A n . VII. Noemb. Decenib . 1 8 8 9 şi l a m i a r , F e b r . 1 8 9 0 Ho. 5

CONTEMPORANUL R E V I S T A S T M N Ţ i r l C Ă Ş l L I T E R A R A

R E D A C T O R I

pentru partea literară 4 pentru partea ştiinţifică

V. G. Morţun t I. Nădejde

0 CHESTIE DE LIMBA LITERARA (sftrşit)

a) . Ieatâ mal întării arhaisme, adecă forme obişnuite în veacul al XVI-lea păstrate îu al X V I I l e a :

1600) Arehiva Ist. H . T. 1, p. 1) Munteniea : a Nicăel; 1620 Cronica lui Moxa, Munt: lumieei, lumiei, aspideei, nă-

pârceei, lumiei, 1640 Pravila cea mică de la Govora, Munt. (ed. Academiei):

lumiei, dulceţiei.

1642 Evanghelie învăţătoare . . . . t ipărită întru dumnezei easca Javră Govora. Munt : cărţiei, inimiei, mieriei, creştinătăţieî (din bucata ce-am pus tn Istoria limbti fi Uteratureî romlne).

Vieaţa af. Paratchive de mitropolitul Varlaam, Moldova. lumiei.

1648 lîibliea de la Belgrad (după Sbiera, Codul voroneţean), erbiti, tchimbăriei, adevărăriei, răotăfiei, slobotireei, giudecăţieij naşUrit^morţiei^nţelepctuneei, dereptăţiei, lumiei (de 2 ori), legiei (de 3 orî) legeei, credinţeei, neftiinţeei, vieţieei, trebiei, Iudeei* voroaveei, evangheleei, turmeei, dereptăţiei.

1656 Ed . a Catihismului Calvinesc (Ed. I a a fost la 1642), după ediţiea Academie i : legiei (de multe ori) beseariceei (de 2

* Vezî No. 4 „Contemporanul" an. VII. 25

386 O CHESTIE DE LIMBA LITEKAKA

Orî), lumiti, dreptăţiet, tcripluriei, iartăciuniei măncăriei (de 2 ori), morţiei, fir iei, tăeriei, îndreptărieî, cineei, înoireei, minteei; timbătăti, păniei, slaveti, puteriei, mileei, dobăndeei, păciei, (de 2 ori) muîariei, mueriei, înţălepcîunei, inimiei, 1651 Psaltirea de la 1652, Be lgrad : legiei, zileei, credinţeei, răscumpărăriei.

1660—1680 Geografica Ardealului : cetaţiei, {ariei. Deci aproape în tot cursul veacului al XVII, şi maî ales în

jumătatea tntâlea a acestui veac, vedem arhaisme păstrate. Pr in urmare s'a prea grăbit dl H. Tiktin afirmînd că tormele pârtiei, cărţiei, lumiti, legiei pieriseră încă de la începutul veacului al XVU-lea.

b) •>& vedem acuma forme cu ei la substantive al căror caz oblic Ie în i şi la cari d-1 H. Tiktin ne asigură că formele cărţiei, părţiti & au trecut pe altă cale la părţii) cărţii &.

Ieată forme absolut s igure: 1643 Cazaniea luî Varlaam, Moldova: untorei diu unsori-\-ei şi nu din unsoare -f ei, care ar fi dat

unioarei. (Fireşte câ am aflat acest exemplu în fragmentul citat de

D-1 Gaster). In Catihismul calvinesc de la 1656 Transi lvaniea: chemărei din chemări + ei şi nu din chemare + ei care ar fi

dat chemare şi popular chemării.

păcei din păci + eî şi nu din pace + ei care ar fi dat pacei.

cărei din cari-\-ei.

In Cuvânt p. curăţie în Chr. luî Gaster, au . 1618 :

mărei din mări+ei şi nu din mare+ei care ar fi dat marei.

răbdarei din răbdări~\-ei şi nu din răbdare + eî care ar fi

dat răbdarei.

nedireptăfei din nedireptăţi-\-ei şi nu din nedireptate+ei

care ar fi dat nedireptatei. In bucata din Geografiea Ardealului (1660—1680) : portei din porfi+ ei şi nu din poarte+et, care ar fi dat poartei. In Molitvelnicul de Stoica 1669 (Chr. Gas ter ) : morfeei din morţi-\-ei şi nu din moarte-\-ei.

O CHESTIE DE LIMBA LITERARA 387

In Tieţele sf. de Dosofteiu T. I Moldova, 1682 : cetăţii din cetăţi-ţ-ii şi nu din cetate + ei. In aceste forme, cari stau alăturea cu acestei din veacul al

XVI-lea, nu va putea nega d-1 H . Tiktin că există formele presu­puse de mine, pe cînd din potrivă forme ca cărfiiî, pe cari î e d-sa silit a Ie presupune, nu se află de loc.

Fireşte că formele sînt puţin numeroase, dar i a c ă a ş i fi a-vut la ÎDdămîna cărţile întregi şi nu numai cîte cîte-va feţe de prin chrestomatil fireşte că s'ar fi înmulţit. Atîtea cîte sînt ajung pentru a dovedi că existau alăturea cu dînsele sute de acela-şî feliu.

Dar după dovada fonetică ce-am i dat şi formele următoare au oare-şî care valoare, cum vom areta m a i j o s :

In Bibliea de la Belgrad. 1648 : nădeajdeî, mulţmxet, luntrei, In Pravila cea mică de la Govora 1640 .• rogăcmnei, slăbi-

dunei, vieţii, pacostei, facerei, dumnezeirei (de 4 ori) , firei, eşirei. In Catihismul calvinesc de la 1656 : naşterei (2 ori) , voiţi,

«rtăciunei, botegiunei, pănei (2 ori), milostei, scripturii (de 3 ori) In îndreptarea legii Tîrgovişte, 1 6 6 2 : prottimei, In Paraclisul lui Rafail de la Dragomirna (Gaster Chr . ) : în­

vierii, dragottei. In Vieţile.... sfinţilar Dosofteiu 1682 Moldova : mănăsUrei (1617 A. Ist. H. T. 1, p . 1) Transilvaniea. mănăstireî (1631 A. Ist. H. T . 1, p. 1) Moldova. mânăstirei (1627 A. Ist. II . T. 1, p) Transilvaniea.

izbăvirei (1654 Psalt. C. de c. L.) Transilvaniea. In Evanghelie cu învăţătură Govora Munt. 1642 :

dumnezeirei (de 5 ori) mărirei.

In Bibliea de la Bucureşti 1688 (Sbiera) : curăţirei, răsipi-rei, înpletirei.

In Carte romanească de învăţ. 1643 I a ş i : ( L ) : milosţivirei. Vieaţa Sf. Paraschiva (L) de Varlaan I a ş i : nedormirei, firei. rugei, vieţei. Toate aceste forme se pot foarte bine explica şi din e + e i

şi din i-\-ei.

388 O CHESTIE DE LIMBA LITERARA

Daca sînt din e-j-«t, fiind că forme aflăm în ace l ea ş i texturi şi cu ii, Ie dovadă că si, chiar cînd s'a lipit după * a trecut în ii. Dacă sînt de la i-\-ei atunci sînt forme mijlocii de aceea-şî va­loare ca şi cele de mal sus. Probabil că s înt în Iele şi de unele şi de altele. D-l Tiktin s'a prea grăbit şi îu privinţa substantive­lor terminate în e ca fericire, mănăstire & hărăziadu-le toate for­mele fericirii, mănăstirii &, după regula D-sale, citată mal sus. Dec i numai de tradiţie l i terară să nu ne vorbească.

o) Trecem acuma la exemple cu ei—ii la tot fellul de sub­stantive şi adjective femeeşt l :

Din Chrestomatiea d-lul Gaster : 1620 giupăineasii (p. giu-

păineasei). 1650 Hronograf, Pavel Ştefănescul: lumii, cetăţii, tării. 1651 Psaltirea de la Belgrad: Psaltirii (de 5 ori), inimii

(de 2 ori). 1652 îndreptarea legii Tîrgovişte : legii, vieţii, Tărgoviştii,

dumnezăeştii, besearicii (de 2 ori), marii, scripturii, învăţăturii. 1660—1680 Qeografiea Ardealului : ţării. 1661 Paraclis de Rafail diri Dragomirna: svinţii (de 10

Ori) în loc de svinfiei; împărăţii (p. împărăţ ie i ) . 1669 Stoica. Moliivelnic: vieţii, Nechiii (p. Nechieî), Dunării, 1650—1675. Tetravanghel Ms : Judecăţii, nedireptăţii (de

2 ori), vreamii, Italiii, neputinţiî. 1723 (o copie) Vieaţa lumii. M. Cost in: lumii (de 9 or i ) ,

mării, nădejdii (am văzut mal sus nădejdeî): Ie Columna liti Traian un manuscript din 1632: vieţii, creştinătăţii, pocăinţii, manii, împărăţii, besearicit

(de 2 ori) , cărţii, mănăstirii (am văzut mal sus mănăstirii), ceii, înţelepciunii (de 2 ori), înţelegerii curaţii, preoţii, îtnvăţăturii, îumiî, vremii, direptâţii.

Aice vedem riguros redus la ii şi iei cu i ace. şi i+ei cu» neaccentuat : curaţii, creştinătăţii. To t în acela-şi text aflării şi : perirei, urgiei, dumnăzăirei, pocăinţei.

1658 Psal t de la Belgrad (L) : mântuirii, manii, tpăsenii,

limbii.

O CHESTIE DE LIMBA LITEKAKA 389

1683 Secriiul de aur. Transilvaniea (L. şi Chr. Gaster) : pro-povedanii (de 2 orî), ţării, lumii.

1589 Molitvelnic. Belgrad (L) : cărţii, besearecii, creştinătă­ţii, inimii.

1642 Cazaniea de la Govora ( L ) : derept-iţiî. 1678 Cluciu,.. Bucureşt i : Târgoviştii, besearecii (de 4 orî) ,

limbii, vieţii, judecăţi*. 1643 Carte de îmvăţătură de Varlaam I a ş i : limbii, beseari-

cil (şi besearecei). 1643 Şepte taine. I a ş i : Besearecii, Mării (de 2 orî dar şi

Mârieî), inimii. 1646 Pravile împă ră t e ş t i : Mării (de 2 orî), morii. 1679 Liturghiea laşi: limbii, mării (de 2 orî). Pravila cea mică de la Govora (după ediţiea Academie i ) :

1640 Munteniea : bisearecii, arătării, învierii, unii, bisearecii (de 2 ori) cărţii, morţii, asupriciunii, muerii, muerii, bisearicii, ascul­tării, pâinii, priceşteniiî, puterii, vieţii, vrerii, puterii, morţii, muerii, inimii, muncii, lumii, vieţii, ceii, lăsării, creştinătăţii^ lăsării, unii, nopţii, muerii alţii, cetăţii, lumii, averii, sugrumării^ satanii, (de doue orî şi o date satanei), sănătăţii, scripturii, min­ţii, vieţii, nopţii, brănzii (se află înse de 2 orî brânzei), lumii, pâinii, pravilii, petrectrei, vrerii, lucrării, minţii, bisearecii, du-mnezeeştii, creştinătăţii, prtceştemi, aducerii, preobrajeniii, aceştii.

Din Arhiva Istorică a lui Hăjdâu. 1617 Iaşi (Ţ 1, p l ) : Mogăldi (fiind Nom. Mogâlde, Gen Da t .

art. trebuea să fie Mogăldei), domnii, cărţii domnii meale. Vedem şi în Joc de domniei (subst în ie cu i ace. domnii);

deci nu Ie de mirat sâ avem cărţii p. cărţei. Tot în acela-şî document avem Gugei (n pr. de la Guge + a).

1642 Mold. (T. 1, p 1 ) : Mării (numai aşa de maî multe o r î ) Topliţii.

1622 Munteniea (T . 1. p 1) Vărsăturii,, văi ursului văi Tisit

păduri. Dacă vedem Tisei=Tisi apoi fireşte că nu n e v o m m î e -ra de văieiz=văii, vărsăturiei=*vărsaturi.

390 O CHESTIE DE LIMBA LITERARA

N-o 39 Moldova (T. 1. p 1) : Domnii (dar măriei de m a î multe ori)

N-o 49 Moldova (T. 1, p 1 ) : Turbaţii (p Turbatei de Ia Turbata), grădiştii, (2 ori) casii (2 ori) (pentru casei, nu se poate presupune casi + ei), seliştiî, Mării (de 3 ori).

1644 Iaş i (T . 1. p. 1) mănăstirii şi domniei. 1665 Munt. (T. 1. p. 1 ) : vieţii 1679 Munt. (T. 1. p. 1 ) : Nedelii (în ioc de Nedelti de la

pr . Nedelea), Călii (în loc de Calei de la numele pr. Calea)', casii. Neculii (p. Neculei de la n. pr. Neculea).

1679 Munt. (T, 1. p. 1 ) : Neculii (p. Neculei), 1679 Munt. (T . 1. p. 1 ) ; casii (p. case i ) , 1682 Munt. (T. 1. p. 1 ) : Neculii (p. Neculei), 1687 Munt. (T. 1. p . 1 ) : mănăstirii (de 3 ori), Ancuţii (de

7 ori), (p. soţiei), casii, Neculii, Qherghinii (p. Gherghinei), Na-stasii (p. Nastasiei).

Sfîrşitul veacului al XVII Moldova (T. 1. p . 1 ) ; maichii (această formă venind de la maichei avem dovadă de prefacerea lui ei neprecedat de i din finala în ii), popii (p. popei).

1634 Mold. (T. 1 p. 1 ) : domnii. 1650 Mold. (T. 1 p . 1 ) : porţii. 1665 Moldova (T. 1, p. 1 ) : Dabijii (p. Dabijei) sînt de î n ­

semnat formele călugărei, preoţei ca dovadă că scriitoriul se opin­tea să păstreze ei în loc de ii popular : la Dabijii a greşit lă-sînd pe ii, lear la celealalte două a înlocuit greşit pe ii de la î n m . cu ei.

1639 Mold. (T. 1. p . 1 ) : domnii, cărţii. 1644 Mold. (T. 1. p. 1): ţării, Moldovii (p. Moldovei), mă­

năstirii, guri, răchiţii, Bistriţii.

1650 Mold. (T . 1 p . 1 ) : Mării, Grigorcii. dumiitale (de

5 ori) . 1639 Moldova (T. 1, p. 1 ) : Dumitale (p. DumnieitaU), Mă­

rii (p. Măriei), Putnii (p. Pntnei), mănăstirii.

1636 Moldova (T. 1, p. 1 ) : Mării (de 3 ori) mănăstirii

)de 2 ori).

O CHESTIE DE LIMBA LITERARA 391

1639 Mold. (T. 1. p. 1 ) ; mănăstirii, domnii, 1650 Mold. (T. 1. p. 1.): Sventii Kireanii, 1673 Mold. (T. 1. p. 1.).- dumisale, 1631 Mold. (T. 1. p. 1 . ; ii (p. iei), 1649 Muntenia (T. 1. p. 1.): domnii, mănăstirii (de 3 orî). 1650 Mold. (T. 1. p. 1.): dumitale (p. dumnieitale), unii

(p . unei), 1660 Mold. (T. 1. p. 1 ) : Mării (de 4 orî şi o dată Măriei) 1612 Munt. (T. 1. p. 1 ) : domnii, braniştii, 1629 Mold. (T. 1. p. 1) : domniimeale. 1644 Nold. (T. 1. p. 1 ) : Mării, Alecsandrii (de la num. pr .

Alexandra). 1666 Mold. (T. 1. p . 1) : domnii. 1638 Mold. (T. 1. p. 1) : domnii (de 5 orî), cărţii. 1669 Mold. (T. 1 p . 1 ) : Cocii (p. Cocei num. pr. de la

Cocea), Caterinii (p. Caterinei), 1680 Mold. (T. 1 p. 1 ) : giupăneasii (pe gîupăneasei) , Marii

(p . Măriei), Ciotii (p. dotei care se află în acela-şî document) . dumitale.

1621 Mold. T. I I I : Leanfii (p. Leanţei), 1622 Mold. T I I I : Grigorcii (p. Grigorcei), cărţii, domnii. In 1650 Mold: T. I I I ; dumiitale (de 4 orî), mării, Gligorcii. 1646 Mold. T III Mării (îe scris cu mîna luî Varlaam mi­

tropolitul) 1647 Mold. T. I I I : Mării ceştii (p. cestei) . 1655 mold. T. H I : domnii de 5 orî . 1656 mold. T. H I : Mării, Sălcii. 1656 mold. T . I I I : Marghitii (p. Marghitei). 1659 mold. T . H I : domnii (de 2 ori). 1670 mold. T. H I : Solomii (p. Solomiei), Irmiei), Marii (p.

Măriei), 1679 mold. T. I I I : domnii, trebii. 1680 mold. T. III.- domnii (de 2 orî) . 1681 'mold . T. I I I : Sucevii, domnii, ciudii, domnii,

392 O CHESTIE DE LIMBA LITERARA

1682 mold. T. I I I : domnii. 1683 mold. T. I I I : popii vărvarii (p. Vărvarei) domnii,

(p. domniei), 1682 mold. T. LII: petrii. 1698 mold. T. H I : domnii (de 3 ori). 1698 mold. T H I : dumisale 1699 molt. T. III .• dumisal» giupănesii (p. gîupâneseî) 1703 mold. T. ni: mării (de două ori), 1706 mold. T. I I I : domnii, cărţii domnii 1708 mold. T . I I I : domnii (de 4 ori), cărţii. 1725 mold. T. I I I : morii Rev. Toci lescu: 1632 mold. Domnii (de două ori) 4636 mold. popii (de 2 ori), cărţii 1622 mold: nepoatii, Saftii, giupănesii

Am cercetat eîte-vâ scrieri sau colecţii de documente maî pe larg. Ast-feliu am cules exemple în privinţa formei genitivului ş i dativului singurit articulat al tuturor substantivelor femeeştî. Am cercetat toate documentele moldoveneşti publicate în Post. a I l -a a „Cronicei Romanului". Acolo avem de la 1718 pănâ la 1827 în unele aproape fâra escepţîe «l—ii la toate fellurile de sub­stantive femeeştî ; în luptă eu aceste forme vedem la toate dea-semenea forma cu ei. Ar fi de prisos să ne mal umplem pagi-nele cu aceste exemple. Am cercetat „Vieţile sfinţilor" de Do­softeiu (sfîrşitul veacului al XVII-lea) şi în aceasta am aflat toate formele în luptă şi de loc în folosul tezei sprijinite de dl Tiktin.

Am mai cercetat şi „Divanul lume!" de Cantemir de pe la începutul veacului al XVII-lea şi în această scriere aproape re­gulat (de abiea cu două trei abateri şi între acestea şi substan­tive în e cu G şi D î î eî). e t = u .

Deci se constată: Că prefacerea finalei ei în ii s'a întîmplat fără excepţne la

toate aceste genitive în graiul popular şi că, pe de altă parte,

O CHESTIE DE LIMBA LITERARA 393

în limba literară se păstra forma în ei la toate substantivele a-cestea. Ie de admis că prefacerea s'a înt împlat într 'un dialect şi a nume mai degrabă în cel cu labialele schimbate. Maî apoi au început ca şi la alte prefaceri o luptă între aceste două forme şi deci s'a pricinuit mare babilonie. Dar, de la o vreme în limba literară începe a se alege forma în el pentru toate şi această tendinţă trebuie să o admitem ca bună de oare-ce nu-î nici un motiv de-a ne luâ după iluzii, după analogii înşelătoare şi a fa­brica o deosebire între substantive în această privinţă. Am aretat că regulele propuse de dl Tiktin în Călăuza d-sale sînt greşite şi din punct de vedere curat ştiinţific şi din punctul de vedere al exemplelor culese din scrisorile noastre de la veacul al XVI-lea în coace.

Toate afirmările d luî Tiktin cad faţă cu lipsa formeî în iii la substantive ca adunări+ei şi existenţa formelor ca adunărei sînt lovitura de moarte şi aşteptăm pe dl Tiktin să-şî apere Călăuza ce propune de întimpinările ce i-am făcut.

Apoi vom vorbi şi despre alte celea. Singura învăţătură ce-aşi dori să scoate dl Tiktin ar fi că să nu se răpadâ altă dată cu at î ta cutezanţă şi cu vorbe groase in potriva celor celor ce au părer i deosebite de ale d-sale.

IOAN NĂDEJDE.

MITOLOGIE POPOEANA

Poveştile ce se publică aice şi cele ce se vor mal publică, sînt bucăţi eu totul răzleţe: legătura l ipseşte; cînd Ieste, Ie nu­ma i o legătură cronologică, nepotriviri sînt destule, mal ales în ce priveşte locul ce se cuvine fie-căreî întîtnplărî. De-o pildă pove­stea flăcăului ce duce soarele (publicată sub No. I I I ) ; înce­putul acesteia Ie a c e l a ş i ca şi al poveste! puse sub No. I unde se spune despre facerea pâmîntuluî. Lucruri pe cari nici zicătorlul nu şi le lămurise, nu lipsesc, de pildă: tartarul şi Iadul , prinderea dracilor'sub pămînt (de la No. I), şi amestecarea draci­lor în vieaţa, facerea îngerilor şi a lui Scaraoschi. Cîte o dată'n cursul povestire! resar crîmpele de fraze, une ori chiar fraze în­tregi cari par învăţate pe de rost şi cari sînt cu totul nepotrivite cu celelalte poveş t i : de pildă la No. I se spune 'ntr'un feliii facerea dracului, pe urmă de-o dată 'ntr'o povestire următoare se ivesc vorbele: „că şi dracu la 'ncepu' tot înger o fost, numa c î t h i r e r a di-o vrut sî sî sui'n locu lu' mnedzău" ş. a.

In No. 1 şi No. I I I D-zeu umblă cu soarele, în No. II se primbla prin raiu cu Sfîntul Petru; în No. I dracul, Scaraoschi, are cuţi taş; în No. I nu se pomeneşte'n fundul apel nici de Iad nici de tartar, în No. IU se face-o deosebire curioasă 'ntre Iad şi t a r t a r ; încercarea de-a şedea 'n scaunul lui D-zeu se face de de două o r i : în No. I de cătră Scaraoschi şi în No. III de bă-îetan ; în No. III se dau grindine! celei vechi două tă lmăcir i : una

MITOLOGIE POPORAKA 395

c'a venit di'ntr'o piatră luată de băi etan cînd şedeâ'n scaunul a l III-Iea al luî D-zeu şi alta c'a venit din Tar tar care-î sub Iad, care-î sub apa, care-î sub pămînt şi altele.

Di'ntru'ntăiu am cercat să văd, nu cum-vâ sînt îeu de vină, de nu prind legătura di'ntre poveşti saiî poate că un lucru 'mî pă­rea nelămurit din pricina unuî alt basm pe care zicătorîul î l ş t ieâ, la care făcea aluzie dar pe care nu mi-1 spusese: l'am cercat , dar n'am găsit nemic ba la urmă chîar m'am lăsat de ideea de-a rîndul în scris ceea ce 'n capul povestitorîuluî lerâ nerînduit ; am cules bucăţile întocmaî cum îerau. Poate că se va găsi un alt povestitorii! (ceea ce nu cred înse) în mintea căruîa lucrurile vor fi maî l impez i ; şi care, ţinîndu-se maî mult de subieet va face maî puţine digresiî, va da maî puţine sfaturi! va pune maî puţin de la dînsal . Alecu Radu nu îerâ înse de-aceştia şi ' m î mărturisesc t emerea : nu cred că asemenea zicătoriii să se poată aflâ'ntr'adevăr, pentru că bunii zicătorî fiind în felîal lor artişti, au fie-care personalitatea lor, schimbă, adaug, t a î e ; po­vestea Iese din gura lor alt-felifi de cum le-a întrat în u rech i ; nu trebuie să uităm că ceea ce noî numim operă colectivă a po­porului Ieste de fapt plăzmuirea acestor cîte-vâ inemî şi minţi mal alese, a acestor eî ţ l va artişti poporani.

Aceste le-am crezut trebuitoare pentru dreapta judecată a fondului bucăţilor ce le-am cules. Cît priveşte viaţa luî Alecu Radu, voiu da la urmă cîte-va notiţe, căci îel ie încă în vieaţă şi locuieşte la Huş i .

Limba'n care-s scrise bucăţile, îe pe cît posibil întocmaî a-ceea în care mi s'au s p u s : acolo unde îe prea departe de limba noastră obiclnuităj am dat lămuriri în notiţe jos .

396 MITOLOGIE POPORANĂ

I

Adic l fac irea l ) pomi i i tu lu î 2 )

Apu' c i - c î 3 ) la 'nceputu lumii dumnedzău stâte'n văzduh. Şî rin Ie râ pomînt nici apt. Şî stâte'n scuna lui, în puterea lui. Şî 'n fi-şti-cari dimineaţî sî duce cu soarili şî sara sî'ntorce ; cî Iei di­mineaţa-! băiet, şî la agnîadzî-î 4 ) flăcău, îar şara-I bătrîn, cole cu barbî albî, ca popa iz' di 5 ) la sfinţii Voîvodzî 6 ) .

Ş'aşă'ntr'o dzî mnedzău' ş'o făcut un tovarîş* pi Caraoţchi 7 ) . Şî Iei to' sî d u c e 8 ) eu soarili şî sara vine'nnapoî.

Da'ntr 'o bunî dimineaţî, ştii naintî-sî pleci dumnedzău, sî duci Caraoschi la mnedzău. Şi mnedzău stăte'n scaunu lui, Ia ta­man cum sta! matali-acu pi scaun şî dracu state glos, 9 ) Ia cum şăd leu acu. Şî dracu di colo :

„ F r a ţ i ! F r a ţ i ! " Da d'mnedzău 1 0 ) c i : u ) „Ci vrei; nifîrtati ?" 1 2 ) . Vedze adicîtilea „nu ti vreu fraţi"; cî dracu-î dzîc lu

mnedzău ,frati, fraţi " da d'mnedzău î l răspunde cî nu-1 vre di fraţi.

Da dracu :

1) Sunetul c (e, i) îe sunetul moldovenesc muiat; pretutindeni l'am în­semnat cu c curat.

2) Nici o dată nu l'am auzit pământului. 3) La Apu=apoi sunetul a iniţial se rosteşte aproape cu spiritul aspru

grecesc vechiu. 4) Literele gn pentru m literar, înfăţoşază sunetul muiat al lui m (fran­

cez : agneauj. 5) iz-di=acest de. Forma moldovenească a lui acest îe ist; t înainte de

d se asimilează îar s înnainte de d se schimbă 'n z sau mai bine în sz.

6) O beserică din Huşî. 7) Acest cuvînt are 4 forme: Scaraoschi, Scaraoţchi, Caraoschi şi Caraoţchi. 8) In loc de tot se ducea. 9) Sunetul g (e, i) îe sunetul muiat moldovenesc. 10) Cuvtntul are 3 forme: dumnedzău, mnedzău şi d'mnedzău; de obiceiu,

ultima formă am întîlnit-o cînd cuvtntul precedent avea un d apro­piat: maî cu samă 'n da d'mnedzău.

11) ci pentru zice; silaba îe întreagă şi accentuată şi începe cu o aspiraţie. 12) Cuvîntul are două forme: nifJrtati şi nifwrtati.

MITOLOGIE POPORANA 397

„Fraţi , fraţi, tari m'aş ruga la matali di cea-vâ. — Ci, nifurtati ? — Ia sî-ni 1 3 ) da i şî gniea 1 4 ) nişti tovarîş, cî cîtu-î 1 5 di

mari dzîulica matali ti duci cu soarili şî gniea gni-î urît sîndur, — ' P u i 1 6 ) fă-ţî sîngur ! — 'Pui cum sî-nî fac, cî numa matali a l puteri ? Dă-nî mata

vrf-un cbip ş'apu îeu g n i - o î 2 7 ) faci. — Spalî-ti pi mînî cu apî, îaca îe di colo şî ti spalî şî

zvîrli 'nnapoî strokiî 1 8 ) . Şî pi urruî dumnedzău s'o dus în treaba luî, cu soarili. Da dracu undi prinde-a sî spalâ ş'a zvîrli 'nnapoî cu apî şi

zvîrli şî zvîrli cîtu-î dzîulica di m a r i ; ş î cari strop kicâ, pi loc drac sî face, şî s'o făcut 1 9 ) la drăcării cîtu-î frundzî şî îarbî , puzderii 2 0 ) , mă rog, nu şagî, di maî nu ' n c ă p e 2 1 ) draciî şî sî 'n-grămăde nnu'n altu cî li îutrâ capu unuia intri kicioarili ciluialant

Iaca vedzî: de-aceea-î paca' s'azvîrlî aşă 'ndârăpt cîn'ti spel i , cî faci a Dueî-sî-pi-pustiî: cîn'ti spelî, ştergi-ti ghinişor cu pro-sopu orî cu basmaoa 2 2 ) , da di zvîrlit 2 3 ) , sî nu zvîrlî, cî-î păcat.

