Embed Size (px)
Citation preview
1
ANEXA I
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
2
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Sialanar 320 micrograme/ml soluție orală 2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Fiecare ml conține bromură de glicopironiu 400 micrograme, echivalent cu glicopironiu 320 micrograme. Fiecare ml conține benzoat de sodiu (E211) 2,3 mg. Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Soluție orală. Soluție incoloră și limpede. 4. DATE CLINICE
4.1. Indicații terapeutice Tratamentul simptomatic al sialoreei severe (salivare excesivă patologică cronică) la copii și adolescenți cu vârsta peste 3 ani cu tulburări neurologice cronice. 4.2. Doze și mod de administrare Sialanar trebuie prescris de către medici cu experiență în tratamentul copiilor și adolescenților cu tulburări neurologice. Doze Din cauza lipsei datelor privind siguranța pe termen lung, Sialanar este recomandat pentru utilizare intermitentă pe termen scurt (vezi pct. 4.4). Populație pediatrică – copii și adolescenți cu vârsta peste 3 ani Schema terapeutică pentru glicopironiu depinde de greutatea corporală a copilului, începând cu aproximativ 12,8 micrograme/kg per doză (echivalent cu 16 micrograme/kg per doză de bromură de glicopironiu), de trei ori pe zi și crescând dozele astfel cum este indicat în tabelul 1 de mai jos, la interval de 7 zile. Titrarea dozelor trebuie continuată până când eficacitatea este echilibrată cu reacțiile adverse și se ajustează în sens crescător sau descrescător, după caz, până la o doză individuală maximă de glicopironiu de 64 micrograme/kg corp sau de 6 ml (glicopironiu 1,9 mg, echivalent cu bromură de glicopironiu 2,4 mg) de trei ori pe zi, oricare dintre doze este mai mică. Titrarea dozelor trebuie realizată după discuții cu persoana care are grijă de pacient pentru a evalua eficacitatea, precum și reacțiile adverse, până se ajunge la o doză de întreținere acceptabilă. Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace necesare pentru controlul simptomelor. Este important ca persoana care are grijă de pacient să verifice volumul dozei în seringă înainte de administrare. Volumul maxim al celei mai mari doze este de 6 ml. În cazul unui eveniment advers anticolinergic cunoscut care apare la creșterea dozei, doza trebuie redusă la doza anterioară mai mică, iar evenimentul trebuie monitorizat. Dacă evenimentul nu dispare, tratamentul trebuie întrerupt. În caz de constipație, retenție urinară sau pneumonie, tratamentul trebuie oprit și trebuie contactat medicul curant.
3
Copiii mai mici pot fi mai predispuși la evenimente adverse și trebuie avut în vedere acest lucru atunci când se realizează ajustarea dozelor. După perioada de titrare a dozelor, sialoreea copilului trebuie monitorizată, împreună cu persoana care are grijă de pacient, la interval de cel mult 3 luni, pentru a evalua modificările de eficacitate și/sau toleranță în timp, iar doza trebuie ajustată corespunzător. Tabelul 1 prezintă doza exprimată în ml de soluție, care trebuie administrată pentru fiecare interval de greutate corporală la fiecare majorare a dozei. Tabel 1. Tabel cu dozele recomandate pentru copii și adolescenți cu funcție renală normală.
Greutate corporală
Doză nivel 1 Doză nivel 2 Doză nivel 3 Doză nivel 4 Doză nivel 5
kg (~12,8 µg/kg)
1 (~25,6 µg/kg)
1 (~38,4 µg/kg)
1 (~51,2 µg/kg)
1 (~64 µg/kg) 1
ml ml ml ml ml 13-17 0,6 1,2 1,8 2,4 3 18-22 0,8 1,6 2,4 3,2 4 23-27 1 2 3 4 5 28-32 1,2 2,4 3,6 4,8 6* 33-37 1,4 2,8 4,2 5,6 6 38-42 1,6 3,2 4,8 6* 6 43-47 1,8 3,6 5,4 6 6 ≥48 2 4 6* 6 6
1 se referă la µg/kg glicopironiu * Doza individuală maximă în acest interval de greutate corporală Populație pediatrică - copii cu vârsta <3 ani Sialanar nu se recomandă la copii cu vârsta <3 ani în tratamentul simptomatic al sialoreei (salivare excesivă patologică cronică) (vezi pct. 4.4). Populație adultă Sialanar este indicat numai pentru copii și adolescenți. Dovezile din studiile clinice referitoare la utilizarea glicopironiului la pacienții adulți cu salivare excesivă patologică sunt limitate. Pacienții vârstnici Sialanar este indicat numai pentru copii și adolescenți. Vârstnicii au un timp mai lung de înjumătățire plasmatică și o rată mai slabă de eliminare a medicamentelor, iar datele care susțin eficacitatea pentru utilizarea pe termen scurt sunt limitate. În consecință, Sialanar nu trebuie utilizat la pacienți cu vârsta peste 65 de ani. Insuficiența hepatică Nu au fost efectuate studii clinice la pacienții cu insuficiență hepatică. Glicopironiul este eliminat din circulația sistemică în principal prin excreție renală și nu se consideră că insuficiența hepatică are drept rezultat o creștere relevantă clinic a expunerii sistemice la glicopironiu. Insuficiență renală Insuficiență renală severă (vezi pct. 4.3). Insuficiență renală ușoară până la moderată (RFGe<90 - ≥30 ml/min/1,73m2) - dozele trebuie reduse cu 30% (vezi tabelul 2).
4
Tabelul 2. Tabel cu dozele recomandate pentru copii și adolescenți cu insuficiență renală ușoară până la moderată.
Greutate corporală
Doză nivel 1 Doză nivel 2 Doză nivel 3 Doză nivel 4 Doză nivel 5
kg (~8,8 µg/kg) 1 (~17,6 µg/kg)
1 (~27,2 µg/kg)
1 (~36 µg/kg) 1 (~44,8 µg/kg)
1 ml ml ml ml ml
13-17 0,4 0,8 1,2 1,7 2,1 18-22 0,6 1,1 1,7 2,2 2,8 23-27 0,7 1,4 2,1 2,8 3,5 28-32 0,8 1,7 2,5 3,4 4,2 33-37 1 2 2,9 3,9 4,2 38-42 1,1 2,2 3,4 4,2 4,2 43-47 1,2 2,5 3,8 4,2 4,2 ≥48 2 2,8 4,2 4,2 4,2
1 se referă la µg/kg glicopironiu Mod de administrare Numai pentru administrare orală. Administrarea concomitentă cu alimente duce la o scădere semnificativă a expunerii sistemice la medicament. Medicamentul trebuie administrat cu cel puțin o oră înainte de sau cu cel puțin două ore după ingestia de alimente sau în același timp cu ingestia de alimente. Trebuie evitate alimentele cu conținut ridicat de grăsimi. Atunci când nevoile specifice ale copilului impun administrarea concomitentă cu alimente, administrarea medicamentului trebuie realizată în mod constat în timpul consumului de alimente. Sondele nazogastrice/alimentare, dacă sunt utilizate, trebuie spălate cu 10 ml de apă imediat după administrare. Vezi pct. 6.6 pentru instrucțiunile de utilizare. 4.3. Contraindicații Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1. Sarcina și alăptarea. Glaucom. Retenție urinară. Insuficiență renală severă (RFGe<30 ml/min/1,73m2), inclusiv persoanele cu insuficiență renală în stadiu terminal care efectuează ședințe de dializă. Antecedente de ocluzie intestinală, colită ulcerativă, ileus paralitic, stenoză pilorică sau miastenia gravis. Utilizare concomitentă cu (vezi pct. 4.5);
clorură de potasiu, doză administrată oral, sub formă farmaceutică solidă; anticolinergice;
5
4.4. Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Efecte anticolinergice Efectele anticolinergice, precum retenția urinară, constipația și supraîncălzirea determinată de inhibarea transpirației pot fi dependente de doză și dificil de evaluat la un copil cu dizabilități. Este necesară monitorizarea de către medici și de către persoanele care au grijă de pacienți, cu respectarea instrucțiunilor cu privire la abordare de mai jos:
Abordarea reacțiilor adverse anticolinergice importante Persoana care are grijă de pacient trebuie să oprească tratamentul și să solicite sfatul medicului care a prescris tratamentul în caz de: • constipație • retenție urinară • pneumonie • reacții alergice • febră cu valori mari • vreme foarte caldă • modificări ale comportamentului După evaluarea evenimentului, medicul care a prescris tratamentul va decide dacă acesta trebuie să rămână întrerupt sau poate fi continuat la o doză mai mică. Lipsa datelor de siguranță pe termen lung Datele de siguranță publicate nu sunt disponibile pentru durate ale tratamentului de peste 24 de săptămâni. Din cauza datelor limitate de siguranță pe termen lung disponibile și a incertitudinii legate de potențialul risc carcinogen, durata totală a tratamentului trebuie menținută cât de scurtă posibil. Dacă este necesar tratamentul continuu (de exemplu într-un cadru paliativ) sau dacă se repetă tratamentul intermitent (de exemplu în cadrul non-paliativ, în care se tratează boala cronică) beneficiile și riscurile trebuie avute în vedere cu atenție, de la caz la caz, iar tratamentul trebuie monitorizat îndeaproape. Sialoree ușoară până la moderată Din cauza probabilității scăzute de beneficii și a profilului cunoscut al reacțiilor adverse, Sialanar nu trebuie administrat copiilor și adolescenților cu sialoree ușoară până la moderată. Tulburări cardiace Glicopironiul trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu infarct miocardic acut, hipertensiune arterială, boală coronariană, aritmii cardiace și afecțiuni caracterizate prin tahicardie (inclusiv hipertiroidie, insuficiență cardiacă, intervenție chirurgicală cardiacă) din cauza posibilei creșteri a frecvenței cardiace, tensiunii arteriale și tulburărilor de ritm cardiac produse ca urmare a administrării sale. Persoana care are grijă de pacient trebuie instruită să măsoare pulsul în cazul în care copilul pare să nu se simtă bine și să raporteze ritmul cardiac foarte rapid sau foarte lent. Tulburări gastro-intestinale Antimuscarinicele precum glicopironiul trebuie utilizate cu precauție la pacienții cu boli de reflux gastroesofagian, constipație preexistentă și diaree. Afecțiuni stomatologice Deoarece salivația redusă poate crește riscul afecțiunilor cavității bucale și al tulburărilor periodontice, este important ca pacienților să li se asigure o igienă dentară zilnică adecvată și consultații regulate pentru verificarea sănătății dentare. Aparatul respirator Glicopironiul poate provoca creșterea vâscozității secrețiilor bronhice, ceea ce poate crește riscul de infecții respiratorii și pneumonie. Administrarea de glicopironiu trebuie întreruptă dacă este diagnosticată pneumonia.
