Andra Negrila

Nimic fara Dumnezeu

2014

5

10

15

In loc de introducere…

Cuvintele frumoase pe care le-am citit, sunt desprinse dintr-un suflet vorbitor ce ne prezinta trairi cu care probabil nu am facut cunostinta sau poate nu o sa facem niciodata, dar ne ramane doar atitudinea de a le gusta si a ne bucura de ele, pe care cineva s-a indurat sa ni le impartaseasca.

Am luat hotararea ca pentru ziua de nastere a Andrei Negrila, sa profitam de talentul ei pentru a pune pe hartie schitele pe care le-a imprastiat pe o retea de socializare in momentele in care trairea interioara a indemnat-o sa faca aceasta.

Imi place sa vorbesc de Andra Negrila asa cum ar trebui sa-I placa fiecarui om care o intalneste si o cunoaste. Viata tomultoasa si plina de “peripetii” (indemn la o autobiografie) a fost un colegiu in care si-a perfectionat gandirea, un colegiu in care nu a ezitat sa si

20

25

30

35

predea celorlalti, sa-i faca partasi sfaturilor pline de zel, izvorate nu dintr-un suflet educat de aceasta data, ci unul dobandit. Desigur, cuvintele sunt de prisos in ceea ce priveste lucrarea de fata… totul trebuie redus la simtul pe care iti propune insusi textul sa il ai.

(Marinescu Adina)

20 Noiembrie 2013

SCRIU DINCOLO DE CUVINTE

40

45

50

55

Cuvinte, ceea ce ne diferentiaza de animale si ceea ce de multe ori face diferenta intre noi, noi oamenii… Cuvinte , si pentru a putea asculta trebuie sa le stim sensul, cel din dictionar si cel dat de trairile fiecaruia…Cuvinte…,pentru a le intelege e nevoie sa vezi dincolo de ele.Suflet…,e ceea ce avem cu totii, identic lasat de Cel de Sus. Asa ne-am nascut, desi total diferiti, identici ca suflete. Iata de ce ni se pare ca toti bebelusii sunt identici ; pentru ca ei sunt inca nepatati de puterea cuvantului, ei sunt inca la fel…Cuvantul si trairea, doua entitati in aceeasi carcasa, in acelasi ambalaj, corpul. Carcasele sunt diferite, la fel si cuvintele, trairea insa e aceeasi pentru toti : tristete, iubire, fericire, liniste…, astea se percep de toata lumea la fel. Cuvintele folosite pentru a le descrie ne fac sa credem ca simtim diferit.Cuvantul si Trairea – Mintea si Sufletul . Primele creatiile celor din urma. Vazute si exprimate ca doua entitati diferite in aceeasi carcasa, creeaza iluzia,visul ; iluziile duc la nelinisti interioare, nelinistea duce la razboi, razboiul din interior e mai sangeros decat cel mai mare masacru planetar…Atunci cand ne traim viata doar rational, calculand si anticipand ceea ce TREBUIE sa facem, ancorati in ceea ce am facut sau nu am facut, sabotati de MEMORIE, ajungem prea devreme sau prea tarziu la ceea ce am creat :iluziile. Intamplandu-se asa, fie nu simtim ca am ajuns sa ne implinim un vis pentru

60

65

70

75

80

85

ca am determinat sa se intample mai devreme, fie ajungem prea tarziu, si nu mai simtim ca am avut un vis…Sufletul…,adevarata putere a omului…Singurul care simte, singurul care doare, singurul care simte fericirea, singurul care iubeste, singurul care simte linistea…El traieste, el e traire…, el e asa, dar nu el declara razboiul. El e cel ce se apara. Si atunci cand se apara , plange si il doare. Pentru ca mintea uita de el atunci cand ii spune gurii sa taca sau sa vorbeasca. Mintea uita ca atunci cand s-a nascut, nu avea nici macar lumina ochilor…,stiti ca bebelusii nu vad. Mintea uita ca atunci nu-l avea decat pe el; el ii dadea linistea, doar pe el il stia asculta, pentru ca mintii ii era suficient sa simta , sa simta sufletul cald al mamei si teama si nerabdarea de a simti din nou…Atat : era de ajuns, pentru ca restul facea sufletul.Si odata cu timpul, mintea invata… ; invata la inceput tot de la suflet. Atunci cand gangureste, cand scoate primul sunet, nu stie decat sa exprime: bucurie, tristete, fericire,iubire…, intr-un cuvant, TRAIRI. Iata de ce si primele gangureli si sunete ale bebelusilor sunt la fel. Urmeaza apoi primul cuvant, pe care il preda o minte, nu un suflet : MAMA. Asta e diferit…, suna altfel si are tonalitati diferite, mai multe sau mai putine sunete in functie de limba in care il invata. Dar mintea inca stie ca sufletul e acolo, si invatand doar atat, pune in el trairea (bucuria, iubirea, tristetea,fericirea) si tonalitatea unui singur cuvant face din carcasa un Univers.

90

95

100

105

110

Si mintea tot invata, si pe masura ce invata de la alte minti, face din suflet un partener. Asa, ca in copilarie…Si invata apoi sa citeasca…; si daca mintea care ii preda ,nu uita sa ii vorbeasca de suflet, inca mai are sufletul partener. Si apoi invata din nou, sa scrie… ; si daca mintea care ii preda i-ar aminti de suflet, nu ar uita ca scrisul se face dincolo de cuvinte. Dar mintea care preda, uita sa invete mintea care invata , ca si vorbitul, si cititul si scrisul se asculta. Pentru ca mintea - invatacel sa sedimenteze cuvintele si dincolo de ele, mintea - dascal ar trebui sa stie si ea sa asculte. Sa nu uite ca orice cuvant predat e format din sunete, primele scoase din gura unui bebelus, sa nu uite ca in orice cuvant este ceva din suflet. ( Apropo de asta, stiti ca sunetele bebelusilor sunt formate majoritar din vocale, asa cum stiti ca nu exista cuvinte formate numai din consoane. V-ati intrebat vreodata de ce ? Pentru ca si in felul acesta, Cel care ne-a dat cuvantul, ne arata ca sufletul e prezent, dar trebuie sa-l ascultam, sa-l vedem.)Si mintea care preda nu trebuie sa uite apoi ca exista virgula, punct si virgula, trei puncte(nu mai multe), semn de intrebare , semn de exclamare si punct ; exista semne de punctuatie. SEMNE. Ele ajuta ca scrierea sa fie intocmai cu vorbirea. Ele ajuta sa fii ascultat chiar daca scrii, si nu vorbesti. Asternute pe o foaie alba, pot uneori sa faca mai mult decat o mie de cuvinte. Sa luam spre exemplu punctul. La ce gandesc cand vad pe o foaie alba scris un punct ? Eu, la foarte multe. Pot

115

120

125

130

135

140

vedea un simplu semn de punctuatie, poate fi tehnic, o reprezentare grafica sau poate e o sfera redusa la propriul ei centru. Sau poate fi un semn…, un altfel de semn. Poate sa imi vorbeasca de un punct pe care trebuie sa-l pun unei etape din viata, unui drum gresit, poate fi un punct pe care tocmai l-am pus trecutului, poate fi un punct pe care trebuie sa-l pun viitorului, si pentru ca il vad in prezent imi poate aminti ca trebuie sa traiesc prezentul. Desi milimetric pe o hartie, pot chiar ,sa vad in el, tot Universul. Si daca vad asta, imi amintesc Cine L-a creat.