13) La enclitica mî—gnî (pop.') grupa gn s'a redus la n curat; cu toate astea une-orî am auzit şi sunetul muîat.

14) Moldovenii au obiceiul de adaug la urma maî multor cuvinte un a: cea-va, gniea fp. mie pronume) compară cu : aicea, (a)colea, acesta...

15) In dialectul moldovenensc u final dispărut reapare'n ^compoziţii chiar acolo unde'n limba literară nu maî îeste: i, cî bunu-i, doamnei cîtu-î di bun etc. Compară cu: făcîndu-î etc.

16) Altă formă a cuvîntuluî apoi: Moldovenii au accentul pe a, ceea ce aduce schimbarea luî o neaccentuat în u: apuî;^ care^prin analogie trece şi la forma redusa dar accentuată pe o^Jpoî—'pui. Afară de aste forme la Moldoveni maî sînt următoarele: păi care se rosteşte aproa­pe pîî, apu întînind maî sus.

17) u final nu se aude de îoc. 18) înfăţoşez prin k orî ce p literar. 19) In de obşte t de la sfîrşitul cuvintelor îe slab; aice abia se auzea:

une-orî dispare cu totul, maî cu samă înnaintea unei dentale şi a luî s : to-de-a-una, şî sî tooduci, de-aceea-î paca' si faci, etc.

20) Cînd grupul literar ie se reduce la ii, al doilea t îe întreg şi alcătue-şte singur o silabă.

21) U final nu se aude la pers. III pir. de la imperfect. 22) Maî mult o de cît u. 23) T aice se auziâ bine, poate, că nu îeră strinsă legătură între cele 2

cuvinte: îeră o pauză în vorbă.

398 MITOLOGIE POROKANA

Da' d'mnedzăn, cîn' s'o 'ntror' ş ' o 2 4 ) vădzut at î ta drăcării , numa ş'o muşcat budzîli, da di dzîs n'o dzîs mimica , 2 5 ) cî nu pute acu sî-şî 2 6 : întoarcî horba: numa j îdani î acu spun una şî mînl numa c î t : „nu ştii, n'ai vuzut" 2 7 ) ; da' d'mnedzău, un' sî 2 S ) poati? cî-o spus o datî-î sfînt.

Ş'aşă dracului numa cît î î creşte inima di bucurii, cum creşti p înea cea bunî'n cuptîorî. Ş'a doa dzî îar s'o pus pi lucru ş'a triîa dzî îar ş'a patra dzî iar, pâr'o 2 9 ) agîuus dracii di sî acă ţâ di tronu lu 3 0 j mnedzău.

Da d'mnedzău cînd o vădzut una cît asta, numa o 'ncruntâ' d i n 1 ' ) sprinceni, da din dzîs n'o dzîs mimica; şî ş'o l u a t 1 9 ) ghi-nişor tronu şî şî l'o suit în ceriu 3 1 ) a doilîa.

Cî, vedzî cî s noî 3 2 ) cerîurî di t ă t i 3 3 ) . Uniîa spun cî-s nu­ma şăpti, cîti feşnici-s la feşnicu lui Solomon, da spun minciuni : s 3 4 ) noî cerîurî di tăti, da numa mnedzău li ştii pi tăti, nici Domnu Hristos nu le-o vădzut.

Da dracu, adîcî Scaraoţchi, vre sî sî sui şi Iei în tronu lu' mnedzătt şî tot face şî tot face la draci păr' o aglun-şî 'n ceriu al doilea. Dumnedzău atunci ş'o sui-tronu'n ceriu de-al t r i i lea ; dra­cii o agiun-ş 'acolo.

24) La întors, s'a pierdut * final absorbit de s următoriu. 25) Poate-I un cusur de rostire a povestitorîuluî. 26) Al doilea î Ie înjumătăţit. 27) Z îera curat. 28) Pentru unde-se, redus la wrwf se, apoi (vczî^nota 19) la un' se. 29) Prepoziţiea pană are şi forma cu r: pără pe care înse am auzifo

rar aşa întreagă; maî des am întîlnit-o în grupe de cuvinte, chiar în-nainte de consonante: păr' maîîncolo,îaca ''ndatî'păr' nutoacî,păr' agnîadzî ete.

30) La lut am întîlnit amîndouă formele limpede rostite: lui şi lu: de obiceiu lu cînd cuvtntul următoriu îe sau prea lung sau începătoriu cu i: lu Ion.

31) u îe întreg. 32) Noî pentru nouă, precum a doa dzî pentru a doua dzi. 33) le formă moldovenească, maî cu samă din Moldova de sus, Expresiea

peste tot locul se rosteşte pis' tăt locu înse cuvintele sînt legate ast-feliu pi-stă-tlocu.

34) Rostit puternic.

MITOLOGIE POPORANA 399

Atunci mnedzău, dac'o vădzu-ş'o vâdzut cî nu-î di chip, o

tăîet numa cu gîndu puterea dracului, aCici sî nu mai facî Ca-

raoţchi draci . Da vedzî cî draciî tot maî sn-sî 3 5 ) suîe cî-di cît-

s 'agîungî 3 6 ) la tronu lu'mnedzâu, cî sî suîe unu pi umeriî celu-

falant, ştiî cum vă gîucaţî mnevoastrî la şcoalî cînd am vinit leu

o datî sî vă îeu a casî 3 ' ) .

Atunci mnedzău o vâdzut că nu-I chip sî scapi şî sî gînde

cum sî facî, cum sî dreagî sî dei 3 S ) di lucru dracilor ca sî nu-î

maî îei tronu. Şî de-o datî ll-o d z î s :

— Măi Caraoţchi, Ia puni-ţî 2 6 ) draciî sî scoatî din fundu apiî

iştiea pomînt, cî ni-î dor sî mă hodinesc.

— Iaca 'ndatî , fraţi" î-o răspun-Scaraoschi.

Vedzî cî îel tot cu fraţi i dade , măcar cî mnedzău nu vre.

Ş î Caraoschi o poronci' dracilor 1 9 ) sî sî dei de-a tumba 3 S bis)

sî scoatî pomînt.

Da îeră o adîncimi acolo...,tiii.... di s'o da'draciî 1 9 ) triî dzîli

şî triî nopţi pâr'o agîuns la fund şi'ncî pî-atîta păr' s'o suit

înnapoî.

35) compară cu nota 24 36) Aice cît-s'agîungî se rostea aproape ca şi cum t-\-$=ţ 37) Ie un joc, nu ştiu dese obicînuîeşte şi pe aiurea, de-a piramida: cînd

"învăţam în clasele primare se maî găseau prin clasa a M-a şi a IV-a băîeţi de 20, 21 anî cari, cînd sfîrşau clasele primare, trăgeau sorţii. Aceşti bărboşi şi mustecioşi se prindeau ca la brîu împleticinda-şl braţele şi 'ncheind un cerc, alcătueau baza piramidei; pe umeriî lor se suiau băieţi de mîna a doua şi'mplineau al doilea rînd; veneau apoî al treilea rînd; de-obiceiu rîndul al patrulea îerâ numai un băîetmaî îndrăzneţ; rare orî îerau trei băieţi şi se maî clădea şi al cincilea rînd. Rîndu-rile mergeau micşurîndu-se şi strîngîndu-se la o laltă; îerâ maî degrabă un con de cît o piramidă dar aşa-î apunaserăm numele, aşa l'am pă­strat şi lăsat de moştenire. Piramida ast-feliu închegată, pornea 'ncet, greoiu prin ogradă, clătenîndu-se şi 'nsoţită de strigătele celor ce-o al­cătueau şi de uralele celor ce-o priveau, pană ce unul maî mehenghiu îşi trăgea mînele şî toată piramida se ruina .• în hohotele privitorilor rîndurile cădeau unul peste altul; de cel de sus îera maî bine, căcî cădea maî pe moale.

Rare orî lucrul se sfîrşea cu cinste. Acuma asemene joc îeste din ce în ce, maî cu neputinţă: băieţii

sînt prea mici şi prea de-aceea-şî vrîstă şi putere. La acest joc face aluzie povestitorîul.

38) Aice i îe pentru îe: dei (rostit de-i) pentru de-îe. 38 bis) Povestitorîul a pus aci un cuvînt popular.

400 MITOLOGIE POPOBASA

Cîn-colo 3 9 ) ci sî vedz' ? Ta t pomîntu li-I luasî apa : mă rog, dac'o mers ii triî dzîli cn pomîntu'n b ra ţ î !

Da dmnedzău di colo: „ P u i sî vă mai daciţi o d a t î : îeu nu vreu sî ştiu, gniea po-

mînt înî t rebui" 4 o ) . S'o dus dracii de-a doa - f -oa r î 4 1 ) , to-triî dzîli părî 'n fund

şî tr i î dzîli păr ' la faţ î ; dar apa lî-o luâ-ş'acu 1 9 ) pomîntu din braţî , cî ii tot ctt braţîli 'nşfaeasî pomînt.

Atunci s'o dus a triîa oarî şi apa tot lî-o luat pomîn tu ; da, cîn'tocma sî bucură mnedzău, numa vedi Caraoţchi cî dracilor li-crescus'acu unghiili, di cîn-tot căra ii la pomînt şi li rămăsăsî negru pomîntu supt unghii .

Iaca vedz.* de-aceea sî prindi la oaminl negru supt unghii C i 1 1 ) lumea cî-î negru supt unghi i , da nu-î a ş ă : cî as ta de-a-tuncî o rămas di cîn' s'o da-draci l de-a t u m b a a * bis) sî Iei pomînt.

Atunci Caraoţchi cu cuţîtaşu o curăţit ghinişor unghiile di la taţi dracii ş'o făcut o turtî, cîtu I turta ce di papură din bisă-rici di ucde blagosloveşti p o p a 4 4 ) . Cî dacă-I adună tot negru di supt unghiile oaminilor, taman o turtî di-a cele faci.

Şi Scaraoţchi o da 1 9 ) turta lu-mnedzăii. Da d'mnedzău o pus'o colo d e a s u p r a apiî şî Ie plute, îar

mnedzău s'o pus colo moldovineşti pi dînsa şî g înde aşă 'ntr 'o doarî, cu kicloarili 'n apî , di l'o p r i n - s o m n u 4 3 ) .

Iacă vedz : de-âceeă> cîn-şădi omu aşă î n . . . . 3 8 bis) di gîn-deşti , par 'cî-I virîl-d aromeălî di somn.

Da dracii , cîn-l'o vădzut cî doărmi, o prins â sî sfătui 'ncet: „Doarmi, mă£ — Doărmi!

39) Pentru cînd colo. 40) I final îe greu de deosebit dacă-i scurt şi nu faoe-o silabă saudaca-I

din potrivă lung şi face silabă. 41) Rostit cam do ooarî, 42) Potnojul. 43) Pentru pr ins somnul.

401

„la vedY gh in i : doarmi ? — Doarmi! Şi umblă şî sî iţă 4 i ) îa aşă'mpregiuru lu'mnedzău. „— D o a r m i ? — D o a r m i ! , .Haî sî-î zmulgim turta di sup- d î n s u ! 1 9 ) . — Sî-î dăm o brîncî'rj apî . Ş'o şî'nş^acat'o unu di icî, unu di colo ş'o rupt'o di fugî,

doar doar sî-î zmulgî turta.

Da vedz' cî mnedzău ştie gîndurili lor. Şi turta'n loc sî scapi di su-mnedzău 4 5 ) , sî lunge'n tăti parţili , c'o lunge draciî, păr 'o faeut'o cîtu-î pomîntu di mare-aeu.

Ş'o rămas tă ţ î draciî su-pomînt 4 S ) ; şî numa Scaraoţchi ş î mnedzău o rămas de-asupra.

II

Cum l'o făcu m n e d z ă u 4 6 ) pi A d a m .

Acu 'ntr'on rîn-sî i 7 ) primbla mnedzău cu Sfîntu Petrea aşa pin raî, adicî vedz' pi pomîntu ceai d i 'n tă î ; cî îearâ pomîntu ceala alb cumu-î laptili şî curat şî hiu, dă, h i u 4 S ) ; cî, cînd o vrut Adam sî-1 săpi maî pi urmî.... dă, mneta-î hi ştiin-din * 9) cărţî cî l'o dat afarî pi Adam din raî, şî cînd o v r u - s î 1 9 ) săpi'n pomînt, o dat sîngi.... mă rog' dacî îearâ hiu şi pomîntu o str îga-din 1 9 ) fuu-din fund 5 0 ) .

44 Pentru iţeau=iţeu, eu accentul pe ultima. 45 Reducere din supt=sup=su-46; La mijloc, între făcu (peutru făcut) şi mnedzău se aude toarte slab

un d sau un t. 47) Pentru rînd. Comp cu nota 19 48) Aice sunetul k îe foarte aspru şi gutural: nu samăna nici eu y (giec^

ci se apropie de-un gh. Cuvîntnl îe pentru viu. ' 49J Pentru ştiind din. Comp cu nota. 50J Pentru : a strigat din fund, din fund.

ContempOrural An. VII. Ko. o ^

4 Q 2 _ MITOLOGIE POPOMNA^

„Adami, Adami ! Mal dă-i gntriî dzîlî sî-nî leu cămeşa c î

răfi mă doari!" Vedzî cî pomîntu ista-î cămeşa pomîntuluî ceai di 'ntăî, da

aceala î ea râ al'felî. Ş î , cum ţ'am spus, sî primbla mnedzău aşă şî s'o vădzut fa-

ţa 'n fundu unul izvor. Şî dzîcî : „Breee... da frumosu-s lei i! Ia sî-nî fac cole chipu pi năsip V Ş'o luat on beţîşor şî ş'o tăcu chipu 1 9 ) colo. Şî pi urmî mnedzău s'o dus. Da Scaraoschi vine pi urma luî şî, cînd o agîuns colo lîngî

izvor ş'o vădzut chipu lu'mnedzâu pi năsîp , dzîci : „Breaaaa.. . da ci-î a s t a ? " Da cînd o vădzut cî samînî cu mnedzău la ch ip : „Eeee... ştiu îeu ci-î a s t a ! O vru- f -mnedzău , 9 ) ista sî fac' o»

o m ; da las ' cî-1 întrec leu!" Ş'o luat colo mîl şî g l o - d i 5 1 ) pi mai ş'o făcut întocma, da 'n-

tocma cum făcusî mnedzău. - on fiom întreg. Şî l'o rădzăma-f dî-on copac.

Cîn'colo di mărs, nu merge ; di suflat, nu suflă; di vădzut,

nu vide, mă r o g : îearâ mort. Cî tăt imăruntăi l i luî îearâ afar î : plo-

mîi î afarî, inima afarî, maţî l i-afară; radă, ci sî maî spu î? îearâ

pi dos. ' S î strîmbâ dracu pî-acolo, s î suce, sî 'ntorce, d igeaba! Omu...

pi dos. Numa vini şî mnedzău. Da dracu di fric' o rupi di fugî şi mnedzău începe-a rîdi di

prostiea dracului şî cît aî cliki din ochî l'o apuca- fd i f u n d 5 2 ) ş î l'o 'ntors ca pî-on colţun, orî cum întoarci eeoniţa ora d e g i + d i manuş î ; ş'aiuncî fi-şti cari lucru o v i n i + l a locu l u î : inima la loca i î , maţ î l i la locu lor.

Şî pi urmă mnedzări î-o pus, ca sî fugî dracu di d î n s u : i-o pns cruci 'n faţî (cî sprincenili şî cu nasu-s cruci), î-o pus una

51) Pentru glod de. V. nota 19. 52) Povestitorîul mi-a spus un cuvînt maî plastic.

M I T O L O G I E P O P O E A H I 403

pi trup (cî dacî ţ î î minuni i 'utinsî, atunci par ' cî facî o cruci), î-o pus una şî 'n palmî (ştii dungili, tăiturili celea dim palmî.-cînd agîung îeli di sî 'ntănesc 5 3 ) , apuî omu moari).

Nuaaa ci s 'aratî şî dracu: „Cî-î a gnîeii omu! — Ba-I a gn î eu ! „Ba nu-î a dugnitali! — Ba-I a guîefi! „Ba nu-î d rep t !

— Atunci ştiî c i ? hai, dacî i a tău, du-ti la dînsu, sî v ă + î i ' î 6 4 ) a p r o k i e ? "

Da cîn sî sî ducî dracu la iiom, d ă ' n fa ţ î ; crucî ; d ă ' n d o s : cruci ; dă pin coast i : cruci.

Ş'o lua-f-şî dracu catrafusîli şî s'o dus. Iar Adam o porni-(-cn mnedzău sî vadî lumea, cî gninunăţî î

cum îearâ pî atuacî, acu nicî la Karl 5 5 ) nu-s. Da 'ntr'un târdzîu luî Adam o ' ncepu+s î - î hii rău: îl dure

capu, umblă a lene, îearâ haîhul. Dmnedzău sî nîtî, sî uîtî la dînsu şî-î slobodzăştî inima la

gînduri 5 6 ) . „Adami, ţîi-ţî trebui cea-vâ. — Dă, Doamni, ştiu l eu! „Iţi trebui fimei!

Şî I a 5 T ) atunci l'o adorgnit şî I o l u a + d i n 1 9 ) coastî de-o făcut pi Eva.

Acu mal spuu uniî cî mî ţa o luat coasta, da nu-î aşă / mă rog, nu pute mnedzău—dacî-I Dmnedzău—sî aperi coasta di-o m î ţ î ?

53) Pentru întlnesc. 54) Pentru să văd, (dacă) te veî. 55) Regele. 56j NJam înţeles fraza, am întrebat pe zicătoriu dar îel mî-a spus curat

sa scriu aşa, că aşâ-î. 57) Ia a / o s t spus cu o intonaţie anumită care dădea a se'nţelege că a-

tunci nu alta data. cum spun uniî sau alţii. Nu ştiu la cine făcea aluzie.

404 MITOLOGIE POEORAUA

in

Cum a f o s + p o t o p u 5 8 ) cea i di kiatr i

Pe-atuncea mnedzău state 'n văzduh şî IM î earâ pomînt nici apî. Şî mnedzău state n scaunu luî, în puterea luî.

Da o fost on 6 9 ) băitan şî îel slujind la o + m p a r a t : da o fost s î c t i r i+d i tătî l umea ; .,1a uu prost". Da •îel îearâ diştept, on filo­sof. Cum şî îeu acu : s-f-cel 6 0 ) maî bun prietin şî ' n t u n e c a + l a minţi nu s, da lumea dzîci cî-s on prost. E, ş ' a p o l / 6 1 )

Acu cum s'o dus îel acolo la 'nparat şi vădzîndu-1 aşă 'm-paratu, îl primeşti cî nime nu-1 prime şî-l suduie, î l scuipa, î l bagîucure.

Acu luîndu-1 înparatu, ci şî facî Iei—la 6 2 ) 'nparatu ? Ia face

bucali, văxuîe botini, aduce apî . C în- f l a tăt î urma vădzîndct-1 dmnedzău şî avîndu-1 în sînu

I n i 6 3 ) , o d z î s : „Mă, flăcâule, hadi 6 4 ) cu mini!" Şî l'o dus la scaunu luî ş î l'o pus la scaunu ceai maî di

g los şî Dmnedzău state la ceai de a doilea şî dzîci : „Măi, ni'î da tu niea nişte agîutorî ? — Iţî dau, da ci puteri am sî-ţî dau ieu ţ î i ? " Dzîc i :

„Bre, mînl ti'I pute duci cu soari l i? sî-ni porţi soa r i l i ? "

C i : „M'ol duci lu

58) Pentru fost potopul, 59) Rostit nazal ca on Jcine-va din 1. ir. 60) Suuetul înfăţoşat prin _L.s îe aspru însoţit de-o aspiraţie la început' 61) Acuentul cuvîntuluî îe pe a, de cîte orî se întrebuinfază în acest înţeles. 62) Amîndoî l se resbesc foarte legat. 63) Frază iară-şî neînţeleasă de povestitoriu, care 'mî-a dat acela şi lespuns

ca la nota 56. 64) Acest cuvînt mai are formale : haîdi, haî, haîtî; cea din urmă întrebu­

inţată maî cu samă în expresii: haîtî afarî însoţită de-un semn cu mîna şi rostită glumeţi.

MITOLOGIE POPORANA 405

Cînd acu, dup' cî-o dzîs cî s'a duci, s'o dus cu soarili şî, mârgînd o agîuns pârî'n dreptu ra îuluî ; da îel n'o ş t i u+c î - î ra l şi s'o dat aşă la somn dî-o dorgnit maî mult : o dorgnit pişti termin.

Da dmnedzău din scaun vide. Acu sara : „L'aî purtat ? — Pur ta t !

„Da aî făcut o lătunoai f o a r t i 6 3 ) mari, di m'o ars la inimî. — Da pintru c i? — Aî dorgnit pre mul-f-şî nî-aî pîrl i-f dumbrava me." Adicî vedzî cum vini horba : cî I-o pîrlit raiu luî. — Ba n'am adorgnit ! — Ba spui mincîunî : nu îeştî vrennic di mini. Da tu SÎ

şădzî în scaunu tău, da'ntr 'a gnîeu sî nu ti suî, cî îeu mă duc-f-sî 6 7 ) por' soarili 6 8 ) , cî nu îeştî vrennic tu pintru asta.

Mergîn-j-cu soarili mnedzău, d z î c i : „S'o d u + s t ă p î n u de-a casî, î a sî v ă d : moali-î a i c i ? " Şî sî sui'n scaunu luî şî, vădzîn-(-tăti gninunili, dzîci : „Da sî mă suî şî 'ntr 'a tr i i lea!" Sî sni 'ntr 'a triilea, da nici mnedzău nu sî su i s ' a i c î 6 9 ) . Ş î

şădzînd aşă, sî uîtî 'n g î o s : nişti oaminî di la nişti ariî o făcut aşă cî triearâ. Şî, cum ar vini horba acu cî mnetâ 7 0 ) dorgnî ş î leu mă scol pi furiş şî-ţ fur cincî, şăsî chili di grîu ş 'apu mă c u l c ; şî c î n + p i urmî g n e t â 7 0 ) ti scolî şî d z î c i : „acu î e u n î - a n 7 1 ) strîns cîtu-i a gnîeu, da ciluîa (adicî gniea) î-o crescut grîu cî t an dorgnit îeu, ş 'acu. e î t -4-doarmi 7 2 ) Iei, îea sî nî cresc şî gnii

65) Maî îeste forma: farti. 66) Pentru vrednic. 67) Kostit.- ducsî 68) La sfîrşitul luî port, tot se maî aude t dar foarte slab. 69) Compară aceasta cu ceea ce se spune în povestea Nr. I unde D-»eu,

de frica dracilor, îşî mută tronu'n cerîul de-al treilea. 70) Amîndouă formele mnetă şi gnetă se deosebesc foarte bine la rostire

dar se amestecă 'n vorbă fără nici o regulă. 71) Ca la nota 59. 72) Aice se aude foarte slab t.

406 MITOLOGIE POPORANĂ

grîu" . Şî dzîcînd aşa, numa ti scoli şî îeî şăpti chili, adicî ş t i i : şâsî cît are luat leu şî'ncî una. Pi urmî gneta ti culci şî mă scot leu şî fur di la gnetâ o p + c h i l i şî pi urmî furi mnetali de la mini şî tot aşă.

Da băitanu dzîci din scaun : „Breaaa. . . ci comedii-l şî a s t a? ceala o lua- fşăs î chili, ista

s'o greşî-j-dl-o l u a + m a î mult"..., Vedz', Iei nu ştie di furat, cî Iei îearâ cu minţi, copkil . . . „.. . .ceala îar s'o g r e ş i t 7 3 ) ş'acu ista îar sî greşăşt i ! Ia sî

îeu o ketricicî sî-I sparil !" Ş'o luat o ketricicî cît un hir di mala! şî'ncî di cel mărun-

ţăl şî ci : „An s'o zvîrl sî-I sparil \" Ş'o zvîrlit 'o. Da ketricica ceea tot vinind, o crescu-f ş'o crescu + ş'o cre­

scut 7 3 ) , di-o agîuns pănî gîos potop di klatr î . C'o fos+vedz ' 7 4 ) , întăi potopu cel di k la t r î ş'apu cel di ap î .

Ş î cînd o fos+potopu cel di klatr î , atunci nu îearâ oamin î : îearâ or ieşl şî î-o ucis pi t ă ţ î ; adicîtilea nu pi tăţî , pi tăţl , da horba merge-aşă, cî mnedzău nn-şî prăpădeşti s â m î n ţ a : cari-o f o s + p i s u + m u n ţ ' , pin văgăuni, ştii, o rămas şî s'o uscat şî s'o făcut acu furnici. Şî hăt pi urmî o işît oaminiî noştri şî vedz' cî s'aprochii vremea de apoi şî pintru n o i : cî nu l i 7 5 i vedzî cî-s curat furnicî; strînşî cole'n corsăturî di li îesî ochii cît cepili şî tîurnîurili celea dinapoi şî umflaţi sus la kept di par ' cî-s umflaţi cu ţ ă h i e a 7 e ) , curat furnicî, dzău! Mnetali rîdz', da aşa-î cumu-ţ' spui î e u !

Acu cîn + la toatî 7 7 ) urma dumnedzău dzîc i :

73) Aice t s'aauzit bine, poate din pricină că nu-s legate bine cuvintele, în cît să alcătuiască un tot, un grup.

74) Sunetul s de la sfîrşitul luî fos (pentru fost) se rosteşte atuncî pu­ţintel ca z.

75) Vorba î de femeî, adică de cucoane şj de mode.—Despre astea, înalte rîndurî, mi-a mal spus zicătoriul bucaţî foarte nostime, dar nu le pu­tem pnne 'ntr'o revista.

76) Asupra sunetului h, aceea-şî observaţie ca la nota 48. Î7) M'a surprins rostirea luî o

MITOLOGIE POPOKAHĂ 407

— Ce-aî făcut, m ă ? — Ci sî fac? N'are făcut mimica! — Pu- f - cum 7 8 ) n'aî făcut? Aşă cî gnî-aî p r ă p ă d i + t ă t î să-

mînţa ? C i : „Nu sî aflî, Doamni! — C u m ? Undi ni-s oaminiî? Te-aî suit pi scaunu g n e u ! — Ba nu! — Ba da. — Ba chîar aşă-î cum dzîcî, Doamni : m'ara suit şî pi urm'an

luat o ketricicî ca sî spariî pi nişti hoţî 7 9 ) , Da dumnedzău ci: — Tu n'aî v ă z u + c î î-aî p î e r d u + p i tă ţ î ! Ş'atuncî l'o trimăs iar din eotro o vinit, cî l'o vădzut cî

îearâ nivrennic, niputernic 8 0 ) . Şî îaca acu cî-o rămas d inur ieş î ! Ia furnici / Vedz' m n e a t â :

apuî ci felî di furnici o sî ni facim noî, dacî urieşiî o agiuns aşă fleacuri? cî ei-s furnicili? ia nişti fleacuri: co'n stukit înneei doudzăc l !

Şî îaca vedz ' ; kiatra cari-o vinit atunci, vini ş'amu, da-I maî gnicî tiii: ci arî-a faci kiatra ei vine-aeii ş'aceea ce-o vinit a tunci?! Cumu-î kiatra a s - f -d i 8 1 ) azî lîngî cea de-atuncî, Ia aşă sîntem noi lîngî urieşî!

Da vedz' c'amundoî ketriîi vin to-f-din tartar, din apa Sîm-betil : cî herbi şî clocoteşti acolo ca la OM gî-f-di 8 2 ) mari, cî tăti apili mărilor sî strîng acolo Ia on loc şî forfotesc şî fac la spumî di sî rîdieî'n nantu ceriului. Şî tartaru şî scnturî sînaîurili 8 J ) - o datî 'n triî a n i : ş'atuncî sî cutremuri pomîntu.

78) Pu (pentru apoi; vezi nota) îe o adevărată proclitică. 79) Compară cu ceea ce sa spus maî sus de băitan .• că nu ştieâ de furat

căci îerâ „cuminte, copil" 80) Cnvînt ne-la-locul-luî, dar zicătoriul a stăruit asupra luî, zicînd să şerifi

aşa că aşâ-î. 81) S se rosteşte curat a. 82) Pentru gît de 83) Nu'nţeleg cuvîntul şi povestitorîul nu ştie ce însamnă.

