Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane - RAPORTUL … · 2014-11-12 · referire a victimelor traficului de persoane către servicii specializate de asistenţă. De

ROMÂNIAMINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

AGENŢIA NAŢIONALĂ ÎMPOTRIVA TRAFICULUI DE PERSOANE

RAPORTUL ANUALprivind

situaţia traficului de persoane 2011

Bucureşti, 2012

Prezentul raport a fost creat cu participarea structurilor de aplicare a legii implicate în combaterea fenomenului infracţional, a altor autorităţi publice implicate în asistenţa, protecţia şi reintegrarea socială a victimelor traficului de persoane, precum şi cu participarea organizaţiilor societăţii civile, care continuă să fie parteneri importanţi în lupta împotriva acestui fenomen.

Cuvânt înainteTraficul de persoane reprezintă un fenomen cu profunde implicaţii de ordin social

şi economic, prin care se aduce atingere unora dintre valorile sociale apărate de legea penală, respectiv: persoana, drepturile şi libertăţile sale sau chiar întreaga ordine de drept.

În ultimii ani, organisme europene şi internaţionale relevante (cum sunt: CoE, Departamentul de Stat al USA, UNODC) monitorizează cu rigurozitate acele eforturi ale guvernelor, orientate către prevenirea şi combaterea traficului de persoane ori către asistenţa victimelor. Oferind termeni de comparaţie cu alte state, monitorizarea aduce României mai multe beneficii, cel mai relevant fiind probabil dat de oportunitatea de a ne situa în contextul european şi internaţional, din punctul de vedere al performanţei în ceea ce priveşte controlul fenomenului, în activităţile de prevenire şi combatere sau asistenţa victimelor. Monitorizarea, sau, mai degrabă, rezultatele acesteia, oferă, în acelaşi timp, repere pentru abordări eficiente în punerea în act a politicilor naţionale în materie.

La data de 31 mai 2012, GRETA a publicat „Report concerning the implementation of the Council of Europe Convention on Action against Trafficking in Human Beings by Romania”. În raport se apreciază că „drepturile omului, ca bază de abordare a luptei împotriva traficului de fiinţe umane, necesită ca Statele Membre să stabilească un cadru cuprinzător pentru prevenirea traficului de fiinţe umane, pentru protecţia persoanelor victime ale unei încălcări grave ale drepturilor omului şi pentru investigarea efectivă şi urmărirea penală a traficanţilor. O astfel de protecţie include măsuri pentru identificarea corespunzătoare a tuturor victimelor traficului de persoane. Aceasta implică, de asemenea, măsuri de consolidare a drepturilor persoanelor traficate, printr-o protecţie adecvată, asistenţă şi căi de atac, inclusiv de recuperare şi reabilitare, non-discriminatorii, indiferent de statutul lor de rezidenţă.”

Raportul conţine o sumă de aprecieri pozitive cu privire la eforturile autorităţilor române, orientate către prevenirea şi combaterea fenomenului, ori care au în vedere îmbunătăţirea asistenţei acordate victimelor. Aceste eforturi se regăsesc în adoptarea şi actualizarea periodică a legislaţiei anti-trafic, stabilirea cadrului instituţional adecvat şi introducerea unui mecanism naţional de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane către servicii specializate de asistenţă. De asemenea, sunt arătate eforturile autorităţilor române şi ale unor ONG, în materia prevenirii traficului de persoane, investigării cazurilor, urmăririi şi condamnării traficanţilor, în sistemul național de justiţie.

Pe lângă aprecierile privind eforturile autorităţilor române, GRETA formulează o serie de recomandări, printre care cele cu privire la combaterea stereotipurilor faţă de victimele traficului de persoane, în special faţă de femei şi rromi. De asemenea, GRETA recomandă o acţiune pe termen lung în direcţia eradicării factorilor determinanţi ai fenomenului, precum creşterea accesului la educaţie şi asigurarea de locuri de muncă pentru grupurile vulnerabile.

Raportul anual al Departamentului de Stat al SUA (DOS) privind situaţia drepturilor omului în lume în anul 2011 - capitolul privind România, dat publicităţii la data de 8 aprilie 2011, arată că „autorităţile române respectă, în general, drepturile omului şi libertăţile fundamentale şi că legislaţia română nu permite abuzuri în domeniul drepturilor omului”.

Precizând faptul că România reprezintă o „semnificativă” ţară de origine pentru victimele traficului de persoane, în Europa, raportul specific „Trafficking in Persons Report 2011” (TIP), publicat de DOS la finele lunii iunie a.c., arată faptul că „guvernul român a raportat sofisticarea în creştere în rândul grupurilor de criminali/ traficanţi [...], în scopul de a testa punctele slabe de aplicare a legii din ţările Europene”.

Raportul TIP analizează situaţia din România şi indică o serie de reuşite ale autorităţilor şi organizaţiilor societăţii civile, în toate domeniile de intervenţie, în lupta împotriva traficului de persoane. TIP arată, în aceeaşi măsură, punctele slabe ale sistemului naţional de prevenire, combatere şi asistenţă: ”deşi guvernul din România nu respectă pe deplin standardele minime pentru eliminarea traficului de persoane, cu toate acestea, ea face eforturi semnificative pentru a face acest lucru”. „[...]Guvernul a făcut eforturi semnificative în ceea ce priveşte urmărirea penală a traficanţilor, în anul 2011, a îmbunatăţit eforturile de aplicare a legii: numărul persoanelor cercetate şi condamnate pentru infracţiuni de trafic de persoane şi în legătură cu traficul de persoane a fost printre cele mai ridicate din Europa. România a construit parteneriate solide cu guvernele din ţările de destinaţie, pentru a creşte eficienţa în urmărirea traficanţilor, a accelerat eforturile de prevenire şi sensibilizare a populaţiei faţă de riscurile victimizării. Cu toate acestea, serviciile disponibile pentru victimele traficului de persoane nu acoperă, în întregime, nevoile victimelor. Pentru al treilea an consecutiv, guvernul nu a reuşit să mobilizeze fonduri pentru ONG. Pe parcursul anului, oficialii români au continuat investigaţiile comune în cazurile de trafic de persoane, în parteneriat cu omologii din multe ţări europene, inclusiv Belgia, Franţa şi Germania, se arată în TIP”.

Raportul TIP se constituie, alături de cel dat publicităţii de către Consiliul Europei, într-un instrument calitativ deosebit de semnificativ şi relevant, apt să pună în oglindă reuşitele majore ale autorităţilor române, dublate de ansamblul punctelor slabe ale sistemului naţional anti-trafic, toate acestea acompaniate de seturi de recomandări pertinente şi deosebit de utile, susceptibile să orienteze eforturile naţionale către obţinerea de performanţe mai consistente, în următorii ani. Recomandările pentru România au în vedere: alocarea de fonduri guvernamentale pentru programele de asistenţă a victimelor traficului de persoane; îmbunătăţirea calităţii serviciilor care asigură asistenţă psihologică, reabilitare şi alte forme de asistenţă, cum ar fi adăpost pentru victimele repatriate; încurajarea victimelor de gen masculin în a utiliza serviciile de asistenţă pentru prevenirea reintrării în circuitul exploatării; reîntărirea măsurilor pentru reabilitarea pe termen lung a copiilor victime; recomandarea adresată autorităţilor competente de a se asigura că reintegrarea şi reabilitarea copiilor victime are în vedere şi părinţii copiilor; îmbunătăţirea raportării de date privind infracţiunile de trafic urmărite penal în temeiul Legii nr 678/2001 şi al altor alte legi relevante (cu titlu de exemplu este indicată dezirabilitate monitorizării populaţiei de victime prin dezagregarea datelor privitoare la infracţiuni, pe criteriul de gen şi forme de exploatare); analizarea modalităţilor de îmbunătăţire a procedurilor de compensare a victimelor; urmărirea, în justiţie, a oficialilor implicaţi în infracţiuni de trafic de persoane sau complicitate; asigurarea protecţiei victimelor traficului de persoane în timpul procesului; reducerea duratei şi a întârzierilor în procesele penale; îmbunătăţirea eforturilor de a identifica potenţialele victime în rândul populaţiilor vulnerabile, cum ar fi migranţii ilegali, muncitorii străini, populaţia rromă şi copiii implicaţi în cerşetorie sau prostituţie; oferirea, victimelor traficului de persoane cetăţeni străini, a dreptului de a lucra în timpul duratei de acordare a autorizaţiilor de şedere temporară.

Dincolo de reuşitele şi punctele slabe ale autorităţilor române în combatere, prevenire şi asistenţa victimelor, traficul de persoane continuă să existe în forma unui fenomen social şi infracţional, în interiorul unei ecuaţii de tip cerere-ofertă. România a fost, şi în anul 2011, în principal o ţară de origine pentru victimele traficului de persoane, într-o condiţie de vulnerabilitate crescută a unor segmente de populaţie în căutare de oportunităţi mai bune de viață. În aceeaşi măsură, ţările europene au continuat să-şi păstreze statutul de ţări de destinaţie pentru cetăţeni români atraşi în situaţii de trafic şi exploatare. Cererea venită din partea consumatorilor de servicii sexuale, a angajatorilor care au căutat forţă de muncă ieftină şi „contractualizată” în afara sau la limita condiţiilor legale, au încurajat alimentarea „pieţei” din unele ţări europene cu victime sigure, vulnerabilizate de condiţiile de viaţă rudimentare ori de atitudini şi judecăţi care i-au pus pe oameni în situaţii extrem de riscante, în variate

(exploatare prin muncă forţată, oferirea de servicii sexuale, cerşetorie, obligarea la comiterea furturilor, etc.).Contextul internaţional dominat de criza economică a determinat, în România, limitări financiare

şi, în mod implicit, insuficiența personalului specializat în domeniul prevenirii victimizării, combaterii traficului de persoane şi asistenţei victimelor, cu impact nemijlocit în susţinerea proiectelor şi programelor corespondente, în special a celor pe care le dezvoltă organizaţiile neguvernamentale active în domeniu. Una dintre consecințe a fost aceea că, nici în anul 2011 nu au fost alocate fonduri publice pentru susţinerea Programelor de Interes Naţional. Eforturile autorităţilor indică o probabilitate crescută privind reluarea susţinerii financiare a ONG, prin intermediul PIN, ca urmare a progreselor obţinute în dialogul instituţional care are ca scop elaborarea şi promovarea actelor legislative necesare îmbunătăţirii cadrului legislativ actual .

O altă consecinţă determinată de limitările financiare a constat în diminuarea capacităţii globale a autorităţilor de aplicare a legii şi a furnizorilor de servicii de asistenţă a VT de a oferi victimelor oportunităţi de reintegrare socială în conformitate cu standardele existente în domeniu.

CUPRINSCUVÂNT ÎNAINTE � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � IIIINTRODUCERE � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 1TRAFICUL DE PERSOANE � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 3PERSPECTIVA VICTIMOLOGICĂ � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 3

Consideraţii generale � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 3Dinamica situaţiei victimelor traficului de persoane identificate � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 3

Aspecte generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3Vulnerabilităţi în rândul populaţiei de victime . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5Recrutarea victimelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6Modalităţi de exploatare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8

Exploatarea sexuală � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 8Exploatarea prin muncă � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 9Exploatarea prin obligarea la cerşetorie � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 10

Trafic intern versus trafic extern . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11Traficul intern � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 11Traficul extern � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 12

Descrierea victimelor pe criteriile gen şi vârstă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15Victimele femei � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 15Victimele bărbaţi � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 16Victimele minori � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 17

Analiză cu privire la populaţia de victime traficate în anul 2011 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20Concluzii � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 21

RĂSPUNSUL SOCIAL � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 22Planul legislativ � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 22

Documentare şi comunicare publică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27Formarea profesională a specialiştilor � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 29DOMENIUL INTERVENŢIEI � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 30

Combaterea traficului de persoane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31Analiza procesului � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 31Evoluţia şi controlul fenomenului infracţional � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 34Activitatea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (Ministerul Public) � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 34Investigarea cazurilor de trafic de persoane � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 35Exploatarea prin muncă � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 38Exploatare prin obligarea la practicarea cerşetoriei � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 38Este posibil un profil al traficantului? � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 38Riscuri identificate � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 39

Prevenirea victimizării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39Campanii publice � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 40Linia Telverde � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 41Cooperarea interinstituţională � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 42Concluzii� � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 43

Protecţia, asistenţa şi reintegrarea socială a victimelor traficului de persoane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43Repatrierea victimelor traficului de persoane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50

Coordonarea participării victimelor în procesele penale� � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 51Cooperare internaţională şi afaceri europene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

RĂSPUNSUL SOCIETĂŢII CIVILE � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 54Societatea pentru Copii şi Părinţi � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 54Organizaţia Salvaţi Copiii România � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 55„Stop Exploatării Sexuale a Copiilor şi Tinerilor” � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 55

CONCLUZII ŞI PERSPECTIVE � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 57LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE ÎN TEXT � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 59

1

IntroducerePrima secţiune a prezentului Raport privind situaţia traficului de persoane în anul 2011 face obiectul

analizei multivariabile a populaţiei de victime ale traficului de persoane identificate în anul 2011. În paralel cu prezentarea caracteristicilor relevante ale victimelor identificate, un subcapitol detaliază şi caracteristicile victimelor traficate pe parcursul aceluiaşi an. Sunt abordate aspecte generale referitoare la victimele identificate, condiția de vulnerabilitate economică, cea legată de educaţie, structura familiilor de origine, statusul marital, consumul de substanţe sau apartenenţa la o anumită categorie de vârstă, precum şi cele legate de alți factori de vulnerabilitate. Procesul de recrutare a victimelor este analizat din perspectiva ecuaţiei vulnerabilităţi - relaţia victimei cu recrutorul, demonstrându-se că traficanţii reuşesc să capete încrederea victimelor, într-un timp relativ scurt.

Secţiunea I prezintă o imagine documentată cu privire la particularităţile exploatării victimelor în situaţiile de trafic, decelând între diferitele forme de exploatare şi amprenta acestora în traseul victimizării. Problematica destinaţiei exploatării este analizată din perspectiva comparativă trafic intern - trafic extern, subliniindu-se realitatea creşterii îngrijorătoare a numărului victimelor traficate pentru exploatare în interiorul granițelor ţării. O serie de alte criterii sunt luate în considerare în analiza populaţiei de victime identificate în anul 2011 - apartenenţa la gen sau mediu şi aria geografică de provenienţă.

Cea de-a doua secţiune a raportului adresează problematica răspunsului social faţă de multiplele dimensiuni ale fenomenului traficului de persoane. Radiografia planului legislativ al intervenţiei sociale arată că anul 2011 a cunoscut o dinamică relevantă şi un ritm accelerat, din perspectiva activităţii de reglementare normativă/ legislativă în materia traficului de persoane, referinţa fiind dată de eforturile cumulate ale reprezentanţilor diferitelor autorităţi publice centrale şi organizaţii ale societăţii civile în elaborarea proiectului noii strategii naţionale împotriva traficului de persoane (SNITP) pentru perioada 2012 - 2016. Modificările aduse legislaţiei-cadru sau codului penal român, precum şi recomandările introduse de Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi protejarea victimelor acestuia fac obiectul unei analize calitative în măsură să ofere cititorului repere documentare de actualitate.

Într-un al registru, domeniul documentării şi comunicării publice relativ la problematica traficului de persoane adresează aspecte legate de interesul public privind datele pentru scopuri ştiinţifice, prin solicitări venite din partea studenţilor, masteranzilor sau doctoranzilor din România şi din străinătate, sau solicitări de date pentru scopuri evaluative/ de monitorizare la nivel internaţional, european sau naţional, venite din partea diferitelor instituţii europene şi internaţionale, cum sunt CoE (GRETA), DoS (USA), EUROSTAT, UNODC sau UNICEF. Formarea profesională a specialiştilor care intervin în diferitele zone de ”administrare” a multiplelor dimensiuni ale fenomenului traficului de persoane (combatere, prevenire, asistența victimelor, cercetare, monitorizare, elaborarea politicilor, cooperare internațională, etc.) face, de asemenea, obiectul unei scurte treceri în revistă.

Domeniul intervenţiei sociale este abordat în conţinutul celei de-a doua secţiuni a raportului şi pune în lumină răspunsul societăţii româneşti, prin autorităţile publice centrale şi locale şi prin participarea organizaţiilor societăţii civile, faţă de multitudinea problemelor generate de victimizarea cetăţenilor: combaterea infracţionalităţii, cooperarea interinstituţională, prevenirea victimizării şi asistenţa acordată victimelor traficului de persoane.

Concluzionând, fără a avea pretenţii de exhaustivitate, raportul încearcă să ofere celor interesaţi o perspectivă constatativă asupra principalelor particularități ale fenomenului traficului de persoane, în anul 2011, integrând puncte de vedere şi concluzii documentate, formulate de actori sociali relevanţi,

2

relative la domeniul prevenirii şi combaterii traficului de persoane, precum şi la cel al asistenței acordate victimelor. Raportul sumarizează şi prezintă concluzii cu grad mai mare de generalitate şi formulează, de asemenea, recomandări documentate care au în vedere repere pentru acțiuni viitoare, susceptibile să întărească criteriile de performanță în domeniu.

3

Raport privind situația traficului de persoane 2011

Secţiunea I

TRAFICUL DE PERSOANE

Perspectiva victimologică

CONSIDERAŢII GENERALE În spectrul luptei împotriva traficului de persoane, numeroase acţiuni, evenimente şi manifestări

au urmat anului 2010. Prezentul Raport surprinde cele mai importante din acestea, trecând în lumina cititorului şi a tututor celor interesaţi actorii procesului de trafic, istorii de trafic, principalele caracteristici ale victimelor şi traficanţilor.

O distincţie importantă trebuie făcută cu privire la analiza caracteristicilor victimelor traficului de persoane. Datele colectate în România cu privire la victimele traficului de persoane pot fi supuse interpretării statistice pentru două momente de timp, cu o foarte mare importanţă în măsurarea şi în reprezentarea populaţiei de victime ale traficului de persoane:

» analiza victimelor identificate în anul 2011 » analiza victimelor traficate în anul 2011.

Pentru a putea înţelege aceste două tipuri de analize trebuie să vedem procesul de exploatare la nivel individual, acesta fiind caracterizat de o anumită perioadă petrecută de victimă în trafic, care poate varia de la câteva zile până la câţiva ani, precum şi de o multitudine de situaţii şi condiţii de abuz îndreptat împotriva victimelor. În acelaşi timp, identificarea victimelor traficului de persoane este un proces care se petrece într-o perioadă nedeterminată de timp, de la caz la caz, în funcţie de un cumul de factori.

Analiza situaţiei victimelor identificate în 2011 va fi tratată amănunţit în cuprinsul acestui capitol, pentru ca cel de-a doilea tip de analiză să fie prezentată succint, în ultimul subcapitol.

DINAMICA SITUAŢIEI VICTIMELOR

TRAFICULUI DE PERSOANE IDENTIFICATE

Aspecte generaleAnaliza caracteristicilor definitorii ale populaţiei de victime ale traficului de persoane îşi propune

să ofere publicului larg o imagine de ansamblu şi să îmbunătăţească nivelul de cunoştinţe în rândul specialiştilor, oferind simultan evaluări empirice şi concluzii statistice privind traficul de persoane, conturate de teoriile ştiinţifice care pot explica natura acestuia.

Interpretarea statistică a variabilelor referitoare la victimele identificate în anul 2011 reprezintă analiza mărimii şi caracteristicilor populaţiei de victime ale traficului de persoane exploatate în România, indiferent de naţionalitate, precum şi analiza populației de victime de cetăţenie română, traficate pe teritoriul altor ţări şi identificate prin mijloace specifice, pe parcursul anului 2011. Această analiză

4


face obiectul raportărilor oficiale naţionale interne, către structurile europene sau alte organisme internaţionale, măsurând caracteristici ale populaţiei de victime care au intrat în contact cu autoritățile publice sau cu organismele private, naţionale sau străine.

Partea descriptivă a caracteristicilor victimelor traficului de persoane identificate anual se regăseşte în cuprinsul fiecărui Raport Anual privind fenomenul traficului de persoane în România. Radiografierea caracteristicilor victimelor din România este realizată periodic de către autorităţile române, încă din anul 2004, însă, începând cu 2007, Sistemul Naţional de Colectare si Interpretare a datelor din acest domeniu a cunoscut o îmbunătăţire, odată cu operaţionalizarea naţională a Sistemului Integrat de Monitorizare şi Evidenţă a Victimelor (SIMEV). Astfel, pentru acest an SIMEV prezintă o cifră de 1048 de victime identificate, cu 9% mai puţine faţă de anul anterior:

1960

2551

2285

1780

1240

780

11541048

anul 2004 anul 2005 anul 2006 anul 2007 anul 2008 anul 2009 anul 2010 anul 2011

Cifrele prezente în tabelul de mai sus reflectă situaţia anuală a victimelor identificate încă din 2004, cu sublinierea tendinţelor anual comparative. Victimele identificate reprezintă totalitatea victimelor care au intrat în evidenţa autorităţilor publice sau private într-un an calendaristic, dar pentru care exploatarea ar fi putut avea loc şi în ani anteriori. O sumară reprezentare spaţială a principalelor judeţe de provenienţă a victimelor identificate pe parcursul anului 2011 prezintă Iaşi, Mureş, Ialomiţa, Argeş şi Timiş ca fiind principalele judeţe sursă ale traficului în acest an:

Dinamica populaţiei de victime identificată în perioada 2004-2011

5


Vulnerabilităţi în rândul populaţiei de victimePe baza observaţiilor empirice şi a datelor existente în SIMEV, următoarele concluzii pot fi desprinse

cu privire la trăsăturile victimelor traficului de persoane identificate în anul 2011: » creşte cu 5% ponderea victimelor provenite din mediul rural, de la 52% în 2010 la 57%; » în continuare, cele mai multe victime au un nivel de educaţie scăzut (56% au cel mult studii

gimnaziale la momentul intrării în trafic, în timp ce o proporţie de 36% urmau sau aveau finalizate studiile liceale sau profesionale la momentul intrării). Puţine au fost cazurile de victime aflate la polii nivelului educaţional: studii superioare sau fără studii;

» deşi cele mai multe victime provin din familii biparentale (familia de origine în cazul minorilor sau tipul familiei actuale în cazul adulţilor), cele mai multe familii de acest gen sunt caracterizate de relaţii tensionate, prezenţa violenţei domestice, consum de alcool sau stupefiante, ori neglijează aspectele importante din viaţa partenerilor sau a minorilor aflaţi în grijă;

» cele mai multe victime sunt necăsătorite la momentul intrării în trafic; » categoria de vârstă cea mai vulnerabilă se situează între 18 şi 25 de ani; cu toate acestea un număr

semnificativ de minori cu vârstele cuprinse între 14-17 ani şi adulţi cu vârstele cuprinse între 26-40 de ani ajung victime ale traficului de persoane şi minori.