22 Februarie 2014

" Ce e singuratatea ? Poate o parte din noi sau poate doar o stare trecatoare...Ne nastem singuri si murim singuri...Ce e singuratatea? Poate un fel de a fi... Sau poate o esenta mult prea tare a fiintei...Ce e singuratatea...!"

3 Martie 2014

Oamenii predestinati vor ramane mereu in viata ta, indiferent de timp si spatiu! Cele doua de pe urma sunt notiuni efemere pentru oamenii profunzi!

25 Martie 2014

145

150

155

160

165

"Avem nevoie să înţelegem că iubirea justifică existenţa şi că trebuie să luptăm cu entuziasm şi disciplină pentru oamenii şi lucrurile de care ne pasă, altfel viaţa ar fi ca o după-amiază de duminică, plină de timp, dar cea mai plictisitoare zi a săptămânii."

(Paulo Coelho)

30 Martie 2014

Poveste de seara

Inchide ochii si priveste inlauntrul adancului tau. Niciodata sa nu renunti la nici un vis pe care il ai! Daca El stie ca ti-l doresti cu tot sufletul, ti-l implineste! Si nu dispera cand uneori esti supus incercarilor...Important e sa faci tot ceea ce depinde de tine. Nu poti trai, gandi, simti, plange sau rade, judeca, spera...in locul nimanui! Nu poti visa in locul nimanui! Fa doar ce iti sta in putere, dar asigura-te ca ai facut totul din suflet!

5 Aprilie 2014

Stiţi discuţiile dintre copii sau dintre fraţi sau dintre părinţi şi copiii mici când incearcă să definească cantitativ iubirea? :)Dulci întrebări,dulci răspunsuri. 'Cât de mult mă iubeşti? Spune-mi!' ' Te iubesc mult,mult ! Până la stele! Şi până la Soare şi până la Lună! Şi până la nori! Şi până la cer şi-napoi! De fapt, te iubesc, iar asta nu ţine de cantitate, e curat şi atât. Căci la stele, Soare

170

175

180

185

sau Lună, nori sau cer şi apoi inapoi pe Pământ, astea toate n-au nevoie de cât sau când sau cum. Sunt doar eternitate. 'Şi pe noi cine ne iubeşte? ' 'Dumnezeu! Şi te iubesc până la El şi inapoi, adică peste tot, in tot şi tot!'

Deschide ochii şi priveşte lumea. Ieşi din-lăuntrul adancului tău şi izbeşte-te de ceea ce ai ascultat şoptit tocmai de profunzimea ta! E dureros să ai dreptate? Ce te doare de fapt? Că ai făcut rău sau că îţi faci rău? Ţi-a spus adâncul că e rău?? Unde ţi-e liniştea? De ce asmuţi mintea ca pe un câine să-ţi sfâsie sufletul? Te doare? Ce? Războiul minţii? Înseamnă că ai uitat de unde vin cuvintele. Iar asta te doare, de fapt. Nu lupta cu sufletul tău! Asta doare cel mai tare! Nu ascunde şi nu sugruma ce ai in el doar pentru că te muşcă şarpele ca să întrebi 'de ce?' . Când uiţi că nu poţi decât să primeşti şi să-I urmezi lumina, plângi! Nu îţi fă rău singur! Misiunea ta e să iubeşti, să ajuţi şi să aştepţi...Fericirea are chip de OM.

5 Aprilie 2014

Poveste de seară

190

195

200

205

210

Inchide ochii şi priveşte înlăuntrul adâncului tău...Dacă ai înţeles că încercările nu sunt întâmplătoare ,ci îţi sunt date să înveţi, să reînveţi sau să îţi aminteşti,atunci adună-ţi linistea! Nu pune la îndoială nimic din ce primeşti! Iţi transformi singur fericirea în nefericire, zâmbetul în lacrimi, mângăierea în sfâşiat de suflet! Nu te juca cu ceea ce ai! Nu poate nimeni să aleagă sau să simtă in locul tău! Aşa cum sunt puţin cei care pot în locul altora...Dă oamenilor din bunătate si căldură, slăveşte ce ti s-a pus de catre Mână in Lut şi fii liniştit! Are El un plan cu tine, al tău e prea meschin!

6 Aprilie 2014

Poveste de seară

Inchide ochii şi priveşte înlăuntrul adâncului tău... Te vezi copil,alergând desculţ în colbul răvăşit de arşiţă sau poate pe iarba fragedă şi mirosind a crud, a verde...Deşi una ţi-a pârlit tălpile,iar cealaltă ţi le-a mângâiat, ambele ţi-au fost bucurii...Ambele erau cărarea ta către joc şi râset cristalin... Ce s-a schimbat? Nimic! Poate doar ochii tăi nu mai văd ce vedeau şi poate doar mintea ta a uitat să îşi amintească! Sufletul ştie că şi acum poate fi la fel, păstrând proporţiile unei alte cărări: a vieţii! Şi aici e la fel,sunt zile în care tăciunii din talpă se mută în minte,iar roua şi mirosul de viaţă direct în suflet! De ce crezi că au destinaţii diferite acum? Joaca ta este iubirea,înţelepciunea şi liniştea, zâmbetul tău e slavă şi

215

220

225

230

235

mulţumire! Toate au un singur sălaş: sufletul..

8 Aprilie 2014

Veteran în poveşti de viaţă

Intâlnesc oameni în fiecare zi. Mai vechi sau mai noi pe cărarea pe care mi-a fost scris să păşesc, cu toţii îmi vorbesc. De la toţi învăţ. Şi un grăuncior de învăţătură te ajută uneori să înţelegi mai mult. Şi mereu culeg acelaşi grăunte: sufletul. Tu ce ai simţi dacă un bătrân de peste 90 de ani,chinuit de respiraţia Morţii in lagărele naziste, îti spune că există două lumi: lumea mică şi lumea mare? În lumea mică, viaţa se rezumă la ce trăieşti cu sufletul, la verticalitate,dar asta cere îndurarea încercărilor. În lumea mare se trăieşte mai usor,doar cu mintea,mai multă sau mai puţină, iar acolo singurul preţ e banul mult, iar ăsta nu se face curat. Eu am simţit binecuvântare...E mare lucru ca un bătrân să iti dea din nu prea îndestulătorul timp ce i-a rămas, vreo două ceasuri cronometrate de suflet...Nimic nu e întâmplător! Mulţumesc!

Sunt momente în viaţă când ţi-ai dori să poţi face mai

240

245

250

255

260

mult pentru cei de lângă tine. Poate fruntea febrilă a copilului tău nu trece cu pastile sau mângăieri calde, poate lacrimile mamei tale nu trec cu vorbe şi nici cu fapte mari, poate tristeţea fratelui sau tatălui tău nu o alungi cu propria ta prezenţă şi nici durerea celui drag nu poate fi risipită cu nimic din ce faci. În astfel de momente, rămâne ceea ce de fapt nu trebuie să uiţi niciodată: ruga către Cel de Sus! Scoate-ţi cuvintele din suflet şi lasă-le ascultate! O rugă fierbinte e o parte din suflet pusă în slujba celor dragi!

Poveste de seară

Inchide ochii şi priveşte înlăuntrul adâncului tău...Ce poveste ascunde adancul tău? Ce iţe de basm a ţesut înlăuntrul tău? Ce linişte vorbeşte din profunzimea ta? Spune-mi ceva să te înţeleg, să te învăţ,să te citesc, să te ascult, să te ajut...