408 MITOLOGIE POPORANA

Acu spuni lumea cî pomîntu stă pî-on chitru 8 4 ) şi chitru gnişcî din coadî di sî cutremuri pomîn tu ; da aeste-s minciuni, p ros t i i : pomîntu stă pi apî ş'âpuî vini îadu ş 'âpul vini tar taru. Cî vedzî cî a l ta- î îadu şi alta I tartaru, cî pin Iad o f o s + ş î Domnu Hristos, da pin tar tar ba....

Tartaru... . dee.... nici horbî, numa mnedzău îl ştii şî 'ncî şî Iei şî temi cîn-sî gîndeşti numa la dînsu.

D . A. TEODORU.

84) Peutru chit (balenă).

In cimitir

Ce privelişte măreaţă, ee tăcută bogăţ ie! Şi colo, în bolţi zidite, cine poate să maî ştie Ce scumpeturî se ascund în gropile mucegăite Şi se pierd roase de vreme, cum se pierd vieţi atîte.

Dulce-a fost traiul în viaţă 'ndestulat de bani şi s lavă! După moarte . . . colo'n groapă . . . vîemiî doar de I maî întreabă.

Ce pustiu jalnic şi rece, depărtat de larga lume! Iar în iei pe veci uitate gropile fără de n u m e : Doarme 'n Iele serăciea, pe a c e l a ş i pat de humă.. , . Foamea nu-î mai sehingîuîeşte, a remas durerea 'n urmă.

Traiii scăldat în suferinţă, nebăgat de uime 'n samă, După moarte. . . . colo'n groapă. . . . viermii numai li cer vamă,

Tot, ce voese, au boga ţ i i ; raiu îe lumea pentru Iei, Chiar şi'n groapă vor să fie tot b o i e r i : de asupra Iei Şi-au zidit palate 'n aur, statui scumpe înualţat 'au Păn ' la cer i i i ; slava deşartă, duşî de-aicî. cu Iei purtat'afi.

Ceî de jos , nemic în viaţă n'au — Iad Ie le traiul, Pentru dînşiî — doar nădejdea că murind vor vedea ralul Din colo, ca şi'n vieaţă, goi se duc în groape goale, Pe-a lor jalnice movile, vîntul doar maî dă ocoale

Iaşî CONSTANTIN PÎRLITTJ

P S I H O L O G I E I L I T E R A R A Şi

D l E d . G r u b e r * ) .

Încercare de psihologie aplicată.

Stilistica Ieste una di'ntre ştiinţele cari au remas străine de noua direcţie a psihologiei: de aceea ne face impresiea uneî al-gebre seci, abstracte, pline de regule, formule, formule străine gîndireî noastre, străine cerinţelor spiritului modern; după cum Bacă, abstractă şi fără vieaţă părea şi logica înnaiute de a căpătă o puternică temelie psihologică şi vrednică de cunoştinţele vea­cului.

Cu toate astea, încercări de a face acela-şî lucru şi eu sti­listica, de a o însufleţi adaptînd'o cu cerinţele raţionaliste ale vre­murilor noastre, n'au lipsit dar — lucru curios — aceste încercări n'au venit de la stilişti, ci de la psihologi.

Aceştia, rupînd zăbrelele cari-i întemniţau în observaţiea internă a fenomenelor sufleteşti, au început împătimiţi şi par'câ prinşi de friguri a studieâ prin observaţie externă întreaga lume a manifestărilor sufletului, a tălmăci aceste manifestări: din zim-betul buzelor a pătrunde în emoţiunea sufletului, din lacrima o-ehilor a străbate 'n furtuna inemeî, din trei slove aruncate pe un

•; . Ateneul romîn. Stil fi Gîndire de Eduard Gruber. Iaşi 1888.

PSIHOLOGIEA LITERARA 411

petec de hîrt ie a desluşi microcosmul ce s'a frămîntat în creerul scriitoriuluî. O ştiinţă nouă s'a întemeiat, o ştiinţă pentru care copilul şi bătrînul, selbatecul, nebunul şi geniul, artistul şi cîr-paciul, sînt de opotrivă obiecte de studiu, pentru care animalele pană la gîngăniile cele mai miel şi omul pană la ovul sînt capi­tole, capitole mari şi frumoase: asta Ieste psihologiea comparată.

Stilul, stilistica, arta şi artiştii au întrat şi Iei fără voie în domeniul ştiinţei, dar al unei ştiinţî care urmărea obiectul său anumit şi deci care le studieâ din punctul său de vedere : asta în­semnă a înnecâ estetica, stilistica, în psihologie şi mărturisim cu părere de reu astă direcţie ne pare greşită, primejdioasă şi ca at î ta maî primejdioasă cu cît ;e maî puternică.

Chestiunea ce atingem aici Ie prea vastă, pentru a o putea desvălui în introducerea u ru î articol ce are altă menire; îea ar putea alcătui un studiu a parte.

Pănâ atunci, remîîe ca o chestie asupra căreia atragem băga­rea de samă a publicului cititorii!.

Ieată înse pentru ce am crezut trebuitoare aceste i d e i : voind să vorbim despre psihologiea literară cu prilejul criticei conferin­ţe i d-luî Ed. Gruber, ţinem să statornicim din capul locului, că s'au înşelat amar cei cari au considerat această conferinţă ca o lucrare asupra stilisticei sau esteticei: conferinţa Ie o lucrare de psihologie, făcută din punctul de vedere al psihologiei, o lucrare de psihologie literară, ceea ce de altmintrelea singur autorîul spune şi pe copertă: „încercare de psihologie literară" şi cătră sfîrşitul conferinţei:

„încercarea mea Ieste numai o modestă schiţare a bazelor unei ştiinţî care de acuma înnainte va trebui să se alcătuească. Aceasta ştiinţă consistă întru a pătruude prin operile literare pană la natura intimă.... a scriitorilor. Aceasta Ie chemareapsihologiei literare...." *).

Un singur lucru avem aice de înd rep ta t : această încercare

1). Gruber. pag. 58—59.

4 1 2 PSIHOLOGIEA LITERARA

nu-î o modestă schiţare a bazelor psihologiei literare, ci îe o mo­destă popularizare, o modestă prelucrare a teoriilor ce alcătu-eau dejă bazele acestei ştiinţî. Acolo unde d-sa face în adevăr o înnoire, adecă în modesta încercare de a defini stilul, stilul bogat, serac, desăvîrşit prin condiţiile psihologice ce trebuie să îndeplinească, zic că nu face psihologie literară, ci stilistică ştiin­ţifică. Şi ne pare reu că dl Gruber însu-şî în modesta sa con­ferinţă despre stil şi gîndire î^î pune meritul tocmai acolo unde nu Ie şi-1 necunoaşte acolo unde Ieste.

Ori cum înse, această modestă conferinţă Ieste întăîea încer­care de-a face cunoscute publicului romîn rezultatele la cari au ajuns studiele psihologice'n apus şi de a electriza cadavrul stilisticei prin curentul psihologiei. Conferinţa îe îngrijită, dar nu lipsită de pretenţii cam mari , poate fireşti ori cărui se crede inovatorii! sau, mal bine zicînd, care se crede inovatorii! pentru că are această pretenţie. Conferenţiarul ar fi putut fi mal rece

in aplicarea teoriilor sale la literatura romanească, în tot cazul m a l demn s'ar fi cuvenit să fie. Calităţile limbistice vom avea prilej să le aretăm şi chiar să le analizăm.

Inse nu aceste lucruri ne-au făcut să întreprindem astă lucrare.

Conferinţa d-lul Gruber pune faţă'n faţă două lumi : stilul şi gîndirea, două şt i inţî : psihologiea şi stilistica şi a nume aceste ştiinţî sînt luate tocmai acolo, unde Iele se ating, tocmai la ba­zele lor, sau mal bine zis Ia bazele psihologiei comparate.

Intru cît gîndirea se resfrînge'n stil ? Ieată problema ce-şî pune d l Gruber, problemă uriaşă şi de la soluţiea căreia at î rnă existenţa psihologiei li terare.

Şi mal ales cînd ne gîndim că asemenea chestie se pune pentru întăîea oară în această moedestă schiţare, ne cuprinde un feliii de frică superst i ţ ioasă: ne temem ca nu eum-va măreţiea chestiei să fie compromisă, elementele Iei aretate sub o haină falşă, închegarea acestor elemente să nu fie tocmai logică.

Astă frică ar trebui să se spulbere faţă cu seninătatea conşti-

PSIHOLOGIEA LITERARA 413

inţeî, cu siguranţa tonului, cu claritatea pretenţiilor conferenţiariulul, cu toate astea, tocmai aceste lucruri ne turbară maî mult şi, dacă ne apucăm să adîncim conferenţa, să cumpănim astă seninătate, siguranţă şi pretenţie cu fondul real de cunoştinţe cari se arată publicului, atunci ne cuprinde şi ruîerarea şi părerea de reu: mîe-rarea faţă eu îndrăzneala conferenţiarului, părerea de reu faţă cu compromiterea uneî chestii atît de mari şi a t î ta de frumoase.

încercarea noastră va â tocmai să dovedim aceste două puncte şi mal cu samă vom avea în vedere uriaşa nepotrivire între chi­pul cum trebuie înţeleasă şi cuprinsă chestiea şi chipul cum a în-ţeles'o şi cuprins'o d-1 Gruber. S a r i c a ce luăm Ie grea şi din pricina mărime! chestiei care în o bană parte ie nestudiată şi din pricina chipului particular ce are d-1 Gruber de a concepe şi scrie. Pentru a pune'n lumină aceasta, ne vedem siliţi să pătrundem prin studiul conferinţei „pănâ la natura intimă, psihologică, în anato­mica şi fiziologiea intelectuală ; 1 a seriitorîuluî, ne vedem siliţi să facem tocmai o aplicaţie de psihologie literară.

Rugăm deci pe cetitori să nu se miere cînd ne vor vedea că, de cîte ori dăm peste o greşală, de at î tea orî, căutînd origina Iei, sîntem nevoiţi să ne coborim sau până la numărul neîndestu­lătorii! de izvoare consultate sau pană la utilizarea puţin inteli­gentă a acestor izvoare.

Rugăm pe cetitori îeară-şî să nu se miere, dacă 'n acest al nostru articol vom pomeni de lucruri şi chestii cari au sînt la d-1 Gruber.

De la început o spunem: urmărim aice două probleme: 1) cum trebuie concepută chestiea după luminile psihologiei de a-zî şi cum a coneeput'o d-1 Gruber; 2) cari sînt cauzele cari ex­plică astă nepotrivire.

314 PSIHOLOGIEA LITERARA

I R e z u m a t u l confer in ţe i

STIL ŞI GÎNDIKE *)

1) „Un mare poîet al Germaniei, Heinrich Heine, a rostit nnde-vâ acest adevăr plin de temeiu: „sub fie-care piatră de mor­mânt zace o întreagă lume". 0 înt reagă lume purtăm fiecare în noî înşi-ne ori că, colindîndu-ne trecutul, ne 'ntîlnim cu o fiinţă iubită şi lacrimi ne rourează obrazul, orî că ; vicleniţi de o clipă trecătoare, care ne'ntunecă toată vîeaţa trăită, o luăm drept cul­mea fericireî, orî că adînciţî în molcoma linişte a cugetare!, clădim maestre planuri pentru viitoriu: aceste părerî de reu ale trecutului, aceste iluzii orbitoare ale prezentului, aceste idealuri de viitoriu alcătuesc ceea ce a-zî în limba psihologilor se numeş te : lumea din lăuntru.

2) Astă-zî — şi prin astă-zî trebuie să'nţelegem ultimul pătrariu al veacului al XlX- lea — ancheta filosofică, analiza şi sinteza, pătrunde maî adînc în rărunciî sooietăţel şi ai omului modern; astă-zî se pare ca se schimbă centrul de cercetare al în­văţaţ i lor: după ce s'a studiat omul corporal şi numai după acea­sta, începe a se studia omul-spirit şi omul-social şi psihologica experimentală şi sociologiea „vor alcătui cea mal frumoasă, cea maî nobilă înflorire a spiritului omenesc pentru ziua de mîne, pentru apropiatul viitoriu al omenireî" .

3) „Cunoscînd lumea internă şi întrebuinţînd metoda expe­rimentală, putem analiza gîndirea şi să cercetăm întru cît iea se resfrînge 'n stil. Eezultatele cele maî nouă şi mai surprinzătoare în această privinţă ni le-a dat şcoala de la Paris de sub inspira-ţiunea d-lor Charcot şi Bibot" şi între aceste rezultate „cel di'n-tăiîi... . Ieste c ă : gîndirea nu se face în acela-şî fuliii la toţi oa-

*) Această „încercare de psihologie literară" a fost desvăluită sub formă de conferinţă întâiu în Bucureşti la Ateneu, apoi în laşi la Univer­sitate. Tipărită Ieste nu întocmaî cum a fost ţinută, ci îndreptată şi în­soţită de o sumă de anexe cari o lămuresc şi întregesc.

PSIHOLOGIEA LITERARA 415

menii, ci sînt chipuri deosebite de a gîndi", căci „sînt deosebite felîurî de organizare intelectuală, cari toate se esplică minunat prin ingenioasa descoperire a tipurilor, datorită celebrului doctor Charcot şi complectată de d-l Stricker de la Viena şi de d-I Paulban de la Paris" şi care „va regenera întreaga psihologie*. „Pentru a cunoaşte de'osebitele chipuri de-a gîndi, avem nevoie de elementul primordial psihologic, ce se află la baza tuturor o-peraţiunilor mintalî; aceasta i e s t e : reprezentarea, imaginea sau plăzmuirea". „Plăzmuirile pot fi de maî multe feliurî .... vizuale, auditive, motorii e tc" cari sau sînt îmbinate toate sau sînt întu­necate de una din iele care predomină: după aste combinaţii pu­tem statori feliurite tipuri. Sînt patru t i p u r i ; vizual, auditiv, mo­tor, indiferent. Ultima numire nu se pare autoriuluî tocmai potri­vită, mai bine s'ar da numele de mixt, complect sau puternic. A-fară de acestea maî ieste „gîndirea abstractă sau gîndirea în semne numită şi gîndirea simbolică". Pentru cazul l-iu (vizual) avem citat după Paulhan exemplul unei persoane la care toate repre­zentările de cuvinte sînt.... maî eu samă vizuale „şi al luî Scr ibe", Pentru cazul al I l l e a (auditiv) avem pe V. Egger şi Legouve; pentru al IlI-lea (motor) pe Stricker, Gilb. Ballet; pentru al V-lea (simbolic) îe Paulhan în parte, Henle de la Gottingen pentru care „melodiile sînt cîntate într'un chip abstract, care nu-î aduce aminte nici o nuanţă de sunet". Ultimul tip a fost cercetat şi explicat de Paul­han. — După această analiză a tipurilor cum şi a gîndireî abstracte, înţelegem acuma foarte bine acea comparaţie minunat de plastică a marelui critic, istoric, şi psiholog francez, Taine, despre spiri t ; Taine a s p u s .

„Precum corpul ieste un polip de eelule, tot a şa şi spiritul

Ieste un polip de imagini" . Spirihd dar, şi într'un mod mai restrins, gîndirea ieste un

polip de plăzmuiri de văz, de auz, de mişcare, de tact ori de gust si de semne abstracte.

4) „Descoperirile celor 5 tipuri sînt menite a regenera critica artistică în genere şi'n special pe cea literară. Aceasta în unele

416 PSIHOLOGIEA LITERARA

cazuri poate deveni psihologie literară". „Psihologiea artei ne spune că toţi pictorii cel mari au trebuit sâ fie puternice tipuri vizuale, toţi muzicanţii celebri au trebuit sâ fie puternice tipuri auditive". Motorii sînt partea cea maî primejdioasă (!!) a confe­rinţei , dar se pare autoriulul că trebuie să fie o strinsă legătură între tipurile motorii şi arta oratorică şi cea dramatică. Dl. Gru­ber mal dă cu gîndul că un caligraf bun trebuie să a lbă puter-ternice plăzmuiri motore graf ice ; aci trebuie să fie număraţi şi sculptorii.

5) Cu toate că dl. Gruber cunoaşte numai o singură încer­care de „tipologie psihologică" aplicată la judecarea operelor l i­terare, a nume a lui Paulhan totu-şî se va încumeta şi dînsul —fireşte pe cît î î va fi cu pu t in ţ ă—să aplice la literatură poastră metoda lui Paulhan.

6) Emineseu „într 'o melancolică şi văluroasă carieră literară de vre-o 12 ani, s'a impus a-zî ca poetul cel maî original". „Dar la ' ncepu t?" Ierâ chiar insultat: numai d l Maiorescu avu curajul să-şî arete puternica lui credinţă 'n talentul lui şi, „cu drept cu-vînt s'a z is . . . că dl. Maiorescu a descoperit pe Emineseu". Noi a-zî, fiind judecata viitortultd pentru generaţiea mî Emineseu, putem spune că-I „poîetal cel mal artist în formă, cel maî gingaş în simţire, cel mal adînc în cugetare. Nicâîurea ca la dînsul nu găsim imagini vizuale mal puternice, imagini auditive mal deslu­şite, imagini de tact mal senzuale". Cele vizuale sînt m a l cu sa­mă 'n Mortua est şi Călin, cele auditive 'n partea finală a Sati­rei IV; cele de tact într 'un fragment din Călin, Adăugind împă­ra t şi Proletar", „Glossa" şi „Rugăciunea unui Dac" unde se vede „puternica Iul gîndire, volnică de cele maî înnalte abstracţiuni şi cugetări filosofice" vedem că Emineseu îe un tip indiferent din cele mal bine înzestrate.

7) Cuvîntul stil î e înse vag, toată lumea'l vorbeşte, dar cîţ î

1) De la desoription pittoresque ta Kevue politique et litteraire 17 April 1886.

PSIHOLOGIEA LITERARA 417

îl î n ţ e l e g ; de aeeea-i bine ca măcar acum autorîul să ne spule ce Ieste stilul. „Felini de imagini şi cuvinte abstracte, precum şi proporţiea di'ntre dînsele, pe care o pune cine-vd, fie în scris, fi în graiu — îeată stilul." Ie drept că la 1753 Buffon a z i s : „stilu presupune întrunirea şi întrebuinţarea tuturor facultăţilor intelectu­a l e " înse noi, pentru cari nu există facultăţi, primim cuvîntul lui Buffon „dacă după luminile psihologiei de astă-zî vom înţelege aci prin facultăţi intelectuale : puterea de vizualizare, imaginile au­ditive, imaginile de mişcare, puterea de abstracţiune". A mal zis Buffon „stilul Ieste ordinea şi urmarea, pe care o pune c ine-vâîn gîndirile sa le" „adică pentru noi asta zî în ce mod sînt combinate cele cinci felîurî de gîndir î" . Aproape sigur Buffon s ;a gîndit la altă ce-vâ „dar noî luîndu-î defiuiţiea, o putem explica astă-zî ştiinţi-ficeşte în senzul nostru. Buffon Ie un genial gîcitoriu din întâmpla­re"—„In stil împărţirea cea mare ce trebuie de făcut Ie acea în Stil bogat şi serac. Cînd cine vd întrebuinţază în scris sau în graiu toate felînrile de gîndire combinate şi exprimate într'o ar­monică proporţiune, potrivit cu natura subiectului ce tratează, a-tuncî putem spune că are stil bogat''. Fireşte eă'n caz contrar va avea stil sărac.

8). Dar afară de fondul stilului, mai avem şi forma lui. „Aice sînt aşâ de multe ches t iuni : curăţiea limbeî, limba literară, sintaxa.. . în cît fie-care din Iele merită un studiu deosebit". Au­torîul atinge numai două „fără să dea dezvoltările trebuincioase". Sînt" 1) principiul de economie al atenţiune! dezvoltat de H, Spen-cer şi complectat prin acela al "aţîţărei torţelor nervoase arătat de Ioan Gherea şi 2) sintaxa". Asupra sintaxei noastre nu s'au făcut încă studii estetice, dar în senzul cel mal larg, particularităţile sintactice ale unei limbi alcătuesc firea sau geniul limbeî şi cel ce a pătruns mai bine ea artist astă rke a limbeî noastre Ie Odo-bescu : Iei are stilul desăvîrşit. Sub acest nume trebuie sâ'nţelegem un „stil bogat care să economisască pe cît .., mai mult atenţiea cititoriului... care să i aţîţe puterile psihice în margeni normale, îmbinat cu o sintaxă cît mai potrivită cu geniul limbeî noastre".

Contemporanul An. VII. No 5. 27

PSIHOLOGIEA LITERARA^

„Se'nţelege că mariî stilişti s î n t : Heliade, C. Negruţî, Balcescu, Creanga, Ispirescu, dară după umila (!!!!) noastră părere, noi cre­dem că stilui Odobesculuî Ie maî covîrşitoriu". In urma unuî zbu­cium, care chiar în descripţiea sa îe ceva turbure, autorlul se ho-tăreş te să aleagă ca ilustruţiunî ale stiluluî Odobesculuî „Descri­erea furtunei din Basmul Bisoceanului, pasajul din Doamna Chiajna unde Radu răpeşte pe domniţa Aucuţa, alt pasaj din Basmul Biso­ceanului şi descrierea Dianei de la Luvru".

9) Eminescu şi Odobescu au foarte puternice plăzmuiri vi­zuale, de auz, de tact. „Şi cu toate acestea cînd cetim pe unul şi pe altul ce deosebire între d înş i î ! Cît de original, cît de personal îe şi unul şi altul!... Unul scrie poîezie 'n versuri, celalalt scrie poezie'n proză. In fond şi unul şi altul sînt mari poîeţî".

10) „ Luminele psihologiei de astă-zî ne permit să anali­zam maî adînc operile literare şi să răspicăm mai afund natura artistului. Psihologiea literară îe eu putinţă. Şi Eminescu şi Odo­bescu sînt tipuri indiferente din cele mal bine î nzes t r a t e ; proee-derile mecanice ale spiritului lor sînt aproape identice, deosebirea cea mare înse stă în stilul lor". „Eminescu. . . are un s t i l a i câruî caracter îe bogăţiea; Odobescu.., are un stil a cărui notă caracte­ristică îe maî cu samă desăvîrsirea".

11) Fireşte înse că pe autoriu îl cuprinde mustrarea de conştiinţă, căci pe aceşti fruntaşi a l literaturel romaneşti „i-am judecat necomplect.... Pe Eminescu 1'atn luat la fondul stilului şi am tăcut asupra formei exter ioare; pe Odobescu l'am luat la for­ma exterioară a stilului şi numai prsa puţin am atins fondul". Inse „încercarea mea Ieste numai o modestă schiţare a bazelor unei ştiinţl care de* acuma înainte va trebui să se a lcă tu iască 8 . Aceasta î e Psihologiea li terară sau „studiul întrupăreî gîndireî în stil". Chemarea i e i î e „a pătrunde prin operele literare pană la natura intimă, psihologică, în anatomiea şi fiziologiea intelec­tuală, a scriitorilor... Iar baza I e i . . . Ieste aforismul genial al lui Buffon: „le style c'est l'homme meme, stilul teste omul însu-şîu.

PSIHOLOGIEA LITERARA 419

n

T E O R I E A

In urma conferinţei vin tipărite cîte vâ anexe ; pe astea nu le maî analizăm, pentru că nu găsim aici nevoie pentru aceasta .

Precum se vede problema teoreticeşte Ieste ast-feliu p u s ă : Vom analiza întăiu gîndirea, Vom analiză apoi râsfrîngerea gîndireî în stil Vom căută a dâ stilului o definiţie bazată pe psihologie şi

vom aretâ varietăţi le de stil.

Vom urmări pe d-1 Gruber ast-feliu:

Vom lăsă la o parte greşelele privitoare pe chestii maî de­părtate de subiect, cum de ex. sînt privirile generale asupra în-semnâtâţeî şi a cauzelor însemnâtâţeî psihologiei şi a sociologiei etc.

Vom analiză întăiu conceptul ce are d-1 Gruber deBpre g în-dire, apoi conceptul ce d-sa are despre stil, apoi cum înţelege D-sa restrîngerea gîndireî în stil.

„Să întrebuinţăm această metodă (experimentală) la analiza gîndireî şi să cercetăm întru cît tea (gîndirea, nu metoda, proba­bil) se resfrînge în stil".1).

Lucrul Ie deci l impede: vom anal iza întăiu gîndirea în în­tregimea Ie i şi — pentru câ nu toată se resfrînge'n stil — mal apoi vom cercetă întru cit se resfrînge.

Să urmărim pe d-1 Gruber.

Gîndirea

Unii, ca Ch. Bastian, înţeleg sub numele de g îndi re su­fletul întreg, lumea psihică, fenomenele sufleteşti. Alţii, ca H . Marion, z ic :

„Inteligenţa Ieste facultatea de a gîndi, adecă de-a cunoaşte ••şi de a 'nţelege. A cauoaşte se zice despre obiecte. A înţelege se

IJ Gruber. pag. 12.

420 PSIHOLOGIEA LITERARA

zice despre adevărur i" *) A gîndl însamnă esenţialmente a legă, a înlănţui idei în judecăţ i , judecăţ i în raţionamente

Adecă gîndirea Ieste identică cu inteligenţa. Care înţeles îl va luâ d l Gruber ?

„Spiritul dar, şi, într 'un mod maî restrins, gîndirea Ieste un polip de plăzmuiri fie de văz, de auz, de mişcare, de tact ori de gust şi de semne abs t rac te" . 3 ) .

Adecă gîDdirea d-lul Gruber se reduce tocmai la ceea ce Sergi numeşte elementele gîndireî . . . . „forme curat mentale, car i , ea şi caracterele mişcătoare de tipografie, pot fi înmănunchîete sau despărţite foarte uşor şi foarte r ă p e d e " . . . . şi .... „a uni şi a despărţ i aceste elemente după anumite legi, prin toate relaţiile putincîoase de succesiune şi simultaneitate, aceasta Ieste lucrarea g înd i r e î " . 4 ) .

D l Gruber maî pâcătueşte de asemenea prin aceea că nu îndreptăţeş te de feliu astă derai lare a conceptului gîndireî .

Maî mult încă : definiţiea aceasta nu se leagă de loc nici cu

ceea ce precedă nici cu ceea ce u r m e a z ă : 1) Pentru a ajunge aci, d-1 Gruber are nevoie „de un ele-

„ment psihologic, care se afiă Ia baza tuturor ope­r a ţ i u n i l o r mintali . Ieste . . . . representarea ... imaginea „.... plăzmuirea". 5 ) .

Punctul de plecare falş : senzaţiea nu imagina îe la temeliea tu­turor operaţiilor min ta l i ; numele dat, plăzmuire, Ie o plăzmuire eu totul nepotrivită cu firea lucrului.

„Plăzmuirile pot fi de maî multe felîurî, după deo­sebitele s imţuri . . . . 6 ) ,

Foar te bine.

I-» H Marion. Leeons de psychologie. pag. 252. 2) id id pag. 253. Tot cam aşa înţelege şi Sergi (Psyehol. physiologique

pag 154) şi acesta-î înţelesul obştesc. 3) Gruber pag. 27. £) Sergi. L. C. pag. 154. 5) Gruber pag. 13. 6) Gruber pag. 14.

PSIHOLOGIEA LITERARA 4 2 1

„Fie-care din aceste plăzmuiri pot*) precumpăni pe „celelalte sau pot să fie îmbinate toate.

Foarte bine.

„Potrivit cu aceste combinaţiunî putem statori felîu-„rite tipuri deosebite".

Exact .

„Sînt patru t ipur i . . . .

Dar pentru ce patru ? Frazele de pană aci se pot legă cu ^iefiniţiea, dar de aci Ie eu neputinţă, căci de aci înnainte autorlul se serveşte o bucată de vreme de altă carte „Langage inter ieur* a lui Glb. Ballet şi deci de acuma înnainte autoriul va confunda gîndirea cu „langage interieur 1 '.- pentru că imagina complectă a unul cuvînt Ie alcătuită din trei imagini (vizuală: slovele tipărite; audi t ivă : sunetele auzi te ; motoră : imagina mişcărel organelor vo­cale), di 'ntre cari f iecare poate precumpăni pe celealalte sau cari pot fi de-o potrivă îmbina te ; zic, din această cauză Gilb. Ballet statorniceşte patru tipuri, îear d-1 Gruber uită încheierea, la care vrea că aducă pe cetitori şi primeşte de bune cele patru t i pu r i 2 ) .

Ce-vâ mal cur ios : pănâ acuma se pomeneşte numai de patru t ipur i ; la pag. 21 ne trezim cu al cincilea tip.

