www.cimec.ro

www.cimec.ro

Liviu Mărghitan • Ioan Mancaş

MEMBRD ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI

www.cimec.ro

www.cimec.ro

CONSILIUL JUDETEAN VASLUI '

MUZEUL JUDEŢEAN "ŞTEFAN cel MARE" - VASLUI

Liviu Mărghitan Ioan Mancaş

MEMBRII ACADEMI!E� RO)MÂNE: ORIGINARE DIN JJUJDET'UJL,

'J

VASL,UE

(SECOLELE XIX - XX)

Volum apărut cu ocazia aniversării a 140 de ani de la înfiinţarea Academiei Române

Edilura MULTIMEDIA INTERNAŢIONAL

Arad, 2006

www.cimec.ro

Redactor coordonator: LIVIU MĂRGHITAN

Ilustratii: Prof. ELENA CERCEL '

Tehnoredactare computerizată: LIVIU GRIGORE PREUTU

Editare si copertă: MIHAELA AMBRO '

Descrierea CIP a Bibliotecii N aponale a României MĂRGHITAN, LIVIU

Membrii Academiei Române originari din judeţul Vaslui 1 Liviu Mărghi tan, Ioan Mancaş - Arad: Mul timedia In ternational, 2006 '

Bibliogr. Index ISBN (10) 973-7659-30-1; ISBN (13) 978-973-7659-30-6

1. Mancas Ioan '

061.12(498-35 Vaslui)"18/19":929

Tipărit la S.C. MULTIMEDIA INTERNAŢIONAL S.R.L.

Editură-tipografie

Arad, Str. Constantin Brâncusi nr. 87, ' Cod 3103 89, Judetul Arad, România '

TeL/Fax: 0257- 251626 e-mail: mmi@rdslink.ro

ISBN (10) 973-7650-30-1

(13) 978-973-7650-30-6

www.cimec.ro

Motto:

"Pe oamenii de geniu opera lor îi perpetuează

şi ei trăiesc de-a pururi prin ea!"

N. Hortolomei

www.cimec.ro

www.cimec.ro

SUMAR

De la "Grădina lui Academos" la academiile Europei ...................................... 9

Astra - Societatea Literară - Societatea Academică Română -

Academia Română ........................................................................................... 17

Academicienii judeţului Vaslui ....................................................................... 25

Stamati Constantin ... ............................................................................................ 29

Fă tu Anastasie ....................................................................................................... 35

l\iironescu Athanasie ....................................... ................. ............. ........................ 43

Antonovici Iacov (Ioan) . ............................. ........................................................... 49

Vlahuţă Alexandru .............................................................................................. . . 57

Philippide Alexandru ............. . ...................... ......................................................... 67

Hamangiu Constantin ........................................................................................... 73

Mironescu George .................................................................................................. 79

Docan Nicolae ........................................................................................................ 85

Costăchescu Neculai ..................... ......................................................................... 93

Lupu Nicolae Gheorghe ......................................................................................... 99

Răşcanu Vasile ..................................................................................................... 105

Hortolomei Nicolae .......................................................................... .... ................ 111

David Mihail ......................................................................................................... 117

Profiri Nicolae ..................................................................................................... 123

Procopiu Ştefan ............ ....................................................................................... 129

Motăş Constantin ................................................................................................ 135

Popa Grigore ........................................................... ............................................ . 141

Bagdasar Dumitru ............................................................................................... 147

Cernătescu Radu ................................................................................................. 153

Bagdasar Nicolae ................................................................................................. 159

Ralea Mihail ......................................................................................................... 165

Nicolau Constantin .............................................................................................. 171

www.cimec.ro

�8 ME MBRI I ACADE MIEI RO MÂNE OR IGINARI D IN JUDEŢUL VASLUI � \�-----------------------------------------

Balmuş Constantin .............................................................................................. 177

Macarovici Neculai .............................................................................................. 183

Vrănceanu Gheorghe ........................................................................................... 189

Macarovici Constantin .................................................. ...................................... 195

Bere o viei Martin ............................................................................. ..................... 201

Zaharescu Barbu .................................................................................................. 207

Manolache Constantin ........................................................................... . ............ 211

lvănescu Gheorghe ....................... . ................ .............. ........................................ 217

Ciorăscu Florin ............... ..................................................................................... 225

Miron Radu .......................................................................................................... 231

Toma Constantin ...................... . . . .............. .......................................................... 237

Barbu Viorel ....... .......................... ......... ................................ ..................... .......... 243

Postfată ......................................................................................................... 249 '

Indice de nume ............................................................................................. 253

Bibliografie selsectivă ................................................................................... 261

www.cimec.ro

.,

DE LA ""'

"GRADINA LUI ACADEMOS"

LA

ACADEMIILE EUROPEI

• "• • • -, - �· •• � '' . ow•�-- - - · • -- • ··•-� • •• •- .-� �- -� .. �- - .. · ._.,.,..,�,� -,. - ··• ,,,. • • rL•,· �- • "" • _....-,•

www.cimec.ro

www.cimec.ro

Wnul dintre eroii legendari ai ţinu­tului grecesc Attica, în care luase fiinţă cu circa un mileniu înaintea

erei creştine oraşul Atena, era Academos, care, potrivit tradiţiei orale, ar fi arătat fraţilor Dioscuri, Castor şi Pollux, copiii lui Zeus, locul în care Teseu, rege al Atticei o

de lângă templul dedicat lui Academos, diverşi învăţaţi din perioada medievală se întruneau periodic pentru a discuta şi a schimba opinii în anumite asociaţii ştiin­ţifice cărora li s-a dat denumirea de acade­m��.

Conform datelor pe care le deţinem ţinea captivă pe Elena, soră a fiilor divi- din documentarea care ne-a fost accesibilă, nităţii supreme a grecilor. Atenienii ridi- rezultă faptul că cea mai veche grupare a caseră în cinstea lui Academos un templu unor învăţaţi europeni s-a constituit în ora­care în secolul al IV-lea î.Chr. ajunsese să şul italian Napoli, la anul 1560. Denumirea fie înconjurat de o frumoasă grădină si- respectivului conclav al savanţilor era Aca­tuată la poalele Acropolei. În acel loc, filo- demia Secretorum Naturae (în traducere soful Platon (428-7 - 347 î.Chr.), unul din- liberă: Academia descoperirii tainelor na­tre cei mai importanţi gânditori ai lumii turii). antice, îşi susţinea prelegerile în faţa învă- Peste 32 de ani, în "cetatea eternă", ţăceilor. Tot acolo, în preajma templului Roma, cu larga încuviinţare a papei Cle­dedicat lui Academos, .luase fiinţă, pe la ment al VIII-lea (1592- 1605) s-a constituit anul 387 î.Chr. "Şcoala filosofică ateniană" în anul 1603 Academia dei Lincei (în tra­- denumită Academia -, instituţie ce a dăi- ducere liberă: Academia clarvăzătorilor). nuit în Atena din secolul al IV-lea î.Chr. Situată ca dată de înfiinţare pe locul până în secolul ultim al erei antecreştine. al III-lea în Europa, Academia franceză (A-

După modelul antic de a se purta dis- cademie fram;aise), fondată în. anul 1634, îl cuţii pe diverse teme �iiinţifice într-un anu- are ca principal întemeietor pe cardinalul me loc, aşa cum fusese grădina ateniană şi politicianul Armand Jean du Plessis Ri-

www.cimec.ro

�L_ __________

M_E _M_B_R_II A_C_A_D_E M_I_E_I R_O_M_Â_N_E_O_RI_G_IN_A_RI_D _IN_J_U_D_ET_, u_L_�_�S_L_U _I ______________ __

chelieu (1585- 1642), alături de regele Lu- apelat la alţi fizicieni, între care şi la dis­dovic al XIII-lea Burbon (1610- 1643), per- cipoli ai lui Torricelli, să continue cerce­sonaj al cărui mamă a fost italiancă ce pro- tările savantului decedat. Le-a creat fizi­venea din familia Medici. Înainte de a fi cienilor respectivi, în anul 1657, un edifi­deţinătorul tronului Franţei, tânărul prinţ ciu în cadrul căruia aceştia să efectueze şi-a petrecut mult timp în patria mamei experimentele, denumite academice.

sale, unde a urmărit cu interes lucrările celor două academii italice din Napoli şi Roma. Era deci logic şi firesc să îşi doreas­că existenţa unei astfel de societăţi a sa­vanţilor în regatul său. Suveranul Franţei a fost cel care i-a încredinţat Şefului Con­siliului Regelui, funcţia deţinută de Riche­lieu, misiunea de a crea Academia fran­ceză, sugerând ca obiectivul prim al noii instituţii să fie elaborarea Dicţionarului

Academic al limbii franceze.

Academia franceză din Paris, despre care se răspândise vestea şi pe la alte curţi regale din Europa a fost luată drept model şi în Sacrul Imperiu Roman de naţiunea germană. Împăratul Ferdinand al III-lea de Habsburg (1637 -1657) îl implicase pe moş­tenitorul tronului, cezarul Leopold, în în-

Dar, spre dezamăgirea ducelui, acei cercetători nu erau capabili din punct de vedere ştiinţific să continue cu rezultate meritorii cercetările lui Torricelli. Ba mai mult, nu ştiau nici măcar stadiul la care au ajuns cercetările savantului originar din oraşul Faenza. Acesta îl avusese ca pro­fesor pe însuşi astronomul Galilea Galilei (1564-1642), confirmator şi susţinător al faptului dovedit de către Nicolai Copernic (1473- 1543) că soarele se află în centrul sistemului nostru planetar. Pentru a se e­vita repetarea unei astfel de "scăpări" s-a luat hotărârea ca să se elaboreze un bule­tin al cercetărilor, tipăritură apărută sub titlul "Saggi di naturali esperienţe". A fost cea dintâi publicaţie aparţinătoare unui corp academic şi a rămas în istoria ştiinţei

fiinţarea, la Leipzig, important centru ur- ca fiind antecesoarea revistelor cu apariţie ban al landului Saxonia, în anul 1652 a a- periodică scoase de către institutele de cer­cademiei germanice, având însă denumi- cetări şi universităţile de pe întreg mapa-rea de Academia Caesarea Leopoldina. mondul.

Un susţinător al ştiinţei, este adevărat Nici regatul insular al Angliei nu a ră-că nu total dezinteresat, a fost Marele Du- mas în afara interesului de a avea propria ce al Toscanei, Fernando al II-lea Medici sa academie de ştiinţe. Iniţiativa fondării (1610- 1670). Acesta îl aduse la Florenţa pe unei instituţii de acest gen aparţinuse unui renumitul matematician şi fizician Evan- grup de oameni erudiţi ce se întruneau pe­gelista Torricelli (1608- 1647), savantul ca- riodic în vederea comunicării pe cale ver­re determinase presiunea atmosferică şi o bală a rezultatelor obţinute în activitatea măsurase. La curtea ducală florentină, To- de cercetare. Sub această formă de asocie­rricelli, finanţat de către Fernando Medici, re particulară a funcţionat din anul 1675.

încerca să utilizeze în scopuri militare ac- Începând din 1683 s-a obţinut din partea ţiunea aerului asupra unor spaţii în al că- regelui Carol al II-lea Stuart (1660-1685) ror interior se crease vid. Prin decesul fizi- protecţia suveranului şi ajutorul financiar cianului experimentele au încetat, cauzând necesar, luând denumirea de Societatea pierderea de către duce a investitiilor fă- Regală (Royal Society), având sediul la Lon­

cute. Spre a recupera paguba, Fernando a dra.

www.cimec.ro

____

______

______

D_e_l_a_'_�_ a_�d_i_n_a _lu_l_. A __ c a_d_e_m_o_s_»_l a __ a_c a_d_e_m_il_·ze

__ E_u_ro_p_e_i ________

�;--13 Treptat, pe parcursul celei de-a doua de amplă pe atât de documentată, "Istoria

jumătăţi a secolului al XVI-lea aproape în creşterii şi descreşterii curţii otomane", e­toate monarhiile europene luaseră fiinţă laborată în limba latină, l-a aşezat între sa­academii naţionale. Ba mai mult decât a- vanţii de renume ai acelui timp. Ca urma­tât, în unele state cercetările ştiinţifice s- re academia berlineză l-a ales în data de 11

au diversificat într-atât încât au fost create iunie 1714 ca·membru străin al acelui înalt şi academii ce se preocupau numai de anu­mite ramuri ale ştiinţei. Aşa de exemplu, după numai 33 de ani de la fondarea Aca­demiei franceze, abilul politician Jean Bap­tiste Colbert (1619- 1683), membru al aca-

for ştiinţific şi cultural din capitala Prusiei, fiind astfel întâiul român deţinător al dem­nităţii de academician.

Momentul prin care s-a reuşit să se stabilească un rol ştiinţific bine definit a-

demiei create de Richelieu, a constituit în cademiilor a fost înfiinţarea în anul 1666,

anul 1663 la Paris un consiliu ştiinţific al prin intervenţia lui Colbert, a Academiei de

cărui obiectiv îl constituia cercetarea isto- Ştiinţe, cu sediul la Paris, în ale cărei atri­riei şi a artei antice, având ca membrii e- buţii intrau cercetările matematice, fizice, rudiţi istorici şi arheologi. Peste doar trei chimice, biologice şi medicale, precum şi a­ani de la constituirea acelui consiliu s-a plicabilitatea în practică a rezultatelor res­creat Academia de inscripţii şi arte fru- pectivelor investigaţii. Ca urmare, până în moase (Academie des inscriptions et bells- secolul al XVII-lea academiile europene au artes). Deoarece descifrarea textelor antice pus pe primul plan al activităţilor cerce­înscrise pe diverse categorii de monumen- tarea fundamentală ştiinţifică, creându-se te (cele mai multe din piatră) nu era deloc în acest mod bazele unor noi metode de uşoară, iar în afara Franţei se mai aflau şi cercetare care vor impune un ritm mai a­alţi învăţaţi preocupaţi de citirea şi inter- Iert tehnicii şi modernizării ansamblului pretarea epigrafelor romane, cercetători a- societăţii din Europa, producând nu puţine le căror rezultate ştiinţifice era benefic să iradieri şi pe celelalte continente. fie ştiute de colegii lor francezi, s-a născut Din extrem de numeroase cauze speci­ideea de a fi admişi în academie şi anu- fice istoriei noastre naţionale - într-atât de miţi erudiţi străini cărora li se acordă ca- bine ştiute încât ar fi inutilă enumerarea litatea de membri corespondenţi. Sistemul lor în acest capitol al lucrării noastre -, în n-a rămas doar în cadrul academic fran- cele trei ţări româneşti din perioada evului cez, fiind preluat şi practicat şi de către de mijloc nu au existat condiţii pentru înfi­academiile altor state. Din fericire putem ripări de asociaţii ale unor oameni de şti­exemplifica acest lucru printr-un exemplu inţă şi cultură. Au existat însă scurte in­legat de ţara noastră. Dimitrie Cantemir, tervale de timp în care spiritul înnoitor al deţinător al tronului Moldovei în perioada civilizaţiei a pătruns şi în spaţiul etnic ro­martie-aprilie 1693 şi în anii 1709-1711, mânesc. Un astfel de episod este legat de fiind totodată un erudit istoric specializat venirea pe scaunul voievodal al Moldovei a în problematica Imperiului Otoman, s-a lui Iacob Eraclid Despotul (1561-1563).

impus într-atât de mult prin scrierile sale Fost student al unei "şcoli de medicină" şi vasta sa cultură încât a fost solicitat de fondată în anul 1221 (instituţie care, prin către Academia din Berlin să scrie o isto- marea sa reputaţie, a făcut cunoscut lumii rie a imperiului sultanilor. Lucrarea, pe cât medicale europene - şi nu numai - modes-

www.cimec.ro

��-----------M-EM_B_R_II_A_c� __

E_M_IE_I R_O_M_Â_N_E_O_RI_G_IN_AR_I_D_IN_J_U_DE_Ţ_U_L �_A_S_LU_I __ ____________ _

tul orăşel din sudul regatului Franţei, cezi (Berthier Lyonezul, Dominique Perot, Montpellier), Iacob Eraclid a intenţionat Fran9ais Pobthus de la Planche), italieni să dea curţii domneşti din Iaşi strălucirea (Franco Sivori, Francesco Pugiela), elve­culturală pe care o ştia că există în reşe- ţianul Mellier de la Constance şi grecul dinţele regale sau ducale din ţări ca Italia, Elefterios Nadoli. Frate al lui Mihai Vitea­Franţa, Spania ş.a. În acest scop a adus la zul, Petru Cercei a petrecut câtva timp la Iaşi mai mulţi învăţaţi formaţi în renumi- curtea regelui Franţei, Henric al III-lea te universităţi ale acelui timp, cum erau ( 1574-1589). Suveranul francez, ultimul Ioannes Sommerus (1542-1574), filolog şi rege al dinastiei Valois, îl simpatiza pe istoric format în şcoli superioare germane prinţul român într-atât de mult încât pe (este autorul lucrării Viaţa lui Iacob Era- căi diplomatice a întreprins demersuri pe clide Despotul Moldovei), matematicianul şi lângă sultanul de la Constantinopol pentru arhitectul Gasparus Paucerus, geograful, astronomul şi astrologul Georg Ioachimus Rheticus, medicul chirurg şi farmacistul Hermodor Lestarch şi filosofii teologi J o­hannes Lusinius şi Franciscus Lismania­nus. Cu ajutorul acestui grup de învăţaţi Despot Vodă a inaugurat o şcoală de nivel superior la Cotnari. Era denumită Schola

latina şi funcţiona pe lângă biserica cti­torită de Ştefan cel Mare. Cursurile au în­ceput în anul 1562 sub direcţiunea lui Jo­hannes Sommerus, însă nu cunoaştem câţi învăţăcei erau în acel prim an de studii. Dacă Iacob Eraclide ar fi reuşit să se men­ţină domnitor al Moldovei o perioadă de timp mai îndelungată, nu doar până în 1563, devenea reală posibilitatea înfiinţării în jurul şcolii de la Cotnari a unei acade-

a-i acorda domnia în Ţara Românească. La Paris şi la Blois, unde era frecvent regele, Petru Cercei a avut prilejul de a-i cunoaşte şi de a se împrieteni cu mai mulţi dintre învăţaţii francezi şi străini care se aflau în anturajul suveranului. Tot de acolo va fi preluat şi modelul de colegiu pe care îl fondase în Târgovişte. Însă, aşa cum bine se cunoaşte, nici domnia lui Petru Cercei nu a fost de lungă durată, iar colegiul şi-a încheiat şi el existenţa îndată după înlo­cuirea domnitorului.

Cât despre cele petrecute în Transil­vania cu privire la zorile învăţământului de nivel superior academic, în anul 1581 prin­cipele Ştefan Bathori aprobase fondarea universităţii catolice în oraşul Cluj . Dar această şcoală nu avea nici o tangenţă cu

mii. Însă, la puţină vreme după uciderea etnia majoritară a principatului, românii, lui Despot, şcoala de la Cotnari a fost des- deoarece aceştia nu erau recunoscuţi ca fiinţată iar dascălii acesteia s-au refugiat "naţiune", având statutul politic de tole-în Transilvania. raţi, neadmişi între stări şi nerecepţi.

Ceea ce a realizat în Moldova Despot La finele secolului al XVII-lea în Bu-Vodă în privinţa creării şcolii latine supe- cureşti, sub domnia lui Constantin Brân­rioare, s-a petrecut peste circa două dece- coveanu (1688-1714), iubitor de cultură. şi nii şi în capitala Ţării Româneşti, Târgo- preţuitor al oamenilor de ştiinţă, a fost vişte. Obţinând tronul statului feudal ro- fondată Şcoala Superioară Domnească, cu mânesc din sudul lanţului Carpaţilor în predare în limba greacă. Pentru organi­anul 1583, Petru Cercei a înfiinţat pe lân- zarea şi conducerea şcolii care funcţiona în gă curtea voievodală un colegiu la care au cadrul mănăstirii Sfântul Sava a fost che­fost solicitaţi, ca profesori, învăţ.aţi fran- mat un experimentat dascăl şi un renumit

www.cimec.ro

De la ''grădin a lui Ac a demos" l a a c a demiile Europei (15 ------------------------------------------------------------�

cărturar grec, Nicolae Kerameus, care adu- ditul bănăţean Eftimie Murgu (1805-1870).

sese cu el încă câţiva profesori din Grecia. Această şcoală superioară destinată fiilor elitei boierilor munteneşti şi-a deschis por­ţile în anul 1694 şi a mai fost cunoscută şi sub denumirea de Academia din Bucureşti.

Cea de-a doua şcoală de rang superior din principatele româneşti în a cărei denu­mire a fost utilizat termenul de Academie a fost fondată în capitala Moldovei, laşi, în anul 1835, prin strădania lui Gheorghe A­sachi (1788-1869), personalitate marcantă a culturii şi ştiinţei din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Noii instituţii de învă­ţământ a Moldovei i s-a spus Academia Mi­

hăileană datorită faptului că a fost fondată în timpul domniei lui Mihai Grigore Stur­dza (1843-1849). La această şcoală supe­rioară ieşeană a debutat ca profesor eru-

Acesta a fost chemat în capitala Moldovei pentru a preda dreptul, filosofia şi logica, el fiind un bun cunoscător al ideilor nova­toare juridice germane enunţate la acea vreme de exponenţi de marcă ai dreptului: Friedrich Karl von Savigny ( 1778-1861),

creator al şcolii istorice germane, şi Wil­helm T. Krug, unul dintre adepţii filoso­fului Emmanuel Kant (1724-1804). De no­tat faptul că la Academia Mihăileană s-au ţinut, de către Eftimie Murgu, primele pre­legeri de filosofie în limba română din is­toria învăţământului românesc.

Aceştia au fost ce dintâi paşi, evident încă timizi, pe drumul îndelungat şi dificil al apariţiei ideii necesităţii fondării unei instituţii ştiinţifice academice panromâ­neşti.

www.cimec.ro

www.cimec.ro

ASTRA -

SOCIETATEA LITERARĂ -

SOCIETATEA ACADEMICĂ ROMÂNĂ

-

1\ 'I..J

ACADEMIA ROMANA

www.cimec.ro

www.cimec.ro

iecolul al XIX-lea s-a manifestat în- tăţilor, pe baze noi, moderne, de învăţă­deosebi pe continentul european mânt, din laşi (1860) şi Bucureşti (1864).

prin abandonarea, în bună parte, a Unirea Principatelor a avut, în mod deja de mult învechitele relaţii feudale. Na- indirect, consecinţe benefice şi pentru ra­ţiunile au început să devină din ce în ce mânii care rămâneau încă în interiorul im­mai conştiente şi preocupate de propria lor periilor Habsburgilor şi Romanovilor, înde­identitate şi manifestau puternice presiuni osebi pentru cei din Transilvania istorică de a ieşi din cadrul imperiilor în care au (noţiune ce se referă şi la ţinuturile Banat, fost înglobate cu secole în urmă. Propăşi- Crişana şi Maramureş). În aceste părţi în rea pe plan politic a fost precedată de o care, de-a lungul secolelor, masa etnică emulaţie culturală naţională concretizată românească a fost în permanenţă într-un prin fondarea de asociaţii al căror obiectiv procentaj ce-l depăşea pe cel compus din era cultivarea limbii naţionale şi valorifi- celelalte naţionalităţi conlocuitoare luate la carea tradiţiilor culturale specifice fiecărei un loc, s-au petrecut fapte de natură să o naţiuni. scoată din situaţia deplorabilă în care a

Pentru români, veacul al XIX-lea a a- fost ţinută vreme îndelungată. dus o mare împlinire: unirea, săvârşită la Un alt important pas a fost acela al in-24 ianuarie 1859, a principatelor Moldova tensificării fără precedent a strădaniilor şi Ţara Românească. Cu toate că în noua româneşti de emancipare culturală. Mij­formă statală au început totuşi să prindă locul ales pentru realizarea acestui vechi contur unele premise ale unui viitor pro- deziderat era acela al fondării unei puter­gres general, atât pe plan economic cât şi nice asociaţii culturale pe plan naţional, pe cel cultural, drumul era anevoios. Un organism care să fie reprezentativ şi în prim pas spre modernizarea vieţii cultural- acelaşi timp capabil de a ridica naţiunea ştiinţifice l-a constituit fondarea universi- română din Transilvania pe o treaptă su-

www.cimec.ro

ME MBRII ACADE MIEI RO MÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI 20\ �--------------------------------------------------------------

perioară de cultură şi civilizaţie. Opoziţia nitorului Unirii" - Alexandru Ioan Cuza -faţă de punerea în practică a acestei in- i-au fost înaintate solicitări de a da curs tenţii a fost atât de acerbă şi diversificată înfiinţării Societăţii Literare Române, unul ca mijloace de represiune încât e greu de dintre principalii iniţiatori ai respectivelor admis că ar fi devenit realizabilă în ah- "documentaţii şi proiecte de activitate" senţă de pe harta europeană a statului fiind Vasile Alexandrescu Urechia (1834-

românesc rezultat din unirea Moldovei cu 1901).

Ţara Românească. Învingând multe pie- Datorită faptului că Al. 1. Cuza avea o dici, la Sibiu, în 23 octombrie (stil calen- serie de dificultăţi în menţinerea sa în daristic vechi) 1 4 noiembrie (st. c. nou) fruntea statului, create în mod sistematic 1961 ia fiinţă Asociaţia Transilvană pen- şi coordonate atât de către Austro-Ungaria tru Literatură română şi Cultura Poporu- cât şi de Rusia, a ezitat să îşi mai adauge lui Român - ASTRA. un nou motiv de acuzare, acela că prin Sa-

Deoarece aria teritorială pan-transil- ci etatea Literară Română ar urmări ca re­vană era foarte întinsă şi numărul româ- alizarea unităţii culturale să devină un pro­nilor era mare, Asociaţiunea din Sibiu nu log al înfăptuirii aducerii românilor la ho­avea capacitatea de a cuprinde în sfera sa tarele vechii Dacii. Pus în faţa actelor pe de preocupări decât o parte mai restrânsă, care se cerea să le semneze şi să dea dom­delimitată la spaţiul intercarpatic. Din a- nescul consimţământ pentru înfiinţarea cest considerent s-au pus bazele unei alte mult doritei de către intelectualitatea pau­asociaţii culturale româneşti pentru Banat, românească Societăţi Literare Române, Crişana şi Sătmar. Era "Asociaţiunea na- Cuza Vodă nici nu a dat în scris refuzul ţionale în Aradu pentru cultură şi conver­sarea poporului român", ale cărei obiective ale activităţii (statutele) au fost "aprobate cu pr{malt 'a Resoluţiune a Maiestatei Sale ces. reg. şi apost., d 'in Septemvre 1862

"

(st. c. vechi). Cele două asociaţiuni culturale româ­

neşti din Imperiul habsburgic s-au impus prin cele înfăptuite în anii care au urmat, prin prestigiul dobândit în urma acelor lăudabile realizări, în rândul instituţiilor

său, dar nici aprobarea raportului. Cu toa­tă prudenţa şi ezitarea dovedite, principe­le Alexandru Ioan 1 nu a putut evita scoa­terea sa din fruntea statului. La trecerea zilei de 1 1 spre 12 februarie 1866 i-a fost impusă abdicarea, urmată de părăsirea ţă­rii a cărei conducere a fost preluată tem­porar de către o Locotenenţă Domnească.

După ce agitaţiile politice inerente ori­cărei lovituri de stat au început să se apla­neze, la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii

savante ale acelui veac din ţările europene Publice s-a pus din nou în discuţie nece­de veche cultură, făcând să graviteze în sitatea fondării unei societăţi literare care jurul acestor focare de c:iyilizaţie aproape să elaboreze Dicţionarul şi Gramatica Iim­toată românimea. bii române. S-a solicitat să fie prezentat

La rândul ei Asociaţiunea ASTRA a spre consultare Regulamentul pentru for­constituit un imbold însemnat în luarea marea Societăţii Literare Române. La în­deciziei în Principatele Unite de a se creea tocmirea respectivului "regulament" una o societate literară. a tuturor românilor al dintre sursele consultate consta din sta­

cărei prim ţel era elaborarea dicţionarului tutele Asociaţiei A....STRA. Acestea din urmă limbii române. În mai multe rânduri "dom- au fost necesare să fie formulate într-o ast-

www.cimec.ro

ASTRA - Societatea Literară - Societatea Academică Ro mână - Academia Ro mână {2i fel de manieră încât pretextele invocate de cultura românească, să posede o operă adversarii înfiinţării Asociaţiunii să nu îşi substanţială, să dea dovadă de înalte ca­afle sprijinul în paragrafele programului. lităţi morale, mai cu seamă, să îşi exprime Pe această linie s-au elaborat şi părţile con- disponibilitatea de a face parte din cadrul stitutive ale documentului de fondare şi de acestei societăţi, cu obligaţiile pe care le stabilire a atribuţiilor viitoarei Societăţi Li- solicita noua calitate. Cel de-al patrulea ar-terare Române. Ca urmare, statutul ce fu­sese cu minuţiozitate formulat, mai ales prin devotata contribuţie a lui V. A. Ure­chia, a fost înaintat spre validare, la iniţia­tiva şi stăruinţa lui Constantin A. Rosetti (1816-1885), Înaltei Locotenenţei Domneşti şi guvernului condus de Ion Ghica (1816-1897), aprobarea fiind acordată la 1/13 a­prilie 1866 prin Decretul nr. 581.

ticol al Regulamentului prevedea ca viitorii membri să provină din "România de peste Milcov" (respectiv din Moldova, n.n.), pa­tru membri din "România de dincoace de Milcov", trei membri din Transilvania şi tot atâţia din Basarabia, câte doi membri din Banat, Bucovina, Macedonia şi Mara­mureş.

În articolul al 7-lea se preciza faptul Cultura românească a înregistrat prin că într-o primă fază urma să fie chemaţi

respectiva decizie guvernamentală o foarte "acei bărbaţi din ţările locuite de români semnificativă realizare pentru toată sufla- ce se deosebesc prin meritele şi lucrările rea românească de pretutindeni. Consti- lor literare, persoane cunoscătoare atât a tuirea Societăţii Literare Române se dove- limbilor statelor vecine, Oimbi) care au a­dea a fi o adevărată apoteoză a unor mari vut influenţă asupra formaţiunii (formării, eforturi de a învinge puternica opoziţie ve- n.n.) limbii române" Din Maramureş au nită din exterior, strădanii depuse cu tena- avut cinstea de a fi menţionaţi în cuprin­citate timp de peste 50 de ani de către cei sul Decretului cu numărul 698 din 22 a­mai valoroşi oameni de cultură ai naţiunii prilie 1866, al Locotenenţei Domneşti a române. Dar până la constituirea efectivă Principatelor Unite Române, Iosif Hodoşiu a Societăţii Literare Române şi începerea (1829-1880), istoric şi jurist, împreună cu activităţii pentru care a fost creată - elabo- Alexandru Roman (1826-1897), filosof, ma­rarea Gramaticii şi Glosarului (Dicţiona- tematician şi teolog. rului, n.n.) -, a mai rămas o cale lungă de parcurs.

Cu toate că la trei săptămâni de la semnarea decretului de înfiinţare au fost numiţi primii membri componenţi ai So­cietăţii Literare Române, şi anume 14 per­sonalităţi ale culturii care vieţuiau în afara statului român, de abia peste un an s-au adăugat membrii din fosta Ţară Româ­nească (munteni) şi Moldova. Desemnarea celor cărora urma să li se acorde un loc în recent înfiinţata Societate Literară era condiţionată de îndeplinirea mai multor cerinţe, şi anume: să fie o personalitate în

Întrunirea primară, solemnă, a avut loc la Bucureşti, în data de 1/13 august 1867, desfăşurată cu mare fast şi într-un unanim entuziasm al locuitorilor capitalei, iar presa a dat integral publicităţii actele oficiale pe baza cărora s-a fondat Societa­tea Literară Română: decretul Locotenen­ţei Domneşti, proiectul de statut şi obiec­tivele noului for cultural-ştiinţific precum şi lista membrilor fondatori. Un ecou pe măsura importanţei naţionale a evenimen­tului din prima zi de august 1867 de la Bu­cureşti, l-a avut şedinţa inaugurată a So­cietăţii Literare în gazetele româneşti din

www.cimec.ro

��-----------M_E_M_B_R_II_AC_A_D_E_M_IE_I R_O_M_A_N_E_O_R_IG_IN_A_R_I D_IN

__

JU_D_E_ŢU_L_V_A_SL_U_I ______________ __

imperiul austriac. Deoarece acest subiect noii instituţii în Societatea Academică Ro­ar necesita, spre a fi tratat pe măsura im- mână, titulatură sub care a funcţionat pâ­portanţei sale ştiinţifice, un număr foarte nă în 27 martie/13 aprilie 1879, când i-a mare de pagini, ne rezumăm la o singură fost dat numele pe care dintr-un început i exemplificare, care ni se pare îndeajuns de se cuvenea: acela de Academia Română. edificatoare în privinţa receptării de zia- Nu a fost numai o schimbare de nume, ci riştii români transilvăneni a apariţiei fo­rumului cultural naţional.

Paleta informaţională cea mai cuprin­zătoare referitoare la însemnătatea pentru toţi românii a Societăţii Literare, o aflăm în paginile periodicului politic şi literar

"Albina" care apărea la Viena, începând cu luna martie 1866 şi al cărui redactor res­ponsabil era Georgiu Popa (1841-1897).

Acest ziar, datorită interesantului său conţinut, de largă adresabilitate în masa populaţiei româneşti din afara graniţelor Principatelor Române Unite, a devenit în scurtă vreme de la difuzarea primelor sale numere una dintre cele mai căutate gazete în limba română din Părţile Ungureşti şi Transilvania. "Albina" nu s-a limitat doar la simpliste relatări despre desfăşurarea festivităţii de constituire a Societăţii Lite­rare Române, ci a reprodus, punându-le în circulaţie în mediul cultural românesc, co­mentariile făcute în legătură cu menţio­natul eveniment de către ziarul "Politik",

şi începutul unei noi etape de largă am­plificare a atribuţiilor sale în activitatea ştiinţifică tot mai diversificată din Româ­nia modernă. Totodată Academia Română a devenit un fervent răspânditor de cul­tură, atât prin publicaţiile sale cât şi prin conferinţele pe diverse teme, manifestări ce făceau arhiplină de auditori aula aca­demică, din sediul central situat pe renu­mita arteră centrală a Bucureştiului, Calea Victoriei.

În toţi anii care au urmat soarta Aca­demiei Române s-a împletit strâns de situ­aţia politică internă şi internaţională a statului român. Ca urmare, şi în activita­tea Academiei Române au alternat perioa­dele de bogate realizări cu altele mai puţin favorabile pentru dezvoltarea culturală şi ştiinţifică de nivel academic.

Momentul istoric care a marcat cel mai mult Academia Română în evoluţia sa a fost acela al ieşirii României din cel de-al doilea război mondial, când asupra ţării

ce apărea la Praga, şi exprimau opinia, noastre s-a instaurat "protecţia comisiei ceea ce nu putea să afirme în paginile sale militare aliate" Documentaţia referitoare

"Albina", că "românii anevoie de vor măr­gini la cele literare" şi că în curând vor da glas unor "declarări de unitate naţională"

În prima şedinţă a Societăţii Literare Române a fost aleasă conducerea colectivă, for diriguitor alcătuit din: Ion Eliade Rădu­lescu (preşedinte), Timotei Cipariu (vice­preşedinte), Alexandru Roman, Vasile Ale­xandrescu Urechia, Ion C. Massimu şi Ion G. Sbiera (secretari).

la acei ani a fost inexistentă, iar ceea ce s-a întâmplat cu Academia Română în 1948 în afara afirmaţiei că a avut loc "de­mocratizarea acesteia" nu a mai fost po­sibilă nici o altă formă de prezentare a respectivelor evenimente. De abia în anul 2000 au apărut în presa academică două materiale pe această îndelung tăinuită te­mă.

Academia Română, chiar în această Tot în cadrul şedinţei inaugurale s-a scurtă vreme după instalarea guvernului

mai luat hotărârea schimbării denumirii condus de dr. Petru Groza, la 6 martie www.cimec.ro

ASTRA - Societ a te a Liter a ră - Societ a te a Aca demică Ro mână - Aca demi a Ro mână {23 1945, s-a confruntat cu probleme extrem nouă Academie", prin scoaterea din rân­de complicate, derivate din consecinţele durile ei a peste o sută de membri, înde­participării României la campania din Ră- osebi ai Secţiei Umaniste, cât şi prin ale­sărit, desfăşurată în prima parte a celui gerea de noi membri, între care un număr de-al doilea război mondial. Reprezentan- de "membri post-mortem" (în 28 octom­ţii Angliei, U.R.S.S.-ului, şi S.U.A. din Co- brie 1948). misia Aliată de Control, 1-au admonestat Cu toate că o parte dintre membrii a­pe primul ministru român pentru faptul că cademiei au fost cooptaţi în diferite orga­nu a întreprins nimic pentru arestarea eri- nisme importante ale Republicii Populare minalilor de război. Întâiul nominalizat pe Române, ca de pildă în cadrul Marii Adu­lista înaintată lui Petru Groza, figura poe- nări Naţionale, în al cărei Prezidiu preşe­tul Nichifor Crainic, membru al academiei dinte era acad. C. 1. Parhon (membru co­din anul 1940. Ca urmare, în cursul lunii respondent din anul 1928, membru titular mai 1946, membrii Secţiei Literare au a- din anul 1939), vicepreşedinte fiind acad. probat excluderea lui Nichifor Crainic (pe Mihail Sadoveanu (membru corespondent numele real Ion Dobre) din Academia Ro- din anul 1916, membru titular din 1921), mână. totuşi în ansamblul său corpul academi-

În pofida faptului că, încă din 1945, cienilor nu s-a aflat niciodată în relaţii de­Preşedintele Academiei Române precum şi plin "amicale" cu regimul totalitar. Secretarul General al acestui înalt for şti- Intelectualii de marcă "incluşi în sis­inţific naţional se consultau frecvent cu temui de stat al noii puteri politice ar fi Lucreţiu Pătrăşcanu, Petru Groza şi regele trebuit să exercite un rol benefic asupra Mihai I "protector şi membru de onoare" vieţii cultural-ştiinţifice româneşti, precum al Academiei Române, felurite presiuni de şi asupra instituţiilor ştiinţifice şi de în­natură politică deveneau tot mai dese şi văţământ, dar regimul politic totalitar, de din ce în ce mai virulente. "dictatură proletară" a limitat sau repri-

În vara anului 1947 "Contemporanul" mat orice iniţiativă şi decizie raţională, de a publicat sub semnătura lui Mihai Şora interes naţional" . Dar afirmaţiile din cita­articolul "Academicieni în livrea verde", tul de mai sus nu se confirmă în totalitate, iar Valeriu Enăchescu, într-un alt articol, ştiut fiind că cei rămaşi în academie după blamase mai mulţi membri ai academiei. anul 1848, împreună cu cei ce au fost ad­Ambele materiale constituiau denunţuri mişi în deceniile componente ale celei de publice axate pe denaturări ale adevărului şi pe acuzaţii de natură politică neverifi­cate şi vădit exagerate.

La 12 august 1948 a avut loc sesiunea academică prin care, pe lângă schimbarea denumirii în Academia Republicii Populare Române, au fost efectuate numeroase ex­cluderi din rândul academicienilor, urmate de arestări, condamnări şi întemniţări dez­lănţuite pe parcursul anilor 1949-1950. În acea lună a lui gustar 1948 a fost creată "o

a doua jumătăţi a secolului al XX-lea au contribuit la reorganizarea învăţământului superior, fiind cu toate omeneştile temeri personale, dascălii care au format genera­ţia de intelectuali care astăzi a ajuns a­proape de anii senectuţii şi au contribuit la progresul culturii şi ştiinţei naţionale. Chiar dacă acestea nu au fost înălţate "pe cele mai înalte culmi", aşa cum se afirma cu diverse prilejuri festive, au ţinut totuşi pasul cu evoluţia ştiinţifică şi culturală din

www.cimec.ro

�L __

_________

M_E_M_B_R_II_AC_A_D_E_M_IE_I R_O_M_A_N_E_O�R-IG_IN_A_R_I D_IN __ JU_D_E_ŢU_L_V_�_SL_U_I ______________ __

lumea actuală. Ulterior anului 1965, când la 21 au­

gust Marea Adunare Naţională a adoptat noua Constituţie în care era proclamată Republica Socialistă România, şi Academia şi-a schimbat denumirea în Academia Re­publicii Socialiste România. Din o serie de cauze a căror sorginte şi consecinţe se cer de acum înainte a fi desprinse de către cercetători din documentele de arhivă, s-a ajuns la un conflict latent între academie şi conducerea partidului unic. Prin înfiin­ţarea Academiei de Ştiinţe Socialiste şi Po­litice (1970) s-a încercat, şi în parte s-a reu­şit, ca rolul adevăratei academii să fie din ce în ce mai diminuat. S-a pus în circula­ţie, de către serviciul special creat pentru influenţarea opiniei publice epitetul de "a­cademia bătrână", sugerând că rolul aces­teia a ajuns în faza crepusculară. Pe lângă

miei, ţinută în 26 decembrie 1989, con­tinuând cu cele din 2 februarie 1990 şi din 13 mai 1992. În cadrul celei de a doua din adunările generale menţionate, pentru pri­ma dată după un lung şir de ani, plenul academic a ales în mod liber, fără nici o in­gerinţă politică sau guvernamentală, noua conducere, demnitatea prezidenţială reve­nindu-i inginerului de înaltă ţinută ştiin­ţifică, Mihai C. Drăgănescu (născut în a­nul 1929), membru corespondent din anul 1974, membru titular din 22 ianuarie 1990. S-a procedat şi la repunerea în drep­turi a celor ce au fost excluşi din academie ulterior anului 1948, precum şi la scoa­terea din rândul academicienilor a acelor membri care au desfăşurat activităţi po­trivnice intereselor ţării şi poporului ro­mân, dovedite şi recunoscute public.

Ca bilanţ al unei existenţe de mai bi-o tot mai drastică restrângere a bugetelor ne de un secol, din 1866 până în 1999 au anuale acordate academiei s-a recurs la o avut deosebita onoare de a fi membri ai deliberată încetinire a ritmului de prime- înaltului for ştiinţific şi cultural naţional al nire a acestui for naţional prin primirea de noi membri în rândurile sale.

Ieşirea din conul de umbră a luat sfâr­şit odată CF adunarea generală a Acade-

ţării noastre 980 oameni de ştiinţă, cetă­ţeni români indiferent de naţionalitate şi 514 membri din străinătate.

www.cimec.ro

ACADEMICIENII

JUDETULUI VASLUI '

www.cimec.ro

www.cimec.ro

J in datele pe care am reuşit a le acumula până în stadiul prezent al preocupărilor noastre de a face

mai bine cunoscute în ţară vieţile şi rea­lizările ştiinţifice, literare şi artistice a a­celor intelectuali de excepţie din România care au fost aleşi membri ai Academiei Ro­mâne, de la înfiinţarea acesteia până la finele secolului al XX-lea, nu ştim să se fi

nă la un număr de 10 academicieni, a do­ua grupă de la 11 la 20, a treia de la 21 la 30, a patra de la 31 la 40, şi se încheie cu aceea care depăşeşte această cifră. Din primul grup fac parte 12 judeţe, din cel se­cund 15, din cel terţ 7, din penultimul 5, iar din ultimul 1 judeţ şi Municipiul Bucu­reşti.

Cât despre judeţul ai căror academi-făcut o grupare pe judeţele din care au cieni îi prezentăm succint în paginile aces­provenit cei ce au ajuns să deţină un fo- tei cărţi de cultură popularizată (spunem toliu academic în aula din clădirea situată succint deoarece oricâte pagini am acorda în Bucureşti, pe Calea Victoriei nr. 125. fiecăruia nu sunt suficiente, despre fiecare Mai mult din curiozitate personală decât academician putând fi elaborate cuprin­din dorinţa de a stabili unele priorităţi sau zătoare monografii), după parcurgerea a­de a face ierarhizări regionale discrimi- cestui capitol cititorul îşi va da seama în natorii, am încercat să însumăm numeric personalităţile deţinătoare a titulaturii de 1.11embru al Academiei (m. titulari, cores­pondenţi şi onorifici) din judeţele pe care

care grupare se situează Vasluiul. Mai ţinem să precizăm că dacă în se­

colul al XX-lea ţara noastră ar fi avut parte de o evoluţie fără zguduiri de foarte mari

le posedă ţara noastră după cea mai re- proporţii, toate cu multiple consecinţe dă­centă reorganizare administrativ-terito- unătoare, mai cu seamă asupra vieţii cultu­rială. Iată rezultatul investigaţiei noastre: rale şi ştiinţifice, era logic şi firesc ca până se disting cinci categorii de judeţe, şi anu- la începutul mileniului al treilea să se fi me, cele care au fost loc de naştere de pâ- realizat măcar câte o monografie despre

www.cimec.ro

�L __

_________

M_E_M_B_R_II_AC_A_D_E_M_IE_I R_O_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_R_I D_IN __ JU_D_E_ŢU_L_V_A_S_LU_I ______________ __

creaţiile fiecăruia dintre savanţii noştri. ţional. Dar, spre paguba civilizaţiei româneşti, a- De-a lungul celor 140 de ani de exis­cest gen de lucrări nu prea a văzut lumina tenţă a Academiei Române s-au afirmat "a­tiparului. Numai puţini dintre membrii A- cademicienii vasluieni" în domenii diver­cademiei Române au avut parte de una, sificate ca botanica, chimia, economia, en­sau chiar câteva monografii, dar şi acelea tomologia, filologia (literatura), filosofia, erau trecute prin "sita ideologică", lăsând fizica, geografia, geologia, istoria, ingine-nespuse numeroase aspecte din viaţa celor prezentaţi.

Judeţul Vaslui - dacă este sigur fap­tul că venirea pe lume a scriitorului şi tra­ducătorului Constantin Stamati s-a petre­cut în oraşul Huşi, şi nu la Iaşi, aşa cum se presupunea de către unii cercetători - se poate mândri că a dat ţării pe unul dintre membri fondatori ai Societăţii Literare Ro-

ria, jurisdicţia, matematica, medicina, so­ciologia, teologia şi zoologia. Pe primul loc de află însă medicina, cu cei şapte acade­micieni originari din judeţul Vaslui, ur­mată de chimie, reprezentată prin trei de­ţinători de fotolii academice. Un detaliu semnificativ este acela că numărul mem­brilor titulari este dominant, ceea ce nu în prea multe dintre judeţele ţării se poate

mâne, respectiv ai Academiei Române. Es- constata o asemenea onorantă situaţie. te deosebit faptul că grupul fondatorilor Noi, în cele ce urmează, încercăm să societăţii literare de la anul 1866 a cuprins schiţăm pe cât ne stă nouă în putinţă, por­doar 16 persoane (dintre care din Moldova trete ale academicienilor originari din pe­aflată actualmente în graniţele României rimetrul actual al judeţului Vaslui, în ade­au fost două persoane), întrucât puţine ju- vărata lor lumină. Dacă nu reuşim să sa­deţe ale ţării noastre pot să se mândrească tisfacem cât mai pe deplin ceea ce aşteap­cu contribuţia la fondarea celui mai înalt tă cititorii de la această carte, vina ne a­for al culturii şi ştiinţei româneşti. Vasluiul parţine în totalitate. se pare că are un astfel de atu cultural-na-

www.cimec.ro

- ",.. _ , __

Stamati, Constantin

,. ,.

(1786 - 1869)

- ......... _

www.cimec.ro

www.cimec.ro

Constantin

Stamati

ltnul dintre cei mai de seamă 21 de filologi români din prima jumătate a se­colului al XIX-lea, care au fost chemaţi să pună bazele Societăţii Literare Române -acei oameni ai începutului de drum al Academiei Române - este originar din judeţul Vaslui. Acel membru fondator al principalului forum cultural-ştiinţific a fost poetul, fabulistul şi prozatorul Constantin Stamati.

Provenit din rândul familiei Stamate, aceea care 1-a dat culturii noastre na­ţionale pe Iacob Stamate (1749-1803), ales în 1782 episcop de Huşi, iar începând cu anul 1792 a devenit Mitropolit al Moldovei, Constantin era fiu al lui Toma, frate cu deţină­torul jilţului mitropolitan moldovean. De la unchiul său, nepotul Costache va fi moştenit neostoita sete de carte şi talentul literar care 1-a consacrat.

Data şi locul naşterii fiului lui Toma Stamati au rămas până în prezent neelu­cidate. Ziua şi luna venirii pe lume a lui Constantin nu sunt cunoscute, iar ca loc de naştere "concurează" oraşele Huşi şi Iaşi. Studiile referitoare la literatul Constantin Sta­mati aşază de fiecare dată pe primul loc Huşiul, motiv pentru care noi, până la o even­tuală clarificare, îl considerăm ca originar din actualul judeţ Vaslui.

Şcolarizarea o începuse, desigur, ca mai toţi copiii familiilor ce deţineau moşii cât şi diverse ranguri boiereşti, ca de pildă acela de paharnic pe care îl deţinea tatăl său, "în casă", predarea fiind făcută de institutori plătiţi. Concomitent cu deprinderea scrisului şi a cititului elevul era introdus în cunoaşterea limbilor străine, la "modă" fiind greaca şi franceza. Numai clasele gimnaziale şi liceale se făceau în şcoli publice exis­tente la data respectivă mai cu seamă la Iaşi, capitala Principatului Moldovei. În urma

www.cimec.ro

��----------M_E_M_B_R_II A_C_A_D_E_M_IE_I R_O_M_A_N_E_O_R_IG_IN_A_RI_D_IN __ Ju_o_E_ŢU_L_�_A_SL_U_I ______________

__

promovării examenului de bacalaureat Constantin Stamati a obţinut o slujbă la Can­celaria visteriei Moldovei, instituţie de stat echivalentă oarecum cu Ministerul de Fi­nanţe din epoca modernă.

Din motive personale, determinate îndeosebi de cauze economice, paharnicul Toma s-a mutat cu întreaga-i familie la Chişinău. Stamateştii au rămas în Basarabia şi după anexarea părţii dintre Prut şi Nistru a Moldovei de către Imperiul ţarist rusesc, în 1812, ca urmare a păcii semnate la Bucureşti (în clădirea hanului lui Manuc) între Turcia şi Rusia. Constantin, fiind cunoscător a mai multor limbi străine, printre care şi rusa, a intrat în slujba administraţiei nou instalate. Nu au plecat în Moldova de din­coace de Prut fiindcă se presupunea că stăpânirea rusească asupra Basarabiei va înceta nu peste multă vreme deoarece ocupaţia n-avea nici un temei legal, Imperiul Otoman cedând Rusiei un spaţiu şi o populaţie care un îi aparţinea, fără încuviinţarea domni­torului de fapt şi de drept al Principatului Moldovei.

Constantin Stamati a acceptat funcţia de translator al unei secţiuni din tri­bunalul de la Chişinău (Departamentul secund al Instanţei Civile, n.n.), iar apoi a deţinut şi alte însărcinări funcţionăreşti ajungând până la treapta de subprefect. În anul 1826, la vârsta de 40 de ani, a fost decorat cu ordinul rusesc "Sfânta Ana", ceea ce i-a adus şi titulatura mic nobiliară de Cavaler.

În paralel cu viaţa funcţionărească Constantin Stamati a desfăşurat şi o intensă activitate literară care i-a asigurat în Basarabia o oarecare notorietate, creaţiile sale, în versuri cele mai numeroase, fiind găzduite în paginile mai multor publicaţii periodice din acel timp.

"Albina românească", revistă care apărea la Iaşi începând cu anul 1829, îl are colaborator pe Constantin Stamati, ale cărui poezii se află alături de alte creaţii versi­ficate semnate de Ion Heliade-Rădulescu, Iancu Văcărescu, Cezar Bolliac, Vasile Pogor, Grigore Alexandrescu ş.a.

l-a11 publicat poeziile revista fondată la 1840 de către Mihail Kogălniceanu,

"Dacia literară", precum şi suplimentul literar al gazetei din Iaşi, "Zimbrul", "Foiletonul Zimbrului". În acest săptămânal, care a apărut între anii 1855 şi 1856, Constantin Sta­mati a fost prezentat cu versuri satirice moralizatoare. Îi mai semnalăm prezenţa cu poezii în "Almanahul pentru români" (publicaţie care nu ne-a fost accesibilă, n.n.).

