64

22

65

70

00

01

3

Publicaþie recunoscutã de CNCSIS, categoria B+B.D.I.: http://www.ulrichsweb.com; http://www.proquest.com; www.ebscohost.com

Revista este inclusã în platforma editorialã românã SCIPIO: www.scipio.ro

Marcã înregistratã la OSIM, sub nr. M2010 07387

Telefon: (021) 410.74.43 interior 120; Fax: (021) 410.03.48; E-mail: revista@cafr.ro; http: revista.cafr.ro

Tipar: Universal Color S.A., str.Victoriei, bl. A2-A3, Piteºti, tel.: +40 (248) 215788

ISSN 1844 - 8801

Colegiul editorial ºtiinþific

Prof. univ. dr. Sorin BRICIU, decan, Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia

Prof. univ. dr. Alain BURLAUD, director, Institut National des Techniques Economiques et Comptables, Paris

Academician Constantin IONETE, Academia Românã

Prof. univ. dr. Robin JARVIS, director pentru IMM-ACCA, profesor de contabilitate Universitatea Brunel, Marea Britanie

Prof. univ. dr. David HILLIER, decan, Leeds University Business School, Marea Britanie

Prof. univ. dr. Allan HODGSON, decan, Amsterdam Business School, Olanda

Prof. univ. dr. Dumitru MATIª, decan, Universitatea „Babeº-Bolyai”, Cluj-Napoca

Prof. univ. dr. Maria MANOLESCU, ASE, Bucureºti

Prof. univ. dr. Ion MIHÃILESCU, Universitatea "Constantin Brâncoveanu", Piteºti

Prof. univ. dr. Vasile RÃILEANU, decan, Facultatea de Contabilitate ºi Informaticã de Gestiune - ASE Bucureºti

Prof. univ. dr. Donna STREET, Universitatea Dayton, SUA

Prof. univ. dr. Ioan TALPOª, rector, Universitatea de Vest din Timiºoara

Prof. univ. dr. Alexandru ÞUGUI, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaºi

Prof. univ. dr. Eugeniu ÞURLEA, ºef Catedrã contabilitate, audit ºi control de gestiune, ASE Bucureºti

Academician Iulian VÃCÃREL, Academia Românã

Director ºtiinþific: Prof. univ. dr. Pavel NÃSTASE Director editorial: Dr. Corneliu CÂRLANRedactor ºef: Cristiana RUS

Colectiv redacþional: Marina ANTOFIE, Adriana COªA, Alexandra JORA, Alice PETCU, Daniela ªTEFÃNUÞ, Angela TUDOR

Secretar de redacþie: Cristina RADU

Prezentare graficã ºi tehnoredactare: Nicolae LOGIN

Colegiul editorial ºtiinþific ºi colectivul redacþional nu îºi asumã responsabilitatea pentru conþinutul articolelor publicate în revistã.

3

Cercetare

5/2011

IntroducereExistã o multitudine de definiþii ale con-ceptului de independenþã, formulate dela începuturile profesiei de auditor pânãîn prezent. De Angelo defineºte „nivelulde independenþã a auditorului” dreptprobabilitatea condiþionatã ca, în cazulîn care a fost descoperitã o anumitã ne-regularitate, auditorul o va raporta.Magee ºi Tseng considerã cã „o lipsã aindependenþei” înseamnã cã deciziileunui auditor nu sunt în concordanþã cupropriile convingeri privind politica deraportare financiarã a companiei-client.Antle ºi Baiman et al. au dezvoltat uncadru conceptual pentru a analiza inde-pendenþa auditorului ca fiind o înþelege-re ascunsã între auditor ºi manager.Lee ºi Gu definesc independenþa caabsenþa unei înþelegeri ascunse întreauditor ºi managerul firmei-client.

Discuþiile privind definiþia conceptuluide independenþã continuã ºi în studiimai recente, cum ar fi Anandarajan etal., care dezbat efectele pe care emite-rea Sarbanes-Oxley Act le-a avut asu-pra conceptului de independenþã aauditorului financiar. Pe de altã parte, întimp ce unii cercetãtori, precum Hirst,au considerat cã independenþa estesufletul profesiei de auditor sau precumMednick, cã este cheia de boltã a pro-fesiei contabile ºi unul dintre cele maiimportante active ale sale, în prezent seare în vedere o deplasare a accentuluide pe independenþã spre alte concepte,cum ar fi credibilitatea (engl. „reliability”)– vezi DeZoort et al.

De asemenea, au existat ºi eforturi de acomunica studenþilor din domeniul fi-nanciar-contabil cunoºtinþele privindconceptul de independenþã într-o ma-nierã cât mai atractivã, astfel încâtaceºtia sã-ºi dezvolte propriile atitudini

Studiu privind controversele conceptualeîn materie de independenþã în auditul financiar

* Prof. univ. dr., Academia de Studii Economice Bucureºti, e-mail: eturlea@yahoo.com** Drd., Academia de Studii Economice Bucureºti, e-mail: mihaela.g.mocanu@gmail.com

Research on the Conceptual ControversiesRegarding Independence in Financial Audit The concept of independence in financial audit has been an intensively debatedtopic from the starts of the audit profession till recent times. The present paperaims at clarifying some essential aspects with regard to this concept. First of all,the research clearly delimits independence from other related concepts such asimpartiality, objectivity, unbiasedness and integrity. Second of all, the possible lev-els for conceptualizing independence are set: the profession level, the audit com-pany level, the level of regional profit centers or audit offices of the same biggercompany, the level of the individual professional. Moreover, the line betweenorganizational and operational independence is drawn. Third of all, the main con-ceptual perspectives on independence are presented, which subsequently arecritically analyzed. The conclusion of the authors is that independence is anumbrella-concept, which needs to be investigated at all identified levels andwhich is best defined (from a practical point of view) as lack of dependence.

Key words: independence, concept, controversies, financial audit

JEL Classification: M42, L84

Cuvinte cheie: independenþã, concept, controverse, audit financiar

Eugeniu ÞURLEA* & Mihaela MOCANU**

Abstract

ºi competenþe în domeniu (vezi Ri-chardson).

Prezentul articol îºi propune sã con-tribuie la literatura referitoare la auditulfinanciar ºi independenþa în audit, princlarificarea unor aspecte esenþiale:delimitarea independenþei de alte con-cepte înrudite, stabilirea nivelului deconceptualizare a independenþei ºideterminarea perspectivei conceptualecelei mai adecvate.

Abordare metodologicã

Pentru realizarea obiectivului stabilit,autorii efectueazã urmãtorii paºi. În pri-mul rând, sunt analizate celelalte con-cepte înrudite cu conceptul în discuþie ºicare sunt folosite adesea în literaturã casinonime (parþiale sau totale) cu inde-pendenþa. În cadrul acestei analize suntfãcute nuanþãri menite sã delimiteze câtmai clar conceptul central – indepen-denþa – de celelalte alternative concep-tuale. În al doilea rând, se identificãprincipalele niveluri la care poate fi con-ceptualizatã independenþa. În urma stu-diului literaturii de specialitate, s-a con-chis cã se poate discuta despre inde-pendenþã la patru niveluri:

(1) la nivelul profesiei,

(2) la nivelul societãþii de audit,

(3) la nivelul unor centre de profit re-gionale sau cabinete de audit apar-þinând unei aceleiaºi firme mai mariºi

(4) la nivelul profesionistului individual.

În plus, se face distincþia între mult-dez-bãtuta independenþã organizaþionalã ºiindependenþa operaþionalã.

În al treilea rând, sunt prezentate princi-palele perspective conceptuale asupraindependenþei, care ulterior sunt anali-zate critic.

Interferenþe cu alte concepte

Conceptul de „independenþã” este ade-seori considerat sinonim cu alte con-cepte înrudite sau definit prin acestea,ceea ce poate lãsa impresia unei de-finiþii circulare a sa. Unul dintre acesteconcepte înrudite este cel de „imparþia-litate”. Potrivit Dicþionarului explicativ allimbii române, „imparþialitatea” se defi-neºte drept calitatea de a fi imparþial,calitatea de a face aprecieri juste, de afi nepãrtinitor, obiectiv, drept. În contex-tul specific al auditului financiar, impar-þialitatea presupune cã, în efectuareaunei sarcini din cadrul misiunii de audit,auditorul nu þine cont de niciun fel deinterese (personale sau ale altor gru-puri), apreciazã nepãrtinitor circum-stanþele relevante ºi se considerã datordoar sã-ºi îndeplineascã misiunea im-pusã prin lege. Aºadar, imparþialitateaeste echivalentã cu neutralitatea abso-lutã a auditorului financiar (vezi Marx).

Alte douã concepte care se suprapunparþial cu cel de independenþã sunt in-tegritatea ºi obiectivitatea. ConformDicþionarului explicativ al limbii române,integritatea este însuºirea de a fi inte-gru, cinste, probitate. Potrivit CoduluiEtic pentru Profesioniºtii Contabili emisde IFAC, integritatea este unul dintreprincipiile fundamentale ºi presupunecã un profesionist contabil trebuie sã fiedirect ºi onest în toate relaþiile profe-sionale ºi de afaceri (paragr. 100.4 a).Integritatea este mai degrabã o calitatemoralã (Elliott & Jacobson) ºi reprezin-tã o nuanþare în direcþia accentuãriiimportanþei pe care o are þinuta moralãa auditorului financiar.

Pe de altã parte, obiectivitatea este de-finitã în Dicþionarul explicativ al limbiiromâne ca imparþialitate sau nepãr-tinire, ceea ce nu aduce un plus de va-loare prezentei analize. Codul Etic pen-tru Profesioniºtii Contabili menþioneazã

obiectivitatea printre principiile funda-mentale ºi o explicã prin faptul cã unprofesionist contabil trebuie sã fie im-parþial, sã nu se afle în conflict de inte-rese sau sub influenþe nedorite care potsã intervinã în raþionamentele profe-sionale sau de afaceri (paragr. 100.4 b).În general, obiectivitatea este conside-ratã drept o calitate intelectualã saumentalã a auditorului financiar (Elliott &Jacobson).

ªi noþiunea de nepãrtinire a auditoruluifinanciar este folositã în literatura despecialitate alãturi de cea de indepen-denþã, deºi nu este sinonimã cu aceas-ta, dupã cum subliniazã Marx. Marxconsiderã cã independenþa caracteri-zeazã un raport extern. Ea înseamnãabsenþa oricãrei relaþii juridice sau eco-nomice în raport cu societatea supusãauditului, prin urmare se poate demon-stra obiectiv. Spre deosebire de inde-pendenþã, noþiunea de „nepãrtinire”presupune o atitudine internã, adicã su-biectivã a auditorului faþã de societateade auditat ºi informaþiile supuse auditu-lui. Dacã auditorul este într-adevãr ne-pãrtinitor, acest fapt nu se poate recu-noaºte, nici demonstra din exterior.

Niveluri de conceptualizare a independenþei

Independenþa auditorului poate fi con-ceptualizatã la diverse niveluri. Pe de-oparte, se poate discuta despre indepen-denþã la nivelul profesiei, la nivelul so-cietãþii de audit, la nivelul unor centrede profit regionale sau cabinete deaudit aparþinând unei aceleiaºi firmemai mari ºi la nivelul profesionistuluiindividual. Pe de altã parte, în opinia luiPower, se poate face distincþia întreindependenþã organizaþionalã ºi inde-pendenþã operaþionalã.

4

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

INDEPENDENÞA PROFESIEI, A SOCIETÃÞII DE AUDIT

ºI A PROFESIONISTULUI

În primul rând, profesia ca întreg trebuiesã evite aparenþa unei lipse a indepen-denþei. Cu toate acestea, se considerãcã profesia nu are o organizare care sãpoatã garanta unei persoane scepticeindependenþa sa. Mautz ºi Sharaf con-siderã cã relaþia strânsã a profesiei deauditor cu lumea afacerilor ºi organi-zarea profesiei determinã ca indepen-denþa acesteia sã fie pusã sub semnulîntrebãrii de cãtre publicul larg.

În ceea ce priveºte primul aspect,Mautz ºi Sharaf enumerã trei elementecu un potenþial impact negativ la adresaindependenþei:

(1) majoritatea veniturilor auditorilorprovin de la companiile auditate,ceea ce creeazã impresia unei de-pendenþe financiare de acestea;

(2) confidenþialitatea relaþiei dintre au-ditor ºi client poate fi perceputã dinexterior ca o ameninþare la adresaobiectivitãþii ºi

(3) companiile de audit (în special celede dimensiuni mari) pun un accentputernic pe serviciile oferite mana-gementului, ceea ce poate creaaparenþa unei dependenþe.

Cu privire la al doilea aspect (respectivorganizarea profesiei), aceiaºi autorisubliniazã alte trei caracteristici:

(1) tendinþa de concentrare pe piaþa deaudit – respectiv existenþa unui nu-mãr restrâns de firme mari de auditcare deþin majoritatea veniturilor depe piaþã;

(2) lipsa solidaritãþii profesionale, careîºi are originea în competiþia puter-nicã dintre firmele de audit ºi

(3) tendinþa de a introduce „salesman-ship” în audit – cu alte cuvinte, ori-entarea preponderentã spre pro-

movarea serviciilor de audit ºi peaspectul comercial al prestãrii deastfel de servicii.

Aceste elemente sunt posibile motivede a pune sub semnul îndoielii indepen-denþa în auditul financiar.

În al doilea rând, este necesar ca inde-pendenþa sã fie asiguratã ºi la nivelulfirmei. În marile companii de audit, exis-tenþa independenþei poate fi argumen-tatã în primul rând prin absenþa depen-denþei financiare – cãci pânã ºi cei maimari clienþi aduc doar o micã parte dinveniturile totale ale firmei, iar pierdereaunui client nu ar afecta prosperitateaacesteia. În al treilea rând, indepen-denþa poate fi analizatã ºi la nivelul unorcentre de profit regionale sau cabinetede audit aparþinând unei aceleiaºi firmede audit.

Nu în ultimul rând, auditorul financiarindividual, ca profesionist, este obligatsã îºi menþinã independenþa, înþeleasãca atitudine mentalã. La acest nivel in-dividual, o astfel de stare de spirit estemai dificil de menþinut, ca urmare adiverselor presiuni ºi factori cu influenþãasupra auditorului.

Spre exemplu, dacã un partener deaudit este responsabil pentru mai mulþiclienþi ºi va fi apreciat (ºi rãsplãtit), celpuþin parþial, în funcþie de cât de bine îºiîndeplineºte responsabilitãþile, pierde-rea unuia dintre clienþi nu i-ar fi indife-rentã.

În ceea ce priveºte independenþa profe-sionistului, Mautz ºi Sharaf au identifi-cat trei dimensiuni la acest nivel de con-ceptualizare:

independenþa în programare: audi-torul are libertatea de a stabili paºiicare trebuie urmaþi ºi volumul demuncã ce trebuie efectuatã, în limi-tele generale ale angajamentului deaudit;

independenþa în investigaþie: audi-torul are libertatea de a analiza in-formaþiile pe care le considerã rele-vante ºi nu trebuie sã fie privat denicio sursã legitimã de informaþii;

independenþa în raportare: auditorulexprimã clar ºi complet toate aspec-tele semnificative în raportul deaudit ºi scrisoarea cãtre manage-ment, fiind liber de orice sentimentde loialitate sau de orice obligaþie dea modifica impactul faptelor rapor-tate asupra oricãrei pãrþi interesate.

INDEPENDENÞÃ

ORGANIZAÞIONALÃ VERSUS

INDEPENDENÞÃ OPERAÞIONALÃ

Independenþa poate fi înþeleasã, în opi-nia lui Power, în douã moduri: indepen-denþã organizaþionalã ºi independenþãoperaþionalã.

Independenþa organizaþionalã a audi-torului financiar se referã la aspecteprecum: modul în care este numit audi-torul, elaborarea de reglementãri eticeadecvate, proiectarea unei structurimotivaþionale care sã faciliteze audi-torului punerea în practicã a reglemen-tãrilor existente. În acest context, unelesocietãþi de audit îºi pot crea singureprobleme în materie de independenþãprin propria organizare internã.

Spre exemplu, Lord argumenteazã cãpresiunea la care este supus un auditor,la nivel individual, provine din surse in-terne firmei, cum ar fi structura de eva-luare ºi motivare din firmã. Spre deo-sebire de independenþa organizaþio-nalã, independenþa operaþionalã se re-ferã preponderent la procesul de auditîn sine ºi a fost mai puþin dezbãtutã.

În acest caz, accentul cade mai mult peproblema fundamentalã a capacitãþiiauditorului de a face, de a acþiona încadrul misiunii sale.

5

Independenþa în auditul financiar

5/2011

Perspective conceptuale asupra

independenþei Perspectivele conceptuale asupra inde-pendenþei sunt variate. În primul rând,se distinge între independenþa de spiritºi independenþa în aparenþã, aºa cumsunt definite în Codul Etic pentruProfesioniºtii Contabili emis de IFAC. Înal doilea rând, independenþa poate fiînþeleasã ca separare, din perspectivaeticii drepturilor. În al treilea rând, omodalitate realistã ºi operaþionalã de aconceptualiza independenþa constã în ao defini ca lipsã a dependenþei. Nu înultimul rând, independenþa poate fianalizatã ºi din perspectiva nivelului dedezvoltare moralã a auditorului finan-ciar. Aceste perspective sunt prezentatedetaliat în cele ce urmeazã.

INDEPENDENÞA DE SPIRIT

VERSUS INDEPENDENÞA

ÎN APARENÞÃ

Codul Etic emis de IFAC face distincþiaîntre independenþa în spirit (de drept) ºiindependenþa în aparenþã (de fapt). Pede-o parte, este esenþial ca auditorul sãdeþinã independenþa de spirit, definitãca starea de spirit care permite emi-terea unei opinii fãrã a fi afectat de influ-enþe care compromit judecata profe-sionalã ºi care permite individului sãacþioneze cu integritate, sã exerciteobiectivitate ºi scepticism profesional.Aceasta reprezintã componenta inter-nã, neobservabilã ºi nedemonstrabilãdin exterior a independenþei. Pe de altãparte, auditorul trebuie sã evite fapteleºi situaþiile care sunt atât de importanteîncât o terþã parte informatã ºi rezona-bilã care cunoaºte toate informaþiile re-levante, inclusiv mãsurile de protecþieaplicate, ar concluziona în mod rezona-bil cã integritatea, obiectivitatea sau

scepticismul profesional al firmei sau alunui membru al echipei de asigurare aufost compromise. Aceasta reprezintãcomponenta externã, observabilã ºidemonstrabilã a independenþei.

Aceste douã laturi ale independenþeiauditorului financiar pot fi analizate dinperspectiva factorilor care determinãcomportamentul în condiþii de risc. Celemai rãspândite teorii privind aceºti fac-tori sunt cele analizate recent de Iones-cu ºi formulate de Kogan ºi Wallach: operspectivã care considerã cã trãsã-turile personale ale decidentului, cum arfi predispoziþia cãtre asumarea sau evi-tarea riscului, sunt factori determinanþipentru tipul de decizie luatã ºi o pers-pectivã ce considerã cã determinantpentru comportamentul decidentului încondiþii de risc este contextul în careeste luatã o decizie, indiferent de pre-ferinþele sale. Cea dintâi teorie pare a fiadecvatã pentru investigarea indepen-denþei de spirit a auditorului, în timp cea doua teorie ar sprijini o cercetare ori-entatã cãtre independenþa în aparenþãa auditorului.

INDEPENDENÞA CA SEPARARE

Pornind de la premisa cã fiinþele umanesunt autonome ºi imune la influenþelesociale, etica drepturilor accentueazãdetaºarea, impersonalul, obiectivitatea,autonomia individualã, în detrimentulataºãrii, particularitãþii, emoþiei, subiec-tivitãþii (vezi Reiter & Williams). Dinaceastã perspectivã, membrii societãþiisunt priviþi ca agenþi morali ideali careacþioneazã doar pe baza principiilor lor,fãrã a permite ca influenþe externe deorice naturã sã le afecteze raþionamen-tul profesional.

Autonomia ºi separarea de ceilalþireprezintã în acest context un indiciu aldezvoltãrii moral-psihologice. Din punc-tul de vedere al eticii drepturilor poate fiexplicatã (vezi Reiter & Williams) ºi

„starea de spirit” care trebuie atinsãpentru a asigura independenþa de spirita auditorului financiar. Se aºteaptã caacesta, în calitatea sa de expert inde-pendent, sã întreþinã o stare de deta-ºare, de separare faþã de orice influenþede naturã financiarã sau emoþionalã,conºtiente sau inconºtiente. Cu alte cu-vinte, conceptul de independenþã esteînþeles ca „separare”.

INDEPENDENÞA CA LIPSÃ

A DEPENDENÞEI

Dintr-o altã perspectivã, conceptul deindependenþã poate fi înþeles mai clar ºioperaþionalizat mai eficient prin nega-rea antonimului, respectiv prin definireasa ca lipsã a dependenþei (Wallmann,1995).

Din acest punct de vedere, se pre-supune existenþa unui anumit grad dedependenþã în toate relaþiile auditoruluifinanciar (de exemplu, dependenþãfinanciarã cauzatã de faptul cã esteangajat ºi plãtit de firma-client saudependenþã informaþionalã, generatãde necesitatea obþinerii de informaþii dela management). În practica auditoruluifinanciar, prin respectarea unei astfelde definiþii a independenþei s-ar urmãrievitarea dependenþei.

Pentru un profesionist contabil, ar fi maifacil sã-ºi imagineze caracteristicileunei relaþii dependente neadecvatedecât sã înþeleagã cum poate aveaindependenþã (deci nicio relaþie) încadrul unei relaþii.

INDEPENDENÞA CA PROCES

MORAL-COGNITIV

Auditorul financiar este o fiinþã umanãcu emoþii, convingeri ºi prejudecãþi. Prinurmare, este necesar sã se þinã cont deacest aspect în conceptualizarea inde-pendenþei sale.

6

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

Examinând impactul dezvoltãrii raþiona-mentului moral asupra procesului deci-zional al auditorului, Ponemon ºiGabhart (1990) au postulat cã pot fiidentificate trei niveluri ale indepen-denþei auditorului, corespunzând celortrei niveluri de dezvoltare moralã ale luiKohlberg (1969).

În primul rând, un auditor a cãrui dez-voltare moralã se aflã la nivel pre-con-venþional va respecta reglementãrile înmaterie de independenþã numai dacãaceasta este în interesul sãu imediat.

În al doilea rând, un auditor a cãrui dez-voltare moralã este la nivel convenþio-nal va alege sã fie independent dacã unastfel de comportament este în acordcu normele grupului la care se rapor-teazã. În al treilea rând, comportamen-tul auditorilor care raþioneazã în princi-pal la nivel post-convenþional se va con-forma cu regulile ºi reglementãrileprivind independenþa dacã acesteasunt conforme cu propriile convingeriinterioare. De altfel, studii empirice(Sweeney ºi Roberts, 1997) au arãtatcã nivelul de dezvoltare moralã a audi-torului îi afecteazã sensibilitatea faþã deaspecte etice, în general, ºi aspecte deindependenþã, în particular.

Discuþii ºi concluzii

Prezentul articol a analizat principalelecontroverse conceptuale existente în li-teraturã cu privire la „independenþã”. Înprimul rând, s-au prezentat conceptelefolosite interschimbabil cu conceptul de„independenþã” ºi s-au subliniat dife-renþele de nuanþã între fiecare dintreaceste concepte („imparþialitate”,„obiectivitate”, „nepãrtinire”, „integri-tatea”) ºi conceptul de „independenþã”.Concluzia autorilor în urma acesteianalize este cã independenþa este un

concept mai amplu, care include atât ocomponentã externã, observabilã ºidemonstrabilã, cât ºi o componentãinternã, subiectivã, neobservabilã dinexterior. Cu alte cuvinte, independenþapresupune atât o conºtiinþã curatã, câtºi o reputaþie intactã a auditorului finan-ciar.

Între conceptul de independenþã ºi ce-lelalte concepte analizate nu se poatepune semnul egalitãþii. Imparþialitateaeste echivalentã cu neutralitatea abso-lutã a auditorului financiar. Obiectivita-tea este o calitate intelectualã a audi-torului financiar ºi corespunde compo-nentei externe a conceptului de inde-pendenþã, în timp ce nepãrtinirea pre-supune o atitudine internã, adicã subi-ectivã a auditorului ºi corespunde com-ponentei interne a conceptului de inde-pendenþã. În schimb, integritatea este ocalitate moralã.

Autorii propun înþelegerea indepen-denþei ca un concept-umbrelã, care sãincludã atât aspectul intelectual, cât ºicel moral, atât componenta externã, câtºi cea internã. Rezumând, în opinianoastrã, conceptul de independenþãpoate fi înþeles ca imaginea nepãtatã aauditorului financiar atât în ochii celor-lalþi, cât ºi în proprii ochi.

În al doilea rând, au fost discutate di-versele niveluri de conceptualizare aindependenþei. S-a explicat faptul cãindependenþa poate fi analizatã atât lanivelul profesiei, cât ºi la nivelul soci-etãþii de audit sau a eventualelor centrede profit regionale ale societãþii deaudit, precum ºi la nivelul profesionistu-lui individual.

Din perspectiva noastrã, aceastã dis-tincþie este necesarã, pentru ca riscurilela adresa independenþei sã poatã figestionate cât mai bine, la orice nivel arapãrea: la nivelul profesiei, la nivelulsocietãþii sau la nivelul profesionistului.

Considerãm cã pentru a atinge într-adevãr dezideratul de independenþã înauditul financiar sunt necesare mãsuriadecvate în toate aceste planuri, cumar fi reglementãri – la nivelul profesiei; ostructurã organizaþionalã, un sistem demotivaþie ºi remunerare adecvat, o cul-turã organizaþionalã care sã promovezemoralitatea ºi profesionalismul – lanivelul companiei; conºtientizarea decãtre auditor a propriului nivel de dez-voltare moralã ºi ajustarea acestuiapentru a atinge cel puþin nivelul con-venþional – la nivel individual.

În ceea ce priveºte perspectivele con-ceptuale analizate, metafora „indepen-denþa este separare” este, dupã pãre-rea noastrã, una mai degrabã nerea-listã ºi dificil de operaþionalizat, carefuncþioneazã în principal ca un ideal alprofesiei de auditor. Lipsa ei de realismprovine din faptul cã auditorul, dincolode statutul sãu de profesionist, este opersoanã care are convingeri, emoþii,prejudecãþi ºi viziuni despre lume pro-prii, o persoanã care poate fi ºi chiareste influenþatã, conºtient sau incon-ºtient, de cãtre alte persoane cu careintrã în contact.

Prin urmare, a-i solicita completa sepa-rare de mediul social în care activeazãar fi nerealist. În schimb, auditorului i sepoate pretinde sã gestioneze depen-denþele sale reale sau doar percepute,astfel încât raþionamentul sãu profe-sional sã rãmânã nealterat. Cu altecuvinte, independenþa conceptualizatãca lipsã a dependenþei este o perspec-tivã mai adecvatã, din punctul nostru devedere.

Având în vedere numeroasele influenþe(de naturã economicã, socialã, cultu-ralã, politicã etc.) asupra modului încare este înþeles un concept în generalºi conceptul de independenþã în auditulfinanciar, în particular, discuþia înaceastã privinþã rãmâne deschisã.

7

Independenþa în auditul financiar

5/2011

8

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

Acknowledgement: Aceastã cercetare a fost derulatã în ca-drul proiectului POSDRU/6/1.5/S/11 Doctorat ºi doctoranziîn triunghiul educaþie-cercetare-inovare (DOC-ECI),proiect cofinanþat din Fondul Social European prin ProgramulOperaþional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 ºi coordonat de Academia de Studii Economice dinBucureºti.

This paper was developed as part of the project POS-DRU/6/1.5/S/11 Doctoral Program and PhD Students inthe education, research and innovation triangle, projectco funded by the European Social Fund through TheSectorial Operational Programme for Human ResourcesDevelopment 2007-2013 and coordinated by The BucharestAcademy of Economic Studies.

Anandarajan A., Kleinman G., Palmon D. (2008), Auditor inde-pendence revisited: The effects of SOX on auditor inde-pendence, International Journal of Disclosure andGovernance, Vol. 5, 2, p. 112–125

Antle R. (1982), The auditor as an economic agent, Journal ofAccounting Research 20 (Autumn), p. 503-527;

Antle R. (1994), Auditor independence, Journal of AccountingResearch 22 (Spring), p. 1-20;

Baiman S., J.H. Evans III ºi Nagarajan J.J. (1991), Collusion inauditing, Journal of Accounting Research 29 (Spring), p. 1-18;

DeAngelo L.E. (1981), Auditor independence, „low balling”, anddisclosure regulation, Journal of Accounting and Economics3, p. 113-127;

DeZoort T., Morgan D., Ratcliffe T., Taylor M. (2008), Refocusingon Reliability, Journal of Accountancy, Oct 2008, 206, 4,Academic Research Library, p. 74

Elliott R.K. and Jacobson P.D. (1998), Audit IndependenceConcepts, The CPA Journal, Vol. LXVIII, No. 12, p. 30-34, p.36-37;

Hirst E., 1999, Discussion of: The effects of formal sanctions onauditor independence, Auditing; 18, Academic ResearchLibrary, p. 103;

International Federation of Accountants, Code of Ethics forProfessional Accountants, 2010, disponibil lahttp://web.ifac.org/publications;

Ionescu I. O. (2010), Audit Manager Risk Behaviour in a GlobalEconomy – A Research of the Theories on the Determinantsof Risk Behaviour, Ovidius University Annals, EconomicSciences Series, Volume X, Issue 2, p. 377-380;

Kogan, N., Wallach, M.A. (1964), Risk-taking: A study in cogni-tion and personality, New York:

Holt, Rinehart & Winston în Ionescu I. O. (2010) Audit ManagerRisk Behaviour in a Global Economy – A Research of theTheories on the Determinants of Risk Behaviour, OvidiusUniversity Annals, Economic Sciences Series, Volume X,Issue 2, p. 377-380;

Lee C.W.J., Gu Z. (1998), Low balling, legal liability and auditor

independence, The Accounting Review, Oct 1998, 73, 4,Academic Research Library, p. 533;

Lord, A. (1992), Pressure: A methodological consideration forbehavioral research in auditing, Auditing: A Journal ofPractice & Theory (Fall), p. 89-108.

