Iul e 1923.̂ UNIVERS - !
Const. Macovsk l ; Ghic i toarea de n o r o c
abţine o i*ecompensă pentru lucrarea lui ..Moartea copiilor lui Boris Gödu-
Plecat Да Petersburg el devine aci în curând foarte cunoscut ; tablourile lui se cumpără nu numai de ruşi dar şi de străini şi multe din pânzele
lui originale trec Oceanul în A m e rica. *
Lucrările lui sunt renumărate . El a atins toate genurile şi a pătruns în în toate epocile şi în istoriile tuturor popoarelor, dar cele mai reuşite sunt lucrările din veaţa rusească, tipurile
şi scenele a tâ t din istoria ruseasd câ t şi xlin viaţa de toate zilele.
Cele mai caracteristice sunt „Moat tea lui Ivan Groaznicul" „Cheful ho ierilor", „Transportarea sfântului co vor". Din acelea cu subect rusesc cei măi frumoasă lucrare şi care aminteş»
Const. MacovsJd: Boero:î îe î rus e a s c a d a n s â n d .
te pe aelea a lui Seixuradzki este ., Moartea lui Petroniun care i-a fost inspirată de versurile poetului-, rus Mei „Florile" şi care în traducere liberă sună astfel :
„Şi cad şi cad florile Se revarsă ca ploaia libere Se sbate sângele şi inima se strânge De căldură şi zăpulnd neînfrânat Şi cad şt cad florile !.... In această atmosferă de vin, de căl
dură, de zăpuh şi năduşala corpurilor aprinse, s'a stins Petronius cel mai «'legam din. oamenii ceiui mai desfrânat.Veac al Romei, dar şi cc! mai cuminte privitor al ei. Sienkie-vicz Va făcut nemuritor în Quo-Vadis, Macovski l'a imortalizat în tabloul său.
L e a n d r u
N O A P T E A . — 0 ! noapte binecuvântată, Ce lumii ai lăsat odihnă, Cu frumuseţile din ceruri, Cu-a omeniri sfântă tihnă,
— Tu ai cuprins în vălul negru A păsărilor ci ri pire Şi ai ascuns în voalul sacru Etern misterul.de iubire...
— In anotimpuri cunoscut ii fost divină poezie, Căci cântecele tale moarte '"' Ecourile moarte 'nvie
—- Şi trubaduri văzul-ai iar.". Poeţi cu lira. 'ncântătoare...^ O ! noapte, tu eşti doar zeiU Iubirilor fermecătoare....
Luca Mal teze a n a
p : v « t i r e do ANDRE T H E U R E T
— Urmare
Luară cafeaua în salon şi cum clavirul era deschis d. Fréhut rugă pe Nanina să cânte ceva. Fă ră să se lase mult rugată dânsa cântă aria dinOr-pheu. „Ara pierdut pe Eurydicia". Contele care avea o voce plăcută o a-.compania, ceia ce încânta pe .domnişoara" de Seigneuries.
Muzica după cum se ştie, acţionează minunat asupra simţurilor şi a úriméi. După ce părăsiră clavirul, con-vorbirèa^luase p întorsătură mai du- . ioasă, mai intimă. Cu toate că păstra măsura pe care i-o impunea vârsta,
Cit. de Fréhaut deveni ceva mai galant convorbirea lui lunecă uşor asupra dragostei, iar ochii lui aruncau lu-mini pătrunzătoare.
şl sfârşit —
Când se retrase pe ia ora unspreze* ce, după ce sărutase mâinile Trani-neî, el o lasă extrem de turburată şi ruşinată de emoţia pe care i-o produsese, bărbatul acesta care avea aproape îndoitul vârsţei-*sale.
•Nanina petrecu o noapte agitatăV Deşteptarea ei fu de asemenea tulburată, dar penft-u alt motiv. Pe la ora douăsprezece, primarul din Veillons înşti inţa pe domnişoara de Seigneul-les că era bănuită că găzdueşte pe un emisar al lui P i t t şi Coburg. Câţiva indivizi văzuseră pe d. de Fréhut int rând la Nanina şi-1 denunţaseră co mitetului revoluţionar din Montme-dy. O vizită domiciliară era iminentS Pr imarul o prevenise prieteneşte.
6. — Nr. 2. UNIVERSUL LITERAR
— Ce să fac, strigă Nanina. — Trebue, reluă el, să vă scăpaţ i
.cât mai neîntârziat de el. La capătul parcului se află un pavilion ascuns iprintre copaci. Ascundeţi-1 acolo pană la ivirea nopţei . Fiul meu va veni atunci să-l ia şi-I va conduce prin pădure, până la graniţă. De îndată ce gazda dv. va auzi cântecul cucuvelei, nu va avea altceva de cât să fugă pe fereastră, iar fiul meu îl va aştepta la poalele zidului.