Scrierile sale îl reliefează ca fiind "un patriot ardent", după cum îl caracterizase în a sa lucrare de căpetenie G. Călinescu (Istoria literaturii române de la origini până

la prezent, Bucureşti, 1941), episoade din istoria Moldovei fiind teme predilecte. Deşi nu este cazul, nici locul, de a reanaliza întreaga creaţie literară a lui Constantin Sta­mati, ne vom opri asupra baladei "Dragoş" Sub masca trecutului istoric el biciuia o cruntă realitate, aceea a desprinderii samavolnice a Basarabiei din trupul Moldovei. Probabil că acest lucru 1-au mai "văzut" şi alţii anteriori nouă, dar pe atunci nu era "o­

portun" să se facă o asemenea remarcă. În personajul "fantastic"

al "tricoliciului Vron­

ţa" trebuie să îl vedem pe feldmareşalul ţarului Alexandru 1 (1801-1825), Mihail Vo­ronţov, al cărui nume a fost anagramat în "Vronţa", iar răpi ta Dochia nu era altcineva

decât o personificare a ţinutului basarabean. Dacă mai reţinem aprecierea elogioasă pe care i-a făcut-o G. Călinescu, potrivit

www.cimec.ro

______________

__________ A_c_a_d_em __

ic_ie_n_ii_j_u_de_t_u_lu_i_VI_as_l_u_i ________ ______

__ �;-:33

căreia Constantin Stamati "este eminent, mai mare· în privinţa limbii ca (şi) Bolinti­neanu, în câteva puncte comparabil dor cu Eminescu", este limpede care a fost motivul ca acela ce cultiva în scrierile sale "o limbă moldovenească fastuoasă în care amestecă cuvântul dialectal şi finul neologism dându-i o personalitate netedă", literatul de la Chi­şinău a intrat în atenţia celor ce plănuiau să întemeieze la Bucureşti, "Societatea Lite­rară Română". Regulamentul de funcţionare a acestei societăţi făcea precizarea că mi­siunea pentru care a fost creată era aceea:

a) "De a determina ortografia limbii române"; b) "De a elabora gramatica limbii române"; c) "De a începe şi realiza lucrarea dicţionarului român" Cei chemaţi să desăvârşească cele trei cerinţe au fost selectaţi dintre repre­

zentanţii de prestigiu ai mişcării intelectuale româneşti, buni patrioţi şi animatori ai luptei pentru unitatea şi independenţă naţională, oameni ce aveau preocupări înde­lungate în domeniile filologiei şi cultivării limbii române.

Prin Decretul nr. 698, din 22 aprilie 1866, al Locotenenţei domneşti a Prin­cipatelor Unite Române au fost numiţi membrii ai "Societăţii" doi reprezentanţi din Maramureş, trei din Transilvania, doi din Banat, doi din Bucovina, doi din Macedonia şi trei din Basarabia. Aceştia din urmă erau Alexandru Hâjdeu, născut în anul 1811 în Mişiurineţ-Kremeneţ, cărturar şi scriitor în vârstă de 55 de ani, Constantin Stamate (aşa figurează în Decret, nu Stamati, n.n.), în vârstă de 80 de ani şi Ioan Străjescu, politician şi traducător, născut în Raşcov, în anul 1833, în vârstă de 33 de ani. Evident că cel "mai în temă" cu cele trei mari obiective ale societăţii era octogenarul Constantin Stamate. Dar de la semnarea menţionatului decret şi până la constituirea "de facto" a Societăţii Literare Române şi mai ales la începerea lucrărilor acesteia era o cale lungă de străbătut.

În primul rând vestea includerii în Societatea Literară Română a celor aflaţi în exclusivitate în afara graniţelor Principatelor Române Unite a produs o suită de re­acţii negative în imperiile Austro-Ungar, Rusesc şi Otoman. Aceştia erau acuzaţi de tră­dare de patrie, de desfăşurarea unei activităţi care urmărea "refacerea vechii Dacii" prin desprinderea din imperii a ţinuturilor cu populaţie românească, de incitare a masei ro­mâneşti pentru a nesocoti legile, precum şi alte invective. Totodată, în presa oficială a pornit o campanie de denigrare a creaţiei literare a celor ce au fost desemnaţi membri ai Societăţii Literare din capitala Principatelor Unite Române.

O altă măsură a fost aceea de a nu li se acorda literaţilor de origine româneas­că menţionaţi în decretul dat la Bucureşti în 22 aprilie 1866 aprobarea de a se deplasa pe teritoriul statului românesc, fapt ce a contribuit la imposibilitatea întrunirii plenului societăţii.

Aşa de pildă, unul dintre reprezentanţii Bucovinei, Ambrozie Dimitrovici (Dimi­trovitza), ca urmare a unor ecouri nefavorabile apărute în presa de la Cernăuţi la adre­sa sa şi-a prezentat demisia Societăţii Literare.

Şi la Chişinău autorităţile ruseşti şi-au manifestat dezaprobarea faţă de acceptul lui Constantin Stamati de a face parte din societatea literară bucureşteană. Prevăzând că i se vor pune mult piedici în a se deplasa la Bucureşti, la care se mai adăugau şi

www.cimec.ro

��-----------M_E_MB_R_II_A_CA_D_E_M_I E_I _RO_M_Â_N_E_O_RI_G_IN_AR_I_D_IN_J_U_DE_T_U_L_VA_S_LU_I __ __ __ __ __ ____ _

unele probleme de sănătate - el fiind în 1866 la o etate la care puţini dintre contem­poranii săi au ajuns - şi-a înaintat demisia. În Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, 1979, p. 805 se precizează că în 1870 a fost declarat membru onorific al Academiei Române, dar Constantin Stamati încetase din viaţă în 12 septembrie 1869 la Ocniţa-Hotin (R. Moldova), localitate în care a şi fost înmor­mântat.

În cei trei ani pe care i-a mai trăit de la numirea sa în anul 1866, membrul fondator al Societăţii Literare Române, Constantin Stamate, nu a mai apucat să îşi pu­nă la dispoziţie cunoştinţele filologice la întocmirea dicţionarului şi a gramaticii limbii române.

- � � -

www.cimec.ro

r "'

F ătu, Anastasie (1816 - 1886)

- ....... __ -

www.cimec.ro

www.cimec.ro

�naslasie

A

1Jn lunea Prutului, pe valea pitorească a pârâului Muşata, se află şi satul cu acelaşi nume, localitate care aparţine de comuna Berezeni. Acolo, cu 190 de ani în urmă a văzut lumina zilei, în sânul familiei Fătu, băiatul căruia la botez i s-a dat prenumele Anastasie, cel ce avea să devină la vârsta de 55 de ani întâiul membru titular al So­cietăţii Academice Române originar de pe cuprinsul actual al judeţului Vaslui.

La anul naşterii sale, Principatul Moldovei se afla în ultimul deceniu al regi­mului politic fanariot ce fusese impus de către Imperiul Otoman în anul 1711. Acel secol marcat puternic de o fiscalitate excesivă a adus întregii Moldove o stare de stagnare economică, socială şi culturală. Cu excepţia capitalei, oraşul laşi, procesul de şcolarizare a copiilor, atât cât exista la acea vreme, era susţinut de către biserica ortodoxă, care în zonă era reprezentată prin Episcopia din Huşi (ce fusese înfiinţată în veacul al XVI­lea). Ca urmare, micul Anastasie Fătu a efectuat clasele primare în cadrul Şcolii E­piscopale din H uşi.

Pregătirea de nivel secundar îl îndepărtează de ţinutul natal al Huşiului, fiind înscris la laşi în calitate de elev al gimnaziului pentru a cărei deschidere şi funcţionare a depus mari strădanii eruditul matematician şi literat Gheorghe Asachi (1788- 1869).

După obţinerea diplomei de bacalaureat (1834) a solicitat şi a dobândit o bursă pentru a urma studii superioare în străinătate. La Universitatea din Viena, în perioada 1843-1841 a fost student la Facultatea de Drept. Dar, în paralel cu aceasta, începând cu 1839 a mai urmat cursurile Facultăţii de Medicină.

Reuşind în 1842 să promoveze examenele pentru titulatura de Doctor în Drept,

www.cimec.ro

as--\� ___________ M_E_M_B_R_II_AC_A_D_E_M_IE_I R_O_M_A_N_E_O_R_IG_IN_A_R_I D_IN __

JU_D_E_ŢU_L_V_A_SL_U_I ______________ __

diplomă pe a cărei teme avea deschisă perspectiva unei cariere juridice în Moldova, principat care intrase într-un amplu proces de modernizare a instituţiilor statului după readucerea începând cu anul 1821 a domnilor "pământeni" eligibili de către Divanul ţării. Tânărul Anastasie Fătu n-a socotit că pregătirea sa universitară se încheiase. A considerat că îi va fi necesar să obţină şi calificarea de medic. Pentru aceasta a plecat la Paris, unde în cadrul Universităţii Sorbona - întemeiată în anul 1257 de către teo­logul Robert de Sorbon (1201-1274) - fiinţa o foarte bine cotată facultate de medicină dezvoltată ca urmare a necesităţilor stringente de cadre sanitare pe durata şirului răz­boaielor purtate de Napoleon I Bonaparte. Având începute studiile în medicină la Uni­versitatea din Viena, unde îşi însuşise vocabularul de specialitate în limba germană, studentul moldovean a fost primit în grupul mediciniştilor Sorbonei, ca fiind neamţ. Datorită punctelor divergente de vedere referitoare la practicile medicale, dintre şcolile medicale franceză şi germană, comportamentul faţă de "germani", consideraţi spioni în ale ştiinţelor medicale, era deosebit de neamical. Cel ce se afla într-o asemenea si­tuaţie era necesar să se dovedească un excelent cunoscător al materiilor şi să fie un foarte bun diagnostician, astfel încât în plan profesional să se poată impune cu auto­ritate. De vreme ce Anastasie Fătu a reuşit să treacă peste toate adversiunile şi a ob­ţinut diploma de absolvire a facultăţii de medicină, avem dovada calităţilor sale inte­lectuale de excepţie. În anul 1847, prezentând o teză având ca subiect diagnosticarea afecţiunilor cardiace, a devenit întâiul originar din ţinutul vasluian care a absolvit o facultate din cadrul extrem de renumitei universităţi Sorbona, din capitala Franţei.

Fiind posesorul unei diplome de medic într-atât de prestigioasă, era normal să fie reţinut în Iaşi. Începând cu anul 1848 s-a preocupat, având şi serioase studii juridice, de aspecte demografice ale Moldovei mijlocului secolului al XIX-lea, între care i-a stat în atenţie problematica pierderii de vieţi ale nou-născuţilor (mortalitatea infantilă).

A avut iniţiativa de a separa pentru întâia dată în medicina românească pro­blematica tratării prenatale şi infantile în mod aparte faţă de metodologia abordării chestiunilor de sănătate ale persoanelor adulte. El a fost primul medic pediatru din Mol­dova şi a organizat, în calitate de director al Institutului Gregorian din Iaşi, cea dintâi creşă a copiilor abandonaţi şi a introdus în spital personal medical feminin instruit în mod special pentru a asista la naşteri. El însuşi s-a ocupat de predarea cunoştinţelor ştiinţifice necesare calificării moaşelor şi a elaborat Manualul de învăţătura moaşelor,

lucrare deschizătoare de drum în pediatria de la noi. O chestiune de vitală însemnătate pentru spitalele din toată lumea era pe a­

tunci aceea a procurării medicamentelor. Industria farmaceutică se afla în stadiu in­cipient, spitalele îşi produceau în laboratoare artizanale leacurile necesare, extrăgân­du-le din diferite plante existente în flora spontană. Deoarece ierburile "de leac" creş­teau doar în anumite locuri îndepărtate unele de altele, procesul de culegere devenea foarte dificil. Spre a se înlătura un astfel de neajuns, încă din secolul al XVI-lea, bota­nistul italian Ulisse Aldrovandi, a înfiinţat în 1568 o grădină de plante medicinale aduse de pe o arie teritorială foarte largă. Era întâia grădină botanică de pe mapamond şi aparţinea universităţii din cunoscutul centru universitar din provincia italiană Emilia, Bologna. Pentru depăşirea practicilor empirice de adunare din mediul lor natural a

www.cimec.ro

_______________________ A_c_a_de_m_L_.cL_·e_nL_·i_Ju_d_e_tu_lu_i_�_a_s_lu_i ________________ ��

diferitelor soiuri de plante utilizabile în prepararea de medicamente, a iniţiat un pro­gram ştiinţific de cunoaştere sistematică şi evolutivă a potenţialului vegetal anual din întreaga Moldovă stabilind cu exactitate situaţia floristică optimă de culegere a fiecărui gen de plante. Amplele sale observaţii şi constatări botanice le-a sistematizat şi analizat, reuşind să efectueze primul manual în limba română pentru universităţi, referitor la familiile şi încrengăturile plantelor, Elemente de botanică. I. Histologia, (gr. Histos=ţesut; logos=ştiinţă; n.n.), organografia (fr. Organe=organ; grafie=scriere; n.n.) şi fiziologia (gr. Physis=natură; logos; n.n.) vegetală; Taxonomia (clasificarea elementelor referitoare la un domeniu al unei ştiinţe în cazul acesta al Botanicii, n.n.), fitografia (gr. Phy­ton=plantă; n.n.) şi geografia botanică. Ampla lucrare românească despre plante a fost o premieră ştiinţifică naţională, iar în anul 1877 când a apărut era o raritate şi pe plan ştiinţific european. Nu este nici o exagerare în afirmaţia potrivit căreia cele două părţi ale volumului Elemente de botanică au avut pentru Ştiinţele Naturale din ţara noastră o însemnătate egală cu ceea ce a însemnat pentru Franţa publicarea de către natu­ralistul Jean-Baptiste de Monet Lamark (1744-1829), lucrarea Flora franceză. Scrierile cu subiect botanic ale lui Anastasie Fătu nu şi-au pierdut nici în prezent valoarea lor documentar-informaţională deoarece ele au înregistrat cu fidelitate şi profesionalism exemplar tabloul florei Moldovei secolului al XIX-lea care între timp a suferit numeroase intervenţii ce au cauzat dispariţia mai multor specii de plante din mediul natural mol­dovenesc.

Ilustrul învăţat originar din Muşata intuise asemenea schimbări dăunătoare şi a încercat să salveze de la dispariţie mai multe soiuri de plante. Soluţia a pus-o în a­plicare înfiinţând, pe propria-i cheltuială, în anul 1856 grădina botanică din Iaşi. A­ceasta a devansat cu aproape treizeci de ani momentul înfiinţării unei grădini similare în Bucureşti (în 1884 a fost creată, lângă mănăstirea Cotroceni de către academicianul Dimitrie Brândză, şi el moldovean originar din judeţul Botoşani, n.n.). Cât priveşte cea de-a treia grădină botanică universitară, aceea din Cluj-Napoca, a fost terminată în anul 1922 şi a fost deschisă în mod oficial în 1925.

Autoritatea ştiinţifică în domeniul botanicii a profesorului Fătu de la univer­sitatea ieşeană a fost într-atât de mare încât îl determinase pe botanistul August Kanitz (1843- 1896), membru corespondent al Academiei Române, cel care preda un curs de ştiinţe naturale la universitatea maghiară "Franz Joseph" din Cluj să încalce "tradiţia" de a nu fi admise în cadrul corpului didactic persoane de etnie românească, luându-1 ca asistent pe Ambroziu Cheţianu, în vederea unor schimbări de informaţii în ro­mâneşte legate de flora carpatică pe care a început să le facă cu întemeietorul grădinii botanice din centrul universitar al Moldovei. Astfel, A. Cheţianu a ajuns să fie unicul asistent român din secolul al XIX-lea de la disciplinele biologice de la universitatea din oraşul transilvănean de pe cursul Someşului Mic. Nu ştim dacă profesorul Anastasie Fătu a fost vreodată în Cluj, dar cu siguranţă că o parte din experienţa sa ştiinţifică de botanist, împărtăşită lui A. Kanitz şi asistentului său A. Cheţianu, a fost utilă pentru conceperea proiectului de organizare a grădinii botanice universitare, operaţiune ini­ţiată pe parcursul ultimului pătrar al veacului al XIX-lea, dar mereu amânată din lipsă de mijloace materiale pentru achiziţionarea unui spaţiu corespunzător acestui scop.

www.cimec.ro

MEMBRI I ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINAR I DIN JUDEŢUL VASLUI 40\ �-----------------------------------------------------------

Cu o activitate ştiinţifică şi profesorală universitară atât de proeminentă, nu se putea ca Anastasie Fătu să nu fie ales în cel mai înalt for al ştiinţei şi culturii din România. Acest fericit eveniment a avut loc în data de 11 septembrie 1871, când a devenit membru titular al Societăţii Academice Române, fiind întâiul născut pe plaiurile vasluiene care accede pe o treaptă ştiinţifică atât de elevată (din 27 11113 IV 1879 de­venise Academia Română, n.n.).

Alegerea sa a fost făcută la propunerea lui Vasile Alexandrescu Urechia şi sus­ţinută de către Alexandru Papiu Ilarian şi Alexandru Roman, ambii transilvăneni. Vo­tanţii erau August Treboniu Laurian, Iosif Hodoşiu, Ioan C. Massim, Petrache Poenaru, George Bariţiu, Alexandru Papiu Ilarian, Alexandru Odobescu, Vasile Alexandrescu U­rechia, George Sion, Ianis Caragiani şi Alexandru Roman. Cu toate voturile în favoarea sa, Anastasie Fătu a fost ales "membru actual" (titular, n.n.) şi urma să facă parte din Secţiunea Ştiinţelor Naturale. Împreună cu doctorul în medicină Nicolae Kretzulescu şi Petre S . Aurelian - agronom şi botanist -, aleşi şi ei "membri actuali" cu numai două zile în urmă (9 septembrie 1871), Anastasie Fătu a contribuit la înfiinţarea celei de a treia dintre secţiunile Societăţii Academice Române, aceea a Ştiinţelor Fizico-Naturale, alături de primele secţiuni: Filologie-Literatură şi Istorico-Arheologică.

Este demn de remarcat faptul că Anastasie Fătu, spre deosebire de alţi membri ai Societăţii Academice, nu a invocat motive mai mult sau mai puţin plauzibile de a nu lua parte la lucrările acestui înalt for ştiinţific panromânesc, dându-şi întotdeauna vo­tul pentru alegerea de noi membri. În acest sens îl aflăm pe Anastasie Fătu, alături de Nicolae Ionescu, Dimitrie Sturdza, George Bariţiu şi Petre S. Aurelian, propunând în anul 1874 discutarea în plen a două chestiuni:

1. Înmulţirea membrilor actuali (titulari, n.n.); 2. Modificarea unui articol din Statute (nr. 13, care limita numărul membrilor

la 21 persoane, n.n.). La mai puţin de un an de la alegerea lui A. Fătu ca membru titular al Societăţii

Academice, în cadrul şedinţei din 18 august 1872, a avut parte de încă o alegere, aceea de vicepreşedinte, fiind astfel în istoria Academiei Române cel de-al doilea personaj in­vestit cu această funcţie (întâiul vicepreşedinte a fost Timotei Cipariu (1805-1887) ales în 31 august 1867).

Preşedintele, Nicolae Kretzulescu (1812- 1900), ales şi el în şedinţa din 18 VIII, a avut în vicepreşedintele Anastasie Fătu un colaborator pe cât de competent ştiinţific, pe atât de zelos în rezolvarea multiplelor şi dificilelor chestiuni legate de bunul mers al activităţilor Societăţii Academice.

Academicianul originar din judeţul Vaslui s-a remarcat pe plan ştiinţific na­ţional supunând atenţiei înaltului for academic românesc necesitatea întocmirii hărţii ştiinţifice a României, făcând totodată gestul de a dona suma de zece mii lei pentru instituirea unui fond destinat elaborării respectivei hărţi.

Tot el deţine întâietatea în ţara noastră în privinţa cercetării medicale asupra efectului curativ al apelor minerale ca remediu de tratament. Prin lucrarea sa Descrierea

şi întrebuinţarea apei simple şi a apelor minerale din Moldova, apărută în anul 1851, îl devansase cu mai bine de o jumătate de secol pe medicul Marius Sturza (1876-1954),

www.cimec.ro

____________

____________ A_c_ad_e_m_L_·cw_· _n_ii_j_ud_e_tu_l_u_i _Vi_as_l_u_i __

______________ �;--4!

ales şi el membru de onoare al Academiei Române la 3 iunie 1938, cel care a fost pu­nător în practică al medicinei balneare din ţara noastră şi utilizator al apelor minerale gazoase şi radioactive pentru ameliorarea sau chiar vindecarea unor maladii.

De o reală utilitate publică s-a dovedit preocuparea constantă a lui Anastasie Fătu pentru efectuarea unei educaţii de prevenire a bolilor în rândul maselor, prin tipărirea în anul 1871 a acelui unic material de acest fel cu o largă adresabilitate şi la un nivel de înţelegere "pentru tot omul", Manualul de medicină practică populară. Cartea s-a dovedit mai mult decât necesară mai cu seamă în mediul rural în care, la acea vre­me, medicii erau o raritate în comune şi îndeosebi în sate.

Tot din anul 1872 era ales preşedinte al secţiunii din care făcea parte (a Ştiin­ţelor Naturale), fiind întâiul diriguitor originar din ţinutul vasluian al unei secvenţe a Academiei Române. Luna august a anului alegerii sale în fruntea secţiunii menţionate i-a mai adus medicului şi botanistului născut în Muşata o recunoaştere de înalt nivel a valorii sale ca om de ştiinţă. Este vorba de acordarea privilegiului de a rosti un dis­curs de recepţie în plenul academic. Tema expusă era de o noutate absolută în ştiinţa românească şi constituia la acea dată debutul cercetărilor în ramura studierii sistema­tice şi metodice a naturii. Disertaţia, intitulată Despre încercările făcute pentru dezvol­

tarea ştiinţelor naturale în România se dovedea a fi nu doar un raport asupra celor re­alizate de către nucleul mic al celor şase membri ai secţiunii (care la un moment dat erau doar patru), ci deschidea căi încă nestrăbătute ale botanicii, zoologiei, minera­logiei, ramuri care aveau să se dezvolte ca ştiinţe de sine stătătoare într-un viitor nu prea îndepărtat, fapt pus în evidenţă de către cel desemnat de către preşedintele So­cietăţii Academice de a-i da opinentului cuvântul răspuns, Vasile Alexandrescu Urechia, originar şi el din Moldova (era născut la Piatra Neamţ), membru fondator al Societăţii Literare Române. În ordine cronologică, expunerea făcută de către Anastasie Fătu era al patrulea discurs de recepţie din Academia Română şi cel dintâi care avea ca temă ştiinţele naturale. Pentru a pune în evidenţă importanţa cu totul aparte a onoarei de a prezenta un discurs de recepţie facem precizarea că a trebuit să treacă 124 de ani până când un alt membru vasluian al Academiei Române a rostit un discurs de recepţie (vezi prezentarea: academician Radu Miron, în acest volum).

Una dintre dorinţele sale a fost aceea de a contribui la asigurarea sănătăţii pu­blice în crearea pe plan naţional a posibilităţii de a forma în şcoli superioare de medi­cină româneşti serii de medici în diferite specialităţi. În acest scop, în colaborare cu Nicolae Negură a reuşit să înfiinţeze, în anul 1879, Facultatea de Medicină din Iaşi, in­stituţie ajunsă la un bun renume atât în ţară cât şi în afara acesteia.

Aşa după cum Academia Română a fost prezentă într-o formă sau alta la însem­nate momente politice ale patriei noastre, şi cel ce avea să fie ales în acel for ştiinţific în anul 1872, Anastasie Fătu s-a implicat în destinul societăţii în care vieţuise. Mai întâi a fost ales deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei, iar după aducerea pe tronul Princi­patelor Unite Române a lui Carol 1, a fost nu numai parlamentar, ci şi preşedinte al Camerei deputaţilor, în anul 1868.

Ca urmare a prestigiului său atât ca medic cât şi ca naturalist, Societatea me­dicilor şi naturaliştilor din laşi îl desemnase preşedinte al acestora. Pe plan european

www.cimec.ro

��-----------M_E_M_B_R_II A_C_A_D_E_M_IE_I R_O_M_A_N_E_O_R_IG_IN_A_R_I D_IN __ JU_D_E_TU_L_�_A_SL_U_I ______________

__

i-a fost apreciată densa activitate ştiinţifică prin cooptarea sa, cu cinci ani înainte de deces, în 1881 (avea 73 de ani) ca membru al Societăţii de Ştiinţe Naturale din marele oraş-port şi centru universitar german Frankfurt-am-Main.

A încetat din viaţă la Iaşi, la data de 3 martie 1886.

- � � -

www.cimec.ro

Mironescu, Athanasie (Alexandru)

(1856 - 1931)

www.cimec.ro

www.cimec.ro

�thanasie (cYllexarulru)

U'Vtironescu

(el de al 17-lea copil al preotului Miron, care păstorea în urmă cu peste un secol şi jumătate în satul Tanacu, din plasa Gârceni (astăzi comuna Tanacu), aparţi­nătoare judeţului Vaslui, s-a născut în data de 12 august. Băieţelul, căruia prin taina botezului i s-a dat prenumele de Alexandru, avea 15 fraţi şi o soră. Părintele său, cel ce era şi dascăl al satului, potrivit obiceiului acelor vremuri de dinaintea unirii prin­cipatelor Moldova şi Ţara Românească, i-a fost învăţător în clasele elementare. Micul Alexandru a reuşit să se detaşeze de colegii de clasă în cunoaşterea scrisului şi cititului, astfel încât preotul Miron îl lua cu sine la oficierea serviciului religios, dându-i mici însărcinări specifice vârstei, ca de exemplu rostirea unei rugăciuni în biserică în zi de mare praznic, sau cântarea unor colinde în faţa sătenilor participanţi la slujba de Cră­ciun sau de Anul Nou. Împreună cu preoteasa, părintele Miron, luase hotărârea ca Alexandru să se facă preot şi să-i urmeze la biserica sătească după ce el, tata, se va retrage din activitate datorită vârstei înaintate.

Alexandru a fost aşadar înscris ca elev al seminarului "Veniamin" de la Socola (care în 1870 se afla în apropierea Iaşiului). Însă lucrurile s-au precipitat datorită fap­tului că preotul Miron nu a mai apucat să ajungă la bătrâneţe, ci a murit înainte ca Alexandru să îşi fi încheiat anii de şcolarizare seminarială. Se părea că elevul Miro­nescu Alexandru, în pofida faptului că trecuse examenele din fiecare an şcolar cu note maxime şi avea frumoase perspective de a urma teologia la nivel universitar, urma să se mulţumească cu un modest post de preot sătesc. Îndată după încheierea pregătirii seminariale a solicitat episcopului din Huşi să îi acorde postul vacant din satul său

www.cimec.ro

��-----------M_E_M_B_R_II A_C_A_D_E_M_IE_I R_O_M_Ă_N_E_O_R_IG_IN_A_R_I D_IN __

JU_D_E_ŢU_L_V_A_SL_U_I ____________

__

__

natal. Ca urmare, a fost mai întâi sfinţit ca diacon, iar după căsătoria cu o consăteancă din Tanacu, era hirotonisit ca preot de mir, în locul ce îl deţinuse defunctul său tată.

Dar pe când avea 24 de ani, în 1880, i-au murit la scurtă vreme una după alta, atât mama cât şi tânăra soţie. Rămas văduv, fără a mai avea posibilitatea legală de a încheia o altă căsătorie, a plecat din Tanacu, înscriindu-se ca student la Facultatea de teologie din Bucureşti. Înainte de a părăsi parohia din satul natal le-a ţinut enoriaşilor o frumoasă predică în care le mulţumea pentru omenia lor şi îşi cerea iertare că pără­seşte localitatea în care a debutat ca păstor al sufletelor. Începând cu anul 1882 îşi con­tinuă pregătirea universitară teologică la Cernăuţi. Acolo, în principalul centru urban al Bucovinei, în 1886, a promovat examenele pentru obţinerea titlului de doctor în teo­logie.

1 Revenit la Bucureşti a fost încadrat ca profesor suplinitor la Seminarul Cen-tral, precum şi director al lnternatului teologic bucureştean. Apoi, timp de zece ani în­cepând cu anul 1887 a fost la Facultatea de teologie Bucureşti, profesor de morală. În 1895 avansase în cinul slujitorilor bisericii ortodoxe fiind ales arhiereu (înaltă treaptă în ierarhia bisericească, n.n.), luând un nume nou, potrivit regulamentului ecleziastic, de "Craioveanul" . La mănăstirea ctitorită în anul 1608 de către voievodul Radu Şerban, la Cernica, lângă Bucureşti, a îmbrăcat haina monahală, renunţând la vechiul său pre­nume, în favorul altuia, Atanasie (Athanasie). De locaşul acestei mănăstiri se va lega pentru tot restul vieţii, chiar dacă pentru o vreme a fost silit să îşi desfăşoare activitatea departe de ea.

Ca locţiitor de episcop al eparhiei (eparhie = teritoriul aflat sub jurisdicţia reli­gioasă a unei episcopii, n.n.) Râmnicului şi al Noului Severin, începând cu anul 1897 s-a stabilit în oraşul Râmnicu Vâlcea, pe valea Oltului.

A fost un om de înaltă cultură şi un cercetător de mare valoare. A realizat o vastă operă şi a creat o impresionantă bibliotecă compusă din peste 10.000 de volume. A mai real�zat o pinacotecă cu nu mai puţin de 250 de tablouri (există şi în prezent la mănăstirea Cernica, n.n.), ceea ce nici un alt înalt prelat nu a mai făcut până la el.

De timpuriu a intrat în rândul celor mai prolifici autori din România, elabo­rând lucrări nu numai teologice, ci şi istorice şi filosofice. La 34 de ani îi apărea con­tribuţia Viaţa modernă şi raporturile ei cu religia şi biserica, o temă de stringentă ac­tualitate în pragul secolului al XX-lea, când au început să fie vehiculate tot mai intens diverse curente ideologice propovăduitoare, mai mult sau mai puţin mascat, ale ate­ismului. Etica evoluţionistă şi etica creştină. Studiu asupra eticei lui Herbert Spencer (H. Spencer - 1820-1903, filosof, sociolog, şi psiholog englez, unul dintre reprezentanţii curentului filozofic al pozitivismului clasic, întemeiat de către filosoful fondator al so­ciologiei francezul Auguste Comte - 1798-1857, n.n.) este o premieră editorială româ­nească. Este aproape de mirare faptul că în 1893 un român a reuşit să abordeze un subiect de filosofie în care analizează concepte elice emise de puţină vreme de către H. Spencer a cărui gândire filosofică de abia îşi găsise audienţă în mediile de spe­

cialitate de pe continentul european. Prin lucrarea Sfântul Anton cel Mare, episcopul Alexandriei (a Egiptului, n.n .)

Athanasie Mironescu s-a făcut remarcat şi ca istoric hagiugraf, bun cunoscător al iz-

www.cimec.ro

_______________________ A_c_a_d_em_�_·c_ie_n_ii_ju_d_e_tu_l_u�_· _vru __ lu_i ________________ �;-41

voarelor patristice, reuşind o fidelă reconstituire a vieţii şi faptelor sfântului iniţiator al celibatului religios, fondatorul primului locaş mănăstiresc din lumea creştină.

Prin cercetări arhivistice proprii a elaborat şi publicat în 1901 Istoria Bisericii

(în 2 volume) şi monografia Sfânta Episcopie a Eparhiei Râmnicului şi Noului Severin,

în trecut şi acum (1906), ultima fiind şi în prezent o lucrare de referinţă, bogată în infor­maţii culese din documentele care au dispărut în decursul secolului al XX-lea.

S-a remarcat şi ca traducător din limba germană în română, mărturie fiind lu­crările Sfântul Atanasie cel Mare şi Istoria bisericească universală (2 volume), apărute succesiv în 1900 şi în anul următor. În colaborare cu alţi traducători a revăzut o mai veche traducere a cărturarului vasluian, născut în Roşieşti, Veniamin Costache (1768-1846), anume Cele patrusprezece trimiteri ale sfântului slăvitului şi întru tot lăudatul

apostol Pavel.

Diversificata-i operă, mult prea vastă pentru a putea fi prezentată integral în acest medalion îl situează cu prisosinţă pe Athanasie Mironescu pe un loc de frunte în locul clericilor ortodocşi făuritori de limbă şi cultură românească. În acest temei, Aca­demia Română, în data de 25 mai 1909 1-a ales membru de onoare, alegere validată de către preşedintele acestei instituţii naţionale, Anghel Saligny (1854-1925), moldovean şi el, originar din judeţul Galaţi. Este de remarcat faptul că în acel an doar Athanasie Mironescu a avut parte de o atât de însemnată apreciere şi preţuire academică.

A fost cel de-al II-lea "membru onorar" ales din rândul personalităţilor origi­nare din actualul judeţ Vaslui şi al 36-lea de la prima acordare a acestui demnităţi de către Academia Română.

Tot în anul 1909 a fost ales întâistător al Bisericii Ortodoxe din România, acor­dându-i-se rangul de Mitropolit Primat Oa data respectivă în ţara noastră nu se insti­tuise încă Patriarhia şi funcţia adiacentă, aceea de patriarh. De abia în 1925 luase fiinţă sistemul de conducere clericală ortodoxă ce avea în frunte un patriarh, n.n.).

Mulţimea de obligaţii reclamate de cea mai de seamă dintre funcţiile de con­ducere a Bisericii nu îi mai oferea răgaz pentru activitatea de cercetare, ceea ce, deşi nu a mărturisit public sau în particular niciodată, îl îndepărta de preocuparea care îi dominase existenţa - scrisul. La cei 53 de ani care îi avea, cu o sănătate nu tocmai de lăudat, i se contura eventualitatea de a nu mai avea timpul fizic necesar valorificării multiplelor sale investigaţii arhivistice şi istorice. lvindu-se oarecare neînţelegeri cu primul ministru, care în ultimă instanţă îşi puteau afla modalităţi de aplanare, dacă ar fi dorit neapărat să rămână mitropolit primat, Athanasie Mironescu şi-a prezentat demisia, în anul 1911, care i-a fost acceptată de către regele Carol 1.

După acel episod s-a stabilit la mănăstirea Cernica, continuându-şi preocupările ştiinţifice şi luând parte la sesiuni ale Academiei Române.

1-a fost sprijin nepotul său, George Mironescu, copil al unuia dintre cei 15 fraţi, ajuns şi el, la maturitate, după 30 de ani de la alegerea unchiului său în Academia Ro­mână, tot membru de onoare al acestuia. Astfel, familia Mironescu, originară din ţi­nutul vasluian a dat ţării doi deţinători de fotoliu academic, fapt cu care nu prea multe judeţe din ţara noastră se pot mândri.

De menţionat amănuntul că şi după anul 1911 i s-au mai oferit diferite posturi

www.cimec.ro

��-----------M_E_M_B_R_II_AC_A_D_E_M_IE_I R_O_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_R_I D_IN __

JU_D_E_ŢU_L_�_A_SL_U_I ______________

__

în cadrul administrativ bisericesc, dar care au fost refuzate de către academicianul Athanasie Mironescu. Acesta a motivat că nu poate să accepte să devină subaltern al unora dintre foştii săi subalterni.

S-a stins din viaţă, la 75 de ani, în data de 9 octombrie 1931. La mănăstirea din apropierea capitalei, Cernica, se păstrează cea mai mare

parte a bogatei sale biblioteci, iar într-un spaţiu aparte, expoziţional, sunt expuse cele 250 de tablouri, colecţie de artă pusă la dispoziţia vizitatorilor.

www.cimec.ro

Antonovici, Iacov (Ioan)

(1856 - 1931)

www.cimec.ro

www.cimec.ro

J acov (Joan)

�ntonovici

(el ce avea să devină la maturitate nu numai un ierarh al bisericii ortodoxe române, ci şi un distins cercetător în domeniul istoriei noastre naţionale s-a născut în urmă cu un secol şi jumătate Oa 18.XI) într-un sătuc situat pe valea pârâului Bogda­na, afluent din dreapta râului Bârlad. Localitatea purtase denumirea de Sim.ilişoara Bogdanei, acum Similişoara, sat aparţinător de comuna Bogdana.

Ioan Antonovici, ajuns la vârsta şcolarizării la doar patru ani după realizarea unirii Moldovei cu Ţara Românească, într-o vreme în care măsurile de modernizare a noului stat românesc preconizate de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi de guver­nanţii săi principali, Mihail Kogălniceanu şi Constantin A. Rosetti, se aflau într-o fază incipientă, de înmugurire, a avut parte de învăţătură într-o şcoală sătească susţinută de către biserică. Conform obiceiului timpului, dascăl era parohul locului. Acesta lua şi decizia ca unul sau doi dintre învăţăceii ce se dovedeau mai ageri la minte să nu fie lăsaţi doar cu două sau patru clase elementare ci să fie trimişi, în cele mai dese cazuri, pe cheltuiala obştei săteşti la şcoli mai importante, spre a deveni preoţi ori învăţători.

Un astfel de destin a avut şi Ioan Antonovici, prin înscrierea sa la Şcoala Nor­mală, pregătitoare de învăţători, din principalul centru urban al ţinutului tutovean, Bâr­ladul. Dar, simţind o chemare pentru preoţie, pe când avea 16 ani, s-a înscris la semi­narul teologic existent pe lângă episcopia din oraşul Ruşi, unde în calitate de seminarist lua parte la serviciul divin ce se ţinea în biserica episcopală "Sfinţii apostoli Petru şi Pavel" . Studiile medii seminariale le-a încheiat în Iaşi, la seminarul "Veniamin", în anul 1879. După perioada diaconatului, la vârsta de 25 de ani, în 1881 era hirotonit preot

www.cimec.ro

52 MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI

în Bârlad. Peste patru ani, în 1885, a reuşit la examenul de admitere la Facultatea de Teologie din Bucureşti, la care şi-a susţinut licenţa cu lucrarea (teza de licenţă) Sclavia

şi creştinismul.

Tema respectivă, aşa cum o arată chiar titlul, necesita o foarte aprofundată cu­noaştere a istoriei Imperiului Roman, iar ducerea ei la bun sfârşit anunţa că elabora­torul acesteia, teologul Iacov Antonovici era şi un competent istoric. Ştiinţa investigării trecutului a devenit pentru el nu doar o pasiune de scurtă durată, ci, dimpotrivă, i-a marcat profund întreaga existenţă. Seriozitatea şi minuţiozitatea cu care se apleca spre studierea documentelor medievale din ţinutul Tutovei a fost răsplătită prin cooptarea sa, în anul 1901, ca membru al Societăţii Istorice Române. De personalitatea sa se leagă cea dintâi investigare arhivistică ştiinţifică din actualul judeţ Vaslui fiind, deci, în acest domeniu un deschizător de drum.

Înzestrat cu o capacitate intelectuală deosebită, dublată de o forţă de muncă ce părea inepuizabilă, a elaborat lucrări de istorie medievală a Moldovei, până în pragul sfârşitului vieţii. Pe parcursul a trei decenii a reuşit să abordeze subiecte diverse ca tematică şi toate finalizate cu o exemplară utilizare şi interpretare a materialelor do­cumentare adunate şi studiate. Nici măcar vicisitudinile pricinuite de participarea Ro­mâniei la primul război mondial, care aşa cum se ştie a dăunat foarte mult activităţilor culturale şi ştiinţifice, nu I-au făcut pe Iacov Antonovici să îşi încetinească ritmul de elaborare a lucrărilor sale de istorie. A reuşit să realizeze o operă amplă a cărei pre­zentare şi analiză ar necesita, fără îndoială, un număr deloc neglijabil de pagini, de­păşind, după toate probabilităţile, dimensiunile acestei cărţi.

Prin profunzimea investigaţiilor pe care le efectua pentru elaborarea studiilor de interes mai restrâns ca teritoriu cercetat, Iacov Antonovici a ridicat istoria locală la valoarea istoriei naţionale. Monografia Istoria comunei Bogdana, din plasa Simila,

judeţul Thtova, urmată de 281 documente, de la a cărei apariţie au trecut 101 ani, este o concluden�ă mărturie în acest sens. Mai mult decât atât, ea a fost chiar de la început un veritabil model de urmat în valorificarea unor fonduri documentare, minore la o privire superficială, dar care studiate cu competenţă şi exigenţă profesională se vădeau a fi surse istorice de primă mână. Ceea ce a înfăptuit teologul şi istoricul originar de pe valea Bogdanei, în prag de secol XX, a prins contur şi s-a generalizat peste câteva decenii de la apariţia monografiei aici în discuţie. De însemnătatea naţională a unor contribuţii "locale" şi-a dat seama şi cel ce a fost deosebitul de exigent profesor uni­versitar de istorie, Nicolae Iorga.

Acesta din urmă, deşi era - zicem noi acum - un critic foarte dur la adresa creaţiei în domeniu a altor "colegi de breaslă", a acceptat cu o debordantă bunăvoinţă şi amabilitate să prefaţeze mai multe monografii "locale" elaborate de modeşti "dascăli de ţară", persoane care nu aveau nici pe departe o pregătire în istorie de nivelul cri­ticaţiilor de către Nicolae Iorga, P. P. Panaitescu şi C. C. Giurescu. Ne rezumăm doar la acest singur caz, el fiind de notorietate pentru multe generaţii de absolvenţi ai fa­cultăţilor de profil din Bucureşti, laşi şi Cluj-Napoca.

Dar lucrarea de o majoră însemnătate realizată în mod de-a dreptul miraculos de către Iacov Antonovici, · o constituie seria celor cinci volume, editate în intervalul www.cimec.ro

_______________________ A_c_a_d_em __ ic_ie_n_ii_j_ud_e_tu_l_u_i _Va_s_lu_i ________________ �;-53 1911-1926 a Documentelor bârlădene. Un cuantum atât de mare de felurite mărturii ar­hivistice să fie adunate, lecturate, transcrise şi interpretate ar necesita în mod obişnuit o echipă de cercetători. Din acest considerent performanţa stabilită de către cel plecat spre "carte înaltă" din Similişoara vasluiană s-a dovedit a fi o realizare unică până la data actuală.

Ritmul de elaborare a lucrărilor de istorie al lui Iacov Antonovici a fost deosebit de alert. Numai la trei ani după apariţia monografiei comunei Bogdana, a publicat un alt volum cu caracter monografie, Fraţii Gheorghe şi Neculai Roşea Codrianu, fondatorii

Liceului şi Şcolii secundare profesionale de fete din Bârlad, lucrare cu o tematică diferită faţă de culegerile de documente, cu un subiect care cerea autorului un alt registru de cunoştinţe. În anul care a urmat, 1909, preotul istoriograf şi-a îndreptat atenţia spre un alt domeniu, acela al tipăriturilor din Bârlad, publicând lucrarea intitulată Tipo­

grafia, xilografiile, librăriile şi legătoriile de cărţi din Bârlad, tom care astăzi este o sursă informaţională de primă mână pentru cercetătorii actuali preocupaţi de evoluţia tipa­rului şi a producţiei de carte din veacul al XIX-lea din ţara noastră.

Chiar şi în 1916, an în care prin intrarea României ca stat beligerant al pri­mului război mondial s-a produs o serioasă stagnare a vieţii culturale şi ştiinţifice, cu repercusiuni negative şi asupra activităţilor Academiei Române, lui Iacov Antonovici i-a apărut prezentarea unui locaş monastic din judeţul de atunci, Tutova, Mănăstirea

Floreşti din plasa Simila, judeţul Thtova. Studiul istoric cu hărţi şi ilustraţiuni, urmat de

documente, inscripţii şi însemnări. Se remarcă în special atenţia deosebită pe care o acordase autorul înscrisurilor pe diferite materiale, ca piatra, lemnul, picturile, texte pe care atât timpul, dar mai ales nefericite intervenţii ale unor persoane neavizate le fac să dispară, văduvind cercetarea istorică viitoare de informaţii deosebit de inte­resante şi unice în felul lor. Datorită lucrării lui Iacov Antonovici înscrisurile rămân multă vreme pe fila tipărită, chiar dacă mărturia reală a dispărut de mult şi irecu­perabil.

Încheierea conflagraţiei mondiale în anul 1918 a fost pentru România, ca de astfel pentru aproape toate statele participante, din ambele tabere beligerante, un mo­ment istoric ce a adus cu sine importante schimbări atât politice cât şi teritoriale. Re­gatul român condus de către regele Ferdinand 1, deşi într-o fază a luptelor pierduse circa două treimi din teritoriul "României mici", rezultat al unirii din 1859, prin dis­pariţia imperiilor Habsburgilor şi Romanovilor, a primit în noile sale hotare ţinuturile româneşti Basarabia, Bucovina, Banatul, Crişana, Maramureşul şi Transilvania intra­carpatică, făcând să devină realitate dorinta multiseculară a românilor de a trăi într-o singură ţară independentă.

Constituirea României Mari a avut urmări benefice multiple, atât pe plan so­cial-economic cât şi în privinţa evoluţiei culturii şi ştiinţei, domenii ce erau gestionate de către Academia Română. Acest for reprezentativ al civilizaţiei româneşti, instituţie caracterizată de către Ferdinand 1 ca fiind "cea mai înaltă expresie de cultură româ­nească, aceea care de atâtea decenii, neîntrerupt şi fără preget, chemând la sânul ei elementele culturii româneşti ce trăiau sub stăpâniri străine, a întreţinut în inimile lor veşnic vie şi neşovăitoare scumpa şi sfânta speranţă că va sosi odată ziua împlinirii www.cimec.ro

��----------M-EM_B_R_II_A_CA_D_E_M_IE_I R_O_M_Â_N_E_O_RI_G_IN_AR_I_D_IN_J_U_DE_T_U_L_VA_S_LU_I ______________ _

idealului de întregire a neamului românesc", urma să aducă, fără de nici o oprelişte externă, în rândurile sale un număr mai mare de savanţi. Necesitatea de a se proceda cât mai grabnic la alegerea unor noi membri ai Academiei era impusă atât de faptul că de la înfiinţare şi până în primul an de după marele război dintre anii 1914-1918 au încetat din viaţă 24 din cei 25 de membri fondatori, dar şi a altor academicieni care fuseseră aleşi începând cu anul 1868.

La finele anului 1918 secţiunile Academiei şi-au reinceput activitatea al cărei obiectiv principal era în acea vreme acţiunea de identificare a oamenilor de cultură şi ştiinţă ale căror realizări se ridicau la nivelul valoric academic. În prima parte a anului 1919 s-au întocmit listele de candidaţi care au fost înaintate spre avizare preşedintelui Academiei Române, care era doctul chimist şi mineralog Petru Poni, în cadrul manda­tului din anii 1916-1920. Deja la finele lunii mai preşedintele şi-a exprimat punctul de vedere, urmând ca în luna următoare să se dea curs şedinţelor de alegere a unor mem­bri. Pe lista de propuneri a Societăţii lstorico-Arheologice figura pe locul prim, can­didat pentru demnitatea de Membru Onorar, Iacov Antonovici, urmat fiind de alţi 14 candidaţi români şi străini.

Plenul Secţiunii Istorico-Arheologice a fost convocat pentru şedinţa de alegeri în ziua de 7 iunie 1919. Lucrările erau conduse chiar de către preşedintele Academiei, iar la votare luau parte 20 de academicieni membri titulari. Cincisprezece dintre aceş­tia au întocmit referate cu privire la opera candidaţilor. Cei 15 propunători erau savanţi de reputaţie nu numai naţională, ci şi externă: Nicolae Iorga (1871-1940), Vasile Pârvan (1882-1927), Dimitre (se numea Dimitre, nu Dimitrie, cum greşit este consemnat în di­verse cărţi) Onciul (1856-1923), Ştefan Hepiteş (1851-1922), Simion Mehedinţi (1867-1944), Ioan Bianu (1856-1935), Grigore Antipa (1867-1944), Andrei Bârseanu (1859-1922), Teodor Ştefanelli (1849-1920), Ioan Lupaş (1880-1967), Ion Simionescu (1873-1944), Ioan Brătescu-Voineşti (1868-1946), Gheorghe Bogdan Duică (1866-1934), Ovid DensuşianP (1873-1938) şi Grigore Crăiniceanu (1852-1935). Din simpla enumerare a celor cincisprezece somităţi ale ştiinţei din România ne putem da cu uşurinţă seama de marea exigenţă cu care erau analizate şi apreciate meritele culturale, ştiinţifice şi conduita moral-cetăţenească a candidaţilor. Dar şi cei propuşi pentru a fi discutaţi în şedinţa academică din data de 7 iunie erau intelectuali de mare valoare, autori a nu­meroase lucrări bazate pe îndelungate cercetări ştiinţifice proprii. În documentul de la Academia Română figurează, în ordinea pe care o dăm, identic şi noi, următorii can­didaţi: Iacov Antonovici, Valeriu Branisce (nu Branişte, aşa cum apare acest nume în diferite dicţionare, n.n.), Miron Cristea, Gheorghe Dima, Paul Gore, Constantin Hur­muzachi, Iuliu Maniu, Vladimir Cavaler de Repta şi Friedrich Teutsch.

În cuvântul de deschidere a şedinţei academice preşedintele Petru Poni a men­ţionat că "şi pentru astăzi sunt la ordinea zilei, în continuare, propunerile Secţiunilor pentru alegerile de membri corespondenţi, precum şi acelea care se vor face pentru alegerile de membri onorari" (membri de onoare, n.n.).

Iacov Antonovici figura pe lista Secţiunii Istorico-Arheologice în grupul celor ce candidau pentru a deveni membru de onoare al Academiei Române.

A urmat citirea în faţa celor 20 de academicieni titulari (pe lângă cei 15 deja www.cimec.ro

Academicienii judeţului Vaslui (55 ------------

------------------------------------------------�

mentionati se mai aflau alti 5 membri titulari votanti, dar care nu prezentau propuneri, ' ' ' '

n.n.), după care se purtau discuţii despre fiecare candidat în parte. Se făceau în gene-ral aprecieri, nu întotdeauna elogioase, despre lucrările acestora. Mai cu seamă Nicolae Iorga, posesor al unei memorii cu totul ieşite din comun, găsea cu o fantastică ra­piditate sursele utilizate în anumite compilaţii anulând astfel fără drept de apel lucrări de istorie în care contribuţia "de autor" era inconsistentă. Evident că în cazul lui Iacov Antonovici "cusurgiul istoric originar din Botoşani" n-a avut nimic de obiectat. Dim­potrivă, a evidenţiat exactitatea şi corectitudinea modului de publicare a documentelor studiate de către candidatul cu dublă identitate ştiinţifică, de teolog şi de istoric.

Votul era secret, fapt ce dădea celor care votau o mare libertate de a alege după cum le dicta conştiinţa. Era necesar să se întrunească două treimi din numărul total de voturi pentru a se declara candidatul ca ales în Academia Română.

Alegerea lui Iacov Antonovici ca membru onorar al Academiei Române echivala totodată şi cu recunoaşterea de către cei mai competenţi oameni de ştiinţă din România acelui timp a importanţei deosebite a lucrărilor sale de istorie, cât şi a întregii sale acti­vităţi scriitoriceşti. El a fost prezent cu o serie de articole şi publicaţii în periodice ca "Biserica Ortodoxă Română", "Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie", fondată în anul 1882 şi condusă de academicianul Grigore Tocilescu (1850-1909), "Făt Frumos" şi "Miron Costin", ultimele două fiind editate în Bârlad.

Deşi înaintat în vârstă, şi după obţinerea titulaturii academice a continuat cer­cetările în domeniul istoriei. În anul 1928, pe când avea 72 de ani, i-a apărut contribuţia Un dascăl ardelean la Bârlad, Ion Popescu, fost profesor la Liceul " Codrianu", profesor şi

director la Şcoala normală. Cu doar doi ani înainte de deces i-a apărut culegerea Docu­

mente ale fostelor schituri Orgoieşti, Bogdăniţa, Pârueşti, Cârţibaşi şi Mânzaţii din judeţul

Thtoua.

Ca om al bisericii a deţinut mai multe funcţii, dar nu a neglijat cariera didac­tică desfăşurată exclusiv în oraşul Bârlad. Din 1881 şi până în 1918 a predat religia în câteva şcoli secundare bârlădene. În anul care precedase alegerea sa în Academia Ro­mână i s-a încredinţat la Ruşi demnitatea de arhiereu vicar al episcopiei din acest oraş, pentru ca începând din 1921 să devină mai întâi episcop vicar al Mitropoliei Moldovei şi episcop al unuia dintre cele mai importante episcopate din cele 17 înfiinţate în 1920 în România întregită, acela al Dunării de Jos, din oraşul Izmail (actualmente Ucraina). Înaltul ierarh, membru de onoare al Academiei Române a mai fost ales şi membru al Societăţii Române de Geografie, precum şi membru corespondent al Comisiei Monu­mentelor Istorice pentru judeţul Tutova, organism în cadrul căruia a contribuit la sal­varea de la degradare a mai multor monumente de artă din Moldova. A fost şi o pre­zenţă activă în publicaţiile timpului, atât cele bisericeşti cât şi cele mirene. De asemenea a ţinut cu diferite prilejuri aniversative sau comemorative, conferinţe şi cuvântări cu tematică istorică şi religios-moralizatoare. Cele mai numeroase prelegeri le-a ţinut în şcoli vasluiene deoarece, începând cu anul 1881 şi până în 1918, cu toate multiplele obligaţii profesionale şi cercetările în arhive, a ţinut să fie prezent şi în procesul edu­caţional al tineretului predând religia la şcoli de nivel secundar. Văzând această per­severentă implicare a sa în munca la catedră pe o durată de aproape 40 de ani, credem www.cimec.ro

��-----------M_E_MB_R_II_A_CA_D_E_M_IE_I R_O_M_Â_N_E_O_RI_G_IN_AR_I_D_IN_J_U_DE_Ţ_U_L_VA_S_LU_I ______________ _

că nu greşim în afirmaţia că Iacov Antonovici a avut un rol important, care n-a fost până în prezent suficient reliefat, acela de pedagog prin excelenţă al locurilor sale na­tale.

Personalitate deosebit de complexă ca paletă de preocupări teologice, istorico­geografice, şi nu în ultimul rând instructiv-educaţional, îşi mai atribuie o nobilă calita­te. Întreaga viaţă şi-a legat-o de ţinutul Vasluiului, îndeosebi de oraşele Bârlad şi Huşi. Cu toate că ar fi avut variate posibilităţi de a se stabili atât în Iaşi cât şi în Bucureşti, nu a optat pentru nici unul din cele două centre culturale de bază ale României.