6
Evenimente adverse asupra SNC În studiile clinice au fost raportate efecte crescute asupra sistemului nervos central, inclusiv: iritabilitate, somnolență, neliniște, hiperactivitate, intervale scurte de atenție, frustrare, schimbări ale dispoziției, izbucniri temperamentale sau comportament exploziv, sensibilitate excesivă, seriozitate sau tristețe, episoade frecvente de plâns, atitudine temătoare. Modificările comportamentale trebuie monitorizate. Drept consecință a sarcinii sale cuaternare, glicopironiul are capacitate limitată de a penetra bariera hemato-encefalică, deși gradul de penetrare nu este cunoscut. Este necesară prudență la copiii şi adolescenții cu barieră hemato-encefalică compromisă, de exemplu cu șunt intraventricular, tumori cerebrale, encefalită. Copii cu vârsta sub 3 ani Sialanar nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 3 ani deoarece există date foarte limitate privind eficacitatea și siguranța administrării glicopironiului la această grupă de vârstă. Creșterea și dezvoltarea Nu au fost investigate efectele glicopironiului asupra aparatului genital. Deși studiile clinice nu raportează efecte pe termen scurt sau pe termen lung ale glicopironiului asupra dezvoltării sistemului nervos sau a creșterii, nu au fost efectuate studii care să evalueze specific aceste probleme. Sodiu Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză maximă, adică practic nu conține sodiu. Benzoat de sodiu Acest medicament conține 2,3 mg benzoat de sodiu (E211) per fiecare ml. 4.5. Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Nu s-au efectuat studii privind interacțiunile. Copii și adolescenți Există date limitate privind interacțiunile cu alte medicamente la grupa de vârstă de copii și adolescenți. Următoarele informații privind interacțiunile medicamentoase sunt relevante pentru glicopironiu. Contraindicații de administrare concomitentă Este contraindicată administrarea concomitentă a următoarelor medicamente (vezi pct. 4.3): Clorură de potasiu, doză administrată oral, sub formă farmaceutică solidă: glicopironiul poate potența riscul de leziuni ale tractului gastro-intestinal superior asociat cu administrarea orală de clorură de potasiu sub formă farmaceutică solidă, ca urmare a prelungirii duratei tranzitului gastro-intestinal, fapt ce determină o concentrație locală mare de ioni de potasiu. A fost observată corelația cu sângerări ale tractului gastro-intestinal superior și ulcerații ale intestinului subțire, stenoză, perforație și ocluzie intestinală. Anticolinergice: administrarea concomitentă de anticolinergice poate crește riscul de reacții adverse anticolinergice. Anticolinergicele pot întârzia absorbția gastro-intestinală a altor substanțe anticolinergice administrate oral și, de asemenea, cresc riscul de reacții adverse anticolinergice. Administrarea concomitentă va fi luată în considerare cu precauție Administrarea concomitentă a următoarelor medicamente trebuie luată în considerare cu precauție:
Antispasmodice:glicopironiul poate antagoniza efectele farmacologice ale substanțelor active stimulatoare ale motilității gastrointestinale, precum domperidona și metoclopramida.
7
Topiramat: glicopironiul poate potența efectele de inhibare a transpirației și hipertermie asociate cu utilizarea topiramatului, în special la copii și adolescenți; Antihistaminice sedative: pot avea efecte anticolinergice aditive. Poate fi necesară reducerea dozei de anticolinergic și/sau de antihistaminic; Neuroleptice/antipsihotice: pot fi potențate efectele substanțelor active precum fenotiazine, clozapină și haloperidol. Poate fi necesară reducerea dozei de anticolinergic și/sau de neuroleptic/antipsihotic; Relaxante ale musculaturii striate: utilizarea de anticolinergice după administrarea de toxină botulinică poate potența efectele anticolinergice sistemice; Antidepresive triciclice și IMAO: pot avea efecte anticolinergice aditive. Poate fi necesară reducerea dozei de anticolinergic și/sau de antidepresive triciclice și IMAO. Opioide: substanțele active precum petidina și codeina pot produce reacții adverse aditive asupra sistemului nervos central și asupra tractului gastro-intestinal și pot crește riscul de constipație severă sau de ileus paralitic și deprimare a SNC. Dacă nu poate fi evitată administrarea concomitentă, pacienții trebuie monitorizați pentru deprimarea SNC și constipație excesivă sau prelungită; Corticosteroizi: glaucomul indus de corticosteroizi poate apărea în cazul administrării de corticosteroizi prin utilizare topică, inhalare, administrare orală sau intravenoasă. Utilizarea concomitentă poate duce la creșterea presiunii intraoculare prin intermediul unui mecanism cu unghi deschis sau închis; Altele Medicamentele cu proprietăți anticolinergice (de exemplu antihistaminice, antidepresive) pot produce efecte parasimpatolitice cumulative, inclusiv xerostomie, retenție urinară, constipație și confuzie, precum și un risc crescut de sindrom anticolinergic. 4.6. Fertilitatea, sarcina și alăptarea Adolescente aflate la vârsta fertilă Trebuie avută în vedere contracepția eficace înainte de a trata adolescentele aflate la vârstă fertilă, dacă este cazul. Sarcina Nu există date privind utilizarea Sialanar la femeile gravide. Pentru glicopironiu, evaluarea criteriilor cu privire la funcția de reproducere este limitată (vezi pct. 5.3). Glicopironiul este contraindicat în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3). Alăptarea Nu a putut fi determinată siguranța utilizării în timpul alăptării. Este contraindicată utilizarea în timpul alăptării ( vezi pct. 4.3). Fertilitatea Nu există date privind efectele Sialanar asupra fertilității masculine sau feminine. Performanța de reproducere la șobolanii cărora li s-a administrat glicopironiu arată scăderea ratei de concepție și a ratei de supraviețuire după înțărcare. Nu există suficiente date publice pentru evaluarea adecvată a efectelor asupra aparatului reproductiv la adulții tineri (vezi pct. 5.3). 4.7. Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje Sialanar are influență moderată asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Efectele anticolinergice ale glicopironiului pot provoca vedere încețoșată, amețeală și alte efecte care pot afecta capacitatea pacientului de a îndeplini sarcini calificate, precum condusul vehiculelor, mersul pe bicicletă sau folosirea utilajelor. Reacțiile adverse se intensifică odată cu creșterea dozelor.
