Adhd

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZAFACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI

PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA

IASI2007

1

CUPRINS :

1.DE CE AI NEVOIE PENTRU A PORNI LA DRUM. INSTRUMENTE SI RESURSE NECESARE PENTRU UN PARINTE EXPERT

pag.3

2.REZUMATpag.36

3.REBUSpag.42

4.INFORMATII SUPLIMENTARE DESPRE ADHDpag..43

5COMENTAREA ADRESELOR DE INTERNETpag. 64

DE CE AI NEVOIE PENTRU A PORNI LA DRUM.

2

INSTRUMENTE SI RESURSE NECESARE PENTRU UN PARINTE EXPERT

Capitolul pe care o sa vi-l prezentam astazi se refera la instrumentele si resursele

necesare pentru a fi un parinte expert ( parinte care stie ce sa faca pentru a-si ajuta copilul

cu ADHD). Voi incepe prezentarea prin a va ruga sa va puneti chiar voi intrebarea:

” Care sunt aceste resurse? Informatii, si cum le puteti obtine?”. Imaginati-va ca sunteti

un parinte al carui copil a fost diagnosticat cu ADHD (attention-deficit disorder with or

without hyperactivity). Ce credeti ca ar trebui sa faceti pentru a va ajuta in lungul drum

al recuperarii? In cine ar trebui sa va incredeti? Unde puteti cauta informatiile de care

aveti nevoie?

Acest capitol isi propune sa va ofere toate resursele importante de care aveti

nevoie, de la surse de informatii sigure, la documente si carti care sa va inregistreze

progresul copilului dumneavoastra. Pentru inceput, iata cateva marturii ale parintilor unor

copii cu ADHD:

1. “Vorbeste cu alti parinti. Discutand cu ei afli cum se dezvolta copiii lor. Cand

gasesti pe cineva al carui copil se descurca foarte bine , pune intrebari. Ce fac ei ? Cum

fac? In cine au ei incredere? Astfel vei obtine informatii foarte utile in legatura cu ce

trebuie sa faci”.

2. “CHADD a facut diferenta. Am invatat foarte multe despre cum sa imi ajut

copilul , si totul a pornit de la CHADD, de la un doctor, sau de la un psiholog. 1-2-3

Magic ne-a salvat pe mine sip e copilul meu cand era adolescent, iar Ross Greene’s child

book ne-a salvat vietile cand copilul meu avea 12 ani. Ajutorul dat de CHADD a fost

fantastic pe toate planurile. Stiind ca este o boala care apare tot mai des, ne-a fost de

mare ajutor. “

3. “ Am mers la parintele unui coleg de-al copilului meu din echipa de baseball,

care mi-a spus despre problemele fiului sau, si am impartit idei. Am aflat ce stiu alti

parinti, si am aflat ca nu sunt singura. Este foarte greu sa pornesti pe acest drum

singur”.

3

Avand un plan, chiar si numai unul de inceput, este un pas important pentru mai

departe. Acest capitol va ofera toate resursele importante de care aveti nevoie, de la surse

de informatii sigure, la documente si carti care sa va inregistreze progresul copilului tau,

la grupuri si contacte care iti pot oferi ajutor. Informatii despre adrese, websit-uri si alte

contacte sunt prezentate in anexele B,C si D; acest capitol isi propune sa va ofere idei

despre ce veti avea nevoie in general si cum sa folositi aceste idei, informatii.

1.SURSE DE INFORMATII

Este foarte important ca un parinte sa stie tot ce se poate despre ADHD. Iata un

mesaj de la un parinte : « Trebuie sa stii tot ce se poate despre ADHD pentru a te simti

confortabil in luarea deciziilor care vor avea impact asupra rezultatelor din viata copilului

tau. Oamenii pun intrebari si apoi fac presupuneri asupra deciziei tale.Trebuie sa stii

despre ce vorbesti, sa te simti bine in legatura cu alegerile tale. » Nu este o alegere sa

ajungi expert in ADHD, ci o obligatie, sa culegi din sistem cat de multe informatii pentru

copilul tau.Inainte de a incepe sa explorezi multitudinea de surse de informatii, este foarte

important sa inveti sa distingi faptele si cifrele valide din opinii care se vehiculeaza si

simple non-sensuri.

In zilele de astazi, cu atat de multe lucruri folositoare de pe web, este destul de

usor de gasit informatii din aceasta arie sau din alte domenii.Uneori este usor sa spui care

informatii sunt corecte si care pot fi instantaneu ignorate, alteori informatii practice nu au

o baza stiintifica. Un parinte afirma : « Aveti grija in cine va incredeti ! Doar pentru ca

a-ti auzit la radio sau a-ti vazut in ziare nu inseamna ca informatiile despre ADHD sunt

corecte. »

a)Identificarea notiunilor straine(cele cu adevarat bizare)

Pentru inceput ne vom referi la categoria mai usoara, acele opinii si idei din alte

domenii. Asa cum va asteptati acestea sunt adevaratele non-sensuri.Aceste opinii nu au

sens in fata multor persoane, pot fi senzationale si de asemenea pot face stirile si

dezbaterile la CNN interesante. Trebuie sa ne amintim ca o opinie straina este la fel ca un

4

obiect strain intr-un organism uman care stimuleaza un raspuns imun.Asa ca, persoanele

care au nevoie de mai multa atentie, convingere vor genera reactii puternice impotriva

acestor notiuni.Se stie ca multe emisiuni din media si chiar stirile propriu- zise au succes

doar daca atrag ascultatorii, observatorii sau cititorii cu anumite opinii incorecte, straine.

Un argument adus de un presupus expert in ADHD este mult mai credibil decat un

argument dat de un parinte sau simplu prezentator, asa ca emisiunile invita experti din

alte domenii decat domeniul ADHD-ului pentru a-si exprima parerea, astfel emisiunea

devine mai credibila..

Semnale ce iti pot confirma ca opiniile ce urmeaza sa le asculti sunt straine, sunt

din alte domenii :

« Este o conspiratie. » Opinia straina este probabil bazata pe o versiune a teoriei

conspiratiei, ADHD-ul fiind o tinta usoara. « Companiile care furnizeaza

medicamente si psihiatrii colaboreaza, ei doar incearca sa-si umple

buzunarele pe cheltuiala copiilor dumneavoastra ! » Sau alte tipuri de afirmatii

ce iti pot confirma ca opiniile ce urmeaza sa le auzi sunt incorecte sunt : « Chiar

si Guvernul Federal este implicat ! », « Expertii falsifica datele doar pentru a

avea articole publicate si a avea faima. » Toate aceste informatii nu pot fi

adevarate. Daca medicii, companiile care furnizeaza medicamente si chiar expertii

ar incerca o astfel de conspiratie impotriva copiilor din toata lumea, ar fi depistati.

Exista foarte multi tineri reporteri care ar fi incantati sa-si dezvolte carierele prin

descoperirea si expunerea unei astfel de conspiratii.

« Nimeni nu iti spune adevarul, doar eu » ( de asemenea cunoscut ca

« Niciodata nu te vom minti. ») Odata ce parintii au cunostinte despre teoria

conspiratiei ei isi pot da usor seama ca fraza auzita este falsa. Deoarece falsii

experti din domeniul ADHD-ului sunt recunoscuti de parinti si blamati, ei tind sa

caute suport in persoane vulnerabile care pot fi usor influentate si care doresc sa

i-a parte la o conspiratie.

« Scriei unui membru al Camerie Reprezentantilor si opreste acest lucru ! »

Cel mai usor mod de a detecta ca o persoana este straina de domeniul ADHD-ului

este de a discuta cu acea persoana fata in fata, de a o intreba cum poate fi ajutat un

5

copil cu ADHD sa se descurce in viata de zi cu zi. Strainii sau falsii experti nu vor

reusi sa raspunda la aceste intrebari si astfel vor fi depistati.

In schimb,strainii prefera sa se blocheze la aparentele informatii, site-uri web in

dezvoltare care te incurajeaza sa-ti scrii povestea, toate fiind drumuri intelepte pentru a

starni interes,chiar oferind increderea si suportul celorlalti.Si se intampla tot mai des ca

noi sa credem.De exemplu, in opinia mea, daca privesti in jur, poti intotdeauna gasi

agreabili reprezentati de stat susceptibili la lipsa de informatii si care sunt incantati sa

obtina C-SPAN.

Ai grija!Dar aminteste-ti, nu trebuie sa fii intr-olume de straini pentru a afla

unul.In schimb, vorbeste cu cineva cu experienta.Aduna mai multe date.Fii sceptic cu tot

ce vei vedea sau auzi la televizor, verificand si informandu-te din surse originale.

De exemplu, sa zicem ca auzi la un program T.V. ca medicamentele determina

deficentele mintale ale copiilor cu ADHD(de fapt, este chiar foarte posibil sa intalnesti o

asemenea prezumtie).In primul rand, afla sursa stirii.A fost initial publicata intr-un

respectabil jurnal stiintific, precum “Nature”, “Science”, “Journal of the American

Medical Association” sau “New England Journal of Medicine”?Jurnalele de incredere, in

totalitate cu stiri veridice, cu oameni de stiinta independenti care verifica fiecare

potentiala publicatie inainte de a primi aprobarea de a aparea in ziarul zilei

urmatoare.Falsii oameni de stiinta niciodata nu ajung atat de departe.Reporterul ar trebui

sa precizeze sursa (numele cercetatorului si numele jurnalului, titlul articolului, numarul

de volume, numarul de pagini si data publicatiei.Daca nu a fost publicat, sau/si sursa nu a

fost precizata de un cercetator de la o respectata universitate, te poti opri chiar acolo; ai

destule lucruri de facut in timpul tau !Astfel, verifica numele autorului, scrie-i sau

trimite-i un e-mail cerand o “reeditare” cu detalii privind articolul (numele articolului si

al jurnalului, data, numarul volumelor si al paginilor etc.).Alternativ, poti cere si opinia

doctorului tau.

O alta strategie este sa eviti folosirea doar a televizorului ca sursa de

informare;astfel se dezvolta activitatea “strainilor”.Ei se descurca de asemenea cu scurte

articole in ziare ocazionale sau regulate.In schimb, citeste realele, dar poate

nesenzationalele reviste sau informatii distribuite de organizatiile guvernamentale sau

6

nonprofit de pe site-urile lor.Potrivite (dar nu infailibile) exemple sunt “Time’,

”Newsweek”, si “U.S.News&World Report”.Site-urile credibile sunt cele sponsorizate de

National Institute of Mental Health (NIMH, www.nimh.nih.gov), Center for Mental

Services (CMHS, www.mentalhealth.org), Food and Drug Administration (FDA,

www.fda.gov), si organizatii nonprofit ale parintilor precum CHADD (www.chadd.org)

sau NAMI (www.nami.org). Un alt exemplu este corecta si respectata informatie tiparita

de in rubrica de sanatate ce apare saptamanal la ziare precum “New York Times” sau

“Woshington Post”.Aici, informatia este aproape intodeauna corecta.Si atunci cand

gasesti discordante in informatiile din sursele sigure, verifica sursele si citeste mai multe

despre ele.Vorbeste cu alti parinti care au un copil cu ADHD si care au 25 ani sau mai

mult.Daca esti captat de teoria conspirativa, aminteste-ti ca doctorii , birocratii au copii,

nepoti, la fel ca mine si ca tine.Le-ar face ei ceva rau propriilor rude?

Sa continuam cu ideea “medicamentele determina deficientele mintale” ca un

bun exemplu al falselor informatii.Ei, de fapt, a existat un raport cu doua decenii in urma,

realizat de un grup respectabil de cercetatori si prezentat intr-un jurnal cunoscut (darn u

in fruntea topului), numit ”Studiu retrospective caz-verificare”, comparand 27 de adulti

hiperactivi in copilarie si 27 de subiecti adulti.S-au folosit scanari tomografice ale

creierului, realizate pe calculator.Rezultatele au aratat o micsorare corticala sau o posibila

pierdere a tesutului dintre cele doua emisfere ale creierului, cortexul cerebral.Studii caz-

verificare, precum acesta sunt importante pentru stiinta, dar e considerat a fi la un nivel

inferior pentru ca a fost prezentata doar descrierea comparative a unui grup pentru

cazurile cu control normal.Cauzele si efectele nu pot fi determinate, dar asemenea

raporturi sunt importante pentru ca ele alerteaza cercetatorii spre zone mai bine

controlate, dar fi necesare studii complexe.Dec, in ciuda faptului ca milioane de oameni,

precum copii ce au fost tratati cu medicamente, zeci de mii avand intarziere mintala din

diverse motive (precum traume ale creierului), o astfel de plangere nu a fost inca

raportata.Dar este inca usor pentru orice “strain” sa aleaga acest raport, il citeaza ca o

dovada a cauzei si efectului pentru relatiile dintre istoria folosirii medicamentelor pe

diverse persoane si scanari neobisnuite ale creierului si reclama sa fie aplicat copiilor.

In final:doar anul trecut, cercetatorii din NIMH (corp stiintific de frunte in

cercetarea sanatatii mintale) raporta in “Journal of the American Medical Association”,

7

http://www.nami.org/

http://www.chadd.org/

http://www.fda.gov/

http://www.mentalhealth.org/

http://www.nimh.nih.gov/

unul dintre jurnalele medicale din topul lumii, compararea a 152 de copii cu ADHD

tratati si 139 netratati, varsta si sexul corespunzator copilului fara o anume istorie a

ADHD sau a tratamentului medicamentos stimulant.Rezultatele lor?Creierele copiilor cu

ADHD tratati cu medicamente au fost usor “largite” decat cele ale copiilor cu ADHD

netratati!Si comparand cu grupul normal de grup, copii aratand cea mai grozava evidenta

evidenta a volumului mai mic al tesutului cerebral au fost aceia care nu au folosit nici un

tratament medicamentos (5,9%mai mic decat varsta si sexul subiectului de control).De

asemenea, s-a notat ca s-a gasit printre copii cu ADHD, care au un creier mai mic, ca au o

legatura cu severitatea simptomelor ADHD, indicand ca diferentele in volumul tesutului

cerebral e realtionat cu ADHD, nu cu tratamentul aplicat.

Asa ca noteaza dovezile care ar putea sa o aleaga pe aceasta:a fost un studio

complex, aproape 300 de copii, grupurile de control fiind alese cu atentie; e recent; s-au

folosit cele mai noi tehnologii (MRI sau rezonanta magnetica a imaginatiei, in loc de atat

de putin precisa out-of-date metode CT); s-au studiat copiii individual si longitudinal (nu

a fost un singur caz raportat); a fost sponsorizat de guvernul federal; si a fost condos de

cei mai buni cercetatori dintr-o institutie respectata (vs.cineva care poate cita doar ca fost

formal afiliat sau nu cu o astfel de institutie). Celalalt lucru interesant pe care il vei gasi

in articolul anterior al lui Nasrallah si colaboratorii sai este ca acesti autori, fiind

cercatatori respectabili, au fost precauti in interpretarea celor descoperite, afirmand ca

rezultatele lor pot fi datorate chiar ADHD-ului sau tratamentului aplicat, si au sustinut

importanta unor studii aditionale.Si-ntr-adevar, acum peste 100 de studii au fost realizate,

aratand ca acei copii cu ADHD au o marime a creierului mai mica (4-7%) decat copii fara

ADHD. Raportul efectuat de Castellanos si partenerii sai este ultimul in aceasta serie si

dovedeste importanta datelor: aceste diferente sunt in stransa legatura cu ADHD sin u cu

tratamentul aplicat.

b)Identificarea notiunilor ” fulger”. Separarea sensului de nonsens

Ideile “fulger” sunt diferite din punct de vedere calitativ de cele bizare, caudate.

Ele nu sunt, de obicei credibile. In schimb sunt trecatoare, apar si dispar fara a retine

8

prea mult timp atentia oamenilor. Un exemplu ar putea fi idea ca tratamentul care se

prescrie pentru ADHD este cura cu alge verzi-albastre sau o sedinta de acupunctura.

Aceste idei se pare ca surprind, te pun pe tine in garda; pe multe persoane le poate

conduce catre un set de intrebari sceptice. De obicei, ideile care nu apartin unui set, nu

sunt integrate intr-un enunt nu au sens.

Testul de conducere al unui taxi

Daca esti nesigur, incearca acest test: data viitoare cand te vei afla intr-un taxi

vorbeste-i soferului despre ideile si teoriile vehiculate si vezi ce parere are. Daca nu

mergi cu taxi-ul, intreaba-ti coafeza/barbierul. Afla daca acestea au vreo valoare pentru

ea. Daca ea considera ca sunt nesemnificative, ca sunt informatii fara sens, probabil-dar

nu intotdeauna-ca asa sunt. Nu fa greseala de a o intreba care adevarul. Ea este la fel de

susceptibila la informatiile mass-mediei si, doreste sa aiba propriiile teorii, asemenea

altor persoane. In timp ce, scaunul din spatele soferului este un loc foarte bun pentru a

primi sfaturi de la cineva expert in a descotorosi lumea de bani, nu e un loc potrivit

pentru a obtine informatii corecte despre ADHD. La fel ca si tine, soferul si frizerul vor

trebui sa citeasca mult pentru a cunoaste realitatea.

Descoperirea adevarului impreuna cu doctorul copilului tau

Este o ocazie foarte buna sa cercetezi alaturi de doctor. Pentru inceput poti

intreba: “ Ce parere aveti recentul zvon privind...? “ Daca-ti va raspunde ca nu este pe

deplin adevarat, il poti intreba: “ Deci credeti ca nu are nici o importanta? De ce? “ Tine

minte, opinia medicului te poate ajuta, dar nu e demna de incredere. Cum poti sti daca nu

urmareste doar sa-ti ia banii? Poate fi dificil, dar te poti ghida dupa raspunsurile specifice

pe care le da. Cu cat raspunsurile sunt mai precise, cu atat mai mult isi creeaza o imagine

cat mai buna. Deci, daca el face o obiectie inteleapta (de exemplu: Este interesanta, dar

cum este prima si singura cercetere de acest fel, consider ca este prea curand sa ne

pronuntam-cu siguranta prea devreme si pentru a initia un tratament pentru Johny pe baza

acestei teorii ) poti obtine multe informatii importante. Daca, pe de alta parte, el nu este

precis in raspunsurile sale, adopta numai o atitidine sceptica, probabil opinia lui nu e bine

fondata. Poate se simte jenat pentru ca n-a auzit inca vestea sau nu vrea sa para ignorant

sau poate e prea ocupat. Aici ar trebui sa judeci singur situatia si sa faci cercetari

9

suplimentare. Cineva care n-a citit articolul din revista “ Time” atunci cand stii ca acest

ziar contine citate din jurnalul conducerii spitalului de pediatrie, iti poate dovedi cat de

putin timp acorda acel medic educatiei sale permanente. Cel mai problematic raspuns este

cel al unui doctor care adopta o atitudine defensiva sau se simte ofensat de intrebarea ta.

Acest lucru nu reflecta bazele unei relatii de consfatuire parinte-doctor, o relatie de care

ai mare nevoie.

c)Identificarea aparent practica, dar nedovedita si incorecta a notiunilor

In trecut incertitudinea legata de cauzele ADHD-ului a creat un climat fertil

pentru diverse speculatii.Au fost emise numeroase teorii- printre care unele ii

invinovateau intr-o anumita masura pe parinti pentru comportamentul necontrolat al

copilului lor. Ulterior s-a stabilit ca aceste teorii sunt nefondate.

Lista propusa cu cauze ale ADHD-ului care fac parte din categoria ideilor practice

dar nedovedite inca, este de lunga :

1. impactul aditivilor alimentari( doar pentru unii copii)

2. stresul si traumele

3. toxinele din mediul inconjurator

4. lipsa experientei timpurii dim mediu( daca ar exista aceasta experienta timpurie ar

incuraja dezvoltarea controlului atentiei si dezvoltarea motorie)

5. lipsa critica a vitaminelor si mineralelor din alimentatie

6. deprivarea de mediul inconjurator

7. expunerea timpurie prelungita la stimuli inalti, o suprastimulare a mediului,(de

exemplu jocuri video, televizor, in special absenta unei experiente potrivite varstei

copilului).

Pentru tratament lista este mai scurta :

1. biofeedback

2. terapie prin ritm

3. eliminarea dietelor speciale

4. folosirea suplimentelor alimentare

10

5. terapii experimentale

d)Identificarea informatiilor stiintifice solide

Internetul este un mijloc bun de a gasi informatii, dar nu iti precizeaza daca acestea

sunt corecte sau incorecte. Din fericire multi parinti au format Organizatii pentru a

strange si sorta informatiile de pe web, separand sensul de non-sens si furnizand

informatiile intr-un format mai accesibil. Tipuri de astfel de organizatii :

CHADD- Children, Adolescents, and Adults with ADHD(www.chadd.org)

Federatia Familiilor pentru Sanatatea Mentala a copiilor (www.nmha.org)

NAMI- Alianta Nationala a Bolnavilor Mintali (www.nami.org)

Exista si anumite organizatii false sau pseudo-organizatii care sustin ca au un

raspuns si pot ajuta parintii in luarea deciziilor. De obicei aceste organizatii nu au aviz

stiintific de functionare, sau daca il au partea stiintifica nu este suficient dezvoltata, nu au

publicatii in domeniu, jurnale stiintifice si nici chiar dosare pentru partea

administrativa( informatii care sa arate cum s-au utilizat banii primiti). De obicei aceste

organizatii sunt faimoase datorita unor nume cunoscute, in special actori de cinema care

ii sustin.

Caracteristici ale Organizatiilor Credibile

1. Au trecut « testul timpului »- functioneaza de mult timp deoarece furnizeaza un serviciu

(incluzand suport si informare corecta).

2. Au o structura democratica, cu personal ales pe plan local, regional si national. Cu alte

cuvinte ei sunt responsabili de membrii organizatiei.

3. Au aviz stiintific de functionare, incluzand cercetatori care fac munca voluntara, ofera

sfaturi membrilor cu priire la corectitudinea informatiilor.