9 Aprilie 2014

Poveste de seară

Inchide ochii şi priveşte înlăuntrul adâncului tău... Plămada dulce a sufletului tău e dospită de un amestec

265

270

275

280

perfect de fericire,iubire şi linişte. Amestecul ăsta e pus acolo de oamenii de lângă tine,de multe ori fără strădanie. Pot fi Ingeri şi demoni deodată, plăcere sau durere în acelaşi timp, putere şi slăbiciune deopotrivă sau poate destin şi blestem împreună.Şi asta pentru că sunt OAMENI. Insă ceea ce îţi sădesc în adânc,e un soi de linişte aleasă. Căci lucrarea Lui prin om se face...

10 Aprilie 2014

Pentru unii oameni frumuseţea este un blestem. Frumuseţea poate să doară. Frumuseţea lasă gust amar când carcasele se înaltă ameninţător în prezenta ei. Frumuseţea te face să deschizi pământul şi să te faci nevăzut. Dar ştiţi despre ce frumuseţe vorbesc? De cea care e văzută doar de ochii goi şi infometaţi de carnal ai privitorului fără esenţă! Frumuseţea carcasei e uneori un blestem!

Complexitatea este ceva râvnit de toţi, înţeles de puţini, avut de câţiva şi trăit în doi ...oare se poate?

Sunt zile în care îmi doresc să fiu invizibil. In felul ăsta aş putea să îi fac pe 'ei' să înţeleagă că viaţa se simte. Ce ar mai vedea 'ei' dacă nu şi-ar înfrupta privirea? Ce şi-ar mai plăsmui dacă ar fi orbi şi nu orbiţi? Ce gând le-ar frământa neuronii dacă n-ar şti că nu e real palpabil? Ce cuvinte ar spune dacă nu ar avea in faţă un trup? Sunt zile în care lumea lor, 'ei', denumiţi aşa de complexitate, intră cu bocancii în 'lumea mică'...

285

290

295

300

305

11 Aprilie 2014

Poveste de seară

Inchide ochii şi priveşte înlăuntrul adâncului tău...Liniştea ta vine odată cu palmele-ţi care îi mângâie căldura. Bucuria ţi-o regăseşti in lumina ochilor blânzi. Fericirea o trăieşti în gustul fin al profunzimii. Pacea sufletului tău sălăşluieşte în pacea celui drag ţie. Inchide ochii şi visează căci în puterea ta stă realitatea din vis!

Am întâlnit azi un om. Un om care ştie că esenţa vieţii este adevărul,iar adevărul este în egală măsură un flux de emoţii purtate din suflet în minte şi transformate în cuvânt ori un flux de cuvinte transportate din minte în suflet şi transformate in emoţie. Am întâlnit un om care înţelege misiunea pe care o are. Am întâlnit un om ce cunoaşte şi dincolo de cuvinte, sensul cuvântului 'apostol'. Complexitatea s-a intitulat azi :Maia Morgenstern

Poveste pentru suflet

310

315

320

325

330

M-am uitat inlauntrul adancului meu si am gasit cateva boabe transparente si grele, amare...Zaceau undeva, rastignite parca in urma unei judecati. Ce sunteti voi? Ce cautati aici? Cine v-a zamislit? Cine v-a pus acolo? Si pentru prima data nu aud nimic. Ma uit mai bine si le vad mai clar...Sunt lacrimi, le simt si pe obraz...Si intreb din nou, cu glasul stins, adancul... Cine v-a zamislit? Cine v-a pus aici? ..." Gandul tau.Plasmuirea mintii tale. Cuvantul tau catre adancul tau. Tu" Eu nu-mi fac rau singur. Eu vorbesc cu sufletul meu, eu ii spun ce gandesc. " Da , nici noi, niste amarate de lacrimi, nu ti-am spus o alta poveste. Doar ca ai uitat sa asculti sufletul inainte sa vorbesti si sa ii vorbesti, ai uitat sa ii asculti linistea, ai uitat sa ii privesti demnitatea, ai uitat sa ii simti bunatatea, ai uitat sa ii gusti profunzimea, ai uitat sa ii povestesti razboiul constiintei si i l-ai prezentat ca pe un drum pe care il fortezi sa te duca. Sau poate ai facut-o intentionat, iar asta ne sporeste numarul si te putem ineca in amarul nostru. " Si ce as putea face sa deveniti dulci? Sau poate sa va trimit inapoi in casa de unde veniti? " Putem fi dulci si putine. Pentru asta fa ceea ce simti, ceea ce te linisteste, ceea ce te fericeste, ceea ce te bucura, ceea ce te ajuta, ceea ce te incalzeste, ceea ce te implineste. Sau cauta niste buze care sa ne adune de pe obrajii tai! Asta inseamna sa ne transformi in dulce si sa ne gasesti si casa deopotriva..."

Ma intorc cu fata catre Sus si cu ochii catre inlauntrul

335

340

345

350

355

adancului meu din nou. Mintea in reverenta in fata sufletului...Acum e bine...Si obrajii imi sunt inca reci...Imi amintesc ca am plans...Data viitoare nu voi mai plange pentru mine:) Sunt miliarde de oameni pe care i-ar ajuta lacrimile mele curgand pentru binele lor in rugaciune. Daca tot vrei sa plangi, plangi cerand pentru cei care au cu adevarat nevoie...

Poveste de seara

Inchide ochii si priveste-ti sufletul. Sunt zile in care nu auzi nimic. Sunt zile in care nu poti deslusi nici macar un sunet. Sunt zile in care nu e decat LINISTE. Invata sa gandesti in liniste, sa vorbesti in liniste, sa asculti in liniste, sa canti in liniste, sa te bucuri in liniste, sa ajuti in liniste, sa zambesti in liniste, sa pasesti in liniste, sa iubesti in liniste. Asa vei pretui mai mult Cuvantul, dar si Tacerea deopotriva. Caci linistea in ele doua si-a facut bordei.

16 Aprilie 2014

Poveste pentru Domnul Meu

360

365

370

375

380

Ti-am ascultat glasul in reverenta fata de sunetul spus sau nespus. Ti-am citit gandul in plecaciune fata de intelepciune-Ti . Ti-am simtit sufletul si am ingenunchiat cu tot ce sunt in fata lui. Ti-am ascultat profunzimea si ma pierd in caldura sau amarul ei de cate ori ti-e bine sau ti-e rau. Si inteleg complexitatea ta. Nu Te cert, nu Te judec, nu Te dojenesc, nu Te invat, nu Iti nesocotesc Cuvantul. Imi pun faptura jertfa pe altarul Duhului Tau. Si slava catre Ceruri sa imi fie jertfa! Caci catre Sus ma uit , caci in tot si in toate, mi te-a dat sa Te simt Stapan! Si lacrimile mele curg caci poate nedemna sunt de ceea ce am si mica ma simt sub aripa maretiei Tale! Nici nu gandeam sa Te cunosc vreodata atat de aproape-mi de tot ce exist! Dar simteam ca intr-o zi voi constientiza ca in tot si in toate esti, Bunul si Mangaietorul meu Domn!

17 Aprilie 2014

Indestulare pentru trup si suflet cu Dumnezeu Fiul: Cina cea de Taina

" Cand a sosit ceasul , el a stat la masa si apostolii au stat impreuna cu El..

