A C A D E M I A R O M A N A .

R O M Â N I IÎN

L I T E R A T U R A S T R E I N ASTUDII ISTORICO-CRITICE SI ETNOLOGICE?

CV

UNÜ MEMORIÜ ASUPRA MIŞCĂREl LITERATUREÏ ISTORICE ÎN STREINĂTATE ŞI LA NOI, URMATĂ ÎN DECURSULÜ ANILORÜ 1880 ŞI 1881

DK

Y. MANIŰMemhru cilii Academiei liornăne, secretarii alii Secţiunei Istorice.

EXTRASU DIN ANALELE ACADEMIEI ROMÂNE, SERIA II. TOM. V. SECT. TI.MEMORII ŞI NOTIŢlI.

. '•>_ _■>!. r í ?1 C- *

BUCURESCITIPOGRAFIA ACADEMIEI ROMANE (LARORATORil ROMÂNI).

26. STRADA ACADEMIEI. 26.1883.

BCU Cluj-Napoca

RBCFG201800747

S U M Ä B I Ű

Pagina

I. Introducere ; Memoriu asupra Societăţii archeologice din Banatü şi asupra scrie-rilorü istorice din 1880-81 ......................................... .... .............................. 1—

II. Anonimulu Notariu ală Regelui Bda. de RMhy; istoria, cuvinteloră biserică şimântuire, din limba română ; materialii lexicM românescă , în vocabu-larulü magiam................................................................................................... 7—12

I I I Ce erau Comunii, Picenii, Bisenii, Ausoniî, din Oltenia, Timişiana, Transilva­nia, Bucovina, Bessarabia ? din Cumania Panonică şi Cumania Moldo­vei? — Opiniunile lui Schafarik, Gebhardy, Pray, N. Chômâtes, A.Comnena. Roesler, Hunfalvy. Rèthtj. — Craiulă Ioan. — Datinele şi credinţele C om ane............................................................................................13—61

IV . «Latinitatea limbel Române», de părintele Goldis, însoţite de recensiune critică. 62—69V. «Dacia înainte de Români» de D-nulű Gr. Tocii eseu-, însemnătatea scrierel . . 69—71VII. Repertorială Hteratnrei archeologice şi epigrafice pentru Dacia, de L. Torma. 83—84VI. Documinte istorice pentru Istoria Româniloră din suta XVI, vol. III de Eud.

Hurmuzaki. Mihaiü Viteazu, judecată de contimporanii sei.................... 71—82XIII. Istoria popórelorű din Europa rësariténâ. de L. Diefenbach-, cu glosse . . 83—92IX. Istoria Resbeldoră între Ruşi şi Turci, de A. D. Xenppolu-, cu comentarii critice. 93—100X. Originile Româniloră (Abstamung der Romaenen). msoţită din partene de unu

tratată istorico-critică şi etnologică, asupra puncteloru : vechimea şi ori­gina Româniloră din peninsula Hemului ; continuitatea neîntreruptă, individualitatea naţională a poporului românescă în Dacia Traiană.Domniiele române în ambele Dacii. Espansiunea\Româniloră ; vechimea bisericei românescî în Dacia Traiană. e t c .............................................. 100—152

XI. In c h ia e re ....................................................................................................................... 153—

M E M 0 R I Ü

D E S F H E

MIŞCAREA LITERATUREÏ ISTORICE ÎN ROMÂNIA ŞI ÎN STREINĂTATE, URMATĂ IN DECURSULÜ ANILORÜ 1880 şi 1881.

Onorabili Domni colegi !

în anulă 1879 amű avutü onórea să presintü onorabilei Academie unu raportă despre mişcarea literaturei istorice în decursulă anu­lui 1878-79 ; de astă dată mişcată de acelaşi simtimêntü ală dato- riei mi ieă libertate a supune, prin Memoriulă de faţă, cugetărei şi bine-voitorei D-v. aprecieri, datele bibliografice asupra mişcării lite­raturei istorice din ultimii doui ani : 1880 si 1881, în credinţa că este bine a se vedé în ce proporţiune, în ce direcţiune, acéstá în­semnată ramură a sciinţei s’a desvoltată, fîă în sînulă naţiunei nóstre fiă în străinătate ; a se cunósce, întru câtă istoriografia, etnogra­fia, limbistica aă reuşită să suplinéscá lacune, să diminue saă să sporéscá controversele referitóre la genesa poporului română şi a limbei sale ; întru câtă problemele scólei germane şi slave din alte epoce aă primită, — în urma unei cercetări analitice şi mai aprofun­date— soluţiuni mai apropiate de realitatea fapteloră, de adevërulù istorică, şi mai corespundëtôre cu fenomenele şi elementele culese din viaţa poporului română, studiată acesta, în tóté particularităţile sale etnice şi limbistice ; în fine, spre a se vedé : în ce mesura

nouele cercetări aü ajunsü sà înlăture dubietăţile, şi mai multü încă, rëtâcirile născute în alţi timpi, avêndü ele de fondu mal multü nisce preocupaţiunî politice saü interese de ginte.

Este de însemnatü, că originea şi proveninţa geografică a popo­rului română, continuitatea, vechimea lui pe continentulă Daciei Tra- jane, latinitatea limbeî sale, făcu şi astă-di, în mare parte, obiectulă studiului etnografîcü, limbistică şi geografică la învăţaţii străini.

Scrierile cele mai însemnate în decursulü anilorü din urmă, au perdutü în mare parte din intensitatea preocupaţiuniloră ostile gintei nóstre, dar’ nu s’aü pututü desface cu totulă de erorile, carf aü datü nascere în trecutü la atâtea confusiunî şi îndoelî înfăţişate sub formă de controverse şi probleme, avendu-şi sorgintea în comentariile glo- satoriloră lipsiţi de cultulă adevărului şi îmbuibaţi cu doctrine spe­culative.

Specimene variate în forme dialectice, cum le avemü în scrierile moderne germane, slave şi maghiare, asupra istoriei şi limbeî române, comparate între dênsele, ne dau trăsura de legătură, care unesce pe scriitorii : Rössler, Hunfalvy, Cihac, Rèthy, Iirecek, Hilfeling, Schvic- ker, într’unü cuvêntü unescü scóla germană cu cea slavă şi ma­ghiară a căroră represintanţi suntü între alţii : Engel, Sultzer, Bauer, Eder, Schaffarik, Miclositz.

Vocabulariulü lexicografică, pe care se intemeézá limbistica mo- derniloră campioni slavi şi maghiari, este acelaşi la toţi adversarii latinităţei limbeî române. Acelaşi registru de materială etnografico- limbistică lă-întâmpinămă cu puţine variante la înveţaţiî vechi şi noul, ca : Drinov, Copitar, Dlugos, Eder, Sultzer, Rössler, Cihac, Miclositz, Iierecek, Rèthy, Hunfalvy etc.

Surprindëtorü lucru că, la nici unulă din aceşti adepţi nu dămă peste o soluţiune desbrăcată de vechile prevenţiuni, când este vorba despre originea, vechimea poporului şi a limbeî române.

Bine cumpănite şi analisate sistemele din literatura străină, se va vedea că ţelulă de a se contesta latinitatea poporului nostru, vechi­mea lui în sînulă Daciei Trajane, a devenită mai la toţi, aşa dicêndü, o axiomă tradiţională, o dogmă de credinţă, o cestiune de amoră

3

propriu pentru contrarii noştri!, ceea-ce ne face să credemü că în adevërü nu se caută o soluţiune istorică, etnică, etimologică ; că formele nu suntă pentru dânşii de câtă simple mijlóce adaptate la unű s'copă tendenţiosă saü şi eleminte sprijinitóre pentru probleme şi conclusiuni opuse sciinţeî şi verităţei istorice.

Fenomenele din trecută se reproducü în literatura lord istorică şi limbistică din aceşti doui ani încetaţi, în mesură cu preocupaţiunile politice.

In direcţiunea sau şi în atitudinea scriitorilorü Români, pe tërê- mulű istorică, şi faţă cu opiniunile scólei germane, slave şi maghiare, n’avemă de semnalată o prea mare schimbare. Ca excepţiune meri­toria se presintă în prima liniă, Conspectulü controversehră şi Princi­pii de lingvistică, ale eruditului nostru colegă Hasdeü, în cartea sea întitulată Cuvinte din Bêïrânï, tomulă I şi IlI-lea, precum şi valoró- sele lucrări datorite înveţaţiloră profesori : Ioan Goldisch (ca respunsă la plagiatele D-lui R'ethy) şi F. Mangra. Mai avemă de însemnată preciósa colecţiune de documinte istorice de la reposatulă Hurmtisachi, referitóre la viaţa româniloră din suta XVI.

Să sperămă că, încetulă cu încetulă, preocupaţiunile vatëmàtôre sciinţei şi străine de subiectulă ei voră dispare, şi că cultulă adevă­rului, reluându-şi curendă saă mai târdiă imperiulă în republica sciin- ţeloră, va face să se recunoscă : că amăgirea, veri-câtă de istâţă ară fi dialectica ei, nu-şi póte susţine puterea în faţa luminei pe care o respândesce adevărata sciinţă.

Indicele bibliografică ală scrieriloră apărute în decursulă anului 1880, este, după a mea cunoscinţă, următoriulă :

1. « Anonimulu despre Românii Ardealului» scrisă în limba maghiară de D-lă Dr. Rèthy Ladislau, în Buda-Pesta — 1880.

2. «Latinitatea limbeî române» ca răspnnsă la scrierea de mai susă, avândă de autoru pe D-lă Dr. Profesorii Goldisch Ioan, editată în limba maghiară la Arad.

3. « Origina Româniloru» (Abstammung der Rumänen), scrisă în limba germană la Lipsea, de Iosef Lad Pic.

4. «Istoria popórelorű din Europa resàriténâ» (Völkerkunde Osteuropas)

4

de Lorentz Diefenbach, scrisă în limba germană, editată la Darm­stadt.

5. «Dacia înainte de Romani» de D-lű Gr. G. Tocilescu, editată în Bucurescî.

6. Documinte relative la Istoria Românilorü, culese de Eudoxiu de Hurmuzachi, vol. III, editată în Bucurescî.

7. Repertoriu despre literatura archeologică şi epigrafică a Daciei (Re­pertorium ad litteraturam Daciae archeologicam et epigraphicam) adunate de D-lü Torma Károly. Buda-Pesta.

8. Resbóele Ruso-Turce şi înrîurirea lorii asupra Ţeriloru Române, în 2 vol. de A. D. Xenopol. Iaşi.

9. Biserica Ortodoxă Română, diară periodică eclesiastică No. 1 şi 2 din 1880, ediţiunea Bucurescî, articoliî : Metropolia Ungro-Vla- chieî şi Relaţiunile între Biserica Ortodoxă şi protestantă în seco- lulă XVI-lea.

10. Memoriulă luî Iosif Sterca Siulutiu, întitulată : «Despre eveni- mintele din 1848» în limba română, editată la Sibiü.

Scrieri apărute în 1881:1. Tóra Bihorei : Scriitori Romani asupra Bihorei, de Dr. A. Marki,

scrisă în limba maghiară şi editată de Hollosy Ienö în Urbea Mare.2. «Cuvinte din Betrânî», tom. III. Istoria limbeî române partea I.

Principii de linguistică, fascióra I, de D-lû B. P. Hasdeă, Bucu­rescî 1881. Tipografia Naţională.

3. Fragminte din istoria civilisatiuneî Românilorü : Veniamin Costachi, Mitropolit. Mold. şi Sucevei. Epoca, viaţa şi operele sale 1768— 1846, de Andrei Vizanti, profesoră la Universitatea din Iaşi, editată la Iaşi, tipografia Buciumulă română.

4. Constantin Negri, de acelaşi autoră. Bucurescî 1881. Imprime­ria Statului.

5. Museulü Severinulm. Anticitătile judeţului Mehedinţi, culegere de V- Dumitrescu. Br. I. Turnu-Severină, 1881.

6. Monografia Aradului, scrisă în limba maghiară de Ott. Lakatos, editată 1881, Arad, tipografia Gyulai Stefan.

7. Das Königreich Rumänien (Regatulă română), geographisch, mil-

o

litarisch dargestellt., de Tületh Henrich v. Nitlinghausen, in Szat-mâro : (Satu-mare) Viena 1881, edit...

8. Statistica si etnografia Românilor â, de Slavici.9. Memoriele lui J. Sierca Siuhitiu, continuare din o lacrimă, fer-

binte, III, 1881.10. Origina românii or ü şi latinitatea limbă române, de D-lű Pascutu

1881. Arad, edit. St. Gyulai.In acestü numërü de 10 scrieri pentru anulă 1880 şi 10 pentru

anulă 1881 mărginindu-se pe câtă cunóscemü arhiva bibliografică, ca produsă alu mişcărel pe câmpulü literaturel istoric ' în aceşti douî anï, no vomü încerca să resumărnă în esenţă — ca specimene — cu- prinsulü unui numërü însemnaţii din aceste producţiunî.

Incepêndü cu « Anonimulu» D-luî Réthy, ne facemù datoria de cro­nicara să semnalămu la acestü locfi, mişcarea încordată şi sporitóre a lume! maghiare, pe vaslulti câmpü alu literaturel istorice, limbi- stice şi arheologice, avêndü mal alesü de obiecţii vechimea şi con­tinuitatea poporului română în Dacia traiană, vechime cu care nu se potü împăca etnografii maghiari din dilele nóstre. Scopulü ur- märitü cu o stăruinţă — aşa dicêndü — nervosă la cei mai mulţi dintre scriitorii vechi şi noul, se scie care a foştii şi care este, cându vine vorba despre genesa şi vechimea, fiă a limbei, fiă a gintel române. Cunóscemü motivele lorii, nu ne surprinde zelulu ce se pune întru urmărirea acelui scopu, politică mai rnultü de câtă sciintificü.

Desfăşurarea acelora motive nu-şl póte avea loculü în acestă re- strînsă dare de séma. Concentrândü atenţiunea nostră asupra stu­diului obiectivù şi puşi la adàpostulü spiritului de nepărtinire, nu pregetă mű a declara şi a recunósce că vecinii noştri din ţările St. Stefan nu-şl perdü timpulu ; resultatele activităţel lorü pe tërêmulü sciinţeloru suntü surprindetóre ; — s’arü putea dice că el s’aü între­cu tü pe sine, cândü cugetâmu că din fărâmături disperse au formaţii unu ce aprópe complectű, aü ridicaţii unü măreţu edificiu pentru li­teratura maghiară, neapărată întrunii spiritü militantă, înlăturând.! până la excesü, până la esageraţiune, principiile cosmopolitismului,

2

6

chiar şi din sciinţă, precum suprimă ideia de naţionalităţi pe tërê- mulû politicü.

In legî ca şi în istorie, în limbistică ca şi în etnografia, ca şi în statistică, eî sünül aceiaşi faţă cu totă ce nu este rnaghiarü şi mat alesă faţă cu Românii, pentru cari eî au în tóté unii singularii prin­cipiu, o singură dogmă : maqhiarisare saü exterminare, în vana spe­ranţă, că într’o di otarele geografice ale Ungariei se vorű putea măr­gini la Marea Négrá şi până la estremităţile vechiului Atelcuză.

Cu tote acestea, abstracţiune tăcendu-se de prevenţiunile cari îm­pingă la alucinaiiune. meritulă loră pentru sciinţă mai că nu póte fi contestată.

Istoria Banatului Temişiană şi a regiuniloră Transilvane, populate de Români, a primită în ultimulă deceniă o desvoltare însemnată, prin descoperiri şi studii aprofundate.

Resultatele obţinute cu privire la ţâra Banatului, se datorescă în parte distinsului istoriografă Pesti Frigyes, care ne-a dată preţiosa monografîă despre Banatulü Severinuluh Valórea acestei scrieri pen­tru Români consistă în chiar particularitatea scopului, care se ur- măresce cu totă energia posibilă, fără a se putea atinge. Ea caută urme archeologice pentru o populaţiune maghiară compactă pe pă- mentulă Temişianeî, într’o epocă ante-romană.

Este de interesă a se cunósce, că investigaţiunile aă condusă la resultate cu totulă opuse acelui scopă urmărită.

Cu Griselini, Böhm, I. H. Schwicker, Fr. Wanicek, Laurian, Pesti Frigyes ; cu lucrările Societăteî istovico-archeologiee din Banată, în mână, vechimea Româniloră în acea ţeră românescă se póte învedera iară contrşxlicţiune.

Dar’ fiă bine înţelesă că noi le datorimă multă din puntulă de vedere ală sciinţei; datorimă în parte învăţatului Pesti Frigyes şi a- celei menţionate Societăţi, care numeră între membrii sei pe cci mai distinşi scriitori, cum este Milets, Tonna, SSzentklary, tSsalay, Horváth, Ardeleana, Odor, Trailla, Batiu, — descoperiri archeologice de cea mai mare însemnătate pentiu Românii banatului Trmimanu.

De la acestă preambulă trecemă la lucrarea D-luï Rèthy, întitu-

lata : « Anonimulü (regelui Bella) despre Românii Ardealului». Cartea este scrisă în limba maghiară, tipărită la B.-Pesta în anulă 1880 şi cuprinde 72 pagine, formată in octavo.

Autorulă, mărginită în cunosciinţa istoriei, începe prin a ne în­credinţa că primirea ce s’a făcută studieloră sale asupra Besarabieî şi a dinastiei Besarabiloră, care sta în strînsă legătură cu gmesa numelui Bæser-mèmj,(?) capitala ţinutului Haiducescü-(Haydu-Varusok)- în Ungaria, l’a îndemnată să-şi încerce péna de astă dată pe të- remulă limbisticel şi etnografiei române, în seopu de a lumina câte-va puncte îndoiose în cronica anonimului cancelariă (notariă), privitóre la vechimea româniioră în ţăra Transilvaniei.

Din citirea scrierel ne-amă putută forma convingerea Gă ea este mai multă o reproducere trunchiată din scrierile lui Rosier şi Hunfalvy.

Mal puţină cunoscëtorü de limba şi istoria română, mai puţină familiarisată cu principiile limbistice şi cu legile genese! saă şi ale selecţiunel, D-lü Rèthy nu ne-a putută da de câtă o copia inferioră originalului.

Ca şi Rosier, ca şi Hunfalvy, acestu zelosă quasi-glosatoră nu póte înţelege cum Ţipa % Baritű, Petrkeieu Has leü şi alţi învăţaţi români nu-sî iéü inima în dinţi, ca să renunţe în fine la latinitatea limbe! române, să recunoscă că primele începuturi de cultură se datorescă în mare parte limbeloră : maghiară şi slavă, de care abundă cateehi- smulù lui Tiâkotzy, întocmită numai pentru usulă româniioră?!

Nu înţelege cum Baritű, capă luminată, comite sacrilegiulă a în­făţişa în glosariulü sëu din 1879, elemintele maghiare şi slavone ca totă atâtea barbarisme în vocabulariulă română! (pag. 12, 13).

Cu ce este limba magihară — se întrebă D-lă Rèthy - - mal pre josu de cele alte limbi culte, pentru că a primită în organismulă sëû mulţimea de cuvinte turcesc! şi slavone ?

Autorulă se feresce ca de focă să ne spună cam ce s’a făcută co- piosulă materială latină, germană şi română din organismulă limbe! maghiare ?

Pëcatulu uîtărel este inerinte fanatismului, vanitatea împinsă până la făţărnicia, permite învăţaţiloră maghiari să caute la Români urme

8

de cultură maghiară, bine sciindd, că nimicö n’avea de dată, că ni­mica din ceea-ce are nu este a sea proprietate, ci totulü împrumu­tata saa usurpata, totuia apropriata de la străini, un prima liniă şi în mare parte de la Români, ca purtători aï culturel latino-romane pe pămentula Dacici !!

Ard fi să mergemfi prea departe voindfi a respunde la tote înve­chitele aberaţiunl şi a reproduce întreguld glosariù lexicd spre a pune în evidenţă anachronismele pretenţioşiloru epigoni moderni.

Suntema ţinuţi deci a ne opri la acéstá trecetóre observaţiune a- supra eremiadelorb D-luï Rèthy.

Copia ca şi originalulu (Hunfalvy-Rösler) însufleţită de aceeaşi pa­triotică dorinţă, caută să revindice pe séma seminţiei arpadiane o vechime"— dacă se pole — preistorică sad celu puţind ante-romană în Dacia Traiană, peste totd. In acesta piosd scopd, ea se încércâ a desfiinţa printr’o singură trăsură de condeifi totd ce s’a disd des­pre Români'în cronica anonimului notarid, care avuse pecaluld sad naivitatea să lecunoscă: că la descălicarea Arpadianilord, ordele lui Tuhutum ad dată peste o populaţiune română compactă în Marim­ba, Banatd şi Transilvania, avendd să susţină lupte desperate cu Ro­manii lui Menomonti, Clanăiu, G du.

Reuşita încercârel, ne-liitidu prea sigură pe acestd teremd, urma să se descopere und nou puntd de plecare. Cuvêntuld «Biserică» în graiuld poporului romand din Dacia străbună, era punctuld lui Ar- chimede pentru logica ingeniosului etnografă Hunfalvy, elu avea pentru sine und merită geografică şi în acelaşi timpd und interesă de noutate ; Iotă combinaţiunea isteţime! avea să se învêrtéscâ în juruld acestui puntd descoperită.

Cuvêntulu «Biserică» ne dice D-ld Hunfalvy avendu’şî proveninţa în peninsula Emulul, elu neapărată denotă proveninţa geografică a poporului română transilvană, din terile Daciei Aureliane.

Rëspundemu că este o erőre cumplită ! Puţine cuvinte vord fi de ajunsă spre a învedera inadmisibilitatea deducţiunelord.

«Biserica» românéscâ este formată din «Basilica» Romaniloru, cu­noscută în Roma cu multă mal nainte de colonisarea Daciel-traiane.

9-

In afară de Istoria Rornet, Lexiconulù de anticitate, ediţiunea lui Fridr. Gleditsch din Lipsea 1743, face menţiune despre Basilica An- toniana, Basilica Martiana, Alesandriana, Sempronia, B. Porcia, B. Ju­lia (Caesaris), B. Caesari Traiani etc.

Pliniu în cartea V şi VI scie să ne spună la ce serveaü acele e- dificiurt publice şi cum populaţiunea Romei ca şi a Italiei era de­prinsă cu acelti vechili nume, ceea-ce ne permite a presupune, că coloniile, legiunile Augustului Traiană nu-lö vorű ti uitatü ia hota­rele Daciei, pentru ca urmaşii lorû să fia nevoiţi a şi-lu împrumuta în munţii Emulul.... Am fi bine deci, să se renunţe la o ipotesă im­posibilă.

Mal este unu puntü cardinala care autorisă pe D-lü Hunfalvy la conclusiunl abătute cu totulă de la veritatea istorică.

In cartea D-luI Hunfalvy «Rumänische Geschieht-Schreibung und Sprachwissenschaft», adică : Istoriografia si limbistica română, cetirnü la pagina 41 şi 42, că cuvêntulü Mânture şi 'Mântuitorii arü fi împru­mutatul de la ungurescului « Menteni » şi « Mentő» ; de aci deducţiunea, că limba maghiară este mai vechiă în Dacia, prin urmare în dreptü a revindeca pe séma naţiune! maghiare o legitimă înrîurire asupra culturel române, în drepţii a-.şl spuné ultimului cuvântă în cestiunea privitóre la origina geografică a limbeî şi a naţiune! nóstre (p. 38.) Zur frage über den geographischen Ursprung des romanischen Volkes und seiner spräche, hat auch das Ungarische ein nicht unwichtiges Wort zu sprechen das meines Wissens-bisher noch nie angehort worden ist etc,

Bine dicea onor. nostru colegû, D-Iti Bari ţiü în a sea disertaţiune, rostită în şedinţa publică de la 15/27 Septembriú 1871, despre numele proprii, gentiliţie (de familia), geografice, topografice etc. «că adesea de la sunetulu unul simplu nume sau formatü pretenţiuni de dreptü, cari au fostă susţinute chiar şi cu arma în mână». — aşa o păţimu şi noi.

Credinţa care conduce pe D-lă Hunfalvy la resultatele de mal süsü, este că biserica apusână-latină nu cundsce termenulă de Mân­tuire şi Mântuitorii, întrebuinţândă pe similariulă «Salva şi Salvatorii» în technicismulă bisericescă, de unde urmézá că acéstá particulari-

10

taté la Românit Daciei Traiane, avendu-şi prototipulă în ungaresculü Menteni şi Mentéi, denotă că aşedarea Româniloră în ţările Sf. Stefan a urmată într’unü timpii pe cândü statală politică şi bisericescă ma­ghiară era întemeiată şi desvoltată ; cam între suta XII şi XIII.

Credinţa D-lul Humfalvy este rătăcită ! «Tatälü nostru» ală bise- ricet latine din primii timpi ai creştinismului, constată ună ce cu to- tulă contrariu.

In tabelele polyglote din anulă 1748, apărute la Lipsea în editura lui Chr. Fr. Gesner, sub numire de : Orientalischer tind Occidentalischer Sprachmeister — care între altele reproduce 200 forme de rugăciunea Domnului, adică «Pater noster» — ceti mű : Neve nos in tentationem in- ducito sed a Malotuere!

Plaută ne spune că «Manstutor» se traduce în Manutuetur : quasi Manu-tuitor, în sensă de Salvatoră. — Jlogo per supews qui estis, ossa mea tueatis.

Rugăciunea Domnului : «Tatälü nostru» românescă din suta V-a, termină cu urmátórele cuvinte : «et nu ne ducere in tentatione ci ne mantuesce de quelu reu», (a se vedea suplimentulă la Archiva albină Ro-

nescă : «Mântuire şi Mântuitorii» învederândă că unguresculă «Menteni şi Mentő (Mentor), departe de a forma stratulă românescului ; Mântuire, Mântuitoră şi-a primită fiinţa lexică din vocabulariulă românescă.

Intru câtă românismulă va fi avută saă nu, partea sa de în nu­ri re la desvoltarea culturală, fiă politică, fiă bisericéscâ, a naţiunei maghiare, lăsăum pe eruditulu profesoră Farkas să se înţelăgă cu D-lă Hunfalvy şi ală seu docilă elevă Rèthy.

Afirmaţiunea învăţatului şi iubi Lori ului de adevëru, profesorale Far­kas, este că : «la descălicarea Arpadianiloru pe pàmêntulü Panoniei, «tote regiunile Daciei erau ocupate de romani; că aceşti romani aă «înrîurită peste totă şi în tote asupra culturel poporului maghiară» (A se vedea istoria bisericéscâ de Farkas, torn. I, p. 257, reprodusă —fragrnentulă de mai susă—în disertaţiunea D-lui prof. rom. V. Man­gea, «despre continuitatea ne’ntrerupfiă a elementului romană în Da-

i l

cia traiană». publicată ín diarulă «Familia», 1882, No. 31 şi ur­mătorii).

Faţă cu acéstá categorică şi autorisată afirmaţiune, nu scimă cum s’ară cuveni să respundemü la inurbanităţile unui scriitorü cu mari pretenţiunl, care-şl permite să vestejescă memoria veneratului P. Ma- ioră, tacsându-lii de nesciitoriă şi Rmerariă în ale limbe! şi istoriei române.

Atare deprimătore necuviinţă se face în citata scriere a presum- ţiosulul neofită HunfaJvy. la pagina 23, unde se dice : <Aus diesen «einigen exempeln ist ersichtlich dass die linguistische Unwissenheit «des P. Major... . eben so gross ist wie seine römische Vermes- «senheit.»

In tradiţiune românéscà : «Din aceste câte-va esemple se invede- «rézà, că nesciinţa limbisticà a lui Major este totü atâtü de mare «pre câtu este de temerariă pretenţiunea românismului seă.»

Afle D-lű Hunfahy că prin violinţă nu se póte vesteji valórea bărbatului serbătorită în lumea sciinţeloră !

«Scienlia violenlia non auferlur«Anüquilate non corrumpilur», dice Cassiodoru.

Noi ne întrebămă mereu : De unde, şi pentru ce atâta amără­ciune ? !

Resfăţatulă — între al săi — etnografă Hunfalvy, mal că ni o supune la întelesü, dicêndu-ne, că nu póte pricepe cura : frundia ro- mânescă să aibă aceeaşi sorginte lexică cu latinesculă «/r«s»-ndis şi / 'runde ! Cum subst. rom .«Orbu» să semene ca doue picături de apă cu lat. Orbu-s — Orbum me fecisti (la cel vechi) ; cum : feciorulu si fecióra românului, să fîă frate bună, de sânge cu / dolus şi feciola slrebuniloră latini! Cum iarăşi, t/scn/ţulă) nostru— să fiâ gemenă cu tSicaful» latină, şi în tine cum românesculă : Lom, locuire, locuitorii*, să nu-şi aibă prototipulă lexică în maghiarulă : Lakô, Lokàs, lakni, ci să derive de la latinesculă : Locus, heure, locatarius !

De aci supërarea, de aci urgia — Inde ira*!!Cu totă supërarea şi urgia stirpel Arpadiane, adevërulü nu póte fi în-

lăturată, élű ne spune că multe şi surprindetóre surită fenomenele în limba română, pentru care numai unu : Quintilianu, Enniu, Festa, Jsi- doru, Virgiliu, Prisciu, Plaut u , Naeviu, Cicerone, etc., ne póte da lămu­riri prin esemple şi frag minte culese, adunate din tesaurulü de monu- minte alu vecheî latinităţi. în care fost-aă scrise cele XII tabele de legi; prin fragminte din Carmenelle Saliloru, şi póte chiar din tabele Eu- gubene ale anticilorü Ombriî.

Unu paralelismü studiosü între limba romană şi cea latină din cele patru période : prisca. latina, romana şi mixta (post imperium la- tius promotum) cu raportă la formele el. ni-ară da, întru adevërô— precum bine observă veneratulă părinte Ţipariu, în principiile de limbă p. 20 — unü testimoniu strelucită şi convingetoră despre vechimea limbel românesc!, cu care prea puţine alte dialecte romane, chiar şi din cele mai cultivate se potă asemëna.

Noi nu facemă procesă limbel maghiare pentru că trăindu în co- merciă cu românii, ca purtători al culturel strebune romane, simţi necesitatea să împrumute pe latinulu « Vir» (rom. Vérű) prefăcendu-lu în «Fér», pe lat. rom. Agm şi Arat transformându-le în «Agor şi a- rat-ni», pe lat. Evus, Idus. lat. rom. fetus-fetu ; imberbus-barbatus, Pu- nio şi poena, fundam, termentum filin şi fiu (rom.) lieras, Libelus, or- fanus, cioplindă din ele pe séma vocabulariuluî maghiară pe alü loră : Ev, Ido, facsû (fetu) Ur, Ban (lat. poena, germ. Pein) föld Termet, fiú, Levél, föld, Némber, (embrion) Àrvàny !

Ce să mai dicernu despre genesa cuvintelorù trecute de la latino- l’omâni la maghiari, cum suntö d. es. mag. Sors (lat. Sors = Sorte) mg. Szem (lat. Semen), Sor (lat. Seria) mag. Szántó (lat. Sement um), mag. K'crelö (lat. Querela) mag. (Ist (lat. Ustum ab Uro) ; m. Zsörtös (rom. Cérta, lat. Certamen) ; Pénz (lat Pensum, aura, tributum pensare di- citur moneta), mag. Örök-ség (rom. IJriche-urica, lat. Origó); mag. Görbe. (lat. Curbus), mag. Kurta (rom. Scurtă, lat. Curtum), mag. Költő lat. Cultus—poesia fiindü unö Cultă) rn. Imádó (lat Imago) etc. etc.

Elemintele străine, forme străine în limba nostră, dacă străine suntö, potü fi luate dreptă tofă atâtea documinte istorice pentru vechimea, espansiunea şi cultura româniloru, cari, în cursă de secol!, au stată

ca şi suitorii lorű, în relaţiuni fia de comerciü fiă de federaţiune, cu diferite popóre vechi şi noul.

Trecêndü la o altă serie de idei, avemă de însemnată, în a II-a parte a scriereî, puerila fabulă despre unü pretinsă Stată «Cuman» su- pusă coronei ungare şi înfiinţată pe pămentulă ţeriloră dunărene.

Despre atare închipuită regată ală Cumanieî, se face mare vuetă, atâtă în originalulă etnografului maghiară Hunfalvy, câtă şi în pla­giatele lui Iicthy.

Se pretinde, fără celă mal mică respectă pentru adevărulă isto­rică, că regii Ungariei, anume Bella IV, ară fi cucerită, cam pe la 1275 ţările romane de la Dunăre, cunoscute în cronicele Ungare — posteriore epocel de mal susă -— sub nume de « Comania», şi în con­secinţă, presupuşii cuceritori Arpadianî şi-ară fi însuşită titlulă de Rege ală Comanieî —- Rex Cumaniae— în semnă de suveranitate asupra pământului românescă ! — astă-felă susţinea Reeder, astă-felă crede Hunfalvy şi în cele din urmă R'ethy.

Dar’, aşa să fiă ore ?Sciutu este că incursiunele maghiare pe pămentulă moldo-româ-

nescă, începu numai în periodulă aşa numită micstă, subt Carlu Ro­bert, Ludovic, fiulă seu, Sigismund (înfrântă la Nicopolea) şi Mateiü Corvinulă ; sciută este de asemenea că tote încălcările aă fostă ener­gică respinse, cu perderl simţitore pentru ordele arpadiane, atâtă de pe pământulă Moldovă câtă şi ală Munteniei.

Ungaria Arpadianiloră, vasala Romei pontificale, precum afirma Fejér în ală săă codice diplomatică, vasala Bizanţiulul din timpii lui Stefan IV si V a lui Geyza II, după cum ne spune analele bizan­tine, nu se putea încumeta să facă ună pasă în afară, fiindă răă sfîşiată la sine a-casă, fiindă încălcată cândă de boemii lui Ottocaru, cândă de bulgari şi tătari, cândă de romanii asanidl în unire cu Pa­tinaţi şi Comani, din regiunele muntose ale Daciei, despre vechiulă Atelcusă şi Delta Dunărei, numită Peuca=(ßuca)=Picenum.

Colecţiunile de legi şi rescripte regesc! din suta XIII — vorbescă în adeveră despre acea pomposă titulaţiune, istoria însă nu scie a ne spune nici măcară despre ună simulacru de cucerire pe timpii

13

3

U

luï Bella IV saü şi Stefanü F ; faptele de la care-sï are urdirea acea presumţiosă titulaţiune, n’aü a face întru nimicü cu ţările ro- mâneseï, totulü se reduce la o ingeniosà amăgire de sine. Cu totulü altü-ceva ne istorisescü analele bisantine şi ungare, referitóre la viaţa, espansiunea şi puterea Cumaniloru, Uzilorü, Pieenilorü-Bisenilorü din Transilvania şi Ungaria Panonica propriii <Jisă, de pe timpiï regilorü arpadianl.

Să flă bine înţeleşii ca în suta XI, Numele de Ausonî îşi pri- mesce forma de Uzonî şi Uzi (Utzen) în cronicele grecesc!.

Acăstă contracţiune a dată ocasiune la multe confusiunl. Cronicarii Ungariei îlu identifică cu numele de Iaşii — lasigiî — Iasones — Phili- staerï saü Areas, atribuitü Curranilorü.