Magee, R.P. ºi Tseng M. (1990), Audit pricing and independ-ence, The Accounting Review 65, p. 315-336;

Marx. S. (2002), Unabhängige Abschlussprüfung und Beratung.Grenzen des Full-Service-Konzepts moderner Wirtschaft-sprüfungsgesellschaften nach deutschem, europäischemund US-amerikanischem Recht;

Mautz R.K. and Sharaf H.A. (1961), The Philosophy of Auditing,American Accounting Association, Sarasota, FL;

Mednick, R. (1997), Chair’s corner. The CPA Letter (June): 10 înBeattie V., Brandt R., Fearnley S. (1999), Perceptions of Au-ditor Independence: U.K. Evidence, Journal of InternationalAccounting, Auditing & Taxation, 8(1), p. 67–107;

Ponemon L.A. & Gabhart D.R.L. (1990), Auditor IndependenceJudgments: a Cognitive Developmental Model andEmpirical Evidence, Contemporary Accounting Research, p.227-251;

Power, M. (1997), The Audit Society – Rituals of Verification,Oxford University Press, New York;

Reiter S.A., Williams P.F. (2004), The History and Rhetoric ofAuditor Independence Concepts, Business Ethics Quarterly,Vol 14, No 3;

Richardson R. (2004), Thinking Outside of the Box (of wine, thatis): An Exercise in Independence, Issues in AccountingEducation, Aug 2004, 19, 3, Academic Research Library, p. 363

Sweeney J., Roberts R. (1997), Cognitive Moral Developmentand Auditor Independence, Accounting, Organizations andSociety, Vol. 22. No. 3/4, p. 337-352;

Wallmann S. (1995), The future of accounting and disclosure inan evolving world: the need for dramatic change, AccountingHorizons, Vol. 9, No. 3, p. 81-91, în Reiter S.A., Williams P.F.(2004), The History and Rhetoric of Auditor IndependenceConcepts, Business Ethics Quarterly, Vol 14, No 3;

Bibliografiie

IntroducereCunoscutele cazuri Enron, WorldCom,Xerox din Statele Unite, dar ºi cazurilede raportare financiarã frauduloasãînregistrate în Europa, precum Vivendi,Parmalat, Rozal Ahold au determinatanalize ºi studii detaliate, cercetãtoriidin domeniile contabilitãþii ºi investigãriifraudelor încercând sã evidenþieze na-tura fraudelor, cauzele producerii lor ºiîn mod special sã ofere cadrul profe-sional necesar identificãrii fraudelor ºiinvestigãrii lor. Preocupãrile cercetãto-rilor în domeniul fraudei nu sunt noi.Teoria clasicã a fraudei elaboratã deDonald Cressey în anii ‘50, unanim re-cunoscutã, stabileºte „triunghiul frau-dei”: oportunitate, presiune, justificare.

În perioade economice dificile, cumeste cea pe care o traversãm, riscul defraudã creºte. În egalã mãsurã, se înre-gistreazã un potenþial risc crescut deraportare financiarã frauduloasã. Înacest context, auditorul financiar va tre-bui sã planifice ºi sã realizeze misiunilede audit mult mai atent, procedurile de-rulate urmãrind „obþinerea de probe deaudit suficiente ºi corespunzãtoareprivind riscurile evaluate de denaturaresemnificativã a situaþiilor financiare caurmare a fraudei, prin proiectarea ºiimplementarea unor reacþii adecvate”,cerinþã a standardului 2401. Standardul2402 subliniazã faptul cã „auditorul esteresponsabil pentru obþinerea unei asi-gurãri rezonabile cu privire la faptul cãsituaþiile financiare considerate în tota-litatea lor nu conþin denaturãri semni-ficative... Auditorul va avea în vederefaptul cã procedurile de audit eficientepentru detectarea erorilor pot sã nu fie

9

Cercetare

5/2011

Raportãrile financiarefrauduloase - o permanentã provocare pentruauditorii financiari

* Prof. univ. dr., Academia de Studii Economice Bucureºti, e-mail:stanciuvictoria58@hotmail.com1 Standardul 240 „Responsabilitãþile auditorului privind frauda în cadrul unui audit al situaþiilor financiare”. Art. 10(b). IFAC, Manual de standarde

internaþionale de audit ºi control de calitate. Audit financiar 2009, coeditare CAFR ºi Irecson, Bucureºti, 2009.2 Standardul 240 „Responsabilitãþile auditorului privind frauda în cadrul unui audit al situaþiilor financiare”. Art 5 ºi art. 7. IFAC, Manual de stan-

darde internaþionale de audit ºi control de calitate. Audit financiar 2009, coeditare CAFR ºi Irecson, Bucureºti, 2009.

Fraudulent Financial Reporting - a Continuous Challenge for Financial Auditors

Studies on accounting field have showed the seriousness of fraud problem and thenature of fraud. Researches within fraud area have emphasized the "fraud models"and suggested how to detect and investigate frauds. Strong corporate governanceand a solid corporate culture are important pillars for fraud prevention. In crisistime, there is also a potential higher risk of fraudulent financial reporting. Is it pos-sible to be again the witnesses of new scandals on fraudulent financial reporting asa result of the crisis pressure over companies' management? Hard to say!

The objective of this paper is to examine some of the fraud vectors and the mostappropriate prevention actions. The author focuses on the aspects that could rep-resent red flags on possible fraudulent financial statements and on the linkbetween strong corporate governance, the important role of the internal audit func-tion and of external auditors in the identification of the misstatements resulting fromfraudulent financial reporting.

Key words: fraud, fraudulent financial reporting, fraud methods

JEL Classification: M42

Victoria STANCIU*

Cuvinte cheie: fraudã, raportare financiarã frauduloasã, metode de fraudare

Abstract

eficiente în detectarea fraudei”. Pornindde la aceste cerinþe, prezentul articoldoreºte sã evidenþieze câteva repere ºisemnale de atenþionare pe care audi-torul financiar apreciem cã este bine sãle urmãreascã ºi sã le investigheze.

Metodologiacercetãrii

Autorul a optat pentru realizarea unuistudiu empiric, având drept obiectividentificarea aspectelor ce pot ridicasuspiciuni privind posibila raportarefinanciarã frauduloasã, aspecte carepot fi analizate de cãtre auditorul finan-ciar în cadrul misiunii sale. Cercetareaa impus documentarea cu privire la lite-ratura de specialitate, studii efectuatede organizaþii profesionale sau orga-nisme recunoscute pe plan internaþio-nal cu privire la fenomenul de fraudã.Concluziile acestor studii, opiniile di-verºilor specialiºti, precum ºi propriaexperienþã au fost valorificate în demer-sul metodologic deductiv ºi inductivurmat cu scopul identificãrii aspectelorce pot oferi semnale de alertã ale uneiposibile raportãri financiare fraudu-loase.

Premisele fraudei

Conform teoriei clasice a fraudei formu-latã de Cressey, pot fi identificate treipremise ale fraudei, care formeazã aºanumitul „triunghi al fraudei”:

Oportunitatea pleacã de la încredereafãptuitorului cã poate realiza acþiuneasa fãrã a fi prins. Aceastã convingerepoate fi datoratã identificãrii punctelor

slabe ale controlului intern, unui auditintern neadecvat (acolo unde aceastãfuncþie a fost implementatã) ºi exis-tenþei unei motivaþii care, conform studi-ilor, poate fi de ordin financiar sau chiaremoþional.

Presiunea se dovedeºte a fi un factorextrem de puternic ºi se materializeazãprin: nevoi financiare ale iniþiatoruluifraudei, nevoia de a raporta rezultatesuperioare performanþei reale realizatede companie, frustrãri la locul demuncã, aspiraþii profesionale ºi dorinþade a le realiza rapid, mediul competitivîn care persoana în cauzã îºi desfã-ºoarã activitatea sau simpla dorinþã dea-ºi dovedi cã poate învinge sistemul,creºterea bonusurilor managerilor etc.Pentru perioadele de crizã potenþiali-tatea raportãrilor financiare frauduloasecreºte ca urmare a presiunii perma-nente resimþite de conducerea execu-tivã de a realiza obiectivele stabilite, dea atinge anumiþi indicatori, astfel încâtpropria lor situaþie financiarã ºi chiarsiguranþa menþinerii poziþiei în cadrulcompaniei sã nu fie afectate.

Într-un astfel de context, adoptareaunor politici contabile, sã le numim „maiagresive”, poate crea percepþia unorsituaþii financiare solide. Aceastã pre-siune creºte în cazul companiilor cota-te, creºterea cotaþiilor fiind direct legatãde performanþa financiarã înregistratãde companie.

În perioade de crizã, managementultinde sã se concentreze pe obiectivelede business, de reducere a costuriloretc., existând riscul diminuãrii atenþieide la problematica riscurilor. Astfel, re-vizuirea periodicã a sistemului de con-trol intern, mai buna adaptare a lui lanoul context pot fi amânate sau chiaromise.

Justificarea: ceea ce este foarte sur-prinzãtor este faptul cã, în multe situaþii,persoane a cãror valoare profesionalãºi integritate moralã au fost dovedite ºirecunoscute în aria lor profesionalãdevin „inginerii” unor raportãri financia-re frauduloase. Iniþiatorii unor astfel desituaþii simt nevoia sã-ºi justifice acþiu-nile apreciind cã acþiunea lor estebeneficã pentru companie, neexistândalte opþiuni la momentul respectiv ºi cãoricum este doar o soluþie de moment.Bineînþeles, aceastã justificare estestrâns legatã de elementul prezentatanterior, presiunea exercitatã asupraconducerii, precum ºi de o presupusãoportunitate identificatã de persoana încauzã.

Acest „triunghi al fraudei” explicã acþi-unea de raportare financiarã fraudu-loasã, dar nu ºi cum sunt atrase înacest demers restul persoanelor, fiinddovedit faptul cã o astfel de acþiunenecesitã participarea conducerii la vârf,a ºefului contabilitãþii, a persoanelor cuatribuþii de control în cadrul organizaþieiºi chiar a personalului contabil aflat pepoziþii executive de nivel scãzut.

Care pot fi elementele

de atenþionare pentru auditor?

În mai 2010, COSO a publicat un stu-diu3 extrem de interesant privind frau-darea situaþiilor financiare de cãtrecompaniile publice din SUA. Studiulvizeazã perioada 1998-2007, doar puþi-ni ani fiind acoperiþi de perioada ulte-rioarã aplicãrii SOX (în 2004) cu secþi-unea 404. Acest lucru nu afecteazãimportanþa concluziilor formulate, anali-

10

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

3 COSO: Fraudulent financial reporting 1998-2007. An analisys of U.S. public corporations.

zele efectuate distinct pentru perioadaulterioarã acestui moment nu au evi-denþiat modificãri semnificative ale con-cluziilor. Criteriile de analizã ºi concluzi-ile studiului apreciem cã sunt extrem deutile, în baza lor auditorii putând identi-fica semnale de alertã pe care sã le iaîn considerare în munca lor.

Un prim element analizat în cadrulstudiului menþionat a fost legat demodalitãþile utilizate în raportarea finan-ciarã frauduloasã. Astfel, cele maifrecvente mijloace utilizate s-au con-statat a fi:

- recunoaºterea inadecvatã a venitu-rilor

- supraevaluarea activelor

- subevaluarea cheltuielilor ºi datori-ilor

- delapidarea activelor.

Aceste concluzii readuc în atenþie pre-vederile standardului 240 incluse în ca-pitolul „Identificarea ºi evaluarea riscu-rilor de denaturare semnificativã caurmare a fraudei” (art. 25-27). Cazuis-tica evidenþiatã în diferite studii relie-feazã faptul cã entitãþile procedeazã la:recunoaºterea prematurã a veniturilor,înregistrarea unor venituri fictive, trans-ferarea veniturilor cãtre o perioadã ulte-rioarã, falsificarea de documente, pre-siuni asupra furnizorilor sau clienþilor dealterare a conþinutului confirmãrilor etc.Procedurile recomandate privesc efec-tuarea de verificãri privind momentulsemnãrii contractelor ºi înregistrãrii ve-niturilor, verificarea efectuãrii efective alivrãrilor (fiind deja cunoscute „mode-lele” de livrãri cu posibilitatea returnãriiproduselor de cãtre clienþi) ºi a autori-zãrii livrãrilor, inventarierea stocuriloretc. Ediþia 2010 a Ghidului privind Au-ditul Calitãþii precizeazã detaliat testede efectuat vizând aspectele deja

prezentate. Revederea testelor prevã-zute în secþiunile H ºi N, spre exemplu,extinde lista verificãrilor necesar a fiparcurse de cãtre auditor.

Culegerea de informaþii din diversesurse ºi coroborarea acestora poate daauditorului asigurarea necesarã privindcredibilitatea ºi realitatea informaþieifolosite ca probe de audit. Avem în ve-dere valorificarea informaþiilor cuprinseîn bugetele anuale, care indicã politicade business ºi prioritãþile managemen-tului, capacitatea de producþie existentãºi gradul de încãrcare a liniilor de pro-ducþie, indicatori înregistraþi la nivelulindustriei respective, coroborarea dife-riþilor indicatori determinaþi la nivelul en-titãþii etc. Complexitatea structurii orga-nizatorice, realizarea de tranzacþii com-plexe, inclusiv cu pãrþi afiliate trebuie sãstea în atenþia auditorului, conformprevederilor Standardului 240. În ace-eaºi ordine de idei, secþiunea Cunoaº-terea clientului ºi evaluarea riscurilor aGhidului privind Auditul Calitãþii4 pre-cizeazã un set detaliat de informaþii deobþinut ºi verificãri necesar a fi realiza-te. Informaþiile astfel obþinute pot evi-denþia eventuale semnale de atenþio-nare.

Poate nu ar fi lipsit de interes sã dis-cutãm un aspect extrem de interesantevidenþiat de studiul COSO: 26% dintrefirmele care au prezentat raportãrifinanciare frauduloase au schimbat au-ditorii externi în perioada cuprinsã întreultima raportare financiarã corectã ºiprima raportare financiarã frauduloasã(ponderea firmelor care au schimbatauditorul financiar fiind dublã faþã defirmele care nu au înregistrat raportãrifinanciare frauduloase), iar 60% dintreacestea au realizat schimbarea audi-torului în perioada în care s-au înregis-trat fraude, restul de 40% au schimbat

auditorii în perioada fiscalã premergã-toare începerii fraudãrii. Apreciem cãacest aspect poate fi explicat prin faptulcã noul auditor necesitã o perioadã detimp pentru a înþelege specificitateaactivitãþii clientului, mai ales în cadrulcompaniilor cu organizare complexãsau un specific al activitãþii aparte, pre-cum ºi a mediului de control. Acesteconstatãri ne determinã sã apreciem cão atenþie sporitã ar trebui acordatãetapei de acceptare a clientului, iar apoietapei de documentare, înþelegerii ºianalizei mediului de control, urmãrindfoarte atent prevederile standardului315. Contactarea auditorului precedentpoate furniza informaþii utile auditoruluiaflat sub angajament.

Importanþa unei bune cunoaºteri a me-diului de control este extrem de impor-tantã nu doar în cazul clienþilor noi.Evaluãrile efectuate, aferente misiuniloranterioare, nu pot fi integral acoperi-toare ºi pentru prezent. Riscurile evalu-ate în urmã cu un an sunt mult diferitede cele existente la momentul prezent,ca urmare ºi a mediului economic ºifinanciar deosebit pe care firmele îl par-curg. De aceea, apreciem ca necesarã,din partea auditorului, evaluarea mã-surii în care sistemul de control intern afost modificat, astfel încât sã fie asigu-ratã monitorizarea zonelor de risc ridi-cate ca urmare a contextului economi-co-financiar nou în care firma opereazã,a modificãrilor interne de strategie ºibusiness.

Un alt aspect interesant evidenþiat decãtre studiul COSO se referã la faptul cãmajoritatea fraudelor nu s-au înregistratîntr-un singur an fiscal, media fiind de 24luni. În aceste condiþii, raportarea finan-ciarã frauduloasã acoperã 2 ani.

Studiul a vizat ºi caracteristici ale gu-vernanþei:

11

Raportãrile financiare frauduloase

5/2011

4 Ref B3/1 ºi B3/2

- componenþa board-urilor

- caracteristici ale comitetului de au-dit: componenþã, numãrul de ºedin-þe. De menþionat este faptul cã 95%dintre firmele care au prezentat situ-aþii financiare frauduloase aveau co-mitet de audit, în majoritatea cazuri-lor format din trei membri, mai mulþidintre aceºtia (comparativ cu firmelecare nu au realizat raportãri financi-are frauduloase) având experienþãîn domeniul contabilitãþii ºi finanþe-lor.

Legat de componenþa board-urilor, esteimportant de subliniat cã studiul aratãcã 11% din membrii board-ului posedaucunoºtinþe de contabilitate ºi finanþe,având chiar o pondere mai mare decâtîn cazul firmelor care nu au prezentatsituaþii financiare frauduloase. Poate nueste nesemnificativ faptul cã firmele „cuprobleme” au programat mai multe ºe-dinþe ale board-ului, acest lucru putândfi explicat prin posibila presiune finan-ciarã existentã la vârf.

Analizele nu au evidenþiat diferenþesemnificative privind componenþaboard-ului comparativ cu eºantionul decomparaþie al firmelor care nu au înre-gistrat situaþii financiare frauduloase.Acest fapt ne determinã sã apreciem cão atenþie mai specialã trebuie sã o acor-dãm înþelegerii procesului de guvernan-þã, calitãþii documentelor ºi analizelor laacest nivel, a comunicãrii existente cumembrii conducerii executive ºi audi-torii externi. Concentrarea discuþiilordoar pe indicatori, fãrã a se evalua peri-odic procesul de raportare financiarã,poate fi cauza unor posibile situaþii deraportare financiarã frauduloasã. Apre-ciem cã pentru auditor ar fi util sã sedocumenteze în ce mãsurã au fost su-puse analizei procesele de detectare ºiprevenire a fraudei, precum ºi sistemul

de control intern în ansamblul sãu. Stu-diile în domeniu au evidenþiat cã firmeleîn care sunt implementate aplicaþii detip whistle-blower, permiþând oricãruiangajat sã trimitã, în condiþiile pãstrãriianonimatului, informaþii privind presu-puse fraude sau încãlcãri ale eticii pro-fesionale, înregistreazã o ratã înjumã-tãþitã a fraudelor.

Aceste aplicaþii informatice joacã un rolimportant în procesul de detectare ºiprevenire a fraudelor, permiþând obþi-nerea informaþiilor din interiorul organi-zaþiilor ºi demararea investigaþiilor decãtre entitãþi cu responsabilitãþi în acestdomeniu (audit intern sau chiar echipeantifraudã).

Comparativ cu firmele care au prezen-tat situaþii financiare corecte, rata ple-cãrii directorilor din companii este maimicã în cazul firmelor care au fraudatsituaþiile financiare, iar numãrul celorcare au plecat în primul an pentru cares-a înregistrat raportarea frauduloasãeste dublu, aratã acelaºi studiu. Ratamicã a plecãrilor din firmã considerãmcã este legatã de nevoia „protejãrii in-formaþiei” cu privire la situaþia financiarãrealã a firmei.

Studiul evidenþiazã cã raportãri finan-ciare frauduloase au fost înregistrate întoate domeniile, nefiind posibilã identifi-carea unor sectoare pentru care sãexiste necesitatea unei atenþionãri spe-ciale. În egalã mãsurã este necesarãevidenþierea faptului cã aceste cazuriau vizat firme de toate mãrimile. Frau-darea situaþiilor financiare a fost realiza-tã inclusiv de firme mai nou înfiinþate.

Conform studiilor analizate, firmele mariau înregistrat mai puþine cazuri de frau-de sau raportare financiarã frauduloa-sã, dar sumele implicate sunt de valorifoarte mari. Firmele mici sunt mai ex-

puse riscului de fraudã din cauza lipseimãsurilor de control sau a inadecvãriisistemului de control în ciuda impactuluimare al fraudei asupra lor.

Fraudarea rãmâne nedetectatã în foar-te multe cazuri. Studiul evidenþiazã cãfirmele mari de audit au auditat 79%dintre firmele cu „probleme”. Practic,entitãþile au primit opinie nemodificatãdin partea auditorilor. Studii realizateprivind fenomenul fraudei au evidenþiatfaptul cã identificarea acestora s-arealizat ca urmare a informaþiilor primitede la angajaþi, clienþi, furnizori, a unorsurse anonime sau accidental. Unrecent document emis de ACFE5

(Association of Certified Fraud Exami-ners) subliniazã faptul cã „din cauzanaturii clandestine a fraudelor acestearãmân de cele mai multe ori nedesco-perite, iar în cazul când sunt descope-rite este posibil sã nu se descopere,cuantifice sau raporteze valoarea realãa pierderii”.

Studiul ACFE evidenþiazã faptul cã per-soanele aflate pe poziþii înalte în cadrulorganizaþiei ºi, implicit, având expe-rienþã ºi un nivel de instruire ridicatînregistreazã rata cea mai ridicatã defraudã. De aceea, studiul aduce în dis-cuþie problematica nivelului de încre-dere acordat angajaþilor.

Nivelul de încredere cel mai ridicat îlînregistreazã angajaþii vechi, pe poziþiide conducere, având relaþii profesio-nale consolidate în cadrul organizaþieiºi tocmai la acest nivel studiul înregis-treazã creºterea ratei de fraudã. Acestlucru este explicabil prin faptul cã, încazul acestor persoane, opereazã maipuþin controalele standard ºi în acelaºitimp aceºtia au cunoºtinþele ºi posibili-tatea de a eluda o serie de controaledeja existente.

12

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

5 Association of Certified Fraud Examiners: Report to the Nations on Occupational Fraud & Abuse—2010 Global Fraud Study.

Studiile în domeniu au evidenþiat faptulcã fraudele înregistrate de firme, înansamblul lor, ar fi putut fi prevenite, darcontroalele standard au lipsit sau aufost ignorate.

Ce pot face auditorii?

- Sã reevalueze riscul de fraudã, ori-entând procesul detectãrii fraudeicãtre cele mai frecvente forme defraudã (raportarea financiarã frau-duloasã fiind una dintre acestea);

- Sã monitorizeze managementul ºisã evalueze calitatea procesuluimanagerial; Sugerãm ca utilã verifi-carea mãsurii în care se procedea-zã la evaluarea procesului de detec-tare ºi prevenire a fraudei (atuncicând acesta existã);

- Sã evalueze echilibrul dintre încre-derea ºi controalele asociate anga-jaþilor, inclusiv a conducãtorilor en-titãþii;

- Sã reevalueze periodic sistemul decontrol intern, inclusiv controaleleprivind integritatea ºi securitateadatelor din sistemul informatic.Apreciem utilã verificarea mãsurii încare firma investeºte în mijloace deprevenire ºi detectare a fraudelor IT.De asemenea considerãm ca utilãverificarea mãsurii în care existã unproces de management al schim-bãrii pentru software-ul utilizat ºiadecvarea autorizãrilor legate deaprobarea acestor modificãri;

- Sã foloseascã elementul surprizã,legat atât de momentul derulãriiunor activitãþi, dar ºi de conþinutulverificãrilor efectuate.

Apreciem cã semnale de alarmã pot fireprezentate de:

Limitarea accesului la înregistrãri,facilitãþi, angajaþi (inclusiv angajaþicheie în domeniul IT), clienþi, furni-zori;

Încercãri de intimidare a auditoruluisau atitudini necooperante;

Întârzieri în oferirea de informaþii (demulte ori cele furnizate fiind incom-plete/incorecte ºi/sau care nu secoroboreazã cu alte informaþii fur-nizate) ºi documente, imposibili-tatea prezentãrii unor documente înoriginal (fiind oferite doar copii xeroxsau documente scanate);

Nu se faciliteazã accesul la fiºiereelectronice pentru testare prin fo-losirea tehnicilor asistate de calcula-tor;

Nesoluþionarea la timp a punctelorslabe în controlul intern asupracãrora auditorul extern a atenþionatîn trecut;

Managementul nu permite audito-rilor discuþii separate cu persoaneleresponsabile cu guvernanþa;

Un mediu de control inadecvat: con-troale interne ineficace, suprave-ghere insuficientã exercitatã de con-ducerea executivã, comitetul deaudit, consiliul de administraþie;

Sistemul de stimulente utilizat încompanie.

ConcluziiÎnþelegerea deplinã a entitãþii, a mod-elului de afaceri ºi a mediului de control,discuþiile purtate în cadrul echipei deaudit cu privire la modul ºi momentul încare situaþiile financiare ar putea fi sus-

ceptibile de a fi denaturate în mod sem-nificativ ca urmare a fraudei ºi modul încare frauda poate avea loc6, precum ºiconºtientizarea semnalelor de atenþio-nare alãturi de scepticismul profesionalsunt esenþiale în depistarea fraudelor.

Sintetizând, reiterãm necesitatea unorevaluãri privind:

eficacitatea proceselor de detectareºi limitare a fraudelor implementateîn cadrul entitãþilor auditate, precumºi resursele alocate în acest sens;înþelegerea climatului de muncã,dovedit a fi unul dintre factorii deter-minanþi în producerea fraudelor, maiales atunci când sistemul de recom-pensare s-a dovedit necorespunzã-tor.

complexitatea ridicatã a structuriiorganizatorice, a modelului de busi-ness ºi calitatea mediului de controlintern al firmei. Acestea fac sarcinaauditorului mult mai dificilã ºi efortulacestuia de a înþelege cât mai binestarea financiarã a companiei audi-tatã este mult mai mare, necesitãteste ºi evaluãri extinse, precum ºiexperienþã care sã conducã lajudecãþi profesionale adecvate.

modul de management ºi comporta-mentul organizaþional. Acestea potconduce la înþelegerea factorilorcare duc la fraudarea situaþiilorfinanciare.

adecvarea politicilor contabile ºiverificarea respectãrii lor.

calitatea funcþiei de audit intern,acolo unde este implementatã ºimodul în care aceasta respectãghidurile specifice elaborate de IIA(Institute of Internal Auditors).

monitorizarea internã, înþelegereaculturii organizaþionale ºi preocupa-

13

Raportãrile financiare frauduloase

5/2011

6 Cerinþã impusã de ISA 315

rea managementului pentru instrui-rea ºi conºtientizarea personaluluiasupra nevoii de a preveni frauda ºifurnizarea oricãror informaþii privindsuspiciuni de fraudã sau acþiunineetice sunt extrem de importanteîn etapa de cunoaºtere a entitãþiiauditate.

Modelele utilizate în procesul de frau-dare, precum ºi profilul fãptuitorilor potfi influenþate de caracteristici locale,dintre acestea putând fi reþinute: cadrulde reglementare naþional (ºi în cadrulacestuia un loc important apreciem cã îlare legislaþia fiscalã) ºi conþinutul regle-mentãrilor naþionale referitoare la as-pectele de guvernanþã, calitatea mana-gementului (inclusiv la instituþiile publi-ce), calitatea proceselor de suprave-ghere realizate de cãtre organismele cuastfel de responsabilitãþi etc.

14

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

Association of Certified Fraud Examiners(ACFE), Report to on OccupationalFraud and Abuse. 2002. Disponibilonline la www.som.yale.edu/facul-ty/Sunder/FinancialFraud/2002%20Report%20on%20Fraud.pdf

Association of Certified Fraud Examiners(ACFE), Report to the nations on occu-pational fraud and abuse. 2010 GlobalFraud Study., Disponibil online lawww.acfe.com/rttn/rttn-2010.pdf

Camera Auditorilor Financiari din România(CAFR), Ghid privind Auditul Calitãþii,Editura IRECSON, Bucureºti, 2010

Carcelo J., Nagy A., Auditor IndustrySpecialization and Fraudulent FinancialReporting, disponibil online lahttp://aaahq.org/audit/midyear/03midyear/papers/Specialist.pdf

Cohen J. Krishnamoorthy G., Wright A., TheCorporate Governance Mosaic AndFinancial Reporting Quality, Journal of

Accounting Literature, 2004, pp. 87-152. Disponibil online la http://pa-pers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1086743

COSO, Fraudulent financial reporting 1998-2007. An analisys of U.S. publicCorporations, Disponibil online lawww.coso.org/documents

Gursen H. F., Fraud profile-Fraudsters’Work and Results, Disponibil online lawww.cimejes.com

IFAC, Manual de Standarde Internaþionalede Audit ºi Control de Calitate. Auditfinanciar 2009. Ed. Irecson

Laflèche D, Elzinga D, Seeto R., Trust andoccupational fraud. How to trust is justas important as who to trust, A GrantThornton white paper, 2010, Disponibilla http://www.grantthornton.ca/resour-ces/insights/white_papers/Trust_and_occupational_fraud_2010_electronic.pdf

Bibliografie

Lucrarea Metode cantitative în audi-tul public intern, apãrutã recent laEditura Elfi, reprezintã sinteza

cercetãrilor întreprinse de autor,Adrian Vintilescu Belciug, în co-laborare cu specialiºti practicieni îndomeniu - Dragomir Avram,Lãcrãmioara Corches, DanielaCreþu, Carmen Gegea ºi AdrianaLupu, într-un domeniu extrem deimportant în momentul de faþã, al apli-caþiilor informatice în audit.