8
4.8. Reacții adverse Rezumatul profilului de siguranță Reacțiile adverse sunt frecvente în cazul administrării glicopironiului, din cauza efectelor sale anticolinergice farmacodinamice cunoscute. Eficacitatea medicamentului trebuie echilibrată cu reacțiile adverse, iar doza trebuie monitorizată cu regularitate și ajustată dacă este cazul. Cele mai frecvente reacții adverse anticolinergice în studiile controlate cu placebo (vezi pct. 5.1) au fost legate de tractul gastro-intestinal și au fost reprezentate de xerostomie, constipație, diaree și vărsături, toate apărând cu o frecvență de ≥15%. Profilul de siguranță este caracterizat și prin alte simptome, legate de efectele anticolinergice, cu o frecvență de ≥15%, inclusiv retenție urinară, hiperemie facială și congestie nazală. Reacțiile adverse sunt mai frecvente la doze mai mari și în cazul utilizării prelungite. Prezentarea reacțiilor adverse sub formă de tabel Reacțiile adverse raportate în literatura de specialitate pentru studiile în care se utilizează glicopironiu pentru sialoree la copii și adolescenți (inclusiv 2 studii controlate cu placebo, un studiu de siguranță necontrolat în care s-a administrat glicopironiu timp de 6 luni și 3 studii de susținere cu date privind evenimentele adverse la populația țintă) sunt clasificate conform claselor de aparate, sisteme și organe MedDRA (tabelul 3). În cadrul fiecărei clase de aparate, sisteme și organe, reacțiile adverse sunt enumerate în funcție de frecvență, cu menționarea în primul rând a celor mai frecvente reacții. În cadrul fiecărei categorii de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității. În plus, categoria de frecvență corespunzătoare fiecărei reacții adverse se bazează pe următoarea convenție: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 și <1/10); mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100); rare (≥1/10000 și <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Tabelul 3. Lista frecvenței reacțiilor adverse
Reacții adverse Categorie de frecvență Infecții și infestări Infecții ale căilor respiratorii superioare Frecvente Pneumonie Frecvente Infecții ale tractului urinar Frecvente Tulburări psihice Iritabilitate Foarte frecvente Agitație Frecvente Somnolență Frecvente Neliniște frecvență necunoscută Hiperactivitate frecvență necunoscută Intervale scurte de atenție frecvență necunoscută Frustrare frecvență necunoscută Dispoziție variabilă frecvență necunoscută Accese de furie temperamentală frecvență necunoscută Tulburare explozivă intermitentă frecvență necunoscută Sensibilitate, timiditate și tulburare de retragere socială specifice în copilărie sau adolescență
frecvență necunoscută
Stare de tristețe frecvență necunoscută Plâns frecvență necunoscută Frică frecvență necunoscută Tulburări ale sistemului nervos Cefalee Mai puțin frecvente Insomnie frecvență necunoscută Tulburări oculare Midriază Mai puțin frecvente Nistagmus Mai puțin frecvente Glaucom cu unghi închis frecvență necunoscută
9
Reacții adverse Categorie de frecvență Fotofobie frecvență necunoscută Xeroftalmie frecvență necunoscută Tulburări cardiace Hiperemie facială Foarte frecvente Bradicardie tranzitorie frecvență necunoscută Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale Congestie nazală Foarte frecvente Epistaxis Frecvente Secreții bronșice reduse Foarte frecvente Sinuzită frecvență necunoscută Tulburări gastro-intestinale Xerostomie Foarte frecvente
Constipație Foarte frecvente Diaree Foarte frecvente
Vărsături Foarte frecvente Halitoză Mai puțin frecvente Candidoze esofagiene Mai puțin frecvente
Tulburări de motilitate gastrointestinală Mai puțin frecvente Pseudoocluzie Mai puțin frecvente Greață frecvență necunoscută Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Erupții cutanate tranzitorii Frecvente Xerodermie frecvență necunoscută Inhibare a transpirației frecvență necunoscută Tulburări renale și ale căilor urinare Retenție urinară Foarte frecvente Micțiuni imperioase frecvență necunoscută Tulburări generale și la nivelul locului de administrare
Febră cu valori mari Frecvente Deshidratare Mai puțin frecvente Senzație de sete pe vreme foarte caldă Mai puțin frecvente Angioedem frecvență necunoscută
Reacții alergice frecvență necunoscută
Descrierea reacțiilor adverse selectate Retenție urinară Retenția urinară este o reacție adversă cunoscută asociată cu medicamentele anticolinergice (15%). Tratamentul cu glicopironiu trebuie întrerupt până se soluționează retenția urinară. Pneumonie Pneumonia este o reacție adversă cunoscută asociată cu medicamente anticolinergice (7,9%). Tratamentul cu glicopironiu trebuie întrerupt până se soluționează pneumonia. Constipație Constipația este o reacție adversă cunoscută asociată cu medicamentele anticolinergice (30%). Tratamentul cu glicopironiu trebuie întrerupt până se soluționează constipația. Sistemul nervos central Deși glicopironiul are o capacitate limitată de a traversa bariera hematoencefalică, în studiile clinice au fost raportate efecte crescute asupra sistemului nervos central (23%). Aceste efecte trebuie discutate cu persoana care are grijă de pacient la momentele de evaluare a tratamentului și trebuie avută în vedere reducerea dozei.
10
Tulburări cardiace Glicopironiul este cunoscut ca având efecte asupra frecvenței cardiace și asupra tensiunii arteriale la dozele utilizate în timpul anesteziei, deși studiile clinice efectuate la copii și adolescenți cu salivare excesivă cronică nu au indicat acest efect. La evaluarea tolerabilității trebuie luat în considerare un efect asupra sistemului cardiovascular. Hematologie și biochimie A fost observată o scădere >10% față de intervalul de valori normale de referință de la momentul inițial a numărului absolut de neutrofile (11,2%) și a numărului de hematii (11,1%) și creșteri >10% față de intervalul de valori normale de referință de la momentul inițial pentru numărul de monocite (16,7%) și numărul absolut de monocite (11,2%). Pentru concentrațiile plasmatice de dioxid de carbon (15,1%), bicarbonat (13,3%) și creatinină (10,7%) au fost observate scăderi >10% față de intervalul de valori normale de referință de la momentul inițial.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate Este importantă raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, așa cum este menționat în Anexa V. 4.9. Supradozaj Simptome Supradozajul cu glicopironiu poate duce la sindrom anticolinergic, produs de inhibarea neurotransmisiei colinergice la nivelul receptorilor muscarinici. Manifestările clinice sunt cauzate de efectele asupra SNC, asupra sistemului nervos periferic sau asupra ambelor. Manifestările comune includ hiperemia facială, uscăciunea la nivelul pielii și mucoaselor, midriaza cu pierdere a acomodării, alterarea statusului mental și febră. Manifestările suplimentare includ tahicardie sinusală, reducere a sunetelor intestinale, ileus funcțional, retenție urinară, hipertensiune arterială, tremurat și convulsii mioclonice. Abordare terapeutică Pacienții care prezintă toxicitate anticolinergică trebuie transportați la cea mai apropiată unitate de primire urgențe, cu dotări de terapie intensivă avansată. Decontaminarea gastrointestinală pre-spitalizare cu cărbune activat nu este recomandată din cauza potențialului de somnolență și convulsii și a riscului rezultat de aspirație pulmonară. La spital se poate administra cărbune activat dacă pot fi protejate adecvat căile respiratorii ale pacientului. Este recomandată administrarea de salicilat de fizostigmină în caz de tahiaritmie însoțită de dezechilibru hemodinamic, convulsii refractare la tratament, agitație severă sau psihoză. Pacienții și/sau părinții/persoanele care au grijă de pacient trebuie consiliați pentru a se asigura faptul că se administrează doza corectă de fiecare dată, pentru a evita consecințele nocive ale reacțiilor anticolinergice la glicopironiu observate în cazul erorilor de administrare a dozelor sau al supradozajului. 5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE 5.1. Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tulburări gastro-intestinale funcționale, anticolinergice de sinteză, compuși cuaternari de amoniu, codul ATC: A03AB02. Glicopironiul este un antimuscarinic cuaternar de amoniu cu efecte periferice similare cu cele ale atropinei.