Comanil Moldovei ; Picenï, Biscniî (acelaşu poporü) Ardealului fi- guraü pe la începutulü sutei X=XI, în cronicele bisantine, sub numele de Uzi. Zonaras ne vorbesce în memoriile lui Striteriu despre incursiunea Uzilorü dir. Moldova, pe pămentulu Tracici (suta X), înţe- legêndü pe Comani.

Pe la 1021. Ungaria fusese greu încercată din partea Pacinacilorn transilvani. Uricele Panonieï afirmü că Cumanii şi Pacinaciî cunosceau până în cele mal mici amănunte, tóté regiunele muntóse ale Tran­silvaniei, Bioreî şi Ungariei de miădă-nopte şi erau deprinşi cu viaţa de munte.

Mal resultă din aceleaşi Urice că în miedulü Ungariei, în ţările Vameşului şi ale Marmatiei, trăia o populaţiune numerosă românescă sub numire de Vlahi, forte puternici pe timpul celui de al Vl-lea rege arpadianü, numitü Solomon, — intre anii 1075—90.

Sub domnia lui Bella IV şi Stefan V nu putea fi vorba despre o Comaniă, fiă în Moldova fiă în Muntenia, căci deja în a doua jumă­tate a sutei XIII, numele de Coman, după credinţa chiar şi a lui Pray — era metamorfosatű în celü de Valachî.

Sub Geyza I I (fiul lui Bella IL Gfeyza secundus secundi Bellae tilius) urcatü pe tronù la 1148, Transilvania era ocupată pestetotü de Români, cunoscuţi în diplomele şi rescriptele regesc! sub nume de Bisenl şi Comanî.

15

In mijloculü aeestorü Bisenï si Comanï suntü aşedate primele co­lonii teutonice.

Scriptele, Chrisóvele donaţionale din suta XIII— 1227 — făcu men­ţiune despre acel Bisenï şi Comanï în înţelesu de Români.

Pe la anulü 1170 — 1173, sub domnia lui Stefan I I I şi Ladislav IR Comaniî împreună cu aï lorü congerenî : Uzi (vechi Ausonï) eraü a- şedaţî între Tissa şi Dunărea, regiune numită mal târdiü : «Co- mania-mică. »

Istoria aeestorü timpuri vrea să scie că mal esistă în Pano-Dacia, ( Valeria de altă dătă în Alpi! Iulie!) şi o altă Cumaniă, (lisa- Pare (între Mureşu, Crişiu şi Tisa), că poporulü (românescü) Comanű, împărţită în triburi (numërü de 7 ca şi Padnatiî în 7 Iernate) îşi a- veaü propiiï lorü domnitori saü regi şi compuneaü partea cea mal însemnată, cea mal numerosă şi mal fruntaşă din populaţiunea Ungariei.

Gebhardy în a sa carte : «Geschichte des Reichs Hungarn tom. II «pag. 113» afirmă faptulü, dicêndü :

«Diese Gummier Mähten mm einen beträchtichen Theil der Hungarischen Ra­tion und ihre vornehmste stärcke aus.»

Cetăţile şi asedëmintele Cumanilorü —Pacinaţl eraü cele mal im­portante.

Disulü rege Bella IV, sta în strînse legături cu poporulü Cimianü, se pusese în fruntea lorü proclamându-se pe sine rege alu Cu­manilor ű.

Afecţiunea sa pentru Cumani, încrederea în însuşirile şi vigórea lorü l’a fäcutü să îmbrăţişeze religiunea Oumană (ortodoxă) dândü ur­maşului şi fiului sëü Stefanü V de soţiă pe Elisabeta, fiica unul frun­taşă Cumanu.

Asupra acestui punctü cuvintele Iul Gebhardy de la pag. 113, a- celasü tom, suntü urmätürele :

«Der König blieb daher seiner ehemaligen gesinungen gégén diese Leute ge- «treü, erkürte Sich für ihran König u. gab Elisabeth eine getaufte komancrin «seinem sohne u nachfolger Stefan' V zu einer Gemahlin etc...»

Fără temeiü suntü dar’ suposiüunele lui Prag, că ţerile romane

16

transcarpatine, adică Muntenia şi Moldova staă în legătură cu acelü titlu de rege.

Regele Bella asociindu-şî pe fîulü sëü Ştefană la domnia, l’a fostă numitü principe alü Transilvaniei d Domnă alu Comaniloră.

Cu ajutorulü incuscritilorü Cornant a reuşită Ştefană, devenită Rege, să respingă incursiunele Bulgariloră şi Serbiloră, alungându-î din Sirmiă şi din învecinatele regiuni ale Ungariei de miédá-di, nu- mindu-se, de sine în urmarea acestui succesű, Rege alü Bidgariloră si Duce alu Sclavinieî.

Ladislav IV fîulü lui Ştefană V şi alü Elisabeteï, surnumită La­dislaus Cumanus — s’a căsătorită la rândulü sëü şi elă cu o fiică de Cumanu, numită Eva.

Reese în modă învederată din cronice şi rescripte, ca faptă istorică : *

1. Că poporală Comană — care numëra între fruntaşii sel patri­cieni, familiile : Arbut, Turture, Comană, (Kemenî de astădl) era nu- merosă şi a totă putinte în Pano-Dacia şi Panonia-Ungarică, avêndü din timpii imemorabili, regii şi beliduciî proprii, trăindă cu institu- liunile loră vechi şi fără celă maî mică amestecă cu Arpadianil- «(Sie gehorchten nur ihrem sieben Stamfürsten, hielten ihre sieben Stamme «nach der alten weise und betrachteten die Hungarn als eine ihnen ent- «gegen geseste Nation mitt der Sie weiter keine Verbindung als die ge-

«meinschaft eines Königs hatten» —• dice Gebhardy.2. Că acestü poporü era creştină şi ţinea de biserica resăritenă

ca şi regina Elisabeta, ca şi nora sa Eva şi fîulü ei Ladislaă Cumanu, numită de cronicarii germani : Claudiu.

3. Că Bella IV, Ştefană V şi Ladislavă IV numindu-se pe sine regi al Cumaniloru, aveaă în vedere pe Cumanii Ungariei şi nici de cum o Comaniă în Muntenia saă Moldova.

4. Istoria mal scie să ne spună că pe timpnlă celoră trei regi de mal süsü, pontificii Romei şi prin eminenţă Gregoriă X, înspăimân­taţi de progresele bisericeî răsăritene în Ungaria, datorite poporului Comană, aă întrebuinţată tóté mijlócele spre a-1 trage la sine şi a-î alipi la biserica Apusană, dar’ însă fără reuşită.

17

Cunoscută este sorta tragică a regelui Ladislaü Cumanü pentru înclinările sale către aï sei Cumani şi biserica lorii. Scimű cum, spre a resbuna mórtea regelui, poporalii Cumanu luase decisiunea să es- termine, prin focă şi sabiă, totü némulü Arpadianilorű şi să supună dominaţiuneî Cumane, pe tóté popórele Ungariei.

Cunoscuţii este de asemenea, că în urma sângeroseloru lupte şi a înfrângerii suferite de Comani, acéstá naţiune şi-aă păstrată nea­tinse imunităţile şi neatârnarea, tote aşedemintele vechî până în suta XIV, mănţinendu-se ca poporü C'umanii, cu limba, datini şi bi­serica proprie, pe continentele lorii numite : Cumania mare şi Co- mania mică, «Kis Kunság. Nagy Kunság.

Práy recunósce însuşî în ale sale Anale, pag. 365, că şi în urma sângeroseloru lupte şi înfrângeri, puterea Cumaniloră nu numai nu scăduse, dar că ei îşi aveaü proprii lorii regî dintre cariï unulü înso­ţise pe regele Ungariei din anulă 1298 (Ladislaü IV şi Andrea III) în rësboiulü avutü cu Boemii şi Germanii.

Judecândă după starea de neatârnare şi imunităţile cu cari aü trăită până aprópe în dilele nóstre, ei formau unü statu distinsü în statulă Ungariei.

Cu trecere de timpü s’aü restrânsă acele vechi imunităţi ; titlulă de : Ilex Cumaniœ, s’a prefăcută în Capitanu ală Comandorii şi Tasigi- lorü (identică) reservată până astădl, prin legile ţerei, numai pe séma Begeluî.

Se mai susţine la aceiaşă pagine (29, 30) că în suta XIII nu e- sista nici o urmă despre domniate romane în ţerile dunărene, spre dovadă ni se dă actulă de donaţiune ală regelui Andrea I I (hiye- rosalemitanul) din an. 1222, prin care se face dară cavaleriloră teu­toni, pămenturi în ţara Birsei (Ardeală).

Inconsciă argumentaţiune!. Cum se póte concilia o asemenea ipo- tesă cu însăşi mărturia scutierului temerariă —Rethy— care ne spune că Grigoriă X III(? ) înfiinţase cu învoirea domniei Moldovene, o E- piscopiă «cumană» pentru omenii sei Comani de rită latină!

Dar’ pastoralele lui Inocentiü IV la adresa Romaniloră şi Coma- niloră din 1253..... Dar republicele moldo-romane şi domniatele muntene;

18

dar’ insistinţa lui Grigorie IX din 1239 pe lângă Bella IV, în scopü de a’iü îndupleca să constrîngă prin sabiă şi focü pe ereticii ro­mani din acele domniate (Regnurî-State), la unire cu biserica Romei,... rămână uitate ca multe altele ? !

Mal este cunoscută istoricaminte că Andrea I I I (1311 f) strîm- toratü de romani «Asani§î», a căroră domniă se întindea peste ba­natului Severinulul, Sirmiu, Dalmaţia şi în parte peste Timisiana Iul Actumü până la Mureşu, şî-a rescumpëratü pacea prin încuscrire cu Asanidit, dândCi pe fiica sa de soţia lui loanü Asanü!

Reese dar’ din tote că deşerte suntă închipuirile şi afirmaţiunile lui Rèthy, ca şi ale lui Hunfalvy !

Arű fi póte nemerită să deschidemă chiar la acestă locă, o mică pa- rentesă spre a da pe câtă se póte o atenţiune mal obiectivă, păreri- loră şi conclusiuniloră etnografice referitóre la genesa : Cumanilorü, 17- zilorű, Picenilorű-Bisenilorű, a căroră nume şi fapte stau în de aprópe legătura cu istoria poporului Cumanü din suta IV—XII.

In substanţă, conclusiunile unul însemnată numeră de etnografi străini şi români, de autoritate, înclină a le atribui genesa turano- finică, dându-ne ca temeiuri nume genetice şi topice pe pămentulă românescă, mal dându-ni-se şi fragrninte archeologice şi limbistice, ca rëmase saă culese din vieţa şi datinile Cumano-Uso-Pacina- citiloră.

Variantele numelui Cuman-Cun-Hun, Pacinati-Pieenil-Bissenl-Pecenegi, Usi-Ausonî-Udini-Undem, aă dată primulă îndemnă la babilonia et­nografică vechiă şi modernă. Ca în alte multe, biografii şi cronicarii Bizanţului, ocupă primulă locă şi în acéstà confusiune etnică; pe urmele loră se perdă cărturarii Români, mărginindu-şî cugetarea la o simplă reproducere fără cohesiune. Inveţaţiî Germani în parte şi presumţioşiî Maghiari neofiţi, facă ună capitală politică din acea con­fusiune, presentândă lumii câte-va păreri trunchiate şi pripite, ca totă atâtea resultate ale unul studiă profundă.

Nimică, chiară nici ingeniósa restălmăcire de numiri topice, cum între altele este şi specimenulă de Teliormanü; nici fragmentele din- tr’o pretinsă limbă Cumană, surprinsă în anulă 1771 la Cumanii

19

Ungariei, despre care ne vorbesce Prây ; nicî variantele din Ora- ţiunea Domnului, reproduse de Tlmnmann şi Dugonicî, descoperite, dice-se, în Sân-Miclăusulu Cumanieî Ungare (Khun St. Miclosch,) şi Dobroţihu, care de şi cunoscute lut Maior şi Şincaî, n’aă putută să le tae pofta de a vedea în Cumanï unü poporü românescü (Hasdeü originele Craioveï, pag. 30); nicï studiele pré doctului Blau (über Volkstum u Sprache der Rumänen 1875), nid deprinderea de a jertfi ómen! la mormintele regilorü, precum pretinde Alberich şi Join­ville sau flamandulü Ruysbroeck; nid în fine vocabulariulü Vene- ţiană (latinü, persanü şi Cumanü) de la biblioteca Petrarcha, repro­dusă de Klaporth ín memoriulű relativă la Asia—Paris 1828, despre care Boeder şi Hunfalvy făcu ună mare casă—nu ajungă să rădice la po­tenţa unui adeveru istorică, hipotesa geneseî turanice a Cumanilorü, şi ded nu potă să ne îndemne a ne forma o altă convingere despre originea loră romană, de cum se vede ea susţinută în tóté studiele nóstre de până acum.

Reservându-ne a reveni cu altă ocasiune, printr’ună anume studiă, asupra acestui meritoriü şi importantă subiectu, ne mărginimă pentru astă dată a supune atenţiune! şi meditaţiuneî mature, suc­cintele obiecţiunî cari se rădică cu totă puterea logicei, contra u- noră arguminte întemeiate pe datele archeologice, topice şi limbistice ca cele de mal susă, saă şi pe datini reă interpretate.

Variantele lui Thunmann şi Dugonicî, ori care ară fi autoritatea loră, nu potă avea cea mal mică greutate în sprijinulu acelei ipotese, întru câtă elemintele adunate, nu ne presintă seriöse şi indubitabile garanţii pentru autenticitatea şi proveninţa originalului, de la popo­rală Comanu.

S’aă vëdutü falsificări de inscripţiunl, plăsmuiri de documinte, al- teraţiunl de nume proprii şi topice, până la necunóscere, precum cu multă dreptate observă Chateaubriand în studiile sale istorice «Etu- « des ou discours Historiques»—Paris 1857, pag. 531, reflectândă a- supra deformaţiunel numelui de Gaiseric, Geiseric, Giseric, G en zer ic, Hun, Chim etc.

Avemă casulă alfabetului Dacică din Secuimea Transilvaniei; s’a

20

puşti şi se pune la îndoiélâ autenticitatea documentului Iluru desco­periţii în Moldova, şi ni se cere, după atâtea decepţiuni şi esemple con­crete, să damu necondiţionaţii credëmêntü unorű colecţiuni de cuvinte, combinate mai mulţii în risiculü şi pericolulű credulităţii naive.

Variantele Oraţiunei se despartü prin forma şi íondulü limbisticű, de tóté oraţiunile seminţiiloru turano-finice ; n’au cea mai mică tră­sură care să ínlesnéscá criteriului limbisticű a le apropia de frag­mentele lui Prăy, sau şi de materialulű vocabularului Veneţianu.

Acestu din urmă se vede curatü a fi fostu adunatü prin regiu- nele încălcate de ordele mongole şi tătare, într’unü timpü pe când rămăşiţele lorű se adäposteaü prin ţinuturile prădate şi supuse dom­niei musulmane.

Intre cele 200 specimene de oraţiuni dominicale, culese de la tote popórele globului nostru şi reproduse în colecţiunea de la Lipsia în anulű 1798, cunoscută sub numele de : «Orientalisch u Occidentali- « scher Sprachmeister u das Gebet des Herrn în 200 Sprachen u Mund Arten». nu dămu peste vre-o Oraţiune a Cumanilorü, Pacinacilorü, Usilorü, Beseniloru; Variantele lui Thunmann puse faţă în faţă cu Oraţiunea : finică, Turcică, Persică, Tartarică, Cuzur atică, Osiiahă, Chalmucă. Mon­golică, se póte verifica mistifîcaţiunea încercată cu acele versiuni pretinse Cumanice, învederându deşertăciunea deducţiunilom lui Pray, Roeslcr, Hunfalvy şi adepţi.

Spre edificarea şi ilustraţiunea criticei filologice şi etnografice, serve următoriulu paralelismü :

Variantele :

Cumana (Thunmaun) Finica Turcica«Bezen attamaz Kenze, Kikte «Isa meiden joca ölei «Abana aldhi phialse «Szén leszen, szénádon, dösón «taivvaisa Pyhitetty «mavete. Kadussa, issmeia «Szen Küklon nie-czegen,-gerde «toison Sinum nynies «Taeta malcuteca seu.

Tartarica Persica«Alha Vizoum ki Kokta Sen «Ei pader ma Kih der Osman«Evlya ol dur Senung adung «Pak basched nam lou«Kelsoun memle Ketung. (mag. emlike zung.) «Beyayed padischach lou.

21

Ostiákica«lez tne Koendind jejand

Nopkon «Noeni Nip «Ta’t tnie Noedkots’j.

Mangalica

«Asloe ilsichcha ale tende baitsie lingri.

«Gerele neretsine «Sine Ihoeroe tulsim.

Prin fragmentulü (lin vocabulariulü venefianü, care ne conduce la epoca încalcarilorü tartare şi mongole ; prin variantele oraţiuneî do­minicale, nu se pôle confirma părerea su maria a marelui scriitorii Cantemir ă, şi cu atâtu mai putinü conclusiunea lui Suhn (despre o- rigina Uzilor u, şi Polovzilor), care ambele se unescü întru a decerne Cumaniloru (supranumiţi în idiomulü rusă : « Polovzi» după agerimea lorü în mânuirea arcului), Picém — Biseniloru, Uzïlorü (Cusoni), o prove­ni nta turanică.>

In câtü pentru autoritatea fontânelorü istorice : Bizantine Slave, germane, maghiare, polone din evulű-mediü, ea urmézâ a fi primită subt beneficiu de inventariu şi în totü casulü Cu cea mai înţelâptă reservă.

După toţi scriitorii vechi, reputaţiunea cronicarilor, geografiloru, şi biografilorü bizantini, nu este de locü íncuragiatóre ; faţă cu ro­mânii , ei aveau puternice cuvinte să denatureze fapte şi nume cândü reticenţia nu le mai era posibilă.

Pentru ei, slavii şi romanii erau : cândü Avari, Tribali sau Bulgari, cândü Sar maţi, Daci, Traca, Misiem şi Scythe; pe maghiari îi con­fundau cu Turcii, precumü confundaü pe Danesi cu Dacii !

InveţatulO nostru colegü d-nulü Hasdeu recunósce că Bizantinii, şi în parte Romanii nu escelaü printr’o Transcriptiune esactă a numi- rilorü barbare !

Ce alta făcea renumitulü Iornandes? Ce faceaü Polonii si Germanii5

în véculü de mîjlocü? ce facü ei astă-di chiarü, în scopulü de ger-4

Gu saratica«Paramand alotze amara Pila «Tamara nama pusa Karvane «'l'umara ratschia ávvé (venial)

Calniyccica«Amin moen moengi avagoe

negdaogidadoe Garisjegan ogdigoe Singi

22

manisare? Aflà-se vre unü nume vechiű de familiă, localitate şi re­giune. remasă întregii, transcrisă esactù ? Thunmann caută ţera Moldovei prin As'a, precumu Roeder caută légánulü limbet şi a ge­neset române prin regiunile Urduim!

Acelaşu procedemêntü, acelaşu procesü de distrugere şi anihilare sau selecţiune etnică şi filologică, s’a practicatü la scriitorii slavi din tóté epocele, începêndu delà Nestor, Dobrovsky, Schafarick şi până la Cihák.

Cronicarii maghiari n’au remasu mat pe josü : falsificarea, desfiin­ţarea numelorü gentilice, topice, a urmaţii şi urmézá la denşiî pe o scară întinsă, cu o energiă febrilă, în scopü de maghiarisare, care a devenită pentru Arpadianî unii principiu de stată !

Cumă se face aslă-cjt statistica, etnografia, istoria în Ungaria oficială şi literală a stirpeî arpadiane?

Despre trecută avemă informaţiunt la Eonfiniu, care nu se sfiesce a declara, că tolulă este viciată şi desnaturată până la inepţiă în Analele Ungariei : « Verum enim hac re potissimum execrandi sunt un- «garorum Anales qui ineptissime scripte sunt \ » Pentru actualitate avetnit scrierile lut Hunfalvy !

Fală cu fapte vëdite să nu ni se cérà a pune necondiţionată ere­dé mentă pe făntânele slave, germane, bizantine, maghiare, mat alesă din mediulă-evă !

Dacă variantele reproduse, dacă vocabulariulă veneţiană nu este apocrifă, nu este invenţiune, fantasiâ saă farsă, întrebămă : cuină de nu se apropie materialulă lexică ală varianteloră, de nicî una din speciminele turano-finice ?

Materialulă din acelă vocabulariă presentată ca proprietate Co­muna, tătară saă mongolă, numai Comună nu pofe fi, căci în ase­menea casă elă s’ară apropia întru câtă-va de idiomele maghiare, a- tâtă de aprópe înrudite cu dialectele fino-turano turcesc).

Ună singură cuventă din colecţiunea lexica a vocabulariulut, şi anume cuvenlulă : «Yel» (vent) presintă o identitate cu maghiarulă «Szél», avendă aceeaşi desinintă.

Stratulă lexică ală varianteloră din oraţiunea duminecală pare a

23

se apropia mai multü de forma şi fondulü oraţiuneî maghiare, din primit timpi aï creştinismului arpadianù.

Unü altu argumentă pentru turanismulu Cumanilor ii ni se dă unü nume presupusü Cumanii, prin urmare tar ano-finicu, conservatü la noi, în nomenclatura cartografica a judeţului « Teii-ormanii ».

Elu aru fi denotàndü o <pădure dósa» saü «nebuna» ciirnü se mat numesce şi o altă pădure, în regiunele Deltei nóstre (Dobrudja).

Se pretinde că acestü nume compusü din Teii (Stultus) şi Ormán (boscus-pădure) arü fi după Klaproth o rămăşiţă din timpii doini- naţiuneî Cumane în acele regiuni.

Printr’o trăsură de unire între numele Teli-orman şi celü pretinşii Pe­ceneg : înfăţişată sub forma de Tenuormon sau Teneh-orman, (identicii «cu tunguşulii «Tănâk» «nebunu;» Buriatul: Tenck şi talaro- Karagasiad : «Tenăk, de cenuşi cu magbiarulű: Tanké = dumm, — ti mpit) ;—desemnând «şi élű după cumu se înduplecă acrede însuşi onor. nostru colegii, d-nulü «Hasdeû—în originele Craiovei, pag. 30 — 32,—unu munte în regiu- «nea Buzeulul său E.-Sărat»,—pretinde sciinţafilologică, că se stabilesce, pe de o parte perfecta indentitale etnica şi limbistică între Pecenegi =(Pacinacï = Piceni) şi Cumani, indentitate afirmată şi din partea a- mazonei bizantine : Anna Comnena ; că în acelaşi tirnpù, pe de altă parte, se restrânge într’unü módú absolută romanismdű Comandorii şi Pacinatilorii (?).

Ca fontână istorică pentru numele «Tenuormon» aplicaţii la unu munte românescu din Buzëü saü R.-Sărat, ni se dă descripţiunea lui Cinamus despre lupta urmata la 1152 între Greci şi Cumano- Pacinaci.

Rămâne să aflămu în graiulă, în tradiţiunile poporului nostru din acele regiuni (Buzău, Râmnicu-Sărat) urme despre fiinţa unui munte cu acelu nume; să consultămu cartografiele ţărei şi noţiunele orogra- fice din cele mai îndepărtate timpuri, spre a verifica adevărulti dise- lorü lui Cinamus.

Până la înfiinţarea unei probe contrariă, avemü curagiulu să ne înscriemü contra faptelorü de mai süsü, relatate ca istorice.

Avemü nume de familii romane în Banat, nume de rîurî, comune

24

şi munit în regiunile Mehadieî ( Banatidu-Tbnişianu) şi ale Munteniei nóstre, sub forma lexică de Peceneg u = Peceneg, Peeinescï, Vadulü-Cu- maniloru, Cimanenî, Cumenesă, JDeleni, Ormani (fraţi proprietari în Te- li-ormanü), Bclinesd, prin locuri pe unde n’a călcaţii picioră de Huni, Avari, Gepicli, Turci, Mongoli, Tătari, Tunguşi, Buriati!

Filologia va permite să facemu în puţine cuvinte şi istoria ge­neset, a numeloru : Cumani si Peucinî séu Pkeni, Biseni!

Acestű dreptü ni se cuvine cu atâtă mat multü, cu câtü sciutu este, că sistemele etimologiei, adesea întunecă istoria şi originea po- pórelorü în locîi de a le lumina, după disa lut Chateaubriand, a cărui judecată ni se pare prea instructivă şi peremtoriă, cândii dice, în ci­tatului opă (pag. 531.) că :

«La science étymologique peut sans doute jeter quel que jour sur l’histoire, «mais elle a aussi ses systèmes, souvent plus propres à brouiller les origines «qu’à les démêler. Le philologue Brigant démontrait doctement que tous les «idiomes de la terre dérivaient du bas-breton; il lui paraissait très-probable «qu’Adam et Eve parlaient dans le paradis terrestre la langue qu’on parle à «Quimper-Corenlin, seulement il ne savait pas au juste si c’était avant ou a- «prés leur péché.»

Rëspundemu cu precădere la afirmaţiunea lui Cinamus (dacă re- producţiunea eï nu este eronată), că acelü pretinsü munte, căutatu în regiunele Buzăului séü R.-Săraf, esista sub numele Tenihorm la marginea Tauro-Bcitiei (Grimea), unde în anulă 1152 avusese locă înfrângerea Sçitilorü = Cumano Pacinaţiloră, prin armele lui Emanuel Comnenu.

Confusiunea este deci învederată !In faţa descreieratului abusu ce se face cu numele de Pacinaci=

Peucini—Piceni— Pecenegi—Cumani— (Juni—Polovtsi— Balot zi (maghiară) Uzi — Ausoni etc. şi maî alesă cu etnografia acestora popóre, cunos­cute în analele Romei domnitóre, prima întrebare care se impune cugetăreî, este : Unde şi cându a luată nascere acestă nume? Cândă, unde şi în ce giurstărî păşescă aceste popóre congenere, pe scena lumeţ istorice delà resărilulă Europei?

Urmărindă acţiunile poporului care ne preocupă, acţiuni consem-

25

nate în analele Bizantine, în cartea cea mare a vieţii române, în cronicele polone şi maghiare, vedemü predominândü în tóté şi la toţi cronicarii vechime!, acela mare principiu psicologicu care re- séde în imaginaţiunea omului.

Trecutulă îndepărtată ală valorosului poporu Celto-galo-romanu, pare a fi fostü dată uitării, de ore ce nimicu nu légá —precumü se vede— amintirea popórelorü nouï de acelű măreţă trecută.

In faptă, tóté triburile Celto-galo-romane, precumu : Peucinn-Bi- seniî, Bastarniî, Tribalii, Agathursii (Acatursi-Acatariî), Comaniî, Auso- niî (Uzii) începă a lua fiinţa în lumea nostră, la primulă actă de contingere mal pronunţată cu popórele noul, adăpostite pe continen- tulă Daciei.

Mal vedemă asemenea, că însuşirile poporului Peucino-Cumanu, desteritatea Iul în mânuirea arcului—ca armă principală—disposiţiu- nile resbelice, i-a atrasă, fără totă îndoiala, cualificativulu de : Polo- vezi—în analele ruse şi polone, de Palóca, în cronicele maghiare, pre- cumă constată traducţiunea mal lârdiă în Iatinesculă : Phjlostari şi Iasiges, (maghiară : Ijasz arcaşă).

O altă însuşire fisică séü psicologică póte a dată nascere (ca resultată ală impresiunel) la formaţiunea numelui de Pecenegi din Piceni-nigri, transformată mal târdiă în numele de Milcomani : adică Comaniï-negriï.

Sciută este şi în acelaşi timpă surprindetoră, cumă tóté aceste nominaţiunl şi cualificative aă trecută cu timpulă şi se conservă numai la Români, ca nume de familiă, de localităţi, plaiuri, munţi, rîurl cumă avemă d. e : Bucovina, Bucegi, (Bncecl) Buceacu, (Budjak) Bucesă, Peceneaca-Peceneacu, Pecenescî, Peucesă, Peuca, Gomana, Coma- nescî, Cumaneni, TJzuna, Milcov etc.

Pentru sciinţa etnografică nu pôle fi de ajunsă a se dice :Pecenegii, Cumanii séü (kinn, Uzii, aă stată în federaţiune cu Ca­

tarii din regiunile Măre! Caspice, şi în unire cu el respingendă pe slavi, aă naintată spre Marea Asovă, ocupândă peninsula Taurică, prin urmare originea loră trebue să fîă Urab-fnică — Turanică!

Fără a intra în amënuntele desvoltăriloră asupra genese! ce li se

26

atribue în Analele Bizantine, începêndü cu G. Porphyrogenita — care ne spune că pe la 800 — 890 Cumanii aliaţi cu Chazariî aű luatü numele de Uzi şi alungândü pe Pecenegi delà Volga şi Iaik, au nain- tatü spre Marea-Negră şi CarpaţI—ne va fi permisii să punemü în faţa ipoteselorü Bizantine, Slave, germane şi maghiare, obiecţiunl şi date puternice, cari se ridică în contra presupusului Tnranismű alü Petici- niloru şi Comaniloru.

Douë observaţiunî cu totulă obiective, amü avé să punemü în ve­derea amiciloru sciinţel etnografice.

1° Deprinderea cronicarilorü vechi bizmtinl, slavi, germani şi în cele din urmă, maghiari, de a desfigura prin usu frecuentü, numiri de familii şi localitate până la necunoscută, întunecândă faptele is­torice şi confundândă genesa şi a limbeloră şi a popórelorü, prin sistemulă analogiiloră.

Bonfiniiî, părintele istoriei maghiare, se plânge cu amară de Bizan­tini şi al se! compatrioţi în acestă punctă, dicendă :

«Quippe qui ob linguae diversitalem, nomina iS a contundunl ui, históriáé ve- «ritalem saepe inverlanl.»—Hist.. Panonica. Decad. H lib. IV.

ln acéstâ gravă erőre a cădută nu numai lornandes, Thunmann, Boeder, dar’ până şi Moratori, ca să nu mal vorbimu de alţii.

II0. Vătămătorea indatinare mal la toţi cronicarii vechime!, de a transmite ţeriloru şi popórelorü mici, numele etnografică şi topică ală ţeriloră şi popórelorü din procsima vecinătate, confundândă unele cu altele.

Russil ca şi Bizantinii, pe a căroră urme calcă şi modernii Arpa- dianî, s’aă distinsă în acestă puntă.

Şi Bicék şi Schaff a rick condamnă cu totă vigórea, funesta deprin­dere :

«Dasselbe bemerken wir auch bei andern allen Völkern, die nach dem namen «des nächsten Landstriches das ganze land bennenen».

Nu este őre cron. polon. Boguchvalt, care afirmă că după vechile cărţi de legi, Panonia a fostă legănulă tuturoră poporeloră slave :

27

«Scribitur enitn in vetustisimis codicibus, qnod Pannónia sit. mater et origo «omnium Slavonicarum nationum.... ! ?

Nu suntü Bizantinii, carï aö clatü primulü îndemnu la chaosulö de idei şi conjuncturi etnice, desaströse pentru popóre şi istoria, vé­dendő pretutindeni : Fanoni, Scyii, Semnaţi, Misimi, Daci, Tribali; con- damnândû popóre, după impresiunl şi putere de espansiune, la genese turanice si uralo-finice?j

Noi românii amu plătită mal scumpă pëcatulü sträinilorü ! acesta nu va să dică însă că suníemü datori să admitemu joculü necuge­tatei, ce se face în dauna verităţii istorice, cu genesa Cumanilorű şi Piceniloru !

Dacă numele de Chazar cu aplicaţiune la Comanî şi Pac'matl, nu este o formă hidosă în felulü bizantinilorö, a numelui A-Catursiï A-Ca- tirü, Catari, Celto-Gali, apoi simplulő íaptö alő federaţiunel saő alő cu­cerire!, nu permite confusiuuea genetică între acelő pretinsu poporu Uralo-finicő şi tribulu Galo-Celticu.

Revenindö la subiectulö concretă, noi vedemu că pentru analele bizantine, Polone, Ruse, data apariţiunel poporului Peucino-Ctimami, începe cu anulu 800 în regiunile Scytieî-asiatice şi cu anulu 1055 pe litoralulö Măreî-Negre, şi la Carpaţî.

Pentru prima oră trecu Cumanii în Bulgaria, la 1065 şi în Un­garia, la 1068 după spusa croniceloru Bizantine şi maghiare. In a- nulö 1072, suntu puternici ca staturi independinţl, în Transilvania, Bio- rea, Moldova, şi regiunea Oltului Muntenescö.

Veniţi din părţile Asove, Caspice—léganulő protopărinţiloru ArianI.— în societate cu Chazanî, însuşindu-şî numele de Uzi, el trecu în acele cronice vechi, drepfu totu atâtea popóre Uralo-finice, apropiaţi neapë- ratu, prin turanismulő loru, de semenţia Arpadiană.

La acéstá suposiţiune se opune viaţa şi întréga acţiune a Cumani- loră şi Peuciniloru, desvoltate pe teritoriulu, şi alu vechiului Atelcuzâ şi alu Panoniei, de pe timpii regiloru ArpadianI.

Prin datinef moravuri şi limbă; prin întréga loru fiinţă fisică şi psihica, el se distingeau de Nomaÿiï lui Arpadit !

Turanismulü maghiară deci nu ne dă celă mai micü indiciü pen­tru turanismulû presupusiloru sei congeneri: Pacinatï şi Cumani!

Epoca Cumanilorü în generală şi a Palotiloră aşedaţî prin judeţele : (Comitatele) Borsod, Neugrad, Heves ßomor, în parte, ni este prea cunos­cută pentru ca să ne mai întorcemă la timpii lui Colomanü—1104— şi Stefanu I I — 1131; ceea ce ară mai fi de observată, este c,ă a- ceiaşî Comanî, PacÂnatt, Uzi, Catari cu cari aă luptată lupte crunte Arpadianil, şi la invadarea loră pe pămentulă Panonieï, şi în regiunea Atelkuzu, şi în Marnialm — Vrii \u\ Memmondá, dintre Mureau, Somesu, şi Tissa — păşescă pururea uniţi contra elementelui maghiară, faptă care a dispusă pe Bonfhnü, Thurocz, Csatáry , etc., se recunósca în cele din urmă că : Comaniï, Pacinatii, Uzii, Catarii domnilorù Iuliu, Clauäiu şi Menomorut, precumă şi cei conduşi la anulă 1070, de Osul în inima Panonieî arpadiane, erau români.

Spre luminarea cestiunei şi deslegarea enigmei, rërnâne să rës- pundemu la întrebarea ce ni-amă pusă înşire : unde şi cându a luată nascere numele de Comanî şi Pacinaci?

La primele începuturi ale poporului «Romanu», vedemă luândă parte Sabinii si Piceniî.

Legenda Bornei voia să scie, că Pomul a constituită prima federa- ţiune romană, cu Etrusciî, Sabinii, Piceniî.

Anticulu Latium avêndu de reşedinţă Roma, era împopulatu de Voi sei, Latini, Heruli, Ausonî.