Dimensiunea definitorie a lucrãrii oreprezintã noutatea în abordarea unor direcþii inovatoare în practicaauditului intern prin utilizarea tehni-cilor cantitative.

În mod concret, au fost propuse soluþiioperante, experimentate în prealabil,ce au în vedere utilizarea în activitateade audit intern a tehnicilor de data mining, teoria jocurilor, decizia încondiþii de risc, modelarea obiectualã,modelarea econometricã, analiza cost

beneficii, metodele "Monte Carlo" ºi"Balanced Scorecard".

Tehnicile de audit prezentate ºi mode-lele din lucrare pot fi integrate într-unconcept unitar, de naturã sã aducã unplus de performanþã organizaþiilor dinsistemul public, care sã reprezinte oprimã etapã în dezvoltarea audituluicontinuu.

O parte din cercetãrile cuprinse înlucrare au fost comunicate în cadrulmai multor articole publicate în ultimulan în revista "Audit Financiar".

Cartea este destinatã, cu precãdere,auditorilor interni din sistemul public,dar ea poate fi utilã, deopotrivã, audi-torilor interni din companii sau spe-cialiºtilor în domeniu din mediul aca-demic.

Semnal editorial

Obiectivele ºi metodologiacercetãrii

Obiectivul cercetãrii noastre a fost acela de a aduce în dez-batere posibilitãþile de analizã a performanþelor întreprinderii

pe baza Contului de profit ºi pierdere, de a identifica unmodel al Contului de profit ºi pierdere care sã corespundãexigenþelor diferiþilor utilizatori ai informaþiei contabile, precum ºi de a sublinia importanþa informaþiilor furnizate desoldurile intermediare de gestiune, ca ºi a indicatorilor utilizaþiîn calculul lor, care constituie o bazã de apreciere a nivelului

15

Cercetare

5/2011

Posibilitãþi de analizã a performanþelor întreprinderii pe baza Contului de profit ºi pierdere

Victor MUNTEANU*, Narcisa ANDREI-COMAN** & Marilena ZUCA***

* Auditor financiar, Prof. univ. dr., Universitatea Româno-Americanã, e-mail: a2c_vm@yahoo.com** Consultant fiscal, drd., Universitatea Valahia, Târgoviºte, e-mail: narcisa_andrei2000@yahoo.com*** Conf. univ. dr., Universitatea Româno-Americanã, e-mail: marilena.zuca@yahoo.com

Possibilities for Analysis of Business Performance based on Profit and Loss Account Financial analysis of company´s activity has a key role in assessing and quantifying performance. The main source of datafor evaluation of a company is profit and loss account. Profit and loss account (also called income statement) highlight thevalue flows that have contributed to increasing or decreasing the wealth of an enterprise for a certain period.In this study the authors have done an analysis model of enterprise performance based on the profit and loss account, haveidentified the main sources of information used in analyzing the results and have made a comparative analysis of profit andloss account in Romania, with the Anglo-Saxon and French model, identifying the main advantages and disadvantages of themodels analyzed.Also, based on information provided by profit and loss account were determined the intermediate management balances(S.I.G.) which is a useful decision-making process tool for structural analysis of revenue and expenditure according to theirgroup by nature, and a basis for assessing the level of activity and enterprise plusvalue released.

Key words: performance, economic and financial analysis, intermediate management balances (S.I.G.), profit and lossaccount

JEL Classification: M41

Cuvinte cheie: performanþã, analizã economico-financiarã, solduri intermediare de gestiune, Contul de profit ºi pierdere

Abstract

activitãþii ºi a surplusurilor degajate de întreprindere.

Studiul realizat supune cercetãrii raportul dintre funda-mentele teoretice privind analiza performanþelor întreprinderiiºi realitatea practicã din activitatea întreprinderii, cu accentpe evaluarea rezultatelor întreprinderii, utilizând un modelde analizã a performanþelor întreprinderii pe baza Con-tului de profit ºi pierdere. În cadrul acestui demers ºtiinþifics-a realizat o analizã a informaþiilor degajate de Contul deprofit ºi pierdere potrivit modelului francez, modelul anglosaxon, avantajele ºi dezavantajele celor douã modele, pre-cum ºi similitudinile ºi diferenþierile faþã de modelul reglemen-tat de prevederile legale din România. Analiza structuralã aContului de profit ºi pierdere relevã aspecte similare, în spe-cial cu modelul francez, prezentând însã ºi anumite elementespecifice modelului anglo-saxon, care au fost evidenþiate încadrul acestui studiu.

În ultima parte a studiului, fãrã a avea intenþia de a efectua oanalizã economico-financiarã complexã, s-a realizat ºi exem-plificat analiza pe baza tabloului soldurilor intermediarede gestiune (S.I.G), care reprezintã un instrument de analizãa rentabilitãþii, pe baza contabilitãþii financiare, constituind, deasemenea, o variantã alternativã de prezentare a informaþi-ilor din contul de rezultate. Informaþiile furnizate de soldurileintermediare de gestiune, ca ºi indicatorii utilizaþi în calculullor constituie baza de apreciere a nivelului activitãþii ºi a sur-plusurilor degajate de întreprindere.

1. IntroducereCalitatea procesului decizional este dependentã într-o maremãsurã de cantitatea ºi calitatea informaþiilor pe care se fun-damenteazã decizia, informaþii despre care se poate spunecã descriu acele aspecte, elemente din activitatea între-prinderii asupra cãrora se intenþioneazã a se acþiona prindecizii. Cu cât volumul informaþiilor este mai mare ºi calitatealor are un nivel cât mai ridicat cu atât deciziile adoptate auºanse mai mari sã producã efectele aºteptate. În acest con-text, analiza economico-financiarã devine un important furni-zor de informaþii pentru procesul decizional.

Analiza economico-financiarã reprezintã unul dintre cele maiimportante instrumente ale procesului decizional, putândoferi, pe de o parte, o imagine asupra structurilor firmei care

genereazã rezultate necorespunzãtoare (managerii suntinformaþi în privinþa centrelor de activitate asupra cãrora tre-buie sã intervinã, fiind capabili în continuare sã adopte deciziiîn cunoºtinþã de cauzã), iar, pe de altã parte, pot fi indicateacele componente ale firmei care înregistreazã rezultatefavorabile (acþionând asupra acestora managerii pot influenþaperformanþele firmei).

Principalul scop al analizei economico-financiare este acelade a oferi o apreciere asupra situaþiei economice ºi financia-re a întreprinderii. Pe baza informaþiilor desprinse în urmaanalizei se pot defini noi strategii de menþinere ºi dezvoltareîn mediul specific al întreprinderii. În sens general, finalitateaanalizei economico-financiare constã în oferirea de informaþiiatât celor din interiorul întreprinderii, cât ºi celor interesaþi dinafara acesteia.

Rentabilitatea, ca indicator de referinþã în orientarea decizi-ilor strategice ºi tactice, poate fi abordatã din unghiuri diferite:contabil, financiar, economic1. Profitabilitatea sau rentabili-tatea defineºte capacitatea unei întreprinderi de a realizaprofit în urma activitãþilor pe care le desfãºoarã. Ca urmare,analiza profitabilitãþii devine un segment de nivel înalt alanalizei economico-financiare deoarece include sau carac-terizeazã întreaga activitate economico-financiarã a firmei,toate procesele care se desfãºoarã în firmã, toate funcþiilefirmei. Noþiunea de rentabilitate este legatã, în general, decea de profit ºi reprezintã „aptitudinea unei întreprinderi de adegaja un rezultat exprimat în unitãþi monetare”.2 În sprijinulacestei afirmaþii vine ºi axioma care precizeazã cã scopulactivitãþii firmei este obþinerea de profit, toate componenteleacesteia acþionând în acest sens.

2. Sursele informaþionale utilizate în analiza rezultatelor

ºi aspecte metodologiceÎn ultimii ani, caracterizaþi de criza financiarã, menþinerea ºidezvoltarea în afaceri a întreprinderilor este condiþionatã dedesfãºurarea de cãtre acestea a unei activitãþi eficiente ºi eficace în economia de piaþã, o astfel de activitate fiind ceacare genereazã profit.

Profitul sau beneficiul este expresia bãneascã a câºtiguluiobþinut în urma unei operaþiuni, acþiuni sau activitãþi, iar con-

16

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

1 M. Niculescu, 2003, Diagnostic Financiar, vol. I ºi II, Editura Economicã, Bucureºti, pg 1272 B. Colasse, 1993, La gestion financiere de l’entreprise, PUF, Paris citat de M. Niculescu, 2003, Diagnostic Financiar, vol. I ºi II, Editura Economicã,

Bucureºti, pg 128

diþia generalã a obþinerii profitului este activitatea economicãrentabilã. Nivelul rezultatelor obþinute reprezintã, pentru oricemanager, mãsura eficienþei activitãþii desfãºurate. Rezulta-tele sunt reflectate în Contul de profit ºi pierdere, situaþiecare prezintã modul de obþinere a acestora pe tipuri de activi-tãþi ºi serveºte adoptãrii deciziilor la nivelul managementuluiîn vederea coordonãrii întregii activitãþi a firmei.

Contul de profit ºi pierdere permite urmãrirea activitãþii des-fãºurate de întreprindere pe tipuri de activitãþi, pe o perioadãde timp determinatã, de obicei durata exerciþiului financiar.Desfãºurarea activitãþii pentru atingerea scopului întreprin-derii nu este altceva decât o înlãnþuire continuã de operaþiunide achiziþii, plãþi, producþie, vânzãri ºi încasãri care influ-enþeazã contul de rezultate. Fiecare dintre aceste operaþiunieste subordonatã obþinerii unui rezultat net, prin obþinereaunui surplus financiar la fiecare nivel de activitate.

Contul de profit ºi pierdere grupeazã veniturile ºi cheltu-ielile unei întreprinderi pe tipuri de activitate ºi anume: activi-tatea de exploatare; activitatea financiarã; activitatea extraor-dinarã.

Contul de profit ºi pierdere este una din componentele situ-aþiilor financiare care permite evidenþierea atât a rezultatelorparþiale ale celor trei activitãþi, cât ºi a rezultatelor globale. Cuajutorul lui se explicã modul de constituire a rezultatului exer-ciþiului în diferite etape, permiþând desprinderea unor con-cluzii legate de nivelul performanþelor economice ale activi-tãþii desfãºurate de o întreprindere într-o anumitã perioadãde timp. În cadrul dezvoltãrii teoriei economice s-au remarcatdouã modele ale Contului de profit ºi pierdere:

modelul francez

modelul anglo-saxon.

Modelul francez se distinge prin douã caracteristici esen-þiale:

- are ca punct de referinþã conceptul de producþie aexerciþiului, incluzând alãturi de producþia vândutã, pecea stocatã (variaþia stocului de producþie, în curs ºifinitã) ºi pe cea capitalizatã;

- cheltuielile sunt prezentate dupã natura lor. Aceastãstructurã a cheltuielilor permite determinarea soldu-rilor intermediare de gestiune ºi evidenþierea repar-tizãrii valorii create între diferiþi participanþi la activi-tãþile întreprinderii.

Modelul anglo-saxon, cu cea mai mare arie de aplicare -SUA, Anglia, Canada, Olanda, Japonia - se diferenþiazã prin:

- axeazã întregul raþionament pe vânzare, ca sursãesenþialã de profit;

- structureazã cheltuielile pe funcþii: funcþia de pro-ducþie (cost de producþie), funcþia de distribuþie (costde distribuþie), funcþia administrativã (costuri adminis-trative), funcþia financiarã (costuri financiare) ºi altecheltuieli ºi taxe.

Spre deosebire de sistemul francez, în sistemul anglo-saxonnu se utilizeazã noþiunile de producþie capitalizatã – costul deproducþie fiind imputat direct imobilizãrilor – ºi nici cea de pro-ducþie stocatã, costul de producþie al bunurilor nevândutefiind transferat direct în valoarea stocurilor. Aceastã practicãare la bazã principiul conform cãruia bogãþia creatã de între-prindere este generatã de vânzarea producþiei.

De asemenea, practica economico-financiarã anglo-saxonãeste bazatã pe valoarea de piaþã a activelor ºi, ca atare, sepune accentul pe lichiditatea acestora, fluxul de lichiditãþifiind indicatorul de bazã al analizei economico - financiare.Ca urmare, în sistemul anglo-saxon indicatori ca producþiaexerciþiului, valoarea adãugatã, excedentul brut al exploatãriinu au importanþa atribuitã în sistemul francez, fiind conside-rate doar „simple evaluãri intelectuale ale unor indicatoripotenþiali de câºtig”.3

Modul diferit de structurare a cheltuielilor (dupã naturã înmodelul francez ºi pe funcþii în sistemul anglo-saxon) impuneºi o procedurã diferitã a întocmirii Contului de profit ºi pier-dere. Astfel, în timp ce în sistemul francez principala sursã deinformaþii utilizatã pentru întocmirea Contului de profit ºipierdere o reprezintã contabilitatea financiarã, în sistemulanglo-saxon contabilitatea de gestiune constituie baza infor-maþionalã pentru construirea Contului de profit ºi pierdere,permiþând determinarea costurilor vânzãrilor pe baza identi-ficãrii costurilor directe ºi indirecte ºi a repartizãrii raþionale aacestora din urmã.

Ca o concluzie, îl putem parafraza pe un renumit autor, careafirmã: „calculele economiºtilor americani diferã de socotelilenoastre, acolo unde noi punem punct, ei pun virgulã”.4

În România, conform OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobareaReglementãrilor contabile conforme cu directivele europene,cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, structura Contuluide profit ºi pierdere se prezintã astfel:

17

Analiza performanþelor întreprinderii

5/2011

3 M. Petcu, 2009, Analiza economico-financiarã a întreprinderii, Editura Economicã, Bucureºti, pg. 3154 Valeriu Butulescu, 1992, Stepa memoriei, www.citatepedia.ro/index.php?id=12112

1. Cifra de afaceri netã

2. Variaþia stocurilor de produse finite ºi a producþiei în cursde execuþie

3. Producþia realizatã de entitate pentru scopurile sale pro-prii ºi capitalizatã

4. Alte venituri din exploatare

5. a) Cheltuieli cu materiile prime ºi materialele consumabile

b) Alte cheltuieli externe

6. Cheltuieli cu personalul:

a) Salarii ºi indemnizaþii

b) Cheltuieli cu asigurãrile sociale, cu indicarea distinctãa celor referitoare la pensii

7. a) Ajustãri de valoare privind imobilizãrile corporale ºiimobilizãrile necorporale

b) Ajustãri de valoare privind activele circulante, în cazulîn care acestea depãºesc suma ajustãrilor de valoarecare sunt normale în entitatea în cauzã

8. Alte cheltuieli de exploatare

9 . Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctãa celor obþinute de la entitãþile afiliate

10. Venituri din alte investiþii ºi împrumuturi care fac parte dinactivele imobilizate, cu indicarea distinctã a celor obþinutede la entitãþile afiliate

11. Alte dobânzi de încasat ºi venituri similare, cu indicareadistinctã a celor obþinute de la entitãþile afiliate

12. Ajustãri de valoare privind imobilizãrile financiare ºiinvestiþiile deþinute ca active circulante

13. Dobânzi de plãtit ºi cheltuieli similare, cu indicarea dis-tinctã a celor privind entitãþile afiliate

14. Profitul sau pierderea din activitatea curentã

15. Venituri extraordinare

16. Cheltuieli extraordinare

17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinarã

18. Impozitul pe profit

19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus

20. Profitul sau pierderea exerciþiului financiar.

Analiza structuralã a Contului de profit ºi pierdere relevã as-pecte similare, în special cu modelul francez, prezentândînsã ºi anumite elemente specifice modelului anglo-saxon.

Asemãnãtor modelui francez, în România, Contul de pro-fit ºi pierdere permite:

determinarea rezultatului exploatãrii, a rezultatului fi-nanciar ºi a rezultatului extraordinar;

evidenþierea distinctã în conul de profit ºi pierdere aajustãrii valorii imobilizãrilor ºi activelor circulante,ceea ce faciliteazã evaluarea cu uºurinþã a activuluieconomic al întreprinderii, calculul ºi interpretarearatelor de structurã a activului, precum ºi apreciereasolvabilitãþii acesteia.

Similar modelului anglo-saxon, noul Cont de profit ºipierdere utilizat în România:

trateazã elemente precum despãgubirile, donaþiile,cedarea de active considerate excepþionale în sis-temul francez, ca fiind aferente activitãþii ordinare,ceea ce determinã un conþinut diferit al rezultatuluiexploatãrii în raport cu cel din sistemul francez;

prevede, în notele explicative prezentate conformOMFP nr. 3055/2009, analiza rezultatelor din ex-ploatare pe funcþii, dupã urmãtorul model:

1. Cifra de afaceri netã

2. Costul bunurilor vândute ºi al serviciilor prestate(3+4+5)

3. Cheltuielile activitãþii de bazã

4. Cheltuielile activitãþii auxiliare

5. Cheltuielile indirecte de producþie

6. Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (1-2)

7. Cheltuielile de desfacere

8. Cheltuieli generale de administraþie

9. Alte venituri din exploatare

10. Rezultatul din exploatare (6-7-8+9)

stipuleazã obligativitatea calculãrii ºi raportãrii rezul-tatului pe acþiune.

De asemenea, în România, structura Contului de profit ºipierdere permite:

- determinarea rezultatului exploatãrii, a rezultatului fi-nanciar ºi a rezultatului extraordinar – provenit dincalamitãþi, exproprieri;

- evidenþierea distinctã în Contul de profit ºi pierdere aajustãrii valorii imobilizãrii ºi activelor circulante, ceea

18

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

ce faciliteazã evaluarea cu uºurinþã a activului eco-nomic al întreprinderii, calculul ºi interpretarea ratelorde structurã ale activului, precum ºi aprecierea sol-vabilitãþii acesteia.

Avantajele ºi dezavantajele celor douã modele identifi-cate în cadrul acestui studiu:

Din punctul de vedere al datelor cuprinse în Contul de profitºi pierdere, cele douã modele prezintã avantaje ºi inconve-niente:

- sistemul anglo-saxon permite aprecierea importanþeifuncþiilor ºi calitatea gestiunii lor, nefurnizând infor-maþii referitoare la natura resurselor consumate ºirepartiþia surplusurilor create;

- sistemul francez, din contrã, evidenþiazã consumul deresuse în funcþie de natura acestora ºi permite apre-cierea remunerãrii tuturor participanþilor la activitãþileîntreprinderii; acest tip de Cont de profit ºi pierdere nufurnizeazã însã informaþii pentru analiza funcþionalã aîntreprinderii;

Din punctul de vedere al omogenitãþii datelor ºi complexitãþiicalcului:

- sistemul francez are ca punct central indicatorul pro-ducþia exerciþiului, care este complex (cuprinde atâtproducþia vândutã, cât ºi pe cea stocatã ºi capitaliza-tã) ºi eterogen ca evaluare (producþia vândutã seexprimã în preþuri de vânzare, în timp ce producþiastocatã ºi cea capitalizatã se evalueazã în costuri deproducþie). În acest model, analistul financiar este in-teresat de eficienþa cheltuielilor de producþie, de apre-cierea unor indicatori parþiali de rezultate, cu semnifi-caþii economico-financiare importante (soldurile inter-mediare de gestiune);

- în sistemul anglo-saxon primeazã veniturile din vân-zarea de bunuri ºi, ca atare, cheltuielile cu bunurilevândute ºi marja brutã; acest model prezintã avanta-jul unei evaluãri simple a indicatorilor, exprimaþi omo-gen.

Din analiza acestor informaþii, putem concluziona cã depã-ºirea dezavantajelor conþinute de cele douã modele impuneadoptarea unei noi structuri a Contului de profit ºi pierdere,care sã aibã ca referinþã producþia vândutã ºi sã permitãdepartajarea cheltuielilor atât pe funcþii, cât ºi dupã natu-ra lor.

3. Analiza Contului de profit ºi pierdere în România.

Similitudini cu modelul francezContul de profit ºi pierdere practicat în România ºi cel utilizatîn sistemul francez permit determinarea soldurilor intermedi-are de gestiune (S.I.G.) care reprezintã indicatori ce pun înevidenþã etapele formãrii rezultatului exerciþiului ºi care con-stituie o modalitate utilã procesului decizional de analizãstructuralã a veniturilor ºi cheltuielilor în funcþie de gruparealor dupã naturã. Principalele solduri intermediare degestiune sunt:

- marja comercialã;

- producþia exerciþiului;

- excedentul brut al exploatãrii;

- rezultatul exploatãrii;

- rezultatul curent.

Informaþiile furnizate de soldurile intermediare de gestiune,ca ºi indicatorii utilizaþi în calculul lor constituie baza deapreciere a nivelului activitãþii ºi a surplusurilor degajate deîntreprindere.

3.1. ANALIZA PE BAZA TABLOULUI SOLDURILOR

INTERMEDIARE DE GESTIUNE (S.I.G) Soldurile intermediare de gestiune reprezintã un instrumentde analizã a rentabilitãþii, pe baza contabilitãþii financiare,constituind, de asemenea, o variantã alternativã de prezen-tare a informaþiilor din contul de rezultate.

Structura Contului de profit ºi pierdere pe cele trei tipuri deactivitãþi (de exploatare, financiarã ºi extraordinarã) permitedegajarea unor solduri de acumulãri bãneºti potenþiale, des-tinate sã îndeplineascã o anumitã funcþie de remunerare afactorilor de producþie ºi de finanþare a activitãþii viitoare, de-numite solduri intermediare de gestiune (SIG). Acestea sunt:

1) marja comercialã: este un indicator folosit pentru carac-terizarea activitãþii de desfacere/ comercializare a firmei, in-diferent dacã firma are preponderent activitãþi comerciale sauproductive (în acest caz, indicatorul se referã la partea dinactivitatea firmei care corespunde strict funcþiunii comercialea acesteia). Formula de calcul a indicatorului este:

MC = Venituri din vânzãri de mãrfuri (cont 707) - - Costul mãrfurilor vândute (cont 607)

19

Analiza performanþelor întreprinderii

5/2011

Veniturile sunt evaluate la preþ de vânzare, fãrã a se lua încalcul reducerile acordate ulterior vânzãrii, iar costurile repre-zintã valoarea la care mãrfurile au fost achiziþionate, exclusivreduceri primite ulterior emiterii facturilor de cumpãrare.

Valoarea pozitivã a marjei comerciale indicã recuperarea su-melor investite în cumpãrarea de mãrfuri, precum ºi obþine-rea unui excedent pentru remunerarea celorlalþi factori careparticipã la activitatea respectivã, externi sau interni între-prinderii.

O valoare negativã a marjei comerciale indicã o situaþie defa-vorabilã pentru firmã, respectiv faptul cã nu au fost recupe-rate disponibilitãþile investite în achiziþionarea de mãrfuri;acest fapt influenþeazã creºterea nivelului stocurilor de mãr-furi.

În analiza marjei comerciale, se recomandã atât analiza va-lorilor indicatorului, cât ºi analiza dinamicii sale. Pe baza me-todei balanþiere, evoluþia marjei comerciale este influenþatãde evoluþia veniturilor din vânzarea mãrfurilor ºi de evoluþiacostului mãrfurilor vândute, astfel:

∆MC = ∆Venituri din vânzãri de mãrfuri (cont 707) - ∆Costul mãrfurilor vândute (cont 607)

Creºterea veniturilor din vânzãri de mãrfuri reprezintã o situ-aþie favorabilã pentru firmã, iar scãderea lor, o situaþie defa-vorabilã (de altfel, evoluþia veniturilor din vânzãri de mãrfuripoate face obiectul unei analize utilizându-se o metodologiespecialã).

Costul mãrfurilor vândute este un indicator invers proporþio-nal faþã de marja comercialã. Ca atare, o evoluþie pozitivã asa determinã o scãdere a marjei comerciale (adicã o influ-enþã defavorabilã), iar diminuarea sa conduce la creºtereavalorii marjei comerciale (influenþã favorabilã).

2) producþia exerciþiului: caracterizeazã activitatea de pro-ducþie a firmei ºi include valoarea producþiei vândute, variaþia(creºterea sau descreºterea) stocurilor de produse finite ºisemifabricate, precum ºi producþia imobilizatã (elemente deimobilizãri corporale sau necorporale realizate în regie pro-prie). De asemenea, acest indicator evidenþiazã dimensiuneaactivitãþii comerciale a unei întreprinderi productive atât înrelaþia cu terþii (clienþii) prin producþia vândutã ºi variaþia pro-ducþiei stocate, pe de o parte, cât ºi în relaþia cu sine însãºiprin producþia imobilizatã, pe de altã parte. Producþia exerciþi-ului este un indicator specific unitãþilor industriale, mãsurândvolumul global al activitãþii desfãºurate. Ea include valoareabunurilor ºi serviciilor realizate de întreprindere pentru a fivândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii.

Atât în cazul imobilizãrilor corporale, cât ºi al celor necorpo-rale evaluarea se face la nivelul costului de producþie. Dato-ritã faptului cã producþia exerciþiului este formatã din ele-mente eterogene (unele evaluate în preþ de vânzare, altele lacost de producþie), iar metoda de evaluare a stocurilor poatemodifica rezultatul, producþia exerciþiului, ca indicator devolum, necesitã interpretãri detaliate ºi nuanþate.

Formula de calcul a indicatorului este urmãtoarea:

QE = Valoarea producþiei vândute (cont 701 la 708) + + Variaþia veniturilor aferente costului de producþie în cursde execuþie (cont 711 ºi cont 712) + Venituri din producþia

de imobilizãri (cont 721 ºi 722)

Analiza producþiei exerciþiului se poate realiza cu ajutorulmetodei balanþiere. Astfel:

∆QE = ∆Valoarea producþiei vândute (cont 701 la 708) + + ∆Variaþia producþiei stocate (cont 711) +

+ ∆Venituri din producþia de imobilizãri (cont 721 ºi 722)

În continuare, valoarea producþiei exerciþiului (care constituieo agregare de conturi) poate fi analizatã pe baza aceleiaºimetode, astfel:

Valoarea producþiei vândute = Venituri din vânzarea produselor finite (cont 701)

+ Venituri din vânzarea semifabricatelor (cont 702)+ Venituri din vânzarea produselor reziduale (cont

703)+ Venituri din servicii prestate (cont 704)+ Venituri din studii ºi cercetãri (cont 705)+ Venituri din redevenþe, locaþii de gestiune ºi chirii

(cont 706)+ Venituri din vânzarea mãrfurilor (cont 707)+ Venituri din activitãþi diverse (cont 708)

Prin urmare:

∆Valoarea producþiei vândute = ∆Venituri din vânzarea produselor finite

+ ∆Venituri din vânzarea semifabricatelor+ ∆Venituri din vânzarea produselor reziduale+ ∆Venituri din servicii + ∆Venituri din studii ºi cercetãri+ ∆Venituri din redevenþe, locaþii de gestiune

ºi chirii+ ∆Venituri din vânzarea mãrfurilor+ ∆Venituri din activitãþi diverse

3) valoarea adãugatã reprezintã plusul de bogãþie obþinutpeste consumurile intermediare provenite de la terþi, prinvalorificarea tuturor resurselor economice proprii.

20

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

Valoarea adãugatã poate fi calculatã prin douã metode:

- metoda substractivã:

Qa = Qe - Ci

unde: Qa - valoarea adãugatãQe - producþia exerciþiuluiCi - consumurile intermediare provenite de la terþi

O altã variantã de aplicare a metodei substractive se bazea-zã pe formula:

Qa = MC + Qe - Ci

unde: MC - marja comercialãCi - consumurile intermediare provenite de la terþi (conturile din grupele 60, 61, 62, mai puþin contul 607)

- metoda aditivã:

Qa = Cheltuieli cu salarii + Cheltuieli cu asigurãrile socialeºi protecþia socialã + Amortizãri + Provizioane + Cheltuieli

cu impozite ºi taxe (exclusiv impozitul pe profit) + + Rezultatul exploatãrii + Cheltuieli financiare

4) excedentul (deficitul) brut de exploatare mãsoarã efi-cacitatea utilizãrii capitalului economic, valoarea adãugatã decapitalul economic.

Formula de calcul a EBE este urmãtoarea:

EBE = Qa + Subvenþii de exploatare - Cheltuieli cuimpozite, taxe ºi vãrsãminte asimilate -

- Cheltuieli cu personalul

unde: Qa - valoarea adãugatã

Dacã valoarea indicatorului este negativã, se poate vorbi deun deficit brut de exploatare.

Acest indicator nu este influenþat de politicile firmei în ceea cepriveºte amortizarea ºi nici de constituirea provizioanelor. Deasemenea, nu este afectat nici de operaþiunile financiare saucu caracter extraordinar. Din aceste considerente, indicatoru-lui Excedent Brut din Exploatare i se acordã o mare atenþieîn analiza activitãþii firmei.

Analiza EBE se poate face prin mai multe metode, una dintreele fiind metoda balanþierã:

∆EBE = ∆Qa + ∆Subvenþii de exploatare - ∆Cheltuieli cuimpozite, taxe ºi vãrsãminte asimilate - ∆Cheltuieli cu

personalul

5) rezultatul exploatãrii – este un indicator prin care se eva-lueazã rentabilitatea economicã a unei societãþi din activi-

tatea de exploatare. Atunci când rezultatul din exploatareeste pozitiv se înregistreazã profit, iar când rezultatul estenegativ, se înregistreazã pierdere.