El le-a zis: Am dorit mult sa mananc Pastile acestea cu

385

390

395

400

voi inainte de a suferi:caci va spun ca de acum incolo nu le voi mai manca pana ce nu se vor implini in Imparatia lui Dumnezeu." ( Luca 22:14-16)

"Apoi a turnat apa intr-un lighean si a inceput sa spele picioarele ucenicilor si sa le stearga cu stergarul cu care era incins.

Si a zis: Cine are tot trupul spalat, nu are nevoie sa-i fie spalate decat picioarele, caci este cu totul curat; si voi sunteti curati, dar nu toti."(Ioan 13:5,10)

18 Aprilie 2014

Judecata nedreapta si Rastignire lasata cu lacrimile Tatalui, din dragoste pentru muritorii nevrednici...L-am judecat si L-am osandit. I-am sfasiat carnea si I-am strapuns fruntea in loc sa ne plecam ca unui Imparat. I-am pus cununa de spini in loc sa Il incununam cu corola Lumii. Dar tot si toate erau ale Lui caci in tot si in toate a fost lasat sa fie asemeni Bunului Tata. Nu I-am putut sfasia Sufletul , caci in Numele Tatalui a fost trimis din Acesta. Si tot in Numele Tatalui a indurat veninul omenirii si otetul durerii, caci setea Lui de Dumnezeu cu cele dinainte am crezut de cuviinta nebuna a I-o potoli. I-am castigat camasa cu urmele suferentei ca pe un trofeu, nevazand ca dincolo de orice, pana si aceasta era un tot, o panza fara nada sau cusatura, o bucata, un intreg...Am crezut ca doar camasa va ramane in urma-I. I-am impuns coasta si n-am vazut ca din dansa a siroit sange, dar si

405

410

415

420

425

430

apa vie...I-am dat durere si ne-a dat Viata..." Deci, cand a luat otetul, a zis: S-a sfarsit! si plecandu-Si capul , Si- a dat duhul."( Ioan19:30)

Poveste de seara

Inchid ochii si privesc inlauntrul adancului meu...Sunt momente in viata in care cred ca ar trebui sa ma opresc...Sa ma opresc, sa imi ascult profunzimea si sa o intreb cum ii e. Sa ma intreb pe mine insami ce mai fac. Sa imi vorbesc mie insami despre viata si despre ce am invatat azi sau ieri. Sa ma invat pe mine insami ca lacrimile pot sa le vars in rugaciune pentru cei cu mai multe nevoi. Sa ma ridic pe mine insami si in felul acesta sa ma inalt... Si in momentele astea as vrea sa fiu una cu Universul, caci as vrea sa ii ascult Vantul, sa ii simt caldura din Soare, sa ating puterea Lunii, sa fiu una cu Pamantul...Cate as avea de invatat din maretia si nemarginirea lor...! Unii vor eternitatea, iar ele, poate au obosit trecand neincetat prin atat amar milenar...Batute de vremi, inca sunt...parte a Creatiei Divine si as putea sa invat de la ele statornicia...Caci statornicia e o slava!

22 Aprilie 2014

Poveste de seara

Inchide ochii si priveste inlauntrul adancului tau...Stai de vorba cu profunzimea ta si asculta ce iti sopteste

435

440

445

450

increzatoare. Daca tu nu ii vorbesti, atunci cine? Daca tu nu o asculti, atunci cine? Asculta-ti povestea sufletului tau si incearca sa devii eroul ei. Eroii au credinta, eroii au curaj, eroii au buni camarazi pe drumul lor, eroii lupta pentru o cauza ce le innobileaza sufletul, eroii au o poveste de dragoste cu final pana la adanci batraneti. Ei cred in visul lor si in simturile lor! Eroii cred in propria lor poveste...

5 Mai 2014

Poveste despre Dumnezeu

Il simt pe Dumnezeu in tot si in toate. Il simt in Soarele ce imi deschide dimineata si Il aud cum imi spune,precum i-a spus ologului, sa ma ridic si sa umblu. Si ma ridic...,din nou.. Si merg pe Calea Lui si tot ce pot sa fac e sa ajut oamenii prin cuvant, sa le vorbesc despre cum mi-am innegrit sufletul si despre cum mi-l scutur de cenusa mortii facand bine , managaind , alinand, invatand , iubind, ajutand, cantand, scriind, imbratisand, ingenunchid in rugaciune. Da ,caci e o vreme in care Dumnezeu are nevoie sa Ii facem voia si sa Ii vorbim cuvantul. Si daca zece din o suta vor avea urechi sa faca ascultare si minte si credinta in a ii invata si pe altii, in felul acesta Numele Domnului va fi slavit! Dar sa invatam sa Il simtitim pe Dumnezeu in tot si in toate prin

455

460

465

470

475

puterea credintei si a sufletului nostru... Sunt oameni care lasa in grija preotilor ruga lor pe o bucata de hartie. Si mai mult decat atat, sunt convinsi ca platind cu bani osteneala, Dumnezeu va face voia lor. Dumnezeu face voia Lui, oameni buni! Dumnezeu asteapta ruga voastra, pe voi va vrea cu sufletul , mintea si trupul intorsi in credinta in El si in puterea Lui. Nu confundati nici mijlocitorii cu Dumnezeu or cu Fiul Lui! Nu uitati ca sfintii au fost oameni care au calcat pacate si I-au urmat Cuvantul ! Urmare ascultarii lor, Dumnezeu si-a facut lucrarea prin acestia si acestia au purtat doar Duhul Sfant trimis de Domnul! Rugati-va Bunului Dumnezeu cu credinta in El, ingenunchiati si cereti incredere in planului Lui pentru voi, caci ce sta scris, cu lacrimi de durere ori cu zambet de fericire , scris ramane! Rugati-va de intelepciune pentru a diferentia incercarile de plata de pacate! Rugati-va de liniste in suflete! Si cand faceti asta sa nu uitati ca linistea voastra sta in linistea semenilor vostri, celor pe care ii iubiti! Rugati-va cu credinta in Tatal Nostru si cereti ajutor in tot pasul de deznadejde! Caci seara vine...Iar eu Il simt in Luna si stelele ce stau spoite ca intr-un mozaic sfant despre Inalturi... Ii ascult linistea si lacrimi cad in rugaciune de multumire pentru ca am mai trait o zi pe Cale...Si am vazut oameni smeriti si calzi si buni! Iar Ingerul mi-a fost minune intrupata! Amin

6 Mai 2014

480

485

490

495

500

505

Poveste de seară

Cine se aseamănă, se adună...Ai mers pe drumul tau şi ai avut ochi de văzut şi urechi de auzit şi ascultat. Iar sită ţi-a fost sufletul cald şi-o minte învăţată a ştiut a înţelege. Căci o plămadă dulce nu stă-n aceeaşi tavă cu una sărată. Aşa cum nici semănătorul nu-si amestecă grâul curat cu cel cu neghină. Aşa cum mielul nu poate dormi în staul cu lupul. De asta poţi. Căci am simţit in puterea ta,puterea Lui. Şi acum şi eu pot să-ţi fiu cocă sărată, sămânţă fără de neghină ori mieluşel. Iar puterea de a pune pe Cale e mereu în Mâna care frământă, seamănă ori păstoreşte!'Cum răspunde în apă faţă la faţă,aşa răspunde inima omului inimii omului.'