4. Sunt non profit. Furnizeaza asistenta si informare fara sau cu un cost minim parintilor.

5. Sunt conduse de experti in domeniu, parinti care sunt diferiti doar pentru ca « au fost

11


http://www.nmha.org/


acolo, au vazut si au facut ». Au experienta in cresterea copiilor cu probleme similare, au

spirit public. Vor sa se asigure ca alti parinti nu vor trece prin ce au trecut ei : ani de

neinformare, nesiguranta si o suferinta inutila a copiilor si familiei in general.

2.TIPURI DE INFORMATII

Exista mai multe metode de a obtine informatii de calitate si s-ar putea sa vrei sa

adopti una sau mai multe dintre ele, in functie de cum se raporteaza la stilul tau de viata,

la orarul tau, la modul tau de a invata.

Dintre aceste surse de informare enumeram: carti, site-uri, jurnale profesionale,

conferinte, cursuri, sedinte, filme video, reviste ale parintilor si chiar informatii vehiculate de

alti parinti sau de diverse organizatii/asociatii. Acestea se imbogatesc mereu pentru ca exista

foarta multa informatie buna inafara.

Nu te supraevalua si nu te gandi ca trebuie sa faci totul, sa citesti orice paragraf. Nu

poti! Si daca incerci sa faci asta vei obosi si vei ajunge intr-un punct mort. Cand poti sti ca ai

acumulat destula informatie? Cand toate punctele planului tau sun complete si fiecare straregie

functioneaza. Inca un motiv in plus sa duci planul tau la bun sfarsit. Se poate intampla sa

renunti la intentiile tale, sa le lasi pe locul doi si sa utilizezi informatiile dupa bunul tau plac.

Mituri versus realitati stiintifice:

Mit: ADHD este diagnosticata si tratata cu mare seriozitate.

Realitate: In fiecare an, de abia jumatate din copiii diagnosticati cu ADHD din tara primesc un

tratament. In timp ce exista locuri unde boala este supraevaluata, problema nationala cea mai

mare este dificultatea de recunoastere a acesteia, precum si diagnosticarea corespunzatoare.

Mit: ADHD este cauzata de clasele aglomerate si de parintii saraci.

12

Realitate: Cauzele ADHD-ului sunt reprezentate de functionarea anormala a creierului, fapt

demonstrat in urma compararii copiilor sanatosi cu cei bolnavi. Atmosfera de acasa si cea de la

scoala poate fi sresanta, totusi ea nu cauzeaza ADHD.

Mit: Copiii se pot vindeca de ADHD; adolescentii si adultii nu au nevoie de nici un tratament.

Realitate: Doua treimi din copii ce sufera de ADHD vor continua sa prezinte simptome

semnificative in adolescenta si mai mult de jumatate dintre ei vor avea aceste probleme si la

varsta adulta. Tratamentul da rezultate la fel de bine atat la copii cat si la adolescenti sau adulti.

Mit: Medicatia nu este eficienta in tratarea copiilor cu ADHD.

Realitate: Stimulentele s-au dovedit a fi extrem de eficiente in tratarea copiilor cu ADHD.

Mit: Medicamentele nu constituie un remediu pe termen lung.

Realitate: Studii recente arata ca acei copii carora li s-au administrat medicamente si au fost

atent monitorizati se afla in avantaj, chiar si dupa o perioada mai mare de 3 ani. Cercetarile pe

termen lung indica de asemenea avantaje la varsta adulta.

Mit: Medicamentele sunt daunatoare pentru sanatatea copilului.

Realitate: Medicamentele au fost testate riguros de FDA si nu sunt periculoase, dimpotriva

sunt eficiente. Studiile neurologice arata ca nu au nici un efect negativ asupra dezvoltarii

creierului, iar cele privitoare la cresterea copilului nu indica probleme semnificative, poate

doar unele efecte mici in greutate si inaltime. Pe termen lung, ultimele cercetari indica faptul ca

persoanele cu ADHD vor avea o anumita greutate sau inaltime in functie de cea pe care o au

parintii lor.

Mit: Fetele nu pot avea ADHD.

Realitate: Fetele au mai putine simptome de hiperactivitate si probleme de conduita decat

baietii. Pentru ca la fete predomina adesea tipul inatent al ADHD-ului, ele sunt neglijate si

diagnosticate mai tarziu decat baietii. Raportul dintre baieti si fete este de 4 la 1. La varsta

adulta, raportul este aproape egal de 1 la 1.

13

Mit: Copiii cu ADHD nu pot beneficia de educatie speciala.

Realitate: Acesti copii pot beneficia de educatie speciala.

a)Cartile

Cartile pot fi o cale comoda/convenabila de a obtine o multime de informatii,

consolidate intr-un singur loc, intr-o carte. Dar nu uitati, cartile ar trebui tratate prudent.

De multe ori, o carte poate contine informatii utile, dar in acelasi timp poate contine

informatii care nu sunt necesare. Orice carte poate contine informatii utile si mai putin

utile, toate asezate la un loc in paginile ei, facand-o sa para destul de convingatoare in a

face diferenta intre realitate si fictiune.

Doar increzandu-te intr-un binecunoscut autor sau editura, nu este sufficient,

pentru ca ceea ce genereaza vanzarea cartii este ceea ce se face pentru ca acea carte sa fie

publicata sin u calitatea sau exactitatea continutului ei . Cauta cartile publicate, scrise de

catre liderii organizatiilor parintilor.

Multe carti sunt realizate mai mult pentru ceea ce se numeste “comertul presei” si

contin acel tip de informatii “de consum”.Realitatea si fictiunea sunt si ele prezente, dar

daca ai gasit o sursa sigura ( un parinte sau o organizatie guvernamentala, medici sau

cercetatori cunoscuti), vei descoperi destule informatii folositoare.Dar nu e o regula

generala. Multe dintre opiniile personale si informatii gresite pot reusi sa castige un loc

intre copertile cartii. In contrast sunt carti profesioniste sau stiintifice, publicate de obicei

de un grup de autori care tintesc spre grupurile profesioniste. Aceste carti sunt de cele

mai multe ori” volume editate”, de unul sau mai multi autori stiintifici si multi alti

medici, care scriu capitole individuale in aceste carti. Acesti autori doresc sa se asigure ca

informatia este “solida”, cartea va fi supusa astfel unei revizuiri inainte de a fi publicata.

La sfarsitul fiecarei carti sau fiecarui capitol din carte veti gasi veti gasi referinte asupra

unor publicatii stiintifice. Desi aceste carti pot fi surse sigure de informatii ele pot fi

dificil de citit si pot sa reflecte concluzia unui cercetator a carui opinie si gandire

stiintifica poate sa nu reprezinte intotdeauna stiinta. Am consultat o lista mai mare de

carti care ar fi folositoare, de la anexa E. Aceste titluri de carti au fost selectate dupa

14

cunostintele mele despre reputatia autorului si lucrarile sale anterioare, sau in functie de

integritatea stiintifica a cartii, sau ambele. Apar intotdeauna carti noi, sau daca doresti sa

afli cat de folositoare sunt, poti sa adopti o strategie similara cu a mea cautand numele

autorului in NLM(Biblioteca nationala de medicina), este un serviciu oferit de internet si

nu te supune la nici un cost. Trebuie doar sa tastezi prenumele autorului urmat de primele

doua initiale. Daca gasesti un grup de ……………… in baza de date a NLM despre

persoana respectiva in ADHD, poti sa fii sigur ca este un expert,avand in vedere si faptul

ca toate articolele lui au avut parte de acea revizie stiintifica inainte de a fi publicate.”

Dar tine minte ca nu toate cartile trec prin acel proces de revizuire, deci chiar daca

autorul este expert, tu tot trebuie sa ai opinii personale rezultate din cateva exemple

concrete, deci un alt motiv pentru a deveni propriul expert/chiar tu un expert. Un alt mod

de a vedea cat de folositoare este cartea este sa examinezi coperta acesteia pentru a afla

daca . colaboratorii sunt si ei experti. Aceasta nu este strategia perfecta, pentru ca multi

profesionisti scriu carti pentru publicul de masa, sin u sunt neaparat cercetatori. Ei se pot

in schimb concentra in a traduce descoperirile stiintifice intr-un limbaj comun pentru toti

parintii si penru alte personae. Intotdeauna intreaba alti parinti ce carti au ales ei si de ce le-

au ales. Acest lucru dureaza putin timp sin u costa in comparatie cu cautarea si cumpararea

unor carti care nu sunt intotdeauna cele mai bune, nu sunt ceea ce cautam. Cartile pe care

le-au recomndat alti parinti sunt: EDWARD HALLOWELL’S “Driven to Distraction”;

“ADHD and Teens” by COLLEN ALEXANDER-ROBERTS and PAUL T.ELLIOTT;

“ADHD and Driving: A Guide for Parents of Teens with ADHD” by J.MARLENE

SNYDER.

b)Websites

Web-ul este un convenient, o cale rapida si usoara pentru a obtine multe (uneori

prea multe) informatii chiar imediat.Daca ai nevoie de un termen, inscrierea lui pentru o

cautare riguroasa pe o pagina web cunoscuta, iti poate aduce ceea ce iti doresti.Spre

exemplu, organizatii guvernamentale, precum NIMH, FDA SI CMHS, care au mai fost

mentionate, vor avea mai mereu rezultatele sumare ale celor mai recente studii, si fiecare

dintre aceste agentii iti vor permite sa folosesti site-ul lor pentru cercetarile tale.Uneori poti

15

face o cautare generalizata pentru a gasi informatii oriunede in milioanele de site-urile din

World Wide Web.

O pagina web foarte cunoscuta este www.google.com. Daca deschizi aceasta

pagina, si introduce termini precum”methylphenidate” si “efecte secundare”, fiecare

despartit de cuvantul “si” (“methylphenidate si efectele secundare”), poti gasi aproape tot

ce este real si fictiune despre efectele secundare ale cunoscutelor medicamente prescrise,

methylphenidate (mai bine cunoscute dupa dupa numele Ritalin, Concerta, Metadate). O

alta pagina web pentru cautari este numita Copernic (www.copernic.com). Acest serviciu

iti cere sa dowlodezi software (forma principala este gratuita si aduna informatii de pe alte

pagini de cautare, apoi organizandu-le si selectionand rezultatele. Desi amandoua

functioneaza foarte bine, problema acestora si celor mai multe pagini web este ca nu

verifica calitatea si acuratetea a ceea ce cauta, asa ca tu va trebui sa revii asupra

informatiilor sis a le studiezi pentru a le alege pe cele corecte. Aminteste-ti: sunt multi

“straini”, toti cu website-uri. Informatiile oferite de site-urile eb, care se termina cu .gov

sau .org tind sa fie mai de incredere decat cele ce se termina cu .com, care de multe ori

doresc doar sa ofere ceva, incluzand informatii gresite. Caveat emptor- “Sa lasam

cumparatorul sa aleaga (sa se fereasca).”.

Dar pana si organizatiile nonprofit si website-urile pot gresi, precum cele cu nume

attractive ca “Centrul de Stiinta pentru interesul publicului” (www.cspinel.org) care au o

mare publicitate dar si rapoarte gresite si sfaturi privind presupusa legatura dintre ADHD si

alergii (Aceasta organizatie se descurca chiar destul de bine in ceea ce priveste

alimentarea.Deci chiar si o organizatie nu poate fi corecta in toate ariile.Asta se poate

intampla si unui cercetator care ofera sfaturi in doemnii in care nu exceleaza.)In contrast,

paginile de cautare PubMed (descrisa anterior), sponsorizata de NLM, ofera doar publicatii

din surse si jurnale stiintifice respectabile. Jurnalele medicale nu ajung pe aceasta pagina

decata daca ating anumite standarde pentru calitatea lucrarii lor. Din acest motiv, nu cauta

informatii in surse precum “Time” sau “Newsweek”, deoarece aceste reviste nu sunt

jurnale stiintifice, desi uneori sunt publicate si articole ce sensibilizeaza dar cu informatii

gresite Aminteste-ti: istoricile si descoperirile stiintifice in astfel de reviste sunt realizate

prin viziunea reporterului, dar si a redactorului, cu intelegerea si interpretatrea sa,

subiectiva.

16

http://www.cspinel.org/

http://www.copernic.com/

http://www.google.com/

c)Ziare si reviste? Ce informatii putem utiliza?

Si iar trebuie sa fii atent. Aceste mijloace ale mass-mediei vehiculeaza stiri, unele

fictionale, altele adevarate. Cel mai respectat ziar al tau si revistele nationale sunt pline de

astfel de stiri. Oricum exista cateva exceptii importante: Washington Post, New York

Times si Chicago Tribune. Toate contin articole saptamanale foarte bune scrise de

specialisti calificati in traducerea informatiilor stiintifice intr-un limbaj comun, separand

sensul de nonsense. Aceste articole sunt apoi verificate de editori, care impreuna cu un

grup de asistenti in domeniu sunt preocupati de valoarea de adevar a faptelor prezentate si

de mentinerea reputatiei ziarului lor prin publicarea unor date exacte.De regula, exista surse

excelente de informare, insa doar uneori acestea cuprind idei despre ADHD. Retine! Chiar

si cel mai bun ziar New York Times ( cunoscut si ca “ The Gray Lady” ) s-a confruntat cu

o situatie foarte jenanta in 2003, cand s-a aflat ca din reporterii sai a inventat povesti si

anumite idei pentru a le sustine. Care este cuvantul de invatatura pe care trebuie sa-l

deducem de aici? Trebuie sa citesti totul cu o doza de scepticism.

Daca un articol este redactat de un ziarist apartinand Associated Press, United

Press International sau Reuters New Agency, acest lucru nu inseamna ca informatiile

prezentate in el nu sunt adevarate. Toate aceste nume de ziaristi cuprinse in structura unui

articol ne arata faptul ca sindicatul stirilor preia informatiile de la anumiti scriitori si isi dau

acordul pentru a fi retiparite. Fiecare ziar trebuie sa plateasca pentru acest serviciu, astfel

incat sa nu fie nevoit sa redacteze totul cu ajutorul reporterilor locali. Aceasta metoda ii

ajuta sa economiseasca timp si bani. Nu inseamna insa ca te menajeaza pe tine de sarcina

separarii sensului de nonsens. Lasand la o parte exceptiile, adica articolele de caliatate

superioara, fii atent mereu si citeste printre randuri.

d)Asociatii/Organizatii care furnizeaza informatii

Cum am precizat mai sus, exista cateva organizatii cu un numar de membri cu

studii superioare dedicati pregatirii unor informatii stiintifice (traduse intr-un limbaj

comun) si a unor metode de imbunatatire a ingrijirii copiilor cu ADHD. Cele doua

17

organizatii centrate pe problema ADHD-ului sunt: CHADD (www.chadd.org.) si ADDA

(Asociatia copiilor cu deficit de atentie si hiperactivitate). CHADD tinde sa acorde

importanta parintilor care au copii si adolescenti cu ADHD, chiar si unor adulti cu ADHD,

precum si furnizorilor unui eventual tratament care ar da rezultate in tratarea acestora.

ADDA este mai mult interesata de adultii cu ADHD. Intalnirile anuale ale acestor

organizatii sunt de asemenea o buna ocazie de a obtine informatii noi, desi opiniile si

experientele personale fac parte adesea din aceste intalniri si nu intotdeauna sa reflecte

realitatea. Pe de alta parte, paginile web si materialele redactate de aceste organizatii tind sa

fie verificate foarte atent si revizuite de comitetul consultativ al asociatiilor stiintifice.

e)Jurnale stiintifice

Jurnalele verificate cu mare atentie sunt acelea pe care savantii le prezinta in

studiile lor si sunt revizuite de altii. Prin “cercetare amanuntita” putem intelege ca o data ce

un manuscris stiintific a fost propus pentru o posibila publicare, editorul jurnalului timite

manuscrisul unui voluntar, un cronicar stiintific independent care va face o critica

amanuntita a documentului, precum si recomandari privind corectarea posibilelor idei

gresite ale studiului respectiv, interpretarea sau pretentiile si concluzia autorului s.a.m.d.

Aceste revizuiri pot de asemenea sa recomande respingerea articolului. De fapt, chiar daca

exista foarte multe jurnale doar o mica parte din ele sunt acceptate, ceea ce inseamna ca

rezultatele unei descrieri foarte bune, executate cu atentie si studiile stiintifice de calitate

superioara apar rareori in jurnalele stiintifice. Cercetarea amanuntita garanteaza faptul ca

metodele studiului stiintific si noile descoperiri sunt verificate de mai multe ori de persoane

care nu urmaresc obtinerea nici unui profit. In concluzie, acest proces de publicare atent

urmarit permite celorlalti savanti sa aiba propriile lor idei, indiferent daca acestea sunt

credibile si daca rezultatele studiului lor trebuie sa fie verificate din nou de o echipa de

investigatii. Cu alte cuvinte, doar acele descoperiri care au fost publicate in jurnale

renumite si multiplicate de echipe independente ar trebui considerate adevarate. Retine!

Oricine-savant sau nu-poate face o cercetare, dar fara sa treaca prin acest proces de

dovedire a autenticitatii, ideile exprimate pot fi ambigue. Sfat pentru parintii inteligenti,

18


chiar si pentru savantii constiinciosi: “Credem in Dumnezeu, cat despre ceilalti oferiti-ne

dovezi!”

Care jurnale sunt mai bune? In ceea ce priveste sindromul ADHD urmatoarele

jurnale sunt nemaipomenite si ofera adesea informatii despre ADHD: Journal of the

Academy of Child and Adolescent Psychiatry (JAACAP), Journal of Abnormal Child

Psychology, Journal of Attention Disorders, Journal of Child Psychology si Psychiatry

Journal of Child and Adolescent Psychopharmacology. Alte jurnale de interes general, cum

ar fi: Archives of General Psychiatry, Pediatrics, American Journal of Psychiatry, Biologic

Psychiatry si Journal of Consulting and Clinical Psychology sunt foarte bune, dar publica

articole cu privire la ADHD numai din cand in cand. The Journal of the Medical

Association, New England Journal of Consulting and Clinical Psychology, Science si

Nature, toate sunt printre cele mai bune din lume, dar rareori publica ceva derpre ADHD.

Jurnalele care relateaza evenimente stiintifice includ: Scientific American si Psychology

Today care de asemenea sunt foarte bune.

Exista un vast domeniu al cercetarilor; in fiecare an se publica sute de articole

despre ADHD. S-ar putea sa te simti depasit, nu ai de ce. Tine minte ca exista multe

persoane inteligente care ca si tine incearca sa verifice aceste informatii cu ajutorul

doctorului, profesorilor, diverselor organizatii, precum si a altor parinti. Sa nu crezi ca

trebuie sa faci totul de unul singur. Un parinte spunea: “Sa ai relatii cu grupurile medicale

cu siguranta te ajuta....totusi cercetarile in locuri specifice a informatiilor de calitate

constituie cel mai bun mod de a incepe informarea-CHADD, asociatiile nationale si locale

de educatie speciala, asociatiile parintilor si departamentul educativ al statului.

3.Perspective actuale si directii de cercetare viitoare:

diagnosticare,rezultate, cauze si tratamente pentru ADHD

Pentru a fi la curent cu rezultatele in ceea ce priveste ADHD-ul, trebuie sa gasim

informatiile credibile. O metoda de a obtine o perspective generala asupra progresului este

19

sa cautam ultima cercetare parcurgand cateva din jurnalele mentionate in acest capitol sau

cautand sit-ul PUB-MED(www.ncbi.nlm.nih.gov), scriind termenul ADHD in spatial liber.

Pentru a vedea care cercetare este sustinuta de govern, dar nepublicata inca, trebuie sa

cautam pe adresa www.crisp.cit.nih.gov. Trebuie doar sa dam click pe fereastra care ne

spune:”mergi la CRISP QUERY FORM”, si unde va intreaba ce cautati scrieti ADHD si

veti obtine proiectul si numele cercetatorului , precum si o scurta descriere asupra tuturor

cercetarilor actuale in legatura cu ADHD. Pentru a obtine un punt de plecare in ceea ce

priveste perspectivele stiintifice actuale, in continuare va voi prezenta un rezumat al

descoperirilor obtinute de parintii ai caror copii au ADHD, descoperiri inregistrate in 2003.

Diagnosticare

Perspective actuale :

•CAteva surse au sugerat ca ADHD-ul este in crestere dar nu se stie cu certitudine. Printre

parinti si profesori este cunoscut faptul ca este mai probabil ca boala sa fi fost diagnosticata

in urma cu 20 de ani. Este intr-adevar posibil ca ADHD-ul sa fie in crestere, dar nici un

studiu “real” nu a dovedit acest lucru. Se crede ca si alte tulburari emotionale si de

comportament specifice copilariei sunt in crestere, asemenea depresiei, darn u putem trage

concluzia ca si ADHD-ul este in crestere.

•In ciuda presupunerilor ca este o boala capricioasa a ultimilor 10-15 ani, ADHD-ul exista

de , mai mult timp-cu raporturi de peste 100 de ani despre copiii care au avut acest

sindrom-iar acum ADHD-ul apare in fiecare tara unde este studiat.

•Majoritatea studiilor arata ca ADHD-ul este adesea omis. Aceste studii arata ca desi

5%dintre copiii au ADHD, doar jumatate dintre ei au fost diagnosticati si tratati. La copiii

cu ADHD care provin din medii ostile,sau cei care fac parte dintr-o minoritate, riscul este

de doua ori mai mare de a fi omis.

•Faptul ca doctorul copilului tau foloseste un alt termen pentru aceasta tulburare, acest

lucru nu inseamna ca el nu stie despre ce este vorba. O versiune mai actuala a manualului

de diagnostic apartinand Asociatiei Americane de psihiatrie, DSM III, numeste acest

diagnostic: ” attention deficit disorder with or without hyperactivity(ADD, ADHD). “

•Cercetatorii nu mai cred, asa cum credeau candva, ca fetele sunt predispuse subtipului

20

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/

neatent. Printre adulti, barbatii si femeile sunt egal reprezentati in subtipul neatent al

ADHD.