Judeţe sursă/provenienţă ale victimelor identificate în 2011

6


Se constată un vârf al victimelor de gen feminin la vârsta de 16 ani, în timp ce în cazul victimelor de gen masculin, cea mai mare concentraţie este situată la vârsta de 20 de ani. Media vârstei victimelor de gen feminin este de 21 de ani, iar a victimelor de gen masculin este de 32 de ani.

Recrutarea victimelorRecrutarea persoanelor în trafic are loc de cele mai multe ori prin abordarea directă de către

recrutor, care, prin promisiuni false, sub pretextul oferirii şanselor de a lucra în străinătate, reuşeşte să manipuleze victimele şi să le atragă în trafic.

Lipsa oportunităţilor de angajare în mediul de rezidenţă, aderența la valori sociale subculturale, dorinţa de a scăpa de un mediu abuziv sau neglijent se transformă, la nivel individual, în factori de vulnerabilitate față de traficul de persoane, determinând indivizii să accepte diversele promisiuni sau să aibă încredere în ofertele de muncă, călătorie, tratament sau de altă natură venite atât din partea unor prieteni cât şi din partea unor persoane cu totul necunoscute.

Se observă că recrutorii abordează în mod direct victimele, în cele mai multe cazuri, (73,5% din cazuri în acest an, procent chiar mai mare decât anul anterior). Similitudinile afacerii de trafic de persoane cu alte afaceri, caracterizate de cerere şi ofertă, au condus specialiştii din domeniul analizei traficului de persoane să considere traficanţii din perspectiva persoanelor care aleg în mod raţional tipul infracţiunii, victima, momentul şi locul în care va avea loc infracţiunea1 . Teoria alegerii raţionale poate fi aplicată cu succes în iniţiativele de înţelegere respectiv cunoaştere a mecanismelor infracţiunii de trafic de persoane2 .

2 Teoria alegerii raţionale preluată din economie, utilizată pentru prima oară în perioada aniilor 1970 în Criminologia Clasică, conform

căreia infractorii sunt indivizi raţionali care comit un delict numai după ce cântăresc foarte bine costurile implicate, beneficiile şi riscurile

pe care şi le asumă comiţând o asemenea infracţiune;

3 Office of the Special Representative and Co-ordinator for Combating Trafficking in Humain Beings, OSCE, Analysing the Bussines

Model of Trafficking in Humain Beings to better prevent the crime, Austria 2010, pag 29;

Piramida vârstelor victimelor identificate în 2011

7


Particularitățile procesului de recrutare a victimelor, alături de condițiile de vulnerabilitate prezentate mai sus conturează un profil al victimei identificate în anul 2011. Sunt particularități pe care traficanţii le urmăresc în alegerea „ţintei potrivite”. Mai departe, şi în acest an, numeroşi minori au fost exploataţi în trafic, dovedind încă odată vulnerabilitatea deosebită a acestora în faţa traficanţilor de persoane.

Datele din acest an, privind populaţia şi caracteristicile victimelor, sprijină teoria conform căreia traficanţii reuşesc să capete încrederea victimelor într-un timp relativ scurt, confirmă uşurinţa cu care aceştia reuşesc să colecteze cât mai multe informaţii referitoare la victime şi să sesizeze vulnerabilitățile emoţionale sau financiare din viaţa victimei. Bazându-se pe încrederea existentă între persoanele care au anumite relaţii sociale (fac parte din acelaşi grup de prieteni sau colegi, sunt parteneri de viaţă, vecini sau chiar rude), traficanţii reuşesc cu uşurinţă să manipuleze persoanele aflate în căutarea unor locuri de muncă, minori aflaţi fără grija părinţilor sau femei care practică prostituţia. Datele SIMEV cu privire la natura relaţiei sociale existente între victimă şi recrutor sunt conforme rezultatelor studiilor criminologice, în cazul delictelor sau chiar a crimelor, unde de cele mai multe ori victima şi infractorul se cunosc (a se vedea figura de mai jos).

Un număr de 17 din 100 de femei victime sunt recrutate pentru prostituţie, motiv pentru care ne manifestăm îngrijorarea cu privire la femeile care practică prostituţia pe teritoriul ţării noastre şi care asumându-şi riscul de a practica aceeaşi meserie şi pe teritoriul altor state, ajung victime sigure ale traficului de persoane. Ajungând într-o ţară în care nu cunosc limba, nu cunosc spaţiile de desfăşurare a activităţilor, se tem de autorităţi sau sunt chiar ameninţate şi agresate fizic, se trezesc neputincioase şi dependente de traficantul care le exploatează în beneficiul lui.

Natura relaţiei victimei cu recrutorul

8


Modalităţi de exploatareExploatarea sexuală continuă să fie una din cele mai răspândite forme de exploatare în rândul

victimelor traficului de persoane. Nicio formă de exploatare nu o exclude pe o alta. Victimele pot fi exploatate prin mai multe forme

de exploatare, în funcţie de nevoile şi domeniul infracţional al traficanţilor. Victime care erau obligate la practicarea cerşetoriei sau exploatate prin muncă au suferit şi abuzuri sau exploatări sexuale. Izolarea spaţială sau dependenţa de spaţiu este o altă teorie care explică obedienţa victimelor în procesul de exploatare. Există situaţii în care victimele sunt ţinute în spaţii închise, nu li se permite să părăsească camera sau locuinţa, fiindu-le imposibil să evadeze din acest mediu sau situaţii în care acestea, chiar dacă nu sunt ţinute închise, incapacitatea de a identifica zona în care se află datorită unor bariere lingvistice sau chiar a unor deficienţe fizice, datorită sentimentului de teamă, face dificilă ieşirea din situația de trafic.

Exploatarea sexuală rămâne una din cele mai agresive forme de exploatare, în special a femeilor, fiind şi în acest an principala modalitate de exploatare în rândul populației de victime ale traficului de persoane.

Exploatarea prin muncă afectează în general persoanele adulte de sex masculin şi a înregistrat o valoare a frecvenţei situată pe locul al doilea în rândul victimelor identificate. Obligarea la cerşetorie

sau furturi, obligarea la reprezentări pornografice sunt modalităţi de exploatare cu o frecvenţă scăzută în rândul populaţiei de victime (a se vedea graficul de mai jos)

Exploatarea sexualăŞi în acest an suntem nevoiţi să constatăm existenţa unui număr impresionant al victimelor exploatate

sexual, şi anume 506. Majoritatea acestora au fost femei (98%). În continuare, cele mai multe femei exploatate sexual sunt minore cu vârste cuprinse între 14-17 ani sau tinere cu vârste cuprinse între 18-25 de ani. Judeţul Iaşi ocupă primul loc în rândul judeţelor sursă ale traficului de persoane în scopul exploatării sexuale, fiind omniprezent în această categorie încă din 2007.

Cele mai multe victime au fost recrutate prin promisiuni legate de condiţii de prostituţie avantajoase în afara ţării sau prin promisiuni false legate de oportunitatea unui loc de muncă în afara ţării. Alte victime

Modalităţi de exploatare în rândul victimelor identificate în 2011

9


au fost recrutate pentru căsătorie, călătorie, locuri de muncă în ţară, cerşetorie sau au fost chiar răpite.Principala destinaţie în cazurile victimelor exploatate sexual rămâne România, cu 260 de victime

identificate. Printre destinaţiile externe, în ordinea amplorii au fost: Italia, Germania, Spania, Grecia şi altele.

Exploatarea prin muncăAceastă formă de exploatare este foarte des întâlnită în rândul victimelor traficului extern de persoane,

printre cele mai cunoscute destinaţii fiind Spania, Grecia, Cehia, Cipru sau Germania. O serie de caracteristici definitorii ale victimelor exploatate prin muncă ies la iveală în acest an: au

o provenienţă majoritară din mediul rural, majoritatea (75%) sunt adulţi de gen masculin, cu vârsta cuprinsă între 26-40 de ani şi au un nivel de educaţie mediu (liceu sau şcoli profesionale). Judeţele de provenienţă ale victimelor care se evidenţiază în acest an au fost, în ordinea frecvenţei Ialomiţa, Iaşi şi Sălaj.

Harta judeţelor de provenienţă ale victimelor exploatate sexual

10


Variate sunt modalităţile de constrângere a victimelor exploatate prin muncă forţată în sectorul construcţiilor, al agriculturii, al serviciilor hoteliere sau în alte domenii, de la pretinderea unor datorii generate de transport, la ameninţări fizice asupra propriei persoane sau asupra familiei, restricţii în

libertatea de mişcare (imposibilitatea lucrătorului de a se deplasa sau de a ieşi din aria unde lucrează sau locuieşte, reţinerea unor părţi din salariu sau chiar neacordarea acestuia, reţinerea sau chiar distrugerea actelor, până la violenţe fizice sau sexuale).

La categoria ”alte situaţii” au fost considerate cazurile victimelor exploatate în diverse sectoare economice, pentru prestarea următoarelor tipuri de munci: spălat parbrize, împachetat hârtie în fabrici, vânzare ziare (uneori chiar ziare care au titlul de distribuţie gratuit dar pe care aceştia trebuiau să le vândă), abatoare, curăţenie, cerşetorie mascată (vânzări ziare - persoanele sărace vând ziarele „săracului”, iar populaţia le dă bani fără a mai lua ziarul).

Exploatarea prin obligarea la cerşetorieUn număr total de 81 de victime au fost exploatate prin obligare la cerşetorie în acest an. Deşi la

Harta judeţelor de provenienţă ale victimelor exploatate prin muncă

11


prima vedere nu se constată caracteristici semnificative ale victimelor exploatate prin cerşetorie, o analiză amănunţită scoate în evidenţă o serie de particularităţi: nivelul de educaţie al victimelor este mai scăzut, cele mai multe având cel mult studii primare finalizate, un procent de 62% din victime sunt de gen masculin iar principalele judeţe sursă au fost Mureş, Timiş şi Braşov în special pentru destinaţii externe ca Franţa, Italia, Germania sau Polonia.

Trafic intern versus trafic externMajoritatea victimelor identificate în 2011 au fost traficate şi exploatate în afara graniţelor ţării

noastre, raportul trafic intern/extern fiind 28% / 72%. Aşa cum se va observa în rândurile de mai jos, destinaţiile externe nu se schimbă, ci doar ponderea victimelor exploatate şi poate anumite caracteristici ale victimelor.

Traficul intern Raportul victimelor exploatate în interiorul graniţelor ţării noastre, din total, reprezintă, în anul 2011,

28% (296 victime), cu 2% mai mare faţă de anul trecut. Diferenţa nu este una îngrijorătoare, mai ales că, în valori cantitative, numărul victimelor traficate intern în acest an (296) este chiar mai mic faţă de cifra de 305 victime, raportată în anul anterior. Cu toate acestea, o analiză spaţială a judeţelor sursă pentru trafic intern (analiza a fost întocmită pe baza judeţelor de domiciliu ale victimelor) prezintă în totalitate judeţele României ca fiind sursă, într-o măsură mai mare sau mai mică. Judeţele care au fost sursaă principală a traficului intern au fost în acest an Argeş. Braşov, Bihor, Arad şi Iaşi, din acestea provenind în ordinea amplorii, de la 20 la 16 victime.

Victimele traficate intern au înregistrat în acest an o pondere de 28% din totalul victimelor identificate. Raportul trafic intern versus trafic extern este de aproximativ 1 victimă la 4 victime identificate.

În cazul traficului intern, un indicator care aduce un plus valoare cunoaşterii dimensiunii traficului de persoane este cel al judeţului în care are loc exploatarea.

Harta judeţelor de provenienţă în cazul victimelor exploatate prin cerșetorie

12


Traficul externDeşi traficul intern a luat amploare în 2011, cele mai multe victime sunt exploatate în trafic extern.

Mirajul oportunităţilor şi locurilor de muncă bine plătite în afara ţării sunt factori de atragere pentru trafic. Poveştile de succes ale oamenilor plecaţi în străinătate, care au reuşit să-şi asigure un nivel al

Harta judeţelor de provenienţă în cazurile victimelor exploatate prin orice formă în trafic intern

Harta judeţelor de exploatare în cazurile victimelor exploatate prin orice formă în trafic intern

13


veniturilor superior celui din România, au în continuare efect, în sensul determinării victimelor de cetăţenie română de a migra şi munci pe teritoriul altor state, asumându-şi astfel riscuri foarte mari de a ajunge în capcanele traficanţilor.

Un număr de 743 de victime provenite din România au fost traficate pe teritoriile altor state, majoritatea state Europene (excepţia de la regulă este Turcia). Astfel, 22 de state europene au fost destinaţie a traficului extern în cazul victimelor originare din România.

Evidenţierea caracteristicilor victimelor exploatate în anumite regiuni sau state, realizată în următoarele subcapitole, completează tabloul general al tendinţelor şi patternurilor traficului de persoane, în sprijinul autorităţilor de combatere şi prevenire a traficului de persoane.

SpaniaRegatul Spaniei este principala destinaţie externă a traficului de persoane cu cetăţeni români,

indiferent de gen, vârstă sau educaţie. Cu toate acestea, anumite trăsături socio-demografice pot fi extrase din rândul populaţiei de victime identificate ca exploatate la această destinaţie în 2011. 21% din totalul populaţiei de victime înregistrată de SIMEV a fost traficată şi exploatată în Spania (224 victime). Dintre aceştia, majoritatea au fost adulţi, ponderea fiind de 94% iar un procent de 68% au fost de sex masculin. Cele mai multe victime au provenit din judeţele Ialomiţa, Argeş, Dolj sau Iaşi, neeliminând însă şi alte judeţe ale României, care au înregistrat valori mai mici în ceea ce priveşte provenienţa. Victimele aveau studii medii sau elementare finalizate şi au fost recrutate în cele mai multe cazuri de către persoane necunoscute cu promisiunea unor locuri de muncă în străinătate. Se pare că mediul de provenienţă rural este şi el unul din factorii de risc în cazul victimelor exploatate în Spania, 155 victime provenind de la sate sau comune.

Harta ţărilor de destinaţie pentru victimele identificate în 2011 şi exploatate prin orice formă

14


Corelând modalitatea de exploatare cu vârsta victimelor, care a fost majoritar adultă, exploatarea prin muncă forţată este cu predilecţie principala modalitate de exploatare întâlnită în rândul victimelor exploatate în Spania.

Majoritatea victimelor traficului de persoane exploatate pe teritoriul Spaniei a fost populaţie masculină (68%).

Două victime au fost obligate la comiterea de furturi, iar alte şase au fost obligate la practicarea cerşetoriei.

ItaliaItalia rămâne, alături de Spania, una din cele mai cunoscute destinaţii externe ale traficului de persoane,

131 de victime fiind exploatate în această ţară. Aşa cum se observă şi din figura de mai jos, diferenţa faţă de Spania este că victimele sunt exploatate cu predilecţie pentru oferirea de servicii sexuale, iar un procent de 85% au fost de sex feminin.

Dolj, Iaşi, Timiş sau Gorj au fost judeţele cu cele mai mari ponderi de provenienţă în rândul victimelor exploatate în Italia. Şi la această destinaţie, majoritatea victimelor a provenit din mediul rural, cele mai multe victime fiind ademenite cu locuri de muncă în Italia.

Modalităţi de exploatare în rândul victimelor identificate în 2011 cu destinaţia Spania

Modalităţi de exploatare în rândul victimelor identificate în 2011 cu destinaţia Italia

15


Un număr de 15 victime au fost obligate la practicarea cerşetoriei, iar pentru alte patru victime exploatarea nu a mai avut loc, fiind considerată tentativă la infracţiunea de trafic de persoane.

Descrierea victimelor pe criteriile gen şi vârstă

Victimele femeiPonderea victimelor adulte de gen feminin este în acest an de 36%, spre deosebire de 33%, în anul

anterior. Majoritatea femeilor victime au educaţie medie (studii gimnaziale) şi vârsta cuprinsă între 18-25 de ani, au fost recrutate în mod direct de către persoane cunoscute, prin promiterea unor locuri de muncă în străinătate, fiind exploatate sexual (67%), pe stradă, în locuinţe private, cluburi, bordeluri sau hoteluri (a se vedea graficul de mai jos privind modalităţile de exploatare).

Principalele ţări destinaţie externă au fost Italia (81 victime), Spania, Germania, Grecia şi Franţa. 64 de victime adulte de gen feminin au fost traficate intern, dintre care majoritatea pentru exploatare sexuală.

Modalităţi de exploatare în rândul victimelor adulte de gen feminin

16


Victimele bărbaţiPonderea victimelor adulte de gen masculin este de 34%, spre desebire de 40%, procent înregistrat

în anul anterior. În cazul bărbaţilor victime, o serie de caracteristici ies în evidenţă ca urmare a analizei statistice: majoritatea provin din mediul rural, nivelul de educaţie este mai ridicat în comparaţie cu populaţia de femei victime (cei mai mulţi bărbaţi au studii liceale şi gimnaziale). Ca şi în cazul femeilor victime, recrutarea are loc prin abordarea directă de către recrutor, care promite locuri de muncă în străinătate. O notă distinctă în cazul relaţiei cu recrutorul apare în cazul bărbaţilor victime, majoritatea fiind recrutaţi de către persoane necunoscute anterior (61%).

Victimele adulte de gen masculin sunt în majoritate exploatate prin obligare la prestarea muncii în construcţii, agricultură, servicii hoteliere sau de altă natură lucrativă (a se vedea graficul de mai jos referitor la modalităţile de exploatare).

Şi în cazul ţărilor de destinaţie apar diferenţe semnificative între victimele bărbaţi şi femei. Spania este principala destinaţie a traficului extern (151 victime), urmată de Grecia, Germania, Cehia şi alte state. În trafic intern, numai 8 bărbaţi adulţi au fost exploataţi prin muncă.

Patternurile exploatării sexuale în cazurile victimelor adulte de gen feminin.

17


Victimele minoriNimic nu este mai tulburător şi dificil de operat şi interpretat decât statistica victimelor minori ale

traficului de persoane. Cu cât încercăm să aprofundăm analiza privind copiii victime ale traficului, cu atât constatăm că aceştia, deşi sunt la vârsta la care cunoaşterea şi îmbogăţirea nivelului cognitiv ar trebui să se realizeze prin intermediul jocurilor educative de rol sau a altor metode formale şi informale de educare, copii victime ale acestei infracţiuni descoperă „o altfel” de lume decât ar trebui şi sunt nevoiţi să înfrunte o „realitate” artificială şi crudă, creată de traficanţi. Populaţia minorilor victime, în acest an, a înregistrat o pondere mai mare faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior. Dacă în 2010 minorii înregistrau 26,5% din total (adică 307 minori), în acest an procentul este de 30,5% din total (319 minori).

Studiile care au încercat să descopere şi să explice factorii de risc faţă de victimizarea de către traficanţi, atât în trafic intern cât şi extern, au identificat rolul important pe care îl are istoricul psihosocial al copiilor, în contextul mediului în care trăiesc. Factorii de risc principali, rezultaţi ca urmare a realizării de analize şi studii internaţionale/naţionale sunt: vârsta, lipsa experienţei de viaţă, educaţie incompletă sau neadecvată vârstei, lipsa oportunităţilor de angajare în condiţii legale, lipsa sprijinului familiei, istoric de abuz fizic sau sexual, dizabilităţi de orice gen, disfuncţii ale familiei, violenţă domestică, abuz de substanţe sau boli mentale în familie, minor fugit de acasă sau care trăieşte pe străzi, dependenţa de droguri, influenţa anturajului, membru al unor „găşti” marginale, imaturitatea şi slaba informare, incapacitatea decizională cu privire la viaţa sexuală3 , nereuşite şcolare sau sociale, depresie, lipsa stimei de sine, lipsa orientării viitoare4 , la care pot fi adăugaţi factori cum sunt: migraţia părinţilor la muncă în alte state, teribilismul tipic adolescentin, dorinţa de independenţă şi deficienţe în infrastructură şi

3 Clawson, H. J. (2009). Human trafficking into and within the United States: A review of the literature. Washington, DC: Office of the

Assistant Secretary for Planning and Evaluation, U.S. Department of Human and Heath Services, accesat la data de 05.04.2012 la: http://aspe.

hhs.gov/hsp/07/humantrafficking/litrev

4 Estes, J. R., & Weiner, N. A. (2001, revised 2002). The Commercial Sexual Exploitation of Children in the U.S., Canada and Mexico.

Philadelphia: University of Pennsylvania School of Social Work, Center for the Study of Youth Policy, full report, pag 40;

Patternurile exploatării sexuale în cazurile victimelor adulte de gen masculin

18


comunitate 5. Conform statisticilor existente pentru acest an, minorii victime au provenit din familii biparentale,

au fost recrutaţi în mod direct de către persoane cunoscute sau prieteni din cercul de prieteni, cu promisiunea unor locuri de muncă sau pentru prostituţie. Constatăm astfel că o parte din minorii victime ale traficului în scopuri sexuale erau familiarizaţi cu practicarea prostituţiei în ţara noastră şi acceptă ofertele de a pleca şi a practica prostituţia pe teritoriul altor state din dorinţa de a-şi asigura câştiguri mari.

Nimic nu-i poate pregăti pe minorii, majoritatea cu vârstele cuprinse între 14-17 ani, pentru abuzurile fizice, psihice, emoţionale sau alte modalităţi utilizate de traficanţi în vederea constrângerii victimelor pentru supunerea la exploatare.

5 ANITP, „Traficul de copii în România. Studiu asupra procesului de Recrutare”, 2009

Distribuţia victimelor minori identificaţi în 2011 pe gen

Modalităţi de exploatare în rândul victimelor minori

19


Minorii cei mai vulnerabili şi expuşi riscului de trafic sunt cei cu vârstele cuprinse între 14 şi 17 ani. În această categorie de vârstă se încadrau peste 90% din minorii identificaţi în 2011.

Judeţele care au înregistrat cele mai mari valori ale provenienţei minorilor victime în 2011 au fost Braşov, Iaşi şi Argeş, cu 22, respectiv 20 de minori victime. Harta de mai jos prezintă provenienţa geografică pe judeţele României, pentru ca următoarea hartă să puncteze ţările destinaţii în cazul victimelor minori, identificate în 2011.