A rămas în ţinut intuind faptul că în marile aglomerări urbane menţionate ar fi avut de îndeplinit însărcinări profesionale pe care le puteau face şi alte persoane, pe când în zona vasluiană el era la acel timp foarte dificil de înlocuit. În ultimul deceniu pe care l-a trăit a acceptat să deţină cârja arhierească a Episcopiei Ruşilor, între anii 1924-1931, misiune pe care o îndeplineşte până în ziua stingerii din viaţă, în data de 31 decembrie, la o lună după ce împlinise 75 de ani.

Principala lucrare ce îi fusese dedicată, Viaţa şi scrierile episcopului Ruşilor Iacov

Antonovici, de Ioan C. Beldie, apărută la Bârlad în anul 1932, considerăm că ar merita să fie reeditată într-un viitor ce nu ar fi prea îndepărat.

- � � -

www.cimec.ro

--

Vlahută, Alexandru '

(1858 - 1919)

www.cimec.ro

www.cimec.ro

�lexandru

1Jlahuţă

localitatea rurală care purta în secolul al XIX-lea numele de Pleşeşti, situată cam la mijlocul distanţei dintre pârâurile Bogdana şi Simila, afluenţi din dreapta ai râului Bârlad, a fost aşezarea în care s-a născut, în data de 5 noiembrie, Alexandru Vla­huţă. Era fiu al familiei de boiernaşi ai locului. Părinţii, Neculai şi Ecaterina stăpâneau suficient teren agricol care să le asigure o existenţă îndestulată. Dar debilitatea băie­ţelului le provoacă serioase temeri că fiul lor nu va ajunge la maturitate.

Deşi pronosticurile medicale nu se arătau prea optimiste, Alexandru a învins în cele din urmă boala. Unica urmare a fost aceea că i-a fost întârziată cu doi ani în­ceperea şcolarizării. A fost înscris în anul 1867 la şcoala primară din Bârlad, pentru ca tot în acest oraş să urmeze gimnaziul şi clasele liceale. Absolvise cele opt clase ale pregătirii preuniversitare în anul 1878 însă, probabil că tot din motive de sănătate, examenul de bacalaureat l-a susţinut şi promovat în anul următor la Bucureşti. Tot în capitală s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe Juridice (1879), dar nu a reuşit să-şi ia li­cenţa.

Din capitală s-a mutat la Târgovişte, oraş în care a fost încadrat ca profesor, mai întâi la gimnaziul "Ienăchiţă Văcărescu", iar mai apoi, începând din anul 1880, la şcoala militară de la mănăstirea Dealu, obiectiv monastic situat la mică distanţă de Târgovişte. S-a înscris şi în baroul avocaţilor din acest oraş (1882) şi a preluat câteva cazuri la tribunal, însă profesiunea de avocat nu îl atrăgea în nici un chip.

A revenit în Moldova unde, timp de patru luni ale anului 1883, în ziarul gălă­ţean "Galaţii" a publicat articole şi schiţe literare.

www.cimec.ro

so-\� ___________

M_E_M_BR_II_A_C_AD_E_M_IE_I _RO_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_RI_D_IN_J_U_D_EŢ_U_L_VA_S_LU_I ______________ __

Vreme de zece ani a predat la mai multe şcoli bucureştene, ca de exemplu Şcoa­la normală a Societăţii pentru învăţarea poporului Român, la pensionul Elenei Verghi şi la licee particulare.

Înzestrat cu talent literar, încă din anii de liceu petrecuţi la Bârlad, crease atât proză cât şi poezie. Felurite subiecte abordate le-a publicat de-a lungul anilor în nu mai puţin de 42 gazete şi reviste, semnând materialele atât cu numele propriu, cât şi cu peste 25 de pseudonime. A fost în bune relaţii de colaborare scriitoricească cu doctorul Alecu Urechia (1860-1941), fiul lui Vasile Alexandrescu Urechia, unul dintre principalii membri fondatori ai Academiei Române. Împreună au înfiinţat în 1893 revista literară săptămânală "Vieaţa", al cărui director şi principal coordonator de număr era Alexan­dru Vlahuţă, care la data respectivă se bucura de un bun prestigiu de scriitor.

Tot Alexandru Vlahuţă a fost şi autorul programului publicaţiei, aceasta ur­mând să impună un climat propice în activităţile literare, dar şi să urmărească "mani­festarea spiritului românesc în ştiinţă, artă, reforme, în tot ce poate să dea un caracter mai deosebit forţei şi activităţii noastre naţionale"

În paginile acestei reviste literare Alexandru Vlahuţă a făcut adesea aprecieri negative asupra aşa-zisei arte socialiste, arătând că aceasta nu se potriveşte nicidecum cu tradiţiile poporului român. Prin polemica declanşată împotriva socialiştilor, ai căror exponenţi principali erau Constantin Dobrogeanu Gherea şi Constantin Miile, Alexan­dru Vlahuţă poate fi considerat un clarvăzător al pericolului pentru cultura şi societatea românească, pericol reprezentat de ideologia propagată de cei doi adepţi.

Un alt merit al lui Alexandru Vlahuţă în conducerea revistei a fost faptul că l-a lansat şi impus pe plan literar pe poetul Ştefan Octavian Iosif (1875-1913).

"Vieaţa" a rămas în istoria publicisticii literare româneşti ca revista ce a po­lemizat cel mai intens cu publicaţiile de orientare ideologică socialistă, respingând ca­tegoric aservirea faţă de un partid politic, arătând nocivitatea aplicării unor directive în literatură şi artă. În paginile revistei Vlahuţă a declanşat o campanie de combatere

"a artei cu tendinţă", formă care limitează drastic libertatea de gândire şi de creaţie. Aceste aspecte ale gândirii şi concepţiilor despre literatură şi artă emanate de către Alexandru Vlahuţă au fost trecute sub tăcere în ultima jumătate a secolului al XX-lea, fiindu-i puse în evidenţă cele scrise în legătură ridicarea ţărănească declanşată în Mol­dova, în localitatea Flămânzi, judeţul Botoşani. Accentul s-a pus pe poezia " 1907", în care există o fermă atitudine antimonarhică.

Regimul de democraţie populară instaurat la 30 decembrie 1947, care era doar cu numele "democrat popular" se afla într-o criză de imagine. Pentru a estompa acest fapt ideologii de partid au creat un fel de prototip al intelectualului care, cu mult înainte de venirea la putere a regimului de esenţă comunistă, ar fi prevestit necesitatea unei astfel de orânduieli politice şi sociale. Acel "prototip" era denumit "intelectualul pro­gresist, legat de popor", iar Vlahuţă a fost inclus în această categorie.

Împreună cu George Coşbuc, în 2 decembrie 1901, a scos primul număr al unei noi reviste literare "Semănătorul" În paginile acesteia se urmărea promovarea unei literaturi care să stea în centrul istoriei şi tradiţiei naţionale, combătând importul de idei străine spiritului românesc (îndeosebi ideile socialiste aduse din Rusia, n.n.).

www.cimec.ro

_______________________ A_c_a_d_em __ ic_ie_n_ii_J_ud_e_tu_l_u_i _VI_as_lu_i ________________ �;-6!

Alexandru Vlahuţă se singularizează nu numai printre scriitorii originari din actualul judeţ Vaslui, ci şi printre cei din ţară, prin numărul foarte mare de creaţii literare (poezie şi proză) care i-au fost publicate în presa timpului. Din câte am reuşit a identifica prin cercetarea noastră - care este departe de a fi exhaustivă - este binişor depăşită cifra de o mie de astfel de contribuţii. Au fost şi cazuri în care anumite perio­dice locale s-au putut menţine pe piaţă în exclusivitate prin materiale elaborate de către Alexandru Vlahuţă. Aşa, de exemplu, a fost săptărnânalul din Târgovişte, "Viitorul", care a reuşit să menţină un nivel satisfăcător al interesului cititorilor numai datorită poe­ziilor şi prozelor scurte ale literatului originar din Pleşeşti.

Nu a neglijat, deşi a abordat un adevărat evantai de teme şi subiecte în scrierile sale, nici aducerea în discuţie a modului în care se desfăşura procesul de instrucţie şcolară din România. În mai multe articole publicate sub semnătură, Al. Vlahuţă a luat atitudine combativă faţă de dogmatismul şi formalismul din învăţământ care împiedi­cau introducerea unor măsuri moderne, mai eficiente în asimilarea noilor cunoştinţe. Nu rareori a făcut pertinente observaţiile critice cu privire la deficienţele modalităţilor de alcătuire a manualelor şcolare. Spre a da un impuls elaborării pe criterii ştiinţifice şi pedagogice producţiei de cărţi şcolare, în anul 1902, în colaborare cu George Coşbuc, a alcătuit o carte de citire pentru elevi ai şcolilor secundare şi profesionale. Peste alţi şapte ani, în 1909, din dispoziţia Ministerului Cultelor şi Instrucţiunilor Publice a fon­dat revista cu profil pedagogic "Lam ura", eveniment editorial de mare raritate pentru acele vremuri.

Revistă a învăţătorilor, în special, "Lamura" scotea în evidenţă rolul aparte al dascălului din mediul sătesc, de la care se cerea să fie un "lumină tor al naţiunii", ast­fel încât printr-o eficientă pregătire şcolară a viitorilor cetăţeni să se înfăptuiască în timp şi fără convulsiile sociale dorite de către cercurile socialist-anarhiste, o societate armonioasă şi capabilă de substanţiale îmbunătăţiri ale condiţiilor de viaţă. Aceasta, afirmase Alexandru Vlahuţă, putea să devină realitate dacă în şcoli activau învăţători destoinici, propovăduitori atât ai ştiinţei de carte, cât şi a moravurilor bune şi curate specifice ţărănimii româneşti.

În calitate de referendar la "Casa Şcoalelor", începând cu anul 1901, a susţinut necesitatea instituirii unui Muzeu pedagogic al Casei Şcoalelor. Acesta s-a şi realizat, iar în 1907 Alexandru Vlahuţă deţinea funcţia principală în conducerea acestui aşeză­mânt cultural. Se poate afirma că el a fost întâia persoană originară din ţinutul vasluian care a deţinut funcţia de director al unui muzeu de importanţă naţională.

Omul de litere care era Alexandru Vlahuţă a avut între priorităţile activităţilor sale multiple şi ajutorarea românilor din Transilvania în lupta lor pentru dobândirea de drepturi politice şi pentru eliminarea discriminărilor din viaţa economică. Ţinea în­tr-atât de mult la sprijinirea românilor transilvăneni încât, după opinia sa, ceea ce a întreprins societatea literară fondată în anul 1863 la Iaşi - Junimea - pentru cona­ţionalii de la miazănoapte de Carpaţii Meridionali ar fi fost prea puţin. Din acest motiv Alexandru Vlahuţă a adus, prin intermediul presei multiple, critici junimiştilor, repro­şându-le faptul că manifestau lipsă de interes faţă de soarta "fraţilor de dincolo" Vla­huţă, pe lângă faptul că l-a ajutat să se afirme, ca poet, pe originarul din Braşov - Şte-www.cimec.ro

MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI 62\ �-----------------------------------------------------------

fan Octavian Iosif - şi a colaborat cu George Coşbuc, a fost în foarte bune relaţii şi cu inginerul inventator şi pilot al primului aparat de zbor construit de către un român în România, Aurel Vlaicu. Acest din urmă episod din viaţa lui Alexandru Vlahuţă nu a avut parte până în momentul de faţă de nici măcar o vagă consemnare în cadrul destul de numeroaselor scrieri apărute în decursul aniversărilor referitoare la literatul născut la Pleşeşti.

Deoarece "fenomenul Aurel Vlaicu" a fost prezentat publicului vreme de o ju­mătate de secol în mod distorsionat, total în neconcordanţă cu adevărul istoric, este necesară o nouă relatare a lucrurilor, spre a se putea înţelege mai bine rolul pe care îl avusese Vlahuţă.

"Şablonul" proletcultist despre Aurel Vlaicu, era următorul. El era fiu de ţăran şi a născocit o maşină de zburat. În România burghezo-moşierească n-a fost sprijinit de către cei de la putere deoarece nu se agrea faptul că nu provenea din rândurile cla­selor exploatatoare. Dar a fost ajutat să îşi realizeze invenţia de către un grup de in­telectuali progresişti. S-a trecut "cu vederea" că familia din care provenea Aurel Vlaicu a fost într-atât de înstărită încât a avut posibilităţi materiale care să acopere taxele şcolare la liceul german din Sibiu, iar mai apoi la cea mai de frunte politehnică din lume, aceea din oraşul german Munchen. Foarte pretenţioasele cunoştinţe tehnice pe care le asimilase în cei patru ani şi jumătate de studenţie au stat la baza grupului de invenţii pe care le-a realizat "flăcăul din Binţinţi"

La începutul secolului al XX-lea România de abia îşi începea procesul de in­dustrializare. Ideea de a construi în anul 1910 la noi în ţară un avion ar avea ca termen de comparaţie în momentul de faţă, pretenţia de a realiza în România o rachetă pentru misiuni în cosmos.

Şi totuşi, în acel sfârşit al primului deceniu din ultimul veac al mileniului al Il-lea, guvernul şi mai multe ministere I-au sprijinit pe Aurel Vlaicu să îşi pună în operă invenţia. Acea reticenţă, pusă pe seama "burghezo-moşierimii", care s-a ivit faţă de Aurel Vlaicu nu a fost cauzată din "interior", ci era determinată de factori externi ex­trem de puternici.

Inginerul Aurel Vlaicu, cu toate că era român ca obârşie fiind născut în Tran­silvania inclusă în Imperiul Austro-Ungar era cetăţean al conglomeratului de popoare aflate sub sceptrul împăraţilor dinastiei Habsburgilor. Ministerul de război de la Viena era deosebit de interesat de mersul lucrurilor pe plan mondial în domeniul zborului cu aparate mai grele decât aerul. Aflat într-o perpetuă cursă de înarmare, pentru a nu fi devansat de Franţa, Prusia şi Rusia, menţionatul minister intenţiona să îşi doteze armata cu noua armă ce prindea contur, aviaţia. Faptul că exista în imperiu un in­ventator de avioane, era de bun augur, intenţionând să îl angajeze în rândul forţelor armate imperiale şi să construiască în serie avioane de luptă. 1 s-au făcut, de altfel, câteva oferte în acest sens inginerului Aurel Vlaicu.

Acesta din urmă, în foarte bune relaţii cu poetul transilvănean Octavian Goga - un fervent partizan al aducerii Ardealului în hotarele României, chiar cu preţul răz­boiului - nu a acceptat să ofere invenţia sa Austro-Ungariei. Bardul de la Răşinarii Sibiului intuise că războiul de reîntregire era inevitabil, iar în desfăşurarea acestuia

www.cimec.ro

Academicienii judeţului Vaslui (63 ------------------------------------------------------------�

ar fi fost extrem de grav ca asupra armatei române să se năpustească din văzduh ae­roplane inventate şi construite de către un român. Evident că aceste consideraţii, bă­nuite de noi, Goga nu le-a comunicat niciodată nimănui. Le-am dedus doar din insis­tenţele sale ca invenţia să nu ajungă în posesia Austro-Ungariei. Tot el a depus mari eforturi în a-l aduce pe Aurel Vlaicu în România unde, ajutat de către Asociaţiunea Astra, i-a oferit lui Aurel Vlaicu un loc în care să înceapă construirea aeroplanului, Arsenalul Armatei.

Autoritătile militare de la Viena care sperau ca Aurel Vlaicu să lucreze în slujba armatei austro-ungare, erau iritate de faptul că acesta se afla în România şi au încercat pe căi diplomatice să îl constrângă să îşi materializeze invenţia sub auspiciile şi în folosul armatei imperiale habsburgice. Pârghia politică pentru ca acel lucru să se în­tâmple exista. Regele Carol 1 îl asigurase pe împăratul Franz Josef că statul român nu are şi nici nu va avea intenţia de a-şi extinde suveranitatea asupra teritoriului tran­silvănean ce era inclus în Imperiul habsburgic. Mai mult decât atât, suveranul de la Bu­cureşti a promis că nu va permite ca pe cuprinsul României să se desfăşoare acţiuni de ostilitate faţă de Austro-Ungaria. În temeiul celor de mai sus, faptul că un cetăţean al imperiului, care mai era şi ofiţer de rezervă (toţi cei cu studii universitare aveau acest statut, n.n.), îşi desăvârşea construcţia unui aparat de zbor ce putea să fie utilizat în scopuri militare potrivnice imperiului condus de Franz Josef, reprezenta un act de os­tilitate, cerându-i-se regelui să îşi respecte angajamentele asumate.

La rândul său, Carol 1, nu era în măsură să dispună ca Aurel Vlaicu să pără­sească România, deoarece nu era abrogată o dispoziţie din timpul lui Alexandru Ioan Cuza, în care se stipula faptul că românii din teritoriile aflate în afara Principatelor Române Unite să nu fie consideraţi "străini", ci să li se acorde drepturile pe care le aveau locuitorii tânărului stat românesc.

Vor fi fost mai multe primiri la suveranul României a consulului Austro-Un­garei acreditat la Bucureşti, audienţe în cadrul cărora "cazul Aurel Vlaicu" era subiect principal de discuţie. În termeni protocolari reverenţioşi, dar în acelaşi timp şi foarte categoriei, i se punea în vedere lui Carol 1 să stopeze construirea de către "cetăţeanul şi ofiţerul de rezervă austro-ungar de naţionalitate română, Aurel Vlaik" a aparatului de zbor cu motor. Regele s-a dezis, desigur, de faptul că ar fi implicat în aducerea lui Aurel Vlaicu în România. Acest fapt se poate deduce din "amănuntul" că suveranul nu a avut niciodată o participare la experimentele de pilotaj efectuate de către Aurel Vlaicu pe câmpul Cotroceni.

Carol 1 a luat o măsură şi mai severă, aceea de a da dispoziţii personale verba­le directorului arsenalului spre a se comporta în aşa fel cu Aurel Vlaicu încât acesta să renunţe la construirea aeropla11ului şi chiar să ia hotărârea de a-şi vinde invenţia Ministerului de Război al Austro-Ungariei. Sfătuit de Octavian Goga să nu ia în seamă şicanele, Aurel Vlaicu a continuat să lucreze.

Odată ce a realizat prototipul "Al. Vlaicu 1" şi a început să zboare, aceste ascen­siuni au reuşit să stârnescă un extrem de mare interes şi admiraţie în rândul întregului neam românesc.

Uimitoare, pentru vremea aceea, ridicările în aer cu aeroplanul românesc efec-www.cimec.ro

MEMBRI I ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI 64\ �--------------------------------------------------------------

tuate de către "flăcăul din Binţinţii Transilvaniei" erau mediatizate prin intermediul întregii prese a Bucureştiului, şi nu numai. Scriitorii (Barbu Ştefănescu Delavrancea, George Coşbuc, Ştefan Octavian Iosif, Ilarie Chendi, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Ion Luca Caragiale, şi mai ales Alexandru Vlahuţă) erau prezenţi aproape zi de zi pe câmpul de zbor, împreună cu un numeros public bucureştean. Într-o astfel de susţinere puternică avută în ţară de către Aurel Vlaicu o măsură punitivă la adresa acestui "erou naţional şi simbol al ingeniozităţii creatoare româneşti" luată de către rege, numai spre a da satisfacţie Imperiului Austro-Ungar, era nu numai inoportună, ci şi extrem de pe­riculoasă.

Deosebit de atrăgătoare şi aducătoare de prestigiu erau zborurile pe care le ini­ţiase Aurel Vlaicu, plecând din Bucureşti către alte oraşe din Muntenia. În legătură cu modul în care se desfăşurau acestea este necesară o explicaţie mai largă, care poate, nu îşi avea aici locul dacă nu era vorba de implicarea lui Alexandru Vlahuţă în acest gen de acţiuni.

Un astfel de zbor se cerea a fi în amănunţime pregătit cu câteva zile mai înainte. În primul rând trebuia să se ţină în foarte mare secret care urma să fie lo­calitatea de destinaţie. În cazul în care se ştia, spre exemplu, că se va zbura de la Bucureşti la Olteniţa, unde aterizarea şi apoi decolarea pentru întoarcere urmau să se producă în locul "cutare", se aduna o masă de oameni într-atât de numeroasă încât se ocupa întregul teren. Nici o autoritate locală nu mai putea să asigure culoarul de ate­rizare, astfel încât accidentarea a zeci de persoane devenea de neevitat.

Pionierii aviaţiei nu posedau nici un mijloc de navigaţie aeriană, ei trebuind să de orienteze singuri, ţinând cont de detaliile de la sol, care trebuiau bine memorate

"pe jos" înainte de zborul propriu-zis. Însă din înaltul cerului detaliile de relief se es­tompează foarte mult creându-se mari dificultăţi în aşa zisa "ţinere a drumului drept" Din acest din urmă considerent Aurel Vlaicu îşi lua ca reper direcţional şoseaua prin­cipală, zburând în paralel cu aceasta până la destinaţia propusă.

Actualmente lucrurile ar fi simple, la o privire sumară, dat la starea dru­murilor din primele decenii ale secolului al XX-lea lucrurile erau destul de complicate. Datorită faptului că principalele vehicule erau cele cu tracţiune animală chiar şi şoselele principale nu erau mai late de circa 7-8 metri. Cât priveşte pietruirea (nu mai vorbim de asfaltare), aceasta era de o extrem de mare raritate. Aşadar o fâşie de drum, ce era în bună parte ascunsă sub coroanele copacilor de pe marginea drumului, era extrem de dificil de urmărit de la înălţimea de peste o jumătate de kilometru, fără a fi scăpat la un moment dat de sub stricta observaţie. Aurel Vlaicu a găsit o soluţionare in­genioasă. Înainte de decolarea aeroplanului porneau spre oraşul vizat, la anumite in­tervale de timp, trei sau patru automobile. Acestea, pe drumul de pământ, lăsau în urma lor o coadă lungă de praf albicios ce se vedea destul de bine din văzduh, astfel încât pilotul era sigur că se situează pe traseul ales. Alexandru Vlahuţă era, de obicei, cel căruia Aurel Vlaicu îi relata spre care localitate intenţiona să zboare la o anumită dată. Literatul vasluian se ocupa personal de găsirea, între poeţi şi prozatori, a unor inşi disponibili de a merge cu automobilul pe o şosea fără a le spune punctul de des­tinaţie. Cei care se ofereau erau convocaţi la o anumită oră într-un anume punct al

www.cimec.ro

_______________________ A_c_a_de_m_�_·c�_·e_n�_·i_iu_d_e_tu_l_u�_· Yl_a_s_lu_i ________________ �;-65

Bucureştiului. De abia acolo le preciza destinaţia şi le indica ora la care să pornească fiecare. Apoi, mergea cu automobilul la hangarul de la Cotroceni spre a-l înştiinţa pe Aurel Vlaicu de faptul că două sau trei automobile erau deja pe traseu. Pleca şi el spre şoseaua cu pricina, după care, la circa o jumătate de oră decola şi Aurel Vlaicu. În felul acesta Vlahuţă a contribuit la faptul ca o serie de zboruri ale îndrăgitului constructor de avioane şi excelent aviator să poată evolua în condiţii de siguranţă (atât cât era posibil în acel timp) şi să fie văzut de mii de români care nu aveau posibilitatea de a veni la Bucureşti spre a asista la uimitoarele evoluţii aeriene de la Cotroceni.

O asemenea "călătorie pe calea aerului" dura circa o jumătate de oră, după care avea loc aterizarea la marginea localităţii vizate. Acolo se completa benzina din rezervorul aeroplanului, timp în care începea să vină public din oraş. Aurel Vlaicu stătea de vorbă cu ocazionali spectatori şi când numărul curioşilor tindea să devină în­tr-atât de mare încât să stânjenească decolarea, urca în carlingă, pornea şi după un ru­laj pe câmp de circa 75-100 metri se înălţa în văzduh. Nu pleca imediat spre Bucureşti, ci efectua circa cinci minute acrobaţii aeriene deasupra celor ce apucaseră să ajungă la locul în care aterizase. Apoi zbura deasupra oraşului în cercuri largi, la mică înălţime, pentru a fi văzut şi de către locuitorii care din diverse motive nu s-au deplasat la câmpul de zbor. În toată această vreme automobilele "însoţitoare" au pornit pe şoseaua care ducea spre capitală, fiind urmărite din înălţime de către aviatorul Aurel Vlaicu. Zbo­rurile de acest fel aveau durata totală de aproximativ două ore şi jumătate, fiind făcute, de cele mai multe ori, între orele 18-20, adică spre înserat, în zilele de vară.

Faptul că Aurel Vlaicu a fost susţinut moral de către toţi scriitorii din Bucu­reşti, personalităţi cu o mare influenţă în "viaţa cetăţii" a făcut ca la Arsenal că înceteze şicanele din partea direcţiunii la adresa sa. Evident că şi Alexandru Vlahuţă avusese o parte de contribuţie la acest fapt.

Creaţia literară a lui Vlahuţă a fost apreciată şi de către renumitul publicist, animator cultural, dramaturg şi poet, Iosif Vulcan. Acesta îi publicase lui Alexandru Vlahuţă mai multe poezii în paginile revistei "Familia", colaborări apărute în 1887, 1889, 1892, 1893 şi 1898. La propunerea lui Iosif Vulcan, membru titular al Academiei Române din anul 1891, Secţiunea Literară a supus plenului academic alegerea lui Ale­xandru Vlahuţă ca membru corespondent al Academiei Române (1893). Cel ales nu era prezent la dezbateri, ci era anunţat, în cazul în care întrunea două treimi din numărul de total al voturilor, printr-o scrisoare în care i se solicita şi acceptul personal.

Din motive ce nece�ită încă investigaţii destul de complexe, noul membru co­respondent a răspuns că nu doreşte să devină deţinător al unui fotoliu de academician.

Deoarece în alegerea membrilor Academiei Române nu s-au făcut întotdeauna cele mai inspirate propuneri, o serie de figuri importante ale culturii şi ştiinţei româ­neşti au fost frustate de dreptul de a face parte din rândul acadeinicienilor. Cu trecerea anilor această "carenţă" se impunea din ce în ce mai mult a fi corectată. Însă datorită unor evenimente politice şi militare de o mai mare extensiune, în care a fost antrenat şi statul român, o atare îndreptare a lucrurilor a fost mereu amânată.

În anul 1948 Academia Română a fost transformată în instituţie de stat, mă­sură a cărei consecinţă principală era instituirea subordonări faţă de organismul con-

www.cimec.ro

��-----------M_E_M_BR_II_A_C_AD_E_M_IE_I _RO_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_RI_D_IN_J_U_D_EŢ_U_L_VA_S_L_UI ______________ __

ducător care era Partidul Comunist, a cărui denumire fusese cosmetizată în Partidul Muncitoresc Român. Mai întâi i s-a dat un nou nume, Academia Republicii Populare Române, iar pasul următor a constat în îndepărtarea abuzivă din rândul academicie­nilor a peste o sută de membri aleşi în anii anteriori. Pentru a se arăta faptul că noua academie era legată de popor s-a recurs la un act de natură propagandistică. Se in­stituise în atribuţiunile academiei şi clauza îndreptării gravelor erori ale vechii acade­mii prin acordarea post-mortem a titulaturii de academician. În cadrul unei şedinţe speciale, ţinută în data de 28 octombrie 1948 au fost declaraţi academicieni post­mortem Ion Andreescu, Dumitru Bagdasar, Ion Luca Caragiale, Ion Creangă, Con­stantin Dobrogeanu-Gherea, Mihai Eminescu, Garabet Ibrăileanu, Ştefan Luchian, Du­mitru Theodor Neculuţă, Ion Păun Pincio, Alexandru Sahia, Ştefan Stâncă, Alexandru Vlahuţă şi Aurel Vlaicu. În acest prim grupaj ai academicienilor aleşi după încetarea din viaţă, fapt fără precedent până în 1948 în istoria Academiei Române, sunt con­semnaţi originarii din ţinutul vasluian, medicul Dumitru Bagdasar şi poliliteratul Ale­xandru Vlahuţă.

Considerat ca precursor al romanului psihologic în literatura română - cu ro­manul "Dan", apărut în 1894 - Alexandru Vlahuţă, chiar numai pentru această con­tribuţie, merita să aparţină academicienilor acestei ţări.

S-a stins din viaţă la două luni după ce împlinise 61 de ani, la Bucureşti, în data de 19 noiembrie 1919, având totuşi şansa de a vedea înfăptuită Marea Unire, ideal pen­tru care a militat cu vorba şi condeiul.

www.cimec.ro

Philippide, Alexandru (1859 - 1933)

- ........_ -

www.cimec.ro

www.cimec.ro

�lexandru

�hilippide

jf amilia Philippide era originară din localitatea Milies, situată la poalele muntelui Pelion, din ţinutul grecesc Thesalia. Întâiul reprezentant al acesteia care a venit în Moldova a fost istoricul Daniil Philippide (1770-1820), în anul 1801. Acesta, la rândul său, a mai adus în Moldova un fiu al fratelui, bunicul patern al lui Alexandru. Stabilit definitiv în noua sa patrie, tatăl viitorului filolog nici nu l-a mai învăţat greceş­te pe copilul său. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza a fost o vreme subprefect de plasă, după care s-a îndeletnicit cu exploatarea unei mici moşii.

Alexandru s-a născut la Bârlad, la 1 mai din anul unirii Moldovei cu Ţara Ro­mânească. La vârsta de şcolarizare a fost dat la şcoli din oraşul natal unde, în 1877, a reuşit să treacă examenul de bacalaureat. La absolvirea liceului cunoştea limbile la­tină, greacă, franceză şi italiană. Înscris la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi, unde la acea vreme încă nu exista o catedră de limbă română, a obţinut în anul 1881 licenţa în filologie. Prima sa angajare a fost la biblioteca ieşeană universitară, fiind custode, dar curând era avansat sub-bibliotecar. Peste trei ani (1884) a reuşit la con­cursul pentru ocuparea catedrei vacante de limba română, de la Liceul Naţional din Iaşi. Tot în acel an a intrat în cadrul cercului literar "�Tunimea"

Înfiinţată în anul 1860, în timpul primului an de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza, Universitatea din Iaşi era încă într-o fază de organizare şi de căutare a unor profesori cu o foarte înaltă calificare ştiinţifică, ceea ce era însă greu de găsit. Ale­xandru Philippide era conştient de faptul că studiile sale la laşi nu s-au concretizat printr-un bagaj prea consistent de cunoştinţe din domeniul filologiei. Din acest con-

www.cimec.ro

��-----------M-EM_B_R_II_A_CA_D_E_M_IE_I R_O_M_Â_N_E_O_RI_G_IN_AR_I_D_IN_J_U_DE_Ţ_U_L_VA_S_LU_I ______________ _

siderent a hotărât să urmeze cursurile de specialitate la o universitate din străinătate. În familie se ştia că Daniil Philippide îşi publicase, în Germania, la Leipzig, în anul 1816 lucrările Istoria română şi Geografia română. Se mai cunoştea, probabil, că în acel oraş din landul Saxonia exista o veche universitate la care Alexandru ar fi avut posibilitatea de a audia cursuri de filologie predate de către veritabili profesori universitari. Astfel în anul 1888, a părăsit catedra de la liceul ieşean şi a plecat în Saxonia. Dar, din motive pe care nu le cunoaştem, ci doar le bănuim nu s-a înscris la universitatea din Lipsea, ci la aceea din Halle. Credem că în Leipzig a fost întrebat cam ce chestiuni ar dori să studieze, iar când au auzit că era interesat de filologie i s-a spus că la universitatea din Halle, şi ea cu o veche tradiţie, fiind înfiinţată încă din anul 1694, profesau trei renu­miţi filologi: Eduard Sievers, germanist şi fonetician (specialist în fonetică, disciplină care studiază producerea, transmiterea, audiţia şi evoluţia sunetelor limbajului articu­lat, n.n.), Heinrich Keil, filolog specializat în limbile clasice greacă şi latină şi Herman Suchier, cel care era un excelent cunoscător al familiilor lingvistice romanice. Fostul elev al liceului bârlădean "Roşea Codreanu", nu numai că a reuşit să facă faţă exigen­ţilor profesori, ci a avut şi resurse intelectuale de a rezolva o serie de probleme filo­logice, în calitate de recenzent la prestigiosul periodic german "Litteraturblatt fiir Ger­manische und Romanische Philologie" (în traducere liberă: "Foaie literară de filologie germani că şi romanică", n.n.).

La facultatea de filologie din Halle, timp de patru trimestre a audiat prelegeri de gramatică comparată, fonetică generală şi descriptivă, filologie clasică latină, filologie romanică, şi fireşte, filologie germanică.

A revenit în Iaşi, în anul 1890, unde a continuat să predea limba română la liceul de la care plecase în 1888. Însă în cei doi ani petrecuţi la Halle, el şi-a însuşit un amplu volum de cunoştinţe filologice încât nu numai în Moldova, ci în toată Româ­nia nu se mai afla nici o altă persoană care să-1 egaleze - nicidecum să-1 poată depăşi - în privinţa pregătirii sale lingvistice. Alexandru Philippide era la acea dată o veri­tabilă autoritate în lingvistică şi gramatică. În anul 1893, datorită iniţiativei sale în Iaşi, a fost creată la universitate prima catedră din ţară de filologie română. Iniţial Ale­xandru Philippide a fost încadrat ca profesor suplinitor, iar după trei ani era numit pro­fesor titular şef de catedră. El a fost, aşadar, inauguratorul studierii ştiinţifice a limbii române în învăţământul universitar din ţara noastră.

Ca filolog, mărturiseşte fostul său student Iorgu Iordan, profesorul Alexandru Philippide era de o rară erudiţie. Înzestrat cu o densitate maximă de informaţii, riguros exacte, recurgea la exemplificări lexicale care îi întăreau spusele. Era de o mare seve­ritate şi nu tolera jumătăţile de măsură în pregătirea studenţilor. Dar în acelaşi timp se arăta oricând dispus să ofere explicaţii suplimentare celor ce îi solicitau ajutorul în însuşirea materiei.

Nu se pripea în hotărâri, ci cu răbdare deosebită, analiza fiecare faţetă a lu­crurilor, astfel încât notele acordaţe să reflecte pe deplin şi fără dubii gradul de pre­gătire al fiecărui student. Indiferent de situaţia de moment nu îşi ieşea niciodată din fire şi judeca lucrurile cu calm şi luciditate. În relaţiile interumane era de o rarisimă modestie, un jignea, dar nici nu permitea să fie tratat cu indiferenţă şi aroganţă . A fost

www.cimec.ro

_______________________ A_c_a_d_em __ ic_ie_n_ii�j_ud_e_tu_l_u_i _Vi_as_lu_i ________________ ��

filologul ce a adus o suită de contribuţii de capitală însemnătate la cunoaşterea con­figuraţiei lingvistice nu numai a zonei carpato-danubiene, ci şi a celei balcanice, egeene şi chiar microasiatice. A mai dovedit în mod ştiinţific prin concludente probe lexicale prezenţa elementului dacic în limba română. Mai mult decât atât, de numele academi­cianului profesor Alexandru Philippide se leagă noua etapă de cercetare a elementelor de substrat din limba noastră, supunând unei analize extrem de profunde şi vaste problematica foarte puţin cunoscută până la el a primei etape de formare a românei. Reuşind să pună la contribuţie datele oferite de limba albaneză a atestat vitalitatea elementului traco-illir şi traco-dacic în structurile limbii noastre.

Chiar şi în prezent, terminologia numelor proprii elaborată de către Alexandru Philippide este un instrument de lucru indispensabil oricărui cercetător al istoriei limbii române.

Romanizarea masei autohtone din Dacia a fost studiată de către Philippide pe baza izvoarelor istorice, a materialelor toponimice şi onomastice, la care se adaugă in­scripţiile latineşti din Dacia traiană ce erau cunoscute la acea vreme. El a atestat cu argumente greu de a fi combătute, că în Dacia acest proces a fost mult mai intens decât se credea în secolul al XIX-lea de către filologi, fenomen oglindit de numărul mare al textelor epigrafice existente aici.

A mai adus contribuţii referitoare la evaluarea fondului prelatin din limba română, la ilustrarea rolului factorului etnolingvistic în procesul de formare a limbii române, devansându-1 cu circa cinci ani pe Ovid Densuşianu în cercetările lingvistice din ţara noastră.

Rezultatele cercetărilor filologice ale lui Alexandru Philippide au deschis noi orizonturi de investigaţii lingvistice pentru specialişti în studiul limbilor, atât români cât şi străini, ca de pildă Sextil Puşcariu, Theodor Capidan, 1. A. Candrea, H. Barici, G. Reichenkorn, Vl. Georgiev, M. A. Gabinski, 1. Duridanov, J. Hubschmid şi alţii ase­meni acestora care i-au urmat. Îi formase specialişti în lingvistică atât pe Iorgu Iordan (1888-1986) cât şi pe Gheorghe lvănescu (1912-1987), ambii ajunşi să fie aleşi membri ai Academiei Române. Cel dintâi citat a fost acela care i-a urmat la catedra universitară ieşeană începând din anul 1943, continuându-i opera.

În şedinţa Academiei Române ţinută în data de 31 martie 1898, prezidată de preşedintele Nicolae Kretzulescu (1812-1900), medic şi om politic, Alexandru Philippide a fost ales membru corespondent.

Cu un an mai înainte de a i se oferi un loc în academie, această institutie i-a încredinţat elaborarea dicţionarului limbii române. A reuşit să finalizeze literele A, B, C şi o parte din D. Erau 12.000 de pagini de dimensiuni mari (denumite în tipografii

"in folio"). Cu siguranţă că ar fi reuşit să realizeze întregul lexicon dacă forul de con­ducere al Secţiunii literare nu ar fi intervenit cu pretenţia de a se face unele modificări, care în nici un caz nu duceau la îmbunătăţirea manuscrisului. Între alte "corectări" era şi aceea a renunţării la majoritatea citatelor prin al căror intermediu erau explicate sensurile şi nuanţele semantice ale cuvintelor. Î� faţa intransigenţei acelei comisii Alexandru Philippide şi-a depus demisia din fruntea grupului de lucru al lexiconului. Timpul a dovedit că metoda concepută de către profesorul filolog Alexandru Philippide

www.cimec.ro

��-----------M_E_M_BR_II_A_C_AD_E_M_IE_I _RO_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_RI_D_IN_J_U_D_ET_U_L_VA_S_LU_I ______________ _

era cea mai adecvată pentru o astfel de lucrare. Încetând să mai lucreze la Dicţionar s-a consacrat operei de mari proporţii, dar

şi de o exemplară erudiţie, Originea românilor, volum care avea să îl aşeze în cel dintâi eşalon valoric al marilor noştri învăţaţi de la jumătatea finală a secolului al XIX-lea şi prima jumătate a celui următor.

La împlinirea a 40 ani de viaţă (cu numai o lună înainte de a avea 41 de ani, n.n.), după ce în anul 1898 a fost inclus în rândul membrilor corespondenţi, la 1 aprilie 1900 a fost ales membru titular al Academiei Române, fiind al doilea învăţat originar din ţinutul vasluian care dobândea titularizarea ca academician. În acel an doar două persoane au beneficiat de alegerea ca membri titulari, Al. Philippide şi Ioan Puşcariu (1824-1911), istoric şi literat.

Ilustrul filolog, lingvist, istoric al limbii, scriitor şi poet, Alexandru Philippide s-a stins din viaţă la laşi, în anul 1933, în data de 12 august.

www.cimec.ro

-

Hamangiu, Constantin (1869 - 1932)

- ""'-.- -

www.cimec.ro

www.cimec.ro

Constantin

9-Lamangiu

A

3Jntâiul dintre cei doi jurişti originari din actualul judeţ Vaslui care au fost aleşi membrii de onoare al Academiei Române s-a născut la Bârlad, în ultima zi al de­ceniului VI din secolul al XIX-lea. Constantin Hamangiu a început şcolarizarea în oraşul natal, unde a şi promovat la liceul din localitate examenul de bacalaureat. A mai fost primul dintre academicienii "vasluieni" care nu şi-a început studenţia la universitatea din fosta capitală a Moldovei, înscriindu-se în anul 1889 la Facultatea de Drept din Bucureşti. Şi-a susţinut teza de licenţă, în anul 1893, la aceeaşi facultate, cu o tematică ce era o premieră la data respectivă în jurisprudenţa românească: Despre proprietatea

literară şi artistică.

După încheierea pregătirii universitare nu a mai revenit în Moldova, ci şi-a început cariera de magistrat ca judecător la tribunalul Ocolului V al Bucureştilor. A trecut apoi în judeţul Vâlcea ca deţinător al postului de substitut la tribunalul din Râmnicu Vâlcea. Începând cu anul 1895 a revenit ca jurist într-un judeţ al Moldovei, acela al cărei oraş de reşedinţă era portul dunărean Galaţi. A ales ca loc de practică judiciară centrul comercial gălăţean deoarece multiplele tranzacţii negustoreşti specifi­ce porturilor generau tot felul de cazuri ce reclamau rezolvări pe calea legii prin in­termediul tribunalului. Iniţial a fost supleant, dar peste un an a devenit procuror la Tribunalul Judeţean Covurlui (denumirea de atunci a judeţului al cărui centru ad­ministrativ teritorial era municipiul Galaţi, n.n.). Ca să poată deţine funcţia de judecător de instrucţie a părăsit Galaţiul şi în anul 1897 a revenit în Bucureşti, unde la Tribunalul Ilfov era vacant un astfel de post.

www.cimec.ro

MEMBRI I ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI 76\ �-----------------------------------------------------------

În anul 1902 a fost avansat prim-procuror la Tribunalul Covurlui, dar numai pentru câteva luni, fiindcă în a doua parte al aceluiaşi an îl aflăm procuror la Curtea de Apel din Iaşi, unde a funcţionat ca atare până în 1904.

S-a întors din nou în Galaţi, tot ca procuror al Curţii de Apel din acest oraş, rămânând în această calitate până în anul 1915 când, demisionând din magistratură, şi-a reluat studiile juridice.

Am insistat asupra evantaiului de funcţii pe care le-a deţinut în intervalul 1894-1915 pentru a arăta faptul că prin activitatea concretă în magistratură a reuşit a fi în miezul problemelor juridice multiple şi complexe, prilej excelent de îmbogăţire a cu­noştinţelor de specialitate. În viaţa de zi cu zi a tribunalelor a reuşit să cunoască, să aprofundeze şi să soluţioneze aspecte ale juridicului pe care nu avea cum să le cunoască doar din studiile teoretice oricât de intense ar fi fost acestea.

În paralel cu funcţiile din magistratură a desfăşurat şi o tenace activitate şti­inţifică de profil juridic. Bunăoară, la numai patru ani de la absolvirea facultăţii a pu­blicat lucrarea Codul civil român, conform textului oficial (1897), pentru ca doar peste un an să i se tipărească volumul Codul comercial adnotat cu jurisprudenta Înaltei Curţi

de Casaţie, precum şi contribuţia Codul de procedură civilă conform textului oficial. Toate acestea au fost lucrări de foarte mare importanţă atât pentru magistraţi, dar mai ales pentru facultăţile de Drept în care erau pregătiţi viitori jurişti ai României.

Constantin Hamangiu a mai realizat performanţa de a fi fost primul român că­ruia i s-a publicat întâia carte românească de drept apărută în ţara noastră în secolul al XX-lea.

Exact cu un secol în urmă, în 1906 eminentul legiuitor originar din Bârlad revenea cu noi date şi interpretări asupra tezei sale de licenţă. Rezultatul a fost volumul Arta şi literatura din punct de vedere juridic. Teoria proprietăţii intelectuale. Având în vedere caracterul special al temei abordate, lucrare elaborată la un nivel înalt de cu­noştinţe juridice, ne scuteşte pe noi de a mai adăuga elogii la adresa autorului acesteia.

Prin înfăptuirea, în anul 1918, a unirii majorităţii românilor într-un stat na­ţional unitar s-au ivit importante aspecte juridice noi care îşi cereau o pe cât de corectă pe atât de grabnică soluţionare. Erudiţia în materie de drept a lui Constantin Haman­giu a impus aducerea sa urgentă în fruntea oamenilor legii chemaţi la această extrem de complexă acţiune de organizare pe criterii moderne europene a justiţiei regatului României Mari. Prin înalt decret regal juristul Constantin Hamangiu a fost numit se­cretar în cadrul Ministerului de Justiţie, post pe care l-a gestionat până în anul 1930.

La împlinirea vârstei de 62 de ani a fost degrevat de funcţia ministerială, nu atât din cauza pensionării, ci mai mult din motive de sănătate.

Bogata lui experienţă de practică judiciară şi excepţionalele sale cunoştinţe teoretice de drept au fost folositoare justiţiei naţionale, iar ca urmare a fost numit în funcţia de consilier la Înalta Curte de Casaţie de la Bucureşti. În noua, şi de altfel ul­tima sa calitate în rezolvarea unora dintre cele mai dificile chestiuni juridice a dat do­vadă de un excepţional profesionalism.

A avut ideea, dar şi tenacitatea, de a aduna clasifica şi publica toate legiuirile româneşti emise de la începutul secolului al XIX-lea şi până în deceniul al treilea din

www.cimec.ro

_______________________ A_c_a_de_m_L_.cL_·e_nL_.i_Ju_d_e_tu_lu_L_· �_a_s_lu_i ________________ �r-71

veacul următor. Publicând succesiv aceste legiuiri, începând cu anul 1900 a reuşit ca în final să se ajungă la nu mai puţin de treizeci de volume ce însumează mai multe mii de pagini. "Serialul" de legi având titlul generic de Codul general al României este şi în prezent o vastă culegere, utilizată fără încetare ca unic şi foarte preţios izvor infor­maţional şi documentar de cei ce se ocupă cu istoria dreptului românesc şi chiar a celui european.

A înfiinţat în anul 1921 un periodic de ştiinţe juridice. Denumirea revistei i-a fost inspirată de numele culegerii în 50 de volume a opiniilor juriştilor clasici romani asupra unora dintre cele mai importante probleme de drept, Pandecte Oucrare realizată în anul 533 d.Chr. la solicitarea împăratului Imperiului Bizantin, Flavius Petrus Sa­bbatius Justinianus (527-565), intitulată "Pandectele române"). Şi această publicaţie este astăzi un veritabil izvor documentar în care se găsesc o seamă de studii şi articole de drept ce sunt consultate de către cei interesaţi de gradul de evoluţie al acestei ştiinţe din România începutului de secol XX.

Impresionanta şi multilaterala da activitate ştiinţifică într-un domeniu atât de complex şi dificil aşa cum este Dreptul l-a impus şi în faţa celui mai înalt for al culturii şi ştiinţei din ţara noastră, Academia Română. Sub preşedinţia academicianului Ioan Bianu (1856-1935), renumit filolog transilvănean, membru titular din anul 1902, a vi­cepreşedinţilor Octavian Goga (1881-1938), poet, publicist şi om politic, Nicolae Va­silescu-Karpen (1870-1964), jurist şi istoric şi secretarul academiei Gheorghe Ţiţeica (1873-1939), matematician, în şedinţa academiei din data de 29 mai 1930 juristul Con­stantin N. Hamangiu a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Era unica persoană căreia i s-a acordat acestă demnitate ştiinţifică pe anul respectiv, şi al 71-lea deţinător al unui astfel de fotoliu academic în decursul a 63 de ani de când a fost făcută prima alegere (întâiul "beneficiar" fiind regele Carol 1, n.n.).

Înainte cu un an de a fi ales academician, simţindu-şi apropiat sfârşitul vieţii, Constantin Hamangiu donase Academiei Române 5 milioane lei în înscrisuri agricole, pentru constituirea unui premiu care să-i perpetueze numele.

În calitate de academician nu a mai avut prea mult răgaz de a activa deoarece în data de 8 ianuarie 1932 a încetat din viaţă, la Bucureşti.

În grupul academicienilor originari din judeţul Vaslui se înscrie ca fiind întâiul jurist care a fost ales în Academia Română. Oraşul Bârlad se poate mândri pe drept cu acest fapt.

Valoroasa-i operă juridică, prin mulţimea şi diversitatea de date pe care le con­ţine, reprezintă actualmente o extrem de serioasă sursă de documentare pentru cei care se preocupă de istoria dreptului românesc.

www.cimec.ro

www.cimec.ro

Mironescu, George (1874 - 1949)

www.cimec.ro

www.cimec.ro

[jeorge

�ironescu

,Jrimul dintre cei născuţi în oraşul Vaslui, ajuns până la treapta de membru de onoare al Academiei Române, intrase în viaţă în 28 ianuarie. Familia de intelectuali din care făcea parte a pus mult preţ pe pregătirea şcolară a lui George, învăţându-1 de la o vârstă fragedă limba franceză. Clasele primare, gimnaziale şi liceale le-a făcut în urbea natală. Înzestrat cu o capacitate intelectuală pronunţată, după obţinerea diplomei de bacalaureat a ales ca oraş al perioadei de studenţie Bucureştiul. Mai mult ca sigur, la dorinţa părinţilor s-a înscris la Facultatea de drept, iar pentru satisfacţia personală a urmat concomitent şi Facultatea de litere. Nu erau prea dese cazurile în care o sin­gură persoană izbutea să facă faţă examenelor de la două facultăţi în acelaşi interval de timp. Examenele de licenţă le-a susţinut la un an unul de celălalt, în 1894 cel de la Drept, iar în 1895 cel de la Litere.

Junele moldovean plecat din Vaslui, pe cât era de capabil pe atât era de am­biţios. Cu cele două diplome de licenţă putea să îşi găsească oriunde în România o slujbă bine remunerată fie ca profesor sau ca avocat. Dar el a preferat să îşi continue pregătirea superioară în capitala Franţei, "oraşul lumină" . Şi la Paris s-a dovedit la fel de aplecat spre studiu, fapt concretizat prin promovarea în numai doi ani a examenelor în urma cărora se acorda titlul de doctor în drept (1896-1898).

Revenit în România cu prestigioasa diplomă de doctor emisă de facultatea de drept pariziană, nici nu a fost de mirare că George Mironescu a început cariera în ma­gistratură ca procuror al unui important tribunal, acela al judeţului Ilfov.

Începând din anul 1903 era deja, intrat prin concurs, la nici 30 de ani, profesor

www.cimec.ro

��----------M_E_M_B_R_II A_C_A_D_E_M_IE_J R_o_M_Â_N_E_O_R_JG_JN_A_R_I D_JN __ JU_D_E_ŢU_L_V_A_SL_U_J __

____________ __

universitar în capitala României. A predat Dreptul civil, iar apoi a susţinut cursul de Procedură civilă, la Facultatea de drept bucureşteană. Pentru inalta sa competenţă pro­fesională, precum şi calitatea de bun organizator i s-a încredinţat funcţia de decan al facultăţii la care preda. A fost întâiul personaj originar din Moldova care a devenit decan la o facultate din cadrul universităţii din Bucureşti, în anul 1906.

S-a preocupat în mod statornic de a continua modernizarea învăţământului ju­ridic românesc, introducând noi materii de studiu ivite pe plan universitar european ca urmare a evoluţiei problematicii juridice. Bunăoară, în anul 1914, s-a înfiinţat Ca­tedra de Enciclopedia Dreptului - o premieră în învăţământul universitar de profil -profesorul George Mironescu devenind şeful acesteia, mai întâi ca suplinitor, iar din anul 1920 a fost titularizat.

În paralel cu activitatea la catedră s-a afirmat şi în plan politic, înscriindu-se în anii anteriori primului război mondial printre cei mai fervenţi apărători a drepturilor românilor ce se aflau în Imperiul Austro-Ungar.

De asemenea era partizan al necesităţii realizării unirii Transilvaniei cu Ro­mânia. Nu puţini dintre intelectualii români transilvăneni, care au emigrat în "Patria mamă" au găsit în profesorul George Mironescu un foarte preţios şi eficient sprijinitor. După încheierea primului război mondial marele Comitet Naţional Român a trimis în capitala Franţei mai mulţi reprezentanţi în vederea încheierii tratatelor de pace. Unul dintre aceşti mesageri ai României a fost George Mironescu. El s-a implicat în în­fiinţarea ziarului "La Roumanie", periodic în care a publicat mai multe articole, toate pledând pentru recunoaşterea internaţională a actului unirii din 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia.

A avut parte de mai multe funcţii în stat, fiind în trei rânduri ministru al Afa­cerilor Străine (1928-1929, 1930, 1931), prezidând delegaţia ţării noastre la sesiunile Societăţii Naţiunilor, precum şi la alte două importante conferinţe internaţionale, am­bele ţinute la Haga, în Olanda, în anii 1929 şi 1930. Istoricul şi publicistul american Milton Lehrer, referindu-se într-una din scrierile sale la acea perioadă în care se căutau soluţii pentru evitarea unei noi conflagraţii la scară mondială, consemnează numele lui George Mironescu în grupul (destul de restrâns) al diplomaţilor care au făcut cel mai mult în vederea consolidării păcii în Europa şi în lume. Este o apreciere deosebit de onorantă pentru memoria acestui fiu al municipiului Vaslui.

Ajuns la guvernarea ţării în perioada foarte dificilă a "crizei economice ge­nerale" Oa 10 octombrie 1930, n.n.), George Mironescu a încercat să scoată ţara din impas prin aplicarea unui regim de severe economii, apelând totodată şi la un îm­prumut extern din Suedia. Pe plan politic intern e de semnalat faptul că s-a luat pentru prima dată în România poziţie faţă de agresivitatea politică a Gărzii de Fier. Dacă cele începute în acest sens ar fi fost continuate şi de către guvernele care au urmat era posibil să nu fi avut loc marile tulburări politice interne ale anului 1940.