„pe care l'am putea numi gîndirea în semne, gîndi-„ r e a simbolică".

Ce se'ntîmplase ? Autoriul deschisese „Revue philosophique" şi ce­tise căi Paulhan mal statorniceşte uu tip, cel abstract, de care înse d-1 Gruber n'aveâr cunoştinţă cînd a scris paginele precedente, căci au statornicea atonei patru tipuri 3 | . Afară de aeeasta, facem o

1) Probabil că autoriul a vrut să zică: poate. 2) Şi ca o dovada că d-1 Gruber nu analizază gîndirea, ci limbagiul lă­

untric, ieste la pag. 21: citind din Paulhan, fără să spuîe limpede eă-I citat, z ice: „Aci (cînd se pomeneşte de tipul cel abstract) nu mal ieste vorba de cuvinte rostite sau auzite..." ceea ce dovedeşte că pană a-cum de aceste cuvinte a tost vorba.

3) Pentru lămurirea cetitorilor, dam ăicî definiţiea limbagiulul (vorba) lăuntric de Paulhan. „Limbagiul lăuntric îe un fenomen complex cuprinzîiid reprezentaţii vizuale^ auditive, motrice, tactice şi abstracte". Cetitorii vor vâdeâ întru cît acest artîeoi (,ne publicat de d-1 Gruber) î-a servit la lucrarea de faţă.

322 PSIHOLOGIEA LITEEAEA

în t rebare d-luî Gruber : dacă imagina Ieste „la baza tuturor ope­raţiunilor mintal i" atunci semnele, simbolurile nu se reduc la ima­g in i ? D-v. citaţi la pag. 21 pe Ta ine care

„ în admirabila-I carte nDe l'intelligence" a tratat ca „un maestru chestiunea semnelor în general şi sub-„stituţiunea lor".

In asemenea caz D-v. ştiţi că Taine reduce semnele la sen­zaţ i i sau, cum spune Iei,

„o experienţă prezentă care ne sugerează ideea u n e i „experienţl posibi le; noi facem pe cea di 'ntăiă şi „ne-o închipuim pe-a doua" .

Atunci pentru ce nu reduceţi simbolurile, semnele, la imagin i? Pentru ce? Vom respunde tot noî. Paulhan crede c ă :

„ o r i c e gîndire Ieste un limbagiu lăuntr ic"

şi deci,—privind chestiea din alt punct de vedere de cît Gilb. Ballet care tratase despre „langage interieur et Ies diverses form.es d'a-phasie"—găseşte 5 tipuri, 5 chipuri în cari nu doar că gîndesc oamenii (cum zice d-1 Gruber), ci în cari li se arată elemente­le gîndireî ' ) şi deci, ast-feliu privit lucrul, semnele, simbolurile nu se pot reduce la imagini, pentru că tendinţa luî Paulhan Ieste tocmai de-a dovedi că n'au nemic senzaţional în haina lor conştientă.

Dl. Gruber a luat de la Gilb. Ballet cele 4 tipuri, găsite patru di'ntr 'un punct de vedere, a luat al cincilea de la Paulhan care vede lucrurile din alt punct, lear definiţiea n'o scoate de aice, ci de aiurea, şi a n u m e din Alf. Binet,, după care reproduce rezumatul, comparaţiei luî Taine despre spirit.

Şi cum că toate acestea nu sînt armonizate între dînsele, îea tă dovada : dacă sînt cinci tipuri (patru senzaţionale şi unul abstract) şi dacă definiţiea îe scoasă din analiza tipurilor, ce caută în definiţie imaginile de tact şi gust ? Iear dacă adevărata gîndire

1) Paulhan face singur greşală la clasificarea tipurilor; nu sînt 5 tipuri (din punctul luî de vedere) ci două; unul abstract şi altul senzaţional;, iear acest din urmă are patru feliurî de a fi,

PSIHOLOGIEA LITERARA 423

nu-I în tipuri, ci în definiţie, pentru ce sînt numai o tipuri şi nu s înt tipuri olfactive, tactile, gustative ? Şi notăm că unele din a-seroenea tipuri au fost studiate ; chiar dl. Alf. Binet în „Recherches psychologiques" se ocupă eu cel olfactiv.

Noi credem că asemenea încurcături nu însamnă de loc a întrebuinţa metoda experimentală la analiza g înd i re î ; însamnă pur şi simplu a lega sub aceea-şl scoarţă bibliea cu un tractat de fizică şi cu unul despre s t i l : gîndirea lipseşte cu totul.

2) Voim să aretăm acum că astă definiţie nici cu restul conferenţeî nu se leagă :

„fi să cercetăm întru cît iea (gîndirea) se resfrînge „în stil",

zice dl. Gruber; în restul conferinţei tocmai aceasta nu se vede ; autoriul pare c'a uitat să caute întru cît se resfrînge gîndirea în stil, Iei pare convins că se resfrînge întregime ba încă nicî nu-şî bate capul de asta. A pomenit aice de imagini ruotorc ? îe des tu l ; de-acu'nnainte nu se va maî ocupa de i e l e ; a pomenit aice de imagini gustat ive? în restul conferinţei nemic despre acestea. Dar gîndirea abstractă? Credeţi că nu pomeneşte nici de a s t a ? Ba da, înse înţelege alt c e v a prin tip abstract, după cum vom vedea în curînd. Dar pe l ingă asta, în restul cărţel maî sînt încă senzaţii voluminoase, nepomenite în definiţie, sînt elementele sentimentale (căldura, solemnitatea), sînt elementele de suggestie, cari nicî se zăresc prin definiţie şi cu toate astea resfrîngerea gîndireî în stil o caută, a gîndireî cum îe definită la pag . 27.

Credem că am dovedit destul lipsa de legătură ce domneşte în înşirarea conferinţei şi maî cu samă lipsa de organizare a conceptului de gîndire.

Trecem mal departe. Analiza gîndireî începe cu cele 4 tipuri senzaţionale. Ieste

înse o chestie de căpetenie, o chestie frumoasă şi care ar împă-temi pe ori cine se ocupă eu aprofundarea psihologiei şi a n u m e : cum se explică tipurile ? Maî mulţi privesc tot la aceea-şl scenă, care lucrează asupra fiecăruia prin toate simţurile; îeî bine, cum

424 PSIHOLOGIEA LITERARA

se face câ 'n unul se întipăreşte partea vizuală statică, la altal cea m o t o r ă ; la altul partea sonoră, la al patrulea cea olfactivă ? Pîerdutu s'au pentru totdeauna celealalte impresii ? Şi dacă de pildă pe-un vizual nu l'aî lăsa să spuîe cum vrea Iei şi l'aî întreba chiar amănunte din elementele acustice, n'ar putea nemic să-ţ î spuîe? sau aplicînd hipnotismul, n'aî putea afla de la un motor scena descrisă vizual cu a c e e a ş i putere ca de la cel maî pur vi­zual? In sfîrşit care-î explicarea tipurilor? Dl. Gruber spune (pag. 13) că „sînt deosebite feliurî de organizare intelectuală, cari toate se explică minunat prin îngenioasa descoperire a tipurilor". Foarte mulţămim de expl icaţ ie ; dar tipurile cum se explică? Nu cum-va prin organizarea intelectuala ? Aice trebuea să simtă dl. Gruber greşala ce-a făcut pornind de la imagini , ca „bază a tuturor ope­raţiilor m e n t a l i " ; căeî tipurile caracterizîndu-se după imagini, nu imaginile explică tipurile, ci iele î n s e ş i trebuie explicate. Dl Gruber nici nu şi-a bătut capul cu astă chestie şi cu atî ta mai puţin a întrevăzut cazul cînd acela-şî om poate fi acum un tip şi peste cît-va timp alt feliu de tip: exemplul îe raportat, după Char-cot, chiar de A. Binet, chiar în „Psychologie du raisonnement" (pag. 2 1 - 2 5 ) .

Ajungem la al cincilea tip, cel abstract, caracterizat prin a-ceea că gîndeşte slujindn-se

„de o sistemă întreagă de semne prea puţin vădite „conştiinţei noastre, de nişte reprezentări abstracte, „cari fac o slujbă analoagă cu a cuvintelor.. ." *)

cum Ieste de pildă Paulhan, în parte, căci zice Iei

„Limbagiul mieu lăuntric îmî apare ca un amestec „de cuvinte rostite sau auzite în lăuntru şi de semne „abstracte" 2)

cum Ieste Henle de la Gottingen, pentru care

1) Gruber pag. 21. Bucata îe tradusă buche din buche după Paulhan fără s'o puie cum sînt puse citaţiile-

2) Gruber pag. 21.

PSIHOLOGIEA LITERARA 425

„melodiile sînt eîntate într 'nn chip abstract care nu-î „aduce aminte nicî o nuanţă de sunet" *).

Dar, întrebăm ce caută aice Stricker, pus la pag. 18—19 între motor! ? Şi încă se citează despre dînsul taptul că ideile abstracte — ca imoralitate, virtute — îel şi le tălmăceşte

„nu prin cuvinte, dar prin plâzmuir deî văz. . . . „vir-„tute" ... o figură de femele; „vitejie" ... un bărbat „ îna rmat . . . " 2 )

Ce caută Lordat, care, ajungînd afazic, se putea gîndi la doxolo-giea creştină fără ajutoriul cuvintelor? Ce cau tă? Ieatâ ce : bu­căţile sînt luate după Paulhan, păstrînd aceea-şî înlănţuire de idei > dar la Paulhan lucrurile se leagă cu ceva, ce dl Gruber n'a ob­servat şi care lipsind lasă fără logică înşka rea bucăţilor citate. Pentru Paulhan abstracţii, după propriea-le observaţie, gîndesc în semne ; dar îeî sîut abstracţi nu pentru asta, ci pentru că la î e î precumpănesc ideile abstracte. Ieatâ dovezi :

„.. întrebuinţarea acestor semne alcătueşte gîndirea „abstractă. „Aceste reprezentări abstracte sînt maî cu samă în­t r e b u i n ţ a t e pentru ideile abstracte.. . . Ideea unui cal, „ce-am cunoscut, îe maî puternic legată de imagina „vizuală, de cît ideea de cal în general . Asta pentru „mine ieste un cuvînt . . . ci un semn psihic abstract".

Inse, pe de oparte un tip abstract poate gîndi şi la lucruri con­c r e t e — îeată explicaţiea acelui maî cu samă — dar tot în semne'I va fi g înd i rea ; lear pe de alta ideile abstracte pot exista şi la neabstracţi, la tipurile senzaţionale — îeată pentru ce se pome­neşte de Str icker 3 ) în sfîrşit, pentru că Paulhan cercetează „le lan-gage interieur et la peniee" pentru că pană acum a vorbit de t i­puri caracterizate prin imaginile ce alcătuesc un cuvînt, Paulhan

1) Gruber pag. 23. 2) Gruber pag. 22. 3) Dl Gruber neştiind cum să-1 lege de precedentele se mulţumeşte a zice

„ce curioz îe cazul d-luî Stricker. De bună samă acesta îe un caz cu „totul aparte.—" dar ce feliu de tip?

426 PSIHOLOGIEA LITERARA

se simte datoria a lămuri acest limbagiu (îl numeşte langage şi nn parole) fără cuvinte — îeată citat Lordat —

Dar la d-1 Gruber ce legătură ? Şi-apoi rugăm pe cetitori să nu crează că dl Gruber a legat

acest tip mai bine cu restul conferinţei: pentru a ne dovedi că Eminescu-I „tip complect din cele mal bine înzestrate" — ultînd că pănâ acuma tip complect s'a numit cel ce întrunea cele 3 f e -liurl de imagini senzaţionale— vrea sâ n i l arete şi tip abstract . Ce credeţi că spune? Câ Eminescu gîndeşte în semne? ori câ are gîndire s imbol ică? Nu!

„... dacă vom mal adăugi şi puternica lui gîndire „volnică de cele mal înalte abstracţiuni şi g îndi r i „filosofice ..."

Şi pentru ce acuma tip abstract îusamnă om volnic de cele mai inalte abstracţiuni ? Pentru că dl Gruber, scâpînd de suggestiea lui Paulhan, renane dus numai de bunul simţ care par ' ca-I şop­teşte : „ce-î pasă stilului, dacă Eminescu gîndeşte sau vorbeşte cu sine însu-şl în semne sau simboluri? Atîta-ml trebuie m i e : a pus acest om în stil gîndiri filosofice, abstracte, adîticî ? In colo... las pe sama celor cu langage interieur, îear nu a celor cu stil, să vază cum s'au înfăţoşat aceste gîndir i conştiinţei poletuluî". Şi noi cre­dem că în mare parte dreptate a avut bunul simţ.

Fiind că dl Gruber n'a avut limpede conceptul tipului abstract, de aceea o sumă de chestii, foarte însemnate şi în mare legătură cu stilul, sînt lăsate la o p a r t e ; cum de p i l d ă : deosebirea între oamenii <?e ştiiinţă şi cei l i teraţi din acest punct de vedere ; filo-sofiea şi abstracţiunea acestor din urmă în legătură cu genul de imagini precumpănitoare 'n conştiinţa lor, adîncimea şi superficia­litatea, învăţarea şi înşirarea cuvintelor fără ca îele să înfăţoşeze ace l ea ş i lucruri şi idei ca şi 'n cartea de unde au fost luate. . . . -O chestie ce 'ndemnăm încă pe dl Gruber să aprofundeze, mal cu samă pentru că studiează psihologiea lui Creangă, I e s t e : tipul cel abstract şi 'n general toate tipurile în raport cu cultura şi pătura socială a scriitoriuluî.

PSIHOLOGIEA LITERARA 427

Cum vedeţi conceptul tipului abstract îe cam redus şi privit cam di'ntr'o parte, ca şi conceptul întregeî gîndirî.

Câc î : imagini senzaţionale şi cuvinte abstracte (să zicem, idei) lea tă în ce se încheie gîndirea d-luî Gruber.

Fireşte că am face o greşală de neiertat dacă l-am cere ju­decăţi şi raţionamente, metode de aflat adevărul : cu acestea nu s'a ocupat Paulhan, nici noî nu trebuie să ue batem capul : de a-ceea tipurile de gîndire se reduc la cincî, patru senzaţionale şi unul abstract, de aceea gîndirea se reduce la elementele i e i : tocmai ceea ce Ieste caracterul în gîndire, partea dinamică a Iei, înlănţuirea, viociunea prindere! raporturilor, ritmul cugetare!, care schimbînduse după sentiment are aşă de mare însemnătate în artă, toate acestea sînt nemicur î ; de aceea în sfîrşit d-luî Gruber nici prin minte nu I a trecut de tipuri greoaie şi improvizatoare, reproducătoare şi constructoare, ascendente şi descendente, anali­tice şi sintetice, ştiinţifice şi literare, astea toate în ceea ce pri­veşte partea intelectuală; şi asemenea tipuri există, le întîlnim în fiecare moment în vieaţa de toate zilele şi asemenea tipuri tre-buea mă ar cunoscute, măcar intrevăzute de dl Gruber, acest tipo-log aşa de convins că singur scrie fraza că descoperirea tipurilor va regenera întreaga psihologie. Căci ÎDehipniţi-vă că aţi fost faţă la o petrecere în munţi şi pe urmă peste cîte-vâ zile, veţi culege de la prieteni impresiile lor, veţî face abstracţie pentru moment de talentul lor literar, adecă de puterea de a redă cele simţite şi de-a sugera pe ascultători şi veţî analiza gîndirea lor, admiţînd că'n stil, că'n cele expuse, veţî găsi într 'adevăr astă gîndire.

A vă va descrie amănunţit coloritul nuanţele cele mai fine, pe dînsul l'a mişcat acea scăpătare pe nesimţite a colorilor, acel amestec de atî tea feliurl de verde, albăstriu, roşietec, cărămiziu; cîte-vâ puncte albe l-au adus o emoţiune cumplită; în t inderea crescîndâ a tabloului îl îmbăta din ce în ce şi n'a simţit fericire mai mare de cît cînd ajungînd în culmea muntelui şi-a culcat privirea pe nesfîrşita panoramă desfăşurată la picioarele lui.

428 P S I H O L O G I E A L I T E R A R A

B a trecut prin nişte emoţii at î t de felîurile şi de plăeute că nici crede a le putea descr ie : acel amestec de glasuri de femei, copil, bărbaţi, cari agintiî , cari sonore, răguşite şi toate 'nvâl-maşăgindu-se 'ntr'un feliu de orăcăit neîegal şi întrerupt.... da, un copil, da, se cunoştea că Ierâ copil de pe glas, a ţipat o d a t ă : nu'ştiii-ce văzuse dar a stricat toată armoniea ; apoi în pădure ; aci bîzîit, aci tăcere şi numai rar, diu cînd în cînd, auzea cînd aproape cînd departe un chiot, un răget, un oftat, un hohot, o t înguire de obosală: Intonaţiile îerau bune la astă din urmă, păcat că avea vocea răguşită hohotele, vorbele scădeau, ritmul mal încet, tot descreseendo: auzeai numai oftaturi, gîfîiturî neegale, părea că se apropie ce vă, de o dată un aaa... puternic se auzi apoi nemic: ajunsesem pe vîrf... o tăcere adîncă, poate ca sub pămînt cu toate că Ieram aşa de d e a s u p r a ; sub noi forfoteau văile, vueau adîncurile, murmurau riurile ca nişte triluri uşoare şi monotone... nu voiiî uîta nici o dată acea clipă.

Pentru C tot acea clipă va fi cea neuitată: nu vroise să îea cal, iera deprins şi apoi ce plăcere să 'nţepeneştî pe cal ? Intre-cuse şi întrecea pe toţi, ştie cum să facă pasul mare, îşî înclină puţin capu'nainte şi maî mult în vîrf calcă, mînîle nu pot sta ţepene mal ales cînd oboseşti la deal... Mersese bine, de-o d a t ă ; îerau vre-o trei hăt înnaiate, a vrut sâ- î ajungă şi, ca să nu obo-sască, a pornit răpede dar cu tact, la 'aceput se zdruncina călcînd, apoi părea că se leagănă, că ameţeşte, nu-şî mal simţea trupul, numaî vîntu-I recoreâ urechile, suflă tare dar nu greu, mînile aju­tau la suit, părea că 'nnoată'n aîer, î-a ajuns... î-a întrecut dar a început aşî simţi grele şi aprinse pulpele de asupra, încheietura de jos ardea, şi s'a întors cu faţa în spre vale ca să-şl în t indă muşchii picioarelor, a cercat să meargă de-a curmezişul drumului, pulpele-au prins a l durea, s'a lăsat pe o piatră, dar nu putea sta locului, par'că-1 ridica de jos cine-vâ, îî Ierâ ruşine, s'a sculat, a pornit, îl durea reu maî ales piciorul drept, în sfîrşit ajungeau : din nou nu şi-a maî simţit nici trupul nici mişcarea; a ajuns.. . . ah , ce fericire să te lungeşti obosit pe îearbâ, p a r c ă scalzi tot tru­pul într'o apă căldicică.,.. „am adormit" .

PSIHOLOGIEA LITERARA 429

Şi aşa mal de departe : D va păstra mal cu samă amintirea mirezmelor şi va culmina

cu îmbătarea ce î-a adus sorbirea îndelungată a mirosului de b rad ; E va vorbi maî mult de vînturî, temperatură etc. recoreala etc.

Dar lucrul nu se va 'ncheieâ aci. P e lîngă aceste tipuri senzaţionale veţi descoperi a l te le : Veţî observă pe uniîa cari vă vor uimi prin receala de­

scripţiilor, prin aluzii la chestii privitoare lavieaţâ , ' a moarte, prin deasa 'ntrebuinţare a formulelor ştiinţifice; filosofie, ştiinţă, Teată tot; înse aice veţî putea face încă subîmpăr ţ i r l : unul după ce va asemăna grupa suitoare cu un roiu de albine, se va înnecâ în com­paraţii între obiceiurile albinelor şi ale oamenilor, altuia astă gru­p ă ! va sugera îdeea năzuinţei spiritului uman cătrâ idea l ; altul se va interesă de cantitatea de putere chel tu i tă ; etc. L a unul veţi observa fiiosofiea toată furată şi adesea aplicată la cazul de faţă în locuri nepotrivite, la altul veţî observă claritate, adîncime etc.

Maî depar te : uniîa îî vor zbucni ca o bombă: imaginile trecute vin îute una după alta, cum trec pe di 'nnaintea privitorilor la comedii chipurile celor ce se primblă'n carusel: înlănţuire, legătură, trecere de la una la alta fără nici un motiv numai pentru căs ' au succedat în r e a l i t a t e ; apoi amănunte, amănunte grozave, amin­tiri din alte preumblări, minciuni, laude etc etc. leată un tip improvizatorii!. Altul cu greu îşi va reaminti scenele şi impresiile : imaginile de ori ce feliu ar fi, nu s a r prea grăbi să bată la poarta conştiinţei ; de o dată scena va fi văzută confuz, apoi încet cu încet se va înzorf, se va lumina şi veţi aş tepta mult pană veţî afla totala împresie j u s t ă : îeată un tip greolu.

Maî depar te : la unul imaginile şi amintirile se 'nşiră ca măr­gelele pe aţă, fără legătură, sînt povestite cum s'au î n t î m p l a t ; tip reproductoriii; la altul veţi observa o prelucrare Intelectuală: par 'ca toate imaginile, scenele vin schimbate sau neschimbate pen­tru a dovedi cutare idele : tip constructor intelectual ; la altul un sentiment va fi centrul ce va sorbi amintir i le: constructor senti­mental.

430 PSIHOLOGIEA LITEKAKA

Maî depar te : X va fi credincios adevărului, Y va fi de rea credinţă; schimbăcîos, adesea lăudăros : inînî va spune că a'nnebuuit de bucurie, a z i a spus că a fost numaî încîntat, poîmîne c'a pierdut cugetul, şi veţi putea fi faţă la chipul cum din exagerare în exagerare di'ntr'un nemic va plăzmui o scenă teribilă, oribilă şi înspâîmîntă toare : scena, fabula, o dată hotărîtă, va fi r epe ta tă pe de-a rostul.

Mai depar te : unul va merge crescendo şi va culmina ca o boambă, altul decrescendo sfîrşind pri'ntr'o plictiseală g rozavă ; al treilea va analiză f iecare bucăţică, va despică păru'n patru cu primejdiea de-a se pierde'n presupuneri, posibilităţi, teorii, toate foarte frumoase dar cu r.icî o concluzie; al patrulea din contra vă va spune numaî coneluziea; un adjectiv scurt şi energic, o ci­taţie sonoră, adesea fără a putea s'o discute, s'o susţie şi altele şi altele.

Şi notăm că, fără a avea pretenţiea să fi sfîrşit, am adus pilde numaî relative la elemeutele inteligenţei şi la inteligenţă, de simţire şi felîurile îeî n'au pomenit nemic.

Cum vedeţi, nu imaginile şi ideile abstracte alcâtuesc gîn­direa. Şi, maî eu samă cînd dl Gruber studiează resfiîugerea gîn­direî în stil cu pretenţiea de-a statornici o nouă ştiinţă şi puuîndu-şî temeliea pe o concepţie a t î t de vastă ca a luî Buffon, atunci î e r â neapărat trebuitorii! ca să pomenească măcar de asemenea lu­cruri.

încheiem această bucată despre analiza conceptului g î n d i r e î : Dl Gruber a avut ca obiceifi mental o concepţie despre gîn-

dire, acea care o asimila cu întreaga lume conştientă lăuntrică. Cetind cîte-vâ opere ale şcoaleî franceze din Paris care do-

veaise că deosebirea di'ntre oameni îe nu numai în raţionamente etc., ci şi în imagini, dl Gruber şi a plăzmuit altă concepţie care reduce gîndirea la imagini şi cuvinte anstracte, adecă la elemen­tele vorbireî lăuntrice.

Nearmonizate între Iele aceste două concepţii se bat cap în c a p ; fie-care aduce contingentul său de cunoştinţî,- dl Gruber străin

PSIHOLOGIEA LITERARA 431

de sfada di'ntre dînsele, primeşte tot ce îele-î dau, ba chiar cînd află că are două concepţii, i se pare că amîndouă se'mpacă de minune.

Socotim că am aretat cetitorilor cît de superficial îeste făcută astă analiză a gîndireî şi cu cîtâ lipsă de . . . . îndâmănare se foloseşte dl Gruber de metoda experimentală în psihologie

St i lu l

Această parte îeste mai însemnată. Cele ce s'au spus pană acuma par numaî o întroducere la marea ope ră : stu­diul psihologic al stilului, în cît toata încordarea intelectuală a conferenţiarului aice trebuie să se concentreze. Apoi unde puneţi că dl Gruber a fost vre-o 2, 3 ani profesor de romîneşte, cursul superior la liceul din I a ş i ; adăugiţi noutatea subiectului şi altele maî mici şi veţî pricepe însemnătatea acestei părţ i .

Şi, mărturisim, pentru noi tratarea acestei chestii are încă o însemnăta te : despre gîndire s'a scris a t î t de multe fapte şi teorii, că nu ar fi fost cea mare greutate a compila de ici, de colo şi a înjghebă chiar o conferinţă la Ateneu.

Cu stilul lucrul stă alt-feliu: studiele puţine şi mal toate fă­cute după o metodă străină veacului nostru, cele mal nouă s înt foarte puţine, în cît pentru un profan o conferinţă despre stil a r fi fost foarte anevoioasă; de aceea încercarea unul specialist, ca dl Gruber, putea numai să ne bucure.

* * «

Ce metod are dl Gruber ca să ne Introducă în studiul sti­lului ? Un metod foarte cur ios : după ce ajungem la jumătatea cărţel, după ce Eminescu îe analizat aproape întreg, fără să ni se pomenească măcar de stil, ne trezim de o dată că Eminescu făl-

1). Concluziea cea maî strălucită a criticei acestei părţi că, întemeiat pe cunoştinţă de soîul acesta, dl Gruber a avut modestiea de a se pre­zentă la concurs pentru catedrii de psihologie şi estetică de la Uni­versitatea de laşî.

Păcat că n'a reuşit!

432 PSIHOLO IEA LITERARA

măceşte lumea sa lăuntrică, astă „simfonie într'un paradis su­fletesc" într'nn stil bogat. Cetitoriul remîne u imi t ; „dar ce'nsamnă stil, stil bogat şi stil s e rac?" Şi dl Gruber pare singur speriat de acest cuvînt, care fără voie I-a ieşit din îngrădi tura dinţilor, dar, homo acutus, încaltea dacă l'a scăpat, să-1 întrebuinţeze pentru a avea o punte de trecere la stil şi uşor ca o porumbiţă, răpede ca un vultur, dl Gruber a şi întrat pănâ'n inema sti lului: „Din ana­liza ce-am făcut pană aice (analiza gîndireî şi desfacerea Iei în cele 5 tipuri) urmează că în stilul cuî-vd trebuie să se resfrtngă toate chipurile lui de gîndire , . . . Fellul de imagini şi cuvin­tele abstracte precum şi proporfiea dintre dînsele, pe care o pune cine-vd fie în scris, fie în graiii—ieată stilul" ').

Pre eît se vede, astă definiţie se întemeiază pe aceea câ'n stilul cul-vâ trebuie să se resfrîngă toate chipurile Iul de gîndire. Dar de unde şi păaă unde acest trebuie'? Poate că nu trebuie ? Maî ales aşa cum cade ea din senin îe foarte curios acest cuvînt. 2 ) S'ar fi cuvenit măcarsă ne dea de ştire, căci, a vroi să clădeşti o nouă ştiinţă pe un cuvînt, îe . . . . destul de deşănţat .

De la început acest trebuie se cuvine să ne recească niţel speranţele, căci dacă punctul de plecare al studiului stilului Ieste gîndirea, atunci un concept sărac al gîndireî ne va duce la unul tot sărac al stilului.

Şi'ntr'adevăr, lucrul îe ast-feliti: stilul, ca şi gîndirea, se re­duce la elementele sale.

Mal mult încă : termenii în cari ni-î dată defiiniţiea nu lasă nici umbră de îndoieală , aici Ie definit stilul întreg, nu numai cel în scris, dar chîar şi cel în graiii, deci se aplică pană şi la o-ratorî, conferenţiari etc, deci î e definiţiea generală a stilului în manifestările sufletului prin graiii şi scris.

2) Şi ca dovadă că nu trebuie, ieste taptul că gîndirea'n semne abstracte n'are nici cum a faee cu stilul: orî voiu gîndi cu semne, ori cu cuvin­te abstracte, tot aceea-î pentru stil: stilul îmi va fi abstract, dar tot cuvinte voiu întrebuinţa. Dar de aceasta maî pe larg în chestiea re-sfîngereî gîndireî în stil.