Harta judeţelor de provenienţă în cazurile minorilor victime ale traficului de persoane minori identificaţi în 2011

Ţări destinaţie în cazul minorilor victime identificaţi în 2011

20


Analiză cu privire la populaţia de victime traficate în anul 2011Aşa cum am precizat la începutul acestui capitol, interpretarea datelor statistice cu privire la victimele

traficului de persoane poate fi realizată şi pe populaţia victimelor traficate în anul 2011. Distincţia între această categorie de victime şi cea a victimelor identificate este că aceste victime au fost exploatate pe perioada anului 2011 şi au fost identificate tot pe perioada acestui an.

Datele statistice cu privire la victimele traficului de persoane traficate în anul 2011 şi descrierea pe indicatori specifici a acestei populaţii poate fi corelată cu informaţii privind cazurile nou intrate de investigare a infracţiunii traficului de persoane, măsurând astfel realitatea anului 2011 cu privire la fenomenul amplu al combaterii şi identificării victimelor traficului de persoane.

Ponderea victimelor traficate a fost în acest an de 57,82% din totalul victimelor identificate, iar numărul victimelor de gen feminin este de aproximativ de două ori mai mare decât al victimelor de gen masculin. Majoritatea victimelor locuiesc în mediul rural, aveau studii gimnaziale şi erau necăsătorite la data traficării. Recrutarea a fost făcută, în cele mai multe cazuri, de către cunoştinţe sau prieteni, victimele fiind înşelate cu promisiuni de locuri de muncă în străinătate.

În cazul principalelor judeţe de proveninţă ale victimelor traficului de persoane, per ansamblu aceleaşi judeţe funcţionează ca principală sursă, schimbându-se doar ordinea în ierarhie. Astfel, analizând judeţele de provenienţă pentru aceste categorii de victime, Ialomiţa se situează pe primul loc, cu 43 de victime, spre deosebire de distribuţia geografică în cazul victimelor identificate, unde Iaşi se situa pe primul loc, cu 68 de victime.

Se constată o diferenţă mai mare între ponderile înregistrate ale exploatării sexuale şi pentru muncă forţată, decât în cazul populaţiei totale de victime identificate, în sensul că, deşi exploatarea sexuală este tot pe primul loc, aceasta înregistrează un procent de 51,5% din populaţia de victime traficate, spre deosebire de 48% din populaţia victimelor identificate.

A existat o bună colaborare cu autorităţile competente din Spania şi Italia, pentru prevenirea traficului de persoane pe teritoriul lor, amploarea acestui fenomen fiind în continuare ridicat, în special în ce priveşte exploatarea prin muncă şi exploatarea sexuală a victimelor cetăţeni români.

Modalităţi de exploatare în rândul victimelor traficate în anul 2011

21


Nici în cazul ţărilor de destinaţie nu se identifică anumite trasee sau state specifice, statele de destinaţie înregistrate fiind aceleaşi ca în cazul victimelor identificate. Se constată totuşi o rată ridicată a identificării victimelor traficate intern, deoarece din cele 296 de victime traficate în interiorul ţării, 210 au fost victime traficate în aceeaşi perioadă. Ponderea crescută a victimelor traficate, din cele identificate în 2011, semnalează identificarea timpurie a victimelor exploatate intern şi, astfel, o petrecere a unui timp mai scurt în trafic de către victime.

CONCLUZIIUn număr de 60 din 100 de victime sunt recrutate cu promisiunea unui loc de muncă în afara ţării.

Mecanismele de prevenire şi informare, prin instituţiile abilitate, trebuie să ofere suficiente informaţii cu privire la riscurile traficului de persoane şi să încurajeze persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă să ia decizii numai în urma unei atente şi minuţioase informări.

O caracteristică a victimizării o reprezintă acoperirea geografică largă în ce priveşte proveniența victimelor, judeţele sursă ale traficului de persoane regăsindu-se în toate regiunile României. Cu toate acestea, realizarea programelor sustenabile de prevenire regională a traficului de persoane poate fi abordată cu considerararea atât a dimensiunii regionale a fenomenului, interdependent cu anumite caracteristici socio-demografice ale populaţiei de victime identificate, cum ar fi genul sau vârsta acestora. Astfel, în judeţele Braşov, Argeş, Iaşi pot fi derulate campanii de informare în rândul minorilor, pentru ca în judeţele Mureş, Sălaj, Timiş respectiv Ialomiţa, Iaşi şi, din nou Timiş, măsurile de prevenire şi informare cu privire la traficul de persoane să fie considerate din perspectivele de gen în rândul populaţiei adulte; în aceeaşi măsură, activitatea de prevenire a traficului de persoane poate fi focalizată pe anumite tipuri de exploatare, în funcţie de dinamica manifestată la nivelul judeţelor de provenienţă: dacă în judeţul Ialomiţa o campanie de prevenire şi creştere a riscurilor exploatării prin muncă este binevenită, în judeţul Iaşi o campanie locală de prevenire a exploatării sexuale şi de reducere a riscului faţă de această formă de trafic, prin informare, răspunde strategiei pe termen scurt de reducere a traficului de persoane, în această regiune.

Conform datelor înregistrate în SIMEV, victimele traficate intern petrec o perioadă mai scurtă de timp în trafic, fiind identificate mai repede decât în cazul victimelor traficate în afara ţării.

Identificarea şi specificarea factorilor de risc la traficul de persoane, în special în cazul exploatării sexuale şi pentru muncă forţată trebuie considerată prin analize şi studii amănunţite elaborate de echipe multidisciplinare. Antrenarea instituţiilor publice şi private într-un proiect amplu de cercetare a caracteristicilor individuale, comunitare, politice, economice şi de orice altă natură ale populaţiilor aflate în situaţii de risc de victimizare, determină identificarea şi măsurarea vulnerabilităţilor specifice. Identificarea grupurilor aflate în situaţii de risc va înlesni orice alte acţiuni având ca scop reducerea incidenţei traficului de persoane şi îmbunătăţirea calităţii asistenţei victimelor.

Continuarea campaniilor de prevenire a traficului de persoane, atât în mediile identificate de risc (baruri, cluburi, zone cunoscute pentru practicarea prostituţiei sau a cerşetoriei), cât şi în zonele frecventate de grupuri aflate în situaţii de risc (unităţi de învăţământ, centrele de plasament, parcuri).

22

Răspunsul social

Secţiunea I I

RĂSPUNSUL SOCIAL

PLANUL LEGISLATIVReglementarea normativă a multiplelor aspecte incidente unui fenomen social şi de criminalitate

organizată, cum este fenomenul traficului de persoane, are rolul substanțial al orientării acțiunilor instituționale a agenților sociali care participă, potrivit responsabilităților stabilite legal, în diferitele zone ale intervenției, centrate fie către combaterea infracționalității, fie către intervenția de tip preventiv, cea vizând protecția şi asistența specializată a victimelor ori cooperarea între instituții sau între acestea şi organizațiile societății civile, de profil. În sensul acesta, anul 2011 a cunoscut o dinamică relevantă şi un ritm accelerat, din perspectiva activităţii de reglementare normativă/ legislativă în materia traficului de persoane. Probabil că referinţa este dată de eforturile cumulate ale reprezentanţilor diferitelor autorităţi publice centrale şi organizaţii ale societăţii civile în elaborarea proiectului noii strategii naţionale împotriva traficului de persoane (SNITP) pentru perioada 2012 - 2016.

Investită cu rolul de produs principal al demersurilor de reglementare legislativă din aria politicilor publice, SNITP îşi fixează ca scop prioritizarea şi dinamizarea activităţilor instituţiilor statului, organizaţiilor internaţionale şi non-guvernamentale în lupta împotriva traficului de persoane, motivarea cooperării interinstituţionale şi internaţionale, aducerea, în mentalitatea colectivă a realității problematice a acestui fenomen, prin trimitere la efectele negative implicate, adaptarea şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor de asistenţă oferite victimelor traficului de persoane. Pentru a contextualiza oportunitatea elaborării SNITP, aducem în atenţia cititorului faptul că anii 2009 şi 2010 au fost caracterizaţi, pe plan european, printr-o activitate extrem de intensă a factorilor de decizie, prin iniţiative de modernizare a actualului cadru legislativ, prin organizarea unor conferinţe ministeriale de impact. Un obiectiv important al acestor conferinţe a fost acela de a oferi prilejul abordării unor provocări din ce în ce mai importante pentru Uniunea Europeană, de a-şi consolida capacitatea de acţiune în parteneriat şi cooperare la nivel internaţional, în domeniul prevenirii, protecţiei victimelor traficului de persoane şi al trimiterii în judecată a traficanţilor. În plus, un alt obiectiv a fost furnizarea unor date concrete şi reale structurilor de lucru ale Consiliului Uniunii Europene pentru elaborarea unui document de acţiune în domeniul întăririi dimensiunii externe a UE în privinţa reacţiei împotriva traficului de fiinţe umane.

Reacţia împotriva traficului de persoane reclamă o abordare multidisciplinară şi multiinstituţională. Ca activitate economică ilegală, traficul şi exploatarea victimelor reprezintă mijloace de acumulare a resurselor financiare deosebit de însemnate ale criminalităţii organizate; ca încălcare majoră a drepturilor fundamentale ale omului, este o ofensă adusă demnităţii umane, pe care România nu o poate trece cu vederea; ca activitate ilegală transfrontalieră, este un element care ameninţă securitatea şi un domeniu de cooperare important în interiorul UE şi în parteneriat cu state, regiuni şi terţe organizaţii internaţionale. Astfel, factorii de decizie din Uniunea Europeană au lansat un apel către comunitatea internaţională, inclusiv către instituţiile de la nivel regional şi naţional, organizaţii non-guvernamentale, internaţionale şi alte organizaţii ale societăţii civile, precum şi către instituţiile şi agenţiile Uniunii Europene, atât pentru a contracara provocările ridicate de infracţionalitatea transnaţională, cât şi pentru a oferi o reacţie clară şi cuprinzătoare în direcţia unor politici multidisciplinare, coerente şi coordonate, cu implicarea tuturor actorilor vizaţi din ţările de origine, tranzit şi destinaţie. O astfel de reacţie explicită trebuie să fie în

23


concordanţă cu standardele drepturilor omului, acordându-se o atenţie particulară traficului de femei şi copii, în conformitate cu instrumentele internaţionale.

Dimesiunile psiho-socială, economică şi infracţională ale fenomenului traficului de persoane solicită organismului social un tip de adaptare permanentă la dinamica accentuată a acestui fenomen. Este motivul pentru care SNITP fixează, prin obiective generale, sectoriale şi acţiuni punctuale, cadrul general care va permite dispozitivului naţional anti-trafic mobilizarea de resurse şi acţiuni multiple şi coordonate, subsecvente domeniilor prevenirii, combaterii fenomenului şi asistenţei acordate diferitelor categorii de victime ale traficului de persoane (VT).

În demersurile de elaborare a SNITP, partenerii au urmat un plan de lucru, care a inclus şi o secvență de analiză a eficienţei strategiei anterioare, cu trimitere directă la calitatea realizării obiectivelor, impactul acţiunilor singulare şi interinstituţionale, etc. Consumul de timp pentru elaborarea SNITP a fost determinat de:

» procesul de durată al consultărilor interinstituţionale organizate de către ANITP, cu participarea ansamblului instituţiilor publice şi a unor organizaţii ale societăţii civile. Au fost analizate şi dezbătute puncte de vedere şi perspective instituţionale şi multidisciplinare, în desfăşurarea mai multor întâlniri de lucru şi consultative, rezervate câtorva subdomenii de acţiune: combaterea traficului de persoane, prevenire şi asistenţa victimelor, toate având ca punct de plecare rezultatele evaluării implementării Strategiei anterioare, dar mai ales dinamica accentuată a evoluţiei fenomenului traficului de persoane din ultimii ani. Un grup tematic a fost rezervat consultării ONG ce desfăşoară activităţi în domeniu, în vederea adăugării perspectivei societăţii civile în conţinutul Strategiei;

» consultarea strategiilor naţionale ale SM ale UE, în domeniu; » nevoia de integrare a perspectivei europene în filosofia şi conţinutul SNITP 2012-2016. Acest

lucru a fost posibil şi prin analiza prevederilor Directivei nr. 36/2011 a Parlamentului European şi a Consiliului privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi protejarea victimelor acestuia;

» necesitatea realizării evaluării rezultatelor implementării strategiei anterioare, care a permis identificarea acelor obiective şi acţiuni ce au favorizat progrese semnificative, dar şi identificarea punctelor slabe pentru al căror răspuns noul proiect de strategie identifică şi propune obiective şi acţiuni adaptate realităţilor dinamicii fenomenului traficului de persoane din ultimii ani. Acest proces a consumat aproape un an, în condiţiile organizării consultărilor interinstituţionale, prin intermediul unei anchete pe bază de chestionar;

» S-a avut în vedere, ca referinţă importantă, adoptarea, de către UE, a strategiei împotriva traficului de persoane. Întârzierea adoptării acestui act normativ de referinţă pentru toate statele membre ale UE a fost un alt motiv pentru care Strategia României a stat în aşteptare.

Proiectul SNITP a fost abordat din perspectiva recentelor priorităţi ale Preşedinţiei Consiliului UE, în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, statuate în Programul Stockholm. Acestea vin să completeze rolul instituţiilor din România şi impun noi obiective: 1. Politică eficientă, coerentă şi coordonată în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de persoane;2. Adaptarea legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de persoane, precum şi al

asistenţei oferite victimelor.Propunerea noii directive a Parlamentului European şi a Consiliului privind prevenirea şi combaterea

traficului de persoane şi protejarea victimei, demonstrează viitoarele priorităţi în domeniu la nivel european, respectiv:

24

Răspunsul social

» Măsuri pentru adecvarea pedepselor la gravitatea infracţiunilor comise; » Competenţa extrateritorială mai extinsă şi cu un grad de obligativitate mai ridicat, statele membre

fiind astfel obligate să îi urmărească penal pe resortisanţii sau persoanele care îşi au reşedinţa pe teritoriul lor şi care au comis infracţiunea de trafic în afara teritoriului statului respectiv;

» Îmbunătăţirea asistenţei acordate victimelor, în special a tratamentului medical precum şi a măsurilor de protecţie.

Perioada de aplicare a strategiei va fi 2012 - 2016. Odată cu elaborarea SNITP, partenerii au inclus primul Plan naţional de acţiune pentru implementarea

Strategiei naţionale, pentru perioada 2012-2014. La data elaborării prezentului raport, documentul se află în procedură de avizare.

Alte referinţe normative relevanteÎn continuare este prezentată, pentru prima dată, o analiză integrată a principalelor acte normative

relevante în domeniul prevenirii şi combaterii victimizării, precum şi în cel al asistenței victimelor traficului de persoane. Am considerat oportună a astfel de analiză, realizată cu sprjinul consistent al Ministerului Justiției, prin argumentul introdus de modificările unora dintre actele normative preexistente. Prin corelarea unor articole de lege, cititorul poate dobândi înțelegerea mai nuanțată a perspectivei dinamicii legislative recente, cu titlu de răspuns față de dinamica accentuată a fenomenului traficului de persoane, în anul 2011.

Astfel, în prezent, Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane (numită, în continuare, ”legea-cadru”), după ultimele modificări, cuprinde dispoziţii privind prevenirea traficului de persoane, infracţiunile privind traficul de persoane şi în legătură cu traficul de persoane, protecţia şi asistenţa victimelor traficului de persoane şi aspecte ce ţin de cooperarea internaţională în domeniu.

De asemenea, prin modificările recente, legea-cadru a înregistrat un progres în ceea ce priveşte alinierea României la standardele europene în materia combaterii şi prevenirii traficului de persoane, prin incriminarea folosirii serviciilor unei persoane traficate şi prin oferirea unei definiţii a noţiunii de victimă a traficului de persoane (definiţia infracţiunii de trafic de persoane este acum în concordanţă cu definiţiile date de actele internaţionale în domeniu). Această nouă incriminare se regăseşte şi în cuprinsul noului Cod penal, ea fiind o consecință a ratificării, de către România, a Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane (prin Legea nr. 300/2006). Spre exemplu, textul va fi aplicabil în cazul persoanei care acceptă să primească, prin transplant, un organ, ştiind că este prelevat ilegal de la o victimă a traficului de persoane, sau al celui care acceptă să folosească munca forţată impusă acestor victime sau care beneficiază de serviciile persoanei forţate a practica prostituţia, dacă cunoaşte faptul că aceste persoane sunt victime ale traficului de persoane. Legislaţia cuprinde şi o serie de dispoziţii speciale de procedură, după cum urmează.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea, în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute de legea-cadru este de competenţa DIICOT.

De asemenea, în condiţiile legii, pentru obţinerea probatoriului necesar în aceste cauze, pot fi folosiţi investigatori sub acoperire. În cazul existenţei unor indicii temeinice privind săvârşirea unei infracţiuni de trafic de persoane se pot efectua interceptări sau înregistrări audio sau video de către organul de urmărire penală, cu autorizarea procurorului, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.

În vederea respectării demnităţii sau vieţii intime a părţii vătămate, la cererea acesteia, instanţa poate declara şedinţa de judecată secretă. Dacă victimele infracţiunilor de trafic de persoane şi pornografie infantilă sunt minori, şedinţele de judecată nu sunt publice, prin derogare de la regulile procedurale,

25


în scopul de a proteja interesele minorilor.

6Cadrul legal actual, cât şi cel care va deveni aplicabil în viitorul apropiat, instituit prin noul Cod penal, adoptat prin Legea nr. 286/2009, este cuprinzător în ceea ce priveşte incriminarea faptelor de trafic de persoane şi a altor fapte similare, precum şi în ceea ce priveşte dispoziţiile speciale de procedură necesare combaterii fenomenului infracţional.

În ceea ce priveşte noul Cod penal, acesta păstrează conţinutul reglementării actuale, aducându-i îmbunătăţiri însă prin sistematizarea şi alinierea sa la standardele europene în materie. Astfel, Capitolul al VII- lea al Titlului I al părţii speciale al noului Cod penal cuprinde infracţiunile de trafic şi exploatare a unor persoane vulnerabile, fiind aduse în acest capitol incriminări cuprinse în prezent în legea-cadru, în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România şi din Ordonanţa de urgenţă nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României. Textele de incriminare a traficului de persoane, de minori şi de migranţi au fost sistematizate pentru o mai uşoară înţelegere şi o mai bună corelare cu alte texte de incriminare, fără a li se aduce însă modificări substanţiale 7. Codul renunţă

6 Sursa: Ministerul Justiţiei, 2011.

7CAPITOLUL VII - Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile (…)

ART. 210 - Traficul de persoane

(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită:

a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;

b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;

c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate

asupra acelei persoane, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.

ART. 211 - Traficul de minori

(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, se pedepseşte cu închisoarea

de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Dacă fapta a fost săvârşită în condiţiile art. 210 alin. (1), pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă (…)

ART. 213, ART. 216 - Folosirea serviciilor unei persoane exploatate

Fapta de a utiliza serviciile prevăzute în art. 182, prestate de o persoană despre care beneficiarul ştie că este victimă a traficului de persoane

ori a traficului de minori, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

ART. 217 - Sancţionarea tentativei

Tentativa la infracţiunile prevăzute în art. 209 - 211 şi art. 213 alin. (2) se pedepseşte.

TITLUL III - Infracţiuni privind autoritatea şi frontiera de stat

CAPITOLUL II - Infracţiuni privind frontiera de stat

ART. 263 - Traficul de migranţi

(1) Racolarea, îndrumarea, călăuzirea, transportarea, transferarea sau adăpostirea unei persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei

de stat a României, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Când fapta a fost săvârşită: a) în scopul de a obţine, direct sau indirect, un folos patrimonial; b) prin mijloace care pun în pericol viaţa,

integritatea sau sănătatea migrantului; c) prin supunerea migrantului la tratamente inumane sau degradante, pedeapsa este închisoarea de la

3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Tentativa se pedepseşte.

ART. 264 - Facilitarea şederii ilegale în România

(1) Fapta persoanei care facilitează, prin orice mijloace, rămânerea ilegală pe teritoriul României a unei persoane, victimă a unei infracţiuni

de trafic de persoane, de minori sau de migranţi, care nu are cetăţenia română şi nici domiciliul în România, se pedepseşte cu închisoarea de

26

Răspunsul social

la incriminarea infracţiunii de cerşetorie în forma consacrată de Codul Penal în vigoare, dar propune două incriminări noi, conexe cerşetoriei, menite să răspundă unor situaţii frecvente în ultimii ani. Este vorba de exploatarea cerşetoriei practicate de un minor sau o persoană cu dizabilităţi (determinarea la practicarea cerşetoriei sau obţinerea de foloase de pe urma acestei activităţi) şi respectiv de folosirea unui minor, de către majorul care are capacitatea de a munci, în scopul de a obţine astfel ajutor material din partea publicului.

Referitor la Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi protejarea victimelor acestuia, precum şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului, constatăm că majoritatea dispoziţiilor de drept penal material şi procesual cuprinse în directivă se regăsesc deja în dreptul intern, nepresupunând intervenţii majore cu ocazia transpunerii directivei în legislaţia română. Cu titlu exemplificativ putem menţiona:

Art. 2 din Directivă: definiţia traficului de persoane (Infracţiuni privind traficul de persoane):De lege lata - infracţiunile privind traficul de persoane şi în legătură cu traficul de persoane se

regăsesc în legea-cadru - art. 12, 13, 141, 17 şi 18. În prezent, sunt acoperite în legislaţia naţională toate aspectele din definiţia infracţiunii de trafic de persoane (varianta tip şi variantele agravante) aşa cum apare aceasta în Directiva 36/ 2011;

De lege ferenda - infracţiunile privind traficul de persoane se regăsesc în noul Cod Penal (Legea 286/2009) - art. 210 (traficul de persoane) şi art. 211 (traficul de minori). Urmează a fi aduse completări prin Legea de punere în aplicare a Noului Cod Penal cu privire la săvârşirea acestor infracţiuni de către un funcţionar public în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu. Proiectul de lege de punere în aplicare se află în prezent în dezbatere la Camera Deputaţilor (cameră decizională).

• Art. 7 din Directivă - Sechestrul şi confiscarea În legislaţia naţională există prevederi referitoare la confiscare: art. 112 şi 118 din Codul Penal (măsura

de siguranţă a confiscării speciale); art 19 din Legea 678/2001, art 112 din Noul Cod Penal (Legea 286/ 2009).

• Art. 8 din Directivă - în legislaţia naţională există următoarele prevederi:Legea 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane - art. 20 alin 1: „Persoana

supusă traficului de persoane, care a săvârşit, ca urmare a exploatării sale, infracţiunea de prostituţie, de cerşetorie, trecere frauduloasă a frontierei unui stat ori donare de organe sau ţesuturi ori celule de origine umană, în condiţiile prevăzute la art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, nu se pedepseşte pentru aceste infracţiuni.”