•In anexa D, am mentionat cateva dintre cartile importante care trateaza ADHD (DSM

IV ) , dar si o carte recenta care prezinta ultimele descoperiri in domeniu, de la sfarsitul

anului 2002.

Directii de cercetare viitoare:

Centrul pentru controlul bolilor, conduce studii pentru a explora posibilitatea ca

ADHD- ul este in crestere.

Daca exista intr-adevar subtipuri distincte ale ADHD-ului si cum difera ADHD-ul

la fete si baieti. Cand privim copii care nu par sa prezinte hiperactivitate sau

impulsivitate, vedem copii din subtipul neatent sau pe cei din subtipul combinat?

Rezultate

Perspective actuale:

Rezultatele cercetatorilor arata ca 40-60% dintre adolescentii cu ADHD vor avea

aceasta tulburare cand vor ajunge la varsta adulta.

Alte cercetari sugereaza ca doar un copil din treizeci care a beneficiat de terapie a reusit sa se dezvolte normal abia dupa 14 luni de tratament. In schimb doi copii din treizeci care au beneficiat si de medicamente si de terapie corespunzatoare, au reusit sa se dezvolte normal. Copiii cu probleme complexe au in special nevoie de aceasta combinatie de terapie + tratament medicamentos.

Cauze

Perspective curente :

Genetice.Studiile au aratat ca, copii cu un parinte cu ADHD sunt de la 5 pana

la 8 ori mai posibili de a dezvolta aceasta tulburare decat un copil cu parinti

care nu au ADHD. Studiile au aratat ca unele forme de gene specifice sunt

mai predispuse sa existe la copii cu ADHD decat la cei fara ADHD.Cele doua

descoperiri majore cu privire la gene relateaza ca functiile chimice de

21

semnalizare ale creierului implica Dopamine neurochimice : Dopamine ce

transporta gene(prescurtat DAT1) si un Dopamin receptor ce culege 4 gene

(prescurtat DRD4). Aceste cercetari recente emerg din ultimii 5-7 ani.

Sarcina si complicatii ale nasterii. Unele studii sugereaza ca, complicatiile

nasterii precum travaliul prelungit si dificil si icterul neonatal au loc mai

frecvent la copii cu ADHD. Unii factori precum expunerea la tutun si alcool in

perioada sarcinii conduc la o crestere a probabilitatilor unui copil de a

dezvolta ADHD.

Neurologice.Un numar de studii au aratat o corelatie dintre riscul ADHD si

trauma sistemului nervos central, care apare printr-o lovitura la cap cu

pierderea constiintei. Studiile arata de asemenea ca exista diferente de

marime sau structura a unor portiuni ale creierului( de exemplu cerebelul) la

persoanele cu ADHD.

Directii viitoare de cercetare :

Marea provocare a studiilor viitoare cu privire la cauzele ce determina ADHD-

ul va fi sa gaseasca o cale pentru a determina ce cauza corespunde fiecarui copil

.Asa cum exista cunostinte mai bune despre susceptibilitatea genelor paterne,

acest lucru poate fi posibil. Expunerea la tutun poate afecta un copil cu anumite

tipuri de gene. Sau in ciuda unor istorii puternice de ADHD in familie, ar trebui

sa fim capabili sa invatam ce tip de mediu si interventii preventive pot fi oferite

pentru a reduce sau elimina efectele ADHD-ului.Ce tip de mediu poate fi

solicitat pentru ca un copil cu un set particular de gene ADHD sa

realizeze « munca in jur », pentru ca atentia creierului si controlulu sistemului

motor sa se dezvolte normal ? Oferind ceea ce deja stim despre plasticitatea

tinerilor in dezvoltarea creierului, aceste posibilitati vor deveni realitati asa cum

au aratat studiile pentru copii cu asa numitele « fixatii »=dificultati de invatare.

Genetica este o arie a stiintei care avanseaza rapid, asa ca te poti referi la site-

urile NIH CRISP mentionate anterior, www.crisp.cit.nit.gov pentru a vedea ce

tip de studii si cercetari potentiale pot apare mai rapid.

22

Tratament

Perspective curente :

Medicatia ADHD-ului a fost studiata in mod extensiv si dupa 40 de ani de

utilizare nu au fost descoperite efecte pe termen lung .Exista efecte pe termen

scurt asupra alimentatiei si somnului. Efectele pe termen mediu sunt legate de

inaltimea si greutatea persoanei cu ADHD, dar acestea dispar in perioada

adolescentei tarzii si maturitatii.

Un studiu recent realizat de Institutul National de Sanatate a constatat ca la copii

cu ADHD combinatia de clonidia si metilfenidina a avut mai multe efecte decat

un simplu medicament. Clonidina se pare ca a adus beneficii copiilor impulsivi

si a ajutat copii cu dificultati de somn.

Multe studii nu doar cel al MTA au aratat ca stimularea cu ajutorul

medicamentelor este calea cea mai sigura in tratarea simptomelor ADHD-ului.

Stimulentele par sa aiba mai multe efecte decat alte medicamente precum

calmantele sau atomoxetina. Acestea sunt bazate pe mai multe observatii clinice

decat pe studii ce compara efectele medicamentelor la fiecare pacient cu

ADHD.

In general, sustinatorii medicatiei afirma ca, daca persoana cu ADHD este

monitorizata cu atentie in special in privinta inaltimii si greutatii atunci

medicatia nu are efecte secundare. Potrivit Declaratiei Consiliului asupra

Diagnosticului si Tratamentului ADHD-ului data de Institutul National de

Sanatate in 1998, stimulentele pe termen scurt mentin sanatatea copiilor cu

ADHD, iar tratamentul nu are efecte secundare.

Tratamente alternative.Termenul de tratament alternativ sau medicina

alternativa se refera de obicei la orice tratament, altul decat medicatia sau

tratamentul standard. O varietate de terapii alternative au fost propuse si

continua sa fie sustiute pentru tratamentul ADHD-ului, incluzand diete speciale,

acizi grasi, supliment de vitamine si minerale, remedii pe baza de plante,

biofeedback, hipnoza. Cu toate acestea majoritatea tratamentelor alternative

pentru ADHD nu au o baza sistematica de cercetari care sa confirme eficacitatea

23

lor. Alte interventii pot cauza efecte serioase precum tulburari ale ficatului

cauzate de ingestia unor minerale( fier) sau viamine(A,D), neurotoxicitate,

aritmie cardiaca sau alte complicatii medicale. Tratamentele ineficiente de orice

tip pot intarzia aparitia beneficiului tratamentului eficient.

Directii viitoare de cercetare :

Fireste cu timpul se dezvolta noi medicatii si terapiile functionale sunt rafinate.

Dar pentru a fi la curent cu dezvoltarea noilor tratamente trebuie sa controlezi

site-ul PubMed(www.ncbi.nlm.nih.gov) macar odata pe an. Alternativ, ultima

informatie asupra acestei dizabilitati o poti gasi pe site-ul

NIMH( www.nimh.nih.gov) . De asemenea, deoarece NAMI este o organizatie

care se ocupa cu toate tipurile de dizabilitati mentale, poti accesa site-ul ei si

gasi informatii corecte si recente(www.nami.org).

4.ORGANIZAREA INFORMATIILOR NECESARE

Informatii exacte- ori despre cauza si tratamentul ADHD in general, sau despre

experienta personala a copilului tau in efectele secundare ale tratamentului, sau serviciile

educationale speciale- sunt date importante.Ai nevoie de o cale pentru a le organiza pe

toate si pentru a le pastra pentru eventualele referinte. Urmatoarele etape sunt esentiale,

necesare.

a)Fisa medicala si un dosar complet

Cand copilul tau a fost diagnosticat ADHD, poti crede ca te poti ocupa de ingrijirea

lui adaugand in dosarul medical al familiei ce tine de asigurarea lui si alte nevoi. Dar in

opinia mea, ADHD are tendinta de a aduna o multitudine de hartii care in scurt timp pot

deveni de necontrolat.Asadar, recomand sa iti realizezi un dosar aparte care sa cuprinda

doar materialul relationat cu ADHD.

24


http://www.ncbi.nlm.nih.gov/

O forma de a categoriza informatiile pot fi baza planului tau, cu ar fi raportarea la

nevoile copilului. Multe hartii, articole pot fi prezentate a general, asa ca vei avea nevoie de

un folder aparte. Cum vei tt mai experimentat, unele dintre articolele care apar acu ca fiind

“generale”, pot fi importante mai tarziu. Unii termini se pot potrivi uneimultitudini de

categorii.In acest caz, adauga acea informatie in folderol in care se potriveste cel mai bine,

iar celalalte fordere asemanatoare pune-le intr-un pachet de hartii mentionand ca acea

informatie se afla intr-un alt folder. Un parinte afirma: ”Mi-am impartit documentele in trei

caiete de notite: (1) IEP semnificatiile, (2) tratament pentru recuperarea sanatatii in cazl

intarzierii mintale (am toate informatiile privind evolutia), (3) statutul medical present

(incluzand jurnalul medical). Am de asemenea un caiet de notite divizat in sectiuni

informative diferite- CHADD, ADDA, site-uri pentru ADHD etc.M-am abonat la tot ce am

gasit relationat cu ADHD.”

Este o idée excelenta sa revizui dosarul la cam doua luni, eliminand informatiile

inutile si eventual, cand este necesar, formarea unei noi categorii bazata pe interesele si

reflexiile din timp. Revizuind “dosarul deschis” este de asemenea important pentru ca

poti identifica astfel noi categorii printre informatiile deja accumulate. Ai grija insa sa nu

fii prins in vreo “capcana a mintii” in care ti se va parea ca fiecare articol, document este

important. Informatiile irelevante, redundante pot supraincarca sistemul tau si capacitatea

ta de a tine lucrurile organizate. Asa ca elimina ceea ce nu-ti trebuie. O regula buna a

“jocului” este ca daca o informatie nu ti-a trebuit timp de un an, este probabil san u iti fie

necesara sis a te poti debarasa de ea.

b)Documente medicale, testari psihologice,raporturi educationale

Ai putea fi surprins sa uzi asta, dar ca persoana care stie cel mai bines a

manuiasca nevoile copilului sau, trebuiae sa ai propiile copii ale raporturilor medicale si

educationale ale copilului. Intotdeauna medicii si terapeutii au sustinut ca aceste raporturi

sunt ale lor, sunt chiar sacre. Medicii incep sa realizeze ca cel mai bine este ca si familia

25

sa aiba aceste “inregistrari”. De ce? Sunt multe motive, fiecare unic pentru o

circumstanta. Familiile se muta, medicii planul de recuperare se schimba, alti specialisti

se implica in caz si au nevoie de informatii.

In trecut, cand un medic sau terapeut avea nevoie de rezultatele unui raport sau test(pe

care altcineva l-a facut)trebuia sa obtina semnatura parintelui si apoi sa primeasca

permisiunea celuilalt medic.

Intr-un raport recent,ACADEMIA NATIONALA A INSTITUTULUI NATIONAL

DE MEDICINA a comcluzionat ca raporturile medicale apartin in totalitate pacientului.

Trebuie san e amintim k noi il platim pe medic, l-am angajat ca san e indeplineasca un

serviciu si intr-un final trebuie sa vedem produsul pentru care am platit. Nu fiecarui

doctor ii place aceata rasturnare de situatie, si multi se opun. Dar lucrurile raman aceleasi.

Noi, ca parinti, avem nevoie de aceste dosare medicale, iar ei sunt la “degetul nostru

mic”cand avem nevoie de ei pentru copilul nostru sin u atunci cand au ei timp, sau

instrumentele necesare pentru ca acest lucru sa se intample.

O cerere politicoasa este adesea indeajuns. Daca o cerere verbala este insuficienta,

va trebui sa tehnoredactam cererea, Trebuie sa discutam cu medical, san u fim timizi, este

vorba despre copilul nostru, nu trebuie sa uitam ca daca nu am fi noi sau parinti ca noi

medicii nu ar mai avea nici un venit. Este dreptul nostru sa avem aceste informatii. Daca

medical pare iritabil, acesta este un semn rau: este posibil san u fie partenerul de

careavem nevoie pentru ca, copilul nostru sa primeasca cea mai buna ingrijire. Medicul s-

ar putea sa nu detina informatiile cele mai bune . Ca o alta solutie/ optiune, trimite-I o a

doua scrisoare, scriind in partea de sus A DOUA CERERE. Nu este nevoie sa consulti un

avocat, daca ai un avocat de familie sau un prieten care te va lasa sa-I folosesti numele.

O a treia strategie, rar folosita: lasa un avocat sa-ti scrie cererea/ Acestea sunt

“arme mari”, deci nu le folosi decat daca nu poti sa obtii informatiile de care ai nevoie

intr-un alt mod.

Ai grija de medicatia copilului tau

Cunoaste medicatia copilului tau:

-invata numele generic al medicamentelor;

26

- pastreaza o lista a medicamentelor la indemana;

- pastreaza “inregistrarile” cu privire la numele, datele, dozarile, prescriptiilor

medicului, ale tuturor medicamentelor.

- invata scopul medicamentelor/ medicatiei.

Cunoaste efectele secundare ale medicamentelor:

- sa ai lista medicului cu efectele secundare;

- noteaza efectele secundare care apar si raporteaza-le medicului.

Urmeaza sfatul medicului despre un medicament:

- asigura-te ca , copilul tau ia numai medicamente prescrise;

- afla de la medic sau farmacist ce mancare/ bautura trebuie sa evite;

- afla daca anumite activitati sunt restrictionate.

Siguranta:

- nu- i administra copilului tau alt medicament inainte sa te consulti cu medicul;

- nu lasa medicamentele la indemana copilului;

- niciodata nu da medicamentul copilului tau altui copil, sau sa-l lasi pe copilul tau sa

ia alt medicament decat cel prescris de medic. ;

- spune celorlalti medici ai copilului tau, chiar si dentistului, ce medicamente ia

copilul tau.

Trebuie sa ai copii ale testelor de evaluare , studiilor de laborator, ca si un

rezumat al diagnosticurilor si tratamentelor, in caz ca iti schimbi medical.

Inregistrarile educationale sunt cele mai usor de obtinut. De ce? Foarte multe

procese au stabilit dreptul parintilor la aceste informatii. O cerere simpla va fi mereu

indeajuns. Dar oricare din pasii precedenti pot fi folositi daca ai nevoie de o alta resursa.

c)Abecedarul medical

Majoritatea copiilor cu ADHD sunt la un moment dat supusi unei medicatii.Aria

medicamentelor creste ametitor.Daca copilul este supus unui tratament medicamentos

prima doza a primului medicament nu va fi pasul final al tratamentului. Parintii trebuie sa

urmeze acest drum pas cu pas incluzand numele specific al medicamentului, dozele in

miligrame, de cate ori trebuie luat medicamentul pe zi si data la care s-a inceput

27

tratamentul. Majoritatea medicamentelor utilizate sunt destul de sigure cu toate acestea

fiecare dintre ele poate avea tmporar efecte secundare, precum probleme de somn sau

iritabilitate.

Medicamentele sunt desigur schimbate pe parcursul dezvoltarii copilului, si

pentru parinti este foarte greu sa-si aminteasca cand a luat un anumit medicament , care a

fost reactia la acel medicament si daca este cazul, de ce s-a schimbat tratamentul. Tinand

un carnetel cu tratamentul urmat de copil vei sti mai bine ca oricine efectele

medicamentelor asupra copilului tau.

d)Dosarul politelor de asigurari

Ultimul tip de informatie pe care un parinte ar dori sa-l detina este un dosar al

retetelor medicale, facturile platite de compania de asigurari si factuile pe care parintele

le-a platit. Majoritatea tratamentelor primite in cadrul unor Organizatii de sustinere a

sanatatii ( cum ar fi HMO- Helf Maintenance Organization) sunt furnizate gratuit sau cu

un cost minim, din pacate pentru majoritatea parintilor nu este cazul acesta.

Tip de jurnal al cheltuielilor :

Data Tipul de

serviciu,

furnizat de

Totalul

onorariilor

(taxelor)

Nr. politelor

de asigurari

Cantitatea

platita de

compania de

asigurari

Cantitatea

platita de

mine

Urmand toate aceste informatii parintii indeplinesc urmatoarele scopuri : mai intai

pot deduce unele cheltuieli medicale din taxele pe venit. Apoi, vrand nevrand companiile

de asigurari sau medicii fac greseli la facturi si parintii pot primi o factura pe care au mai

platit-o. Singura cale de a se proteja de aceste plati este de a tine un astfel de jurnal. Chiar

28

daca li se pare ca dureaza mult sa tina un astfel de jurnal, dureaza doar un minut sa isi

noteze aceste lucruri. Ii vor salva multe ore mai tarziu, pentru ca la un moment dat, in

viitor, va avea nevoie de aceste informatii.

5.SURSE DE SPRIJIN

Prin cuvantul “sprijin” purem intelege ca exista cineva in care ai incredere sau te poate

sfatui sau te poate alina atunci cand plangi. Studiile au demonstrat ca exista doua tipuri majore de

sprijin de care au nevoie oamenii in situatii stresante.

a)Suportul emotional

Suportul emotional este tipul de suport care te ajuta atunci cand te simti vinovat,

cand simti ca ai ratat in cariera ta de parinte sau te simti depasit si nu poti face fata la tot

ce se intampla. Suportul emotional este important in special in prevenirea depresiei si a

furiei accentuate. In functie de situatia in care te afli, partenerul de viata poate fi o

adevarata sursa de sustinere. Uneori insa, un sot/o sotie nu poate intelege pe deplin

greutatile cu care te confrunti, fapt ce poate ingreuna si mai mult situatia. De fapt,

partenerul te poate invinui, astfel incat nu numai ca nu va fi alaturi de tine si nu te va

sprijini, ba mai mult iti va accentua starea emotionala. Alteori, poti avea o alta persoana ,

probabil un prieten pe care sa te poti baza. Cea mai importanta trasatura a persoanelor

care pot oferi sprijin emotional este abilitatea si bunavointa de a asculta. Ele pot da

sfaturi, dar acest lucru nu e tocmai cel mai bun. Daca sfatuitorul utilizeaza de prea multe

ori cuvantul “trebuie” s-ar putea ca acesta sa fie ultimul lucru de care ai nevoie. Iti poti da

seama ce fel de sprijin ai nevoie atunci cand persoana de langa tine te face sa te simti

inteles. Poate suna destul de simplu, dar este o imprejurare citica pentu fiecare dintre noi.

b)Suportul de baza

29

Al doilea tip de suport de care ai nevoie este unul foarte practic: cineva te ajuta intr-

un moment de cumpana avand grija de copii tai, atunci cand trebuie sa rezolvi o problema

la scoala unde invata copilul tau, cineva care are bunavointa de a-ti supraveghea copii astfel

incat sa ai si tu putin timp pentru tine. Asemenea suportului emotional, acest tip de suport

poate veni din partea partenerului de viata, a unui prieten apropiat sau din partea altcuiva.

Poate fi de altfel si un serviciu pe care ti-l face biserica comunitara sau un serviciu pe care

trebuie sa-l platesti.

Un alt tip de suport de baza poate lua forma unui “serviciu de ragaz”, adica acele

servicii speciale oferite de o organizatie umanitara care lucreaza cu copiii, adesea intr-un

anumit interval orar, ca un mijloc de a consacra parintilor care au un copil cu deficiente

timpul liber de care au nevoie. Programul acestor servicii variaza mult de la o zona la alta.

Cel mai bun mod de a te informa cu privire la existenta acestor mijloace este sa suni la

departamentul local de servicii umane. Aceste agentii poarta diverse nume, cum ar fi:

Departamentul de Servicii Umane, Serviciile Familiei si ale Copilului, Serviciile de

dizabilitate, Sanatate Mintala sau Serviciile Sociale. Trebuie sa investighezi; daca cunosti

vreun parinte care are un copil cu cerinte speciale (nu neaparat un copil cu ADHD, poate fi

si un copil in scaun cu rotile sau unul cu autism/sindrom Down/autism/boala de inima) el

poate sti o astfel de agentie la care a apelat pentru propriul copil. Retine faptul ca multe

dintre aceste organizatii pot avea acces la fondurile speciale de urgenta pentru asistenta

copiilor cu nevoi speciale, fonduri care nu le intrec pe cele asigurate de catre stat. Daca nu

vei intreba, nu vei sti niciodata.

Important e ca suportul de baza este modalitatea prin care evitam sa explodam si

sa trecem cu bine peste inca o zi. Daca avem prea mult suport emotional, dar neadecvat din

punct de vedere tangibil, fara sprijin practic, suportul emotional va esua si invers, suportul

de baza fara cel emotional va rata in misiunea sa. Cunoscandu-ti bine situatia in care te afli,

asigura-te ca beneficiezi de ambele tipuri de suport inainte de a deveni disperat si a te simti

depasit de situatie.

Marturia unui parinte: “Am avut parte de un suport extraordinar din partea

familiei, mai ales din partea celor doua fiice.” Alt parinte vorbeste despre suportul negativ,

avertizand: ”Nu lasa pe nimeni sa se indoiasca de tine. Inarmeaza-te cu cat mai multa

informatie si energie. Departeaza-te de persoanele pesimiste, nepasatoare care nu te

30

sprijina. Viata e destul de grea cand ai un copil cu ADHD, nu ai nevoie de o influenta

negativa.”