RE = RBE + (Venituri din provizioane aferente exploatãrii +Alte venituri din exploatare) – (Cheltuieli cu amortizãrile ºi

provizioanele aferente exploatãrii + Alte cheltuieli deexploatare)

sau

RE = Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare

6) rezultatul curent – este un indicator care mãsoarã renta-bilitatea unei societãþi în întreaga sa activitate de exploatareºi financiarã.

RC = RE + (Venituri financiare – Cheltuieli financiare)

RC este un indicator care nu þine seama de politica fiscalã,fiind expresia activitãþii normale a întreprinderii deoarece nuia în considerare elementele extraordinare.

7) rezultatul net – exprimã mãrimea absolutã a rentabilitãþiifinanciare cu care vor fi remuneraþi acþionarii pentru capi-talurile proprii subscrise. Acest profit net trebuie sã fie susþi-nut de existenþa unor disponibilitãþi monetare reale, altfel elva rãmâne doar un potenþial de finanþare.

Rnet = RC ± R extraordinar – Impozitul pe profit

Sintetic, tabloul soldurilor intermediare de gestiune sepoate prezenta astfel:

Venituri din vânzãri de mãrfuri (cont 707)- Cheltuieli privind mãrfurile (cont 607)= Marja comercialã

Venituri din vânzarea producþiei (conturi 701-708)+ Variaþia veniturilor aferente costului de producþie în cursde execuþie (cont 711 ºi cont 712)+ Venituri din producþia de imobilizãri (conturi 721 ºi 722)= Producþia exerciþiului+ Marja comercialã- Consumurile intermediare provenite de la terþi (conturiledin grupele 60, 61, 62, mai puþin contul 607)= Valoarea adãugatã+ Subvenþii de exploatare (conturile din grupa 74)- Cheltuieli cu impozite, taxe ºi vãrsãminte asimilate (con-turile din grupa 63)- Cheltuieli cu personalul (conturile din grupa 64)= Excedentul (deficitul brut din exploatare)+ Alte venituri din exploatare

21

Analiza performanþelor întreprinderii

5/2011

+ Venituri din provizioane- Alte cheltuieli de exploatare- Cheltuieli de exploatare cu amortizãri ºi provizioane= Rezultatul din exploatare+Venituri financiare- Cheltuieli financiare= Rezultatul curent (Rezultatul din exploatare + Rezultatulfinanciar)Venituri extraordinare- Cheltuieli extraordinare= Rezultatul extraordinar+ Rezultatul curent= Rezultatul brut- Impozit pe profit= Rezultatul (profitul sau pierderea) net

3.2. ANALIZA PE BAZA SOLDURILOR

INTERMEDIARE DE GESTIUNE

Datele necesare construcþiei tabloului soldurilor intermediarede gestiune sunt obþinute din contul de rezultate.

a. Analiza marjei comerciale

În 2009 faþã de 2008, marja comercialã a înregistrat o scã-dere cu 173.886 lei, din cauza scãderii veniturilor din vânzãride mãrfuri cu 131.347 lei ºi a creºterii simultane a cheltuielilorprivind mãrfurile cu 42.539 lei.

În anul 2010, marja comercialã a crescut cu 10.365 lei, deoa-rece creºterea veniturilor (176.684 lei, cu aproximativ 32%) afost superioarã creºterii cheltuielilor (166.319 lei, cu 37,44%).Veniturile din vânzarea mãrfurilor au crescut, iar costul mãr-

furilor vândute a crescut.

De asemenea, se poate afirma cã firma a recurs la dimi-nuarea cotei medii de adaos comercial de la 25% la 20%,pentru a se alinia preþurilor practicate de concurenþã, pentrua se menþine pe piaþã, chiar în condiþiile unei rentabilitãþi maireduse. Situaþia de ansamblu poate fi apreciatã ca favorabilã,însã trebuie tratatã cu atenþie în perioada viitoare.

b. Analiza producþiei exerciþiului

Pentru a efectua analiza producþiei exerciþiului, este necesa-rã preluarea valorilor urmãtorilor indicatori: producþia exerciþi-ului; producþia vândutã; producþia stocatã; producþia imobi-lizatã.

În 2009 faþã de 2008, producþia exerciþiului a crescut cu2.259.345 lei, datoritã, pe de o parte, creºterii producþiei sto-cate (cu 1.504.977 lei), iar, pe de altã parte, datoritã creºteriiveniturilor din vânzarea producþiei (creºtere cu 754.368 lei).

În anul 2010, ponderea cea mai mare în valoarea ºi evoluþiaproducþiei exerciþiului o reprezintã producþia vândutã.Creºterea acesteia cu 125% indicã o situaþie foarte bunãpentru activitatea firmei în perioada analizatã, mai ales ºtiindcã a crescut gradul de valorificare a producþiei exerciþiului. Sepoate spune deci cã activitatea de producþie ºi comer-cializare a firmei s-a dezvoltat semnificativ.

Creºterea stocurilor (cu aproximativ 70%) este normalã încondiþiile în care producþia a înregistrat evoluþia descrisãanterior (creºtere de peste douã ori). În sprijinul acestei afir-maþii vine ºi faptul cã valoarea producþiei stocate în anul ana-lizat (2010) reprezintã 4%, deci o valoare nesemnificativã.

22

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

c. Analiza valorii adãugate

Valoarea adãugatã este influenþatã de urmãtorii indicatori:

marja comercialã;

producþia exerciþiului;

consumurile intermediare provenite de la terþi (cheltu-ieli materiale ºi cele cu lucrãri ºi servicii prestate deterþi).

În anul 2009, valoarea adãugatã a crescut cu 2.165.367 lei(în expresie procentualã, cu 24%), datoritã în principalevoluþiei producþiei exerciþiului (care a înregistrat o creºterede 11%, adicã 2.259.345 lei). Totodatã, se constatã o uºoarãscãdere a cheltuielilor cu servicii prestate de terþi (54.124 lei,adicã 2%) ºi a cheltuielilor materiale (25.784 lei), toate aces-te valori putând fi apreciate ca evoluþii favorabile pentru acti-vitatea firmei.

În 2010 evoluþia valorii adãugate a urmat acelaºi trend, înre-gistrându-se o creºtere de 7.695.022 lei, adicã 69% faþã devaloarea din 2009.

La fel ca în anul anterior, producþia exerciþiului a manifestat oinfluenþã semnificativã (datoritã creºterii valorii sale de 2,19 ori, cu 26.176.678 lei). Cheltuielile materiale au crescutcu 14.328.819 lei (de 2,75 ori), iar cheltuielile cu lucrãri ºi servicii executate de terþi au crescut cu 4.163.202 lei (deaproximativ 2,5 ori). În condiþiile creºterii producþiei exerciþiu-lui, creºterea cheltuielilor reprezintã o evoluþie relativ nor-malã.

d. Analiza excedentului brut din exploatare

Conform modelului de analizã prezentat, excedentul brut dinexploatare este influenþat de urmãtorii indicatori:

valoarea adãugatã;

subvenþiile de exploatare;

cheltuieli cu impozite, taxe ºi vãrsãminte asimilate;

cheltuielile cu personalul.

În anul 2009, EBE a scãzut cu 814.269 lei (33%), ceea cereflectã o evoluþie negativã. Principala cauzã a acesteievoluþii a reprezentat-o creºterea cheltuielilor cu personalul(2.868.812 lei, adicã 44% faþã de valoarea din 2007), care afost de 3,5 ori mai mare decât evoluþia EBE. Cheltuielile cuimpozite ºi taxe au crescut cu 110.824 lei (86%), dar valoarealor nu a reprezentat o influenþã semnificativã (13% din valoa-rea evoluþiei EBE). Singurul factor care a manifestat o influ-enþã favorabilã a fost valoarea adãugatã, care a înregistrat ocreºtere de 2.165.367 lei, adicã 24% (de 2,65 ori mai mare,în valori absolute, faþã de valoarea modificãrii EBE), daraceastã valoare nu a acoperit influenþele defavorabile alecelorlalþi doi factori.

În 2010, valoarea EBE a crescut cu 896.744 lei (o creºtere de1,55 ori faþã de 2008). Aceasta s-a datorat în principal creº-terii valorii adãugate cu 7.695.022 lei (de 8,5 ori mai maredecât dinamica indicatorului principal). Cheltuielile de per-sonal au înregistrat o evoluþie crescãtoare (cu 6.327.239 lei,adicã de 1,68 ori), de 7 ori mai mare decât dinamica EBE, iar

23

Analiza performanþelor întreprinderii

5/2011

cheltuielile cu impozite ºi taxe au crescut ºi ele, cu 471.039lei (aproximativ jumãtate din valoarea evoluþiei EBE).

e. Analiza rezultatului din exploatare pornind de la EBE

Rezultatul din exploatare se obþine, pornind de la EBE, cuajutorul urmãtorilor indicatori:

alte venituri din exploatare;

alte cheltuieli de exploatare;

cheltuieli de exploatare cu amortizãri ºi provizioane.

În 2009, rezultatul din exploatare s-a diminuat cu 704.835 lei.În contextul modelului prezentat, influenþa cea mai semnifica-tivã a avut-o diminuarea excedentului brut din exploatare,care a fost de 1,15 ori mai mare decât scãderea rezultatuluidin exploatare. Indicatorul „Alte venituri din exploatare” acrescut cu 124.480 lei (influenþã pozitivã, dar relativ micã - învalori absolute, 17,66% din dinamica rezultatului exploatãrii).Creºterea cu 15.046 lei a valorii cheltuielilor cu amortizãri ºiprovizioane de exploatare reprezintã o influenþã defavorabilã.

În anul 2010, rezultatul din exploatare a crescut cu 927.157lei. La fel ca în 2009, evoluþia crescãtoare a EBE a influenþatîn cea mai mare parte creºterea rezultatului exploatãrii (va-loarea evoluþiei EBE reprezintã aproximativ 96,7% din valoa-rea evoluþiei profitului din exploatare). Indicatorul „Alte veni-turi din exploatare” a crescut cu 71.211 lei (cu 57%) faþã de2009, ceea ce reprezintã o influenþã favorabilã, mai precis7,68% din valoarea dinamicii rezultatului exploatãrii. Chel-tuielile cu amortizãri ºi provizioane aferente exploatãrii aucrescut cu 40.798 lei (de 2,62 ori), influenþând negativ rezul-tatul exploatãrii, dar în proporþie de aproximativ 4,4%.

4. ConcluziiPrincipala sursã de date pentru evaluarea rezultatelor între-prinderii o constituie Contul de profit ºi pierdere. Contul deprofit ºi pierdere (numit ºi contul de rezultate) este docu-mentul contabil de sintezã care mãsoarã performanþele acti-vitãþii unei întreprinderi, în cursul unei perioade date. El pune

24

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

în evidenþã fluxurile de valoare care au contribuit la creºtereasau micºorarea bogãþiei unei întreprinderi, pentru o anumitãperioadã.

În cadrul acestui studiu am analizat modelulul francez alContului de profit ºi pierdere, precum ºi cel anglo-saxon, pre-cum ºi caracteristicile lor esenþiale, am identificat avantajeleºi dezavantajele celor douã modele, precum ºi similitudinilecu Contul de profit ºi pierdere din România.

Folosirea indicatorilor economico-financiari pentru mãsura-rea succeselor întreprinderii este de fapt modalitatea dereflectare a performanþei economico-financiare.

De asemenea, fãrã a avea intenþia de a efectua o analizãeconomico-financiarã complexã, am exemplificat calcululsoldurilor intermediare de gestiune, care nu constituiedecât „o altã variantã de prezentare a Contului de profit ºipierdere”, care propune un alt mod de grupare a veniturilor ºicheltuielilor, precum ºi mecanismul de formare a principalilorindicatori de rezultate ºi performanþã. Deºi normelemetodologice româneºti nu fac referire la aceste solduri,acestea pot fi considerate o modalitate de analizã structuralãa veniturilor ºi cheltuielilor întreprinderii, având în vedere gru-parea lor dupã naturã, utilã în procesul decizional.

25

Analiza performanþelor întreprinderii

5/2011

Colasse, Bernard, La gestion financiere de l’entreprise, PUF,Paris 1993

De la Bruslerie, Hurbert, Analyse Financiere, Informationfinanciere et diagnostic, 3eme edition, Dunod, Paris, 2006

Disle, Emmanuel; Saraf, Jacques, Gestion Fiscale 2009-2010,Dunod, Paris, 2009

Munteanu, Victor (coordonator); Zuca, M.; Zuca, S; Contabi-litatea financiarã a întreprinderilor, Ediþia a III-a revãzutã ºiadãugitã, Editura Pro Universitaria, Bucureºti, 2009

Niculescu, Maria, Diagnostic Financiar, vol. I ºi II, EdituraEconomicã, Bucureºti, 2003

Petcu, M., Analiza economico-financiarã a întreprinderii, EdituraEconomicã, Bucureºti, 2009

Legea contabilitãþii nr. 82/1991, republicatã în Monitorul Oficialnr. 454 din 18 iunie 2008

O.M.F.P nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementãrilor con-tabile conforme cu directivele europene, cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare, publicat în Monitorul Oficial nr. 766din 10 noiembrie 2009

Bibliografie selectivã

Recent, la editura Economicã a apãrutprimul volum al lucrãrii Audit statutarºi comunicare financiarã. Autorul,prof.univ.dr. Sorin Domniºoru, de la

Universitatea din Craiova, propune citi-torilor un excurs în mecanismul defuncþionare a auditului statutar înRomânia ºi o analizã a cadrului demanifestare a comunicãrii financiare îngeneral ºi, în mod deosebit, în relaþiaauditorului cu guvernanþa ºi cu stake-holderii. Rând pe rând, sunt abordateprobleme privind comunicarea finan-ciarã ºi riscul financiar; premisele ge-nerale privind misiunile de audit finan-ciar ºi servicii conexe; planificarea,orchestrarea ºi documentarea auditu-lui; probele în auditul financiar, abor-dãri de audit privind frauda ºi eroarea;pragul de semnificaþie ºi riscul deaudit; auditarea externã a sistemuluide control intern; procedurile analitice;iar, în final, se realizeazã o schiþãprivind arhitectura auditãrii externe a

activelor imobilizate.

În "Prefaþã" prof.univ.dr. Ion Mihãiles-cu, preºedintele Camerei AuditorilorFinanciari din România, recomandândlucrarea, apreciazã: "Cartea reuºeºtesã prezinte principalele aspecte speci-fice auditului statutar, ºi nu numai, de omanierã simplã, însã nu simplistã.Preocuparea autorului de a induce oformã atractivã etalãrii nu înseamnã cãsubstanþa are de suferit. Cele douãaspecte sunt combinate cu abilitate,astfel încât sã creeze un mediu favora-bil bunei înþelegeri a culturii ºi pragma-tismului auditului. Versiunea actualãconfirmã o activitate de cercetare in-tensã, materializatã prin afirmarea pro-priilor idei, pe care am avut ocazia sãle remarc ºi în diferitele noastrecolaborãri."

Semnal editorial

IntroducereMaximizarea funcþiei de audit interneste imperativã pentru a rãspundeprovocãrilor contemporane caracteri-zate prin globalizare ºi schimbãri rapi-de. Valoarea auditului intern va fi apre-ciatã prin capacitatea acestuia de aconduce spre schimbãri pozitive ºiîmbunãtãþiri la nivelul organizaþiilor.

Este important pentru auditul intern sãexamineze tendinþele actuale în profe-sie pentru a se putea face recomandãride schimbare în funcþia de audit.Aceste recomandãri ar trebui sã ajutefuncþia de audit sã maximizeze valoa-rea furnizatã organizaþiei proprii, sãanticipeze ºi sã satisfacã nevoile orga-nizaþionale ºi sã asigure o poziþiestrategicã profesiei pe termen lung.

În anul 2010 IIA Research Foundation arealizat o anchetã globalã despre audi-tul intern, care s-a finalizat prin Rapor-tul IV „What’s Next for Internal Audi-ting?”1 Raportul identificã acele modi-ficãri care se impun funcþiei de audit in-tern în urmãtorii 5 ani pentru a se adap-ta ºi a rãspunde viitoarelor aºteptãri alepãrþilor interesate. Raportul prezintãtendinþele emergente profesiei de audi-tor intern, luând în considerare guver-nanþa, riscuri, controale, conformitateaºi probleme de tehnologie. La aceastãanchetã au participat 13.582 de su-biecþi, auditori ºi manageri, din 107 þãri.

Majoritatea respondenþilor se aºteaptãca în urmãtorii ani sã creascã rolul au-ditului intern în guvernanþã ºi în mana-gementul riscului, care vor deveni astfelprincipalele activitãþi ale profesiei deauditor intern. Managerii chestionaþi seaºteaptã ca rolul auditului intern sã

26

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

Consideraþiiprivind stareaactualã ºi viitorulauditului publicintern în România

Felicia Cornelia MACARIE*

* Conf. univ. dr., Universitatea Babeº-Bolyai, Cluj-Napoca, e-mail: cornelia.macarie@yahoo.com1 Allegrini, M., D’Onza, G., Melville, R., Sarens, G., Selim, G., M., 2011, What’s next for Internal Auditing, Report IV, IIA Research Foundation, ISBN

978-0-89413-699-3 http://www.theiia.org/bookstore/downloads/freetomembers/1449748_5010.4-What’s%20Next%20for%20Internal%20Auditing-downloaded at 05.03.2011

Considerations on Current State and FutureTendencies of Public Internal Audit in Romania In 2010, the IIA Research Foundation conducted a global survey followed by areport identifying the transformations the internal audit should undergo in the next5 years in order to adapt to the future expectations of stakeholders, and thetrends in the profession of internal auditor. In Romania, despite some remaining problems with filling all positions of internalauditors, the public internal audit is relatively well organized at the level of centralgovernment. In contrast, at the local level there is a dearth of internal audit activ-ities and, even in those cases in which they exist, they are undertaken by aninsufficient number of auditors.

Key words: public internal audit, governance, risk management, audit tools andtechniques

JEL Classification: H 83, M 42, M 48

Cuvinte cheie: audit public intern, guvernanþã, managementul riscului, instrumenteºi tehnici de audit

Abstract

creascã prin implicarea auditorilor in-terni în elaborarea strategiilor de dez-voltare organizaþionalã ºi în instruireapersonalului organizaþiei.2

Primele 5 activitãþi realizate în anul2010, din cele 25 activitãþi despre careau fost chestionaþi auditorii interni, aufost:

misiuni de audit operaþional (89%dintre respondenþi)

audituri de conformitate cu cerinþeleCodului de reglementare (75% din-tre respondenþi)

audituri de riscuri financiare (72%dintre respondenþi)

investigaþii de fraudã ºi iregularitãþi(71% dintre respondenþi)

evaluarea eficienþei cadrului de con-trol (69% dintre respondenþi).

În urmãtorii 5 ani respondenþii se aº-teaptã ca auditorii interni sã desfãºoareurmãtoarele tipuri de misiuni de audit:

analize ale guvernanþei corporative(23% dintre respondenþi)

audituri ale riscului procesului demanagement (20% dintre respon-denþi)

analize privind legãtura dintrestrategie ºi performanþa companiilor(20% dintre respondenþi)

audituri ale eticii (19% dintre res-pondenþi)

audituri ale responsabilitãþii socialeºi durabilitãþii (19% dintre respon-denþi)

migrarea Standardelor Internaþi-onale de Raportare Financiarã -IFRS (19% dintre respondenþi).

Instrumentele ºi tehnicile de audit care,în opinia respondenþilor, vor fi utilizateîn urmãtorii cinci ani, sunt: tehnici deaudit asistate de calculator (63% dintrerespondenþi), lucrãri electronice (55%dintre respondenþi), audit continuu întimp real (54% dintre respondenþi), datamining (52% dintre respondenþi), plani-ficarea auditului pe baza riscului (52%dintre respondenþi).

Respondenþii în proporþie de 70% aratãcã activitatea de audit intern esteimpusã prin norme legale (legi adoptatede parlamente sau hotãrâri ale guver-nelor) sau prin reglementãri (ale bursei,ale bãncilor centrale). Acest procent seaºteaptã sã creascã la 73% în urmãtoriiani. De asemenea, respondenþii consi-derã cã acolo unde nu este impusã prinlege sau reglementare, activitatea deaudit intern se va organiza voluntar dincauza situaþiei actuale a mediului deafaceri, dar ºi a presiunilor pentru bunaguvernare.

Respondenþii din sectorul public ºi com-paniile listate considerã în proporþie de77% cã în viitor nu se vor produceschimbãri de profunzime în contextul dereglementare al auditului intern deoa-rece aceste organizaþii au fost dejaafectate de schimbãri de anvergurã înultimii zece ani, prin publicarea unuinumãr mare de cerinþe de listare ºicoduri de guvernanþã corporativã atât lanivel naþional, cât ºi internaþional.

Respondenþii din organizaþiile privatese aºteaptã ca în urmãtorii ani sã aparãreglementãri ale auditului intern ºi pen-tru companiile private, ceea ce vadetermina o reducere a decalajului dinacest punct de vedere între domeniulpublic ºi cel privat.

Autorii Raportului estimeazã cã în ur-mãtorii cinci ani se vor produce modifi-cãri în rolurile auditului intern, ºi anume:

- creºterea rolului auditului intern înguvernanþã ºi gestionarea riscului;

- în þãrile emergente, unde auditul in-tern este mai tânãr, se aºteaptã carolurile acestuia sã evolueze ºi sãse apropie de nivelul þãrilor cu ve-chime în organizarea funcþiei de au-dit;

- recentele experienþe ale deficienþe-lor de control din sectorul serviciilorfinanciare ºi eºecurile în cascadãale guvernãrilor vor determina creº-terea rolului auditului intern în ma-nagementul riscului ºi guvernanþã;

- activitatea de audit intern din sec-torul public ºi guvernamental va fisupusã la mai puþine provocãridecât în sectorul serviciilor;

- firmele private ºi organizaþiile micise aºteaptã sã-ºi dezvolte activita-tea de audit;

- respondenþii din organizaþiile cu ac-tivitatea de audit intern recent orga-nizatã se aºteaptã într-o proporþiemai mare decât media responden-þilor sã creascã rolul auditului internîn gestionarea riscului, deoareceactivitãþile de audit intern s-au orga-nizat în perioada crizei economico-financiare recente, când manage-mentul riscului a devenit o problemãcheie în organizaþii;

- implicarea auditorilor interni în acti-vitatea de consiliere pentru elabora-rea strategiilor, în educare ºi in-struire.

Unul dintre cele mai importante mesajecare reiese din concluziile Raportului

27

Auditul public intern în România

5/2011

2 Allegrini, M., D’Onza, G., Melville, R., Sarens, G., Selim, G., M., 2011, What’s next for Internal Auditing, Report IV, IIA Research Foundation, ISBN978-0-89413-699-3, pg. XV, http://www.theiia.org/bookstore/downloads/freetomembers/1449748_5010.4-What’s%20Next%20for%20Internal%20Auditing- downloaded at 05.03.2011

este cã se aºteaptã ca numãrul audito-rilor interni din organizaþii sã creascã înurmãtorii ani.

În urma analizei s-a constatat cã desfã-ºurarea activitãþilor de audit intern esteinfluenþatã de urmãtorii factori:3

climatul economic

Recenta crizã economicã care a deter-minat o puternicã recesiune la nivel glo-bal, a generat cererea ca auditorii in-terni sã se concentreze asupra proce-selor de afaceri pentru a determinazonele de ineficienþã, cãile de reducerea costurilor, controlul activitãþii, riscurilefinanciare ºi investigarea fraudei ºi ne-regulilor.

gradul de dezvoltare economicã lanivel regional

Unele regiuni, cât ºi þãrile emergentecare se luptã pentru a ajunge din urmãþãrile dezvoltate din punct de vedereeconomic se confruntã cu noi amenin-þãri, dar ºi oportunitãþi care se aºteaptãsã aibã impact asupra auditului intern.

maturitatea profesiei

S-a observat cã acolo unde profesia deauditor intern are tradiþie mai îndelun-gatã activitãþile noi de audit intern suntmai puþin ambiþioase atunci când sediscutã despre extinderea lor. Înschimb, acolo unde activitãþile de auditintern sunt recent organizate, este maiprezentã dorinþa de diversificare a ro-lurilor auditului, inclusiv prin extinderearolului consultativ.

contextul guvernanþei ºi controluluiintern din organizaþie

Îmbunãtãþirea guvernanþei ºi controluluiintern din organizaþii va duce la schim-bãri în auditul intern, prin orientarea

acestuia spre managementul riscului,guvernanþã ºi eticã.

profilul de risc al organizaþiei

Practicienii aplicã deja o filosofie de au-dit bazatã pe risc. S-a observat cã ris-curile care sunt mai importante pentruunele organizaþii, cum ar fi cele legatede industrie, sunt regãsite într-o maimare proporþie ºi în activitãþile de auditintern.

Metodologiacercetãrii

Instrumentele ºtiinþifice utilizate pentrurealizarea studiului aparþin atât metode-lor cantitative, cât ºi metodelor calitativede cercetare ºi anume: analiza docu-mentelor, prelucrarea statistico-matema-ticã a datelor, interpretarea comparativãa datelor, sinteza, explicaþia cauzalã,raþionamente inductive ºi deductive.

Scopul cercetãrii este de a diagnosticastarea auditului public intern din Româ-nia pe baza analizei modului în careacesta a evoluat de la momentul orga-nizãrii auditului intern ca funcþie în orga-nizaþiile publice ºi pânã în prezent.

Pentru atingerea scopului propus aufost studiate Rapoartele privind activi-tatea de audit intern din sectorul publicîntocmite de Ministerul Finanþelor Publi-ce prin Unitatea Centralã de Armoniza-re pentru Auditul Public Intern, în bazaart. 8, lit. g) din Legea nr. 672/2002privind auditul public intern ºi a O.M.F.P.nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelorgenerale privind exercitarea activitãþiide audit public intern, cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare, pe perioada

2004-2009. Rapoartele sunt publice ºiau fost accesate de pe site-ul oficial alMinisterului Finanþelor Publice4.

Rapoartele anuale privind activitatea deaudit public intern au la bazã rapoartelede activitate ale entitãþilor administraþieipublice centrale ºi locale, precum ºi ra-poartele de evaluare a activitãþii deaudit intern, realizate de cãtre UnitateaCentralã de Armonizare pentru AuditulPublic Intern (numitã în continuareUCAAPI).

Rapoartele sunt structurate conformmodelului general de raportare pentruactivitatea de audit public intern, stabilitde cãtre Comisia Europeanã în acordcu statele membre, prin care a fostimplementat noul sistem privind con-trolul financiar public intern, astfel încâtprin analiza comparativã a niveluluiexistent în fiecare þarã, sã poatã fi apre-ciat propriul nivel de dezvoltare, iardirecþiile de îmbunãtãþire pentru aceas-tã activitate sã fie convergente cu aleUniunii Europene.

Entitãþile administraþiei publice centraleºi locale depun la UCAAPI Rapoarte aleactivitãþii de audit intern ale structurilorproprii de audit. Aceste rapoarte conþinîn mod obligatoriu un set de informaþiisolicitate de cãtre UCAAPI pe bazaunui model ºi anexe care sunt furnizateentitãþilor publice.

Rapoartele întocmite de UCAAPI cen-tralizeazã aceste informaþii ºi date înurmãtoarele capitole:

1. Evaluarea modului de organizare ºifuncþionare a structurilor de auditpublic intern

2. Evaluarea activitãþii de audit publicintern

28

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

3 Allegrini, M., D’Onza, G., Melville, R., Sarens, G., Selim, G., M., Allegrini, M., D’Onza, G., Melville, R., Sarens, G., Selim, G., M., 2011, What’s nextfor Internal Auditing, Report IV, IIA Research Foundation, ISBN 978-0-89413-699-3, pg. 63, http://www.theiia.org/bookstore/downloads/freetomem-bers/1449748_5010.4-What’s%20Next%20for%20Internal%20Auditing- downloaded at 05.03.2011

4 La adresa http://www.mfinante.ro/audit.html?pagina=domenii.

3. Direcþiile de acþiune pentru consoli-darea activitãþii de audit intern lanivelul sectorului public.

Considerãm cã datele din rapoarteleanuale ale UCAAPI sunt riguros colec-tate ºi prelucrate deoarece:

- toate entitãþile au folosit acelaºi mo-del de raportare, detaliat pe capitoleºi paragrafe;

- cerinþele au fost explicit exprimate;

- completarea datelor a fost efectuatãde cãtre compartimentele de auditintern din entitãþile publice care auavut acces la date ºi informaþii, ceicare le întocmesc fiind direct intere-saþi în comunicarea de informaþiireale;

- toate entitãþile publice au completataceleaºi anexe referitoare la profe-sia auditorilor interni, formarea pro-fesionalã continuã ºi pregãtirea uni-versitarã ºi postuniversitarã a audi-torilor interni;

- anexa privind organizarea audituluiintern ºi ocuparea posturilor deauditori are conþinut diferit pentruentitãþile publice ale administraþieicentrale faþã de cele ale adminis-traþiei locale din cauza situaþiei di-ferite ale celor douã tipuri de entitãþiîn privinþa ocupãrii posturilor;

- completarea ºi depunerea laUCAAPI a rapoartelor entitãþiloradministraþiei publice centrale ºilocale este obligatorie.

Având în vedere cele de mai sus, con-siderãm cã datele utilizate în cercetaresunt corecte ºi reflectã realitatea, astfelîncât rezultatele cercetãrii au un gradridicat de acurateþe ºi precizie.

Rezultatele obþinuteÎn toate rapoartele din perioada supusãcercetãrii a fost analizat stadiul organi-

zãrii activitãþii de audit intern în organiza-þiile publice centrale ºi locale din Româ-nia. Evoluþia situaþiei este redatã în Ta-

belul 1, Graficul 1 ºi Graficul 2 atât pen-tru ministere ºi autoritãþi naþionale, cât ºipentru administraþia publicã localã.