In vecinătatea Umbrieî şi a Sabimhră era regiunea Picenum, cu- noscutulă Ager Picenus, Formium-Picenum, Asculum-Picenum.

In «Campania» avemă Picentium şi poporă Picenüï.In Apuba este Pucctia (Iîuceţii = noştri) şi poporulă cu nume

PeuceVd.Ce ne spune Liviu despre Cumani? Elă dice :

«Cumanii ab Chalcide Eubocia originem trahunl.» —şi Cumanos— eiusdem ju- «ris condilionisque cujus Capitam esse piacúit.-»

In Campania din Latium, unde vedemă aşedaţî Peucetn, avemă şi Cuma care a colonisată cu Cumani, Neapolea de mai târdiă, precumă

_ _28_

29

afirmă Dujatius (în Notis ad caput. 21 Tit. Livii) dicêndü : Cu- manorum colonia Neapohs fuit a qua nune sinus Neapolitanus qui olim Cumanus erai.

Vrea să dică : din timpii cei mai vechi, sub domnia lui Priscu Tar- quiniu, triburi galice aşedendu-se în vechia italiă, aü datü nascere numelui de Peuciniî, PaeinaU, Cumani etc.

Ausoniî, unulü din însemnatele triburi latine, poporù fruntaşii în Latium şi în Italia de josu, ţinendu ocupate tóté părţile litorale ma­ritime, şi-a datü alü seu nume Italiei, spre a se numi Ausonia, alter- nândü cu célú de Argesia.

Bessi, unü tribu nobilü ală Peucctilorü este de asemenea produsü Galo-Italü atâtu pe pâmêntulü Greciei propriű dise, câtü şi pe alü Daciei pre-romane.

Aşa fiindü, nu se póte admite că, cu multe sutimi de ani nainte de era creştină, poporù şi nume de : Cumani, Pkeni—Lisent. Uzi (Ausonï saü lassiï) si-arü fi avutü urdirea la Bon, Ural, Volga. Iáik, etc., spre a se căuta originea popórelorü cu aceste nume, prin acele regiuni !

In adevërü, consultându-se istoria stirpei indo-europene din cea mai adâncă vechime, ne vomü convinge, că tribulü Cdto-gab-latino- romanu este primulű care alături cu celù eleno-Dorica, iiă sub alü sëü nume propriú, fiă sub celù de Pdasqï şefi sinonimulfi Cgmrică, fco- lonisatori ai Europei apusane şi Asiei minore) aii deschisă primele pagine ale analelorü din anticitate, pe continentul;! nostru.

Mai nainte de a fi vorba de Getî, Daci, Traci nn cari noi vedemú variantele numelui do Celtî), înainte de Piti (insulari) renumete unui puternicii poporù resu na la Carpaă. în r-dea şi la (ţârele Dunaiéi, la Tanai, Poristene, marea Gaspică şi Asova, in peninsula Taurică precumu şi la Pontú Euxin ; numele sëü era Sepie saü Scuie, a sea ţeră se dice a fi Scytia, divisată în Europeana şi Asiatica.

Nu vomü intra în desbateri analitice asupra gen esel etnice; con- traversele rădicate de Armii, Polh, Ükért, Jornandes. Congbear, I. Grimm, Bentham etc., aü pc;dutü multü din censistiuţa lorü ; consideraţiunea puternică, care pe noi ne face să respingemü originea mongolă şi tă-

30

tarä saă proveninţa’I Caucasiană, ce i s’a fostă preconisată fără te- rneiă, este între altele, că migraţiunea selbătăciei nordice, spre ţările delà răsărită şi medădi ale Europei, nu se vede consemnată în ana­lele aceloră epoce, pe cândă ună faptă de notorietate istorică, precumpe- nitóre, ne spune că triburi Celto-Gale: Agatursii, Boii, Scordiscii, Bas- tarnii, Tribalii etc. trăiau în unire cu acei Schyti domnitori—pre­tinşi mongoli-tătari, pe continentulă Daciei şi ală întregului imperiă Seyticîi ; să nu se confunde migraţiunea din nordulă Europei cu cea din Asia superioră şi nordică.

Sciută este, că în suta IV. III. nainte de era creştină, între anii 350—336 (n. Ch.), regiunile Iliriei, Panonieî, Daciei, aă fostă cucerite şi supuse domniei Celto-gale, avăndă în frunte, pe Peucetî=Pi- ceni=Pacinati si Cumani etc.

b J

Dice-se că cu acea ocasiune tribulă Agatyrsilorü s’a retrasă spre Alpii Transilvaniei, eră Iliriî, Tribalii, Geţii, părăsindu-şi vechile locuri, aă trecută în regiunile pontice.

Acestă actă de cucerire si descălicare se vede consemnată si deî «

Schafarick în a sa erudită investigaţiune despre vechimea slaviloră (Slavische Alterthümer t. I. p. 242) unde citimă, că la susă indi­cata epocă preromană, a urmată invasiunea Celto-gală în Panonia şi ţările Dunărene : «îm IV u. I I I Iahrhunder v. Ch. g... ist der ge- «waltsame Einbruch der Gallier in Fanomén und die Donaulander... er- « folgt. »

Acestă punctă câştigată rămâne a se sei, venit’a disulă poporă din nordulă Asiei, delà Ural, Wolga, laik, Cauca etc. ?

Nu póte fi de interesă a se urmări pasă cu pasă espansiunea, fiă ală poporului Galo-Iliricu, fiă ală celui Ibericii, despre care se presu­pune că ară fi trecută în fpania saă Italia, venindă cu XVIII se­cole înainte de era creştină, din lbiria Asiatică vecină cu Armenia; cu atâtă mal puţină importă a ne ocupa cu versiunea lui Thun- mann. (Investigations sur la langue des Albanais et des Valaques Paris 1774) care crede că Iliriî surită veniţi în Tracia din regiunile Caucasulul (confundată cu Carpaţii), ca unii ce suntă de origine Kymrica, congeneri cu Iberiî şi Celto-Galiî. Ceea ce căutămă noi

.31

este a se cunôsce de unde purcede acea mişcare spre continentulű nostru ?

Eruditulă slavistă Schaffarik rădicându-se contra părerii lui Thun- mami şi până la unù punctă contra lui Thierry, afirmă în prima li­niă că Iberiî, Galii, Kymril aparţină de acelaşă trunchiă Gallo-Celticu, de origine indo-europeană, avendă aceeaşi limbă :

«D iese d re i S tä m m e sin d u n te r s ic h v erw a n d t,, Z w e ig e e in e s S t a m e s ; . . . d e m ­z u f o l g e m ü le n w ir d ie G a lle n mit. d en Ib er iern v o n d em in d o -e u r o p ä isc h e n

« S ta m m e sc h e id e n à d em n o r d isc h e n zu t.h eilen w a s m it fug u n d Hecht Niemals «geschehne darf !»

Tn secunda liniă respundendă la întrebarea de mai susă şi înte- meată pe afîrmaţiunile lui Iustin şi Trogus Pompeius, susţine că din timpi imemorabili vechia şi renumita familiă Celto-Gală, ocupase ţă­rile vestice ale Europei, de unde a urmată între suta IV—III mişca­rea cunoscuteloră triburi, spre lliria, Panonia şi Urile dunărene, cu­cerind ide şi împoporândule :

« A llg e m e ’n bekant, ist. e s , d a ss d er g r o sse u r a lte S ta m m d er G a llier in d er-

« fr ü h e s te n h is to r is c h b e k a n te n z e it in d en w e s t l ic h e n L ä n d ern E u ro p a s, in G al-

« lien , H isp a n ien N o r d -I ta lie n .... w o h n te u n d zu v e r sc h id e n e n z e ite n za h lr e ic h e

« a u en z u r Unterwerfung u n d Bevölkerung d er ö s t lic h e n u n d ivcstlichen g e g e n d e n

« a u ss a n d te .— SI. A . t. I. p. 2 4 0 ! »

In concordanţă cu relaţiunea din Trogu Pompeiu reprodusă în ci­tatele lui Schaffarik, afirmă istoriculă Cantu (la pag. 47, tom. III.) a- celaşă adeverfi istorică; cuvintele séle suntă :

« N o u s a v o n s v u le s Gaulois e t le s Cymbrcs o u Kymris e n v a h ir l ’E u ro p e et

« m ettre Borne en c e n d r e s ...... d a n s le tr o is iè m e s iè c le a v a n t J. C. ils g a g n èren t«par la forêt H e r c y n ie n n e la vallée du Danube o u d'autres Gaulois é ta ie n t a u -

« p a ra v a n t v e n u s s o u s la c o n d u ite d e S ig o v e s » .

Ceea ce este adeveră istorică pentru Peucetï saă Pacinatï sub ra- portulă geneseï şi a proveninţei geografice, cată să fiă adevără şi pentru congenerii Comani surnumiţi Polovtzi saă Palotz în idiomulă slavă şi maghiară.

Identitatea recunoscută între Comani şi Peucetï, Bisénï, Ausonï, (Uzï saă Ozonï); identitate mărturisită în cele din urmă şi de Ama Com-

32

nena (nu vorbescfi de scriitori] Slavi şi Germani) ne face credinţă, că tribulü Celto-Gdű alü Peucetilorü fusese deja romanisatü la păşi­re-! spre valea Dunărei, deci confunderea lui cu popórele nordice ur- mézà a fi atribuită espansiuneï sale, cuceririloru întreprinse în unire cu Cumanii prin acele regiuni.

Renumita cetate Ouma rădicată pe litoralulfi Campaniei, în a- nulù 1050 mainte de era ehr., care reamintesce fiinţa coloniei Cy- meriane ţKymriî) în Italia, venită din Aeolia, neapâratü a datü nas- cere numelui de Comani pentru poporii şi provincia colonisată.

Dacă ultimele rămăşiţe de mărirea Gumanilorü antici pe pàmên- tulfi Italiei aü íostü distruse de Neapolitanl, (1203 er. Cb.) moşte­nitori a! Cumaniloru (Cumanorum Colonia Neapolis fuit), numele totü se conservă până astă-dl în vechia ca şi în noua nostră pa­tria. .. Memoria litoralului Cuman «Sinus Cumanus» (sinus Neapolita- nus qui olitn Cumanus) na peritfi în Italia.

La noi românii acestfi nume genericii este răspânditei şi pästratü ca o sacră relicviă ! !

Peste Oceanu elfi resună în America sudică ca nume de provin- ciă «Cumana», transportaţii neapăraţii de colon! latini, érti nu de seminţii Nordice Uralice ! !

Ce alta este Ounavia din Albania, d“spre care se face menţiune la anulü J252 în brevetele pontificilorfi Romei?

Amű disu cu altă ocasiune şi susüncmü astă-dl că forma de Besii, Biscnil suntű variantele numelui : Peuceţi şi Picenn, datorite fonetismului capriciosu. sa fi şi sistemeloru etimologice despre care a- mintesce Chateaubriand în citata operă p. 531.

Legătura fonetică, lesică, a variautelorfi ni esplică şi mal mulţii gemiitatea etnică a poporului.

Triburile C Ito-gallo-romane aparii în regiunele orientului europeano, sub diferite nume topice şi de familia, cari după giurstărl se înlo- cuesc.fi unele pre altele şi la certe epoce se contopescfi unele în altele.

Intre tote, celfi de Cumani, Picenî, Bisenî le-a supravieţuiţii şi se conserva până în dilele nóstre, ca monuminte vorbitóre despre ac­ţiunea şi puterea lorii.

33

Avemu vestigii de la Iasienï, Boï, Cutenï (Chutinensü), ne’nsemnate însă în raportü cu cele ce ne-aü rëmasü de la Cumani, Milco-manï, Picenï, Bisenï.

La descălicarea şi cucerirea romană, tribulü Iasiqïlorü, Picenilorű si celü Cumanü, avea o însemnătate.

In Mesia superioră, la rîulü Margu, Timanus, Romani! aü întêmpi- natü triburi Celto-Gale : Bastarnï, Scordistï, Peucensï, Carpi.

In muntele Hemu, la Pindû, era unü poporü vigurosü şi compactü alü Besilorü, pe car! I-a fostü supusu Augustü.

Intre legiunele lu! Traianü, aşedate ín Dacia, avemü Legiunea Be- silorü.

Gurele Dunării (Ostia Jstrii) aü primitü numele Peuca, precum tótá regiunea litoralului se numea Peu-cetia (Peu-gelid).

Bucovina, sinonimulü lui Peuca (Buca), îşi datoresce numele sëü tribului Pacinatu, precum B esni abia, Besilorü.

Ce a îndemnatu pe Romani să numéscâ Buzeulu nostru cu nume de Comidava? însemnătatea strategică ï-a determinatu să înfiinţeze la acestü puntü unü Castrum românim!!

Pe timpii geografului Ptolomeu nu putea fi vorba despre atarl Pa- cinaţi, Gumam, turanici, urálid, pentru ca să aibă cuvêntù Präg şi adepţii sei : Roesler, Hunfatvy. cu atâtü mal puţinu unü diletanto de obscurismulü lui György Aladár şi Laky a susţine că numele Biseni derivatü din Piceni, este de origine maghiară ! !

Citatulü geografü, comentatü în diferite sensuri — pro domo — până la restălmăcire, mal alesü de scriitorii Slavi, ne indică rîulü Biscna în apropiere de Ulpia Traiană; amintesce despre unü poporü sub nume de Biessî aprópe de Carpaţil noştri şi de Biefî în Dacia superioră.

Bersovia, Bersobis, Bêrsa, nu suntű őre trupű din trupulü numelui Biseni. precum este Pesium (Partiscum = Patissum) unü orasü alü la- sigilorü Celto-gail ne malulü Tibiscului în apropiere de Besiava Ba- siava : (—Vesiava= Vasi óva din Banatü — Bonfiniu după Ptolomeü) ; precum de asemenea este d. e. Peuca, Bucesci, Bucesul, Bucerda, pro­prietate Peucina (Schafarick t. I, p. 394).

U

S’a produsă multă confusiune asupra numelui de Ausoni, de pe, tim­pii Hunilor ü.

Se dicea că de ore ce nu vorbeau limba latină literară, cunoscută Iul Priscu, ci o limbă apropiată de cea Alană, originea loră romană ară présenta óre-care dubietate.

înfăţişarea Iul sub forma de Uzi. a mal mărită îndoiala. Schafarick, renumitulă etnografă slavistă, susţine că Uzii, identică cu Ousiniî şi Chiziniî, din Macedonia, suntă de origine .slavă.

Cea mai verisimilă, mai apropiată şi mal naturală, după noi, este opiniunea care vede în acestă nume, o contracţiune din Ausoni.

Controversa a scăpată — pare-ni-se— din vedere, că acestă nume apare şi în Macedonia şi în Dacia, de o dată cu íaptulü cucerirel şi descălicărel romane!

Italia de josă se num a Argesia şi Ausonia.Cine a dată Italiei numele de Ausonia ? fönténele vechi ne spună;

că elă este ală poporului Auson. Legenda vrea să scie că ună Au- son, fîă ală Iul IJlise şi Calypso, s’a fostă aşedată cu ai sëï în Bru- tium şi Lucania, mal târdiă strâmtoraţi de Oënotri, s’aă retrasă spre Latium şi Campania dimpreună cu congenerii loră Aurumiî ; cuceri­rea loră de către romani, se crede a fi urmată pe la anulă 313 a. Chr.; faptă positivă este, că totă populaţiunea Italiei de josă, de la Latium şi până la strâmtorile măre! Sicilice, se numea cu numele de Ausoni; totu ce venea din Italia era Ausonă — italiană.

Aşa dar’ acestă nume desemnândă pe fîulă Italiei, era naturală ca elă să se reproducă şi ca desinintă geografică şi ca semnificaţiune etnică, pe pămentulă Macedoniei şi ală Daciei, în acelaşi timpă cu actulă de colonisare. Pe continentulu Daciei elă mai are şi însem­nătatea particulară de a spune, care fost-aă naţionalitatea şi patria coloniiloră asedate în Dada!i Resunetulă acestui nume în ţările nóstre, respunde victoriosă la tote acele obiecţiunl, cari pretindă a sei, că Dacia lui Traiană n’a putută fi colonisată cu poporă Italiană, de ore ce Italia era des- populată ! !

Faţă cu acestă temerariă presupunere suntemă în dreptă să în- trebămă : Ce caută în Dacia acestă nume ală Italiei, fără poporă ?

36

Fiinţa lut semnifică fiinţa unui poporű italică în valea Dunărei ! !Naturală că limba Ausonă. limba Italiei pristine, să nu fi fostă i-

dentică cu Latina gramaticală.In Macedonia dămă peste numele de Orgessum ; numele coloniei

Usellis din Sardinia şi Neapole, Osa şi Aous a putută fără mare greu­tate pentru idiomele barbare, să primescă forma de Uzi, Gusmi — Chi- ziniî din Uselli-

« Mundarten ändern sich zwar im Ijaufe der Zeit ausserordentlich aber «der Grundzug ihrer Verwandschaft bleibt,»... Acestă adeverö mărturisită de Schaffarik, urma să-lă cunoscă detractorii noştri şi să-lă aplice cu dreptate însăşi marele slavistă, spre a fi ferită de contradicţiunî bàtëtôre la ochi, si vătămătore eruditiunel sale.

A se revendica Turanismulă pe séma Peucetßorü, Uziloru etc., esteo gravă erőre, mal alesă când ea se comite cu preciulă unei flagrantecontradictiunî Un subiecto !...»?

Este contradicţiune când, pe de o parte se recunósce : că popórele slave din adânca vechime vedeaă în Pacinati, Cumani, Bessf triburi Celto-gale (t. I, p. 240—242), iar pe de alta (p. 38 - 44) se afirma că : Polovtzi adică Cumanii şi Pecenegii suntă de origine tur an o-finiră !

In suta 11 — eră creştină — Picenii, Bastarnil, Cotiniï, Ombroniï etc. ocupaă — dice-se —- munţii Carpaţiloră şi eraă cunoscuţi poporului slavă ca totă atâtea familii Celto-gale.

«D ie K elten d ie n a c h u n a c h üb er d ie K a rp a th en v o r g e r ü c k t w a r e n u n d als

«Ombronen, K o tin er , T a u r isk er , Bastarner u nd Peucincr n o c h im II la h r u u n d e r t

«n. C h. d o rt g e fu n d en w e r d e n — t. I, p. 2 4 4 ) .

Cum remâne faţă cu ăcestă positiva declaraţiune a învăţatului sla­vistă Schaffarick, ipotesa Turanismuluï ?

Luminaţi prin chiar cuvintele citatului autoră, asupra unul puntu cardinală, remâne să ne spună înşil contrarii noştri, care fost-aă numele generică ală diferiteloră triburi din marea familiă galo-romano- lalină, în idiomele grecescl, slave şi germane din cel mal vechi timpi î Puţine cuvinte voră ajunge spre a ni se da respunsă.

Daca s’ară putea admite cea mal mică dubietate asupra identităţel

36

genetice ale diferiteloru triburi Celto-Gile, numele genericii ară servi să înlăture acea ferămâtură de îndoinţă.

Bisantiniï numiaă Comaţii : pe Ausoni, Pac'mati, Bisenl, Catari, Uzi', pentru toţi împreună, acel bisantinl ca şi romanii aveaü unü singură nume; acelu nume era : Gali cu variantele : Celtae, Celti, Galatae. Caledoni, Galetes, Celto-scytha°, Cellibern.. . In idiomele germane, acestu prototipu trece sub forma de : Walh, Va!ah, — anglo-sacs. Vëalch, scandinav. Valr, Valland (Galia),- Walch, Wa!lies. Wălsche. Acéstá nouă formă servă idiomeloră slave, de prototipu pentru numele Vlach!.... Ce se înţelegea prin acestu nume ? Ce însemna elu ?

Schaffarkk ni-lu esplică, dicêndu că elu denotă originea galo-celtică :

«D as U ra lte W o rt W la c h ist, u r sp rü n g lich w e ite r n ich ts a ls d er d en D eu ­

t s c h e n b e k a n n te V o lk sn a m e W a lh , V ë a lh , W ä ls c h e d er e in e n M ann v o n Galli- i-scher a b k u n ft b e d e u te —■ s la v . A lt. t. I, p. 2 3 6 .»

In limba slavă, Galitsaniî suntü Spanioli ; Spania în sine ca ţâră, se numesce Wolosska, Wolchwa !

Tbtă acestu distinsă slavistă, ne incredintézá, că atâtă germanii câtă şi slavii desemnaă cu numele de Walh, Wlach. nu numai pe Gali dar’ şi pe Italieni şi pe vechii Romani !

« O b w o h l n u n d ie S la w en g le ic h d e n D eu tsch en u n ter Wlarhen le d ig lic h V ö l-

«ker k e lt is c h e n S ta m m e s v e r sta n d e n , so tru g en s ie d o c h , d a d a s n ö r d lic h e I ta ­l i e n und e in b e d e ite n d e r th eil S ü d d e u ls c h la n d s v o n G a lliern b e se tz t w a r , « d ie sen n a m e n aut' g a n z Ita lien und a u f d ie Römer p. 2 3 7 .»

Este dar învederată că Grecii, Slavii. Germanii, Scandinavi, înţelegeaă a desemna prin numele Gaü, Walch, Wlach, Wafr, Walland, unö po­pom de origine galo-latino-romană, prin urmare acelu nume avea o desininţă «etnică şi geografică».

Ună faptă care revarsă şi mat multă lumină, lă găsimă in de­prinderea acélom idiome de a numi pe fíastarnii şi Puciniï Transil­vaniei, cu numele de Vlachi.

Elociuta acestei deprinderi mărturisite de însuşi Schaffarkk, îşi are mare importanţă, mal alesă prin forma sub care ni se presintă.

Slavii, dice Schaffarkk aă numită mal lard iii cu nume de Vlachi,

37

şi coloniile romane, aduse din Italia în Dacia, de ore ce tolă aseme­nea numeau el şi pe Peucinii şi Bastarniî Transilvaniei !

«A u f ä h n lic h e w e is e , w u r d e sp ä ter d er n a m m e W la c h e n v o n d e n S ia w e n auf

«d ie a u s I ta lien n a c h D a c ien ü b e r g e s ie d e lte n R ö m e r b e z o g e n , u m so m e h r , da

«d ie s ia w e n b e r e its d ie in S ie b e n b ü r g e n w o h n e n d e n K e ltisc h e n V ö lk e r d er B a -

« sta rn er u P e u c in e r , v e r m u tlie h Wlachm g e n a n t h a tten — p. 237.■>

Ne oprimü aci avêndü deplina convingere că din cele espuse reese însemnătatea numelui de Wlach pentru noi, ca moştenitori aï purtă- torilorü gab-latino-romam; reese în acelaşi timpü adevërulü istoricii presentatu ca o enigmă, învederândă că acel Cumani, Ausoni-Uzî, PacinaM, Bisenî, Catari, de alti cărora renume şi fapte suntü pline analele bisantine, slavone şi maghiare din suta X—XIII, ca şi cro­nicele dintre suta IV—VIT—IX, aü fostü romanii, urmaşii coloniilorü Traiane.

Unu nume care nu se perde, nu dispare, trece dimpreună cu po­poralii prin progenitură şi moştenire legitimă, la urmaşi, numele de Vlachu alti Peucinilorű, Bisenüorü, Cumanilorü, nu s’a perdutü, elti este representatü prin poporalii românii, de gintă latină şi prove­ni ntă romană.i

Dacă coborîtoriï n’aü nimicii din proprietăţile popórelorü Uralter, finke, turanice, arü fi o inepţiă a se susţine că suitorii lorü : acel Vlahi, Peucinî, Cumani, Uzi, Bisenî — suntü remăşiţe mongole, tar­tare etc !...

Renumitulü filologă MuUenhofer, adâncă scrutătoră, a disă că prin sistemulă raţională ală filologiei analitice, sciinţa a reuşită să înlă­ture rătăcita credinţă despre mongolismulă Scytilorü.

Popórele Scandinavie! atâtă de familiarisate cu triburile finice, nu ară fi comisă grava erőre a despărţi pe aceştia de triburile Celto-gale, numindă pe unii Ţsudi pe alţii Valr-Walland, dacă era identitate genetică între dînşil.

Urmărindă fôntânele vechi şi comparândă datele istorice — fără a ne preocupa de plăsmuiri şi vane închipuiri cum ni le presintă vocabu- lariulă lui Klaproth saă variantele oraţiuneî dise Cumane, — nu ne va fi greă a ne rosti categorică pentru Romanismulu Cumanilor din suta 1X-XJPÍ,

6

susţinendă cu tăria şi convingere, că acei Cumani-Vlacln erau atunci ceea-ce suntemă noî astă-dl : Români-Vlachi, adică Romani din Ralia, Galia, 1 spania etc.

Dreptate avea Ana Comnena a dice, că Comunitatea de limbă a unită pe Cumani cu Blasiî: «Sumtisque secum paucis Cumanis acces- «sit comunis lingua fiduma.... Caeterum Cumanis ducibus usi Blaccis «ad Angustiorum, etc.»

Dreptate mare avea Gsatáry, Bonfmiu şi Turotz su 8 ţin en du că Cu­manii Iul Osu şi Cutenu (Cutescu) erau Vlalu.

Bonfiniu merge şi mal departe în a recunósee că romanii (Vlachii) din ambele Mesiï, figurád la cronicarii bisantinl sub nume de Geţi :

«(A S e p te m lr io n e S a n n a l.e s q u o s P o lo n o s , e t G di q u o s Valahos d ie im u s tem -

« p e s ta le n o str a te r m in a lu r — H istó r ia P a n o n ic a p. 1 6 ).»

Iurotz, vorbindű despre hibridismulü limbe! maghiare şi ală po­porului maghiaro, afirmă, că la constituirea Statului Panonicü, la for­maţiunea etnică a poporului şi a limbel maghiare, au contribuită e- lementulă grecii, Besso- Cumanii, Latinii şi Lspaniolu :

« P r a e te r e a in lr a v e r u n t H u n g á r iá m tarn te m p o r e r e g is G e y z a e e t S - l i R e g is

« S té fa n i, q u a m d ie b u s reg u m a lio ru m , Bessii, Granci, Hispani, Cumani e t La- «tini q u i d iu tiu s in r e g n o o o m m o r a n d o , q u a m v is ü o ru m g e n e r a tio n e se ia tu r p er« m a lr im o n io ru m c o n tr a c ta s H u n g a r is im m ix t i...... su n t .» D e in tro itu d iv ersa ru mn a tio n u m in H u n g á r iá m p. I. c. 1 2 ).

Lessii, Cumanii, Latinii ca şi Hispaniï şi Grecii suntă înfăţişaţi ca naţiuni diverse, prin urmare ca nefăcendu parte din elementulă arpa- diánü=fino-turanicű ; care deci póte fi tăria argumentaţiuneloru pen­tru turanismulă, maghiarismulă, turcismulă, finismulă : Bessihră Cu- maniloru ? !

Hunfalvy şi R'ethy ară face bine să nu se prea abată din calea a- devërulul istorică, contândă prea multă pe bunele disposiţiunl la unii din scriitorii noştri.

Istoria este cartea poporeloră; fiinţa loră, ună monumentă viă pen­tru trecută şi presinte; proprietăţile psihice, ună criteriă neîndoiosă, iară limba este actulă stării civile şi etnice.

39

Spre a se da óre-care tăria părere! bătrânului Cantemir, esprimate în croniculü seă — p. 6B — unde se dice că Pacinici şi Comani suntă tătari, séű mai corectă că aceşti din urmă se diceaă Pacinici şi Cu­mani, partisanil turanismulul făcu recursă la Criteriidü filologiei Corn parate, dându-ne dreptă specimenă numele de Teleorman, ca proprietate lexică, turană, desemnândă o pădure dêsà saă şi nebună!!

în premisele nóstre asupra importantului subiectă lexică, ne-amă făcută datoria espunândă vederi autorisate despre viciile şi escentri- cismulă sistemeloră filologice ; cu acelaşi zelă de a cunôsce adevë- rulă şi a ne feri de mistificaţiunî, vomă pune în serviciulă cause!, opiniunea meritosuluî istoricii Cantu, care ne spune că sistemulă com­parativă voindă cu orî-ce preţă să-şi sprijine deducţiunile etnogra­fice, pe o simplă similitudine limbistică, ară comite o gravă erőre :

« C ep en d a n t, c e u x q u i v e u le n t to u jo u rs v o ir d a n s le s r e s s e m b la n c e d e s la n g u e s

« u n e p r e u v e d e la f ilia tio n d e s p e u p le s , co u r e n t le r isq u e d e to m b er d a n s « l’e r r e u r .— H . U. t. T, p. 1 4 9 .»

Daca sistemele filologice ţină să se avênte cu orî-ce preţă până la regiunile necunoscutului, indefinitului, ară face mal bine primindă ca principiă, silogismulă apocaliptică : Toţi omenii vorbescă, deci—(ergo)— toţi omenii aii aceeaşi origină comună.

Pe acéstà cale ajungemă la strebunulă biblică : moşulă Adam !Graţiă unul analogă procedemăntă, renumitulă Wilkins a reuşită să

descopere, că limba persană este compusă din materială lexică : la­tinii, grecii, germanii, precum ni se spune în prefaţă : la « Oratio dominica «in diversis omnium fere gentium Unguis versa, de Chamberlagne. Aimter- «dam 1715.»

Pe aceleaşi urme păşindă, ună altă erudită cu nume Walton a- junge şi mal departe ; după a sa părere naţiunea persană este o se. lecţiune hibridă, formată din elementă : Italiană, Orecă, Arabă şi tartară. (Cantu H. U. t. I, p. 1P9.

Cunoscutulă Klaproth afirmă într’o esposiţiune comparativă, că limba tartară stă în strînsă legătură lexică cu cea Elenă; că principiile e- lementare, rădăcina şi desininţa unei mulţimi de cuvinte din limba

40

Mantchu, se regäsescü în limba Elenă, mal multű încă : dialec- tulă primitivü grecü constitue fondulă limbel Mantchu !

Ce mirare? în ce ne-arü putea surprinde părerea care vrea să scie că unü numërü de cuvinte pretinse Cumane, adunate într’unü manuală încă de pe la anulă 1303, se apropie prin forme şi fondă de cu­vinte turcesc! ? !

Totă ce amă avea de observată fată cu acelă sDecimenă lexică, reprodusă mai susă, este că elă, neavêndu nimică latină, nimică ita­lică, nimică elină, germană, pune la îndoială resultatele lu! Wilkins Chambcrlagne, Watton, Xyland r, Klaproth, cari toţi în unire susţină perfecta analogiă între idiomele turano-finice şi greco-latine !

In care parte este adevörulä ?Estremele se atingă spre a se distruge în cele din urmă, unele

prin altele ! !Cumanismulă « Teilormanului» póte fi matematicesce sigură ; dar’

unde suntă garanţiile matematice pentru genesa Iu! fino-turco-perso- turană ?

Spre a pune pe de o parte în evidinţă escesulă filologie! compa­rative, iar’ pe de alta spre a întări şi mal multă argumintele referi- tóre la proveninţa etnică a tribului Cimano-Peucină, ne permitemă a reproduce din Tesaurulă limbe! latine, semnificaţiunea latino-romană a numelui compusă : Teli-Ormann. Prima parte : Teii saă Beli — după fonetica turcă — formézà rădecina unu! însemnată numeru de nume topice şi gentilice, precum s’a disă ma! susă.

Judeţulă Teli-ormană va fi avută neapărată în vechime păduri se culare, întinse, dar’ elă era scăldată şi împresurată de rîurî ca şi astă-dî ; urma dec! să aibă fênete, Uvl§1 şi pămentă în deajunsă pen­tru arătură.

Desininţa Iu! Beli mai corectă Teii — după fonetica română — are în limba latină mal multe. variante, sub diverse forme.

Ca Tellus-ris denotă o porţiune de pămentă : «diminuta, terra pro- dea terra, hominum, Beorumque créatrice. »

«Tellus»-ipsa terra.Sub forma de « Tela» se înţelege «telul»-finis, exitus «sentis me jamdiu

41

«quod telos groeeus dicat id dicere tum ultimum, tum sumum — Cice- «ro de Juribus.»

Desiniuţa latina a formei Telis--is, «TtjXiç» este : foenum graecum a Tello insula; Tellinaea—rum se numescü melciï de rîurï, conchile ma­rináé et fluviales.

Aşa dar’ sub tote formele şi variantele de mat süsü, «Teli» face parte din materialulü lexicü latinü şi -şî are desininţa particulară, cu apli- caţiune etnică la natura terenului din judeţulă Coman de odiniără ; cá astă-felă, în asemenea condiţiunî, elü face puternică concurinţă paternităţii Turanice, şi dacă prin Desininţa s’ară apropia de filiaţiu- nea turco-persană, arű servi să justifice celü puţină vederile lui Klaproth, Watton, Wilkins etc.; acestű defectă însă face să scadă va- lórea paternităţii turanice.

In aceleaşi condiţiunî ni se presintă şi partea secundă din compu- sulü nume.

Ormán, societara lui «Teii», îşi revendică fîliaţiunea graeco-latină, şi este zelosă de reputaţiunea legendară.

Strebunulü Ovid cântăndă răpirea Ormenieï de către Hercule, dice : «Nec referam partus Ormeni Nympha tuos.

Ormenis (idiş) se numia fiica lui Orminiu Astydonia — ab Her­cule rapta.

Naturalistulü, Pliniu, ne vorbesce despre Horminum şi Orminios Agros, despre Ormenialis herba, « pământuri şi arbori Orminialî.»

Orminium-i semnifică în dialectulü latinü, plantă pădureţă, sêlba- tică : «Silvestrus Asparagus.»

Veri cum arü fi, desininţa şi forma fîindu’I latină, pretenţiunile filologiei în folosulü turanismului nu -şi potű avea fundamentă, şi cu atâtü mai puţină devine corectă, verisimilă, istorică, giustă, de- ducţiunea genesei turanice a poporului Cumanü; faţă cu fôntânele istorice, Ea este chiar temerariă !

Liberi suntă partisanii tatarismului şi turcismului, atribuită Cuma- niloru, să crédá că pretinsa similitudine a cumanicului Teli-orman cu turcesculă Deli-orman, înlătură posibilitatea unei controverse, noi măn- finêndû punctulă nostru de plecare, vomă încheia observaţiunele de

42

mal süsü, prin a pune în legătură datele istorice cu elemintele limbi- stice, din premisele nóstre.

Să nu se uite că dacă o apropiere a esistată şi mat esistă între dialectele diferitelorü popóre, acea apropiere se datoresce numai lim- belorü domnitóre, sau culte.

Părerea Iul Herder asupra modulul şi mijlócelorü de apropiere, fundă forte instructivă chiar şi pentru cel mal presumţioşl sau con­sumaţi filologi, este bine să -1 dămu totă atenţiunea nostră.

Acele limbi domnitóre, culte, prin a căroră putere s’a operată a- propierea, suntü : grécà, latino-romand şi galo-francesă ! Herder dice :

« S o w o h l d u rch V e r m e h r u n g a ls V e r w a n d lu n g d er S p r a c h e n strebt d a s M en -

« sc h e n g esch lech t, w e ite r . - In d e s se n sin d so w o h l d u rch h e r r sc h e n d e a ls d u rch

«gelehrL e sp r a c h e n b e r e its so V ie le V ö lk er m it e in n a n d e r V erk n ü p fet, a u c h h a b e n

« v e r sc h ie d e n e S p r a c h e n s ic h e in a n d e r so sta rk m ilg e lh e ilt u n d an e in a n d e r g e b il-

«d et, d a s a u c h h ie r e in g r o sse r fo r lg a n g d er D in g e u n v e r k e n n b a r b le ib e t.