PSIHOLOGIEA LITERARA 433

Asupra Iei ne vom opri mal muit. 1). Să admitem ca bine a făcut dl Gruber ducîndu-ne în

studiul stilului prin studiu! gîndire! In urma celor spuse despre gîndire, credem că Ie de prisos să maî stăruim asupra micime! concepţiei stilului. Apoî vom avea prilej să resfirăm maî bine astă parte, cînd vom cătâ a lămuri cum înţelege dl Gruber răs-frîngerea gîndireî în stil.

2). Aceasta definiţie îeste menită a fi piedestal pentru stu­diul ce'nţelege dl Gruber să facă stilului. Modelul spune sin­gur câ l'a avut într 'un articol publicat la urmă'n anexe, un articol de Paulhan. La acesta, ce-I dreptul, Ie vorba numai de ima­gini : înse aici vedeţi omul care-şl dă samă de ceea ce face : măcar câ'n articolul despre „Langage interieur" dă ideilor abstracte cea mal mare însemnătate posibilă, cu toate aceste 'n articolul d« faţă un rînd nu pomeneşte de aceste ide î ! Şi cît de uşor ar fi putut lunecă acel om înclinat din fire spre exagerare! n'o face înse şi se ocupă nuraal de imagini, pentru că în descripţiea pi­torească precumpănesc, ba aproape se găsesc numai îmaginî . Dl Gruber tipăreşte la urmă acest art icol: asta dovedeşte ciuste dar maî cu samă îndrăzneală, nesocotinţă ch iar : paralela între îmbele articole îese atî t de dăunătoare reputaţiei d-iuî Gruber, eum poate d-sa nici gîndeşte, Noi vom face astă paralelă numai întru cît subiectul ne-o cere. Găsind că Paulhan ie necomplect studiind uumal imaginele, dar ştiind că pe lîngă imagini mai s''ut cuvinte, semne abstracte, dl Gruber crede câ-î credincios direcţiei lui Paul-hau, crede chiar că-1 întregeşte pe acesta definind stilul cum am spus maî sus. Cu toate aceste ne minunăm de graba cu care s'a apucat dl Gruber să întregească pe Pau lhan : Intre al te le , aeesta zice: „Fie-care din ei (literatori) are mal mult sau mai puţin ca­racteristica sa proprie din punctul de vedere al intensitâţel şi al calitâţeî senzaţiei şi mie îmî pare câ tocmai de la acest mod de a fi particular derivă, cei puţin în parte, impresiile ce ne fac se simţim operele lor", cu alte cuvinte Paulhan admite că în stil maî^

Contemporana! An. VII. Xo 6 28

4 34 PSIHOLOGIEA LITERARA

îeste ce-vâ afară de imaginî şi se vede de la sine că acest ce-vâ nu î ideiea abstractă aninată de dl Gruber. Ce-î acest c e v a t Paul­han l'a întrevăzut dar nu s'a ocupat, căci nu îerâ treaba luî, nu v r o e â : cel puţin, vorbind de imagini, îş i face restricţiile. Dar dl Gruber care se ocupă de stil în general să facă asemenea greşalâ ?!

3), Dl Gruber sortit, se vede, să ue contrazică, după ce re­duce stilul la imaginî şi cuvinte abstracte, găseşte cu cale să c i ­teze şi pe Buffon care zice „stilul presupune întrunirea şi între­buinţarea tuturor facultăţilor intelectuale" vorbe care sînt exacte, „dacă după luminele psihologiei de astâ-zî vor înţelege aici prin facultăţi intelectuale: puterea de vizualizare, imaginele auditive, imaginele de mişcare puterea de abstracţiune" *) Dar dacă, tot după luminile psihologiei de a-zî, vom cuprinde tot sub firma de facultăţi intelectuale : imaginaţiea. analiza imaginilor, sinteza lor, înlănţuirea lor, comparaţiile, judecăţile, raţionamentele, atunci nu maî sînt exacte zisele lui Buffon f Dar ceea ce într 'adevăr ne suprinde îe urmâtorîul tour de force: Buffon zice că „stilul îeste ordinea şi urmarea, pe care o pune cine-vâ în gîndirile sale"> a-decă, vede stilul din punct de vedere dinamic. Ştiţi cum înţelege dl Gruber aceas ta : că însamnă „pentru noî a s t ă z i în ce mod sînt combinate cele 5 feliori de g îndi r i" reducînd din nou stilul la statica lui / — Noi, după umila şi modesta noastră părere, măcar că sîntem la partea cea mal primejdioasă a chestiei, noi credem că dl Gruber a înţeles greşit şi pe Buffon, acest „ge­nial gîcitorin din întâmplare". Păca t de frază că-î frumoasă, dar amar se înşală dl Gruber ; maxima, nu aforismul, că „le utile c'est l'komme meme a re alt înţeles chiar după luminile psihologiei de a-zî, şi după o interpretarea ştiinţifică nu se reduce la i m a g i n i ; vom vedea asta maî d e p a r t e : acuma atî ta amintim: pentru Buffon stilul îe răsfrîngerea întregei personalităţi a omului şi dl Gruber înţelege aceasta zicînd că stilul Ie numai imagine şi cu-

i; . Gruber. pag. 39,

PSIHOLOGIEA LITERARA 435

cuvinte abst racte! Ce vă maî u imi to r i i : dl Gruber spune că, a-proape sigur, Buffon s'a gîndit la alt ce-vă de cît dl Gruber! Şi •încă zice aproape sigur!

4) . O dovadă că definiţiea dată de dl Gruber despre stil îe neîntreagă, îeste faptul că îea nu se poate aplică la toate va­rietăţ i le de stil. Cînd dl Gruber a vroit să definească stilul, a trebuit maî întâia să se lovească de-o mulţime de expresii c a : „stil uşor, greoifl, pedant, umflat, nervos, călduros, lapidar, rece, molatic, confuz e tc - * espresii consfinţite prin uz, fiecare din îele înfăţoşind cîte-o parte a stilului, toate descrise şi definite prin toate retoricile şi stilisticele. Dl. Gruber — domnul profesor de ro­mâneşte— trebueâ să analizeze cu scalpelul D-sale, să sintetizeze cu lupa D-sale să se interpreteze în limba psihologică modernă faptele studiate şi din toate aste concepeţiî particulare despre stil, să scoată concepţiea generală. Aceasta raportată la un genuspro-•ximum, ar fi dat o bună definiţie sau pe cît cu putinţă de bună a z i . Dar vedeţi b i n e : una din condiţiile de căpetenie ale acestei concepţii şi definiţii ar fi fost să fie generală, să îmbrăţişeze toate feliurile de stil. Pentru a se vedea ce str imtâ-î concepţiea D-luî Gruber, cercaţi s'o aplicaţi la stilul pedan t : relativ la punctul de plecare a teoriei D-luî Gruber, acest tip Ie împos ib i l : imagini pe­dante, cuvinte abstracte pedante nu exusă ; fireşte, acesta nu-I un cuvînt ca Dl. Gruber sa nu plăzmueascâ nişte plăzmuiri pedan­te, căci.

Si dieu n'existait pas ii faudrait l'inventer,

dar închipuiască-şî cine-va la ce tortură ar fi trebuit s a s e supuîe d-1 Gruber.

Inse D-sa, mai modest, reduce la doua varietăţile s t i lului ; cel puţin Ie logic—lucru care nu trebuie sâ ne miere. Dar logica asta nu-î poate sluji mult.

Taine studiind halucinaţiile, pune 'ntre cauzele, cari o fac sâ înceteze, prezenţa unei imagini corectoare puternice: mâ uit pe pă-retele casei vecinului gîndind la couferenţa ee-am să ţin despre

436 PSIHOLOGIEA LITERARA

stil şi gîndire: stil şi g înd i re ! nume sonor, cadenţat! stil şi g în­d i r e ! ce impresie va produce acest titlu! par 'că mă aud vorbind, mă simţesc gesticulînd, văd pe ascultători cu gurile căscate, cu ochii zvăpăîeţl sorbindu-ml cuvintele, aud aplauze, bravo, ura l De o dată păretele, care până acum fusese'n umbră se luminează de razele soarelui, ochii mi se deschid şi mă trezesc tot lîngă fereastră tot singur îu odaie. Eî bine cam acest lucru ar fi trebuit să se producă şi cu Dl. Gruber: posedat de halucinaţiea stilului ima­gine şi a stilului abstract, pe care-o crede stil întreg, clădeşte-o teo rie, o aplică, o şlifuîeşte: pe temeiiea stilului face-o 'mpărţire în stil serac şi bogat etc. . . de o dată dă de-un stil desăvîrşit, care pe lîogă alte condiţii uiaî are şi o foarte mare putere de sugge-stie : îeată suggestiea: un element nou, o imagine care pentru altul ar fi fost corectrice, care altuia î-ar fi dovedit că în stil mai ieste Je-va afară de imagini şi cuvinte abstracte, dar Dl. Gruber remîne rece : astă imagine intelectuală nu-i poate deşteptă nu-î poate desface raţionamentele ce şi-a înjghebat pană a-cum : halucinaţiea îe pusă pe hîrtie, noua ideîe ie pusă îeară-şi pe h î r t i e : se vor ui tă reu una la alta, noi ne vom uită reu la Dl. Gruber, dar asta nu-î un motiv destul de puternic pentru ca D-sa să facă coordonări şi generalizări înnainte de-a scrie con-ferenţa.

Peste asemenea juvaîere de imagini corectrice va mal da dl Gruber, Iele vor avea niţică înriurire asupra halucinaţiei d sale, dar ce folos? Conferenţa fusese ţinută şi ce îera acum de făcut? Anexe şi îear a n e x e : iele vor împăca lucrurile sau le vor ocoli acolo unde va fi bîia.

Intre altele anexa II ieste însemnată din acest punct de ve d e r e : dl Gruber dă peste stilul ştiinţific, stilul uşor, greoiu, nervos, lapidar, încărcat. înflorit, subiectiv, obiectiv, istoric, poetic, orato­ric, biblic e t c — d i n t r e cari sînt uneie cari nu întră în haina ha­lucinaţiei. Ce-I [de făcut ?

P e unele (istorie, poletic, oratoric, biblic etc) le înlătură eu n o r o c ; pe altele (nervos, lapidar, încărcat, înflorit) le lasă în um-

PSIHOLO IEA LITERAKA 437

bra ; pe altele (subiectiv, obiectiv) le eliminează — din graba de-a scăpa — dar fără dreptate; dar stilul ştiinţific ? prea îe mare pen­tru a-1 alunga ; atunci îl vom împăca. Să vedem cum ?

„Împărţirea ce-am făcut în stil bogat, serac şi desăvîrşit, prin insă-şî natura iei, se aplică numai ia literatura frumoasă ce bun lucru să fi fost spus la vreme!)... Dar alături cu pro­ducţiile de artă (pentru cari-î bună definiţiea că stilul conţine imaginî şi cuvinte abstracte) stau şi producţiile ştiinţifice: cerce-ari, expuneri:(!!!), sistematizări (cari se vede, ca nu conţin ima­ginî şi cuvinte abstracte). Şi stilul, adecă modul de exprimare a cugetărilor joacă şi aice un rol foarte mare. Dar.... Aci nu mai poate fi vorba de bogat, serac, desăvîrşit (de sigur, pentru că în stilul ştiinţific nu sînt imaginî, cuvinte abstracte, economiea aten­ţ iune! şi excitarea centrelor nervoase), ci elementul cel mai însem­nat ce trebuieşte luat în consideraţiune ie claritatea şi repegiu-nea cu care ni se înlesneşte înţelegerea (sâ nu cum-va să credeţi că-I tot aceea eu economiea a tenţ iune! : asta ar fi o prostie ne­demnă de un om din veacul nostru).

Vedeţî cît de bine iese la iveală uehotărirea ce domneşte acuma în capul d-luî Gruber: s'a dus halueinaţiea, s'a dus ere" dinţa în ceea c e a scr is : imaginile stilurilor subiectiv, obiectiv, nervos ) lapidar etc au' fost îele alungate din conştiinţă, dar i-au zdruncinat credinţa în ceea ce spusese pană acum; şi dovadă ieste următoarea : logica halucinaţiei ar fi cerut ca dl Gruber să reducă stilul ştiinţific la cuvintele abstracte ; ar fi fost poate sin­guru l mijloc d e a l vîrî în vechea concepţie, dacă d-1 Gruber ar maî fi crezut în î ea ; dar d-1 Gruber întroduce cugetări le: fini s halucinatiae] de-acum s'a semănat o nouă concepţie despre stil îel ma î cuprinde şi cugetăr i!

O dată pornit pe calea concesiilor, dl Gruber nu se va opri aice : va ma î observa (pag, 123 notă) că unele scrieri ne lasă reci, altele ne încălzesc ; îeată decî stilui rece şi cel călduros. Ele­ment nou în s t i l : aice nu-I vorba nicî de imaginî, nicî de cuge­t a r e ; va maî observa (pag. 124) că stilul Bălcesculuî îe solemn, şi energic, alt element nou.

438 PSIHOLOGIEA LITERARA

Vedeţi cum încolţeşte semînţa concepţiei celei nouă? Şi a-cuma ce-a remas din cea veche, din zvonul cel grozav făcut l a începutul conferinţei câ se clădeşte o nouă ştiinţă, că aplicăm lupa sintezeî şi scalpelul analizei la studiul l i tera turel? Cu care concept despre stil se vor duce a casă ascultătorii cari au venit sâ vază bazele ştiinţei celei nouă ?

Dar pentru că am văzut pe dl Gruber înclinat spre conce­siuni şi gata acuma să se lese înrîurit de acele imagini corectrice, ne permitem şi noi a le îmulţi la număr,, fără a avea credinţa că le-am sfîrşit.

5) Dl Gruber se înşală pornind de la ideea obştească (şi ce însamnă obştească ?) despre stil, care Ieste ce-va vag, nelămu­rit, un feliii de cam aşa ceva. Căc i :

a) ori dl Gruber înţelege prin ideîe obştească ideea mulţ i ­m e ! necărturare şi atunci, credem că nu Ierâ nevoie nici să plece de la lea nici s'o pomenească, pentru că vagi sînt maî toate ideile acestei mulţimi despre tinetele ştiinţifice.

b) or i dl Gruber înţelege ideîea de prin stilistici, retorici^ şi în asemeni caz se înşală mult crezînd că-I aşa de vagă astă ideîe şi săpînd între l ea şi aceea a d-sale o prăpastie aşa de a-dîncă. In realitate lucrul îe alt-felifi: cuvîntul a re numai două în­ţelesuri, unul maî l a r g c h i p u l propriu în care gîndeşte, simte şi exprimă gîndirile şi simţirii» sale fie care ' ) şi altul maî re-s t r i n s : caracterul condipiunilor materiale ale poîezieî sau artei. Şi , slavă d-lui, poate numai d-luî Gruber i se par aceste i d e î vagii Cum că nu s studiate ştiinţificeşte, că nu-s puse îu curent cn cunoştinţele şi cerinţele contemporane, asta-I altă c e v a , d a r tocmai această trebulea să facă dl Gruber şi asta n'a fâcut-o, căci mal vagă ideie ne dă d-sa despre stil de cît acele ce le cunoşteam, n o i ma i înnainte.

6) Definiţiea dată de dl Gruber Ie neexactă ştiinţificeşte chi ar cum înţelege d-sa s t i lu l : leu în capul mîeu am imagini , cu-

1) Vezi: Eug. Veron. L'esthetique pag. 153—54.

PSIHOLOGIEA LITERARA

vinte, semne: aceasta m i i gîndirea. Imî exprim gîndirea prin cu­vinte : acestea n'au nicî a face cu ceea ce îeu am avut în c a p : nu aice îe s t i lu l ; cuvintele mele, scrisoarea mea îe auzita, văzută de alţii şi le trezeşte o lume n o u ă : aceasta samănă cu ceea ce am avut îeu în cap, aici va fi stilul mîeu, nu în s c r i s : îeu de ex. văd în minte o fiinţă Iubi tă : o lume întreagă de imaginî, simţiri, por­niri mi se deşteaptă în lumea conştientă, semi conştientă, Inconştientă; scr iu; am numai cuvinte, litere, puncte la î n d ă m î n â : în scrisul mîeu nu pun nicî imaginî nicî cuvinte abst racte : acestea se vor trezi în cel ce mă vor citi, în Iei voiri pune imaginile mele, cuvintele mele abstracte, în îeî aceste cuvinte şi imagini vor trezi altă lume de imagini, simţiri porniri analoage cu ale m e l e ; î n îeî se va vedea stilul mîeu; în cît, corect dl Gruber trebuea să z i că : feliul de imaginî şi cuvintele abstracte, precum şi proporţiea di'ntre dînsele pe cari ni le trezeşte cine-vâ prin scris, fie prin graiu îeată stilul *).

7). Am zis că definiţiea d-luî Gruber nu se poate aplica la toate varietăţile de stil. Acesta a fost un chip â priori de j u d e ­cată, căci ne-am pus pe terenul pe care ne-a silit dl Gruber. D-sa deductiv ne-a aretat, în mod a priori, că stilul trebuie să fie aşa şi aşa. D-sa a procedat aici cum procedă toţi cel cari, cu slabă putere de observaţie directă, îşi îmmagazinează principiile din c i ­tirea cărţilor şi, fără a şti ce rădăcini an aceste principii, deduc din Iele cum trebuie să fie lumea, dau din cap cînd văd că lumea le altfeliu, în cît îş i alcătuiesc o lume a parte, străină de obştiea muritorilor, străină chiar de acel ce i-au scris cărţile.

(Va urma)

D. A. TEODORU

1) Bine înţeles că studiul stilului se întemeîează pe identitatea între lu­mea deşteptată şi cea deşteptătoare, dar de asta nu ne ocupăm aici. Dl Gruber îe străin de tot de chestie.

Toamna Se'ntunecă vremea şi mintea-î obosită; In fum de pîeiă-î aşternut cerîui pe pămînt, Iear greu-i te cufundă în grijî fără euvînt, Remîî singur par'câ'ntr'o Jume părăsită.

Nefericiri străine de jale te 'nmoaîe Cum croncân'-a pustiu cioarele pe-o c reangă! O turmă coboară cu molcoma î talangă.... Din streşini tot se scurg picături de ploaie.

Se sfarmă 'n stropi într'una, să tînguesc m e r e u : Din roua de pe flori, din lumini de curcubeu

„ In glodul de pe drumuri , în noaptea din secriu!"

!>urerile-ţi trecute pornesc încet plîngînd, T e 'nnorează trista ispită-a unul gîud.... Şi cioarele pe-o creangă tot croncăn'a pustiu.

O. CARP.

N A P A S T B A

Romînul are uu proverb: „Moarte fără pricină şi nuntă fără minciună nu se poate". Noi vom zice că bucată literară fără cusur nu-I cu putinţă. La asemenea perfecţie n'au ajuns poate nici ge­niile cele mal m a r i ; dar le mare deosebire între a găsi cîte-va neajun­suri unei lucrări şi între a o condemnâ. Publicul romîn se poartă foarte aspru faţă cu puţinii noştri scriitori ta lenta ţ i ; şi Ie o crimă, —cînd rar, aşa de rar, se iveşte cîîe-o lucrare literară,— ea publicul, fără să-şl dea osteneală de a o ceti sau vedea şi judeca, să o zvîrlâ ca pe o zdreanţă, fără sâ-î pese că în acea operă îe în trupată simţirea, cugetarea, pasiunea unul om de valoare. Nu pomenim de scriitorii meniţi să moară necunoscuţi; aice nu-î vorba de uu biet necunoscut, ci de mult talentatul Caragiali. Toţi acel cari s'au pronunţat aşa de uşor asupra piesei „Năpas tea" făceau mult mal cuminţeşte de nu se pripeau, căci nu-şî dădeau pe faţă uşurinţa judecatei şi nu atrăgeau publicul lesne crezătoriu în e-roare. Ie mal uşor a face critice banale de cît a judeca / dar ori cum, | îe dureros să vezi că publicul nu te înţelege.

Să venim la ches t ie ; îe vorba de „Năpastea", dramă dată pe scena teatrului naţional din Bucureşti.

Mă adresez numai la cel ce a cetit'o saii văzut'o reprezen-tîndu-se. Avem trei persoane de ana l iza t : Ion, Dragomir şi Anca.

După noî tipul cel mai desâvîrşiţ şi mal real Ie al lui Ion. In nenorocirea luî se dă pe faţă unul di 'ntre cele maî grozave şi maî crunte obiceiuri ale ţerel noas t re ; bâta lea şi sehingîuirea ca

442 NAPASTEA

mijloc de instrucţie criminală. Cu toate legile noastre contra bâ-tăleî, cu toţî doctorii în drept ca judecător i de instrucţie, noî s t ăm încă pe treapta selbătacieî. Caragiali în Ion ara tă minunat cum se face instrucţiea criminală la noî : bătăi , schingiuiri selbatece, de cari a mers buhul pană în creeriî munţilor. Lucrul Ie areta t minunat de bine, cînd Anca sfătueşte pe Dragomir şi-î zice : „Te-o r pune la chinuri, vai de viaţa ta, o să ţi rupă carnea, să-ţi zmul-gă dinţii şi unghiile, să-ţi deschee ţeasta capului".

Ion îe aşa de crunt bătut, schingiuit, în cît mărturiseşte ceea ce n'a făcut; până la atî ta îl muncesc, aşa zişii împărţitorî de dreptate , în cît omul nebuneşte ; aeeştî indivizi, neavînd ş t i ­inţa trebuitoare pentru a află adevărul, caută să-1 afle prin schin­giuiri . Omul, istovit în bătăi , pentru a scăpă din mîna călăilor, zice c'a făcut ceea ce nicî n'a visat să facă ; şi, din zdruncinul acestor chinuri, unora li se trage chiar moartea, îear alţii nebu­nesc, ca Ion . Să nu creadă eine-vâ că aicî ayem a face cu fan-taziea autoriuluî; nu, Ie adevărul, realitatea cea maî tristă. Cunoa­ştem zecî de cazuri, între altele cel de la Golăeştî, judeţul Iaş i , acum de curînd, în care trei r îndurî de oameni au fost bă tu ţ i , lăsaţi leşinaţi la pămînt, supuşi la mai multe torturi, doar ar spune c'au omorit, pană ce, la urma urmei, ziseră că au făcut c r ima; , la urmă înse a venit unul dîn vinovaţi singur şi a z is : „Nu-î bateţi, leu am omorit". Aşa că putem zice: paterna luî Ion are adevărata culoare locală a ţerel romaneşti . Faptul că pe Ion, deşi nebun îl ţin închis în ocna, se poate întîmpla, cred, numai la noi în ţară !

Dar nu-î numai at î ta. In Ion avem un studiu de pishologie patologică. Ion Ie nebun, are halucinaţii, contorziuni aproape e-pi lept ice; are înse şi momente lucide, momente cînd ştie că-î ne­bun. „Vezi.... câ leu sînt nebun" zice îel Ancăî. Cît de perfect ie în armonie cu psihologiea celor maî mulţi nebuni. Ion ştie că i e nebun, şi că i se trage din bătaie ; îel spune că l'au bătut degeaba, „din bătaie, ascultaţi-1: şi cînd mă speriiu, m'apucă, fie pe pust i i locuri/ Şi, cînd îe să m'apuce, îmi vine întăiu eu grijă şi cu scîrbă

N A P A S T E A 4 4 3

şi pe urmă cu spaimă,... şi mă arde, {arată moalele capului). leu am o bubă aici înnăuntru"... Ion are, momente cînd îe blînd ca mielul. Cum plînge îel şi z ice : „Vezi.... Tu la ce n 'ai venit sâ spui pe cum că Ion nu-i vinovat!.... Pe Ion l'aţî bătut în cap de geaba.... Luaţi-mă pe mine. Ce-am avut leu cu Dumitru îe altă socoteală, dar pe Ion lasaţi-1 săracul (cu obidă adîncâ) şi Ion s'ar fi rugat la Maica Domnului Buna pentru păcatele tale Vezi!... Vezi (plînge liniştit)".

După ce Anca a putut s ă i aducă un minut de l impezeală : „Atunci dacă l'aî omorît tu, pe mine de ca m'a închis, m ă ? de ce m'a chinui t? . . . . de ce m'a lovit în c a p ? de c e ? . . . . dacă tu Ieşti vinovat de ce mi-a făcut mie bubă aici înlăuntru ? Mâ doa re ! Mă doare /..."

Ioa Ie nebunul mediului lui, cu credinţile proprii lu î ; car i credinţi în crierul lui bolnav leau forma unei halucinaţi puter­nice, dovadă momentul cînd pleacă de la ffntînă, precum şi sfîr-şitul tragic cînd se înjunghie, că î-a poruncit maica D lui să şî dele măruntaiele la cînele care urlă (o halucinaţie a auzuluî) . Bine înţeles că Ion din fkea luî Ierâ cam slab cu duhul, ori prea necunoscătoriu de legi, de vreme ce găseşte un om ucis sau aproape mort şi se lăcomeşte de-I lea nişte nemicurl. Lucru care de alt feliu s'a întîmplat în multe cazuri cunoscute, decî nu Ie peste putinţă.

Are şi momente cînd Ie furios, cu putere nervoasă mare, de pildă cînd se răpede să ucidă pe Dragomir. Aici atragem lu­area aminte a cetitorilor cît Ie de bine aretat psihicul acestui ne bun, cînd din t uri ea cea mare Anca îl opreşte, ameninţîndu-1 cu barda! Nu pe un om teafăr l'ar fi putut ast-feliu opri.

Dar cînd înspăîmîntat ţ i p ă : „A n u ! nu! nu daţi , î i turteşte ţeasta capului.... O să-1 omoare ?"...

„Nu daţ i !" acest refren ar trebui să sune veşnic la urechile poliţiştilor şi judecătorilor noştri de instrucţie. Cîtă durere nu te cuprinde cînd ÎI auaî jalnicele va ie te : „mă arde, leu am o bubă aici înnăuntru", şi „Mă doare! . . . Mă d o a r e ! " Ar trebui sâ n 'a îbă

444 NAPASTEA

c i n e v a inemă pentru a sta nesimţitorii! şi rece 'nnaintea acestei jertfe, făcută nu de Dragomir, ci de nişte judecători barbari şi ignoranţi. Te cutremuri, gîndindu-te că trăieşti într 'o aseme-menea ţară. Compătimirea din obiectivă se face personală. Ion te tnfioară şi putem z ice : Caragiali în Ion a făcut o adevăra tă creaţie atît ca psihologie individuală cît şi ca rezultat al mediului nostru social.

Năpastea singură Ie în stare să nebunească un om. Gîn-deascâ-se fie-care ce grozav Ie, cum te înnâduşă suferinţa, cînd ştii că n'aî făcut un lucru şi ieşti îavinuit. Dar Ion ie tras în judecată, bătut, schingiuit de nişte judecători cari ar merită Iei să fie la ccnă. Şi toate acestea pe sfînta dreptate. Romînul se 'nfioară de năpaste. Imî aduc a minte cum, de mică, părinţii mă 'nvăţau să zic la închinarea de sară şi de deminea ţă : „Doamne, apără-mă de boale, de moarte năprasnică, de năpaste şi de toate relele". Aşa că, fără sfieală, putem zice, după asta şi după alte cele: Caragiali în „Napas tea" are un fond de adever şi de simţire po­pulară de ne maî tăgăduit . Şi dacă publicul nu-I de astă părere atuncî cu ja lea în suflet, putem zice că-î lipseşte cultura literară. Dar Ia dracul î î lipseşte şi i n e m a ? ! Spre marea mea mierare am văzut persoane simandicoase rizind cînd Ion îera în acele contorziunî epileptice, cînd boala grozavă Ierâ în paroxism! Nu-î lucru nou, nieî de mierare ca toţî acei ce nu cunosc feraniî să-şî închipuie că îeî nu pot avea simţiri şi patimi omeneş t i : uu-I îearâ-şî de mierare ca ofiţerimea noastră să stea rece privind la Ion, de oare-ce lea a împuşcat şi schingiuit! Ie j a ln i c ; dar ade­vărat, că uşor se trezeşte în noi fieara strămoşască şi greu, cu anevoie, sădim în sufletul nostru simţiri altruiste: compătimirea şi iubirea pentru aproapele. Trebuie oare ca mare parte din public să urmeze ca oile pe acel înfumurat care, pricepînd în artă cît ar pri­cepe o capră mecanismul unui ceasornic, a rostit banala frază : „Aiştia's ţ e ran î?" Prin asta au aretat câ prea s'au pr ip i t ; analizeze piesa, cugete asupra îeî şi sîntem siguri că vor vedea câ Iei sînt greşiţi şi nu Carageali.