29

Auditul public intern în România

5/2011

La nivelul administraþiei publice cen-trale a fost organizatã activitatea de au-dit intern în toate organizaþiile ºi în toatãperioada cercetatã.

Modificãrile apãrute în numãrul deentitãþi care au organizat activitatea deaudit intern se datoreazã reorganizãriiunor entitãþi prin comasare sau desfi-inþare ºi prin înfiinþarea altora noi.

În administraþia publicã localã, gradulde organizare a activitãþii de audit interna crescut de la 24,67% în anul 2004, la41,90% în anul 2009, cu excepþia anu-lui 2007, când s-a înregistrat o uºoarãdepreciere pe fondul creºterii într-unritm mai rapid a numãrului total de en-titãþi publice (120,8%) decât a celorcare au organizat structuri de auditintern (120,05%).

Situaþia este în continuare nefavorabilãdeoarece mai puþin de jumãtate dinentitãþile publice locale au organizatauditul intern, adicã au prevãzut înorganigramã posturi de auditor intern.

În administraþia publicã centralã s-areuºit organizarea auditului intern întoate entitãþile, dar situaþia ocupãrii pos-turilor de auditori interni este încã defici-tarã. Evoluþia gradului de ocupare aposturilor de auditori interni în entitãþilepublice centrale este redatã în Tabelul2, Tabelul 3 ºi în Graficul 3.

În anul 2009 se observã, comparativ cuultimii doi ani, o stabilizare a numãruluide posturi de auditori interni din admi-nistraþia centralã, cu o uºoarã tendinþãde creºtere a numãrului total de posturiprevãzute, care poate fi urmarea efor-turilor întreprinse în anii anteriori pentruîmbunãtãþirea gradului de implementa-re a auditului intern, la nivelul adminis-traþiei centrale, dar ºi o scãdere a nu-mãrului de posturi ocupate, de la 1807în anul 2008 la 1784 în anul 2009. Semãreºte astfel numãrul de posturivacante de la 352 în 2008 la 411 în

2009, în condiþiile în care numãrul totalde posturi creºte, ceea ce înseamnã odeteriorare a situaþiei.

Un factor cu impact asupra ocupãriiposturilor vacante de auditori interni l-aconstituit suspendarea concursurilor deocupare a funcþiilor publice, în cadruladministraþiei publice, începând cu lunamai 2009. Astfel, gradul de ocupare aposturilor a fost de 81,3%, în scãdere

faþã de anul 2008, când a fost de83,7%.

În administraþia publicã localã situaþiaevoluþiei posturilor de auditor intern ºi agradului de ocupare în perioada 2007-2009, este redatã în Tabelul 4, Tabelul 5ºi Graficul 4.

Numãrul de posturi de auditor internprevãzute în organigrama entitãþiloradministraþiei publice locale a înregis-

30

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

trat o creºtere cu 13,88% în perioada2007-2009, de la 1664 posturi în anul2007 la 1895 posturi în anul 2009, dargradul de ocupare a scãzut în anul2009 faþã de anul 2008 de la 59,43% la58,21%.

Activitatea de audit intern s-a desfãºu-rat efectiv în 998 de entitãþi publicelocale (ordonatori principali de credite)din totalul de 1352 entitãþi care aveau înanul 2009 organizatã activitatea deaudit intern. Din totalul acestora, numaiîn 378 entitãþi activitatea de audit interns-a desfãºurat în conformitate cu cadrullegal actual, respectiv prin încadrareaauditorilor interni cu normã întreagã,funcþionari publici, care au respectatcadrul metodologic ºi procedural alacesteia. Forma cea mai des întâlnitãde exercitare a auditului intern în anul2009 a fost prin contracte de prestãriservicii (la 493 entitãþi publice locale). Înacelaºi timp, la 127 de entitãþi publicelocale auditul intern s-a exercitat princontracte de muncã cu duratã parþialã

O altã problemã identificatã la entitãþileadministraþiei publice locale a fost faptulcã activitatea de audit intern s-adesfãºurat de cãtre un singur auditor la699 entitãþi, din totalul celor 998 entitãþipublice locale în care aceasta s-aexercitat efectiv, adicã la 70% dintreele, ºi numai la 62 din acestea a fostasiguratã funcþia de conducere.

Raportul dintre numãrul de entitãþi aleadministraþiei publice locale care ar tre-bui conform legii sã-ºi organizeze acti-vitatea de audit intern ºi numãrul deposturi de auditor intern din adminis-traþia localã, prevãzute ºi ocupate, esteredat în Tabelul 6.

Se observã faptul cã în anul 2009 semenþine un ecart semnificativ întrenumãrul total al entitãþilor publice locale(3226) ºi numãrul total de posturi pre-vãzut în organigramele acestora(1895), rezultând un deficit de 1331 de

31

Auditul public intern în România

5/2011

posturi, în ipoteza în care activitatea deaudit intern s-ar desfãºura în comparti-mente cu un singur auditor. Din totalulde 1895 posturi prevãzute, numai 1103erau ocupate, ceea ce reprezintã unraport de 1 auditor la 2,92 entitãþi pu-blice locale.

Totuºi, situaþia s-a ameliorat faþã de aniiprecedenþi când raportul dintre entitãþiºi numãrul de posturi ocupate a fost deun auditor la 4,65 entitãþi în anul 2007,respectiv un auditor la 3,28 entitãþi înanul 2008.

În ceea ce priveºte pregãtirea profe-sionalã a auditorilor interni, în anul 2009la nivelul administraþiei publice centrale,84% dintre auditorii interni erau de pro-fesie economiºti ºi 14% aveau alte pro-fesii (juriºti, ingineri, medici). În entitãþileadministraþiei publice locale 96% dintreauditorii interni erau de profesie econo-miºti. Aceastã structurã profesionalãtrebuie îmbunãtãþitã pentru a asigura omai bunã reprezentare a profesiilorprintre auditorii interni, pentru a aduceastfel un plus de competenþã necesarãîn misiunile de audit, în special în celede consiliere.

Motivarea auditorilor interni ºi atractivi-tatea postului de auditor intern au fostafectate în anul 2009 ºi de reducereasporului de complexitate a muncii de25%, prevãzut de Legea 672/2002,mergând pânã la suspendarea acor-dãrii lui.

Concluzii Studiile efectuate la nivel global referi-tor la activitatea de audit intern prevãdo creºtere a rolului activitãþii de auditintern atât prin accentuarea rolurilorconsacrate deja, cât ºi prin dezvoltareaunor roluri mai puþin active în trecut, darcare s-au activat în ultima perioadã, încontextul schimbãrilor profunde antre-

nate de criza economicã globalã. Seestimeazã cã actualul context va deter-mina un impuls puternic asupra unorregiuni ºi þãri emergente de a reducedecalajele existente faþã de þãrile dez-voltate din punct de vedere al orga-nizãrii activitãþii de audit atât în sectorulpublic, cât ºi în sectorul privat. Accentulîn misiunile de audit se va muta de peauditul operaþional, de conformitate, derisc financiar sau de evaluare a cadruluide control, pe misiuni de audit aleguvernanþei corporative, ale riscurilorprocesului de management, ale eticii,responsabilitãþii corporative sau durabi-litãþii.

România trebuie sã se adapteze aces-tei tendinþe mai ales în ceea ce priveºteauditul public intern. Un prim pas a fostfãcut prin modificarea Legii 672/2002privind auditul public intern. S-a încer-cat flexibilizarea organizãrii auditului

intern la nivelul autoritãþilor publicelocale, acolo unde este nevoie de ocreºtere a gradului de organizare, princrearea posibilitãþii de grupare aentitãþilor locale în jurul unei entitãþiorganizatoare de compartiment deaudit intern. S-a creat astfel posibili-tatea legalã ca mai multe entitãþi localemici, care nu aveau capacitatea finan-ciarã de a organiza structuri de auditintern, sã se asocieze pentru a înfiinþaîmpreunã o astfel de structurã. Deasemenea, Legea prevede condiþiileprofesionale care trebuie îndeplinitepentru a ocupa un post de auditorintern.

În opinia noastrã, criza economicã glo-balã va modifica percepþia manage-mentului în ceea ce priveºte importanþaºi rolurile auditului intern, acþionând cao oportunitate pentru dezvoltarea aces-tei funcþii organizaþionale.

32

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

Allegrini, M., D’Onza, G., Melville, R., Sarens, G., Selim, G., M., 2011, What’s next forInternal Auditing, Report IV, IIA Research Foundation, ISBN 978-0-89413-699-3,http://www.theiia.org/bookstore/downloads/freetomembers/1449748_5010.4-What’s%20Next%20for%20Internal%20Auditing, downloaded at 01.03.2011

Cosserat, G., W., 2000, Modern auditing, Editura John Wiley&sons, New YorkLoebbecke, A., 2003, Audit- o abordare integratã, Editura ARC, ChiºinãuGhiþã, M., Popescu, M., 2006, Auditul intern al instituþiilor publice: teorie ºi practicã,

Editura CECCAR, Bucureºti, Renard, J., 2002, Teoria ºi practica auditului intern, Ministerul Finanþelor PubliceLegea 672/2002 privind auditul public intern, publicatã în M. Of. al României, Nr.

953/2002Raportul anual privind activitatea de audit intern în sectorul public pe anul 2009,

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/audit/Raport_anual_2009.pdf, downloadedat 05.03.2011

Raportul anual privind activitatea de audit intern în sectorul public pe anul 2008,http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/audit/Raport_anual_2008.pdf, downloadedat 05.03.2011

Raportul anual privind activitatea de audit intern în sectorul public pe anul 2007,http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/audit/RAPORTANUAL2007final.pdf, down-loaded at 05.03.2011

Raportul anual privind activitatea de audit intern în sectorul public pe anul 2006,http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/audit/Raport_UCAAPI2006.pdf, downloadedat 05.03.2011

Bibliografie

IntroducereOriginea ºi evoluþia procesului de armonizare contabilã inter-naþionalã sunt strâns legate de necesitãþile de informare aleinvestitorilor pe pieþele financiare. De fapt, considerãm cã,încã din prima etapã a existenþei sale, Comitetul internaþionalde elaborare a standardelor de contabilitate (IASC) a fostsprijinit de IOSCO1 în proiectele sale, determinând organis-mul american de profil, FASB, sã se alãture Comitetului,

iniþial, în calitate de observator ºi, ulterior, din 2002, în calita-

te de partener în procesul de convergenþã.

Actualmente, scopul principal al acestui proces de armo-

nizare este obþinerea de decizii economice similare luate de

investitori ºi alþi utilizatori ai situaþiilor financiare în circum-

stanþe asemãnãtoare – decizii bazate pe situaþii financiare

echivalente, întocmite pornind de la setul de standarde inter-

naþionale de raportare financiarã (IFRS) elaborat de IASB.

33

Cercetare

5/2011

Consideraþii privind relaþia dintre standardele internaþionalede raportare financiarã (IFRS)ºi eficienþa pieþelor financiare

* Lector univ.dr., Universitatea de Vest "Vasile Goldiº" din Arad, Facultatea de ªtiinþe Economice, e-mail: stefana_cristea@yahoo.it** Profesor univ.dr., Universitatea de Vest din Timiºoara, Facultatea de Economie ºi Administrarea Afacerilor, e-mail: bogdandima2001@gmail.com*** Drd., Universitatea de Vest din Timiºoara, Facultatea de Economie ºi Administrarea Afacerilor, e-mail: otiliasaramat@yahoo.com1 Organizaþia internaþionalã a comisiilor de valori mobiliare - International Organization of Securities Commissions

ªtefana DIMA (CRISTEA)*, Bogdan DIMA** & Otilia ªÃRÃMÃT***

Aspects Concerning the Linkage between IFRSs Adoption and the Informational Efficiency of Financial MarketsThe purpose of the present paper is to analyze several aspects connected to the idea that IFRSs provide relevant financialinformation which contribute to the increase in informational efficiency of the financial markets. The working hypothesis is thatthe changes in financial information - as a consequence of IFRSs issuance and adoption - influence market efficiency. Theauthors' approach takes into consideration the current international harmonization process, which is of critical importance tothe nature and quality of the financial information transmitted by the issuers to the market. The main outcome of such ananalysis resides in the idea that informational efficiency is a reflection of the overall functional efficiency of the financial mar-kets and extensively to the entire economic system. The role of the international financial reporting standards becomes in thiscontext not only to ensure the market with relevant financial information but also to sustain economic growth.

Key words: financial information, informational efficiency, financial assets, EMH, AMH

JEL Classification: G14

Cuvinte cheie: informaþie financiar-contabilã, eficienþã informaþionalã, active financiare, EMH, AMH

Abstract

În literaturã se formuleazã opinia conform cãreia adoptareaIFRS conduce la creºterea gradului de inteligibilitate a situaþi-ilor financiare pentru investitori, analiºti financiari ºi alte cate-gorii de utilizatori, aceste standarde reprezentând deja cadrulde raportare financiarã acceptat în admiterea emitenþilor detitluri pe principalele pieþe bursiere din lume (Mueller et al.,1997). Avantaje îndelung subliniate – precum un grad maimare de comparabilitate a informaþiilor financiar-contabile ºicomunicarea mai bunã cãtre acþionari – conduc la reducereaincertitudinii investitorilor ºi riscului, la creºterea eficienþeiinformaþionale a pieþei ºi eventual minimizeazã costul capi-talului (Prather-Kinsey et al., 2008; Fogarty, 2008; Bova ºiPereira, 2010).

Scopul prezentei lucrãri este sã analizeze diverse aspecteconexe ideii cã IFRS furnizeazã informaþii financiar-contabileadecvate, care contribuie la creºterea eficienþei infor-maþionale a pieþelor financiare. Ipoteza de cercetare de lacare plecãm este aceea cã modificãrile survenite la nivelulinformaþiei financiar-contabile – ca urmare a emiterii ºi adop-tãrii IFRS – influenþeazã eficienþa informaþionalã a pieþelorfinanciare.

Demersul propus este plasat în cadrul generat de cãtre actu-alul proces de armonizare contabilã internaþionalã, procescare are o relevanþã criticã pentru natura ºi calitatea infor-maþiei financiar-contabile transmisã pieþei de cãtre emitenþi.

În domeniul raportãrii financiare încercãrile de adaptare flexi-bilã la cerinþele pieþelor internaþionale au generat un procesde inovare financiarã, proces incomplet reflectat în cadrulsituaþiilor financiare.

Actuala instabilitate economico-financiarã reprezintã cu certi-tudine un punct de cotiturã în evoluþia profesiei contabile lanivel internaþional, fãcând imposibilã neglijarea impactului pecare pieþele financiare îl au asupra contabilitãþii, dar ºi a im-pactului pe care modificãrile actuale din domeniul raportãriifinanciare le-ar putea avea asupra evoluþiilor viitoare alepieþelor financiare ºi implicit a eficienþei informaþionale aacestora.

Eficienþã informaþionalã ce vizeazã reflectarea în preþuri, într-omanierã nedistorsionatã, a întregului ansamblu de informaþiilegate de valoarea intrinsecã a activelor financiare tranzac-þionate, dar ºi legate de condiþiile pieþei.

Aºadar, structura lucrãrii include în partea a II-a consideraþiimetodologice; partea a III-a dezbate relaþia dintre informaþiilefinanciar-contabile furnizate de cãtre situaþiile financiare în-tocmite conform IFRS ºi eficienþa informaþionalã a pieþelorfinanciare, iar partea a IV-a aprofundeazã anumite aspecteale eficienþei informaþionale, inclusiv formele acesteia,„ipoteza pieþei eficiente” (EMH) ºi „ipoteza pieþei adaptative”(AMH); ultima parte constã în consideraþii finale asupraaspectelor tratate.

34

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

Consideraþii metodologice

Din punct de vedere metodologic, se apeleazã la o cercetarecalitativã datoritã faptului cã acest tip de analizã este cel maiîn mãsurã sã producã o analizã adecvatã înþelegerii aprofun-date a conceptelor tratate. În plus, acest tip de cercetare uti-lizeazã informaþii subiective ºi observaþia participativã pentrua descrie relaþia dintre standardele internaþionale deraportare financiarã (IFRS) ºi eficienþa pieþelor financiare.

Dintre metodele ºtiinþelor socio-umane care devin comple-mentare în cadrul prezentei lucrãri, se regãsesc în principal:analiza documentelor; metoda comparativã; observaþianeparticipativã ºi cea participativã; tehnica arhivisticã.

Relaþia dintre informaþia financiar-contabilã ºi

eficienþa informaþionalã a pieþelor financiare

Prin analizarea literaturii de specialitate se poate observa cãexistã destul de puþine studii care sã trateze în manierã direc-tã relaþia dintre informaþia financiar-contabilã rezultatã caurmare a utilizãrii IFRS ºi eficienþa informaþionalã, aºa cumeste aceasta definitã de „ipoteza pieþei eficiente” - EfficientMarket Hypothesis - Fama (1970; 1991) sau de „ipoteza pie-þei adaptative” - Adaptive Market Hypothesis - Lo (2004;2005). Un exemplu în acest sens este Lambert et al. (2006)care, ulterior implementãrii obligatorii a Regulamentului IASîn statele membre ale UE, a investigat modul în careadoptarea voluntarã a IFRS înainte de 2005 a contribuit laeficienþa informaþionalã a pieþelor financiare europene înforma sa semi-tare ºi furnizând dovezi interesante în privinþautilitãþii potenþiale a IFRS în luarea deciziilor de investiþii. Cutoate acestea, considerãm cã studiul respectiv nu menþio-neazã suficiente dovezi empirice care sã valideze existenþaformei semi-tari a eficienþei informaþionale a acestor pieþe.Prin urmare, aceastã direcþie de cercetare rãmâne deschisãaprofundãrilor viitoare.

Cu toate acestea, literatura contabilã este bogatã în studiicare vizeazã impactul raportãrii financiare ºi al modificãrilorcare survin la nivelul acesteia, asupra pieþelor financiare ºi,implicit, asupra eficienþei informaþionale a respectivelor pieþe.Printre primele lucrãri care s-au preocupat de aceastã relaþie

se remarcã Gonedes (1972), care dezbate implicaþiile pecare le are contabilitatea asupra eficienþei pieþelor financiarepornind de la distincþia dintre informaþie internã ºi externã ºiconcentrându-se pe aceasta din urmã. Pe de altã parte,Anderson ºi Meyers (1975) discutã conexiunile existenteîntre eficienþa pieþei financiare, informaþia financiar-contabilã,analiza financiarã ºi elaborarea standardelor de contabilitateîn cazul Statelor Unite.

În dezbaterea corelaþiei dintre informaþia financiar-contabilãprodusã de raportarea financiarã ºi eficienþa pieþelor financia-re apare des chestiunea senzitivitãþii investitorilor de peaceste pieþe la calitatea ºi la modalitãþile de prezentare a situ-aþiilor financiare (Caramanolis-Cötelli et al., 1999). Acest arti-col dezbate influenþa modalitãþilor de prezentare a situaþiilorfinanciare ale unor companii elveþiene în manifestarea unorcazuri de supra-reacþie în dinamica preþurilor activelor finan-ciare la data publicãrii rapoartelor anuale.

În plus, Cready ºi Minatt (1991) analizeazã reacþia pieþei bur-siere din SUA la data emiterii rapoartelor anuale, neremar-când o modificare în preþul aferent, tranzacþiile necrescând înmod semnificativ la data emiterii rapoartelor anuale; studiularatã cã investitorii gãsesc aceste rapoarte ca fiind doarinformative, situaþie ce sugereazã faptul cã informaþia finan-ciar-contabilã ar fi în mare parte cunoscutã înainte de publi-carea respectivelor rapoarte. Mai recent, datoritã implemen-tãrii probabile a IAS/IFRS în SUA, Hail et al. (2009) au eva-luat impactul potenþial al adoptãrii IFRS asupra calitãþii ºicomparabilitãþii practicilor contabile americane, consecinþeleasupra pieþelor financiare ºi costurile potenþiale ale tranziþieide la US GAAP la IFRS.

În literaturã se considerã cã canalele de transmisie a infor-maþiilor financiar-contabile ar fi semnificativ diferite între piaþafinanciarã din SUA ºi pieþele financiare europene. Acest faptar putea explica parþial primirea cãlduroasã de care au avutiniþial parte standardele internaþionale de contabilitate lanivelul Uniunii Europene.

Înainte de tranziþia la IFRS, în 2005, situaþiile financiare alesocietãþilor multinaþionale (SMN) europene întocmite con-form legislaþiilor naþionale inspirate de directivele contabilenu erau conforme nici între ele ºi cu atât mai puþin cu cerin-þele de informare ale pieþelor financiare internaþionale. Caurmare, SMN în chestiune erau constrânse sã întocmeascãdouã rânduri de rapoarte, unul în conformitate cu directivelecontabile ºi celãlalt corespunzând cerinþelor pieþelor pe careerau cotate. Aceastã dublare, pe lângã faptul cã era costisi-toare, crea ºi confuzie în rândul investitorilor ºi publicului largîn general. Prin urmare, din punctul de vedere al investitorilor

35

IFRS ºi eficienþa pieþelor financiare

5/2011

europeni, conversia la IFRS a contribuit la creºterea compa-rabilitãþii situaþiilor financiare, având un impact puternicasupra tuturor entitãþilor ºi nu doar asupra celor cotate (PWC,2006; Tokar M., 2005). De altfel, investitorii sunt înclinaþi sãse concentreze asupra efectelor de ansamblu ale aplicãriiIFRS ºi nu asupra aspectelor tehnice adresate de standarde,fiind esenþial pentru aceºtia sã identifice ºi sã înþeleagã dife-renþa dintre o modificare în datele contabile care reflectã unnou tratament contabil ºi o modificare care aratã o schimbareîn poziþia financiarã ºi performanþa companiei.

O altã chestiune ce trebuie amintitã în abordarea temei decercetare propuse se referã la caracteristicile calitative aleinformaþiei financiar-contabile, aºa cum sunt acestea perce-pute de investitorii pe pieþele financiare. Atât versiunea ini-þialã a cadrului contabil conceptual al IASC, cât ºi versiuneaactualã a respectivului cadru conceptual plaseazã investitoriiîntr-o categorie privilegiatã de utilizatori, subliniind faptul cãinformaþia financiar-contabilã trebuie produsã numai dacãeste utilã în luarea deciziilor de cãtre utilizatori. Nu doar ca-racteristici precum inteligibilitatea ºi credibilitatea (menþio-nate anterior) sunt considerate ca fiind relevante pentrupieþele financiare (Duþescu A., 2000), deoarece cercetãtoriprecum Vishwanath ºi Kaufmann (2001) descriu transpa-renþa ca fiind indispensabilã ºi enumerã caracteristicile saledezirabile: accesibilitate, corectitudine, relevanþã ºi calitate.Transparenþa ridicatã este vãzutã ca promotoare a stabilitãþiifinanciare, articolul lui Vishwanath ºi Kaufmann pledând pen-tru dezvoltarea infrastructurii instituþionale ºi a unor stan-darde de contabilitate ce promoveazã transparenþa, imple-mentând strategii de stimulare a prezentãrii informaþiilorfinanciar-contabile.

Pe de altã parte, comparabilitatea este una dintre principalelecaracteristici calitative ale informaþiei financiar-contabile carestã la baza necesitãþilor pieþelor financiare globalizate, fiind înstrânsã legãturã cu fiabilitatea informaþiilor solicitate de aces-te pieþe. Managerii se confruntã cu nevoia de a-ºi adaptastrategiile lor informaþionale în scopul furnizãrii unor indicatoride performanþã adecvaþi (Epstein and Mirza, 2005). În acestcontext, standardele internaþionale de raportare financiarã în-cearcã sã satisfacã în mod comprehensiv nevoile investito-rilor, plecând de la informaþia financiar-contabilã (Rosenfield,2005).

În contextul actual al cercetãrii privind relaþia dintre raporta-rea financiarã – privitã fie prin intermediul calitãþii informaþieifinanciar-contabile, fie prin cel al adoptãrii standardelor inter-naþionale de raportare financiarã – ºi eficienþa informaþionalãa pieþelor financiare, se impune clarificarea conceptelor fun-

damentale necesare studierii acestei eficienþe ºi, pornind dela aceasta, schiþarea unor concluzii pertinente asuprarespectivei relaþii.

Aspecte fundamentale privindeficienþa informaþionalã

a pieþelor financiareCu privire la eficienþa informaþionalã a pieþelor financiareexistã douã abordãri semnificative. Prima se referã la „ipo-teza pieþei eficiente”, aºa cum a fost definitã iniþial de Fama(1965; 1970; 1991): informaþia este „perfectã” ºi subiecþiieconomici „raþionali” colecteazã ºi utilizeazã, de o manierãsistematicã ºi logicã, ansamblul acestei informaþii, preþurileactivelor financiare bazându-se pe mecanisme eficiente dinpunct de vedere fundamental. Iar cea de-a doua, apãrutãaproape 40 de ani mai târziu, se referã la „ipoteza pieþeiadaptative”, când informaþia este „imperfectã”, iar subiecþiieconomici adoptã decizii de structurare a portofoliilor de ac-tive financiare într-o manierã „parþial raþionalã” (Lo [2004;2005]).

Pentru o lungã perioadã ipoteza pieþei eficiente (EMH) areprezentat un model dominant în explicarea formãriipreþurilor activelor financiare (Beechey et. al., 2000), printrealtele ºi datoritã faptului cã, pânã la ipoteza pieþei adaptative(AMH), nu se remarcase nicio alternativã viabilã (Zhang,1999). Conform EMH, informaþia fiind „perfectã”, se pre-supune cã nu existã cazuri semnificative de asimetrie infor-maþionalã, informaþie neuniform distribuitã, costisitoare ºiparþial relevantã. Problema reflectãrii tuturor informaþiilor re-levante în preþurile activelor financiare tranzacþionate esteînsã cã operatorii de pe piaþã nu mai sunt interesaþi astfel sãdobândeascã informaþiile aflate la baza preþurilor (Grossmanºi Stiglitz, 1980). De altfel, Grossman (1976) ºi Grossman ºiStiglitz (1980) considerã cã este imposibilã existenþa pieþelorperfect eficiente informaþional, deoarece, dacã pieþele suntperfect eficiente, randamentul colectãrii informaþiilor este nul,caz în care motivele realizãrii unor tranzacþii ar fi foarte pu-þine, iar pieþele ar intra în cele din urmã în colaps.

Printre criticile aduse EMH, se remarcã faptul cã în practicãparticipanþii pe piaþã petrec mult timp în strângerea ºi inter-pretarea informaþiilor pentru a-ºi fundamenta deciziile lor deinvestiþii. Ca atare, beneficiile marginale obþinute ca con-secinþã a dobândirii acestor informaþii exced costurile mar-ginale (Bernstein, 1999), contrar EMH.

36

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

În plus, sfârºitul secolului XX a adus cu sine ideea cã preþu-rile activelor financiare tranzacþionate pot fi parþial predictibilefie ca urmare a unor determinanþi comportamentali (Malkiel,2003), fie ca urmare a altor determinanþi. Cu toate acestea,chiar dacã preþurile nu sunt predictibile acest fapt nu indicãeficienþa informaþionalã a pieþei, deoarece - datoritã unoravantaje competitive, precum inovarea financiarã - se poateajunge la câºtigarea unor profituri superioare pe aceastãpiaþã (Lo ºi MacKinlay, 2002). Tot pe acest fir logic, Campbellet al. (1997) considerã cã datoritã evoluþiei metodelor econo-metrice existã acum dovezi empirice care sugereazã pre-dictibilitatea parþialã a randamentelor activelor financiare, caurmare a unor determinanþi perfect raþionali. De asemenea,Lo ºi MacKinlay (2001) afirmã cã EMH în sine nu este oipotezã bine definitã ºi poate fi combãtutã empiric. Pentru ao face operaþionalã, trebuie specificate structuri suplimenta-re, cum ar fi preferinþele investitorilor, structura informaþiilor,condiþiile de afaceri etc.

Ca atare, atunci când EMH nu este validatã într-o mãsurãcorespunzãtoare de cãtre evidenþele empirice, o explicaþiealternativã poate fi oferitã de cãtre aºa-numita „ipotezã apieþei adaptative” (Lo ºi MacKinlay, 1988, Lo, 2004).

Aceastã abordare pleacã de la conceptul de „raþionalitate li-mitatã” (bounded rationality), înþeles în viziunea avansatã decãtre Simon (1955). Conform acesteia, optimizarea decizio-nalã presupusã de cãtre paradigma neoclasicã implicã un setde costuri cuantificabile sau nu în expresie monetarã. Seconsiderã cã decidenþii au o capacitate analiticã limitatã, iaralgoritmii de analizã a informaþiei disponibile sunt inerent im-perfecþi. În consecinþã, în loc sã urmãreascã obþinerea uneisoluþii optime, subiecþii economici preferã în mod frecvent sãselecteze o soluþie ce poate fi consideratã drept satisfãcã-toare, fie cã aceasta are sau nu un caracter de optimalitate.

Cu alte cuvinte, se admite cã subiecþii economici prezintã oraþionalitate limitatã în diverse grade ºi nu o hiperraþionalitate(„raþionalitate completã”), aºa cum postuleazã teoria neocla-sicã. Pe acest fundament, „ipoteza pieþei adaptative” se dez-voltã prin asumarea tezei conform cãreia punctul de la caresubiecþii economici înceteazã sã mai urmãreascã amelio-rarea calitãþii actelor lor decizionale se determinã prin pro-cese de tipul „încercare/ eroare/ încercare”. Mai precis, deci-denþii îºi selecteazã soluþiile preferate pe baza experienþelorlor anterioare ºi pe formularea de presupuneri asupra celormai bune alternative. Aceste soluþii sunt ajustate pe bazaunui proces de învãþare declanºat de cãtre reacþiile de feed-back provenite din mediul lor decizional. În aceastã manierã,deciziile sunt adoptate pe baza unor metode euristice capa-

bile de ajustãri care, dacã mediul decizional rãmâne stabil,pot conduce la decizii apropiate de cele optimale.