6.RELATII CRITICE, DE LIMITA

Esista posibilitatea de a apela la unele persoane care te pot scuti de acele ore

stresante, daca vrei sa eviti situatia de negare a problemelor sau sa depasesti o noua

dificultate aparuta in procesul de adaptare al copilului tau intr-o clasa. Uneori aceste

persoane sunt interesate in a-ti prezenta serviciile lor, dar de cele mai multe ori tu trebuie sa

le contactezi. Oricarei persoane ii place sa-si ajute semenul, dar asemenea tie, aproape toata

lumea este ocupata si pe punctul de a fi depasit de imprejurari. Pentru a-i determina pe altii

sa te ajute trebuie sa te comporti cu ei intr-un anumit mod: trebuie sa te faci placut, sa nu fii

insistent, formuleaza cerintele astfel incat ei sa-si doreasca sa le indeplineasca, trebuie sa le

multumesti dupa ce te-au ajutat s.a.m.d. Majoritatea parintilor considera ca de merita sa-ti

ocupi timpul cu asa ceva.

a)Personalul responsabil de la clinica

Sa presupunem ca ai nevoie de o copie a performantelor si receptionera este

ocupata. Ce poti face? Regula: cea mai buna strategie este sa nu insisti, sa nu te enervezi, ci

dimpotriva sa-i zambesti prietenos si sa-i adresezi urmotoarele cuvinte: “ Cred ca sunteti

foarte ocupata, dar poate gasitit o clipa libera sa ma ajutati.” Asteapta apoi un raspuns. Ai

precizat deja ca ti-ai dat seama ca are o zi destul de incarcata si ca cererea ta nu o va retine

mult timp. Daca intr-adevar e foarte ocupata sau nu vrea sa te ajute, fii intelegator. Ai

nevoie de aceasta persoana, deci nu-ti poti permite sa o pierzi. Poti fi amabil sa-i aduci o

cana de cafea data viitoare cand vei veni la clinica sau sa o saluti politicos.

Tine minte ca, uneori nu poti obtine nici o informatie de la persoanele pe care le

consideri cele mai pricepute. Poate ca receptionera nu e atat de eficienta si chiar daca ea ar

trebui sa fie cea care executa copiile dosarelor,poate ca nu are timp sa ti le inmaneze la

31

momentul oportun sau poate ca nu o a face deloc. In acest caz, ar trebui sa cauti pe

altcineva care te poate ajuta. Poti intreba o asistenta draguta cum poti intra in posesia

copiilor necesare. Nu este aceasta meseria ei, dar daca ii explici care e problema si ca ai

nevoie de un sfat poate ca-ti va intelege situatia si te va indruma.

Retine faptul ca ai afirmat lucruri false despre cine, ce face la clinica copilului

tau. Poate ca, in acest loc, aceasta meserie nu include toate serviciile traditionale pe care in

mod normal le-ar acoperi. Daca simti ca vei rata si nu vei obtine in final nici un raspuns,

intreaba-ti doctorul/terapeutul cine, cu ce se ocupa si la cine trebuie sa apelezi pentru copii

ale dosarelor, referinte, intalniri, consultatii care nu implica medicul s.a.m.d.

b)Legatura ta cu compania de asigurari

Aceleasi principii se aplica si altor tipuri de contacte, precum persoanei care iti

explica drepturile tale ca asigurat.In primul rand, ai nevoie de numele persoanei de

contact. Chiar exista o persoana la capatul liniei telefonice sau al scrisorii. Astfel, sa afli

cine iti ofera informatiile este o buna strategie. Acest schmb de informatii are loc de

obicei printr-o convorbire telefonica, unde o simpla intrebare –“Ma puteti ajuta, va rog?”-

este un puct de plecare.Odata ce te afli la departamentul correct si afli numele persoanei

de contact, ii poti multumi pentru ca in cele din urma ai reusit sa vorbesti cu cineva. Apoi

iti poti expune dilemma ta. Ascuta-l cu atentie si incearca sa ii urmezi sfaturile

indeaproape. Atunci cand corespondezi prin e-mail, poate fi o buna idea sa ii trmiti o

copiea formularului, cu multumirile de rigoare –“Nu am cum sa iti multumesc indeajuns

de mult pentru rabdarea ta de a ma asculta. Eu sunt persoana care ti-a povestiti despre

copilul ei roscat ce a cazut din copac. Iti atasez aici si formularul de drepturi despre care

am vorbit. Apreciez mult ca ne-ai ajutat. Te voi mai contacta daca va mai fi nevoie de

ceva. Cu sinceritate, Eu.”.

Atunci cand nu esti multumit de calitatea informatiilor oferite de prima persoana

contactata la numarul general al companiei de asigurari, poti cere sa vorbesti cu un

specialist, dar asta nu o va motiva sa tea jute, ci dimpotriva.Uneori, cea mai buna solutie

este sa suni din nou, de mai multe ori, sa verifici ceea ce ti s-a zis sau sa ceri mai multe

explicatii. La companiile de mari asigurari, nu-ti va raspunde nicicand aceeasi persoana

32

de doua ori. Asta poate fi un avantaj pentru ca poti gasi o persoana care te poate intelege,

avand cunostinte aprofundate in domeniu si fiind dornic sa tea jute. Asigura-te sa afli

numele persoanei si numarul ei de contact si nu ezita sa iti manifesti gratitudinea ca ai

gasit o persoana care te poate ajuta cu adevarat. Tuturor ne place sa fim laudati pentru

ceea ce facem. Suna acea persoana pe numarul ei direct de contact sau, daca nu are,

intreaba de acea persoana dupa nume. Daca ti se spune ca nu este disponibila, pastreaza-

te ferm afirmand ca vei astepta pana vei putea vorbi cu ea si insista sa fii anuntat cand o

vei putea contacta.

c)Relatia cu scoala poate fi critica. Aici, este foarte important sa iti amintesti ca o scoala

este un mic system, precum o familie. Toti profesorii se cunosc intre ei. Directorul

cunoaste toti profesorii. La sfarsitul unei zile, ei se reunesc chiar daca nu se inteleg cu

tine. Asadar, aici nu ai nevoie de dusmani. E exemplu, este dificil pentru director sa fie

impotriva unui professor. In cazul unui conflict intre un professor si un parinte, directorul

nu va fi de partea ta decat daca esti a cincea persoana care adepus plangere in saptamana

respectiva. Mai potrivit e sa fii prietenul unui professor decat sa duci “o lupta” cu el.

Toate luptele au costurile lor, de ambele parti, asta incluzand si copilul tau in unele

cazuri. Si spre deosebire de alte situatii- precum in cea in care poti schimba doctorul

copilului- aici, este greu sa schimbi regulile unei scoli.

In unele cazuri, poti avea o buna relatie cu un professor, care poate fi apoi

‘aparatorul tau” la judecata cu alti profesori sau cu directorul scolii pentru aranjamentele

necesare copilului tau. Alternativ, consilierul scolii, secretarul sau psihologul- unul sau

toti –pot fi sprijinul tau pentru a obtine raportul necesar, acomodarile speciale sau atentia

directorului. Inaintea inceperii unui an scolar, ai putea intreba alti parinti despre

profesorii sau consilierii care s-au dovedit a fi un support al copiilor cu dificultati de

invatare sau atentie.

d)Un avocat

Cautarea tuturor serviciilor de care copilul tau cu ADHD are nevoie inseamna

evitarea unor situatii dificile, insa asta nu este cea mai buna cale de obtine mereu ceea ce

iti doresti. “Castig-Pierdere” inseamna, asa cum Steven Covey afirma in cartea sa

33

“Steven Habits of Highly Effective People”, ca cineva trebuie sa piarda pentru ca tu sa

castigi, niciodata fiind aplicata strategia “Castig-Castig”. Asadar, uneori un avocat este

necesar, dar implicarea lui ar trebui sa se produca intr-o ultima instanta. Abia dupa ce ai

incercat toate metodele, cere sfatul altor parinti, si cauta altceva. Doar in clipa in care

sunt puse in pericol sanatatea copilului tau, apeleaza la extreme. Aceste strategii aduc

adesea rezultatele dorite daca te-ai organizat bine, pentru ca nici unei scoli nu-I plac

astfel de batalii. Dar nu uita, ca a castiga o batalie nu inseamna si Victoria unui razboi.

Este bines a ai un avocat in caz ca vei avea nevoie. Ceilalti parinti, care au apelat

la un avocat,pot fi cei mai buni “sfatuitori”. Ideal ar fi sa apelezi la un avocat cu

experienta in domeniul drepturilor copiilor cu dizabilitati si/sau reusite in castigarea

proceselor pentru serviciile speciale oferite de scoli unor astfel de copii. Poti suna la

diverse firme, intreband daca au si astfel de expertize. Atunci cand vei gasi una, cere

detalii despre experienta in aceasta arie: cate astfel de cazuri s-au rezolvat?Pot sa it idea

cateva nume ale clientilor multumiti? Desigur ca firma nu va face acest lucru fara

permisiunea clientului, dar se merita sa incerci (sa intrebi).Oricine iti va raspunde, ar

trebui sa o faca cu dorinta de a te ajuta. In acest caz, vezi Anexa D pentru mai mai multe

informatii despre resursele legale.

7.Imbunatatirea planului tau

Inaintea incheierii acestui capitol, verifica-ti planul si adauga alte nevoi pe care le

ai pentru informatiile aditionale despre tratamentul medical al copilului tau, despre

asigurarea medicala, despre reusitele scolare si alti itemi relationali. Nu uita sa adaugi si

modul in care vei obtine aceste informatii. Cautand resursele informationale, ai avut si la

cune/dificultati in inteegerea ADHD-ului? Daca da, ai indicii in ce arie ar trebui sa te

informezi mai bine? De exemplu,daca ai aflat noi informatii despre tratament si terapie,

ai nevoie sa iti stabilesti ca obiectiv gasirea unui tratament correct? Trebuie sa vorbesti cu

alti parinti despre cum te pot ajuta in gasirea unui ajutor potrivit din zona ta? Exista si

tratamente alternative pe care le-ai folosit si despre care ar trebui sa vorbesti cu doctorul

tau sau despre care ar trebui sa afli mai mult.

34

REZUMAT:

DE CE AI NEVOIE PENTRU A PORNI LA DRUM.INSTRUMENTE SI RESURSE NECESARE PENTRU UN PARINTE

EXPERT

Acest capitol isi popune sa va ofere toate resursele importante de care aveti nevoie, de la surse de informatii sigure, la documente si carti care sa inregistreze progresul copilului tau. Pentru inceput iata marturia unui parinte cu copil cu ADHD :

35

« Vorbeste cu alti parinti. Discutand cu ei afli cum se dezvolta copii lor. Cand gasesti pe cineva al carui copil se descurca foarte bine, pune intrebari. Ce fac ei ? Cum fac ? In cine au ei incredere ? Astfel vei obtine informatii foarte utile in legatura cu ce trebuie sa faci . »

1.Surse de informatii

Este foarte important ca un parinte sa stie tot ce se poate despre ADHD. Nu este o alegere sa ajungi expert in ADHD ci o obligatie, sa culegi din sistem cat de multe informatii pentru copilul tau. Inaintea culegerii informatiilor este important sa inveti sa distingi faptele si cifrele valide din opinii, publicitate si simple nonsensuri.

Un parinte trebuie sa fie sceptic cu tot ceea ce vede si aude, verificand si informandu-sedin surse originale.trebuie sa evite folosirea doar a televizorului ca sursa de informare.

a) Identificarea notiunilor fulger :separarea sensului de nonsens Cu privire la ADHD apar tot felul de informatii ; unele dintre ele sunt

nesemnificative, sunt publicate doar pentru a atrage atentia cititorului, avand valoare indoielnica.Tocmai de aceea, ele se numesc informatii « fulger »si te surprind, te pun pe jar nu numai pe tine, dar si pe altii. Pe oricine vei intreba ce parere are despre ele, ori iti va raspunde ca nu au nici un sens, ori va avea retineri in a-ti oferi raspunsul sau. De aceea nu e bine sa acorzi prea mare importanta acestor idei.

In activitatea ta de informare despre ADHD, poti apela de asemenea la doctorul copilului tau. El nu poate fi un om informat si sa_si furnizez multe dintre raspunsurile de ccare ai nevoie, sau dimpotriva sa nu fie la curent cu noutatile vehiculate in domeniu. Sa adopte o atitudine sceptica sau una defensiva, refuzand sa te ajute. Trebuie sa judeci tu singur situatia, sa cantaresti bine informatiile obtinute pentru ca medicul te poate ajuta, dar nu te poti increde in el tot timpul.

b) Identificarea aparent practica, dar nedovedita si incorecta a notiunilor În trecut, incertitudinea legată de cauzele ADHD a creat un climat fertil pentru

diverse speculaţii. Au fost emise numeroase teorii - printre care unele îi învinovăţeau într-o anumită măsură pe părinţi pentru comportamentul necontrolat al copilului lor. Ulterior s-a stabilit că aceste teorii sunt nefondate.Iată câteva dintre cele mai frecvente percepţii cu privire la cauzele ADHD, deşi acestea nu sunt documentate ştiinţific: * Alimentaţia/dieta * Atitudinea parentală deficitară * Urmărirea excesivă emisiunilor TV sau preocuparea excesivă faţă de jocurile video * Hormonii

c) Identificarea informatiilor stiintifice solideDin fericire multi parinti au format Organizatii pentru a strange si sorta

informatiile de pe WEB, separand sensul de nonsens si apoi furnizand informatiile intr-un format mai accesibil.tipuri de astfel de Organizatii:

CHADD-Children, Adolescents, and Adults with ADHD(www.chadd.org)

36


Federatia Familiilor Pentru Sanatatea Mentala a copiilor(www.nmha.org) NAMI-Alianta Nationala a Bolnavilor Mintali(www.nomi.org)

2.Tipuri de informatii

In functie de stilul tau de viata, orarul tau, modul tau de a invata, poti adopta una dintre urmatoarele surse de informare :carti, site-uri, jurnale profesionale, reviste ale parintilor, conferinte, cursuri, sedinte, filme video, informatii vehiculate de diverse organizatii/ asociatii si chiar informaii oferite de alti parinti.

a) CartileCartile pot fi o cale comoda de a obtine informatiile de care ai nevoie, consolidate

intr-un singur loc.Dar de multe ori, o carte poate contine informatii utile, dar in acelasi timp poate contine si informatii care nu-ti sunt necesare.

Multe carti sunt realizate mai mult pentru ceea ce se numeste « comertul presei » si contin acel tip de informatii de consum. In contrast exista acele carti stiintifice, publicate de obicei de un grup de autori care tintesc spre grupurile profesioniste.Acesti autori doresc sa se asigure ca informatia este « solida » si astfel cartea va fi supusa unei revizuiri inainte de a fi publicata.Dar nu toate cartile trec prin acest proces de revizuire, deci chiard aca autorul este un expert, tu tot trebuie sa ai niste opinii personale rezultate din exemple concrete.Intotdeauna intreaba altii parinti ce costa n comparatie cu cautarea si cumpararea unor carti care nu sunt intotdeauna cele mai bune.

b) Site-rile WebWeb-ul este calea cea mai rapida si usoara pentru a obtine multe informatii . Cele

mai cunoscute pagini web fiind www.google.com si www.copernic.com.Cu toate aceste si organizatiile si web-site-rile pot oferi informatii gresite.In contrast, pagina de cautare PubMed, sposorizata de NLM( Biblioteca Nationala de Medicina) ofera doar publicatii din surse si jurnale stiintifice respectabile.

c) Ziare si revisteZiarele si revistele reprezinta o importanta sursa de informare. Insa nu intotdeauna

informatiile publicate in ele sunt adevarate ; unele dintre ele sunt false.De aceea, trebuie sa citesti articolele cu o doza de scepticism.Doar acele informatii care au fost verificate de mai multe ori, care au fost publicate in jurnale renumite si multiplicate de echipe independente, doar acelea pot fi considerate adevarate.

Jurnalele cele mai bune care ofera infomatii despre ADHD sunt : Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry(JAACAP), Journal of Abnormal Child Psycology, Journal of Attention Disorder, Journa of Child Psycology and Psychiatry,Scientific American, Psychology Today etc.

De asemenea exista doua organizatii centrate pe problema ADHD-ului:CHADD (Children<Adolescent and Adults with ADHD) si ADDA(the Attention Deficit Disorder Association). Intalnirile anuale ale acestora sunt o buna ocazie de a obtine informatii noi, desi opiniile si experientele personale expuse la aceste intalniri nu pot intotdeauna sa reflecte realitatea stiintifica. Totusi paginile web si materialele scrise ale organizatiilor au

37

http://www.copernic.com.Cu/

http://www.google.com/

http://www.nomi.org/

http://www.nmha.org/

un nivel ridicat de veridicitate tocmai pentu ca sunt atent verificate si revizuite de comitetul consultativ al asociatiilor stiintifice.

3.Perspective actuale si directii viitoare de cercetare :Diagnostice, Rezultate, Cauze si Tratamente pentru ADHD

Pentru a fi la curent cu « dezvoltarile » in ceea ce priveste ADHD-ul, trebuie sa gasim informatii credibile. Parintii ai caror copii cu ADHD au facut urmatoarele descoperiri, descoperiri inregistrate in 2003.a) Diagnoza- Perspective actuale :

Exista surse care sustin ca ADHD este in crestere,dar nu se stie cu certitudine. In ciuda presupunerilor ca este o boala capricioasa a ultimilor 10-15 ani ADHD

exista de mai mult timp si aum apare in fiecare tara unde este studiata. Majoritatea studiilor arata ca ADHD-ul este adesea omis. Aceste studii prezinta

faptul ca desi 5% dintre copii au ADHD, doar jumatate dintre ei sunt diagnosticati si tratati.Riscul este si mai mare la copii care provin dintr-un mediu ostil.

O versiune mai actuala a manualului de diagnostic partinand Asociatiei Americane de Psihiatrie, numeste acest diagnostic : « attention deficit disorder, without hyperactivity(ADD/ADHD).

Unii cercetatori nu mai cred ca fetele sunt mai predispuse suptipului inatent. Ajunsi la varsta adulta, barbatii si femeile sunt reprezentati egal in suptipul inatent al ADHD-ului.

-Directii viitoare de cercetare : Centrul pentru controlul bolilor, conduce studii pentru a explora posibilitatea ca

ADHD-ul este in crestere. Se mai cerceteaza daca axista intr-adevar subtipuri distincte de ADHD si cum

difera acesta la fete si baieti.

b) Rezultate- Perspective actuale : Rezultatele arata ca 40-60% dintre adolescentii cu ADHD vor avea aceasta boala

si cand vor ajunge la varsta adulta. Alte cercetari arata ca doar un copil din 30 care a beneiciat de terapie a reusit sa

se dezvolte normal ; in schimb doi copii din 30 care au beneficiat si de medicatie si de terapie in acelasi timp s-au dezvoltat normal.

c) CauzeDeşi cauza exactă a ADHD rămâne necunoscută, cercetările s-au intensificat în

ultimul deceniu. În momentul de faţă, se consideră ca ADHD este cel mai probabil de natură genetică. Cercetătorii au evidenţiat însă şi alte posibile cauze :

genetice - Cercetările au demonstrat că ADHD se transmite genetic, de la părinţi la copii. Un copil cu un părinte care prezintă simptome ADHD are şanse in proporţie de aproximativ 25% de a avea ADHD.

sarcina sau complicatii ale nasterii – Unele studii sugereaza ca , complicatiile nasterii precum sarcina prelungita si dificila apare mai frecvent la copii cu

38

ADHD. Istoricul familial de alcoolism şi de tulburări afective pare să se asocieze cu un risc crescut de ADHD.

neurologice – Un numar de studii au aratat o corelatie dintre riscul ADHD si trauma sistemului nervos central, care are loc printr-o rana la cap cu pierderea constiintei.Studiile arata de asemenea diferente de marime si structura a unor portiuni ale creierului la persoanele cu ADHD.

A devenit din ce în ce mai clar că ADHD este o tulburare neurobiologică care necesită diagnostic şi tratament medical.

d) Tratament Un tratament eficient presupune un diagnostic corect si o evaluare exacta a

abilitatilor si problemelor copilului. Se recomanda asocierea tratamentului medicamentos cu interventia comportamentala. Copiii care au primit medicatie stimulanta au prezentat o imbunatatire semnificativa a simptomatologiei (inatentia, impulsivitatea si hiperactivitatea s-au ameliorat semnificativ). - stimulantele sistemului nervos central din familia Amfetaminelor (Dextroamfetamina, Metilfenidatul) imbunatatesc simptomatologia la aproximativ 70% dintre copiii cu THDA. - medicatia non-stimulanta - Atomoxetina este un medicament non-stimulant (inhibitor al recaptarii noradrenalinei) administrat in cazul lipsei de eficienta a stimulentelor cerebrale sau a aparitiei reactiilor adverse la acestea. Atomoxetina nu este o substanta controlata (se elibereaza fara reteta).

4.Organizarea infomatiilor necesare

a) Fisa medicala si un dosar completCand copilul tau va fi diagnostcat cu ADHD, vei avea nevoie de un dosar aparte

care sa cuprindadoar materialul relationat cu ADHD, dosar diferit de cel medical al familiei. O forma de a categoriza informatiile ar putea fi raportarea la nevoile copilului. Dosarul ar trebui revizuit o data cam la 2 luni, eliminand informatiile inutile si eventual, cand este necesar, formarea unei noi categorii bazata pa interesele si reflexiile tale din timp.b) Dosare medicale.Testari psihologice.Raporturi educationale

Trebuie sa avem propriile copii ale tuturor rapoartelor medicale si educationale ale copilului nostru. De ce ? Pentru ca familiile se muta, medicul, planul de recuperare se schimba, alti specialisti se implica in caz si au nevoie de informatii.

Intr-un raport recent, Academia Nationala a Institutului Stiintific de Medicina a concluzionat ca inregistrarile medicale apartin in totalitate pacientului. Trebuie sa ne amintim ca noi platim medicii si trebuie sa vedem produsul pentru care am platit.Trebuie sa discutam cu medicul, sa nu fim timizi, pentru ca este copilul nostru.Este dreptul nostru sa avem aceste informatii. Daca medicul nu este dispus sa ni le dea, inseamna ca nu este partenerul de care ai nevoie, pentru ca, copilultau sa primeasca cea mai buna ingrijire.