Politicianul George Mironescu a fost dublat de pedagogul prin excelenţă. În

1902 a dat la iveală contribuţia cu scop didactic Lacunele noului cod de procedură civilă,

iar în 1912 a scos volumul Studii juridice, urmat tot pe parcursul aceluiaşi an de con­tribuţiile Despre acţiunile posesorii şi Noţiunile dreptului. Peste alţi trei ani a elaborat

www.cimec.ro

Academicienii judeţului Vaslui (83 --

----------------------------------------------------------�

şi tipărit lucrarea de un foarte mare interes al acelui moment istoric România faţă de

războiul european (1915). Face în paginile acesteia o clară radiografie a raportului de forţe ale principalelor părţi beligerante şi a consecinţelor participării, sau a neparti­cipării României la primul război mondial care începuse din anul 1914. Volumul era o premieră editorială, în sensul că un autor român supunea analizei un subiect de an­vergură intercontinentală.

Evenimentele militare determinate de intrarea ţării noastre în război de partea statelor Antantei (Franţa, Marea Britanie, Rusia, n.n.) au făcut ca pe durata ostilităţilor desfăşurate pe teritoriul românesc să se întrerupă activitatea publicistică a lui George Mironescu. Cu toate impedimentele ivite el a elaborat un amplu studiu în limba fran­ceză, destinat străinătăţii, în care oferea date competente referitoare la cauzele pentru care ţara noastră a participat la primul război mondial, arătând lumii justificarea ne­cesităţii aducerii în graniţele româneşti a provinciilor care de secole se aflaseră incluse în imperiile învecinate cu România. Aper()U sur la question romaine (Vedere generală a chestiunii româneşti, n.n.), lucrare apărută în anul 1919 era în acelaşi timp o replică la valul de invective pe care presa ungară le revărsa asupra României datorită revenirii teritoriului Transilvaniei istorice la patria mamă.

Tot pentru informarea corectă a străinătăţii asupra dezideratelor politicii ro­mâneşti postbelice a mai publicat lucrările în limba franceză La politique de la paix

(Politica păcii, n.n), în 1929 şi France et Roumanie (Franţa şi România, n.n) în anul ur­mător.

Cartea sa de cea mai elevată valoare ştiinţifică, o veritabilă noutate în lite­ratura juridică românească a fost Orientări în filozofia dreptului, apărută în 1939.

Tot în acel an ultim al deceniului al treilea din secolul XX, în şedinţa Academiei Române din 31 mai George G. Mironescu a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Această alegere a fost pusă în discuţia academică mai cu seamă de faptul că preşedintele era la acea dată Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957), filosof şi psi­holog, care a apreciat legăturile făcute de către George Mironescu, între filosofie şi drept.

Nu putem încheia fără să mai subliniem şi faptul că atât ca senator ce a deţinut şi funcţia de vicepreşedinte a Senatului României, în calitate de preşedinte al Con­siliului de Miniştri, de ministru de externe, de ministru secretar de stat, de membru al grupului pentru elaborarea noii Constituţii a României Întregite, de şef al delegaţiei române la Liga Naţiunilor unde a rostit un număr impresionant de cuvântări, atât în română cât şi în limbi de circulaţie internaţională. Toate acestea au fost adunate şi pu­blicate în două tomuri care au văzut lumina tiparului în anii 1930 (vol. 1) şi 1937 (vol. Il).

În anul 1948, aşa cum bine se cunoaşte, au fost excluşi în mod abuziv din Academia Republicii Populare Române peste o sută de academicieni, mai cu seamă dintre teologi şi jurişti ce erau implicaţi în activităţi politice. Între cei excluşi s-a aflat şi George Mironescu.

Retragerea titulaturii academice a atras şi scoaterea tuturor scrierilor sale din circuitul bibliotecii academiei precwn şi din celelalte biblioteci publice din ţară. În unele

www.cimec.ro

��-----------M_E_M_B_R_II_AC_A_D_E_M_IE_I R_O_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_R_I D_IN __

JU_D_E_ŢU_L_V_A_SL_U_I ______________ __

dintre acestea zelul a fost într-atât de mare încât cărţile semnate de George Mironescu au fost distruse. De asemenea, mai multe zeci de ani la rând era interzisă publicarea numelui său sau consemnarea în bibliografie a titlurilor lucrărilor sale. Din aceste con­siderente opera sa cuprinzătoare şi diversificată nu a putut să fie studiată şi nici uti­lizată ştiinţific în nici un fel. Rămâne ca viitorii cercetători să o redescopere şi să o aşe­ze la locul ei binemeritat.

S-a stins din viaţă la o dată ce nu s-a consemnat, în anul 1949. Ca o reparaţie postumă a nedreptăţilor care i s-au făcut, în 3 iulie 1990 a fost

repus în drepturi ca membru de onoare al Academiei Române.

- �� -

www.cimec.ro

- , _ , __ _ -

Docan, Nicolae

, ,.

(1874 - 1933)

_ ......._ __ -

www.cimec.ro

www.cimec.ro

9V"icolae

'lJocan

Jescendent al unei familii înstărite din perimetrul Bârlad - Tutova - Vaslui, dintre ai cărei membri ce au vieţuit în secolul al XVIII-lea deţinuseră dregătorii din diferite trepte administrative de însemnătate medie, ca vătaf, comis, căminar, clucer, vor­

nic, ş.a., Nicolae Docan s-a născut la data de 25 iunie în târgui Bârlad. Tata, Neculai, se număra printre prietenii "de familie" ai omului politic şi istoricului Mihail Kogălni­ceanu (1817-1891, membru titular al Academiei Române). În anul 1877 Neculai a ajuns să deţină o importantă funcţie în statul român, aceea de ministru al lucrărilor publice. Pe parcursul secolului al XVIII-lea familia ce îşi trăgea numele de la moşia Docani, co­muna Vinderei, de pe valea Iărovăţului, se afla şi în posesia altor moşii situate în părţile Dorohoiului, Fălciului şi Romanului, dar până în preajma veacului al XX-lea pierduseră cea mai mare parte din pământurile avute.

Clasele primare le-a făcut Nicolae Docan în Bârladul natal, iar studiile medii la Galaţi, unde în 1892, pe când avea 18 ani, promovase testele examenului de baca­laureat. Pentru studii superioare a ales Parisul, unde a urmat Facultatea de Drept, din cadrul vestitei universităţi franceze Sorbonne.

După patru ani de studii, în noiembrie 1896, şi-a luat licenţa, iar apoi, la scurtă vreme, promovase examenul în urma căruia devenise Doctor în Dreptul Internaţional Maritim. Din documentarea care o deţinem, reiese că Nicolae Docan a fost cel dintâi român ce deţinea o asemenea doctorantură juridică.

Deja la finele lunii iunie a anului 1897 a debutat profesional ca avocat în Bu­cureşti, însă pentru scurt timp, deoarece în luna noiembrie a aceluiaşi an era instalat

www.cimec.ro

MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI 88\ �-----------------------------------------------------------

în laşi - la Judecătoria Ocolului 1 - judecător. Pentru puţină vreme a funcţionat şi la Judecătoria Ocolului Bucium, post din care a demisionat în luna noiembrie 1898. Peste patru luni, în aprilie 1899 a fost numit avocat al Primăriei Iaşi având ca "obligaţiune de serviciu" apărarea intereselor instituţiei în diferite procese pe care aceasta le avea cu persoane fizice (era vorba de aşa-numitul "Serviciu Contencios", n.n.). Deşi era şef al acelui compartiment juridic, funcţie de mare importanţă în oraş şi bine remunerată, în decembrie 1900 a demisionat.

În 1903 s-a prezentat la un concurs pentru ocuparea, la Ministerul Macerilor Străine Oa Bucureşti, n.n.), a postului de "secretar de legaţie" Reuşind pe locul prim între concurenţi, a fost cooptat în "corpul diplomatic", în cadrul căruia a urcat cu ra­piditate pe scara ierarhică: şef al serviciilor speciale şi de fruntârie (graniţă, n.n.), di­rector al afacerilor politice ale contenciosului, secretar general al Ministerului de Ex­terne şi ministru plenipotenţiar (în ultima dintre funcţii a fost înaintat prin Decret Regal datat 27 septembrie 1918, n.n.).

"Oraşul lumină", Parisul, cu deosebit de importantele sale biblioteci, între care se singulariza prin fondul de carte biblioteca universităţii Sorbonne, îi oferise tânărului bârlădean excelente condiţii de a-şi face o foarte amplă şi diversificată cultură generală, de-a dreptul enciclopedică. Acel formidabil bagaj de cunoştinţe i-a permis ca pe lângă specialitatea sa în dreptul internaţional public şi privat să fie capabil de a efectua fructuoase cercetări în o serie de domenii ce nu aveau nici o tangenţă cu pregătirea sa profesională. S-a preocupat de literatură în aşa măsură încât a reuşit să fie admis în rândul colaboratorilor revistei ieşene "Arhiva", publicaţie periodică înfiinţată în iulie 1889 de către "Societatea ştiinţifică şi literară din Iaşi" Cei ce publicau în "Arhiva" erau "nume de rezonanţă" în cultura românească a secolului al XIX-lea, ca de exemplu Alexandru D. Xenopol, Grigore Buţureanu, Gheorghe Ghibănescu, Nicolae Iorga, Gri­gore Alexandrescu, Ovid Densuşianu, Gheorghe Bogdan-Duică, Traian Demetrescu, George Murnu ş.a., şi a te număra printre aceştia nu era un lucru deloc de neglijat, dar nici facil.

Debutul în "Arhiva" 1-a făcut totuşi, nu cu publicarea unei creaţii literare, ci cu inserarea în paginile periodicului ieşean a studiului pe o temă de drept medieval,

"Frate în documente", apărut în anul 1900. Publicarea unui astfel de subiect la Iaşi era o noutate la acea vreme, iar includerea materialului în paginile "Arhivei" a fost posibilă datorită faptului că directorul periodicului, care nu era altul decât marele istoric Ale­xandru D. Xenopol, membru titular (din anul 1893) al Academiei Române, iar magistrul a apreciat ca meritoriu studiul tânărului de 26 de ani, Nicolae Docan.

În anul prim al secolului al XX-lea juristul originar din Bârlad aducea în pa­ginile revistei conduse de A. D. Xenopol o noutate şi o raritate literară creată în Tran­silvania, la anul 1679 de către juristul sas Valentin Frank von Frankenstein. Titlul ar­ticolului semnat de Nicolae Docan era "Lucrări de versificaţie românească publicate de un sas în veacul al XVII-lea" Ceea ce surprindea la acel material era faptul că textul în întregime era tipărit cu literele alfabetului latin, asta în timp ce scrierea în limba română era tributară caracterelor chirilice.

O altă contribuţie de valoare a sa la istoria literaturii vechi româneşti a fost

www.cimec.ro

______

____________

______ A_c_a_de_m_�_·c_ie_n_ii_j_ud_e_t_ul_u_i _Vi_a_sl_u_i ________________ �;--89

descoperirea şi publicarea în anul 1911 a unei cronici în versuri (peste 1300), care istorisesc principalele momente ale domniei voievodului Ţării Româneşti, Petru Nicolae Mavrogheni (1786-1792). Printr-o meticuloasă analiză comparativă de texte el a stabilit că această "cronică versificată" nu era pastişă a creaţiei lui Hristache Pitarul (cronicar şi poet de la finele secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea), Istoria faJr

telor lui Mavroghene vodă şi a răzmeriţei din timpul lui, pe la 1790, ci este anterioară cronicei pitarului versificator, fapt ce atestă amplele cunoştinţe de literatură română veche pe care le avea Nicolae Docan.

Disciplina ştiinţifică în care s-a distins ca un veritabil erudit a fost numismatica (studierea monedelor antice şi medievale: nummus = ban, para, monedă în latină, n.n.). începuturile acestei ştiinţe în Europa datează din secolul al XVI-lea, însă în acea primă fază se practica mai mult formarea de colecţii monetare compuse din piese numismatice de diverse tipuri, monede ce proveneau din descoperiri arheologice ocazionale, decât studierea ştiinţifică a acestora. Unica preocupare a colecţionarilor era descifrarea în­scrisurilor de pe avers şi revers. Preocupări de numismatică în ţara noastră au prins contur în secolul al XIX-lea, în a cărui primă jumătate s-au creat primele colecţii de mo­nede. Proprietarii acestora nu depăşeau ca nivel de cunoştinţe sistematic organizate referitoare la monede, fazele amatorismului. Se poate însă considera că etapa ştiinţifică a numismaticii în România se leagă de numele academicianului Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăuşanu (1833-1914), originar din judeţul Iaşi, unul dintre fondatorii din 1903 a Societăţii Numismatice Române. Nicolae Docan a deschis o nouă pistă de in­vestigare a "fenomenului monetar" medieval românesc prin studierea amănunţită a documentelor de arhivă pentru a extrage din conţinutul acestora orice referire la sis­temul monetar din epocile din care proveneau respectivele înscrisuri. În felul acesta el a reuşit să se înscrie în istoria numismaticii de la noi ca fiind primul cercetător care a identificat denumirile diferitelor tipuri de monede cu putere circulatorie în statele româneşti medievale. Totodată el a putut să stabilească şi duratele în timp a circulaţiei fiecărui tip monetar, precum şi fluctuaţiile puterii de cumpărare de-a lungul anilor a monedelor studiate.

Numismatul Nicolae Docan s-a impus şi a devenit o autoritate în această ra­mură auxiliară a istoriei prin elaborarea lucrării publicate în anul 1902 a celei dintâi monografii de la noi referitoare la monedele emise de către Ştefan cel Mare (1457-1504), cu interesante aprecieri asupra activităţii monetăriei moldovene de la Suceava (studiu publicat în limba germană: Die Miizen des Moldavischen Fiirsthen Stephan der

Grossen, n.n.). În legătură cu epoca lui Ştefan cel Mare excelentul cunoscător al an­samblului tipurilor de monede emise în Moldova celei de-a doua jumătăţi a secolului al XV-lea preconizase întocmirea unui catalog al tipurilor monetare, volum pentru a că­rui elaborare există date în manuscrisele lui Nicolae Docan potrivit cărora ar fi efectuat cercetări la mai multe cabinete numismatice de mare reputaţie, cum au fost (şi sunt şi în prezent) cele de la Berlin, Dresda, Gotha, Viena, etc. Fiind de o foarte rară me­ticulozitate în adunarea datelor (şi mai ales în stabilirea veridicităţii ştiinţifice a a­cestora) nu a considerat, până la timpuria sa încetare din viaţă, la numai 59 de ani, că ar dispune de suficient material pe baza căruia să treacă efectiv la scrierea Ca-

www.cimec.ro

MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI 90\ �--------------------------------------------------------------

talogului. Cu toate că încă nu avea o etate respectabilă ca număr de ani, datorită însă

prestigiului ştiinţific pe care şi l-a creat, în anul 1906, la 22 martie, deşi nu era încă cooptat în rândul academicienilor, a prezentat în cadrul Academiei Române comu­nicarea, foarte modest intitulată, "Notiţă despre monetele Oa acea dată se utiliza ter­menul monetă datorită faptului că în Roma antică atelierul de ştanţare era situat în templul dedicat zeiţei Junona, sora şi soţia lui Jupiter, tatăl zeilor, căreia i se mai spu­nea Juno Maneta = prezicătoarea, deoarece ar fi avertizat poporul roman că urma să se producă un cutremur, n.n.) lui Petru Muşat", subiect de un interes ştiinţific aparte. Să prezinţi la doar 32 de ani o disertaţie în faţa unui auditoriu compus din cercetători cu mare experienţă şi îndelungă practică în ştiinţa studierii monedelor, grup în care se aflau întemeietori ai numismaticii româneşti, era o performanţă de-a dreptul demnă de invidiat. Expunerea făcută de către Nicolae Docan a fost de un nivel ştiinţific într­atât de elevat încât Academia Română îi acordase, nu o singură dată, ci chiar de două ori în acelaşi an (fapt rarisim pentru cel mai înalt for ştiinţific şi cultural naţional, n.n.) posibilitatea de a prezenta comunicări în Aula nemuritorilor. Ca urmare în data de 9 octombrie 1909 a susţinut comunicarea "Despre elementele cronologice româneşti", în luna următoare (în 20 noiembrie, n.n.) a prezentat subiectul intitulat "Studii privitoare

la numismatica Ţării Româneşti"

Faptul că dispunea de informaţii ştiinţifice pe cât de exacte pe atât de nu­meroase şi diversificate în domeniul numismaticii este pe deplin atestat prin publicarea sub semnătura lui Nicolae Docan, în anul 1910, a unei bibliografii critice cu privire la monedele Ţării Româneşti, în cadrul căreia înserase toate publicaţiile pe această temă apărute în intervalului dintre anii 1878 şi 1908. El a continuat astfel lucrarea acade­micianului Dimitrie A. Sturdza-Miclăuşanu, Bibliografia numismaticii române dintre anii

1572-1879, evitând însă în cartea sa o serie de neajunsuri informaţionale pe care le avea bibliografia antecesorului său în ştiinţa cunoaşterii monetare (erori ce erau inerente unei lucrări de pionierat în numismatica românească, aşa cum era "Bibliografia lui D.

A. Sturdza", apărută în anul 1879, n.n.). Cu aceeaşi "patimă puternică" în cercetarea monedelor vechi, Nicolae Docan

s-a distins şi ca un foarte zelos colecţionar de piese numismatice. În urmă cu un secol, la 8 aprilie 1906 menţionase că deţinea 930 de monede "bine studiate", adunate "timp de zece ani, cu stăruinţă şi sacrificii" Întregul fond de monede constând din "piese de la toate timpurile celor mai vechi ale ambelor principate (Ţara Românească şi Moldova, n.n.) şi până la sfârşitul secolului al XVIII-lea" îl dona Academiei Române, for ştiinţific în cadrul căruia urma să se înfiinţeze Cabinetul numismatic. Îşi exprima intenţia de a completa numărul monedelor până la cifra de 1000 exemplare. Din cauza primului război mondial în cursul căruia România în cea mai mare parte a sa a fost ocupată de armatele Puterilor Centrale, colecţia era în pericol de confiscare de către comanda­mentul german. Pentru ca un asemenea lucru să nu se poată întâmpla Nicolae Docan a pus monedele la adăpost, în loc tăinuit, pe moşia sa din localitatea Tomeşti, sat aparţinător comunei Pogana, de pe valea pârâului Tutova, judeţul Vaslui. A fost găsită după decesul lui Nicolae Docan şi se aflau în cadrul acesteia aproape 2000 de monede

www.cimec.ro

_______________________ A_c_a_de_m_�_·c_ie_n_ii_ju_d_e_tu_l_u�_· _va_s_lu_i ________________ �;-gl

(cifra exactă 1859 piese, n.n.). colecţia prin conţinutul ei reflecta înaltul profesionalism al celui ce a reuşit să o înfăptuiască. Pe lângă faptul că erau prezente .,aproape toate seriile monetare moldoveneşti şi munteneşti, de la înfiinţarea monetăriilor celor două principate şi până la Cuza Vodă", cuprindea şi numeroase variante ale tipurilor prin­cipale, dintre care nu puţine erau inedite. Principiile care le-a stabilit Nicolae Docan la realizarea colectiei sale numismatice au rămas în vigoare şi în prezent, iar cu­noaşterea şi aplicarea lor este un îndreptar ştiinţific pentru cei ce se îndeletnicesc cu formarea de colecţii monetare antice şi medievale, mai cu seamă.

Cu multilaterala sa pregătire intelectuală Nicolae Docan şi-a îndreptat interesul ştiinţific şi asupra domeniului cartografiei. A ajuns, cu perspicacitatea ce-i era carac­teristică la concluzia că studierea hărţilor se concretiza prin deducerea unor date foarte importate pentru mai multe discipline, ca de pildă istoria, lingvistica, statistica, eco­nomia politică, şi bineînţeles, geografia. Studiul materialului cartografic utilizat în războiul rusa-turc-austriac din anii de la finele secolului al XVIII-lea a demonstrat pentru prima oară în ştiinţa românească, prin lucrarea publicată în anul 1912, intitulată Memoriu despre lucrările cartografice privitoare la războiul din 1787-1791 a demonstrat însemnătatea aparte a izvoarelor cartografice pentru istoria noastră naţională.

De la Kriegsarchiv (Arhiva de război, n.n.) din Viena, unde a studiat materialul cartografic care a stat la baza lucrării mai sus menţionate a obţinut pentru Academia Română un număr considerabil de hărţi, între care şi un exemplar original al hărţii Ţării Româneşti (constând în 161 planşe), piese de extremă raritate care au îmbogăţit Cabinetul cartografic al actualei Biblioteci a Academiei Române.

Ca urmare a afirmării sale ştiinţifice în atâtea ramuri adiacente istoriei, Sec­ţiunea istorică a Academiei Române l-a propus pe eruditul Nicolae Docan, în anul 1915, să fie ales de către plenul academic Membru corespondent. Prin alegerea membrilor corespondenţi Simion Mehedinţi (1868-1962, membru corespondent din anul 1908, n.n.) şi Ion I. Nistor (1876-1962, membru corespondent din anul 1911, n.n.) ca membri titulari puteau fi admişi doi noi membri corespondenţi. Pe locul rămas liber prin .,ti­tularizarea" lui Simion Mehedinţi a candidat şi a fost ales Ioan Constantin Filitti (1879-1945, în şedinţa din 19 mai, n.n.), iar Nicolae Docan a devenit membru corespondent în aceeaşi lună cu I. C. Filitti, însă cu o săptămână mai târziu (26.05.1915), evident, ocupând locul ce îl deţinuse istoricul I. I. Nistor. În întregul an 1915 nu au mai fost efectuate alte primiri.

După ce constatase faptul că respectivul candidat Nicolae Docan întrunise două treimi din voturile membrilor Academiei Române, condiţie din regulamentul instituţiei, academicianul originar din judeţul Suceava, întemeietor al şcolii critice în istoriografia română şi organizator pe baze ştiinţifice a arhivelor naţionale, Dimitre Onciul (1856-1923, membru corespondent din 1889, membru titular din 1905, vicepreşedinte al A­cademiei în intervalul 1913-1916, n.n.) l-a proclamat ales. Cu acel prilej a mai menţionat şi faptul că proaspătul membru corespondent îşi dobândise reputaţia de .,cercetător foarte asiduu şi metodic al numismaticii româneşti, în care specialitate domnia sa este recunoscut ca cel mai bun cunoscător, cum şi un foarte merituos colecţionar"

Polihistor de marcă, academicianul Nicolae Docan a avut intenţia de a scrie şi www.cimec.ro

MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI 92\ L---------------------------------------------------------------

o istorie a Transilvaniei, lucrare pentru a cărei elaborare adunase o consistentă bi­bliografie constând din titluri ale lucrărilor care urma să le consulte şi să le folosească în viitoarea sa carte. Din nefericire, viaţa i s-a întrerupt prematur, la Tomeşti, în data de 25 aprilie din anul 1933. Numeroasele sale proiecte nu s-au mai realizat.

La Biblioteca Academiei Române din Bucureşti, în cadrul secţiei "Manuscrise", bogata arhivă "Nicolae Docan" aşteaptă cercetătorii să o studieze în amănunţime, şi poate, până în anul 2014, când se vor împlini patrusprezece decenii de la naşterea sa să se publice o amplă monografie, iar la Tomeşti să se inaugureze eventual o casă memorială a savantului Nicolae Docan.

www.cimec.ro

_ , -

Costăchescu, N eculai (1876 - 1939)

- .......__ -

www.cimec.ro

www.cimec.ro

�eculai

Coslăchescu

�ârgul Ruşi în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, o localitate semirurală aşezată într-o vale largă înconjurată de dealuri molcome, cu pante line pe care se în­lănţuiau şiruri de viţă de vie a fost locul în care venise pe lume un băiat al familiei Cos­tăchescu, copil ce fusese botezat cu prenumele Neculai. Fiindcă data exactă a naşterii sale nu este cunoscută (cel puţin în documentaţia existe�tă la arhiva Academiei Ro­mâne, n.n.) se poate presupune că fericitul eveniment s-a petrecut în preajma sărbătorii din 6 decembrie a fiecărui an, aceea a Sfântului ierarh Nicolae, al cărui nume i s-a dat şi noului născut.

Cel ce avea, peste ani, să devină întemeietor al şcolii româneşti de chimia com­binaţiilor complexe, ramură ştiinţifică de mare noutate nu doar în ţara noastră, ci şi în Europa de la începutul secolului al XX-lea, şi-a început clasele elementare în anul 1883 în oraşul Ruşi. Spre deosebire de ceilalţi şcolari ai clasei sale, micul Neculai a în­văţat mult mai repede scrierea şi citirea, fiind în acelaşi timp foarte bun şi la "comptul cu cifre", aşa cum i se spunea pe atunci disciplinei aritmeticii. Avea toate calităţile pen­tru a nu se limita cu învăţătura doar la cele patru clase primare obligatorii pe atunci.

Studiile liceale le-a efectuat în oraşul Iaşi, la Liceul Naţional. După obţinerea diplomei de bacalaureat s-a înscris, la universitatea ieşeană, la Facultatea de Ştiinţe, unde l-a avut profesor pe renumitul chimist şi mineralog Petru Poni (1841-1925), mem­bru titular al Academiei Române şi preşedinte al acesteia, în două rânduri (1898-1901; 1916-1920). Neculai Costăchescu a promovat examenele de absolvire, în anul 1901, obţinând licenţa în ştiinţe fizico-chimice. Profesorul Poni, care i-a apreciat nivelul a-

www.cimec.ro

��----------M_E_M_B_R_II A_C_A_D_E_MI_E_I R_O_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_RI_D_IN_J_U_D_ET_. u_L_V_A_SL_U_I ______________ __

vansat de cunoştinţe în materie, îl reţine în cadrul personalului de cercetare al La­boratorului de Chimie Minerală aparţinător de Facultatea de Ştiinţe al cărui absolvent era. În scurtă vreme, datorită capacităţii sale şi a înclinaţiei spre cercetări, a fost avan­sat şef de lucrări la respectivul laborator din Iaşi.

În anul 1905 a reuşit să susţină cu succes, la universitatea din fosta capitală a Moldovei, teza pentru obţinerea titlului ştiinţific de doctor. Tema cercetată se referea la gazele cuprinse în sare şi în vulcanii noroioşi din România. Cu acest prilej s-au în­registrat două premiere şi anume: întâia abordare a unui asemenea subiect la o uni­versitate din ţara noastră şi acordarea primului doctorat în chimie la universitatea din laşi.

Pentru a efectua cercetări ştiinţifice de mare rigurozitate a considerat necesară o perioadă de specializare la o universitate din vestul Europei. A mers la universitatea din cel mai important centru urban al Elveţiei, Ziirich, la care preda fizicianul Charles Eduard Guillaume (1861-1938), căruia pentru rezultatele excepţionale din cercetare i s-a acordat, în anul 1920, premiul Nobel. Tot la acea universitate mai predase şi ehi­mistui de renume Alfred Wernner ( 1866-1919), înalt specialist în domeniul combi­naţiilor chimice complexe, şi el onorat cu premiul Nobel în anul 1913. Evident că, be­neficiind de asemenea profesori universitari, românul Neculai Costăchescu a reuşit să devină un veritabil cercetător "de elită" în ramura chimiei, fiind la acei ani unicul spe­cialist român în domeniul combinaţiilor chimice complexe. Totodată a fost, şi a rămas până în prezent, singurul vasluian care a studiat la universitatea din Ziirich.

Revenit în ţară a fost reţinut pe lângă Petru Poni la Catedra de Chimie Mine­rală a facultăţii ieşene de ştiinţe. După retragerea lui Petru Poni de la catedra uni­versitară, în anul 1912, Neculai Costăchescu a predat în calitate de profesor universitar titular la Universitatea din laşi.

Cercetările sale au fost orientate spre chimia combinaţiilor complexe, domeniu în care a reuşit să realizeze atât de mult încât a devenit întemeietorul şcolii româneşti în această secvenţă a chb:niei. Tot el a avut iniţiativa de a organiza un laborator de chimie anorganică la Universitatea din Iaşi, întâiul de acest fel din România. Cercetările efectuate în acel laborator au contribuit la progresul ştiinţei chimiei din ţara noastră, fiind în acelaşi timp un jalon între chimia aşa-zis "clasică" şi chimia modernă.

Necul�i Costăchescu a adus sensibile contribuţii personale în valorificarea su­perioară a zăcămintelor de sare şi de ţîţei, reuşind să izoleze hidrocarburi pure, ceea ce nici un alt chimist român nu a mai realizat până la el. Aceste hidrocarburi (hidro­carbură = combinaţie organică formată din carbon şi hidrogen, n.n.), cu denumiri şti­inţifice dificil de explicat într-o lucrare de popularizare, aşa cum este cea de faţă, izo­pentan, izohexan, heptan, ş.a., prezintă o importanţă industrială deosebită, deoarece, datorită lor, ţiţeiul şi sarea pot să fie valorificate la un nivel tehnic superior, astfel încât să se obţină beneficii care depăşesc de multe zeci de ori valoarea ce s-ar putea dobândi prin vânzarea de ţîţei brut, ori a sării brute. De notat că marile rafinării de petrol din întreaga lume au la bază descoperirile pe care le-a făcut chimistul român originar din Huşi, Neculai Costăchescu.

La fel de importantă s-a dovedit a fi investigarea de laborator pe care o făcuse www.cimec.ro

_______________________ A_c_a_de_m_�_·c�_·e_n�_·i_ju_d_e_tu_lu_�_· V�_� __ zu_i ________________ �;-91

asupra unor "săruri ale metalelor", ca fluorosărurile de vanadiu (metal dur utilizabil în formarea oţelurilor speciale, descoperit în 1830 de către N. G. Selstrom) (figurează în Sistemul periodic al elementelor, sau "Tabelul lui Mendeleev" , la nr. 23, n.n.), fluorurile complexe de crom (metal alb, dur, casant şi foarte rezistent faţă de agenţi distructivi de natură chimică naturală sau provocată, element ce figurează în menţio­natul tabel la nr. 24). Este cunoscut din anul 1797, când l-a descoperit N. L. Vaquelin. A mai cercetat şi combinaţiile complexe de cobalt şi nichel. Primul dintre aceste două metale a fost descoperit în anul 1735 de către G. Brandt, iar celălalt era cunoscut din 1751 datorită descoperirii acestuia de către A. F. Cronstedt. Investigaţiile de laborator efectuate asupra acestor metale rare au dus la elaborarea de către savantul Neculai Cos­tăchescu (singur sau în colaborare cu alţi specialişti formaţi de către el) a mai multor lucrări ştiinţifice foarte valoroase, publicate în ţară şi peste hotare.

Principalele sale studii de chimie erau elaborate în limba franceză şi au fost publicate începând cu anul 1910. Recurgerea la utilizarea limbii de cea mai largă cir­culaţie internaţională din prima jumătate a secolului al XX-lea, franceza, a fost deter­minată îndeosebi de faptul că rezultatele obţinute în domeniul chimiei combinaţiilor complexe depăşeau net sfera de interes pur naţional românesc. Prin deosebita lor no­utate ele erau receptate în afara ţării noastre, în state unde chimia nu se afla într-o fază incipientă, dar ai căror cercetători nu au ajuns să realizeze descoperiri din ca­tegoria celor efectuate de sârguinciosul şi foarte doctul chimist originar din Vaslui.

Ca profesor universitar Neculai Costăchescu se distingea prin erudiţie între chimişti din învăţământul superior de specialitate din Iaşi, Bucureşti şi Cluj (oraşe în care se studia chimia înainte de al II-lea război mondial, n.n.). Pentru prima dată la noi a pus în aplicare o metodă de predare aparte, aceea a însoţirii prelegerilor de o serie de mici experienţe prin al căror intermediu se aducea în faţa auditoriului stu­denţesc demonstraţia practică a celor relatate în expunerile pur teoretice.

Nu s-a limitat doar la experienţe de laborator şi la activitatea didactică, ci a fost şi un om al vieţii publice, fiind unul dintre liderii grupării de centru a Partidului Naţional Ţărănesc, în cadrul căruia i s-a oferit postul de ministru al Instrucţiunii Pu­blice şi al Cultelor (1929-1931).

A căutat, şi a reuşit în bună parte, în timpul în care a fost la conducerea aces­tui minister să amelioreze situaţia şcolară foarte grea din Moldova situată între Prut şi Nistru. Datorită faptului că din 1812 şi până în 1918 acel teritoriu a fost anexat de Rusia, stat care a dus o puternică acţiune de deznaţionalizare a masei româneşti, măsură care viza în primul rând privarea acesteia de şcoli în limba maternă, produ­cându-se, în cei peste o sută de ani ai stăpânirii ruseşti în Basarabia, un decalaj sem­nificativ între numărul de şcoli din Moldova rămasă în graniţe naţionale româneşti şi acela al şcolilor de la răsărit de râul Prut. Diferenţa numerică, dar şi calitativă a fost atât de mare încât nu a fost posibilă de înlăturat în timp scurt după revenirea ţinutu­lui basarabean la România. Pe vremea când Neculai Costăchescu a fost diriguitorul ac­tivităţii şcolare s-a intensificat ritmul construirii de şcoli în mediul rural din judeţele transprutane. Necesităţile învăţământului românesc erau considerabile dacă ţinem sea­ma că erau de gestionat şcolile de toate gradele din 20 de municipii, 51 comune urbane,

www.cimec.ro

�L ___________ M_E_M_BR_II_A_CA_D_E_M_IE_I _RO_M_A_N_E_O_RI_G_IN_AR_I_D_IN_J_u_DE_Ţ_U_L_VA_S_LU_I ______________ _

108 comune suburbane şi 12.628 de sate. Nici situaţia cultelor de pe cuprinsul celor 294000 km? ai României Mari nu

era mai uşor de gestionat. Existau 17 episcopate ortodoxe, precum şi episcopiile greco­catolice, romano-catolice, luterane, calvine, unitariene şi forurile diriguitoare specifice cultului mozaic. Neculai Costăchescu a făcut pe cât de dese, tot pe atât de pertinente intervenţii în guvern, în urma cărora a izbutit să obţină pentru fiecare dintre acestea, asigurare de fonduri pentru normala funcţionare a activităţilor de cult de pe întregul teritoriu al României.

Bunele rezultate obţinute ca ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor au con­tribuit la propulsarea sa, în intervalul 1932-1933 în onoranta funcţie de preşedinte al Senatului României.

În anul 1936, pe când preşedinţia Academiei Române era asigurată de Ale­xandru Lepedatu (1876-1950), istoric şi politician, chimistul profesor la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi Neculai Costăchescu era ales membru de onoare al Academiei Române. Dar, din nefericire, nu a activat prea mult în cadrul academic deoarece, la numai 63 de ani, a încetat din viaţă, la Iaşi, în data de 14 iulie 1939.

www.cimec.ro

Lupu, Nicolae

Gheorghe (1884 - 1966)

www.cimec.ro

www.cimec.ro

9V"icolae fJheorghe

Lupu

(elui de-al patrulea copil al familiei preotului din satul de pe atunci Arsura, din judeţul Fălciu (actualmente comună din judeţul Vaslui, n.n.) i s-au dat la botez două prenume: Nicolae şi Gheorghe. Născut în data de 24 februarie, şi-a petrecut primii ani de viaţă în casa natală. Soţia preotului Gheorghe, mama copilului, îi povestea în serile de iarnă basme din zona folclorică a văii Prutului, curs de apă pe al căror maluri se afla satul Arsura. Spre marea surprindere şi bucurie a mamei, aceasta a observat că băieţelul avea o memorie deosebită, reţinând în mare amănunţime poveştile auzite.

La vârsta potrivită începutului învăţării scrisului, cititului şi socotitului 1-au înscris pe Nicolae Gheorghe la şcoala primară din oraşul cel mai apropiat de satul lor, care era Huşiul (este situat la sud de Arsura, la aproximativ 15 km, n.n.), sediul epis­copal în care preotul Gheorghe Lupu avea cunoştinţe care să se intereseze de micul şco­lar provenit din mediul rural. Nu a fost necesară o prea strictă supraveghere din partea unora dintre prietenii tatălui său stabiliţi în Huşi deoarece inteligenţa nativă a băiatului şi-a spus cuvântul: a fost cel mai sârguincios şi deştept copil din şcoală.

Clasele de şcolarizare preuniversitară le-a urmat la Liceul "Negruzzi" din laşi, unde a şi promovat examenul de bacalaureat. Pentru a se pregăti să devină medic, datorită faptului că fratele său mai mare se afla în Bucureşti, s-a înscris la facultatea de medicină din capitală. În anul 1907 a început să profeseze la Eforia spitalelor civile din Bucureşti. Teza de doctorat intitulată Cercetări asupra acţiunii bacteriale şi antitoxice

a piocianozei o susţine în 1912, apoi a mers pentru specializare în Germania, Elveţia şi Franţa. La Berlin a asistat la prelegeri la Universitatea "Wilhelm 1", a cărei facultate

www.cimec.ro

102 MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI

de medicină era renumită pentru erudiţia profesorilor acesteia, îndeosebi a medicilor chirurgi. La rândul său şi medicina franceză avea bună reputaţie prin ceea ce realizase în domeniul virusologiei chimistul şi biologul Louis Pasteur (1822-1895), fondatorul şcolii franceze de combatere a maladiilor contagioase, care în anumite intervale de timp se declanşau pe spaţii întinse producând adevărate dezastre etnice.

Dr. Lupu venit în România, unde şi-a desfăşurat în principal activitatea la La­boratorul de Medicină Experimentală din Bucureşti. Implicarea armatei române con­dusă de regele Carol 1 în conflictul sârbo-bulgaro-turc din Peninsula Balcanică a ne­cesitat asigurarea protecţiei medicale a trupelor pentru prevenirea izbucnirii unor boli contagioase. S-a constituit Laboratorul de Boli Contagioase, ai cărui medici, între care se afla şi Lupu Gh. Nicolae, s-au deplasat în anul 1913 pe teatrul de luptă din sudul Dunării. Misiunea sa era de a preveni holera şi de a o combate cu vaccinuri adecvate în cazul în care ar fi apărut asemenea focare.

După anul 1914 a fost admis de către Institutul Anatomo-Patologic din capitala Elveţiei, Berna, să devină asistent în cadrul lotului de cercetători ai acelui mare şi im­portant obiectiv medical.

Datorită ieşirii României din starea de neutralitate faţă de ambele tabere beli­gerante din primul război mondial, act urmat de implicarea ţării noastre în ostilităţi, medicul Lupu Gh. Nicolae a fost solicitat să revină la Bucureşti pentru a lua şefia La­boratorului volant din cadrul Spitalului de boli contagioase. În această calitate a însoţit trupele române în toate deplasările lor impuse de victoriile şi de înfrângerile petrecute în anii 1916-1918. Medicul specializat în epidemiologie, născut în Arsura, a desfăşurat cu ajutorul personalului medical din subordinea sa mai multe campanii medicale an­tiepidemice, având succese meritorii îndeosebi în combaterea tifosului exantematic, epi­demie specifică marilor aglomeraţii umane în asprele condiţii ale războiului.

La doar 35 de ani a reuşit să devină cel mai reputat epidemiolog din medicina românească, performanţă ştiinţifică foarte greu de atins într-un interval de timp atât de scurt. Bogatele-i cunoştinţe medicale pe care le dobândise prin intense cercetări pr<r prii, finalizate cu descoperiri ştiinţifice prioritare, le împărtăşea studenţilor facultăţii bucureştene de medicină prin predarea unui curs de anatomie patologică, în intervalul anilor 1931-1935. Apoi, timp de treizeci de ani, a deţinut catedra de Clinică medicală, la facultatea pe care şi el o absolvise la Bucureşti.

Prestigiul şi autoritatea sa în domeniul medical a ajuns atât de mare încât i s-a acordat şi fotoliul de rector în p�rioada 1948-1953. În acest interval de timp a fost şi iniţiatorul înfiinţării Institutului de Terapeutică, al cărui director a rămas până la încetarea sa din viaţă.

Realizările sale ca medic epidemist, igienist şi antropolog, fondator al unor noi practici medicale de diagnostic şi tratament au cântărit greu în formularea alegerii sale ca membru al Academiei Române. În cazul său Secţiunea de Ştiinţe Medicale a consi­derat că prin cele realizate în combaterea unor afecţiuni de natură parazitară, care pâ­nă la descoperirile sale în materie de boli infecţioase nu existaseră pentru suferinzi decât foarte mici, infime chiar, şanse de rămânere în viaţă, că medicul, cercetătorul şi profesorul universitar întrunea condiţiile pentru a i se acorda un loc în academie.

www.cimec.ro

Academicienii judeţului Vaslui (1o3 --

------

--------------------------------------------�

Propunerea a fost înaintată preşedintelui Academiei Române, Andrei Rădulescu (1880-1959), jurist şi istoric, care în şedinţa din 12 august 1948 i-a pus la vot candidatura. Evident că a întrunit numărul necesar de voturi, fiind însă ales nu doar membru co­respondent, aşa cum se obişnuia, ci de-a dreptul membru titular activ. Era şi cazul să se procedeze în acest mod fiindcă la cei 64 de ani Lupu Gh. Nicolae era un savant des­chizător de drum în cercetările efectuate pentru identificarea şi aflarea celor mai efi­ciente medicaţii în vederea salvării vieţii pacienţilor atacaţi de anumiţi viruşi, îndeosebi acei din domeniul micozelor (micoză = afecţiune infecţioasă produsă de ciuperci mi­croscopice, n.n.).

A reuşit prin îndelungi cercetări chimice de laborator să facă descrierea - o premieră medicală românească - reticulozei (boala aceasta constă din o serie de afec­ţiuni caracterizate prin proliferarea tipică şi atipică a celulelor sistemului reticulo-hi­tiocitar, n.n.). Pentru astfel de complicate observaţii a fost necesară amenajarea unui foarte complex laborator, conceput de către profesorul universitar, academician Lupu Gh. Nicolae. Instalaţiile speciale au servit mai multe decenii la rând atât pentru pre­gătirea studenţilor medicinişti cât şi pentru o cât mai exactă diagnosticarea unor boli în vederea aplicării unor tratamente eficiente.

Multiplele sale cercetări şi descoperiri medicale le-a valorificat pe cale tiparului timp de peste treizeci de ani, începând din 1913, bibliografie ce însumează câteva sute de titluri. Prin publicarea în 1935 a unui tratat de Hematologie clinică (hematologia =

ştiinţă ce întruneşte biologia şi medicina având ca obiect de cercetare complexă sângele, n.n.) s-a impus ca fiind ctitorul şcolii româneşti de hematologie. Vasta sa cultură me­dicală îl recomanda ca fiind personalitatea cea mai potrivită din rândul slujitorilor lui Hypocrat (circa 460-375 î.Chr., medicul grec care a pus bazele medicinii raţionale, n.n.) din ţara noastră, care avea capacitatea intelectuală şi girul ştiinţific în coordonarea a celor şapte volume de Medicină internă, apărute între anii 1956-1959.

S-a bucurat în aceeaşi măsură de aprecieri poziti�e faţă de prodigioasa-i acti­vitate de cercetare, fiind admis ca membru al Societăţii Internaţionale de Medicină In­

ternă, cinste de care doar încă un medic român a mai avut parte [acad. Octavian Fodor (1913-1976), n.n.].

În ţară a fost cooptat Membru asociat al Academiei de Medicină din Bucureşti. Deoarece a depus un interes aparte pentru o mai eficientă organizare a învă­

ţământului medical românesc de după al II-lea război mondial, i s-a acordat Premiul de Stat, precum şi distincţia de Om de ştiinţă emerit.

Savantul medic Gh. Nicolae Lupu, cel care de-a lungul vieţii care a depăşit opt­zeci de ani, din care 60 i-a dedicat profesiunii alese, a trecut în eternitate la 30 aprilie 1966, în capitală. El a rămas pentru generaţiile de medici un exemplu de admirat şi de urmat, ca dăruire de sine în slujba medicinei româneşti.

www.cimec.ro

www.cimec.ro

Răşcanu, Vasile (1885 - 1980)

www.cimec.ro

www.cimec.ro

1.Jasile

9"<ăşcanu

Wna dintre vechile familii boiereşti din părţile Vasluiului a fost aceea a Răş­canilor. Este menţionată în documente arhivistice încă din secolul al XVI-lea, ca deţi­nătoare de moşii atât în judeţul Vaslui, cât şi în Basarabia.

Vasile Răşcanu este unul dintre descendenţii acestui neam ai cărui membri de­ţinuseră o seamă de dregătorii în Moldova secolelor XVI-XVIII. El s-a născut la 22 iulie în actualul sat Orgoieşti, aparţinător de comuna Bogdăneşti, localitate situată pe malul drept al pârâului Horoiata, afluent al râului Bârlad. În anul 1885 când venise pe lume Vasile Răşcanu, localitatea-i natală se afla în perimetrul administrativ al judeţului Tu­tova.

Ca fiu al unei familii care dăduse ţării mai mulţi oameni de seamă - un gene­ral, un scriitor, o chimistă, un politician ajuns prefect de Vaslui -, micul Vasile a be­neficiat de o mare atenţie din partea părinţilor săi, în ceea ce priveşte pregătirea şco­lară. Aceştia deţineau şi o locuinţă în centrul urban principal al ţinutului, oraşul Bârlad, unde Vasile a început efectuarea învăţământului elementar.

Clasele gimnaziale şi cele de liceu le-a făcut tot în Bârlad. Examenul de baca­laureat l-a promovat în anul 1905, la Liceul "Gheorghe Roşea Codrianu" Pentru a urma studii superioare a ales Universitatea din Iaşi, instituţie care după mai mult de patru decenii de existenţă şi-a constituit un bun renume. Foarte dotat din punct de vedere al intelectului, dar şi datorită solidelor cunoştinţe dobândite în liceul bârlădean, a iz­butit să facă faţă concomitent cerinţelor didactice a două facultăţi: cea de Ştiinţe Natu­rale şi cea de Medicină. După absolvire, în anul 1911 s-a dedicat practicării medicinei,

www.cimec.ro

MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI 108\ �-----------------------------------------------------------

debutând în cadrul importantului spital ieşean al Facultăţii de Medicină. Acolo, a reuşit să cunoască în mod direct şi să se edifice asupra unor aspecte ale bolilor provocate de nevroze, observaţii şi constatări pe al căror temei a întocmit teza de doctorat Acţiunea

nervului pneumogastric asupra blocării fascicolului lui His, lucrare ce i-a adus în anul 1916 titlul de doctor în medicină.

Cu toate că, începând cu anul 1922, devenise profesor la Institutul de Medicină şi Farmacie din Iaşi, de-a lungul întregii sale existenţe nu a abandonat nicicând acti­vităţile de cercetare. Stăpânind în egală măsură cunoştinţele de ştiinţe naturale şi cu­noştinţele de medicină, a reuşit efectuarea de cercetări încheiate cu rezultate deosebite în cele două ştiinţe înrudite, medicina şi biologia.

Fiind un deschizător de drum în cercetările de fiziologie din România - ştiinţă preocupată de cunoaşterea legilor funcţionării organismului uman în totalitatea sa -s-a văzut obligat de a crea el singur mijloacele necesare efectuării experimentelor.

A depus în acest sens eforturi susţinute şi destul de îndelungate pentru a de­monstra şi a convinge guvernanţii că devenise o necesitate ştiinţifică stringentă la laşi înfiinţarea şi dotarea unui laborator de fiziologie. A fost, de asemenea, întâiul cercetător român care a avut intuiţia existenţei conexiunii dintre electricitate şi anumite procese fiziologice, făcând astfel să se nască o nouă ramură auxiliară medicinii, electrofiziologia, cu subîncrengăturile sale, chimia fiziologică şi fizica medicală, ambele devenite între timp discipline de sine stătătoare, sub denumirile de Biochimie şi Biofizică.

Timp de mai mult de o jumătate de secol, doctorul în medicină Vasile Răşcanu şi-a diversificat căutările ştiinţifice prin abordarea unor domenii fundamentale ale me­dicinii şi biologiei, cum sunt, spre exemplu, modificările funcţionale ale inimii, corelaţia dintre structura şi activitatea centrilor nervoşi şi aparatul motor periferic, corelările între reactivitatea şi biochimismul muşchilor antagonişti, neurodinamica reflexelor me­dulare şi a efectului galvanocutanat, modificările electrofiziologice ale muşchilor, par­kinsonismul şi paralizia agitantă, etc.

Putem afirma, fără a greşi, că medicul şi fiziologul originar din judeţul Vaslui, Vasile Răşcanu a fost un veritabil "creator de epocă" în istoria Facultăţii de Medicină din Iaşi, ridicându-i acesteia prestigiul ştiinţific atât pe plan naţional cât şi extern la cote pe care nu le-a atins niciodată înainte de el.

Autoritatea sa ştiinţifică în mediul medical a fost atât de mare încât a impus Secţiunii medicale a Academiei Române să fie ales direct (sărind peste "etapa" de membru corespondent, n.n.) membru titular al Academiei Române. Alegerea a avut loc în cadrul şedinţei Academiei din 2 iulie, anul 1955, ca o preţuire deosebită ce i-a fost acordată cu douăzeci de zile înaintea împlinirii a şapte decenii de viaţă. Era cel de-al şaselea medic născut în actualul judeţ Vaslui ales academician în cei 89 de ani ai exis­tentei Academiei Române şi al patrulea admis de după anul 1948.

Bun patriot, medicul savant Vasile Răşcanu a reuşit ca în două etape istorice extrem de dificile pentru România, aşa cum au fost anii de la finele celor două războaie mondiale, să menţină în stare de deplină funcţionalitate reţeaua instituţiilor sanitare din Iaşi, fapt ce a contribuit mai cu seamă la evitarea declanşării unor catastrofale epi­demii.

www.cimec.ro

Academicienii judeţului Vaslui llo9 ------------------------------------------------------------�

A dat dovadă de un adevărat eroism în timpul primei jumătăţi a anului 1944 când, deşi era deja la o vârstă care îi permitea pensionarea (se afla în pragul a 60 de ani), a rămas la conducerea spitalelor clinice ieşene cu toate că oraşul se situa în zona ofensivei militare a armatei sovietice şi era supus unor bombardamente aviatice sis­tematice. Mai mult decât atât, Vasile Răşcanu a rămas la post şi după încetarea răz­boiului, organizând reamenajarea generală a spitalelor distruse în timpul luptelor din Moldova în cadrul cărora fosta capitală de pe malurile Bahluiului era obiectivul cel mai vizat şi expus ravagiilor luptelor.

De personalitatea sa este corelată şi organizarea pe bază de tratamente bal­neare moderne a staţiunii Slănic Moldova, situată în judeţul Bacău.

Pe parcursul unui sfert de secol, cât a mai trăit după ce a devenit membru titu­lar al Academiei Române, Vasile Răşcanu a fost unul dintre cei mai activi componenţi ai Secţiei de Ştiinţe Medicale. I-a fost încredinţată conducerea Institutului de Biologie Generală şi Aplicată al filialei ieşene a Academiei Române, iar medicii şi naturaliştii din principalul centru universitar al Moldovei 1-au ales preşedinte al Societăţii de Medici şi Naturişti.

În cei patruzeci de ani petrecuţi ca profesor titular la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi a elaborat mai multe serii din cursul pe care l-a predat generaţiilor succesive de viitoare cadre medicale. De asemenea au rămas lucrări de referinţă în materie, contribuţii ca Notă asupra modificărilor electrofiziologice a muşchilor (1920), Cercetări fiziologice în parkinsonism şi paralizia agitată (1921), precum şi numărul con­siderabil de articole şi studii publicate în reviste de specialitate. A avut şi o bogată par­ticipare cu diverse comunicări de fiziologie şi biochimie la sesiuni ştiinţifice organizate atât sub auspiciile Academiei Române cât şi a unor societăţi medicale din diverse oraşe universitare din ţara noastră.

Marile sale realizări ca profesor universitar care a contribuit la formarea mai multor sute de medici care i-au fost studenţi, i-au fost rec1:1noscute pe plan naţional şi recompensate prin acordarea titulaturii de Profesor emerit.

Studierea proprietăţilor curative ale apelor alcaline, clorosodice şi feruginoase din masivul montan Nemira, de către ingeniosul medic şi profesor universitar Vasile Răşcanu, a avut ca urmare iniţierea unor noi metode de tratare pe bază de ape mine­rale existente pe valea Slănicului moldovean a unor afecţiuni stomacale, ale ficatului, dar şi a unor forme de reumatism.

Nu a fost lipsit nici de talent scriitoricesc, mărturie fiind volumul cu tentă me­morial - literară Călător prin două secole, Bucureşti, 1977.

Inima sa generoasă a încetat să bată în cea de-a patra zi a lunii florilor, la Bu­cureşti, în 1980. Îi mai lipseau 18 zile până la împlinirea a 95 de ani ai vieţii.

www.cimec.ro

www.cimec.ro

- 1111"' _ , __

Hortolomei, Nicolae (1885 - 1961)

- ......._ -

www.cimec.ro

www.cimec.ro

�colae

9iortolome1

j}icolae Hortolomei a fost cel de-al treilea dintre cei veniţi pe lume în oraşul Huşi, care a ajuns să fie ales membru al Academiei Române. S-a născut în data de 27 noiembrie, la doar 19 ani de la înfiinţarea principalei instituţii de cultură şi ştiinţă a României şi a fost ales în rândurile acesteia cu 26 de zile înainte să împlinească 63 de am.

Între 1891-1895 a făcut primele patru clase în Huşi, dar pentru pregătirea de nivel mediu şi obţinerea diplomei de bacalaureat a fost elev al Liceului Naţional din mu­nicipiul Iaşi. După absolvirea liceului, având Certificatul de şcolaritate numărul 104, s-a înscris la facultatea ieşeană de Medicină şi Farmacie în anul şcolar 1902-1903. Practica medicală cu bolnavii a început să o efectueze, ca extern, la Spitalul Sfântul Spiridon, în anii 1904-1906, şi ca intern, în următorii trei ani. Tot din anul 1906, prin concurs, obţine postul de preparator la Institutul de Anatomie al facultăţii pe care tâ­nărul de 21 de ani originar din Huşi o urma.