Poveste de seara

Calatorie intr-un vis

Inchid ochii si imi revad copilaria. Am visat de copil. Am visat o rochie alba de mireasa, am visat un om cald si bun, un om caruia sa ii pot fi supusa cu respect. Am visat un altar simplu si pe Dumnezeu legand fara ca omul sa poata dezlega. Mi-au trecut apoi holograme cu copii...trei Ingerasi zburdand precum mieluseii pe pajistea din fata casei si chiuind fericirile lumii in glasuri

510

515

520

525

nevinovate...I-am vazut crescand educati cu intelepciune, dragoste si credinta in Cel de Sus. I-am vazut cantand si aducand slava prin faptele lor. Am vazut mai apoi o banca de lemn ponosita de vreme, care ar fi avut multe povesti frumoase de spus...Si doi batrani carunti, albiti de vremi si vremuri, ce cercetau tinandu-se de mana Inalturile. Cu ochii inlacrimati de credinta si fericire, rugandu-se inca si cautand apoi pe Cale trei chipuri de Ingeri, ii vedeam imbratisati de caldura lor. La vremea aia bucurie si liniste le-ar fi ceea ce lasa mostenire: credinta in Dumnezeu in tot si in toate.

Asa cum visul se termina in zori, si viata tot in zori se va fi terminat...In zori de liniste, sub salcami infloriti, asa, ca cei din vremea copilariei mele in casa bunicilor mei...Si ca in orice vis,nimic nu e altfel decat e dat sa fie..

9 Mai 2014

Poveste de seara

La bratul tau 50 de ani de aur

- Am mers la bratul tau si am batatorit cararile orasului numit Viata. Sa fie oras, sau poate o tara, sau poate o lume sau poate un univers... Cine mai stie, dragul meu?

- Cine mai stie, draga mea? Dar tot ce conteaza e bratul

530

535

540

545

550

meu. Caci palma asta ti-a prins-o pe a ta si inca o mai tine, caci bratul asta te-a sustinut in caderi sau ridicari din cenusa, caci umarul asta ti-a fost sprijin fruntii cand ti-a fost prea mare greul propriilor umeri, caci degetele astea ti-au mangaiat fata obosita de timp si de vremuri.Si bratul asta ti-a cuprins umerii cand te-au trecut friguri lumesti sau deznadejdi. Asa te incalzeam...Si uite cate am facut doar cu un brat... Ah, draga mea! Si cand le-am pus pe amandoua in jurul tau, m-am incalzit in suflet si te-am simtit in siguranta.Caci am stiut sa te tin strans si cald la pieptu-mi bland.

- O, dragul meu! Da, bratul tau..caci m-am simtit femeie prinsa de acesta... Si palma, o, da, palma ta...! Si acum ii sarut causul si imi curg siroaie lacrimi udand aratura facuta de timp peste ele...Si umarul acesta a stat langa al meu in vremuri grele, cu furtuni. Si degetele tale, da, dragul meu...Cu ele imi mangaiai ochii si le dadeai in grija sa ma recunoasca in locul ochilor, de iti va pieri vederea...Si bratele astea ce mi-au dat tot, in care m-am pierdut si care m-au strans cald langa sufletul din care am renascut...Cate putere au avut bratele tale, dragul meu! Cata putere ti-a fost data pentru amandoi!

- Da, draga mea...Puterea de a te iubi. Asta mi-a dat. Iubirea este o putere prin dar! Ti-am daruit iubirea mea in tot!

- Da, dragul meu...Si am stiut mereu ca viata trece, ca

555

560

565

570

575

totu-i trecator, iar eu am primit un alt dar la fel de mare, Credinta. Si cand ne-am plecat genunchii in fata Lui, am facut schimb de daruri, dragul meu. Ti-am dat credinta si mi-ai dat iubire. Iar acum, dupa 50 de ani la bratul tau, imi dau seama ca de fapt tot ce ne-a legat atunci, ne leaga si acum. Si darul nostru are doar un nume : Dumnezeu. Caci el ne e Credinta si Iubirea! Si Lui slava dam ca suntem azi Tot, impreuna!

"Supuneti-va unii altora in frica lui Hristos.Caci barbatul este capul nevestei , dupa cum si Hristos este capul bisericii, El, Mantuitorul trupului.Si, dupa cum biserica este supusa lui Hristos, tot asa si nevestele sa fie supuse barbatilor in toate lucrurile.Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit si Hristos biserica si S-a dat pe Sine pentru ea.ca s-o sfinteasca , dupa ce a curatit-o prin botezul cu apa prin Cuvant.ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta biserica slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta , ci sfanta si fara prihana.Tot asa trebuie sa isi iubeasca barbatii pe nevestele lor, ca pe trupurile lor. Cine isi iubeste nevasta se iubeste pe sine insusi."

(Efeseni 5:21-28)

10 Mai 2014

Poveste de seara

580

585

590

595

600

Un fir de iarba ne invata despre viata

Da-mi manuta , copil bland! Am sa-ti arat minunile pamantului pe care calci.

E primavara si totul in jurul tau e verde, pui de om. De la firul de iarba pana la varful pomului ce se inalta catre cer, e verde.E o minune pe care oamenii o cheama anotimp. Dar noi sa ne aplecam putin si sa privim mai de aproape. Uite, vezi marea asta plina de verdeata? E iarba, copil bun, da. Iar marea asta de fraged si crud e facuta din multe de fire de iarba, asa cum si marea e facuta din multe picaturi de apa,asa cum si lumea e facuta din la fel de multe suflete. Atinge iarba ca sa ii simti mangaierea in palma. Acum ceva vreme , cand neaua inca mai odihnea pamantul, asteptam clipa asta. Si uite ca odihna asta a dat rod, caci fiecare iarba din samanta ei este iesita.Iar fiecare samanta in pamant salasluieste pentru a creste. Puterea asta a pamantului e mare, puiul meu! El a hranit samanta ierbii si i-a dat caldura cand iarna inca era stapana.I-a incalzit sufletul pana cand ploaia ce-a a cazut din Cer a udat-o ca sa poata canta viata! Si a iesit intr-o buna dimineata, sub razele plapande ale astrului de zi, cam cat un coltisor. Asa, micut, ca tine de micut! Si s-a ridicat prinzandu-se de manuta cu un alt coltisor si cu un altul...Si tot asa pana au inverzit pamantul in recunostinta ca a facut camin semitei.Si au crescut

605

610

615

620

625

intinzand varful catre astrul de care iti vorbeam mai devreme, Soarele. Cu varfurile catre cer crescand, acum abia daca mai vezi pamantul printre ele.. Acum il bucura invelindu-l ele in strai nou de viata. Dau viata pamantului, asa cum si el le-a dat lor in iarna. Si sunt puternice, micutule. Caci firele de iarba sunt greu de dezradacinat. Vanturile le bat, ploile le ineaca, soarele le bate, omul le calca, dar ele tot aici sunt. Si si de le vom rupe, vor creste din nou. Si si de le vom secerea, din nou vor fi pe cale. Si si de se vor usca din nou sub gerul iernii viitoare, le vom gasi din nou in locul lor, in vremea asta a anului ce va veni. Caci iarba , ca si pomul, de Dumnezeu sunt date. Din pamant se naste, in pamant se intoarce uscandu-se . Respecta legea Celui ce a creat-o. Nu piere decat cu vrerea Lui. Si noi suntem ca firele de iarba, copil bun. Caci stii ca Dumnezeu tot din tarana ne-a lasat si tot pe tarana asta iti plimbi acum talpitele crude. Ai de grija sa fii curajos asemeni ierbii ce infrunta vremea si vremurile! Ai de grija sa iti ridici capsorul catre Inalturi asemeni ei! Ai de grija sa nu iti uiti cine iti tine cald in viata, caci nici ea nu uita! Ai de grija sa bucuri privirea semenilor tai asemeni ierbii care acum ne-o bucura pe a noastra! Ai de grija sa te prinzi de mana cu oamenii ce isi inalta capetele catre Sus, caci si firele de iarba fac intocmai! Ai de grija sa Ii respecti legea Domnului, copil crud, caci si iarba face asta! Un fir plapand de iarba ne invata despre viata...