Iata ce trebuie sa facem pentru a avea grija de medicatia copilului nostru : Trebuie sa cunoastem medicatia copilului. Sa cunoastem efectele secundare ale medcamentelor. Sa urmam sfatul medicului despre un medicament.

39

Nu trebuie sa-i adminitram copilului alt medicament in afara celui prescris de medic.

Trebuie sa avem copii ale testelor de evaluare, un rezumat al diagnosticelor, al tratamentelor.

c) Abecedarul medicalMajoritatea copiilor cu ADHD sunt la un moment dat supusi unei medicatii.Aria

medicamentelor disponibile creste ametitor.Majoritatea medicamentelor utilizate sunt destul de sigure cu toate acestea fiecare dintre ele poate avea temporar efecte secundare, precum probleme de somn sau iritabilitate.Medicamentele sunt desigur schimbate pe parcursul dezvoltarii copilului, si pentru parinti este este foarte greu sa-si aminteasca cand a luat un anumit medicament, care a fost reactia la acel medicament si, daca este cazul, de ce s-a schimbat tratamentul.

Tinand un carnetel cu tratamentul urmat de copil vei sti mai bine ca oricine efectele medicamentelor asupra copilului tau.d)Dosarul politelor de asigurari

Ultimul tip de informatie pe care vei vrea sa-l ai este un dosar al retetelor medicale, facturile platite de compania de asigurari, facturi pe care tu le-ai platit.

Tip de jurnal al cheltuielilor :

Data Tipul de serviciu,

furnizat de

Totalul onorariilor (taxelor)

Nr. politelor de asigurari

Cantitatea platita de

compania de asigurari

Cantitatea platita de

mine

5.Surse de sprijin

Studiile au demonstrat ca exista doua tipuri majore de sprijin de care au nevoie oamenii in situatii stresante.Primul tip, suportul emotional este important in special in prevenirea depresiei si a furiei accentuate ;te ajuta atunci te simti de pasit de situatie. Sursa suportului emotional poate fi partenerul de viata, un prieten, confident.Se poate intampla insa ca sotul/sotia sa te invinuiasca si sa nu te sprijine. Trasaturile persoanelor care pot oferi support emotional sunt abilitatea si bunavointa de a te asculta.

Cel de-al doilea tip de suport este suportul concret, de baza si consta intr-un serviciu si anume supravegerea copuiilor tai atunci cand nu ai timp sau vrei putin timp pentru tine, de catre partenerul de viata, un prieten, biserica comunitara sau o organizatie. In cazul serviciilor oferite de o asociatie serviciile se platesc. Suportul emotional si cel concret sunt strans legati unul de celalalt, trebuie sa coexiste in aceeasi proportie, daca nu activitatea de sustinere va esua.

6.Personalul responsabil de la clinica

40

Atunci cand ai nevoie sa obtii unele informatii privind starea copilului tau(copii ale dosarelor), nu te astepta intotdeauna ca receptionera sa te ajute.Ea poate fi foarte ocupata sau dimpotriva sa nu fie aceasta sarcina ei. In acest caz cel mai bine ar fi sa te informezi de la o asistenta draguta sau de la doctorul/terapeutul clinicii cum poti obtine informatii de care ai nevoie.

a) Legatura cu Compania de AsigurariOdata ce te afli la departamentul dorit si afli numele persoanei de contact, iti poti

expune dilema.Asculta-l cu atentie, incearca sa ii urmezi sfaturile si apoi multumeste-i pentru timpul acordat.

Cand nu esti multumit de calitatea informatiilor oferite, poti cere sa vorbesti cu un specialist.Potti suna de mai multe ori pentru a verifica ce ti s-a zis sau sa ceri explicatii suplimentare.Poti insista pana vei gasi o persoana care te poate intelege, avand cunostinte aprofundate in domeniu si fiind dornic sa te ajute. Afla-i numele si numarul de contact si apeleaza la ea de cate ori ai nevoie.

b) Relatia cu scoalaIn cazul unui conflict intre profesor si un parinte, directorul nu va fi de partea ta

decat daca esti a cincea persoana care a depus plangerea in saptamana respectiva. Pastreaza o relatie de prietenie cu profesorii, pentru a adapta conditiile scolii la nevoile copilului tau.

Inaintea inceperii anului scolar, ai putea intreba alti parinti despre profesorii sau consilierii care s-au dovedit a fi un support al copiilor cu dificultati de invatare sau atentie.

c)Un avocatUneori este necesar un avocat, dar implicarea lui ar trebui sa se produca intr0o

ultima instanta.Cei mai buni « sfatuitori » in alegerea unui avocat sunt ceilalti parinti.Ideal ar fi sa apelezi la unul cu experienta in domeniul Drepturilor Copiilor cu dizabilitati si/sau cu reusite in castigarea proceselor pentru serviciile speciale oferite de scoli unor astfel de copii.

7.Imbunatatirea planului tau

Verifica-ti planul si adauga alte nevoi pa care le ai pentru informatiile aditionale despre tratamentul medical al copilului tau, despre asigurarea medicala, despre reusitele scolare si alti itemi relationali.

REBUS

41

CERINTE:1.Persoana specializata lacare se apeleaza pentru diagnosticare.2.Subtip al sindromului ADHD care predomina la fete.3.Stimulent des folosit in tratarea copiilor cu ADHD.4.Pagina web cunoscuta ce ofera informatii despre ADHD si din alte domenii.5.Principala si cea mai veche sursa de informare.6.Tip de support important in prevenirea depresiei si a furiei accentuate.7.Organizatie realizata de parinti pentru copii, adolescenti si adulti cu ADHD.8.Cauze care pot determina ADHD prin trauma sistemului nervos central.9.Informatii cu valoare incerta care apar si dispar fiind publicate doar pentru a atrage atentia publicului.

INFORMATII SUPLIMENTARE DESPRE ADHD:

CE-I DE FACUT ACASA?

1. M E D I C2. I N A T E N T

A M F E T A M I N A4. G O O G L E5. C A R T E A

E M O T I O N A LC H A D D

8. N E U R O L O G I C EF U L G E R

42

Atunci cand diagnosticul de Tulburare prin Deficit de Atentie(TDA), complet si

correct,I s-apus unui copil,parintii acestuia se aflaprobabil la capatul puterilor de a face

fata comportamentului sau.

Intelegerea TDA

Cel dintai lucru de care au nevoie parintii este explicarea directa a cauzelor

comportamentului urat al copilului lor.Persoana cea mai potrivita sad ea aceste explicatii

este pediatrul implicat in precizarea diagnosticului.Acesta va fi in stare sa explice pe

deplin modul in care s-a ajuns la diagnostic, pasii care au trebuit facuti pentru a fi excluse

alte cause posibile ae tipului de comportament al copilului, faptul ca parintii nu sunt

vinovati pentru ca copilul lor are TDA si, cel mai important, ca se poate face ceva.

Urmarind aceste explicatii initiale, parintii se simt, de obicei, extreme de usurati,

dar si usor incurcati de intrega eplicatie.Orcine viziteaza un doctor retine de obicei, un

mic procent din ce i s-a explicat.De aceea, este o idée buna ca inainteavizitei urmatoare,

parintii sa-si faca o lista de intrebari pe care urmeaza sa le adreseze, notand apoi si

raspunsurile la ele.

Atitudinea parintilor

Atitudinea parintilor fata de copilul afectat este, de asemenea, importanta; ea

trebuie aflata si analizata.

Stanjeneala din cauza comportarii proaste a copilului lor este usor de

inteles.Parintii pot oferi linii de conduita in ceea ce priveste o comportare acceptabila si

normele etice in perioada copilariei si adolescentei, dar in perioada de adult, copilul lor

este evident, o persoana diferita de parinti.Anumite caracteristici pot fi asemanatoare, dar

exprimate si folosite in mod diferit.

Un copil cu TDA are o infirmitate.Nu si-a ales sa fie impulsive, incapabil de

concentrare sau hiperactiv-asa ii erau genele mostenite.Parintii trebuie ajutati sa inteleaga

ca aceasta nu este vina lor; ei nu trebuie sa fie nelinistiti de faptul ca TDA este, cel mai

probabil, o tulburare mostenita.

Teama.Unii copii pot fi efectiv inspaimantatori- mai ales cand cresc mai

mari.Acestia se comporta de asa maniera incat parintii lor se intreaba ce va urma-o

43

agresare fizica a lor insisi sau a altcuiva, ori un accident-data fiind predispozitia la

accidente a copiilor cu TDA.Teama parintilor este o reactie foarte lesne de inteles, mai

ales daca o asemenea comportare caracteristica continua un timp oarecare.Parintii pot

deveni total descurajati, nemaistiind cum sa-si controleze copilul nestapanit.Cand au

ajuns intr-o asemenea nefericita situatie, parintii au nevoie de un ajutor substantial pentru

a se intelege pe ei insisi si reactiile lor la comportarea copilului, de asemenea pentru a

intelege ce se intampla de fapt cu copilul insusi.

Dezamagirea

Dezamagirea parintilor, provocata de boala copilului lor, poate fi un sentiment

distructiv. Viata socio-profesionala a copilului va fi mereu afectata de impulsivitatea,

lipsa de concentrare si hiperactivitatea lui. Parintii trebuie ajutati sa inteleaga aceste

lucruri, pentru a nu-l forta sa faca ceva ce nu este capabil.

O pacoste?

Daca un copil cu TDA va fi considerat o pacoste pentru familie, el va continua sa

aiba tulburari de comportament, autorespectul lui scazand foarte mult. De indata ce

parintii isi dau seama ca propriile lor actiuni si cuvinte pot agrava situatia, ei trebuie sa

faca pasi importanti in directia schimbarii acestei atitudini daunatoare. Este esential ca

acestia sa-si permita un „time out”- o seara pe saptamana sa se dedice unui hobby al lor

sau altor activitati care sa ajute la atenuarea sentimentelor negative.

Cunoasterea situatiei

Parintii trebuie sa stie cat mai multe despre afectiunea copilului lor. Materialele

scrise despre cauzele, semnele si simptomele, despre tratamentul TDA constituie un

ajutor urias. De asemenea este important ca parintii sa aiba o persoana specializata, la

curent cu situatia lor cu care sa discute problemele zilnice si care sa le dea sfaturi.

Cunoasterea amanuntita a motivelor tulburarilor de comportament ale copilului lor ii va

ajuta mult in cariera lor de parinte.

O stare care dureaza toata viata

44

Aceasta afectiune nu poate fi vindecata niciodata, de aceea parintii trebuie sa

inteleaga ca este nevoie efectiva de un tratament de lunga durata pentru atenuarea

suferintei copilului lor.

Restabirea autorespectului parintilor

Autorespectul parintilor, ca si cel al copilului cu TDA poate scadea vertiginos.

Intensitatea scaderii autorespectului depinde de durata luptei dusa individual in incercarea

de a face fata dificultatilor copilului lor. Persoanele care trebuie sa le ridice acestora

moralul sunt: pediatrii, asistentii sanitari, profesorii, personalul gradinitei si lucratorii

sociali. Este esential ca parintii sa ramana increzatori intr-un rezultat final favorabil al

situatiei copilului lor, in ciuda esecurilor temporare ale tratamentulului.

Modificarea comportamentului

Modificarea comportamentului este de fapt un instrument psihologic, folosit

pentru schimbarea tiparelor existente ale comportarii unei persoane si pentru a o ajuta sa

invete noi tipuri comportamentale, pozitive.In cazul suferinzilor de TDA, modificarea

comportamentului este folosita cu precadere pentru ameliorarea concentrarii si controlul

hiperactivitatii lor.

Parintii in acord.Este de maxima importanta sa existe un accord intre parinti in

privinta modului de abordare a problemei copilului.Daca copilul primeste

“mesaje”diferite de la fiecare parinte, nu numai ca nu se va inregistra o amelioarare, ci,

dimpotriva, situatia se va deteriora rapid.Fiind in incurcatura, un copil vioi va invata

rapid cum sa traga foloase de pe urma diferitelor situatii.Orice copil poate fi manipulator,

iar copiii cu TDA pot fi experti in asa ceva.Amandoi parintii trebuie sa inteleaga exact

care sunt obiectivele.Ei trebuie sa fie de acord, de asemenea, cu modaltatea de realizare a

fiecarui obiectiv, urmand perseverent drumul stabilit.De asemenea, ceilalti membri ai

familiei si prietenii intimi trebuie sa aiba macar o idée despre ce s-a planuit si despre

rezultatul sperat.

45

Importanta rutinei. Rutina are o importanta capitala.Cunoasterea exacta a ceea ce

se petrece- si cand anume-contribuie mult la focalizarea mintii copilului.Copiii a caror

problema principala consta in incapacitatea de concentrare vor invata treptat structura

fundamentala a unei zile, daca aceasta este ferm stabilita si mentinuta.Acest proces

trebuie inceput cu pasi mici, usori.

La unii copii, tehnicile de relaxare pot constitui o componenta valoroasa a rutinei

orei de culcare- de exemplu, angrenarea copilului in exercitii de respiratie lenta si

profunda l-ar putea ajuta sa se odihneasca dupa activitatile din timpul zilei.Faceti din

aceasta un joc si, poate, veti incuraja intreaga families a ia parte.

Tehnicile de focalizare pot fi, de asemenea, utile pentru culcare.Folositi prilejul

instalarii linistii si incurajati ascultarea zgomotelor vietii zilnice din jur, perceperea

mirosurilor, contemplarea si apoi pastrarea in minte a unui tablou preferat sau a amintirii

unui eveniment de data recenta, deosebit de fericit.

Copilul trebuie sa invete treptat sa faca singur aceste exercitii pentru a-l ajuta si

mai tarziu in viata in situatiile stresante.

Aprecierea aptitudinilor copilului

Aprecierea corecta a partilor bune si a celor slabe ale copilului constituie un

aspect fundamental al incercarii de a schimba comportarea lui. Uneori, parintii pot avea

dificultati in cunoasterea aptitudinilor copilului-mai ales daca acesta exceleaza intr-o

activitate care este in afara propriilor lor interese si asteptari. Focalizarea celor mai bune

aptitudini ale copilului ii asigura reusita in viata in anumite domenii. Parintii trebuie sa

evite situatiile si activitatile care sunt extrem de dificile pentru el (de exemplu: jocurile de

echipa; copiilor cu TDA li se pare greu de acceptat idea sa imparta ceva cu altii sau sa

faca ceva cu schimbul).

Exercitiile fizice

Exercitiile fizice constituie un element important in ameliorarea

comportamentului unui copil hiperactiv. Tipurile de exercitii trebuie alese cu mare grija,

copilul putand fi indemnat sa practice sporturi individuale, precum: judo, artele martiale,

dansul, inotul, toate sub supravegherea adultilor. Inotul este un sport deosebit de bun

46

pentru copiii cu TDA, ajutandu-i sa-si coordoneze respiratia si miscarile bratelor si ale

picioarelor. Alergarea, inotul si mersul pe bicicleta, pe langa faptul ca sunt activitati

fizice excelente, pot fi folosite pentru stabilirea unor obiective precise. De exemplu,

copilul va trebui sa noteze, periodic, imbunatatirea timpului in care a alergat sau inotat pe

o anumita distanta. Acest lucru:

Ii trezeste interesul pentru continuarea activitatii;

Ii incurajeaza autorespectul;

Ii da sentimentul de autoimplinire;

Ii da posibilitatea sa-si aprecieze aptitudinile comparativ cu egalii sai.

Pot fi utilizate si activitati pentru doua persoane, cum ar fi tenisul de masa, pentru

a-l ajuta pe copil sa interactioneze cu altii.

Chiar daca, uneori se poate confrunta cu esecuri, copilul cu TDA trebuie incurajat

permanent sa continuie. Orele de practicare a acestor sporturi trebuie incluse in rutina

zilnica a copilului. Urmand acest program, in scurt timp copilul va putea fi capabil sa-si

cheltuiasca surplusul de energie facand ceea ce-i place.

Asigurarea unei posibilitati de evadare

O „cale de evadare” poate fi foarte linistitoare pentru un copil cu TDA. Aceasta se

poate intruchipa intr-un spatiu, cum ar fi propria sa camera, unde copilul sa fie singur, sa

se reculeaga, fara sa se simta in permanenta urmarit de un adult care ii apreciaza

comportarea. Parintii nu trebuie sa ii plaseze in camera un televizor sau un computer

personal, pentru ca in scurt timp acestea pot crea dependenta si copilul nu va mai obtine

rezultate bune.

Pe langa nevoia de a fi uneori singuri, unii copii au nevoie si de cineva din afara

familiei imediate

la care sa recurga. Aceste relatii pot contribui la relaxarea unor tensiuni intrafamiliale;

bineinteles, parintii trebuie sa stie unde si la cine merge copilul lor, iar persoana care

ofera acest respiro copilului si familiei trebuie sa fie de asemenea informata despre natura

dificultatilor lor.

Un singur lucru deodata.Parintii trebuie sa invete sa se concentreze numai asupra

unui singur aspect din comportarea inacceptabila a copilului lor.Nu sunt sanse ca toate

47

tipurile de comportare rea sa fie “vindecate”.Pot trece multe saptamani pana sa observati

vreun success palpabil. Nu trebuie omisa niciodata lauda si recompense(oricat de mica)

pentru o reusita.Nu este o mituire, ci un mijloc de a-i arata multumirea si angajamentul ca

va veti ajuta copilul sa depaseasca greutatile intampinate din cauza TDA.

Incurajarea prieteniilor.Prietenia este importanta pentru toti copiii.Copilul afectat

de TDA foarte greu isi poate face prieteni, ceilalti copii cunoscandu-I comportarea

impulsiva si hiperactiva.

Parintii il pot ajuta, in aceste situatii, invitand acasa un alt copil, dupa terminarea

programului scolar.La inceput este rational ca prietnul sa fie invitat numai pentru o vizita

scurta, avand in vedere ca atentia copilului afectat se poate concentra numai pentru putin

timp, iar prezenta altui copil necesita o suprasolicitare.Orice dificultate care ar aparea

trebuie inlaturata si propuse alte activitati.

Incurajarea copilului.Copilul trebuie rasplatit fara rezerve pentru orice reusita, cat

de mica.Fara a ignora si tolera greselile, ele trebuie minimalizate, spunandu-i-se ca data

viitoare va reusi mai bine.Aceasta poate fi o sarcina nu tocmai usoara pentru parinti cand

progresul este atat de lent.

Nu e usor sa te descurci cu un copil cu TDA.Simpla memorare a tuturor cailor

prin care ii puteti oferi ajutor sa-si schimbe comportarea poate parea o intreprindere

uriasa in sine.Pe masura ce vor trece saptamani si luni de zile veti stabili insa noi

deprinderi in tratarea eventualelor situatii dificile.O data cu ameliorarea comportarii

copilului se va imbunatati si viata de acasa.Veti reincepe sa va bucurati de prezenta

copilului.

ADULTI CU TULBURAREA PRIN DEFICIT DE ATENTIE

Studiile recente au demonstrat ca aproximativ 30% din copiii diagnosticati ca

avand TDA vor continua sa aiba probleme mai departe in viata. Datorita faptului ca

48

cercetarile privind TDA la adulti sunt putine, nu se poate preciza cu exactitate cati adulti

sunt afectati de aceasta boala. Unii experti considera ca incidenta TDA pare sa scada cam

cu 50% la fiecare 5 ani, altii sunt de parere ca aproximativ 3% din intreaga populatie

poate fi afectata, adica ar fi aceasi proportie la copii si la adulti (ambele studii au fost

efectuate in America).

S-a observat, totusi ca, desi baietii sufera de TDA mult mai frecvent decat fetele,

aceasta deosebire pe sexe nu mai continua la varsta adulta. In cazul adultilor, ambele sexe

sunt afectate in mod egal.

S-au depistat o serie de motive posibile pentru aparenta incidenta scazuta a TDA

in grupele de adulti:

Variatiile personalitatii tind sa determine daca TDA va deveni, sau nu, o problema

mai tarziu in viata;

Daca TDA este gestionata in mod corespunzator in copilarie, aceasta poate ajuta

persoana afectata ca mai tarziu sa faca fata imulsivitatii si lipsei de concentrare;

Nerecunoasterea TDA la adulti. Un suferind poate fi etichetat ca fiind lenes,

imatur sau lipsit de initiativa si motivatie.

Indiferent de rata exacta a incidentei, este foarte probabil ca un numar semnificativ de

adulti sufera de aceasta tulburare

Semne si simptome

Adultii cu TDA pot prezenta una sau mai multe din urmatoarele dificultati:

Pot fi usor distrasi.De aceea le este aproape imposibil sa lucreze intr-un birou fara

pereti despartitori.Orice miscare sau activitate neobisnuita din vecinatate le va

atrage atentia rapid si in repetate randuri, distragandu-I astfel de la propria lor

munca.

Sunt in general dezorganizati, ceea este incompatibil cu un serviciu care cere

finalizare si atentie asupra detaliilor.Nu ajung la timp la tren sau autobuz, masa

este luata la intamplare, rareori la rtimp, diferite obiecte sunt pierdute, uitucenia

fiind adesea o trasatura evidenta.

Dificultati la slujba.Un suferind cu TDA isi schimba frecvent serviciul, in

principal din cauza incapacitatii sale de face fata unor frustari relativ

49

minore.Relatiile interpersonale pot fi deficitare din cauza neadaptabilitatii, a

indispozitiei si a iritabilitatii lui generale.

Adultii afectati isi pierd, in general, respectul pentru propria persoana.Toata viata

lor pare un sir lung de insuccese, asa incat se obisnuiesc sa-si accepte insuccesul

ca pe ceva normal pentru ei.

Datorita autorespectului scazut, pot prezenta simptome de anxietate si/sau

depresie.

Conform unui studio American, la suferinzii de TDA probabilitatea implicarii in

abuzz de droguri sau in abuzz de droguri si de alcool este dubla comparative cu

grupul de control.

Cel mai frecvent simptom: schimbarile de dispozitie.