În noul Cod penal (Legea 286/2009) - art. 262, alin. 4 - este menţionat faptul că trecerea frauduloasă a frontierei de stat, săvârşită de o persoană victimă a traficului de persoane sau de minori constituie cauză de nepedepsire.

la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Dacă mijlocul folosit constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind

concursul de infracţiuni.

(2) Când fapta a fost săvârşită: a) în scopul de a obţine, direct sau indirect, un folos patrimonial; b) de către un funcţionar public aflat în

exercitarea atribuţiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) sunt săvârşite cu privire la un alt străin aflat ilegal pe teritoriul României, limitele speciale

ale pedepsei se reduc cu o treime.

27


• Art. 18 alin 4 din Directivă, referitor la incriminarea folosirii serviciilor persoanelor traficate, cunoscând faptul că acestea sunt persoane traficate.

În legislaţia naţională:Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane - art 141: Fapta de a utiliza

serviciile prevăzute la art. 2 pct. 2, prestate de o persoană despre care beneficiarul ştie că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

În noul Cod Penal (Legea nr. 286/2009) - de lege ferenda - art. 216 incriminează folosirea serviciilor unor persoane exploatate, despre care beneficiarul ştia că sunt victime ale traficului de persoane ori ale traficului de minori.

Documentare şi comunicare publicăResursele de documentare publică pentru domeniul general al fenomenului traficului de persoane au

fost îmbogăţite, în ultimii ani, de o sumă de rapoarte de analiză şi cercetare, manuale de bune practici sau publicaţii care servesc informării cu privire la metodologii specifice de cercetare, în domeniu, la procesul identificării şi referii VT către servicii de asistenţă, la standardele de specialitate pentru asistenţă sau analize cu privire la recrutarea victimelor. Ansamblul acestor resurse este pus la dispoziţia celor interesaţi, la cerere, pentru asigurarea transparenţei, dar, cu deosebire, pentru a servi scopurilor de analiză şi cercetare ştiinţifică, celor de informare şi sensibilizare a publicului general ori a diferitelor publicuri interesate.

Solicitări de date pentru scopuri ştiinţificeÎn 2011, s-a constatat un interes semnificativ pentru cercetarea ştiinţifică în domeniul traficului

de persoane la nivel european, în ceea ce priveşte politicile publice şi modul în care sunt respectate drepturile victimelor. Cercetători sau studenţi români şi străini, specializaţi sau în curs de specializare în domenii precum respectarea drepturilor omului, evaluarea politicilor publice, criminologie sau cooperare internaţională au solicitat date şi statistici variate. Informaţiile transmise au fost utilizate în scopul formulării ipotezelor de cercetare în domeniul drepturilor omului sau în domeniul politicilor publice la nivel european ori pentru conturarea sau fundamentarea concluziilor studiilor de cercetare demarate 8.

Studenţi, masteranzi şi doctoranzi din România şi din străinătate au solicitat date statistice în domeniul traficului de persoane sau consultări cu privire la metodologiile de cercetare aplicate în cadrul lucrărilor finale. Cele mai multe lucrări de licenţă, dizertaţie sau doctorat au urmărit analizarea fenomenului traficului de femei sau copii şi asistenţa acordată victimelor acestui trafic.

O analiză a solicitărilor venite din partea studenţilor arată ariile principale de interes ale acestora: » situaţii multianuale privind victimele femei identificate; » situaţia repatrierilor victimelor de cetăţenie română; » legislaţie şi progrese legislative/instituţionale înregistrate de România; » servicii de asistenţă acordate victimelor traficului de persoane: modul de aplicare a normelor

legislative; » rezultatele evaluării centrelor de asistenţă a victimelor traficului de persoane; » cooperarea interinstituţională între sistemul public şi cel privat.

8 Informaţiile au fost oferite prin intermediul Centrului de Cercetare şi Informare Publică din cadrul ANITP.

28

Răspunsul social

Alte evaluări cu caracter semestrial şi anual privind fenomenul traficului de persoane, precum şi analizele şi studiile realizate de toate instituţiile cu atribuţii în domeniu sunt puse la dipoziţia partenerilor interinstituţionali şi a publicului larg prin mijloace de diseminare publică, inclusiv prin intermediul reţelelor de socializare.

Solicitări de date pentru scopuri evaluative/ de monitorizare la nivel internaţional, eu-ropean sau naţional:

1.În scopul pregătirii vizitei de monitorizare pe care o delegaţie a Grupului de experţi pentru acţiunea împotriva traficului de fiinţe umane - GRETA (Consiliul Europei) a realizat-o în luna mai, autorităţile române au furnizat, la solicitarea grupului de experţi, un document de sinteză conţinând o serie de informaţii suplimentare celor oferite în Răspunsul României la chestionarul de evaluare privind implementarea Convenţiei de acţiune a Consiliului Europei împotriva traficului de fiinţe umane.

2.În luna octombrie 2011, GRETA a publicat Draft Report concerning the implementation of the Council of Europe Convention on Action against Trafficking in Human Beings by Romania, solicitând României comentarii pe marginea unui număr mare de articole din conţinutul raportului.

Ulterior consultărilor interinstituțioale, ANITP a formulat, într-un document amplu, comentarii şi observaţii cu privire la articolele acestui raport, integrând şi punctele de vedere oficiale ale DIICOT, Ministerului Justiţiei şi DCCO.

3.Pentru elaborarea „Trafficking in Persons Report 2011”, de către Departamentul de Stat al SUA, autorităţile române au elaborat „Răspunsul României privind chestionarul Departamentului de Stat al S.U.A. pentru elaborarea Raportului anual privind situaţia traficului de persoane în anul 2010”.

Documentul conţine răspunsurile autorităţilor şi ONG din România la cele 41 de întrebări ale chestionarului şi surprinde realitatea dinamică a fenomenului traficului de persoane, punctând reperele evoluţiilor înregistrate în anul 2010, în ariile prevenirii victimizării, combaterii fenomenului, pedepsirii traficanţilor şi asistenţei acordate victimelor. Răspunsul României reuneşte punctele de vedere ale autorităţilor (printre care ANITP, DIICOT, DCCO, CSM, alte autorităţi publice), precum şi pe cele ale unor organizaţii neguvernamentale române.

4.Iniţiativa Comisiei Europene de colectare a datelor cu privire la diferitele aspecte ale traficului de persoane s-a concretizat în 2011 prin mandatarea Grupului de Lucru în domeniul Statistic al Criminalităţii (Working Group on Crime Statistics) din cadrul EUROSTAT (Oficiul de Statistică al Comunităţilor Europene). În acest context, EUROSTAT, prin intermediul I.N.S., a transmis României o solicitare cu privire la victimele traficului de persoane, investigaţiile efectuate, activităţile de urmărire penală şi condamnare a traficanţilor, pentru perioada anilor 2008 - 2010. Răspunsul oferit a grupat rezultatele unei analize a datelor din domeniul combaterii traficului de persoane şi al monitorizării victimelor infracţiunii pentru toţi anii solicitaţi 9.

5.Tot prin intermediul Institutului Naţional de Statistică, la solicitarea UNICEF au fost furnizate date statistice cu privire la situaţia minorilor identificaţi ca victime ale traficului de persoane, date dezagregate pe mai mulţi indicatori socio-demografici şi pe modalităţi de exploatare.

6.Au fost elaborate: un ghid de cercetare pentru realizarea studiului transfrontalier cu privire la situaţia copiilor exploataţi economic din România şi Republica Moldova10 , precum şi ghidul de interviu pentru demararea studiului ICMPD „Tipologia şi politicile europene împotriva cerşetoriei copiilor”11 . Centrul de Cercetare şi Informare Publică (ANITP) a susţinut elaborarea celor două ghiduri prin

9 Centrul de Cercetare şi Informare Publică (ANITP) a reprezentat sursa datelor oferite.

10 Asociaţia „Trup şi suflet”, Iaşi.

11 Organizaţia Salvaţi Copiii România.

29


oferirea informaţiilor solicitate în cadrul perteneriatului cu cele doua organizaţii române.7.Odată cu mandatarea Poloniei la Preşedenţia Uniunii Europene, un chestionar de evaluare a situaţiei

prezente în domeniul combaterii traficului de persoane a fost transmis tuturor Statelor Membre, cât şi unui număr de şase state terţe. Au fost solicitate atât informaţii cantitative privind numărul victimelor identificate sau al traficanţilor condamnaţi în anumite perioade, precum şi o analiză a prevederilor legislative în vigoare pentru respectarea drepturilor victimelor acestei infracţiuni (modul de acordare a permisului de şedere şi numărul permiselor acordate, perioada de reflecţie acordată efectiv victimelor, dar şi perioada stipulată în normele naţionale, serviciile de asistenţă acordate victimelor şi legislaţia sau mecanismele care stau la baza acordării, etc).

8.A fost transmis răspunsul solicitat României, de către United Nations Office on Drugs and Crime, pentru elaborarea Raportului Global privind traficul de persoane. Solicitarea a făcut obiectul raportărilor statistice cu privire la victimele identificate, persoanele returnate, persoanele condamnate sau cercetate pentru infracţiunea de trafic de persoane, între anii 2007 - 2010.

9.Au fost puse la dispoziţie date relevante privind situaţia traficului de persoane în anul 2011, pentru a servi participării reprezentantului permanent al României la ONU, în calitate de invitat special la seria de simpozioane organizate de Universitatea de Stat din Virginia12 .

Sistemul informatic de evidenţă a victimelor traficului de persoane (SIMEV) a solicitat şi în anul 2011 o administrare şi actualizare permanentă, prin activităţi de introducere de statistici noi, introducerea de indicatori noi, precum şi reorganizarea modului de completare a indicatorilor. În perioada de referinţă au fost înregistrate peste 110 de cereri pentru modificarea, crearea sau actualizarea informaţiilor despre utilizatori ai SIMEV. Datele din SIMEV au stat la baza documentelor de evaluare şi cercetare a fenomenului traficului de persoane.

La începutul acestui an, site-ul web al ANITP a fost refăcut în totalitate, schimbându-se atât modul de prezentare grafică, cât şi modul de organizare a informaţiilor. Şi în prezent, site-ul suportă actualizări care servesc scopului asigurării transparenţei decizionale. Informaţiile difuzate prin site sunt disponibile atât în limba română, cât şi în limba engleză. O evaluare a utilizării acestui instrument de informare publică a evidenţiat faptul că media accesărilor este de aproximativ 100 de vizite pe zi, timpul mediu petrecut pe site fiind de aproximativ 2.52 minute, vizitatorii fiind atât din România (peste 88%), cât şi din străinătate (Republica Moldova, SUA, Italia, Germania, Marea Britanie, Olanda, Belgia, Franţa etc). Pe parcursul anului 2011 site-ul a avut 25.173 de vizite, au fost vizualizate peste 105.149 de pagini de către aproape 15.000 de vizitatori unici.

FORMAREA PROFESIONALĂ A SPECIALIŞTILORFormarea profesională a specialiştilor care intervin în diferitele zone de ”administrare” a multiplelor

dimensiuni ale fenomenului traficului de persoane (combatere, prevenire, asistența victimelor, cercetare, monitorizare, elaborarea politicilor, cooperare internațională, etc.) rămâne una dintre componentele cheie avute în vedere de autorităţile române responsabile, precum şi de către organizațiile neguvernamentale (ONG), în ansamblul dispozitivului național anti trafic.

Cu titlu de exemplu, în acest sens, observăm că, în anul 201113 , au fost organizate, în structurile şi

12 ANITP a sprijinit Ministerul Afacerilor Externe - Direcţia OSCE, Consiliul Europei, Drepturile Omului, Riscuri Asimetrice şi

Neproliferare, prin oferirea acestor date.

13 Sursa: DCCO

30

Răspunsul social

unităţile de învăţământ ale Poliţiei Române, o serie de cursuri de instruire profesională, formare şi perfecţionare, a căror tematică este relaţionată domeniilor prevenirii şi combaterii traficului de persoane, precum şi celui al asistenţei victimelor. De asemenea, la Centrul Multifuncţional de Pregătire Schengen, subordonat M.A.I. s-a organizat, în perioada 27.06 - 05.10.2011, cu participarea comună a ANITP şi a Poliţiei de Frontieră Române, Cursul intensiv în domeniul Schengen privind combaterea traficului de persoane. Cursul s-a desfăşurat pentru un număr de 15 serii, fiecare serie fiind formată din 16 ofițeri de poliție. Numărul total al beneficiarilor a fost de 240. Obiectivele cursului au fost:

» Identificarea factorilor de vulnerabilitate şi a riscurilor de victimizare pentru traficul de persoane; » Dezvoltarea abilităţilor de colectare a datelor de interes în domeniul traficului de persoane; » Cunoaşterea prevederilor Mecanismului Naţional de Identificare şi Referire a victimelor traficului

de persoane; » Implementarea Acquis-ului Schengen relevant în problematica traficului de persoane.

Ministerul Afacerilor Externe a avut în vedere, în cadrul curriculelor de pregătire ale Centrului de instruire pentru personalul consular, tematica relaţionată domeniului traficului de persoane. Tematica a fost inclusă în cadrul tuturor modulelor de pregătire (cel începător, mediu şi avansat), destinate personalului MAE, atât celui din centrala MAE, cât mai ales a personalului ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, precum şi a celui detaşat în misiune temporară sau permanentă, în străinătate.

DOMENIUL INTERVENŢIEIDacă subdomeniile legislativ, cel referitor la documentarea publică sau la formarea profesională a

specialiştilor, reprezintă arii ”teoretice” de intervenție, acest segment al răspunsului social reprezintă nivelul executiv al efortului antitrafic, vizând ariile prevenirii şi combaterii traficului de persoane, pe cea a asistenţei acordate victimelor, alături de demersurile de cooperare internă şi internaţională.

În anul 2011, actori „consacraţi” în intervenţia specializată, potrivit domeniului lor de competenţă, au continuat să participe în mod consecvent la efortul naţional centrat pe răspunsul organismului social faţă de multiplele dimensiuni implicate de victimizarea cetăţenilor români, victime ale traficului de persoane. Instituţiile de aplicare a legii, justiţia, autorităţile responsabile pentru asistenţa victimelor traficului de persoane, autorităţile legislative, alte instituţii care şi-au asumat roluri importante în educaţia, informarea şi sensibilizarea publicurilor-ţintă, organizaţiile societăţii civile, „pe cont propriu” sau, de cele mai multe ori, în interiorul acordurilor parteneriale formalizate, au dat formă şi conţinut acestui răspuns naţional.

S-a urmărit adaptarea referinţelor legislative naţionale, care să permită acţiunea eficientă a justiţiei, cu scopul pedepsirii infractorilor, dezvoltarea conceptului şi a programelor de prevenire a victimizării, evaluarea secvenţială şi globală, monitorizarea şi cercetarea variatelor dimensiuni ale fenomenului traficului de persoane, din perspectiva identificării victimelor şi a orientării acestora către furnizorii specializaţi de servicii pentru reabilitare. Nu în ultimul rând, domeniul cooperării internaţionale a oferit actorilor relevanţi oportunităţi pentru abordări corelate şi comune a variatelor iniţiative transnaţionale, având ca finalitate prevenirea victimizării şi combaterea traficului de persoane, şi, cu deosebire, asistenţa acordată victimelor cetăţeni români, traficaţi pentru multiple forme de exploatare, în ţări din Europa.

31


Combaterea traficului de persoane

Analiza procesuluiTraficul de persoane rămâne o formă de manifestare a criminalității organizate, reunind trăsăturile

caracteristice acestui tip de criminalitate, cu o esenţă identică şi supunându-se legilor de existenţă proprii fenomenului general din care face parte. Traficul de persoane este organizat de grupuri/reţele criminale clandestine, adesea implicate şi în alte tipuri de criminalitate organizată. Structurile acestor grupuri sunt foarte variate, pornind de la grupuri amatoare izolate, până la organizaţii structurate la nivel internaţional.

14Literatura de specialitate evidenţiază opinia conform căreia infracţiunile sunt realizate după un „scenariu” care permite descompunerea acestora în actele care le compun, indiferent de identitatea autorului. Acesta este şi cazul clar al infracţiunii de trafic de persoane, care poate fi descris mai degrabă ca un proces şi mai puţin ca o infracţiune singulară, proces care presupune diferite stadii prin care victimele trec şi care de regulă implică persoane diferite la fiecare din etapele acestui proces.

Afacerile licite ca de altfel şi cele ilicite sunt motivate de profit. Criminalitatea ca afacere este o alegere ratională de a creşte un profit. Cu alte cuvinte, anumiţi indivizi iau în calcul oportunităţile, profitul, riscul şi costurile şi apoi decid.

Afacerea de trafic de persoane generează profituri uriaşe. Estimări realizate de Organizaţia Internaţională a Muncii (ILO) au cifrat sumele circulate de traficul de persoane în scopul exploatării sexuale sau prin muncă la 31,6 miliarde de dolari pe an, la nivel global. Într-un astfel de context interesul pentru realizarea de profituri ilicite prin traficul de persoane se va menţine ridicat.

În concluzie, este deosebit de importantă înţelegerea nu doar a procesului de trafic pentru a-l putea combate cu eficienţă, dar şi conturarea unei perspective asupra strategiilor traficanţilor.

15Din analiza cazurilor instrumentate de SCTP şi structurile corespondente din teritoriu a rezultat că în anul 2011, din perspectiva destinaţiilor preferate, s-a menţinut o tendinţă relativ conservatoare a grupărilor de traficanţi de persoane, în sensul că nu au fost înregistrate schimbări majore. Cu toate acestea, s-a înregistrat o intensificare a activităţilor de trafic de persoane în scopul exploatării sexuale sau prin muncă şi cerşetorie, pe relaţia Germania, Grecia, Cehia, Cipru, Franţa, în condiţiile în care “pieţele” tradiţionale cum ar fi Spania şi Italia sunt în continuare considerate ca foarte atractive de către traficanţi. În acelaşi timp, intenţia autorităţilor din unele ţări de destinaţie consacrate, de a reintroduce restricţii pentru cetăţenii români pe piaţa muncii, a constituit un alt factor care a crescut gradul de conştientizare a pericolelor de către potenţialele victime şi a determinat, implicit, reorientarea procesului de traficare spre destinaţiile menţionate. De asemenea, în lista destinaţiilor traficului în vederea exploatării prin muncă şi cerşetorie s-au adăugat anul trecut ţările nordice - Danemarca (4 cazuri exploatare prin muncă şi un caz exploatare sexuală), Norvegia şi Lituania (câte un caz de exploatare prin cerşetorie) - state care nu erau considerate destinaţii profitabile şi atrăgătoare în anii trecuţi.

Un alt motiv pentru care a crescut presiunea fluxurilor infracţionale pe relaţia România-Europa Occidentală - ţările nordice este şi evidenta creştere economică prevăzută şi constatată de analiştii financiari, care plasează Germania, Franţa şi ţările nordice pe primele locuri în privinţa revenirii economice, fapt care a condus şi va conduce spre creşterea “consumului” în zonele gri ale infracţionalităţii din aceste state, respectiv în intensificarea comerţului sexual şi în celelalte domenii asociate traficului de persoane.

14 Sursa: DCCO, 2011.

15 Sursa: DCCO, 2011.

32

Răspunsul social

Libertatea de deplasare a cetăţenilor Statelor Membre este un drept al persoanei, pe care traficanţii l-au folosit în dezvoltarea de relaţii strânse între membrii grupărilor şi „parteneri de afaceri” din domeniul agricol, al turismului sexual în stabilimente ce funcţionează legal în ţări precum Spania, Germania, Elveţia, Cehia, Austria.

În 2011, se constată respectarea clasamentului modurilor de exploatare relaţionate numărului de dosare penale din anul 2010, respectiv exploatarea sexuală pe primul loc, urmată de exploatarea prin obligarea la muncă, obligarea la practicarea cerşetoriei. Într-o mai mică măsură au fost desfăşurate activităţi în cauze ce vizau alte moduri de exploatare - furturi stradale sau din magazine, etc.

Şi în acest an ponderea traficului pentru exploatare prin obligarea la muncă este importantă, persoanele traficate fiind folosite ca muncitori neplătiţi, în condiţii ilegale, la lucrările agricole, în activităţi economice cu condiţii grele de muncă sau în cadrul serviciilor hoteliere, muncii „domestice” sau al vânzărilor ambulante.

Minorii sunt în continuare o categorie vulnerabilă la trafic, numărul lor depăşind un sfert din totalul victimelor identificate. În general, victimele exploatate prin cerşetorie sunt ori minori ori persoane vârstnice, iar cele obligate la reprezentări pornografice au fost minore.

Principalele riscuri pentru victimele cu risc ridicat sunt familiile dezorganizate, destrămate, din rândul tinerilor marcaţi de violenţe şi abuzuri, remarcându-se în perioada de referinţă o incidenţă relativ crescută a minorilor.

Traficanţii profită de pregătirea şcolară precară sau inexistentă, de nivelul scăzut de trai, precum şi de numărul mare al membrilor de familie. Traficanţii vizează, în special, instituţii de învăţământ de unde recrutează tinere, pe care ulterior le exploatează sexual în interiorul şi în afara ţării.

Pe de altă parte, o categorie extrem de vulnerabilă o reprezintă copiii neînsoţiţi, care pot să devină uşor victime ale traficului de minori, fie în scopul exploatării sexuale, fie pentru obligarea la cerşetorie sau pentru folosirea lor la comiterea de infracţiuni.

O atentă analiză a cazuisticii de exploatare sexuală a victimelor minore, în perioada de referinţă, arată că acestea sunt traficate prin înşelarea părinţilor sau a reprezentanţilor legali, pentru a-şi da acordul pentru părăsirea teritoriului ţării de către copii. Folosirea unor prostituate traficate, în calitate de însoţitori ai persoanei minore la ieşirea din ţară şi la întocmirea actelor notariale, este o altă tactică folosită de traficanţi. Se remarcă racolarea de tinere minore, eleve, care sub promisiunea câştigării cu uşurinţă a unor sume de bani, sunt determinate să se prostitueze pe plan local, iar după împlinirea vârstei de 18 ani, sub pretextul întemeierii unei familii (ex. recrutarea prin metoda “loverboy”) sunt transportate în străinătate şi ulterior exploatate stradal şi în cluburi de noapte.