630

635

640

645

650

655

11 Mai 2014

Poveste de seara

Inchid ochii si privesc inlauntrul adancului meu...Ma intorc cu tot ce am lumesc catre Inaltul in care imi salasluieste Tatal Bun. Mi-e dat sa vad o Imparatie si pe treptele-i de marmura, odihnindu-se in strai alb, sta Fiul. Si la picioarele Acestuia ma arunc plangand, in rugaciune de Iubire, de slava a Lui pentru tot ceea ce mi-e dat sa simt! Si lacrimi imi curg siroaie pe obraji si liniste e in jur si inlauntru. Si lacrimi se pravalesc in nestire pe obraji, povestind Imparatilor de Tot Bun despre oamenii din viata mea.Caci tot ce am intalnit pe Cale imi pare a imi vorbi de Ei si de puterea Lor. Si slavind numele Sfintei Treimi in credinta, le multumesc ca mi-au trimis totul. Si ploaia ce a cazut amestecandu-mi lacrimile, semn de minune de la Tatal a venit, caci i-am cerut-o si mi-a dat-o. Si ploaia e frumoasa ca de Sus vine.Iar acum stiu ca am un Inger Bun ce ma pazeste! Si mi-as dori ca intr-o zi sa ii pot prinde mana si sa il plimb catre Inalturi, sa-i devin Inger eu, sa-l pot ocroti in tot si in toate...Asa poate as putea sa ii rasplatesc bunatatea pe care i-o iubesc. Cand ai un Inger, iubeste-l , pretuieste-l , fericeste-l, da-i tot ce esti ...Si asta fa-o cu credinta In Dumnezeu si in lucrarea Lui!

660

665

670

675

680

Intoarcerea pronumelui

EI:Se scoala omenirea si pe genunchi se lasa/ Caci si-au simtit pieirea si se intorc Acasa

VOI:Pe drumuri de rastriste atunci cand va aflati, /Cu mintea si cu suflet la Domnul va plecati !

TU:Caci este Mantuire in toate cate esti, / Slaveste-I Lui puterea si atunci simti ca traiesti!

NOI:Cu fata catre Tine acum noi ne rugam/ Ca sa ne ierti in toate ,cu Tine sa lucram!

EU:Eu iar ma-ntorc la Tine cu toate cate sunt/ Si iti slavesc prezenta din cer pana-n pamant!

PRONUMELE:Slavit sa fie Totul, slavit ce ai lasat! / Minune este viata, pe toate ni le-ai dat!

12 Mai 2014

Poveste de seara

Ingerul mi-a suflat: Un alt Dar

685

690

695

sfant, RABDAREA

(Rabdarea se traieste in desavarsire atunci cand in adevar iti pui viata in mainile Lui)

Vad oameni orbecaind haotic cu ochii injectati de oboseala prin vacarmul zilei. Sunt mereu grabiti, mereu intarziati intr-un loc pentru ca mereu au intarziat intr-un altul, mereu lipsiti de timp...Hm, timpul! E tot o entitate efemera, dar masurabila lumeste! Si daca tot se poate masura, n-ati vrea sa masuram timpul? Asta se face cu credinta ca poti sa ajungi la capatul lui si cu multa rabdare. O, da! Rabdare. Rabdarea nu-ti mai da voie sa alergi, caci daca vrei sa masori timpul, ar trebui sa masori miimile de secunda mai intai. Si cam cate miimi de secunda ai avea rabdare sa masori? Tot atatea cate ai rabdare sa privesti un fluture pe o floare? Si mai apoi ar trebui sa numeri timpul in secunde; cate secunde ai rabdare sa masori? Cam tot atatea cate iti sunt de ajuns sa iti asculti prietenul in deznadejde sau suferinta? Da. Si acum ai suficienta rabdare sa ii masori timpului minutele? Cam cata rabdare ai? Cam tot atata cate minute ii dedici celui pe care il numesti drag sufletului tau, fie ca iti e sot sau sotie, copil sau iubit ori iubita, frate sau sora, mama sau tata? Da, si acum sa vedem cata rabdare ai pentru a numara orele pe care le dedici tie. Hm, daca privim cam cate ore dormi, as zice ca destul multa rabdare ai. Mda, as vrea acum sa numaram timpul

700

705

710

715

720

725

in tot si in toate, in miimi de secunda , in secunde, in minute, in ore si mai apoi in zile si ani. Pentru asta ai nevoie de toata rabdarea din lume! Caci ai nevoie de toata rabdarea din lume pentru a putea sa Il asculti pe Dumnezeu si sa Il simti! Rabdarea e virtutea a intelepciunii, rabdarea e sita prin care se cerne aparenta, rabdarea e credinta, rabdarea e un dar! Caci cu rabdare veti avea timp sa vedeti si sa ascultati. Si cu rabdare va fi si timp de gandit la suflet.Si cu rabdare veti putea iubi. Si cu rabdare veti avea timp sa Ii cititi Cuvantul! Si cu rabdare va fi timp sa va rugati! Si cu rabdare veti trece muntii incercarilor! Si cu rabdare veti pasi pe Cale! Si cu rabdare Il veti simti Tot , in tot si in toate! Iar pentru cei ce isi recunosc rabdarea ca virtute, voi poate ati gasit lipsit de importanta ceasul atunci cand ati ascultat un batran bolnav cu capul plecat in fata Lui sau poate atunci cand v-ati ridicat privirea catre cer si ati cercetat pe indelete forma norilor. Si tot cu rabdare ati putut privi bucuria copiilor ce isi striga copilaria sub razele soarelui. Si tot rabdarea a fost cea ce v-a facut sa mergeti pe drumul vostru, iniferent de lumea judecatoare. Si poate rabdarea a fost cea care v-a facut sa ajutati pe cei in nevoi! Poate rabdarea pune umarul si atunci cand pansati suflete! Pentru ca Ingerul meu cu ochi calzi si buni mi-a soptit ca si lucrarea Domnului tot cu rabdare se face, caci rabdarea e o virtute in credinta!