Acesta era de altfel singurul mijloc 'de scăpare. Nanina se duse să înştiinţeze pe d. Fréhut, îi dădu repede să mănânce, apoi îl conduse ea însăşi la pavilionul din pădure.
Contele văzând-o pe Nanina a t â t de agitată, se sili s'o liniştească.
Orele treceau repede şi cu toa tă spaima ei. Nanina era într is tată de a *jedea trecând timpul a tâ t de repede. Iarna se înserează de vreme. P e la o-ra cinci odăiţa pavilionului era cufundată în întunerec.
— Haide, suspină d. de Fréhut, trebuie să ne despărţim.
Luă mâinile Naninei. — înainte de a vă părăsi îngădui-
;i-mi domnişoară, să vă mulţumesc, pentru buna primire pe care mi-aţi tăcut-c şi vă jur că n'o voi uita nici oda! ă._
Şi în t imp ce vorbi, o arrase spre fcl sărutând-o pe frunte. Nanina zăpă-t'ită îi sărută şi ea. şi t imp de . câteva clipe, ui tară fotul în nebunia aceasta tle .uhue.
De odată se auzi cântecul cucuvelei.
— Semnalul, îngână Nanfna, a-dio !
Ei voi s'o mai cuprindă odaia în braţe, dar ea se retrase.
— Pleacă, îl imploră ea. Fréhut sări repede pe fereastră şi
liispăru în întunerec. Peste câteva clipe Nanina se în
toarse acasă. Era şi timpuL^de oarece, perchiziţionarii cercetau casa. Negăsind însă nimic se retraseră.
Nauina se închise în odaia ei regretând oare cum slăbiciunea ei...
A doua zi primarul veni s'o liniş-í căscă asupra soartei d-lui de Fré-rtufc. -
— A trecut cu bine graniţa zise el, si băiatul mc-u l 'a condus până Ia Circo«...
Trebue să fi fost frânt de obo-si ală. suspină Nanina. O călătorie a-* tát de lungă pe jos, la vârsta lui...
•-- La vârsta lui, replică primarul izbucnind într 'un hohot de râs ; ei dar dânsul n 'are mai mult de treizeci de ani. Se grimase pentru a nu fi recunoscut... Dar odată ce a. ajuns în Belgia şi-a aruncat peruca şi băialu! meu s*a pomenit în faţa unui tână-extrem de drăguţ.
— Ah ! îngână Nanina care rămase iarăşi visătoare. In acelaş t imp ochii ei erau scăidaţi în lacrimi, gân-dindu-se ia clipele acelea scurte de
iubire care.nu se vor mai întoarce nici odată.
Când la 1815, contele de Fréhu t se înapoia în F ran ţa cu Ludovic al XVli l - lea , era într 'adevăr cărunt de dala asta. D. de Fréhaut se interesă de Nanina şi aflând că nu se mărita-
însemnările unui trecător Care-i cea mai mare forţă a Înmii ? Revista populară franceză ...Je sais .
tout" a făcut o acheta printre scriitorii şi învăţaţii francezi asupra întrebării : ,.Care-î cea mai mare forţă a lumii ' ?
Răspunsurile au fost desigur foarte interesante şi foarte variate, aşa că în conclusie, se poate face cel mult o statistică asupra forţelor — nu^foriei — eele^mai puternice din lume.
Unii au răspuns că cea maî mare forţă ѳ a bunului simţ ; alţii : democraţia; alţii — în special, femeile — dragostea. ; iar câţiva : dobitocia ; unii : munca ; foarte mulţi : conştiinţa . iar unul cu multă vioiciune a răspuns, orice, afară de bani -şi orgoliu.
• \
se, îi făcu o vizită ia Veillons. G ă sind-o încă seducătoare, cu toa tă vârs ta ei de patruzeci şi cinci de ani, se insură cu ea.
Şi astfel se realiză pentru Naninji viziunea din noaptea de Sfântul Ion.
Trad . de Const A. I. Ghica '
Libertate şi libertinaL Ce face, ca deosibeşte una de alta e desigur numai un simţ moral personal.
D-ta poţi să aî libertatea de a sen orice, clar gândeşte-te, că scriind o pornografie într 'una din revistele de scandal, nu poţi da acea revistă nici-nevestei d-tale, nici copilului d-tale. Presupun că ţi-e ruşine să socoteşti femeia şi copilul d-tale capabili să se entuziasmeze de expresiile do taverne şi de desen urile de casă do toleranţă.