Si mal la vale, continuă :« S c h w e r lic h w e r d e n d ie griechischc, römische u nd frcmzöischc Sprache a ls a lg e -

« m e in e M ittel d er Bildung j e a u sg e r o lte t un d v erd r ä n g e t w e r d e n ,» ......... H erd er

«in filo so fica o p e r ă in t itu la tă : Istoria Omenire). (Z u r p h ilo so p h ie u ( le s c h ic h le t. 8 , p. 9 4 , e d iţ iu n e a 1. M üler. S tu ttg a r t 1 8 2 8 ) .

Fonetica, ortografia, sintacsa limbel, fîindu supuse, ca totulü în natura transformaţiuneloră periodice, ele potă face — după încredinţarea Iul Cantu — ca unu accidentă neînsemnată să întunece sensulă unul cuventă, înţelesulă unul dialectă pentru popóre genuine.

«D e n o s jo u rs m ê m e , e t d a n s le s p a y s ou l ’o n p r é te n d q u e le s la n g u e s so n t

« fix é e s par la littér a tu re , la p r o n o n c ia t io n c h a n g e to u t le s cent, a n s , l ’o r to -

« g ra p h ie to u s le s d e u x c e n ts , e t la s y n ta x e a p r è s tr o is s iè c le s . . . . D e p u rs a c -

« c id e n ts su ffise n t p o u r q u ’un Ita lien n e c o m p r e n n e p a s le la t in e t l ’e s p a g n o l ; «p ou r q u e l ’a l le m a n d , le h o lla n d a is , le fr a n ç a is e t l ’a n g la is so ien t d e v e n u s d e s

« id io m e s d is tin c ts» (H . U. t. I. p. 1 4 7 ) .

. Sciinţa filologiei comparative nu pote perde din vedere aceste legi eterne ! !

Trecendă în domenulă arheologiei, dămu peste ună concursă de

43

eleminte psichologice, adunate de contrarii noştri, ín sprijinulü tura- nismuluï Cumanii.

Dialectica consumatului nostru filologii şi istoricii Hascleu, pornita dintr’o intimă credinţă, ţine a convinge şi pe acestü tërêmü, că Co­munii Olteniei din suta XII—XIII erau, mai pre süsü de orl-ce con­troversă — şi prin datini, şi prin moravuri, de origine turco-tatară !

Douë amënunte etnice din biografia craiului Ioan — fondatorele Craioveï —: frăţia prin sânge şi ceremonialulű înmormêntàreï, ni se daù ca eleminte convingëtôre despre turcismulü şi tatarismulu poporului în cestiune.

In corectitudinea sa, care nu lasă nimicii de doriţii şi este la înăl­ţimea geniului sôü pëtrundëtorü, stimatulü colegii, ne spune — în o- riginele Craiovel — (lucrare meritosă) că : Presinţa Gumaniloru în Oltenia — 1280—1240 — merită a fi supusă unul studiu de aprópe, cu atâtü mai mulţii, că — pe de o parte— urmele loiü se conservü acolo în unele obiceiuri şi mai aleşii în topografii, iar’ pe de alta că trecerea dişiloră Cumani prin Oltenia, coincidă cu unü sirii de alte frămentări analoge, aruncândü o viuă radă de lumină asupra unuia din cele mai obscure episode ale istoriei nődre nationale!1, (pagina 47).

După ce se închee seria evenimintelorii sinistre prin care a tre- cutü ţera Oltului, cucerită în parte (la Sudă = Dolgiă, Romanaţi, Te- leormanCi) de puternicii Cumani ai regelui Ioană, în parte (la nord) de Saşii lui Conrad şi în parte (la apusă) de Maghiarii lui Luca saă Leucus şi Oslu, (Banu Severinului), înveţatulă autoră ală origineloră Craioveï, îşi pune întrebarea : (p. 50).

Unde să fiă fostă atunci Romanii?Avut’aă ei vre ună Domnă ală loră, nesupusă nici Cumanilorü,

nici Saşiloră, nici Unguriloră ?Avut’aă vre o esistinţă politică, propriâ?întrebări cu atâtă mai importante cu câtă lipsa unui poporă ro-

mânescă în regiunele Oltului, ară fi pusă în mare încurcătură pe istorică şi filologă, când venia vorba să rëspundà : cum a trecută, cum s’a conservată la români, amintirea despre Cmnanulü Ion, sasulü Conradu, Ungurulu Luca şi Oslu?

RëspunSülû primitü de la cronicarului persiană <Eazcl-ullah-Rasid, pescuită şi elă din Arhivulă Sultanului Mahmud-Guzan, în suta XIII, are aerulă a ne linişti despre esistinla românilorû, spunêndû ; că chanulă Mongolă devastândă ţâra Oltului a dat peste românit lut Basarabă-bană, dar’ et aă fostă bătutt.

De la acestă episodă, combinaţiunea, deducţiunea istorică, este următorea în originele Craiovet.

«Românit avêndû să se lupte fără clipă de repaosă, în acele dile fioróse, cu Saşii, Cumanii, Ungurii şi Mongolii; strîmtoratt în ace- laşă timpă din tóté părţile şi perelendő pretutindene, eî n’aă fugită, n’aă perită ci aă stată nemişcaţi sub banulă loră naţională din di­nastia Basarabiloră, până ce CumaniÏ s’aă trasă peste Dunăre, Saşii peste Carpaţî, Mongolii spre Ungaria, Ungurii mal încolo (unde?) şi atunci eşiţî din vizűinek muntilorü şi revărsaţi din noă pe Câmpia Olteniei, aă apucată a povesti, că fost’aă fostă, ici: despre craiul Ioan, colo : despre hoţulă de domnişoră, mal departe despre Oslea etc.

Acéstâ închipuită realitate ară fi prea umilitóre, daca ea ară puté fi ună adevërû istorică!!

Logica, consciinţa, se rădică contra unei presupuneri, care nu are pentru sine nimică firescă, dar’ cârel se opună cu atâtă mal multă— afară de bunulă simţă comună—înseşi legile, condiţiunele de viueţă ne’nlăturabile pentru ună poporă daca cum-va românii, lui Basarabă formaă ună poporă, şi în fine se opună dificultăţile, accidentele to­pografice.

Ein falscher Schein tritt an die Stelle der verdrängten Warlieit!Zelulă incomparabilului filologă a răpită pe consumabilă istorică,

fâcêndu-lû să priméscá aparinţele amăgitore dreptă realitate; după disa lui Herder.

Prisma cronicarului persiană fiindă cu totulă obscură, era dificilă chiar şi pentru geniulă sărbătoritului istorică să i împrumute, să-I comunice cea mal mică rază de lumină.

<Ardua res est obsturis lucem, dubiis fidem dare.»— dice străbunulă Pliniă.

Istoria nóstrá naţională reclamă, cere imperiosul, a se căuta lumine ade-

44

45

verulü, mai alesă pentru episódele obscure din timpii Cmnanilorű, chiar cu pretulü de a-ï sacrifica amor ulii propriu, şi mai multă încă ideile pre­concepute.

Nici o descoperire nu vine cădută din ceru, cu atâtu mal putină inventiunea popóreloru şi a limbă loru.

In acesta ordine de idei, noi amu semnalată momentele cele mal culminante din viăţa, mişcarea, espansiunea poporului Gelto-Galu pe pămentulă Daciei, urmărindu’I mişcările chiar şi prin extremele regiuni ale Asiel-de-susu.

Dacă etnografii şi cronicarii mal nuoî n’ară fi perdutu din vedere punctulă nostru de plecare, criteriulă istorică neapărată nu sară fi învîrtită atâta timpü într’ună cercă viciosă, fără scopu, iară ţintă.

Dialectica cea mal îndemânatică rătăcesce, se perde în contradic- ţiunî, când este pusă Ia serviciulă unei cause imposibile, greu de susţinută.

Presinţa. Cmnanilorű în Oltenia se pune între a n i i 1230—1240 (pag. 46). Usurpaţiunea Saşiloră lui Conradu de la 1233 coincidă cu încălcarea Unguriloră lui Leukus. Incursiunea Mongoliloru urmăză la 1240, în acelaşă timpă cu aparţiunea Banului Ungurescă Oslu.

Ca Ungurii, Saşii, şi Cumanii să-si împartă cămaşia Olteniei ; ca el să trăiască în bună vecinătate unii cu alţii, neapărată a trebuită să fiă fostă de puteri egale, să fiă mijlocită între răpitori ună l'elă de unire; cum dar’ faţă cu Mongolii de la 1240, nu se vede nici cea mal mică încercare de opunere, de acţiune din partea loră? Cum o mică mână de români, cari nu putea să résisté nici Cum anilor ü nici Saşiloră, nici Unguriloră, şi s’a refugiată în creeriî munţiloră, apare singură din ascundctorile el, pe câmpulă luptei, ţinendă peptă sălba- ticiloră Mongoli?

Când şi unde a trăită Cumanii, încependă de la Attel-Kuzu, în bună înţelegere cu Arpadianil?

Când şi unde s’a semnalată ună singu ă faptă de minimă espan- siune ă Saşiloră din Transilvania?o

Póte fi cugetată o esistinţă politică cu totulă independinlă, şi cu ună Domnii autonomă, prin vizuinele munţiloră?

7

46

In Columna lui Traian Nr. I din 1874 — Citim că elementulû ro­

mânii din Oltenia a stat aprópe VII secole pitulată în munţi fără stabili­

mente, fără elementü pronunciaţă, rëtëcindü în felulü Ciobanilorü etc. ! ! (?) Contradiţiunea bătătore la ochi ! Adevërü istorică de locă ! !

Oltenia sfîşiată pe la tóté mărginele : D oljiu , V îl ea, Gorjit, Mehe­

dinţi cădute în mâini de Cornant, Unguri, Saşi; romanii strîrntoraU din tóté direcţiunile, perdêndü pretutindenea, aşteptau, retraşi prin vizuini, încălcarea mongolă ca să pâşescă la luptă, să-şi mesóre pu­terile cu celu~maî ferosă dintre sălbaticii Nordului asiatică, de cari fugă în frântulă capului, valoroşii Cumani peste Dunăre, Saşii peste Carpaţl, Mongolii spre Ungaria şi Ungurii mal încolo, unde nu se scie!!?

Cine óre să fîă alungată pe Mongoli din Oltenia? Cum se face că retragerea Cumanilorü, Saşiloru, Ungurilorü, din aceea ţâră pare a fi urmată simultaneă cu a Mongoliloră?

Românii aă stată, dice-se, neclintiţi sub Banulă loră nalională, din dinastia Basarabiloră, şi după înfrângerea suferită!

Chaosă cumplită în resultatele investigăriloră, abătute de la lires culă punctă de plecare.

Nisce simple urme topografice, isolate (cum este valea şi muntele

O sica, Gou-gaă-Lottor, Casteluiü Konrad ulm) ajungă spre a forma con­vingerea despre o presupusă cucerire Ungurésca şi Săsăscă, făptuită pe pămăntulă românescă, dar’ necunoscută Istoriei ; pe când Genesa Gallo-latină a Cumaniloru, Piceniloru , íiisenilorü, supranumiţi Vlah’ , sta­bilită şi documentată printr’ună concursă de fapte istorice, întâmpinăcea mal încăpăţînată neîncredere, pe când trecerea unoră triburi*Celto-Gale din Galia, lliria, Ranonia Dacia, în Asia mică, urmatăimediată după mórtea lui Alexandru Macedonénulû. şi întorcereamal târdiâ la vetrele loră din ţările dunărene, suntă primite cusfială şi nepăsare; pe când, în fine, strînsa legătură între Comanï, B i­

se ni, Picenî, AusonI şi Români, uniti sub numele de Vlahă în semnă de identitate etnică şi desininţă geografică, se perde neluată în séma, de şi monuminte archeologice în esclusivă posesiune românăscă, ve- descă în modulă celă mal positivă, nu numai legătura dar’ şi con­tinuitatea Istorică. !?

47

. De ce să preferimă a ne perde înlr’unu dedalü de conjecturi, a urma pe calea rătăcita fără folosu pentru sciinţă, amăgindu-ne pre- noî înşine?!

Care póte fi puterniculă cuvêntü, ca să dämü credëmêntu unorű fabule, şi să resping rnü tradiţiunea istorică?

Este saü nu, adevërü istoricü, cum că Vechil Itali, Celto-Galil (a- nume Cumani, Picém, Bisenï etc ) din Siria, reamintescű pe pămen- tulü Daciei, Regiunea Picenum din Italia? (Fick).

Este istoricamintc veridică că, Coloniile de Ia Coma-Gete (Celtii), ră­dicate din ţinuturile Siriei, şi-au adusù în Dacia traiană, pe sacra- tulü Jupiter u de la Dolichea. cu atributü romanii? (Mommsen : lung)

Póte fi negatű că numele Ausonii, fiindu etruscă, elfi desémnà pe fiulu Italiei, în Dacia nostră?!

Atributulö de Vlacli, prin care se distingea familia Galo-latino-ro- mană, în Analele Bizantine, Germane, Scandinave, Slave, de toţi nar- barii încălcători, conferitu-s’aă Tătariloru, Mongoliloru, Arpadianiloru, Avarilorü, Gepidilorü, Bulgarilorü?

Trecut’a, conservatu-s’a acestui nume prin escepţiune, numai cu aplicare la Români?

Dacă rëspunsurile la tóté aceste întrebări momentóse pentru is­toria nostră, nu potü de câtu să strîngă legătura etnică între Ro­mani şi acele triburi Galo italo-romane, ce ne póte opri să ne reîn- tórcemü la adeverii, reluândü firulü istoriei întreruptul cu maiestriă, cu precugetare saü şi prin uşurinţă !

Avarii, Gepizii, Bulgarii nu s’aü perdutü, istoria ne spune : că frac- ţiunele celorü doue prime triburi s’au contopită cu ordele Arpadiane, după înfrângerea Hunilor ü şi desfiinţarea domniei Gepide şi Avare, formândă puterea lui Bakmiru şi Arpadü. Urmat’aă totă ast-felă cu Picenii, Cumanii, Biseniî?

Mersulă firescă ală eveniminteloră istorice din suta IX—XIII, desfăcută de tóté acele neguróse combinaţiuni şi amăgitdre presu­puneri, ni dâ dreptulă să afirmămă cu tăriă, că precum s’a ur­mată naturala contopire a seminţiei Bulgare, Gepide, Avare, cu ele- mintele genuine, totă asemenea, şi mai presusu de ver-ce dubietate

48

posibilă, s'a petrecută cu contopirea nornenclatureloră de : Cumani, Picém, Bisenî, Vlachî, în celu de Română, purtătorii lorű din suta IV-VIII şi IX— XIII iîindü UDulü şi acelaşu poporii : Au sonii Italiei, Cumanii Italiei, Piceniî Italiei!

Concentrată cestiunea etnică în acéstá naturală sintesă, se lărnu- rescù faptele Cumaniloru ai regelui loan şi ai strategicului Osu, Oslu, care numai Arpadianü nu póte fi.

Sciută este câtă de darnici erau regii arpadiani cu averile străine, pe hârtiă. Vanitatea lorű n’avea margine, puterea însă le-a fostű cu multă mai pe josu de câtă să întreprindă cu óre-care succesü, vre-o espediţiune de cucerire.

Amü vë(|utu ce s’a petrecută sub Geyrn II, BeHa II, Stefan I I şi IV, Ladislav şi Andrea, din periodulă arpadianü.

Cunóscemü încercările lui Carlú Robert şi ludovic, de pe timpii dom­nului română A. Besarab.

Atunci puterea Ungariei era la apogeu, fără comparaţiune cu sta­rea Arpadianiloră din suta XIII, faptă care ne autorisă să respingemu ideea unei dominaţiuni maghiare în regiunile Olteniei.

Ceea-ce nu se póte admite pe temeiulű istoriei, pentru Unguri, cum s’ară crede că era posibilă pentru o mână de Saşi, a cărora inepţia este proverbială în ale resboiului ?

«Spreng in die Mares, tuf in de Besch (pădure)» era cuvéntulű loră de ordine, In tote luptele cu Românii.

Isteţime în ale comerciului, astuţiă, rëutate, aroganţă câtă vrei, dar’ virtuţi militare nu suntă cunoscute la acestă némű ală Flamandei, pe pàmêntulü transilvană.

De unde dar’ o domnia sasésca, ună poporă săsescă, posesiuni săsesc!, în Oltenia ?

Fôntârele săsesci «(Beschreibung der Oësterreichischer Walachey, in Ungarischen magazin t. 3. 1738)- şi Schüler (Umrisse ûnd Kritische Studien zur geschichte von Siebenbürgen. Hermmanstadt 1872) vor- bescă despre presupusulă Castelă de pe malulă rîului Lotru, la re­vărsarea s’a în Oltu, ca de ună cuib ii hotescă, precum lă arată tradi-

49

ţiunea poporului : «Nach dem Eerrichte die Einwohner ist es ein Raub- 'schlos g> wesen. »

Ungaria până pe timpii lui Matea Corvinü, era ca şi Germania medi-evală, împănata de castele haiducesc!, pentru adăpostulu fuga- rilorü cavaleri de industriă (Raub-Ritter).

Dacă tradiţiunea sâséscà adăpostită în cartea lui Teutseh şi Fim- haber «(Urkunden zur Geschichte von Siebenbürgen)» vrea să facă din imaginarulu Conrad (comitis Corlardi filei Cryspanii) unü potentatü miticu (mitologicii), semi-suveranü în regiunea nordică a Oltului, nu urmézà că ea pole eşi din cadrulü unul simplu mitű.

Tradiţiunea poporană nu scie de domnia săsăscă, dar’ ne trans­mite amintiri despre unu cuibü haiducescu, care adăpostia pe unu domnişoru (Crăisoru, cavalerii de industriă - haïducü) Colotreanu (póte de la Crisu= Crisanü Crys-panil) care este departe de a fi iden­ticii cu Konradul lui Teutseh şi Schüler !

Pe asemenea temeiuri not unii, nu credemù că se póte face bine istoria Olteniei ! ! Să nu perdemü din vedere că fôntânele autorilorü Saşi, reproducă tradiţiunile conservate la poporulù romană, în cuprin- sulă de mal süsü, in sen sulă nostru!

Care póte fi valórea şi importanţa istorică a numeloră de Leucas, Loliste, Gorgan, Maidan, Rovina, Nedea, pentru tatarismulü Cumanilorü ?

In ce legătură stă numele topograficü : Lovistea, Lobisto. Loystha cu presupusa dominaţiune a săsescului domnişoru : < Konrad-*, asupra nnel părţi din actualulü districtù Vâlcea ?

Lăsămîi competinţel filologice să ne dea soluţiunî fiă câtü de ru- dimentarie, la întrebarea pusă.

Din parte-ne, ţinemu a constata că în ţera Banatului temişianO, nu se scie la poporii despre domnişorulii Conrad, Luca şi Leucus, de şi cartografia ţeriî ne dă ca nume topice, forma de : Leucusesd (după tipulü Leucus) şi »Loviste».

Inţelegemu o legătură óre-care intre Leucasia, Lucania, Leuca, Leucaria Italiei, lengă rîulù Bmi-anus (— ad mare Tuscum —) şi Lcucasescn noştri, dar’ nu înţelegercm ce înrîurire putut’a să aibă nu­

50

mele de Konrad asupra formei Loviste, îndepărtată forte multü şi de forma Lotru ?

După tote probabilităţile, aceste forme şî-au luatü fiinţa pe pă- mêntulü romànescü, în Dacia traianà, celü multü în suta XVII şi XVIII.

Topografia Temişiane! nóstre, conservă din acele epoce unü în­semnaţii numera de forme spaniole, aplicate ca nume topice, la co­mune urbane şi rurale.

Avemü spre esemplu :Periamiu de la familia spaniolă Perramon, 1733.—Perlas de la

Perales-Paulú, 1733. — Rexas de la Donna Maria Reccas. Apadia de la Anna M. Abbadia Aragónia.—- Grâu-vatu de la Don Grau felie? din Valencia.—Baya delà Napolitanulü Raya.— Rovina delà Don Rovira Ioannes, 1733.—Barra de la Barrât Antoniu— Palancua de la Pa- langua, Madrid.

Registru ü de familii spaniole aşedate ín Banatulü nostru, din a- cele doue secole, este forte copiosű, elü servă la deslegarea multorü probleme topografice.

Nume ca Polizări, Berdosa, Salini, Calo (de Toloya, asemănaţii cu Calo-Ioanes şi cu Gala-y) Secura, Gongom, Vacka, (tatălu lui : T. Huniad de-Covinu) şi a St. Stefan rege alu Ilungarieî; Gavilla, Medina, Surreu etc. suntü familiarisate prin regiunele acelei ieri românesc!.

Aiurările escentricismuluî filologicii aü încurajatü pe secularii noştri adversari, la pretenţiunî împinse până la absurdü, ajungêndü să con­teste romanitatea celorü mai arhaice şi istorice nominaţiunî, din tim­pi! clasicităţe! romane !

«Fără limbă nimica nu se póte cunôsce» : dice Herder, dar" acestîi mare adevërü n’a împedicatü abusulű celü ma! hidosű, în dauna lim­be! şi naţiune! romane, ma! multü încă, în detrimentulü sciinţe! !

Gergani, Gorgani, orï-ce s’arü dice suntü totü atâtü de românesc! ca Deleniï, Delmesciî, Abrud, Aurica (Avrigu), Iaşi, Brad, Zar and, Bran, Denta, Botosam, Turda, Dtva-Dlva, etc. etc.

Românesc! suntü prin încetăţenire ; galo-romane prin origine. ; la­tine prin prototipü şi desininţă.

Ca totulü în lume, în natură, se preface şi limba prin îndelunga-

51

tulü şi frecuentulü usü ; pe de altă parte cunoscutü este meiitulü şi zehilü statisticilorü, paleografilorü, cartografilorù, din trecutü şi pre- sinte: Germani, Slavi, Bizantini, lUaghian, Poloni, de a distruge, a de­natura, desfigura formele şi fondulü arhaismelorü romane şi ro- mânescl.

Ceea-ce ne spune în acestü puntü, între mulţi alţii, Bonfiniu, se a- firmă şi de Achner, în competinţa sa de arhcologü consumatű.

A sa părere este, că. nume proprii de familia şi localităţi, suntü în regulă comună eronatü transcrise şi adesea falsificate :

« D a in d en m e isten k a r le n v o n S ie b e n b ü r g e n d ie O rt,sb en en u n g en se lte n k o rek t

« g e sc h r ie b e n w u r d e n , so ist, e s nicht, z a v e r w u n d e r n d a s d ie O rtsn a m en v o n

« a u s lä n d isc h e n g e le h e r te n , nicht, b esser , oft so verfällscht,, w ie d e r g e g e b e n w e r d e n

« d a ss m a n n n ic h t w e is t w e lc h e n O rt S ie h a b e n b e z e ic h n e n w o len etc .»

Toti învëtatiï din lume nu vorii fi în stare să ne facă a crede, că Abruâu (abruţii) nu este vechiulü Albumus; că Iaşii nu este vechiulü Municipium Iassiorum şi nici de cum maghiaiisatulü I-âsz (arcaş) ; că Delenii, Delinesciî, Aurim, Brad, Zarand, Brand, Denia, Turda, Deva Salmta; (din Marmatia) nu-sï-aü desininţa şi prototipulü în Delium (Proximum Delium fanum, in finibus Atticae regionis) ; in Bradanus (Lucania ad mare Tuscum) Auricam (Avricour= Aurărie) ; in 2'urdus. turdi, turduli, turditanii (populii «Ispaniae, signi ficaire polest tos, qui Turdos vendunt)-»; in Denta ( — Centa = dentalum); in Bruna (ispaniolü) şi jB/croo-gunum (britanicü); Deva (unü fluviu în Tspania); in Tiarand (vechiii latinii) similarii lui Zarand; în Saht nt um din Dalmaţia şi Sulcn- tiniî Italin de giosü.

Pentru Gergani avemii forma topică . Gergovia (in Aquitania) şi Gerbovia (in Auvergna) ; forma şi materialului lexicü : Greges (G-régis Vènalium ; Uno grege-facto ; Greges Virgarum) G erg (jargon, plebeum loqwndi genus), Garganus— munte (în Neapolea), pofii fi reduse la aceeaşi desinintâ alegorică.

Gorji şi Gorgani suntü forte apropiate de forma latină : Gorgouia, Gorgones (Hesperides insulae), Golgi (din Cypru, de unde Venus Golgia) Gurges (profunzime, abisü), tóté împreună denotândü : insule, văl, velcele (si ah Alpibus secundo flumine piovehimur, sunt «Veredle» «lon-

52

gins qu'dem ab arnne sub Alpibus rematoi-)», regiuni împresurate de munţi saü rîurl.

Rovine-Ruvine — (revenélá = umiditate) nu-şî are ore rădecina în Mu — rivus saù Ruine? nu cum-va este formată prin metatesă şi an- titesă din Urvina saü Thbinum? precum Ger jani din Gergovia, séü G ar garnis, G erg din Greges, Gorji din Golgi ?

In Liguria, Galia-Cisalpina, era aşedată colonia Ravena — colonia munita — pe malulü Adriaticeî, precum in finutulü Umbrieï de peste Alpï, patria lui Pkmtu, esista « Urbinum» — Hortense.

De ce ore să fia mai strania şi mai puţină îegulată streloi marea, contractiunea substantivului Nundine în Nedeie? Ca nume de locali-îtäte elü nu esistă în Banat, precum lü avernu în Oltenia şi anume în judeţulfi Doljű.

Cu tóté acestea în unele părţi ale Banatului se conservă acestü nume, în vocabulariulü şi graiulü românescü, spre a desemna Serba­rea patronului Comunei. « Dii penates», « Hranuilü bisericii» cu care o- casiune multe din localităţi mal alesü urbane, ţinu unu felü de têrgü de septemână, cunoscută în România liberă sub nume de Bâlciii.

Regiunea sudică a Banatului are pentru desemnarea Hramului, terminulù «Ruga» — Roga'tio — Rugăciune.

Sciutü este că în regiunele banatice, anume în Voivodina, Bacska şi Sîrmiu, cu poporime precurnpenitóre slavă, (saü slavisată), dilele de Duminică suntü în acelaşi timpü şi dile de têrgü.

Limba slavă peste totü, are cuvêntulü «Nedelea» pentru Duminica nostru latină. Dar’ precum Nedeie a română nu stă în nici unu ra­portă de genesă cu dioa domnului (Dumineca), totü asemenea Ne- delia se.bescă denotă purü şi simplu o di de têrgü , tară înţelesă religioşii, cu raportü la dioa Domnului.

Stimatulü şi invë‘atulü nostru colegă D-lü B. P. Hasdeü dicêndü în originile Craiovel (p. 53 (:)

«C ă a c o lo u n d e se « a flă a s lă d î sa tu lü Nedeiu, (Ncdeia c e ta te d e a ltă d a tă ) « b a şi pe a iu r i, ori u n d e s'arű m a i n e m e r i v r e -o lo c a lita te r o m â n â sc ă cu a c e -

« laşu n u m e, treb u ia să fia e s is la lű ô r e -c â n d u n ü im p o r ta n tă cen tru c o m e r c ia lă ,

5â

« e e e a -c e s e ju s t if ic ă în c a s u lă d e fa ţă p rin p o s iţ iu n e a lo c u lu i to c m a i la t r e c ë - « tô r e a D u n ării» ,

— vine în ajutorulă nostru şi confirmă deducţiunea de mal süsü, în tóté părţile şi legăturile el.

Cuvêntulü Bâlciü întrebuinţată la noî—România—pentru a desemna têrgulü de ţeră, centru de comerciu, este formată din maghiarulă « Buciu > cu semnificaţiune de « procesiune» religmă («Ruga» Serbare), ceea-ce ne spune că adevërulü este cu noï, cându afîrmămu cumcă în dile de Duminici şi de serbarea patronului, se ţine şi la maghiari têrgulü de sëptëmânâ; însăşi numele de Wasdr-Nap (di de têrgü) adop­tată în limba Maghiară pentru dioa Domnului, dar’ cu desininţă ci­vilă, specifică, înlătură orl-ce dubietate posibilă, spre a se întări şi mal multă istoria genese! în sensulü de mal süsü.

Unu concursă de eleminte puternice cu raportă la Genesa, is­toria şi practica cuvêntuluî Nedeie, ne dă dreptulă a înlătura orl-ce proveninţâ străină şi a susţine, că substantivulă latino-romană Nun- dinae, saü Nundine, Novendine, Novendialis (Wochenmarkt) Nundina-dea, Nidulari Nundini (têrgu de sëptëmânâ) s’a transmisă popórelorü slave, fiă în formă originală, fiă în contracţiune, redusă prin frecuen- tulă usă la forma de Nedeie, prefăcută la Slavi în Nedelea şi tradusă la Magiarl în Wásár-Nap; precum li s’a transmisă póte şi cuvêntulü de Su-cubUu (sucubo= are= subiect) reprimită sub forme de Şu­gubeţii.

Sciinţa etimologică la rendüld el neapărată îşi va spune ultimulă cuvêntü. Noi ne-amă mărginită a-1 face istoria.

Eruditulă filologă şi istorică romană, stimatulă colegă B. P. Hasdeu, urmărindă cu o pătrundere şi o sistemă particulară a sea, tóté da­tele istorice referitóre la originea Cumanüorü din Oltenia, (Cumae, Cumerii, Kymriî= Caput Oimericum în Ancona) termină prin ane im­pune a sea credinţă despre turanismulă poporului Cumanű, înteme- indu-se între altele şi pe deprinderea lui pâgânéscâ de a sacrifica omeni, la înmormântare, şi a încheia frăţia prin amestecă de sânge, trecută apoi la creştini sub formă de frăţia de cruce.

La pag. 32 declară Colegulă nostru, că revenindă asupra ideiloră8

bí

şi a părereî sale de altă dată, recunósce că frăţia de sânge nu pótefi o moştenire coborîtă de la Domnitorii Lumeî!>

Dreptatea este până la unü punctă, cu d-sa.Borna etnică nu se închină la Cruce şi n’a putută să o ia dreptü

mărturia sau legătură simbolică a frăţiei.Esistă însă o frăţiă, care se lega prin îmbrăţişări şi sărutări : oscu-

lum fraternitatis.Mai esistă şi frăţia de Sânge, precum esistat’a, în totă puterea

cuvântului, şi sacrificiulű de óment.In fondü, frăţia subt ambele forme n’avea nimicü estraordinară,

ea fiindü forte naţională la Romani ca şi la Greci; la Traci ca şi la Daci ; la Cumani ca şi la Albanesl, Ilirî şi Români !

Sinistrulü, Desastrulű, Temerea, Isolaţiunca uneşce pe cei suferindi ; înfrăţirea este în genulă omenescű, care îşf are în multe caşuri, unü refugiu, o consolaţiune, în ficţiuni.

Ceea-ce este firescă pentru înfiere, Copilulű de sufletü, cu unü cu- vêntü adoptaţiunea, în inima, în dorinţa părinţiloră fără progenitură, cată să fiă firescü pentru înfrăţirea din toţi timpii, la tóté popórele.

Nihil a me humani alienwn!

Esemplulü lui Pilade şi Oreste n’a presentatü lumeï celü d’întâiü spectacolü şi n’a rëmasü celü din urmă, ín acestü genü.

înfierea, (adoptaţiunea) a trecută ca Instituţiune din timpii etni- cismului Romanii, la tóté popórele continentului şi se conservă în totă lumea creştină, fără ca să esiste între poporulü Rege şi tóté na- ţiunele lumeî nóstre, raporturi etnografice !

Deducţiunea arü fi necorectă când s’arü presupune că frăţia prin amestecü de sânge ară fi trecută în evulă mediă de la păgâni (Co- manl) la une7e din popóre creştine, prin relaţiuni internaţionale.

Dacă este constatată şi istoricesce veridică, după spusele lui Pom- poniú Mella, Plutarcu, Salust (în Catilina) etc. că datina frăţiei prin amestecă de sânge, a esistată la Greci ca şi la Romani; dacă acea înfrăţire *-more paganismo» s’a conservată în evulă mediă la Grecii creştini ca si la Comanl ca si la Celtl, si în fine Ia Românii noştri,

55

de ce se admitemű per fas et nefas, suposiţiunea : că neapëratü a- cestü félü de frăţia la Comanï, conduce la Genesa turanică?!

La primulü pasü — ne isbimit de soütariulü fenomenü pentru care ni se cere unu rëspunsô.

Cum: păgânulu rege alű păgânilorii Cumani «Major in regibus Cu- manorum» de semenţă turcă, se numea Ion, în suta XII, sub deplina domniă a bisericei creştine?

Care altü fruntaşii păgânii, de sămenţă turanică, maî purtă acestü nume alu botezătoriuluî, saii alu vre unuia dintre Apostolit şi evan- geliştit creştinătăţii?

Pentru not, Ioan — Iova — denotă pe fiulű bisericii creştine; elü mat stă în legătură şi cu o altă particularitate a domnitoriloru Ro­mani şi Români!

Pe timpii lut Diocletianú, numele de Ion, lovia, lovius însemna puterea, autoritatea deulut rege : (*Jupiter Bies-piter, — diei et lucis pater ; Bivum pater atque hominum rex) pe pâmêntü, concentrată în persőna, Cesariului : « Biocletian gab sich den Beinamen : lovius» — (Ist. Held, si Corvin, tom. I). -

Marit dorant români a! vechi met, Uneaü neapëratü la acestü atri- butü simbolicii, esprimatü prin forma «Ion şi Iov» în puterea tradi- ţiunei şi a dreptului de legitimă moştenire.

Nu este de credutü că puterniculü rege Cumanii s’aru fi abătutu, în cualitatea de păgânii, de la legile poporului sëü, primindű sim- bolulü creştinismului saű şi tradiţiunea romană, prin adopţiunea nu­melui ort atributului de «Ion—lovius!» In asemenea ipotesä, casulü isolatü arü fi o escepţiune fără exemplu, la seminţiile turanice.

Dacă simţulu de conservaţiune s’a mănţinutu la români şi aï sei domnitori, până şi în cele mai amënunte deprinderi, datini, usuri, moravuri; ce mirare arü fi să vedemü, că în virtutea acelii legi s’a conservată la Români şi Comanï unele din cele mai originale datini cari aparţinO, precum se dice, în totalitatea timpilorű, întregii uma­nităţi?! (originele Craiovei pag. 13).

Părerea care susţine că, în regula generală, datinile străbune nu

56

se conservü la urmaşi, are ceva pentru sine. Ea însă nu póte fi primită în totalitatea eî, maî aleşii faţă cu românii.

Escepţiunea întăreşce regula, la casulü nostru, prin esemple din viâţa romăniloră.

Ceea-ce însă ni se pare a fi maî positivă, este că, moravuri şi da­tini diferii la unulă şi acelaşă poporă, după regiuni şi epoce.