Dacã însã în tiparul evolutiv al acestui mediu apar modificãriradicale (ºi neanticipate) atunci metodele euristice valabile înstarea precedentã a mediului îºi pot reduce sever eficaci-tatea, iar deciziile adoptate devin semnificativ suboptimale. Înviziunea promovatã de cãtre „ipoteza pieþei adaptative” astfelde soluþii suboptimale nu sunt consecinþa „iraþionalitãþiidecizionale”, ci a unei „adaptãri incorecte la mediu”. Subiecþiieconomici care reuºesc sã sesizeze primii modificãrile sur-venite în mediu ºi sã se adapteze la acestea prin modificareametodelor lor decizionale pot obþine o extindere ºi/sau con-solidare a poziþiei deþinute pe piaþã ºi pot influenþa semnifica-tiv evoluþiile sale ulterioare.

Piaþa apare astfel ca fiind caracterizatã de o ecologie diversi-ficatã, populatã cu variate specii de investitori (grupuri departicipanþi la piaþã cu comportament investiþional omogen -fonduri de investiþii, formatori de piaþã, fonduri de pensii sauinvestitori individuali), prezentând grade neomogene deadaptare la mediul decizional. În condiþiile în care un numãrdiversificat de astfel de specii de investitori concureazã pen-tru atragerea de active financiare de calitate superioarã, piaþaprezintã un grad ridicat de eficienþã informaþionalã. Dacã,dimpotrivã, un numãr redus de specii de investitori încearcãsã încorporeze în portofoliile lor active financiare de calitateinferioarã, atunci nivelul eficienþei informaþionale a pieþei seva reduce.

Calitatea ºi disponibilitatea resurselor încorporate în activelefinanciare ºi numãrul ºi taxonomia investitorilor care con-cureazã pentru atragerea lor exercitã un rol similar cu celaferent ecologiei sistemelor naturale. Astfel, creºterea presiu-nii concurenþiale exercitate în procesul de atragere ºi mobi-lizare a unor resurse financiare rare determinã intensificareaeforturilor de adaptare a metodelor decizionale la caracteris-ticile mediului de tranzacþionare. Speciile de investitori careeºueazã în acest proces de adaptare „dispar” (îºi vãd dimi-nuatã importanþa relativã pe piaþã sau chiar se dovedesccomplet neviabile, în special atunci când arhitectura ºi me-canismele funcþionale ale pieþei financiare se modificã sub-stanþial).

În consecinþã, evoluþia pieþei este caracterizatã de alternareazonelor în care o fracþiune semnificativã dintre investitori dis-pun de metode decizionale adecvate, iar eficienþa infor-maþionalã a pieþei este maximalã, cu zonele în care un numãrimportant dintre entitãþile participante pe piaþã utilizeazãmetode decizionale insuficient de adecvate, iar piaþa prezin-tã grade reduse de eficienþã informaþionalã. Din aceastã per-

37

IFRS ºi eficienþa pieþelor financiare

5/2011

spectivã, AMH nu exclude neapãrat posibilitatea ca EMH sãfie local viabilã, dar constituie o generalizare semnificativã aacesteia prin luarea în considerare a unor mecanisme evolu-tive, care imprimã noi traiectorii dinamicii pieþei.

De asemenea, este interesant de remarcat faptul cã respec-tiva ipotezã reflectã inclusiv posibilitatea ca în cadrul pieþelorsã aparã diferenþieri sectoriale în nivelul eficienþei infor-maþionale. Printre factorii care pot induce astfel de diferenþieripot fi incluºi:

neuniformitatea cadrului de reglementare, funcþionareºi supraveghere a diverselor segmente ale pieþeifinanciare;

divergenþa practicilor de guvernanþã corporativã întreemitenþii din diversele sectoare ale pieþei;

dezvoltarea discrepantã a infrastructurii sectoriale apieþei;

performanþele neuniforme ale diverselor categorii deformatori de piaþã;

taxonomia neuniformã a activelor financiare tranzac-þionate pe diversele segmente ale pieþei, cu implicaþiiprivind posibilitãþile inegale între acestea de diversifi-care a portofoliilor, de protecþie împotriva riscurilorsubsecvente ºi de iniþiere a unor strategii investiþio-nale complexe;

gradul inegal de transparenþã informaþionalã ºi, înstrânsã legãturã cu acesta, de mãsura în carediversele categorii de emitenþi adoptã standarde uni-forme de furnizare cãtre diverºii operatori de pe piaþãa informaþiei financiare ºi non-financiare actuale, com-plete ºi relevante etc.

Procesul de armonizare contabilã, prin stabilirea unui cadrude referinþã uniform în raportarea financiarã, acþioneazã asu-pra tuturor acestor factori de diferenþiere, contribuind la ate-nuarea manifestãrii lor. ªi tot aici intervine discuþia desprecalitatea informaþiei furnizate de raportarea financiarã con-form IFRS ºi influenþa acesteia asupra eficienþei infor-maþionale a pieþei.

În acest context, cele mai frecvente clivaje sunt: cele careapar între sectorul activelor financiare autohtone ºi, respec-tiv, sectorul activelor financiare strãine, între segmentulemitenþilor care reprezintã diverse tipuri de instituþii financia-re ºi alte categorii de emitenþi, între activele emise de cãtrecompaniile din sectoarele intensiv utilizatoare de tehnologiede vârf ºi cele în care gradul de înzestrare tehnologicã estemai redus, între sectoarele „protejate” ale pieþei ºi celeexpuse concurenþei internaþionale º.a.m.d.

Formele eficienþei infor-maþionale ºi adoptarea IFRS

În funcþie de informaþiile disponibile, Fama (1970) a identifi-cat trei forme ale eficienþei informaþionale:

forma slabã (weak) - în cadrul cãreia preþurile acti-velor financiare reflectã orice informaþie din perioa-dele anterioare ºi niciunul dintre operatorii de pe piaþãnu poate obþine profituri superioare pe baza abilitãþiisale de a dezvolta strategii de tranzacþionare bazatepe nivelurile istorice ale preþurilor;

forma semi-tare (semi-strong) - presupune cã toateinformaþiile cu caracter public disponibile sunt reflec-tate în preþurile activelor financiare; în aceastã situaþiese au în vedere, pe lângã datele cu caracter istoric,informaþii din situaþiile financiare ale emitentului, infor-maþii publice cu privire la starea economiei etc. Oriceinformaþie va fi reflectatã în mod automat în preþ, încel mai scurt timp. Aºadar, forma semi-tare a ipotezeipieþei eficiente are un caracter mult mai general decâtforma slabã;

forma tare (strong) - în acest caz, preþurile activelorfinanciare reflectã toate informaþiile existente,incluzând informaþiile private pe lângã ceea ce estedisponibil la nivel public. Cei aflaþi în posesia unorinformaþii „private” vor acþiona în conformitate cu ele,vânzând sau cumpãrând.

Aceste trei tipuri de eficienþã sunt incluse una în cealaltã, ast-fel încât forma semi-tare o include pe cea slabã, iar formatare include ambele forme precizate anterior.

38

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

Dintre aceste forme ale eficienþei informaþionale, considerãmcã mai susceptibilã a fi influenþatã de adoptarea IFRS esteforma slabã. În cadrul formei slabe a ipotezei pieþei eficientepreþurile activelor reflectã orice informaþie conþinutã înistoricul acestora (Fama, 1970, p. 383).

În contextul adoptãrii IFRS, dovezile empirice care potsusþine aceastã ipotezã sunt obþinute prin testarea formei„slabe” a eficienþei informaþionale prin intermediul a douãseturi de metode:

a) într-o manierã directã, prin stabilirea gradului în careevoluþia preþurilor activelor financiare poate fi descrisãdrept un proces de tip martingale ºi, respectiv, dreptun proces de tip random-walk (mai precis, a mãsurii încare aceastã evoluþie este un random-walk simplusau exponenþial, respectiv, a mãsurii în care evoluþiaseriei temporare a preþurilor activelor financiareconþine impulsuri care sunt ele însele procese de tiprandom walk);

b) într-o manierã indirectã, prin analiza proprietãþilor sta-tistice ale seriei temporare formate de randamenteledeþinerii ºi tranzacþionãrii activelor financiare.

Într-o manierã mai analiticã, aceastã testare poate implicaevaluarea tuturor celor trei postulate subsecvente ale EMH:

P1: investitorii îºi formeazã anticipaþiile privind evo-luþia probabilã a preþurilor activelor financiare într-omanierã „raþionalã”;

P2: pieþele pot realiza o agregare „eficientã” a infor-maþiei (informaþie care, la rândul sãu, este completã,necostisitoare ºi integral relevantã) ºi, respectiv,

P3: preþurile activelor financiare reflectã în mod inte-gral rezultatele unei astfel de agregãri informaþionale.

În situaþia în care analiza empiricã respinge posibilitatea detratare a preþurilor activelor financiare drept martingale sauprocese de tip random walk, respectiv în situaþia în care dis-tribuþiile empirice ale seriei randamentelor sunt semnificativnon-normale, adicã prezintã efecte de fat-tails2; un pronunþatcomportament autoregresiv; numeroase puncte „de rupturãstructuralã” (zone de schimbare a pattern-ului evolutiv); schim-bãri frecvente în regimul diverselor componente ale volati-litãþii (pe „termen scurt” ºi/sau pe „termen lung”); comporta-ment sezonal sau pro-ciclic persistent etc. – atunci existenþaformei „slabe” a eficienþei informaþionale este discutabilã.

În cazul în care cercetãrile empirice conduc la invalidareaEHM, apare necesitatea dezbaterii cauzelor care pot duce laaceasta. Astfel, considerãm cã, per ansamblu, cauzele inefi-cienþei informaþionale a pieþelor activelor financiare pot fiextrem de variate. (Tabelul 1)

Principala implicaþie a invalidãrii empirice a EMH rezidã înfaptul cã preþurile activelor financiare observate de facto potdevia de la valoarea lor „intrinsecã” (valoarea „fundamentalã”corespunzãtoare situaþiei ºi performanþelor economico-finan-ciare ale emitenþilor) sub impactul diverselor tipuri de ºocuriendogene ºi exogene. Aceste deviaþii nu se absorb necesar-mente „pe termen scurt” ºi, în anumite condiþii, pot cãpãta uncaracter sistematic.

În fapt, acesta este mecanismul „bulelor speculative” cesurvin în cazul în care valoarea tranzacþionalã (valoarea depiaþã) a activelor financiare deviazã sistematic ºi pe „ter-menul lung” de la valoarea lor intrinsecã aºa cum seformeazã aceasta în funcþie de performanþele de fond ale sis-temului economic.

În consecinþã, este de remarcat faptul cã – chiar ºi în contex-tul adoptãrii IFRS – respingerea EMH poate fi interpretatãîntr-o manierã echilibratã, nu neapãrat în sensul tezei insta-bilitãþii perpetue a pieþelor activelor financiare.

Mai degrabã, o formulare corespunzãtoare unei asemeneamaniere de apreciere a invalidãrii EMH ar putea fi aceea con-form cãreia în funcþionarea pieþelor financiare alterneazãzonele în care se înregistreazã, în diverse grade, o instabili-tate funcþionalã evidentã, cu zone în care aceste pieþefuncþioneazã, mai mult sau mai puþin, „aproape de echilibru”.Tranziþia de la o stare la alta se realizeazã sub impactul unuicomplex de factori, atât endogeni, cât ºi exogeni, ºi implicãanumite transformãri de profunzime în mecanismele acestorpieþe.

Consideraþii finale În condiþiile adoptãrii IFRS, una dintre problemele ridicate decãtre EMH rãmâne verosimilitatea existenþei unui eventual„efect de contagiune” în ceea ce priveºte comportamentuloperatorilor de pe diversele segmente de piaþã în materie decolectare, prelucrare ºi utilizare a informaþiei financiar-con-tabile disponibile. Astfel, dacã se admite existenþa unor seg-mente cu performanþe neuniforme în materie de eficienþã

39

IFRS ºi eficienþa pieþelor financiare

5/2011

2 „Alungiri la stânga sau la dreapta” mai pronunþate decât cele specifice pentru distribuþia normalã ºi / sau o boltire mai aplatizatã sau mai pronunþatãdecât cea specificã distribuþiei normale.

informaþionalã, este legitimã postularea unor mecanisme de„contagiune”, „imitaþie comportamentalã” sau „sincronizareinformaþionalã”. Dar existenþa ºi intensitatea efectelor indusede funcþionarea unor astfel de mecanisme depinde în modcritic de importanþa comportamentului inerþial al investitorilor,de gradul de de-compartimentare a diverselor segmente depiaþã, precum ºi de uniformitatea standardelor de raportarefinanciarã ºi implicit de practicile de prezentare publicã ainformaþiilor necesare fundamentãrii deciziilor de investiþii.

Aceste argumente conduc la concluzia conform cãreia princi-pala implicaþie privind politicile de creºtere a eficienþei infor-maþionale a pieþei rezidã în necesitatea formulãrii acestorade o asemenea manierã încât sã susþinã dezvoltarea insti-tuþionalã a acesteia, creºterea eficacitãþii mecanismelor tran-zacþionale, a gradului de de-compartimentare, lãrgirea gameiactivelor financiare ºi creºterea lichiditãþii acestora precum ºiasigurarea unor practici uniforme de diseminare a informaþiei

relevante pentru deciziile de structurare a portofoliilor inves-tiþionale, practici aflate în strânsã legãturã cu obiectivul detransparenþã informaþionalã al standardelor emise de IASB.

În ultimã instanþã, eficienþa informaþionalã este o reflectare aeficienþei funcþionale de ansamblu a pieþelor financiare ºi,mai larg, a sistemului economic în ansamblul sãu. În con-secinþã, scãderea gradului de eficienþã informaþionalã poatefi privitã ca o consecinþã a degradãrii de ansamblu a conjunc-turii economice ºi, prin urmare, o ameliorare a acestei efi-cienþei este condiþionatã nu numai de succesul reformãriiinstituþionale ºi a mecanismelor specifice acestor pieþe, ci ºide politicile economice de ansamblu ºi de mãsura în careacestea reuºesc sã amorseze o creºtere economicã dura-bilã. Iar rolul standardelor internaþionale de raportare finan-ciarã devine în acest context nu doar de asigurare a pieþei cuinformaþii financiar-contabile de calitate, dar ºi de susþinere aacestei creºteri economice.

40

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

41

IFRS ºi eficienþa pieþelor financiare

5/2011

Acknowledgement. Acest articol a beneficiat de suport în cadrulcomponentei I a proiectului ,,Studii Post-Doctorale în Economie:program de formare continuã a cercetãtorilor de elitã - SPODE",contract de finanþare nr. POSDRU/89/1.5/S/61755, proiectfinanþat din Fondul Social European prin Programul OperaþionalSectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013"

This article has benefited by financial support through the proj-ect ,,Studii Post-Doctorale în Economie: program de formarecontinuã a cercetãtorilor de elitã - SPODE", financing contractno. POSDRU/89/1.5/S/61755, project financed by the EuropeanSocial Fund Sectoral Operational Programme HumanResources Development 2007-2013.

Anderson, J. A., Meyers, S. L. (1975), “Some Limitations of EfficientMarkets Research for the Determination of Financial ReportingStandards”, Abacus, 11(1): 18-37.

Beechey, M., Gruen, D., Vickery, J. (2000), “The Efficient MarketHypothesis: A survey ”, RBA Research Discussion Paper, rdp2000-01

Bernstein, P.L. (1999), “A New Look at the Efficient MarketHypothesis”. The Journal of Portfolio Management, 25(2): 1-2

Bova, F., Pereira, R. (2010), “The Determinants and Consequencesof Heterogeneous IFRS Compliance Levels FollowingMandatory IFRS Adoption: Evidence from a DevelopingCountry”, disponibil la SSRN: http://ssrn.com/abstract=1542240

Campbell, J.Y., Lo, A.W., MacKinlay, A.C. (1997), The econometricsof financial markets. Princeton: Princeton University Press.

Caramanolis-Cötelli, B., Gardiol, L., Gibson-Asner, R., Tuchschmid,N.S. (1999), “Are Investors Sensitive to the Quality and theDisclosure of Financial Statements?”, European FinanceReview, 3(2): 131-59

Cready, W. M., Minatt, P. G. (1991), “The Information Content ofAnnual Reports: a Price and Trading Response Analysis”,Accounting Review, 66(2): 291-312.

Duþescu, A. (2000), Informaþia contabilã ºi pieþele de capital, EdituraEconomicã, Bucuresti

Epstein, B. J., Mirza, A. A. (2005), Wiley IFRS 2005: Interpretationand Application of the International Accounting and FinancialReporting Standards (Hoboken, N.J.: John Wiley & Sons Ltd).

Fama, E. (1965), “The Behavior of Stock Market Prices”, Journal ofBusiness, 38(1): 34–105

Fama, E. (1970), “Efficient capital markets: a review of theory andempirical work”, Journal of Finance, 25(2): 383-417

Fama, E. (1991), “Efficient Capital Markets: II”. Journal of Finance,XLVI(5), December: 1575-1617.

Fogarty, M. (2008), “International financial reporting standards: Isthe world ready for convergence?” Catalyst, 2(1): 10

Gonedes, N.J. (1972), “Efficient Capital Markets and ExternalAccounting”, Accounting Review, 47(1): 11-21.

Grossman, S. (1976), “On the Efficiency of Competitive StockMarkets Where Traders Have Diverse Information”, Journal ofFinance, 31(2): 573-585

Grossman, S., Stiglitz, J. (1980), “On the Impossibility ofInformationally Efficient Markets”, American Economic Review,June, 70(3): 393–407

Hail, L., Leuz, C., Wysocki, P.D. (2009), “Global AccountingConvergence and the Potential Adoption of IFRS by the UnitedStates: An Analysis of Economic and Policy Factors”, disponibilla SSRN: http://ssrn.com/abstract=1357331

Lambert, M., Hübner, G., Michel, P.A., Olivier, H. (2006),“International Financial Reporting Standards and MarketEfficiency: A European Perspective”, Working Papers of CREFI-LSF (Centre of Research in Finance - Luxembourg School ofFinance), 06-04

Lo, A.W. (2004), “The Adaptive Markets Hypothesis: MarketEfficiency from an Evolutionary Perspective”, Journal of PortfolioManagement 30: 15-29.

Lo, A.W. (2005), “Reconciling Efficient Markets with BehavioralFinance: The Adaptive Markets Hypothesis”, Journal ofInvestment Consulting, 7(2): 21-44.

Lo, A.W., MacKinlay, A.C. (1988), “Stock Market Prices Do NotFollow Random Walks: Evidence from a Simple SpecificationTest” Review of Financial Studies, 1: 41–66.

Lo, A.W., MacKinlay, A.C. (2001), A Non-Random Walk Down WallStreet. Princeton: Princeton University Press.

Lo, A.W., MacKinlay, A.C. (2002), A Non-Random Walk Down WallStreet. Edi?ia a 5-a. Princeton: Princeton University Press

Malkiel, B.G. (2003) “The Efficient Market Hypothesis and ItsCritics”, Journal of Economic Perspectives, vol. 17, issue 1: pp.59-82

Mueller, G.G., Germon, H., Meek, G.K. (2007), Accounting: AnInternational Perspective, (4th ed.)

Prather-Kinsey, J., Jermakowicz, E.K., Vongphanith T. (2008),“Capital Market Consequences of European Firms’ MandatoryAdoption of IFRS”, disponibil la http://www.business.illinois.edu/accountancy/ research/vkzcenter/conferences/warsaw/papers/Kinsey.pdf

PricewaterhouseCoopers (2006) , IFRS: The European investors’view (February)

Rosenfield, P. (2005), “The Focus of Attention in FinancialReporting”, Abacus, 41(1): 1-20.

Simon, H. (1955), “A Behavioral Model of Rational Choice.”Quarterly Journal of Economics, 69: 99–118.

Tokar M. (2005), “Convergence and the Implementation of a SingleSet of Global Standards: The Real-life Challenge”, Accounting inEurope, 2: 47-68

Vishwanath, T., Kaufmann, D. (2001), “Toward Transparency: NewApproaches and Their Application to Financial Markets”, TheWorld Bank Research Observer, 16(1): 41-57

Zhang, Y. C. (1999), “Toward a theory of marginally efficient mar-kets”, Physica A, 269: 30-44

Bibliografie

1. Introducere Creºterea numãrului raportãrilor volun-tare privind informaþiile care reflectãperformanþa de mediu în cadrul entitã-þilor a ridicat probleme privind obiecti-vitatea acestor informaþii. Ca un rãs-puns la aceste probleme apare auditulde mediu, care devine astfel din ce înce mai acceptat în diverse sectoare deactivitate (Stanwick ºi Stanwick 2001).

Conceptul de audit de mediu este uti-lizat, atât în teorie, cât ºi în practicã,pentru a desemna o gamã largã deevaluãri ºi revizuiri cu privire la impactulentitãþii asupra mediului (CICA, 1992;Gray, 1993; IFAC, 1998). Într-un con-text mai larg, auditul de mediu estedefinit ca fiind un mijloc de gestionarecare permite o evaluare exhaustivã,documentatã, periodicã ºi obiectivã amodului în care managementul unei en-titãþi integreazã mediul, facilitând orga-nizarea ºi controlul practicilor legate demediu (Benþianu ºi Georgescu, 2008:1). Într-un context mai specific al legis-laþiei belgiene un audit de mediureprezintã evaluarea sinteticã, docu-mentatã ºi obiectivã a managementului,

42

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

Implicarea auditorilor financiari din România înrealizarea auditului de mediu

Ionel-Alin IENCIU*, Dumitru MATIª** & Adrian GROªANU***

* Asist.univ.dr., cercetãtor, Universitatea Babeº-Bolyai, Facultatea de ªtiinþe Economice ºi Gestiunea Afacerilor, e-mail:alin.ienciu@econ.ubbcluj.ro

** Prof.univ.dr., cercetãtor ºi auditor financiar, Universitatea Babeº-Bolyai, Facultatea de ªtiinþe Economice ºi GestiuneaAfacerilor, e-mail: dumitru.matis@econ.ubbcluj.ro

*** Lect.univ.dr., cercetãtor ºi auditor financiar, Universitatea Babeº-Bolyai, Facultatea de ªtiinþe Economice ºi GestiuneaAfacerilor, e-mail: adrian.grosanu@econ.ubbcluj.ro

The Involvement of the Financial Auditors fromRomania in the Environmental Audit Process Environmental reporting has emerged as an important research direction inaccounting, which explores the social nature of accounting, seeks to identify therole of accounting in sustainable development and environmental resources. Thewide use of environmental reports for a variety of purposes raises the question ofobjectivity, which can be obtained through the audit process. Environmental pro-tection is thus an opportunity for auditors, for the accounting profession and forresearchers to demonstrate that they can control and manipulate new opportuni-ties and new problems of the modern world (Medley, 1997). The study address-es the environmental audit and the financial audit, reflecting the way in whichfinancial auditors from Romania are involved in certification of environmentalreporting. The study concludes that both at internationally and nationally levelonly a small part of the statutory auditors are actually involved in environmentalauditing as a result of reluctance on the uncertainty resulting from a lack of a gen-erally binding. As an environmental audit requires different skills, the most ration-al way to organize this type of audit seems to be teamwork, the involvement ofauditors, accountants, engineers or other experts on environmental issues.

Key words: environmetal audit, environmental reporting, financial auditors, envi-ronmental risk, financial reporting

JEL Classification: M41, M42, M49

Cuvinte cheie: audit de mediu, raportãri de mediu, auditori financiari, riscul demediu, raportãri financiare

Abstract

organizaþiei, entitãþii sau activitãþilor dinpunct de vedere al protecþiei mediului(De Moor ºi De Beelde, 2005: 206).Auditul de mediu este privit ca un instru-ment de sprijinire a sistemului de pro-tecþie a mediului sau a sistemului demanagement al mediului. Acesta inclu-de consideraþii cu privire la emisiile ºiapele uzate ºi consecinþele lor asupramediului, gestiunea surselor de ener-gie, a materiilor prime, gestiunea pro-ducþiei, gestiunea deºeurilor, siguranþaexternã, informarea, educarea ºi impli-carea angajaþilor în gestiunea mediului,raportarea ºi prezentarea externã ainformaþiilor, precum ºi îndrumarea dinpartea coordonatorilor de mediu (DeMoor ºi De Beelde, 2005).

Din punct de vedere financiar, un auditde mediu este rentabil în cazul în carecosturile evitate ca urmare a audituluide mediu întreprins (amenzile, timpulde producþie pierdut, costurile de cu-rãþare a zonei) depãºesc costul auditu-lui de mediu. Cu toate acestea, chiardacã auditul de mediu nu este rentabildin punct de vedere financiar, benefici-ile nefinanciare pe care acesta le aduce(creºterea imaginii publice a entitãþii,avantajele competitive, asigurarea cre-dibilitãþii în faþa clienþilor ºi investitorilor,siguranþa acordatã managementuluiprivind gestionarea aspectelor de me-diu) îl fac un proces sau o activitaterentabilã în special pentru entitãþile careactiveazã în industrii sau sectoare con-siderate a fi mari poluatoare sau în ca-drul entitãþilor care prin activitãþile des-fãºurate sau produsele furnizate intrãsub incidenþa unor legi ºi reglementãride mediu de mare importanþã.

În funcþie de scopul ºi obiectivele audi-tului de mediu, acesta poate varia con-siderabil, fiind dezvoltate diverse tipuride audit de mediu. Existã diferite tipuriale auditului de mediu, dupã diferiteclasificãri ºi puncte de vedere. În funcþiede obiectivul auditului, de persoanele

angajate sã efectueze auditul de mediu(intern sau extern), existã douã maritipuri de audit de mediu (Thomson et al,1993):

auditul de mediu intern serveºtepentru a informa managementul cuprivire la conformitatea operaþiilorcu reglementãrile ºi legislaþia demediu, dacã existã datorii de mediuasociate cu transferul proprietãþii,dacã gestionarea deºeurilor sedesfãºoarã în mod corespunzãtor,dacã deciziile managementului demediu au la bazã informaþii con-crete, dacã obligaþiile de mediu suntînregistrate corespunzãtor etc;

auditul de mediu extern cautã sãfurnizeze pãrþilor interesate (insti-tuþiilor sau utilizatorilor rapoartelorde mediu) o certitudine cu privire laacurateþea informaþiilor cuprinse înrapoartele de mediu. Auditorii ex-terni sunt solicitaþi pentru a rãspun-de cerinþelor de raportare ale dife-ritelor organisme. De asemenea,activitãþile de audit de mediu externpot include servicii privind evaluareaproprietãþilor, implementarea ºi mo-nitorizarea sistemului de manage-ment de mediu.

În contextul în care raportãrile suste-nabile ºi în special raportãrile de mediuau cunoscut în ultima perioadã o dez-voltare aparte, se pune problema obiec-tivitãþii datelor cuprinse în cadrul aces-tor raportãri. Studii întreprinse în sferaraportãrilor de mediu (Deegan ºi Gor-don, 1996; Niskanen ºi Neiminem,2001) au indicat faptul cã informaþiile demediu raportate nu pot fi considerateobiective din vreme ce aspectele nega-tive privind impactul de mediu suntaproape inexistente în cadrul rapoar-telor de mediu, în care predominãaspectele de mediu pozitive. Astfel, oimportanþã aparte în asigurarea obiec-tivitãþii informaþiilor de mediu o are au-ditarea raportãrilor de mediu, în special

efectuatã de cãtre auditorii externi, pen-tru a spori încrederea pãrþilor intere-sate. În acest context ne-am ridicat ur-mãtoarele întrebãri: „Care este diferen-þa între auditarea raportãrilor de mediuºi auditarea situaþiilor financiare?”,respectiv, „Care este rolul profesiei con-tabile în auditarea raportãrilor demediu?”.

2. Metodologiacercetãrii

Pentru a rãspunde la cele douã între-bãri ne-am stucturat studiul în douãpãrþi:

- În prima parte am întreprins o anali-zã teoreticã fundamentalã privinddiferenþele dintre auditul de mediu ºiauditul financiar, respectiv dificul-tãþile pe care auditorii financiari leîntâmpinã în realizarea unui auditde mediu, analizã care are la bazãliteratura existentã în domeniu;

- În cea de-a doua parte am urmãritimplicaþiile auditorilor financiari dinRomânia în realizarea auditului demediu. Principalul instrument decercetare, pe care îl considerãmfoarte util ºi relevant, prin care amputut analiza implicarea auditorilorfinanciari din România în realizareamisiunilor de audit de mediu, estechestionarul.