Ruşinea, aceasta-i bunul aimţ moral. Dacă'l aî, înţelegi l ibertatea ca т п adânc respect al celorlaţi.
Dacă nu-1 ai. eşti libertin, decazi în abjeetiunea pornografiei
O să-mi spui d-ta : — Da, dar dacă sunt în reali tate şi
pornografi", şi viţ'nşi şi desenuri de nuduri, etc. acestea, sunt luate dii
D.minlcă 29 Iulie 1923. UNIVERSUL LITERAR
viaţă, ele alcătucsc ceiace se numeşte in literatură, realism.
O fi. Dar realismul nu-î a r tă . Fiindcă*
a r t a cere o silinţă de înăl ţare sufletească : ea e ar tă când înfăţişează.' realul înfăşurat îut r 'o manifestare de convenţional, care să satisfacă, să încân te pe cât mai mulţi . •
Supărăciosul. Caracterist ica supărăciosului e lipsă de abilitate.
In termeni comuni s'ar spune, c a supărăciosul „pune picîorele în farfur i e " tocmai fiindcă nu ştie să-şi ţ ină echilibrul.
Sjiancţi іпіша durerea!. Spune-ţi inimă durerea, Spune-ţi jalea inimioară, A'îi tăcea, că-i grea tăcerea Şi tăcerea te omoară.
Spune-ţi focul inimioară, Inimioară doru-ţî spune, Focul dorului doboară Şî via la ţi-o răpune.
Sofia M a d i n j f H'piaiaiu
s'a îiîiiiî MiMî de ştiinţe bulgară
Ea e üiera ш ш reíügiaíi bulgari la äücuresü-
Ziaru! oficiosul guvernului dhv Sofia „La Bulgarie" priveşte condiţiu-nile in cari s'a înfiinţat Academia de şt i inţe bulgară, amintind că în 18B9 prinţul Napoleon, nepot al împăratului Napoleon I I I . a venit în Bucureşti, în misiune secretă.
Era înainte de răsboiul franco-ger-man, şi Parisul voia să se asigure dacă Turcia. România şi Aaustroun-garia ar rămâne neutre in cazul unui război între Franţa şi Germania .
Sosit la Bucureşti, prinţul Napoleon, în afară de ake întrevederi pe car i le-a a v u t a fost vizitat de o de-legaţiune de fruntaşi bulgari cari. refugiaţi în România, luptau din răsputer i pentru reînvierea ideei na ţ ionale bulgare.
Găsind chiar in Capitala ţării noast re un azil binevoitor- şi sincer, fruntaşii bulgari puseră înşişi 'bazele statului bulgar independent de ' ina i târziu.
In această privinţă, sunt toarte caracteristice datele pubnate<<de W a -sile D. i S tovMèu , ; î n rrevis&a. ..Svet-l ina" in 1906, fartea ѴІІ-ѴШ, pag. 10Ï.
Prinţul Napoleon primi, în Capitala Românie*, cu multă bunăvoinţă, o delegaţiunea bulgară, care-i venise cu
Un memoriu, cerând ca Fran ţa Я& intervină pen t ru îmbunătă ţ i rea sonrlei poporului bulgar, aflat sub dominaţi-une turcească.
Membru delegaţiumi bulgare lucrau, în acelaş t imp. la de te rmina 'ea unui curent al cărui rezultate fu întemeierea primei soietăţi l i terare bulgare, actuala Academie de ştiinţe din Sofia.
Credem că aceste lururi. aminti te chiar de presa bulgară oficială, nu sunt lipsite de interes, şi că meri tau să fie cunoscute şi de publicul nostru.
Surzii vor auzi. — Se va realiza oare această minune ? T. F . F.-eul va reuşi poate în ceeace şti inţa n'a pu tu t face până acuma. Pa re că vibraţiile particulare ale undelor herţ iene au o influenţă cu totul specială asupra surzilor din naştere. S'au făcut expe- . r ienţe curioase : un băeţaş de J.3 ani, născut surd. a auzit pentru prima oară în viaţa sa. Dânsul a bă tu t vesel din palme la auzul ariilor unui dans. A putut să distingă o voce omenească de sunetul unui ins t rument . Alţii copii, complect surzi au dovedit o oarecare senzibilitate sub influenţa undelor sonore ale T. F . F-eului. Şi se speră că unele cazuri de surzenie vor putea fi — poate — în^total sau щ parte vindecate.
•
O lecţie de jntnetuaţie. — Scena se petrece într 'un orăşel de pe Somnie. Inspectorul şcolar vine într 'o zi pe neaşteptate , se duce la primar şi-1 roagă să-1 întovărăşească Ia şcoală.