In acestă sensii avemu opiniunea marelui filosofii germanii Herder; élű vorbindű despre Instituţiunile Grecilorü dice, între altele, că : nu töte datinile erau comune diferiteloră triburi «Eline.»

«D ie SiLten d er G rich en w a r e n so v e r sc h ie d e n a ls d ie A rt ih rer S tä m m e , « ih rer G eg en d en u n d L e b e n s w e is e , n a c h d en G ra d en ih r e r k u ltu r ü n d e in e r

« R e ih e v o n G lü ck s ü U n g lü k s fä lle n , in w e lc h e r S ie d er z u fa l se tz te , e tc .»

Acöstä profundă observaţiune combinată cu speciósa părere din originele Craiovel (pag. 36) ne esplică: cum în acelaşă timpă la o porţiune din poporulű Olteniei, disă Cumani (în carii noi recunőscemű prin töte particularităţile, pe români), nu s’aă păstrată unele din u- surile înmormântării comune Romanilorü vechi, Grecilorü, Celto-Scyto- Geţiloru; (Peucetil Apulieî) ; înţelegemă sacrificiu de omeni.

Intr’adevërü, ceremonialulă religioşii, datinele sacre, aveau la ve­chil romani aceleaşi particularităţi caracteristice, pe care le întâmpină arheologulű şi istoriculă nepărtinitorii numai la Cumanii şi Românii Daciei traiane, (cu escepţiunea sacrificiului de sânge omenescă, în câtü pentru cel din urmă), de asemenea la triburile genuine : celto- galo-latine ; nimicü însă din acele datini la Goţi, Huni, Longobardl, Ge­pizi, Vandali, Avari, Bulgari, Arpadianl, din timpii păgănităţil.

Peregrinagiulü nocturnă ală Deiloră mici şi mari (majorum et mi- norum gentium) pe pământulă nostru, este o tradiţiune romană ; Plautu, Pliniu, Virgiliu, Horatiu suntă forte copioşl în descrierea a- celoră credinţe strebune.5

Până în dilele nóstre, colinda Pitereiloru (în ajunulă Crăciunului), colinda plugşorulul, c. junilorü, Cerbuţulă, Bresaia, Vasilca, etc.; Cură­ţenia prin fociig cultulă Sórelui-Saturnalele ş. a ; deschiderea cerului în nóptea de bobotezei ; precaţiunea adusă Deiloră infernl pentru a înghiţi

irigulă şi a elibera căldura ; serbarea Simdienclorü (Sânteloră Dîne) ;

57

credinţa în puterea Ielelor ă ; îmblânzirea cailoru lui S-an Toger (Todor), abţinerea de la orî-ce lucru în Serie de Vineri şi în ajunulă de ÿiua TJrsuluî, Serbarea Iul S-ân Georgiu, S-ân Mioiu : eroii Soréiul; Mârtinil- (cultulă Deuluï Marte), Postulă negru, Ceremoniei efunebrale: aruncarea unul pumnu de pămentă pe mormêntü ; dicţiunea : Sit tibi terra levis=seţl fie usera terîna; lăsarea bărbeî şi a fierului; pomana etc., suntă conservate cu pietate şi stricteţă sub forma etnicismuluï strëbunu ; numai pere- gpinagiulű Deilorű a primitü o metamorfosă creştină, înlocuindu-se Deulă Olimpică, prin Christü şi S-tulű Petru.

Ca şi la creştinii resăritenî, vechil Romănl îşi făceau închinăciu­nea spre «Resăritu»; sărutaii pe rendű tóté Icónele, îngenuchiau naintea altarului, *et dextram ori admovebant de aci Adoratio» ; îşi fă- ceaű mătăniile (procumbebant aris advoluti).

In felulű marilom noştri Domni, strebunil Romani, rädicaü — în chinaă — în onórea Deilorű, temple, altare ; le aduceaű daruri şi sacrificii : Ver Sacrum (tradusü în limba bisericel creştine sub forma de Meluşelulă Domnului şi păstrată în cunoscutulű textü : Sânta jertfă cu pace s’o aducemu).

Superstiţiunea la poporulű rege fost’a totű atatű de accentuată ca şi la urmaşii români ; a dormi în templu (biserica) — «incubare» spre a primi peste nőpte unű respunsű de la Deî-penafi ; a presëra paie prin locuinţa (camera) pentru liniscea Deilorű, precum facă până astă-dl românii din Banală, în ajunulă Pasciloră şi ală Crăciunului, era ună Cultă înrădecinată şi respândită la poporală romană din întregluă Imperiă.

La vechile sacrificii «piaculare» — tad Crimen expiandum vel» ad «prodigia procuranda, expianda et avertenda seu averruncanda,» s’a mal adaosă încă de pe timpii Iul Romulus, prin legi, datina Sămnită a Sacrificiului de omeni. Primula începută l’a făcută Regele fundatoră alu Romei prin a s’a lege numită « Lex proditionis» saă după Pioni- siu : «vojAoç üpoSoaiaç» care consacră deuluï Pluto şi infernului pe tră­dătorii de patrie.

Nu se conservă őre acéstá, datină ca instituţiune de Stată, cu mici escepţiunl, prin <Pena Capitala» în cele mal multe (ërl creştine ?

58

După alte disposiţiuni posteriore, Consulii, Dictatorii, Beliducu şi Pretorii romanţ aveau şi dreptulă şi datoria, în certe caşuri, a se sacrifica pe sine şi a sacrifica cu sine ort-ce legionarii din aşa disa «Legio romana scripta» spre a împăca mânia deiloră din infernă. (In piaculum hostiam caedere).

Subt imperiulă primei republice, Sacrificiulü de óment se mărgi­nea odată pe ană. Unű decretă ală Senatului din anulă 657 inter- dicea sacrificiulü de óment :

*Ne Jiomo immolaretur*.

Bëtrânulü Pliniu, menţionândă despre vorbita lege de aboliţiune, dice că omenirea datoresce recunoscinţă poporului romană, pentru desfiinţarea celui mat teribilii flagelă ! !

«Qui sustulere monstru in quibus hominem occidere religiosissimum est, mandi «vero tetiam ' saluberrimum.»

•Cu tótá rigórea decreteloră multiple, monstruósa deprindere n’a putută fi desrădăcinată, de ore ce vedemă că ună asemenea sacri- ficiă s’a mat celebrată, cu fotă solemnitatea religiosă, sub pontifica- tulă lut luliă Cesaru, pe câmpulü Marte în anulă 705. De asemenea suntă esemple în istoria Romei de pe timpulă lui Augustă (după în­vingerea lui Antoniu la Perusia), şi Sex. Pompeiă.

Aşa dar’ fie bine înţelesă că argumentulă sacrificiului de omeni, nu servă la deslegarea problemei, din contra, remâne fără putere în sprijinulă turanismului, reă atribuită Cumaniloru şi Peucinilorü; Ipotesa este cădută prin chiară viciositatea temeliiloră. «Motte ruit sua.»

Ca firescă consecinţă, cată a fi respinsă presupunerea care ţine a încredinţa, că fundarea cetăţii Craiova este faptulă unui Comană pă­gână şi turanică ; Cmnanulu rege Iova, (Iov(i)a) n’a fostă prin ţara Biorei ; de unde dar’ numele de Craiova în acea regiune ?

De unde şi cum s’a furişată în graiulă turanicului rege păgână, numele slavisată de Craliu ?

«Regium» din Transilvania, ne póte îndreptăţi la o deducţiune mai etimologică şi mai apropiată de firesculă faptului istorică, admitêndü formaţiunea numelui în cestiune, de la «Ioviana-Cesarea» saü Cesar-

59

lovia, reduse cu timpulü la forma de : Cara-Iovia, si în cele din urmă înlocuită prin sinonimele Craliova, Cra-lova, precum Calvus-Ivanes, Calo- Ioanes, fusese înlocuită prin Caloianu.

Cu aceste ultime observaţiunî sumarie, închidemü parentesa nó- stră, tari în credinţa, că numai matematicesce nu este demonstrată genesa turanică fie a poporului, fie a regelui Comanu, şi cu atâtă mai puţină distrusă caracterulă românismului loră.

Din momentulă în care ni se afirmă că numele generică : Vlachu desémná popóre de proveninţă Cetto-Galo-Ilalo-Romane şi anume pe Bastarniï, Pacinaciî, Ausonii, [Companii-O picit) Cumanii Transilvaniei, şi în cele din urmă coloniile aşedate în Dacia ; că acestă atribută era comună SpanioUloru, Galilorü, Italiloru, Romanilorü, rămână deşerte tóté închipuirile, tóté conjecturele luminaţiloră amăgitori amăgiţi : R'ctly, Hun fal vy, Boeder Suit zer, etc.

Versiunea care vrea să scie că genericuîă «Vlachu» ară ti sino­nimă cu «Rusticus* şi «Pastor» tradusă în «Nomad», cu aplicaţiune la «Români», s’ară împedeca de autoritatea istoriei şi de protesta - ţiunl strivitóre, din partea unoră somităţi recunoscute în republica sciinteloră.î

Trecemă dar’ peste rătăcirile imaginatiunel învăpăiate, precum tre- cemă cu aceeaşi indiferinţă peste lecţiunea de morală ce ni se face de către cunoscuţii noştri adversari, îndemnându-ne şi cerênduni-se să renunţămă la vechimea origine! şi limbel nóstre, la neîntrerupta continuitate pe pămăntulă Daciei, ca nu cum-va să ne trezimă într’o bună diminăţă înrudiţi cu Iudeii, după opininnea prea isteţului «Flie- qier», susţinută cu mutlă vervă de limbuţie, în adunarea societăţii Antropologice din Viena la 3/15 Ianuariă 1878.

Vomă încheia darea de sămă asupra cărţii Iul Retty prin unu re- sumată ală conclusiuneloră sale paradoxale de la pagina 71—72.

Acele conclusiunl îşi propună a ne convinge că limba română nu este latină, poporală românescă nu face parte din latinii Iul Traiană, că originea susţinută de români, ca purcedăndă de la colonile şi le­gionarii din Italia, e ună visă, de óre-ce sciută este că spre a colo-

60

nisa ţările dunărene, s’a luatü populaţiuni semitice din Asia Mică şi Syria etc., precum o voesce ipotesa lui Roesler şi Fliegier!

Pentru D-lü Rètty nu póte avea însemnătate nici măcaru acea cu­noscută si admisă doctrină că : stratulü limbeî române de astă-dî, este romana cea veche şi latina pristinâ, (antiqua) rustica.

Nu se admite faptulü afirmativii care legă, fie câtü de puţinii, pe románt de clasiculü poporü alu Romei şi Italiei.

Babilonia D-lui R'etty merge paralelii cu alucinaţiunile semitului Fliegier !

Rëspunsulü îlü avemü în consciinţa nostră, în legile şi istoria vieţii nóstre, aprópe bimilenariă.

Acele legi, acea istorie ne spune : că Românulü s’a numitu puru­rea pe sine, în a sea limbă : românu, căci a fostü, este şi rămâne românii !

Nu s’a pretinsă, nu se pretinde că : limba nostră arü fi latina lui Cicerone şi Augustă ; ea este aceea ce o desémná, ce o tradă, orga­nismului, materialulu lexicii, formele, flesiunele, stratulü ei, acele par­ticularităţi cari, cu tóté vicisitudinile timpilora, o ţinu legată şi astă-dî, după 18 secole, — în desfiderea protestaliunelorü lui Sultser, Roesler, Hunfalvy, Fliegier, R'etty, — de vechimea clasicităţii ; ea este cu unu cuvêntü : limba, proprietatea poporului românescü.

Vocabulariulű romănu conservă barbarismele maghiare, slavone, turcesci, spre a’şî documenta vechimea şi neîntrerupta petrecere pe pămentulu Daciei, fără a fi perdutü ceva din însuşirile genetice, prin care se distinge de totü ce-lu înconjoră şi ce-i este străină.

Mulţumită acelora însuşiri particulare, fărmecătore, elü a pututü să résisté, să învingă crudimele, sălbăticiile legilorü impuse de cuce­ritori ; să remână romám prin limba, prin traditium, prin portă, prin moravuri, credinţă, datini, aptitudini resboinice ; se remână vechiulü le­gionară pe câmpulü de luptă, vechiulü etnică chiarü şi la altariulă creştină ; vechiulü plugaru ; sprintenă, deşteptă, inteleginte, muncitoră, ospitalieră, duiosă, mărinimosă, recunoscetoră, răbdătoru dar’ şi credin- ciosü maximei strëbune : «Beneficiis et injuriae, memor esse sólet!»

Amü cere să ni se spună : Cine şi ce este acestü poporü singu-

larü prin tote ale sale; neasimilabilü cu popórele de prin'prejurulû sëu; de unde a venitü şi care alta póte fi genesa lui?

Să ni se spună, consultându-se tóté legile fisice şi fisiologice, res- foindu-se istoria tuturora popórelorü, din toţi timpii : când şi unde s’a mal vedută unü poporă barbarii, compuşii din adunături, să suporte secol! întregi, marlirulă, jugulă, sclavia; să înfrunte pericolele uriaşe pentru ca să conserve, să salve o limbă, care nu este a sea, unu nume, care-I este stráinü, impusü, o naţionalitate de care nu-lă légá originea sa, a părintiloră, a strëbunilorü sel!

In schimbulű limbeï, a numelui, a românismului i s’a propusü, sutimi de ani, domnia, fericirea, libertatea; elő le-a refusată, nu cum-va pentru că era, sau se scia că este bastardă?!

Unitatea de teritoriu, unitatea de legi să fiă ţinută ore pe români la credinţa străbună, legată de pămentulă stremoşescă? !

Teritoriulă Daciei devenise unu calvariă pentru dênsulü, de ce nu l"a părăsită?

Limba şi numele i-a atrasü urgia, dispreţulă incălcătorilorii ; de ce nu s’a lepădatu. de una şi de alta?

Legile ţerel i-aü impuşii jugulă sclaviei, sorta ilotiloră, de ce nu s’a sustrasă?

Natura peste totű, şi cea românéscà în particulară, nu primesce transacţiunî ; fiinţa românului este plină de reminiscinţe, de consciinţa românismului, de tradiţiunl şi de credinţă în ală sëu destinü.

N’a putută, nu póte şi nu va putea odată cu viaţa să renunţe la numele seă, la limba sa, atrihutiele inerinte naturel sale !!

Impresiunea, convincţiunea cu care ne despărţimă de scrierea d-lul Rètty, se resumă în cuvintele fisiologistulul Dubois-Raymond :

« Isto r ia s c r isă d e u n ü rëü ju d e c ă to r u a lü tr e c u tu lu i, n u s e r v ă d e câ tü sp r e

« a n e sp u n e c ă n im icfl b u n ă n u se p ó te în v ă ţa d in ea .»

Lăsămă pasulă, domnului profesoră română 1. Goldiş din Arad care şi-a luată onorifica misiune de a converti pe contrariulă nostru Rètty.

Respunsulă părintelui 1. Goldiş la divagaţiunele din Anonimulă lui Rètty, este înfăţişată sub titlu de :

_____61 ___

9

62

II.«Latinitatea limitei romane».

Acestu respunsü scrisü în limba maghiară, conţine 50 pagine în octavo şi este publicată în Arad la 1880.— Elu se distinge prin mo- deraţiune; plină de vigóre şi convingătoră, elă denunţă cunoscinţe îm temeiate la autoră despre istoria si limba naţională.

Rara fericire a fostă reservată acestui răspunsă, să desarmeze pe agresoră, să-lă converte, să-lă cuceréscá, făcăndu-lă a-şi recunósce ne­dreptatea şi rătăcirea prin o mărturisire solemnă, dată publicităţii şi anexată la respunsă. •

Profesorulă G ol dis începe prin a face (la pag. 6, 7) o gravă mustrare lui Hunfalvy pentru asprimea cuvinteloră sale, la adresa marelui isto­rică Bonfiniű, supra-numită părintele istoriei maghiare.

Nu conveniaă zelosului Hunfalvy adevărurile spuse de Bonfiniű, despre originea şi vechimea româniloră.

Nu se póte ierta marelui istorică, esortatiunea făcută istoriciloră ma­ghiari, prinşi asupra faptului de falsificarea verităţii istorice !

După ce respunde la aserţiunile din etnografia lui Hunfalvy, cu cu­vintele învăţatului german Schwkker, care de şi unită în multe cu Roesler, afirmă că lăudatulă Hunfalvy n’a tăcută de câtă să falsifice cu precugetare adevărulă etnografică şi istorică, spre a seduce o- piniunea Europei asupra naţionalităţiloră din Ungaria, observă lui Rătty, în termeni curtenitori, că a mersă şi mai departe de câtă pro- totipulă seă, cu rea credinţă, înlăturândă totă ce s’a scrisă în bine despre români.

Recunoscăndă meritele şi erudiţiunea lui Hunfalvy, părintele Goldis nu crede că se póte admite ca infalibile totă ce se susţine în a sa et­nográfia, despre originea şi limba româniloră ; este forte periculosă, dice recensentulă, a înainta doctrine limbistice în vădită contradic- ţiune cu principiile filologice, numai pentru a satisface ună amoră propriă saă o vanitate naţională (pag. 6).

Urmăndă a răspunde la întîmpinările lui Rètty, care caută, în felulă lui Roesler şi Hunfalvy, materială lesică maghiară şi slavonă, înfă- ţişându-iă ca factoră principală la formaţiunea limbei romane, Autorele

63

relevă lipsa de dialecte prin care ea se distinge de tóté cele alte limbi europene, precumă afirmă între alţii şi Hencke, dicêndü că limba română este unica care nu cunósce dialecte :

« D ia lec te d u rch d ie so n s t a lle a n d e r e n sp r a c h e n d er W e lf Z ersp litert. w e r d e n , « k e n n t d ie r o m a n isc h e sp r ä c h e n ic h t — R o m a n ie n : L a n d u. V olk 1 8 7 7 .

Spre a combate séu a recunósce latinitatea limbeï romane, se cere, dice părintele Goldis, mai multü de câtü fabule resuflate despre Bulgari, Ruteni, Bisseni şi Comann lui Retty şi Hunfalvy; o colecţiune de cu­vinte, dicţiuni şi forme gramaticale dintre cele presupuse latine, adu­nate din scrierile lui Cipariü, Lauriann, Hasdeă etc., şi supuse unui studiü analiticü-comparativü, arü conduce cu certitudine la desco­perirea adevărului!

Nu la Volga, esclamă autorulü respunsuluï, ci m munţii Ardeiului, la Moţii din Desü, prin sate şi cătune românesci, fîă şi în prejma Aradului, se póte studia limba română. Aci adversarii noştri! ară păţi ca Englesulă din anecdotă, care multü s’a mirată audindă prin cătunele Franciéi vorbindu-se limba francesă pană şi de către copilaşii plugariloru francesî.

Referitorii la cuvintele străine adăpostite în vocabularulü românescă, se răspunde lui Rètty (la pag. 8, 9), că acelă materială străinii, da­torită raporturiloră topografice, nu póte fi luată dreptă elementă con­stitutivă şi determinantă ; acestă .materială, ori-câtă de copiosă, nu constituă fondulă, mediulă limbei. Ceea ce decide,—observă autorulü, este unitatea limbei, cum o posede poporală română, fără distincţiune de regiuni saă provincii.

In sprijinulă acestei conclusiuni, se reproduce la aceeaşi pagină, părerea literatului germană A. Schott, care rostindu-se în a sa colec­ţiune de basme românesci (Valachische Merchen-Stuttgart 1845, 26) pentru latinitatea limbei nóstre, ne spune în resumată, că materia- lulă străină în graiulă românescă, serve a întări şi mai multă cre­dinţa sa, de óre ce, de şi egală numerică elementului latină, nu con­stitue elă mediulă limbei, nu elă, ci elementulă latină este care dă forţa şi espresiunea ideiloră principale, concepţiuniloră precumpeni- tóre, de prima necesitate în traiulă dilnică ; că ast-felă numai elă

64

constituindü fondulü, imprimă limbeï romane, eu dreptü cuvêntü, tipulü latinü.

«Ich wende mich von dieser betrachtung zahlreicher fremder bestandtheile zu «d en r o m a n isc h e n . S ie b e w a is e n d a s an h e r k u n ft d e s W a la c h is c h e n a u s d em

« L a te in isc h e n n ich t g e z w e ife lt w e r d e n K a n n . N ic h t b lo s s w e il S ie ......g e r a d e d ie -« jen ig en sin d , w e lc h e d ie w ic h t ig s te n b eg riffe d e s tä g lic h e n le b e n s b e z e ic h n e n , «d ie m an n a lso d ie u n e n tb e h r lic h s te n , d en k e r n d er sp r ä c h e n e n n e n k a n n , un d

«d ie a ller o r ten d a s g ü lt ig s te z e u g n is ü b e r d ie h e r k u n f e in e r sp r ä c h e g e b e n e tc .

Se mai reproduce la pag. 10, 11 mărturisirea lui Quintilian şi Pri- scianu despre schimbarea literilorü usitate la vechil romani, d. e. schimbarea Iul O în U şi i în e: scriindu-se Imminent în locü de ho- minem, Puma pentru Borna, funtes pentru fontes şi f rundes în locü de frondes ; Negru, juăecu, vedu pentru judico, vidio nigrum.

Spre a înfrânge cu mal multă tăria resistinţa contrarilora noştri, autoruld, păşindu pe urmele premergëtorilorü sel în acéstâ seculară şi spinosă luptă, invocă (la pag, 12— 15) autoritatea fruntasilorü scriitori streini din epoce diferite, precumü suntü polonulű Oriclioviu, Ferdinand 1, Bonfiniü, Istvanfius Panonius, Griselini, Gibbon, Engel, Katona, Hoffman, Dugonits, Haványi, Fabian, Pázmány loan-Ton-Szàszhy, Opitz, Tröster, Peters, Dufresne, Fteuri, Claud, TJbicini etc.

De şi părerile acestorü renumiţi scriitori suntü în mare parte cu­noscute, noi le vomü résuma, fîă chiarü numai spre a vulgarisa verdictele autorisate, pronunţate cu competinţă asupra limbeï şi o- riginel nóstre.

Dugonics An. primulü seriitorű popularü maghiara, recunósce în a sa revistă istorică-beletristică (Etelka), că Românii din Ardélű, Muntenia, Moldova şi Hungária, suntü fără contradicţiune, urmaşii co- loniilorü Iul Traianü; el toţi se numescu pe sine pînă astădl, români si vorbescü aceeaşi limbă, care nu póte fi de câtü limba vechiului poporü romană.

Credinţa Iul Engel în acestü punctü este identică cu a Iul Dugo­nics în opera sa «de Expeditione Trajani»

Cuvintele -1 suntü :

«lîomanos tamen se dum scilicit per barbaros M aliter ab imperio avulsi es-

65

«sent, apellar, non desinerunt partim quod révéra sanguinem Romanum in venis «fluere sentirent.

Cine nu cunosce apodictica şi perem tori a conclusiune a renumi­tului Gibbon, prin care se afirma latinitatea limbet române, şi se sus­ţine tesa purismului, respingêndü orl-ce amestecă cu seminţiile bar­bare : «(They are surraunded by but not mixed with, the barbarians).».

Spre a ne familiarisa mai bine cu ideile lui Gibbon cuprinse în cu­vintele de mai sus, fiă-ne permisü sà reamintimü în trécëtü la a- cestü locü legea lut Valentianu si Valente, (din cod. Teodosian, c. I I I tit. X IV an. 365,) unde se dice : Nulii provintialium cujusque ordinis aut toci fuerent, cum barbaris sit uxore conjugum.

Ulpianus, (tit. V, c. 4 dice), Conjubium liaient Cives romani cum ci- vibus romanis etc....

Seneca résuma în douë cuvinte tradiţiunile, legile vechiului poporă romanù «Non est nobis cum externis connubium;* (De Beneficiis IV —35).

Cetit’aü românit Daciei traiane aceste legt ? Nu ! cum tràescü et dar’, fiindă o adunătură hybridă, cu viéta unor legi necunoscute, străine loră, pentru ca după 18 secole să confirme disele lui Gib­bon şi Ferdinand I, la cart face apelă respunsulă părintelui Goldis?!

Regel ̂ Ferdinand I cu care începe domnia habsburgiloră în Un­garia, împârtăşia aceleaşi vederi, elă era pătrunsă de aceeaşă credinţă în privinţa româniloră.

Măgulită rele sale cuvinte, adresate prin diploma din an. 1548, ma­relui Cancelariă, românului Nie. Olahus, vădescă o convicţiune bine întemeiată şi o cugetare înaltă, rostite de la înălţimea tronului; cu­vintele unui rege iubitoră de adevërd, aă cea mai mare însemnă­tate pentru istoria şi vieţa româniloră din acele timpuri. Era multă pe atunci a se spune Valahiloru, că originea loră şi-are Ugănulă la Roma, domnitórea lumei ; că după sânge, nume şi limbă, ei suntă urmaşii celui mai lăudată poporă : — «Sic vero sunt omnes propemo- «dum laudatisimarum gentium origines inter quas Valachi gentiles tui mi-' «nime postremas habent, ut pote ab ipsa rerum Domina urbe Romana o- «riundos constat, unde nune quoque sua lingua Romani vocantur etc...»

însemnătatea acestoră cuvinte memorabile se invedereză şi mai

66

multü făcendu-se comparaţiuae între omagiulű, adusü naţiuneî ro­mâne, de către unü capü încoronată, şi între dispreţuiţi înjuriosü a- runcatü în faţa acelulasü poporö, cu aprópe unü secolü maî nainte, din partea unui altü capü încoronatü : regele Sigismund, din periodulü mixtă, care propunea în conciliulü de la Avignon, în urmarea desa- struluï de la Nicopolea — nimicirea poporului românü prin sabia şi focü, cualificându-lü de perfîdü « Valahus exstirpendus est quia nemini fidus. »

Polonulü Orichovius recunósce, că poporulü românü din ţările du­nărene, se asémána cu ginta italiană şi este întru tóté mai presusü de vecinii sei, a cärorü coaliţiune fost’a în mai multe rânduri ni­micită prin miraculósa lui vitejia.

Precum amü fostü atrasü binevoitórea atenţiune a predistinsuluï profesore lung, în studiile nóstre din 1878, nu numai asupra unul concursă de păreri emanate de la diferiţi scriitori vechi şi noul : Greci, Latini, Germani, Slavi, Englesî, Francest, Români, Maghiari, pă­reri pe cari cu satisfacţiune le regäsimü în rëspunsulü care ne preo­cupă, dar’ şi asupra tesaurulu! de monuminte limbistice adăpostite în limba poporului nostru, în alü sëü traiü dilnicü, portü, arhitectură, plugăriă, cu unu cuvêntü în a sa întréga făptură psihica si fisica; totü asemenea purcede şi înveţatulă profesore Goldis întru îndeplinirea misiune!, de a lumina pe cel rëtàchl. In acestü läudatü scopü, ve- neratulü părinte proto-sincelu din Arad, cu dreptü cuvêntü are recursă la mărturia lui Ilavány şi Hoffmann, cari ambii numai părtinitori nu suntü cause! române.

Ünulü din el, Havány, afirmă süsü şi tare, ín modü ostentativă, în faţa necredinciosilorü sëï connaţionall, cari -şl permitü să vestejéscâ până şi memoria unul Instuanfi şi Bonfiniü, cum că ară fi de a- junsu a se vedea Columna lui Traianu, spre se forma deplina con­vicţiune despre coborîrea poporului nostru de la poporulü rege ; încâtü pentru strînsa legătură a limbe! nóstre, cu vechia romană rustică nu póte fi, după Havány nici cea mal mică îndoială.

Conclusiunele germ. Hoffmann mergü mal departe : a sa credinţă este, că poporulü românü arü fi menitü prin aptitudinile sale, prin

67

a sa limbă sonoră şi dulce, să fiă pusü în fruntea popórelorű eu­ropene.

Interpretulü lui Horatiu magiar : Fabiani Gabriel, luândü de obiectü porturile şi particularităţile poporului românu, comparându-lü cu da­tele şi notiţele culese din Horată, vede o perfectă identitate între portulü românescü cu celö vechiű alti Romei.

Cine nu-şî amintesce admiraţiunea lut Grisettini despre romanitatearomânilorü Bănăţeni :1 -

« P a rs in co la ru m luduş regionig, nempe Valahi, sunt descendentes ex Latinis «coloniis quaehuc transpositae sunt e tc .. . .

dice neuitatulü Grisettini în epistola sa către Hieronimus».Aceeaşi credinţă despre individualitatea nostră etnică, despre genesa

limbeî române, despre continuitatea românilorü în Dacia traiană, le avemu la Tstuanfi, Panonius, Pázmány, Bonfiniu, Katona, loh. Tomba Szàszky etc.

De la pag. 17—23 rëspunsulü părintelui Goldis pune în evin- dinţă principiile filologice după cari se póte judeca şi deduce ge­nesa şi proveninţa limbeî.

In ajutorulü conclusiunilorű sale, reproduce texturi din cele XII legi, şi anume specimine de substantive fără fînalulu s, (sol, ocasu, capital- precum lü-are şi limba română; Specimenü de acusativü fără fîna­lulu «M» de pe columna rostrată a lui Duilius, amintindü că aceeaşii formă se vede la Enniü, Lucretiü, Plauiű si Terentiü (visu-(st) polli- citu-(st) auditu-(st).

Despre aceste forme di cea Cicerone, că pe timpulü sëü ele deveni­seră rustice, adecă în usü numai la poporulu de la ţâră pe când odinioră, erau în védá :

«Quod jam sub-rusticam videtur olitn autem pohtius. e tc .

La pag. 23 reamintesce părerea lui Diez, Vater, Bruce-Whyte despre vechimea şi latinitatea limbeî romăne, punênd’o maî pre süsü de surorile neo-latine.

De asemenea se reproduce la acestö locű, observaţiunea lui Ko- pitar si Diez asupra cuvintelorü : Verbum (vorba), Veteranum (bë-

68

trânû), foederatus (fêrtatü-în Banatü), adăugire, lăutu (lavă-re-lautum), Un­gere, ningere etc. care după a lorii părere, suntű păstrate în origi­nalitatea vechia numai la români.

«Spre întărirea acestui mare adevërü, noi amu adăugi disele lui Benkö, din a sa : Transilvania olim Dacia mediteranea 1788, resumate in următorele :

«Integer de moribus, consuetudinibus et ritibus Valahorum liber adornandus «esset quo eorum Romanitas docerctnr»

cu care se unescü de minune conclusiunile lui Bonfiniă, din De­cade II L. 5, unde se dice :

«Colonia? legionesque Romanae inter barbaros obrutae, Románam tarnen linguam «redolere videntur, et ne omnino eam deserant ita reluetantur ut non tantum pro «vitae quantum pro linguae incohmitate certasse videantur. »

La pagina 26—32, ni se dau tabele comparative de vorbe şi forme gramaticale din limba română în paralelii cu latina, itala din Neapolea, Campania, Sicilia, Liguria, Cor sica — Badina — Bi vol a (ţi nu tul ă Graubünden) şi Istriana.

Pe temeiulü resultatelorü obţinute de la sistemulű comparativü, prin specimene culese din scrierile lui Cantimir, Böhmer, Topeltină, Laurentiü, Murgu, Cipariü, Lauriană etc. părintele Goldis se crede în dreptu a întreba pe B'etty şi pe ai sei premergători : Hunfalvy, Boe- sler, Cihák, Schnitzer, Bauer, unde esistă acelű tipü slavii, în forma şi fondulü limbei române?

Unde suntü urmele vorbitei înrîuriri lexice, Magiare mai alesű, şi întru câtü saru puté pune la îndoială cuvintele lui Kovacsics :

« Vernaculum islorum Valachorum sermonem plus fere in se habere Romani et «latini sermonis quam praesens Italorum lingua»

prin care se face deplină lumină chiar şi pentru cei mai obscuri !Faţă cu autorităţile limbistice şi istorice cele mai recunoscute, cum

rëmâne — întrébâ domnulü profesore, la pagina 35 — cu acea teme- rariă afirmaţiune a înveninatului Sultzer, prototipü alu lui Hunfalvy, şi Betty, care vrea să sciă că prin portă, traiă, religiune, moravuri şi limbă, Românii se asémênü cu Slavii?

69

In adevără — esclamă părintele censore, mare este puterea in- căpăţinăreî, a vanitâteî, şi a ură; fiă care din ele pare a fi mat puternică de câtă însăşi natura omenéscá, după disa lut Cicerone :

«Ita vaHiă imbuimur erroribus ut Vamtati Veritas et opinioni confirmata na- «tura ipsa cedat.»

Din fericire pentru veneratulă părinte Goldis, scrierea sa, puterea argumentaţiunel sale, n’a dată peste urechi surde, şi nici peste o natură cu totulü sëlbâtecitâ; adversariulă românismului nostru, glo- satoriulü anonimului notariă ală regelui Bella, D-lü Dr. BHty, şi-a recunoscută rătăcirea şi ne dă dreptulă să credemă, că pe viitoriă nepărtinirea sa ne este asicurată ; pentru onórea sciinţel, bunele sale disposiţiunî i voră permite să descopere în vieţa româniloru, conti­nuitatea clasicităţeî romane, de care suntemă legaţi prin însuşiri psi- chice, prin porlü, clătim, credinţă, limbă, institutiunl, nume şi traditiun'i, cu unü cuvêntü prin totă fiinţa nostră, ast-lelu precum le prevedea şi le predicea strebunulă Horaţiu dicendă :

*Manserunt, hoăicque manent vestigia ruris.»

III

Dacia înainte de RomaniDeplini satisfăcuţi de resultatele părintelui Goldis, trecemă la lu­

crarea meritosă a stimatului nostru colegă D-lă Gr. Tocilescu.Ţinemă a înregistra în cadrulă acestei modeste recensiunî, însem­

nata operă a eminentului profesore, întitulată : «Dacia înainte de Bornant * ! .

Scrierea cuprinde 594 pagine ; volumulă în mare octavă cu 38 stampe litografiate,: o chartă şi 171 figuri în tejdă; opulu este apărută în anulă 188(fi la. Bucurescl.

Prin însemnătatea' subiectului, prin avuţia şi sistematica împărţire a materialului, meritulă scriere! se impune atenţiune!.

Academia română dëcernêndu-ï premiulă Odobescu şl-a legată nu­mele săăi-şi fală; generosului fondatoră, de reuşita unul studiu, care pcesmiäiuiiü .'interesă vedită pentru istoria şi etnografia Daciei, de

io

70

altă dată, scumpa nostră patriă din anulű Domnului 106, şi până astădî.

5

Cu acéstà ocasiune ne faeemü datoria de consciinţă, spre a fi. întru tote drepţi cu distinsulü autorü, relevândü la acestű locü, că onórea succesului se restrânge în egală măsură şi asupra eruditului sëü învăţătorii, care celü d’întâiü a întrodusü pe talentatulö învăţă­ceii!, autorulü lăudatei scrieri, în misterile sciinţel şi ale cunoscinţe- lorü despre trecutulü Daciei nóstre strebune.