13 Mai 2014

730

735

740

745

750

Poveste de seara

De la Cer la Pamant si inapoi

Inchid ochii si privesc inlauntrul adancului meu. A mai trecut o zi pe Cale... O alta zi , un alt rasarit si inca un apus... Un soare cu acelasi drum, de la un punct de Est la Vestul adormirii...O luna sta acum straja noptii, iar stele sunt plasa de vise pe bolta nemuririi. Si sub lumina tuturor, Pamantul... cu tot ce e, tot pamant. Pamant si eu, un lut plamadit in lumesc de propriile-mi lacrimi. Un lut ars de propriu-mi suflet pentru a primi forma. Un lut devenit amfora pentru lacrimile celor ce imi sunt dragi. Un lut peste care El a suflat ca sa pot deveni om. Si sunt acum un om pe Cale. Pustnic sau insotit, imi plimb talpile peste minunea firelor de iarba, dorindu-mi uneori sa imi gasesc mai in graba locul de asezat. Simt uneori ca agonizez in grija de semeni, obosindu-i poate cu bunavointa. Simt uneori ca tulbur ape , staruind in credinta. Simt uneori ca fac pamanturi miscatoare doar prin cuvinte. Simt uneori ca seman deznadejde acolo unde unii se simteau increzatori in lumesc. Simt uneori ca sunt prea amestecat cu atatea chiar si pentru mine insumi. Dar peste toate, imi simt sufletul. Plin uneori doar dintr-o lacrima de Inger....Gol uneori...Atat de gol incat si lacrimile lui se simt stinghere inlauntru-mi...Ce putere de a ramane tot suflet mai ai, profunzime? Ce putere mai ai de a ramane in mine? Si eu te-as scoate

755

760

765

770

775

uneori ca sa nu mai simti ceva ce nici eu nu imi pot explica...Dar daca nu te-as mai avea, cam ce as fi? Dar daca nu te-as mai avea, as mai iubi? Si daca nu te-as mai avea, El unde ar mai fi? Doar in trup si in minte? Carnal as deveni... si cu carnal m-as odihni...Iar linistea mea n-ar mai fi linistea mea, si gandul meu n-ar mai mangaia gandul tau...sau pe al tau...Si mana mea n-ar mai atinge nici mana ta. Si lacrima ta n-ar mai fi lacrima mea. Si fericirea mea n-ar mai fi fericirea ta. Si n-as mai sti cum e sa iubesti...Si atunci as muri tarandu-mi insa viata pe picioare... Iar Ingerul meu bun si bland s-ar risipi pe Cale...Si lacrimi au curs in rugaciune catre Inalturi in credinta in tot si in toate de El lasate, slavind puterea si cerand linistea Lui peste toti...

14 Mai 2014

Poveste de seara

Puterea cuvantului nemasurat

Inchid ochii si privesc inlauntrul adancului meu... As putea inota intr-o mare de lacrimi amare. Uneori e negru aici, mi-am intinat cu fapte si cu vorbe profunzimea...Gresesc , in fiecare zi gresesc, dar sunt cateodata zile care imi par ani . Astfel de zile ma imbatranesc...Astfel de zile imi macina sufletul si mi-l lasa plin de amarul vietii... Mai simt lumeste

780

785

790

795

800

uneori...Mai zic lumeste cateodata. Sunt un om incercat, cu totii suntem incercati. Dar Calea trebuie sa imi ramana Cale. Iata un alt motiv pentru care avem Ingeri...Ca atunci cand gandul ne e peste suflet, sa il supuna in reverenta...Cand vreau sa ratacesc pe cale, plang...Si atunci cand vreau sa ratacesc pe cale, raman fara Inger. Si plang...Si lacrimi curg in rugaciune catre Dumnezeu, caci a I te supune in tot si in toate iti da fericirea, altfel plangi, iar lacrimile nu joaca bucurii. Binele nu este nici relativ, nici partial. Pana si acesta e un tot, e de la inceput pana la final bine. Am inteles insa ca intelepciunea se capata cu staruita in credinta...Azi am trecut peste o ispita lumeasca, mandra insa de indoiala ca i-as fi cazut prada! Si pe genunchi ma plec si multumesc ca pot plange...Inseamna ca am suflet! Si pe genunchi ma plec si marturisesc ca as vrea ca sufletul sa imi fie purtat pe palme de Inger...Ma intreb , oare, daca intr-o zi nu mi-ar mai fi, cam ce as fi?...O arama sunatoare sau un chimval zanganitor...Cuvintele nemasurate cu intelepciune si suflet dor!

Poveste de seara

Despre dragalasii din viata mea

Inchid ochii si privesc inlauntrul adancului meu... Acolo imi gasesc amintirile, lucrurile, intamplarile, oamenii care si-au pus pecetea proprie in viata mea. Mi-au facut

805

810

815

820

825

zilele lectii de viata. Acolo ii gasesc si pe ei... Sunt aproape doi ani de atunci, caci era un inceput plapand de octombrie.Am intrat cu sufletul plin de emotie intr-o lume despre care nu stiam mai nimic.Si am gasit la inceput vreo 10 copii minunati , tineri de liceu. M-au fascinat cu atitudinea si siguranta pe care atunci au afisat-o. M-a uimit coerenta lor, m-a uluit bucuria lor si faptul ca , desi faceau cat doua maini adunate, erau uniti. Si am inceput sa ii invat si sa ma invete; si am inceput sa schiopatam impreuna si sa ne fim carje unii altora; si am inceput sa ne certam unii pe altii pentru a progresa: si ne-am unit sub aceleasi idee: voluntariat.Zambesc acum si imi amintesc ca,la un moment dat, circula o hartie pe care era scrisa definitia cuvantului "voluntar". Toti cei care doreau sa ni se alature erau intampinati cu hartia asta...Si acum deja ne intelegeam unii pe altii, intelegeam de fapt ce misiune avem. Si ni s-au alaturat din ce in ce mai multi. Sa fi tot trecut pe drumul asta vreo 12-13 maini de copii...Sunt copii de care imi amintesc uneori...Unii acum au calea lor, isi plimba talpile cu grija prin viata de student si isi continua misiunea de voluntar acolo.Altii isi castiga painea muncind. Si unii si ceilalti nu se pot insa rupe definitiv de ceea ce a fost CLTA pentru ei, pentru noi, pentru mine. O familie. Caci suntem vreo 45 pe drumul asta,acum. Si intr-o familie , ca orice mama , sunt mandra de copiii pe care ii am.Ii cresc cu grija. Pentru ca sunt copii minunati, buni, inteligenti, copii care invata

830

835

840

845

850

855

valorile morale ale vietii, copii care m-au invatat sa zambesc mai mult, copii care imi mangaie sufletul, copii care stiu sa intrebe "cum esti azi?", copii care lupta pentru ideile lor, copii in ochii carora citesc bucurii si dezamagiri deopotriva, copii care m-au invatat sa iubesc oamenii mai mult si mai bine, copii care ajuta fara sa ceara in schimb ceva,copii cu eticheta, copii de cuvant. Nu am stiut ca poti invata atat de multe de la ei! Dar nu am stiut multe...Acum, insa,stiu ca am in maini suflete de copii. Nu voi uita asta niciodata, caci le voi respecta sufletul ca sa le pastrez mintea curata.Si imi doresc sa nu uite ca viata se traieste dincolo de cuvinte, dar pentru asta trebuie sa le cunosti sensul din dictionar! Si sa nu uite niciodata ca in ei se afla un suflet pe care trebuie sa il asculte intotdeauna! Iar eu ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi i-a dat pe Cale! Asa cum si Ingerul tot pe aceeasi Cale mi l-am zarit...