11
Antimuscarinicele sunt inhibitori competitivi ai acțiunilor acetilcolinei la nivelul receptorilor muscarinici din situsurile efectoare autonome inervate de nervii parasimpatici (colinergici postganglionari). Ele inhibă și acțiunea acetilcolinei în regiunile în care mușchiul neted este lipsit de inervație colinergică. Salivația este mediată în principal de inervația parasimpatică a glandelor salivare. Glicopironiul inhibă competitiv receptorii colinergici muscarinici de la nivelul glandelor salivare și al altor țesuturi periferice, provocând în mod indirect reducerea salivației. Glicopironiul are un efect redus asupra stimulilor colinergici de la nivelul receptorilor nicotinici pentru acetilcolină, asupra structurilor inervate de neuronii colinergici postganglionari și asupra mușchilor netezi care răspund la acetilcolină, dar nu au inervație colinergică. Efectele antimuscarinice periferice care se produc pe măsură ce se crește doza sunt: reducere a producerii secrețiilor glandelor salivare, bronșice și sudoripare, dilatarea pupilelor (midriază) și paralizia acomodării vizuale (ciclopegie), accelerarea ritmului cardiac, inhibarea micțiunii și reducerea tonusului gastrointestinal, inhibarea secreției de acid gastric. Datele de eficacitate comparativ cu placebo includ pacienți care au urmat tratamentul pentru o perioadă de 8 săptămâni. Nu există date de eficacitate comparativ cu placebo sau cu alt medicament pentru tratamentele cu o durată mai mare de 8 săptămâni. Zeller et al. 2012a au evaluat eficacitatea soluției orale de bromură de glicopironiu (1 mg/5 ml) în abordarea terapeutică a salivației excesive asociate cu paralizia cerebrală și cu alte afecțiuni neurologice. Treizeci și opt de pacienți cu vârsta cuprinsă între 3 și 23 de ani și cu o greutate corporală de cel puțin 12,2 kg cu hipersalivație severă (umezire a hainelor 5 - 7 zile/săptămână) au fost randomizați fie pentru tratamentul timp de opt săptămâni cu glicopironiu (n = 20), 20-100 μg/kg (fără să depășească doza totală de 3 mg) de trei ori pe zi, fie pentru administrarea în același mod de placebo (n = 18). Primele patru săptămâni au reprezentat o perioadă de titrare individualizată a dozei în etape stabilite în funcție de răspuns și au fost urmate de 4 săptămâni de tratament de întreținere. Criteriul principal de eficacitate a fost reprezentat de rata pacienților care au răspuns la tratament, definită ca procentul de pacienți care au prezentat o ameliorare de ≥ 3 puncte pe Scala pentru hipersalivație a lui Teacher modificată (mTDS). Populația din cadrul analizei primare a fost revizuită astfel încât să cuprindă numai pacienții cu vârste cuprinsă între 3 și 16 ani, rezultatul obținut fiind de 19 pacienți randomizați în grupul tratat cu soluție orală de glicopirolat și 17 randomizați în grupul la care s-a administrat placebo. Rata pacienților care au răspuns la tratament a fost definită ca o ameliorare cu cel puțin 3 puncte pe scala pentru hipersalivație a lui Teacher modificată (mTDS).
Rata pacienților care au răspuns la tratament în săptămâna 8
O ameliorare cu cel puțin 3 puncte pe mTDS
Ameliorarea medie pe mTDS
Glicopironiu 14 din 19 pacienți (73,7%) 3,94 puncte (DS: 1,95; 95%; IÎ: 2,97–4,91)
Placebo 3 din 17 pacienți (17,6%) 0,71 puncte (DS: 2,14; 95%; IÎ: –0,43–1,84)
Valoarea p p = 0,0011 p <0,0001 În plus, 84% dintre medici și 100% dintre părinții / persoanele care asigură îngrijirea pacientului au considerat că administrarea de glicopirolat a fost utilă, comparativ cu 41% și respectiv 56% pentru placebo (p≤0,014). Cele mai frecvent raportate reacții adverse induse de tratament (glicopirolat comparativ cu placebo) au fost xerostomia, constipația, vărsăturile și congestia nazală. Siguranța și eficacitatea glicopironiului au fost studiate în cadrul unui studiu deschis, fără grup martor, derulat pe parcursul unei perioade de 24 de săptămâni, care a inclus copii și adolescenți cu vârste între 3 și 18 ani. În săptămâna 24/la vizita de ieșire din studiu, 52,3% (intervalul de încredere de 95%: 43,7 - 60,9) din pacienți (n=130) au prezentat o reducere cu cel puțin trei puncte a scorului pe mTDS, comparativ cu momentul inițial și au fost clasificați ca pacienți care au răspuns la tratamentul cu
12
glicopirolat sub formă de soluție orală. Profilul reacțiilor adverse a fost concordant cu cel observat în cazul anticolinergicelor (vezi pct. 4.4 și 4.8). 5.2 Proprietăți farmacocinetice Biodisponibilitatea absolută medie a glicopironiului administrat pe cale orală stabilită ca urmare a comparării administrării orale a unei doze unice de 50 µg/kg cu administrarea intravenoasă a unei doze unice de 5 µg/kg. a fost redusă la aproximativ 3% (interval 1,3 - 13,3%) dintre copiii și adolescenții cu vârste între 7 și 14 ani la care s-a efectuat o intervenție chirurgicală intraoculară (n = 6), din cauza liposolubilității reduse a medicamentului. Datele provenite de la eșantioane reduse de pacienți copii și adolescenți la care s-au investigat parametrii farmacocinetici sugerează o farmacocinetică direct proporțională cu doza. La copii și adolescenți valorile biodisponibilității glicopironiului administrat pe cale orală s-au situat în intervalul valorilor înregistrate la adulți după masă și în condiții de repaus alimentar. Administrarea concomitentă de alimente a dus la o reducere marcată a expunerii sistemice la glicopironium. La adulți, distribuția glicopironiului a fost rapidă după o doză unică de 6 µg/kg administrată i.v.; timpul de înjumătățire plasmatică a fost de 2,2 ± 1,3 minute. Ca urmare administrării de glicopironiu marcat cu 3H, mai mult de 90% din cantitatea marcată radioactiv a dispărut din plasmă în decurs de 5 minute, iar aproape 100% în decurs de 30 de minute, aceasta reflectând o distribuție rapidă. Analizele populaționale ale datelor de farmacocinetică provenite de la adulți sănătoși și copii și adolescenți cu hipersalivație cronică moderată până la severă asociată paraliziei cerebrale cărora li s-a administrat glicopironiu (fără să fie specificate calea de administrare și dozele) nu au demonstrat existența unei farmacocinetici liniare a medicamentului. La adulți, volumul de distribuție de 0,64 ± 0,29 l/kg este similar cu cel al apei totale din organism. Volumul de distribuție este ceva mai mare în cadrul populației (populațiilor) pediatrice, în intervalul 1,31 - 1,83 l/kg. A fost demonstrat faptul că farmacocinetica glicopironiului este, de fapt, independentă de vârstă la copii și adolescenți cu vârste între 0,19 și 14 ani, atunci când acesta este administrat i.v. într-o doză-unică de 5 µg/kg. La majoritatea subiecților copii și adolescenți a fost raportat faptul că diagramele variației concentrației plasmatice a glicopironiului în funcție de timp prezintă o curbă de eliminare tri-exponențială; în general, la adulți, acestea prezintă o curbă bi-exponențială. Au fost observate modificări modeste ale volumului de distribuție (Vse) și ale clearance-ului (Cl) la copiii cu vârste între 1 și 3 ani, fapt care a dus la o scurtare semnificativă din punct de vedere statistic a timpului de înjumătățire plasmatică (t½, z) comparativ cu cea observată la grupele de vârstă mai mici (< 1 an; p = 0,037) sau mai mari (>3 ani; p = 0,042). În cadrul unui studiu realizat la adulți sănătoși, administrarea unei doze unice de bromură de glicopironiu 2000 µg (400 µg/ml) a determinat o ASC de 2,39 µg·oră/l (în condiții de repaus alimentar). A fost observată o ASC0-6 ore de 8,64 µg·oră/l după administrarea i.v. a dozei de glicopironium 6 µg/kg. Pe baza considerațiilor teoretice fizico-chimice, este de așteptat ca glicopironiul, compus cuaternar de amoniu să aibă o biodisponibilitate centrală redusă; nu a fost detectat glicopironiu în lichidul cefalorahidian al pacienților cărora li s-a administrat anestezie în vederea efectuării de intervenții chirurgicale sau al pacientelor la care s-a practicat operație cezariană după administrarea i.v. a unei doze de 6 - 8 µg/kg . În cadrul populației pediatrice, doza de glicopironiu de 5 µg/kg administrată i.v. are o biodisponibiltate centrală redusă, cu excepția cazurilor în care a fost compromisă bariera hemato-encefalică (de exemplu o infecție la nivelul șuntului). Principala cale de eliminare a glicopironiului este prin excreție renală, în special sub formă de medicament nemodificat. Aproximativ 65% dintr-o doză administrată i.v. este excretată pe cale renală în primele 24 de ore. Un procent redus (~5%) este eliminat prin bilă.