, Pr imarul , cam rău dispus, primeşte şi ieşind din casă, murmură între dinţi : ..Măgarul ăsta mă plictiseşte". Celălalt aude. dar tace chitic. Ajung la şcoală, unde inspectorul începe să întrebe pe băeţi asupra gramaticii , apoi asupra punctuaţiei . Pr imarul , plictisit, r id ică din umeri . Atunci inspectorul coptinuând lecţia, spune : — . .Punctuaţ ia are în limbă un rol foarte important şi trebue să ţ inem seamă de ea. E absolut necesar să punem bine punctuaţ ia şi voî dovedi aceasta printr 'un exemplu". Apoi, t r imeţând Ja tablă pe un băiat. îi dictează fraza următoare : — „Inspectorul, spune primarul, e un m ă g a r " . — Bine, zice inspectorul, scrie acum aceeaş frază, cu următoarea punctuaţie : — ..Inspectorul spune : primarul e un măgar" . Tablou !
«•V
ЬосжіпешпозсЫе. —• Ce puncte necunoscute s u n t ' p e glob ? Dacă lăsăm la o par te fâşiile de pământ -îngheţat din jurul celor doi poli. cari sunt cu totul necercetate, r ămân următoarele puncte necunoscute : In partea nordică a Arnerîcei de Nord. la lat i tudinea srrânitoarei Bering ; щ
America centrală de Sud şi în regiunea capului Horn : în Africa Centrală, în jurul lacului Ciad,şi mai la nord in Sahara ; in sudul Arabiel, regiunea marilor deserturi, la nord de Aden ; in Austalia Centrală şi câteva insule din archipelagul Sundelor ; în
* Asia. Ia nordul Indiei, щ par tea care cuprinde şi ianţul munţi lor Himalaia, şi în fine ia centrul Chinei.
Prânzul ci-o coditului. — Ce mă nâncă crocodilul ce trăeşte în fluviul Limpopo ? Astfel se întreabă puiul de elefant dintr 'o admirabilă povestire a scriitorului Rudyard Kipling. Răspunsul i-1 poate\ da un păzitor din regiunea lacului Tanganika, care a găsit în stomacul unui crocodil vânat de dânsul, următoarele l uc ru r i : 11 brăţări grele de cupru, 3 bră ţăr i de filigran : un colan de sticlă ; 14 oase de labe delà diferite animale ; 3 coloane vertebrale ; o frânghie lungă din fibre de scoarţă de copac ; 12 piet re de diferite mărimi ; mai multe ţepi de porc ghimpi ; etc. Frânghia ghia servise de*igur la legatul vre-. unui pachet pe care-1 ducea un biet indigen. Animalul a mânca t şi omul şi pachetul, iar frânghia a rămas singura dovadă a acestei teribile drame. In stomacul unui alt crocodil enorm, ucis de un indigen, s'a găsit o pungă conţinând SO monede do aur, care apar ţ inând poate vreunui biet negru, acesta întorcându-se poate acasă, cu aceste economii, destinul, sub forrna acestui grozav animal, s^a amestecat. în planurile-saie.
4 , Mihnea Armaşiu
Corespondenţa redacţiei Călin Movilă. — Dacă vă încercaţi
în dificila ocupaţie de a t raduce în versuri, de ce vă agăţa ţ i de perlele marilor poeţi clasici ? Mai citiţi versuri consacrate şi pe urmă încercaţi .
Dimitrie Tsantson. — „P louă" nu se poate publica. Renunţa ţ i la greaua îndeletnicire a versificaţiei.
/. Lascu. — „Mi-e sufletul" nu se publică. E o naivitate rău r imată .
O rest floria Paşcanu. — Mulţumim pentru volumul de anecdote. Vom publica din el, cu plăcere.
S. D. C. M. : hunei este o poezie co poate fi scindată în două Ga îdee; de altfel cele trei strofe de la urmă; sunt slabe.
Nicolae Tariş. — îngrij i ţ i stilul şi t ranscr ie ţ i mai citeţ.
Sonetas90. — Poeziile sun t lipsite de idei poetice.
Brand. — Altele; îngrijiţi forma Sirnion: Udrescv Răleşti. —'-Măi ci
t i ţ i poezii de autorii noşifari clasici. 'A.T. Riga. — Mâi studiaţi versul I). Toha. — Scrisoarea se va pu
blica. Gaby. — Mai tr imiteţ i , publtcăni
cu plăcere
O fabulă transformată
Sau Corbul Înţelept.