Trebuie menţionat că pot exista diferenţe între clasamentul modurilor de exploatare realizat din perpectiva numărului de cauze instrumentate faţă de cel relaţionat numărului de victime, întrucât într-un dosar penal, de regulă, se înregistrează un număr mai mare de victime, respectiv un grup, exploatate prin obligarea la muncă, faţă de numărul relativ redus de victime dintr-un dosar de exploatare sexuală. Drept urmare, o radiografie corectă a fenomenului, pe moduri de exploatare, poate fi obţinută printr-o analiză a modurilor de exploatare relaţionat numărului de victime.

O particularitate a procesului infracţional, în anul 2011, este dată de schimbările intervenite în modul de racolare/recrutare şi exploatare a victimelor, în sensul adaptării modurilor de operare ale traficanţilor la schimbările legislative şi la creşterea gradului de conştientizare, de către potenţialele victime, a pericolelor la care riscă să se expună dacă ajung să fie traficate.

Cu toate că activităţile traficanţilor se desfăşoară după o anumită tipologie, fiecare caz identificat şi

33


investigat de structurile de combatere a traficului de persoane la nivel central sau teritorial sau de către partenerii din străinătate are particularităţi care îl diferenţiază de celelalte. Pe fondul mediatizării tot mai frecvente a cazurilor instrumentate de poliţie, traficanţii şi-au schimbat modul de operare, identificarea activităţii infracţionale prin metodele clasice devenind din ce în ce mai dificilă.

În cursul anului 2011 se constată o modificare în structura şi organizarea grupurilor infracţionale, prin aceea că o parte dintre acestea se constituie pe criteriul apartenenţei familiale (grad de rudenie) sau etnice, alţi membri fiind cu greu incluşi în cadrul grupului. Cîteva dintre consecinţele imediate sunt: procesul infracţional este mai bine controlat iar profiturile activităţilor infracţionale rămân concentrate în posesia unui grup restrâns de persoane/familii/rude.

O altă particularitate legată de modul de operare al infractorilor implicaţi în traficul de persoane şi în exploatarea victimelor este dată de tendinţa de renunţare la folosirea violenţelor fizice pentru determinarea victimelor la acceptarea unui comportament obedient în relaţia cu reţelele de traficanţi/exploatatori, optându-se fie spre constrângerea psihologică, fie chiar spre cointeresarea materială a victimei, prin cedarea unei părţi din privilegiul absolut al câştigului acumulat, către victimă, fie pentru determinarea unui consimţământ prin şantajarea emoţională a victimei (metoda „loverboy” fiind şi în acest an una dintre metodele preferate de recrutare ale traficanţilor). Au fost identificate cazuri în care traficanţii au avut iniţial relaţii de concubinaj cu victimele, relaţii din care au rezultat copii, folosiţi ulterior ca obiect al şantajului pentru constrângerea acestora. În alte cazuri, reţelele de socializare virtuală au constituit un mediu uşor de folosit de către traficanţi pentru manipularea posibilelor victime.

Cele mai uzitate modele/strategii de recrutare au rămas în continuare promisiunile false privind angajarea în ţările de destinaţie pe diferite poziţii profesionale, în concordanţă cu pregătirea posibilei victime (barman, ospătar, animator etc). În acest context, este de remarcat faptul că numărul victimelor cu studii superioare rămâne foarte scăzut, datorită conştientizării pericolelor la care se expun, dar şi datorită numărului mic al ofertelor de muncă pentru cei cu o astfel de pregătire, în ţările de destinaţie. Totodată, majoritatea victimelor exploatate sexual sunt racolate din mediul rural.

Recrutarea are loc fie în mod direct sau prin intermediul unor complici, prin intermediul unor anunţuri în ziare sau postate pe internet, prin agenţii de impresariat artistic, prin agenţii de recrutare a forţei de muncă etc. O practică obişnuită este aceea că, anterior racolării, traficanţii efectuează propriile investigaţii, verificând viaţa personală a victimelor. De altfel, recrutarea şi traficarea persoanelor presupun abilităţi de comunicare şi de persuasiune obţinute fie printr-o formă de educaţie peste nivelul minim, fie, în multe cazuri, experienţa de viaţă şi, implicit, experienţa în cadrul reţelelor de crimă organizată au contribuit substanţial la „educarea” abilităţilor necesare traficantului.

Şi acest an înregistrează o creştere a mobilităţii grupărilor criminale şi o mai bună structurare a ierarhiei acestora, care tind să acţioneze concomitent în mai multe ţări şi să se specializeze în comiterea mai multor genuri de infracţiuni. Grupările infracţionale exploatează victimele în mai multe ţări de destinaţie, se mută dintr-o ţară în alta pentru a eluda şi îngreuna activitatea de identificare şi urmărire, cât şi pentru sporirea câştigului. Traficanţii se informeză reciproc cu privire la lacunele legislative din ţările de destinaţie, pentru a muta câmpul infracţional în statele respective.

Grupările infracţionale folosesc uneori activităţi legale drept paravan pentru cele ilegale, pentru a-şi facilita activitatea infracţională, dar şi pentru a justifica veniturile substanţiale. Datorită concurenţei pe piaţa traficului de persoane, colaborarea între grupări este mai redusă. Specificul acestei activităţi infracţionale face însă necesară colaborarea şi cu alte categorii de infractori, exemplificând în acest sens

34

Răspunsul social

colaborarea cu falsificatori de documente, în situaţia traficării minorilor, pentru a procura victimelor diferite identităţi şi contracte de muncă, în special, în ţările de destinaţie unde prostituţia este legalizată sau nu este incriminată.

Trebuie menţionată şi existenţa traficanţilor solitari sau pereche care nu fac parte neapărat dintr-un grup criminal organizat complex, dar care, pe fondul unor antecedente infracţionale de proxenetism renunţă la această formă simplistă de acumulare de capital şi se reorientează spre activităţi organizate de traficare a prostituatelor pe care le controlau anterior sau a altor potenţiale victime, spre destinaţii externe, mult mai rentabile din punct de vedere financiar, abordând traficul pe cont propriu.

Evoluţia şi controlul fenomenului infracţionalÎn plan judiciar, urmărirea penală sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic

de minori, derulată de instituţiile abilitate, a reflectat tendinţa de creştere înregistrată per ansamblu de dinamica traficului.

Activitatea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (Ministerul Public)

În perioada 01.01.2011 - 31.12.2011 au fost finalizate cercetările penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane şi trafic de minori, în 810 cauze, fiind întocmite 182 de rechizitorii. În aceste cauze au fost efectuate cercetări faţă de un număr de 2403 de persoane, fiind trimişi în judecată 480 inculpaţi (dintre care 20 de minori), din care 254 inculpaţi au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv.

Anul 2010 Anul 2011

Cauze soluţionate 717 810

Persoane cercetate 2038 2403

Inculpaţi 415 480

Arestaţi preventiv 197 254

Faţă de anul precedent, se observă o creştere semnificativă atât a numărului de cauze soluţionate de procurorii DIICOT, cât şi a numărului de inculpaţi (inclusiv a numărului de arestaţi preventiv) trimişi în judecată.

16In baza art. 12 din Legea 678/2001, au fost solutionate 86 de cauze, dintr-un volum total de 158 de cauze, din care 66 au fost cauze deduse judecăţii în 2011, şi au vizat 232 de inculpaţi (din care 3 minori). Ansamblul cauzelor soluţionate a vizat un numar de 299 de inculpaţi. Ca mod de executare a pedepselor primite, dintr-un total de 90 de condamnaţi, 46 execută o pedeapsă cu închisoarea de la 1 la 5 ani, 22 o pedeapsă de la 5 la 10 ani, iar 7 au primit suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar şi 15 suspendarea sub supraveghere.

În baza art. 13 din Legea 678/2001 au fost soluţionate 129 de cauze, dintr-un volum total de 205 de cauze, din care 147 au fost cauze deduse judecăţii în 2011 şi au vizat 323 de inculpaţi (din care 13 minori). Ansamblul cauzelor soluţionate a vizat un numar de 346 de inculpaţi. Ca mod de executare a pedepselor primite, dintr-un total de 143 de condamnaţi, 39 execută o pedeapsă cu închisoarea de la 1 la 5 ani, 46 o pedeapsă de la 5 la 10 ani, iar 21 au primit suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar 27 suspendarea sub supraveghere.

16 Sursa: CSM, 2011.

35


Investigarea cazurilor de trafic de persoaneÎn anul 2011 au fost cercetate, pentru comiterea de infracţiuni privind traficul de persoane, un număr

de 1296 de cetăţeni. Conform datelor furnizate de DCCO privind încadrarea juridică a faptelor, 493 (38%) dintre persoanele cercetate pentru trafic de persoane făceau parte din grupări organizate, iar 66 (5.1%) acţionau în cadrul unor grupuri infracţionale restrânse. Cele mai multe persoane (977/75.4%) au fost cercetate în cauze privind traficul în scopul exploatării sexuale.

Un număr important de persoane au fost cercetate şi pentru infracţiuni de trafic de persoane în scopul exploatării prin muncă (172, reprezentând 13,3%) şi exploatării prin obligarea la practicarea cerşetoriei (123, reprezentând 9,5%), în timp ce un număr mic de persoane au fost cercetate, în anul 2011, pentru pornografie infantilă (5 - 0,4%), obligarea la comiterea de infracţiuni (furturi - 8/ 0,6%) şi pentru prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea dispoziţiilor legale (2/0,15%). Nouă persoane au fost cercetate pentru implicarea în infracţiuni de trafic de persoane având ca finalitate mai multe forme de exploatare.

În termeni procentuali, 30,2%17 dintre persoanele cercetate pentru trafic de persoane au acţionat pe teritoriul Romaniei, 66.1% în afara graniţelor ţării, iar 3,4% au acţionat atât în ţară cat şi în străinătate. Astfel, traficul extern continuă să deţină ponderea majoritară. În cea mai mare parte (98,7%18 dintre cazuri), traficul extern a fost realizat de cetăţeni români.

Traficul extern apare şi se dezvoltă în stransă legătură cu fenomenul migraţiei, în ţările în care există comunităţi importante de emigranţi români. Traficanţii folosesc comunităţile de români pentru a recruta atât membri, cât şi victime. Limba, politicile sociale permisive faţă de emigranţi, nivelul ridicat de trai sunt elementele care determină migraţia către o anumită ţară. Cele mai multe persoane cercetate au acţionat în Italia, Spania şi Germania. Numărul celor care au acţionat în Anglia este şi el semnificativ.

Legislaţia în domeniul prostituţiei şi traficului de persoane, procedurile şi practica de aplicare a acestora au avut, de asemenea, un rol important în apariţia şi dezvoltarea reţelelor de trafic în aceste ţări.

Persoanele cercetate pentru trafic intern au acţionat, în cele mai multe cazuri (77,8%), individual sau în grupuri restrânse, pe o rază limitată (câteva localităţi). Se folosesc adesea contacte cu familia sau comunitatea, pentru identificarea potenţialelor victime şi recrutarea acestora. Ceea ce a caracterizat traficul intern a fost recrutarea unui numar mic de victime, cu precădere în scopul exploatării sexuale.

Un procent de 22.2% din totalul celor care au acţionat în România faceau parte din grupuri organizate. Reţelele interne sunt formate, în mare parte, din persoane cu antecedente penale, care s-au orientat în timp către acest gen de criminalitate, ţinând cont de profiturile substanţiale care se pot obţine.

În ceea ce priveşte persoanele care au acţionat atât în ţară cât şi în străinatate (3,4% din totalul persoanelor cercetate), majoritatea fac parte din grupuri organizate, având în componenţa lor atât cetăţeni români cât şi străini. În cadrul reţelelor organizate, rolul cetăţenilor străini este, în principal, de exploatare a victimelor, în timp ce membrii români ai reţelelor se ocupă în mod special de recrutarea şi transportul victimelor.

Ponderea cetăţenilor străini19 în totalul persoanelor cercetate a fost una scăzută: 1.1%. Din totalul celor 14 cetăţeni străini cercetaţi în anul 2011, pentru infracţiuni privind traficul de persoane, 6 au fost implicaţi în grupuri infracţionale organizate. Străinii cercetaţi la noi în ţară pentru trafic de persoane sunt de naţionalitate: italiană, germană, turcă, britanică, albaneză, luxemburgheză. Tabelul prezentat

17 Datele sunt raportate la totalul persoanelor cercetate în legătură cu care există date referitoare la ţara în care a avut loc exploatarea

victimelor.

18 Datele sunt raportate la totalul cazurilor pentru care există date referitoare la cetăţenia persoanelor cercetate.

19 Datele sunt raportate la totalul cazurilor pentru care există informaţii referitore la cetățenia persoanelor cercetate.

36

Răspunsul social

în continuare arată distribuţia persoanelor cercetate, în funcţie de cetăţenia acestora.

DISTRIBUTIA PERSOANELOR CERCETATE ÎN FUNCTIE DE CETATENIA ACESTORA

1 .07 1 .07 4 .3 5 .4 1 .07

1267 98,9 2 .1

1281 100.0

ALBANEZA BRITANIC GERMANA ITALIANA LUXEMBURG TURCA

ROMANA

Total

numar

Cetăţenii străini cercetaţi pentru trafic de persoane au exploatat victimele în Italia, Germania şi România.

Caracteristici socio-demograficeÎn termeni procentuali, 79,2%20 dintre persoanele cercetate pentru trafic de persoane sunt de gen

masculin. Ponderea femeilor este însă semnificativă: 20.8%.Femeile sunt implicate în mod special în faza de recrutare, unde acţionează în mod special prin

intermediul contactelor personale, dar şi în faza de exploatare, unde joacă rolul “managerilor” care recepţionează „marfa” şi se ocupă cu spălarea banilor.

Se constată o tendinţă de creştere a implicării femeilor în toate fazele traficului, inclusiv în exploatarea victimelor. Aplicarea coerciţiilor, în faza de exploatare, în scopul disciplinării victimelor, aparţine însă în exclusivitate bărbaţilor. În acelaşi timp, femeile continuă să ocupe poziţii ierarhice inferioare în reţelele de trafic.

20 Datele sunt raporatate la totalul cazurilor pentru care există date referitoare la genul persoanelor cercetate.

37


Peste 83%21 dintre persoanele cercetate au vârste cuprinse între 20 şi 45 de ani, deşi există şi cazuri

de traficanţi cu vârste mai mici sau mai mari. Cea mai tânără persoană care a fost cercetată pentru trafic de persoane, în anul 2011, avea 14 ani, iar cea mai în vârstă 81 de ani. Vârsta medie a persoanelor cercetate în 2011 este de 33 de ani.

Vârsta celor care acţionează în grupuri organizate este uşor mai ridicată decat a celorlalte persoane cercetate, dar acestă diferenţă este relativ mică. Comparând vârsta persoanelor cercetate în funcţie de modul de exploatare utilizat, se constată diferenţe semnificative din punct de vedere statistic. Astfel, vârsta medie a indivizilor cercetaţi pentru trafic în vederea exploatării sexuale sau în vederea producerii de materiale pornografice este mai scăzută decât cea a celor care au traficat persoane în vederea exploatării prin muncă, prin cerşetorie sau prin obligarea la comiterea de infracţiuni.

Modalităţile de exploatare a victimelor traficului de persoane, din perspectiva infracţională

Exploatarea sexualăTraficul în vederea exploatării sexuale continuă să reprezinte principala formă de trafic, întrucât

aduce cele mai mari profituri.Studiile criminologice realizate cu scopul identificarii factorilor premergători adoptării unor

conduite delincvente au identificat lipsurile materiale asociate dorinţei de a trăi mai uşor şi faptul că astfel de infracţiuni constituie surse importante de bani, ca fiind principalele motivatii infracţionale ale traficanţilor de persoane şi proxeneţilor.

Victimele traficului de persoane au fost exploatate pentru oferirea de servcii sexuale, cu precădere în România, Italia, Spania şi Germania. În cea mai mare parte, traficanţii au acţionat pe cont propriu, însă numărul celor implicaţi în grupări organizate este unul important. Astfel, în Spania, din totalul celor 105 de persoane cercetate pentru exploatare sexuală22 , 50 (47,6%) făceau parte din astfel de grupări; în Italia, numărul acestora este de 80 (45,2%), în Germania numărul acestora este de 62 (46,6% ).

În România, numărul persoanelor implicate în grupări organizate a fost de 111, reprezentând 28,7% din totalul traficanţilor care acţionau pe această linie.

21 Datele sunt raportate la totalul cazurilor pentru care există date referitoare la vârsta persoanelor cercetate.

22 Datele fac referire la toate persoanele cercetate pentru trafic de persoane prin obligarea la prostituţie, care au acţionat fie numai pe

teritoriul ţării respective, fie atât pe teritoriul ţării în cauză, cît şi pe teritoriul altor state.

38

Răspunsul social

Exploatarea prin muncăDin punct de vedere al gradului de organizare, 81 (47,1%) din totalul celor cercetaţi pentru exploatarea

victimelor prin muncă au acţionat în cadrul unor grupări de criminalitate organizată, iar patru (2,3%) în cadrul unor grupuri informale restrânse.

Traficul în vederea exploatării prin muncă a avut loc cu precădere în Spania şi Italia. Număr semnificativ dintre autori au acţionat şi în Germania, România, Grecia şi Anglia.

Corelând gradul de organizare al persoanelor cercetate pentru trafic în vederea exploatării prin muncă, cu ţara unde a avut loc exploatarea obţinem următoarele rezultate:

» 39,6% din totalul celor care au acţionat în Spania în acest mod, făceau parte din grupuri organizate; » 32,4% dintre cei care au acţionat în Italia făceau parte din grupuri organizate, iar 10,8% din grupuri

infracţionale restrînse; » 64,7% din cei ce au acţionat în Germania făceau parte din grupuri organizate; » 69,6% dintre cei care au acţionat în Grecia făceau parte din grupuri organizate; » 69,2% dintre cei care au acţionat în Anglia făceau parte din grupuri organizate.

Persoanele cercetate pentru astfel de infracţiuni, care au acţionat pe acest segment de criminalitate în România, în anul 2011, nu au fost organizate sub forma unor grupuri infracţionale restrânse sau organizate.

Exploatarea prin obligarea la practicarea cerşetorieiUn număr de 123 de persoane au fost cercetate în 2011 pentru implicarea în trafic de persoane cu scopul

obligării la practicarea cerşetoriei. Dintre aceştia, 57 (46,3%) au fost implicaţi în grupuri organizate, iar 3 (2,4%) în grupuri infracţionale restrânse.

Corelând gradul de organizare al persoanelor cercetate pentru acest gen de trafic cu ţara unde a avut loc exploatarea, se constată :

» din totalul celor 25 care au acţionat în Italia, 11 (44%) au fost implicaţi în grupări de crimă organizată » din totalul celor 21 care au acţionat pe teritoriul Germaniei, 10 (47,6%) au făcut parte din grupuri

organizate » din totalul celor 19 care au exploatat victimele în România, 5 (26,3%) au facut parte din grupuri

organizate » din totalul celor 43 care au exploatat victimele în Franţa, 30 (69,8%) făceau parte din grupuri

organizate.

Este posibil un profil al traficantului? 23Traficanţii de persoane, în mod special recrutorii, sunt persoane care dispun de abilităţi de comunicare

şi persuasiune, dar care provin din medii sociale defavorizate24 . În cazul unor astfel de persoane, din perspectiva stării de anomie, delincvenţa este un răspuns la o presiune culturală ce pune accentul pe bunăstarea materială pe care aceste persoane nu o pot atinge cu mijloce legitime, neavând acces pe piaţa muncii în poziţii care să le asigure satisfacerea nevoilor. Comportamentul infracţional este o alternativă pentru a-şi depăşi condiţia, într-o societate caracterizată de inegalităţi majore şi care nu oferă motivaţii pozitive pentru respectarea normelor legale.

Majoritatea traficanţilor sunt persoane cu antecedente penale sau provin din familii unde există persoane condamnate pentru infracţiuni dintre cele mai diverse: furturi, violenţe, înşelăciuni, proxenetism. Din această perspectivă, traficanţii pot fi definiţi şi prin prisma teoriilor socializării, prin care devianţa este o conduită învăţată prin intermediul procesului de socializare: individul adoptă un comportament

23 Sursa: DCCO.

24 Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii - Traficul de fiinţe umane - manul pentru formatori.

39


deviant în baza normelor şi valorilor învăţate, înclinaţiilor şi capacităţilor pe care le-a dobândit prin interacţiunea cu persoane din anturajul său.

Din analiza cazurilor instrumentate a rezultat că, deşi din punct de vedere socio-demografic, educaţional, şi psihologic, recrutorii/traficanţii se încadrează generic, într-un anumit tipar, există tendinţa de modificare a caracteristicilor generale constatate în anii precedenţi, în sensul scăderii vârstei la care aceştia îşi încep activitatea infracţională în domeniul traficului de persoane, fie datorită constatării neprofitabilităţii comiterii altui gen de infracţiuni, comparativ cu traficul de persoane, fie datorită modificării condiţiilor de trai generate de globalizarea crizei economice.

Observăm faptul că se păstrează aceleaşi particularităţi ale traficanţilor, identificate şi în anii anteriori, din punctul de vedere al unor caracteristici psihologice, al statusului economic, social sau educaţional, după cum urmează: vârste cuprinse între 20 şi 45 de ani; aspect fizic îngrijit, nivel de educaţie mediu; comportament violent, bine organizat.

Riscuri identificate25 » Transferarea zonei de interes a autorilor infracţiunii de trafic de persoane spre partea de proxenetism

de lux, mai puţin vizibil şi detectabil, chiar şi în cazul victimelor minore; » Creşterea numărului victimelor traficului intern de persoane în scopul exploatării sexuale, în

mediul rural, în special a minorelor plătite pentru servicii sexuale; » Creşterea incidenţei traficului intern de persoane; » Creşterea migraţiei cetăţenilor români în căutarea de oferte de muncă “la negru” şi, în consecinţă,

creşterea riscurilor de victimizare; » Deschiderea de noi oportunităţi pe “pieţe” restricţionate până în prezent (Elveţia) poate determina

o mutare a criminalităţii generate de cetăţenii români în alte zone (ex: Franţa, Portugalia), către aceste destinaţii, în special pentru cerşetorie şi exploatare sexuală, pe fondul unei riposte mai puţin dinamice a diferitelor autorităţi de aplicare a legii, în instrumentarea cazurilor de trafic de persoane. Această ripostă nu este unitară, diferind de la stat la stat, deşi per ansamblu este de aşteptat ca toate structurile europene şi nu numai să acţioneze unitar pentru diminuarea acestui fenomen şi pentru minimizarea posibilităţilor traficanţilor de a beneficia de pe urma activităţilor infracţionale;

» Creşterea mobilităţii reţelelor de criminalitate organizată, uneori prin revenirea infractorilor dintre cei «şcoliţi» în practica internaţională a infracţionalităţii transfrontaliere;

» Intensificarea legăturilor între infractorii români care acţionează în sfera criminalităţii organizate, în statele Uniunii Europene.