Cuprinsulu operei se împarte în două cărţi :Prima carte ne dă geografia Daciei antice ; secunda parte, se re­

feră la etnografia el.Istoria Daciei înainte de Romani, îmbrăţişăză deci geografia şi et­

nografia ţăriloră de pe malulű stîngü alü Dunărei, până la gurele el.Vastulu studiu asupra unul trecutü, care se perde—aşa dicêndü—în

chaosulü secolilorü ante-istoricl, este neapăraţii mal pre süsü de pu­terile unul june începătorii, de şi înzestrată cu cunoscinţe întinse ; meritulü său deci n’aru avă să sufere întru nimicu, şi n’arű pută fi scácíutü nici prin defectulü conclusiunilorü şi nici prin a sa ju­decată pripită.

Autorulü eruditei opere, şi-a propusü a urma după învăţăturele străbunului Cicerone, mărginindu-se în a culege şi aduna totü ce póte fi mal apropiatü de adevërü ; a cumpăni bine diferitele ver­siuni şi vederi în meritulü subiectului, a primi cu indulginţă şi re­cunoştinţă, — propriă adevăratului bärbatü de sciinţă—tote îndreptă­rile câte i se vorű semnala.

Drăpta cumpănire a criticei, în alegerea şi clasificarea versiuniloră şi a probelorü, este în adevërü cu atâtü mal recerută, cu câtü pro­babilităţile, ca simple urme, rare-orl potü conduce la descoperirea certitudine!, pe când verisimilităţile, fiindù în regulă comună, forte amăgitore prin nuanţele similare, mal alesü pentru inteliginţa nede- prinsă încă cu subtilităţile dialecticei casuiste, märescü adesea chao­sulü în locü de a-lü despica, spre a face lumină.

Credinciosü doctrinei, care consiliă pe autorü, să păşăscă cu alü sëü studiű comparativü, pe unű terêmü sànëtosü, D lü Tociïescu ;

71

Jerindu-se a lua probabilitatea dreptü certitudine, séu verisimilulă dreptü adevërü, pentru ca nu cumva conclusiunile să-şî pérdâ din greutatea lorü, n’a pututü de câtü să priméscá cu recunoscinţă ob- servaţiuniie binevoitóre.

Noi mândri de totă ce produce talentulă românescă, labórea asi­duă şi sporitóre, întru înavuţirea literatureî şi a istoriei nóstre na­ţionale,1 ne mărginimă de astă-dată, a semnala cu satisfacţiune şi o mulţămire sufletéscâ, apariţiunea unei opere de necontestată va- lóre şi o particulară importanţă, care prin meritulă el se impune cugetărel, şi ne oferă între altele, unü copiosü materială bibliografică.

IV.

Documinte historiée

Ne vomă opri câte-va momente la monumentala «Colectiune de documinte istorice» rëmase noué moştenire de la regretatulă Eudoxiu Hurmumki, de fericită şi neperitőre memoriă!

Acéstá colecţiune este ună adevărată tesaură pentru istoria Ro- mâniloră, din suta XVI, şi anume dintre anii 1576 şi 1599.

Preciósele documinte cuprinse în ală III volumă, publicată sub auspiciile Ministeriulul Instrucţiune! publice şi înzestrată cu portre- tulă vitézuluï Eomnü Mihaiix, respândescă multă lumină asupra cum- pliteloră lupte pentru esistinţă, prin cari aă trecută suitorii noştri din acelă secolă.

Cu ajutorulă acestoră monuminte, culese parte din archivele Vienel, parte din ale Italiei — aceste din urmă datorite distinsului Mrlatü de căinţă D-lă Exarcu — noi învăţămă a cunósce relaţiunile şi legăturele ţăriloră Moldo-Române, nu numai cu statele vecine, între altele cu Ardcalulü, Polonia, Turcia şi" Ungaria, dar’ până şi cu cele mal îndepărtate ţerl, cum d. e. : Anglia, Francia, Statulă Pa­pală, Republica Veneţia şi Genua.

Situaţiunea Europei, şi în specială a ţeriloră Române de pe a- cele timpuri, în adeveră de grea cumpenă ; intrigile şi rîvnirile pu- terniciloră creştini din vecinătate, starea de corupţiune a Porţii Oto­mane, invidia şi rivalităţile între fruntaşii Români, ne daă mesură

72

de înţelepciunea politică şi calitatea militară a marelui Domnii Ro­mânii, esplicându-ne în acelaşi timpă căuşele declinare! şi ale resem- naţiuneî crescânde, care în cele din urmă s’aă terminatu prin sub­jugarea. şi profanaţiunea sacrului pămentă românescü, de către usurpatoriî venetici, de funestă memoriă.

Ce altü. ară sei să ne spună sciinţa psichologică despre starea de uluire, decadintă si uitare de sine, a fruntasilorü natiunei, din acea durerosă epocă, faţă cu resultatele sinistre culese de prin cronicile vechimei, de câtă că desastrulü era naturalulü efectă alü desfaceră poporului de conducătorii sei genuini ? !

Casta patriciană se perduse pe sine din momentulü în care, în­străinată de poporă, desfăcută de traditiunile naţionali, de viâţă, credinţile şi consciinţa románévá, apucase într’ună momentă de a- magire, rătăcire şi surprindere, să încredinţeze drapelulü românismului, în manile unoră făţarnici bastardi, adăpostiţi la sinulă ţerei ; în ma­nile fugartloră din acelă blestemată Fanară !

Uneltirile şi nelegiurile acestora fiinţe cădute, ţintiaă la vestejirea numelui, la desfiinţarea virtuţilorfi şi a vieţei naţionale, în credinţă că o dată poporală cădută, páméntulu românescă, lipsită de braţele apărătore, va deveni o pradă comodă pentru acea famittă de parasite.

Dacă visulă nu s’a realisată, dacă crima sacrilegă nu s’a făptuită pe deplină, vina este puterea de viăţă şi resistinţa ce i-a opusă e- lementulă românescă, şi deci meritulă nu era de Iocă alü acelui némü de: <Graeculus esuriens» precum i numia în vechime strêbu- nulă Martial dicendu : « G ra m a ticu s , rh eto r , g e o m e tr e s , p icto r , a lip te s , g r a e c u lu s

e s u r ie n s in c o e lu m ju se r is , ib it;> ... precum lă numesce şi El. Régnault, —distinsulü istorică francesă.

Dar’ uitate fia suferinţele din trecută, de şi plagele, urmele lorfi se voră resimţi multă timpă încă, prin totă corpulă societăţei române!

Vestigiele cumpliteloru désastre din epoca Domniei fanariote, suntă consemnate, ca momiminte lugubre, la fiă-care pagină în chrisóvele, în cronicele nóstre, şi mare parte în documintele culese de frun- taşulă patriciană română, baronulă Eud. Hurmumki, adormită în Domnulă. —- Serve-ne ele ca totă atâtea învăţăminte, ca totă atâtea

73

Moniminte, celû puţină pe câlü va ţine durerea trunchiareï, de care suferë amarü moşia străbună.

Din acestü punctü de vedere mal alesă, preţiosa colecţiune de do- cuminte, publicate până astă-dî în B tomuri, merită totă atenţiunea lume! române şi noi ne facemű datoria de a semnala în memoriulă de faţă, câte-va fapte istorice din acelu turburată secolă (XVI), înce- pendă cu raportulu unui anonim din Roma, despre viaţa şi activi­tatea marelui Căpitană şi Domnii Română: Mihal Vitézulü.

Acelă raportă, aflătoru la pag. 481, scrisă în limba italiană, pörtä dată anului 1595 Iuniü 17; elu espune amănuntele situaţiunel în 0- rientă; se referă la propunerea unul anume Doria, d’a se ocupa ţările românesc!, a căroră cucerire fremênta pe Habsburgi, Iageloni şi Arpa- diani!! relevă atitudinea Domniloră români, şi încheiă prin a sprijini proiectulă de împărţirea Moldovei şi a Munteniei între Polonia şi Tran­silvania, pentru care urma neapărată a se avea consimţimăntulă Ar- chiducelui Maximilian. După părerea anonimului, desfiinţarea acestoră stătuleţe şi împărţirea loră părea a fi mal posibilă de cât o simplă ocupaţiune militară şi mal asigurătore pentru Europa în contra Turciei-

Rătăcirea şi orbia unor omeni politici din acelu secolă, se vede că a 'fostă atâtă de mare, în câtă s’aă ignorată faptele cele mal bătă- tóre la ochi, fapte cari se impuneaă prin puterea loră, consciinţel luminate.

Este în adevără greă de înţelesă, cum s’a putută perde din vedere însemnătatea ţăriloră române pentru Europa ameninţată de turbarea musulmană? Cum nu s’a observată că Transilvania şi Polonia au fostă cruţate de împilarea turcăscă, pe cât timpă Moldo România era în stare să ţină peptă irupţiuniloră musulmane !

La pagina 377 ni se dă raportulu unul Aloisius Radibrati, din 10 Decemb. 1599, către Ilustrulă Segnior Barlolomeu Pezzen, descriindu- se starea de lucruri aflate în Muntenia şi Ardeală, şi puindu-se la îndoială fidelitatea lui Mihaiü Vitézulü.

Relaţiunea scrisă în limba italiană, dă sămă despre tóté mişcările domnului română; arătă cum prin astuţiă şi dexteritate cuceresce pe magnaţii maglarl, împărţindu-le daruri scumpe; previne pe Segniorulă

sëü patronii (Illusiiissimo Seejnor et Padrono mio Colendissimo) despre solia lui Mïhalcca şi Stoica Vistierulű ; prevede ín acéstá soliă o cursă din parfea vidénuluï Domnii ; nu înţelege cum s’arű puté renuncia la ţâra Ardeiului, spre a se încredinţa Domnului Munteniei ; aréta că transilvăneni! arű fi multu mat mulţămiţi să rëmânà sub scutulü pu­terii împărătesei ; descrie solemnitatea înmormântării principelui Car­dinalii A. Báthory, la care a luată parte şi vitêzulü Domnii; raportulă termină prin cuvinte de suspiciune, dicendă, că pe fiă-care di buna credinţă a Domnului română scade. «Quanio piu u ado col tempo inanzi «tanto piu scorgo la sincera mente ehe Illus-mo Mihal-Va ha verso sua M-ta «Cess-a etc.»

Epistola lui Malespina, din Alba Iulia, (pag. 511) scrisă în limba italiană pe 5 feţe, la adresa Cardinalului, San Georgio, cu data din 14 Noembre 1597, conţine o amenunţită dare de sâmă despre lupta de la Sibiă. despre purtarea lui Mîhaiu-Vodă după învingerea repur­tată asupra lui A. Báthory, şi după mórtea acestui principe.

M ahspina se plânge că n’avea deplină putere să împedice vărsarea de sânge creştinescă; esplică cum M îhaiu-Vodă a reuşită să tragă în partea sa pe Secui; cum aceştia primindă din manile Domnului ro­mână libertatea şi emanciparea loră deplină, aă jurată credinţă lui şi fiului seű. *Má Michele che aspittavá i Sicidi á qualli hamva gia donata *la libertá, e si potera pero assicurare delta lor fede, haoendoli fatto giurare non «solo nett a persona sua mea anche in guetta del (igliuoto etc. După minuţiosa re- laţiune despre cursulă luptei, arătă însufleţirea populaţiunei pentru învingerea repurtată, care s’a serbată printr’ună Tedeum, în tóté bi­se ri cele ţării.

La pagina 354, avemă o adresă de felicitare din partea Arhiduce­lui Matei cătră Mihai Vodă, pe care-lă numesee : «Amice honorande» esprimêndu-ï în termini măgulitori şi forte călduro.şi, satisfacţiunea pentru strălucita învingere şi asecurându-lă despre clemenţa şi recu- noscinţa eternă a împărătescului seu frate, care este fericită a-şi vedé recucerită ţără Ardălului, prin vitejia marelui Domnii, admirată şi sa­lutată de totă lumea creştină, ca unulă ce a bine-meritatu de la re­publica creştinătăţii, prin atâtea fapte măreţe, demne de memoria sempiternă.

75

«Deque Victoria illa inSigni et omni laudß conspicua Mustri Vcs'rae I) onationi •momine sue Maiestatis summopere gratulamur indubitate nobis pcrsuadcntes fore ut «S-tissima Cae-rea—Rcgiaque M-tis eiusmodi praedarum simpiterna memoria dig- «num faimus, d e m e n t e r c o m p e n s a tu r a s it ... e tc . . . D ata in Ci v ita le V ie n n a 1(3 m e n s is

N o u e m b r ii d ie , A n n o d o m in i 1 5 9 9 .

La pagina 355 avemă scrisei rea luî Stefan Bocskay (în limba la­tină), cu aceeaşi dată, la adresa consiliariulul imperială : Ioan Borvitius despre disposiţiunile lui Mihaiu-Vodă şi ale Ardeleniloră.

Prin acéstâ epistolă rugătore, plină de prosternaţiunî umilitóre, Bocskay solicită mijlocirea consiliariulul la majestatea sa Imperatorele, pentru a i se reda averea confiscată ; chiamă luarea aminte asupra stării de lucrări din Transilvania, care i se pare plină de pericole pentru causa creştinătăţel şi a Imperiului, de cum-va nu se voru lua măsuri urgente şi energice pentru gubernämentulü ţării, încre- dinţândă, că întréga populaţiune va primi cu fericire a se supune Imperäfiel.

Raque cum ăigna eiusmodi s'ni, unda maximum suae Majistati sacrae incomo- «dam ac Reipublicae Gristianae ăetrimentum oriri posit in tempore suae M-tati sacrae *de statu et gubernatione transilvanica providendum est. T r a n s ilv a n i e n im .. alacri «animo Gubernum suae M-tis accipéunt.

Scrisórea lui Sim. Forgács (la pagina 357), adresată amicului sëu Palfy cu data din Clujö, 20 Noembriö 1599, scrisă în limba germană este plină de amărăciune, şi lamentaţiunî ; Domnulu română este în ochii lui Forgács unu Vlah usurpatom, care a fermecată pe secui şi pe locuitorii ţeriî.—Vorbindu despre lupta cu cardinalulü principe Batory, deplânge cruda sa mórte, arétá cum acesta se refugiase în munţii secuime!, de unde aü fostă alungată; aretă că este venită la,Vala- chulă Mihaî cu scirea lut Basta, sub numire de sobă dar în reali­tate spre a l urmări tóté mişcările.

«JcA bin sub specie legationis mit vorwisen des herrn Basta herein zogen damit «ich s hen möge was der Wa'ache fürhabe und quo in statu sit regnunv»;

(Jice că purtarea domnului Valah nu este conformă cu asigurările sale, de ore ce dispune de ţâră ca ună adevărată suverană, şi tri­mite în exilă pe toţi câţi i displacă.

76

*Er lest sich hören, er lieltc das Land im Namm ihrer Majestät eingenom <mvi, aber mit der that befindet sich das contrarium».

La încheiăre observă amărîtulă Forgat, că Valahulö tiranü calcă în picióre privilegiile Boierilorä magiari, rădică prostimea asupra lorii ; că urgia cerescă i-a ajunsă şi are să-i perdă, de óre-ce acest Walah nu se va retrage din ţera Ardélulm.

« Wehe Uns, wir haben gesündigt... der Walah iviră Siebenbürgen aus den «henden nit gern lassen ivottén wie cs den seine aigene Math offentli h rer- <meld en ».

La paginea 197 avemu de la Ioan Marini Pauli, Lista mariloruboieri din Moldova şi Muntenia : «Nomina Magnahm Valachiaccl Officia-Uum in Moldávia»... Intre demnitarii tërilorû suntü însemnaţi:• ?

Stroita Gaza, postelnicu = Camerariu ; Stohncu Ventilă conetabilu ; Ioană de Buda mare Cancelaru; Petru de Bagliàni mare logotetü ; Radulă Alimas Cum; Piádul de Cagliani mare Cancelarii. Banciu de, Brancovani, mare postelnică etc.

Tn Moldova.Luca Stroita mare Dvornică ; Urechiă mare logotetü; A/bota m. logotelă;

Talpé,i Hatmann; Melisuan postelnică mare; Androni m. post. etc.Relatiunile lut Petra Cercel cu curtea din Francia si Veneţia : in-

> J o 7

tervenţiunea puteriloră apusene pentru acestă Domnă ; mijlocirile pon­tificelui Sixlu V, în favőrea lui Stefan Vodă, tiu lui Alexandru, reco­mandată marelui pontifice de cătră Metropolitulă Anastasia din Su-' cêva, şi Eppul Grigorie din Romană, aă o particulară însemnătate pentru starea de lucruri din anulă 1589.

Interesulă lui Clement ală VIII pentru Moldova, mijlocirea sa la Sigismmdű III, regele Poloniei, urmată în anulă 1595, în favőrea Mol­dovei, vedescă ună gradă înaltă de cultură şi prevedere politică, Ia conducătorii statului română, dar în acelaşi timpă lămurescu situu- ţiunea plină de pericole cu care avea să lupte necurmată şi fără’ repaosă, ţerile romăne impresorate de vecini agresori şi perfidl.

Spre a învedera şi mai bine vastele proiecte ale marelui Domnă română, profunda sa judecată, cunoscinţa de omeni şi împregiurările^

77

în cari trăia, uriaşa concepţiune, geniulü sëu militară şi politicu, ne credemă datori a reproduce în resumată, opiniunea contimporaniloră asupra domnului română, şi a intrigeloră cu cari avea să lupte, întru atingerea scopului măreţă.

Reproducemă asemenea păreri şi date istorice din colecţiunea Iul Lud. Szadeczky, publicate în Archiva istorică, subt auspiciile Academiei magiare din B.-Pesta, Tom. II şi III ale anului 1882.

Acâstă colecţiune îmbrăţişeză epoca dintre anii 1599— 1601. Me- ritulă învăţatului istoriografă Szadeczky, este că scrierea sea cuprinde totă ce s’a scrisă asupra domnului románé, şi reproduce documinte istorice reíeritóre la viéla. mişcarea şi întreprinderile domnitorului Muntenescă, nepublicate în mare parte, nici în tesaurulü de monu- minte ală regretatului A. Papiu llariană, nici în istoria Iul N. Bălcescu, nici în colecţiunaa Hurmuzachi, nici în Magazinulu istorică a lui Lau- rianu, nici în fine în excerptele lui Teutschlender.

Sub acestă raportă, meritósa lucrare are unu interesă particulară pentru istoria nostră naţională.

Interesanta colecţiune se presintă sub modestulă dar importan- tulă titlu de . " Mihaiă. domnulu Munteniei în Ardélü—1599— 1601 (Mihály Havasalföldi Vajda Erdélyien). Ea conţine 190 pagine, mare octavă, în doue fascióre şi XV fragmente ; este adunată, coordo­nată după materiă, în seria cronologică şi comentată cu multă cu- noscinţă, neapărat în folosulu moderniloră istorici al Panoniel ar- padiane. însă cu mal puţină pasiune îngînfată.

Primele doue pagine (prima făscioră) surită consacrate resimţimin- teloră tradiţionale, faţă cu totă ce este română şi românescă.

In mintea şi judecata biografului magiară neofită, domnulu românii a fostă ună mare Viteză dar' în acelaşiă timpă ună cumplită tirană (după părerea cronicariloră unguri).

Contimporanulă Stef. Szamosközy (Samoscius), făcendă portretulă dom­nului Mihaiă, dice că genialulă strategică concentra în a sa personă tóté viciurile şi pëeatele timpului seă ; Corpulă uriaşii era însufleţită de o voinţă puternică, pare a fi fostă născută si făcută pentru acelă sécolu de sânge ; pe lîngă vitejia incomparabilă elă avea o otărîre

l i

de ferü, o putere de resistinta, O tăria de suflelü şi o mândria su­perbă ; Vitémlu român ă nu cunoscea de câtă legea voinţei séle, în ur­mărirea scopului ascunsă; fără scrupulü în alegerea mijlócelorű, élű n’avea în vedere de câtü propriulü sèu interesă. Plinù de activitate şi energii/. Şoimul ù Munteniei se distingea prin alu seu geniu pro­digă în iméntimül; impduosü, nendurată, fără cruţare cătră de aprópele sëü, vidénulù diplomată nu scia ce va să dică : consciinţă şi mărinimiă; credinţă jurată n’avea pretă în ochii lui.

« J u ra m en tis id e n t id e m r e p e tit is e x e c r a t io n is , s i talere», a d m isen il....... deura ta m« in festu m sib i ex p e r ir e tu r , in e a sq u e m ise r ia s red igeret.ur. ul, su i ip se filii v is c e r a

« co g a tu r in e ib u m . sa n g u in en a in p o tu m a d h ib e r e s e s e sciens falteret-» B eth len

F a rk a s. H istó r ia d e r e b u s T r a n s ilv a n ic is .

Posesiunea Transilvaniei, atâtû de greü încercată, na al alesö după căderea Ungariei sub jugulü turcescü, devenise o cestiune de viăţă pentru Dinastia Habsburgilm-ă. De la jumătatea secolului XVI, pînă la finele secolului alu XVII-lea totulù a fostü încercatù şi pusû în miş­care spre a se supune dominaţiunel habsburge.

Reuşita cucerirel avea să garanteze Casei domnitóre nu numai posesiunea regatului Ungariei (de si nominală pentru un momentă), dar' măria perspectiva pentru realisarea proiectelorű asupra Poloniei, Ro­mâniei si a Moldovei.

In acestü sensu se rostise unu consiliera intimă alu împăratului Rudolf, printr'o părere în serisű, alü cărei fragmenta ni se dă îotr’o notă de la pagina 3, în următorele cuvinte :

«Diest ist ein miül alle augenblick Wallachey und Moldau eu bekommen und su- « erhalten wie solches alles Kaiser Rudolf erfahre» ş i la în c h e ie r e . . . . «Summa : Sie- «benbiirgen ist die Vormauer der ganzen Christenheit ein rechtes elainot des haus «Österreichs» (A r c h iv a s e c r e tă ímpitrdtéscd din Viena; Hangar ka «o» fascie. 16.24).

Acesta posesiune mal respundea şi la altă scopü imediată, după idea acelui intimu consiliarö , comunicată Curţii împărătesc! pe la Aprilie 1599.

Ţăra Ardeiului putea să devină teatru de resbelă, atrâgêndû prin o diversiune strategică puterea turcăscă spre acele regiuni, şi scu- tindû cu acestü modă, ţările Austriei de calamităţile resboiulul.* 5 *

78

. «D as a u c h E w K . M a y esta t, — d ice p io su lü c o n s ilie r ii— bei so llic h e r a n -ü - e in n e - « m u n g d ie se r p ro v in z S o n s te n K ein so n d e r e r N u tz h a b e n so llte n , so h a b e n d o ch

« d ie se lb e n tg e g e n d ie s e n ic h t g e r in g h sc h a tz ig u n d bei K r ie g sv e r s ta n d ig e n ü b e-, <raus s e h r g u te G e leg en h e it , d a s s s ie d u rch K ein b e q u e m e r s m it le l d a n eb en d u rch

« d ies d e s fe in d e s A n sc h le g u n d v o r h a b e n a u f W ie n , u nd O e s te r r e ic h d iv ers iren

«und a b w e n d ig m a c h e n e tc . (ib id em ).

Aceste pióse proiecte stau în strânsă legătură cu Iote martoperile perfidiei, prin care a reuşitu să amagéscă buna credinţă şi prevede­rile marelui domnü.

Simulata condoscendinţă şi generositate împerătescă fusese o cursă întinsă vitézuluí domnü românü.

Pe cându Ungă da se sbuciuma sub călcâ'mlă furcescü; pe cândû fera Ardealului devenise vasală, tributară sémiimét si domnia lui Andrei Batory scäduse la trépta de pasalîcü, de őre ce acestü domnü închinase (éra, prin mijlocirea Angliei şi a Poloniei, Padisahuluî, pri- mindü cualitatea de simplu gubernetorii Turcescu :

«G u ter g u b e r n á to r u n d treu er u n d e r th a n , d er P o r ten s e i n , a u ch .jäh rlich en

-d e n tr ib u t sc h ic k e n w e r d e w ie s ic h d er K ö n ig u n d d a s L a n d ,— e'ste v o rb a d e sp r e

« g a ra n ţia d a tă d e r e g e le P o lo n ie i p en lru B a to r y ,— v e r fe n d t h a b e ... m i der V ertro s-

« ltu n g d a ss e r se in lin d e r te n u n d d er P o r te n tr ib u ta r iu s se in w o lle » :

pe când tributariulu domnü alü Ardealului umilită, se aruncă cănd la piciórele Poloniei când la ale Domnului Munteniei şi Moldovei, soli- citàndü protecţiune şi amiciă, şi în tine punèndu-se la graţia mu­sulmană. (tom. II, p. 13. 14), primindü cu solemnitate şi supunere de vasală, pe Oiausii turcescî, ca pe trimişi al Suveranului; Marele domnü românii pune lumea creştină în admiratiune prin a sa vi- tejiă; trece Dunărea, nimicesce la Rusciucă ostile turcescî, conduse de Achmud, ocupă tóté regiunile până la Marea-Nêgra, străbate Balcanii, trece prin sabia şi focă totă armata şi populatiunea musulmană, ră­dică 12 mii creştini şi-l aşedă pe mcdulu stângă alü Dunărei (pag. 12, 24 a se vede şi Teutschlender în Michael der Tapfere p. 43—66).

Asemenea strălucite fapte puse în féta umilitórei situatiunï la care eraü reduse : şi regahdü Ungariei şi Domnia Ardeleană, uu înţeie- gemü cum vanitatea Arpadiană se mal încérca a ne vorbi despre

79

o vasalitatea româmscă feţă cu Ardealulö; ceea-ce sei mű însă, ceea-ce istoricesce rëmâne învederat«,. este, că cu tóté intrigile, cu tóté unel­tirile şi perfidia numerosilorö duşmani al mărire! românesc!, Curtea imperială îşi aştepta mântuirea numaî de la vitejia şi înţelepciunea domnului Munténü.... Gâte-va cuvinte din răspunsurile împărătesei. la adresa domnului, făcu deplină lumină :

«Fortiter itaque pro republica ehristiana pergite ac de nobis quidvis sperat'.. *A nobis perpetuam protectionem quidquid evenerit, espectatis... (ib id . p. 4 0 . 4 1 )»

Prin aceste încredinţări fuse întâmpinată din partea imperatoruluî Rudolfu, ocuparea Transilvaniei de către Mihaiu Vitézulu ! !

In cuniitate de vasalii împërâtescü, în semnu de subiecţiune feţă cu Transilvania, cuprinsese ore Domnulű română Ardealulă ? Venise clriămatu, fiă de Rudolfu, fiă de Batory, să cuceréscâ ţăra Suverani- loru se!?

Ce sensu, ce rostü ma! póte avè fabula despre ventilata închinare şi supunere a domnului romană ?

Szamoskbsy contimporanului scriitorii, este de părere, că de la sine Şoimulu Cârpacilorü a invadatü Ardealulă :

«M ich ael m o ra im p a tie n s n o n e x p e c la í is g erm a n ie i« a u x iliis su a p ta m o le et

« c u n c ta t io n e se m p e r ta rd is q n o ta n ta e rei g ló r iá m ip se p r im u s e t so lu s d eflo -

«raret n o n jubente tu n e q u id em se d n o n in v ilo tarnen C a e sa r é p u g n a e a le a m

«jeo ít, fe lic ite r q u e p er fec it ( ib id em ).»

Renumitulü Istvanfiü ni spune lämuritö că invadarea Transil­vanie! n’a fostü întreprinsă nici cu cotişirnţimentulu lmperatorulu! jRu­dolfu, nici prin înţelegere cu Basta, mai puţinu încă în folosului case! Habsburgé de şi protestaţiunele vitézülul domnii lăsau a se presu­pune contrariului :

« S iv e p erm isu C a e sa r is , s iv e n o n , u lis e ju s e x p e c la t is m a n d a lis , a m b iţ io ş i

«fa cti, cert.us a c d o m in a tio n is , q u am a n im o c o n c e p e r a t, p ra ep ro p eru s, ex e r c itu m

« c o e g e r a t. u t p r o v in c iá m a rm is in v a d e r e , Caesarisque imperio in speciem, re au- «tem veni, — u ti e x itu s d o c u it — sibi subjicere posset.»

Múltú dar’ fără folosit îşi frëmêntâ mintea generalului Basta, ca să pătrundă intenţiunile marelui strategicii românii, şi presupunêndü o înţelegere secretă cu Batory, prin urmare o trădare din partea vi-

_ 80

tézuluï domnü, egală temută şi admiratü ; pe de altă parte recu- noscêndu-sï neputinţa de a se mesura eu intrepidulă Ailetü, turmen­taţii de gelosiă, îşi ia r .cursă la uneltiri viclene, şi spre a-şî ascunde mal bine a tatii inepţia câtii şi ura sa, lü denunţă prin raportulă către arhiducele Maid, ca pe unű ornü fără credinţă şi periculoşii in- tereselorü dinastice :

«Ich K a n n d e s W a la c h e n se in g é m ű é it n n it r e c h t erg rü n d ten , w e il d e r se lb«m it so lic h e r u m b stä n d ig k e il n m h g e h e t ...... Ich g la u b a b er g e w is s lic h , sy w e r -

«d en m it d e m C a rd in a llen e in e n h á im lic h e n v e r s la n d l u n d le r e in a n d e r h a b e n

«u d ie s se je c z ig e h ie h e r s e h ic k u n g s e y e au t a n d e r s n ich ts , d an n d a rd u rch un

« sere a n s c h le g o d e r fü r n e h m e n zu er fo r sc h e n a n g e se h e n » (ib id em p. 4 4 ) .

ln castrele partisanilorü lui Andr. Báthory se credea, că Comis Gáspár, unulű din intimii consiliată al Cardinalului în purpură (An­drea), trădândii causa domnitorului sëü, ară fi îndemnatü pe Mi haï Vitézulü să cuprindă ţara Ardealului :

« C a sp a ru m K o m is p ro d ito rem n o m in a n s e t in c la m ita n s , v e h e m e n le r o s te n d it

« a tq u e e x a c e r b a v it ,»

— dice : Simigianm Ambrosius în a sa : HiAoria rerum.-Uqgaricarum et Transylvanicarmn p. 189-1. (ibid. pag. 40).

După înfrângerea lui Batory şi ocuparea Transilvaniei, populaţiunea ţării : Secuii, teutonii, românii, plini de încredere în virtuţile, geniulă şi vitejia cuceritorului, alergă din tote unghiurile spre a se pune sub protecţiunea şi drapelulă domnului romanii, despre care biogra­ful ü Szadeczky dice (la pagina 25), că scia să cugete, să judece cu mintea sa , scia să urzéscà proiectele raste, să păstreze secretele, intimele sale cugetări, feţă cinar cu cel mal credincioşi consilieri până la momentulu propice :

«Tudott, g o n d o lk o d n i sa já t fe jé v e l, te r v e k e t sz ő n i e g y m a g á b a n s ’tu d ta titk o ln i « c z é lja it b o jér ja i e lö lt is m in d a d d ig , m ig a z id ő m e g n e m ér le lte .

In contradicţiune cu intusiasrnulü manifestă alü poporului arde­leană, liberată prin armele române din odiósa sclavia a feudalităţii, o ligarhia temëtôre, vanitosă şi amârîtă, devenea mal airrninţătcire, şi avendă în frunte pe Malespina, Bocskay, Pezzen, liadibrat Forgács,

81

82

Pàlfy etc., lucra pe Iote caile, din tóté puterile, prin tóté mijlócele, atâtu pe lângă Curtea din Fraga (reşedinţa lui Rsulolfă), câtă şi la Stamba lă, conspirându, denunţândti. spionândă. contra dominatiunei române; sirigurulu bărbaţii prevedäoru, uniculü ca pu luminaţii, sin- gurulü amică sincerii devotată, leală, alu poporului magiam, era cu- ragiosulù Székéig Mihail. In interesulö ţeriî sale pe care o iubea cu tótá căldura, pentru o nó rea numelui de magiarü, acestu rarii şi in- trepidu bărbaţii legându-şt a sa sortă de a domnului română, pentru a cărui vitejia şi înţelepciune avé unii Cultă, s’a rădicată cu totă e- nergia unei convicţiuni profunde în contra hidóselorü uneltiri şi a uneltitorilorti împilători.

In scrisorile sale către consiliariulii : Barvitius, (menitepent.ru Curtea imperială) amiculu domnescul, fratele de arme, (Jicea despre Mihaî Vitémlû: «să nu se dea credëmêntu clevetirilörö, vorbelorü deşarte, când faptele vorbescu ; Domnuln română este leah), energică şi de o agerime incomparabilă în tote acţiunile sale ; generoşii, umană darnică :

«Er ist redlich u geschwint glicht ihme druch sein geschwindickkeit, das Kriegs- «volz zucht ihme gern zu seiner' freygebickheil halber etc.»

— Elfi consilia pre Curte să lase Ardealulü în manile Iul Mihaî; să se înlăture Basta, care l’a arnărîtu atâtu de multă; să nu se pérdà din vedere că va fi mat folositorii pentru dinastia habsburgă, a se ceda lóra pentru totû-d’auna Vitézuluï Domnu, de câtă a-lu sili să prirnéscâ alianţa Turciei, ceea-ce arii espune şi Ungaria la sigură peire. Credeţi, esclamă Székely cu indignaţiune, ceea-ce vedetă cu ochii, iară nu ce vë spună clevetitorii :

«Mir gefeilt niclil wie mmi da bev uns procediert, mit reden fi sehreyhen «mehl, man mit wenigem auskhumen (idem. făsciora II pag. 981.»

Ne oprimă de ustă-dată la puţinele notiţe, resumate din opera Iul Smdeczky. încredinţaţi că ele, de şi în cadmiu restrînsti, vom răs­pândi o mică radă de lumină, servindu a facilita înţelesului docu- minteloră din Tesaurulh Hummzaky.

83

V.

Repertorialii literatureï Arclieologice şi epigrafice pentru Daeia :

« R ep er to r iu m ad literatúraija D á c iá é A r c h a e o lo g ic a m et E p ig ra p h ica m .»

—■ Scrisă de D-lü L. Torma (sinonimulă lui Burma) şi apărută în B.-Pesta 1880 — coprinde 191 pagine ín ocLavű ; elü servă histori- ciloru şi arheologilorû noştri a le facilita ore cum adunarea de ele- minte archeologice, şi materială epigrafîcă, necesariă pentru istoria Da­ciei nóstre.

Era cu a tată mat irnperiósá datoria pentru noi, de a saluta şi semnala apari ţiunea unei lucrări precise în ramura literatureï archeo­logice, cu câtă asidua cobcţiune indică ună însemnată numără de mo- numinte arclieologice şi epigrafice, din care unele pară a ne fi necu­noscute, altele date cu totulă uitării, judecândă după scrierile mai recinte de acestă genă.