Poveste de seara

Despre daruri alese si hotii de ele

Femeia, un cuvant cat o mie de fapte...Femeia, o fiinta cu o multime de din toate...Femeia, harazita cu soarta si misiune inca de la facerea ei. Femeia, judecata si pedepsita pentru pacatul ei, inca , e totusi binecuvantata

860

865

870

875

cu daruri.Daruri alese i-a dat Dumnezeu cand a zamislit-o vie... Si de impartit barbatului caruia i-a fost data, le-a avut.Si le are si acum...Unul din darurile alese e curatenia trupului pe care trebuie sa il dea odata cu curatenia sufletului si a mintii, celui harazit...Caci cel harazit , unul este; si de cele mai multe ori, nebunia prezentului sterge sfintenia darului, orbind atat ochii celei care il ofera,cat si pe ai celui care il primeste. Intelepciune de ar fi in ziua daruirii, bucurie ar fi in ambele fiinte , in totul lor. Si daca ochii sufletului si ai mintii ar putea sa cearna hotul de dar de Praslea cel lasat, sarbatoare de dar s-ar face...Daca fecioarele si-ar pretui darul ales si nu l-ar vinde pe bogatii lumesti, bogatie in Inalturi ar primi..Si daca feciorii ar fi Feti-Frumosi si nu zmei intruchipati in chip de om, comoara pentru toata viata ar gasi... Caci si ei au darul asta ales...Daca ne intoarcem cu mintea la primii facuti, stim ca din coasta Adamului a fost Eva si supusa lui si ca sa nu se simta singur, i-a fost data...Si daca atunci din el a iesit, acum in el ar trebui sa se intoarca odata cu ofranda prin dar...Caci simfonie de suflete si minte e daruirea...Si doua minti trebuie sa devina una ...si doua trupuri trebuie sa se simta unul ... si doua suflete trebuie sa devina Tot...Daruirea asta nu e doar carnala , daruirea asta de dar ales e un tot de ceea ce esti, e din tot ceea ce esti, e pentru un tot ceea ce este si trebuie sa creasca intr-un intreg pentru toata viata... Binecuvantat ar trebui sa fie cel ce primeste, binecuvantat si cel ce daruieste...E o lume nebuna , cu

880

885

890

895

900

905

tendinte si moda, dar podiumul pe care defilam este viata...Noi, cei trecuti, pierzatori de daruri sau pastratori de intreg, sa ne invatam pruncii despre daruri...Caci alese sunt si cu pretuire se pastreaza si in pretuire se dau! Iar voi ,copii pe Cale, deschideti cutia minunilor ce va formeaza si daruiti doar sufletului-pereche! Si sa stiti ca in viata nu e ca in cantec :extremele nu se atrag! Sau ca in proverb: Domnul a dat un bou si o belea! Sau ca -n zicala: Berzei chioare ii face Dumnezeu cuib. In viata iti pui peticul dupa cum iti este sacul, caci cine se aseamana se aduna . Si cand vei vedea la fel orizontul si cand vei vorbi la fel limba sufletului si cand veti simti trupul parte din complexitate, atunci sa daruti daruri alese...Si nu lasati sa vina ceasul in care iubiti cu tot ceea ce sunteti si parca nici asa nu vi se pare indeajuns pentru celalalt;caci veti simti atunci ca darul pierdut ar fi ingenunchiat lumile ce le doresti a i le inchina....Si eu imi aud Ingerul soptind :"Somn usor!" , iar soapta asta mi-o simt dar...

Poveste de seara

Intocmai dupa cum vrei

Inchide ochii si priveste inlauntrul adancului tau... E furtuna. E uragan devastator in linistea mea... Cad ploi peste masura , ploi de lacrimi. Caci calea asta e uneori presarata cu incercari si dureri. Eu cu credinta mea in tot si in toate starnesc avalanse nebune chiar si in mine...Eu

910

915

920

925

930

insami imi doresc uneori sa ma reduc, sa ma fac rezumat,sa ma schitez cu liniute intr-un word, sa fiu doar un amarat de CV. Sa nu am ce sa spun, sa nu am ce sa impart, sa nu am ce sa marturisesc, sa nu stiu cum e prin viata asta...Sa tac si sa ma uit la altii asa cum unii se uita la mine...Sa ma uit in gol si sa descopar doar niste intrebari pe care nu mi le-am pus vreodata...Sa nu ma intereseze sa raspund intrebarilor pe care mi le pun. Cred ca ar fi ceva ce se cheama stare vegetativa...Ar fi greu sa ma reduc in felul asta...Cu siguranta nu as mai intelege multe. A intelege e un verb ce implica toate verbele din dictionar. A intelege presupune a cunoaste, a trai intocmai ce spui, auzi sau vrei...Am inteles azi ca oamenii iti marcheaza existenta pentru tot restul vietii. Unii o fac doar prin timpul petrecut in viata ta,asa cum sunt colegii din scoala;altii o fac prin faptele pe care le-au facut cat timp au stat in viata ta, asa cum sunt cei ce iti raman prieteni. Sunt unii care ti-au dat poate ceva ce ti-ai dorit foarte mult, un cadou pe care ti-l doreai, sa zicem. Apoi sunt oamenii care printr-o vorba de duh ti-au redat echilibrul,cum sunt batranii care te mai sfatuiesc uneori. Sunt unii care isi pun amprenta doar pentru ca i-ai privit intamplator in ochi si te-ai intrebat ce simt, cum sunt oamenii invalizi, de exemplu. Apoi sunt oameni care iti schimba si iti dau sens vietii doar printr-o simpla deschidere de usa. Cand intalnesti astfel de oameni, gasesti in ei toti oamenii de mai inainte. E ca si cum gasesti intr-un om o lume intreaga. Oameni care inteleg

935

940

945

950

955

960

si ei la randul lor. Oameni pervertiti in cinzeci de nuante, am citit la un moment dat intr-o carte. Nuante ale complexitatii...Da, si cand se intampla ceea ce ceri sa ti se dea de Sus, te prinde ca un tavalug...Te afunzi in adancime si inoti in marea acelor oameni, te scalzi in profunzimea lor de ca si cum ar fi a ta.Si lasi furtunile tale si te lupti cu furtunile lor. Iti amintesti ca ai o misiune si ca nu e timpul sa ceri altceva cand doar ce ai primit. Primeniti oamenii ce vi se aseamana cu daruri de suflet, primeniti-i pe ei intocmai primenirii ce v-o doriti voua.Fericiti-i pe ei asa cum v-ati dorit sa va fericiti, ca tot ce vi se da pe cale e un suflet la fel ca al vostru.Primiti cu tot ce sunteti peticul, dar lasati-l sa alega daca se vrea cusut. Invatati sa aveti rabdare si credinta! Intalnirea cu cineva la fel ca voi e intotdeauna o lectie de viata. Alegerile o fac tacere sau cuvant.Dar intalnirea cu astfel de oameni va ramane intotdeauna pentru totdeauna. Si se prea poate a se intampla sa gasesti si Ingeri cu chip de om, caci Cel de Sus e prea puternic si prea bun ca ochii nostri de pamant sa nu se arda la vederea Lui! Si alege uneori sa isi faca lucrarea prin oameni... Iata o alta fata a iubirii in adevar, o lectie data de El: sa iubesti atat de mult incat sa nu vrei a te arata caci prezenta ta in trup ar omora universul celuilat...Cate lectii am invatat azi! Caci desi mi-am pierdut cuvintele in lumesc, ele imi sunt in suflet scrise cu cerneala aia pe care si focul de ar mistui-o, tot ar vorbi purtata de vant... Si azi Ingerul meu pazitor m-a

965

970

975

980

985

ridicat , desi as fi vrut sa ma scald in gol, nu sa ma incalzesc simtindu-i caldura si lumina din el...Dar in rugaciune ma plec pe genunchi si cer linistea Lui!

990