Diagnosticarea TDA la adulti

Inainte de stabilirea unui diagnostic se impune cunoasterea completa a

antecedentelor medicale ale persoanei respective, actiune care include un element foarte

important si anume, retrospectiva comportarii persoanei in copilarie. TDA nu poate

aparea subit in viata adulta, ea este o continuare a unor scheme comportamentale din

timpul copilariei. Sunt importante si relatarile familiei despre atitudinea persoanei in

cauza. Trebuie luata in calcul si situatia in care, in familie au mai existat indivizi cu TDA,

mai ales de sex masculin. De asemenea, trebuie excluse alte cauze, fizice sau mentale, ale

comportamentului.

Examenul medical cuprinde pe langa examenul fizic complet, si o serie de teste

hematologice, radiologice sau de alta natura.

In concluzie, daca in antecedentele persoanei figureaza esecuri scolare, eliminare

din scoala si schimbare frecventa a scolii, urmate de insuccese similare in viata socio-

profesionala, devine credibil diagnosticul de TDA la adulti.

50

Actiunea de stabilire a diagnosticului ar putea fi usurata de un observator extern,

care sa urmareasca si sa inregistreze obiceiurile de comportament ale persoanei timp de

una-doua zile.

Etapele finale ale diagnosticarii includ teste psihologice de masurare a capacitatii

persoanei de a intelege si de a trai potrivit unor standarde sociale general acceptate.

Aceste teste pot fi folosite numai de un psiholog calificat. Un exemplu elocvent de test

este Scala Brown pentru TH/DA, cu ajutorul ei putand fi identificate o gama larga de

scheme comportamentale,cum ar fi:

Modul de eficientizare si de organizare a muncii;

Capacitatea de a mentine atentia si efortul;

Srtategii pentru gestionarea factorilor perturbatori.

Ce-i de facut?

Unii suferinzi simt o mare usurare cand li se spune ca sentimentele si atitudinile

lor negative sunt cauzate de o tulburare cunoscuta si, ceea ce e si mai bine, ca se poate

face ceva pentru ameliorarea vietii lor.

Primul pas pe drumul de parcurs in constituie informarea privind TDA.Aderarea

la o asociatie preocupata de TDA ofera prilejul de a veni in contact cu alte persoane care

sufera de aceeasi tulburare.Publicatiile unor asemenea organizatii pot prezenta interes nu

numai pentru suferinzi, ci si pentru oamenii strans legati de acestia.

Angajarea poate constitui un motiv de ingrijorare pentru suferinzii de TDA.Se

prea poate ca educatia unui suferind sa fi fost deranjata de dificultatile sale de

comportamentale din copilarie, asa incat acesta nu isi desfasoara activitatea la intregul

sau potential.Aderand la un club sau la o organizatie in care poate intalni oameni cu

interese asemanatoare, suferindul poate fi stimulat intellectual si isi va creste si

autorespectul in urma unor eventuale succese.

Consilierea

51

Pentru a depasi mai usor situatia, suferindul trebuie sa fie sprijinit de un consilier

calificat, de preferat o persoana dinafara familiei. Specialistii recomanda o serie de

tehnici care pot fi utilizate cu succes de consilier:

Intocmirea de jurnale, memorii, liste sau alte insemnari personale care sa ajute in

depasirea aspectelor de dezorganizare ale TDA;

Stabilirea unei rutine regulate, o alta cale pentru a evita dezorganizarea;

Fragmentarea unei sarcini mai ample in cateva mai mici si stabilirea unor

prioritati in indeplinirea sarcinilor pot fi, de asemenea utile;

Retragerea dintr-o situatie dificila, daca atmosfera devine stresanta si ar putea

declansa o tulburare de comportament;

Tratarea cu umor a problemele asociate cu TDA – uitucenia, dezorganizarea sau

indispozitia, pentru a facilita acceptarea lor;

Cresterea autorespectului prin practicarea unor activitati precum, gradinarit, arte

martiale, legatorie de carti, tamplarie sau altceva.

Medicatia

Medicamentele trebuie folosite cu grija si numai dupa sfatul medicului. Este esentiala

monitorizarea regulata a efectelor oricarei medicatii.

PATRICIA GILBERT- “Cum sa-i ajutam pe copiii hiperactivi cu deficit de atentie”, Editura

Polimark, Bucuresti, 2000

RECOMPENSA SI MOTIVATIE

La copiii cu ADHD mai mult decat la ceilalti, este necesar sa facem distinctia

intre disciplinare si pedeapsa(Neil T. Anderson si Steve Russo-1991-“Pazeste-ti copiii!”;

A. Botis, A. Tarau-2004- “ Disciplinarea pozitiva”). Pedeapsa se refera la “ a plati inapoi

copilului tau pentru ca te-a ranit intr-un fel sau altul “; “pedeapsa se naste din

razbunare(N. T. Anderson, 1991, pag. 185). Parintele ajunge sa recurga la pedeapsa

deoarece simte ca nu mai are resurse. De exemplu, se simte prea manios, nu mai face fata

si simte ca nu mai are energie pentru a rezolva totul cu calm. Atunci urmeaza pedeapsa,

52

adica acele comportamente din care copilul nu va invata decat ca trebuie sa evite situatiile

in careeste pedepsit. Nu va invata sa nu mai faca acele lucruri, ci sa evite pedeapsa. A

evita pedeapsa la o varsta mica, inseamna poate, a ascunde faptele rele de ochii parintilor

lor. In adolescenta insa, acest lucru inseamna a nu mai respecta autoritatea parintilor, a

lua decizii care ii sunt daunatoare adolescentului, dar cel putin il va intrista pe parintele

care “prea l-a tinut din scurt”. Este tot o razbunare, care poate avea insa consecinte

devastatoare. Din acest motiv se recomanda disciplinarea insotita de dragoste. Acest

lucru impluca fermitate din partea parintelui, dar in nici un caz agresivitate. Metodele

cele mai eficiente, mai ales pentru copii, sunt:rareori adultii se gandesc s ail

recompenseze pe copil atunci cand acesta face ceea ce se asteapta. Ei se gandesc ca”este

normal “ sa fie asa . Totusi ignorarea faptelor bune il fac pe copil sa inteleaga ca ele nu

sunt importante. Pentru copiii cu ADHD cea mai eficienta este recompense materiala :

sub forma de obiecte. Cu toate ca , in general, lauda este de preferat, se poate observa ca

pentru acesti copii nu este suficienta intotdeauna, mai ales la varste mici.

MOTIVATIE

Sugestii utile:

In loc de critica, incercati sa va redirectionati sis a va motivate copilul. Iata cateva

sugestii:

Depersonalizati remarcile: incearca” Ar fi mai bine in felul urmator” in loc de

“Nu este bine cum faci “.

Spuneti-le ceea ce doriti sa faca: incearca,”Sa tea jut sa pui hainele la loc”, in loc

de”Nu-ti mai arunca hainele pe jos”.

Incurajati in loc sa criticati.

Surprindeti momentele in care se comporta bine: “Mi-a placut cum ai ajutat-o pe

sora ta”.

Modelati-va comportamentul: laudele pentru mici realizari(“hei, uite ce frumos ai

scris!”) ii incurajeaza pe copii in obtinerea unor rezultate superioare.

Unii copii cu ADHD au greutati de controlare a propriilor emotii si au nevoie sa fie

invatati cum sa se calmeze. Numerosi experti recomanda “autoadresarea pozitiva”, o

53

abilitate care il ajuta pe copil sa inteleaga, “Lucrul acesta nu se refera la mine, ci la o

situatie pe care pot sa o controlez”. Aceasta este utila atunci cand copiii invata sa isi

spuna:

“Pot sa fac fata la asta “;

“Respira adanc si ramai calm”;

“Simt ca ma enervez. N-am sa-l las sa ma supere”;

“Pot sa imi controlez sentimentele”;

“Nu vreau sa-mi pierd calmul”;

“Am putut alta data, pot si acum”;

Jucati jocuri de rol cu copiii, pentru ca acestia sa dobandeasca abilitatile de

autoadresare, astfel incat sa deprinda aceasta modalitate de calmare. Alte activitati,

cum ar fi jocul de fotbal, jocurile pe calculator sau plimbarile, pot fi utile in

comutarea atentiei de la criticism la un aspect cu nuanta pozitiva.

DOMENII PROBLEMATICE ALE COPIILOR CU ADHD

1.COMPORTAMENTUL

Majoritatea problemelor comportamentale ale copiilor si adolescentilor cu aceasta

tulburare sunt legate de impulsivitate si distractibilitate. Ei sunt “neobositi”- insa

reusesc sa ii oboseasca pe cei din jurul lor, nu pot sta intr-un loc nici chiar pentru o

perioada scurta de timp. Unii vorbesc mult si cu dificultati in amanarea recompensei

(de exemplu, daca acestia vor sa fie dusi in parc, acest lucru trebuie sa se intample

acum , nu maine sau peste o saptamana).

2.RELATIILE SOCIALE

Copiii cu ADHD au dificultati in a-si face prieteni si a respecta regulile sociale.

Nu respecta limitele impuse de ceilalti si tind sa ignore cererile care le sunt adresate.

54

De obicei, trebuie sa li se repete de zeci de or ice trebuie sa faca si in final tot nu fac

acel lucru. De asemenea, le este greu sa respecte sentimentele, drepturile si

proprietatea/ obiectele care apartin celorlalti. Sunt deseori agresivi, dominanti- ceea

ce ii face sa fie neagreati de ceilalti copii. Ei nu respecta regulile jocurilor si au

dificultati in a-si astepta randul la joc- nu sunt preferati ca parteneri de joaca.

3.DIFICULTATI LA NIVEL INTELECTUAL

Categoria de copii cu ADHD care au mai multe probleme de atentie se

concentreaza mai greu si uita repede ceea ce li se spune(deficit al memoriei de scurta

durata). Le este greu sa anticipeze consecintele actiunilor. Deseori, aceste dificultati

sunt insotite de tulburari de invatare sau de vorbire.

Copiii cu ADHD sunt la fel de inteligenti si capabili ca ceilalti copii, dar nu stiu

cum sa isi utilizeze resursele de care dispun. Dintre copiii cu ADHD pe care i-am

consiliat, imi amintesc de unul care avea 12 ani si ii impresiona chiar sip e profesori

cu cunostintele pe care le avea. Si-a construit singur un aparat de radio, perfect

functional. Cunostea chiar termini de specialitate prin care explica diferitele

conexiuni intre componentele aparatului. La scoala, avea rezultate bune pe alocuri,

dar se plictisea ingrozitor sa invete, ajunsese sa aiba note mici sis a nu se mai ocupe

de scoala aproape deloc.

4.DIFICULTATI LA NIVEL EMOTIONAL

Avem de-a face in primul rand cu lipsa controlului impulsivitatii. Daca se infurie,

nu stiu cum sa se linisteasca, reactioneaza la primul impuls. Emotiile sunt extrem de

fluctuante- trecand de la o stare de tristete la un de exaltare si invers. Pot sa fie

prietenosi, iar in urmatorul moment sa devina ostili. Au o toleranta redusa la frustrare

si pot avea o “criza de nervi”.

5.DIFICULTATI LA NIVEL FIZIC

55

Toleranta mare la durere care ii caracterizeaza, combinata cu asumarea unor

riscuri extreme pot constitui un pericol pentru integritatea la nivel fizic(ex.:ranile

datorate loviturilor, efectele abuzului de substante, etc).

Ce pot face parintii pentru acesti copii? In primul rand, este indicat sa obtina

confirmarea faptului ca este vorba despre o asemenea tulburare. Trebuie depasite

barierele legate de a merge la medicul psihiatru. Copilul nu este “nebun”, are doar

nevoie de mai mult ajutor. Exista inclusive riscul de a considera ca un copil are

aceasta tulburare in conditiile in care sunt prezente doar cateva dintre caracteristicile

amintite, ceea ce ar putea fi o greseala. De aceea, este necesar sa se faca apel la un

specialist.

DIFICULTATI DE COMUNICARE

Copiii cu ADHD pot dobandi mai greu abilitatile de limbaj, atat in privinta

intelegerii, cat si in cea a exprimarii. Exista insa modalitati de remediere a acestora,

atat la scoala cat si acasa. Ei se pot poticni la unele cuvinte, pot intelege gresit ceea ce

li s-a spus si pot avea dificultati in a-si aminti cuvinte, in intelegerea limbajului vorbit

si in a-si organiza gandurile.

Atunci cand un elev cu ADHD nu poate raspunde in clasa la o intrebare,

profesorii si colegii isi pot inchipui ca nu stie raspunsul. Cu toate acestea, exista

posibilitatea ca elevul san u aiba nevoie decat de putin mai mult timp pentru a-si

aminti si exprima raspunsul corect.

Sugestii utile:

Colaborarea cu cadrele didactice ale copilului

Colaborarea intre parinti si cadrele didactice este esentiala in contracararea afectiunii.

Sprijinul si intelegerea oferita de un cadru didactic bine informat cu privire la ADHD

pot fi extreme de benefice pentru copil. Parintii trebuie sa discute cu invatatorul

urmatoarele aspecte:

56

- Realizati un accord secret cu invatatorul, ca acesta sa nu ii puna niciodata intrebari

care necesita un raspuns rapid. Chiar si numai acest lucru il va ajuta pe copil sa se

relaxeze.

- Acordarea elevului un timp suplimentar pentru a raspunde la intrebari, cum ar fi

intreruperi pentru a scrie pe tabla.

- Vorbirea fara graba si furnizarea informatiilor in volume mici sunt utile oricand, dar

mai ales in clasa.

- Dublarea instructiunilor si predarii verbale cu materiale scrise sau prin scrierea pe

tabla.

- Lucrul indeaproape cu copilul, pentru a determina si a adapta nevoile sale

individuale.

Sprijin complet din partea familiei

Copiii cu ADHD au nevoie de un mediu prietenos si deschis spre comunicare in

familie. Ei trebuie incurajati sa interactioneze verbal sin u trebuie niciodata facuti de

rusine pentru ca isi formuleaza lent ideile sau pentru ca utilizeaza cuvintele incorect.

Parintii pot incerca urmatoarele metode de incurajare a comunicarii in cadrul familiei:

Sa asigure sustinerea necesara pentru construirea unei solide baze lingvistice-

carti, filme si programe de calculator- ca de asemenea si membrii familiei si

prietenii care interactioneaza copilul respectiv si il ajuta sa exerseze abilitatile

de comunicare.

Sa foloseasca orice experienta ca pe o ocazie de imbogatire a limbajului-

magazinele, benzinaria, sau cabinetul medicului, cerand copilului sa

denumeasca obiectele pe care le vede.

Copiii mai mari ar trebui incurajati sa isi recapituleze experienta zilei la

fiecare masa de seara, ajutand copilului sa se simta confotabil in utilizarea

limbajului, fara a critica niciodata eforturile acestuia.

Interventia precoce este esentiala in cazul copiilor cu dificultati de limbaj.

Daca banuiti existenta unei probleme, vorbiti cu personalul scolii sau adoptati

masurile necesare pentru corectarea limbajului.

57

Cauzele ADHD

Deşi cauza exactă a ADHD rămâne necunoscută, cercetările s-au intensificat în ultimul deceniu. În momentul de faţă, se consideră ca ADHD este cel mai probabil de natură genetică. Cercetătorii au evidenţiat însă şi alte posibile cauze.

Date în favoarea transmiterii pe cale geneticăCercetările au demonstrat că ADHD se transmite genetic, de la părinţi la copii. Datele publicate recent în Pediatric Annals arată că un copil cu un părinte care prezintă simptome ADHD are şanse in proporţie de aproximativ 25% de a avea ADHD 1. S-a demonstrat că tipul de ADHD care persistă la vârsta adultă are un caracter genetic mai pronunţat decât tipul care dispare spre sfârşitul copilăriei.

Istoricul familial de alcoolism şi de tulburări afective pare să se asocieze cu un risc crescut de ADHD. Acest fapt poate implica un anumit model genetic comun al acestor două afecţiuni.

Deşi cauza ADHD este necunoscută, unii cercetători consideră că această tulburare se datorează mai multor factori. În afara cauzelor genetice există şi alţi factori de mediu şi medicali care pot produce simptome asemănătoare celor prezente în ADHD. Examinarea atentă evidenţiază totuşi diferenţe importante între aceste afecţiuni şi ADHD. Studii epidemologice au ajuns la concluzia că ereditatea explică, în medie, majoritatea comportamentelor de tip ADHD pe care le manifestă copiii, în timp ce factorii de mediu nu explică decât aproximativ 20% din acest tip de comportament .

Percepţii greşiteÎn trecut, incertitudinea legată de cauzele ADHD a creat un climat fertil pentru diverse speculaţii. Au fost emise numeroase teorii - printre care unele îi învinovăţeau într-o anumită măsură pe părinţi pentru comportamentul necontrolat al copilului lor. Ulterior s-a stabilit că aceste teorii sunt nefondate.Iată câteva dintre cele mai frecvente percepţii cu privire la cauzele ADHD, deşi acestea nu sunt documentate ştiinţific:

* Alimentaţia/dieta * Atitudinea parentală deficitară * Urmărirea excesivă emisiunilor TV sau preocuparea excesivă faţă de jocurile video * Hormonii

Studiile riguroase, atent concepute, nu au reuşit să stabilească relaţia cauzală dintre aceşti factori şi ADHD şi nici faptul că vreunul dintre aceşti factori influenţează simptomele ADHD. De exemplu, contrar convingerilor părinţilor, zahărul nu îi face pe copii semnificativ mai hiperactivi. De fapt, s-a constatat că nici o dietă nu ameliorează simptomatologia specifică ADHD. Simptomele nu au fost ameliorate prin aplicarea unor anumite tehnici parentale. S-a constatat că, de fapt, frustrarea părinţilor este un efect, şi

58

nu o cauză a ADHD. Excesul în urmărirea programelor de televiziune şi jocurile video reprezintă de fapt un simptom, şi nu o cauză a ADHD. Acestea constituie o formă de stimulare care îi ajută pe copiii cu ADHD să-şi menţină concentrarea şi să-şi controleze sentimentul interior de agitaţie prin intermediul unui mecanism similar celui care acţionează în cazul medicaţiei.

A devenit din ce în ce mai clar că ADHD este o tulburare neurobiologică care necesită diagnostic şi tratament medical.

Tratamentul ADHD-ului

Tratament initial

Un tratament eficient presupune un diagnostic corect si o evaluare exacta a abilitatilor si problemelor copilului. Asociatia Americana de Pediatrie, pe baza studiului clinic longitudinal, realizat pe un lot de copii hiperactivi de varsta scolara, recomanda asocierea tratamentului medicamentos cu interventia comportamentala. Copiii care au primit medicatie stimulanta au prezentat o imbunatatire semnificativa a simptomatologiei (inatentia, impulsivitatea si hiperactivitatea s-au ameliorat semnificativ).

Tratamentul medicamentos include:

- stimulantele sistemului nervos central din familia Amfetaminelor (Dextroamfetamina, Metilfenidatul) imbunatatesc simptomatologia la aproximativ 70% dintre copiii cu THDA. Efectul stimulantelor cerebrale poate parea paradoxal, ele diminua hiperactivitatea si impulsivitatea crescand puterea de concentrare. Unii parintii sunt ingrijorati ca medicamentele stimulante vor determina dependenta. Una din constatarile importante ale studiilor recente cu metodologie stiintifica riguroasa este faptul ca, la pacientii cu THDA, psihostimulentele in doze terapeutice, nu creaza obisnuinta sau dependenta si nici nu expun pentru un risc crescut de adictie fata de droguri (in cursul tratamentului sau ulterior, in viata adulta). Totusi, parintii vor supraveghea atent administrarea tratamentului deoarece s-a semnalat folosirea abuziva a psihostimulantelor printre adolescentii (fratii sau colegii) si adultii din familia pacientului. Cele mai frecvente efecte secundare ale stimulentelor sunt inapetenta, nervozitatea, aparitia ticurilor sau tulburarea Tourette, insomnia - medicatia non-stimulanta - Atomoxetina este un medicament non-stimulant (inhibitor al recaptarii noradrenalinei) administrat in cazul lipsei de eficienta a stimulentelor

59

cerebrale sau a aparitiei reactiilor adverse la acestea. Atomoxetina nu este o substanta controlata (se elibereaza fara reteta).

Asociatia Americana de Psihiatrie recomanda pentru tratamentul THDA si terapia comportamentala care reprezinta un set specific de interventii prin care parintii si profesorii invata tehnici comportamentale, cum ar fi sistemul de intariri care modifica comportamentul indezirabil al copilului. Copiii dezvolta abilitati de rezolvare a problemelor, abilitati de comunicare si de autoafirmare.

Consilierea psihologica a copilului cu THDA si a adultilor din familia acestuia este foarte utila in identificarea problemelor comportamentale datorate simptomelor hiperactivitatii si in gasirea unor strategii de rezolvare ale acestora. De asemenea, este eficienta in rezolvarea starii de frustrare si depasirii situatiilor stresante. Interventiile comportamentale pot fi utile si in abordarea terapeutica a anxietatii si tulburarii de opozitionism provocator, frecvente la unii copiii cu THDA.

Adesea, cei care identifica si semnaleaza simptomele THDA sunt profesorii, deoarece cerintele stricte ale mediul scolar scot in evidenta dificultatile copiilor de a sta linistiti in banca, de a fi atenti la ora, de a raspunde cerintelor educationale si de respecta regulile clasei. Unii copii cu THDA vor fi indumati catre invatamantul special, in care psihopedagogi specializati vor intocmi proiecte individuale personalizate (PIP). PIP-ul este alcatuit in urma evaluarii complexe educationale si este adaptat nevoilor speciale si deficientelor copilului. Modificarile la nivel educational implica adaptarea mediului clasei (copiii cu THDA trebuie asezati in primele banci), a instrumentelor de lucru si a sarcinilor de lucru, adaptarea curriculei si a modalitatii de predare. Impreuna cu specialistul se vor fixa obiective educationale si vocationale realiste.