Prevenirea victimizăriiDeşi anul 2011 a fost dificil, datorită constrângerilor financiare, activitatea de prevenire a continuat prin

dezvoltarea parteneriatelor între instituţiile publice şi ONG române şi străine, cu finalitatea conştientizării şi sensibilizării opiniei publice cu privire la fenomenul traficului de persoane şi la consecinţele acestuia.

Scopul activităţilor de prevenire a fost acela de a reduce amplitudinea traficului de persoane prin întărirea capacităţii de autoprotecţie a cetăţenilor şi societăţii faţă de ameninţările acestui fenomen social şi infracţional. În acest sens, au fost planificate, organizate şi implementate, în cursul anului 2011, la nivel

25 Sursa: DCCO

40

Răspunsul social

naţional, o serie de activităţi de prevenire cum au fost campaniile de prevenire - naţionale, regionale şi locale, dezvoltarea de parteneriate, îmbunătăţirea cooperării şi coordonării, consolidarea capacităţii instituţionale. S-a pus accentul pe identificarea de noi metode şi mijloace de diseminare a mesajelor campaniilor de prevenire, precum teatrul, filmul sau Internetul.

Campanii publiceReducerea vulnerabilităţii grupurilor aflate în situaţii de risc a fost abordată implementarea campaniei

„Foloseşte internetul cu grijă…Traficul de minori are feţe ascunse!Această campanie a urmărit creşterea gradului de conştientizare a riscurilor asociate utilizării

necorespunzătoare a mijloacelor tehnologice (Internet, telefon mobil, aparate video şi foto, etc) de către minori. Componenta virtuală a campaniei s-a desfăşurat, în special, prin intermediul site-ului de socializate Facebook, realizându-se în acest sens o pagină specifică, precum şi prin intermediul site-urilor: www.wordpress.com, www.youtube.com, www.220.ro, www.trilulilu.ro, având peste 18.000 de accesări ale subiectelor prezentate în cadrul paginii; 410 accesări ale blog-ului: www.traficdepersoane.wordpress.com; 2.180 vizualizări ale spot-ului, versiunea copiilor pe site-urile de profil; 1.177 vizualizări ale spot-ului animat pe site-urile de profil.

Împreună cu trupa „ Teatrul Nou” a fost dezvoltată şi implementată campania „Anunţ: Vând femei!” ce a avut ca element principal piesa de teatru jucată în patru oraşe ale ţării, respectiv Bucureşti, Piteşti, Constanţa şi Cluj, pentru un număr de aproximativ 1.020 de beneficiari (participanţi).

Campania „Prietenul tău poate fi un Loverboy” a avut scopul de a informa publicul (în special, tinerele fete cu vârsta cuprinsă între 17 şi 26 de ani) cu privire la una dintre metodele folosite de traficanţi pentru recrutarea victimelor - metoda „loverboy” - şi de a creşte capacitatea de autoprotecţie a acestuia. Cătălin MITULESCU şi compozitorul Marius MOGA au realizat „trailer-ul” filmului „Loverboy”, un număr de 3.000 de afişe, piesa audio şi un spot video. Au fost desfăşurate 138 activităţi de prevenire în unităţi de învăţământ din ciclul universitar, liceal şi gimnazial, la care au participat aproximativ 10.500 elevi şi studenţi şi 575 de profesori, în calitate de beneficiari direcţi iar impactul a fost unul deosebit. De asemenea, au fost organizate 8 întâlniri ale echipelor interinstituţionale judeţene antitrafic la care au participat 124 specialişti şi reprezentanţi ai diferitelor instituţii şi structuri implicate în lupta împotriva traficului de persoane; au fost înregistrate 54 apariţii în media, atât în presa scrisă26 la posturile de radio şi de televiziune27 , cât şi pe site-urile www.antitrafic.ro şi www.anitp.mai.gov.ro.

Un alt element de noutate a fost realizarea materialelor de promovare în limba maghiară, în interiorul campaniei „Deschide Ochii”, dezvoltată în parteneriat cu Fundaţia Centrul Raţiu pentru Democraţie, organizaţia neguvernamentală Love 146 (Marea Britanie) şi organizaţia neguvernamentală Nea Zoi (Grecia).

Planurile de măsuri regionale au ţintit problemele specifice zonelor geografice în care s-au defăşurat: forma principală de exploatare a victimelor, caracteristicile grupului ţintă sau ţara de destinaţie. Astfel, Planul de măsuri „Ţăndărei - Cernavodă” şi-a propus să asigure întărirea capacităţii de autoprotecţie şi creşterea conştientizării în rândul persoanelor vulnerabile (în special copiii) cu privire la riscurile

26 Ziarul “Dâmboviţa”, ziarul “Amprenta”, ziarul „Ziua de Constanta”, “Liderul de opinie”, “Telegraf de Constanta”, “Observator de

Constanta”, „Cuget Liber”, ziarul „Curierul de Vâlcea”, ziarul „Viaţa Vâlcii”, ziarul „Timpolis”, publicaţia „Punctul”.

27 TV “Târgovişte”, TV “Sat” Buzău, TV “Valea Prahovei”, Radio Trinitas, Radio Iaşi, TVR Iaşi, TeleM, TVT Vaslui, Est 1 TV Bârlad, TV

Vaslui, Bucovina TV, Etalon TV, Radio Transilvania, RadioSon Luduş.

41


asociate fenomenului traficului de persoane, precum şi instruirea specialiştilor ce pot fi implicaţi, la nivel local, în lupta împotriva traficului de persoane. Activităţile de prevenire desfăşurate în cadrul planului de măsuri au înregistrat peste 1500 de beneficiari direcţi, persoane ce au primit sfaturi şi informaţii utile privind modalităţile de recrutare folosite de traficanţi şi mijloacele de diminuare a riscului de a deveni victimă a acestei infracţiuni.

Planul de măsuri „Regiunea Transilvania” implementat în Alba, Braşov, Cluj, Oradea şi Târgu-Mureş s-a adresat, în principal, persoanelor vulnerabile faţă de exploatarea prin obligare la cerşetorie (cetăţenii români care doresc să lucreze în afara teritoriul României; persoane foarte sărace, copii neînsoţiţi, nesupravegheaţi sau instituţionalizaţi, persoane cu handicap, bătrâni) şi, în secundar, specialiştilor implicaţi în lupta împotriva traficului de persoane.

Activităţile specifice Planului de măsuri „Regiunea Moldova” au urmărit reducerea numărului victimelor exploatate sexual provenite din Iaşi, Galaţi, Suceava şi Bacău. Acest plan de măsuri a fost implementat în strânsă colaborare cu principalii actori implicaţi la nivel local şi regional în lupta împotriva traficului de persoane, respectiv: D.I.I.C.O.T., Serviciul de Probaţiune, Instituţia prefectului, Consiliul Judeţean, I.P.J., I.J.J., Autoritatea de Sănătate Publică, AJOFM şi organizaţii neguvernamentale.

Planul de măsuri „Regiunea Banat - Oltenia” a avut drept scop reducerea numărului victimelor traficului de persoane exploatate prin muncă, grupul ţintă al activităţilor implementate fiind atât publicul larg şi persoanele vulnerabile faţă de exploatarea prin muncă (cetăţenii români care doresc să lucreze în afara teritoriul României, persoane foarte sărace, elevi, studenţi), cât şi specialiştii implicaţi în lupta împotriva traficului de persoane.

La nivelul Centrelor Regionale ale Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane au fost desfăşurate în cadrul campaniilor naţionale şi locale un număr de 1.254 activităţi de prevenire desfăşurate în cadrul a 1.223 de instituţii de învăţământ, având un număr total de aproximativ 126.700 beneficiari direcţi.

Linia TelverdeLinia Telverde28 a avut, şi în anul 2011, atât rolul de a prelua şi referi solicitările privind posibile

cazuri de trafic de persoane, cât şi de a informa publicul cu privire la fenomenul traficului de persoane, fie că este vorba de exploatare sexuală, exploatare prin muncă, obligarea la cerşetorie sau pornografia infantilă prin sisteme informatice.

În esenţă, activitatea din cadrul liniei Telverde se desfăşoară pe două direcţii principale: sunt oferite apelanţilor informaţii cu rol preventiv, urmărind reducerea gradului de vulnerabilitate din punct de vedere informaţional; sunt desfăşurate activităţi specifice mecanismului de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane către sistemul de asistenţă şi protecţie a acestora.

Linia antitrafic este operaţională 24 de ore din 24, şapte zile pe săptămână, cu menţiunea că, după ora 16.00 (de luni până vineri, sâmbăta, duminica şi în sărbătorile legale), solicitările apelanţilor sunt preluate prin intermediul mesageriei vocale.

În perioada 01 ianuarie - 30 noiembrie 2011 au fost înregistrate 2183 apeluri, dintre care 305 au fost apeluri valide, iar restul de 1878 au reprezentat alte apeluri. Din cele 305 apeluri valide, 16 apeluri au reprezentat posibile cazuri de trafic, acestea fiind referite, în vederea soluţionării, instituţiilor competente, iar în cazul unui număr de 289 apeluri au fost solicitate diverse informaţii.

Numărul apelurilor înregistrate în perioada analizată oscilează între 50 (cel mai mic număr de apeluri primite/ lună, în luna iulie) şi 641 apeluri (cel mai mare număr de apeluri primite/ lună, în luna

28 Aflată în structura ANITP.

42

Răspunsul social

ianuarie), cu o medie de 198,45 de apeluri primite/ lună.Solicitările de informaţii (289 apeluri) au constat în:

» date privind încheierea unui contract de muncă - 13 apeluri (4,5%) » date legate de activitatea unor societăţi - 159 apeluri (55%); » informaţii referitoare la traficul de persoane - 48 apeluri (16,6%); » informaţii legate de plecările în străinătate - 19 apeluri (6,6%); » informaţii privind Linia Telverde - 8 apeluri (2,8%); » solicitări date de contact ale ANITP - 42 apeluri (14,5%).

În cadrul campaniilor de prevenire, naţionale şi locale, prin materialele diseminate, este pus la dispoziţia beneficiarilor şi numărul Liniei Telverde (0800 800 678). S-a constatat că numărul şi vizibilitatea campaniilor de prevenire implementate influenţează în mod direct frecvenţa apelării acestui serviciu. Analiza apelurilor recepţionate accentuează importanţa activităţilor de prevenire a traficului de persoane. Numărul apelurilor prin intermediul cărora sunt solicitate informaţii, precum şi numărul raportărilor unor posibile cazuri de trafic cresc în mod semnificativ în perioadele de implementare a campaniilor.

Cooperarea interinstituţionalăDomeniul cooperării între instituţiile publice şi între acestea şi organizaţii ale societăţii civile rămâne,

cu siguranţă, un instrument central în ansamblul eforturilor naţionale de prevenire a traficului de persoane. O suită de reuniuni de lucru au avut loc în anul 2011, având, dincolo de rezultate punctuale, corespondente variatelor subiecte de dezbatere, finalitatea unei corelări a eforturilor naţionale. Menţionăm organizarea unui număr de peste a 400 de întâlniri ale diferitelor categorii de profesionişti implicaţi: întâlniri de lucru ale echipelor judeţene interinstituţionale, mese rotunde, seminarii, conferinţe, întâlniri regioanale, vizite de studiu, activităţi de instruire (având un număr de aproximativ 3096 de beneficiari), grupuri de lucru desfăşurate cu experţi de la nivel local sau regional, crearea şi implementarea a 4 proiecte educaţionale/ planuri de acţiune.

În rândurile de mai jos sunt prezentate câteva dintre activităţile importante desfăşurate atât la nivel central cât şi regional.

» Masa rotundă „Parteneriat intern - factor esenţial al politicii de prevenire a traficului de persoane”, organizată la palatul Parlamentului - sala Drepturilor Omului, sub patronajul Comisiei pentru Afaceri Europene a Camerei Deputaţilor, împreună cu organizaţia Salvaţi Copiii România, The Body Shop şi ECPAT 29, având ca obiectiv principal demonstrarea nevoii de a aborda traficul de persoane ca o problemă de interes naţional.

» Organizarea unui eveniment dedicat transferului celor 17.000 de semnături de sprijin din partea cetăţenilor români, pentru susţinerea luptei împotriva traficului de persoane30 . Evenimentul a fost organizat în cadrul campaniei globale „Stop Exploatării Sexuale a Copiilor şi Tinerilor”.

» Campania face parte dintr-o acţiune globală, care a reuşit să strângă peste 6 milioane de semnături cu scopul de a încuraja factorii de decizie să adopte schimbări pe termen lung şi să acţioneze pentru protejarea copiilor şi a tinerilor împotriva exploatării sexuale. România a fost una din cele 65 de ţări implicate în această campanie care a primit recunoaşterea Naţiunilor Unite.

» Masa Rotundă cu prilejul ,,Zilei Internaţionale Împotriva Exploatării Sexuale şi Traficului

29 End Child Prostitution, Child Pornography and Trafficking of Children for Sexual Purpose.

30 Campania de strângere a semnăturilor a fost organizată de către ECPAT România şi The Body Shop, având ca partener naţional

Organizaţia Salvaţi Copiii.

43


Femeilor şi Copiilor. Rolul mass-media în lupta împotriva traficului de persoane”, organizată în vederea eficientizării mesajului adresat profesioniştilor din media asupra problemelor privind traficul de persoane în scopul exploatării sexuale şi identificării celei mai potrivite modalităţi pentru a utiliza la maxim potenţialul mass-media, în intenţia comună de a susţine activitatea de informare şi conştientizare a publicului cu privire la riscurile asociate traficului de persoane în vederea exploatării sexuale. La eveniment au participat reprezentanţi ai misiunilor diplomatice din România, profesionişti din media, parteneri instituţionali, precum Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi reprezentanţi ai mediului academic.

» Seminarul internaţional „Prevenirea traficului de persoane - cu o privire specială asupra cooperării între societatea civilă şi agenţiile guvernamentale specializate”, organizat de către Centrul regional Timişoara, alături de Fundaţia Proprietenia Arad şi Organizaţia Pointman Leadership Institute din Marea Britanie. Seminarul şi-a propus crearea unor punţi de legătură între instituţiile, ONG şi specialişti naţionali şi internaţionali, al căror obiect de activitate este reprezentat de combaterea şi prevenirea traficului de persoane, în vederea îmbunătăţirii strategiilor de combatere şi prevenire a acestui fenomen, precum şi a metodelor de lucru şi colaborare/cooperare a entităţilor juridice vizate.

Concluzii » Activităţile de prevenire, derulate în anul 2011, au vizat fenomenul traficului de persoane în

integralitatea sa urmărind întărirea capacităţii de autoprotecţie atât la nivel individual cât si colectiv. » Campaniile naţionale de prevenire au pus la dispoziţia publicului larg informatii utile si variate

cu privire la formele de manifestare ale traficului de persoane şi la cele mai eficiente mijloace de prevenire ale acestuia

» S-a urmarit diseminarea cât mai largă a mesajelor cu caracter preventiv cu sprijinul mijloacelor de comunicare în masă tradiţionale şi virtuale.

» Campaniile locale de prevenire în care s-au implicat activ şi partenerii instituţionali, au fost adaptate conform specificului local şi regional al traficului.

» Identificarea şi folosirea unor modalităţi noi de diseminare a mesajelor campaniilor de prevenire precum piese de teatru şi filme au asigurat o mai bună vizibilitate a activităţilor desfăşurate.

Protecţia, asistenţa şi reintegrarea socială a victimelor traficului de persoane

Serviciile publice şi neguvernamentale pentru asistenţa victimelor traficului de persoane - cadrul legal şi instituţional

Sintagma „trafic de fiinţe umane” este utilizată pentru a denomina o infracţiune, un fenomen social, dar, cu deosebire, o varietate de forme de violare a drepturilor fundamentale ale oamenilor, asociate cu recrutarea, vânzarea şi situarea acestora în multiple situaţii de exploatare inumană. Dacă întrebăm oamenii despre semnificaţiile şi rezonanţele pe care conţinutul acestei sintagme le mobilizează în ei, vom descoperi o sumă de reprezentări şi descrieri, după cum există o varietate de definiţii şi înţelesuri cu privire la fenomenul traficului de persoane.

Şi în anul 2011, în funcţie de modul în care profesioniştii şi-au reprezentat complexitatea fenomenului, au căutat şi identificat în abordări instituţionale şi subiectiv-personale soluţiile mai mult sau mai puţin oportune pentru gestionarea multiplelor sale variabile şi implicaţii. Este un fapt dovedit de practicile instituţionale din anul trecut - cele care au dat formă şi conţinut procesului de asistenţă specializată a

44

Răspunsul social

victimelor, în etapele post-traumatice - odată cu părăsirea situaţiilor de trafic şi exploatare.„Radiografia” anului trecut, din perspectiva analizei proceselor de acompaniere a VT, indică faptul că

problemele legale au reclamat soluţii legale, cele de gen au reclamat soluţii motivate de abordările „gender sensitive”, după cum consecinţele în plan emoţional, psihologic sau general-social cărora victimele le-au făcut faţă şi-au căutat şi găsit răspunsuri în abordări individualizate, respondente nevoilor particulare care au alcătuit totalitatea nevoilor unei victime sau alteia.

Analiza populației de VT demonstrează faptul că victima traficului de persoane este o persoană forţată sau atrasă să intre într-o situaţie de exploatare, împotriva propriei voinţe. Această realitate a oferit specialiştilor şi principalele repere în continuarea cărora aceştia au căutat să dea sens demersurilor instituţionale de asistenţă pentru normalizarea vieţii victimelor, odată cu ieşirea acestora de sub condiţionarea ipostazei de victimă stricto sensu. Această primă perspectivă, eminamente legală/ judiciară, implică existenţa celor trei stadii conţinute de procesualitatea victimizării: recrutarea, transportarea şi exploatarea victimelor.

La fel ca în anii anteriori, în România, serviciile de protecţie şi asistenţă au fost oferite victimelor traficului de persoane fie în centre de asistenţă şi protecţie a VT, înfiinţate în baza Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare, fie în centrele sau adăposturile organizaţiilor neguvernamentale, după cum urmează:

» Centre guvernamentale de asistenţă şi protecţie a victimelor adulte ale traficului de persoane, înfiinţate în baza legii-cadru;

» Centre guvernamentale de tranzit pentru minori victime ale traficului de persoane sau minori neînsoţiţi;

» Centre guvernamentale pentru refugiaţi, cetăţeni străini, aflate în administrarea ORI; » Centre de asistenţă aflate în administrarea ONG.

În conformitate cu legislaţia naţională, furnizorii de servicii sociale pot organiza şi acorda servicii VT la domiciliul acestora, în centre de zi sau în centre rezidenţiale. Pe lângă aceste Centre specifice adresate victimelor adulte sau minore ale traficului, în funcţie de situaţia locală/ regională, nevoile identificate ale victimelor, victimele pot fi asistate în alte tipuri de centre rezidenţiale aflate în subordinea DGASPC, destinate categoriilor de persoane aflate în situaţie de risc (victime ale violenţei domestice, persoane cu dizabilităţi, persoane fără adăpost).

De asemenea, copiii victime ale traficului pot fi adăpostiţi, asistaţi şi protejaţi şi în centre de primire în regim de urgenţă pentru copii victime ale diferitelor forme de abuz. Există cel puţin câte un astfel de centru public în cadrul fiecărei DGASPC, de la nivelul fiecăruia din cele 41 de judeţe ale ţării şi din cele 6 sectoare administrative ale municipiului Bucureşti.

Legea prevede faptul că Centrele specifice de asistenţă şi centrele de tranzit sunt finanţate din bugetele consiliilor judeţene/consiliului local al municipiului Bucureşti, iar alocarea fondurilor către centre se stabileşte prin indicatori flexibili (numărul victimelor, tipuri de servicii acordate, nevoile identificate, prioritizarea nevoilor la nivel local etc.).

Cetăţenii români identificaţi ca victime pe teritoriul altor state sunt repatriaţi prin intermediul reprezentanţelor diplomatice, organizaţiilor internaţionale sau neguvernamentale, iar primirea şi referirea spre asistenţă este coordonată de către ANITP. Toate victimele au acces egal la serviciile mai sus menţionate.

Potrivit legii, România facilitează cetăţenilor străini, victime ale traficului de persoane, întoarcerea în ţara lor de origine fără nici o întârziere nejustificată şi le asigură transportul în deplină securitate până la frontiera statului român, dacă nu este prevăzut altfel în acorduri bilaterale.

Realitatea anului 2011 arată că cele mai multe practici criminale conţinute de modalităţile/formele

45


de exploatare a victimelor subordonează activităţi socialmente inacceptabile, sau cel puțin moralmente controversate (ex: exploatare sexuală versus prostituţie). Traficul de persoane a atras oameni cu variate aderenţe şi condiţionări culturale, etnice, de status socio-economic, dar, înainte de toate, oameni cu structuri emoţionale şi de personalitate diferite, cu registre de nevoi sociale, economice, emoţionale, psihologice, educaţionale sau religioase ori de apartenenţă socială, la fel de variate.

Aşa cum se menționa şi în raportul de anul trecut, perspectiva umanistă este cea care a orientat fundamental punerea în mişcare a conceptului de asistenţă oferită VT, şi în anul 2011. O perspectivă care situează victima şi nevoile sale în centrul eforturilor mobilizate social pentru normalizarea evoluţiei sale post-traumatice. Această abordare a oferit termenii de referinţă pentru arhitectura procesului de acompaniere (asistenţă) a victimelor, în parcursul acestora către redobândirea demnităţii umane şi a plenarităţii competenţelor lor personale, sociale, sau a condiției economice.

Reabilitarea socială a VT are înțelesul unui proces prin care o victimă, în urma suportului primit din partea furnizorilor acreditaţi de servicii sociale , într-un interval temporal post-victimizare, devine aptă pentru exerciţiul plenar al capacităţilor proprii mentale, fizice şi general-sociale, probând o „funcţionare” socială, economică, psihică şi fiziologică în consonanţă cu exerciţiul acestor capacităţi.

Respectarea şi protejarea drepturilor persoanei au orientat eforturile organizaţiilor şi instituţiilor care au oferit asistenţă şi protecţie victimelor traficului, astfel încât măsurile anti-trafic să nu aducă atingere drepturilor şi libertăţilor acestora. Asistenţa oferită victimelor s-a fundamentat pe o abordare holistică, respondentă ansamblului nevoilor acestora, a încercat să păstreze caracterul de continuitate, să urmărească particularităţile individuale ale profilului victimei (vârstă, apartenenţă de gen, culturală, religioasă, stare de sănătate, condiţie psihologică etc.) şi, în aceeaşi măsură, a fost oferită de profesionişti specializaţi, într-un mediu sigur, protejat şi primitor.