Şi-a susţinut în anul 1909 examenul de absolvire având ca subiect al tezei Absenţa congenitală a tibiei.

Cu un an mai înainte de susţinerea licenţei deţinuse postul de medic secundar de afecţiuni genito-urinare la menţionatul spital ieşean, pentru ca îndată după absol­virea facultăţii să fie, e adevărat pentru foarte scurtă vreme, medic al unei circurn­

scripţii rurale, după care i se oferise un post la spitalul din oraşul Paşcani. Întâiul an al celui de-al doilea deceniu i-a adus numirea de asistent la Clinica

a II-a de chirurgie din Iaşi, iar din 1912 se afla pe aceeaşi funcţie, însă la Clinica nr. l.

www.cimec.ro

�L ___________

M_E_M_B_R_II_AC_A_D_E_M_IE_I R_O_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_R_I D_IN __ JU_D_E_TU_L_V_A_SL_U_I ______

________ __

1 s-a acordat posibilitatea ca timp de doi ani să efectueze un stagiu ştiinţific în cadrul clinicii prime a Iaşiului.

A obţinut titulatura ştiinţifică de Doctor docent, în anul 1919, fiind întâiul ori­ginar din ţinutul vasluian care a urcat această treaptă de elevată apreciere a rezul­tatelor obţinute în domeniul chirurgiei urologice, gastrice şi cardiovasculare. După un an de la acordarea docenţei Nicolae Hortolomei era chemat în învăţământul medical universitar al Iaşiului, pentru a preda cursul de Anatomie descriptivă, în calitate de profesor suplinitor. Tot în 1920, prin plecarea profesorului medic şi antropolog Fran­cisc Iosif Rainer (1874-1944) la universitatea din Bu�ureşti (facultatea de medicină), Nicolae Hortolomei devenise şef al Institutului de Anatomie din laşi.

Dotat cu un rarisim talent didactic, dublat de o putere deosebită de muncă, documentat ştiinţific zi cu zi, de la catedra universitară a condus mai mult de un de­ceniu paşii a numeroşi studenţi pe calea însuşirii, şi mai ales a deplinei înţelegeri a pa­tologiei chirurgicale. Examinările diverselor cazuri pe care le făcea în prezenţa stu­denţilor le efectua cu un simţ clinic foarte dezvoltat, grefat pe o erudiţie în materie ex­trem de vastă, fiind capabil de foarte aprofundate analize a multiplilor factori fiziologiei să pună diagnostic de o riguroasă precizie, chiar şi în cazurile în care simptomele ma­ladiei erau fundamental deosebite, şi nu rar în contradicţie cu simptomatologia clasică prezentată în tratatele de medicină. Totodată era un om de o bunăvoinţă extraordinară, blând cu toţi care îl înconjurau la facultate şi în clinică, precum şi cu pacienţii aflaţi în suferinţă; de o veselie robustă şi de o constantă bună dispoziţie, necunoscând nici gestul brutal, nici cuvântul greu. Era exigent la examen, dar avea un comportament care nu ducea la inhibarea studentului, ci dimpotrivă, totul părea că se derulează ca un dialog de la egal la egal între doi medici. Nu puţini dintre foştii săi studenţi de la Iaşi au devenit somităţi ai medicinii româneşti, ca de pildă Theodor Burghele şi Aurel Aburel.

În anul 1930 prin pensionarea doctorului Amza Jianu, directorul Spitalului Colţea şi profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti, Consiliul Profesoral al acestei facultăţi, după îndelungi dezbateri, îl cheamă la Bucureşti. Nu fără serioase regrete, a acceptat totuşi transferul la Spitalul Colţea şi la facultatea bucureşteană.

Prin numeroasele operaţii reuşite pe care le făcea la Spitalul Colţea din Bu­cureşti, dintre care nu puţine se înscriau ca premiere în chirurgia din România, ca de exemplu intervenţiile operatorii în tuberculoză şi litiază renală, implantările ureterale în intestin, în adenomul de prostată, precum şi altele al căror loc şi prezentare este mai potrivită într-o viitoare monografie amplă şi pe măsura importanţei excepţionale a personalităţii evocate, ca urmare a renumelui de chirurg ce obţine rezultate deosebite în operaţii efectuate în premieră naţională, Academia de medicină din Bucureşti, în anul 1937, îl primeşte în rândurile sale în calitate de Membru titular, fiind astfel întâiul medic originar din Huşi cooptat în asociaţia breslei medicilor din capitală.

La numai trei ani de la stabilirea în Bucureşti Nicolae Hortolomei a fondat Societatea Română de Urologie, organism care aduna în cadrul său medicii din ţară angrenaţi în cercetările urologice, în marea lor majoritate selectaţi din seriile de stu­denţi ce îl avuseră profesor la facultatea de medicină din laşi.

www.cimec.ro

Academicienii judeţului Vaslui (i15 ------------------------------------------------------------�

Cotat pe plan naţional, şi nu numai naţional, ca un veritabil as al chirurgiei europene, deşi nu a fost membru al unui partid politic, primul-ministr Gheorghe Tătă­rescu (1886-1957) în al doilea său mandat de guvernare a ţării, l-a numit pe profesorul Nicolae Hortolomei ministru al Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale (în perioada 1939-1940).

La 1 noiembrie 1948 a fost ales membru titular activ al Academiei Române. De numele academicianului profesor Nicolae Hortolomei se leagă înfiinţarea

- o premieră medicală în ţara noastră - la spitalul "Colţea" din Bucureşti a Laboratoru­lui de Chrirugie Experimentală. În cadrul acestuia, în fruntea unei echipe de chirurgi, s-a remarcat în tratarea afecţiunilor de ulcer gastroduodenal, a gasteroctomiei totale şi a intervenţiilor operatorii în adenomul de prostată.

În anul 1953 a efectuat, pentru prima dată în medicina românească, operaţia de stenoză mitrală. A avut contribuţii de mare noutate ştiinţifică în chirurgia cordului şi a vaselor sanguine mari.

De asemenea a mai căutat şi aflat căi şi modalităţi inedite până la el în per­fecţionarea tehnicilor anestezice, find cel care a aplicat, tot în premieră naţională, pro­

anestezia.

A fost autorul a peste 300 de lucrări în domeniul medicinei interne chirurgi­cale, contribuţii a căror valabilitate ştiinţifică nu a fost ştirbită prin trecerea anilor.

S-a bucurat de o mare preţuire peste hotare. Academia de Chirurgie din Paris l-a declarat membru al acesteia. Tot din Franţa, l-a mai cooptat membru al său Aso­ciaţia de Urologie. Chiar şi Societatea Internaţională de Urologie l-a primit ca membru activ în rândurile sale.

S-a stins din viaţă în 3 ianuarie 1961, la Bucureşti.

- �+- -

www.cimec.ro

www.cimec.ro

- .......__ -

David, Mihail

, ,.

(1886 - 1954)

- -...... __ -

www.cimec.ro

www.cimec.ro

- ------

J'Vtihail

'David

®raşul Negreşti, situat pe valea râului Bârlad, în colţul nord-vestic al judeţu­lui Vaslui, acolo unde acest curs de apă pătrunde în ţinutul vasluian, se poate mândri cu faptul că în această localitate s-au născut trei persoane care, prin ştiinţa de carte dobândită, au ajuns să fie alese membre ale celei mai reprezentative instituţii cultural­ştiinţifice a ţării noastre, Academia Română.

Primul dintre cei trei a fost David Mihail, erudit geograf şi geolog, format ca om de ştiinţă la Universitatea din laşi.

S-a născut în data de 21 mai 1886, pe când localitatea natală era doar o comu­nă cu o existenţă patriarhală, în care sursa principală de viaţă era cultivarea pămân­tului, având în subsidiar creşterea vitelor. La acea vreme unica perspectivă de viitor pentru cei născuţi în Negreşti era de a urma cele patru clase ale învăţământului primar după care să rămână în gospodăria familiei al cărei cap avea să devină la maturitate.

Mihail David a avut însă şansa de a nu se încadra în acest şablon, deoarece era un băieţel mult mai ager la minte în comparaţie cu ceilalţi colegi de clasă şi de ge­neraţie. La vârsta de 12 ani a părăsit meleagurile negreştene natale pentru a continua învăţătura. Începând cu anul 1898 a fost elev al Liceului Internat din Iaşi, şcoală de la care dobândise, în urma promovării examenului stabilit pentru aşa ceva, atestatul de şcolaritate, act ce îi permitea posesorului să urmeze o facultate. A preferat să ră­mână în fosta capitală a Moldovei, înscriindu-se la Universitatea fondată de Alexandru Ioan Cuza, ca student al Facultăţii de Ştiinţe, în toamna anului 1906.

După doi ani de la încheierea în 1910 a studiilor superioare la secţia de Ştiinţe www.cimec.ro

MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI 120\ �-----------------------------------------------------------

Naturale a facultăţii era inclus în schema universităţii al cărei student fusese până de curând. Pentru început i se încredinţase postul de asistent la catedra de geologie şi paleontologie (Paleontologie = ştiinţă eate studiază pe baza fosilelor osteologice fauna de pe glob din cursul epocilor geologice anterioare apariţiei fiinţei umane, n.n.). Înce­pând cu anul 1914 s-a ocupat, în calitate de asistent, şi de bunul mers al cercetărilor ştiinţifice din cadrul Laboratorului de studii geografice.

Timp de nouă ani a desfăşurat şi o amplă cercetare a depunerilor geologice care au dus la constituirea Podişului Central Moldovenesc. A continuat în acest fel, dar la scară teritorială mult mai extinsă, ceea ce iniţiase în materie de geologie pe dealul Răpidea, savantul Grigore Cobălcescu (1831-1892), fondak>r al catedrei de geologie din Iaşi. Mihail David a urmărit în cercetările sale atât elementele de paleontologie cât şi aspectele paleoecologice din perimetrul .investigat, reuşind să elaboreze o primă mare monografie geologică axată pe o riguroasă bază ştiinţifică. Constatările sale au rămas întipărite în istoricul marelui podiş moldovenesc, fiind reluate în toate lucrările de spe­cialitate despre această zonă, lucrări apărute pe parcursul întregului secol al XX-lea, ca date ştiinţifice definitiv câştigate de geologia românească.

Menţionăm faptul că în perioada deceniului al V-lea din veacul trecut, când din absurde motive politice numele profesorului Mihail David era pus sub interdicţie strictă de a mai putea să apară în publicaţii, nefiind ştiinţific posibilă omiterea din lucrările de geologie şi geografie a rezultatelor cercetărilor sale, capitole întregi din teza sa de doctorat Cercetări geografice în Podişul Moldovenesc au fost reproduse fără citarea au­torului care elaborase monografia.

Devenit doctor în geologie, în anul 1919, peste un an Consiliul Profesoral din Universitatea Iaşi îl alegea profesor titular la catedra de Geografie a Facultăţii de Şti­inţe. Avea doar 34 de ani! Activitatea didactică la această catedră o practicase timp de 34 ani, până la sfârşitul existenţei sale.

Profesorul universitar, doctor Mihail David a fondat la laşi Secţia de Geografie, trasând şi punând în aplicare un proiect de cercetări ştiinţifice extinse la scară spaţială naţională, fiind luaţi în studiu Munţii Apuseni, Marele Podiş al Transilvaniei Intracar­patice, Regiunea codrilor Bâcului, ş.a., toate premiere ale ştiinţei geografice româneşti.

Cu multilaterala sa pregătire profesională a introdus şi predat la universitatea din Moldova timpului său, noi cursuri care încă nu se făceau la nici o altă facultate de Ştiinţe Naturale din ţara noastră, ca de exemplu, climatologia, hidrologia şi geomor­fologia, materii care au ridicat ştacheta ştiinţifică a universităţii din Iaşi pe o treaptă similară cu aceea a şcolilor superioare ale Europei apusene.

În anul 1935, pe când Academia Română îl avea ca preşedinte pe savantul geo­graf şi petrograf, craiovean prin naştere, Ludovic Mrazec (1867-1944), bun cunoscător al valorii cercetărilor efectuate de către Mihai David, Secţiunea Ştiinţifică l-a propus pe profesorul universitar din Iaşi candidat pentru calitatea de membru corespondent al Academiei Române. În data de 31 mai 1935, pe când se împlinise perioada de pre­şedinţie a academicianului Ludovic Mrazec, Mihail David a fost ales membru corespon­dent al Academiei Române. De menţionat faptul că în acel an s-au făcut doar două acordări a unui loc în academie, celălalt ales fiind Cezar Papacostea (1886-1936), seri-

www.cimec.ro

Academicienii judeţului Vaslui rrn --------------------------------------------------------------�

itor şi traducător. Ca recent membru al academiei a înfiinţat la laşi un instrument informaţional

al geografilor şi geologilor, revista "Lucrările so€ietăţii geografice DIMITRIE CANTEMIR", în care erau publicate cele mai importante dintre comunicările prezentate la sesiunile periodice ale respectivei societăţi, precum şi o serie de noutăţi ştiinţifice privitoare la geografie, geologie, paleontologie, paleobotanică; etc. Sub coordonarea profesorului aca­demician Mihail David, pe parcursul celor cinci ani de apariţie (1936-1941) acest peri­odic devenise o publicaţie de specialitate ce se bucura de o unanimă apreciere, atât în ţară cât şi în străinătate. Nu puţine dintre articolele din paginile sale îşi păstrează şi în prezent interesul de a fi cansultate, ca reprezentând o perioadă de apogeu a presei ştiinţifice din ţara noastră.

Fundaţia Regală înfiinţată sub domnia autoritară a regelui Carol al II-lea, îl cooptase pe profesorul Mihail David, începând cu anul 1937, director al Regionalei Moldova, secvenţă a respectivei fundaţii.

Prin strădaniile sale în noua funcţie au fost create condiţii de bună funcţionare a Şcolii Superioare de la Miroslava - laşi, precum şi a şcolilor primare din satele mol­dovene, dar nu a neglijat nici rezolvarea unor aspecte esenţiale din viaţa de zi cu zi a locuitorilor din mediul rural aparţinător judeţelor Bacău, Bălţi, Botoşani, Baia, Iaşi, Neamţ, Soroca, Vaslui, componente ale Ţinutului Prut. Realizările i-au fost recunoscute şi recompensate prin acordarea ordinelor "Coroana României" (ordin creat în 1881 de către regele Carol 1, n.n) şi "Meritul cultural" (ordin creat de către Carol al II-lea), fiind singurul dintre academicienii originari din judeţul Vaslui deţinător al acestor impotante distincţii de sorginte naţională. Cu toate că decenii la rând, după 1944, astfel distincţii regale au fost dezavuate, iar cei cărora li s-au acordat au avut parte de multiple şi grave privaţiuni, valoarea şi semnificaţia ordinelor respective se cere a fi reconsiderată, în sensul că ele reprezintă atenţia aparte a statului român, acela care existase la vremea respectivă, faţă de cei ce au pus umărul la înfăptuirea unor deziderate naţionale con­siderate prioritare de către guvernanţii de atunci, indiferent dacă posteritatea îi agrează sau nu pe aceştia din urmă.

Mihail David se mai reliefează între savanţii născuţi în "părţile vasluiene" şi prin aceea că i-a fost încredinţată funcţia principală în conducerea Universităţii Iaşi, aceea de rector, într-o perioadă politică extrem de bulversată de grave evenimente ca­uzate atât de factori interni, dar mai ales externi.

Şi-a asumat o incomensurabilă responsabilitate prin acceptarea acestei func­ţii în perioada în care România se angajase în al II-lea război mondial luptând împotriva Naţiunilor Unite, în intervalul dintre anii 1941-1944. Acest fapt a atras după sine exclu­derea sa din Academia Republicii Populare Române, în anul 1948.

O nouă schimbare în viaţa academică românească s-a produs după înlăturarea regimului politic dictatorial prin marea răsturnare de la finele anului 1989. S-a impus ca pe cât de necesară, pe atât de urgentă, transformarea Academiei Republicii Socialis­te Române în Academia Română, act extrem de complicat de înfăptuit, dar cu benefice urmări în domeniul spiritualităţii româneşti. Pe locul prim al reorganizărilor preconi­zate de către nou constituitul Prezidiu al Academiei se afla reabilitarea post-mortem

www.cimec.ro

MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI 122\ �-----------------------------------------------------------

a celor peste o sută de membri titulari, corespondenţi şi de onoare excluşi în august şi noiembrie 1948. Ca urmare, în data de 3 iunie 1990, Adunarea Generală a Academiei Române a luat hotărârea de a fi reconfirmaţi toţi academicienii cărora în mod abuziv li s-a retras această calitate, înscriindu-li-se numele şi demnitatea academică avută înainte de 1948, pentru totdeauna în Analele Academiei. Evident că între cei "recon­firmaţi" se afla şi Mihail David.

Savantul de al cărui nume se leagă considerarea Geografiei ca disciplină cu implicaţii practice, în stare să îşi formuleze metode şi căi specifice pentru cercetări con­crete utilizând în argumentări sprijinul ştiinţelor exacte, s-a stins din viaţă, la laşi, la vârsta de 68 ani, în data de 26 iunie, anul 1954.

www.cimec.ro

-

Profiri, Nicolae (1886 - 1967)

-

www.cimec.ro

www.cimec.ro

�colae

Profiri

�e valea Elanului, unul dintre afluenţii din dreapta râului Prut, chiar în colţul sud-estic al judeţului Vaslui, se află comuna Murgeni, localitatea de naştere a lui Nicolae Profiri, cel care la vârsta de 62 de ani era ales membru al Academiei Române. Nicolae venise pe lume în data de 19 septembrie, iar la vârsta de începere a învăţăturii a urmat clasele primare în Murgeni. Pentru etapele următoare de şcolarizare s-a înscris la liceul din laşi şi apoi la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, instituţie de învăţământ supe­rior, care îşi avea sediul în Bucureşti. În anul 1911 a devenit "inginer în specialitatea drumuri", având Diploma nr. 262 din 21 iunie.

S-a prezentat, tot în anul absolvirii, la un concurs pentru o bursă de studii în străinătate, stipendiu acordat de Academia Română, pentru specializare în "edilitate orăşenească" Tânărul inginer originar din Murgeni a fost declarat câştigător al bursei. Cursul de specialitate urma să fie efectuat pe durata a patru trimestre ale anilor uni­versitari 1911-1913, la Politehnica din oraşul german Charlottenburg, actualmente deve­nit unul dintre cartierele metropolei berlineze. La încheierea stagiului de perfecţionare i s-a eliberat Certificatul nr. 473 din 30 decembrie, anul 1913. A fost primul inginer ro­mân care a avut acces la cursul de perfecţionare al menţionatei politehnici.

Revenit în ţară, unde fosta şcoală de poduri şi şosele devenise Institutul Poli­tehnic Bucureşti, a fost încadrat ca asistent, avansând apoi pe parcursul anilor până la şefia catedrei de drumuri. A luat parte ca profesor universitar la mai multe congrese internaţionale de drumuri, prezentând comunicări de mare interes ştiinţific şi econo­mic, cum a fost Congresul de la Milano (Italia), din anul 1926.

www.cimec.ro

126:\L ___________ M_E_M_B_R_II_AC_A_D_E_M_IE_I R_O_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_R_I D_IN __ Ju_o_E_ŢU_L_�_A_SL_U_I ______________ __

Studiile sale privind diverse soluţionări în construcţia drumurilor le-a publicat în reviste tehnice ca "Buletinul Societăţii Politehnice", "Buletinul Drumurilor", "Revista Drumurilor" şi "Buletinul Institutului Român pentru betoane, construcţii şi drumuri", toate apărute în intervalul dintre anii 1915-1940.

A adus contribuţii personale extrem de valoroase şi originale în tehnica rutieră şi în utilizarea lianţilor bituminoşi. Este primul constructor de drumuri care a introdus ca material nou, cimentul, în formarea de paturi portante a suprastructurii pe care se circula. A fost preocupat de introducerea în România, la construirea şi întreţinerea că­ilor rutiere, a sistemelor moderne de asfaltare, elaborând chiar şi un tratat pe această temă, lucrare ce a fost o premieră naţională. În tehnica actuală a lucrărilor rutiere o parte din soluţionările propuse de inginerul Nicolae Profiri au rămas în vigoare, îndeo­sebi în cadrul operaţiunilor de întreţinere a drumurilor naţionale.

Devenit cel mai de seamă specialist al ţării în materie de construire a drumu­rilor, a fost numit Inginer Inspector General clasa 1 în Corpul Tehnic Naţional, iar apoi Director General al Drumurilor din România. Colegiul Inginerilor l-a ales Preşedinte al Secţiei de Construcţii.

Se mai poate afirma, pe drept cuvânt, că inginerul specialist Nicolae Profiri a fost unul dintre principalii artizani ai Legii Drumurilor, din anul 1929.

S-a remarcat prin rezultatele cercetărilor sale în domeniul mecanicii aplicate la rezistenţa construcţiilor, fiind autorul teoriei complete a momentelor de inerţie a suprafeţelor, precum şi al calculului deformaţiilor. Este iniţiatorul construirii de "şosele laborator" pentru testarea diferitelor genuri de pavaje şi covoare asfaltice, metodologie ce a fost ulterior preluată în toată lumea.

După al II-lea război mondial a deţinut înalta funcţie de Ministru al Construc­tiilor (1946-1952).

Alegerea sa în Academia Română s-a petrecut întru-un mod mai puţin obişnuit. În data de 1 iunie 1948 "au fost chemaţi" membrii corespondenţi profesorii de la Politehnica Bucureşti, Nicolae Profiri, Gheorghe Nicolau şi Gheorghe Vrănceanu. Peste alte două luni şi 12 zile Nicolae Profiri era ales membru titular activ, având parte de o foarte grabnică trecere de la situaţia de membru corespondent la aceea de membru titular al Academiei Române (denumirea de atunci era Academia R.P.R., n.n.). Tot în anul 1948 i s-a încredinţat preşedinţia Secţiei Ştiinţelor Tehnice şi Agricole a academiei, funcţie păstrată timp de unsprezece ani, fapt foarte rar întâlnit în activitatea academiei.

A mai făcut parte şi din Asociaţia Generală a Inginerilor din România, în ca­drul căreia a desfăşurat o activitate constant bogată încât adunarea generală a mem­brilor asociaţiei l-a ales, în două mandate, ca preşedinte. Tot în funcţia prezidenţială a fost vreme de cinci ani în Societatea Politehnică. Activitatea sa ştiinţifică soldată cu foarte bune rezultate îl impunea să facă parte din Colegiul inginerilor, conclav ştiinţific care l-a ales decan pentru o perioadă de patru ani.

Prin alegerea unui domeniu de cercetare ca acela a construcţiilor rutiere, pro­fesorul Nicolae Profiri a dat dovadă de o clarviziune deosebită, caracteristică marilor oameni de ştiinţă, de o intuiţie clară a principalelor tendinţe de dezvoltare a reţelei de autostrăzi într-un viitor nu prea îndepărtat care a devenit deja o stringentă realitate

www.cimec.ro

________________________ A_c_a_d_em __

ic_ie_n_ii_j_u_de_t_u_lu_i_�_as_l_u_i ________________ �;-127

în România ultimelor decenii ale secolului al XX-lea. Însă ceea ce dorea să înfăptuiască în materif.•de căi rutiere academicianul Ni­

colae Profiri a rămas un deziderat, deoarece regimul politic totalitar deşi poza în sus­ţinător al programului, a limitat sau a reprimat orice iniţiativă şi decizie raţională, de interes naţional. Singur, sau împreună cu colaboratorii săi, profesorul de la Politehnica Bucureşti, Nicolae Profiri a elaborat o serie de metode moderne în construirea de mari artere de circulaţie axate îndeosebi pe folosirea materialelor brute indigene, metode care aşteaptă încă să fie utilizate.

Ca profesor universitar Nicolae Profiri impresiona prin erudiţia sa, claritatea expunerilor, capacitatea de a transmite cu cea mai mare exactitate şi în cea mai concisă formă noţiuni tehnice dintre cele mai dificile. El face parte dintre acele personalităţi cărora posteritatea le datorează recunoaştere şi preţuire pentru înaltul lor profesio­nalism axat pe o erudiţie de excepţie.

S-a stins din viaţă în primul an al celui de al optulea deceniu, la Bucureşti, în data de 22 septembrie.

www.cimec.ro

www.cimec.ro

Procopiu, Ştefan

, ,.

(1890 - 1972)

_ ,_

www.cimec.ro

www.cimec.ro

Ştefan

:Yrocopiu

�tefan Procopiu, cel despre care se afirmă că opera sa ştiinţifică îl situează printre mari fizicieni ai lumii, deschizător de drumuri în fizica modernă, venise pe lume în 19 ianuarie, cu zece ani mai înainte de sfârşitul secolului al XIX-lea. Localitatea în care s-a născut era oraşul Bârlad, unde a început, la vârsta potrivită clasele primare. Studiile gimnaziale le-a făcut, chiar din primul an al secolului al XX-lea, la reputatul liceu bârlădean "Gheorghe Roşca-Codreanu", şcoală la care a obţinut în 1908 certi­ficatul de absolvire (diploma de bacalaureat, n.n.). În toamna anului terminării liceu­lui, devenise student la Iaşi, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe, luându-şi în 1912 licenţa în fizică.

Profesorul Dragomir Hurmuzescu (1865-1954), care predase la Universitatea din Iaşi, la catedra de Gravitate, Căldură şi Electricitate, fondatorul învăţământului electrotehnic în România, a intuit faptul că studentul Ştefan Procopiu putea să devină un foarte valoros om de ştiinţă. Ca urmare, după terminarea cu rezultate admirabile a facultăţii, absolventul originar din Bârlad devenea asistent al lui Dragomir Hurmu­zescu. Deoarece, din anul 1913 (a doua parte a anului) reputatul profesor de fizică al universităţii ieşene era transferat la Universitatea Bucureşti, fizicianul Ştefan Procopiu i-a luat locul la catedră. La Iaşi, asistentul universitar născut în Bârlad debutase în viaţa ştiinţifică prin publicarea lucrărilor Variation de la force electromotrice, (1912) şi Sur les

elements d'energie (1913). În cea de a doua contribuţie a calculat valoarea magnetonului teoretic (magneton = unitate elementară de moment magnetic proprie domeniilor ato­mice şi subatomice, n.n.), cunoscut sub numele de "Bhor - Procopiu" A reuşi o atare

www.cimec.ro

MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI 132\ �-----------------------------------------------------------

performanţă ştiinţifică la doar 23 de ani era pentru Ştefan Procopiu un semn de bun augur că va ajunge să efectueze descoperiri care să îl impună în fizica de vârf a epocii sale.

Începând din anul 1919 a fost trimis la Paris, unde la Universitatea Sorbonne a efectuat un stadiu de specializare. În capitala Franţei a frecventat cursuri ale savantei Marie Curie (1867-1934), descoperitoarea radioactivităţii, deţinătoare a premiilor Nobel pentru fizică, în anul 1903 şi pentru chimie, în 1911.

A mai audiat prelegeri ale fizicianului care era o somitate în materie de mag­netism şi ultrasunete, Paul Langevin (1872-1946), ale lui Charles Fabry (1867-1945),

fizicianul ce descoperise existenţa ozonului în straturile superioare ale atmosferei, pre­cum şi ale lui Aime Colton (1869-1951), fizician de al cărui nume se leagă, împreună cu alte invenţii, realizarea primului instrument de măsurare a câmpurilor magnetice, aşa numita "balanţă Colton"

În "oraşul lumină" al Franţei, Ştefan Procopiu a început să desfăşoare cercetări în domeniul opticii, lucrări efectuate în sofisticatul laborator de investigare ale unor chestiuni încă neelucidate din Fizică, unde Gabriel Lippmann (1845-1921), deţinător al premiului Nobel pentru fizică acordat în anul 1908, îl cooptase în echipa sa.

Rezultatul acelei cercetări a constituit materialul concret pe baza căruia a în­tocmit lucrarea pentru examenul de doctorat în fizică. Teza de doctorat referitoare la fenomenul de birefrigerenţă (proprietatea unor materiale de a diviza în două fascicule o rază de lumină care le străbate, n.n.) a susţinut-o cu succes la Sorbonne, în anul 1924,

sub conducerea fizicienilor G. Lippmann şi A. Colton. Doctorului în fizică Ştefan Procopiu i-a fost încredinţată, începând din anul

1925, la Universitatea Iaşi, catedra de Gravitaţie, căldură şi electricitate, având însă şi cursuri la Politehnica "Gh. Asachi" din fosta capitală a Moldovei de dinainte de uni­rea înfăptuită cu Ţara Românească, în ianuarie 1859.

Dintre toţi marii fizicieni pe care i-a avut România în secolul al XX-lea, se poate afirma fără teama de a greşi, că Ştefan Procopiu a reuşit să facă cele mai multe des­coperiri ştiinţifice extrem de importante, care aparţin mai multor ramuri ale Fizicii. Prin paleta diversificată a subiectelor abordate şi elucidate el se singularizează ca fiind mai degrabă nu doar un solitar cercetător, ci chiar un adevărat "institut". Mărturie stau descoperirile: "fenomenul Procopiu" şi "efectul Procopiu"

Nu este posibil, şi poate nici cazul, de a trece în revistă toate descoperirile ştiinţifice efectuate de-a lungul a peste şase decenii de viaţă dedicate Fizicii de către profesorul şi savantul născut în judeţul Vaslui, Ştefan Procopiu. Cele mai multe ar fi dificil de explicat şi greu de înţeles de către marele public, fiind realizări în domenii de vârf ale acestei ştiinţe şi necesită cunoaşterea terminologiei de specialitate. Este în­să suficient de edificator să consemnăm faptul că lucrări ale sale cu fost publicate în Franţa, Statele Unite (Cincinnati - Baltimore, Washington) ş.a. Reviste de specialitate ca "Journal Geophisical Research" şi "Revue de Academie Scientifique du Paris" i-au găzduit în paginile sale mai multe articole. Cercetările sale au atras atenţia unor fizicieni din străinătate care 1-au inclus în două rânduri în referate destinate "Comisiei de recomandare" pentru acordarea premiului Nobel. Din câte cunoaştem, profesorul

www.cimec.ro

Academicienii judeţului Vaslui 1133 ------------------------------------------------------------�

Ştefan Procopiu este unicul savant născut pe aria judeţului Vaslui, al cărui nume a fost vehiculat în astfel de documente internaţionale. Chiar dacă puţine dintre cele peste 160

de lucrări în care a abordat probleme de electricitate, magnetism, optică şi căldură, sunt citate, analizate, însuşite ca atare în tratate de fizică clasice, autorizate în materie, cer­cetările sale au reprezentat puncte de plecare în crearea de noi teorii. Ca urmare, pe bună dreptate, savantul Ştefan Procopiu este considerat deschizător de drumuri într-o serie de domenii încă insuficient explorate ale ştiinţei Fizicii.

La universitatea din Iaşi, instituţie la care a activat până după 75 de ani, a îndeplinit în două rânduri funcţia de decan, la facultăţile de Electrotehnică şi de Ştiinţe. De notat că la prima dintre acesta a fost cel dintâi decan din istoria acestei facultăţi.

În anul 1948, la vârsta de 65 de ani, profesorul universitar Ştefan Procopiu avea un statut ştiinţific recunoscut atât în ţară, cât şi în afara acesteia. Nu a fost nicidecum o surpriză alegerea sa, la 1 iunie, în rândul membrilor corespondenţi ai aca­demiei. Însă prestanţa sa ca savant era într-atât de mare încât acordarea calităţii de membru corespondent devenise caducă, dacă nu, într-o anumită măsură, chiar ofen­satoare. Astfel, doar după trecerea unei singure luni, în data de 2 iulie, era ales mem­bru titular al academiei. A fost una dintre cele mai scurte perioade de "aşteptare" ca un membru corespondent să fie ales titular.

Cu alegerea sa ca membru corespondent, deşi se impunea direct acordarea fo­toliului de membru titular, se întâmplase în viaţa academică un fapt deosebit. Pentru prima dată de la înfiinţarea Academiei Române în decurs de şapte ani nu au fost

"titularizate" decât două persoane, în şedinţa din 23 martie 1952 [inginerul Ion S. Gheorghiu (1995-1968) şi chimistul Ilie Murgulescu (1902-1991) n.n.] . Nu ştim încă cu exactitate care a fost motivul real pentru care a încetat acordarea calităţii de membru titular, pentru o perioadă de aproape un deceniu, dar aceasta poate să explice cauza determinatoare a alegerii lui Ştefan Procopiu ca membru corespondent, iniţial, pentru ca peste o lună să fie corectată eroarea săvârşită.

Pe lângă primirea sa în rândul academicienilor, lui Ştefan Procopiu i-a fost acordată şi medalia "Om de ştiinţă emerit", iar în anul 1964 era laureat al Premiului de Stat, pentru ca în anul următor Institutul Politehnic din Iaşi să îl desemneze Doc­

tor honoris causa.

Savantul academician Ştefan Procopiu reprezintă un frumos exemplu de au­tentic om de ştiinţă, cu o înaltă competenţă, abilitate experimentală şi o rarisimă me­ticulozitate. A fost un cercetător creator de valori fundamentale ale ştiinţei, un con­secvent căutător al noului şi promotor al progresului. Chiar şi forurile politice din acea perioadă, în general distante de oamenii de ştiinţă, s-au văzut silite să adopte o ati­tudine de respect faţă de personalitatea lui Ştefan Procopiu, de recunoaştere a rea­lizărilor sale ştiinţifice de excepţie.

A rămas credincios profesiei sale până când la 22 august 1972, în Iaşiul pe ca-re l-a iubit atât de mult, a trecut în lumea umbrelor.

·

- �+- -www.cimec.ro

www.cimec.ro

- ......... -

Motăş, Constantin (1891 - 1980)

- ....... _ -

www.cimec.ro

www.cimec.ro

Constantin

Jl!totăş

;§lai tânăr cu 17 ani decât George Mironescu, Constantin Motăş, cel de-al II­lea originar din oraşul Vaslui care la vârsta marilor împliniri a fost ales membru al Academiei Române, s-a născut în data de 8 iunie. Familia din care făcea parte aparţinea unei categorii sociale care nu se situa în sfera de agreabilitate a regimului politic in­staurat în România după încheierea celui de al II-lea război mondial. Din acest consi­derent în scrierile (atâtea câte sunt ele) nu prea numeroase despre viaţa savanţilor, nu numai a lui Constantin Motăş, primii zece ani de existenţă i-au fost trecuţi sub tăcere.

Şcolarizarea primară ( 4 clase elementare) o face în oraşul natal. Tot în Vaslui a început şi pregătirea gimnazială, dar nu a făcut decât clasele 1 şi a doua la gimnaziul

"Mihail Kogălniceanu" În vederea urmării unei facultăţi, părinţii săi au considerat că în Iaşi vor exista condiţii mai propice de pregătire liceală. În consecinţă 1-au transferat la Liceul Naţional. După ce a trecut bacalaureatul, obţinând calificativul "foarte bine", în toamna anului 1911 s-a înscris la Universitatea laşi, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe, secţia de Ştiinţe Naturale. Acolo i-a avut ca profesori pe oamenii de ştiinţă Paul Bujor (1862-1952), născut în Galaţi, care urmase liceul în Bârlad, Ion Borcea (1879-1936) şi Ion Simionescu (1873-1944), toţi trei ajunşi să fie deţinători al ·unui loc în Academia Română. A terminat facultatea în anul 1915 cu foarte bune rezultate la examene. Pro­fesorul universitar Ion Borcea a solicitat rectoratului şi a obţinut numirea fostului său student Constantin Motăş în postul de asistent suplinitor la Laboratorul de Zoologie.

Prin intrarea României în primul război mondial, la mijlocul lunii august, anul 1916, s-a considerat în mod absurd de către cei ce efectuau mobilizarea în armată, că

www.cimec.ro

MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI 138\ �-----------------------------------------------------------

tânărul Constantin Motăş, care tocmai fusese integrat în activitatea de vârf a cercetării din cadrul universităţii ieşene, având în faţă ani buni de a merge pe căi noi ale ştiinţei, devenise absolut indispensabil pentru armata ţării. Ba mai mult· decât atât, a fost re­partizat ca ofiţer la una din cele mai primejdioase arme: aviaţia. A avut însă rara şansă de a nu-şi afla sfârşitul prin prăbuşirea avionului în luptă.

Pregătirea sa ştiinţifică temeinică i-a permis ca de îndată după "lăsarea la va­tră", deşi pe parcursul războiului a întrerupt legăturile cu mediul ştiinţific din care a fost smuls, a reuşit să câştige concursul pentru o bursă de studii în străinătate. Astfel, în anul 1920 s-a perfecţionat în ştiinţa zoologiei, în Elveţia, la Universitatea din Basel, în Institutul de Zoologie al acesteia. Sub îndrumarea profesorilor F. Zschokke şi C. Walter, întemeietori ai şcolii elveţiene moderne de zoologie, a luat parte la mai multe cercetări din cadrul institutului. Şi-a continuat specializarea în Franţa, la Grenoble, oraş pe lângă a cărui universitate veche şi renumită în Europa, şcoală de înalt nivel fondată în anul 1339, se făceau cercetări de piscicultură şi hidrologie (într-un institut special constituit), al cărui director coordonator al programelor de studii şi investigaţii ştiin­ţifice a fost profesorul ihtiolog Louis Leger. Savantul francez a acceptat, în semn de recunoaştere a competenţei ştiinţifice a "practicantului" român din Vaslui, să îi fie în­drumător al tezei de doctorat.

Revenit în 1921 în ţară, ca urmare noilor cunoştinţe de specialitate dobândite în Elveţia şi Franţa, a fost încadrat la Universitatea din Iaşi, ca şef de lucrări practice de zoologie, iar peste patru ani (1925) era numit conferenţiar suplinitor de Zoologie Aplicată şi Piscicultură.

În Franţa, la Grenoble, a trecut examenul pentru diploma de absolvent al Învă­ţământului Superior de Hidrobiologie şi Piscicultură, în anul 1926, pentru ca doi ani mai târziu să îşi susţină teza pentru titlul de Doctor în Ştiinţe Naturale.

Anul 1930 i-a adus obţinerea docenţei, la Iaşi, şi odată cu aceasta şi defini­tivarea sa în postul didactic universitar, acela de conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe, catedra de Zoologie.

Pentru creşterea valoric-ştiinţifică a universităţii româneşti din Chişinău, în anul 1932 Constantin Motăş a fost transferat în Basarabia, fiind numit profesor agregat la Facultatea de Ştiinţe Agricole (unde a predat zoologie aplicată şi entomologie).

Titularizat ca profesor, în anul 1936, a revenit la universitatea ieşeană pentru a ţine cursul de zoologie descriptivă. Concomitent, tot în Iaşi, la Şcoala Normală Supe­rioară a predat biologia.

Specializat în hidrobiologie, Constantin Motăş devenise colaborator al profe­sorului Emil Racoviţă (1868-194 7), părinte al ştiinţei biospeologiei din România, fost preşedinte al Academiei Române în perioada 1926-1929. Acesta din urmă a înaintat Secţiunii Ştiinţifice propunerea de a fi ales Constantin Motăş membru corespondent al Academiei Române. Şedinţa academică din 15 mai 1937, îl consfinţea pe Constantin Motăş, membru corespondent al Academiei Române, pe când acesta împlinise 46 de ani, vârstă deloc înaintată atunci când era vorba de ocuparea unui fotoliu de academi­cian. A rămas membru corespondent până în anul 1948, când prin decesul savantului Emil Racoviţă devenise vacant locul de membru titular al acestuia. Academicianul Di-

www.cimec.ro

Academicienii judeţului Vaslui /139 --

----------------------------------------------------------�

mitrie Voinov (1867-1951), zoologul de al cărui nume se leagă înfiinţarea şcolii române de citologie animală (ramură a biologiei care studiază celulele, n.n.) l-a propus pe Con­stantin Motăş candidat pentru obţinerea calităţii principale academice, aceea de mem­bru titular. Alegerea a avut loc în data de 24 mai. Însă, la două săptămâni după impor­tantul eveniment al vieţii, titularizarea a devenit incertă, deoarece, la presiuni politice de stat Academia Română a fost transformată în Academia Republicii Populare Româ­ne. Întreaga componenţă a Academiei Române a fost "analizată" pentru a se vedea în ce măsură fiecare academician se încadra sau nu în noile criterii stabilite pe linie de partid. În urma acelor "verificări de cadre", în anul 1948 au avut nu mai puţin de patru şedinţe de alegeri (în realitate de realegeri, n.n.), în 25 mai, 12 august, 1 şi 2 noiembrie. Constantin Motăş a fost reconfirmat şi declarat membru titular activ al Academiei R.P.R.

A predat zoologia, începând cu anul 1940 la Universitatea din Bucureşti, însă prestigioasa-i carieră didactică i-a fost întreruptă brutal şi total nemeritat, în data de 21 mai 1949, prin arestarea şi condamnarea pentru mulţi ani la închisoare. Motivul real ce a determinat declanşarea procesului era faptul că a funcţionat ca profesor în Basa­rabia, la Chişinău. Comisia Aliată de Control, care în statele ce au fost alături de Ger­mania în războiul al II-lea mondial a exercitat intervenţii asupra academiilor din res­pectivele ţări, între care şi România, de a exclude din rândul lor o serie de membri ai academiei, ceea ce s-a şi petrecut cu adevărat.

O seamă de savanţi au fost implicaţi în procese mai mult sau mai puţin re­gizate, iar unii dintre academicieni ajunseseră în faţa plutonului de execuţie (în Italia, preşedintele academiei Giovanni Gentile, în Franţa, poetul şi romanicerul Robert Bra­sillac, n.n.). În România postbelică se ştie că respectiva Comisie Aliată era dominată de către "aliatul principal de la Moscova", iar activitatea de sancţionare îi viza pe cei ce au avut tangenţă cu teritoriul basarabean, care din 1944 a reintrat în graniţele U­niunii Sovietice. Chiar şi după încetarea activităţii Comisiei Aliate, "dosarele" ce nu apucaseră să fie "soluţionate" au rămas în atenţie spre "rezolvarea" altor instituţii cu rol punitiv "acreditate" de către marele nostru aliat de la răsărit în recent constituita Republică Populară Română.

Faptul că după cei şapte ani petrecuţi în închisoare profesorul Constantin Motăş, zoologul cel mai important al ştiinţelor naturale din ţară, din acea perioadă, a fost chemat de către şeful statului (Gheorghe Gheorghiu Dej, n.n.), care i-a declarat că lipsirea de libertate pe durata 1949-1956 "a fost o eroare judiciară regretabilă" nu a însemnat mare lucru. Absenţa atât de îndelungată de la catedră a pus capăt, spre paguba învăţământului universitar românesc, a prestigioasei sale cariere didactice.

A continuat însă activitatea de cercetare, reuşind ca prin investigaţiile şti­inţifice asupra pânzelor de apă freatice, să creeze, împreună cu grupul de cercetători pe care îi coordonase, o nouă ramură a Limnologiei (parte a Biologiei care studiază elementul viu din lacuri, n.n.), Freatobiologia şi a unor noi termeni pentru fauna din mediul subteran acvatic.

Savantul zoolog academician Constantin Motăş a avut parte de o foarte sub­stanţială recunoaştere internaţională a meritelor sale pe tărâmul ştiinţei, fiind ales în www.cimec.ro

l.V)\� __ __ __ __ ___

M_E_MB_R_II_A_C_AD_E_M_IE_I _RO_M_A_N_E_O_R_IG_IN_A_RI_D_IN_J_U_DE_T_U_L_VA_S_LU_I __ __ __________ _

prestigioase asociaţii şi instituţii de specialitate, cum sunt: Societatea Internaţională de Limnologie, Societatea Zoologică a Franţei, Secţiunea de Piscicultură a Organizaţiei Mondiale FAO, Muzeul de Istorie Naturală din Paris. A făcut parte din comitetele de redacţie al periodicelor internaţionale de incontestabil prestigiu ştiinţific european, şi nu numai, "International Journal of Speology" şi "Acarologia"

Înzestrat cu o vastă cultură,· talent pedagogic înnăscut şi viziune clară în des­coperirea noului în ştiinţă, a lăsat în urmă o operă de specialitate care depăşeşte 500

de lucrări publicate în ţară şi peste hotare. A avut şi două lăudabile slăbiciuni: a iubit peste măsură pictura şi poezia!

A plecat din lumea noastră, în Bucureşti, la 13 ianuarie 1980.

www.cimec.ro

_,. _L - '--

Popa, Grigore (1892 - 1948)

- "--

www.cimec.ro

www.cimec.ro

!Jrigore

�opa

j,atul Şurăneşti, aparţinând de comuna Dăneşti, centru rural aşezat pe pâ­râul Fereştilor, afluent al râului Vaslui, este locul de naştere al celui ce avea să devină după mulţi ani de studii renumitul medic specialist în neuroanatomie comparată, Gri­gore T. Popa. Acesta a provenit dintr-o familie de gospodari vasluieni, cu o bună situaţie materială, şi a venit pe lume în întâia zi de Florar.

Până în anul şcolar 1902-1903 elevul Grigore Popa a urmat în localitatea natală clasele primare. Fiind bun la învăţătură, la sfatul dascălului din sat, părinţii acceptă să îl înscrie şi să achite taxele de şcolarizare la liceul de băieţi din Iaşi. Obţinuse în anul 1911 diploma de bacalaureat precum şi admiterea la facultatea de medicină din fosta capitală a Moldovei.

După absolvirea studiilor universitare medicale a ocupat rând pe rând posturi­le de preparator, asistent şi şef de lucrări la Catedra de Anatomie a Facultăţii de medi­cină din Bucureşti, condusă de savantul medic şi antropolog Francisc Iosif Rainer (1874-

1944), membru de onoare al Academiei Române, din anul 1943.

La recomandarea profesorului universitar bucureştean, în anul 1925 a obţinut o bursă din partea Fundaţiei "Rockefeller", în urma căreia a efectuat studii de spe­cializare - embriologie experimentală şi anatomie comparată - la universitatea din Chicago (principalul oraş din statul nord-american Illinois), iar din anul următor, la Woods Hale, în cadrul Institutului de biologie marină a studiat embriologia şi anatomia comparată. Şi-a continuat perfecţionarea apoi în Marea Britanie, la marea universitate londoneză, precum şi în oraşul Hamstead unde exista un institut specializat de Cerce-

www.cimec.ro

144 MEMBRI I ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI

tări medicale. Mai există o informaţie potrivit căreia a audiat cursuri de antropologie la universitatea din Cambridge. Grigore Popa, a fost astfel cel dintâi dintre originarii vasluieni care a efectuat studii de specialitate în Statele Unite Americane şi Regatul Unit al Marii Britanii. Din datele pe care le deţinem, nimeni până acum nu i-a egalat performanţa în cunoştinţe ştiinţifice de o foarte elevată specialitate.

Pregătirea profesională de excepţie de care a avut parte îl situa pe poziţia cea mai indicată de a-i fi încredinţată înainte de a fi depăşit vârsta de patruzeci de ani şefia catedrei de Anatomie şi Embriologie de la facultatea ieşeană de medicină. Convins că nu era posibil de a preda ştiinţă fără a face noi cercetări ştiinţifice a iniţiat chiar din debutul său ca profesor universitar studii sistematice prioritare de neuroanatomie com­parată, făcând din facultatea la care preda profesorul născut în Şurăneşti, Grigore T. Popa, centrul medical principal din ţară al cercetărilor de mare complexitate asupra mecanismelor de funcţionare a creierului. În perioadH 1928-1930 a efectuat ample in­vestigaţii în urma cărora a descoperit existenţa legăturilor vasculare între hipotalamus (parte a creierului care semnalează organismului senzaţiile de foame, sete, somn ş.a., n.n.) şi una din glande, detaliu necunoscut până la el. Această descoperire a fost publicată de două periodice medicale de circulaţie internaţională şi confirmate în anii care au urmat şi de către alţi cercetători. Savantul Grigore Popa a deschis calea cer­cetătorilor asupra relaţiilor funcţionale a sistemului nervos central, zonă a creierului care pentru medicina anterioară lui, fusese "o pată albă"

Actualmente descoperirile sale în neurologie sunt unanim recunoscute de co­munitatea ştiinţifică medicală de pe întregul mapamond. Spre exemplu, profesorul universitar, şeful catedrei de neurologie de la facultatea de medicină a universităţii en­gleze din Oxford, Geoffrey Harris, înfăţişând într-o revistă istoricul cercetării sistemului nervos central, îşi începe prezentarea cu descoperirile efectuate de către medicul român Grigore Popa (iar în semn de preţuire îşi însoţeşte descrierea cu o imagine foto a a­cestuia, n.n.). Mai mult decât atât americanca dr. Rosalinde Yalow, laureată a premiului Nobel pentru medicină (1977), în discursul său ţinut la Academia Suedeză cu prilejul acordării înaltei distincţii a precizat că fără descoperirile efectuate cu patru decenii în urmă, în România, de către Grigore Popa, este aproape sigur că noua ramură a ştiin­ţei medicale, neuroendocrinologia, încă nu ar fi existat, sau dacă totuşi se constituia cândva, de către cineva, s-ar fi aflat într-un stadiu incipient.

Animat continuu de pasiunea căutărilor noului, profesorul universitar originar din ţinutul Vasluiului nu s-a limitat la descoperirea sistemului vascular hipotalamo-hi­pofizar (de la glanda hipofiză, n.n.), ci şi-a extins studiile sale şi asupra efectelor ner­voase centrale, reuşind să identifice existenţa şi rolul substanţelor denumite de el neu­rotropine. În toate aceste descoperiri prioritare şi deschizătoare a unor noi piste de cer­cetare se cuvine a sublinia faptul că el a fost secondat de soţia sa, dr. Florica Popa.

Descoperirile sale deosebit de importante, pe care nu greşim acum desem­nându-le ca fiind epocale, au făcut ca în cadrul Secţiunii de Ştiinţe Medicale a Aca­demiei Române să fie analizată activitatea sa la catedră şi în cercetare în vederea acordării unui loc în aula academică. Propus să fie ales membru corespondent, în­trunisc numărul de voturi necesar în şedinţa Academiei Române din 25 mai 1936, pe

www.cimec.ro

Academicienii judeţului Vaslui

când era în vârstă de 44 ani. Atât pentru a lua parte la cât mai multe dintre activităţile secţiunii academice

din care făcea parte, cât şi din necesitatea facultăţii de medicină din capitală de a avea un profesionist de marcă, a părăsit qraşul Iaşi.

Pentru ca să existe posibilitatea de a pune la punct un laborator de cercetare utilat cu aparatură "de ultimă oră", pe al cărei temei să obţină rezultate ştiinţifice pe măsura aşteptărilor, a considerat că în capitală avea mai multe şanse de reuşită (şi chiar aşa şi era, n.n.).

Ca urmare, în anul 1942 s-a transferat la Bucureşti, la Facultatea de Medicină, al cărei decan a fost ales în 1945.

Personalitate cu un solid prestigiu ştiinţific, om de o vastă cultură medicală şi umanistă, a intrat în vizorul aparatului de propagandă al autorităţii impuse României după încheierea celui de al II-lea război mondial. A crezut cu sinceritate că, aşa cum se proclama de către un foarte bine pus la punct organism politic extern, legăturile de prietenie cu Uniunea Sovietică vor fi benefice pentru instaurarea unui regim cu ade­vărat democratic în ţara noastră. A fost atras şi în viaţa politică a momentului, accep­tând să devină vicepreşedinte al asociaţiei de prietenie româno-sovietică, ARLUS.

Dar foarte curând şi-a dat seama că între lozincile cu un conţinut verbal demo­cratic şi realitatea din ţară era o adevărată prăpastie. Convins fiind că libertatea, ca drept uman elementar, nu ţinea nici de dreapta, nici de stânga politicilor a luat atitu­dine contra flagrantelor încălcări ale acesteia, făcute tocmai de cei ce se autoproclamau port-drapel ai idealului libertăţii şi a deplinei echităţi sociale. Dar noua orânduire a­şa-zis democrat-populară avea nevoie de slujbaşi obedienţi şi zeloşi executanţi ai dis­poziţiilor, nicidecum de liberi cugetători.

Asupra profesorului savant Grigore Popa mai plana încă un motiv foarte serios în a deveni indezirabil regimului politic instaurat în martie 1946. Pe măsură ce di­vergenţele dintre statele dominate de totalitarismul de tip stalinist şi Occidentul demo­crat se acutizau, persoanele care au stat o perioadă de timp în "Vest", indiferent de scopul respectivei şederi, erau în mod automat şi fără nici un fel de alte mărturii in­criminatoare, trecute în categoria adversarilor potenţiali ai regimului. Faptul că pro­fesorul medic endocrinolog Grigore Popa fusese în principalele bastioane ale "impe­rialismului", S .U.A. şi Marea Britanie, state în care avea cunoştinţe printre cei din lumea savantă, reclama în ochii stăpânirii o foarte urgentă şi dură marginalizare a acestuia.

Ca urmare, chiar mai înainte de proclamarea Republicii Populare Române, a fost demis de la decanat (evident că şi de la ARLUS), iar în 1948 i-a fost retrasă calitatea de membru corespondent al Academiei Române, reobţinută în anul 1990 (detaliu! re­tragerii calităţii de membru al Academiei Române este consemnat de către medicul ori­ginar din localitatea lpatele, judeţul Iaşi, Ioan D. Hăulică, membru titular al Academiei Române, într-un articol publicat de către domnia sa în "Academica" nr. 13-14, anul 2003, pagina 86).