13
Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al glicopironiului pare să fie dependent de calea de administrare, el fiind de 0,83 ± 0,27 ore după administrarea i.v., de 75 de minute după administrarea i.m. și în jurul a 2,5 - 4 ore după administrarea pe cale orală (sub formă de soluție), deși aceste valori au prezentat o mare variabilitate. Faptul că ultimii doi timpi de înjumătățire plasmatică și, în special, cel obținut în cazul administrării pe cale orală, sunt mai lungi decât cel obținut în cazul administrării i.v. reflectă probabil modalitățile complexe de absorbție și de distribuție ale glicopironiului, prin fiecare dintre cele trei căi. Este posibil ca absorbția prelungită după administrarea pe cale orală să fie transpusă sub formă de eliminare mai rapidă decât absorbția (fapt cunoscut sub denumirea de „cinetică flip-flop”, caracterizată prin Ka<Ke). Clearance-ul total din organism al medicamentului ca urmare administrării unei doze pe cale i.v. este relativ crescut, cu valori cuprinse între 0,54 ± 0,14 l per oră și kg și de 1,14 ± 0,31 l per oră şi kg. Întrucât această valoare depășește rata de filtrare glomerulară și se pare că mai mult de 50% din doză este excretată nemodificată în urină, este probabil faptul că eliminarea renală a glicopironiului implică atât filtrarea glomerulară, cât și secreția la nivelul tubului contort proxima,l prin mecanismul secretor al membranei bazale. A fost observată o creștere medie a expunerii sistemice totale (ASClast) de până la 1,4 ori la subiecții adulți cu insuficiență renală ușoară și moderată (RFG ≥30 ml/min/1,73m2) și de până la 2,2 ori la subiecții cu insuficiență renală severă sau cu boală renală în stadiu terminal (o RFG estimată <30 ml/min/1,73m2). Este necesară reducerea dozei cu 30% (vezi tabelul 2) la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată. Glicopironiul este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală severă. Caracteristicile de bază (vârsta, greutatea, sexul și rasa) nu influențează farmacocinetica glicopironiumului. Nu este de așteptat ca disfuncția hepatică să influențeze farmacocinetica glicopironiului, întrucât cea mai mare parte a medicamentului este eliminată prin rinichi. Administrarea concomitentă cu alimente duce la o reducere marcată a expunerii sistemice la glicopironiu (vezi pct. 4.2.). 5.3. Date preclinice de siguranță Nu au fost realizate studii care să furnizeze date non-clinice, inclusiv de genotoxicitate sau carcinogenitate, referitoare la Sialanar. Datele non-clinice limitate nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale farmacologice privind evaluarea siguranței, toxicitatea după doze repetate. Toxicitatea dozei unice de glicopironiu a fost testată în cadrul unei întregi game de investigații, dar sunt disponibile doar puține detalii de natură experimentală. Ca urmare a administrării pe cale orală, au fost raportate valori crescute ale LD50, de 550 mg/kg la șoareci și de peste 1 000 mg/kg la șobolani. La doze mai mari (1500 - 2000 mg/kg), la șobolani au fost observate tremurături, convulsii tonice și clonice și dificultăți respiratorii care au precedat moartea, produsă ca urmare a insuficienței respiratorii. La câini, administrarea cronică de glicopironiu pe cale orală în doze de 4, 16 și 64 mg/kg, timp de până la 27 de săptămâni a produs midriază, cicloplegie, xerostomie, emeză, lăcrimare ocazională, hiperemie a sclerelor și rinoree. Nu este posibilă extrapolarea limitelor de siguranță pentru populația pediatrică din cauza faptului că nu sunt disponibile date referitoare la expunere care să fi fost obținute din studiile de toxicitate după administrarea de doze repetate și pentru că nu au fost efectuate studii cu glicopironiu la animale tinere. Pentru glicopironiu, datele referitoare la parametrii legați de funcția de reproducere sunt foarte limitate. A fost observată o reducere a corpului galben la femelele de șobolan cărora li s-a administrat
14
glicopironiu. Nu s-au observat efecte asupra fertilității la șobolanii masculi. Performanța de reproducere la șobolanii cărora li s-a administrat glicopironiu arată scăderea ratei de concepție și a ratei de supraviețuire după înțărcare. Nu este clară semnificația descoperirilor de natură non-clinică la om, iar lipsa de date legate de acțiunea medicamentului la om duce la contraindicarea utilizării glicopironiului la gravide. Nu există suficiente date publice pentru evaluarea adecvată a efectelor asupra funcției de reproducere la adulții tineri și nu a fost stabilită siguranța utilizării la adolescentele gravide. 6. INFORMAȚII FARMACEUTICE 6.1. Lista excipienților Benzoat de sodiu (E211) Aromă de zmeură (conținând propilenglicol E1520) Sucraloză (E955) Acid citric (E330) Apă purificată 6.2. Incompatibilități În absența studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente. 6.3. Perioada de valabilitate 2 ani. 2 luni de la prima deschidere. 6.4. Precauții speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.
6.5. Natura și conținutul ambalajului
Flacon din sticlă de culoarea chihlimbarului, cu un mecanism de închidere din polietilenă de înaltă densitate, securizat pentru copii cu folie din polietilenă de joasă densitate expandată. Flaconul conține 60 ml sau 250 ml soluție orală. Ambalajul conține un flacon, o seringă pentru administrare orală din polietilenă de joasă densitate cu capacitatea de 8 ml (cu gradații de 0,1 ml) și un adaptor pentru seringă. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 6.6. Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare Instrucțiuni de utilizare Se introduce adaptorul seringii în gâtul flaconului. Se introduce capătul seringii pentru administrare orală în adaptorul seringii și se asigură că seringa este fixată în siguranță. Se răstoarnă flaconul. Se trage lent pistonul în jos, până la volumul corect (vezi tabelele 1 și 2 pentru doza corectă). Se readuce flaconul în poziție verticală. Se scoate seringa pentru administrare orală. Se introduce seringa pentru administrare orală în gura pacientului și se apasă lent pistonul, pentru a elibera încet medicamentul. Dacă medicamentul se administrează pacientului printr-o sondă de alimentare, se va spăla sonda cu 10 ml de apă după administrarea medicamentului.
15
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ Proveca Pharma Limited Marine House Clanwilliam Place Dublin 2 Irlanda. 8. NUMĂRUL (NUMERELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ EU/1/16/1135/001 (250 ml flacon) EU/1/16/1135/002 (60 ml flacon) 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data primei autorizări: 15 Septembrie 2016 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI LL/AAAA Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu
16
ANEXA II
A. FABRICANTUL RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI
B. CONDIȚII SAU RESTRICȚII PRIVIND FURNIZAREA ȘI UTILIZAREA
C. ALTE CONDIȚII ȘI CERINȚE ALE AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
D. CONDIȚII SAU RESTRICȚII PRIVIND UTILIZAREA SIGURĂ ȘI EFICACE A MEDICAMENTULUI
17
A. FABRICANTUL RESPONSABIL PENTRU ELIBERAREA SERIEI
Numele și adresa fabricantului responsabil pentru eliberarea seriei
BCM Limited ThaneRoad Beeston Nottingham Nottinghamshire NG90 2PR Regatul Unit
B. CONDIȚII SAU RESTRICȚII PRIVIND FURNIZAREA ȘI UTILIZAREA
Medicament eliberat pe bază de prescripție medicală restrictivă (vezi anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2.).
C. ALTE CONDIȚII ȘI CERINȚE ALE AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
• Rapoartele periodice actualizate privind siguranța
Cerințele pentru depunerea rapoartelor periodice actualizate privind siguranța pentru acest medicament sunt prezentate în lista de date de referință și frecvențe de transmitere la nivelul Uniunii (lista EURD), menționată la articolul 107c alineatul (7) din Directiva 2001/83/CE și orice actualizări ulterioare ale acesteia publicate pe portalul web european privind medicamentele.
Deținătorul autorizației de punere pe piață trebuie să depună primul raport periodic actualizat privind siguranța pentru acest medicament în decurs de 6 luni după autorizare.
D. CONDIȚII SAU RESTRICȚII PRIVIND UTILIZAREA SIGURĂ ȘI EFICACE A MEDICAMENTULUI
• Planul de management al riscului (PMR)
Deținătorul autorizației de punere pe piață se angajează să efectueze activitățile și intervențiile de farmacovigilență necesare detaliate în PMR-ul aprobat și prezentat în modulul 1.8.2 al autorizației de punere pe piață și orice actualizări ulterioare aprobate ale PMR-ului.
O versiune actualizată a PMR trebuie depusă:
• la cererea Agenției Europene pentru Medicamente;
• la modificarea sistemului de management al riscului, în special ca urmare a primirii de informații noi care pot duce la o schimbare semnificativă a raportului beneficiu/risc sau ca urmare a atingerii unui obiectiv important (de farmacovigilență sau de reducere la minimum a riscului).