In cazul copilului prescolar terapia comportamentala va fi preferata in incercarea de a tine sub control comportamentul si de evita tratamentul medicamentos la o varsta prea frageda. Daca insa terapia comportamentala nu va fi eficienta in controlul simptomelor se va trece la medicatie psihostimulanta, chiar daca pentru aceasta varsta exista controverse intre specialisti in ceea ce priveste tratamentul medicamentos, datorita numarului mic de studii clinice. Exista in desfasurare un studiu clinic, care evaluaeaza eficacitatea terapeutica a Metilfenidatului la copiii prescolari.

Agentii medicamentosi folositi in tratamentul THDA sunt urmatorii:

- psihostimulentele (Metilfenidat, Dextroamfetamina, asocierea dintre Dextroamfetamina si Amfetamina) sunt eficiente in tratamentul THDA atat la copii cat si la adulti, in 70% din cazuri se obtine o imbunatatire rapida si semnificativa a simptomatologiei THDA - Atomoxetina, medicament non-stimulant utilizat cu succes in tratamentul copiilor, adolescentilor si adultilor cu THDA In cazul in care psihostimulatele si medicatia non-stimulanta nu a avut efect sunt utilizate: - antidepresive (Bupropion)

60

- antihipertensive (Clonidina, Guanfacina) care pot sa reduca agresivitatea si impulsivitatea in anumite cazuri de THDA.

Vor fi abordate medicamentos si afectiunile comorbide, precum tulburarile anxioase.Parintii vor monitoriza atent efectele medicatiei si se vor adresa medicului psihiatru ori de cate ori apar reactii adverse, in special, in cazul Atomoxetinei si a antidepresivelor, vor fi urmarite indeaprope aparitia simptomelor semnal de suicid.

Alte tratamente Tratamentul medicamentos este rezervat cazurilor cu simptomatologie severa.Alte metode interventionale in THDA sunt indicate in urmatoarele situatii:

- simptomatologie moderata - atunci cand simptomele nu raspund la tratamentul medicamentos - in cazul instalarii efectelor secundare ale medicatiei - aparitia altei probleme psihiatrice, ca de exemplu anxietatea.

Asocierea medicatiei cu alte metode terapeutice este adesea folosita cu succes. Interventiile comportamentale in ADHD

Interventiile comportamentale sunt implementate de catre parinti, profesori sau ceilalti adulti care sunt responsabili de copil. Acestia sunt pregatiti sa realizeze managementul comportamental prin sesiuni de formare si invatare. Programele de training sunt focalizate pe crearea unui mediu structurat, a unei rutine zilnice, a unui set de reguli de comportament si o monitorizare atenta si riguroasa a progreselor obtinute. Utilizarea unor tehnici comportamentale, cum ar fi sistemul de recompense, au ca scop intarirea comportamentelor dezirabile, respectarea regulilor si reducerea comportamentelor neadecvate.

Eficacitatea acestor metode este mult mai mare decat tehnicile terapiei cognitiv-comportamentale, care presupun o autoreglare afectiva si comportamentala. Copilul cu THDA nu dispune de abilitatile necesare modificarii patternului cognitiv disfunctional sau al unor stari emotionale negative, de aceea are nevoie de sprijinul consecvent si constant al parintilor si profesorilor.

Strategiile comportamentale de interventie presupun:

- tehnici de modificare comportamentala: time-out (excluderea) si instituirea unui sistem de recompense (intarirea pozitiva si negativa) sunt extreme de eficiente pentru invatarea unui comportament adecvat in clasa sau acasa. Numarul optim de sesiuni de consiliere adresate pregatirii parintilor a fost identificat ca fiind in medie de 6-12 sedinte saptamanale, cu o durata de 1-2 ore pe sedinta - dezvoltarea abilitatilor sociale si emotionale: prin aceasta metoda copilul invata sa fie mai putin agresiv si impulsiv, cum sa-si controleze furia si sa se comporte cat mai

61

dezirabil din punct de vedere social - consilierea si psihoterapia tuturor membrilor activi ai familiei, prin terapie de familie: aceasta modalitate terapeutica imbunatateste prognosticul copilului cu THDA.

La adulti, interventiile comportamentale pun accentul pe consilierea si invatarea tehnicilor de dezvoltare a abilitatilor de organizare a copilului cu THDA si a promovarii relatiilor sociale "sanatoase" (care sunt modificarile necesare pentru o optima functionare comportamentala si sociala).

Terapiile alternative si terapiile complementare Terapiile alternative si complementare sunt practicate de catre terapeuti care functioneaza intr-un sistem paralel cu cel al medicinei alopate. Sunt necesare studii aprofundate inainte de a recomanda terapiile alternative si complementare ca metode de prima alegere in cazul THDA. Se recomanda ca terapiile complementare sa se aplice alaturi de metodele conventionale de tratament, nu sa inlocuiasca tratamentul medicamentos al THDA. De exemplu, acupunctura poate reduce stresul si tensiunea musculara imbunatatind starea de bine si crescand calitatea vietii copilului.

Daca parintii considera ca aceste metode, alternative sau complementare, pot fi utile in tratamentul hiperactivitatii copilului, vor cere mai intai sfatul specialistului, iar acesta le va recomanda doar acea metoda dovedita experimental a fi eficienta in controlul simptomeler THDA si care nu produce efecte secundare fizice sau emotionale.

COMENTAREA ADRESELOR DE INTERNET:

62

1) http://www.adoramus.ro

Asociatia ADORAMUS este o organizatie cu personalitate juridica, constituita

conform Ordonantei nr. 26/2000 - modificatǎ si completatǎ, persoana juridica romana,

cu scop nepatrimonial, neguvernamentala, cu caracter umanitar si de binefacere, non-

profit, apolitic, cultural, neconfesional.

Acest site acorda o mare atentie unui articol privind ADHD , realizat de Anca Tarau,

psiholog Centrul Expert Cluj.Articolul tine sa sublinieze cateva caracteristici de baza si

domenii problematice ale copiilor cu ADHD, si anume:

Comportamentul

Relatiile sociale

Dificultati la nivel intelectual

Dificultati la nivel emotional

Dificultati la nivel fizic

Recompensele

Consecintele logice si naturale

2)www.centrul-expert.ro

Centrul de Consultanta Psihologica si Orientare Profesionala "EXPERT" este

parte a Institutului de Psihologie, Universitatea "Babes-Bolyai", Cluj-Napoca.

Centrul "Expert" ofera o gama larga de servicii psihologice tuturor persoanelor

fizice si juridice, atat in cadrul comunitatii academice (studenti, profesori, tutori) cat si a

intregii comunitati.

“ADHD, o problema care capata contur”- scris de psihologul Adina Botis, in data

de 15.05.2005, se subliniaza succint tipurile de ADHD descrise de DSM IV, si cele mai

importante componente ale eveluarii unei persoane cu ADHD.De asemenea, se amintesc

dificultatile ce pot aparea la un astfel de copil atat in plan familial, cat si scolar.

3) http://sanatate.jurnalul.ro/articol_48420/prichindei_neatenti.html

63

http://sanatate.jurnalul.ro/articol_48420/prichindei_neatenti.html

http://www.centrul-expert.ro/

http://www.adoramus.ro/

“Prichindeii neatenti” este un articol scris de Liana Hainarosie, in “Jurnalul de

sanatate”, in data de 18 decembrie 2006 si analizeaza caracteriscile unui copil cu ADHD

inca din copilaria timpurie, snasele unei vinedecari, cum se realizeaza evaluarea si

posibilitatea unui copil cu ADHD de a se confrunta cu tulburari de conduita.

4)www.help4adhd.org

informatii generale despre ADHD, diagnostic si tratament, statistici referitoare la

frecventa aparitiei ADHD (raportat la vârsta si sexul celor diagnosticati cu ADHD); se

pot formula întrebari si vizualiza raspunsurile la cele mai frecvente întrebari referitoare la

sindrom.

5)http://www.presspro-psihiatru.ro/articole/particular-56.php

Acest site pune la dispozitie articole din “Clinica, simptomatologie”, din 2005, iar

in Nr.2 , articolul “Particularitati de diagnostic si de tratament in tulburarea bipolara la

copil si adolescent”, realizat de Alexandra Bobirca, Simona Buzila, Cristina Niculae,

Oana Anton, Raluca Grozavescu

medic rezident, Sp. Clinic de Psihiatrie „Dr. Al. Obregia” Bucuresti

medic specialist, asistent universitar UMF „Carol Davila” Bucuresti, porneste de la

definitia tulburari biporlare si la manifestarile clinice, problemele de diagnostic, pentru a

include inspre final si ADHD-ul ca fiind cea mai frecventa boala asociata, aparand la

copii si adolescentii cu tulburare bipolara.

Principii de tratament, nevoile educationale ale unui copil cu tulburare bipolara,

terapia medicamentoasa, evolutie si prognostic sunt cateva subtitluri ce cuprind

informatii despre ADHD.

Doresc sa prezint cateva dintre concluziile acestui articol:

64

http://www.presspro-psihiatru.ro/articole/particular-56.php

http://www.help4adhd.org/

Tulburarea bipolara este relativ dificil de recunoscut si diagnosticat la copil si

adolescent, pentru ca simptomatologia nu se incadreaza cu exactitate in criteriile

de diagnostic stabilite la adult.

Este necesara introducerea unor criterii pentru copil si adolescent in manualele de

diagnostic.

Manifestarile acestei tulburari se pot suprapune cu ale altor tulburari psihice

specifice copilariei sau pot fi deseori confundate cu emotii si comportamente

normale ale copilului si adolescentului.

Simptomatologia poate fi suficient de severa pentru a produce dezechilibre majore

in functionarea normala sociala si scolara.

Un tratament eficient depinde de stabilirea prompta si corecta a diagnosticului.

Tratamentul copiilor si adolescentilor cu tulburare bipolara se bazeaza in principal

pe rezultatele obtinute la adult, deoarece datele despre eficacitatea si siguranta

administrarii la copil sunt limitate, multe studii clinice fiind inca in curs de

desfasurare.

Intelegerea substratului neurobiologic al declansarii bolii atat la adult, cat si la

copil va dezvalui poate, in viitor, noi mijloace farmacologice de interventie pentru

prevenirea si tratamentul acestei afectiuni.

6)http://www.history-cluj.ro/SU/anuare/2003/Cirneci.htm

Dragos Cirneci, de la Institutul de istorie din Cluj-Napoca, a realizat o ampla

lucrare cu tema “Tulburarile de comportament; impactul cercetarii fundamentale

asupra clasificarii si diagnosticului”.

Astfel, isi incepe lucrarea prin prezentarea catorva probleme legate de

diagnosticul ADHD, continua cu dimensiuni temperametale timpurii si rolul lor in

psihopatologia copilului si adolescentului, probleme de co-morbiditate, rolul

imagisticii cerebrale in studiul ADHD, tulburarile de comportament si functionarea

emisferei cerebrale drepte( patologia comportamentala si deficitele fronto-limbice,

legatura dintre procesarea spatialitatii si controlul comportamentului, taxonomia

65

http://www.history-cluj.ro/SU/anuare/2003/Cirneci.htm

tulburarilor de comportament pusa sub semnul schimbarii) si incheie cu concluzii

sumare a celor prezentatedintre care citez:

“În funcţie de natura, extinderea şi momentul apariţiei anormalităţilor

structurale şi funcţionale, individul este afectat într-o varietate de moduri: în percepţia

unor tipuri de expresii emoţionale, în incapacitatea de a experienţia distresul altei

persoane, înr-un prag scăzut de toleranţă la frustrare, nivel crescut de agresivitate,

habituare rapidă cu stimulii şi de aici necesitatea de a experienţia senzaţii fizice noi

sau situaţii inedite, capacitate scăzută (sau de scurtă durată) de experienţiere a

recompenselor, reactivitate scăzută faţă de stimulii noi sau aversivi, toleranţă crescută

la durere, condiţionare aversivă scăzută, incapacitate de a lua în considerare mai

multe alternative ducând la alegerea primei variante disponibile, capacitate scăzută de

a anticipa consecinţele acţiunii, incapacitate de a inhiba informaţia distractoare,

sensibilitate redusă la feed-back, incapacitate de a trăi sentimentul de vină,

hiperactivitate motorie şi control motor slab. Aceste consecinţe au fost enunţate în

mod mai specific în dreptul diferitelor tulburări de comportament prezentate în acest

material. Toate aceste tulburări pot fi văzute ca tulburări de auto-reglare, reflectând

fiecare un pattern specific, şi specific fiecărui individ, ceea ce îl predispune pe acesta

la un mod aberant de percepţie şi învăţare socială, motivare şi supervizare a afectelor

şi comportamentului.”

7)http://www.isj.rdsbv.ro/CJARE/page24.html

Aceasta pagina prezinta un articol realizat de Bogdan Chira, Rodica Incze si

Laura Nastasa-“Copilul hiperactiv cu deficit de atentie”.

Articolul incepe prin o definitie a ADHD-ului si continua cu caracteristicile unui

copil hiperactiv cu deficit de atentie, cauzele manifestarilor de tip hiperactiv, atitudinile

adultilor in preajma unui copil hiperactiv, modele de lucru cu un astfel de copil, si anume

“Plasa iubirii”, “Candela aprecierilor”, “Prietenul secret”, “Eroul preferat”, “Sala

oglinzilor”, “Cutia magica”, “Lupta cu obstacolul”, ”Colajul aprecierilor”, pentru fiecare

prezentandu-se obiectivele, etapele activitatii si resursele.Toate aceste exercitii pot ajuta

66

http://www.isj.rdsbv.ro/CJARE/page24.html

la acceptarea copilului hiperactiv cu deficit de atentie, urmata de socializarea lui si

înlaturarea etichetarilor procustiene.

Insa pentru ameliorarea comportamentului copilului hiperactiv este necesara

formarea unei echipe: cadrul didactic - copil - parinti. Totodata, trebuie îndeplinite

anumite conditii, cum ar fi:

Crearea unui climat favorabil de întelegere, apreciere, acceptare si încurajare;

Stabilirea si negocierea unor reguli: seriozitate, confidentialitate, punctualitate,

rabdare, respect fata de celalalt, sinceritate, dreptul la propria parere.

Existenta unor calitati proprii cadrului didactic (acesta îndeplineste rolul de

moderator): responsabilitate, cunoasterea de sine si maturitate emotionala, deschidere

catre noi experiente, dorinta de a ajuta pe altii, empatica, acceptarea unor stiluri de

viata si valori diferite, încredere în eficienta unor metode si a lucrului in echipa,

inventivitate, simtul umorului, curajul de a-ti accepta propriile vulnerabilitati, vigoare

(energie fizica si forta psihologica)

1)http :// www.adhd.ro este un site foarte cunoscut in Romania care ofera informatii

pretioase despre sindromul de hiperactivitate cu hiperatentie. El poate fi accesat atat de

catre parinti cat si de catre profesori. Site-ul este structurat in 5 parti, fiecare parte la

randul ei avand anumite subpuncte care dezbat problemele legate de ADHD, si anume:

1. ADHD in copilarie

Informatii pentru parinti si cadre didactice;

Ce este ADHD?

Cum se manifesta ADHD la copii?

Impactul ADHD asupra vietii copilului sau a adolescentului;

Cauzele ADHD;

Afectiuni care pot aparea in paralel cu ADHD;

Sta in puterea dumneavoastra sa va ajutati copilul?

67

http://www.adhd.ro/

Copilul dumneavoastra a fost diagnosticat cu ADHD?

Exista solutii pentru ADHD?

2. Tratamentul ADHD

Cativa pasi importanti;

Recomandari practice;

Cum il ajutati la efectuarea eficienta a temelor?

Concentrati-va pe aspectele pozitive;

Dificultatile de comunicare;

Capacitatea de concentrare redusa;

Vorbirea excesiva.

3. Cercul de prieteni

Informatii pentru parinti;

Informatii pentru cadre didactice.

4. Gasiti un medic in zona dumneavoastra

Cine trateaza ADHD?

Gasiti un medic.

5. Intrebari frecvente

Ce este ADHD?

Care este diferenta dintre ADHD si ADD?

Este ADHD o tulburare genetica?

Cum ma pot asigura ca este vorba despre ADHD?

Cat de multe persoane sufera de ADHD?

ADHD se poate vindeca?

Site-ul contine, de asemenea si un dictionar care explica diversi termeni frecvent

intalniti in articolele si informatiile privitoare la ADHD. El poate raspunde intrebarilor

parintilor si cadrelor didactice care intra in contact cu persoanele cu ADHD, oferind

metode educative de atragere a atentiei si de ameliorare a comportamentului hiperactiv.

2)http://www.sfatulmedicului.ro este un site publicat in Romania intre 2005-2006.

Pentru alcatuirea lui au fost consultate opiniile mai multor medici specialisti. Structura

acestei pagini este urmatoarea:

68

http://www.sfatulmedicului.ro/

Generalitati

Cauze

Factori de risc

Simptome

Efectul asupra familiei

Consultul de specialitate

Expectativa vigilenta

Medici specialisti recomandati

Investigatii

Diagnostic precoce

Diagnostic diferential

Tratament initial

Tratament de intretinere

Tratamentul THDA la adult

Profilaxie

Tratament ambulatoriu

Tratament medicamentos

Alte tratamente

Chiar daca acest site prezinta foarte succint informatii despre ADHD, dupa cum

se poate observa si din cuprins pune un accent deosebit pe stabilirea corecta a

diagnosticului, pe tipul de diagnostic si pe tratamentul corespunzator. El ofera doua tipuri

de dictionare: un dictionar medical pentru a intelege mai bine exprimarea strict medicala

si un dictionar de medicamente pentru informarea corecta asupra utilitatii

medicamentelor prescrise de doctor.

Aceasta pagina nu trateaza numai problema ADHD-ului, ci prezinta pe scurt

cateva date despre unele boli, apartinand diverselor domenii ale medicinei, cum ar fi:

alergologie-imunologie, cardiologie, infectioase, gastroenterologie, dermatologie-

estetica, oftalmologie, oncologie, ORL, ortopedie, pediatrie, sexologie, urologie etc. Site-

ul ajuta la gasirea cu usurinta a unor medici, spitale si farmacii, punand la dispozitia

tuturor diferite adrese de contact; ofera de asemenea posibilitatea unor consultatii on-line.

69

3)http://www.psychiatry24x7.com este o pagina de web publicata de Janssen

Pharmaceutica care, pe langa sindromul ADHD, trateaza si alte probleme, cum ar fi:

autismul, depresia, schizofrenia, anxietatea, instabilitatea emotionala, consumul de

substante.

Site-ul are o structura asemanatoare celui de mai sus, cu precizarea ca informatiile

sunt mereu actualizate in functie de noile cercetari in domeniu (de exemplu: descoperirea

unor noi metode de a infrunta ADHD, mijloace de depasire a depresiei provocate de

ADHD, rezultatele studiilor genetice de la Hong Kong privitoare la cauzele ADHD-ului

sau a celor de la Amsterdam, precum si cercetarea de la Sydney despre cauzele posibile

ale dificultatilor de invatare).

Site-ul prezinta moduri diferite de manifestare a sindromului ADHD la diverse

persoane din perspectiva acestora. Ben, Jasmine si Carmen sunt doar trei dintre

persoanele bolnave de ADHD care-si descriu viata, comportamentul, conceptiile in

paginile acestui site.

Pe de alta parte, specialistii identifica simptomele ADHD-ului si metodele de

recunoastere a acestora pe diferite trepte de varsta: copilarie, adolescenta si varsta adulta.

Nerecunoasterea simptomelor impiedica stabilirea unui diagnostic corespunzator.

Diagnosticul este pus in functie de sexul persoanei (baietii sunt predispusi la

ADHD), precum si de caracteristicile comportamentului (inatentie, impulsivitate,

hiperactivitate). Tratamentul difera, de asemenea in functie de cauzele si varsta persoanei.

Toate aceste informatii, precum si altele privind cauzele, simptomele, tratamentul,

efectele acestuia, atitudinea celor din jur sunt prezentate aici.

4)http://www.understandingADHD.com este un ghid foarte bun pentru parinti si

profesori pentru a intelege mai bine sindromul ADHD. El ofera informatii despre

stabilirea diagnosticului, despre tratament si ingrijire si ne pune la dispozitie cateva

metode de depasire a situatiei. Daca nu cunoastem sindromul in toate ipostazele sale,

atunci va fi si mai greu sa-l intelegem.

Acest site este deosebit prin faptul ca prezinta pe langa o serie de articole despre

ADHD si cateva filmute care ii invata pe parinti cum sa-si dea seama daca copilul lor are

70

http://www.understandingADHD.com/

http://www.psychiatry24x7.com/

ADHD, cum sa-si ajute copilul afectat de ADHD sa obtina succese in activitatea sa

scolara, cum sa-i aleaga copilului lor bolnav un loc special unde acesta sa se simta in

largul sau, cum sa stie care este cel mai bun tratament de care are nevoie copilul lor, cum

pot recunoaste prezenta simptomelor ADHD la adulti.

Structura acestei pagini este foarte simpla. Ea ne ofera informatii despre ADHD

in copilarie si la varsta adulta, precum si cateva site-uri pe care le putem accesa ulterior

pentru completarea cunostintelor noastre. Articolele prezentate aici au diverse teme, cum

ar fi:

Importanta comunicarii in tratarea copilului cu ADHD;

Fetele cu ADHD sunt mai linistite decat baietii (simptomele sindromului sunt mai

pregnante la baieti);

Incurajarea practicarii unor activitatii sportive, academice si sociale de catre copii

cu ADHD;

Metode de recunoastere a ADHD-ului la adulti;

De asemenea, acest site ne lamureste cu privire la diferentele care exista intre

ADD si ADHD, despre cauzele si tratamentul fiecaruia, despre modul de viata a

persoanelor afectate de aceste doua sindroame. El ii sfatuieste pe parinti cum sa pastreze

igiena copilului lor bolnav de ADHD, cum sa-si adoarma copilul cu usurinta, cum sa

recunoasca o alergie a copilului si sa o trateze, ce si cum sa-i ofere de mancare, care sunt

tipurile de exercitii fizice recomandate de catre specialisti pe care copilul bolnav le poate

executa, ce atitidine sa adopte acestia fata de copil etc.