Odată cu încheierea istoricului/perioadei de victimizare, orice victimă a traficului de persoane a avut şi are opţiunea statuată legal de a primi servicii specializate de asistenţă, cu scopul primordial al normalizării vieţii sale sociale, economice şi sănătăţii mentale şi fiziologice. De oferta de servicii de asistenţă multidisciplinară a beneficiat orice victimă a traficului de persoane, fără discriminare pe criterii religioase, etnice, de gen sau de orice altă natură. Adăugăm faptul că orice formă de asistenţă acordată victimelor traficului de persoane trebuie să respecte standarde minime de calitate, cu scopul central al asigurării unui minim de servicii tuturor victimelor.

În raportul de anul trecut a fost prezentată o analiză aprofundată cu privire la stadialitatea procesului traficării. Tabloul riscurilor şi abuzurilor asociate fiecărui stadiu a fost descris pentru a uşura o înţelegere a procesului, dar şi pentru a obține o imagine cât mai exactă cu privire la nevoile victimelor traficului de persoane. Aceeaşi stadialitate a definit şi în anul 2011 parcursul victimelor în situațiile de trafic şi exploatare.

Recrutarea (stadiul de dinaintea plecării) este etapa în care viitoarea victimă devine prizonieră a unui scenariu de trafic, în parcursul către exploatare. Condiţia de vulnerabilitate, cu ansamblul particularităţilor psihologice, fizice, economice, culturale ale victimei, devine relevantă în această etapă. Matricea elementelor de risc sau vulnerabilitate afectează sau determină intrarea şi parcursul victimei în istoria de trafic şi exploatare.

Aceeaşi factori specifici de vulnerabilitate (ca, de exemplu, pauperitatea, monoparentalitatea în familiile de origine, istoricul de abuz în comunitate sau în familia de origine, ori în cea proprie) au avut o importantă incidență şi în rândul populației de victime identificate în anul 2011. Înşelarea încrederii de către persoane înalt investite emoţional a determinat sentimente acute de autoculpabilizare, victimele autoflagelându-se pentru naivitate şi lipsă de discernământ. Sunt trăiri care au alimentat mecanismele psihologice foarte eficiente, puse în act de către traficanţi cu scopul explicit al controlului total al

46

Răspunsul social

condiţiei victimelor, în perioadele de trafic şi exploatare şi, ulterior, în desfăşurarea procesului judiciar.Consecinţele istoriilor de trafic şi exploatare s-au regăsit în toate planurile funcţionării victimelor:

sănătatea sexuală şi reproductivă, sănătatea fizică şi mentală, abuzul de substanţe, bunăstarea socială şi economică, siguranţa socială, viaţa profesională şi mediul de rezidenţă, afectând sever calitatea vieţii acestora.

Stadiul călătoriei/tranzitului către destinaţia exploatării s-a consumat ca etapă a traumei iniţiale. Victimele au dezvoltat simptome psihopatologice ca răspuns dezadaptativ față de situațiile traumatice, autoculpabilizându-se pentru eşecurile în recunoaşterea/anticiparea pericolelor la care s-au expus în mod voluntar, pentru lipsa de anticipare a tacticilor abuzive şi manipulative folosite de traficanţi pentru atragerea în situaţiile de trafic şi exploatare.

Stadiul „destinaţiei” sau al exploatării a fost cel în care VT au devenit subiect al comerţului. Riscurile şi abuzurile asociate perioadelor de exploatare corespund câtorva domenii ale vieţii victimei (social, ecnonomic, psihologic etc.). Caracterul repetitiv al abuzurilor, condiţionat de perioade lungi de exploatare, au determinat simptome care devansează capacitatea victimelor de a le integra în limitele înţelegerii cognitive şi afective, răsturnând normalitatea funcţională într-unul sau mai multe niveluri ale funcţionării persoanei.

Stadiul repatrierii, al „detenţiei” (în unele cazuri) şi al colaborării cu autorităţile sociale şi judiciare.Stadiul integrării sau reintegrării VT în viaţa socială a reprezentat perioada de timp în interiorul

căreia s-au consumat procese individuale dificile de redobândire a controlului victimelor în raporturile acestora cu propriile nevoi, resurse, disponiblităţi şi cu propriul exerciţiu al deciziilor relative la viitorul lor.

Victimele traficului de persoane au experimentat intensităţi patologice ale variatelor simptome sau sindroame de anxietate, frică, izolare, agresivitate emoţională şi comportamentală, autoculpabilizare şi autoblamare, ori stigmatizare venită din partea celorlalţi, a comunităţii proxime, dificultăţi în identificarea şi accesarea resurselor sociale, educaţionale, medicale necesare normalizării vieţilor lor, dificultăţi majore în comunicarea cu persoanele de suport, guvernate de patternuri dezadaptative de supravieţuire (cum sunt consumul de alcool sau substanţe, fumatul excesiv, comportamentele sexuale nesănătoase, izolarea socială, etc.). Toate aceste efecte subsecvente condiţiei de victimă au determinat de multe ori bariere consistente, de care profesioniştii „sociali” au ţinut seamă în reconstrucţia persoanei.

Profesioniştii abilitaţi au intervenit în vieţile victimelor în aşa fel încât acestea să îşi redobândească drepturile umane universale, să poată cunoaşte din nou moduri de funcţionare socială, profesională, fizică şi psihologică normală, în acord cu nevoile, abilităţile şi resursele lor personale. În termeni cuantificabili statistic, în anul 2011 au fost orientate către servicii specializate de asistenţă un număr total de 435 de VT. Prezentăm, în continuare, în formă tabelară, situaţia centralizată cu privire la asistenţa oferită VT identificate în anul 2011, punând în evidenţă participarea instituţiilor publice şi a organizaţiilor neguvernamentale, în procesul de asistenţă, la nivel naţional.

Indicatori de raportare MINORI ADULŢI

FETE BĂIEŢI FE-MEI

BĂRBAŢI

Nr. victime referite spre asistenţă - 435

166 13 151 105

din care Nr. victime referite către instituţii pub-

lice - 417

160 13 139 105

47


Nr. victime referite către

ONG – 18

6 0 12 0

Nr. victime coordonate în procesul penal/Calitate

procesuală

din care Parte vătămată – 882

241 26 282 333

Martor – 123 44 3 63 13

II. Asistenţă acordată de instituţii publice pentru victime identificate în

2011

MINORI ADULŢI

FETE BĂIEŢI FE-MEI

BĂRBAŢI

Nr. victime care au primit adăpost - 123

83 5 26 9

din care Nr. victime care au primit

adăpost în cen-tre de asistenţă

a victimelor traficului de

persoane - 36

23 2 11 0

Nr. victime care au primit

adăpost într-un alt tip de centru rezidenţial - 87

60 3 15 9

Nr. victime care au beneficiat de asistenţă

medicală - 165

92 5 55 13

Nr. victime care au beneficiat de consiliere

psihologică - 173

106 4 51 12

Nr. victime care au ben-eficiat de ajutor financiar

- 34

20 2 7 5

Nr. victime care au primit ajutoare materiale ( î m b r ă c ă m i n t e , medicamente, alimente, produse igienico-sanitare) - 83

54 4 7

Nr. victime reintegrate şcolar - 75

63 1 0

48

Răspunsul social

Nr. victime reintegrate profesional - 53

2 0 22

III. Asistenţă acordată de ONG pentru victime identificate în 2011

MINORI ADULŢI

FETE BĂIEŢI BĂRBAŢI

Nr. victime care au primit adăpost - 44

18 0 0

din care Nr. victime care au primit adăpost în centre de asistenţă a v i c t i m e l o r traficului de persoane - 40

18 22 0

Nr. victime care au primit adăpost într-un alt tip de centru rezidenţial - 4

0 4 0

Nr. victime care au beneficiat de asistenţă medicală - 66

26 0 0

Nr. victime care au beneficiat de consiliere psihologică - 62

24 0 1

Nr. victime care au beneficiat de ajutor financiar - 42

13 0 0

Nr. victime care au primit ajutoare materiale ( î m b r ă c ă m i n t e , medicamente, alimente, produse igienico-sanitare) - 86

27 0 3

49


Nr. victime reintegrate şcolar - 17

9 0 8 0

Nr. victime reintegrate profesional - 19

1 0 0

Asistenţa victimelor, fie că a fost oferită de către sistemul public ori de către societatea civilă, a fost fundamental orientată de principiile enunţate în legislaţia română31 , care indică formele minimale de asistenţă pe care o VT le poate primi:

» standarde de viaţă capabile să asigure subzistenţa, prin măsuri cum sunt: adăpost sigur, asistenţă materială şi psihologică;

» acces la tratament medical de urgenţă; » accesul copiilor la educaţie; » asigurarea serviciilor de interpretare/ traducere; » consiliere şi informare, … cu privire la drepturile legale şi la serviciile de care pot beneficia, într-o

limbă pe care o pot înţelege; » asistenţă juridică, în relaţia cu sistemul de justiţie.

În procesul de reintegrare a victimelor, nevoile acestora au orientat ansamblul demersurilor. Cu titlu de exemplu, multe dintre victime nu au un venit financiar stabil, motiv pentru care furnizorii de servicii au căutat şi propus acestora soluţii de orientare vocaţională şi integrare pe piaţa muncii, în acord cu competenţele sociale şi profesionale ale acestora. Planurile de reintegrare coordonate de către profesioniştii serviciilor sociale, elaborate împreună cu victimele, au pornit de la considerarea istoriilor particulare de victimizare ale acestora (trafic şi exploatare), aşezând la bază evaluări globale comprehensive ale condiţiei lor. Reperele minime au fost date de:

1. Nevoile personale ale victimelor: orientative pentru asistenţa medicală, psihologică, legală, socială şi economică;

2. Motivaţia victimei pentru participarea în procesul normalizării funcţionării sale;3. Evaluarea situaţională: centrată pe situaţia social-economică a victimei, în interiorul comunităţii

de apartenenţă;4. Suportul venit din partea familiei şi a comunităţii de rezidenţă;5. Relativitatea limitelor temporale ale procesului de reintegrare, care variază între două luni şi

doi ani, în unele cazuri depăşind limita superioară.Asistenţa multidisciplinară oferită victimelor, în anul 2011, a urmat un parcurs etapizat, în care

prelucrarea traumei, în mediul de viaţă al victimei, a implicat eforturi de reevocare a amintirilor traumatice trăite în perioada de trafic şi exploatare, controlate de către psihoterapeut. Reconectarea cu viaţa cotidiană, de aici şi acum, odată cu reintegrarea în viaţa socială, dezvoltarea şi reconstruirea relaţiilor sociale cu persoane şi grupuri de referinţă pentru victimă au fost acţiuni şi procese consumatoare de timp. Suportul pentru reintegrare educaţională a fost oferit, alături de cel pentru integrare ocupaţională/ economică.

O varietate de factori au influenţat rezilienţele individuale ale victimelor şi abilităţile lor de readaptare funcţională la realitatea mediului proxim în care trăiesc (severitatea şi întinderea temporală a traumei, calitatea suportului social primit, etc.). Unele dintre victimele identificate în anul 2011 au refuzat asistenţa

31 Lege nr. 300 din 11 iulie 2006, pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane,

adoptată la 3 mai 2005, semnată de România la Varşovia, la 16 mai 2005.

50

Răspunsul social

specializată, beneficiind totuşi, la cerere, de asistenţă juridică în cadrul procesului penal.

Repatrierea victimelor traficului de persoane Traficul de persoane este un fenomen complex cu implicaţii profunde în viaţa victimelor. Acestea

pot trece prin situaţii critice în care violenţa, abuzul, constrângerile socio-economice şi modificările comportamentale, ca urmare a traficului, au nevoie de implicarea punctuală a autorităţilor în diferitele etape ale asistenţei.

Experienţa traficului presupune câteodată traume adânci suferite de către victime, impuse cu violenţă şi teroare. Metodele folosite de traficanti pentru exploatarea victimelor sunt câteodată extrem de brutale atât din punct de vedere fizic cât şi psihic.

Din acest motiv, asistenţa victimelor dupa repatriere este o activitate foarte importantă care include oferirea unui adăpost, asistenţă medicală, consiliere psihologică, sprijin material sau chiar financiar, consiliere juridică precum şi alte servicii necesare pentru recuperare şi reintegrare de orice gen.

După repatriere, asistenţa se axează pe nevoile de integrare a victimei, cu alcătuirea unui program individualizat de intervenţie pentru asistenţă şi protecţie.

Odată repatriate, victimele sunt preluate de la aeroport (autogari în cazul repatrierii cu autocarul) de către reprezentanţi ai ANITP, sunt informate cu privire la asistenţa de care pot beneficia pe baza evaluărilor iniţiale a nevoilor emergente. Victimelor le sunt oferită varianta cazării într-un adapost pe termen scurt, într-un mediu în care se pot simţi în siguranţă.

Minorii, victime ale traficului de persoane, sunt preluaţi de la aeroport de către reprezentanţi ai DGASPC, cu sprijinul ANITP în situaţia în care riscul de caz o impune.

Victimele sunt referite către instituţii publice sau private, în funcţie de specificităţile cazurilor şi de resursele existente la nivel local, care le oferă adăpost, consiliere, reintegrare familială şi şcolară, dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă, reconversie profesională, integrare pe piaţa muncii, şi orice alte servicii.

O atenţie deosebită este acordată prevenirii retraficării sau prevenirii altor situaţii abuzive, cazurile ramânând în monitorizarea Centrelor ANITP pentru anumite perioade de timp.

Un număr de 61 de victime au fost repatriate în anul 2011 cu implicarea ANITP. Dintre acestea, 27 de victime au fost exploatate în scop sexual, 21 prin muncă, 10 pentru practicarea cerşetoriei iar 3 minori au fost abuzaţi sexual. Cele mai multe victime au fost repatriate din ţări precum Spania, Grecia, Polonia. Alte ţări de destinaţie de la care au fost înregistrate solicitări de repatriere, ănsă pentru un număr mai scăzut de victime au fost Belgia, Marea Britanie, Elveţia, Slovenia, Franţa, Germania, Irlanda, Bulgaria şi Portugalia

Mai departe, pentru asigurarea înţelegerii celor menţionate mai sus precum şi a aplicabilităţii procedurilor în vigoare în repatrierea şi referirea victimelor traficului de persoane, prezentăm două note de caz, repatriate cu implicarea ANITP:

1. Minora C. C. E., în vârstă de 17 ani, a fost identificată de autorităţile din Spania, practicând prostituţia, existând astfel indiciile cu privire la o situaţie de trafic de persoane în scopul exploatării sexuale. ANITP a fost informată cu privire la situaţia minorei, care se afla sub tutela autorităţilor deoarece aceasta solicita reîntoarcerea în ţară. În urma audierii tatălui minorei, se confirma faptul că, minora a plecat în Spania la începutul lunii februarie, împreună cu P. F. C., ca urmare a promisiunii făcute de către aceasta că o va angaja ca bonă în Spania. Părinţii minorei au fost de acord cu plecarea fiicei lor în Spania, autorizând plecarea acesteia printr-o declaraţie notarială, nefiind implicaţi în exploatarea

51


sexuală a minorei. Părinţii sunt despărţiţi, în fapt minora locuind cu tatăl său. În urma anchetei sociale efectuată de autorităţile locale, s-a constat că că tatăl şi bunica maternă

pot oferi un mediu familial propice creşterii şi educării minorei, tatăl exprimându-şi acordul scris pentru repatrierea fiicei sale şi reintegrarea în familie, după repatriere. În acest sens, DGASPC de pe raza judeţului de domiciliu a minorei a întocmit planul individual de protecţie şi asistenţă a minorei aflate neînsoţite pe terioriul altui stat şi care urma să fie reptariată.

În imediata perioadă, minora a fost repatriată, preluată de la aeroport de reprezentanţii ANITP şi DGASPC sector 2 (autoritatea statului cu atribuţii în prelarea minorilor repatriaţi) iar ulterior reintegrată în familie.

Numarul victimelor repatriate în anul 2011, deci extrase din trafic, evidenţiază un trend crescător, ceea ce denotă eficienţa programelor anti-trafic şi a eforturilor naţionale de luptă împotriva acestui fenomen, precum şi profesionalismul coordonatorilor, îmbunătăţirea cooperării internaţionale, a sistemului judiciar, a campaniilor de prevenire şi informare a publicului.

2. ADPARE (Asociatia pentru Dezvoltarea Practicilor Alternative de Reintegrare şi Educaţie) referă cazul numitei M. G., în varsta de 18 ani, .identificată ca victimă prezumată a traficului internaţional de persoane în scopul exploatării sexuale, în Franţa.

Sesizarea privind posibila situaţie de trafic de persoane a venit din partea AFJ – Accueil Sécurisant (Paris), organizaţie neguvernamentală, activă în implementarea programelor de asistenţă adresate victimelor traficului de persoane în Franţa.. Victima a fost inclusă de această organizaţie într-un program de asistenţă pre-repatriere, iar repatrierea voluntară având loc la aproximativ 2 luni de la identificare.

Organizaţia ADPARE a fost solicitată de ONG-ul menţionat mai sus, pentru a realiza un prim contact telefonic cu victima şi de a evalua nevoile necesare în elaborarea planului de individulizat de intervenţie. În acest sens, ADPARE confirmă decizia de includere a victimei G. M. în programul de asistenţă de lungă durată.

La repatriere, victima preluată de la aeroport de reprezentanţii ANITP şi referită către ADPARE. Victima a acceptat să beneficieze de un program rezidenţial, făcându-se demersuri de primire a tinerei într-un apartament protejat deţinut de Ordinul Surorilor Carmelitane din România (Organizaţia Comisia Pro-Demnitatea Femeii), organizaţie cu care ADPARE colaborează pentru acordarea asistenţei rezidenţiale.

Luând în considerare evaluarea riscurilor cazului (sora victimei primea recompense financiare, presiuni şi ameninţări din partea traficanţilor la adresa familiilor altor victime din dosar) s-a luat decizia, pentru siguranţa victimei, de includere a sa într-un centru rezidenţial pentru o perioada de cel puţin 30 de zile, până la clarificarea situaţiei. În această perioadă, victima fost însoţită de un reprezentant al Agenţiei la domiciliu pentru a-şi putea vizita familia.

Coordonarea participării victimelor în procesele penaleÎn anul 2008 a fost încheiat Protocolul de colaborare pentru implementarea programului„Coordonarea

victimelor traficului de persoane în procesul penal”, între ANITP, DIICOT, IGPR, IGPFR şi IGJR. Protocolul reglementează cooperarea interinstituţională dintre autorităţile de aplicare a legii implicate în lupta împotriva traficului de persoane, cu scopul de a sprijini luarea unei decizii documentate, de către VT, şi facilitarea accesului acestora, în procesele intentate traficanţilor.

Practica consecutivă aplicării protocolului a demonstrat că această iniţiativă a contribuit la creşterea nivelului de participare a victimelor traficului de persoane, martori sau părţi vătămate, la procesul penal, prin facilitarea acesului acestora la actul de justiţie, precum şi la creşterea gradului de soluţionare a cazurilor, având ca finalitate condamnarea celor învinuiţi de săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

52

Răspunsul social

Prin intermediul programului de coordonare a victimelor în procesul penal, din ce în ce mai multe victime au ales să participe în procesele intentate traficanţilor. Astfel, în 2011, din 1048 de victime identificate, 882 s-au constituit parte vătămată, în timp ce 123 victime au fost martore, iar 16 nu s-au implicat în procese. Pentru 27 victime, situaţia participării/neparticipării în procesul penal nu se cunoaşte.

Pentru viitor se observă necesitatea unei implicări mai active a admistraţiilor publice locale în sprijinirea asistenţei acordate victimelor. De asemenea, este esenţial ca ţările de destinaţie să îmbunătăţească nivelul de cooperare şi schimbul de informaţii în vederea obţinerii unei integrări mai eficiente a victimelor în familie şi societate precum şi a finalizării cu success a urmăririi penale.

Cooperare internaţională şi afaceri europeneActivitatea de relaţii internaţionale şi afaceri europene a României în domeniul luptei împotriva

traficului de persoane este un instrument de politici publice, care beneficiază de o dublă orientare: pe de o parte este un instrument care capitalizează suportul şi experienţa partenerilor externi angajaţi în cooperarea anti-trafic, atât de la nivelul instituţiilor UE sau a Statelor Membre, cât şi a statelor terţe sau a altor actori internaţionali, iar pe de altă parte este un instrument de politică externă, prin intermediul căreia România îşi articulează şi promovează interesele naţionale în lupta împotriva traficului de persoane.

În anul 2011 poziţia României la nivel european şi internaţional s-a axat pe următoarele priorităţi: » Susţinerea efortului de consolidare a statutului de partener strategic al României la nivel european

şi internaţional; » Susţinerea îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin României în calitate de Stat Membru din perspectiva

creării şi consolidării Aquis-ului comunitar pe linie de combatere, prevenire şi monitorizare a traficului de persoane;

» Identificarea şi accesarea surselor de finanţare externă nerambursabilă în vederea desfăşurării de activităţi specifice de luptă împotriva traficului de persoane.

Desfăşurarea activităţilor de afaceri europene pe parcursul anului 2011 reflectă, pe de o parte asumarea de către România a obligaţiilor ce îi revin în calitate de Stat Membru din perspectiva creării şi consolidării Aquis-ului comunitar în domeniul luptei împotriva traficului de persoane, iar pe de altă parte reflectă capacitatea României de a utiliza instrumentul afacerilor europene pentru atingerea obiectivelor naţionale pe această zonă.

Astfel, la nivelul anului 2011, România, prin instituţiile cu atribuţii în prevenirea şi combaterea traficului de persoane a participat la grupurile de lucru, seminariile şi întâlnirile organizate la nivelul Consiliului şi al Comisiei Europene pe probleme de trafic de persoane. Cu prilejul reuniunilor COSI, GENVAL, CATS, SCIFA, WP M/A, SCIA, EPSCO, care au abordat problematici referitoare la traficul de persoane, România a prezentat poziţii oficiale, care s-au reflectat ulterior în politici publice europene pe linia prevenirii şi combaterii traficului de persoane.

Calitatea de Stat Membru a angajat România, în anul 2011, într-o participare vizibilă la dezbaterile europene, pe marginea legislaţiei comunitare care reglementează domeniul luptei împotriva traficului de persoane, pornind de la conceptul de abordare integrată a fenomenului şi urmărind obiectivul strategic de consolidare a statutului de partener relevant, la graniţa externă a Uniunii Europene, în lupta anti-trafic.