NAPASTEA 445

* Dacă venim la Dragomir apoi şi acesta tip îe destul de

bine nernerit. I se năzare că, dacă n'ar fi măritata cu Dumitru, Anca l'ar lua pe Iei. împins de paternă nu se maî uită la urmări, puterea pasiune! învinge judecata: în cale-I stă Dumitru şi iei îl ucide. Dar cugetul neînduplecat, sufletul luî Dumitru, îl urmăreşte, nu- îdâ răzbun nicî o clipă, şi Iei cată prin pomene şi soroace să-1 înduplece; anî de zile stafiea luî Dumitru îl zbuciumă, îî aţine calea şi la masă şi la petrecere şi'n somn şi mereu pare câ-1 zăreşte lîngâ Anca. Ascultaţi 1 numai ce z i ce : „pe iei îl aud cînd vorbeşte îea, cînd mă uit la îea, îl văd pe îel. . . îeu trăiesc în casă, mînîuc la masă, dorm la un loc cu stafiea luî..,"' ......Uit'te-1, îel îe .... Dumitra!.."'

In Dragomir avem un exemplu cum o paternă puternică poate întunecă mintea, şterge pentru uu timp o r i c e idee de moralitate, de iubirea aproapelui şi preface fiinţa omenească în bestie. Dar această furie pătimaşă uu ţine mult, şi mustrarea de cuget începe a-1 sapă mereu şi îel ucigaşul caută să înduplece sufletul lui Du­mitru, ba cu pomene, ba cu laude, dar după ce vede că toate nu-î slujesc Ia nemic, se'nfurie, vrea să nu maî audă de numele lui, cînd veşnic îl avea îel însu-şî în minte, îş i desfoaie mîniea ocărind pe Anca : „De nu ieră muierea asta, ce om ierarri îeu!-1' Iubirea luî Dragomir pentru Anca îe o Iubire de selbatec, o iubire care calcă totul în picioare, nu cruţă neroic, maî mult nicî nu se îngrijeşte de simţirea Ancăî pentru Dumitru. Ie iubirea egoistă a animalului care-şî ucide r ivalul ; iear în urmă.. . mustrarea îl urmăreşte, pentru că după ce animalul din îel a fost ogolat prin crimă, prin pose­siunea Ancâî, Ies la iveală sentimentele omeneşti, credinţa religi-lioasă, superpuse, ce-î drept dar destui de tar i şi acuma acestea sînt stăpîne a tot puternice asupra luî Dragomir.

leată omul care a căutat să-şî asigure fericirea prin crimă şi maî tare şi-a ucis'o! Pe lingă mustrarea conştiinţei, îl maî zbuciumă groaza de a fi descoperit, şi numără mereu an cu an, zi cu zi, doar s'ar vedea mînluit de grija ocne i ; în nenorocirea luî îşi închipuie că după asta va fi fericit. Aice îe bine analizat

446 NAPASTEA

sentimentul speranţe i ; a ucis pentru a fi fericit, acum nu bagă de samă că de mustrare nu va scăpa, căci cugetul, umbră nedeslipită a minţeî, îl va urma pău la mormînt, ci crede mereu că ne maî avînd teamă de închisoare va fi fericit.

Dragomir îubeşte pe Anca şi tot o dată o ureşte, o învinu-eşte că îea, muierea, l e de vină pentru nenorocirea lu î : „maî bine îmi frîngeam gîtul pănâ sâ n'o fi întîlnit!... Dacă nu îera femeea asta îndărătnică, îeu îeraro astă-zî alt-feliu de om",

Observat'a oare publicul decadenţa morală a lui Dragomir ? Cum treptat, treptat îl prinde patima beţiei, ba maî mul ta observat oare creerul luî desorganizat, slăbit de zbuciumul nâuntric al conşliin-ţ e i ; aseultaţî ce zice Anca : „Maî nainte unde se îutîmplă l a t ine să te îmbeţî!. . . acuma îţi bel miuţile di'ntr'un ţoiu de rachiu". Pău şi patima cărţilor sâ 'ncuibează la îel: joacă, pierde, ca doar s'ar ogoea. Dragomir nu îe criminalul care ucide cu nepăsare şi nepăsătorii! remîne toată v iea ţa ; iei ucide iutr'un moment de por­nire selbatecă, rezultatul patimei luî neistovite: după o noapte de Insomnie se hotăreşte îel şi a doua-zi sâvîrşeşte crima.

Groaza cînd îl vede pe Ion : judecata şi planurile luî copi­lăreşt i de a fugi cu nebunul no sînt adevărate expresii ale fricei, atuncia cîud omul nu mal ştie ce face, cînd simţul de conser­vare întunecă judeeata ? Toate le spunem în treacăt, nu avem intenţie a face analiza iubirel lui, pe urmă a mustrare! de cuget şi nici de a-î privi mal de-amăruntul nenorocirea vîeţel lui. Cine ar cuteza să spuie că nu-I bine analizat sentimentul triceî însoţit de ciuda câ nu poate scăpa; precum şi uimirea grozavă până l a prostie, cînd se vede învinuit de Anca, năpăstuit , că a ucis pe I o n ? „leu nu am omorit... pe Ion ! (ride febril)". Apoi strigătul lui desnădăjduit cînd se vede pierdut : „Femee ! vreau să scap. . . Nu vreau să puie mîna pe mine!... Mi-e frică!.., Vreau să scap!" .

A nu vedea în Dragomir concepţiea unui om de talent, şi a nume nu o concepţie ideala, ci un tip real îe a nu avea nu simţ artistic, dar nici chiar omenesc.

NĂPASTEA 447

* * *

Dacă venim la Anca apoi aice părerea noastră Ie urmă­toarea, poate ne înşelăm, dar aşa am înţeles noî : Anca a Iubit mult pe Dumitru,- dar o dată mort, şi-a z i s : „n'oiu să-1 mal înviiu ori cît l'oiu jăl i şi vădană îe grea v iea ţa 8 . . . şi s'a măritat. Inse alături cu Dragomir, ştiind că a trebuit să a lbă cîudă pe Du­mitru pentru că lea în tă îea dată s'a mări tat cu dînsul şi nu s'a dus după Tel; văzindu-1 zilnic posomorit, gînditoriu (fiind-că fără îndoeală în sufletul luî crima lăsase urme ad înc î ) ; pe urmă gri ja ce purta Iei de parastasele luî Dumitru, somnul luî zbu­ciumat, visurile cu cap de mort, mici întîmplărî şi vorbe scă­pate de Dragomir, toate acestea, zi cu zi, au grămădit în sufle­tul AncâI bănueala că Dragomir a ucis pe Dumitru. Luaţi bine aminte, bănueala nici de cum convingerea, de oare-ce pân' la ceasul din urmă lea Ieste nehotârită. Ca să se în credinţeze cetito­rii că îe cum zicem noî şi nu alt-feliu n'au de cît să-ş î amintea­scă cum cînd vine Ion îea zice: „Tu, Maica Domnului, i-aî fost că lăuză; tu l a i purtat pe căî necunoscute şi mi l'aî trimes aici ea să ridiee din calea hotârireî mele îndoeală" . . . Aşa ar fi vor­bit îea dacă ar fi fost cu totul încredinţată de vinovâţiea luî Dra­gomir? Şij cum nu ierâ să stea bîeata Anca la cumpeue, cînd ştiea că alt om fusese osîndit la ocnă pentru acest omor? Acuma cînd după o mulţime de ispitiri la cari îl supune Anca pe Dra­gomi r ; cînd după îndemnul Aucâî, Ion începe a avea un moment lucid şi zice.- „Atunci, dacă l'aî omorît tu, pe mine de ce m'a închis, mă ?... de ce m'a chinuit ? de ce m'a lovit în cap ? de ce ?... Daca tu Ieşti vinovat de ce mi-a făcut bubă aici înnăun­tru ?... Mă doa re ! Mă doare!". . . Ori chiar maî înnainte, cînd zice, apncînd de gî t pe Dragomir: „Sta l a i c i / De ce l'aî ucis, pe cre-ftin?"... Acum în mintea Ancăl se construeşte tot trecatui, abiea acuma i se luminează totul şi, cum face tot omul în împrejurări analoage, are şi îea păreri retrospective şi zice.- cutare lucru l'a •şăcut tot pentru asta, cînd m'a cerut a z is : „Anco, nu-ţi mal trăeşte oărbatul, mă i e i : Vorba ta şi glasul cum mi-aî spus'o, mi au d:.t

448 NAPASTEA

un junghiu prin inimă", fe lucru foarte omenesc ea pe o femee care a iubit pe bărbatul său să o jaughie prin inemă, cînd i se aminteşte câ iubitul nu maî trăeşte şi i se propune să se mări te . Pe urmă înse, după ce întră in joc alţi factori, după ce are con­vingeri puternice că D.ragomir l'a ucis, atunci mintea în slujba pasiuneî făureşte şi ticlueşte feliu de feliu de argumentări . Bine înţeles aici trebuie să adăogim şi simţul de r ăzbuna re : îea a

iubit pe Dumitru mult, î e a rpe Dragomir l'a luat de nevoie, căeî nu putem, după cele spuse maî sus, admite câ l'a luat ca să-şî răz­bune. Că Ie înse natural ca îea să-şî închipuie aşa, nieî maî Ie vorbă, bă maî adăugim şi puţină scuză femeeaseâ faţă cu Dumitru; acea scuză pe care omul se iu cearcă adesea să şi-o facă faţă cu siue î n s u ş i ; a nume: m'am măritat numai e-t să-i răzbun. Aşa că avem deci pe Anca nu o abstracţie, dar un tip real. i 'oar Carageali n'avea să puie note la dramă! Iei a împlinit una di'ntre cerinţele artistice, a nume: să te facă să gîndeştî.

Numai analizînd, pătrundem făptura omenească, deci nu trebuie aşa de o dată să s t r igăm: „Auzi, nouă ani să facă pe judele de instrucţie ?" Dar de unde aţi luat că Anca a fost timp d e nouă ani judecătoria de instrucţie, cum ziceţi f Drept câ mintea Ancăî a înregistrat zi ca zi. an cu an, toate vorbele lui D .ago-mir. Ie lucru ştiut că adesea omul face Inconştient lucruri cari nu le-ar putea săvîrşi cu mintea rece. Ie în noi o moştenire puternică, moştenire a miilor de generaţii care ie mnit maî ghi-bace de cît raţionamentul conştient; Ie ceea ce unii numesc instinct, alţ i i raţionament Inconştient.

Ast-feliu în Anca se întipărea, fără ştirea Iei, credinţa că Dra­gomir poate fi vinovat. Pentru a fi mal uşor înţeles acest feno­men putem să-1 asemănăm cu altul care se va fi înt împlat fîe-că-ruia din cetitorii noştri. De cîte ori nu ne muncim în zădar să străbatem cu mintea vre-o problemă ştiinţifică mai complicată şi după ce am adunat tot materialul în mintea noastră o părăsim şi maî tîrziu de-o dată ne scapără prin minte ca ua fulger şi desle-

NAPASTEA 449

garea apare clară şi neîndoioasă în toate amăruntele îe î şi fie­care amărunt se aşază la locul său. Negreşit că lucrarea asupra problemei s'a urmat fără ştirea noastră. Tot ast-feliu se vor fi petrecut lucrurile şi cu Anca şi numaî la urmă a văzut ce legă­tură î e râ între toate faptele luî Dragomir şi cum toate îerau ca o urmare logică a vinovăţiei lui.

Din punct de vedere al morali tate! nu se maî încape vorbă că Anca Ie superioară nu numaî mediului din care face parte, dar chiar celui social şi î ea tă pentru c e : Pe cît se vede de pe vor­b a luî Dragomir, cînd îşi face adiata, cum zice Anca, îea Iera seracă şi nicî Dumitru nu fusese bogat . Dragomir înse îerâ cu­prins, î e râ crîşmariu, totu-şî Anca n'a stat la cumpene şi s'a dus după acela ce-I îerâ „mal scump ca lumina ochilor". O dată mă­ritată, paterna îeî nu s'a micşurat şi, cu toate îndemnurile luî Dra­gomir, îea nu s'a dat cu Iei în dragoste, a fost „îndăretnică". Dacă după un an de la moartea luî Dumitru se mărită, nu trebuie să ne mlerăm, ştiind cum îe soarta femeei vădane în ziua de a-zî, maî ştiind credinţa lor că nu poate să stea o femele t înără şi vădană. Maî departe. O dată măritată, aşa din interes, bine în ţ e ­les act nemoral după noi, îea îe foarte morală faţă cu obiceiul şi cu morala lor, de oare-ce cu toate propunerile, cu toată stăru­inţa profesorului, om tînăr, îea remîue cinstită. Iear cînd la urmă îe încredinţată de vina luî Dragomir nu stă un moment la în-doeală pentru a-l răzbuna pe Dumitru. In adevăr Anca remîne până la urmă credincioasă îubirel Iei pentru Dumitru.

Pe l îngă calităţile artistice ce are, opera Ini Carageali m a l a re şi o l imbă bună romanească, lucru rar în literatura noastră pes t r i ţa tă de cuvinte străine.

Acum ne în t rebăm: de vină Ie Carageali c'a pus „Năpas tea" pe scenă? Doar tot atît de vinovat cît ar fi un pictor care ar a-reta unor antropofagi un tablou ce ar înfăţoşa jertfa lui Avraam. Iertaţ i comparaţiea, nu doar că prin asta am voit să lovesc în publicul romîn, Iei îe bun, induigeut, pentru toate mediocrităţile, dar are un cusur: se pripeşte, prea răpede judecă, prea iute coa-

CtouempOraonl An. VII. '.<o 8.

450 NAPASTEA

damna. Asupra operelor de artă, trebuie de gîndit mal mult, şi cînd publicul romîu vrea, sînt sigură că poate să dea valoarea cuve­nită unei opeie de artă. Mal trist Ie că mulţi s'au lăsat înşelaţi de unii şi de alţii, aşa că nicî n'au venit la reprezentaţie pe spuse le : că nu-I bună pîesa, că-I aşă şi aşă. Mulţi din aceştia vor zice că nu sînt vinovaţi. Nu îe asta şi părerea noastră. Cum ? Se dă o operă a luî Carageali şi nu mergi , luîndu-te pe vorbe! Dar presupunem că-î rea; tot trebuie să o vezi, sâ-ţî faci singur idee de mediocritatea sau bunătatea îeî. Dacă se dădea o bucată de Stan orî de Bran am înţelege apat iea : auzi că-î rea, nu m e r g i ; dar se dă o piesă a celtiî ce-a făcut „Noaptea furtunoasă" şi „Scrisoarea pierdută" şi nu mergi! După noi, le neiertat.

Romîniî din punct de vedere al literatureî dramatice stau jos şi fie siguri că de vor primi cu atîta apatie rarele bucăţi bune ce li se dau, a p o i ; vaî! de literatura romanească! Nu poarte grijă: încurajînd numai bucăţi ca „Baronul Ţiganilor" nicî nu li se vor da mal bune şi, nu peste o sută dar nicî peste o mie de ani , nu vom mal avea o literatură. Iear rari i scriitori se vor mulţâmi să-şi cetească bucăţile într 'un cerc de prieteni, şi atî ta tot. Să ţie bine minte publicul romîn că se judecă civilizaţiea unul popor nu numai de pe cultura iui ştiinţifică, dar şi de pe cea literară. Dec i : sapienţi sat.

SOFIEA NĂDEJDE

Epigrame

UNUI PRELAT

S ă zvîrll potcapul, sfinte, Că-1 porţi chiar facî păcat, Căci Ieşti îngust la minte Şi la stomah prea lat.

LTJI MIEON COSTIN

Chiar peste noroc aî dat Că nu mi te-au aşezat Cu faţa la Pr imăr ie ; Căcî privind o clipâ'n lea, Zeu, de scîrbă, într'o mie De bucăţi te-al sfîrâmă!

UNUI BETiT t

Ş i - a l serăcit amarnic . . . , Albi înse mîngîîerea Că nimeni nu va spune

*Că ţi a i mîncat averea . . . .

In durere II

Pe malul riulul, plecată cu faţa-î în spre apă, frumoasa Ma­riană privea unda eurgînd; gîndirea-î în neştire.., părea îmbătrî-nită sub ja lea-adînc săpată pe galbânul fel chip...

.,Oh, toamna, toamna vine... pe fruntea mea o dungă şi dîn-sa-mî va lăsă... ca tomnile trecute, surori înnourate, va trece şi aceasta şi soarta mî amărî tâ tot nu ml va schimbă...

„Oh. toamna... Iată vine... frunza pălită de-a Iei suflare cade... o toamnă l îngă alta, ca mînî, voiu numără.. . şi leu, departe., de­parte de-a luî fiinţă dragă, sleită de putere, ca frunza voiu cădea..."

Pe malul riulnî, plecată cu taţa-I în spre apă, frumoasa Ma­riană privea unda eurgînd; gîndirea-î în neştire... părea îmbătrâ­nită sub ja lea-adînc săpată pe galbânul Iei chip.

ANA C. GE. GHEOBGHITJ.

VIEAŢA REVOLUŢIONARILOR RUŞI IN ÎNCHISORI de

George Kennan (urmare)

In anul 1883 Mariea Kuluşnaîa, o fata de opt-spre-zece a m , Hica unui negustoriţi din Odesa fu arestată ca vinovată de „sen­timente duşmăneşti în potriva statului" şi supusă la toate cele de­scrise mal sus. Dar îea îerâ tată cuminte şi tare de caracter şi timp de mal multe luni nu putură s'o sparie şi s'o silească a - ş î vinde prietenii. In sfîrşit căpitanul Katanskii , ofiţeriu de jandarmi în Odesa, î l aduce un act falsificat în care se aflau mărturisirile, închipuite fireşte, ale tovarăşilor îeî. Acest document Ierâ alcătuit de jandarmi după faptele ce aflaseră prin spioni şi după cele ce-şi închipueau Iei înşi-şl. Cursa aceasta îerâ foarte cu dibăcie făcută pentru a scoate de la Kaluşnaîa mărturisiri ca să poată da dovezi în potriva tovarăşilor Iei ce-şl aşteptau judecata. Katanskii spuse fetei cu seriositate că nu-î vorbeşte ca om al legeî, ci ca prieten, c ă i arată mărturisirile celoralalţi spre a o face să nu se p îearaă în zădar. Indăretniciea iei nn îerâ să fie de nici un folos pentru ceialalţi, ae o a r e c e se cunoscuseră chiar Iei de vinovaţi. Procu­rorul n'avea să afle că Iei, Katanskii , i-a aretat acest act şi va crede că, aşâ de la sine, a simţit căiuţă şi a spus adevărul. Pe dînsa de alt-feliu nici nu o învinuesc aşâ de tare, şi numai din pricina îndăretnicieî îe î nu i a u dat încă drumul. Să are te dec i

454 VIEAŢA REVOLUŢIONARILOR RUŞI ÎN ÎNCHISORI

căinţa şi supunere, Da chiar nicî mi îe nevoîe să descopere vre-un fapt nou, ci să întărească numai că sînt adevărate aceie pe cari poliţiea le ştie, cum dovedeşte actul înfăţoşat. Va putea oare îea să-şî jertfească vîeaţa-î t înărâ pentru un sentiment donquişotesc de onoare? Iei au mărturisit, şi n'are să le fie maî reu, dacă va întări şi îea spusele lor. Nicî despre aceasta că îea a cunoscut mărturisirea celoralalţî n'aveâ să afle procurorul şi deci avea să creadă că a vorbit împinsă de amară căinţă şi nu maî încape îndoeală că avea să deâ poroncâ s'o lase slobodă. Kaluşnala căzu în această cursă! Spuse procurorului că îe gata să deâ respunsurl şi mărturisiri în potriva prietenilor îel şi recunoscu faptele cuprinse în actul falsificat, şi pe care decî le credea deplin dovedite şi cu­noscute, dar în privinţa cărora în adevăr nu îerâ nicî o dovadă. După ce au ajuns ast-feliu la scopul pentru care o închiseseră, i-au dat drumul, dar poliţiea nu o pierdea din ochi. La judecata prietinilor află că nicî unul nu mărturisise şi că nu îerâ împotriva lor nicî o dovadă serioasă afară de spusele sale. Poate sâ şî închipuie ori cine groaza ce-a pricinuit atare lucru astei fete plină de iu­bire, de idei înnalte şi de onoare. Trebui să vadă că prietinii săi în urma spuselor îel fură trimeşl la munca silnică, şi îea nu putea nici sâ îea parte cu dînşiî la aceea-şî pedeapsă, nicî sâ le expli­ce înşelăciunea ce suferise. î ea li se părea o ticăloasă care i-a vîndut pentru a scăpa singură. Multă vreme î l fu aşa de mare mus­trarea de cuget şi desnădejduirea ce-o caprinseră, în cî t ar fi ne­bunit ori s'ar fi omorit, dacă nu se hotărea să-şî răzbune pentru mişeliea făptuită şi să arete lume! că, deşi fără de voie a trădat pe al sâî, totu-şl nu se teme de-a avea şi îea soarta lor. Căpătă un revolver, merse ia căpitanul Katanskil (la %<> Augast 1884) şi t rase asupra luî cînd în t ră îel în odaîea de primire. Glonţul îl at inse la cap, îî zdreli ureehea şi străbătu în părete. Innainte de a fi putut trage alt foc, Katanskil se răpezl, o apucă şi I Zrauncl revolverul. Pentru acest atentat fu dată în judecată la 10Septem­vrie acela-şî an înnaintea unui tribunal militar. Fiind că singura sa dorinţa îerâ de-a fi osîndită la aceea-şî pedeapsă ca şi al săi,.

VIEAŢA REVOLUŢIONARILOR RUŞI ÎN ÎNCHISORI 455

de aceea Kaluşnaîa nu se apără de Joc. Tribunalul o găsi vino­vată de încercare de omor premeditată şi o osîndi la 20 de ani de muncă silnică. leu am fost din întâmplare martur la începutul actului din urmă al acestei drame dureroase. S'a nemerit să mă aflu la 8 Decemvrie 1886 în Cit, un oraş în Siberiea resăriteană, cînd Mariea Kaluşnaîa trebuea să plece de acolo,—împreună cu o turmă de osîndiţî, legaţi în lanţuri ca şi dînşiî, şi pe jos, pe un irig de 20 de grade sub zero,—trebuea să plece, zic, spre ocnele d e l a K a r a . S imtunfe l iu de bucurie tristă la gîndul că nefericita fată, apropiindu-se de locul suferinţelor, stiea că l îngă dînsa a stat un călătoria american, care a aflat întîmplârile îeî si avea să spună lumeî întregi de ce încercase îea să ucidă pe Katanskiî .

Poate va socoti cine-va eă asemenea înt împlărî sînt r a r î ; dar îeu trebuie să spun cu părere de reu, că mi s'au povestit, a-semenea lucruri de osîndiţî în toate părţile Siberiei şi chiar de multe persoane ofiiciale.

Tot în Odesa s'au mai făcut asemenea încercări de-a înşela pe arestaţ i . Ast-feliu încercaseră sâ înşele în acela-şl au, şi tot cu acte falşe, pe Fanny Moreinisef, care acuma ieste în distric­tul de di'ncolo de Baical. Tot aşă încercară cu doamna Kutitovsca aflătoare acuma în Ircuţc. Planul nu izbuti nicî cu una nici cu alta. Dacă închisoarea singuratecă în celule se dovedeşte neîndestu­lătoare pentru a scoate rezultatul dorit, atunci jandarmii şi oame­nii justiţiei a leargă la alte mijloace, poate nu atît de necinstite, dar orî cum tot a t î t de crude. Cînd în Martie 1882 generalul Strîelnicof socoti că singură închisoarea celulară, în temniţa întu­necoasă, ren aeresită de la Kiev nu Ie o pedeapsă îndestulătoare pentru închişi, hotărî, pentru a-î nevoi sa spuîe, ceea ce după ide­ile luî, ştieau despre mişcarea revoluţionară, hotări a le face sta­rea şi maî nesuferită şi poroncl să li se îea şi lumina.

Sub cuvînt că vrea să le îea putinţa de a vorbi între dînşiî de la fereastră la fereastră, puse obloane de fîer cari să împie­dece de-a întră lumina în celulele închişilor politici. Aceste ob­loane astupau fereastra întreagă şi nu lăsau loc deschis de cît în

456 VIEAŢA REVOLUŢIONARILOR RUŞI ÎN ÎNCHISORI

jos. Prin acest mijloc închişii au fost aproape cu desăvîrşire lip­siţi de lumina şi de aler şi celulele se prefăcură într'un feliu de pimniţe. Lumina ce venea prin deschiderea pomenită d e a b i e a ajun­gea pentru a face să se deosebească ziua de noapte. Meşterul care le-a făcut, spuse luî Strîelnicof că Iele nu vor împiedecă pe în­chişi de-a vorbi între dînşiî, ca şi maî înnainte;—dar Iei îî respun-se aspru, că să-şî caute de treabă. Bine înţeles, vîeaţa ajunse a-proape de nesuferit.

Fete tinere, cari se aţiţă uşor şi-s cu mare faniazie, îmblarâ neîncetat prin celula lor întunecoasă pană ce nebuniră. Chiar din funcţionarii închisorilor le aretau compătimire. In sfîrşit osîndiţil se îndreptară la generalul Drentelen, gubernatorul general , şi ce-rură să trimeată un funcţionarii! care să cerceteze celulele şi, dacă va fi cu putinţă, să îea măsuri de îndreptare. In urma acestei cereri gubernatorul Kievului cercetă dinporonca luî Drentelen, închi­soarea, întră în celula unui student, pe care maî tîrziu l'am întîlnit în Siberiea, şi-l î n t r ebă : „Ce credeţi, cu ce scop îs făcute obloanele aces tea?" Studentul respunse că-s făcute din poronca generalului Strîelnicof cu scop de-a opri vorba între ares ta ţ i" , „fşî ajung sco pul dorit?" „Nu", respunse studentul, „şi pot să vă a ret, că se poate vorbi de la ferestră la fereastră tot atît de uşor ca şi înnainte" . „Aretaţi-ml, vă rog", zise gubernatorul. Studentul merse Ia fe­reastră şi chemă pe un prieten care era închis în casa de desupt. Acesta respunse şi începură a vorbi cu toată uşurinţa, pană ce gubernatorul zise că ştie destul. „înţeleg starea d-voastre", îî zise îel, „dar nu pot să vă dau nicî o nădejde în privinţa vre unei schimbări. Acuma generalul Strîelnicof lucrează pe temeiul putereî ce i-a dat însu şl Ţarul, şi nu at î rnă nici de generalul gubernator Drentelen, nicî chiar de ministrul de interne; de aceea puterea gubernatoruluî nu poate face nemieâ". In a doua zi după aceasta generalul Strîelnicof fu omorit în Odesa. P e dată au fost luate şi obloanele de la fereşti, spre marea bucurie a osîndiţilor politici; atî ta de mare le fu veseliea în cît făcură propunerea de a se întrebuinţa materiile din Iele pentru a face un monument nă-scocitoriulul lor.

VIEAŢA REVOLUŢIONARILOR RUŞI ÎS ÎNCHISORI 457

Mal am numai puţin loc pentru o descriere a feliuritelor mijloace de a scoate de la închişi mărturisiri pe cari să le în­trebuinţeze jandarmi i şi justiţiea.

Unul din cele mal aspre chipuri Ieste, după cît îmi pare, următoriul: sparie pre părinţii batrîni şi slabi, spuindu-le că, fără îndoeală, copil lor au să fie spînzuraţî, dacă nu-şl vor mărturisi v i n a ; şi nevoesc pe aceşti bîeţî bătrînî tremurînd de durere şi groază, să ceară de la copiii lor o mărturisire. Funcţionarii ştiu foarte bine, că zişii copil n'au a fi spînzuraţî, ba chiar că ie foarte îndoîos de vor fi măcar osîndiţî. II ţine în închisoare numai şi numai pentru că procurorul se aşteaptă să scoată o dată de la dînşiî ce-va mărturisiri.