Pentru informatii suplimentare despre ADHD, aceasta pagina ne ofera cateva

adrese de e-mail, cum ar fi:

http://www.adhdprogress.com- faciliteaza intelegerea comportamentului dinamic

al persoanei cu ADHD;

http://www.nimh.nih.qov/publicat/adhd/cmf- descrie cauzele, tratamentul si

modul de viata a persoanei cu ADHD;

http://www.addvance.com- furnizeaza informatii persoanelor cu ADHD,

incurajandu-le;

http://www.cdc.qov/ncbddd/adhd- furnizeaza date statistice cu privire la ADHD;

http://www.add.org.- surprinde problema ADHD-ului la adulti.

71

http://www.cdc.qov/ncbddd/adhd-

http://www.nimh.nih.qov/publicat/adhd/cmf-

5)http://www.addvance.com- raspunde tuturor celor care au intrebari despre ADHD:

parinti, adolescenti sau adulti cu ADHD, femei sau fete cu ADHD, precum si specialisti.

Persoanele care ofera aceste raspunsuri si care au si creat acest site sunt: Patricia O.

Quinn (psiholog clinician), MD si Kathleen Nadeau, PhD (medic pediatru). Ele si-au

indreptat atentia ani de-a randul asupra diagnosticului si tratamentului ADHD-ului. Site-

ul pune la dispozitia tuturor o serie de carti despre ADHD scrise de ele, de exemplu:

Understanding girls with AD/HD;

Understanding women with AD/HD;

ADDvance Focus Series;

Gender Issues and ADHD;

Tips for Creating ADD-Friendly Holidays:

A.D.D. and Sexuality;

ADD Families on Vacation;

Living with a Spouse with ADD;

When Moms and Kids Have ADD.

Acest site creaza o conexiune intre persoanele afectate de ADHD, care isi

povestesc vietile, isi impartasesc conceptiile, parerile, prezinta diverse strategii de lupta

cu boala, incercand impreuna sa depaseasca situatia in care se afla.

Indiferent cine acceseaza acest site, el poate afla aici raspunsuri la multe dintre

intrebarile care ii macina. El pune accent, indeosebi pe suportul si sfaturile pe care le

ofera persoanei aflate in dificultate, ii indruma pe tinerii cu ADHD ce drum sa aleaga in

viata, in functie de particularitatile bolii lor, face diferenta intre fetele si baietii cu

ADHD, precizand dificultatile pe care le intampina doctorii in stabilirea diagnosticului la

fete si pun la curent specialistii cu noile descoperiri in domeniu.

Intr-un cuvant, acest site acopera toate problemele ridicate de sindromul ADHD:

lipsa de informare, diagnostic, tratament, suport emotional, comunicare intre membrii

unei familii in care una sau mai multe persoane sufera de ADHD, metode diverse atat

pentru parinti, cat si pentru copii de a infrunta situatia stresanta provocata de ADHD.

72

1)http://www.presspro-pediatru.ro/articole/actual-159.php

Pediatru.ro este o revista de informare specializata . Articolul pe care l-

amconsultat este articolul cu numarul 3 din 2006.

Acest articol prezinta un studiu efectuat de cercetatorii danezi cu privire la

posibila legatura intre nascutii prematur si ADHD.

Daca copiii se nasc intre 34 si 36 de saptamani de sarcina acestia prezinta un risc

de 70% de a avea ADHD. Cercetatorii au precizat ca posibilitatea se tripleaza daca

copilul se naste inainte de saptamana 34.

Studiul s-a efectuat pe un esantion de 30000 de copii.

Tot acest studiu a demonstrat faptul ca si copiii nascuti la termen cu o greutate

intre 1.5 si 2.5 kg au peste 90% sanse sa aiba ADHD mai tarziu, fata de copiii cu o

greutate normala.

La copiii cu o greutate intre 2.5 si 5 kg, exista 50% sanse sa aiba ADHD.

Cercetarile continua pentru a se afla de ce la copiii nascuti prematur creste riscul

de a avea ADHD.

Personal, nu sunt de accord cu aceste constatari, pentru ca exista si personae care

se nasc premature sau care au greutate mica la nastere, si totusi nu prezinta nici un

symptom al ADHD-ului.

2)http://www.adhd.ro/RO_ADHD_Content_2.jsp?page=27

http://www.adhd.ro/RO_ADHD_Content_2.jsp?page=28

Acest site l-am folosit pentru ca prezinta informatii referitoare la dificultatile de

comunicare ale copiilor cu ADHD.

Dificultatile de comunicare pot fi remediate atat cu ajutorul parintilor cat si prin

colaborarea cu scoala, pe care o frecventeaza copilul.

Elevul cu ADHD raspunde mai greu la intrebarile pe care I le pune profesorul.

Daca profesorul nu are cateva notiuni de baza despre ADHD, isi poate inchipui ca acest

elev nu stie raspunsul, tinzand astfel s ail evalueze negative.

In ceea ce priveste sugestiile prezentate pe site, cu referire la colaborarea

parintilor copiilor cu ADHD cu cadrele didactice ale copilului, cred ca acestea nu se pot

realiza in totalitate, sau cel putin nu in toate cazurile. Profesorului ii trebuie foarte multa

73



http://www.presspro-pediatru.ro/articole/actual-159.php

rabdare, mai multa decat de obicei, in lucrul cu copilul ce are ADHD. Acest profesor nu

va putea intotdeauna sa dubleze instructiunile si predarea verbala cu materiale scrise sau

prin scrierea pe tabla.

Familiile copiilor cu ADHD nu sunt normale, sunt familii speciale, pentru ca

acorda sau ar trebui sa acorde o atentie mult mai mare acestor copii. Acestia necesita o

supraveghere frecventa pentru a incepe o sarcina si pentru a o duce la sfarsit.

Informatia conform careia “critica nu este eficienta in cazul copiilor” este foarte

folositoare. Criticandu-i, acestia ajung san u traiasca sentimente de jignire si suparare.

Motivarea copilului este lucrul cel mai eficient, la fel si incurajarile pe care ar trebui sa le

primeasca chiar si pentru mici realizari.

Daca, copilul la un moment dat are sentimente de suparare, este bines a il

redirectionam spre activitati care ii plac, care au o nuanta pozitiva.

3)http://www.nimh.nih.gov/publicat/adhd.cfm#school

Am folosit aceasta adresa de web pentru a consulta informatii in legatura cu

copilul cu ADHD si scoala. Trebuie sa stim sa fim cei mai buni prieteni ai copilului, sa

cautam informatiile cele mai utile, in legatura cu ADHD-ul, pentru a-l putea ajuta acasa,

la scoala, si in societate. Atunci cand copilul intra la scoala, profesorul este cel care ar

trebui s ail ajute cel mai mult, sa ii deschide noi orizonturi. Colaborarea dintre parinti si

scoala este si pe acest site prezentata, ceea ce este un lucru foarte bun. O alta informatie

prezentata este aceea ca este obligatia scolii sa evalueze copilul daca acesta prezinta

simptome ale ADHD-ului. Dar acest lucru nu se intampla in toate cazurile, cel putin nu la

noi in Romania.

Trebuie sa exista o colaborare intre parintii copiilor cu ADHD, acestia putand

oferi multe informatii utile. Fiecare stat are sau ar trebui sa aiba o asociatie a printilor sau

un centru de informare pentru cei care au ADHD. Informatiile furnizate de acest site

sugereaza ca ar trebui sa revizuim periodic programele educationale individuale(I.E.P.)

ale copilului cu ADHD.

74

http://www.nimh.nih.gov/publicat/adhd.cfm#school

Sip e acest site, ca sip e celelalte este sugerat faptul ca parintii sunt sursa

principala de suport si cei care ar trebui sa incurajeze cel mai mult copilul, mai ales

copilul cu ADHD.

4)http://www.adhd.com/parents/parents_treatment_therapy.jsp

Am vizitat acest site pentru a afla mai multe informatii in legatura cu tratamentul

ADHD-ului. Am gasit informatii cu privire la medicatia copilului cu ADHD, terapie, si

terapie combinata.

Tratamentul copilului cu ADHD presupune o colaborare intre copil, familie, cadre

didactice.

Trebuie san e asiguram ca fiecare dintre aceste persoane stie ce are de facut pentru

recuperare. Sunt prezentate medicamente care actioneaza pe o durata scurta(4-5 ore)

medie (6-8 ore), si lunga(10-12 ore).

Terapia comportamentala joaca un rol foarte important in tratarea ADHD-ului.

Aceasta trebuie inceputa imediat dupa ce copilul a fost diagnosticat cu ADHD. Terapiile

comportamentale difera la prescolari, cei din scoala aelementara si adolescenti.

Terapia combinata presupune folosirea mai multor tipuri de tratament in acelasi

timp. Institutul National de Sanatate Mintala a elaborat Multimodal Treatment Study of

Children cu ADHD.

5)http://familydoctor.org/118.xml

Este o adresa web cu informatii pentru parintii care vor sa stie mai multe despre

ADHD.

Ofera informatii despre simpotme ale ADHD-ului, despre ce trebuie sa faca daca

crede ca, copilul lor are ADHD, de ce este provocat ADHD-ul, ce pot face pentru a-si

ajuta copilul, ce medicatie trebuie folosita, ce pot face acasa acesti parinti pentru a-si

ajuta copiii cu ADHD.

Site-urile pe care le-am utilizat sunt:

http://www.adhd.ro/

75

http://www.adhd.ro/

http://familydoctor.org/118.xml

http://www.adhd.com/parents/parents_treatment_therapy.jsp

http://www.sfatulmedicului.ro/articole/Psihiatrie/

Tulburarea_hiperkinetica_cu_deficit_de_atentie_THDA_ADHD_898.htm

http://www.cronicaromana.ro/copiii-cu-deficit-de-atentie-sunt-la-fel-de-

inteligenti-si-capabili-ca-ceilalti.html?sirc=adhd

http://www.adoramus.ro/texte/CopilulHiperactiv-print.htm

http://www.desprecopii.com/info.asp?id=1012

1)Primul site http://www.adhd.ro/ mi-a oferit informatii despre cauzele ADHD-

ului, informatii pe care le-am utilizat in prezentarea temei.

Pe acest site este prezentata o campanie de informare asupra ADHD, informatii

pentru parinti si informatii pentru cadrele didactice.

Campania de informare se numeste « ADHD Exista.Exista Solutii » si este

organizata de Societatea de Neurologie şi Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului din

România (SNPCAR) cu sprijinul Eli Lilly România, partener al SNPCAR în campania de

educaţie.

Informatiile pentru parinti se refera la modul cum acestia trebuie sa ajute copilul

sa isi controleze comportamentul,cum trebuie ajutat copilul la efectuarea eficienta a

temelor.De asemenea parintele trebuie sa se concentreze pe aspectele pozitive, adica

lucrurile pe care le face bine copilul si nu doar asupra greselilor lui.

Parintele trebuie sa fie atent la dificultatile de comunicare, la vorbirea excesiva si

la lipsa de concentrare a copilului cu ADHD.

Informatiile atat pentru parinti cat si pentru cadrele didactice se refera la

caracteristici generale le ADHD-ului : definitie, modul in care se manifesta la copii,

impactul ADHD-ului asupra vietii copilului sau adolescentului, cauzele ADHD-ului,

afectiuni care pot apare in paralel si perceptii gresite despre ADHD.

Pe acest site mai este prezentata si o subunitate numita « Cercul de prieteni » unde

se mentioneaza ca ADHD-ul implica parteneriatul dintre copiii cu ADHD şi familiile,

profesorii, psihologii, specialistii in terapie ocupationala si cei in asistenta de sanatate cu

competenta în ADHD. Aceasta munca de echipa sau efort comun este esential pentru

76

http://www.adhd.ro/



http://www.cronicaromana.ro/copiii-cu-deficit-de-atentie-sunt-la-fel-de-inteligenti-si-capabili-ca-ceilalti.html?sirc=adhd


http://www.sfatulmedicului.ro/articole/Psihiatrie/Tulburarea_hiperkinetica_cu_deficit_de_atentie_THDA_ADHD_898.htm


asigurarea corecta a asistentei pe termen lung, pentru atingerea scopurilor de dezvoltare

specifice copilului si pentru planurile de monitorizare ale copiilor cu ADHD.

Acest site mai prezinta adrese ale centrelor de sanatate, spitale din tara unde

parintii copiilor cu ADHD pot merge si cere ajutor, unde se pot informa.

2)Site~ul :http://www.sfatulmedicului.ro/articole/Psihiatrie/

Tulburarea_hiperkinetica_cu_deficit_de_atentie_THDA_ADHD_898.htm este mult mai

complex decat cel anterior, ofera atat informatii despre sindromul ADHD, consultatii on-

line, dictionar medical, dictionar medicamente, medici,spitale,farmacii si numeroase

informatii despre alte boli.

In articolul “ Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie(THDA,ADHD) scris

in 13 septembrie 2006 sunt prezentate umatoarele informatii: generalitati, cauze,

simptome ale acestei tulburari.

Mai este prezentat efectul ADHD-ului asupra familiei si necesitatea consultului de

specialitate.Spre deosebire de alte site-uri in care este caracterizat ADHD-ul acesta este

mult mai complex, este prezentat conceptual de expectative vigilenta in perioada de copil

mic si prescolar, in perioada de scolar si adolescent si in perioada de adult.

De asemenea se ofera informatii despre medicii specialisti care pot pune

diagnosticul sau aplica tratamentul THDA, printre care :medic de familie, pediatru,

psihiatru de copii sau de adulti, neurolog de copii sau de adulti.Specialistii care nu sunt

abilitati sa prescrie tratament medicamentos dar pot acorda servicii de psihoterapie si

consiliere psihologica sunt :psiholog-care frecvent poate pune diagnostic de THDA,

psihoterapeut comportamental, asistent social, specialist in consiliere psihologica si

terapeutul de familie.

Informatiile pe care le-am utilizat in prezentarea temei extrase de pe acest site

sunt legate de tratamentul initial, de intretinere si pentru adulti cu THDA. Investigatiile se

refera la tipul de ADHD pe care il are persoana examinata si medodele prin care se pune

un diagnostic.

Alte informatii obtinute de pe acest site se refera la tipurile de

tratament :ambulatoriu medicamentos.De asemenea site-ul ofera ionformatii despre alte

77



tipuri de tratamente utilizate in tratarea ADHD-ului :interventii comportamentale, terapii

alternative si terapii complementare cum ar fi acupunctura.

Este unul din cele mai complexe site-uri pe care le-am utilizat.

3)Pe site-ul http://www.cronicaromana.ro/copiii-cu-deficit-de-atentie-sunt-la-fel-

de-inteligenti-si-capabili-ca-ceilalti.html?sirc=adhd este prezentat un articol “Copiii cu

deficit de atentie sunt la fel de inteligenti si capabili ca ceilalti” scris de Nicoleta Cristea

in data de 19 septembrie 2006. Pentru publicarea articolului autoarea a cules informatiile

de la doamnei Anda Pacurar, psihoterapeut adlerian, membru al Asociatiei pentru

Psihologie si Psihoterapie Individuala si al Federatiei Romane de Psihoterapie, specialist

in lucrul cu copiii cu comportament problematic si in consilierea de familie.

Articolul mi s-a parut interesant pentru ca este prezentat rolul pe care il au parintii

copiilor cu ADHD, adica de a-si educa copii motivandu-i , implicanu-i in activitati care

sa-i pasioneze.Articolul este destinat parintilor care au copiii cu ADHD.

Site-ul ofera informatii despre ADHD-cum este definit, la ce varsta poate debuta

tulburarea, care sunt cauzele aparitiei ADHD-ului, prin ce se caracterizeaza aceasta

tulburare.

Este prezentat de asemenea modul in care este diagnosticat un copil cu ADHD,

cum se poate trata, ce rol au parintii in tratare si cum pot ajuta profesorii copilul si familia

acestuia.

Este expusa o idee foarte interesanta pe acest site si anume « In ce masura

profesorii pot face fata situatiei;daca este nevoie ca in fiecare scoala sa existe o persoana

specializata scoala fiind mediul in care copiii invata abilitatile sociale. ? » S-a ajuns la

concluzia ca profesorul are rolul de a-l ajuta sa imparta, il invata reciprocitatea, ii

recunoaste rolul in grup, copiii simtind astfel ca fac parte din familie sau clasa, dar nu ca

au un rol important. In fata unui comportament dificil reactia tipica a profesorilor si

parintilor este pedeapsa, atentia negativa (se acorda importanta mare cand greseste, face

ceva rau, se poarta neadecvat), izolarea de colegi sau alti copii, iar cel vizat se simte si

mai descurajat si izolat. Profesorii ar trebui sa-i incurajeze pe acesti copii sa contribuie in

clasa si sa-i implice in proiecte in beneficul scolii. Asa ei ajung sa invete cum se impart

deciziile, importanta efortului de grup, cum se face managementul timpului si isi insusesc

abilitati organizationale. Desigur, profesorul poate fi consiliat de un specialist.

78



De asemenea sunt prezentate cateva sfaturi date pentru parinti si anume sa isi

incurajeze copilul chiar si cand nu obtine performante, sa remarce efortul facut de el si sa

isi exprime increderea ca data viitoare va reusi mai bine. Copilul trebuie iubit

neconditionat. Parintii pot spune ca nu le place un lucru pe care l-a facut, dar copilul

trebuie asigurat ca este iubit si,de asemenea parintii trebuie sa caute solutii impreuna cu

el.Este foarte important ca un parinte sa cauta sprijin specializat.

Am utilizat acest site datorita acestui articol care este foarte bine structurat si

ofera cat mai multe informatii despre ADHD.

4)Un alt site utilizat : http://www.adoramus.ro/texte/CopilulHiperactiv-print.htm.

Aici este prezentat un articol despre copilul hiperactiv scris de psiholog Anca

Axente (Tarau), articol care a aparut in Revista ADORAMUS, iulie, nr.13, ISSN 1841-

1193.

Acest site mi s-a parut folositor deoarece in articol pe langa cauzele ADHD-ului,

posibilitatile de manifestare a acestei tulburari si tratamentul ADHD-ului mai sunt

prezentate o parte din domeniile problematice ale copiilor cu ADHD : comportamentul-

caracterizat prin impulsivitate si distractibilitate ; relatiile sociale-Copiii cu ADHD au

dificultăţi în a-şi face prieteni şi a respecta regulile sociale. Nu respectă limitele impuse

de ceilalţi şi tind să ignore cererile care le sunt adresate. De obicei trebuie să li se repete

de zeci de ori ce trebuie să facă şi în final tot nu fac acel lucru. De asemenea, le este greu

să respecte sentimentele, drepturile şi proprietatea / obiectele care aparţin celorlalţi. Sunt

deseori agresivi, dominanţi – ceea ce îi face să fie neagreaţi de către ceilalţi copii. Ei nu

respectă regulile jocurilor şi au dificultăţi în a-şi aştepta rândul la joc – nu sunt preferaţi

ca parteneri de joacă;dificultatile la nivel intelectual; la nivel emotional si dificultatile

la nivel fizic.

Am utilizat acest site deoarece articolul vine cu o noutate; apare in discutie

problema pedepselor si recompenselor.

Autoarea face o distinctie intre disciplinare si pedeapsa. Ea considera ca pedeapsa

nu este eficienta deoarece constituie o razbunare a parintelui pentru ca a fost ranit intr-un

fel sau altul de catre copil. Din acest motiv, ea recomandă disciplinarea însoţită de

dragoste. Acest lucru implică fermitate din partea părintelui, dar în nici un caz

79


agresivitate. Metodele cele mai eficiente, mai ales pentru copiii cu ADHD fiind:

recompensele si consecintele logice si naturale-care decurg dintr-un anumit

comportament, fără ca părintele sau o altă persoană să intervină.

5)Site-ul http://www.desprecopii.com/info.asp?id=1012 prezinta articol « ADHD-

ul la copil( deficit de atentie/hiperactivitate impulsivitate).

Articolul contine generalitati despre ADHD : ce este ADHD-ul- o afectiune

comportamentala, de natura neurobiologicã, destul de recvent întâlnita la copii si

adolescenti. Cauza precisa a ADHD ramâne nedeterminata ; prin ce este caracterizat-

un set de manifestari implicand lipsa de atentie agitatia excesiva si impulsivitatea ; cine

sufera de aceasta tulburare.

De asemenea articolul ofera informatii despre caracterul ereditar al ADHD-ului

sisunt prezentate simptomele acestei tulburari.

Spre deosebire de celelalte site-uri acesta prezinta potenialele efcte pe termen

lung si anume : ADHD nediagnosticata si netratata la timp poate avea consecinte grave

asupra vietii copilului (rezultate scolare slabe, depresie, dificultati in a-si face prieteni,

etc) dar si probleme in dezvoltarea sa ulterioara ca adolescent si ca adult . De asemenea

impactul este puternic si asupra parintilor si fratilor, fiind uneori cauza aparitiei

problemelor în familie.

Sunt date si cateva sfaturi pentru parinti, ce se poate face in cazul in care copilul

are ADHD : parintii trebuie sa fie foarte atenti la comportamentul copilului se adreseze

medicului specialist în psihiatria si neurologia copilului si adolescentului, la aparitia

primelor manifestari specifice. Primul pas este informarea din toate sursele disponibile

despre ADHD. Este esential insa sprijinul unui medic specialist cu privire la ADHD

pentru ca doar impreuna cu acesta se pot gasi metodele cele mai potrivite pentru a

contribui la succesul terapeutic al copilului afectat.

Acest site prezinta si un forum unde parintii pot trimite comentarii si pune

intrebari in legatura cu ADHD-ul.

80


Documents

Adhd