A fost ales şi membru al Academiei de Medicină din Bucureşti, iar pe plan european membru al Asociaţiei Anatomiştilor din Paris.

www.cimec.ro

��----------M-EM_B_R_II_A_CA_D_E_M_IE_I R_O_M_A_N_E_O_RI_G_IN_AR_I_D_IN_J_U_DE_T_U_L V_A_S_LU_I ______________ _

Opera sa constă din lucrări de specialitate care au fost elaborate şi tipărite în limbile engleză şi franceză; motivul era că aceasta se adresa savanţilor din străinătate, în ţară la noi fiind doar un număr extrem de redus al cunoscătorilor interesaţi de ase­menea lucrări de un grad ştiinţific .. extrem de ridicat.

Spre marea pierdere a ştiinţei medicale din ţara noastră, într-o fază a vieţii sale în care mai avea forţa intelectuală de a mai face şi alte descoperiri prioritare, eminentul profesor şi pasionatul om de ştiinţă pornit pe căile învăţăturii dintr-un modest sat vas­luian, Grigore Popa, a încetat din viaţă, la Bucureşti, în data de 18 iulie 1948. Decesul său prematur, la numai 56 de ani, pare autorilor acestor rânduri, nu lipsit de suspiciuni, ştiute fiind astăzi metodele diabolice utilizate în înlăturarea "duşmanului de clasă"

www.cimec.ro

,. ,. - ........ __

Bagdasar, Dumitru (1893 - 1946)

www.cimec.ro

www.cimec.ro

'Dumitru

�agdasar

C!Comuna Roşieşti situată în zona centrală a Podişului Moldovenesc, pe valea pârâului Idriciu, afluent secund din stânga râului Bârlad, se numără printre foarte puţinele localităţi din România care se pot mândri cu faptul că a dat culturii şi ştiinţei naţionale doi membri ai academiei, ambii proveniţi din o singură familie.

Cel care avea să devină promotorul neurochirurgiei româneşti, Dumitru, s-a născut în data de 17 a ultimei luni a anului 1893. Întâiul oraş în care a învăţat carte a fost Bârladul, la al cărui liceu a obţinut în anul 1913 diploma de absolvire care îi oferea posibilitatea de a urma o facultate. Studiile superioare le-a făcut în Bucureşti, ca student la medicină. În 1919 devenise medic, fiind încadrat la Spitalul Militar. S-a iniţiat în neurologie, între anii 1918-1921, sub observaţia şi coordonarea studiului de către profesorul Gheorghe Marinescu (1863-1938), membru titular al Academiei Ro­mâne (din anul 1905) şi Preşedinte al Secţiunii Ştiinţifice a Academiei (în două man­date: 1918-1922 şi 1933-1936). În 1921 medicul Dumitru Bagdasar a obţinut titlul de doctor în medicină şi chirurgie, cu o teză referitoare la parkinsonismul postencefalic. Apoi, timp de patru ani (1922-1926) a făcut practică în neurochirurgie cu profesorul Dumitru 1. Noica, de la facultatea bucureşteană de medicină, cercetând împreună sin­dromul radicular senzitivo-motor de origine infecţioasă.

Obţinând, în 1927, o bursă pentru perfecţionare profesională în S.U.A. a par­ticipat la activităţi medicale specifice la cunoscutul spital "Peter Bent Brigham" din capitala statului Massachusetts, Boston. A fost primul român acceptat la specializare în marele oraş nord-american (şi mai mult ca sigur n-a mai fost urmat de un altul, n.n.).

www.cimec.ro

150 MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI

S-a perfecţionat ca medic neurochirurg sub îndrumarea doctorului american Harvey Williams Cusing (1869-1939), care nu era altul decât fondatorul neurochirurgiei. În clinica particulară a doctorului Cusing, în colaborare cu alţi doi medici neurochirurgi, asistenţi ai magistrului doveditor al posibilităţii medicinii de a interveni chirurgical şi în complexul mecanism cerebral, au realizat culturi de ţesuturi "în vitro" din tumori ale creierului operate de părintele neurochirurgiei. În cei aproape trei ani de studiere a afecţiunilor sistemului nervos central, petrecuţi la Boston în cea mai mare parte, a elaborat pe baza observaţiilor clinice proprii două studii de o reală valoare ştiinţifică ce i-au fost publicate în revista medicală de circulaţie internaţională "The American Journal of Pathology" . Aceste două materiale create de către doctorul originar din ju­deţul Vaslui, prin tematica lor de neurochirurgie au fost o premieră pentru medicina românească, nici un alt medic din ţara noastră ne mai abordând până la el un ase­menea subiect.

După întoarcerea de la specializare a solicitat să fie medic psihiatru în cadrul marelui spital de boli nervoase din judeţul Timiş, de la Jimbolia, loc în care erau internaţi pacienţi cu afecţiuni considerate la acel timp ca nevindecabile. În instituţia medicală bănăţeană, în care a efectuat cele dintâi intervenţii neurochirurgicale din România a demonstrat practic depăşirea unei noi bariere în lupta multimilenară a fiinţei umane pentru salvarea vieţii, redându-le mai multor pacienţi o existenţă socială şi familială la care nu mai sperau să revină. Începând din anul 1939 s-a transferat din Banat în Bucovina, unde la spitalul din Cernăuţi deţinuse funcţia de şef al serviciului de Neurologie. Şi la acest aşezământ spitalicesc a făcut operaţii pe cât de dificile, pe atât de spectaculoase ca rezultate de însănătoşire a persoanelor ce au suportat inter­venţiile chirurgicale neurologice ale profesorului doctor Dumitru Bagdasar, venit pe lume în satul de atunci, Roşieşti.

A revenit în oraşul studenţiei sale, Bucureştiul, în anul 1934, iniţial la Spitalul de Urgenţă, iar apoi la Spitalul Central de Boli Mintale, în calitate de medic primar neuropsihiatru, unde a creat (premieră medicală în ţara noastră, n.n.) Serviciul de Ne­urochirurgie, al cărui şef era, începând cu anul 1935.

Cercetările sale în domeniul explorării afecţiunilor creierului, ale căror re­zultate ştiinţifice a început să le publice în deceniul al III-lea al secolului XX, au produs o schimbare în învăţământul superior medical românesc, prin introducerea unei noi materii, neurochirurgia. Autorul acestor studii a fost chemat la facultatea bucureşteană de medicină, la care a predat în calitate didactică de conferenţiar universitar, post în care debutase în anul 1937.

La Facultatea de Medicină din capitală, unde în anul 1945 era profesor de clinică neurochirurgicală a reuşit, pe baza temeinicei pregătiri de neurolog, histolog, anatomopatolog şi mai ales excelent chirurg, să pună bazele practicii neurochirurgicale în România. Creator al şcolii de neurochirurgie din medicina de la noi, Dumitru Bag­dasar a efectuat operaţii demonstrative, devenite apoi practici curente în spitalele prin­cipale din ţară. A fost printre primii chirurgi ai continentului european care a făcut o operaţie de chordotomie deschizând drum unor noi tehnici operatorii. Ca practicant deosebit de avizat al chirurgiei a avut multiple sugestii în perfecţionarea instrumen-www.cimec.ro

Academicienii judeţului Vaslui (i51 --

----------------------------------------- -----------------�

tarului chirurgical prin crearea unor noi şi originale piese utilizabile în operaţiile care vizau sistemul neurologic. A diversificat procedeele de investigare a simptomatologiei neurologice, găsind soluţionări de originalitate absolută, reuşind să însănătoşească mai multe mii de bolnavi. Numai în intervenţiile chirurgicale vertebro-medulare, în inter­valul 1935-1945, a avut aproape 500 de cazuri rezolvate.

Din 1945, pentru doi ani, a deţinut funcţia de Ministru al Sănătăţii. În această calitate a depus mari eforturi în vederea reorganizării sistemului sanitar şi spitalicesc românesc care a fost grav afectat în toate structurile sale pe durata participării ţării noastre la cel de-al II-lea război mondial. Prin măsurile medicale propuse şi aplicate de către întâiul ministru al sănătăţii din perioada imediat următoare celei mai mari şi de­vastatoare conflagraţie mondială s-a reuşit ca în România să fie evitată apariţia unor epidemii de mari proporţii. S-a remarcat mai cu seamă în acţiunea de refacere a imo­bilelor spitaliceşti distruse total sau parţial ca urmare a multiplelor bombardamente aeriene abătute asupra celor mai populate centre urbane ale ţării noastre.

A găsit modalităţi de a reutila şi încadra personal medical calificat în spitalele din zona nord-estică a Transilvaniei care a fost anexată Ungariei prin Dictatul de la Vie­na, din august 1940, între care necesităţi pe primul plan se afla aducerea înapoi în Cluj a Facultăţii de Medicină din exilul celor patru ani petrecuţi în Sibiu.

Pe lângă toate acestea a mai avut forţa de a elabora tratatul de neurochirurgie, prima lucrare românească de proporţii a acestei ramuri a medicinii. Din nefericire nu a apucat să îşi vadă tipărită cartea deoarece la 15 iulie 1946 a încetat din viaţă. Tratatul a fost finalizat şi tipărit prin grija unuia dintre cei mai de seamă dintre colaboratorii săi, medicul Constantin Arseni (1912-1994) şi el moldovean originar din Dolhasca, ju­deţul Suceava.

Rezultatele cercetărilor sale asupra sistemului nervos central şi conexiunile acestuia cu o multitudine de factori cu rol determinant în evoluţia fizică a individului în diferite faze ale existenţei acestuia au constituit un sprijin ştiinţific de mare valoare pentru savantul Constantin Parhon (1874-1969) care îşi orienta investigaţiile spre des­cifrarea cauzelor procesului de îmbătrânire a organismului uman. Profesorul doctor Parhon, membru titular din 1939 al Academiei Române, îl dorea pe neurochirurgul de excepţie, care era Dumitru Bagdasar, membru al Academiei Române, aşa cum de altfel pe deplin o merita. Dar din cauza participării României la războiul secund mondial, acţiune cauzatoare de serioase abateri de la existenţa normală a lucrurilor în ţară, nici activitatea Academiei Române nu se desfăşura fără sincope felurite, între care e de menţionat încetinirea ritmului alegerii de noi membri. Dintr-un astfel de motiv acce­derea lui Dumitru Bagdasar în academie a avut parte de un lanţ de tergiversări mai mult sau mai puţin justificate. Însă viaţa, în implacabila sa desfăşurare nu i-a mai oferit şansa existenţei până la o eventuală limpezire a lucrurilor. Cu cinci luni şi jumătate mai înainte de a împlini 53 de ani profesorul Dumitru Bagdasar a încetat din viaţă. Din acest tragic considerent binemeritatul fotoliu de academician i-a fost acordat post-mor­tem în data de 28 octombrie 1948, pe când Constantin Parhon era, începând din 12

august 1948, Preşedinte de Onoare al Academiei Republicii Populare Române. De menţionat că drumul "parcurs" de către savantul Dumitru Bagdasar de la www.cimec.ro

152:\� ___________ M_E_M_B_R_II_AC_A_D_E_M_IE_I R_O_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_R_I D_IN __ Ju_o_E_TU_L_�_A_SL_U_I ______________ __

Roşieşti până la Boston a necesitat ani de intens studiu încheiaţi prin severe examene susţinute cu succes în faţa unor somităţi ale medicinei de la mijlocul secolului al XX­

lea. În cazul său dictonul latinesc per aspera ad astra se relevă a fi o deviză care i-a călăuzit întreaga existenţă.

www.cimec.ro

- ........___

Cernătescu, Radu

- III"'

(1894 - 1958)

_ ......___ -

www.cimec.ro

www.cimec.ro

9<adu

Cernătescu

�l patrulea dintre academicienii născuţi în oraşul Ruşi a fost Radu Cer­nătescu. El mai aparţine grupului celor trei chimişti originari din judeţul Vaslui, dintre care era unicul membru titular al Academiei Române.

Clasele primare le făcuse în urbea natală, însă pregătirea şcolară de nivel me­diu o dobândise în cadrul "Liceului Naţional" din Iaşi. Promovând examenele de ba­calaureat, în anul 1913, s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe din cadrul Universităţii din laşi, unde i-a fost profesor Neculai Costăchescu, membru de onoare al Academiei Ro­mâne (vezi în acest volum, n.n.). A absolvit facultatea în anul 1916, fiind reţinut la uni­versitate ca preparator, în prima etapă, iar din 01.05.1918 ca asistent la Catedra de Chimie fizică şi analitică. Peste alţi doi ani, la Universitatea ieşeană, cu lucrarea Legea

lui Dalton aplicată la soluţii concentrate a obţinut titlul ştiinţific de doctor în Chimie. Devine doctor docent pentru Chimie fizică, în data de 13 septembrie 1924, iar la catedra universitară era numit, începând cu anul următor, conferenţiar suplinitor la Chimie analitică. A primit definitivarea de conferenţiar la 1 ianuarie 1928, pentru ca în anul 1932 să ocupe postul de profesor ag-.cegat, începând din 1 iulie . Ca profesor definitiv a început să funcţioneze din anul 1936, pe când avea doar 42 de ani.

A predat la Universitatea laşiului, pe parcursul a patru decenii, chimia analitică (1932-1940) şi chimia anorganică (1940-1958), funcţionând în paralel şi la Şcoala Po­litehnică din Iaşi, ca profesor de chimie fizică şi chimie analitică.

Acordând o mare importanţă cercetărilor în domeniul chimiei a considerat că laboratorul de chimie al Facultăţii de Ştiinţe nu mai putea face faţă cu noile cerinţe

www.cimec.ro

�L ___________ M_E_M_B_R_II_AC_A_D_E_M_IE_I _RO_M_A_N_E_O_R_IG_IN_A_R_I D_I_N_JU_D_E�Ţ-UL_V_A_S_LU_I ______________ __

moderne de căutări ale noului. Expunând senatului universitar un cuprinzător program de cercetări a reuşit să obţină sprijin material în vederea amenajării unui centru de studii chimice independent de universitate. Astfel, a fost fondat în anul 1948 Institutul de Chimie "Petru Poni" din Iaşi, al cărui' iniţiator principal era profesorul Radu Cer­nătescu, membru corespondent al Academiei Române ales în 23 mai 1940.

În cadrul institutului de chimie, al cărui director· a fost de la înfiinţarea aces­tuia până în anul încetării sale din viaţă, profesorul Radu Cernătescu a făcut apro­fundate cercetări în ştiinţe adiacente chimiei, ca de exemplu, chimia analitică, chimia anorganică, biochimia, chimia combinaţiilor complexe şi electrochimie. Mai cu seamă investigaţiile sale în biochimie au prezentat un intens aparte în lumea ştiinţifică, fiind printre cele dintâi cercetări de această natură în România.

A mai abordat şi domeniul chimiei fizice, fiind interesat de influenţa elec­troliţilor asupra solubilităţii apei în fenol, precum şi de aplicarea legii lui Dalton (1766-

1844, creatorul teoriei atomice) la soluţiile concentrate. S-a remarcat prin elaborarea unor metode originale pentru dozarea cadmiului,

vanadiului, cationilor şi anionilor, măsurări de mare precizie necesare în buna des­făşurare a unor cercetări şi experimentări din domeniul chimiei analitice.

A fost un deschizător a unor noi orizonturi de studiu în ramura chimiei bio­logice, extinzând investigaţiile ştiinţifice asupra apelor României. De numele său se leagă cele mai competente analize a apei râurilor principale, a lacurilor şi limanurilor, stabilind care erau factorii chimiei dăunători florei şi faunei acvatice, precum şi mo­dalităţile de anihilare a lor cu ajutorul substanţelor chimice, asigurându-se astfel o apă utilizabilă în multiple scopuri ale economiei naţionale. Descoperirile efectuate în acest domeniu în urmă cu peste o jumătate de secol de către profesorul Radu Cernătescu şi echipa de chimişti pe care şi-a format-o şi căreia îi coordona cu măiestrie de dirijor activităţile, îşi păstrează cu prisosinţă actualitatea şi acum în debutul celui de-al treilea mileniu.

Spirit inventiv, gândire clarvăzătoare în viitor, dar mai ales excepţionala sa pregătire profesională permanent conectată la noutăţile din lumea savantă a chimiei internaţionale, Radu Cernătescu a făcut din Institutul de Chimie din Iaşi staţia pilot a cercetărilor multiple în ştiinţa chimiei din România. Trebuie să menţionăm pentru prima datâ în legătură cu savantul chimist originar din Huşi, că nu a fost o simplă şi aleatoare întâmplare faptul că oraşul Iaşi a devenit principalul centru românesc al pro­ducţiei de medicamente, ramură industrială esenţială în viaţa oricărui naţiuni, în ca­re numeroşi specialişti de înaltă competenţă s-au format în şcoala ieşeană de chimie fondată de către Radu Cernătescu.

În institutul pe care îl conducea, a introdus ca metodologie în cercetare "calea polarografică" de studiere a complecşilor aminelor hidrosulfitului de nichel şi cobalt bivalent, dar şi analiza polarografică a fierului, cuprului, plumbului, zincului din mi­nereurile complexe, descoperiri benefice metalurgiei în general. Ca mărturie a faptului că rezultatele cercetărilor sale au depăşit net ca însemnătate ştiinţifică graniţele ţării noastre, îl avem în amănuntul că principalele sale cărţi şi studii au văzut lumina tiparului în limbile de circulaţie internaţională şi sunt incluse în mai toate bibliotecile

www.cimec.ro

_______________________ A_c_a_d_em __ w_ie_n_ii_i_ud_e_tu_l_u_i _VI_�_zu_�_· ________________ _J�

specializate în chimie din diferite state ale mapamondului. În şedinţa din 12 august 1948, membrul corespondent al Academiei Române,

Radu Cernătescu era ales membru titular. La numai un an de la acel eveniment el era ales şi preşedinte al Filialei laşi a Academiei Române Oa acea dată i se zicea "a R.P.R.", n.n.).

Pentru întreaga-i operă de cercetare i s-a acordat în anul 1950 distincţia de laureat al Premiului de Stat. În 1955 Academia de Ştiinţe a R. P. Ungare îi acordă calitatea de membru corespondent, el fiind unicul academician originar din ţinutul vasluian inclus între membrii academiei ungare.

În data de 17 ianuarie 1958 a încetat din viaţă, în oraşul laşi în al cărui cimitir principal a şi fost înmormântat.

- � � -

www.cimec.ro

www.cimec.ro

Bagdasar, Nicolae (1896 - 1971)

www.cimec.ro

www.cimec.ro

�colae

q]agdasar

i>ingurul filosof dintre membrii Academiei Române originari din judeţul Vaslui, Nicolae Bagdasar, s-a născut la 5 februarie în satul Roşieşti din comuna cu ace­laşi nume din fostul judeţ Fălciu, azi Vaslui. Părinţii fiind ţărani cu o bună situaţie ma­terială 1-au dat la şcoală în oraşul Bârlad. În anul 1916 tânărul Nicolae Bagdasar, având 20 de ani devenise "bacalaureat al Liceului Gheorghe Roşea Codrianu"

În august 1916 România s-a angajat alături de Franţa, Anglia şi Rusia în răz­boiul purtat împotriva Germaniei şi Austro-Ungariei, fapt ce a dus la mobilizarea în armată a mii de tineri, între care se afla şi Nicolae Bagdasar. La încheierea războiului, în anul 1918, junele bacalaureat roşieştean a avut posibilitatea de a urma o facultate. Lucrurile nu sunt însă îndeajuns de clare în privinţa centrului universitar în care şi-a început studiile superioare. Academicianul Gheorghe Vlăduţescu, în nota nr. 1 din introducere la volumul N. Bagdasar - Scrieri, Bucureşti, 1988, menţionează: "după mo­bilizare, în 1918, se înscrie (Nicolae Bagdasar, n.n.) la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Iaşi"

Fapt curios, Lucian Predescu, în Enciclopedia României, Bucureşti, 1940, nu îi menţionează pe Dumitru şi Nicolae Bagdasar. În celelalte dicţionare despre Nicolae Bagdasar se precizează că a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Universitatea din Bucureşti.

Şi-a dat examenele de licenţă în anul 1922, şi tot atunci a obţinut o bursă pen­tru continuarea studiilor la Universitatea din Berlin. A rămas în Germania în următorii patru ani, timp în care pe lângă audierea de cursuri a pregătit şi lucrarea pentru ob-

www.cimec.ro

16:2\� ____

______

M_EM_B_R_II_A_CA_D_E_M_IE_I R_O_M_Â_N_E_O_RI_G_IN_AR_I_D_IN_J_U_DE_T_U_L_VA_S_LU_I ______________ _

ţinerea titlului de doctor în filosofie. Teza, elaborată şi susţinută în limba germană, a­vea ca subiect de dezbatere şi analiză o parte din concepţiile filosofice ale lui Heinrich Rickert (1863-1936), reprezentant al şcolii filosofice de la Baden. 1 s-a acordat titlul de doctor la Universitatea "Wilhelm 1" din Berlin, actuala universitate "Alexander von Humbold". A avut prilejul să participe la prelegeri ale filosofului german Martin Hei­degger (1889-1976), metafizician şi adept al lui Friedrich Nietzsche (1844-1900), filosoful care a marcat gândirea occidentală a secolului al XX-lea. M. Heidegger se apropia de împlinirea a patru decenii de viaţă, fiind în plină epocă de afirmare a personalităţii în filosofia germană.

Revenit în România s-a dovedit a fi un competent cadru universitar, dublat de un pasionat cercetător în domeniul disciplinelor umaniste. În anul 1927 era asistent provizoriu de psihotehnică (denumire a grupului de teste care permit aprecierea ap­titudinilor unei persoane pentru practicarea unor anumite operaţiuni, n.n.), la Uni­versitatea din Bucureşti. Definitivat asistent, începând din 1929, a făcut seminariile de logică şi cele de teoria cunoştinţei. A ieşit din cadrul universităţii bucureştene în 1941

pentru a administra editura Ministerului Instrucţiunii Publice, denumită "Casa Şcoa­lelor"

Peste un an (1942) era numit profesor la Universitatea din laşi, unde a predat Istoria filosofiei moderne şi contemporane, epistemologia (ramură a filosofiei care stu­diază istoria, metodele şi principiile ştiinţelor, n.n.) şi metafizica, în cadrul Facultăţii de Litere şi Filozofie.

În şedinţa academică din 28 mai 1943 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, fiind singurul dobânditor al acestei înalte recunoaşteri a meritelor sale de dascăl universitar şi cercetător în domeniul filosofiei, din acel an. A făcut parte din Secţiunea Literară.

După august 1944, pe motivul că a studiat filosofia în Germania, tocmai în perioada premergătoare venirii lui Hitler la cârma statului, devenise indezirabil pentru regimul politic pro-sovietic instalat la Bucureşti. Ca urmare a fost scos din învăţământul universitar la a cărui dezvoltare contribuise în mod hotărâtor. 1 s-a oferit postul de consilier la Institutul de filosofie din Bucureşti. În 1948 din considerentele de mai sus i-a fost retras şi titlul de membru corespondent al academiei.

Cunoscător profund al filosofiei lui Immanuel Kant (1742-1804), pe care o con­siderase ca o modernă reorientare a filosofiei pe plan mondial, exeget al criticii fecunde a logicii contemporane iniţiată de Edmund Husserl (1859-1938), admirator şi răs­pânditor al concepţiilor filosofice reprezentative ale secolului al XX-lea emise de so­mităţi ale "ştiinţei ştiinţelor", ca Wilhelm Diltkey (1833-1938), care a dat un statut de existenţă proprie ştiinţelor umaniste, Nicolae Bagdasar n-a acceptat să tragă la carul pseudo-filosofiei materialist-dialectice. Din acest motiv creaţia sa a contenit la limita anului 1944.

Opera sa a rămas sub obrocul tăcerii vreme de o jumătate de secol. În rare ca­zuri îi era menţionată câte o lucrare, dar nu pentru a fi făcută cunoscută, ci să fie su­pusă unor critici "obiective" de pe poziţiile noii ideologii.

De abia în 1971, la împlinirea primei luni de la moartea sa, în "Revista de www.cimec.ro

_______________________ A_c_a_d_em __ ic_ie_n_ii_ju_d_e_tu_l_uL_. _VM __ lu_i ________________ ��

filozofie", nr. 5 O una mai) a publicat un grupaj de studii referitoare la opera sa. Rămân în urma lui Nicolae Bagdasar mai multe lucrări filosofice de referinţă,

publicate începând din anul 1927, dintre care consemnăm titlurile: Filosofia contem­

porană a istoriei (1930), Din problemele culturii europene (1931), Istoria filosofiei româneşti

(1940) şi Filosofia românească de la origini până astăzi, 1 - 1941 şi II - 1942.

Începând din 1951 a revenit la laşi ca cercetător ştiinţific încadrat al Filialei Iaşi a Academiei, post pe care l-a deţinut până în 1956, când la împlinirea vârstei de 60 de ani a fost pensionat.

Filosof de concept autentic, de o probitate exemplară, gânditorul Nicolae Bag­dasar nu lăsa ca în scrierile sale să prevaleze interese obscure, în defavoarea dreptei judecăţi bazată pe o temeinică cercetare ştiinţifică. Meritul său deosebit constă în faptul că el a fost cel dintâi dintre filosofii români interesaţi de filosofia istoriei, încercând să ela-boreze o lucrare de proporţii pe această temă. Dar vremuri vitrege 1-au împiedicat să îşi ducă la bun sfârşit această generoasă intenţie.

Filosofia românească din prima jumătate a secolului al XX-lea a reprezentat un moment de vârf al istoriei gândirii naţionale, prin generaţia ilustrelor nume ale eru­diţilor Petre Andrei (1891-1960), Lucian Blaga (1895-1961), Mircea Florian (1888-1960),

Dan Bădărău (1893-1968), Dumitru Roşea (1895-1980), între care un loc de sine stătător îl deţine şi originarul din Roşieşti, Nicolae Bagdasar.

A plecat din lumea aceasta în 21 aprilie 1971, după două luni de la împlinirea vârstei de 75 de ani.

În 3 iunie 1990 renăscuta Academie Română l-a repus, post-mortem, în rândul savanţilor membri corespondenţi ai acestui for suprem cultural şi ştiinţific al României.

- -++- -

www.cimec.ro

www.cimec.ro

Ralea, Mihail (1896 - 1964)

www.cimec.ro

www.cimec.ro

JVlihail

:R..alea

iociologia, ştiinţă care studiază din mai multe unghiuri de vedere procesele evoluţiilor sociale, relaţiile interumane şi instituţiile din orânduirea socială s-a cristalizat ca atare în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Au contribuit la constituirea ei fi­losoful economist francez Claude Henri de Rouvroy duce de Saint Simon (1769-1825),

Pierre Joseph Proudhon (1809-1865) teoretician politic, iar filosoful Auguste Comte (1798-1865) a creat denumirea de sociologie, arătând şi faptul că aceasta deşi e o ştiinţă înrudită cu filosofia, are un câmp propriu şi specific de cercetare.

În ţara noastră cel dintâi sociolog a fost Dimitrie Gusti (1880-1955), cel care a fondat la Bucureşti şcoala sociologică românească. Tot născuţi în partea finală a se­colului al XIX-lea au mai fost sociologii Petre Andrei (1890-1940) şi Mihail Ralea, toţi trei fiind, la date diferite, aleşi membri ai Academiei Române.

Cel din urmă menţionat a fost originar din judeţul Vaslui. Mihail Ralea provine din o familie de jurişti, tatăl său fiind o vreme magistrat

în cadrul tribunalului din oraşul Ruşi. În această localitate s-a născut băiatul Mihail, în data de întâi mai. Clasele elementare le-a făcut în localitatea natală, însă gimnaziul şi liceul le-a urmat în laşi (Liceul internat). Pe când era în clasa a III-a gimnazială a "editat" o revistă scrisă de mână, al cărei titlu era "Zăpada" Şi-a luat bacalaureatul în anul 1914, după care s-a înscris la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti. Ultimul an de studenţie l-a terminat la Universitatea din laşi, în 1917, deoarece capitala Ro­mâniei a fost sub ocupaţia armatei germane. Tot la Iaşi a trecut şi examenele de ab­solvire a Facultăţii de Drept.

www.cimec.ro

16:8\L __ ____

_____

M_E_M_BR_II_A_C_AD_E_M_IE_I _RO_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_RI_D_IN_J_U_D_EŢ�U_L_VA_S_LU_I __ __________ __ _

Pregătirea profesională postuniversitară o făcuse în Franţa, la Şcoala Normală Superioară din Paris, începând cu anul 1919. Şi în "oraşul lumină", cum era denumită capitala franceză, a urmat două discipline, filosofia şi dreptul. În 1923, la Universitatea Sorbonne, a susţinut teza de doctorat în filosofie, având ca temă ideea de revoluţie în doctrine socialiste, lucrare apărută sub titlul Revoluţie şi socialism. Pentru titulatura de doctor în drept, a prezentat, la aceeaşi universitate pariziană, teza Proudhon, concepţia

sa despre progres şi atitudinea sa socială.

Cu cele două doctorate a fost primit fără prea multe formalităţi în corpul di­dactic universitar ieşean. A început ca asistent (1923), însă a fost repede avansat con­ferenţiar şi apoi profesor.

A predat, succesiv, pedagogie socială, psihologia şi estetica. În bune relaţii cu criticul şi istoricul literar Garabet Ibrăileanu (1871-1936) care, împreună cu Constantin Stere (1865-1936), ideolog al poporanismului şi Paul Bujor (1862-1952), biolog şi scriitor, au fondat revista "Viaţa Românească"; cel dintâi îl desemnase pe Mihail Ralea prim re­dactor al acestui periodic. După mutarea revistei la Bucureşti, devenise codirector, în anul 1940.

Mihail Ralea profesa în capitală din anul 1938, fiind numit de către Consiliul Profesoral al Universităţii Bucureşti profesor de estetică şi titular şef al Catedrei de Psihologie de la Facultatea de Litere şi Filosofie. A mai deţinut şi funcţia de director ştiinţific al Institutului de Psihologie din Bucureşti.

S-a implicat în presa deceniului al IV-lea al secolului XX, deţinând o vreme di­recţiunea gazetei "Dreptatea", fiind în acelaşi timp colaborator la "Gândirea", "Ideea Europeană" şi "Adevărul Literar"

A fost adept al concepţiilor sociologice ale savantului francez Emile Durkheim (1858-1917), unul dintre fondatorii sociologiei moderne. Acesta, în lucrarea Diviziunea

muncii sociale (1893) a demonstrat cu argumente ştiinţifice, pentru prima dată, faptul că teoria emisă de Karl Marx (1818-1883) în privinţa edificării unei noi societăţi so­cialiste se baza pe soluţionări care nu duceau în practica socială la ţelul scontat.

Prin scrierile sale, cât şi prin cursurile predate la universitate Mihail Ralea a contribuit la formarea unei alte generaţii de sociologi, a acelora născuţi după anul 1900, dintre care unii au ajuns nume de mare prestigiu şi probitate profesională.

Îi menţionăm pe Henri Sthal (1901-1991), Teodor Bugnariu (1909-1988), Vla­dimir Trebici (1916-1999), Miron Constantinescu (1917-1974), Mihail Cernea (n. 1931), Constantin Zamfir (n. 1941) ş.a.

Din ampla sa activitate de cercetare în domeniul sociologiei a rezultat şi o foarte bogată operă scrisă.

A debutat ca autor de cărţi, în 1923 la Paris, cu titlurile Revolution et Socialisme

şi L'idee de revolution dans les doctrines socialistes. Un an mai târziu îi apărea la Iaşi lucrările Formaţia (formarea, n.n.) ideii de personalitate şi Problema inconştientului. În 1927 a publicat volumul Interpretări, o îmbinare a sociologiei cu psihologia şi antro­pologia (o premieră în literatura de specialitate). Mai consemnăm câteva titluri de lucrări ale sale care în perioada de după anul 1947 nu au mai fost menţionate între scrierile sale: Comentarii şi sugestii, împreună cu Perspective, ambele apărute în 1928,

www.cimec.ro

Academicienii judeţului Vaslui

Atitudini (1931), Valori (1935), Fen(}menul românesc (fără an de apariţie), Istoria ideilor

socialiste, carte apărută la Craiova, şi acesta fără anul editării, Psihologie şi viaţă (1938),

iar în 1944 scoate volumul Introducere în sociologie, carte prin care a marcat definitiv intrarea sociologiei ca ştiinţă aparte între ştiinţele umaniste din România. Tot în a­ceastă perioadă a întreprins cercetări şi documentaţii bibliografice în vederea elaboră­rii celei mai de seamă dintre lucrările sale de sociologie, având ca obiect decodarea complexităţii gândirii fiinţei umane. Cartea a reuşit să o publice în anul 1946 sub titlul Explicarea omului. Bogăţia ideatică a respectivului volum a atras atenţia sociologilor din străinătate, la ale căror solicitări prestigioasa editură din Paris, "Alcan" a publicat-o în limba franceză, în anul 1949. A fost singura contribuţie românească de sociologie care s-a bucurat de o audienţă internaţională atât de largă, şi ultima cartea acestei ştiinţe editată în vestul european, provenită din cercetările unui român, înainte de ma­rea divizare a lumii în cele două "lagăre" despărţite prin "cortina de fier"

La 1 noiembrie 1948 savantul sociolog Mihail Ralea a fost ales, sărindu-se peste etapa de membru corespondent, membru titular activ al Academiei Române.

Începând cu anul 1959 a ocupat în cadrul academiei importantul post de pre­şedinte al Secţiei de Ştiinţe Economice, Filozofice şi Juridice a Academiei Române, demnitate pe care o deţinuse până în penultimul său an de viaţă.

Personalitate cu o cultură generală şi de specialitate excepţionale a fost cooptat în funcţia de ministru în componenţa mai multor guverne, anterioare şi ulterioare celui de-al II-lea război mondial. A fost şi ambasador al ţării noastre la Washington. S-a afirmat atât ca autor de note de călătorie în care a descris aspecte geografice, artistice şi sociale din mai multe state (Egipt, Marea Britanie, Olanda, Spania, Antile, Canada, ş.a.). Este întâiul traducător în româneşte a mai multor creaţii ale scriitorului chinez Liu Sin (1881-1936), deschizătorul de drum al literaturii moderne din marea ţară a­siatică.

S-a stins din viaţă la Berlin, în data de 17 august 1964, însă şcoala de sociologie românească la a cărei dezvoltare şi amplificare a domeniilor de cercetare a contribuit în mod esenţial a reuşit să supravieţuiască în perioada dictatorială ce a durat aproape o jumătate de secol, renăscând după anul 1989.

Este cazul ca în încheiere să menţionăm că opera lui Mihail Ralea, unul dintre cei mai valoroşi sociologi din România, a fost tratată în mod diferit de-a lungul timpului. Mai cu seamî scrierile sale elaborate şi editate anterior anului 1946 au avut un regim aparte, în sensul că despr acestea nu se prea pomenea. Or, după modesta noastră opinie tocmai acele lucrări reprezintă reala faţă a gândirii filosofice de bază a celui care a fost savantul originar din judeţul Vaslui, Mihail Ralea. Asupra acestor opere ar fi cazul să se îndrepte atenţia unor viitor editori!

www.cimec.ro

www.cimec.ro

- -

.-1;·, .

- ......... .._

N icolau, Constantin

, ,

(1897 - 1973)

- ......... _ ..

-

www.cimec.ro

www.cimec.ro

Constantin

�colau

C!Constantin Nicolau, ultimul dintre academicienii originari din oraşul Bârlad născuţi în secolul al XIX-lea, a intrat în viaţă la 6 februarie.

Şcoala primară şi liceul le-a făcut în urbea natală. După absolvirea claselor învăţământului preuniversitar şi obţinerea diplomei de bacalaureat s-a înscris, în 1921,

la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti. În anul 1924 a fost deja admis preparator la Clinica II medicală de la Spitalul "Filantropia" din capitală. După trecerea examenelor pentru titlul de doctor în medicină, în 1926, era numit asistent provizoriu la clinica unde a fost doi ani la rând preparator. Peste alţii şase ani de practică spi­talicească era instalat, tot la "Filantropia", asistent definitiv.

Începând din 1930 a urmat timp de zece ani, la intervale diferite cursuri de specializare în Austria, Germania şi Franţa, unde la institute de cercetări medicale din Viena, Berlin şi Paris a făcut parte din echipe conduse de profesori universitari de mare reputaţie ştiinţifică.

A manifestat un interes aparte faţă de stadiul în care se afla în deceniul al III­lea din secolul XX hematologia, ramură a medicinii mai puţin cunoscută la acea vreme în ţara noastră. Prin studii şi cercetări a reuşit să ajungă a fi cel mai avizat medic în această specialitate medicală care studiază sângele, organele corelate de acesta (măduva osoasă, ganglionii limfatici şi splina, n.n), precum şi cauzele de îmbolnăvire a respec­tivului grupaj de organe.

În ţară a efectuat cercetări în domeniul hematologiei în laboratorul specializat pentru studieri de mare complexitate a afecţiunilor sângelui de la Casa Centrală a Asi-

www.cimec.ro

174 MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI

gurărilor de Sănătate din Bucureşti, mai întâi ca şef de lucrări, iar mai apoi ca şi co­ordonator al întregii activităţi a instituţiei. În paralel, a efectuat cercetări ştiinţifice şi la Institutul de Fiziologie Normală şi Patologică din cadrul spitalului bucureştean "Fi­lantropia", unde a fost director de secţie în perioada 1949-1951.

A introdus în programul de învăţământ medical universitar din România, he­matologia, separând-o de histologie (parte a anatomiei care studiază formarea, evoluţia şi compoziţia ţesuturilor generatoare ale vieţii, n.n.) şi de medicina internă, Constantin Nicolau fiind cel dintâi profesor din ţară care a predat această disciplină la Facultatea de Medicină şi Farmacie din capitală.

Sub directa sa îndrumare a fost constituit în Bucureşti Centrul de Hematologie şi Transfuzie înzestrat cu laboratoare moderne. Personal de înaltă calificare efectua în cadrul laboratoarelor bine utilate cu aparatură de înaltă selecţie, în premieră la noi, analize de citohistologie (disciplină biologică care studiază celulele, n.n), hemostază (metodă de oprire a hemoragiilor, n.n.), transfuzii şi alte operaţiuni legate de dereglări în circulaţia sanguină. Tot de numele său ilustru se leagă şi meritul de a fi pus bazele reţelei naţionale de centre de conservare a sângelui şi de transfuzii, aşezăminte me­dicale inexistente în România de până la el.

S-a dovedit a fi un medic savant situat în permanenţă în primul eşalon al căutărilor noului în meseria practicată, efectuând experimentări pe animale şi clinice pe om în legătură cu limfomul benign (boală care produce hipertrofia ganglionilor limfatici, n.n) aducând contribuţii importante la cercetările efectuate tot în acest domeniu de savanţi ca englezul Alan Lloyd Hodgkin (n. 1914), deţinător al premiului

"Nobel" pentru medicină (1963) şi chirurgii francezi Favre şi Nicolas. În cercetarea originală are meritul de a fi pus hematologia românească pe baze

noi, în pas cu progresele mondiale în această ramură deosebit de importantă a me­dicinii, inaugurând totodată la noi în ţară corelarea tabloului hematologie periferic cu cel histologic al organelor hematopoiezice (hematopoieză = proces de formare şi de nutriţie a celulelor sanguine în măduva osoasă, acţiune a organismului uman care în­cepe încă din viaţa embrionară, n.n).

Mai are între realizările sale şi efectuarea primei puncţii sternale din ţara noas­tră, operaţie de o foarte mare complexitate, pentru a cărei reuşită profesorul chirurg Constantin Nicolau a avut nevoi� de o extrem de minuţioasă pregătire pe plan teoretic în legătură cu respectiva afecţiune şi cu alegerea celei mai optime proceduri benefică pentru pacient.

În privinţa faptului că a integrat citogenetica în patologia hematologică medicul chirurg şi cercetător bârlădean Constantin Nicolau se situează printre primii medici savanţi din Europa care au făcut acest lucru.

Excelent cunoscător al Hematologiei a avut capacitatea de a elabora o carac­terizare sintetică a procesului de hematopoieză, lucrare cu răsunet favorabil peste hotare la adresa autorului. A fost apreciată mai ales în Franţa, ţară ai cărei specialişti din toate domeniile, nu numi cei din medicină, aduc cu mare greutate elogii unor con­fraţi din alte ţări în activitatea de cercetare.

De-a lungul timpului a scris, singur sau în colaborare cu alţi medici cercetători, www.cimec.ro

_______________________ A_c_a_de_m_�_·c_ie_n�_·i_ju_d_e_tu_l_u�_· Vi_� __ zu_i ________________ �/115

un număr considerabil de lucrări de strictă specialitate, a căror enumerare ar încărca cu titluri dificil de înţeles pentru cititorul de rând al acestei cărţi. Locul acelor studii ar fi într-o eventuală monografie dedicată vieţii şi creaţiei profesorului universitar chi­rurg Constantin Nicolau.

În 21 martie 1963, după ce împlinise 66 de ani, era ales membru corespondent al Academiei Române. A făcut parte dintr-un grup de 4 7 personalităţi alese în şedinţa din acea zi, care a avut loc după o perioadă de 8 ani în care nu s-a mai acordat nimănui un loc în cadrul academiei (ultimele primiri fiind în 2 iulie 1955, n.n.). Fapt curios, după transformarea Academiei Române în Academia R.P.R., în intervalul a 26 de ani au avut loc doar patru şedinţe de alegere a unor noi membri, în 1948, 1955, 1963 şi 1974. După acest din urmă an, din ordine superioare, un au mai avut loc alte alegeri până în 13 noiembrie 1990.

S-a bucurat şi de înalte aprecieri de peste hotare fiind primit ca membru al Societăţii Internaţionale de Hematologie, precum şi al Societăţii Internaţionale de Me­dicină Internă.

A trecut în eternitate în 27 noiembrie 1973, la Bucureşti, la vârsta de 76 de ani, pe când încă mai putea să aducă ştiinţei medicale importante contribuţii.

- � � -

www.cimec.ro

www.cimec.ro

_ ....,_____ -

Balmuş, Constantin (1898 - 1957)

- '-., -

www.cimec.ro

www.cimec.ro

Constantin

CJJalmuş

jf}ăscut cu doi ani mai înainte de sosirea anului 1900, în comuna Murgeni, localitate rurală vasluiană care a dat ştiinţei româneşti încă un membru titular al Aca­demiei Române (N. Profiri, n.n.), Constantin Balmuş intrase în viaţă în data de 25 al lunii Florar. Prenumele de Constantin şi 1-a adus singur prin naşterea sa la numai patru zile după principala sărbătoare creştin-ortodoxă a lunii mai, prăznuirea Sfinţilor Mari împăraţi Constantin şi maica sa Elena.

Clasele elementare le-a făcut în comuna natală, iar gimnaziul şi liceul la laşi, în cadrul cunoscutului şi reputatului Liceu Internat, în perioada 1909-1916. Studiile superioare le-a început tot în fosta capitală a Moldovei de dinaintea Unirii din 1859,

la Facultatea de Litere şi Filosofie. Beneficiind de excelenţii profesori universitari filologi ca Mihai Carp, Vasile

Bogrea, Mihai Jacotă, August Scriban şi Ion M. Marinescu, studentul C. Balmuş s-a orientat spre filologia clasică.

Examenul de licenţă 1-a trecut primind calificativul "magna cum laude" Pen­tru excelentele-i rezultate la învăţătură i s-a acordat o bursă pentru continuarea pregă­tirii, în anii 1922 la universităţile din Germania, de la Bonn şi Berlin (1923). A mai studiat încă doi ani (1924-1926) în Italia, în cadrul Şcolii Române din Roma, institu­ţie înfiinţată prin strădaniile lui Vasile Pârvan (1882-1927). Alte călătorii de studii în străinătate a mai făcut, pentru perioade mai scurte, în Franţa (1926, 1929, 1930, 1939),

Grecia (1928), Elveţia şi Germania (1939).

Doctoratul şi l-a luat la Universitatea laşi, prin susţinerea tezei, în anul 1925,

www.cimec.ro

180 MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI

Tehnica povestirii la Plutarh, devenind doctor în filologie clasică. Încadrat ca asistent provizoriu la Catedra d_e Latină din cadrul Universităţii

ieşene, a fost numit asistent definitiv de Limba şi literatura latină, începând din 15

decembrie 1930. Peste doi ani, în 15 martie, tot la Universitatea Iaşi şi-a luat docenţa, după care în aceeaşi lună, în ziua de 29, era avansat conferenţiar universitar suplinitor, iar din 22 aprilie a dobândit o nouă treaptă, aceea de conferenţiar provizoriu.

Începând din ianuarie 1937, la numai 39 de ani primea numirea de profesor universitar titular al Catedrei de Limba Elină a facultăţii ieşene de Literatură şi Filosofie. I-a mai fost acordată şi conducerea Seminarului de Limba şi Literatura Greacă din Iaşi. A fost principalul organizator al bibliotecii documentar-ştiinţifice a seminarului, pe care a înzestrat-o în mod substanţial cu literatură de specialitate, cărţi care astăzi aparţin fondului de aur al bibliotecii Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi. A mai reuşit să creeze la Iaşi o şcoală de cercetare a filologiei clasice, care a funcţionat cu bune rezultate până în anul 1948, când din raţiuni politice absurde s-a considerat ca inutilă studierea limbilor elină şi latină.

În 1948, după ce o scurtă perioadă a fost decan al Facultăţii de Litere, a părăsit Iaşiul fiind transferat în Bucureşti ca profesor la Facultatea de Limba şi Literatura Română, ca şef al Catedrei de Literatură Clasică.

La 1 noiembrie 1948 a fost ales membru titular activ al Academiei Române, calitate care i-a permis să ajungă în 1950 director al Muzeului de Antichităţi din Bu­cureşti, instituţie aparţinătoare din punct de vedere administrativ de Academie.

Filolog clasicist de o mare probitate profesională, Constantin Balmuş a fost foarte apreciat pentru opera sa deosebit de amplă şi aprofundat ştiinţifică, în mai multe state europene. Bunăoară, îl alege membru al ei Societatea de Studii Latine din Paris, membru al Asociaţiei pentru încurajarea studiilor greceşti a Franţei. În ţară a fost mem­bru fondator al Asociaţiei Academice "Vasile Pârvan", a foştilor cursanţi ai Şcolii Ro­mâne din Roma.

A fost un fin cunoscător al elinei şi latinei, fapt ce 1-a consacrat ca cel mai avizat traducător din aceste limbi în limba română.

A excelat şi prin cercetările sale filologice în domeniile stilisticii şi artei litera­re, fiind întâiul lingvist român care a abordat astfel de teme.

De numele academicianului Constantin Balmuş este legată studierea cu mij­loace specifice moderne a filologiei clasice în învăţământul universitar din ţara noastră. Extrem de bine pregătit în domeniul limbilor clasice a devenit la o vârstă nicidecum înaintată cel mai apreciat specialist în acest domeniu. Totul s-a bazat pe o capacitate nativă excepţională ajutată de un travaliu ştiinţific susţinut într-un ritm de-a dreptul galopant, din care au rezultat lucrări ce au văzut lumina tiparului în renumite edituri din afara ţării noastre.

A fost, de asemenea, unul dintre cei mai angrenaţi profesori universitari în ceea ce priveşte întocmirea de manuale şi cursuri universitare, al căror conţinut în con­siderabilă parte nu s-a perimat nici după o jumătate de secol de la apariţie. Aşa este, spre exemplu, Cursul de gramatică istorică a limbii latine. Fonetică, morfologie, sintaxă, apărut în anul 1928, sau culegerile de texte Crestomaţie latină, şi mai ales cele zece

www.cimec.ro

Academicienii judeţului Vaslui !1si -------------------------------------------------------------J

volume ale Antologiei latine.

Nu este nicidecum o părtinitoare exagerare faptul că studiile şi cărţile lin­gvistului Constantin Balmuş au abordat aproape toate aspectele şi ramurile filologiei clasice din România. Autorul acestor volume trebuie să fie socotit printre cei mai de frunte cunoscători din ţara noastră a limbilor clasice şi a gramaticii acestora, iar prin bogăţia informaţiei pe care o deţin lucrările sale tratează în mod admirabil şi deosebit de limpede exprimat importante aspecte de lingvistică generală, depăşind net domeniul strict limitat al limbilor elină şi latină pe care nu numai că le poseda în marea lor complexitate gramaticală, ci de-a dreptul le diviniza.

S-a stins din viaţă timpuriu, la numai 59 de ani, în Bucureşti, la 13 iulie 1957,

lăsând un mare gol în cadrul filologiei din ţara noastră.

www.cimec.ro

www.cimec.ro

- , _ , __ _ -

Macarovici, N eculai

, ,

(1900 - 1979)

_ , __ _ -

www.cimec.ro

www.cimec.ro

�eculai

Jliacarovici

.Jleculai Macarovici, viitorul membru corespondent al Academiei Române, s-a născut la 12 aprilie în târguşorul Negreşti, centru urban actual situat în zona nord­vestică a judeţului Vaslui. După terminarea celor patru clase elementare - denumite la anul 1900 "primare" , a fost înscris la liceul vasluian "Mihail Kogălniceanu" Apoi, a urmat la UnivPrsitatea laşi, Facultatea de Ştiinţe, secţia Ştiinţelor naturale, absolvind în anul 1925. A predat, mai întâi la şcoli din Târgui Frumos, Vaslui şi laşi, timp de doi ani. Începând din 1927 a intrat ca asistent suplinitor la Laboratorul de Geologie al Universităţii ieşene, parcurgând ulterior toate gradele didactice specifice învăţământu­lui superior. În 1939, la Iaşi, şi-a susţinut teza de doctorat, devenind doctor în geologie. Fără să părăsească activitatea la catedră, din 1948 a preluat şi direcţiunea Muzeului Naţional de Istorie Naturală - laşi, instituţie în fruntea căreia a stat până în anul 1969.

În cei 21 de ani ai directoratului său a reuşit să pună expoziţia permanentă în con­cordanţă cu cerinţele muzeografiei moderne şi a instituit un cuprinzător program de cercetări ştiinţifice pentru personalul de specialitate din subordinea sa.

La Universitatea ieşeană a fost iniţiatorul studiilor de micopaleontolog1e şi palinologie (analizarea resturilor polenului păstrat în straturile geologice, n.n.). De asemenea, a abordat, în premieră naţională, studiul foraminiferelor (vietăţi marine având corpul protejat de cochilie calcaroasă, n.n.) actuale din Marea Neagră.

Pe durata celor treizeci de ani în care a predat la universitate a fost în per­manenţă preocupat de a continua ridicarea ştachetei ştiinţifice a cursurilor sale, atribut esenţial în creşterea gradului de pregătire a studenţilor. Astfel, în 1948 a elaborat un

www.cimec.ro

MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI 186\ �--------------------------------------------------------------

Curs de paleontologie stratigrafică, iar în 1968 a reuşit performanţa de a realiza şi pre­da întâia dată în ţara noastră cursul de Geologia Cuaternarului (cuaternar = perioada geologică în care au apărut cele mai noi formaţii ale scoarţei globului pământesc, n.n.).

Nu s-a dezminţit nici ca "geolog de teren", efectuând împreună cu echipe de colaboratori şi studenţi cercetări geologice în mai multe ţinuturi. Un prim obiectiv cer­cetat a fost zona din care era originar, Podişul Central al Moldovei. Apoi a mai inves­tigat zona sudică a Dobrogei, sudul Basarabiei şi fâşia dintre Prut şi Nistru a ţărmului nordic al Mării Negre. A manifestat un interes aparte pentru situaţia geologică a Carpaţilor de Curbură, arie generatoare de cutremure cu declanşări ciclice. S-a impus ca specialist de mare reputaţie naţională şi internaţională prin efectuarea orizontalită­ţii litofacială Oitofacial = aspectul pământului, n.n.) şi biostratigrafică a Sarmaţianului (perioadă geologică, n.n.) şi Cuaternarului din România.

A fost, pe departe, cel mai documentat cercetător din ţară în privinţa faunei din perioadele geologice anterioare apariţiei fiinţei umane pe Terra.

Deosebit de importante s-au dovedit a fi cercetările sale în ramura geologiei economice, cartând mai multe masive de sare necunoscute anterior de cercetările din teren ale geologului Neculai Macarovici. A mai identificat şi o serie de mari aglomerări naturale de calcare, argilă, şi turbă, materii prime utilizabile în mai multe sectoare industriale.

Mai are marele merit de a fi cel dintâi dintre oamenii de ştiinţă care a men­ţionat faptul că în zona de platformă a Mării Negre există zăcăminte exploatabile ren­tabil de petrol şi gaze.

A efectuat interesante şi benefice (din punct de vedere economic) cercetări în triunghiul din Carpaţii Apuseni, Brad, Săcărâmb, Zlatna, studiind gradul minerali­zaţiilor auro-argintifere, cercetări pe a căror baze au fost deschise în zonă mai multe exploatări miniere, dintre care unele sunt în funcţiune şi în prezent.

A contribuit cu date ştiinţifice culese din teren la întocmirea hărţii geologice a României Oa scara 1:200.000), precum şi a hărţii perimetrului Platformei Moldove­neşti.

A efectuat o cercetare de specialitate în satul Giurcani, comuna Găgeşti, judeţul Vaslui, loc în care a descoperit o aglomerare de resturi osteologice aparţinătoare unor specii de animale mamifere datând din perioada Terţiarului (a treia eră din istoria planetei noastre, n.n.), vietăţi despre a căror existenţă nu se cunoştea înaintea inves­tigaţiilor sale geologice.