3. Analiza literaturiiprivind implicaþiile

auditorilor financiariîn realizarea

auditului de mediuPentru a evidenþia o serie de elementecare diferenþiazã auditul de mediu în

43

Auditul de mediu

5/2011

cadrul unui raport de mediu faþã deauditul situaþiilor financiare am analizatstudiul întreprins de Wallage (Wallage,2000), care prezintã dificultãþile pentruun auditor financiar în ceea ce priveºteauditarea unui raport sustenabil, res-pectiv a unui raport de mediu. Autorulporneºte în studiul sãu de la obiectivulangajamentului de audit ºi anume acelade a evalua ºi mãsura un obiect (date,sisteme, procese, comportamente) carereprezintã responsabilitatea manage-mentului, în comparaþie cu anumite cri-terii identificate ºi a exprima o concluziecare sã furnizeze utilizatorului potenþialun nivel de siguranþã cu privire la obiec-tul analizat (Wallage, 2000). Pornind dela obiectivul angajamentului de audit,putem evidenþia o serie de diferenþe în-tre auditul situaþiilor financiare, respec-tiv auditul de mediu:

în cazul auditãrii situaþiilor financia-re, auditorul furnizeazã o asigurarecu privire la faptul cã situaþiile finan-ciare oferã o imagine clarã ºi com-pletã, prin punerea în aplicare a ca-drului contabil (Standardele Interna-þionale de Contabilitate sau Stan-dardele Naþionale de Contabilitate)pentru a evalua pregãtirea ºi pre-zentarea obiectului. Datoritã stan-dardelor contabile, datele financiaretrebuie furnizate într-o formã con-secventã cu aceste criterii. În ceeace priveºte auditul de mediu, nuexistã standarde contabile de mediugeneral acceptate care sã prezinteanumite criterii dupã care informaþi-ile de mediu trebuie pregãtite ºiprezentate. Astfel, auditorul raportu-lui de mediu trebuie sã stabileascãcriteriile adecvate, pentru a puteaevalua modul de prezentare ºipregãtire al informaþiilor. Aceste cri-terii reprezintã de fapt standardesau „benchmarks”, utilizate pentru aevalua ºi mãsura obiectul auditat.Criteriile trebuie sã fie adecvate

pentru a permite o evaluare consis-tentã a obiectului, având la bazãraþionamentul profesional. În cazulraportãrilor de mediu existã o seriede standarde naþionale sau iniþiativeglobale privind raportãrile de mediuprecum: cadrul GRI privind rapor-tãrile de mediu, cadrul EMAS sauISO 14001 etc. Cadrul oferit de GRI(GRI, 2006) este cel mai cuprinzãtorcadru privind raportãrile de mediu lanivel internaþional. Scopul GRI estede a dezvolta standarde general ac-ceptate privind raportãrile sustena-bile;

în comparaþie cu raportãrile finan-ciare, adresate în special investito-rilor, raportãrile de mediu trebuie sãreflecte aspiraþiile ºi nevoile unuigrup destul de larg de utilizatori,începând de la utilizatorii financiari,pânã la utilizatori precum agenþiilede mediu, comunitatea localã etc.Procesul de comunicare cu pãrþileinteresate este esenþial în rapor-tarea ºi auditarea raportãrilor demediu, deoarece obiectivele ºinormele importante ale raportãrilorde mediu sunt stabilite de cãtreentitãþi prin consultare cu pãrþileinteresate;

în cadrul raportãrilor de mediu, caurmare a complexitãþii pãrþilor inte-resate, este foarte probabil ca uniiindicatori privind performanþa demediu sã fie lãsaþi pe dinafarã. Au-ditorul de mediu ar trebui sã identi-fice utilizatorii care au fost incluºi ºisã identifice aspectele ºi indicatoriifurnizaþi pentru fiecare dintreaceºtia;

pe lângã tehnicile de colectare ainformaþiilor utilizate în cadrul audi-tului situaþiilor financiare (observa-þia, inspecþia, calculul, confirmarea,procedurile analitice), în cadrul unuiaudit de mediu trebuie utilizate

tehnici suplimentare, precum ches-tionarea grupurilor þintã, comentariiale experþilor (agenþii independenteprivind cercetãrile de piaþã), pre-zentarea listei utilizatorilor pentru ase consulta cu auditorul (ISEA,1999: 45).

Din cauza lipsei unor criterii generalstabilite, precum ºi a complexitãþii uti-lizatorilor de informaþii de mediu, ceeace creeazã o multitudine de obiective ºiscopuri ale raportului, auditarea unui ra-port de mediu, respectiv auditarea unuiraport sustenabil reprezintã un procesmult mai dificil în comparaþie cu audi-tarea situaþiilor financiare, ceea ce faceca profesia contabilã sã nu se implice înefectuarea auditului de mediu.

Din cele prezentate mai sus se poatedesprinde faptul cã în cazul auditãriiunui raport de mediu este aproapeimposibil sau cel puþin ineficient dinpunct de vedere financiar sã se furni-zeze un grad înalt de asigurare cuprivire la calitatea raportului de mediuluat în ansamblul lui. Opinia auditoruluipoate include diferite grade de asigu-rare pentru diferite pãrþi ale raportuluide mediu.

Datoritã tradiþiei lor ºi a reglementãrilorde responsabilitate profesionalã, con-tabilii ºi auditorii independenþi par a fiînclinaþi sã opereze în domenii în careeste elaborat un cadru general al prin-cipiilor ºi standardelor. Un cadru gene-ral obligatoriu pentru auditul de mediunu a fost elaborat pânã în acest mo-ment ºi este foarte posibilã existenþareticenþei contabililor ºi auditorilor inde-pendenþi de a intra într-un domeniu încare riscul profesional nu poate fi bineestimat. Collison (1996) a oferit un ar-gument foarte puternic pentru careauditorii sunt mai puþin interesaþi deimplicarea în domeniul auditului demediu.

44

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

Auditul este în esenþã procesul de com-parare a dovezilor pentru a susþine con-formitatea cu criteriile stabilite, dar,potrivit lui Collison (1996), nu existã cri-terii stabilite în domeniul ecologic.

Contribuþiile contabilului/auditorului in-dependent ar putea ajuta entitatea sãînþeleagã datoriile de mediu potenþialeºi reglementãrile în vigoare, iar explica-rea beneficiilor unui ecoaudit pot ajutaentitatea în planificarea unui ecoaudit ºipot ajuta la evaluarea economicã a pro-punerilor legate de mediu. Un aseme-nea tip de ecoaudit include o analizã aproceselor entitãþii de identificare azonelor în care sunt posibile diminuãride costuri (Willits ºi Metil 1996).

Tendinþa auditului de mediu care a fãcutposibilã apariþia în scenã a contabililorºi auditorilor externi nu a fost agreatãde cãtre toþi participanþii, deoareceaceºtia nu se axeazã pe impactul uneientitãþi asupra mediului, ci pun accentulmai mult pe sisteme care evalueazã ºiraporteazã impactul.

Influenþa în creºtere a contabililor ºiauditorilor reduce influenþa inginerilor ºia oamenilor de ºtiinþã care deseori suntmai puþin familiari cu sistemele infor-maþionale elaborate decât sunt cu con-trolarea ieºirilor de emisii toxice ºi alteleasemãnãtoare.

Existã diferenþe geografice în ceea cepriveºte implicarea contabilului/audi-torului, care sunt în mod evident expli-cate prin intermediul reglementãrilornaþionale. Într-un studiu al lui Lodhia(2003), contabilii angajaþi ai firmelor decontabilitate acreditate din Fiji au afirmatcã entitãþile în care activeazã nu suntimplicate în auditarea de mediu datoritãlipsei cererii. În acelaºi timp, au re-cunoscut cã partenerii lor externi exer-citã anumite tipuri de audit de mediu.

Rolul auditorilor financiari externi înauditul de mediu ºi contribuþia lor la

acesta au fost cercetate în NouaZeelandã (Chiang ºi Lightbody 2004).Deºi Chiang ºi Lightbody (2004) recu-nosc potenþialul profesiei de audit de ase dezvolta în acest domeniu, ei spuncã auditorii financiari din Noua Zee-landã neglijeazã aceastã posibilitate.Auditorii din Noua Zeelandã se implicauîn auditul de mediu doar ca rezultat alpresiunilor exercitate de cãtre terþepãrþi, de exemplu, clienþii, în loc sãexploateze proactiv aceastã niºã depiaþã. Cu toate acestea, ei au constatatcã numãrul auditorilor implicaþi în audi-tul de mediu este în creºtere. Auditoriitradiþionali nu aveau cunoºtinþe în ceeace priveºte problemele de mediu, iar ceicare s-au implicat în auditul de mediuau format echipe multidisciplinare pen-tru a combina cunoºtinþele mai multorpersoane.

Nyquist (2003) a prezentat practicileauditului de mediu în þãrile nordice, pre-cum Suedia, Norvegia ºi Danemarca. Întoate cele trei þãri reglementãrilenaþionale prevãd faptul cã entitãþile tre-buie sã raporteze informaþii de mediu.Cu toate acestea, doar în Suedia legis-laþia impune auditarea informaþieiraportate (Nyquist 2003, p. 22).

Caracteristicile considerate importanteatât pentru auditorii externi, cât ºi pen-tru cei interni sunt menþionate ºi în ca-zul auditorilor de mediu. ISO 14001recunoaºte trei nivele diferite ale audi-torilor de mediu (Wilson, 1998).

Primul nivel este cel al auditorilor cupuþinã experienþã sau fãrã experienþã înceea ce priveºte sistemele de manage-ment de mediu, nivelul doi este pentruauditorii membri într-o echipã de audit,iar nivelul trei este rezervat conducãto-rilor de audit care gestioneazã activi-tatea de audit ºi ceilalþi membrii aiechipei. Pentru fiecare nivel existã ungrad adecvat de experienþã, pregãtire ºieducaþie. Pentru toate nivelele aspec-

tele etice includ obiectivitate ºi indepen-denþã.

Doar o micã parte a contabililor suntimplicaþi efectiv în auditul de mediu caurmare a reticenþei contabililor privindincertitudinea rezultatã din lipsa unuicadru general obligatoriu. Profesia deauditor este una foarte vizibilã, iar re-glementãrile obligaþiilor profesionaledeterminã auditorii sã evite domeniile încare experienþa lor poate fi folositoare,dar în care nu sunt clare standardeledupã care va fi evaluatã performanþalor. Aceasta ar explica, de asemenea,de ce organismele profesionale punatât de mult accent în publicaþiile lor pedezvoltarea cadrelor generale ºi a stan-dardelor.

Deoarece un audit de mediu necesitãtipuri diferite de abilitãþi, cea mai raþio-nalã modalitate de organizare a acestuitip de audit pare a fi munca în echipã,prin implicarea auditorilor, contabililor,inginerilor sau a altor experþi privindaspectele de mediu.

4. Opinia auditorilorfinanciari privind

realizarea audituluide mediu în România Dupã ce am prezentat rolul auditorilorfinanciari în efectuarea auditului demediu, la nivel internaþional, vom anali-za, pe bazã de chestionar, implicareaauditorilor financiari din România înrealizarea misiunilor de audit de mediu,precum ºi responsabilitatea de mediu aentitãþilor din România din perspectivaauditorilor financiari. Auditorii financiariau fost selectaþi de pe site-ul CamereiAuditorilor Financiari din România(www.cafr.ro) astfel: am parcurs infor-maþiile pentru toþi auditorii înscriºi pesite-ul Camerei Auditorilor Financiari din

45

Auditul de mediu

5/2011

România, am selectat adresele deemail pentru cei care aveau trecutãadresa de email pe site (peste 95% dintotalul auditorilor aveau trecutã adresade email), iar apoi am trimis pe aceleadrese chestionarul. Din totalul de 2455de auditori pentru care am selectatadresa de email, am primit confirmarede trimitere pentru 2234 auditori, cele-lalte adrese fiind fie expirate, fie inac-tive. Din totalul de 2234 de auditori lacare s-a trimis chestionarul, am primitrãspuns de la 276, care reprezintãpeste 12%, ceea ce din punct devedere statistic este un procentaj destulde bun ºi, totodatã, relevant pentrurealizarea acestui studiu. Rãspunsurilela acest chestionar au fost obþinute înperioada 27 iulie – 15 august 2009.

În ceea ce priveºte opinia auditorilorfinanciari privind implicarea lor în efec-tuarea auditului de mediu în România,au fost analizate urmãtoarele aspectereprezentative:

auditul financiar ºi aspectele demediu;

implicarea auditorilor financiari înrealizarea misiunilor de audit demediu.

4.1. EXPERIENÞA ºI OPINIA

AUDITORILOR FINANCIARI

PRIVIND AUDITUL FINANCIAR

ºI ASPECTELE DE MEDIU

În cadrul acestor analize am avut învedere douã aspecte:

pe de o parte, prin experienþa aces-tora în ceea ce priveºte influenþa as-pectelor de mediu în exprimareaunei opinii cu privire la modul deîntocmire ºi prezentare a situaþiilorfinanciare (Au existat situaþii în careopinia dumneavoastrã cu privire lamodul de întocmire ºi prezentare asituaþiilor financiare sã fie influen-

þatã de nerespectarea de cãtre enti-tatea client a unor reglementãri demediu sau de nerecunoaºterea saurecunoaºterea neadecvatã a unorcosturi sau obligaþii de mediu impli-cite sau legale?), aspect descris întabelul 1;

pe de altã parte, opinia auditorilor înceea ce priveºte includerea risculuide mediu în evaluarea riscului ine-rent, conform Declaraþei 1010, as-pect descris în tabelul 2 (Conside-raþi riscul de mediu ca fiind o com-ponentã a riscului inerent?).

În urma misiunilor de audit financiarrealizate, din totalul de 276 de auditorirespondenþi, 21% s-au confruntat cusituaþii în care opinia lor cu privire lamodul de întocmire ºi prezentare a situ-aþiilor financiare a fost influenþatã denerespectarea de cãtre entitatea clienta unor reglementãri de mediu, ceea cerelevã încã o datã importanþa scãzutãpe care entitãþile din România o acordãaspectelor de mediu.

Majoritatea auditorilor financiari (86%)considerã riscul de mediu ca fiind o com-ponentã importantã a riscului de audit.

4.2. IMPLICAREA AUDITORILOR

FINANCIARI DIN ROMÂNIA

ÎN EFECTUAREA AUDITULUI

DE MEDIU

Este analizatã prin prisma a patru vari-abile:

experienþa profesionalã în realiza-rea unor misiuni de audit de mediu(Aþi fost implicat, de-a lungul expe-rienþei profesionale, în realizareaunor misiuni de audit de mediu?),variabilã descrisã în tabelul 3.

opinia auditorilor financiari privindimplicarea profesiei contabile ºi aauditorilor financiari în efectuareaauditului de mediu (Consideraþi cãprofesia contabilã/ auditorii financia-ri ar trebui sã joace un rol activ înefectuarea auditului de mediu?),variabilã analizatã în tabelul 4;

46

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

implicarea viitoare a auditorilor fi-nanciari din România în realizarea

unor misiuni de audit de mediu(Aveþi de gând, în urmãtoarele 12

luni, sã vã implicaþi în realizareaunor misiuni de audit de mediu?),variabilã analizatã în tabelul 5.

factorii care împiedicã implicareaunui auditor financiar în realizareaunei misiuni de audit de mediu(Care sunt factorii care împiedicãimplicarea unui auditor financiar înrealizarea unei misiuni de audit demediu?), variabilã descrisã întabelul 6.

Din analiza celor descrise mai sus, caurmare a rãspunsurilor acordate deauditorii financiari privind implicareaacestora în realizarea unor misiuni deaudit de mediu, putem concluziona fap-tul cã doar o micã parte a auditorilor dinRomânia (8%) au fost implicaþi pânã înprezent în realizarea misiunilor de auditde mediu, chiar dacã 74% dintre aceº-tia considerã cã profesia contabilã,respectiv auditorii financiari ar trebui sãse implice în realizarea auditului demediu. Principalii factori care împiedicãimplicarea acestora în realizarea audi-tului de mediu sunt lipsa unui ghid saustandard privind efectuarea auditului demediu, respectiv lipsa unor cunoºtiinþetehnice în domeniu. Sunt aceiaºi factoripe care cercetãtorii strãini îi aduceau înprim plan în studiile lor privind impli-carea profesiei contabile în realizareaauditului de mediu. Cu toate acestea,existã perspective îmbucurãtoare, de-oarece 41% dintre auditorii financiari aude gând ca în urmãtoarele 12 luni sã seimplice în realizarea unor misiuni deaudit de mediu.

5. ConcluziiAuditul de mediu reprezintã un conceptdestul de larg, de cuprinzãtor ºi repre-zintã evaluarea modului în care aspec-tele de mediu sunt gestionate în cadrulunei entitãþi, în scopul îmbunãtãþirii ma-nagementului de mediu ºi obþinerii unui

47

Auditul de mediu

5/2011

Cãrþi ºi articole în reviste cu autoriChiang, C., Lightbody, M., Financial auditors and environmen-

tal auditing in New Zealand, Managerial Auditing Journal,volum 19, pagina 224–234, 2004.

Collison, D., The response of statutory financial auditors in theUK to environmental issues: A descriptive and exploratorycase study, British Accounting Review, volum 28, pagina325–349, 1996.

De Moor, P., De Beelde, I., Environmental Auditing and the Roleof the Accountancy Profession: A Literature Review,Environmental Management, volum 36, numãr 2, pagina205–219, 2005.

Deegan, C., Gordon, B., A study of the environmental disclosurepractices of Australian corporations, Accounting andBusiness Research, volum 26, numãr 3, p. 187-199, 1996.

Gray, R., Bebbington, J., Walters, D., Accounting for theEnvironment (The Greening of Accountancy, Part II), PaulChapmanPaul Chapman, London, 1993.

Lodhia, S., Accountants_ responses to the environmentalagenda in a developing nation: An initial and exploratorystudy on Fiji, Critical Perspectives on Accounting, volum 14,pagina 715–737, 2003.

Medley, P., Environmental accounting—What does it mean toprofessional accountants?, Accounting, Auditing andAccountability Journal, volum 10, pagina 594–598, 1997.

Niskanen, J., Neiminem, T., The objectivity of corporate envi-ronmental reporting; a study of Finnish listed firms` environ-mental disclosures, Business Strategy and theEnvironment, volum 10, pagina 29-37, 2001.

Nyquist, S., The legislation of environmental disclosures inthree Nordic countries—A comparison, Business Strategyand the Environment, Swedish University of AgriculturalSciences, volum 12, pagina 12–25, SLU, Sweden, 2003.

Stanwick, P., Stanwick, D., Cut your risks with environmentalauditing, The Journal of Corporate Accounting and Finance,volum 12, pagina 11–14, 2001.

Wallage, F., Assurance on Sustainability Reporting: AnAuditor’s View, AUDITING: A Journal of Practice & Theory,volum 19, Supplement, 2000.

Willits, S., Metil, M., Roles for CPAs in clients_ ecoaudits,Pennsylvania CPA Journal, volum 67, pagina 26–31, 1996.

Wilson, R., What does it take to be an ISO 14001 EMS audi-tor?, Pollution Engineering, volum 30, pagina 49–51, 1998.

anumit nivel de credibilitate privindinformaþiile de mediu furnizate. Astfel,putem observa faptul cã auditul demediu poate fi realizat, fie din motiveinterne, reprezentând un instrument deevaluare, control ºi îmbunãtãþire al ma-nagementului de mediu, fie din motiveexterne, având drept obiectiv asigu-rarea unui nivel rezonabil de certitudinea faptului cã informaþiile de mediu evi-denþiazã o imagine clarã ºi completã înceea ce priveºte impactul entitãþiiasupra mediului. Din cauza caracteruluiîn mare mãsurã nereglementat al audi-tului de mediu nu au fost emise principiigeneral acceptate care sã aibã un scopcomparabil cu cel al reglementãrilorfinanciar-contabile ºi al auditului finan-ciar. Auditul de mediu reprezintã unpilon de bazã în asigurarea unei imaginifidele privind impactul entitãþii asupramediului.

Atât la nivel internaþional, cât ºi la nivelnaþional doar o micã parte a auditorilor

financiari sunt implicaþi efectiv în auditulde mediu ca urmare a reticenþei privindincertitudinea rezultatã din lipsa unuicadru general obligatoriu. Lipsa unorreglementãri ºi a unor cadre generalede raportare a informaþiilor de mediudeterminã auditorii sã evite domeniile încare experienþa lor poate fi folositoare.Aceasta ar explica, de asemenea, ºi dece organismele profesionale pun atâtde mult accent în publicaþiile lor pe dez-voltarea cadrelor generale ºi a stan-dardelor. Deoarece un audit de mediunecesitã tipuri diferite de abilitãþi, ceamai raþionalã modalitate de organizarea acestui tip de audit pare a fi munca în

echipã, prin implicarea auditorilor, con-tabililor, inginerilor sau a altor experþiprivind aspectele de mediu. Probabilcã, în ciuda lipsei cunoºtinþelor tehniceîn domeniu, cunoºtinþele privind organi-zarea ºi conducerea unei misiuni de au-dit ar reprezenta un mare câºtig în rea-lizarea auditului de mediu. Participareaauditorilor financiari alãturi de ingineri,fizicieni, biologi, ecologiºti ºi alte profe-sii la realizarea auditului de mediu ar re-prezenta un mare câºtig, în special pri-vind auditarea unor informaþii de mediude naturã financiarã, precum costuri demediu, datorii de mediu, provizioane ºidatorii contingente de mediu.

48

Cercetare

Audit Financiar, anul IX

Lucrarea de faþã a fost realizatã cu spri-jinul CNMP, Proiect nr. 92-085/2008, inti-tulat "Dezvoltarea unui model funcþionalde optimizare a strategiei naþionale cuprivire la raportãrile financiare în cadrulentitãþilor economice private româneºti".

This work was supported by CNMP, proj-ect number 92-085/2008. The project isentitled "Developing a functional modelfor optimizing the national strategyregarding financial reporting withinRomanian private sector entities".

Acknowledgement

Referinþe bibliografice

49

Auditul de mediu

5/2011

Documente guvernamentaleISEA, AccountAbility 1000 (AA1000) Framework: Standard,

Guidelines and Professional Qualification, ISEA, London,1999.

Canadian Institute of Chartered Accountants, Environmentalauditing and the role of the accounting profession, Researchreport, CICA, Toronto, 1992.

IFAC, Environmental Management in Organizations. The Roleof Management Accounting, Financial and ManagementAccounting Committee, International Federation ofAccountants, Study #6, New York, March, 1998.

World Commission on Environment and Development, GRIGuidelines, Oxford University Press, 2006.

Articole din surse electronice ºi cãrþi pe CDBenþianu, L., Georgescu, I., Approaches Of Environmental In-

formation Audit In Annual Reports, Annales UniversitatisApulensis Series Oeconomica, volum 1, numãr 10, Facultyof Sciences, “1 Decembrie 1918” University, Alba Iulia, 2008,http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/1020081/8.pdf.

Thomson, R., Simpson, T., Le Grand, C., Environmental auditing– Cover Story, Internal Auditor, http://findarticles.com/ p/arti-cles/mi_m4153/is_n2_v50/ai_14442247, 1993.

Participarea CAFR la aniversarea

ACCA RomâniaACCA (Association of Chartered CertifiedAccountants), asociaþie contabilã inter-naþionalã care oferã cele mai recunoscutecalificãri la nivel mondial, a sãrbãtoritrecent cinci ani de la deschiderea birouluisãu din România, prin organizarea în ziuade 30 martie a.c., la Bucureºti a Con-ferinþei cu tema: "Regândirea afacerilor- plus-valoare în funcþia financiar-contabilã", la care au susþinut comu-nicãri specialiºti de marcã din domeniu.

Prezentãrile ºi dezbaterile în cadrul aces-tei manifestãri, la care au fost de faþãcirca 400 de participanþi, s-au concentratasupra tendinþelor macro ºi micro eco-nomice din diverse industrii, atât la nivelglobal, cât ºi la nivel naþional, asigurând opanoramare de 360 de grade asupra mo-dului în care aceste probleme sunt solu-þionate de cãtre profesioniºti din domeniulcontabil ºi de audit înzestraþi cu aptitu-dinile necesare.

Din partea Camerei Auditorilor Financiaridin România prof. univ. dr. Maria Mano-lescu, vicepreºedinte al Consiliului Ca-merei, a transmis un mesaj în care sespune, printre altele:

"În numele Consiliului Camerei AuditorilorFinanciari din România, am onoarea de a

adresa cele mai sincere urãri de salutcelor prezenþi la acest important eveni-ment, care marcheazã împlinirea a cinciani de la deschiderea Biroului ACCA dinRomânia. Folosesc acest prilej pentru atransmite Biroului ACCA România celemai calde felicitãri pentru activitatea deo-sebit de eficientã desfãºuratã în aceastãperioadã în interesul profesiei de audit ºicontabilitate din þara noastrã. Suntem cutoþii conºtienþi cã obþinerea calificãrii demembru ACCA conferã un plus de valoa-re dezvoltãrii profesionale, cu atât maimult cu cât aceastã calificare este recu-noscutã pe plan mondial, în domenii pre-cum contabilitate, finanþe ºi management,reputaþia ACCA bazându-se pe cei peste100 de ani de experienþa în furnizarea decalificãri contabile ºi financiare.

În contextul activitãþii de audit financiar înslujba interesului public, Camera Audito-rilor Financiari din România desfãºoarãexcelente relaþii de colaborare cu ACCA,cu Biroul ACCA din România. Suntemonoraþi de participarea membrilor mar-canþi din conducerea ACCA la eveni-mentele internaþionale pe care le orga-nizãm, de semnarea Acordurilor de Coo-perare cu ACCA ºi de participarea lecto-rilor ACCA la seminariile tehnice pe carele-am organizat ºi vom continua sã leorganizãm pentru membrii noºtri.

Vã asigur, în numele Consiliului CAFR, deîntreaga disponibilitate de a acþiona în

continuare împreunã, pentru îndeplinireaobiectivelor pe care ni le propunem, îninteresul economiei româneºti ºi inter-naþionale".

În tematica Conferinþei au figurat: "Ela-borarea unui program pentru competitivi-tate într-o lume post-crizã", "Viitorul sis-temului bancar - modelarea unui mediueconomic ºi social mai bun", "Inovaþie înafaceri", "Captarea talentului Generaþiei Y- fundament pentru creºterea economicãviitoare", "Provocãri în privinþa implemen-tãrii unui Centru pentru Shared Services -de la idee la actor de nivel internaþional".

Expuneri deosebit de interesante au avutHelen Brand, director executiv ACCA,Pascal Frerejacque, Senior Operations,Banca Mondialã, Stanislav Georgiev,vicepreºedinte ºi CFO al Unicredit ÞiriacBank ºi Laura Perrin, membru în Con-siliul Internaþional al ACCA.

Evenimentul a cuprins o masã rotundãavând drept subiect "Auditul ºi societatea- valoarea auditului într-o lume modernã",la care a avut intervenþii ºi prof. univ. dr.Maria Manolescu. În acest cadru au fostsupuse atenþiei probleme de actualitate ºide perspectivã ale auditului, precum:reducerea decalajului dintre modul depercepþie de cãtre public a activitãþii deaudit ºi activitatea auditorilor în realitate,evoluþia reglementãrilor internaþionale îndomeniu, costul serviciilor de audit, rele-vanþa informaþiilor oferite de auditori pen-tru necesitãþile stakeholderilor.

Informaþii

50

De la teorie la practicã

Audit Financiar, anul IX

IntroducereStandardele Internaþionale de Audit(ISA) clarificate emise de Consiliul pen-tru Standarde Internaþionale de Audit ºiAsigurare (IAASB) sunt aplicabile audi-turilor perioadelor contabile care începla 15 decembrie 2009 sau ulterior aces-tei date (pentru Marea Britanie, peri-oadelor care se încheie la 15 decem-brie 2010 sau ulterior acestei date).Prin urmare, pentru mulþi auditori esteiminentã realizarea primelor misiuniconform noilor ISA ºi aceasta trebuie sãfie susþinutã de formãri relevante ºi mo-dificãri ale metodologiei de audit adop-tate.

ISA clarificate pot genera îngrijorãri înrândul practicienilor. În definitiv, noilestandarde sunt mai lungi, au fost intro-duse douã noi standarde (ISA 265privind comunicarea deficienþelor con-trolului intern ºi ISA 450 privind evalu-area denaturãrilor), alte 12 ISA-uri aufost revizuite ºi o parte din materialelede îndrumare din standardele actualeau fost actualizate pentru a corespundecerinþelor. Cu toate acestea, impactulreal al noilor standarde privind practicacurentã a auditului nu este la fel de ex-tins ca modificãrile generate de adop-tarea ISA-urilor în forma lor prezentã.

De fapt, ISA-urile clarificate confirmãfaptul cã accentul în realizarea uneimisiuni de audit trebuie pus pe adop-tarea abordãrii bazate pe risc, în carese impune exercitarea raþionamentuluiprofesional ºi menþinerea scepticismu-lui profesional pe parcursul auditului.

Pentru atingerea acestui dezideratfiecare standard identificã obiectivespecifice, dispoziþii ºi materiale distincteexplicatorii ºi de aplicare care îndrumãauditorul în procesul de identificare ºi

Auditul practic,conform ISA-urilor clarificate

Glenn COLLINS* & Massimo LAUDATO**

* Coordonatorul departamentului pentru servicii de consiliere ACCA, e-mail: info@ro.accaglobal.com** Consilier tehnic ACCA Marea Britanie, e-mail: info@ro.accaglobal.com

Practical Auditing under Clarified ISAs The clarified International Standards on Auditing (ISAs) issued by theInternational Auditing and Assurance Standards Board are effective for audits ofaccounting periods starting on or after 15 December 2009 (for the UK, periodsending on or after 15 December 2010). For many auditors the performance oftheir first engagements under the new ISAs are therefore imminent and need to be supported by relevant training and changes to the audit methodology adopted. The clarified ISAs may cause practitioners some concern. After all, the new stan-dards are longer, two new standards have been introduced (ISA 265 on commu-nication of deficiencies in internal control, and ISA 450 on the evaluation of mis-statements), 12 other ISAs have been revised, and some of the guidance mate-rial in the current standards have been elevated to requirements. However, the actual impact of the new standards on current audit practice is not as extensive as the changes brought about by the adoption of the currentISAs

Key words: Clarified ISAs, control environment, risk based audit, risk identification

JEL Classification: M 42

Cuvinte cheie: ISA clarificate, mediul de control, abordare bazatã pe risc, identifi-carea riscului

Abstract

515/2011

Auditul practic

evaluare a riscurilor de denaturãri sem-nificative, în obþinerea de probe de au-dit suficiente ºi adecvate prin proiecta-rea rãspunsurilor potrivite la riscurileevaluate ºi în formarea unei opinii pebaza probelor obþinute.