Spre a se cunósce, mai apriată binele şi folosulă ce-lă pőte avé istoria Româniloră delà fotă acestă meritosă colecţiune, ne va ti permisă a reproduce pe scurtă, observaţiunea învăţatului arheologă. din pre­lata Cărteî.5 }

La pag. XV11T. ne spune autorele, că în partea V, suntă indicate cu cea mai particulară exactitudine şi îngrijire, totă ce se raportă la originea, istoria şi limba români! or ü din cuprinsulă Daciei precum în partea (despărţirea) VI, suntă aşedate, în modă sistematică, operele manuscrise de interesă pentru Români :

«It,a s in g u la r i cu m cu ra c o n tu li in p a r ié in q u in ia m q u id q u id de o r ig in e , lin g i ia

« et h is tó r ia R o m a n o r u m (V a la c h o r u m ) in te r fin es a n liq iia e D a c ia e a g en tiu rn l i le -

«ris m a n d á tu m n a n c is c i p o tu i. P o rro in p a r le s e x la e lia m o p er ib u s m a n u sc r ip -

« t is a s s ig n a v i lo eu in su u m ; n o n le v e in c r e m e n lu m p ra e b e n tib u s m a le r ia e S e ie n -

«tiaru m e t d isc ip lin a ru m sin g u la ru m d e q u ib u s h ic a g ilu r .

Lăsândă la o parte laudele încărcate, cu cuvântă şi fără cuvântă, în totă casulă prin excesă de zelă — la adresa lui Hunfalvy (p. XXII), că celui mai doctă, mal aprigă defensoră ală plăsmuireloră şi ere- zieloră pieconisate şi traduse în dogme istorice de către Sultzer,

84

Engel, Schaffarik. Röesler, spre a măguli vanitatea magiară, care nu se putea împăca cu vechimea şi continuitatea neîntreruptă a Romă- niloru în străbuna Dadă :

« Ita o m is s is o p e r ib u s D’A n v ille i et, C zo ern ig i, e x iis q u i in p a rte p r im a la u -

« d a ti sunt B en k ö , S u lz e r , E n g e l, e t S ch a fa r ik , d ise r tiu s tractant, d e o r ig in e R iim u -

« n oru m (V a la ch o ru m , im m o B en k ö (?) ip se e s t p r im u s a u c to r e in s s e n te n t ia e (fă ră

« c e a m a i m ică v a lo r e is to r ică ) q u a e h a n c gent.em im m ig r a v is se a u tu m a f e t c u iu s

« d o c tiss im u s e t fo r liss itn u s d e fe n s o r e s t optime meritus noster Paulus Hunfalvy,»

suntemü fericit! a recunósce interesulû şi diliginla ce s’a pusü din partea lăudatului autorii, pentru istoria nostră naţională.

VI.

Istoria popórelorft din Europa Răsăriteană

Avemù de la învëtatulü L. Diefenbach însemnata scriere isto­rică despre popórele de la Hema şi Dunăre, scrisă în limba germană şi apărută la Dannstadt în anulű 1880.

Primulü tómű cuprinde vieţa, etnografia, archeológia Greciloru, Al- banesilorü, Tractlorü, Ilyrilorü şi Romăniloru, din mosaiculu imperiu Otomanii.

Capi toi ulii IV se ocupă specialii cu Românit, hărâdindu-le 88 pagine peste totö, începêndû de la pag. 225 şi până la pag. 318.

Poporală român eseu sub punctu de vedere etnică, este pentru dis- tinsulü etnografă, de mare importanţă, de şi forte enigmatică.

Însemnătatea acestui poporű, constituilű într'unù statü naţionalii şi politicii, se impune—dice au torele la pagina 225—din ce în ce mai rnultu, atenţiune!, atâtu prin espansiunea sa, cât îi şi prin desvoltareainterioră ca stată naţionalii.?

Valórea sa politică ş-a cucerifo élű însu-şi ancă de multü în o- piniunea lumei, prin luptele susţinute secol! întregi, mai alesu contra elementului cuceritorii! alti Musulmanilorù. Vechimea istoriei sale însă pare a fi mal întunecată de câtù a poporului Albanesă. cu tóté Că continuitatea numelui de «Română», este istoricesce ma! positiva

85

la celü d’intêiü de câtă la celu din urmă. şi se póte fără dificultate urmări până în timpii cei mai depărtaţi.

Din causa Lgăturiloră sale geografice, şi etnice cu diferitele tri­buri, de altă nume şi altă limbă, poporalii româneştii presintă urm particularii interesă pentru sciinţa etnografică, când este vorba de istoria O rientulu i

Desvoltarea sa sub raportulă propagaţiunel mereu crescânde, fa­vorisais în timpulü din urmă, prin buna stare economică şi con­centrarea politică, neapératű îşi va da întrunii tirnpú apropiatö, bine- făcetorele resultate, mal alesü după ce a reeşitii să facă cuceriri la populaţiunile vecine, prin vulgansarra limbe) şi popularisarra româ­nismului, care, una şi alta, se im pună pe nesimţite, aşa dicându de sine.

După acâstă sinteticâ întrodiicMune', distinsulu istoricii, recunoscêndü progresele realisate în timpii din urmă, constată, că puţinele urme de influinţă fanariotă şi turcă, disparu în progresiune cu înaintarea procesului de formaţiun'', după modelulă statelorü moderne; observă cu satisfacţiune, că limba şi romanitatea nbstră pronunţată, ne con­servă acum ca şi în trecută, contra slávismulul, şi ne legă din ce în ce mal multă de cele alte popóre romanice congenere, şi în parte de celu Italiană, ca mal apropiată prin limbă şi multe alte particu­larităţi.?

La pagina 226, 227, meritósa scriere se ocupă cu variantele fo­netice şi ortografice sub care se presintă numele geneticii de : « R o­manii» prin scriere şi graiă, atâtă la străini câtă şi la purtătorii lui. Ca specimine grafice ni se dă forma de : Human. Rumaen, Română, recunoscendu-se, că pururea poporală nostru s’a numită pe sine, în a sa limbă : «Rom ână», identică cu strebunulă «Rom ană» ală latini- loră, cu slavi culă Rômleanü , Rimlenü , R bnlgan ina .

Pe terëmulû limbisticu, etnografia D-lui Diefenbach reproduce în spriji- nulă latinităţii nósíre. din copiosulă materială lesică, cuventulă « Limba» şi «tóra» formate din : «L in qu a» şi «T erra» latinităţel, ceea-ce servă a în­vedera şi mal luminată, că neapératű poporală nostru, care şi-a con­servată patrimoniulă strehună în întregimea luî; nu s’a putută des-

12

86

părţi urm singură momentă nici de alu sëü nume generică, şi precum elă astădl se numesce «Românii» fără vre-o influentă străină, fotă asemenea de secur a urmată şi în vechimea depărtată; ca o deducţiune firéscâ se susţine că stratulă formeloră : Anneamî. Rom- leanü, (Romei) în regiunele Pinduluî, este totă genericulă «Romanii.»

Totă la aceeaşi pagină ni se daă variantele formeloră latino Galo- Greco-Havo-Germano-Magiare, de Vlach, Valah, Volach, Blachiî, Vlasm. Ol ahn “ Vlahii, Bolochii — Bloch Vleah. 11’ al. Val, Walhisch. WalGche, Welsch, cu semnifîcaţiune de Gali. Valu (Corn-Veales), Franci, Italieni, Latini, Romani.

Trecendă la enumerarea ţăriloră românesc! din ambele Dacii (pag. 228), se afirmă, că regiunea « Pinduluî ş\ a Tesalieî» supranumite Valahia mare, până la confiniele Basnei « Valahia major circa met as Bosnae», precum AetoHa, cu acelaşă cuventă se dicea : Valahia-mică, Moesia■: Valahia-albă. Muntenia şi Moldova, Valahia négrá— Maopo- ßXaxia sinonimulă lui Morlacco (Dalmatină), Morovlacbus, Moroula- chus, Mo>'oulahi— nigri latini, în fine Albania Vlahioţiloră.

Stabilindu-se ca principiă şi punctă de plecare, latinitatea limbel nóstre românescî, autorele afirmă, la pag. 229, că este mal apropiată de cea italiană, diferă însă de cele alte limbi surori (romanice) prin unele particularităţi, în organismă şi materială lexică

Surprindetórea identitate a limbel nóstre cu iimbele surori, se es- plică—după judecata sapientului Diefenbach—prin colonisarea Daciei traiane în masse mari, cu poporime romană, saă şi romanisată cu multă mal nainte de epoca colonisăril, ceea ce denotă la evidinţă că unitatea limbel vorbite de colonii Iul Traianu şi Aurelianu, a fostă formată într’unu timpă forte îndepărtată şi unificată într’ună dialectă — rustică — romană, aşa disulă Romanto italienescu, a cărei forme şi materială se mal conservă cu preferinţă în regiunele ori­entale.

Autorele declară la pagina 230, că n’are cea mal mică noţiune despre limba vechiului popoiû romană saă şi a legionariloră rămaşi în Dacia; este de părere că în mare parte acea vecină limbă va fi dispărută până la câte-va urme, din inscripţiunl şi documinte an­

87

tice, probabilă însă că, mai apropiată de limba vorbită pe acelă timpu suntă comentariile arhiereului Fortunatianus, scrise sub domnia Cesa­re! uî Constantin.

La pagina 231 238, vorbindă despre organismulă, formele şi fles-siunele limbeî romănescî, dice că postpunerea articolului, este forte bàtëtôre la ochi şi pare a conduce la una şi aceeaşî provenintă et­nică a limbeî, în realitate însă, acéstá cercumstanţă isolată servă mai multă a ni proba că acea esoterica formă nu numai n’a avut o în­duri re asupra organismului dar' a remasă fără urmări superătore pentru limba şi flesiutiea el.

Declinarea vorbitului articolă, cu totă originea Iul esoterica, ş’a conservată, ca şi deci naţiunea pronumeloră vechile forme latine, pro- totipulü anticitătiî mal alesă în genitivulă plurală «illorum» precum -lă au şi cele-l-alte limbi congenere. Prin păstrarea sufisulul «/» în conjugaliune, limba română are o precădere asupra limbeloră surorî.

Limbistka : filologia, gramatica comparată, materialulă lexică, ilus­trate prin specimene variate; conspectulă bibliografică, cuprindăndă tote înpreună 36 pagine, ne lasă a întrevede unu studiă aprofun­dată; ca astfelă elă merită totă atenţiunea din partea erudiţiloră noştri filolog!

Aceeaşi însemnătate etnică pentru români, oferă studiulă antropo­logică, delà pagina 266—278; din parte-ne vomă încerca să repro- ducemă câte-va observaţiunl asupra fîsiculul românescă.

Nicolucci (Antropologia del Lasio in Archivio per l’Antropologia 1873), întemeiată pe cercetările luî Flieger (Balcan H I.) şi Kopernicki (Ar­chiv für Antropologie) — făcute — după cum se presupune — asupra unul craniă românescă, din peninsula balcanică, declară în ală săă studiu, că acelă craniă ar fi diferindă în totulă de ală vechiloră romani, precum diferă prin statură, prin colórea ochiului, şi a pe­rului, prin caracterele fîsionomice :

«Nel tagi io delà persona, net colore degli Occhi e de capdli, ne car aderi délia fi- « sionomia ».dice sentenţiosa părere a consângénuluï nostru Nicolucci (pote italie- nisat din slav : Nicdics).

In fêta anuî verdictü atâta de sumariü, eruditulü Dieffmbach cu dreptü cuvêntil se întrebă : Nu cum-va sapienţii Antropologi de mal süsü, vorù fi într'o gravă erőre, amăgii! în «Sabiecfo»?... Nu cum-va, este la mijlocii vre-o mistificaţumr?... Nimicu mal uşorii, mal posibilii de câtii a se lua o căpătînă străină, drepţii Oraniîi român'scfi !

Firmier, de şi pronunţată adversarii a 1 Ci i omanitălil nóslrc, nu pregetă a recunósce în a sa operă (pag. 267) unü ce cu lotulü con­traria, afirmânda că esistă perfectă identitate sub raportulu ilsionomiel, intre subiectele maceăo-românescă şi cele antice- rom aa e ; aceleaşi însu­şiri— dice autorulü studiilorü Romane — aceeaşi frumuseţă, gingăsiă, clasicitate a tipului, vivacitate italică; aceleaşi grafii înăscute la fiicele poporului română din ambele Ilacit !

lohn Făget, (Travels in Hungary and Transilvania , London 1839) im- părtăşesce aceleaşi vederi, recunoscêndù că Rom ânii—transilvaniei— se distingă prin tipulu lorii anticii «romană»!

Bidenn mn declară în alii sëü raportă, asupra psihicului şi fisiculm româniloru Ardelml (publicatü în Statistica Transilvaniei, apărută în Sibiu 1856—la pag. 95), că peste totu, formele corpului suntü cla­sice la romani; tipuri surprindetóre prin asemănare cu cele romane antice, ochii plini de focii .şi- espresiune.

«Sie haben auffa'lend schöne klassische formen und Römerköpfe und feine edle Umrisse, Scharf markierte Züge, elc. (p. 268) *

Totii ín acestű sensu se rostesce şi îuvetatulü Schwicker (Ausland 1877, No. 39, 1878 No. 10) despre românii bănăRni.

P rk h a rd şi renumitulii, marele strategicii beliduce de Moltke, suntü d i aceeaş părere» Die Walachen sind auffallend gross and schön—Moltke. In particulară P rk h a rd constată (pag. 265), că Românii se distingă prin forma clasică a tipului romană, prin colórea përului şi a ocliilorii, p r i n eonstrucţiunea craniului, atâtii de Slavi câtii şi de liagiari şi German).

Efuditulti profesorii [)-lu K a n itz , in recunoscuta sa competinţă şi nepărtinire, se pronunciă de asemenea într’unu modă forte măgu­litorul, asupra ealităţiloră fisice ale poporului română, de ambe sexe; bărbaţii — din Serbia , suntü — după a sa părere, în cea mal mare

89

parte de statură mijlocia ca şi romanii bănăţeni, au talia subţire, formele corpului regulate, a a n iu lü expresivii, faţa lungăreţă, profi­lúid nobilü. dinţii albi şi sănătoşi, colórea perului şi a ochilorü, în mare parte, negră, mişcare viuă ; femeile românce suntü necom­parabile sub raportulu frumuseţe!, mai pre süsü de fiicele naţiune! serbe; prin forma rotundă şi tenereţa feţei, prin clasica structură a corpului, aerulü dulce, mişcări plăcute, prin colórea ochiloru plini de viâţă, cu unü cuvêntu prin íntrégá fiinţă : Capü, fisonomiă. nasu, tonna gurei, ce reamintesc..' anticitatea rim a nu de pe columna D aciei!

întru tóté identice suntü vederile, apreciările lui Lejean şi Franzos.Pe temeiulű unei indicaţiunî. constatări şi afirmăţiunl atâtu de com-

petinte, atâtü de positive; avêndu-se în vedere influinţele telurice şi climaterice suferinţei : îndurate în decursulù secolilorü, întrebămu : dacă mal póte fi vorba despre ipot-'sa h/jbri/iismuluî, leţă cu poporulü románescű, mal alesü cândü ni se spune din partea unom autorităţi recunoscute, că nimicii comună, în punlü psihică, şi fisioî. nu esistă între acestü pnporă şi cela alte ginţi sau sem inţii? !

Despre însuşirile psihice ale poporului nostru mal avemü în scri­erea etnografului Di/jff’enbach, câte-v-a păreri subiective de la unü în­semnaţii numerü de inveţaţi, cu Lotulû străini iutei cscluru românesc!.

In prima liniă ţineinO a pune în evidinfă opiniunea eminentului etnografü, care se distinge prin a sa părtinire pasionată,- prin animo- sitatea unui spiritü preocupatű, prin asprimea judecăţii, înfluinţată de prevenţiunî semitice.

Nu respecfulü pentru sciinţă şi adevérü a pulutü îndemna pe în- veţatulii Uieffenbadi, preocupaţii pare-se de sorta Israeliţiloru din Fo- mănia.- să confunde metafisica cu economia profană, fâcêndü dintr'o cestiune pur economică şi politica—■ ne apă hi'.u de interesă vitala pentru naţionalitatea si chiară esistinta poporului românescu — unü subiecţii de studiu psicologică (p. 273), dându-ne conclmiuiă necorecte, vătămă- tóre scünteX si în flagrantă contradictiune cu realitatea, cu adevërulü manifestű!

Subiectivă, eruditulü Diiffenbach susţine, că deodată cu omnipotenta dorninaţiune, a pätrunsü şi civilisaţiunea Romei pi in regiunele Daciei,

nimicindă cultura Geto-Dacă, a cărei trecutű s’a perdutü din pre- ună cu retnăşiţile şi naţionalitatea poporului cuceritü, fără urme vë- dute, contopindu-se în elemintele Rom°ï domnitor>•. De acelaşi) si­nistru. de aceeaşi sorte, fuse mai târdiü atinsă uriaşa op°ră a civili­sa ţiunet romane; la rândulă ei, se perdu şi Ea în adêucimea Oceanului varvaru, înghiţită de valurile migraţiuneloru asiatice. Cultura romană disparêndu d’odată cu iominaţiunea, coloniile Romei, în parte fugare, în mare parte retrase prin M unţii Chanaanuhn românii, inundată de orde barbare, (?) şi-au continuată vieţa într’o surdă pasivitate, plină de miserii şi privaţiuni.

Asprimea sortéi, miseriile vieţel, crudimea lupteloră sângerose şi îndelungate, susţinute cu Turcii, s’a r produsă, a trecută în carac- teruiă poporului îngenunchiatu ; dominaţiunea fanarioţiloră de mai târdiă, introducendă pe pămăntulă românescă, ună noă elementă de cultură şi conrupţiune bizantino-gréca. a distrusă ultimele remîuţe din civilisaţiunea romană, câtă s’a mai fostă păstrată în fîresculă po­porului, din centruri mai mari şi de la ţâră.

Acesta este judecată sărbătoritului enciclopedistă germană Dîef- fenbach!!

Judecata este pripita, ea nu pöte ti emanaţiunea unui înaltă sim- (iméntö de dreptate; inspirată de preocupaţiuni şi rcsemtiminte m ani­festate contra naţiune! româno, influinţată dr politica dilei. ea este mai pe josă de reputaţiunea bine meritată, legitimă, a bărbatului e- rudifü.

Nu, acéstá crudă judecată nu póte fi resultatulă unoră studii pro­funde; natura a voită ca însuşirile sufletului (psihice), să se tipărescă pe (éta omului ; ochiulă este oglinda prin a cărei lumină (rade) se reflectă fenomenele psihice.

Studiulă fiziologicii, precumă lă avemă de la ensuşi Dicffimbach, des- minte pe psghologulü Dieffenbach, respingêndû conclusiunile sale, îm­prumutate de la Sulzer, neîmpăcatulă, declaratulă neamică ală gintei române! Nici sinceritatea, nici competinţa cu atâtă mai puţină, ju­decata necriticului Sulzer, denunciate de Ackner, contestată de Engel, nu póte fi luată în seriosă.

90

91

Testemoniulü unui Benkö, Hoffman, Ubicimï, El. Régnault, arü fi de ajunsü în sprijinulü afîrmaţiuniloru nóstre.

In puţine cuvinte consingeanulü nostru : D-lû El. Régnault face istoria completă a geneset, (Jicêndü :

«C’est ainsi qu’au milieu du cataclysme universel, les Colonies de Trajan main- «tenaient le type de Vantique nationalité etc......

Nu mat puţinu categoricii şi afirmativa este învëtatulü germanù Henke, cândü declară că :

« Jn Rt zug au' seinen Karakter hal der romane nicht die geringste Aihulichked «mit den Slav en e tc .

' ce iaşi pater"' de argumentaí.iune. sdrobitóre pentru doctrina Iul Suit zer R ester, Hunfalvi), avtmu în cuvintele lut Tröster resumate în urmălorulu verdictű :

«So ein augenscheinliches mus ter der alter Römer Kann ein schar/sinijer lieb- "hoher der antiqeüaetcn, mir an den Walachin sehen».

Vrea să dică, după părerea sapienţiloru etnografi, nepărtinitori : Nimicii românescü nu s’a perdutü în mistuilorulü Oceanü alü barba­rilor ù nordici! '

Incepêndü de la pag. 277 pînă ta 288, etnografia d-lui Dicffenbach reproduce într’unü resumatu semnificativii, părerile lui Sultzer, Cihac, Schivicker I. K. Schüler, despre mitologia, legende, Cultul u, credinţe, dative, moravuri, Dome, porta etc., despre industria domestică şi Comercială a poporului romám seu din Transilvania, Ban atu, Bucovina, Muntenia, Mol­dova, Sei Ma şi Macedonia.

In tóté acele pătimaşe păreri, nu întîrnpinămii adevëratulü tipu ro- mânescü, cam la-avemü în realitatea viuă, în íraiulü dilnicü la po­poralii nostru.

Nu ne supërâ întru nimicii modulti unul Schüller, Sultzer, Bauer, Cihac, Schwicker, de a înfăţişa pe romăni subt aspecte absolută false, imaginare, denaturate, insrltându via realitate; ostilitatea, ura neîm­păcată, sălbatica loru aversiune pentra totu ce se raporta la- Români; este de notorietate publică, în lumea serioşiloru înveţaii ; ceea ce cu drepţii cuveniţi ne póte amâ î şi surprinde, este. că unii profundă

92

scriitorii preferă a-şî alege pentru studiile sale. tipurile de fantasia, plăsmuirile unoră malicioşi visători !

La pagina 289 vorbindu-se despre arhi'ectura română, prevenitulü autoru dice, că i s'ară fi pàrêndû cum că ea (arhitectura) şi-a pă­strată urme din anticului stilu greco-romanű !

Ne mărginimă a respunde cu afirmaţiunile distinsului proiesoră « Pet ors ».

După a sa autorisatâ părere, stilulă arhitectonică la poporulű ro­mână reproduce cu fidelitate, forma şi stilulă edifîcioloră gn co-romaac; forma de cercă, usitată la vechii romani.

« V a s a b e r ... D ie h ä u se r d er M o tzen — M u n ten ii— lra g en im b u c h s lä b lic h e n

« S in n e e in e n Baustyl z u r sc h a u , u n d Z w a r h a b e n d ie se r o m a e n e n w irk lich

«d en roman 'sehen runibogemstü a u s uralter üeberlieferung erhalten

suntü propriele cuvinte ale bărbatului de sciinţă.Bisericele nóstre de la térà şi prin oraşe nu reproducă ele cu exacti­

tate vechia formă tradiţională, stilulă romană ală anticiloiă altare strëbune?!

Urm studiă seriosă, comparativă, ară descoperi fără greutate, şi sub acestă raportă, monuminte din anticitatea clasică, la urmaşii poporu­lui domnitoră, în valea Dunărei!

Partea ultimă—pag. 29 i—318—se ocupă cu etnografia provincie- loră române din Dacia Traiană, şi încheiă cu ultimele scrieri ale cu­noscutului Hunfalvy, Schmcker, Miklosich, Roesler, lung. referitore la mi-

, (/raţiunea, espamiunea, şi vechimea poporului românescă pe străbunulă pămentă ală continentului romanii : de la CarpaţI, Dunărea de joşii şi Marca Negră.

VII

Istoria Resbelelorft dintre Ruşi si Turci ! !...? f

Eşitâ din peria lăudatului profesoră : d-lă A. D. Xenopol, apărută la la.şl în anulă 1880. Ea coprinde unu inveţămentă salutară, mal alesă pentru viiţârele generaţiunl, chiămate a feri (éra şi naţionalitatea română feţă cu proectele colosului slavă, care-şî urmăreşce tradiţionalulă « Ţelii»

■93

pe tote căile, prin tóté mediile diplomatice ,sprijinite pe dreptulü ce­lui mai forte.

Veri-cari ară fi defectele acestei scrieri, veri-care arü fi subectiva nostră părere asupra conclusiunilorü trase, ea are meritulü d’a face unu bunü serviciQ literaturei nóstre istorice, prin faptulü chiarü, că pune în evidinţă nu numai marea înrîurire ce aü avută tendentiósele resbóie Ruso-turce, asupra ţeriloru nóstre, dar’ şi taïniculü, perüdulü scopö, urmăritu féta cu noi, calamităţile pe cari le-amü înduratü, plă- tindú succesele rusesci cu sângele şi comorile naţiunei şi pe de-asupra cu doué provincii romane : Basarabia şi Bucovina! In acestü faptă isto­rică se resumă istoria protectoratului şi a bine-facerilorü Rusesci!

Lucrarea este împărţită după seria cronologică, în doue volume octavo : primulu cuprinde 218 pagine, secundulû 391 pagine.

Volumulü întâiü începe cu resboiulü din anul 1711, şi încheiă cu pacea de la Bucuresci, fatală în ale ei urmări pentru Români.

Autorulü ’şi împarte materialulü primului volumù, în 5 capitole cardinale.

a) Resboiulü din 1711, cărui se datorescű primele începuturi de legături mai intime, între Ruşi şi Ramăm, mijlocite prin domnii tëri- Ior ü surori : Muntenia lui Brâncovénu şi Moldova lui Cantemir.

b) Pacea de la Belgrad, urmată la 1739.c) Pacea de la Kuciuh-Kainargi 1774.dj Pacea ele la Iaşi din anulă 1792.e) Resboiulü din 1806 şi pacea de la Bucuresci 1812.Abstracţiune facêndü de apreciările — cam pripite, despre lăţirea

poporului slavü, peste pamèntulü românescü, urmată dice-se, în me- diulü-evü, unű punctü care prin importanţa lui recere o mai adân­cită cugetare, unü studiü mai intensivii — reciinóscemü d'inpreunä cu meritosulü profesorii că, posiţiunea geografică neapăraţii a influ- inţatu, a condiţionată—aşa dicêndu—în mare parte mersulü istoricii alü poporului românescü. Nu credemü însă, că despicarea lui în doue mase compacte, aşedate —ab antiquo, de-o-dată cu dcscălicaraa — pe ambele laturi ale Carpaliloril, a putută da nascere într’o epocă őre. care, la dosbinarea politică, într’aclevèrü fatală idea de uniiate, fatală

13

94

ntru câtü ea ne frământă sutimi de anï, împedecă Cimentarea, întări­rea nostră, ca clementă omogenă şi ţine în locă mer sulă procesului de formaţiune.

Studiulă istorică ală d-luî Xenopol, relevă primele începuturi de a- ventă şi espansiune a Rusiei, spre otarele imperiului Otomană ; ur- măresce pasă cu pasă desvoltările eî; ne spune la pag. 7, 9 — că acuisiţiunea Chievuhn şi a Ucrainei, prin pacea de la Radzin (1681), a condusă la apropierea între Români şi Buşi. ( Cam pe acelaşu timpii— 1681—cade şi întâia «apropiere a Ruşiloră de teriie nostre»),

Trădarea Leşiloru, după învingerea de la Botin, repurtată la anulă 1673 asupra turciloră, de către domnii romani : Petriceicu (alü Mol­dovei) şi Grigore Ghica (ală Munteniei), în însoţire cu Leşii (Polonii), puindă în pericolă interesele românesc!, a constrînsă pe numiţii domn! — după părerea glosatorului nostru — să solicite protecţiunea mare­lui Ţară : Alexi. M. Romanov, trimiţindă la Moscva pe călugărulă rusă : ieromonaculă Teodor, în Maiă 1674, să se închine puternicului împë- rată si să-î cérâ ajutoră spre a-i apăra şi scăpa de suferinţe.

Acestă actă de închinare — dice învetatulă autorii — se făptuise în clioa. de 10 Martiă 1674 (Solia lui Teodor era pornită numai la Maiă acdü ană!); fatala închinare, — în semnă de curteme şi omagiu, nu însă de vasalitate séü subiecMune — se traduse mal târdiă într’ună protec­torate şi mal fatală.

Pană a nu păşi înainte, ţinemă a cere o mică lămurire :Cum se împacă încredinţarea despre primele legături cu Ruşii de

la 1711, cu faptulă pretinsei închinări (alianţă dupe noi) din Maiă saă Martiă 1674, şi cu afîrmaţiunea care dice, că întâia apropiere a ruşiloră de Urile nóstre, cade cam către timpul u în care sa încheiată pa­cea de la Badzin 1681! (a se vedea pagina 7, 8.).

Domnia lui Alexi Mihailnvitz Barna nov, este între anii 1645 —1676.Fiulă seă Teodoră 111 Alexievitz, este ferici tul ă aulocrală celă cu

pacea de la Badzin, din 1681.îndreptarea nu presintă dificultăţi, ne'nsernnata seă şi aparinta con-

tradicţiune se esplică în modulă celă mal fi reşcă.

95

Apropierea de otarele nóstre începe cu anulű 1681, a fi mal pro- iiune'mlà.

In realitate, legături provocate de perfidia leséscá, s’aü fácutü la 1674, flar’ însă de unü caracterü trecëtorü ; seriosulü comerciü, fa­tal ü în ale séle consecinţe, îşi ia începutului nefastü de o dată cu resbelulü din 1711

In adàstarea cerutelorü lămuriri trecemü înainte.La pagina 23, se reproduce tratatulü încheiatü de Cantemirü, dom­

nului Moldeveï, cu a totü puternicului autocratü Petru cela Mare, prin intermediulü Visterniculuï Luca, în vederea rësboiuluï din 1711.

Art. primű din t atatü—care introducea Calulă lm Ulyse, în cetatea Moldovei — dă pe faţă cugetările ascunse şi scopurile Rusiei.

Vasalitatea, ca condiţiune principală, este impusă téréi sub o formă îndulcită, prin instituirea Domniei hereditäre, în benificiulü celui mal supusul şi mal credincioşii dintre vasalii în purpura!

Prin tote disposifiunile tratatului, condiţiunea de vasalitate se stre- vede ca unu firă roşu! - . . . Tristü începutü pentru ca prietenia ruséscá să fie putu tű termina cu bine!!

La pagina 4 î— 46 ni se supune că domnia fanariotilorü n’a fostü urmarea neapărată a rësboiuluï din acelü anü ; este sciutü observă d-lü Xenópol, că pe timpului lui Mihaiű Vitézulű şi Radu Mihnea, în­tre anii 1600-—1613, érù în Moldova, sub domnia grecului Alexandru Iliasă (1682), s’aü fostü înmulţită puii de năpîrcă din Fanară, într’atâtü de múltú, în câtii marii Domni romani : Matei Basarab şi Vasile Lupu s’aü vëdutü construis! a-ï alunga de pe pâmêntulü románescű, pân­găritul de acele fiinţe cădute!

Prima şi imediata urmare a legäturilorü cu Rusia, neapëratü a fostű încuibarea domniei fanariote în tërile surori.

Brâncovénu plătit’a cu capulű sëù, cu martiriulü fiilorü sël necuge­tata, fatala, desastrósa alipire de Rusia !.... Cu domnulü Cantemirü, urditoriulü monstruosel alianţe, sortea a fostü mal blândă!

La pagina 48, 49, autorulu îşi propune a esamina căuşele cari aù datüi nascere rësboiuluï din 1711, terminatü prin pacea de la Bel- gradü, încheiată la 1739 în detrimentulü |ëriloru nóstre, cu umili­

96

rea poporului românit, care fusese altă dală, atâtü de încântatü si uluiţii de presinţa împăratului creştinii în Capitala Moldovei, în câtü nu pre­vedea urmările fatale, şi în orbia sa—precumü elice Acsinte Uricariulu— (pag. 31) a rămaşii surdû ia înţeleptele sfaturi ce i s’aű datü de lu­minaţii patrioţi : lordadii Rusă. Nicolai Costin (ce ü mal nempäcatü ad­versară alu politicei rusescă), ca să se ferescă a cădea în cursa ce i s’a întinsü cu viclenia.

La papina 68 — 69 să face amintire despre jurâmêntulü de fide­litate şi supunere alu poporului lăsând din 1769, Sept. 26; jură- mêntü storsu prin viclene uneltiri de omnipotentulu principe Golit sin, comandantulű corpului de invasiune.

Observaţiunile de la pag. 75—77 surită justificate prin ènsusï fap- tulü materială alu perfectei cuceriri rusesc!, care prefăcuse pe lim- pulü Catarineï, raporturile de protediune în legături de vasalitate abso­lută şi cu atâtü mal hidosă, cu câtü ţera era lăsată la bunulű plăcu alu unul : Munich, Romanczov etc.

Deşteptarea fu duremsă dar’ prea târdiă ! Ţeriie naţionale, suve­rane. să t rodiră în umili tőrele condiţirmi de : JCnejii muscălesd, pre­cum le numia «Caterinci» (pag. 80).

ProiectulCi muscàlescü de organisaliune, care transforma Urile ro- mânesci, domniile suverane, în Knejiî muscălesd; Suplica deputaţiloru Moldoveni cătră Autocratulu Rusie i, pentru încorporarea ţerel la irn- periulu moscoviţii, vëdescü pănă la ce punctü căduse, consciinţa de demnitate . de români, la fruntaşii, neofiţii ingrată, inflaţii parucidi al Moldovei din acel timpi ! (pag. 87).

«Tira nostru, dicéu acel wieg'uiţi bastardă, acea monştri trădători înfiaţi, să se facă totii una cu eparhiile ce stăpânesce prea puternica împărăţia a Rusiei.*!

Eccă la ce resuitate triste, la ce sfîr.şifii înjositorii pentru fahnculü nume de Românit, alu vilézulul poporit din frurnósa Moldovă, a condusă prietenia, cunoscinţa cu Rusia, şi dominatiunea fanarioţilor», !...

In faţa unul trecută atâtü de sombra, atâtü de desperată, noi nu amil sei cum să ne esplicămu scăparea miraculosă a pamêntuhû şi poporului românescă, din ghiarele unei morţi sicure, daca n’amü a-

97

tribui acéstá învederată minune, puternicului principiu de viétâ, ine- rinte stirpea romane, prin care se distinge de totă ce-lă împresoră.

Turcia părăsită de puterile apusene, (pag : 104—406), pătrundendu scopurile Austriei, totă atâtă de pernicióse ca şi proectele Busescî, vë^êndu-sï distruse tóté speranţele ce le pusese în tractatului secretă, încheiată cu perfida Austria, — tractată pe care l’a fostă plătită forte scumpu—; strîmtorată în acelaşă timpă de atitudinea Rusiei, unită de astă dată cu Prusia să înduplecă în restriştea sa a primi propu­nerile ce i se făceaă, şi a ratifica condiţiunile păcel de la Ruciuk Kai- nargi, cu reservaţiunea mentală, de a paralisa prin tergiversare, e- fectele lui.

La pagina 106—120, se descrie totă mersulă politicei generale, a- rëtându-se cari aă fostă urmările resboiulul din 1768 şi 1774, pen­tru tërile române, încheiândă prin a demonstra cum răpirea Buco­vinei fusese învoită de töte puterile şi făptuită cu consimţimentulă Rusiei şi chiară a Franciéi!

Lugubru ca Monumentă istorică ! Instructivă, dar’ fiorosă ca Mo- nimentu !!

Peripeţiile prin care a trecută scabrosa cestiune a Bucovinei: unel­tirile, turpitudinile precupeţiiloră austriace, suntă reproduse cu multă măestriă; spre încheierea celei mai posomorite episode din viéta Moldovei victime, ni se daă (pag. 148) câte-va cuvinte bine sim­ţite, la adresa marelui imperiă cotropitoră, cuvinte, prin care să spune generaţiuniloră viitóre, că faptulă răpire! este şi remâne, până la espiaţiunea crimei sacrilige, adâncă săpată în amintirea şi inima poporului română, că sângele martirului Domnă a prefăcută acea impiă răpire, într’o legendă împresurată cu cununa neuitărei!

