TRADIŢIONALISMAici sosi pe vremuri

de Ion Pillat

La casa amintirii cu-obloane si pridvor, Paienjeni zabrelira si poarta, si zavor.Iar hornul nu mai trage alene din ciubucDe când luptara-n codru si poteri, si haiduc.În drumul lor spre zare îmbatrânira plopii. Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.Nerabdator bunicul pândise de la scara Berlina leganata prin lanuri de secara.Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, si din berlina Sari, subtire, -o fata în larga crinolina.Privind cu ea sub luna câmpia ca un lac, Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.Iar când deasupra casei ca umbre berze cad, Îi spuse Sburatorul de-un tânar Eliad.Ea-l asculta tacuta, cu ochi de peruzea... Si totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.Si cum sedeau... departe, un clopot a sunat, De nunta sau de moarte, în turnul vechi din sat.Dar ei, în clipa asta simteau ca-o sa ramâna... De mult e mort bunicul, bunica e batrâna...

Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete Te vezi aievea numai în stersele portrete.Te recunosti în ele, dar nu si-n fata ta, Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita...Ca ieri sosi bunica... si vii acuma tu: Pe urmele berlinei trasura ta statu.Acelasi drum te-aduse prin lanul de secara. Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scara.Subtire, calci nisipul pe care ea sari. Cu berzele într-insul amurgul se opri...Si m-ai gasit, zâmbindu-mi, ca prea naiv eram Când ti-am soptit poeme de bunul Francis Jammes.Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub luna Si-am spus Balada lunei de Horia Furtuna,M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist, Si ti-am parut romantic si poate simbolist.Si cum sedeam... departe, un clopot a sunat Acelasi clopot poate . în turnul vechi din sat...De nunta sau de moarte, în turnul vechi din sat.

Traditionalismul este o miscare literară, manifestată în perioada interbelică, in paralel cu modernismul lovinescian si in opozitie cu acesta.Traditionalismul se impotriveste occidentalizarii culturii romane si modernismului, punand accent pe spiritualitatea autohtona. Promoveaza traditia, perceputa ca însumare a valorilor arhaice traditionale, specifice spiritualitatii romanesti si identitatii nationale.Traditionalistii considera ca valorile traditionale sunt puse in pericol de modernitate, prin urmare vor incerca sa le conserve.In perioada interbelica au existat 3 grupari literare de orientare traditionalista formate in jurul cate unei reviste: sămănătorismul- revista Sămănătorul, poporanismul-revista Viata românească, gandirismul- revistaGândirea. Un reprezentant al traditionalismului este Ion Pillat.Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat este o poezie de factură tradiţionalistă, aparuta in anul 1923 in volumul Pe Argeş în sus.Poezia aparţine tradiţionalismului prin idilizarea trecutului, prin cadrul rural, dar şi prin tema timpului trecător -fugit irreparabile tempus.Poezia este o meditatie nostalgica pe tema trecerii ireversibile a timpului, asociata cu repetabilitatea destinului uman sau cu ciclicitatea vietii.Titulul fixeaza cadrul spatio-temporal al iubirii ce va fi evocata, prin indicii de spatiu „aci”, timp „pe vremuri”, si forma verbala, de perfect simplu „sosi”.

Textul îmbină două tipuri de lirism. În prima parte întalnim lirismul obiectiv, prin elemente de narativitate simbolica, care ne prezintă idila bunicilor de altă dată. În partea a doua apare lirismul subiectiv, bogat în mărci ale eului liric care prezintă idila în care este implicat poetul.Compoziţional, poezia este alcătuită din distihuri şi un vers final, liber, având rolul de laitmotiv al poeziei. Distihurile sunt organizate în mai multe secvenţe poetice: incipitul - evocarea iubirii de „ieri a bunicilor, meditaţia asupra efemerităţii condiţiei umane, iubirea de „acum", epilogul poemului. Cele două planuri ale poeziei, trecutul (distihurile III-IX) şi prezentul (distihurile XII-XIX), sunt redate succesiv, ceea ce accentuează ideea de ciclicitate a vieţii şi a iubirii. Se utilizează elemente de simetrie şi opoziţie a planurilor, construite pe relaţia „atunci - „acum".Sunetul clopotului „de nuntă sau de moarte în turnul vechi din sat” este laitmotivul refren care subliniază ideea efemeritătii vietii, însoţind două momente esenţiale ale existenţei umane - nunta şi moarte.Primele două distihuri reprezintă incipitul poeziei şi fixează, prin intermediul unei metafore: „casa amintirii, spaţiul rememorării nostalgice a trecutului. Trecutul capătă o aură legendară, devine un timp mitic, al luptei haiducilor pentru dreptate.Al treilea distih deschide planul trecutului, al evocării iubirii bunicilor. Natura devine solidară cu omul, fiind marcată de semnele îmbatrânirii, ca şi fiinţa umană. În versul „Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi” este reluat titlul poeziei şi este evocată imaginea din tinereţe a bunicii cu nume mitologic: Calyopi - Caliope (Kalliope), muza poeziei epice şi a elocinţei în mitologia greacă.Intâlnirea bunicilor, îndrăgostiţii de altădată, respectă un ceremonial: bunicul aşteaptă sosirea berlinei, din care coboară o tânără îmbrăcată după moda timpului „în largă crinolină". Bunicul îi recită iubitei capodopere ale literaturii romantice. Atmosfera evocată, peisajul selenar, sunt romantice: „Şi totul ce romantic ca-n basme se urzea". Eternitatea iubirii, clipa de fericire, este urmată, în versul următor de revenirea brutală la realitatea timpului care trece ireversibil: „De mult e mort bunicul, bunica e bătrână...".In distihul al treisprezecelea se trece la planul prezent, prin intermediul unei comparatii care realizeaza o paralela trecut-prezent: „Ca ieri sosi bunica... şi vii acuma tu”. Ca într-un ritual, nepoţii repetă gesturile bunicilor peste timp.Un alt element comun celor două secvenţe poetice, prezent - trecut, este barza, simbol al fidelităţii, al devoţiunii.Sunetul clopotului însoţeşte din nou momentul întâlnirii îndrăgostiţilor şi sugerează repetabilitatea existenţei umane. Versul final, laitmotiv al poeziei, accentuează trecerea iremediabilă a timpului: „De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat”.Expresivitatea poetica se evidentiaza la toate nivelurile textului.La nivelul fonetic şi prozodic, se remarca muzicalitatea data de rima împerecheată, ritmul iambic, măsura de 13-14 silabe.La nivelul morfosintactic, timpurile verbale au rolul de a sugera planul trecut şi planul prezent evocate în poezie.La nivelul lexico-semantic, poezia se remarcă prin prezenţa elementelor populare (aci, pridvor, obloane, a zăbreli, zăvor, ciubuc), cu rolul evocarii trecutului.La nivel stilistic, se utilizeaza paralelismul, simetria, antiteza, se foloseste cu precadere metafora „casa amintirii”, „ochi de peruzea”, „ochi de ametist” si comparatia „Ca ieri sosi bunica…si vii acum tu”.In concluzie, poezia Aici sosi pe vremuri de Ion Pillat aparţine tradiţionalismului prin idilizarea trecutului, prin cadrul rural, dar şi prin tema timpului trecător -fugit irreparabile tempus.