Acest articol ilustreazã modul în carepoate fi adoptatã o abordare bazatã perisc pentru un audit realizat în conformi-tate cu ISA-urile clarificate ºi ce impactpot avea asupra practicii actuale deaudit unele din noile dispoziþii introduse.

Importanþa planificãrii

Planificarea este vitalã pentru realiza-rea unui audit conform abordãrii bazatepe risc ºi cele mai importante ISA-uricare fac referire la acest subiect – ºianume ISA 300, Planificarea unui audital situaþiilor financiare, ISA 315, Iden-tificarea ºi evaluarea riscurilor de dena-turare semnificativã prin înþelegereaentitãþii ºi a mediului sãu ºi ISA 330,Rãspunsul auditorului la riscurile evalu-ate – nu au fost modificate semnificativ.

ISA 315, în special, cere auditorului sãidentifice riscurile pe parcursul procesu-lui de înþelegere a entitãþii ºi a mediuluiacesteia ºi sã evalueze impactul po-tenþial al unor astfel de riscuri asuprasituaþiilor financiare în ansamblu, pre-cum ºi asupra declaraþiilor specifice.

Procesul de identificare a riscului tre-buie sã înceapã, mai degrabã, de laobþinerea de informaþii cu privire lanatura, caracteristicile ºi dinamica en-titãþii ºi a mediului în care aceasta îºidesfãºoarã activitatea ºi, apoi, trebuiesã se treacã la evaluarea efectelor po-tenþiale, în ceea ce priveºte denatu-rãrile pe care astfel de riscuri ar puteasã le aducã asupra situaþiilor financiare,ºi nu sã urmeze ruta contrarã – de de-marare a evaluãrii riscurilor prin citirea

situaþiilor financiare, abordare care arputea conduce la omiterea unor riscurirelevante ºi proeminente, care þin decircumstanþe specifice sectorului deactivitate sau entitãþii.

Pentru atingerea obiectivului prezentatmai sus, auditorul trebuie, printre altele,sã ajungã sã cunoascã urmãtoareleaspecte:

Factorii de influenþã din sectorul deactivitate în care entitatea îºi des-fãºoarã activitatea – dimensiuneapieþei, nivelul de concurenþã, relaþi-ile dintre furnizori ºi clienþi.

Factorii de reglementare, cum ar filegile ºi reglementãrile semnifica-tive, care pot fi generale sau speci-fice sectorului de activitate, cum ar ficerinþele de mediu pentru un sectorde activitate, legislaþia generalã îndomeniul forþei de muncã, regle-mentãrile privind sãnãtatea ºi sigu-ranþa ºi cadrul general aplicabil deraportare financiarã.

Factorii externi relevanþi care afec-teazã entitatea, cum ar fi condiþiileeconomice generale, ratele de do-bândã ºi disponibilitatea finanþãrii.

Natura ºi istoricul entitãþii, incluzândoperaþiunile sale, sursele de venit,produsele, serviciile, pieþele deser-vite, personalul cheie, locaþiile,structura acþionariatului, investiþii deafaceri planificate sau în curs, prin-cipalii clienþi, principalii furnizori ºistructura sa de finanþare.

Selecþia, aplicarea ºi gradul deadecvare a politicilor contabile uti-lizate de entitate ºi motivele efec-tuãrii oricãror modificãri.

Obiectivele ºi strategiile entitãþii ºiriscurile de afaceri aferente.

Analiza performanþei financiare aentitãþii.

Un alt element important privind enti-tatea pe care auditorul trebuie sã-lcunoascã pentru a identifica posibilelesurse de risc se referã la controaleleinterne implementate de cãtre entitatepentru a asigura fiabilitatea raportãriifinanciare, eficacitatea ºi eficienþa ope-raþiunilor ºi conformitatea cu legile ºireglementãrile aplicabile. ISA 315 evi-denþiazã urmãtoarele cinci compo-nente:

mediul de control

procesul folosit de entitate pentruevaluarea riscului

sistemul informaþional, inclusiv pro-cesele de afaceri, relevant pentruraportarea financiarã

activitãþile de control relevante pen-tru audit

monitorizarea controalelor.

Deºi toate componentele controlului in-tern pot fi relevante pentru audit, medi-ul de control, vãzut drept cultura creatãºi promovatã de cãtre conducere cuprivire la integritate, eticã, atitudine faþãde control, angajament faþã de compe-tenþa personalului, comunicarea valo-rilor, managementul riscului, alocareaautoritãþii ºi responsabilitãþii, poate ficonsiderat o fundaþie pentru celelalteelemente ale controlului intern.

Natura mediului de control este extinsãîn întreaga entitate ºi are un impactpozitiv sau negativ asupra eficacitãþiicelorlalte controale aplicate tranzacþiilorentitãþii. De fapt, deficienþele mediuluide control submineazã celelalte con-troale, chiar dacã ele sunt proiectatecorespunzãtor, deoarece evitarea con-troalelor se poate face cu o mai mareuºurinþã, în timp ce un mediu de controlpozitiv favorizeazã un control intern maisolid. Prin urmare, este important sã secunoascã mediul de control în toatemisiunile sau în cea mai mare parte a

52

De la teorie la practicã

Audit Financiar, anul IX

lor, în special în cazul entitãþilor maimici, unde este posibil ca aceste con-troale sã fie neoficiale.

Riscurile ºi reacþiile faþã de acestea vorfi înglobate într-o strategie de audit con-secventã ºi într-un plan de audit detali-at, care vor fi documentate corespunzã-tor. Auditorilor care nu sunt familiarizaþicu procesul descris mai sus este nece-sar sã li se reaminteascã importanþaplanificãrii ºi a direcþionãrii acesteia,care trebuie sã porneascã de la apre-cierea entitãþii, a controlului sãu internºi sã se îndrepte spre situaþiile financia-re. Un auditor care îºi demareazã plani-ficarea de la situaþiile financiare poate,cu uºurinþã, sã porneascã într-o direcþiegreºitã. În câteva ISA-uri noi ºi revizuiteau fost introduse unele modificãri aleISA-urilor clarificate care sunt relevantepentru procesul planificãrii.

ISA 320 privind pragul de semnificaþieintroduce o dispoziþie privind determi-

narea pragului de semnificaþie funcþio-nal la un nivel mai redus decât celdeterminat pentru situaþiile financiareca întreg. Deºi conceptul de prag desemnificaþie funcþional nu a fost formu-lat distinct în ISA-urile anterioare, el afost adoptat în practicã pe scarã largãprin utilizarea unor repere, precumpragul de semnificaþie funcþional ºieroarea acceptabilã.

ISA 320 îl defineºte drept „suma sausumele stabilite de auditor la un nivelmai scãzut decât pragul de semnificaþiepentru situaþiile financiare ca întreg,pentru a reduce la un nivel adecvat descãzut probabilitatea ca denaturãrilenecorectate sau nedetectate agregatesã depãºeascã pragul de semnificaþiepentru situaþiile financiare ca întreg”.Conceptul se aplicã, de asemenea, ºinivelului pragului de semnificaþie stabilitpentru anumite clase de tranzacþii, sol-duri de conturi sau prezentãri.

Prin urmare, pragul de semnificaþiefuncþional va avea o valoare mai redusãdecât pragul de semnificaþie generalaferent misiunii ºi va lua în considerareriscul general asociat clientului ºi riscu-rile specifice – luând, de exemplu, înconsiderare erorile trecute necorectateºi probabilitatea existenþei erorilor ne-detectate. Nu existã îndrumãri care sãfacã referire la cât de redus trebuie sãfie pragul de semnificaþie funcþional înraport cu pragul de semnificaþie gene-ral, deoarece acest aspect þine de ra-þionamentul profesional al auditoruluifundamentat pe riscurile evaluate.

ISA 402 recunoaºte utilizarea din ce înce mai frecventã a organizaþiilor presta-toare de servicii ºi complexitatea încreºtere a relaþiilor rezultate. Standar-dul revizuit îºi aliniazã dispoziþiile custandardele care prevãd evaluareariscului, în special în ceea ce priveºteînþelegerea controlului intern ºi evalu-

area riscurilor identificate. Multe entitãþiexternalizeazã servicii care fac partedin sistemul lor informaþional, cum ar fisalarizarea ºi controlul creditelor. Audi-torul trebuie sã înþeleagã modul în caresunt utilizate organizaþiile prestatoarede servicii, care sunt procesele afec-tate, care este pragul de semnificaþie aldomeniilor externalizate, cum contro-leazã entitatea ºi agenþia tranzacþiileprocesate extern ºi termenii contractu-ali implicaþi ºi trebuie sã evalueze im-pactul unor astfel de servicii asupracontrolului intern, riscurile potenþialepentru situaþiile financiare ºi impactulasupra abordãrii auditului.

Relaþii periculoaseISA 550, Pãrþi afiliate a fost modificatpentru a evidenþia procedurile utile pen-tru identificarea ºi evaluarea riscului dedenaturare a situaþiilor financiare careprovine din relaþiile ºi tranzacþiile cupãrþile afiliate, precum ºi procedurilepentru generarea rãspunsurilor adec-vate. Vizitaþi www.accaglobal.com/isa550 pentru a studia toate efecteleacestui standard.

Estimãri dificile ISA 540, care trateazã auditarea esti-mãrilor contabile, admite faptul cã situ-aþiile financiare conþin mai multe valoriestimate decât s-a prevãzut atunci cândISA-urile au fost emise pentru primadatã. Revizuirea ISA 540 are ca scopîmbunãtãþirea rigorii auditului estimã-rilor ºi conformitatea abordãrii audituluiestimãrilor cu abordarea bazatã pe riscdin standardele privind evaluarea riscu-lui ºi frauda.

ISA 540 impune aplicarea unei rigori ºia unui scepticism îmbunãtãþite în audi-tul estimãrilor contabile, inclusiv în

ISA-urile clarificate confirmã faptul cã accentul în realizareaunei misiuni de audittrebuie pus peadoptarea abordãriibazate pe risc, în carese impune exercitarea raþionamentului profesional ºimenþinerea scepticismului profesional pe parcursul auditului

535/2011

Auditul practic

aprecierea de cãtre auditor a unei posi-bile influenþe exercitate de cãtre con-ducere. El conþine, de asemenea, stan-darde ºi îndrumãri cu privire la deter-minarea ºi documentarea de cãtre audi-tor a denaturãrilor ºi a indiciilor privindexercitarea unei posibile influenþe dinpartea conducerii în raport cu estimãrileindividuale.

Dispoziþiile specifice noi, relevante pen-tru etapa planificãrii includ:

Cunoaºterea ºi înþelegerea moduluiîn care conducerea identificã tran-zacþiile, evenimentele ºi condiþiilecare ar putea impune necesitateaunei estimãri contabile ºi a moduluiîn care face respectivele estimãri.

Analizarea rezultatului unei estimãricontabile realizate în perioade con-tabile anterioare sau, dacã estecazul, a reestimãrii ulterioare rea-lizate în perioada curentã.

Evaluarea incertitudinilor de esti-mare atunci când se determinãdacã estimãrile cu un grad înalt deincertitudine dau naºtere unorriscuri semnificative.

O altã dispoziþie nouã pentru etaparealizãrii misiunii include realizarea deproceduri de fond ca reacþie la riscurilesemnificative, cum ar fi sã se evaluezedacã ºi cum a avut conducerea învedere ipoteze ºi rezultate alternative ºicum a tratat incertitudinea estimãrii.Alte proceduri presupun obþinerea deprobe suficiente cu privire la oportuni-tatea deciziei conducerii de a recunoaº-te sau nu estimãrile în situaþiile financia-re, precum ºi cu privire la baza de eva-luare selectatã.

Nouã este, de asemenea, ºi dispoziþiade a analiza raþionamentele ºi deciziileconducerii pentru a identifica indiciileprivind exercitarea unei influenþe dinpartea conducerii.

Încheierea misiunii

ISA 580, Declaraþiile conducerii, includedispoziþia privind obþinerea declaraþiilorscrise. În trecut era suficientã recu-noaºterea responsabilitãþilor de cãtreconducere, dar acum auditorul trebuiesã obþinã declaraþii care sã arate cãmembrii conducerii ºi-au îndeplinit res-ponsabilitãþile în ceea ce priveºte în-tocmirea situaþiilor financiare ºi exhaus-tivitatea informaþiilor oferite auditorului.

Reformularea ISA 580 aratã foarte clarcã declaraþiile scrise doar susþin pro-bele de audit ºi nu oferã, ele înseleluate distinct, suficiente probe de audit.ISA aratã cã declaraþiile trebuie sãsusþinã, în forma lor scrisã, celelalteprobe de audit relevante pentru situaþi-ile financiare sau declaraþiile specificedin situaþiile financiare atunci când seconsiderã necesar de cãtre auditor saucând este impus de cãtre alte ISA-uri.Standardul prevede ºi necesitatea de arãspunde în mod adecvat declaraþiilorscrise ale conducerii ºi, acolo unde estecazul, ale celor însãrcinaþi cu guver-narea sau de a reacþiona atunci cândconducerea, ºi, acolo unde este cazul,cei însãrcinaþi cu guvernarea nu oferãdeclaraþiile scrise solicitate de auditor.

Declaraþiile scrise ale conducerii suntobligatorii pentru toate auditurile. Dacãnu sunt disponibile, auditorul trebuie:

sã discute problema cu membriiconducerii

sã reaprecieze integritatea condu-cerii ºi sã reevalueze declaraþiile

conducerii atât pe cele verbale, câtºi pe cele scrise ºi sã apreciezecredibilitatea celorlalte probe deaudit

sã întreprindã acþiunile corespunzã-toare, inclusiv sã evalueze lipsa de-claraþiilor ºi impactul asupra opinieide audit.

Dacã existã îndoieli suficiente referitoa-re la declaraþiile prin care se recunoaºteresponsabilitatea conducerii pentru în-tocmirea situaþiilor financiare, referitoa-re la informaþiile oferite privind exhaus-tivitatea declaraþiilor conducerii saureferitoare la credibilitatea informaþiilor,atunci auditorul este obligat sã declareimposibilitatea de a exprima o opinie.

Un aspect privindgrupul

ISA 600 privind auditurile grupurilorprezintã proceduri specifice pentru aobþine un nivel mai înalt de con-secvenþã atunci când un auditor algrupului îºi asumã singur responsabili-tatea, iar alþi auditori realizeazã auditulcomponentelor. Efectiv, auditoruluigrupului i se impune sã se implice maimult în activitatea auditorilor pãrþilorcomponente.

În special, auditorului grupului i se ceresã cunoascã ºi sã înþeleagã auditoriipãrþilor componente, inclusiv compe-tenþele lor profesionale ºi sã determinedacã aceºtia înþeleg ºi respectã dispo-ziþiile etice relevante pentru auditulgrupului.

IFAC, Manual de standarde internaþionale de audit ºi control de calitate. Audit finan-ciar 2009, coeditare CAFR – editura Irecson, Bucureºti, 2009

www.accaglobal.com/isa550

http://www.ifac.org/IAASB/

Bibliografie

54

De la teorie la practicã

Audit Financiar, anul IX

În secolul 21 contabililor ºi auditorilor lise cere sã fie persoane multilaterale ºiprofesioniºti compleþi, care pot adãugaexperienþei lor tehnice contabile ºi pers-pectivei etice o serie de abilitãþi inter-personale ºi capacitãþi manageriale.

Vi se va cere sã „adãugaþi valoare”, sã„fiþi un partener al afacerii” ºi sã „adop-taþi un rol strategic”. Întrunirea acestorcondiþii nu este uºoarã, dar nici mãcarnu puteþi sã încercaþi sã le întruniþi pânãcând nu înþelegeþi ce presupun. Dinpãcate pentru mulþi stagiari, aceste sin-tagme pot sã însemne lucruri atât demulte ºi diferite încât sunt aproape dea-ºi pierde orice sens. „Adãugarea va-lorii este, în mod deosebit, o frazã în-grozitoare ºi ar trebui eliminatã din vo-cabularul de afaceri”, afirmã Nick Jar-man, un partener PwC în cadrul cabine-tului de consultanþã pentru eficacitatefinanciarã. Este oare o surprizã cã pro-fesioniºtii din domeniul finanþelor spun„bine, da….deci vreþi ca eu sã adaugvaloare…dar ce înseamnã aceasta?”,se întreabã retoric Jarman care, cutoate acestea, ajunge sã utilizeze ºi elaceeaºi frazã.

„Este inevitabilã”, recunoaºte NickJarman, iar rolul pe care îl deþine încadrul cabinetului de consultanþã pen-tru eficacitate financiarã al unei firmeBig Four face ca acest tip de terminolo-gie sã fie foarte dificil de evitat. Dar„adãugarea valorii” are înþelesuri dife-rite în contexte diferite, iar în multe sce-narii înþelesul acestei fraze, precum ºial altora la fel de abstracte va depinde,într-o anumitã mãsurã, de persoanacare o utilizeazã.

Deci nu vã faceþi griji dacã le gãsiþineclare; nu sunteþi singurii – ºi vorexista nenumãrate ocazii în carieradumneavoastrã când cel mai prudentva fi sã solicitaþi clarificãri, în special în

Cum pot contabiliiºi auditorii financiari adãugavaloare afacerii?*

* Comentariu oferit de Biroul ACCA România

How Can the Accountants and the Auditors AddValue to a Business?

In the 21st century, accountants and auditors are expected to be multi-faceted,well-rounded individuals who can supplement their technical accounting expertise,and ethical perspective, with a range of interpersonal skills and managerial capa-bilities. You will be expected to 'add value', 'be a business partner', and 'take astrategic role'.

Doing these things is not without challenges, but you can't even attempt them untilyou understand what they are. Unfortunately for many students, these phrases canmean so many different things that they are teetering on the brink of being mean-ingless.

Key words: value, advice, analisys

JEL Classification: M 42

Cuvinte cheie: valoare, consiliere, analizã

Contabililor ºi auditorilor financiari li se cere din ce în ce mai frecvent sã-ºi depãºeascã rolurile ºi funcþiile tradiþionale ºi sã rãspundã unor nevoi mai abstracte: „adãugarea valorii”,

„a fi un partener al afacerii” sau „adoptarea unui rol strategic”. Acest articol trateazã mai îndeaproape ce

presupun toate acestea.

Abstract

555/2011

discuþiile care implicã personal fãrãspecializare financiarã.

Adãugarea valoriiPrintre confraþii profesioniºti, lucrurilesunt mai puþin complicate. „Considerserviciile cu valoare adãugatã ca fiindacelea care oferã beneficii clare de afa-ceri clienþilor mei. ªi la fel le considerãºi ei”, spune profesionistul independentFrederick Kirkland, iar el vede acesteservicii ca fiind foarte diferite de servici-ile de „conformitate”. Din punct devedere istoric, aceste servicii au fostprincipala sursã de lucrãri ºi venituripentru multe cabinete, deoarece com-paniile ºi persoanele apeleazã la firme(cel puþin iniþial) pentru cã acestea înþe-leg reglementãrile asociate raportãriistatutare (adicã raportãri care sunt soli-citate la anumite date ºi care au un con-þinut determinat de reguli stabilite deguvernele locale sau naþionale, cum arfi raportãrile pentru audit ºi cele fiscale).„Serviciile cu valoare adãugatã suntcele pe care clienþii le doresc, maidegrabã decât sã aibã nevoie de ele”,adaugã Kirkland.

Serviciile de conformitate tind sã fie pri-vite drept bunuri de cãtre profesioniºti ºiclienþii lor ºi reprezintã achiziþii caresunt efectuate cu reticenþã de cãtremulte pãrþi (care ar prefera sã îºi chel-tuiascã banii pentru ceva mai produc-tiv), astfel încât furnizorii sunt adeseaaleºi în funcþie de „cel mai redus cost”.Aceastã situaþie poate face ca serviciilecu valoare adãugatã, care aduc bene-ficii clientului ºi genereazã mai multevenituri pentru firmã, sã devinã avanta-joase pentru ambele pãrþi, iar ele includo gamã de oferte în permanentã creº-tere, cum ar fi: consiliere pentru acce-sarea finanþãrii, planuri pentru per-soane vârstnice, întocmirea situaþiilorlunare de management, implementarea

software-ului contabil, planificare fiscalãpersonalã ºi pentru firme, managemen-tul riscului, asistenþã pentru litigii, con-sultanþã pentru redresarea activitãþii,restructurare ºi multe altele.

În secolul 21 contabililor ºi auditorilor li se cere sã fiepersoane multilaterale, care pot adãuga experienþei lor

tehnice ºi perspectivei etice oserie de abilitãþi interpersonale

ºi capacitãþi manageriale.

În multe cazuri contabilii din domeniulcomerþului ºi din sectorul public înþelegconceptul de „adãugare a valorii” caavând un înþeles similar deoarece sereferã la capacitatea contabililor de a-ºiextinde susþinerea ºi serviciile dincolode responsabilitãþile lor financiare tra-diþionale. Au trecut de mult zilele în carefuncþiile finanþelor erau, în principal,cele de realizare a evidenþelor istoriceºi de realizare a registrelor asociateacestora ºi a sistemelor de înregistrarea tranzacþiilor; dar adãugarea de valoa-re rolurilor ºi raportãrilor asociate înmod tradiþional cu finanþele duce la ogamã diferitã de activitãþi ºi servicii,cele care „adaugã valoare” serviciiloroferite clientului într-un cabinet contabil.

În climatul economic actual, cea maiclarã modalitate în care profesioniºtii îndomeniul finanþelor pot adãuga valoareeste oferind mai mult pentru aceeaºisumã de bani ºi pentru aceleaºi resursesau chiar pentru mai puþini bani ºi maipuþine resurse. Dar finanþelor li se soli-citã ºi sã furnizeze informaþii. „Adãuga-rea de valoare funcþiei financiare pre-supune ca profesioniºtii contabili ºiauditorii sã petreacã mai puþin timpcolectând ºi compilând informaþii ºi maimult timp analizându-le”, spune Jar-man. Aceastã situaþie poate presupune

multe lucruri, inclusiv: dezvoltarea unuisistem de evaluare pentru informaþiilene-financiare; gãsirea unor modalitãþinoi ºi inovative de reducere a costurilor;simplificarea proceselor ºi eficientizareatehnologiei, identificarea (ºi, unde esteposibil, gestionarea) domeniilor (interneºi externe afacerii) care presupun celmai mare risc financiar - ºi altele.

Parteneriatul deafaceri

Aceastã temã ne aduce la ce înseamnã„sã fii un partener al afacerii”, un termencare este adesea utilizat împreunã cureferiri la „valoarea adãugatã” ºi careare, de asemenea, o serie de sensurimultiple, potenþial neclare. „În rolul departeneri ai afacerii, contabilii ºi audi-torii din diferite organizaþii vor trebui sãfacã diverse lucruri”, spune Jarman ºipentru a face lucrurile un pic mai dificilepentru cei care încearcã sã-ºi deaseama cum li se aplicã aceastã teorie,el adaugã: „Rolul evolueazã în perma-nenþã”, deoarece, aºa cum afacerile ºilumea în care ele funcþioneazã seschimbã, la fel trebuie sã facã ºi profe-sioniºtii financiari care lucreazã încadrul afacerilor (în calitate de angajaþi)ºi pentru ele (în calitate de consilieriexterni).

„A fi un partener al afacerii înseamnãsã-þi utilizezi abilitãþile de afaceri pentrua rezolva problemele afacerii”, spuneJarman. Progresele tehnologice uºu-reazã sarcinile de procesare a tranzac-þiilor, deci ceea ce „rãmâne” din funcþiafinanciarã trebuie sã întreprindã maimult pentru a-ºi justifica existenþa.Acesta presupune adesea mai multdecât o simplã analizã, presupune un„parteneriat” cu alte pãrþi ale organiza-þiei pentru a susþine deciziile de afacericu o analizã corectã, cu informaþii ºiraþionamente astfel încât sã se ia deciziimai bune.

Adãugarea de valoare afacerii

56

De la teorie la practicã

De exemplu, în loc sã ofere numai infor-maþii cu privire la cei mai profitabili ºi lacei mai puþin profitabili clienþi, spe-cialiºtii financiari pot oferi detalii privindevaluãrile care au stat la baza analizei,astfel încât directorii fãrã pregãtirefinanciarã sã poatã observa dacã afa-cerea întreprinde anumite acþiuni be-nefice vizavi de cei mai profitabili clienþi,acþiuni pe care nu le întreprinde în altedomenii sau, poate, îºi concentreazãeforturile de „management al relaþiilorcu clienþii” asupra acelora care gene-reazã proporþional mai mult profit; în locsã utilizeze pur ºi simplu evaluãrileprivind furnizorii pentru a negocia dis-counturi în funcþie de volum pe departa-mente, specialiºtii în domeniul finan-ciar-contabil pot (eventual) sã colectezeinformaþii din sisteme ºi departamentemultiple, sã le clasifice în funcþie de tipulmãrfii ºi proprietarul legal ºi, apoi, sã re-alizeze economii prin luarea deciziilor ºinegocierea cu furnizorii la nivel global.

Aceste exemple pot pãrea mai adec-

vate pentru organizaþii mari ºi pot pãreamai puþin relevante pentru cabinetedecât pentru industrie sau pentru sec-torul public. Dar acestea ar trebui sã vãofere o idee privind diferenþa între aacþiona „reactiv”, în modul în care s-aacþionat întotdeauna, ºi a avea o abor-dare mai „proactivã”, imaginativã, cola-borând îndeaproape cu directori fãrãspecializare financiarã (ceea ce aratãcã puteþi sã „adãugaþi valoare” ºi sã fiþi„un partener al afacerii”) – iar modifi-carea abordãrii ºi perspectivei pe careaceste exemple o ilustreazã reprezintãun element pe care îl puteþi aplica ºidemonstra indiferent de zona profesieiîn care activaþi ºi indiferent de dimensi-unea organizaþiei dumneavoastrã.

În concluziePe mãsurã ce lumea se schimbã,acelaºi lucru se întâmplã ºi profesiilorfinanciare; aºa cum afacerile evo-lueazã, la fel trebuie sã se întâmple ºicu profesioniºtii din acest domeniu.Contabilii ºi auditorii fac parte dintr-oprofesie în continuã miºcare.

Au o carierã care necesitã un angaja-ment pentru educaþie permanentã, iaracest angajament nu este nesemnifica-tiv; dar, în schimb, speranþele, visele ºiaºteptãrile lor pot prinde contur într-oviaþã de provocãri profesionale, oportu-nitãþi ºi recompense.

56 Audit Financiar, anul IX

ACCA research report: Reshaping the audit for the new global economy , accesabil lahttp://www.accaglobal.com/pubs/general/activities/library/audit/audit_pubs/pol-af-rtf2.pdf

ACCA research report: Generation Y: Realising the potential, accesabil la http://www.acca-global.com/allnews/employers/2010/NEWSQ4/Features/3374815

Bibliografie

Participarea CAFR laForumul pentru

Practici Mici ºi Mijlocii al IFAC

de la IstanbulLa 21 martie 2011, la Istanbul, a avut locForumul pentru Practici Mici ºi Mijlocii,organizat de Federaþia Internaþionalã aContabililor (IFAC) în cooperare cu Fede-raþia Experþilor Contabili Mediteraneeni(FCM) ºi cu cele douã organisme profe-sionale din Turcia: Asociaþia ExperþilorContabili din Turcia (EAAT) ºi UniuneaCamerei Contabililor Publici Certificaþi dinTurcia (TURMOB).

La acest eveniment, Camera AuditorilorFinanciari din România a fost reprezen-

tatã de o delegaþie compusã din: MariaManolescu, Emil Culda, Ali Eden, vice-preºedinþi, Carmen Mataragiu ºi Alexan-dru Groza, membri ai Consiliului Camerei.

Acest forum a adus laolaltã organismecontabile naþionale ºi internaþionale, nor-malizatori ºi alte pãrþi interesate, pentru adiscuta provocãrile ºi oportunitãþile cucare se confruntã practicile mici ºi mijlocii.Tema manifestãrii din acest an a fost:Realizarea unui parteneriat cu IMM-urile, pentru crearea ºi susþinerea devaloare.

Agenda forumului a inclus subiecte-cheie,precum: modul în care pot fi armonizatenevoile IMM-urilor în formularea ºi elabo-rarea politicilor publice, în domeniul regle-mentãrii ºi al standardelor internaþionalede audit ºi asigurare, contabilitate ºi eticã,modul în care IMM-urile se pot adaptaunei pieþe în permanentã schimbare pen-

tru a furniza servicii de înaltã calitate,strategia IFAC de a veni în sprijinul prac-ticilor mici ºi mijlocii.

Printre vorbitori s-au numãrat SylvieVoghel, preºedinte al Comitetului pentrupractici mici ºi mijlocii din cadrul IFAC,Paul Thompson, director adjunct alComitetului pentru practici mici ºi mijlociial IFAC, Nail Sanli, preºedintele TUR-MOB, George Samothrakis, preºedinte-le FCM, Pierre Delsaux, director al direc-þiei Libera Circulaþie a Capitalului, DreptulCompaniilor ºi Guvernanþã Corporativãdin cadrul Comisiei Europene, PhilipJohnson, preºedinte FEE, DonThompson, membru al Consiliului pentruStandarde Internaþionale de Eticã pentruContabili al IFAC (IESBA), ArnoldSchilder, preºedinte al Consiliului pentruStandarde Internaþionale de Audit ºiAsigurare al IFAC (IAASB).

Informaþii