Dacă suferinţele închisorel celulare pot fi crescute prin ru-găminţele părinţilor nebuni de groază, cu atâta mal b i n e ! Ce-va spaimă nu strică nici bătrînilor; le arată să-şî păzască mal bine copiii, şi poate că îndăretniciea acestor tineri cari nu vor să-şî vîndă tovarăşii se va muea cînd Iei îşi vor vedea părinţii plini de întristare şi de desnădăjduire. După socotinţa autori tate! acest mijloc este folositorii! amînduror părţilor.—Mama unu! student din Kiev, Jebunef, o femeie de 65 de ani, fu aşa de îngrozită prin de­scrierea c e ! făcuse generalul Strielnicof cum că fiiul lei , dacă nu va mărturisi , va fi atîrnat sus de spînzurătoare, cu juvăţul de gît, în cît bîeata femeie căzu jos leşinată în camera de primire a procuroru­lui. Strielnicof ştiea totu-şl foarte bine că n'are de ajuns dovezi în mînl pentru a osîndi pe Jebunef, şi cu at î ta maî puţin pentru a-spînzura. Studentul chiar nicî nu a fost osîndit, ci trimes prin măsură administrativă în Siberiea. Altei mame a unui student, pe ca re l ' am aflat surgunit în districtul Zabaicalului, i s'a spus că fecioru-su va fi negreşi t spînzurat, dacă Iei nu va mărturisi ceea ce ştie. Sub con-d i ţ i eacă va face toate chipurile pentru a-1 hotărî să mărturisească, i-an dat voie să se întîlneaseă în închisoare cu dînsul. Acolo s'a petrecut o scenă foarte chinuitoare. Muma bătrînă cu păr alb, pe jumătate nebună de durere, cu glasul înnecat de suspine, cade în genunchi înnaintea fiiuluî său, î i cuprinde picioarele, î ş i spri-

458 VIEAŢA REVOLUŢIONARILOR RUŞI ÎN ÎNCHISORI

j ină de dînsele obrazu-î scăldat în lacrimi şi—1 roagă în numele îubireî sale de mamă să se declare gata a respunde la întrebă­rile jandarmilor. Cît de groaznică a fost lupta, ce se petrecu în­tre simţul de fiiu iubitorii! şi între tăriea de caracter a închisului, zdrobit după atî tea luni de închisoare celulară, care îubeâ pe mă-sa, o onora şi care o vedea întâiea-şî dată de cînd fusese închis, şi poate pentru cea din urmă dată înnainte de surgunirea în Sibe-r iea ,—asta nu se poate zugrăvi cu vorba. In sfîrşit se depărta bîeata mamă plină de desnădâjduire, după ee-şî luă remas bun de la fiul său ca de la un osîndit la moarte. Amintirea acestui chinnitoriu moment îeste un ghimpe care reoiase adîne împiîntat îu inema fiiuluî său. Iei se gîndeşte la înşelăciunea crudă ce-au făptuit asupra mamei sale, se gîndeşte la suferinţele sale proprii , ia încercarea autorităţilor de-a pune sentimentele omeneşti în slujba poliţiei. Asemenea gîndirî lucrează asupra nervilor şi a-supra iuenieî şi-l oţeleşte pentru vremea cînd va veni timpul răzbunare! .

Mijlocul de-a scoate mărturisiri, lovind îu cele mai adîneî şi maî tari sentimente ale inemei omeneşti, se întrebuinţază mal mult sau maî puţin în toate temniţele ruseşti în cari stau închişi cri­minalii politici. Amănuntele cîtor vă cazuri sînt fireşte foarte de­osebite între dînsele, după împrejurări şi după puterea de închi­puire a închizitoriuluî. Unul închis d. p. îi făgăduesc, după multe luni de închisoare celulară, o întîlnire cu mă-sa. Plin de aş tep­tare veselă, trece îel în urma paznicului prin coridorul lung şi întunecos în curtea închisoreî, unde mă-sa stă pe o bancă vîrtoasă la 40 sau 50 de paşi de la uşa prin care l'au scos ped însu l . La vederea fiinţei Iubite, a cărei faţă străluceşte de bucurie, deşi Ieste schimbată şi îmbâtrînită, de la cea de pe urmă dată cînd a vâ-zut'o, inema luî i se umple de ja le şi de dragoste, şi se răpede s'o îmbrăţoşeze,—dar paznicul îl opreşte şi zice, că întîlnirea nu poate avea loc aice, ci în odaea de primire a închisoreî şi îl şi duce acolo. Iei aşteaptă cu nerebdare zece minunte, cincl-spre-zece, jumătate de c e a s ; în sfîrşit se deschide uşa, dar nu vine

VIEAŢA REVOLUŢIONARILOR RUŞI ÎN ÎNCHISORI 459

mama, ci procurorul, care îi întreabă, de nu s'a hotărit î n s f î r ş i t a respunde la întrebările ce i s'au pus. Iei respunde că a fost adus acolea ca să vadă pe mă-sa şi nu pentru a fi supus la întrebări. Procurorul totu-şi î i declară că întîlnirea cu aî luî ieste un batîr care nu se tace criminalilor îndăretniei şi împeliţaţî, că, dacă n'are nemica de adaos la respunsurile vechi, va da poroncă să-1 duca îndâret în închisoare. Tînăruî amăgit, amărit , se întoarnă cu ură şi maî mare, cu sete şi mai înfocată de răzbunare, şi de aseme­nea muma cuprinsă de durere omoritoare, muma a cărei deznă­dejde a crescut văzîndu-şî fiiul, în fuga, încunjurat de străjerî, îmbrăcat în haine de arestat, pleacă îearâ-şî singură pe drumul cătră satu-î depărtat .

Acuma al doilea caz, despre care am auzit în Siberiea : o femeie t înără şi măritată de curînd, fu închisă împreună cu copilul său. îea nu vroi să răspundă la întrebările ce i se puneau cu scop de-a căpăta dovezi îu potriva tovarăşilor să i , şi ofiţeriul de jandarmi care preşida interogatoriul, o ameninţă că-I va lua copilul, de va fi atît de îndăretnică. Atunci femeea întrebă pe procuror de ieste vre-o lege în puterea căreia ofiţeriul de j anda rmi să-î poată lua copilul, dacă îea nu va respunde. Procurorul în loc de a-I respunde adevărul, îi zise că ar fi mal nemerit din partea Iei a nu cerceta despre legalitatea putereî ce are uu ofiţeriu de jandarmi , ci să spuie fără viclenie tot ce ştie, dacă vrea sâ nu i se îea copilul. Dar chiar şi în faţa acestei aşa de groaznice ameninţări pentru o mamă t î ­nără (iera abiea de două zeci de ani cînd am făcut cunoştinţă cu dînsa în Siberiea), se aretă statornică în hotărirea sa de-a nu-şl t radâ tovarăşii . I-au lăsat copilul, dar îerâ vecinie cu frică; chiar numai amintirea acestor suferinţl o făcea să pl îngă.

Am dat a t î ta loc descriere! temniţelor şi mijloacelor de cer­cetare, pentru că, pe cît îmî pare, Iele ne fac sâ pricepem mal de grabă acea stare a spiritelor, care şi-a găsit expresiea în aşa zisa Jucrare „teroristă". OrI-cum ar privi cine-va acest fenomen din punetul de vedere al moralei , îeu mi-am spus părerea m e a ; totu-şî nu ne vedem în drept nici de cum a crede că revoluţionarii rus*'

460 V I E A Ţ A R E V O L U Ţ I O N A R I L O R R U Ş I I N Î N C H I S O R I

ar fi suferind de maniea uciderei, de asemenea să nu ne închipuim că îeî sînt oameni cruzi şi lipsiţi de simţiri omeneşti.

S'ar putea pe de altă parte crede, că judecători i , cari-s în stare a se purta ast-feliu cu închişii, vor fi fiind oameni cruzî şi reî de feliul lor,—dar şi această presupunere ar fi de multe, ba chiar de cele maî multe dăţî, greşită. Mulţi din aceşti funcţionari admi­nistrativi nu sînt de feliul lor maî reî de cît alţii , dar au crescut în sistemul de-a nu suferi nici o opoziţie şi maî ales sînt contra aceleî forme care în Rusiea se numeşte „nesupunere". Sînt de­prinşi a se privi ca reprezentanţii naţiei şi nu ca servitorii Iei ; îeî n'au avut de suferit personal toată greutatea apăsărel cîrmui-rel sînt aţiţaţî şi amări ţ l de atî ta luptă îndelungată în potriva u-nor oameni nefricoşl şi desnădejduiţl , ale căror motive şi carac­tere nu le pot pricepe şi pe cari îî socot fanatici şi trădători , şi în sfîrşit cariera şi poziţiunea lor at î rnă de la izbînda acestei lupte.

In oraşul Cit, în Siberiea resăriteană, am dat peste un ofi-ţeriu rns a nume Novicof, care comanda un număr de cazaci, puşi spre a străjui minile de la Kara. In anul 1880 fusese membru în tribunalul de războiu care a judecat pe Rosicof, Ana Alexef şi alţi criminali politici în Odesa. Novicof îera un bărbat, cam de vre-o 45 de ani , îş i îubea mult familiea, se purta blînd cu criminalii ordinari şi în general nu îera om crud şi răzbună toriu. Şi î e a t ă ! Acest om cu moralitate înnaltă, cinstit şi prietenos, spuse înnain-tea mea, vorbind despre criminalii politici, la al cărora proces luase parte ca judecă tor ia : „Dacă ar fi mers după socotinţa mea, i-aşî fi trecut pe toţi prin s troî" . Trebuie să spun ce însamnă stroiul — această crudă pedeapsă, care se întrebuinţa în vremurile mal vechi în Siberiea în potriva categoriei celei mai de jos de criminali. Arestantul desbrăcat pană la brîu trebuea sâ treacă mer-gînd la pas pri 'ntre două şiruri de soldaţi, din cari fie-care înna rmat cu cîte o varga, şi de la fie-care trebuea să primească loviturî.

Numărul loviturilor se hotarea la 2000 pană la 5000. Mal puţin de două mii nu dădea voie legea. Omul care îera supus la ast-feliu pedeapsă, cădea fără cunoştinţă, de nu îera peste măsură

VIBAŢA REVOLUŢIONARILOR RUŞI IN ÎNCHISORI 461

de tare şi de sănătos, înnainte de a fi primit nnmărul întreg şi după ce le primea pe toate îl duceau de la locul de pedeapsă la spi­tal. Şi la această pedeapsă vroea Novieof, să supună pe crimi­nalii politici, şi chiar o propuse tribunalului din care făcea parte ! „Dacă", zicea Iei, „i-ar fi pedepsit ast-feliu, uşor s'ar fi pus ca­păt turburărilor politice". Cînd se îea în samă, că asemenea pe-deapsăgpentru criminalii politici s'a propus cu tot di'nnadinsul în potriva criminalilor politici, de cătrâ unul din judecători, şi că ju -decătoriul acesta pricepea bine toată bărbăriea pedepsei, nu ne putem minuna dacă aflăm câ ofiţeri de jandarmi întrebuinţază fără sfiealâ asemenea pedepse. Dar n'am sfîrşit încă de aretat tot ce trebuie de spus în privinţa acestei politici de „terorizarea" î n ­chişilor politici.

(va urma) trad. S T . v.

DASCĂLUL ZAHABIEA De locul lut, dascălul Zahariea îerâ de la Mogoşeştî, unde

până maî aniî trecuţî îerâ o mănăstire de călugări. Chiar între călugări şi crescuse Zahariea, căpătînd de aice, se vede, gustul pentru cele sfinte. Purtase antereu şi comanac de lină împletită şi cred că î-or fi şezut minunat, cum îerâ îel scurt, gros, bălan de tot şi bnznat la obraz, cu nişte ochi albaştri spălăciţi, mari cît cepele şi ieşiţi tare din cap !...

Gust de cele sfinte căpătase bietul Zahariea, dar nu şi de călugărie!. . . Până ce o dată, sătul şi îel, ca Ţiganul, de atî ta post şi rugăciune, o şterse în cotro îl duseră ochii. Din una din alta ajunse păuă la Botoşani şi, cam ghiftuit de-o cam dată de clopote şi toacă, îşi căută altă breas lă : se vîri fecior în casă.

Ca fecior o duse mulţi a n i ; dar gîndul tot la beserecă'î îerâ . Tocmai cînd se însurase şi se cam apropiese de patru zeci

d e ani , îl păli norocul cu un loc decl is iearh la Sf. Voievozi. Cu bucurie întră Zahariea în breasla dorită de inema sa. Dar

plăceri multe nu-1 aş teptau: Cogemite besereeă de măturat şi de grijit, măcar de două ori pe septâmînă, sfeşnice de frecat, can­dele de scurs de nnt-de-lemn, de grijit şi de turnat a l tu l ; în fie­care zi sute de scări de suit şi de coborit demiueaţa şi sara, maî ales cînd vîntul te sparge din patru părţ i şi cînd îţi îngheaţă mîna pe frînghiea clopotului!... Dar cînd încă-î 7orba de tras doua clopote ?... Trage, sărace Zahariea, unul cu o mînă şi altul cu ceealaltă, hrenţueşte-te, zbuciumă te ca apucatul de iele, cînd în-

DASCĂLUL ZAHAEIEA 463

t r 'o parte cînd în alta, holbează ochiî şi maî mari şi fosăeşte cît şepte g în sac îL Sudorile curgeau ca bobul pe fruntea luî Zahariea, cînd se cobora din clopotniţă şi suflet maî că n'aveâ!.. . Ochiî î î îerau şi maî holbaţi şi maî ră tăci ţ i !

Şi cîte şi maî cîte!... Ba încă să maî cînte şi sâ cetească la strană... tocmai lucru

în care îerâ mai slab bietul Zahar iea ! Pe unde maî ştieâ pe de a rostul tot mergea cum m e r g e a : dar cînd da de ce-vâ mai ne­cunoscut îerâ val şi t.mar de bietele cuvinte... cîte stîlciturî, cîte schimonositurl nu mîncau de la aprigul Zahariea!.. . Dar şi Iei cîtă cinste nu primea de la popi... doară nu degeaba avea drept să se numească dascălul Zahariea, chir Zahar iea /

Şi pentru ce atî ta muncă şi s t rădanie? Pentru maî puţin de 30 de franci pe lună!... Şi încă şi aceştia pană c e i primea de la epitrop, îî Ieşea sufletul! Cuconu Manolache nu dădea pa­raua aşa de uşor... Cu sorocovăţu! şi eu gologauul! . . . Şi încă o mulţime de ocări şi de ponosurl!. . .

— „Lasă, mai rusnacule, nu to mai grămădi aşâ la pa­rale/ . . . că ştiu îeu veniturile tale'. . . Numai tu ştii de ştirea unt-de lemnului şi a capetelor de luminări! . . ,

— Atîta sâ aibă în toată vieaţa, cei ce mă sapă şi mă în­vinovăţesc!...

— Lasă ! L a s ă ! nu mai lehăi degeaba. Na-ţl un sorocovăţ şi mîne ţi-oiu mai da. — Da să vil mal pe urmă, că am să te I r imet unde-va!...

— Bine, cucoane Manolache!.. Şi mai î nce t : — Lna-te-ar dracul! . . Şi Zahariea venea acasă fosăind şi suduind pe ceî ce l'au

îndemnat să între clisjarh! Nu-î vorbă njaî cădea ce-vâ de la morţi, pomeniri, la cele

două ajunuri ; dar îel care îerâ cel maî mic şi cel mai puţin la-•com, remîneâ maî tot-de-a-una cu mai-oemie!

De la o vreme o întoarse şi Iei pe altă foaie.

464 DASCĂLUL ZAHAKIEA

Văzînd cum merg lucrurile, începu să se maî lese pe tîn-j e a l ă : mătură şi nicî prea, colbul îl lăsă liniştit pe unde îerâ şi nu-1 stîrneâ, doamne fereşte/ Candelele le îăsâ să se stingă, cînd le plăcea lor şi numaî în cele ce se stingeau turna unt-de-lemn aşâ peste remăşiţele de maî înnainte, fără să maî curăţe. C e i dreptul, la început mîncâ ocări de la popî şi maî ales de la e-p i t rop ; dar tot o dată cu bucurie află că epitropul nu îndrăznea să-1 dea afară, ştiindu-se cu musca pe căciulă şi î e l !

Apoi dacă-î vorba numaî de ocară, tot o primea iei ori­cum : ori făcea trebă cum se cade orî nu ; pentru ce dar să maî muncească! Ineet, încet Zahariea învăţă aşâ de bine meşteşugul clisiarhieî, în cît, nu fâccâ maî nemic. Ba scăpase acuma şi de s t r ană : cînd vedea că se apropie ce-vâ de eîntat sau de cetit, atuncî îş i cătâ de lucru prin beserecâ, îndrepta luminările, stingea din greşală vre una şi se ticăea apoi un ceas pană ce-o aprindea din nou sau alte şuruburi ca acestea. Celalalt dascăl, sau cuconul Costache Cornarîu, îerau siliţi să împlinească îe l lipsa.

Vara îl vedeai toată ziulica numaî în cămeşă şi în izmene, învîrtindu-se pe lîngă casă cu ţigara între degete ; dar cea mai mare par te din timp o petrecea dormind!.. . Dormea şi lea t dor­mea, pană ce i se făceau ochii cît cepele! Maî spre sară, pe re-coare se mai ducea de maî suced vre-o cîte-vâ litre de vin cu prietenii. Cînd veniâ a casă, îl cunoşteaî de departe că a sucit, cum se zicea în limba dăscălime! de pe atunci. Mergea Iute, Iute ca să nu se vadă că se poticneşte şi tot t răgea răpede fumuri din ţ igară, cele mal de multe orî stinsă. Ochii î î Ierau rătăciţi şi alunau ce-vâ a încrucişat. îe râ vesel de tot şi avea un gust de vorbă nesfîrşit!

Şi cînd îerâ treaz, se amesteca iei în toate celea, ca şi ceapa în buca te ; dar mal ales cînd îerâ ameţit, îerâ comedie / Orî-ce a l fi vorbit, se anina în vorbă, fără sâ-1 întrebi, îşî da părerea şi Iei, sau cele mal de multe ori se muiţămea numai sâ afirme ne­contenit :

— Da!. . . asta I aşâ.'... a ha!... da!...ndu!... apu nu, că asta- t chiar aşâ

DASCĂLUL ZAHARIEA 465

Cînd n'a^eâ unde se duce, ori n&veâ parale de petrecut, apoi Ierâ val de capul femeel / Se amesteca în toate trebile, chiar şi în blide şi în oalele de la foc!

— Da du-te, frate, în col6 şi nu mă ameţi de cap!... — Da fte ? Fac reu dacă te învăţ ?!... — Las ' că m'aî învăţat destul!.. . Dâ-mî pace «ă tac cern 'a l

învăţat, c'apol ma hemeîesc şi uit tot — Hei , hei! . . . nu te mai face aşâ de pricepută!... leaca oala

ceea nu fierbe, are să râmîe mîncarea crudă!... — Da taci, omule, şi du te de aice că mi se leagă mînele

şi nu pot face nemic — leu încă-I ajut şi îea se mînie!... Da ce, vraî să fiu ca

moşneagul, c« Ierâ la noî a casă ? Dacă stă lîngă foc şi-î ziceai: „lea să ie i sama să-mi spui cînd a fierbe oala ceea"... şi apoî Iei o lăsă de dâ toată în foc şi atuneî de ab îeâ îţi spunea r a r : „Her-be. . . t 'o !" Da nicî nu punea mina s'o tragă de la foc! Apuî vezi că leu nu-s aşâ!... leu. . . .

— Destul! des tul ! că las tăt dracului şi mă duc pe pustiea neagră!

— H o ! b o ! ţară !... Ieaca te las, dacă nu vrei să te ajut /.. A s t a ! de cînd l u m e a : fă bine şi ţi auzi reu!.., Ieaca te las!., da oala ceea nu fierbe....

— Las'o la dracu oală, că nu-I mîncare într'însa, îl uncrop de Dlide!... Du-te omule şi- ţ î cată de treabă!. . .

— Apoi ţi-aî găsit s'o mal scoţi vre-o dată la capăt cu femeile/. *

Toată lumea de prin prejur îi ştieâ năravul. Mulţi găsau din asta prilej de rîs şi de pe t recu t ; dar alţii cîte o dată se şi mînieau. Un alt dascăl de alăturea se apucase să şi facă singur o sobă şi ca omul, care ,nu ştie bine un lucru, Ierâ cam îngrijit să nu greşască. Zahariea înse îî făgăduise că l'a maî povăţui şi iei, că se pricepe la asemenea lucruri şi cîte şi maî cîte. Dască­lul na punea mult temeiu pe,poveţele luî Zahariea, dar, ca să nu ma l lungească vorba, îî ţinea hangul.

Ctoxtomporanul An. VII. No 6 80

466 D A S C Ă L U L Z A H A R I E A

O movilă de lut eu baligă împleâ aproape jumăta te din o-daîe , cărămida împleâ ceealaltă j u m ă t a t e ; în mijloc dascălul Emandiî , plin de lut pe mînl , pe nas, pe obraz şi înroşit tot de colb de cărămida, lucra tăcut şi cam posomorit. Gătise vatra şi începuse l a d a ; dar la gură nu se cam pricepea cum sâ aşeze că­rămizile ; stricase o mulţime cu ciocanul şi tot nu-î leşiau bucăţi cum trebuie. Tocmai atunci întră şi Zahariea.

— Doamne ajută, dascăle Emandiî! . , . Cu noroc ' . . . — Să dea D-zea, chir Zahariea! . . . — Iei brava!.. . AI să ajungi sobariu în formă!... Da aî cro-

it'o prea mare! . . . şi vatra-î prea jos!. . . De ce nu m'ai întrebat şi pe mine ?!.. Uit'te o palmă de loc. Puteai să trimeţl să mă cheme, câ doară nu-s aşa de reu la inemă să n'ajut pe un prieten la nevoie!....

— Dă, chir Zahariea, am făcut şi îeu cum m'am priceput! j

Cum a fi, a fi!... — Aşa-î, nu-I vorbă .... da ce să nu fie un lucru a cătărilea?.. j

Asta o faci pe mal mulţî ani! . . . Aşaaa/. . . bun!... Amu îea o că­rămidă ! aşâ ... amu unge-o cu lut . . . aşâ ... amu pune o binişor de asupra celeialalte aşâ, aşâ maî urneşte-o cu ciocanul o leacă din par tea ceea. . . a ş â ! amu ÎI bine!.. . Amu îea alta!. . Aşaa!.. Unge-o cu lut!... aşâa !... amu aşază-o .... Aşâaa/. . . Amu cîopleşte-o o leacă cu ciocanul .... aşâ destul . . . . ba nu, maî cîopleşte-o o leacă !.. Aşâ... amu aşază-o. . . Amu îea a l ta . . . .

— Ie i ! lasă-mă la dracul!... şi n u m i maî . . . bate capul ! zise dascatul Emandiî , zvîrlind mistriea cu lut de împroşcâ toată casa şi pe Zahariea drept în nas.

— Ho! H o ! ţaţă ... nu te porni aşâ!.. . Ieaca mă duc, dacă nu vraî să-ţî ajut/. . . Asta-î de cînd l u m e a : fă bine, să-fi auzi reul.. Ieaca m ă i ! gîndeştî că nime nu-î ca d- ta!

Şi zicînd acestea trîntl uşa mînios şi se duse fosăind, rotind

ochii şi bodogănind. Dascălul Iamandi, cu toată ciuda, cînd îl văzu pe Zahariea

că se înroşeşte ca un rac, că alunează ochii şi se holbează, uîtînd

DVSCALTJL Z A H A R I E A 467

«ă şteargă împroşcătura de pe nas, începu a rîde cu hohot şi cînd î l văzu că se repede pe uşă îî strigă în bat jocură:

— Să ne vedem cu bine.. . . chirie Zaharie!. . . . — Tpîu! . . . bată-te mama luî Petecuţiu! se auzi bolborosind

Zahariea, care avea obiceiul de-a întrebuinţa maî mult sudălmî femeeştî.

* * *

Intr'o vreme ţinea Zahariea doî băîeţî la gazdă. Băîeţiî în­văţau în liceu, unul în clasa a V-a, altul în a IlI-a.

Alt-feliu se împăca Zahariea cu băîeţi î şi băîeţiî cu dînsul.' zgîrcit nu îerâ, nicî lacom, ca să gîndească să se înbogăţească din găzduire. Mîncare da de ajuns şi de toate celea se îngrijea ome­neşte. Numaî într 'un lucru nu se împăcau. Băîeţ i î nu-1 prea băgau în samă pe Zahariea, nicî nu luau îu serios sfaturile şi vorbele luî. Asta îl necăjea mult şi-1 făcea sa se amestece şi maî mult ca să-şî arete cunoştinţele şi să-şî stabilească reputaţiea de om foarte priceput în toate. Cu băietul cel mare, tot o maî ducea cum o ducea. Maî îutăiu pentru că de multe orî se făcea că-î dă drep­tate, pentru ca să scape maî degrabă de dînsul şi apoî nicî Za­hariea nu 1 hărţuîeâ atî ta, mulţâmindu-se măcar cu o aparenţă de consideraţ ie; căci în inema luî tot avea îel bănuîealâ că şi acesta î l î ea în ris. Dar cu cel mic ducea răsboiii în toată regula! Cel mie, nerăbdătorifi, maî des în atingere cu dînsul şi maî hărţuit, căci credea Zahariea că-1 va repune maî uşor — necurmat se sfă­dea şi-I făcea zile amare. Chîar şi Zahariea z i cea :

— Ieaca frate, cu cel mare mă înţeleg şi-mî dă dreptate ; d a moniţoiul ista î l poznă ! Nu se dă dovedit în ruptul capului!. , are să mă facă să î sucesc gîtul, ca la un puiu de vrabie!. .

Şi zicînd aşâ, se repezea şi apuca de după cap pe băiet ca să-şî destoaîe ciuda măcar în glumă. Dar nicî cu asta nu-î mer­gea mal bine! Băietul cam vînjos se zmunceâ, se brănţălueâ, pană ce bietul Zahar iea vlăguit începea a zice gîfuind:

— H o / h o ! ţară. . . destul . . . hi-ţl-a!... Aî văzut moniţoiu, că nu se dă!.. . Nu-I vorbă câ nici leu doară nu mi-am pus tă tâ pu­terea!

468 D A S C Ă L U L Z A H A M S A

— Da de nu!... leân uîte-te cum gîfuî şi • cam î ţ i curge su­doarea de pe frunte!...

— De căldură! — Ieâca vorbă!.,. Nu veiîî că nici nu p o p vorbi 1?! Ce gîn-

deştî că-î pleaşca?! Da măcar să mă poţi dovedi din putei*e, '*s lta tot nu însemnează că a l dreptate în cele ce zici!

— Auzî?!... Cum n'am dreptate?/ . . Ce te crezi aşâ de învă­ţa t?! Bre. . . bre . . . bre . . . par'câ alţii nu rriăl ştiu nemie!.. .

— Poate să maî ştie şi alţii. Da ceea ce ştiu sigur, Ştiu Că aî spus o prostie mare!.. .

— Iean auz i . . . . d-nu Iancu!... Cu d-ta, de ce mă înţeleg?!. . Da cu inoniţoiul ista nu-I chip /... parcă î î un âriciti, aşâ nu te poţi apropieâ de dînsul!.. .

— N'aî de cît sâ nu maî vorbeşti cu mine. . . să nu te mal amesteci în vorba noastră, dacă nu înţelegi ceea ce spunem ţl-am maî spus asta de-o mie de o r i ! Nu înţelegi , d-le, ce vorbim, de aceea nu te mal amesteca!.. .

— Cum să nu mă amestec?! 'Auzi vorbă!.... Nu înţeleg?!.... Auzi, d-nu Iancu, că na înţeleg!. . . da cu d tâ de ce nu mă sfă­desc?!.. . Numai Nîchîduţă aista nuş' ce are cu mine. . . . ba tă - ima­ma luî Petecuţiu!.. ,

Iancu rideâ pe sub musteţe, fără să se înţeleagă cui dă dreptate. — leu nu ştiu frate — începea de la o vreme fetneea luî

Zahariea — n'aî d-ta a l tă ' t reaba?! . . Ce te amesteci în cele ce nu ştii?!...

— Cum să nu mă amestec?!. . încă şi ta-ml pul palma la g u r ă ? Mă rog câută-ţl de oale şi mie dă-mî pace, ea ştfuTeu ce fac!.

— Amarnic ştii! . . . l ea te fâcT de rîsul copiilor!.... — Treaba m e a ! las să mă fac!... Cui ce-I pasă?!...

ie *

0 dată veniseră ş i 'a l ţ i bă ie ţ i la cel ce îerau în gazdă la Za­hariea şi din una în alta ajunsese 'diseuţiea asupra desemnulul* Unul zicea că ar fi mal uşor de desemnat în chipul următor iu : Fă da i un ton cu sfumătorîul peste toată Hîrtiea şi apoi se Iu-

DA&CALUL ZAHABIŞA 469,

crezi cii radierul scoţînd părjtije mal luminoase. Aşâ de pildă ca s ă desemneze dama a^şta; (un model ce avea unul din băieţi i de la; gazdă) se d a i un ton oa umbra cea maî închisă, ce aî în toata figura, apqlj s ă r I scoţi uşor conturul cu radierul sau cu miez de pîne... Ce uşor şi ce frumos ar Ieşi.'..,

— Apnl nu... că, alţ-feliu nici nu se poate!. . . Numa aşâ poţi s'o faci!,..