• Măsuri suplimentare de reducere la minimum a riscului
Înainte de lansarea pe piață a Sialanar în fiecare stat membru, deținătorul autorizației de punere pe piață trebuie să se pună de acord cu autoritatea națională competentă asupra conținutului și formatului materialului educațional, inclusiv medii de comunicare, modalități de distribuție și orice alte aspecte
18
ale programului.
Obiectivele programului sunt:
• să ofere informații privind administrarea Sialanar, în special cu privire la utilizarea corectă a dozei prescrise, la momentul administrării între mese, la evitarea administrării Sialanar împreună cu alimente bogate în grăsime, la utilizarea seringii pentru administrare orală și la necesitatea de a completa tabelul de administrare de la capătul cardului de atenționare pentru persoana care are grijă de pacient, pentru a aminti persoanei care are grijă de pacient doza corectă care trebuie administrată copilului.
• să ofere informații privind abordarea și reducerea la minimum a reacțiilor anticolinergice, în special cu privire la abordarea constipației, retenției urinare, pneumoniei, riscului de supraîncălzire, efectelor asupra SNC sau a supradozajului; și cu privire la reacțiile adverse de tip alergic. În plus, materialele trebuie să evidențieze dificultatea de detectare a reacțiilor anticolinergice la populația tratată și necesitatea de a scădea doza la doza administrată anterior, în caz de suspiciune de reacție adversă la medicament și de a contacta medicul. Materialele trebuie să cuprindă, de asemenea, informații privind necesitatea de a evita expunerea la vreme caldă și supraîncălzire, riscul de carii asociat cu salivația redusă și necesitatea unei igiene dentare regulate și a unor controale dentare, precum și cerința de a verifica pulsul la intervale regulate.
Deținătorul autorizației de punere pe piață se va asigura că în fiecare stat membru în care este comercializat Sialanar toți profesioniștii din domeniul sănătății care urmează să prescrie, să elibereze Sialanar și toți pacienții/persoanele care au grijă de pacienți care urmează să să utilizeze Sialanar au acces la următoarele pachete educaționale sau acestea le sunt furnizate:
Pachetul educațional pentru medici trebuie să conțină:
o Rezumatul caracteristicilor produsului; o Informații despre studiul privind utilizarea medicamentelor pentru monitorizarea și
evaluarea eficacității activităților suplimentare de reducere la minimum a riscurilor pentru efectele adverse anticolinergice care pot fi dependente de doză și importanța contribuțiilor la acest studiu;
o Observații privind importanța raportării reacțiilor adverse specifice la medicament, respectiv: retenție urinară, constipație, pneumonie, reacții alergice, carii dentare, efecte cardiovasculare, efecte asupra SNC și supraîncălzire;
o Lista de verificare pentru medicul care prescrie tratamentul, care trebuie să conțină următoarele mesaje-cheie: • Informații privind administrarea Sialanar; • Abordarea și reducerea la minimum a reacțiilor anticolinergice.
• Pachetul educațional pentru pacienți trebuie să conțină:
o Prospect cu informații pentru pacienți; o Cardul de atenționare pentru persoanele care au grijă de pacienți , care trebuie să conțină
următoarele mesaje-cheie: • Informații privind administrarea Sialanar; • Abordarea și reducerea la minimum a reacțiilor anticolinergice.
19
ANEXA III
ETICHETAREA ȘI PROSPECTUL
20
A. ETICHETAREA
21
INFORMAȚII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR
CUTIE
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sialanar 320 micrograme/ml soluție orală
Glicopironiu
2. DECLARAREA SUBSTANȚEI (SUBSTANȚELOR) ACTIVE
Fiecare ml de soluție conține bromură de glicopironiu 400 micrograme, echivalent glicopironiu 320 micrograme.
3. LISTA EXCIPIENȚILOR
Conține benzoat de sodiu (E211). Vezi prospectul pentru informatii suplimentare.
4. FORMA FARMACEUTICĂ ȘI CONȚINUTUL
Soluție orală
Un flacon a 60 ml
O seringă pentru administrare orală cu capacitatea de 8 ml
Un adaptor pentru seringă.
Un flacon a 250 ml
O seringă pentru administrare orală cu capacitatea de 8 ml
Un adaptor pentru seringă.
5. MODUL ȘI CALEA (CĂILE) DE ADMINISTRARE
Administrare orală.
A se citi prospectul înainte de utilizare.
22
6. ATENȚIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA VEDEREA ȘI ÎNDEMÂNA COPIILOR
A nu se lăsa la vederea și îndemâna copiilor.
7. ALTĂ (ALTE) ATENȚIONARE (ATENȚIONĂRI) SPECIALĂ (SPECIALE), DACĂ ESTE (SUNT) NECESARĂ (NECESARE)
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
Utilizați în decurs de 2 luni de la prima deschidere.
Data deschiderii: _________
9. CONDIȚII SPECIALE DE PĂSTRARE
A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.
10. PRECAUȚII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL.
11. NUMELE ȘI ADRESA DEȚINĂTORULUI AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Proveca Pharma Ltd Marine House Clanwilliam Place Dublin 2 Irlanda
12. NUMĂRUL (NUMERELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
EU/1/16/1135/001 – 250 ml flacon
EU/1/16/1135/002 – 60 ml flacon
23
13. SERIA DE FABRICAȚIE
Serie
14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE
15. INSTRUCȚIUNI DE UTILIZARE
16. INFORMAȚII ÎN BRAILLE
Sialanar
Soluție orală
17. IDENTIFICATOR UNIC - COD DE BARE BIDIMENSIONAL
cod de bare bidimensional care conține identificatorul unic
18. IDENTIFICATOR UNIC - DATE LIZIBILE PENTRU PERSOANE
PC:
SN:
NN:
24
INFORMAȚII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL PRIMAR
FLACON DIN STICLĂ
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sialanar 320 micrograme/ml soluție orală
Glicopironiu
2. DECLARAREA SUBSTANȚEI (SUBSTANȚELOR) ACTIVE
Fiecare ml de soluție conține bromură de glicopironiu 400 micrograme, echivalent cu glicopironiu 320 micrograme.
3. LISTA EXCIPIENȚILOR
Conține benzoat de sodiu (E211). Vezi prospectul pentru informatii suplimentare.
4. FORMA FARMACEUTICĂ ȘI CONȚINUTUL
Soluție orală
60 ml
250 ml
5. MODUL ȘI CALEA (CĂILE) DE ADMINISTRARE
Administrare orală.
A se citi prospectul înainte de utilizare.
6. ATENȚIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA VEDEREA ȘI ÎNDEMÂNA COPIILOR
A nu se lăsa la vederea și îndemâna copiilor.
25
7. ALTĂ (ALTE) ATENȚIONARE (ATENȚIONĂRI) SPECIALĂ (SPECIALE), DACĂ ESTE (SUNT) NECESARĂ (NECESARE)
8. DATA DE EXPIRARE
EXP
Utilizați în decurs de 2 luni de la prima deschidere.
Data deschiderii: ____________
9. CONDIȚII SPECIALE DE PĂSTRARE
A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.
10. PRECAUȚII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL.
11. NUMELE ȘI ADRESA DEȚINĂTORULUI AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Proveca Pharma Ltd Marine House Clanwilliam Place Dublin 2 Irlanda
12. NUMĂRUL (NUMERELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
EU/1/16/1135/001 – 250 ml flacon
EU/1/16/1135/002 – 60 ml flacon
13. SERIA DE FABRICAȚIE
Serie
26
14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE
15. INSTRUCȚIUNI DE UTILIZARE
16. INFORMAȚII ÎN BRAILLE
27
B. PROSPECTUL
28
Prospect: Informații pentru utilizator
Sialanar 320 micrograme/ml soluție orală Glicopironiu
Citiți cu atenție și în întregime acest prospect înainte de a începe să administrați acest medicament copilului dumneavoastră deoarece conține informații importante pentru dumneavoastră.
− Păstrați acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiți. − Dacă aveți orice întrebări suplimentare, adresați-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului. − Acest medicament a fost prescris numai pentru copilul dumneavoastră. Nu trebuie să-l dați
altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleași semne de boală ca și copilul dumneavoastră.
− În cazul în care copilul dumneavoastră manifestă orice reacții adverse, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acest lucru este valabil în cazul oricăror posibile reacții adverse nemenționate în acest prospect. Vezi pct. 4.