Din perspectiva activităţilor de cooperare internaţională, pe parcursul anului 2011, România a beneficiat de o serie de avantaje pe baza schimburilor de experienţă, resurse şi transfer de bune practici cu parteneri europeni şi internaţionali. Acestea au fost orientate atât către întărirea capacităţii instituţionale şi a politicilor naţionale de prevenire şi monitorizare a traficului de persoane, cât şi către dezvoltarea capacităţii instituţionale a partenerilor externi, cu scopul articulării unui cadru internaţional

53


de cooperare, capabil să răspundă noilor tendinţe ale fenomenului traficului de persoane.De asemenea, o caracteristică a politicilor şi activităţilor de cooperare internaţională în lupta anti-

trafic a României pe anul 2011 a constituit-o orientarea către transferul de expertiză pentru dezvoltare către statele terţe. Astfel, în conformitate cu Politica Europeană de Dezvoltare prin parteneriate strategice cu state terţe, România a furnizat expertiză, training şi îndrumare pentru state pecum Croaţia, Albania, Bosnia Herţegovina, Macedonia, Moldova, Muntenegru, Serbia etc., utilizând instrumente de cooperare precum TAIEX sau în contextul unor proiecte de grant europene sau internaţionale, puse la dispoziţe de Comisia Europeană, ICMPD şi alte organisme internaţionale.

Creşterea conştientizării populaţiei cu privire la riscurile asociate traficului de persoane, dezvoltarea cooperării transnaţionale, consolidarea sinergiei dintre departamentele guvernamentale şi organizaţiile neguvernamentale, îmbunătăţirea sistemului de identificare, referire şi asistenţă a victimelor au continuat să se numere printre priorităţile României în anul 2011.

În vederea atingerii obiectivelor prestabilite, au fost identificate oportunităţi de finanţare externe nerambursabile şi, în consecinţă, au fost elaborate propuneri de proiecte.

Astfel, în anul 2011, ANITP, în baza contractului de finanţare cu Direcţia Generală Afaceri Interne a Comisiei Europene, a iniţiat implementarea Proiectului transnaţional „Abordarea integrată pentru prevenirea exploatării prin muncă în ţările de origine şi destinaţie”, în calitate de beneficiar, pe o perioadă de 36 de luni.

Proiectul este finanţat în cadrul Programului Comisiei Europene - „Prevention of and Fight against Crime”, având la dispoziţie un buget de 499.444 euro.

Partenerii din cadrul proiectului sunt: » Organizaţia de Drept Public European din Grecia » Ministerul de Interne din Ungaria » Comisia Naţională pentru Combaterea Traficului de Fiinţe Umane din Bulgaria » Organizaţia pentru Egalitate, Sprijin şi Antirasism (KISA) din Cipru » Ministerul de Interne din FYROM - partener asociat.

Obiectivul general al proiectului constă în reducerea dimensiunilor traficului de persoane în vederea exploatării prin muncă, în ţările de origine, tranzit şi destinaţie.

Partenerii din cadrul acestui proiect urmăresc identificarea celor mai eficiente soluţii în abordarea fenomenului traficului de persoane, cu accent pe exploatarea prin muncă, din perspectiva îmbunătăţirii sistemului de identificare, referire şi asistenţă a victimelor, cât şi din perspectiva informării publicului larg şi a factorilor de decizie implicaţi.

În acelaşi context, Ministerul Public, în parteneriat cu ANITP, a înaintat spre aprobarea Comisiei Europene, proiectul Întărirea capacităţii autorităţilor din Franţa şi România de a combate traficul de persoane. Obiectivul general al proiectului îl reprezintă stimularea, promovarea şi dezvoltarea instrumentelor necesare pentru prevenirea strategică şi lupta împotriva traficului de persoane, prin facilitarea contactului direct şi a bunelor practici. Proiectul a fost aprobat de către CE, în cadrul Programului Prevenirea şi Lupta împotriva Criminalităţii 2010 şi va fi demarat la începutul anului 2012

54

Răspunsul societăţii civile

Secţiunea I I I

Răspunsul societăţii civileŞi în anul 2011 organizaţiile societăţii civile şi-au asumat în bună măsură roluri complementare

autorităţilor publice centrale şi locale, oferind, în condiţii de limitare a oportunităţilor de susţinere financiară, răspunsuri eficiente nevoilor de prevenire a victimizării, de asistenţă a victimelor traficului de persoane şi participând, de asemenea cu consecvenţă la demersurile de elaborare a politicilor publice în domeniul traficului de persoane (elaborarea rapoartelor de progres, a Strategiei naţionale împotriva traficului de persoane 2012-2016, precum şi în elaborarea propunerilor de modificare a legislaţiei specifice).

Principalele activităţi dezvoltate de organizaţiile neguvernamentale active în domeniu, în anul 2011, au fost:

Societatea pentru Copii şi PărinţiSCOP s-a implicat în prevenirea traficului de persoane prin crearea proiectului Reţeaua Tinerilor

Antitrafic, iniţiat în aprilie 2010 şi finanţat din resursele proprii ale organizaţiei. Scopul Reţelei este de a preveni fenomenul traficului de persoane în rândul elevilor şi tinerilor din judeţul Timiş, prin metoda peer-education. Obiectivele Reţelei sunt:

» formarea competenţelor specialiştilor şi voluntarilor pentru a desfăşura activităţi de prevenire şi conştientizare a fenomenului traficului de persoane;

» desfăşurarea unor campanii de prevenire şi conştientizare a fenomenului traficului de persoane; » creşterea gradului de informare a populaţiei din judeţul Timiş cu privire la fenomenul traficului

de persoane; » crearea şi editarea de materiale informative privind traficul de persoane.

Dintre rezultatele concrete ale proiectului menţionăm: » Activităţi de informare în şcoli şi licee. În cadrul activităţilor de informare s-a proiectat scurt

metrajul „Traficanţii şi victimele lor sunt printre noi. Tu îi vezi?”, creat de voluntarii organizaţiei. » Organizarea şi desfăşurarea activităţilor pentru Ziua Europeană de Luptă Împotriva Traficului

de Persoane. Campania a urmărit informarea populaţiei din Timişoara, pentru conştientizarea riscurilor de victimizare şi prevenirea traficului de persoane. Principalele activităţi ale campaniei au fost: informare în mijloacele de transport în comun; informarea liceenilor care locuiesc în internatul Liceului „Henri Coandă”, din Timişoara; participarea la întâlnirea cu reprezentanţi ai instituţiilor şi organizaţiilor din zona de Vest care activează în domeniul prevenirii, combaterii şi asistenţei victimelor traficului de persoane. Campania a fost organizată în parteneriat cu ANITP, Centrul Regional Timişoara şi organizaţia „Salvaţi Copiii”Timiş.

Rezultatele Reţelei (perioada 2010-2011) au fost: 3 proiecţii de film tematic, 45 ore de informare, 4 campanii de prevenire, 1 sesiune de formare, 1 concert de muzică clasică (Filarmonica Banatul Timişoara) pentru sensibilizare cu privire la fenomenul traficului de persoane, 1 scurt metraj tematic, 5000 de pliante, 200 de afişe, 20 voluntari formaţi, 5000 de persoane informate prin intermediul pliantelor, 300 studenți şi 500 de elevi informaţi prin intermediul orelor la clasă, 20 persoane cu risc - beneficiari ai adăpostului de zi şi noapte pentru copiii străzii, informaţi în cadrul grupului de discuţii libere cu tema traficului de persoane.

Obiectivele strategice ale Reţelei, pentru anul 2012, sunt:1. Continuarea activităţilor de informare cu accent pe mediile din care victimele sunt racolate frecvent

(mediul rural, gări, autogări, internate, instituţii care oferă servicii persoanelor vulnerabile),

55


2. Recrutarea şi formarea de noi voluntari,3. Eleborarea de materiale informative privind traficul de persoane,4. Participarea la organizarea şi derularea campaniilor cu ocazia Zilei Europene de Luptă Împotriva

Traficului de persoane,5. Dezvoltarea unui program pentru victimele traficului de persoane, în care acestea să beneficieze de

consiliere psihologică, orientare profesională, şi servicii medicale.

Organizaţia Salvaţi Copiii RomâniaÎn data de 23 septembrie 2011, Organizaţia Salvaţi Copiii România, în parteneriat cu ANITP, a organizat

o masă rotundă cu prilejul „Zilei Internaţionale Împotriva Exploatării Sexuale şi Traficului Femeilor şi Copiilor. Rolul mass-media în lupta împotriva traficului de persoane”.

Salvaţi Copiii România a participat la elaborarea SNITP 2012 - 2016 şi a Planului de Acţiune pentru implementarea strategiei (2012-2014).

Programul Regional European de Prevenire a Traficului de Copii pentru România este finanţat de Alianţa Internatională Salvaţi Copiii şi implementat în ţara noastra de către Organizaţia Salvaţi Copiii România.

În 2011, această organizaţie a semnat protocolul de colaborare cu OIM Norvegia, în vederea derulării proiectului “Voluntary return with reintegration assistance to victims of trafficking in Norway”. În cadrul proiectului, organizaţia va sprijini asistenţa şi reintegrarea copiilor victime ale traficului, în colaborare cu OIM România şi cu autorităţile locale.

Organizaţia a derulat, în perioada 2 mai - 15 iunie 2011, campania „Este un drept. Fă-l să fie drept! Educaţie pentru fete şi femei, acum!”, în cadrul Campaniei Globale pentru Educaţie (Global Campaign for Education). Activităţile de conştientizare şi informare au avut loc în aproape 1.000 de unităţi de învăţământ din întreaga ţară. La nivel internaţional, Campania Globală pentru Educaţie se derulează în peste 180 de ţări şi se bucură de sprijinul unor personalităţi, cum ar fi Nelson Mandela, Regina Rania a Iordaniei, Hillary Clinton, Kofi Annan, Paulo Coelho, Angelina Jolie.

18 octombrie 2011, Ziua Europeană de Luptă Împotriva Traficului de Persoane a fost marcată prin activităţi de prevenire a fenomenului şi sensibilizare a populaţiei în faţa pericolelor pe care acesta le reprezintă. Salvaţi Copiii Timiş - acţiunile s-au desfăşurat în colaborare cu ANITP - Centrul Regional Timişoara şi Societatea pentru Copii şi Părinţi - SCOP Timişoara. Pentru această acţiune au fost publicate afişe şi pliante, materiale care au fost expuse în mijloacele de transport în comun, pe perioada lunii octombrie, cu sprijinul Regiei Autonome de Transport Timişoara.

În data de 20 octombrie, au fost purtate discuţii cu elevii de la internatul “Henri Coandă”, Timişoara, despre traficul de persoane, pericolul pe care acest fenomen îl reprezintă şi despre mijloacele de precauţie pe care ni le putem lua pentru a nu ajunge victime şi au fost distribuite materiale informative (afişe, pliante şi rucsaci).

„Stop Exploatării Sexuale a Copiilor şi Tinerilor”În data de 23 iunie 2011, la sediul ANITP a avut loc predarea celor 17.000 de semnături de sprijin din

partea cetăţenilor români, pentru afirmarea sprijinului faţă de lupta împotriva traficului de persoane, de către Salvaţi Copiii şi The Body Shop România.

Demararea, în urmă cu doi ani, de către The Body Shop România şi Organizaţia Salvaţi Copiii, ca reprezentant ECPAT (alianţa internaţională - Stop Prostituţiei, Pornografiei Infantile şi a Traficului de Copii în Scopul Exploatării Sexuale) a campaniei Stop Exploatării Sexuale a Copiilor şi a Tinerilor, a angrenat, din 2011, ANITP, cu scopul de a susţine activitatea Guvernului în iniţierea şi desfăşurarea unor

56

Răspunsul societăţii civile

acţiuni concrete, precum: furnizarea unor programe de formare profesională pentru specialiştii din domeniu; îmbunătăţirea sistemului de colectare a datelor statistice; desfăşurarea mai multor campanii de informare privind fenomenul exploatării sexuale în scopuri comerciale a copiilor; crearea unei linii naţionale de tip Help line pentru copiii victime ale exploatării sexuale şi garantarea faptului că aceste victime primesc asistenţă medicală, psihologică, socială şi legală din partea unor specialişti instruiţi.

Alte activităţi desfăşurate de către organizaţie, în aria prevenirii victimizării: campanii de informare în rândul elevilor, de care au beneficiat 344 copii; informarea părinţilor (112 beneficiari); formare pentru peer to peer educatori - 9 activităţi cu 109 copii, aceştia informând, în comunităţile de care aparţin, 185 de copii; formare de abilităţi de viaţă pentru peer leaders: 2 activităţi cu 30 de peer leader, aceştia informând la rândul lor 98 de adolescenţi; activităţi de dezvoltare de peer educatori - 66 de copii participanţi; activităţi recreaţionale - tabără de 5 zile, 23 de copii participanţi; 1200 de copii din medii defavorizate au primit sprijin pentru a fi integraţi în mediul şcolar, ca factor de protecţie pentru exploatare şi trafic; 630 copii care au abandonat şcoala sau nu au fost niciodată înscrişi la şcoală primesc servicii de reintegrare şcolară în programul „A Doua şansă”; 3337 copii care, din cauza săraciei, se află în situaţii de risc de abandon şcolar, primesc servicii de tip „Şcoală după şcoală”; 640 copii ramaşi singuri acasă, având părinţi plecaţi la muncă, în străinatate, primesc servicii de tip “Şcoală după şcoală”; 1769 copii din comunităţi roma sau din comunităţi defavorizate, care nu au frecventat gradiniţa, participă la grupe de grădiniţă estivală.

În Bucureşti şi filialele organizaţiei, peste 15 300 de copii din 270 şcoli au participat la sesiunile de informare pe tema drepturilor şi responsabilităţilor lor. Întâlnirile au fost organizate cu ajutorul a 343 de voluntari, care au fost pregătiţi în prealabil în cadrul unor cursuri de formare specifice.

Organizaţia a organizat ateliere de lucru cu participarea autorităţilor locale (2 activităţi, cu 30 de participanţi), o sesiune de formare pentru 20 de profesionişti, precum şi conferinţa locală Iaşi, cu participarea unui număr de 12 instituţii publice.

În cadrul Alianţei ONG Europene pentru Siguranţa Copiilor Online (ENACSO), Salvaţi Copiii România a susținut şi promovat propunerea Comisiei Europene de a include în Directiva UE de combatere a abuzului şi exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile, măsura de blocare a accesului la paginile de Internet care conțin sau difuzează pornografie infantilă. A fost transmis punctul de vedere al organizaţiei, către europarlamentarii români, potrivit căruia obligativitatea măsurilor de blocare pentru Statele Membre reprezintă o necesitate pentru protecția online a copiilor.

57


Secţiunea IV

Concluzii şi perspectiveDeşi impactul crizei economice din România a determinat o scădere a volumului serviciilor acordate

cetăţenilor, dificultăţile întâmpinate în acordarea asistenţei victimelor traficului şi în respectarea drepturilor acestora au putut fi depăşite prin efortul colectiv al celor implicaţi.

Una dintre consecințele crizei economice a fost aceea că, nici în anul 2011 nu au fost alocate fonduri publice pentru susţinerea Programelor de Interes Naţional. Eforturile autorităţilor indică o probabilitate crescută privind reluarea susţinerii financiare a ONG, prin intermediul PIN, ca urmare a progreselor obţinute în dialogul instituţional care are ca scop elaborarea şi promovarea actelor legislative necesare îmbunătăţirii cadrului legislativ actual32 .

O altă consecinţă determinată de limitările financiare a constat în diminuarea capacităţii globale a autorităţilor de aplicare a legii şi a furnizorilor de servicii de asistenţă a VT de a oferi victimelor oportunităţi de reintegrare socială în conformitate cu standardele existente în domeniu.

Au fost identificate resursele necesare repatrierilor, acordării protecţiei şi asistenţei în regim de urgenţă precum şi includerii victimelor în programe de integrare socio-profesională şi de psihoterapie.

„Radiografia” făcută din perspectiva analizei proceselor de acompaniere a VT indică faptul că problemele legale au reclamat soluţii legale, cele de gen au reclamat soluţii motivate de abordările „gender sensitive”, după cum consecinţele în plan emoţional, psihologic sau general-social cărora victimele le-au făcut faţă şi-au căutat şi găsit răspunsuri în abordări individualizate, respondente nevoilor particulare care au alcătuit totalitatea nevoilor unei victime sau alteia.

Cele două largi perspective definiţionale şi de abordare a fenomenului traficului de persoane, cea legală şi cea umanistă, au deschis câte o perspectivă de raportare a organismului social la victime, prin actorii săi relevanţi şi, în mod corespondent, două matrici teoretice şi funcţionale/operaţionale care au dat sens acompanierii victimelor în parcursul lor către redobândirea controlului propriilor vieţi psiho-somatice, sociale, economice, culturale.

În perioadele de custodie şi repatriere de prea puţine ori le sunt oferite victimelor oportunităţi de asistenţă care să răspundă nevoilor lor acute, realitate ce adaugă un stres major condiţiei de victimă a unui sindrom psihopatologic.

Asistenţa victimelor, fie că a fost oferită de către sistemul public ori de către cel al societăţii civile, a fost fundamental orientată de principiile enunţate în art. 12 al Convenţiei de acţiune a Consiliului Europei împotriva traficului de fiinţe umane33 .

O varietate de factori au influenţat rezilienţele individuale ale victimelor şi abilităţile lor de readaptare

32 În acest scop s-a constituit un grup de lucru cu participarea MJ, MF, MAI.

33 A se vedea textul Convenţiei: Council of Europe Convention on Action against trafficking in Human Beings (CETS no. 197, www.

coe.int/trafficking).

58

Concluzii și perspective

funcţională la realitatea mediului proxim în care trăiesc (severitatea şi întinderea temporală a traumei, calitatea suportului social primit etc.).

Sistemul românesc de justiţie penală şi autorităţile de aplicare a legii sunt faţă în faţă cu dificultăţi consistente în registrul prevenirii şi controlului fenomenului infracţional al traficului şi exploatării persoanelor, determinat de motivaţii economice criminale şi împovărat de limitele provocate de puţinătatea resurselor instituţionale mobilizate pentru administrarea/combaterea eficientă a acestei zone obscure de manifestare a criminalităţii.

Infracţiunile de trafic de persoane sunt, din varii motive anevoios de investigat şi incriminat sau pedepsit. Cu toate acestea, autorităţile judiciare au făcut eforturi pentru a da consistenţă obligaţiei umanitare şi legale lipsită de echivoc de a trata victimele traficului de persoane în acord cu principiile şi drepturile fundamentale enunţate în normele existente.

Autorităţile cu responsabilităţi în domeniu au încurajat şi în anul 2010 cooperarea victimelor în procesele penale îndreptate împotriva traficanţilor, punând la dispoziţia VT, prin lege, o serie de măsuri de protecţie şi siguranţă, pe tot parcursul derulării procesului penal.â

Campaniile naţionale de prevenire au acoperit nevoia informării populaţiei şi mass-mediei concentrându-şi mesajul pe riscurile traficului în scopul exploatării sexuale.

Campaniile locale de prevenire în care s-au implicat activ şi partenerii instituţionali, au fost adaptate conform specificului local şi regional al traficului.

Orientarea activităţilor de investigare nu doar la nivel naţional ci şi internaţional, în scopul depistării cât mai multor membri ai grupărilor infracţionale, a permis identificarea unui număr mai mare de persoane victimizate şi, implicit, a unui număr mai mare de suspecţi care au fost investigaţi, deşi variaţia statistică a grupărilor de crimă organizată implicate în trafic şi care au fost destrămate a fost la cote reduse.

Se observă o adaptare a traficanţilor, prin atragerea unui număr tot mai mare de persoane în vederea constituirii unor grupuri compacte şi numeroase de victime care ajung să fie traficate de un număr tot mai restrâns de traficanţi.

Este de remarcat şi rata în creştere a succesului demersului judiciar, concretizat prin trimiterea în judecată a unui număr în creştere de inculpaţi.

Există tendinţa de modificare a caracteristicilor generale constatate în anii precedenţi, în sensul scăderii vârstei la care aceştia îşi încep activitatea infracţională.

JIT în care autorităţile române au participat au avut un impact deosebit asupra activităţii criminale pe linia traficului de persoane, din mai multe state.

LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE ÎN TEXTADPARE Asociaţia pentru Dezvoltarea Practicilor Alternative de Reintegrare şi

Educaţie

AJOFM Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă

ANITP Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane

ANOFM Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

CR-ANITP Centrul Regional al Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Per-soane

DCCO Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate

DGASPC Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului

DIICOT

ECPAT

Direcţia de Investigaţii a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

End Child Prostitution, Child Pornograpgy and Trafficking of Children for SexuaL Purpose (Stop Prostituţiei, Pornografiei Infantile şi Traficu-

lui de Copii în scopul Exploatării Sexuale)GIL Grupul Interministerial de Lucru pentru coordonarea şi evaluarea

activităţii de prevenire şi combatere a traficului de persoane

ICMPD International Centre for Migration Policy Development/Centrul Internaţional de Dezvoltare a Politicilor privind Migraţia

IGPF Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră

IGPR Inspectoratul General al Poliţiei Române

ILO International Labour Organization / Organizaţia Internaţională a Mun-cii

IOM/ OIM International Organization for Migration/ Organizaţia Internaţională pentru Migraţie

IPJ Inspectorat de Poliţie Judeţean

ISJ Inspectoratul Şcolar Judeţean

ITM Inspectoratul Teritorial de Muncă

JIT Joint Investigation Team/ Echipă comună de investigaţii

MAE Ministerul Afacerilor Externe

MAI Ministerul Administraţiei şi Internelor

DOS Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii

MECTS Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului

MJLC Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti

MMFPS Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale

MP Ministerul Public

ONG Organizaţie Non-Guvernamentală

ONU/ UNO Organizaţia Naţiunilor Unite /United Nations Organization

IGI Inspectoratul General pentru Imigrări

AJOFM Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă

ASP Autoritatea de Sănătate Publică

CJRAE Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională.

DGASPC Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului

DPC Direcţia Protecţia Copilului

GILGrupul Interministerial de Lucru pentru coordonarea şi evaluarea activităţii de preve-nire şi combatere a traficului de persoane

ICMPDInternational Centre for Migration Policy Development Centrul Internaţional de Dez-voltare a Politicilor privind Migraţia

IGPF Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră

Documents

Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane - RAPORTUL … · 2014-11-12 · referire a victimelor traficului de persoane către servicii specializate de asistenţă. De