A reuşit să aducă date concludente în privinţa condiţiilor de mediu în care au fiinţat şi evoluat vieţuitoarele care au existat în spaţiul actual al ţării noastre cu multe milioane de ani în urmă, în Pliocen şi Cuaternar.

În anul 1974, la vârsta de 74 de ani a fost ales membru corespondent al A­cademiei R. S. România, în şedinţa din data de 1 martie. A făcut parte din grupul de douăzeci de oameni de ştiinţă, literaţi şi artişti plastici care au mai fost aleşi în aca­demie în epoca totalitarismului. Începând din acel an nu s-a mai permis să fie făcută nicidecum o altă alegere de noi membri pe durata a 16 ani. A fost perioada în care s-au acutizat la maximum contradicţiile dintre principalul for cultural -ştiinţific naţional

www.cimec.ro

Academicienii judeţului Vaslui (1s7 --------------------��------------------------------------�

şi conducerea la vârf a partidului unic care deţinea puterea de stat în România. Din acest motiv geologul Neculai Macarovici nu a mai apucat să devină mem­

bru titular, aşa cum s-ar fi cuvenit (şi s-ar fi întâmplat în timpuri de normalitate în viaţa României).

I-au fost însă apreciate peste hotare cunoştinţele vaste de malacologie, ramură a zoologiei care studiază moluştele. I s-a acordat onoarea de a se număra printre mem­brii fondatori ai revistei de specialitate "Malacologia", periodic editat în Statele Unite ale Americii. În Europa de Vest a fost ales membru activ al Societăţii Internaţionale

"Unitas Malacologia Europaea", al cărui sediu se afla în Elveţia, la Bas el. În ţara sa a mai fost ales membru al Societăţii de Geologie.

Întreaga sa carieră s-a desfăşurat în centrul universitar din Iaşi, oraş în care şi-a dat obştescul sfârşit la 26 iulie 1979, la trei luni şi jumătate după ce împlinise 79

de ani. A lăsat o vastă literatură de specialitate compusă din 115 lucrări elaborate pe

baza cercetărilor proprii, contribuţii ştiinţifice cărora timpul nu le-a estompat aproape cu nimic valoarea documentară şi informaţională.

www.cimec.ro

www.cimec.ro

, , _ ......_ __

Vrănceanu, Gheorghe (1900 - 1979)

- -_ ......_ __ _

--

www.cimec.ro

www.cimec.ro

8heorghe

'Vrănce'anu

.(.

�intre toţi membrii Academiei Române originari din judeţul Vaslui, cel care a ţinut să îşi facă cunoscută această obârşie făcând din ea un adevărat titlu de mândrie, a fost matematicianul geometru Gheorghe Vrănceanu. Acesta s-a născut cu peste o sută de ani în urmă în satul Valea Hogei, care pe atunci aparţinea din punct de vedere ad­ministrativ de comuna Doagele, judeţul Vaslui, în data de 30 iunie a ultimului an din secolul al XIX-lea.

Familia se ocupa cu agricultura, iar tatăl său spre a-şi spori câştigul în bani practica ocazional şi cărăuşia, profitând de faptul că satul în care locuia era situat cam la mijlocul distanţei dintre oraşele Bacău şi Vaslui. Această aşezare geografică a Văii Hogei constituia un bun vad de cărăuşie, oamenii având felurite pricini de a se deplasa fie la Bacău, fie la Vaslui.

Se părea că şi Gheorghe avea să urmeze peste ani îndeletnicirile părintelui său, însă lucrurile au ieşit din obişnuitul cotidian al vieţii din mediul rural. Învăţătorul şcolii din sat, dascăl al cărui nume s-a păstrat peste ani datorită deselor evocări ale acade­micianului Gheorghe Vrănceanu, Arnăuţescu, purtător şi el al prenumelui elevului său, conştient că fiul căruţaşului era înzestrat cu o inteligenţă ieşită din comun, îl convinse pe tatăl băiatului să îşi înscrie fiul, după terminarea celor patru clase primare, la Gim­naziul din Vaslui. Până la el nu se mai pomenise ca un copil din Valea Hogei să îşi con­tinue învăţătura medie la liceul vasluian.

În anii de liceu (1912-1919) s-a dovedit a fi cel mai sârguincios elev al clasei din care făcea parte, de-a dreptul lansându-se într-o vertiginoasă succesiune de reuşite

www.cimec.ro

19:2\L ____

____

___

M_E_M_BR_li_A_C_AD_E_M_IE_I_RO_M_A_N,��O-R_IG_IN_A_RI_D_IN_J_U_D_ET_. u_L_VA_S_L_UI __________

____

__

la toate examenele şi la felurite concursuri şcolare. În penultimul an al celui de al II­lea deceniu al veacului al XX-lea a obţinut diploma de bacalaureat, la şcoala gimnazială vasluiană, transformată între timp în liceul "Mihail Kogălniceanu"

Beneficiind la liceul din Vaslui de faptul că acesta era încadrat cu profesori buni, elevul Gheorghe Vrănceanu dobândise o excelentă pregătire la "ştiinţe exacte", mai ales. A obţinut, prin concurs, o bursă "Adamachi" la Universitatea din laşi. În toamna lui 1919 îşi începe studenţia la Facultatea de Ştiinţe, Secţia de Matematici, un­de îi are ca profesori pe Simion Stoilow (1887-1961), cel care la Iaşi a predat algebra superioară şi teoria funcţiilor, Alexandru Myller (1879-1965), profesor de geometrie analitică, precum şi pe Simon Sanilevici (1870-1963) care a predat calculul diferenţia! şi integral, cu toţii deveniţi membri ai Academiei Române.

Gheorghe Vrănceanu, pentru excepţionalele rezultate la examene, încă de la finele anului al doilea de studii, era numit preparator la Seminarul Matematic al uni­versităţii pe care o frecventa. În 1929 şi-a susţinut teza de licenţă, după care i s-a oferit prilejul de a efectua cursuri de specializare în Italia, unde la Roma vestiţii matema­ticieni Tullio Levi-Civita (1873-1941) şi Gregorio Ricci (1853-1925), creaseră calculul ten­sional. În Germania, la Universitatea din Gotingen audiase expuneri ale matemati­cianului David Hilbert (1862-1943), şef al şcolii formaliste şi unul din fondatorii meto­dei axiomatice, cel care a dominat cercetările matematice ale secolului al XX-lea. De asemenea, a avut prilejul de a participa la cursuri ale lui Albert Einstein (1879-1955).

În anul 1928, la Congresul Internaţional de Matematică desfăşurat în Italia, la Bologna, oraşul cu cea mai veche universitate din Europa, şcoală de nivel academic fondată în 1088, Gheorghe Vrănceanu cunoaşte gloria recunoaşterii sale pe plan mon­dial ca fiind autorul teoriei spaţiilor neolonome. Ca bursier al fundaţiei "Rockefeller" s-a specializat în S.U.A., la Cambridge - Massachusets, în universitatea creată în 1636 de către John Harward, şi la universitatea fondată în 1746 în oraşul Princeton, din sta­tul New Jersey, unde şi-a îmbogăţit cunoştinţele prin însuşirea de idei ale unor "monştri sacri" ai matematicii ca George David Birkhoff (1884-1944) şi de la Cambridge, Oswald Veblen, Herman Weyl şi Elie Cartan (1869-1951). Astfel, fostul elev al modestului învăţător Arnăuţescu din Valea Hogei, a intrat în miezul celor mai actuale şi dificile probleme ale matematicii mondiale din prima jumătate a secolului al XX-lea, trecând cu brio examenul cel mai greu, acela al recunoaşterii valorii sale ca matematician de primă mărime în lume.

Ca dovadă a acelui fapt avem celebra revistă de matematică din Franţa, peri­odic în care aveau acces doar studii ale somităţilor ştiinţei matematicii. "Comptes Ren­

dus de l 'Academie de Sciences" a dat publicităţii, făcând cunoscută în lume importanta lucrare a profesorului Gheorghe Vrănceanu, "Sur les espaces nonholonomes" . Apariţia acestui material, o noutate în geometrie, a atras imediat atenţia celor mai însemnaţi specialişti geometri care au început o competiţie ştiinţifică internaţională acerbă a geo­metriei "varietăţilor neolonome Vrănceanu". A fost prima mare performanţă a şcolii de matematică din laşi, dar şi din România.

Şi în ţară, profesorul savant originar din judeţul Vaslui, fost elev al liceului "Mihail Kogălniceanu", a creat o remarcabilă şcoală de cercetare a spaţiilor neolonome

www.cimec.ro

_______________________ A_c_a_d_em __ ic_ie_n_ii_i_ud_e_tu_l_u_i _Vi_M_lu_i ________________ ��

în cadrul căreia s-au format matematicieni de mare erudiţie ca Grigore Moisil (1906-1973), Radu Roşea (1908-?), Mendel Haimovici (1906-1973) ş.a.

A predat la Universitatea din Cernăuţi, până în 1939, după care a fost tran­sferat la Bucureşti, mai întâi la Facultatea de Ştiinţe, iar apoi la Facultatea de Mate­matică din cadrul universităţii din capitală.

În data de 1 iunie 1948 era ales membru corespondent al Academiei Române, iar la 2 noiembrie al aceluiaşi an fusese reconfirmat de către nou constituita Academie a R.P.R. A devenit membru titular la vârsta de 55 de ani, la 2 iulie 1955.

A realizat pe parcursul a 40 de ani cât a predat la universitate o operă didactică importantă, constând din 300 de lucrări caracterizate prin profunzimea conceptelor pe care le-a introdus şi importanţa problemelor rezolvate, între care a adus contribuţii personale marcante cu privire la dezvoltarea teoriei relativităţii prin dezvoltarea unui formalism special pentru a simplifica scrierea ecuaţiilor lui Einstein. Vastitatea temelor abordate, diversitatea acestora şi soluţionările pe cât de originale pe atât de ingenioase îl caracterizează pe Gheorghe Vrănceanu ca pe unul din marii geometri ai lumii seco­lului al XX-lea.

S-a dovedit şi foarte activ în viaţa academică, fiind între anii 1965-1979 pre­şedintele Secţiei de Matematică. A îndeplinit şi funcţia de director adjunct al Insti­tutului de Matematică al Academiei Române coordonând activitatea de cercetare din cadrul acestuia. Preocupat de creşterea prestigiului ştiinţific internaţional al Academi­ei, a fost unul dintre iniţiatorii şi organizatorii componenţi ai Secţiei de Matematică a unuia dintre congresele naţionale - cu numeroşi invitaţi străini matematicieni - a matematicienilor din România, în anul 1956. Cercetările sale au constituit puncte de plecare pentru formarea şcolii naţionale de geometrie diferenţială centro-afină, con­siderată pe plan ştiinţific intercontinental o creaţie pur românească.

Doctor în matematici prin titlul acordat în 1924 de către Universitatea din Roma, membru al Academiei din Messina (Sicilia), al Academiei Regale din Belgia (Liege), al societăţilor de matematică din S.U.A. şi Franţa, a mai fost declarat Doctor

honoris causa, în anul 1967, de către Universitatea din Bologna (fiind singurul român posesor al onorantei distincţii a celei mai vechi universităţi din lume) şi Doctor honoris

causa al Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din laşi. S-a stins din viaţă, în Bucureşti, în data de 27 aprilie 1979, cu două luni înainte

de a împlini 79 de ani, însă şcoala de geometrie superioară creată de el îşi continuă activitatea şi în prezent.

Ar mai fi de menţionat despre cel care patru decenii a predat în învăţământul superior românesc, ilustrul profesor matematician Gheorghe Vrănceanu, că preocupa­rea sa de căpetenie la catedră a fost aceea de a aprofunda în mod real temele expuse în faţa studenţilor, astfel încât la rândul lor şi aceştia să poată deveni adevăraţi creatori în cadrul domeniului căruia i s-au dedicat.

www.cimec.ro

www.cimec.ro

- IT -- ...... __

. ')". -

Macarovici, Constantin

IT' IT

(1902 - 1984)

_ , __

www.cimec.ro

www.cimec.ro

Constantin

�acar o viei

mransilvania de dinainte de unirea ei cu România la 1 decembrie 1918, în pofida faptului că naţiunea română a fost, pe toată durata timpului în care această provincie era anexată regatului ungar şi apoi imperiului austro-ungar, net majoritară, nu avea nici o şcoală românească de grad universitar. Prin constituirea României Mari a devenit posibilă înfiinţarea la Cluj a Universităţii Daciei Superioare "Ferdinand 1"

În cadrul Facultăţii de Ştiinţe a noii universităţi erau cuprinse încă de la în­fiinţare secţiile de Ştiinţe Naturale, Fizică, Matematică şi Chimie.

Între organizatorii secţiei de Chimie s-au aflat ieşenii Raluca Ripan şi Gheorghe Spacu. Din grupul chimiştilor care au făcut să crească prestigiul Facultăţii de Chimie din Cluj a făcut parte un al treilea moldovean, Constantin Macarovici.

El s-a născut în oraşul Negreşti, în data de 22 februarie. Învăţătura o începe în localitatea natală, iar liceul l-a absolvit în Vaslui. Studiile universitare le-a făcut în Iaşi, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe, secţia Chimie, fiind student al profesorului Gheor­ghe Spacu (1883-1955). În 1931 şi-a susţinut teza de doctorat la Universitatea din Cluj, sub conducerea lui Gheorghe Spacu, devenind doctor în chimie.

A intrat însă în învăţământul universitar în anul 1927, ca asistent la conferinţa (catedra, n.n.) de Chimie generală condusă de Raluca Ripan (1894-1975), evident că la universitatea clujeană. În 1941 conferinţa de Chimie generală ce a fost susţinută de conferenţiar universitar Raluca Ripan, a început să fie suplinită de către Constantin Macarovici, fapt petrecut la Timişoara, nu la Cluj .

Motivul era anexarea cie către Ungaria a părţii de nord şi de est a Transil-www.cimec.ro

1913\L ___________ M_E_M_BR_II_A_C_AD_E_M_IE_I_RO_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_RI_D_IN_J_U_D_ET_, U_L_VA_S_L_UI ______________ __

vaniei, spaţiu în care se afla şi oraşul universitar Cluj, ca urmare a Dictatului din 30 august 1940, de la Viena. Facultatea de Ştiinţe în cadrul căreia se afla Secţia de Chimie a fost evacuată din teritoriul inclus Ungariei, fiind aşezată în municipiul Timişoara, unde i s-a repartizat etajul al III-lea din Palatul Poştelor.

Profesorului Ioan Tănăsescu (1892-1959), conferenţiarei Raluca Ripan şi asis­tentului acesteia, Constantin Macarovici le-a revenit misiunea reorganizării, în acele foarte dificile condiţii, a catedrei de chimie. Până la finele lunii decembrie 1940 s-a reuşit ca studenţii să îşi reia cursurile. După doi ani de suplinire, începând din data de 1 ianuarie 1943, Constantin Macarovici a fost definitivat conferenţiar de Chimie generală.

La 5 august 1948, după revenirea la Cluj, prin reforma învăţământului supe­rior din R.P. Română secţia de Chimie a fost ridicată la rangul de facultate.

Primul şef de catedră al noii facultăţi a fost Raluca Ripan, iar Constantin Ma­carovici era numit suplinitor la Catedra de Chimie generală, pentru ca din 6 decembrie 1948 să fie definitivat ca profesor titular. Cursul de chimie generală predat de către acesta era urmat de studenţii de la facultăţile de Ştiinţe Naturale, Fizică, Geologie -Geografie, şi se înţelege, de către cei de la Chimie.

Prin numirea la 1 septembrie 1951 a Ralucăi Ripan ca rector al Universităţii

"Victor Babeş" din Cluj, funcţia de decan al Facultăţii de Chimie i-a revenit lui Con­stantin Macarovici. Sub conducerea sa a fost înfiinţat primul cerc ştiinţific pe Uni­versitate, la Facultatea de Chimie.

Tot în anul 1951 a fost cooptat director adjunct al Institutului de Chimie al Academiei Române (filiala din Cluj, n.n.) post pe care l-a deţinut până în anul 1970.

Faţă de ascensiunea sa pe scară ierarhică profesorală universitară (care s-a desfăşurat într-un ritm destul de alert şi la care se adaugă, cu brio, o activitate de cer­cetare în domeniul chimiei deosebit de fructuoasă, fiind autor al unor metode analitice volumetrice, gravimetrice, calorimetrice şi complexometrice, ceea ce nimeni n-a mai realizat înaintea sa), alegerea sa ca membru corespondent al Academiei, în data de 2 iulie 1955 apare ca tardivă. Această "întârziere" a fost cauzată de faptul că între aca­demie şi conducerea statului exista un conflict, care evident era bine mascat, însă era totuşi observabil printr-o rărire fără precedent a sesiunilor în care se alegeau noi membri. De la fatidicul an 1948 în care principalei instituţii cultural-ştiinţifice a ţării i-au fost retrase prerogativele ce îi asiguraseră o independenţă faţă de puterea politică, s-a întrerupt şi practica de a alege noi membri în succesiunea anilor. Astfel, dacă din 1869, când a fost ales cel dintâi membru corespondent al Academiei Române, până în

1948 au avut loc alegeri de 57 de ori în 79 de ani, din 1948 şi până în 1990 nu au fost decât 5 astfel de evenimente, în 1952, 1955 (anul primirii profesorului Constantin Macarovici), 1963, 1965 şi 1974.

Cercetările sale au fost orientate mai cu seamă spre chimia complecşilor şi chimia analitică. În primul dintre domeniile menţionate, are, pe lângă lucrările în co­laborare cu profesorul Gheorghe Spacu (11 note), un studiu amplu asupra influenţei legăturilor simple, duble şi triple, combinaţii chimice prin care a obţinut derivaţii sub­complexe cu acele baze organice utilizate (diaminodibenzil, stilben şi tolan). Mai mult

www.cimec.ro

_______________________ A_c_a_d_em __ ic_ie_n_ii�j_ud_e�tu_l_u_i _VM __ lu_i ________________ ��·

decât atât, în afara domeniului complecşilor a efectuat studii asupra dolomitelor (roci calcaroase îmbogăţite pe cale naturală cu magneziu, n.n.) indigene, elaborând un pro­cedeu pentru obţinerea carbonatului de magneziu.

În ceea ce priveşte cercetările sale în chimia analitică, rezultatele acestora le­a publicat în circa patruzeci de note cuprinzând metode noi şi studii critice compara­tive în dezlegarea diferiţilor ioni prin procedee chimice. Descoperirile de atare factură au avut utilizări practice în industria farmaceutică, servind la dozarea sulfamidelor şi la controlul calităţii unora dintre medicamente.

Este un deschizător de drum din România în sonochimie, domeniu ştiinţific în care a inventat o metodă şi a conceput o instalaţie pentru studierea reacţiilor so­nochimice. A reuşit să stabilească un procedeu original pentru obţinerea oxidului pur de wolfram în câmp ultrasonor.

1 s-au publicat de-a lungul timpului, în ţară şi în străinătate, peste 200 de lucrări pe care le-a elaborat singur sau în colaborare cu alţi chimişti. Chiar şi în cazurile unor materiale concepute de colective de autori partea cea mai consistentă a textului îi aparţinea celui care a fost profesor prin excelenţă, Constantin Macarovici.

Este de consemnat faptul că s-a remarcat nu numai ca un cercetător chimist ultraancorat în formule complicate, fiind tributar unui vocabular de o extrem de strictă specialitate, dificil de înţeles chiar şi de către chimişti care nu se ridicaseră măcar la un nivel de cunoştinţe cât de cât apropiat de al său, Constantin Macarovici avea şi harul de a scrie pentru marele public. Stau mărturie cele trei monografii referitoare la vieţile şi realizările ştiinţifice ale chimiştilor români, Nicolae Teclu (1839-1916), absolvent al Facultăţii de Chimie a universităţii vieneze, întâiul chimist român de rezonanţă şti­inţifică europeană, Gheorghe Spacu şi Raluca Ripan. Cărţile respective, apărute în anii 1971, 1979 şi 1982, atât în privinţa acerbei documentări cât şi prin cursivitatea şi claritatea naraţiunii, constituie şi acum, la început de nou secol, modele de urmat de către cei ce intenţionează să evoce personalităţi ale vieţii ştiinţifice de odinioară din ţara noastră, şi nu numai!

A rămas până la sfârşitul existenţei sale legat de Clujul universitar, oraş în care a trecut pragul nemuririi savanţilor, la vârsta respectabilă de 82 de ani, în data de 7 februarie 1984.

- � +- -

www.cimec.ro

www.cimec.ro

Bercovici, Martin (1902 - 1971)

www.cimec.ro

www.cimec.ro

Jl!tartin

rnercovici

(el de-al doilea inginer originar din judeţul Vaslui ajuns până la onoranta po­ziţie ştiinţifică de membru titular al Academiei Române, a fost Martin Bercovici. S-a născut în oraşul Bârlad, la data de 24 august fiind, în ordinea anilor venirii pe lume, al şaselea dintre academicienii care au pornit în viaţă de aici.

Evident că, bârlădean fiind, întregul proces de şcolarizare l-a făcut în urbea na­tală, începând din prima clasă primară şi până la bacalaureat.

Studiile universitare le-a urmat, din 1921 până în 1926, la Şcoala politehnică din Bucureşti. S-a specializat în inginerie electromagnetică, iar prima sa angajare a avut loc în 1927 la Societatea de Gaz şi Electricitate din capitală. A deţinut mai multe funcţii avansând pe scara ierarhică până la scaunul de subdirector tehnic al întreprinderii bu­cureştene la care a debutat ca inginer.

În cei douăzeci de ani de muncă la uzina de gaz şi electricitate a avut o serie de contribuţii la dezvoltarea şi modernizarea instalaţiilor tehnice, găsind soluţii optime şi în acelaşi timp originale de protejare a aparaturii electrice adaptată structurilor reţelelor.

Prin implicarea României în cel de-al II-lea război mondial sistemul energetic naţional a suferit numeroase distrugeri în urma bombardamentelor aeriene din anii 1943-1944. Pe lângă acest fapt, chiar şi acolo unde obiectivele producătoare de energie electrică nu au fost afectate, pe toată durata deceniului al patrulea al secolului XX nu a fost posibilă înnoirea prin achiziţia de generatoare în pas cu progresele tehnice în domeniu. Din aceste considerente principale, la care se mai pot adăuga şi altele, în-

www.cimec.ro

��----------M_E_M_B_R_II_AC_A_D_E_M_IE_I R_O_M_Ă_N_E_O_R_IG_IN_A_R_I D_I_N_JU_D_E_Ţ_UL_�_A_S_LU_I ______________ __

zestrarea cu instalaţii electrice a ţării a rămas în covârşitoare parte la nivelul anilor '20.

După terminarea marii conflagraţii mondiale, peste tot în spaţiile devastate de

acţiunile militare de pe continentul european a fost necesar să se treacă la refacerea

industriei şi a economiilor naţionale. Prioritatea o avea ramura energetică. În tara noastră luase fiintă Institutul de Studii şi Proiectări Energetice, în frun-

. .

tea căruia a fost instalat ca director, începând din 1949, inginerul energetician originar din Bârlad, Martin Bercovici. Acesta a coordonat cu succes activitatea institutului până în anul 1952, când a fost promovat director general tehnic în cadrul Ministerului Ener­giei Electrice, post în care, în realitate, Martin Bercovici era de fapt personajul anonim ce rezolva îndatoririle de specialist ce îi reveneau deţinătorului fotoliului ministerial.

În cadrul institutului menţionat, dar şi la Politehnica din Bucureşti, unde, ca profesor a creat o adevărată şcoală de reţele şi sisteme electrice - prima de acest fel din ţară, a efectuat cercetări în ramura electro-energeticii, aducând importante con­tribuţii în construirea a felurite echipamente electrice. Este autor al teoriei compo­nentelor simetrice şi aplicaţiile acesteia în electrotehnică. A soluţionat probleme de reglaj al puterii şi frecvenţei în reţelele electrice, a calculat raza de influenţă a liniilor de înaltă tensiune asupra reţelei de telecomunicaţii, a adus importante contribuţii la perfecţionarea modului de transmitere la mare distanţă în curent alternativ şi în curent continuu. A reuşit să aplice calculul matricial în studiul regimurilor reţelelor electrice cu ajutorul calculatoarelor electronice, ceea ce la nivelul de dezvoltare a tehnicii anilor '50 reprezentase o noutate ştiinţifică deosebită.

Ca urmare a atâtor rezultate obţinute în cercetarea electrotehnică, a fost ales în şedinţa academică din data de 2 iulie 1955 membru corespondent al Academiei R. P. Române.

Cu un an înaintea alegerii sale ca membru corespondent i-a fost acordat postul de director al Direcţiei energiei electrice din Comitetul de Stat al Planificării, pentru perioada 1954-1967.

Pentru absoluta-i competenţă în domeniul electricităţii savantul originar din Bârlad, Martin Bercovici a fost investit preşedinte al părţii române din Comisia Mixtă lugoslavo-Română pentru studierea fezabilităţii proiectelor de amenajare a zonei şi de constituire a giganticei hidrocentrale de pe Dunăre, de la Drobeta-Turnu Severin. Mar­tin Bercovici a fost unicul energetician român care a luat parte la toate etapele de pregătire şi construire a acestui obiectiv energetic de o impresionantă mărime atât ca spaţii clădite cât şi ca producător de energie electrică (2100 megawaţi), contribuind cu soluţionări de înaltă specialitate de la începutul până la încheierea lucrărilor şi darea în exploatare a hidrocentralei "Porţile de Fier 1"

Recunoaşterea pe plan ştiinţific extern a meritelor savantului energetician Mar­tin Bercovici s-a concretizat prin alegerea lui ca membru permanent al Conferinţei In­ternaţionale a Marilor Reţele Electrice de Înaltă Tensiune, al cărui sediu se află în capi­tala Franţei.

A fost o prezenţă benefică ştiinţifică la Consfătuirea asupra maşinilor electro­nice de calcul - prima manifestare de amploare din România, de acest gen, la care a

www.cimec.ro

Academicienii judeţului Vaslui (2o5 ------------------------------------------------------------�

prezentat comunicarea "Calculul circulaţiei curenţilor în reţelele electrice buclate cu ajutorul maşinilor de calcul numeric", apărută în anul 1960.

În 1963, când a avut loc cea de-a treia primire de membri titulari ai Academiei, de după 1948, în data de 21 martie, i s-a acordat fostului membru corespondent Mar­tin Bercovici, fotoliul de membru titular al Academiei Române. A făcut parte din Secţia de Ştiinţe Matematice şi Fizice al cărei preşedinte era ieşeanul Horia Hulubei, savant fizician. În cadrul acesteia inginerul energetician Martin Bercovici a ţinut mai multe comunicări ştiinţifice. În revistele "Buletinul Institutului Politehnic Bucureşti" şi "Studii şi cercetări de energetică şi electricitate" a publicat o serie de studii axate pe rezultate ale activităţii sale de cercetare.

În cursul a peste două decenii de profesorat la catedra de electro-energetică a Politehnicii Bucureşti, unde a fost creatorul şcolii româneşti de reţele şi sisteme elec­trice, a pregătit inginerii energeticieni de care aveau nevoie hidrocentralele şi termo­centralele construite în ţara noastră, în conformitate cu amplu! plan naţional de elec­trificare pentru perioadele 1950-1965, 1966-1980, obiective la a căror edificare Martin Bercovici a avut un rol deosebit de important ca specialist energetician de înaltă clasă.

A decedat în data de 19 ianuarie 1971, în Bucureşti, la vârsta de 69 de ani, când mai avea în faţă cel puţin un deceniu în care să de facă util ştiinţei româneşti.

Nu puţine dintre cărţile de electricitate elaborate de către acesta, editate începând cu anul 1933 şi până în 1981, după ce el nu mai era în viaţă, îşi păstrează însemnătatea ştiinţifică şi în prezent.

www.cimec.ro

www.cimec.ro

- '---- ---

Zaharescu, Barbu (1906 - 2000)

- '------

www.cimec.ro

www.cimec.ro

qJarbu

2aharescu

Wnicul economist originar din judeţul Vaslui ajuns membru al Academiei, a fost Barbu Zaharescu. S-a născut în oraşul Bârlad, la 11 martie 1906. Tot în această localitate, care până pe la mijlocul secolului al XX-lea se situa printre centrele urbane importante moldovene în privinţa nivelului avansat al şcolilor sale, Barbu Zaharescu a urmat cursurile primar, gimnazial şi liceal. Fiind atras de ştiinţele exacte s-a înscris în Bucureşti la Facultatea de Ştiinţe, secţia de Matematici. Încă din timpul studenţiei a manifestat interes pentru ştiinţa economiei, publicând articole cu asemenea teme în periodicele bucureştene "Frontul evenimentelor culturale" şi "Reporter" Ca urmare, în relativ scurtă vreme, a devenit un cunoscut studios al economiei. La aceasta a avut o contribuţie nu lipsită de însemnătate revista săptămânală, politică, literară şi artistică ce fusese întemeiată în 1933 de către Gramma, publicaţie foarte citită în cercurile in­telectuale româneşti din anii 30-40.

Punându-se problema introducerii ca materie de studiu în licee a economiei politice, Ministerul Învăţământului i-a încredinţat în anul 1945 elaborarea pentru prima dată în ţara noastră a unui manual în care să fie prezentată la nivel didactic această importantă ştiinţă socială cu largi implicaţii în evoluţia generală a umanităţii.

Deşi era licenţiat în matematică a abandonat această ştiinţă prin acceptarea în anul 1948 a postului de profesor şef al Catedrei de Economie Politică de la Univer­sitatea Bucureşti. Începând tot din acel an i s-a încredinţat şi direcţiunea Editurii Po­litice din capitală. Pentru o scurtă perioadă de timp din anul 1955 a devenit rectorul Institutului de Limbă şi Literatură Rusă "Maxim Gorki"

www.cimec.ro

2D)\� ___________ M_E_M_BR_II_A_C_AD_E_M_IE_I _RO_M_A_N_E_O_R_IG_IN_A_RI_D_IN_J_U_D_ET_U_L_VA_S_LU_I ______________ __

În acelaşi an, la 2 iulie, era ales membru corespondent al Academiei R. P. Române.

A urmat apoi o lungă carieră diplomatică, în care a debutat în a doua parte a anului 1955, prin numirea sa în Argentina, ca ministru extraordinar şi plenipotenţiar al ţării noastre. Nu a rămas prea mult timp în America Latină deoarece, începând din 1956, a fost instalat la Ankara, ambasador al Românei în Republica Turcia. Ca şef al ambasadei noastre în statul turc a rămas, tot pentru o perioadă relativ scurtă - de mai puţin de trei ani -, fiind mutat ambasador la Beijing unde îi revenea şi misiunea de a asigura şi legăturile diplomatice ale României cu R. P. Vietnam, în anii 1959-1961.

În anul 1961 era scos definitiv din rândul personalului diplomatic de rang înalt al Ministerului de Externe al ţării noastre, revenind în România.

Şi-a reluat activitatea didactică universitară la fosta Academie Comercială devenită - după al II-lea război mondial şi după schimbările politice care i-au urmat, în România intrată în sfera de influenţă şi interese politico-economice ale Uniunii Re­publicilor Socialiste Sovietice -, Institutul de Statistică, Economie şi Planificare (ISEP). Dar nu a fost lăsat să predea efectiv la catedră decât până în anul 1970, după care a devenit "profesor consultant", poziţie didactică prin care cel în cauză era scos în mod deliberat din învăţământ, lăsându-i-se iluzia că eventual, cândva, i se va mai oferi po­sibilitatea să revină pentru a preda un anumit curs; de regulă, o astfel de "rechemare" nu mai avea loc.

În tot cazul o viitoare monografie referitoare la viaţa şi activitatea profesională a academicianului economist Barbu Zaharescu va fi de natură să evidenţieze multe aspecte rămase în umbră în privinţa unei continue deteriorări a relaţiilor sale cu pu­terea politică dominată de către partidul unic. Chiar şi în absenţa, deocamdată, a unor mărturii documentare, din desele sale schimbări din funcţii şi ocuparea unor posturi diplomatice tot mai irelevante - Argentina, Turcia, China şi Vietnam -, precum şi aşe­zarea sa între "profesorii consultanţi" la etatea de numai 64 de ani, nu la 70 cum se obişnuieşte, sunt semnale serioase în privinţa celor intuite de noi în rândurile de mai sus.

S-a stins din viaţă la Bucureşti, în data de 14 a penultimei luni a anului 2000, fără ca să fi intervenit alegerea sa ca membru titular al Academiei Române.

www.cimec.ro

Manolache, Constantin

, 1'

(1906 - 1977)

- ....... _ ::#

www.cimec.ro

www.cimec.ro

Constantin

Uttanolache

(onstantin Manolache, sigurul naturalist entomolog ( entomon = insectă în limba greacă) deţinător al unul fotoliu de academician, originar din judeţul Vaslui, s-a născut în urmă cu un secol, la 10 octombrie în oraşul Bârlad. Pentru anii de început ai şcolarizării urbea natală îi oferise toate condiţiile, de la prima clasă primară şi până la obţinerea diplomei de bacalaureat. Evident că etapele gimnazială şi liceală le-a făcut la cunoscutul liceu "Gheorghe Roşea Codrieanu", absolvind în anul 1926. Cum în de­ceniul al III-lea al secolului XX încă câţiva "vasluieni" au ales Bucureştiul ca oraş al studenţiei, Constantin Manolache le-a urmat exemplul.

Din toamna anului obţinerii bacalaureatului a început studenţia la Univer­sitatea Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe, secţia de Ştiinţe Naturale. Peste patru ani, absolvent al facultăţii, era reţinut în activitatea de cercetare. S-a specializat în zoologie, devenind doctor în această ştiinţă în anul 1973 prin susţinerea tezei privind macrofauna din Sinaia (Valea Zgaburei) şi Căscioara din fostul judeţ Vlaşca (actualmente în judeţul Ilfov, n.n.).

Cercetări în domeniul combaterii dăunătorilor din silvicultură şi agricultură începuse să le facă la Institutul de Cercetări Agronomice din oraşul Roman, judeţul Neamţ. Iniţial a fost asistent suplinitor, iar din 1932 era definitivat pe post. După ob­ţinerea doctoratului a fost avansat şef de lucrări (1939), iar apoi entomolog şef, înce­pând cu anul 1944. Din 1945 a predat şi la Institutul Agronomic "Nicolae Bălcescu" din Bucureşti, fiind numit în postul de conferenţiar.

Anul 1955 îi adusese alegerea în rândul membrilor corespondenţi ai Academiei www.cimec.ro

21.4\� __________ M_E_MB_R_II_A_CA_D_E_M_IE_I _RO_M_A_N_E_O_RI_G_IN_A_RI_D_IN_J_U_DE_Ţ_U_L_VA_S_LU_I ______________ __

Române, iar în anul 1962 era declarat doctor docent entomolog. A fost un creator al şcolii româneşti de studiere a aflării mijloacelor de com­

batere a insectelor dăunătoare culturilor agricole şi pădurilor. Pentru prima dată în ţara noastră a fost iniţiată o cercetare ştiinţifică de mare complexitate, coordonată de către academicianul entomolog bârlădean Constantin Manolache, înregistrându-se rezultate pozitive, fără precedent, în agronomie şi silvicultură.

Pe lângă faptul că s-a realizat o primă catalogare de insecte dăunătoare, a fost posibilă şi cunoaşterea precisă a ciclurilor biologice a fiecărei specii de dăunători, astfel încât să fie luate măsuri eficiente de distrugere încă din fazele de formare a respec­tivelor roiuri de insecte, fiind tardivă şi ineficientă combaterea acestora în faza lor de deplină dezvoltare.

S-a preocupat îndeaproape de formarea în cadrul Institutului Agronomic bucu­reştean a specialiştilor în combaterea insectelor dăunătoare prin proceduri ştiinţifice elaborate "sub licenţa Constantin Manolache".

Începând cu deceniul al V-lea din secolul XX terenurile cultivate au ajuns pradă unei insecte cu totul necunoscută până atunci la noi în ţară: gândacul de Colorado. Stricăciunile produse au fost la primele atacuri de-a dreptul dezastruoase, îndeosebi pentru culturile de cartofi. Profesorul Constantin Manolache a efectuat cercetări asupra respectivului dăunător vehiculat în Europa de peste Atlantic, stabilind măsuri de com­batere a acestui adevărat flagel al agriculturii. Chiar dacă nu s-a reuşit eradicarea gândacului de Colorado, prin metodele iniţiate de către Constantin Manolache daunele pe care le putea produce această grupă de insecte au fost substanţial diminuate.

Căutările sale au fost orientate mai cu seamă spre aflarea unor soluţionări eco­logice care să nu ducă la poluări ale terenurilor pe care erau aplicate şi nici la infestări ale produselor care să pericliteze sănătatea consumatorilor. Nu greşim de loc în afir­maţia că entomologul bârlădean Constantin Manolache a fost în România întâiul pro­motor al ecologismului, şi asta într-o vreme în care goana după producţii agricole de­osebit de mari, în dauna calităţii recoltelor şi implicit a sănătăţii publice, era o politică de stat ce trebuia urmată cu o de-a dreptul fanatică fermitate.

Din aceste considerente aberante nu s-a ţinut seama în mod deliberat, decât în foarte mică măsură, de rezultatele probate ştiinţific ale cercetărilor sale pertinente şi în concordanţă cu legile naturii, a căror nesocotire duce la dezastre ecologice cu urmări negative pe lungi durate de timp.

Pe lângă prodigioasa activitate de cercetare şi de predarea la catedră a mai participat la o serie de acţiuni tehnice ale Ministerului Agriculturii, oferind soluţii de păstrare în condiţii fitosanitare a produselor vegetale depozitate în silozuri şi magazii de mari dimensiuni.

A fost cel dintâi naturalist român care a avut iniţiativa studierii amfipodelor (ordin de mici crustacee, n.n.) de ape dulci din ţara noastră, vietăţi care n-au figurat până la el în lucrările de zoologie, înregistrând şi descriind specii şi subspecii noi pentru ştiinţă.

Opera sa ştiinţifică conslă în peste 250 de lucrări în domenii variate ale şti­inţelor naturale ca entomologia, biologia, ecologia ş.a. Nu puţine din scrierile sale au

www.cimec.ro

_______________________ A_c_a_d_em __ ic_ie_n_ii_j_ud_e_tu_l_u_i _VI_�_z_uL_· ------------

----�� rezistat trecerii timpului şi evoluţiei cercetărilor în domeniu. Dimpotrivă, noile desco­periri vin să confirme o serie de teze de-ale sale pe care le-a emis sub o anumită mar­jă de probabilitate şi precauţie ştiinţifică.

Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice l-a ales membru al ei. Cu zece luni înainte de a împlini 71 de ani, în data de 10 ianuarie 1977, a în­

cetat din viaţă la Bucureşti. Învăţământul superior românesc agronomic a suferit prin decesul său o pier­

dere ştiinţifică importantă.

- �+- -

www.cimec.ro

www.cimec.ro

lvănescu, Gheorghe (1912 - 1987)

www.cimec.ro

www.cimec.ro

gheorghe

Jvănescu

A

Jln actuala comună Vutcani aşezată pe valea unuia dintre afluenţii din dreapta Prutului, Elanul, s-a născut la 2 noiembrie, Gheorghe lvănescu. A venit pe lume într­o familie de intelectuali. Unul dintre fraţii mamei sale a fost învăţător şi poseda o bine înzestrată bibliotecă. Zona văii Elanului era o vatră folclorică individualizată şi deose­bit de bogată în tradiţii, cântece şi jocuri populare. Unchiul său, Nicolae lvănescu, îm­preună cu tatăl lui, Gheorghe, au cules din acele locuri mai multe poveşti pe care le­au notat într-un caiet. Părinţii săi citiseră mai multe cărţi ale lui Nicolae Iorga, savant pentru care aveau un adevărat cult.

Şcolarizarea şi-a început-o la şcoala din localitatea natală, unde l-a avut ca în­văţător pe Vasile Alexa, un iubitor de folclor şi un adevărat luminător al satului. În acei ani ai claselor primare, şcolarul Gheorghiţă a participat la mai multe excursii prin îm­prejurimi având prilejul de a cunoaşte istoria locală şi creaţiile folclorice diverse, care au format suportul chemării sale spre studierea lingvisticii.

La vârsta de 11 ani, familia sa s-a mutat în oraşul Bârlad în care la acea vreme pulsa o viaţă culturală fructuoasă. Exista o bibliotecă publică aparţinând de societatea culturală ce luase fiinţă în anul 1903 şi era denumită "Avântul", în cadrul căreia se ţineau săptămânal întruniri literare. În acel locaş al cărţilor, elevul liceului "Gheorghe Roşea Codrieanu", Gheorghe Ivănescu, devenit şi el membru cotizant al societăţii a a­flat şi a citit cărţile lingvistului şi filologului originar din Bârlad, Alexandru Philiphide (1859-1933), membru titular al Academiei Române din anul 1900, precum şi ale arhe­ologului şi istoricului Vasile Pârvan ( 1882-1927), membru titular al Academiei Române

www.cimec.ro

2:21)\� __________

M_EM_B_R_II_A_CA_D_E_M_IE_I R_O_M_� __ E_O_RI_G_IN_AR_I_D_IN_J_U_DE_Ţ_U_L_VA_S_LU_I ______________ _

din anul 1913. Pe când era în clasa a VII-a de liceu, în decembrie 1929, a fost ales preşedinte

al Societăţii "Avântul". La una din şedinţe Gheorghe lvănescu şi-a făcut debutul în ac­tivitatea ştiinţifică prezentând o comunicare al cărei subiect se referea la originea nu­melui de român. Tot atunci a mai prezentat o altă comunicare despre cultura româ­nească până în secolele XIV-XV, la o altă societate culturală bârlădeană, "Stroe Bello­escu"

În cursul superior liceal a deprins, de unul singur şi din proprie iniţiativă, primele elemente de limbă slavă bisericească, încercând chiar să reconstituie gramati­ca acesteia. Interesul său faţă de slavona bisericească a fost atât de mare încât, prin intermediul uneia din librăriile bârlădene, achiziţionase din străinătate lucrări de specialitate ale unor lingvişti din Franţa şi Germania. A citit într-atât de multe lucrări despre slavona bisericească încât a reuşit pe temeiul acelora să considere ca fiind eronată opinia filologului Ioan Bogdan (1864-1919), membru titular al Academiei Ro­mâne, din anul 1903, care susţinea ideea că alfabetul chirilic s-a introdus la români în veacul al XIV-lea. Liceanul Gheorghe lvănescu susţinea că alfabetul chirilic a fost adoptat în scrierea românească în secolul al XII-lea, fără ca el să fi cunoscut teoria lingvistului Ilie Bărbulescu (1873-1975), cel care a înfiinţat Catedra de Slavistică la Universitatea din laşi. Acesta din urmă - savant, membru corespondent al Academiei Române încă din anul 1908 -, susţinea acelaşi lucru, dar cu mult înaintea tânărului Gheorghe lvănescu.

Dintre profesorii de la liceul pe care îl urma, cel mai mult îl simpatiza pe Petre Constantinescu, care preda istoria. Peste ani, ajuns la vârsta senectuţii, savantul filolog Gheorghe lvănescu avea să facă precizarea că Petre Constantinescu - laşi a fost cel mai competent dintre profesorii pe care i-a avut în cursul anilor de liceu (Petre Con­stantinescu - Iaşi, 1892-1977, istoric şi om politic, membru titular activ al Academiei Române, din anul 1948, n.n.). La sfatul acestui dascăl a apelat Gheorghe lvănescu, elev fiind, atunci când intenţionase să editeze o revistă profilată pe filologie şi istorie, evi­dent fără să aibă posibilitatea de a susţine băneşte apariţia periodicului. Fireşte că răspunsul era departe de a fi cel aşteptat de către liceanul născut la Vutcani. Era sfătuit să renunţe la această idee, deoarece nu "era încă format ca om de ştiinţă" Dar, în a­ceeaşi scrisoare expediată din Cernăuţi, fostul său profesor îi cerea ca după obţinerea diplomei de bacalaureat să se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi. Mai mult decât atât, Petre Constantinescu - Iaşi îl recomandă filologului Giorge Pascu, care preda la universitatea ieşeană, iar aceasta din urmă, în iunie 1930, trimite la Bârlad un fost student de-al său să îl convingă pe Gheorghe lvănescu să se înscrie la facultatea de profil literar-lingvistic din fosta capitală a Moldovei.

Referindu-se la anii de liceu, cu prilejul aniversării a 70 de ani, academicianul Gheorghe Ivănescu menţiona că datorită "mediului cultural bârlădean de atunci" şi a ambianţei intelectuale care domnea în oraşul adolescenţei sale, a avut posibilitatea de a-şi descoperi "wwiunea pentru istorie şi filologie", şi de a-şi forma "largul orizont fi­

lologic" Bacalaureatul l-a dobândit în sesiunea din luna iunie 1930, iar în luna oc-

www.cimec.ro

Academicienii judeţului Vaslui /22i ------------------------------------------------------------�

tombrie a aceluiaşi an a devenit student al Universităţii din Iaşi. S-a înscris la spe­cialitatea principală Filologia clasică şi la cea secundară Limba şi literatura română. A urmat, în anii de studenţie, cursuri de filologie (profesori Giorge Pascu, Ilie Băr­bulescu), istorie literară (profesor Octav Botez), filologie clasică (profesori Marinescu şi Papacostea), istoria artelor (profesori Oreste Tafrali şi Nicorescu) şi nu în ultimul rând cursul strălucit al lui Alexandru Philiphide, în care profesorul ieşean aducea corective la lucrări elaborate "de unii din cei mai mari lingvişti ai lumii, ca Meillet, Gillieron, Bartoldi, Vassler, sau filosofi ai limbajului, Wundt" (Wilhelm Wundt, 1832-1920, fondatorul psihologiei experimentale, n.n.). A avut şi şansa de a audia în in­tervalul dintre anii 1931-1933 prelegerile lui Garabet Ibrăileanu (1887-1890), critic şi istoric literar, pe care savantul de mai târziu Gheorghe lvănescu îl defineşte ca fiind

"o figură de seamă a criticii şi istoriei literare de pretutindeni" După încheierea pregătirii universitare de la laşi, Gheorghe lvănescu a urmat

un stadiu de specializare în filologie în capitala Franţei (1934-1935), la "Ecole Pratique des Hutes Etudes" (Şcoala practică de înalte studii, n.n.), unde a audiat în special cur­surile de limbi celtice ţinute de lingvistul Vendryes, precum şi seminariile de filologie romantică ale lui Mario Roques. Pe lângă acestea, Gheorghe lvănescu a fost în Paris un foarte sârguincios cititor al Bibliotecii Naţionale a Franţei fiind văzut zi de zi în sălile de lectură ale impunătorului edificiu situat pe "rue de Richelieu". Metropola de pe ambele maluri ale fluviului Sena a rămas pentru extrem de studiosul tânăr originar din părţile judeţului Vaslui "un oraş, practic, necunoscut"

Preţuindu-i-se nesecata sete de cunoaştere, de continuă îmbogăţire a cunoş­tinţelor în domeniul atât de incitant al lingvisticii, dar tot pe atât de greu de aprofundat în mod ştiinţific, i s-a acordat din partea statului român o bursă pe durata a trei ani (1935-1938) în Italia. Majoritatea timpului 1-a petrecut la Roma, unde pe "Vale Giulia", prin strădaniile academicianului Vasile Pârvan fusese înfiinţată "Şcoala Română de la Roma"

Dacă la Paris a audiat cursuri ale lui Antoine Meillet (1866-1936), o incon­testabilă autoritate ştiinţifică în "lingvistica generală şi gramatică comparată", capitala italiană i-a oferit prilejuri multiple de a-1 audia pe cel mai avizat specialist al lumii în limba sanscrită, Carlo Formichi şi pe ultraeruditul în filologie romantică, Giorgio Ber­toni.

Sub înrâurirea unor savanţi de o reputaţie ştiinţifică fără egal, printr-un interes şi susţinut efort de pătrundere şi asimilare şi-a îmbogăţit informaţia documentară şi şi-a format o concepţie modernă asupra evoluţiei la diferite popoare a fenomenului lingvistic, fapt ce i-a permis să creeze ulterior scrieri capitale nu numai pentru limba română, ci şi pentru lingvistica generală.

Întors în România şi-a continuat activitatea în cadrul Universităţii întemeiate de Alexandru Ioan Cuza, din Iaşi, instituţie la care a fost numit încă din anul 1935 pe când avea 23 de ani, asistent al ilustrului reprezentat al lingvisticii româneşti, Iorgu Iordan (1888-1986), ales în anul 1934 membru corespondent al Aca@miei Române şi membru titular în 1945. După ce 1. Iordan a părăsit Iaşiul, în locul acestuia a fost numit profesor suplinitor la Catedra de Limba română din cadrul Universităţii din Iaşi (1945-

www.cimec.ro

22:2\�-----------M_E_MB_R_II_A_CA_D_E_M_IE_I R_O_M_Â_N_E_O_RI_G_IN_AR_I_D_IN_J_U_DE�Ţ-U_L_VA_S_LU_I ______________ _

1948) Gheorghe Ivănescu. În anul 1946 obţine titlul de doctor în filologie prin ela­borarea şi susţinerea tezei referitoare la Problemele capitale ale limbii române literare,

precum şi prin publicarea mai multor studii de lingvistică în "Buletinul Institutului de

Filologie Română - Al. Philiphide" Începând cu anul 1948 devine profesor titular al catedrei la care a fost profesor suplinitor. În anul 1952 este desemnat cercetător şti­inţific la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară - Iaşi, până în 1955, perioadă în care a luat parte la o suită de sesiuni ştiinţifice de filologie ţinute în centrele culturale importante ale ţării (Cluj, Bucureşti, Timişoara, Craiova, ş.a.), la care a prezentat su­biecte axate pe un impresionant volum de date lingvistice, riguros selectate şi or­ganizate, care relevau un mod propriu de a gândi, o exemplară erudiţie şi multă ori­ginalitate.

Considerat pe multiple temeiuri ca fiind unul dintre cei mai de seamă lingvişti români, a fost cooptat în cadrul Comisiei pentru elucidarea formării limbii şi a po­porului român, constituită la Bucureşti sub egida Academiei Române. A deţinut funcţia importantă de secretar de stat ştiinţific al acelui colectiv de savanţi.

Înfiinţarea Universităţii din Timişoara, la începutul deceniului al şaselea, a cre­at necesitatea aducerii în oraşul de pe Bega a unor cadre profesorale de un real nivel universitar. Astfel, din 1962, doctorul în filologie Gheorghe Ivănescu a fost numit pro­fesor titular de lingvistică romanică şi generală în principalul centru urban şi cultural al Banatului. Sub directa şi competenta sa îndrumare au ieşit, în cei şapte ani petrecuţi la Timişoara, mai multe sute de profesori de li:m,ba română ce au fost repartizaţi în şcoli generale şi licee din întreaga ţară. Nu puţini dintre aceştia sunt bine apreciaţi pentru pregătirea lor filologică, ei afirmând cu mândrie: "am făcut literatură română cu pro­

fesorul Gheorghe Ivănescu"

În momentul de faţă, la douăzeci de la trecerea sa în eternitate nu există stu­dent la facultăţile de filologie sau specialist care să nu beneficieze de numeroasele şi originalele-i lucrări editate în peste 50 de ani de prodigioase cercetări în domeniile gra­maticii şi lingvisticii româneşti. Îmbinarea omului de ştiinţă cu pedagogul experimentat I-au caracterizat de-a lungul întregii sale cariere profesorale universitare. Deşi era un adevărat clăditor de ipoteze îndrăzneţe, elaborate pe cercetări şi judecăţi solide, a căutat şi a aflat de fiecare dată moduri de exprimare prin care inalta ştiinţă să fie accesibilă cititorilor sau auditorilor din amfiteatrele universităţilor la care a predat, putem afirma fără să greşim, cu o singulară dăruire.

Pe când îşi desfăşura activitatea la universitatea timişoreană, în data de 3 fe­bruarie 1965 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Făcea parte din cea de-a 62-a alegere de membri corespondenţi, începând de la înfiinţarea instituţiei şi din a cincia serie de după anul 1948. Preşedintele care a aprobat candidatura sa era chimistul llie Murgulescu (1902-1991), membru titular din anul 1952. În aceeaşi şedinţă de alegeri au fost declaraţi membri corespondenţi Mircea Dragoş Biji (1913-1992), sta­tistician, Leon Silviu Daniello (1898-1970), medic, Jean Livescu (1906-1996), istoric li­terar, Dimitrie M;acrea (1907-1988), lingvist şi Haralambie Mihăescu (1907-1985), filolog. Datorită faptului că în intervalul de timp cuprins intre anii 1965-1990 s-au efectuat ale­geri de noi membri titulari doar în 1970, 1974 şi 1980 (în 1970 şi 1980 era titularizată

www.cimec.ro

Academicienii judeţului Vaslui /223 ------------------------------------------------

------------_J

doar câte o singură persoană, n.n.), grupul membrilor corespondenţi din anul 1965 a rămas pe aceeaşi primă treaptă academică, deşi operele acestora le-ar fi îndreptăţit cu prisosinţă ocuparea fotoliilor de membri titulari.

Profesorului doctor Gheorghe lvănescu i s-a acordat direcţiunea Sectorului de Lingvistică din Baza de Cercetări Ştiinţifice din Timişoara a Academiei Române încă din anul 1963, pe vremea când încă nu făcea oficial parte din rândul academicienilor, detaliu grăitor în ceea ce priveşte înaltul său prestigiu ca om de ştiinţă.