Ce găsiți în acest prospect 1. Ce este Sialanar și pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să știți înainte să administrați Sialanar 3. Cum să utilizați Sialanar 4. Reacții adverse posibile 5. Cum se păstrează Sialanar 6. Conținutul ambalajului și alte informații 1. Ce este Sialanar și pentru ce se utilizează Sialanar este un medicament care conține substanța activă glicopironiu. Glicopironiul face parte dintr-un grup de medicamente cunoscut sub denumirea de anticolinergice cuaternare de amoniu, acestea fiind substanțe care blochează sau reduc comunicările dintre celulele nervoase. Această comunicare redusă poate să dezactiveze celulele care produc salivă. Sialanar este utilizat pentru tratamentul producerii excesive de salivă (sialoree) la copiii și adolescenții cu vârsta mai mare de 3 ani. Sialoreea (scurgerea salivei sau hipersalivația) este un simptom comun întâlnit în numeroase afecțiuni ale nervilor și mușchilor. Ea este cauzată cel mai frecvent de un control insuficient al mușchilor de la nivelul feței. Sialoreea acută poate să fie asociată cu inflamații, infecții dentare sau infecții la nivelul cavității bucale. Sialanar acționează asupra glandelor salivare pentru a reduce producerea de salivă. 2. Ce trebuie să știți înainte să administrați Sialanar Nu administrați Sialanar copilului sau adolescentului dacă acesta:
− este alergic la glicopironiu sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6);
− este gravidă sau alăptează; − are glaucom (presiune mare în interiorul ochiului); − este în imposibilitatea de a-și goli complet vezica (retenție urinară); − are afecțiuni severe ale rinichilor;
29
− are o obstrucție la nivelul stomacului (stenoză pilorică) sau la nivelul intestinului, care provoacă vărsături;
− are diaree (scaune apoase moi, frecvente); − are colită ulcerativă (o inflamație a intestinului); − are dureri de stomac și stomacul umflat (ileus paralitic); − are miastenia gravis (slăbiciune musculară și oboseală); − ia vreunul dintre următoarele medicamente (vezi pct. Sialanar împreună cu alte medicamente):
clorură de potasiu, doză administrată oral, sub formă solidă; medicamente anticolinergice.
Atenționări și precauții Înainte să administrați Sialanar, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului în cazul în care copilul dumneavoastră prezintă:
• boli ale inimii, insuficiență cardiacă, bătăi neregulate ale inimii sau tensiune arterială mare; • tulburări digestive (constipație; arsuri la stomac cronice și indigestie); • temperatură mare (febră); • incapacitate de a transpira normal; • probleme ale rinichilor sau dificultăți la urinare; • barieră hematoencefalică anormală (stratul de celule din jurul creierului).
În cazul în care nu sunteți sigur dacă vreuna dintre situațiile de mai sus este valabilă în cazul copilului dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a administra Sialanar. Evitați expunerea copilului la temperaturi fierbinți sau foarte calde (vreme caldă, temperaturi mari în cameră) pentru a evita supraîncălzirea și posibilitatea unui șoc termic. Discutați cu medicul copilului dacă trebuie redusă doza de Sialanar pe timp de vreme caldă. Reducerea salivației poate crește riscul de boli dentare, prin urmare dinții copilului trebuie spălați zilnic și copilul trebuie dus la controale dentare regulate. Copiilor cu probleme ale rinichilor li se poate administra o doză mai mică. Verificați pulsul copilului dumneavoastră dacă pare că nu se simte bine. Adresați-vă medicului curant în cazul în care ritmul este foarte lent sau foarte rapid. Copii cu vârsta sub 3 ani Acest medicament este destinat pentru utilizare orală, în doze stabilite specific pentru adolescenți și copii cu vârsta mai mare de 3 ani. Sialanar nu se recomandă la copiii cu vârsta sub 3 ani. Sialanar împreună cu alte medicamente Adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului în cazul în care copilul dumneavoastră ia, a luat recent sau s-ar putea să ia orice alte medicamente. În mod special, administrarea Sialanar împreună cu următoarele medicamente poate afecta modul în care funcționează Sialanar sau medicamentul respectiv sau poate crește riscul apariției reacțiilor adverse:
• clorură de potasiu, doză administrată oral, sub formă solidă (vezi pct. „Nu administrați Sialanar copilului sau adolescentului dacă acesta:” de mai sus);
• medicamente anticolinergice (vezi pct. „Nu administrați Sialanar copilului sau adolescentului dacă acesta:” de mai sus);
• antispasmodice utilizate pentru tratamentul stărilor de greață sau vărsăturilor, de exemplu domperidonă şi metoclopramid;
• topiramat utilizat pentru tratamentul epilepsiei;
30
• antihistaminice, utilizate în tratamentul unor alergii; • neuroleptice/antipsihotice (clozapină, haloperidol, fenotiazină), utilizate pentru tratamentul
anumitor boli psihice; • relaxante ale musculaturii striate (toxină botulinică); • antidepresive (antidepresive triciclice); • opioide utilizate pentru tratamentul durerii severe; • corticosteroizi, utilizați pentru tratamentul bolilor inflamatorii.
Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul pentru mai multe informații despre medicamentele care trebuie evitate când administrați Sialanar. Utilizarea pe termen lung Eficacitatea și siguranța Sialanar pe termen lung nu au fost studiate pentru utilizarea pe o perioadă mai lungă de 24 de săptămâni. Continuarea utilizării Sialanar trebuie discutată cu medicul copilului la interval de 3 luni, pentru a verifica dacă Sialanar este încă potrivit pentru copilul dumneavoastră. Sarcina și alăptarea Acest medicament este destinat pentru utilizare la copii și adolescenți. Sialanar nu trebuie administrat dacă pacienta este gravidă (sau ar putea fi gravidă) sau alăptează (vezi pct. 2 „Nu administrați”). Discutați cu medicul adolescentei dacă sunt necesare măsuri de contracepție. Conducerea vehiculelor și folosirea utilajelor Sialanar poate afecta vederea și coordonarea. Acest lucru poate afecta performanțele în sarcini care necesită abilități speciale, cum sunt condusul vehiculelor, mersul pe bicicletă sau folosirea utilajelor. După ce a utilizat Sialanar, pacientul nu trebuie să conducă un vehicul, să meargă pe bicicletă sau să folosească un utilaj, până la dispariția completă a efectului asupra vederii și coordonării. Discutați cu medicul dumneavoastră dacă aveți nevoie de mai multe sfaturi. Sialanar conține sodiu și benzoați (E211) Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză maximă, adică practic nu conține sodiu. Acest medicament conține 2,3 mg benzoați (E211) per fiecare ml. 3. Cum să utilizați Sialanar Utilizați întotdeauna acest medicament exact așa cum v-a spus medicul. Discutați cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteți sigur. Copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 3 și 18 ani: Medicul va prescrie doza corectă de Sialanar. Doza inițială va fi calculată pe baza greutății corporale a copilului dumneavoastră. Creșterile dozelor vor fi stabilite de medicul curant al copilului dumneavoastră prin utilizarea tabelului de mai jos, prezentat pentru orientare, iar ele vor depinde atât de efectul Sialanar, cât și de reacțiile adverse manifestate de pacient (acesta este motivul pentru care în tabelul de mai jos apar mai multe niveluri ale valorilor dozelor). Secțiunea 4 include reacțiile adverse posibile care pot să fie legate de utilizarea Sialanar. Acestea trebuie să fie discutate cu medicul curant al copilului cu ocazia tuturor consultațiilor medicale, inclusiv cele în care se stabilește creșterea sau reducerea dozei, precum și ori de câte ori aveți motive de îngrijorare. Copilul trebuie monitorizat la intervale regulate de timp (cel puțin din 3 în 3 luni) pentru a verifica dacă Sialanar continuă să fie tratamentul potrivit pentru acesta.
Greutate corporală
Doză nivel 1 Doză nivel 2 Doză nivel 3 Doză nivel 4 Doză nivel 5
kg ml ml ml ml ml 13-17 0,6 1,2 1,8 2,4 3,0 18-22 0,8 1,6 2,4 3,2 4,0
31
23-27 1,0 2,0 3,0 4,0 5,0 28-32 1,2 2,4 3,6 4,8 6,0 33-37 1,4 2,8 4,2 5,6 6,0 38-42 1,6 3,2 4,8 6,0 6,0 43-47 1,8 3,6 5,4 6,0 6,0 ≥48 2,0 4,0 6,0 6,0 6,0
Administrați copilului dumneavoastră doza prescrisă de medic de trei ori pe zi. Doza trebuie administrată cu 1 oră înainte de masă sau cu 2 ore după masă. Este important ca doza să fie administrată în același moment față de masă. Nu administrați în combinație cu alimente bogate în grăsimi. Calea de administrare Sialanar trebuie administrat oral. Instrucțiuni de utilizare Cum se folosește seringa pentru administrare orală Îndepărtați de pe flacon capacul cu sistem de protecție care nu permite accesul copiilor. Introduceți adaptorul pentru seringă cu orificiul în interiorul gâtului flaconului (este posibil ca acest lucru să fi fost deja făcut de către farmacist). Introduceți capătul seringii pentru administrare orală în adaptorul seringii și asigurați-vă că este fixat în siguranță.