î e râ Zahariea, care venise bat de-a binele şi ca de obiceiu

s e amestecă în vorbă. — Ţîsţ! . . . tăceţi bre!—strigă de-o dată băietul cel maî mic

— C e zici, d-nu Zahariea, că. alt-feliu nicî nu se poa te? Despre ce-I, vorba ? !•••

Bat cum îerâ şi încă apucat repede, bietul Zahariea î ş î pierdu cumpătul, bolborosi ce-vâ ne înţeles, trase de vre o două ori din capătul de ţ igară stins, ce ţinea între degete de obiceiu •şi-, apoi venindu I ca prin vis o amintire despre o altă discuţie de maî de mult, începu cam răpede şi desnodîndu=se ca femeile:

— Ieaca vorbă... nu ştiu de ce se vorbeşte.,, hîm!.. . Aî vă­z u t ? ! îea de maţileua ceiea!...

Se stîrni un ris de zuruîeau ferestrele! Şi Zahariea, de bat ce îerâ, nici nu înţelegea de cine r îdeau! Credea că de băietul «el mic, cum l'a, pus îel în cofă,!

Cînd se mal potoli rişul, începu a îndesă şi a da din cap, alunînd och i i :

— A h a ! moniţoiulfi! Ce g î n d e a î ? că tot-de-a-una ţi'I bate joc de mine.'...

— Ha. ' h a ! ha.'... Resunâ din nou odaiea. — Ieacă îl vedeţi—începu băietul cel mai mic—aşâ se a-

mestecă tot-de-a-una şi nu înţelege nemic!... — Cum an înţeteg,?... £ a z ţ ! ţ ~ I e i lasă mpniţoiuleL. — Tac i că de abift bjtagtţşţl... nu ţe ma i lăudă!. . . — AI văzut d-ta ?... Un monijţoiu ca aista... — II va npus embîţ6r—gise baletul cel mal mic.

4 7 0 DASCĂLUL ZAHARIEA

— Ieaca măî! . .hîm!. . tichiri, pichiri, cheschisi, vui vui... parle-franţe... mămăligă cu cafe... parcă îea na înţeleg ce a l spus/... lasă, dacă m'am îmbătat asta-î treaba mea... paralele mele le-am băut... nu ţî-am luat punga de la brîu! — Aî văzut ghiavolu, să spuîe franţuzeşte că m'am îmbătat... îe î lasă...

Un ris şi maî zdravîn zbucneşte. Unii lesă din odaîe ca s ă nu maî r îdă atîta.

Femeea auzind at î ta r îs şi ştiiud pe a cui samă se petrece, crapă puţin uşa şi face semn...; dar ţ 'al găsit... ochii luî Zahar iea îs painjeniţl bine!... Pe urmă ÎI strigă:-—Zaharie ! H e i ! n 'auzî, f ra te?! Da vină-n coace a-zî bre?!. . .

Zahariea de abîeâ la urmă înţelese că-1 chîeamă. Se scoală, merge legănîndu-se şi tot suflă un scrum închipuit de la capătul de ţigară cel stins de trei ceasur i ! pleacă urechi ea înspre femeie şi alunează ochii cumplit.

— Haide frate—îi zice încet şi îndesat femeea—halde ţî-a hi de cînd te faci de rîs!.. . Orî nu-ţi a junge?. . .

— lea taci... dacă nu înţelegi nemică!... Parcă de mine rîd?L — Da de cine ? de popa ? halde omule că te facî de risul

lumeî. . . ha lde şi te culcă!... Zahariea nu se dă cu una cu două. Vra să-î dovedească

de cine rîd băieţii.. . de culcat nici vorbă! Ce nu vede c ă i ziua mare? . . , orî crede şi îea că- î bat, cum î-o spus şi moniţoiul cea la? , . . La urma urmeî, cu încetul l'a tîrîit pănă-n odalea ce-ialal tâ şi după vre-o cinci minute se auzea tocmai de di 'ncolo cum horăieâ.

* * #

Un ghimpe în inemă avea Zahariea şi din pricina femelei. Bănuiea îel că nu se bucură de cinstea şi consideraţiea datorită onn î bărbat . Ba de multe orî chiar făţiş se vedea luat în ris de* femele. Se răţoiâ îel, se sborşeâ; dar sudâlmile lui femeieşti şi mutra- î molatecă şi caraghioasă nu impuneau de loc. De multe or î pr imea zdravene ghionturî în vredniciea lnî de bărbat . Aşâ o da ta se vorbea, sau se cetea ce-vâ despre Turci , despre hare -

DASCĂLUL ZAHAEIEA 471

murile şi femeile lor. Zahariea găsi prilej să facă spirit şi să se laude.

— I... i... i... cînd s'ar face şi la uoî o lege aşâ! . . . — Zeu? . . . zise batjocuritorifi femeea. — Ce zeu, ne zău ?!... Să vezi cum mi-aşî mai luâ şi îeu

v r e o cîte-vâ, maî tinere de cît tine. — îea nu mă nebuni!. . , Săărace.. . nu Ieşti în stare să cauţi

cum trebuie de una şi încă vraî maî multe?! . . . ha! . . . h a / . . . Vorba asta eu două înţelesuri, nu-î plăcu de loc lui Zaha­

riea I Se oţărî la femele şi î făcu semn din ochiu în spre băie ţ i . — Da par'că ee-aua spus ?!... Să nu fi stîrnit vorbe de a-

l e s t ea ! Multă vreme n'o uită Zahariea. Necontenit î î căută pricini

şi o moronceâ. *

Avea şi copil Zahariea.—Doi băieţ i şi o fată—Cel maî mare bucăţică ruptă tată-su. îerâ un copil de vre-o şease ani, vesel, sănătos, zburdalnic, dar cam şotelnic. Prost nu îerâ şi poate ar fi Ieşit ce-vâ bun dintr'însul, dacă creşterea tatîni-su n'ar fi fost nebunească:—acuma îl alinta, îl desmîerdâ, îl făcea să se suie după cap, întrîndn-î în toate volele şi pentru un lucru de nemic îl *pucâ la bătaie de-I vîrâ în toate boalele. De multe orî, ca să !nu-l apuce spazme din bata îe , trebuieâ să aducă în grabă băr­bierul să-1 hărăcsească, După una şi a l t a ! După ce i-a stricat mintea prin spaimă, să-î slăbească şi trupul scoţîndu-I sîngele. D^r şi în acestea, cine îe râ în stare să-l convingă că face reu ?

* \< * * i După ce veţî citi aceste rîndurî, închideţi ochii pe jumătate ,

ci să vedeţi de nu cum-vâ veţi zări pe Zahariea înnainte-vă.. . D^ vi se va înt împlâ una ca asta, chemaţi mă, mă rog, şi pe mine răjede, ca sâ văd dacâ-i în adevăr Zahariea pe care l'am cu-noicut şi ieu.

\ L. GÎRBEA.

ÎNYĂTĂMÎNTUL PRIMAR (urmare)

c) Lipsa cunoştinţei de metode practice de predate îeste o cauză cari îară-şî contribuie la decăderea instrucţiune! pri­mare, î ea pe de o parte îeste o urmare naturală a neînteresăreî şi neşt i inţe î ; îear pe de alta parte provine din lipsa de studii pedagogice speciale a celor maî mulţî profesori primari . Din cifrele date în urmă se poate vedea că numai învăţători i mal noi şi unele institutoare au avut pedagogiea ca obiect de studiu în programa şcoalelor unde şi-au făcut s tudie le ; cei maî mulţî învă­ţători şi maî toţ i institutorii, afară de cel ce se vor fi ocupat sin­guri , nici n'au auzit de pedagogie. Ba, ce Ie m a l mult, chiar Re­vizorii şcolari din 1881, mărturisesc că n'au studii pedagogice x ) şi de sigur că şi cel de astă-zî, tot cam aşa stau. De aice putem scoafe următoarea închee re : ceî ce vor fi ştiind bine matei iile ee au a preda şi vor fi avînd şi oare care vocaţiune pentru cariepa dăscălească, vor fi predînd destul de pedagogic, chiar dacă n'ar fi cetit de loc vr'o pedagogie, căcî experienţa învaţă de multe ori m a î bine de cît pedagogiea teoretică, ce Ie de făcut; îear c« ce nu vor fi avînd nici ştiinţa obiectelor, şi de aceştia sînt tare mulu, după cum am văzut, nicî vocaţiune nici tragere de inemă, de sigur că vor fi predînd ca vaî de l u m e ! Ghibăciea în predare are m^re

1) V. conf. reviz. 81 p. 29.

ÎNyAŢAMÎWTtrt, P R I M A R 4 7 *

însemnătate maî cu samă în dezvoltarea şi perfecţionarea inteli­genţei şi a tuturor facultăţilor intelectuale ale şcolarilor. Şcoala nu are menirea de a propaga cetirea- scrierea şi socotirea, ci şi de a face pe om inteligent şi cu judecată. S'a văzut mulţi dascăli pr imari , cari deşi nu aveau de loc metod, dar puindu-şî destul interes şi' stăruinţă, făceau şi fac mulţi şi astă-zî pe şcolarii lor sa ştie materiele programei / dar această ştiinţă fiind căpătată fără nici o sistemă, în mod mecanic nu poate fi de nici un folos: î ea se uită îndată şi lasă pe şcolar tot aşa de mărgenit ca şi înna-inte. Dascălii noştri! de pe la 1840 şi dascălii evreeşti de astă»zl numai prin stăruinţă au reuşit şi reuşesc a face pe şcolarii lor sâ ştie ceti, scrie, socoti; diar numai atîta. Dezvoltarea minţel nu se poate ajunge pe această cale încurcată, ci de multe orî ducem pe copil la năucire şi trebuîe să ne gîndim la aceasta.

Vom vedea mal departe că lipsă de metod se vede nu nu­mai la dascăli în predare, dar şi la autorii de cărţl^ în alcătuirea acestora, şi tocmai de aceea păcătuirea în contra datelor pedago­gice îeste foarte răspîndită, căci se propagă prin ajutoriul acestor cărţ i rele. Voia da aice numai cîte-vâ exemple, pentru a se vedea cam la ce rezultate putem ajunge cu modul de predare al multora din dascălii primari de astâ-zî. In multe cărţi de cetire se vor­beşte de lucruri şi animale cu totul necunoscute prin clasa I a şi a I l -a şi de cele cunoscute prin cl. I lI-a şi a I V ! materiile sînt înşirate fără nicî o sistema, în cît de multe ori o chestiune ce trebneâ tratată după alta, pe care, se baza, ieste t ratată înnaintea acesteia etc. In aritmetici se dau chiar la început mulţime de de­finiţi uni cu totttl nefolositoare elevilor de clasa I-a şi a II-a pre­cara : număr complex, număr zecimal, număr fracţionar, calcul, teoremă, axiomă etc ; mal departe reguli şi Iear reguli . Tot aşâ se înt împlă şi cu gramaticile. In geografii se dau de pe la clasa a H a idei de comografie destul de complicate şi cari ar avea lo­cul numai prin cl. a IV-a ş. a. m. Acestea fiind cărţile didactice şi aşâ fiind făcute, Ieste evident că cel maî mulţi urmează întoc­ma i în predare, cu atîta mal mult cei ce se ţin de buche. Pe une-

4 7 4 ÎNVAŢAMÎNTUL PRIMAR

locnrî se găsesc dascăli pr imari cari nn se mulţămesc cu încur-cala provenită din întrebuinţarea unor ast-felîu de cărţi , ci maî găsesc şi Iei mijloace de a zăpăci cît se poate mai bine şi ma l sigur pe bieţii şcolari. Am văzut institutori cari de Ia primele zile ale clasei 1-a însamnă pe carte şcolarilor: poîeziî rugăciunî şi uniia chiar lecţiunî de aritmetică (?) deşi copiii nu ştiu încă a ţ inea cartea cum se cade şi nu cunosc două l i te re! Am mai văzut unul care se apucase pe explicat simbolul credinţei şi cele 10 po-roncî, elevilor de clasa l a , altul care la cl. If-a punea pe elevi să copieze regulele gramaticale şi din aritmetică de 10—12 orî, pentrn a li se întipări în minte !!

Fă ră a stărui maî mult asupra metodelor de predare aice, de o a r e c e de iele mă voiu ocupă altă dată şi numai din cele spuse se poate vedea că lipsa lor contribuie foarte mult la micşu-rarea numărului celor ce ştiu a ceti şi scrie după ieşirea din şcoală ; dar maî ales dezgustul de carte şi năucirea sistematică a elevilor sînt produsul acestei liose. „Duzgustul elevilor d» a în­văţa probează o rea predare" zice un pedagog 1 ) . In cît aceasta ne poate servi şi ca criteriu pentru a cunoaşte la moment şcoala în care se preda reu.

d) Lipsa unor p r o g r a m e anal i t i ce de s tudi i şi a unor o r a r e bine chibzui te încă contribuie la reul de care ne ocupăm. Programele şcoalelor primare urbane, deşi au multe neajunsuri , t o tu ş i nu sînt aşâ de încărcate după cum susţin unii şi aplicate bine, ar da bune rezultate. Nenorocirea îeste ca nu se spune în Iele prec is : de unde şi pană unde să se facă cutare materie, şi cît anume. Es . Pentru lectură programa actuală spune: noţiuni de ştiinţî fizice şi naturale, dreptul administrativ, istorioare morale etc. Autorii de cărţi înse, se apucă de dat chestiuni foarte gre le pentru clasa I a şi a I l-a si de cele maî uşoare prin celelalte clase, după cum am aretat mai sus. La istorie programa cere pen­tru clasa a IV-a sp. es. Istoria de Ia Mihaiu pană la sfîrşit şi

1) D. Pillons, citat de Spener.

INVĂŢAMÎNTUL PRIMAR 475

îeară-şî lasă cîmp liber autorilor de a spune cîte în soare şi în lună, orî a nu spune nemica. Tot aşâ cu toate obiectele. Prin ur­marea programele de a s t ă z i lasă loc autorilor nepricepuţi de a îngreueâ peste măsură învăţarea obiectelor din şcoalele pr imare; iear profesorii primari de cari am vorbit maî sus pun vîrf acestei opere. Orarele oficiale lipsind cu totul şi remîind pe sama Insti­tutorilor de a şî face nişte ast-feliu de programe se întîmplă să vezi de multe orî tot soiul de abuzur i : obiecte predate maî multe oare în şir, altele, precum cetirea, ne predate de loc prin clasa a I l I -a şi IV-a etc. etc. Toate acestea dimpreună cu cele-lalte arătate maî sus, de sigur că dezgustă şi înnăucesc cu desărîrş ire pe şcolari şi ne fac sâ vedem unde ieste pricina de nu remîn de cît 5 % cari să maî poată sloveni după finirea claselor primare, din 23°/ 0 ce urmează la şcoală.

La şcoalele rurale, pe lîngă lipsa de programe analitice şi de orare şi cari dau acelea-şî rezultate ca şi la oraşe, să maî adău­gim şi faptul că aceste şcoli au 6 clase şi un singur învăţător, şi vom vedea îndată cum ţeranul nici nu mal are chip de a fi maî luminat de cum ieste. Se pare că scopul celor ce au fost anume da a condamna pe ţeran pentru totdeauna să nu maî poată Ieşi din ignoranţa în care se află şi maî a les să şî treacă toţî anii buni de şcoală în satul seu şi aşâ să nu-î maî rămîie timp de a se maî strecura prin şcoalele secundare. Ce vraţî : „ţeranul Ieste „o masă brută(?\) incapabilă de o cultura mat înnoită; îel tre­j i buîe să înveţe a ceti puţin, a socoti şi a se închină; Iar după „aceea să se apuce de munca c împuluî !" Cel ce au ast-feliă de idei despre ţeran înse, cugetă în mintea lor că numaî cu nişte ast-feliu de programe vor reuşi, şi au reuşit chiar pană la un loc, a face pe fiii de ţeranl să nu ştie nici a ceti şi scrie, lucruri despre cari dau a înţelege că le permit. In cinda lor înse flil de ţeranl se strecoară şi aşâ prin şcoalele secundare şi ajung destul şi prin universităţi, unde mal totdeauna întrec prin deşteptăciune pe fiii celor meniţi a ocîrmui singuri no roade le ; deosebirea îe că stre-bat greu şi puţini. Cîte inteligenţi nu rămîn îugropate la ţ a r ă

476 INVAŢAMINTCL PRIMAR

numai din pricina pîedecilor artificiale puse în calea lor de cei mari şi t â r î ? Dar despre acestea voiu vorbi maî larg cu alta ocaziune.

e) Să maî adăugim la cele arătate şi lipsa de con tro l se­rios şi imparţial şi ne vom esplicâ îndeajuns cum se face ca nu­mai 5 % maî pot ceti din 2 3 % - Toată lumea ştie că de abiea de vr'o doi trcî ani a început a se recrută revizorii şcolari di'ntreş acel ce-şl dau socoteală de ceea ce însemnează şcoa la ; îear în trecut posturile de revizori se dădeau la persoane cu totul streine de îea şi cari nu ocupau aceste posturi de cît pentru motivul că nu aveau altă s lujba! De aceea remîî înmărmurit cînd cauţi într'o condică de inspecţii şi vraî să vezi cnm se făceau inspecţ ie le: se duceau la un an o dată pe la şcoală şi atunci nu puteau constata alta de cît că „d-niî institutori îerau la posturile d-lor", ori că „şcoala are atî ţ ia elevi", că „răspunsurile elevilor au fost satisfă­cătoare" etc. e tc ! Rare ori găseşti cîte un proces verbal în care să se zică şi ceva asupra metodelor de predare, asupra interesului ce pun dascălii întru îndeplinirea datoriilor etc. Şi cu toate ace­stea învăţători mal ales destituiţi şi persecutaţi de revizorî s'au văzut cu carul. Acestea înse nu s'a făcut nicî. o dată pentru aba­ter i de la datoriile lor, pentru negligenţa oi i al te-celea; ci pentru ranchiunuii revizoreştî, pentru interese politice şi gheşefturl naţio­nale. Cu ast-feliu d e revizorî, neînteresarea, neştiinţa, reaua pre­dare ş. c. 1. puteau domni în voea cea bună, numai dacă te-al fi purtat aşâ, cum-vâ ca să p lac i !

De sigur că vor maî; fi şi alte pricini maî mărunte cari vor fi conlucrînd la scăderea* numărului cărturarilor din popor; dar cele arătate ma l sus sînt cele mal de căpetenie şi de la înlătu­rarea lor depinde un mers mal bun al instrucţiune! elementare. Ieată cum credem noî sâ s'ar putea îndrepta reul.

1) Pr imul pas ar trebui s ă se facă de profesorii primari ; acel ce n'au cunoştinţi îndestulătoare asupra obiectelor ce au a preda să se puie pe cetit; acei ce n'au metode practicp de, prer dare să caute a si-le dobînd% fie prin cetire, fie prin consultajiuul

411

cu alţi colegi. Nişte conferinţi lunare, între iastitntoril şi institu­toarele din aceiaşî localitate, ar aduce mult folos. Dacă profesorii şi profesoarele primare s'ar gîndl serios, ar vedea că Ieste foarte trist lucru de a se gîndl la luarea salarelor mal mult de cît la îndeplinirea datoriilor şi pmndu*se pe lucru ar ieşi foarte repede din starea anormală în care lingezesc astă-zî (vorbesc de cel ce cad în aceasta categorie), fără a maî ti nevoie de întervenirea autori tăţ i lor; pentru uniia înse lenea şi neştiinţa s în t aşâ de scumpe lucruri, în cît, trebuie să o mărturisesc, nu sper că s-ar îndrepta de la sine: Statul, care I plăteşte, trebuie să-î şi dea Ia

brazdă şi de acela : 2) Să se leie măsuri nemerite pentru a încuraja şi stimula

interesarea. Pentru învăţătorii rurali sp. ex. s'ar putea întrebuinţa trecerea de la o comună mal neînsemnată Ia alta mai populată şi treptat, treptat şi pănâ la institutorat. N'ar fi reu, din acest punct de vedere să fie şi două sau trei grade de învăţători în ceea ce priveşte plata salarelor sp. ex. gradul I cu 90 lei lunar ; gradul al Iî-Iea 100 lei lunar ; gradul al IlI-Jea cu 120 etc. Cu acest chip am avea posibilitatea de a avansa pe cel meritoşl şi a retrogradă pe cel leneşi. Întocmai aşâ Iese în Prancia. Ina­movibilitatea învăţătorilor, întru cît nu se vor abate de la dato­riile lor bine înţeles, ar fi de asemenea un mijloc de încurajare pentru mulţi de a se apuca de lucru; eăcl atunci nu a r maî fi la< capriciul primarilor, proprietarilor şi revizorilor abuzivi, cari de multe orî lasă pe drumuri tocmai pe învăţătorii buni ^i capabili .

Pentru institutori şi institutoare, cel maî bun stimulent, pen­tru a-î face să cetească necontenit, Ieste de-al schimba cît ma l des de la o clasă la a l ta ; Iar nu a se lăsa ca astă-zî pentru toată viaţa la aceea şî clasă spre a se abrutiza, a uită cu totul materiele streine de programa clasei la care predă şi a p ierde orî ce gust de a lucră, consecinţă naturală a stăruinţei neîntre­rupte asupra acelora-şî lucruri.

Rotăţiunea dar se inpune, pentru a face pe profesorii pri­mari urbani să varieze, şi prin nrmare să predea ma l cu gust, şi

478 INVĂŢAMÎNTUL PRIMAR

să fie tot-o-dată nevoiţi a se ocupă necontenit. Pentru a putea tot-o-dată introduce uu control serios, prin care sâ se poată con­stată şi ştiinţa şi capacitatea institutorilor şi a se înlătură scuzele ce aduc uniîa pentru neinteresarea lor, îeste neapărat trebuincios de a se întroduce rotaţiunea anuală ascendentă. (Vezî asupra acestui punct maî pe larg memoriul corpului didactic din Iaşî a-supra rotaţiuneî).

3). Organizarea unui control serios, care să poată constată ştiinţa, capacitatea şi hărniciea profesorilor primari, îeste îea­ră-şî o măsură ce se impune. Inspecţiunile revizorilor trebuie să se facă cît maî des, măcar o dată pe lună, şi nu din fugă, şi de oameni necompetenţî. Revizorul trebuie să ştie materiile mult mal bine de cît cel supuşi controlului seu şi să albă eanoştinţî teoretice şi practice destul de întinse asupra metodelor de pre­c a r e . Pentru a fi la înnălţimea luî şi a lucră «a. totul în folosul scoale!, trebuie să fie tot-o-dată just de o imparţialitate exem­plară, ca ast-feliu să poată îndreptă pe cel rătăciţi cu binele şi meritui să-1 recunoască; lear nu să facă observaţiunl absurde ne­întemeiate, căutînd a găsi nod în papură tocmaî celor b u n i ; lear celor reî să le facă laude şi să I încurajeze, cum se înt împlă as­tă-zî. Pentru a avea revizori şcolari care să însuşascâ cît maî multe din aceste calităţi, iei trebuie să se recruteze dintre insti­tutorii destinşi şi pr in c o n c u r s . Ca condiţiunl de admisibilitate s'ar putea cere o vechime oare-care şi o practică în predare la toate clasele. Ca materii de concurs Pedagogiea şi obiectele din programa scoalelor primare mai dezvoltate. Revizorii recrutaţi ast-feliu, pe l îngă garanţiile ce prezintă prin modul alegere! lor, apoi ar maî avea şi putinţa de-a cunoaşte la moment binele sau reul, de oare-ce singuri au fost dascăli , ceea ce n 'ar putea face o persoană cu totul streină de scoală. Această măsură ar fi tot-o-dată o mare încurajare pentru institutorii capabi l i şi harnici .

Dar controlul revizorilor orl-cît de serios ar fi îel, nu Ieste de a juns: scoală trebuie sâ fie necontenit pusa sub pr i -vigherea cui-vâ. Acel cine-vâ nu poate fi în oraşe de cît direc-

ÎNVĂŢ AMÎNTUL PRIMAR 479

torîul, care trebuie făcut responsabil de mersul întregei scoli. Numai aşâ vor putea pune o stavilă abuzurilor ce se fac cu ab-sentarea, recreaţiile ş. a. Trebuie luat bine sama înse ca acel însărcinat eu direcţiea unei scoli să nu fie un încăpăţinat, ori un înfumurat, care sâ caute a face pe directorul, numai pentru că Ieste director! Pentru scoalele rurale controlul imediat ar putea fi încredinţat unui comitet compus din 3 sau 5 locuitori, eare lea-ră-şî sâ fie responzabil. Acest comitet ar fi ţinut a aduce aminte învăţătorului abuziv, că Ieste dator a sta numai la scoală în tim­pul claselor, îear nu a se plimba prin sat ori pe cîmp şi a lăsa scoală de capul Ie i ; îear la caz de neascultare să facă cunoscut revizorului aceasta. Cu un ast feliu de control, cred câ scoalele ar merge maî bine de cît astă-zî.

4) . Să se facă p r o g r a m e analitice detailate, cum şi o r a r e potrivite, pentru ca se nu se mal lese cîmp liber nicî profesori­lor, nicî autorilor de cărţi, de-a întinde peste măsură desvoltarea acestor obiecte şi a face imposibilă trecerea lor de câtrâ elevî, sau a l duce la o înnăucire sigură. Programele se cuprindă a-celea-şî studii în scoală de oraş ca şi în cea sătească; fiind-că tot Romînul are dreptul la aceea-şî cultura elementară, cum şi dreptul de a se duce în scoalele secondare. Pentru uşurare, în aceste şcoli care de multe ori au numai cîte un învăţător, s'ar putea face întocmai ca în o raşe : cetirea, scrierea, gramatica şi aritmetica • îear cele-l'alte s'ar putea reduce mult, ori a se face numai ca lectură.

N'ar fi reu a se face şi un feliu de călăuz didactic, care să fie un feliu de -pedagogie prescurtată şi impusă obligatoriu, cel puţin pentru regulele generale, după cum îeste în Germaniea (Pro-gramme normal d'enseignement pour Ies 6coles primaires allemandes) Numai atî ta că ştiinţa oficială de multe ori, la noî, Ieste din cele mal pocite.

5). Cărţile didactice să se cerceteze fi să se aprobe de co-misiuni competente, îear nu de persoane, care de multe ori sunt foarte departe de a fi competente şi imparţiale. Cărţile didactice

480 INVĂŢAMÎNTUL PBIMAR

de a s t ă z i sunt unele foarte proaspete din toate punctele de v.e-dare, şi din contra cărţî bune se văd respinse! Guvernul ar tre­bui chiar să caute un mijloc pentru a înlocui cărţi le didactice de astă-zi prin altele mai bune, maî sistematice şi conforme princi­piilor pedagogiei moderne.

Pentru aceasta ar trebui să se ofere premii pentru autoriul ce ar face o carte oare-care bună. Atunci s'ar apucă de luci u mulţi şi dintre toate cărţile de acelaşi feliu, comisiunea ar alege şi pre­mia pe cea maî bună, întocmai cum faee societatea geografică de astă-zî cu autorii de dicţionare geografice. A tipări pe conta sta­tului cărţî de a le favoriţilor, cum s'a făcut pană acuma, Ieste tot ce poate fi maî revoltătorii!.

6). .Recrutarea corpului didactic primar să se facă într'un chip maî serios, pentru a avea garanţii că nu vor întră îu acest corp ignoranţi şi incapabili. Concursul, prin care se recrutau până acuma aeeştî profesori ieste o adevărată minciună şi prin Iei pot trece toate nulităţile. Hatârurile, copierea etc, au introdus în scoală primară persoane, pe de o parte nedemne, îear pe de altă parte înnărăv i te : ştiind cum au reuşit să treaeă prin concurs, mulţ i se mîngîîe cu speranţa că tot aşâ li se va trece şi în timpul funcţi­onarei lor şi trebuie să o mărturisim că mulţi nu s'au înşelat. Concursul ar fi o bună măsură şi pentru viitoriu, numai at î ta că* în loc de a se cere greaca, latina etc. se se ceară cunoştinţi des-voltate asupra materiilor ce au a predă, plus pedagogiea.

Cu ast-feliu de măsuri , credem că mersul regulat al învăţă-mîntulul primar va fi asigurat,

(va urma) i . T U T E S C U

TlPOGKAFIA DlM. G H E O B G H I U — L U C B . ASOCIAŢI.