Şi universitatea din Craiova a beneficiat de prezenţa remarcabilă a filologului academician Gheorghe Ivănescu, vreme de trei ani (1969-1971). Concomitent cu atri­buţiile de profesor de lingvistică română şi indo-europeană, a fost şi director al Cen­trului de Istorie, Filologie şi Etnografie din principalul oraş al Olteniei.

A revenit în anul 1971 la Facultatea de Filologie a universităţii ieşene, ca pro­fesor de Lingvistică indo-europeană. Făcea parte însă şi din Consiliul Profesoral Uni­versitar, din Consiliul Ştiinţific al Centrului de Lingvistică, Istorie Literară şi Folclor şi din Societatea de Lingvistică Romanică. A mai fost redactor responsabil al perio­dicului "Analele Ştiinţifice ale Universităţii «Alexandru Ioan Cuza»" - seria Lingvistică­Literatură, precum şi membru al colegiului de redacţie al revistei de specialitate "Studii

şi Cercetări Lingvistice" Era şi conducător de doctorate, referent ştiinţific deosebit de avizat, preşedinte al mai multor comisii de analizare a cursurilor şi preşedinte de co­misii pentru examenele de licenţă.

A dat consistenţă facultăţii de filologie ieşene prin predarea, în exclusivitate la Iaşi, a cursurilor de lingvistică indo-europeană, de germanistică, în cadrul cărora efectua incursiuni în domenii ca filosofia, istoria, logica, antropologia, sociologia, fol­clorul, ş.a.

S-a distins, pe parcursul întregii vieţi, ca un eminent şi foarte doct apărător al limbii române de proliferarea clişeelor lingvistice, respingând argumentat pătrun­derea formelor semidocte, cât şi a neologismelor fără acoperire. A rămas monumentală şi exemplară lucrarea "Istoria limbii române" (1980) în care a dat pertinente răspunsuri la aspecte lingvistice fundamentale mult dezbătute, dar rămase neelucidate până la el.

Nu trebuie trecută cu vederea lucrarea de o deosebită originalitate a subiectului tratat, tom elaborat în colaborare cu Theodor Simenschy, "Gramatica comparată a

limbilor indo-europene", o adevărată premieră editorială în studiile lingvistice de la noi. O lucrare ce şi-a păstrat valabile şi în prezent datele documentare şi mai ales

modul de interpretare a acestora, deşi de la apariţia sa în 194 7 se vor împlini în curând 60 de ani, este cea intitulată "Probleme capitale ale vechii limbi române"

A abordat în numeroasele sale articole de specialitate şi comunicări lingvistice prezentate la sesiuni din Cluj-Napoca, Bucureşti, Timişoara, Craiova, Iaşi, ş.a. teme de fonetică, gramatică, toponimie, stilistică, dialectologie, gramatică comparată, lexico­grafie, etc. bazate pe o bibliografie aproape fără egal ca proporţii în lingvistica de la noi din ţară, şi nu numai. De numele său e legată elaborarea teoriei studiului "antro­pologist" al lingvisticii, fiind un deschizător de drum în acest atât de sensibil şi dificil domeniu ştiinţific.

Academicianul Gheorghe lvănescu, prin lucrări ample scrise şi publicate în www.cimec.ro

MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI 224\ �------------------------------------------------------------

limbile franceză şi italiană - La formation des langues romanes occidentales, 1965; Les

lois fondamentales de l'evolution linguistique, 1967; La distinction entre la liguistique de­

scriptive et la linguistiquehistorique au XJX-eme siecle, 1972; Storia de la parlate popolari

e storia della lingue literaaire, 1972; La distiction entre la linguistique descriptive et la

linguistique historique au xx-eme siecle, 1972, a făcut cunoscute în lume realizările lin­gvisticii româneşti, aliniind această cuprinzătoare contribuţie în contextul general al lingvisticii paneuropene.

La împlinirea a 70 de ani academicianul Gheorghe Ivănescu menţiona că are în diferite faze de lucru alte 22 de titluri, ca de pildă un Tratat de lingvistică generală,

o carte referitoare la Teoria lingvistică a lui Alexandru Philippide, istorii ale limbilor română, romanice, a lingvisticii generale, a lingvisticii româneşti, precum şi mono­grafiile ce urmau a fi consacrate savanţilor Alexandru Philippide, Garabet Ibrăileanu şi Ioan Cantacuzino.

Spre marea pierdere a lingvisticii româneşti şi europene nu a reuşit să ducă la final acel proiect de-a dreptul grandios deoarece în data de 3 iunie, când mai avea şase luni până la împlinirea vârstei de 75 de ani, a încetat din viaţă la Iaşi, lăsând cola­boratorilor săi misiunea, pe cât de onorantă pe atât de dificilă de a-i continua opera.

- � � -

www.cimec.ro

Ciorăscu, Florin (1914 - 1977)

- ........_ ___ -

www.cimec.ro

www.cimec.ro

:florin

Ciorăscu

�l doilea fizician originar din judeţul Vaslui, dar şi din Bârlad, care a fost ales membru al Academiei Române, Florin Ciorăscu, s-a născut în 3 iunie, anul 1914. Oraşul său natal în care exista renumitul liceu "Gheorghe Roşea Codrieanu", şcoală de grad secundar frecventată de elevi veniţi din mai multe judeţe ale Moldovei, i-a oferit toate condiţiile pentru ca să ajungă până la luarea examenului de bacalaureat frecventând în exclusivitate şcoli bârlădene.

În 1932 s-a înscris la Universitatea din Iaşi, unde a urmat Facultatea de Ştiinţe, secţia de Fizică, absolvind în anul 1936. La Bucureşti, tot în acelaşi an, s-a înscris în cadrul Institutului Politehnic, la Facultatea de Electrotehnică la care, în calitate de licenţiat în Fizică, i-au fost recunoscute mai multe examene, astfel încât a reuşit ca "diferenţele" să le promoveze pe durata a numai doi ani.

Cariera didactică universitară a început-o în 1936 ca asistent la facultatea din Iaşi al cărei student a fost şi în care a funcţionat până la finele anului 1944.

Apreciat pentru bogatele sale cunoştinţe în ramura electricităţii de către profesorul Ştefan Procopiu, şi el născut la Bârlad, Florin Ciorăscu a fost propus să ocupe postul vacant de asistent la Facultatea de Matematică şi Fizică, Catedra de

Electricitate, din cadrul Institutului Politehnic din capitală. În 1949 a inaugurat la Politehnica bucureşteană, cursul de Măsuri electrice,

materie care nu s-a mai predat în învăţământul superior tehnic românesc la un nivel ştiinţific atât de avansat. Peste un an, datorită excelentei sale prestaţii didactice a fost

www.cimec.ro

2281\� __________ M_E_M_B_R_II A_C_A_D_E_M_IE_I R_O_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_R_I D_IN __ JU_D_E_ŢU_L_�_A_SL_U_I ______________ __

avansat conferenţiar universitar. De notat faptul că prin cercetările efectuate în branşa electricităţii a îmbogăţit acest curs an de an, astfel încât a fost predat mai multor serii de studenţi, din anul de debut şi până în 1968.

Investigaţiile de laborator efectuate după ingenioase planuri de cercetare concepute de către Florin Ciorăscu vizând fizica nucleară, au stat la baza unui alt curs universitar, predat de el începând cu anul 1957. Este vorba de expunerea metodelor electronice în fizica nucleară, tematică inedită până la acea dată la noi în ţară.

Experienţa dobândită în cercetările electrice îl recomandă ca fiind profesorul cel mai competent de a preda un nou curs universitar tehnic, acela de baze electro şi radiotehnice. illterior a fost numit şeful Catedrei de Electricitate şi Magnetism de la Politehnica din Bucureşti.

Dar, înainte de toate, a avut un rol ştiinţific precumpănitor în înfiinţarea In­stitutului de Fizică Atomică, obiectiv nu numai ştiinţific, ci şi de strategie naţională, al cărui sediu utilat cu laboratoare de foarte înaltă specializare a fost construit în comuna suburbană a municipiului Bucureşti, Măgurele. A început acolo cercetări în ramura atomică a Fizicii, în funcţia de şef al laboratorului deosebit de bine utilat cu aparatură specială de mare rezoluţie. S-a remarcat prin realizări ale unor descoperiri în fuziunea nucleară care îl situează între cei mai de seamă "atomişti" ai secolului al XX-lea. Este formatorul unei pleiade de specialişti români de foarte înaltă clasă în

"atomistică", echipă cu ajutorul căreia a pus în funcţiune unul dintre cele mai im­portante centre de studii atomice şi nucleare de pe cuprinsul european, şi nu numai. Nu este deloc neînsemnat numărul foştilor săi studenţi, şi mai apoi colaboratori, care îşi desfăşoară activitatea de cercetare în institute de studii atomo-nucleare din state ale lumii posesoare ale unor situaţii economice super dezvoltate (S.U.A., Marea Bri­tanie, Franţa ş.a.).

A fost ales membru corespondent al Academiei Române în data de 21 martie 1963, sub preşedinţia celui ce a fost savantul chimist Ilie Murgulescu (1902-1991), care l-a apreciat în mod deosebit ca om de ştiinţă pe Florin Ciorăscu, acest prim repre­zentant al plaiurilor moldovene şi vasluiene în domeniul tehnic de vârf mondial al cercetărilor nucleare implicate în modalităţi de utilizare paşnică a energiei atomice. Tot în anul alegerii sale în Academia Română a fost numit profesor titular universitar, şef de catedră.

De personalitatea sa e corelată proiectarea şi construirea acceleratorului de particule nucleare, servind la producerea electronilor de energie înaltă, instalaţie de foarte mare complexitate, cunoscută în fizica nucleară sub numele de betatron. Tot el

a condus echipa de specialişti care se preocupa de obţinerea plasmei fierbinţi, cercetare ce era o premieră absolută în România.

Sub coordonarea sa, în calitate de redactor-şef, revista "Ştiinţă şi Tehnică" a

atins cote ridicate de răspândire în ţară datorită conţinutului deosebit de interesant

şi a tcmaticii de largă adresabilitate elaborată cu înalt profesionalism de către aca­

demicianul originar din Bârlad, Florin Ciorăscu.

www.cimec.ro

________________________ A_c_a_d_em __ ic_ie_n_ii_j_u_de_t_u_lu_i_�_as_l_u_i ________________ �/:229 Tot el este fizicianul român cu cele mai numeroase şi valoroase lucrări despre

radiaţiile nucleare, volume elaborate în ţara noastră în cursul secolului al XX-lea. Spre marea pierdere a ştiinţelor legate de atomi, din România, viaţa i-a fost

curmată în catastrofalul cataclism tectonic care s-a declanşat în Munţii Vrancei în seara de 4 martie 1977.

www.cimec.ro

www.cimec.ro

- '-- -

Miron, Radu

, "'

(n. 1927)

_ , __ _ -

www.cimec.ro

www.cimec.ro

9<adu

J'l..1iron

j,ituată pe pârâul Rediu - a cărui luncă este favorabilă agriculturii -, loca­litatea Codăeşti, aşezată cam la mijlocul distanţei dintre oraşele laşi şi Vaslui, se bucură de faima unei comune înfloritoare cu gospodării bine chivernisite. Una dintre familiile înstărite de la începutul secolului al XX-lea era aceea denumită Miron. În sânul acesteia, la 3 octombrie 1927, s-a născut unul dintre băieţi căruia prin taina botezului i s-a dat prenumele Radu.

Unul dintre fraţii săi mai mari studiase la Politehnică şi era inginer, profesie care părea foarte ademenitoare şi pentru elevul Radu Miron, cel care începuse în­văţarea scrisului şi cititului la şcoala primară din localitatea natală. După terminarea primelor patru clase elementare s-a înscris la un liceu cu profil tehnic din Iaşi, după care s-a transferat la liceul din Bârlad, unde a promovat examenul de bacalaureat. Şti­ind "din familie" că la Politehnică se cereau solide cunoştinţe de matematică, pe care, după cum credea, nu a reuşit să le dobândească pe parcursul anilor de liceu, a optat pentru a studia un an la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, frecventând cursurile Facultăţii de Matematică.

Gândul de a deveni inginer părea a i se împlini după ce a reuşit să efectueze transferul de la Universitate la Politehnică. Dar la noul său loc de studii a beneficiat şi de marea şansă de a-i avea ca profesori pe savanţii matematicieni Octav Mayer (1895-1966) şi Alexandru Myller (1879-1965), ambii membri ai Academiei Române. De numele lui Alexandru Myller se leagă crearea şcolii matematice ieşene, iar Octav Mayer a fost cel care a dezvoltat, în anul 1938, Geometria biaxială. Sub înrâurirea celor doi mentori

www.cimec.ro

��----------M_E_M_B_R_II A_C_A_D_E_M_IE_I R_O_M_Â_N_E_O_R_IG_IN_A_R_I D_IN __ JU_D_E_ŢU_L_V_A_SL_U_I __________

____ __

de elevată clasă în domeniul matematicii, Radu Miron s-a orientat definitiv spre această ştiinţă, abandonând intenţia de a deveni inginer.

Dovedindu-se un talent nativ în gândirea matematică, pe când se afla în al treilea an de studii, Radu Miron a fost numit preparator, pentru ca în anul 1952, la absolvire, să fie reţinut ca asistent (la numai 25 de ani) la Facultatea de matematică şi cercetător la Institutul de Matematică din Iaşi al Academiei Române.

S-a afirmat pentru prima dată în mediul ştiinţific prin lucrarea sa de doctorat în al cărui conţinut reuşise să rezolve problema considerată ca fiind insolubilă de către reputatul specialist în geometrie, profesorul francez Elie Cartan (1869-1951), cel care a aprofundat "teoria grupurilor" Teza de doctorat intitulată Geometria sistemelor meca­

nice neolonome (1957), având o valoare ştiinţifică deosebită, i-a deschis autorului poarta spre poziţii superioare în cercetare precum şi în învăţământul universitar ieşean. În anul 1966 a finalizat cartea de matematici Configuraţii Myller, lucrare pentru care i s-a acordat Premiul "Gheorghe Ţiţeica" al Academiei Române. Trei ani mai târziu, în 1969, era titularizat profesor la Facultatea de Matematică a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din laşi. Totodată a mai fost desemnat şef de sector al filialei ieşene a Institutului de Matematică a Academiei Române.

Anul 1970 a marcat prima sa participare la un Congres Internaţional de Ma­tematică, manifestare ce s-a desfăşurat pe Riviera Franceză, la Nisa. Apoi, între anii 1969-1975 s-a dedicat studiilor de geometrie globală privind structurile Riemanniene (Bernhard Riemann, 1826-1866). S-a distins ca matematician prin contribuţii originale asupra funcţiilor variabilelor complexe. El a stabilit de asemenea bazele topologiei.

În urma interferenţei sale ştiinţifice cu preocupări precum cele ale şcolii ja­poneze de geometrie Finsler, geometricianul român originar din judeţul Vaslui, Radu Miron îi comunica în 1947 profesorului Makoto Matsumoto - conducător al şcolii ni­pone de geometrie Finsler - faptul că elaborase construcţia unei clase de repere orto­nomate pe o varietate Finsler şi ecuaţiile lor de mişcare, acestea fiind apoi denumite de către savantul japonez "Repere Miron" . A aprofundat investigarea ştiinţifică a geo­metriei ajungând la descoperirea, în anii 1984-1985, a spaţiilor Lagrange (Louis conte de Lagrange, 1736-1813, matematician francez) şi între anii 1987-1988 a spaţiilor Ha­milton (sir Wiliam Rowan Hamilton, 1905-1865, astronom şi matematician irlandez), descoperiri matematice prin a căror publicare în reviste şi la edituri din străinătate i-au adus consacrarea deplină binemeritată pe plan naţional şi internaţional. Uni­versităţi din Canada, Germania, Italia şi Japonia şi I-au dorit "visiting professor", pre­zentând în astfel de prilejuri comunicări de specialitate, având de fiecare dată, ca au­ditori, matematicieni care predau la facultăţi de recunoscută prestanţă ştiinţifică.

Sub conducerea profesorului matematician Radu Miron s-a constituit la laşi şcoala de geometrie edificată pe principiile Mecanicii Teoretice în atenţia matema­ticienilor, fizicienilor şi a celor preocupaţi de mecanică.

Prin laborioase şi sofisticate calcule şi deducţii de o mare ingeniozitate Radu Miron a identificat maniera corectă de a defini spaţiile Finsler de ordin superior, formulând complet teoria acestor spaţii, ceea ce a reprezentat o premieră în mate­

matica românească. Ca urmare, în matematica modernă superioară din întreaga lume

www.cimec.ro

Academicienii judeţului Vaslui /235 ------------------------------------------------------------�

au intrat în vocabularul de specialitate noţiuni legate de personalitatea sa, precum:

"Repere Miron", "ecuaţii fundamentale ale Reperelor Miron", "Conexiuni Miron", pre­cum şi alte concepte introduse de savantul originar din Codăeştii judeţului Vaslui,

"geometrie Lagrange", "geometrie Hamilton", "energii de ordin superior", "geometrii de ordin superior", "configuraţii Myller", precum şi noţiunea de "conexiune neliniară" introdusă în premieră absolută în geometrie.

Multiplele sale contribuţii la dezvoltarea geometriei diferenţiale, tipologia al­gebrică, mecanica teoretică, la fundamentele geometriei, ramuri ale calculelor înalte pe care le-a unit printr-o viziune proprie, înaintând pe căi nebănuite încă, i-au adus consacrarea cea mai de preţ din lumea civilizată, aceea de a fi ales membru al Aca­demiei ţării sale. În 9 martie 1991 era ales membru corespondent, iar în 21 septembrie 1993 devenea membru titular, pe când împlinise vârsta de 65 de ani. Pentru ca onoarea să fie deplină Academia Română i-a acordat privilegiul de a. rosti în plen, la 24 aprilie 1996 discursul de recepţie "Contribuţii româneşti la fundamentarea şi dezvoltarea din

punct de vedere teoretic şi aplicativ a geometriilor de ordin superior" Răspunsul i l-a dat academicianul matematician Romulus Cristescu (n. 1928).

Radu Miron este al II-lea membru al Academiei Române născut în judeţul Vaslui căruia i s-a acordat marea cinste de a prezenta în Aula Magna un discurs de recepţie. La rândul lor universităţile "Ovidius" din Constanţa şi cele din Bacău, Craiova şi Galaţi i-au conferit titlul de "doctor honoris causa" Cât priveşte Facultatea de Ma­tematică a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din laşi se poate mândri că din am­fiteatrele sale au ieşit peste 50 de serii de absolvenţi care au ajuns matematicieni da­torită, în primul rând, pasiunii didactice cu care i-a călăuzit în anii studenţiei profesorul academician Radu Miron. Din şirul foştilor săi studenţi, sub conducerea ştiinţifică a dascălului care a pornit în viaţă din o modestă comună vasluiană, au ieşit de-a lungul timpului mai mult de 30 geometri români şi străini deţinători ai doctoratului în matematică.

Concomitent cu activităţile de cercetare şi cele de natură profesoral-universitară academicianul Radu Miron a avut fructuoase rezultate şi în privinţa răspândirii pe calea tiparului a descoperirilor sale în domeniul geometriei Finsler şi Lagrange. A elaborat şi publicat în reviste de specialitate din ţară şi străinătate peste 250 de articole şti­inţifice precum şi aproape 30 de cărţi şi de monografii apărute la Editura Academiei Române, Editura Hadronic Press - Florida (S.U.A.) şi Editura Kluwer Academic Publi­scher. Un număr de opt cărţi, traduse în limbile engleză au fost publicate în Canada, Olanda, Singapore, iar prestigioase periodice ca "Tensor" (Japonia), "Algebras, Groups and Geometries" (S.U.A.), "Journal of the Egyptian Mathematical Society" (Republica Egipt) şi "Progres în Mathematics" (India) I-au cooptat în calitate de înalt specialist în grupul de coordonare a conţinutului acestor publicaţii.

Pe lângă deja menţionatul Congres Internaţional de Matematică de la Nisa a mai luat parte şi a prezentat comunicări la congresele de la Varşovia (1981) şi Kyoto

( 1990). În ţară, a făcut parte din colectivul organizatoric al celui de-al V-lea Congres Naţional al Matematicienilor Români, manifestare ştiinţifică desfăşurată în anul 2003.

Academicianul Radu Miron a fondat Seminarul Naţional de Geometrie Finsler

www.cimec.ro

2i3\� ___________ M_E_MB_R_II_A_C_AD_E_M_IE_I _RO_M_Ă_N_E_O_R_IG_IN_A_RI_D_IN_J_U_DE_Ţ_U_L_VA_S_LU_I ______________ __

şi Lagrange, în 1980. De asemenea este fondatorul şi întâiul preşedinte al Societăţii Balcanice a Geometrilor. Societăţile de matematică din străinătate "Institute of Basic Researces", "American Mathematical Society" (ambele din S.U.A.) şi cele din Japonia, "Tensor" şi "Finsler Geometry" sunt onorate de faptul că profesorul academician ori­ginar din ţinutul vasluian a acceptat să devină membru al acestora.

În data de 3 octombrie 2002 a avut loc conferinţa ştiinţifică internaţională des­făşurată sub genericul "Conference on Differential Geometry: Lagrange and Hamilton Spaces" al cărei obiectiv de dezbatere era acea geometrie adusă la cunoştinţa mate­maticienilor prin marile şi ingenioasele descoperiri făcute de către academicianul pro­fesor doctor docent Radu Miron, savant care nu s-a închis în "turnul de fildeş" al spe­cialelor sale căutări, ci vreme de o jumătate de secol a fost una dintre cele mai proe­minente personalităţi ale Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi. Ca elevat semn de preţuire a savantului Radu Miron, Programul Conferinţei a inclus Simpozionul Ani­versar "Academicianul Radu Miron la 75 de ani" În prezenţa reprezentanţilor Minis­terului Educaţiei şi Cercetării, ai Academiei Române, ai Rectoratului universităţii ie­şene, ai Filialei laşi a Academiei Române, precum şi a oficialităţilor ieşene, sărbăto­ritului i s-a conferit "Diploma de Excelenţă a Ministerului Educaţiei şi Cercetării" A­ceastă excepţională recompensă venea să răsplătească întreaga-i activitate didactică şi ştiinţifică şi nu în ultimul rând crearea Şcolii româneşti de cercetare a spaţiilor La­grange şi Hamilton, instituţie unică în lume (după câte cunoaştem).

Autor al unor descoperiri ce au contribuit la evoluţia substanţială a patri­moniului matematicii mondiale, iniţiator de şcoală ştiinţifică recunoscută pe întregul mapamond, profesor exemplu de urmat de către multe generaţii de studenţi, aca­demicianul profesor universitar doctor docent Radu Miron rămâne în lumea ştiinţifică şi în comunitatea academică o prezenţă pe cât de activă pe atât de necesară ştiinţei secolului al XXI-lea.

- �+- -

www.cimec.ro

-

Toma, Constantin (n. 1935)

_ ,_ -

www.cimec.ro

www.cimec.ro

Consfanfin

'roma

A

3Jn modesta aşezare rurală Gugeşti, sat aparţinător comunei vasluiene Boţeşti, localitate situată în partea nord-estică a actualului judeţ, s-a născut în urmă cu şap­tezeci de ani, în data de 19 noiembrie, cel care avea să devină, după aprofundate studii universitare, unul dintre cei mai importanţi botanişti-morfologi din România, Con­stantin Toma.

Pregătirea şcolară preuniversitară o efectuase la liceul din Huşi, centrul urban care era cel mai apropiat de localitatea sa natală. După obţinerea Diplomei de Ma­turitate (denumire de după anul 1948 a diplomelor de bacalaureat, act care permitea posesorului să ia parte la examenul de admitere la o facultate, n.n.), a urmat, la Uni­versitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, Facultatea de Ştiinţe naturale. Încheindu­şi studiile în anul 1958 a devenit licenţiat în specialitatea botanică.

Fiind un student cu o mare capacitate nativă de asimilare a obţinut pe toată durata studiilor rezultate foarte bune la examene, fapt ce a determinat reţinerea sa la universitatea ieşeană, ca preparator (1958).

Este unicul originar din judeţul Vaslui care a avut posibilitatea să efectueze pregătire de specializare în Belgia, la Louvain. Celebritatea mondială a acestui oraş situat cam la 50 kilometri spre est de Bruxelles, este legată de universitatea creată acolo în anul 1425, pe vremea când, în Moldova, Alexandru cel Bun aniversa un sfert de secol de la începutul domniei, şcoală de nivel academic care a funcţionat neîntrerupt până în 1830, când a fost suprimată de stat.

Reînfiinţată cinci ani mai târziu sub denumirea de "Universitatea Catolică",

www.cimec.ro

240 MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI

a atras la catedrele sale elita profesorilor cu pregătire savantă din mai toată Europa. Acea foarte înaltă ştachetă ştiinţifică este menţinută cu rigurozitate şi în prezent. Sunt admişi la diferite specializări absolvenţi de facultăţi care pot să facă faţă exigenţelor ştiinţifice ale acestei universităţi. Românul vasluian Constantin Toma a făcut faţă acelor dificile cerinţe şi a absolvit cu succes cursurile de foarte înaltă specializare.

Atestatul unei astfel de universităţi ,ţare rivalizează cu celebrele şcoli superioa­re de la Paris (Sorbonna) şi Oxford este un document care garantează faptul că cel ce l-a dobândit posedă cunoştinţe ce-i permit ocuparea unor posturi de mare însemnătate în munca de cercetare ştiinţifică. Într-adevăr Constantin Toma a susţinut la Univer­sitatea din Bucureşti examenul pentru obţinerea titlului de doctor în biologie.

A predat cursuri la Universitatea din Iaşi şi a condus lucrări practice în do­meniul morfologiei şi anatomiei plantelor, grădina botanică ieşeană fiind laboratorul său de lucru.

Profesor titular universitar din anul 1972, a fost invitat să ţină prelegeri în specialitatea sa de botanist prin excelenţă la mai multe facultăţi din ţări ca Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Rusia, Slovacia, Spa­nia, Turcia, Ucraina şi Ungaria, devenind savantul român a cărui prestanţă în biologia plantelor îi era recunoscută şi apreciată pozitiv pe întregul nostru continent.

A condus şi activitatea Institutului de Cercetări Biologice din Iaşi, iar în cadrul universităţii a fost prodecan (1975-1976) şi decan (în două mandate: 1989-1990 şi 1996-2000).

Preocupat în permanenţă de publicarea rezultatelor cercetărilor colectivului de sub îndrumarea sa, a fost redactor responsabil al periodicului Analele Ştiinţifice ale

Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" - Iaşi, seria "Biologie", apoi redactor responsabil adjunct la "Revue Roumaine de Biologie", periodic apărut în cadrul Editurii Academiei Române, destinat mai cu seamă specialiştilor din afara ţării noastre. Pentru bogata sa activitate de cercetare a fost solicitat de a face parte din colegiile de redacţie ale revis­tetelor naţionale "Natura", "Studii şi Cercetări de Biologie. Seria Biologie Vegetală" şi "Studii şi cercetări ştiinţifice. Seria Biologie, Universitatea din Bacău"

Savant de mare probitate ştiinţifică şi o foarte elevată competenţă profesională a efectuat cercetări în mai �ulte secvenţe aparţinătoare biologiei vegetale (floristică, corologie, blastogenie, xilotomie, fitoteratologie, fenologie, anatomie comparată, eco­logică şi experimentală, istoria botanicii ş.a.

Are prioritate absolută în studierea histotaxonică a peste 150 de genuri şi 50 de familii de plante, rezultatele cercetărilor sale regăsindu-se în peste 300 de studii şi articole originale inserate în periodice de specialitate apărute în ţară şi peste hotare.

Un mare merit ştiinţific îi revine savantului vasluian Constantin Toma prin faptul că nici unul dintre taxonii studiaţi de el n-a mai fost niciodată analizat din punct de vedere morfo-anatomic, iar o bună parte din aceştia n-au stat în atenţia nici unui cercetător de dinaintea sa.

Începând cu anul 1988 i s-a acordat dreptul de a fi coordonator al tezelor de doctorat în botanică.

A fost ales membru corespondent al Academiei Române în data de 18 decem-www.cimec.ro

Academicienii judeţului Vaslui 1241 -------------------------------------------------------------J

brie 1991, când aceasta şi-a reluat vechea şi adevărata-i denumire. Deoarece după anul 1989 învăţământul universitar din România a fost marcat

de profunde schimbări, între care se numără şi apariţia legalităţii înfiinţării de instituţii şcolare de nivel academic care nu mai aparţineau statului, a fost organizat un Consiliu Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare a noilor universităţi. Din anul 1994 aca­demicianul Constantin Toma este membru al acestui important organism evaluator al condiţiilor necesare funcţionării optime a recent înfiinţatelor şcoli de nivel superior academic. Mai este membru în cadrul Comisiei de Biologie a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.

Începând din anul 1991 Editura Academiei Române s-a reorganizat structural, iar între noile măsuri luate s-a aflat şi constituirea Consiliului Editurii Academiei, care este format din cei mai reputaţi specialişti ai ştiinţelor. În cadrul acestei edituri se tipăresc lucrări unice ca profil şi cercetări în România. În sectorul (redacţia, n.n.) "Bo­tanică" responsabilitatea conducerii o are profesorul ieşean Constantin Toma.

Totodată mai deţine vicepreşedinţia Societăţii de Ştiinţe Biologice, precum şi preşedinţia Subcomisiei Monumentelor Naturii din Moldova a Academiei Române. În anii 1978, 2000 şi 2002 a fost distins cu premiul academic care poartă numele ilustrului botanist, membru titular activ al Academiei Române, Emanoil Teodorescu (1866-1949).

A elaborat şi publicat, singur sau în colaborare, un număr de opt monografii, având ca subiecte aspecte ale mirificei lumi a plantelor.

Este deosebit de activ în cadrul secţiei de Ştiinţe biologice a Academiei noastre naţionale, prezentând periodic comunicări la sesiunile anuale ale academiei.

- -+� -

www.cimec.ro

www.cimec.ro

www.cimec.ro

, - --

Barbu, Viorel (n. 1941)

, , _ ......___

www.cimec.ro

7Jiorel

�arbu

iituată la circa 10 kilometri spre sud de municipiul Vaslui, în apropierea văii pârâului Ghilahoia, afluent de gradul secund al Bârladului, comuna Deleni este loca­litatea în care s-a născut, în 14 iunie 1941, Viorel Barbu, cel ce avea să facă parte din grupul celor mai de seamă matematicieni români din ultimul sfert al secolului al XX-lea şi începutul celui următor.

Conform organizării învăţământului din România, ca urmare a reformei şcolare din anul 1948, se desfiinţa etapa care preceda liceul, şi anume, clasele gimnaziale. S-a trecut la obligativitatea învăţământului de şapte clase, iar cei şapte ani erau grupaţi în două cicluri: ciclul întâi (clasele I-IV) şi ciclul al doilea (clasele V-VII).

Viorel Barbu, împlinind la 14 iunie 1947 vârsta de 7 ani, a început clasa I în luna septembrie a aceluiaşi an, urmând să facă patru clase primare, şi numai opţional să devină elev la un gimnaziu. Dar când a început clasa a 11-a, situaţia era schimbată, el fiind elev al ciclului I, la şcoala din localitatea natală (în absolut toate comunele luând fiinţă o şcoală elementară de 7 ani, n.n.).

Liceul îl începuse după ce trecuse de "examenul de sinteză", însă intrarea în clasa a VIII-a "de liceu", era condiţionată de obţinerea la examenul de admitere a unei medii asiguratoare ocupării unui loc dintr-un număr limitat de locuri prestabilite de către ministerul de resort. El a fost declarat "reuşit" la Liceul Internat din Iaşi, de­venind "licean" din toamna anului 1953. La terminarea clasei a X-a a susţinut "exa­menul de maturitate" (denumire nouă dată bacalaureatului, n.n.) după a cărui pro­movare devenea posibilă înscrierea la examenul de admitere la una din facultăţi, la

www.cimec.ro

246 MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLU I libera alegere a candidatului.

A optat pentru Universitatea din Iaşi, Facultatea de Matematică, a cărei durată era de P��ru ani. Ca student fusese sârguincios, dar şi înzestrat cu o predispoziţie pentru şt1mţele exacte. A fost remarcat de către profesorul Constantin Corduneanu matematician de excepţie, născut la Iaşi în anul 1928, ajuns în 1996, Emeritus Profeso; la Universitatea de Stat din Texas, oraşul Arlington. Ilustrul profesor specializat în analiză matematică, a fondat la Facultatea ieşeană de Matematică, în anul 1957, "Seminarul de Teorie calitativă a ecuaţiilor diferenţiale", care a funcţionat cu regularita­te, săptămânal, până în 1978, când Constantin Corduneanu s-a stabilit în Statele Unite. Din cadrul acelui seminar de înalte studii matematice în care s-au format ca oameni de ştiinţă o seamă de matematicieni a făcut parte şi studentul de atunci, Viorel Barbu.

Încadrat ca preparator, în anul 1964, la Facultatea- de Matematică de la Uni­versitatea "Alexandru Ioan Cuza" din laşi, a început să pregătească teza pentru obţi­nerea titlului de doctor în ştiinţe matematice.

La examenele parţiale care precedau susţinerea tezei a obţinut rezultate mai mult decât meritorii, ceea ce a dus la numirea sa ca asistent, în 1967.

După dobândirea titlului de doctor, cu teza Regularitatea parţială a operatorilor

diferen.tiali şi pseudodiferenţiali, la universitatea ieşeană, în 1969, peste un an a fost promovat lector. A început să predea la facultatea al cărei student a fost cu relativ puţini ani în urmă, cursuri de ecuaţii diferenţiale, ecuaţii cu derivate parţiale, analiză neliniară şi funcţională, teoria controlului optimal, fiind promovat şi pe scară ierarhică profesională: conferenţiar universitar, în 1974 şi profesor titular în 1980.

Timp de doi ani, din 1969 până în 1970 a urmat la Universitatea din capitala Italiei, Roma, cursuri de înaltă specialitate în matematicile superioare.

În paralel cu preocupările pe planul didactic a desfăşurat pe tot parcursul anilor şi o susţinută activitate de cercetare ale cărei rezultate le-a valorificat prin ela­borarea câtorva monografii care i-au fost publicate de către prestigioase edituri din afara ţării, cărţi apărute în limba engleză (Nonlinear Semigroup and Differential Equa­

tions in Branch Spaces; Optimal Control of Variational Inequalites; Partial Differential

Equations and Bundary Value Problems, etc.). Este de menţionat şi de reţinut faptul că matematicianul român de la Universitatea din Iaşi, în cercetările sale în domeniul de vârf al matematicii, a reuşit să aducă importante contribuţii originale la creaţii în domeniu ale unora dintre marii şi redutabilii matematicieni ai Europei şi ai lumii, cum au fost, de exemplu, Wiliam Rowan Hamilton (1805-1865), astronom şi matematician, creator al teoriei calculului quaternian, Cari Jacobi (1804-1851), cel care a deschis în matematici calea spre teoria funcţiilor dublu periodice, David Hilbert (1862-1943), şef al şcolii formaliste şi unul din fondatorii metodei axiomatice ş.a.

Cu o atât de respectabilă "carte de vizită", profesorul universitar de la Iaşi, născut într-o comună vasluiană, a fost mai mulţi ani la rând invitat să ţină prelegeri la vestite universităţi din Europa şi Statele Unite. Astfel, ca "visiting professor" a fost la universităţile italiene din Roma, Pisa şi Bologna, precum şi în statul nord-american Ohio, la cea din oraşul Cincinnati.

Un rol important l-a avut, în anul 1984, fiind rector al Universităţii .,Alexandru www.cimec.ro

Academicienii judeţului Vaslui

Ioan Cuza" din Iaşi, în organizarea (împreună cu ilustrul matematician Radu Miron, n.n.) la Iaşi şi Braşov a manifestării ştiinţifice internaţionale româno-japoneze de geo­metrie de nivel superior (o premieră în matematica din ţara noastră).

Ales în şedinţa academică din data de 9 martie 1991 ca membru corespondent al Academie Române, şi apoi în 21 aprilie 1993 ca membru titular, i-a fost încredinţată funcţia de vicepreşedinte al principalei instituţii cultural-ştiinţifice a României, mandat deţinut din 13 iunie 1998 până în 4 martie 2002. Din acest ultim an citat este pre­şedintele Filialei Iaşi a Academiei Române, calitate în care se arată deosebit de pre­ocupat în marcarea unor evenimente importante ale vieţii academice, aşa cum a fost, de exemplu, aniversarea în 2005 a împlinirii a 80 de ani de viaţă a lui Liviu Ionesi, cel care, timp de 55 de ani, a fost cercetător şi profesor universitar geolog, membrJ,l. titu­lar al Academiei Române (şedinţa de sărbătorire a avut loc la laşi în aula Filialei Iaşi a Academiei Române, n.n.), precum şi aniversarea a 140 de ani de la fondarea Aca­demiei Române.

Academician, profesor universitar şi matematician, Viorel Barbu a fost onorat şi peste hotare prin acordarea titlului de Doctor honoris causa al Universităţii statului Nebraska (S.U.A.) şi prin alegerea domniei sale ca membru de onoare al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova.

www.cimec.ro

www.cimec.ro

.. - --- · · · -· - -� · . . .. . . ·· -- " . . . -· -- -- - -· . . . .... - .... ' . '

POSTFATĂ '

www.cimec.ro

www.cimec.ro

m scris această carte cu credinţa că au fost şi sunt învăţaţii deţinători ai titlu­ea era necesară! Nu doar dintr-un a- lui academic din fiecare judeţ în parte. numit punct de vedere, ci din mai Descoperitorii de legi ale Fizicii, de teore­

multe şi bine întemeiate motive . Forul me ale Matematicii, creatori de şcoli me­principal şi reprezentativ al culturii şi şti- dicale, personalităţi ale căror contribuţie inţei din ţara noastră, care a fost începând figurează la loc de cinste în reputate tra­cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea tate ştiinţifice de peste hotare, în localită­Academia Română, a avut parte de o sea- ţile unde s-au născut nu au nici măcar pe mă de vicisitudini ale mersului vremii în o ulicioară periferică înscris ilustrul lor urma cărora ceea ce trebuia să fie mân- nume. dria întregii naţiuni a ajuns să îşi ducă O atât de flagrantă necunoaştere, la existenţa departe de interesul poporului nivel de ţară, a acelor oameni de seamă pe din mijlocul căruia se plămădise în acel a căror gândire de mare profunzime se început de aprilie a anului 1866. sprijină cultura, ştiinţa şi artele din Româ-

Apare de-a dreptul de neînţeles faptul nia este cazul ca în cursul secolului al XXI­că de-a lungul anilor în absolut nici o edi- lea să contenească. ţie a manualelor de istorie a României, la Semnalul acestei încercări de a risipi capitolul rezervat culturii, ştiinţei şi artei, vălul de negură ce îi ascunde de privirile nu figurează înfiinţarea academiei noastre naţiunii pe cei care au reuşit printr-o naţionale. Această foarte îndelungată ab- muncă intelectuală dificil de cuantificat şi senţă a Academiei Române din memoria cu atât mai mult de răsplătit, să contri­colectivă cauzase o sistematică necunoaş- buie la progresul ştiinţific nu doar al Ro­tere şi chiar ignorare a savanţilor noştri, mâniei, ci şi al omenirii, îl dă astăzi, prin dusă până la situaţia generalizată pe ţară această lucrare de pionierat în istoriogra­de a nu se şti, decât cu rare excepţii, cine fia din ţara noastră, relativ modestul mu-

www.cimec.ro

252 MEMBRI I ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI

zeu judeţean al ţinutului vasluian. noi, şi anume organizarea unei expoziţii De ce iniţiativa vine din Vaslui, nu din permanente, a unei galerii a academicie­

alt oraş de tradiţie universitară din ţară, nilor judeţului Vaslui, în cadrul muzeului este dificil de explicat. Este tot atât de judeţean de istorie. greu de a afla o motivaţie, precum e dificil De asemenea, într-un viitor pe care nu a găsi o logică în faptul că localităţi rurale l-am dori prea îndepărtat, după apariţia ca Similişoara, Muşata, Şurăneşti, Vut- volumului nostru, devine realizabilă încă o cani, Arsura, Găgeşti, Valea Hogei, Mur- premieră culturală naţională: înfiinţarea în geni, Codăeşti, Deleni, Roşieşti ş.a., au dat cadrul bibliotecii judeţene (sau de ce nu în ţării savanţi care prin rezultate de excepţie biblioteca documentară a muzeului) a unui obţinute în cercetările lor ştiinţifice s-au sector de sine stătător în care să se afle impus ca specialişti deschizători de drum cât mai multe dintre publicaţiile academi­în mai multe domenii ale investigaţiilor cienilor vasluieni. menite să asigure progresul societăţii u- Şi nu în ultimul rând, lucrarea în sine mane. Cu toţii s-au bucurat şi se bucură de se doreşte a fi un germene al unor viitoare o binemeritată recunoaştere internaţio- monografii ample despre viaţa şi rea­nală, numele lor figurând în renumite en- lizările, pe plan cultural şi ştiinţific, ale ciclopedii şi tratate de ştiinţă. membrilor Academiei Române originari

În contrast cu această reputaţie în din ţinutul vasluian, întrucât fiecare din­cercuri academice de peste hotare, în lo- tre ei a adus (şi aduce în continuare) con­calităţile în care s-au născut, iluştrii sa- tribuţii ştiinţifice a căror prezentare cât de vanţi ai judeţului Vaslui , nu au parte de o cât detaliată se exprimă în cărţi temeinic recunoaştere a valorii lor ca fii de excepţie închegate într-un număr corespunzător de a respectivelor aşezări săteşti, comunale şi pagini. Dacă astfel de monografii ar fi pu­chiar orăşeneşti. Lucrarea de faţă şi-a pro- tut să apară pe parcursul secolului al XX­pus scoaterea lor din conul de umbră în lea, o carte ca a noastră nu şi-ar mai fi a­care nemeritat au fost ţinuţi atâta amar de vut rostul. vreme, eliminând în măsura puterilor şi Dar aşa, considerăm lucrarea cât se capacităţilor noastre insinuările şi neade- poate de binevenită acum, în anul aniver­vărurile care au fost puse, pentru a-i dis- sării a 140 de ani de la înfiinţarea Acade­credita, pe seama unora dintre ei. miei Române şi adresăm în aceste file de

Totodată această carte poate să fie o postfaţă mulţumirile noastre tuturor celor primară treaptă de documentare în vede- care au contribuit, într-un fel sau altul, la rea unei premiere în muzeografia de la tipărirea în optime condiţii a acesteia.

Autorii

www.cimec.ro

INDICE DE NUME

www.cimec.ro

www.cimec.ro

�burel - 114

Academos 11

Alexa - 219

Alexandrescu 88

Alexandru I 32

Andreescu - 66

Andrei 163, 167

Antipa 54

Antonovici, Iacov - 51-56

Arnăuţescu - 191, 192

Asachi - 15, 37

Aurelian 40

1'iagdasar, Dumitru - 66, 149-152

Bagdasar, Nicolae - 161-163

Balmuş, Constantin - 179-181

Barbu, Viorel - 245-247

Barici - 71

Bariţiu - 40

Bartoldi - 221

Bdthori 14

Bădărău 163

Bărbulescu 220

Bârseanu 54

Beldie - 56

Bercovici, Martin - 203-205

Berthier - 14

Bertoni 221

Bhor 131

Bianu 54, 77

Biji 222

Birkhof 192

Blaga 163

Bogdan - 220

Bogrea - 179

Bolintineanu 33

Bonaparte - 38

Borcea 137

Botez 221

Brandt 97

Branisce - 54

Brasillac - 139

www.cimec.ro

�L __________ M_E_M_BR_II_A_CA_D_E_MI_EI_R_O_MA_· N_E_O_R_IG_IN_AR_I_DI_N_JU_D�E�ŢU�L���S�LU�I--------------

Brătescu-Voineşti - 54

Brâncoveanu · 14

Brândză 39

Bugnariu - 168

Bujor - 137, 168

BurgheZe - 114

Buţureanu - 88

(andrea - 71

Cantacuzino - 224

Cantemir - 13

Capidan - 71

Caragiale - 64, 66

Caragiani 40

Carol I - 41, 47, 63, 77, 102, 121

Carol al II-lea 121

Carp 179

Cartan - 192, 234

Castor - 11

Călinescu - 32

Cernătescu, Radu - 155-157

Cernea - 168

Chendi 64

Cheţianu - 39

Ciorăscu, Florin - 227-229

Cipariu - 22

Clement al VIII-lea - 11

Cobălcescu - 120

Colbert - 13

Colton 132

Compte - 46, 167

Constantinescu, Miron - 168

Constantinescu, Petre 220

Corduneanu 246

Costache, Veniamin 47

Costăchescu, Neculai - 155-157

Copernic - 12

Coşbuc - 60; 61, 62

Crainic - 23

Crăiniceanu 54

Creangă - 66

Cristea 54

Cristescu - 235

Cronstedt - 97

Cusing - 150

Cuza 20, 63, 69, 91, 119

1!\alton 156

Daniello 222

David, Mihail - 119-122

Demetrescu 88

Densuşianu - 54, 71, 88

Despot Vodă - 13, 14

Diltkei 162

Dima 54

Dimitrovici 33

Docan, Nicolae - 87-92

Dochia - 32

Drăgănescu - 24

Duică - 54, 88

Duridanov - 71

Durkheim 168

Cfcaterina 59

Einstein 193

Elena 11

Eminescu 66

jf ătu, Anastasie - 37-42

Ferdinand I - 53

Ferdinand al III-lea 12

Fernando II Medici 12

www.cimec.ro

Filitti - 91

Finsler - 234

Florian - 163

Fodor - 103

Formichi - 221

Frankenstein - 88

Franz Iose{ - 63

®abinski

Galilei - 12

Gentile 139

Georgiev - 71

71

Gheorghiu 133, Dej 139

Gherea 60, 66

Ghibănescu - 88

Ghica - 21

Gilleron 221

Giurescu 52

Goga - 63, 64, 77

Gore - 54

Groza - 22, 23

Guillaume 96

Gusti - 167

J!}aimovici 193

Hamangiu, Constantin - 75-78

Hamilton 246

Harris - 144

Hăulică - 145

Hâjdeu 33

Heidegger - 162

Henrich al III-lea 14

Hepiteş - 54

Hilbert - 192, 246

Hitler - 162

Hodgkin - 174

Indice de nume

Hodoşiu 21, 40

Hortolomei, Nicolae - 113-115

Hubschmid 71

Hulubei - 205

Hurmuzachi - 54

Hurmuzescu 131

Husserl 162

Hypocrat - 103

3Jacobi 246

Ialow - 144

Ibrăileanu 66, 168, 224

Ionescu 40

Iordan 71, 221

Iorga 52, 54, 55, 88

Iosif, Şt. O. 62, 64

Iustinianus 77

Ivănescu, Gheorghe - 71, 219-224

3J acotă - 179

Jianu - 114

Junona - 90

1L\anitz - 39

Kant 15, 162

Keil - 70

Kerameus - 15

Kogălniceanu - 32, 87

Kretzulescu 40, 71

Krug 15

lagrange 234

Lamark - 39

Langevin - 132

Lapedatu 98

Laurian 40 www.cimec.ro

258\ MEMBRI I ACADEMIEI ROMÂNE ORIGINARI DIN JUDEŢUL VASLUI �------------------------��------------

-

Leger - 138

Lehrer - 82

Leopold - 12

Lestarch - 14

Levi-Civita - 192

Lippmann - 132

Lismanianus - 14

Liu-Sin - 169

Livescu - 222

Luchian - 66

Ludovic al XIII-lea - 12

Lupaş - 54

Lupu, Nicolae Gheorghe - 101-104

Lusinius - 14

�acarovici, Neculai - 183-187

Macarovici, Constantin - 195-199

Macrea - 222

Maniu - 54

Manolache, Constantin - 213-215

Marinescu, Gheorghe - 149

Marinescu, M. Ion 179

Marx - 168

Massimu - 22, 40

Matsumoto - 234

Mavrogheni - 89

Mayer - 233

Mehedinţi, Simion - 54, 91

Meillet - 233

Mihai Viteazul - 14

Mihăiescu - 222

Mille - 60

Miron, Radu - 41, 233-236

Mironescu, Athanasie - 4548

Mironescu, George - 47, 81-83

Moisil 193

Moneta 90

Motăş, Constantin - 137-140

Murgu - 15

Murgulescu - 133, 222, 228

Murnu 88

Mrazec - 120

Myller - 192, 233

1tladoli - 14

Neculai - 59

Neculuţă 66

Negură - 41

Nicolas - 174

Nicolau, Constantin - 126, 173-175

Nicorescu - 221

Nietzsche 162

Nistor - 91

Noica - 149

Odobescu - 40

Onciul 54, 91

�anaitescu - 52

Papacostea 120

Papiu-Ilarian - 40

Parhon - 23, 150

Paucerus - 14

Pârvan - 54, 179, 219, 221

Perot - 14

Petru Cercel - 14

Philippide, Alexandru - 69-72, 224

Philippide, Daniil - 69, 70

Pincio 66

Pitaru, Kristache 89

Platon 11

Poenaru - 40

Polux 1 1

www.cimec.ro

Indice de nume 1259 --------------------------------------------------------�

Poni 54, 95, 96

Popa, Florica 144

Popa, Georgiu - 22

Popa, Grigore - 141-146

Predescu - 161

Procopiu, Ştefan - 131-135, 227

Profiri, Nicolae - 125-127

Proudlwn - 167

Pugiela - 14

Pu.şcariu - 71, 72

l\acoviţă - 138

Rainer - 114, 143

Ralea, Mihail - 167-170

Rădulescu, Andrei - 103

Rădulescu, Eliade - 22, 32

Rădulescu-Motru - 83

Răşcanu, Vasile - 107-110

Reichenkorn - 71

Reimann - 234

Repta - 54

Rheticus - 14

Ricci 192

Richelieu - 12, 13

Rikert - 162

Ripan 197, 198

Roman - 21, 22 40

Roques - 221

Roşea - 163, 193

Rouvroy duce de Saint Simon - 167

j, adoveanu - 23, 64

Sahia - 66

Saligny - 47

Sanilevici - 192

Savigny - 15

Sbierea 22

Scriban - 179

Selstrom - 97

Simionescu - 54, 137

Sion 40

Sivori - 14

Sommerus - 14

Sorbon 38

Spacu 197, 198

Spencer - 46

Stamati, Constantin - 31-34

Stâncă 66

Sthal - 168

Stoilov - 192

Străjescu 33

Sturdza, Dimitrie - 40

Sturdza-Miclău.şanu - 89, 90

Sturdza, Mihai - 15

Sturza, Marius 40

Suchier - 70

�erban, Radu - 46

Ştefan cel Mare - 14, 89

Ştefanelli - 54

mafrali - 221

Teodorescu 241

Teseu 11

Teutsch 54

Tocilescu 55

Toma, Constantin - 139-241

Toma, Stamati 31

Torricelli - 12

Trebici - 168

miteica 77 , .

www.cimec.ro

��---------M_E_M_BR_II_A_CA_D_EM_I_EI_R_OM_A_· N_E�O�RI�G�IN�AR�I =DI�N�JU=D�ET�, U�L��=S�LU:I ____________ __

Wrechia, Alexandrescu - 20, 21, 22, 40,

41, 60

Urechia, Alecu - 60

'lJ aquelin - 97

Vasilescu-Karpen 77

Vassler - 221

Veblen - 192

Vendryes - 221

Verghi - 60

Vlahuţă, Alexandru - 59-66

Vlăduţescu - 161

Vlaicu - 62-66

Voinov - 139

Voronţov - 32

Vrănceanu, Gheorghe - 126, 191-194

Vulcan 65

.alter - 138

Wernner - 96

Weyl - 192

Wundt - 221

laharescu, Barbu - 209-210

Zamfir - 168

Zeus 11, 90

Zschokke 138

'X.enopol - 88

www.cimec.ro

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă

www.cimec.ro

www.cimec.ro

Dr. Dorina Rusu, Membrii Academiei Române 1866-2003 - Dicţionar, Bucureşti, 2003;

* • • "Academica" (seriile veche şi nouă);

• •

• , Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, 1979 şi 2000;

• • • "Memoriile Secţiei de Ştiinţe Istorice", seria a IV-a;

Lucian Predescu, Enciclopedia României, Bucureşti, 1999 (ediţie anastatică);

Ioan Ivanici, Paraschiv Marcu, Nemuritorii academicieni români, Bucureşti, 1994;

• •

• , Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii. Dicţionar, Bucureşti, 1982;

Virgiliu Ene, Alexandru Vlahuţă, Bucureşti, 1976;

Octav Păun, Antoaneta Tănăsescu, Discursuri de recepţie la Academia Română,

Bucureşti, 1980;

Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dicţionarul scriitorilor români, Bucureşti, 2002;

Alexandru Dobre, Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român şi Societatea Academică Română, în Astra. 125 de ani de la

înfiinţare, Sibiu, 1987, p. 53-60;

Mircea Avram, Astra şi ecoul ei în Moldova, în Astra. 125 de ani de la înfiinţare, Sibiu, 1987, p. 171-174.

www.cimec.ro

Tipărit la

s.c. MULTIMEDIA INTERNATIONAL s.R.L. '

Editură & tipografie

Arad, Str. Constantin Brâncusi nr. 87 , Cod 3 1 03 89, judetul Arad, România ,

Tel./Fax: 0257 - 25 1 626

e-mail: mmi@rdslink.ro

www.cimec.ro

www.cimec.ro

www.cimec.ro