Mențineți pe poziție seringa pentru administrare pe cale orală și răsturnați flaconul. Trageți încet pistonul în jos până la volumul corect (vezi tabelele pentru doza corectă). Verificați dacă ați atins volumul corect. Volumul maxim al celei mai mari doze este de 6 ml.
Readuceți flaconul în poziție verticală. Extrageți seringa pentru administrare pe cale orală prinzând bine flaconul și răsucind ușor seringa pentru administrare pe cale orală.
32
Introduceți seringa pentru administrare pe cale orală în gura copilului și apăsați ușor pistonul pentru a elibera medicamentul. După utilizare, lăsați adaptorul pentru seringă în gâtul flaconului. Repuneți capacul. După fiecare utilizare, seringa pentru administrare pe cale orală trebuie să fie spălată cu apă caldă și lăsată apoi să se usuce (adică de trei ori pe zi). În cazul în care medicamentul îi este administrat copilului dumneavoastră printr-o sondă de alimentare, spălați sonda cu 10 ml de apă după ce ați administrat medicamentul. Dacă ați administrat prea mult Sialanar copilului dumneavoastră Este important să vă asigurați de fiecare dată de faptul că este administrată o doză corectă, pentru a evita efectele dăunătoare ale Sialanar care au fost observate în cazul erorilor de administrare a dozei sau al supradozajului. Verificați dacă ați tras medicamentul în seringă până la volumul corect înainte de a administra Sialanar. Adresați-vă imediat medicului în cazul în care copilului i-a fost administrat prea mult Sialanar, chiar și în cazul în care copilul pare să se simtă bine. Dacă uitați să administrați Sialanar Administrați următoarea doză la ora obișnuită. Nu administrați o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Dacă opriți administrarea Sialanar copilului dumneavoastră Nu sunt de așteptat efecte de întrerupere la oprirea administrării Sialanar. Medicul curant al copilului poate să decidă să întrerupă tratamentul cu Sialanar în cazul în care reacțiile adverse nu pot fi controlate prin reducerea dozei. Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. 4. Reacții adverse posibile Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. În cazul apariției oricăreia dintre următoarele reacții adverse grave, întrerupeți utilizarea medicamentului și adresați-vă urgent unui medic.
• Constipație (dificultăți la defecație) – foarte frecventă; • Dificultate la urinare (retenție urinară) – foarte frecventă; • Pneumonie (infecție pulmonară severă) - frecventă;
33
• Reacție alergică (erupție pe piele, mâncărimi, erupții în relief pe piele care produc mâncărimi (urticarie), dificultate la respirație sau la înghițire, amețeli) –frecvență necunoscută.
Următoarele reacții adverse pot să fie manifestările unei reacții alergice severe. În cazul în care se produc, duceți copilul la cel mai apropiat serviciu medical de urgență și luați medicamentul cu dumneavoastră.
• Umflare a în special a limbii, buzelor, feței sau gâtului (semne posibile de angioedem) – frecvență necunoscută
Alte reacții adverse sunt: Reacții adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 persoană din 10)
• Senzație de uscăciune la nivelul gurii; • Dificultăți la defecație (constipație); • Diaree; • Stare de rău (vărsături); • Înroșire a feței; • Nas înfundat; • Imposibilitate de a goli complet vezica (retenție urinară); • Secreții reduse la nivelul plămânilor; • Iritabilitate.
Reacții adverse frecvente (pot afecta mai puțin de 1 din 10 persoane)
• Infecții ale căilor respiratorii superioare (infecții în piept); • Pneumonie (infecție severă la nivelul plămânilor); • Infecții ale tractului urinar; • Somnolență; • Agitație; • Febră (febră cu valori mari); • Sângerări nazale (epistaxis); • Erupții pe piele.
Reacții adverse mai puțin frecvente (pot afecta până la 1 persoană din 100)
• Respirație urât mirositoare (halitoză); • Infecție fungică (afte) la nivelul gâtului (candidoze esofagiene); • Contracții anormale ale tractului digestiv la ingerarea de alimente (tulburări de motilitate
gastro-intestinală); • O tulburare a mușchilor și nervilor de la nivelul intestinului care provoacă ocluzie sau blocare
(pseudoocluzie); • Dilatare a pupilelor (midriază); • Mișcări involuntare ale ochilor (nistagmus); • Durere de cap; • Deshidratare; • Senzație de sete pe vreme foarte caldă.
Alte reacții adverse care apar la medicamentele anticolinergice, dar a căror frecvență nu este cunoscută pentru glicopironiu
• reacții alergice (erupții trecătoare pe piele, mâncărimi, erupții în relief pe piele care produc mâncărimi (urticarie), dificultăți la respirație sau la înghițire, amețeli);
• reacție alergică severă (angioedem); semnele includ umflarea în special a limbii, buzelor, feței sau gâtului;
• neliniște; hiperactivitate; intervale scurte de atenție; frustrare; schimbări ale dispoziției; izbucniri temperamentale sau comportament exploziv; sensibilitate excesivă; seriozitate sau tristețe; episoade frecvente de plâns; atitudine temătoare;
• insomnie (dificultăți la adormire);
34
• creștere a tensiunii din interiorul ochiului (care poate să provoace glaucom); fotofobie (sensibilitate la lumină); uscăciune la nivelul ochilor;
• reducere a ritmului bătăilor inimii, urmată de bătăi rapide ale inimii, palpitații și bătăi neregulate ale inimii;
• inflamație și tumefiere (umflare) a sinusurilor (sinuzită); • senzație de rău (greață); • uscăciune a pielii; • reducere a capacității de a transpira, care poate să provoace febră și insolație; • senzație de nevoie urgentă de a urina.
Reacțiile adverse pot să fie uneori dificil de recunoscut la pacienții cu probleme neurologice, care nu pot comunica cu ușurință ceea ce se simt. În cazul în care considerați că a apărut o reacție adversă deranjantă după o creștere a dozei, doza trebuie scăzută la nivelul celei care a fost administrată anterior și trebuie contactat medicul. Comunicați-i medicului dacă observați la copilul dumneavoastră vreo modificare de comportament sau orice altă modificare. Raportarea reacțiilor adverse În cazul în care copilul dumneavoastră manifestă orice reacții adverse, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacții adverse nemenționate în acest prospect. De asemenea, puteți raporta reacțiile adverse direct prin intermediul sistemului național de raportare, așa cum este menționat în Anexa V. Raportând reacții adverse puteți contribui la furnizarea de informații suplimentare privind siguranța acestui medicament. 5. Cum se păstrează Sialanar Nu lăsați acest medicament la vederea și îndemâna copiilor. Nu utilizați acest medicament după data de expirare înscrisă pe etichetă, după EXP: Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.
Acest medicament trebuie utilizat în decurs de 2 luni după prima deschidere a flaconului. Sialanar nu trebuie utilizat dacă ambalajul a fost desigilat sau deteriorat. Nu aruncați niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebați farmacistul cum să aruncați medicamentele pe care nu le mai folosiți. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului. 6. Conținutul ambalajului și alte informații Ce conține Sialanar Substanța activă este glicopironiul. Fiecare ml de soluție conține bromură de glicopironiu 400 micrograme, echivalent cu glicopironiu 320 micrograme. Celelalte componente sunt benzoat de sodiu (E211), vezi pct. 2 (Sialanar conține sodiu și benzoați), aromă de zmeură (conținând propilenglicol E1520), sucraloză (E955), acid citric (E330) și apă purificată. Cum arată Sialanar și conținutul ambalajului
35
Sialanar soluție orală este un lichid transparent, incolor. Este disponibil în flacon din sticlă de culoarea chihlimbarului, a 60 ml sau 250 ml, introdus într-o cutie din carton. Fiecare cutie din carton conține un flacon, o seringă pentru administrare orală cu capacitatea de 8 ml și un adaptor pentru seringă. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. Deținătorul autorizației de punere pe piață Proveca Pharma Ltd Marine House Clanwilliam Place Dublin 2 Irlanda Fabricantul BCM Ltd Nottingham NG90 2PR Regatul Unit Acest prospect a fost revizuit în luna LL/AAAA Alte surse de informații Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru Medicamente: http://www.ema.europa.eu.