Ultimele pâgine (208-—218) ale primului volumă suntă consacrate faptului finală de împărţirea pàmêntuluï Moldovenescă , între cele doué mari puteri rivale, egală rîvnitôre a preda bunurile poporului latină din valea Dunărei, pentru care una şi alta avéd de altă cum, numai datoria de recunoscintă.

Se vede că sortea sinistră, destinulă alienă şi-a propusă să mustre cu totă asprimea pe fiii rătăciţi, cari şi-aă perdutfi nu numai consciinta

98

demnităţii cetăţenesc!, nu numai reminiscinţele falnicului trecută, nu numai simtulă de libertate, mândria originel gloriose şi a măreţului nume de română, dar’ pînă şi iubirea fiéscâ cătră Mama patria-, cerşîndu jugulă sclaviei, desfiinţarea Statului română, sfîşierea sinului maternă, profanarea căminului străbună!!

Vohmulu II, cuprinde trei epoce însemnate, din vieţa ţeriloru ro­mâne, şi anume :

T. Renascerea poporului rornânescü, care începe cu anulü 1821 până la 1834. urmată de revolufiunea din 1848. II. Pacea de la Paris din 1856. III. Resbelulă din 1877. Acéstá secundă parte în­cepe cu rëscôla Cţrecilom; trece la evenimintele din 1826 — 28,— epoca tractatului de la Ackermann, despre care moscovitului Neselrode, de tristă memoria, (|icea, că a întărită prépondérante/, Rusiei în 0- riinte (pag. 39). JudecândU după cuprinsulü disului tractatei, va tre­bui să recunóscemü, că reputaţiunea diplomaţiei moscovite, nu era Unii cuvêntu deşertă,. Importanţa fapteîorù şi logica situaţiunei create prin acelü tractată : «Capă d'operă, » dau deplină dreptate Vulpei de la Neva! La Ackermann s’a sânţitii în ochii Europei, în lumea mare, raptulü Besarabiei, usurpaţiunea protectoratului rusescă* în ţările româ- nescî, Dominatiunea moscovită la Dunăre şi Marea-Négrá! Preponde- ranţa rusescă în Oriinte devinia, ca faptă împliniţii, o tristă rea­litate, dar’... realitate. Ceea ce mai rămânea din fărămiturile domniei musulmane şi a simulacre! atonomiei române, era numai «umbra de scheletă.» Mărăţă perspectivă pentru domnia moscovită universală!!

Dar’: Homo proponit, Heus disponit!... Fabula umbrei îşi are morala ei!... Mintea omenăscă verii câtii de ageră, nu póte avé darulü să pă­trundă misteriile provedinţei! Lazără se mai pótea íntórce de la mor- mêntü. Pigmeulü (piticulü) David a supusù altă dată pe uriaşulă Goleată !

Formidabila óste a lui Xerxe s’a spulberaţii—dice-se—ca nisipul-ă măreî! Imperială macedonului Alesandru eşitu din pulbere; umbră şi pul­bere s’a iacutü! Sălbaticului «Atila» (flagelulă Iadului) era originalulű, mongolulu Arpadă o simplă copia; unulü şi altulù aü dispărutU fără urme..... tulpina s’a uscatu ; noua plantaţiune vegetăză numai prin

99

puterea unorű € sucuri*.... artificiale. Ceea ce produce mana ome- néscà, prin mâna omului póte fi distrusă ! Păţenia recintă din resbe- lulă 1877—1878, «pe malulu gîrlel*, ni va servi la ceva, ca lectiune de morală!

La pagina 42—70.—Ni se pune în evidinţă urmările resbeluluî şi a păceî din an. 1829, descriindu-se cu colori viul, starea umilitóre la care fu redusă poporulă română, prin protectoratulă rusescă. E- poca de renascere începe pentru români, după părerea autorului, (pag. 71) în anulă 1834, de-o-dată cu retragerea proconsulul rtî- sescü Kiselejf din (éra, care cu totű spiritulü seu conciliatorii şi umană, nu uitase să rechiame din esilă pre Grecii de Ia Constanti- nopolea, spre a-I avè la îndemână ca unelte, pentru scopuri rusesc!.

Intrândă în amănuntele primeloră începuturi de deşteptare şi e- mancipare, pe târemulă politică şi culturală, sub scufulu bisericel naţionale, autorulă face istoriculă însufleţiteloră lupte susţinute în contra a totă-puterniciel moscovite, şi a unelteloră sale, cari puneaă totulă în jocă, cutezau totulă, ca să nu le scape prada din mâni!

Puţini la numeră dar’ plini de virtutl străbune, tari prin devota- mentă şi abnegatiune, prin consciinta naţională şi credinţă în viitorulă şi viéta sempiternă a Românismului falnică, eraă acei luptători însu­fleţiţi, acea pleadă de patricieni români cu foculă sacru ală iubire! de ţâră şi ală seă némü (nume) ! El aă sciută să învingă, pentru că sciaă de la bunii şi străbunii loră cum trébue să lupte, când este voi ba de limbă, de nume, de altară, de moşia strămosescă !

Puterea şi astuţia diplomaţiei rusescl reuşise să suprime revolu- ţiunea de la 1848, să culégá fructele efemere ce i le dă conven- ţiunea de la Balta-Liman (pag. 151); mal apucasë la 1853 să se resfeţe pe pămentulă românescă, ţinendulă sub secuestru; dar însă... farmeculă, nimbulă de odiniâră era perdută, elă nu se mal putea re­câştiga ; victima scăpase pentru totă-d’auna; Frometeă îşi aruncase fércle; Fenicele renviase din propia-i cenuşă! îndoita alegere de la 1859, Unirea tăriloru făptuită la 1860/1, spuneaă colosului de la Nord, câtă de şubredă este triumfală gutertî în faţa consciintel nationale, deşteptate

Incheindu, lăudatulu profesore-istorică, amintesce naţiunei, desa-

100

strele Poloniei; i cere în alü sëü devotamentu, să cugete bine, să cu­gete maturii, că sortea orientului este a se oţărî în curendă, şi Bo- măuiia, obiectulă de frunte ală rivalitătiloră si lăcomiei, face parte din acelu Orientul

Spre a feri tënërulü nostru Stătu de pericole, se cere, dice D-lă Xe- nopol : devotamentu, prudentă de Stată, prevedere si o mare desteritate!

Onóre învăţatului profesore pentru că ni a reamintiţii durerosulă trecută,, cu pătrunderea istoricului criticii, spre a sei să ferimu viito- rulu terii, de restrişte!

VIII.

«Originile Romànilorü»

Miraris si nondum, saptentia omne opus suum implevit ?Nondum tota se nequitia protulit ;Adhuc nascitur et huic omnes operam damus !.... (Seneca.)

«Vë miraţi că lumea nu s’a mal înţelcpţitii.»«Că răutătea şi înşelăciunea nu s’a mal înfrënatü . »

«Ba propăşesce avêndü sprijmulu nostru!!»

Cu asemenea impresiunî, cu aceleaşi întrebări pe buze şi în minte păşimă la lucrarea D-luî Pic, hărezită literatură nóstre istorice. «Ori­ginile Bomâniloră» (Abstammung der Rumänen) este intitulatű opulă d-lul los. Lad. Pic, scrisă în limba germană, într’o dialectică alésà, şi apărută la Lipsea în anulă 1880. Elă conţine 228 pagine în Octav- mare. Acéstâ lucrare ară ti avută pentru istoria română, ună neconte­stată merită, décâ învăţatulă auloră s’ară 11 mărginită în a restabili adeverulă istorică, în părţile alterate cu precugetare de către : Sultzer, Böesler, Hunfalvy, a câroră scrieri constituescă basele operă de fétfi.

Laurii lui Böesler aă espusă — se vede—la tentaţiunl şi pe H. Pic, precumă pusese pe drumuri vanitatea d-lul Hunfalvy. Dar’ nu este totă muritorulă lavorită ală fortunei; nu totă natidă, este ursită ca Saulă, să dea peste Corone ! Cu totă verva dialecticei pusă la disposi- ţiunea unei teorii deochiate,conclusiunile ultra-slaviste a le d-lul Pic,

101

se red ucu la palide încercări nereuşite, şi n’aă cea mai mică putere de convingere.

Titlulù scriere! pare a spune că ală ei obieclü ar fi «genesa poporului românit», scopulă însă—care î-a captivată întréga cugetare—tinde a învedera vechimea şi esclusiva dominaţiune a poporului Slavă, peste îutregulă Orienta, coprindêndü şi ţările Daciei nóstre, ast-felă precum se prevede în programa eruditului scriitorü «Schaffarick.»

Intitulatului Opu se împarte în IV capitole şi totü atâtea sub-di- visiuuï : Capitolulu I, îşi propune a înfrânge teoriile luî Boesler, Hun- faloy etc. despre originea Bomâniloru. Capitolu II, caută eleminte ro­mâne în peninsula Balcanilorü : a) pe timpului dominaţiune! «Bomane». b) în periodului imigraţiuneloră din evuiù-mediü. c) In epoca impe­riului « Bulgaro- Vlahă ». Capitolulü 111 se ocupă de românii din vechia Dadă. 1Y .si cetii clin urma, atinge in trécëlü principiile limbistice şi Ge­stiunea biserirés'-â.

Zelosulü Ultra-Slavislü Pic, propunând u-şî a desfiinţa nimbulu luî Sultzer, Boesler şi Hunfalvy, susţine din resputerl, cu multă dreptate, că ipotesa despre deşertarea Daciei şi trecerea coloniloră în Mœsia, este o pură inventiune.

Cu alte cuvinte : pe când cel din şcola luî Sultzer, Engel, susţinui înfrântului capului: că, Dacia lui Traianu fusese deşertată şi în urmă {suta X I —X III) împopulată cu românii «din munţii Pinelului», d-lü Pic vré să scie, că nu póte fi vorba despre o asemenea dislocaţiune,şi cu atâfù mal puţind despre o populaţi une română în Mesia şi înpeninsula Emulai pe acelü timpü şi pina în suta XIV.

Aşa fiindă, rëmâne a se sei : ce s’aîi fácutü Bomânii din idile Daciei ?

Maghiarii ne dieu : Sunteţi venetici pe părnentulu supusă CoroneiS-tulul. ‘ tefană {Dacia traianu), proveninţa vôstrà geogralică este de la Pirului.... Bizantină de altă dată şi Bulgaro-Slavii de astădl pretindu, că Bomânii de pe maiulü dreptü s’aü adăpostită acolo numai însuta X I I I —XIV, alungaţi fiindu dm Dada Traianu. înteţiţi între a- cesle doué Curente, vomă dice şi noi ca Britanii de odinioră, cari vëdêndu-se strîmtoraţî între Oceanu şi barbari încălcători, puşi cum

102

amü dice, între doue focuri, ca şi noï, solicitai! în desperarea lorii, a. jutorulű Roméi, strigändü : « Repellunt nos barbari ad mare et Mare ad bai baros !!» (Ne intetescu barbarii spre mare si marea ne respinge spre barbari).... Să urmärimü pasü cu pasü pe învăţatul profesorii, în com- binaţiunele sale pré ingeniöse.

îndată la prima pagină ni se spune— sub forma de prolegomen, —- préféra—că ediţiunea venetiană a cronicelorü bizantine, ar fi datü locii în suta XVIII, la interesante descoperiri istorice, asupra misteriosu­lui Orientö, că acele descoperiri luminândü trecutului problematicului Orientü bizantinii, aü contribuiţii la concepţiunea vasteloră proiecte ale împărătesei Ecaterina din Rusia, care’şl propusese să résolve complicaţiunile orientului. Cam pe acelaşi timpü, sapienţii europei începu să se ocupe cu originele enigmaticului poporit românii, urmă. rindü primele sale începuturi. Până la acea epocă, tradiţiunea voia să scie ca poporalii românü descinde de la coloniile traiane. Cu câtti însă orizontulă investigaţiunelorti se lumina, cu atâtti devenia mal problematică acea genesă tradiţională.

Acéstá succintă introducţiune ne arétá în deajunsü, că ţelulu scrie­re! fiindü a nu se descoperi, nici măcaru cu ajutorulü lumpéi h t Biogene, unü poporü românescü, fiă în regiunele Emulul, fiă în Tesalia, Moesia sait Epiru, autorulă urmă neapăraţii să-şi apropie procedementulü repo- satulul Roesler, care reuşise atâtü de bine să nu descopere nici urmă de români în Bacia traiană, pănă în sula X III.

Aplicândti esperimentata metodă Roesleriană, B . Pic caută unii puntü de plecare pentru a sa ipotesă, caută aşa dicêndü Uscatulu; elü este descoperiţii în cărticica macedonénulul Cavaliotis, din anulü 1770; câte-va eleminte lexice din acea modestă carte, conducü pe zelosulu Argonauţii, la descoperirea primeloră începuturi de viaţă româ- néscà în Macedonia. Acéstá sibilică carte trecêndü în posesiunea di­stinsului profesore Thunmann din Hale, a pasü temelia investigaţiune- lorű sale ulterióre, a introdusă pe marele Băşcălii în misteriele limbei şi ale istoriei nóstre. Instruitü şi informată de învăţăcelului sëü, ma- cedo-românulü Hagi Ţehanu, despre istoria şi cultura poporului Vlach şi albanesü, (a se vede pag. 2), s’a pusă pe lucra, şi într’o

103

bună diminâţă a bisechdui anü 1774, lumea înşelată după ädeveru, fu surprinsă din partea profesorului Tlmnmann, cu doue însemnate scrieri ; una avêndû de obiectă istoria si limba Vlaho-albanesă, alta, etnografia popórelorü resăritene (ambe bpulicate în Lipsea). Etnografia peninsulei, ne presintă, ca resultatù alü investigaţiuneloră trei gru­puri de deminte-autochtone şi unigene, în partea medinopţială a insulei, anume : tribală Tracică, tribală Iliru, şi tribulű Macedo-Epirotă.

De aci următorea conclusiune : In Balcani : populaţiunea tracă, re­dusă prin incursiunea barbariloră migratori, se confundă cu colo­niile romane, primindă limba latină, din care s’a formată în suta VI idiomulu Vlachă; nimică nu se scie despre dânşii pînă în suta XI, de la acéstá epocă el trăescă în munţii Trac,iei — la ffemu, Bodope şi Pindu. Ei së facă cunoscuţi pentru prima dată subt numele de Vlahi.

Câmpiile eraă pe acelaşi timpă ocupate de Slavi, Pecenegi şi Greci! Oraşele de pe malurile măreţ, se aflaă în esclusiva posesiune a Gnciloră!

Vrea să dică : Grecii, genuini cu Tracii, ocupaă cele mai mănăse regiuni ; cu töte acestea, Tracii se desfacă de connaţionalii loră spre a se adăposti la români; Pecenegii şi Slavii tacă causă comună cu Grecii; despre Ilin nici lină cuvântă ! Cunosă descoperire !.. Nu cum-va acei pretinşi Slav), şi Pecenegi suntă rămăşiţele vechiloră Iliri?

Românii din Dacia traiemă, urmaşi şi ei ai Traciloră romemisatî,— cândă şi cum? nu se spune—suntă după Tlmnmann, fraţi cu latino- traco-Vlahii de la Pindu, Hemu şi Uhodoue După acâstă combinaţiune pu­ţină cam încurcată—ipotesa deş rt:îr 1 a ie 'r ■-a-a.fi ş a cega' i- r< t din suta X l rI. este si rmnâ i • cădiPă « u. f 'ţ; m i d-lui r>ic.'.. P ' timpii Ootîlo' ă, f lei/id Io ;i i.ulo •/ uv.rbubfa dom şi Avantajă. ro­mânii trăiau etrasi iu Muit.il Da-iei t-ai ane fu contrazicere cu ver- siunele din suta XVIII, Tlmnmann susţinea: că la descălicarea Ar- padianihră, din 894, populaţiunea română ocupa tote regiunele transil­vaniei, Munteniei, Moldovei şi Marmatieî, petrecândă însă o viaţă no­madă)?), causa pentru care Comanii şi Pecenegii numiau pe români : Ciobani (Tjuban, Djuban) (?)! Acâstă surprindétóre teorie—dice Pic, avândă ună mare resunetă în lumea sciinţeloră, dete impulsiune la ul-

104

terióre cercetări ; Sultzer fu primulü care se rădică contra lui Thun­mann, înfăţişândfl cestiunea subt unü puntü de vedere cu totulü opusü.

Va fi bine să ne ocupämü pentru momentü cu Sultzer, remânêndü apoi să ne íntórcemü la Ddü Pic.

După părerea lui Sultzer, susţinută în a sa istoriă : despre Dacia transalpină (1781/2), Românii s’au reîntorsü la vechile căminari, în Dacia traiand, cu mulţii mai în urma Sadloru, chiămaţî să cuprindă ţinu­turile transilvaniei, deşertate de poporü. Reticenta privilegiilorü să­sesc), hybridismulű etnicii şi limbisticü alü românilorU ardeleni, identicii cu alü bastardilorü Cotovlacln din Macedonia, suntü pentru Saxono- filulu autorii totü atâtea probe convingëtore despre proveninţa lorii geografică, afară din marginile Daciei traiane (extra-muros), într’o epocă posteriórá. Ast-felü argumenta Sultzer, (dupe ellü Tököly şi pînă la unu punţii Engel, etc.), totű ast-felü susţine Röesler, Eunfalvy, Rèthy Tomaschék etc., cu óre-carí avriante.

La acéstà teoriă — unică în felulű ei—•re’mprospătată în (filele nóstre de etnografii şi filologii Ungariei moderne, se opunea cu făriâ ($ice Pic) şi cronica notariului anonirnu alü regelui Bella şi autoritatea lui Nestor; pedeca era pré supărătore şi trebuia cu ori-ce preLű înlătu­rată; Sultzer a trecutü, în felulü seü, şi peste acéstà greutate! Fără cunoscinţa cea mai elementară de limba şi istoria românescă, fără principii, filologice şi etnografice, temeritatea sa traducea suposiţiu- nele cele mai simple şi arbitrare, în totü atâtea probe convingëtore, pentru adepţii sei. După judecata sa cu totulü subiectivă, nu se póte dice, că a esistalű unü poporü românii în Dacia traiană, fără proprié­t é teritorială! Nu se póte admite, că poporulü română, fîindü élű celü mai vechiű, nu s’arű fi afirmată ca naţiune, déc.á arü fi esistatü ín Ar­áéin, şi nu se póte pretinde că esista unü poporü fără drepturi de Ce- tăteniă, fără pdmênturï, fără cunoscinţa de sine!... Este greu să respun- demü la babiloniile, la anahronismele şi deşertăciunele unorű silo­gisme de felulü acesta!! Pe tërêmulü faptelorü, argumentaţiunea de mai süsü pecătuesce în contra adevărului istorică, Ea confundă într’unü modű nepennisü epocele! elicea unü învëtatü germană în faţa unorű pretenţiuni de asemenea natură!

105

«Tonjeduren und Hypothesen vermögen nimmermehr den vorgeschichtlichen »c- «b'd in Geschichte zu verwandeln» ;

Bëtrâniï noştri şi-aă fäcutö datoria respundèndu cu vigóre, cu sci- inţă la tóté acelea obiecţiunî şi ipotese descreerate, în credinţă, că de la simple suposiţiunî până la evidenţă, de la conjecturi pînă la istor'ui, distanţa este mare şi transformarea imposibilă. Opintirile con- trarilorû noştri de astă-di, re’mprospëtarea vechiului sistemă, pare a ne spune că : uitată este înfrângerea din trecutö, că în castrele loră nu se ţine séma de principiile sciinţel.

In faţă cu necurmatele provocaţiunî, cu neadevăruri înaintate fără remuşcare. înjositore pentru istoriă ca şi pentru demnitatea unul poporu simţitorii, cu deplină consciinţă şi cunoscinţă despre alu sëü trecută, tăcerea aru fi mal multu de câtă o păcătosă resemnaţiune; Ea aru încuragia şi mal multă temeritatea contrarilorü noştri!...

«Contra t aceri tes omni a jura, clamunt»/

Fost’aă Suit zer, fost'aü Eder, cunoscetorl de istoria românilor ă ? a- dâncit’aii ei cronicile bisantine ; urrrărit’aă printr’ună studiu critică, pëtrundëtorù, comparativă, faptele petrecute pe pàmêntulu Dacici traiane, înainte şi după descălicarea Arpadianiloru, pentru ca să se pronunţe în deplină cunoscinţă de cause şi efecte, asupra istoricii şi limbă ro­mâne?... . Nimică din tóté acestea! Fără studii preparatore «ilotis ma- nibus» cum se dice, dândă unu sboră imaginaţiunel încărcate cu idei preconcepute, se avênta iperzelosulü Suit zer, pe unu întinsă câmpă de ipotese.

S’a vădută mai susă forma subt care ni se presintă acele ipo­tese ; ele pretindă, că fără pământuri n’a puLutft sta poporulă ro­mână în strëbuna patriă; că nu s’a afirmată ca individualitate etnică!

Dacă este vorba despre starea român lorii între suta IV — IX, ne va fi permisă să întrebămă la rendulă nostru : domnit’aă întru adevëiu, Goţii în Dacia traiană? In ce mâni apucase pàmêntulu Da­ciei nóstre ?

Cronicele bizantine, atâtă de confuse si încurcate. înteles’aă óre subt nume de Gotia, Hunia, Gepidia, cuprinsulă Daciei propriădise? Credemă că nu !

In casulü unul rëspunsü afirmativă însă, amü cere să ni se arête anume unü singurii faptű concreţii de dominaţiune Gotică, Hună, Ge- pidă în acea Dacia ; să ni se învedereze forma de Stafii Goticii etc., unü indíciü saű ceva urme de aşedeminie şi instituţiunî Gotice, Hune, Gépidé, fîă în terile dunărene, fîă în Transilvania, Ban atu, Crişiana etc. ; să ni să spună care fosfau legile, limba terei, şi modulü de admini- straţiune, pentru ca pe temeiü de fapte invederate, să admitemü în­doiala despre fiinţa unei individualii "ti române, pentru epocele dintre suta IV—IX ! !

Unicele monuminte de limba West-Gotică, la gurele Dunării suntu, precâtü scimü, conservate în evangeliarulü luî Ulfila; nimicü despre Huni, şi Gepizi de câtü că fruntaşii Hunilorii vorbiaü şi limba la­tină şi cea ausonă, respective română, érü cet din urmă: Hunii s’aü perdutü fără urme.

Panonia lui Severini, scie să ne spună despre o Panoniă-Dacică, Panoniă-romanâ , Panoniă-Longobardă , Panoniă-Gotică, Panoniă-Hunică, Panonia-Avarorum, Panoniă-Bulgară, Pannniă- Ungară! Să nu fie cum-va o confusiune între Panonia-Dacică şi Dacia propriii rpsă?

Unü concursü de fapte culminante ne impune o asemenea credinţă !Gebhardi luându-se după Entropia, ne dice în istoria Ungariei, (tom. I

pag. 141), că Dacia-traiană numită Gotia-Westică (apusam), era ocu­pată de trei naţiuni domnitóre : Tai falii (în Ardealu), Vktofalu (în Moldova), Turingil (Tyragete) (în România), supusă lut Atanarich; Ost- gotiï nomadisaü pe malulü stingii alü Nistrului.

Acéstâ presupunere cade, saü ce!ü puţinii se reduce la proporţiunt forte restrînse, în faţa unorü fapte ne’nduiose, urmate pe acelü timpü.

Neapëratü se recere o mat mare desfăşurare a stăret de lucruri din acele epoce, spre a lămuri contradicţiunile vechilorü cronicari străini; märginitulü spaciü nu ne permite sä inträmü în amënunt le faptelorü petrecute, dar’ ver câtü de restrînsu şi succinte aru fi re- sumatulü nostru, adevërulü se póte învedera.

Istoriculü A. Thierry (Histoire des Gotes sous la domination romaine) pune, în termini categorici, la îndoială dominaţiunea Gotă în Dacia- traiană, ca una ce i se pare lipsită de vert-ce fundamentă istorică,

___ 106

107

Cunoscutului I. C. Schütter în a sa istoriă : (G. elite von Siebenbür­gen) declară în modü afirmativul, că fotă ce s’a scrisă despre domnia Gotiloru în Dacia, së reduce Ia o mistificatiune, a cărei urnire se da- toresce lui Iornandes; resultatele investigăriloră istorice suntă mi­nime în acestü punctü ele n’aü de temeiă de câtu simple şi îndo ióse presupuneri :

« Die Verhältnisse Siebenbürgens üntir den Gothn sind bei der Verworrenheit«der Schriftsteller und dem mangel anderer denkmäler so dunkel....das der G : chis-«Schreiber sich genöthigt sieht, gestützt auf die spärlichen nachrieh en welche sich tm- «bezweife'.t alif diesen Theil d ’.s altm Duden beziehen, mehr oder minder ge- * wagte Vermntlumgen zu bauen.... Die Haupiquelle ist Iornandes, alles bunt «durcheinander wirrend, ünd auch kritisch ganz verdorben. »

Aceleaşi conclusiunl se potü vedea şi la Aschbach în «Memóriáé populorum.... (Petropol 1771 IV, 4)!.... Női íntrebámü : pe unde avé să pătrundă A. Probu şi Oara, Ia Nistru, spre a înfrânge incursiunile Sarmatiloră, Boslarnilorú (înţeleşii geografica) şi Germaniloră?

Probus—dice Ilottek (ist. univers.)— Schlug in vielen schlachten.... zu­mal die Deutschen ! !

Unde se aflaü Goţii pe timpulü lui Constantină?P. Orosius ne spune că ia distrusă pe propriulă lord pàmêntü :«Mox Goihonm fortissimas et copiosissimas gentes in ipso barbariei, soli sinn,

«hoc est Sarmatonim regioné, delevit.»—- Cine nu vede patenta confusiune între numele geografică şi et­nică?.... Anahronismulă este învederată.

Va să dică : petrece’aă nu în Dacia, ci în vechia Sar mat iă de la Nipru.

Historiculă Zosinms afirmă că : împëratulu Valent a trecută în Dacia spre a respinge încălcările Gotiloru. Reuşita i’a fostă deplină; parie din Goţii rămaşi în viăţă s’a refugitu prin bălţi şi păduri, parte a ce, rută pămăntă în Moesia : « Hoc modo cum ingens midtitudo periisset, rc- «liqui pacem pet chant suplices. »

Din care parte a fostă nămulă Gotiloru alungată de Huni?.... pe- unde aă trecută ei Dunărea ca fugari, îndreptându-se spre r şedinţa

108

împărăţiei luï Valent? «Gothi transito Danubio fugienles, a Valente sine ■uïla foederis pactione suscepti.»

Dacă s’ară susţine că din regiunele Dacieï a urmatü espulsiunea, arü fî să ni se constate că Hunii s’aă aşedată în vechia Dacia, pre cum după natura lucruriloru, urma să fie?!

Altele suntă cu totulü locurile ocupate de Huni, la descălicare ; ele se mărginescă pe pămentulă Pano-Dacei, cuprinsă odinioră, şi anume pe timpulă lui Traiană, de tribală celtică alü lasigiloră, în urmă de Longobardi şi Avani!

Teritoriulü Huniloră aşa disă : Daco-Hunia sau vechia Pano Dacia, trecú la Gepidulă Ardarică, după încetarea din viaţă a lui Atila!

Spre a ne lumina şi mat bine asupra locuinţeloră Hunice, trecute la Gepizi şi în urmă la Longoba> §iî uniţi cu Ava Aï, urmézà sä ve- demü în care parte de tocă au stată acestt din urmă ?

Slavistulu Jirecek (istoria Bulgariei) ne spune că : Ava Aï, conge­neri cu Bulgarii, aşezaţi aceştia în regiunele de peste Tisia. se în­vecinau unii şi alţii, cu frânciï din Panonia; triunghiulă Sirmiulul, dintre Sava şi gurele Brave1, să dice a fi fostă locuită de ună tribu Slavă, sub dominaţiunea bulgară; acésfá stare de lucruri a durată până la descălicarea arpadianiloră.

«Syrmien im Winkel zwischen der Suive und Draumündung sowie auch Ost « Ungarn verblieben unter Bulgarischer herschaft bis zur ankuft der magya­rén (p. 148)

Paulă Diaconus după ce face istoriculă lupteloră lui Alboin, susţi­nute cu Gepidii lui Cunimund, în unire cu Avarii, spune : că retră- gêndu-se Longobardi% spre ţările Ttaliel, au lăsată avarii oră Panonia.— «Tune Alboin SMes proprias, hoc est Pannoniam, a mici s suis Hamis con­tribuit .............Longobardi reliefa Panonia . . . . Hal Ham properant -posse-suri... .Habit averunt aut m in Panonia annis 42 abn$*.

Ca faptă istorică reesă din naraţiunea lui Prisai : 1° ca Gepidii, Avari şi Bulgari formaă o familiă cu Hunii, sub domnia lui Atila. 2° Tribul Gepidii. nimicindă după mórtea lui Atila, pe urmaşulă său, şi-a supusă pe Bulgari, Avari şi rămăşiţele Hunii oră. 3° Alboin Lon- gobardulă desfăcăndu-se de Gepidl, a dată ajutoră Avanloră spre a

Í09

supune pe vechü sei aliaţi. Iiretek crede că Avarii, Gepizii, Sdaviniî, Bulgarii fäceaü causă comună cu Uimii, nelinistindă pe Bizantini, când sub nume de Huni, Gepizi, când sub c.elă de Avari. Tóté aceste transformări se petrecu pe acelaşiă teritoriu, rëmasü în cele din urmă sub dominaţiunea tribului Avarü.

Nu vomü cerceta dacă Avarii, numiţi şi Huni, eraü séü nu Bulgari, precum asigură Eginharăus în vita Caroli magni ad anum 795, de şi importă a se sei cum aceşti varvari (Avari) afâtă de puternici, dis­părură fără nume, ca şi cum arü fi intratű sub pâmêntu. Sub acestă raportu, problema lui Eginhardu îşi are însemnătatea sa, ori şi ce ară dice Islrianulu Katancici. Nu cum-va apa s’a retrasă Ia matca ei? Voimă a dice : nu cum-va Avarii s’aă perdută sub numele de Bul­gari şi Gepizi, ori şi sub vre-ună atlă nume similarii?!

liretek, — lstoriculu Bulgariei—afirmă (contrariă părerii lui Gibbon) că ţâra şi dominaţiunea Avariloru, n’a eşită din otarele Panoniei de josü, mărginită între Dunăre şi Tisa âncă de pe la anulă 258 ; că neíntemeétá este presupunerea, care admite ună stată Avarii la Du­nărea de giosu, şi până în Baltica ! Vechia Daciă adesea era infestată prin incursiuni şi prădăciuni, dar’ nici o dată supusă !

« That sächlich hat jedoch die Herschaft der Avarén die Grenzen des Ungari- «sehen tieflandes (Alföld) kaum über sehr icten... In die Nachbarländer pflegten Sie «nur Raubfahrten zu unternehmen ohne sich dort festzusetzen.'» (G:chte der Bul­garen pag. 86 ;

Ne-amă îndepărtată prea multă de la scrierea lui Pit, dar’ fiindă necesitate a se pune în evidinţă câte-va păreri, asupra unoră fapte concrete, de importanţă pentru istoria Románilorü, ni-amă impusă sar­cina să urmărimă mişcările Gotiloru, Ilunilorii, Gejndilorii, Avariloru,de cari s’a făcută si să face multă vorbă desértá. Déca amă dori să1ne dămă şi mai bine semă despre deşertăciunea ipoteseloră, şi să ne încredinţămă pînă la ce punctă afirmaţiunile cele mai autori- sate — la părere — suntă adeveruri istorice, séd numai simple mi- stificaţiuni, amă avea să mergemă departe, şi încependă de la He- rodot, să urmărimă în modă sistematică, pasă cu pasă, transforma* ţiunile de numiri genetice şi topice, pe cari le întîmpinămă la Istorio-

15

grafii şi Cartografii Daciei. Acéstá urmărire póte ni-aru da soluţiunî la multe probleme, admise—reă—ca verităţi istorice.

Care este regiunea ocupată de cătră Pipinu, de la Avari, urmaşii nemijlociţi în scaunulü séu domnia Hunilorű ? Informaţiunile lut Egin- hardus (totu în vita C. Magnî) lämurescü situaţiunea, afirmândă, că Hunii (Avarii) aü fostă alungaţi peste rîulü Tisa, şi ţera lorii distrusă ; că frânculü Pipinu a ocupată regiunile (Huno-Avare) din ambele Pa- noniî şi din Dacia de pe malulu opusă alu Dunării, dimpreună cu Istria şi Dalmaţia.

«Pipinus autem Ilunis trans-Tisiam fluvium fugatis eorumque reglam ex foto «destruda... Postquam Utramque Panoniam et oppositam in altera Danubii ripa « Dáciám, Histriamquoque et Liburniam atque Dahnatiam... etc.

Aşa dară, după descrierea luî Eginhard, in Vita Caroli Magni (ad anitm 795 \) vorba este despre Dacia, megia§ă cu Istria şi Dalmaţia, de pe malulă din fêta Panonieî, prin urmare nu póte fi subînţelâsă ve­chia Dacia Traiană! Nu acesta ţ0ră fost’a coprinsă şi ocupată de Gott (confundată adesea cu Geţii), de Hunii lut Atila, seu de Gepizii, Avarii şi Longobarÿn din vecinătatea Iasigiloru mărgineni, limigantt.

La vechiulă Margu, pe rîulă Morava, feţă în téta cu « Contra-Mar- gum» (Castra Augusta flaviancusia, saă Constanţa—astădt Cubin)—era cur­tea fierosulut Atila unde venise solia romană represintată prin Priscu; aci, după spusele Retorelui, în unire cu ale lut Otrocotsius şi Prag, se vorbia limba Ausonă (latina rustică), limba poporului românescă, înţelâsă de fruntaşă luî Atila — precum afirmă numitulă Priscu — ; Aci, Zerchon — Maurusius—înveselea pe óspefií şi Conmeseniî regelui; Aci în fine se înfăţişă românulă Duce «Bamunc» din téra VlacMoru. cu 700 călăreţi aleşi, admirată şi primită ca ună óspe de frunte în­tre Duci şi regi, veniţi la curtea luî Atila precum ne spune tradiţiu- nea din Niebelungen (ediţiunea Laclimann, pag. 174), prin următorele strofe :

«Der Herzog Bamunc Uzer Vlachen lant«Mit sibcn Hundert mannen Korner fin si gerant.«Sam VU egende Vögele sah man sie alle vorn«Do Komm der fürste Gibcchee mit a-t kertieken schar etc.

111

S’a disă că pe timpurile West-Gotiloră, ţera Ardealului éra ocupată de Tai-falt; că pămentulă Moldovei nu cunoscea altă populaţiune a- fară de Victo-fali; că Muntenia gemea sub dominaţiunea unui tribü Gotică, numită Tyringii.

Presupunemă o gravă mistificaţiune în acesta punctă, la croni­cele acelora epoce. Cândü şi cum dispărură aceste tribun Gotice, fără urme, din ţerile românescï? Ce poporă le-a luată loculă? Multe să afirmă fără cuvêntü ; multe va să scie scóla germană şi slavă, teme­iuri, lămuriri însă nu ni se dau ! Asemenărl şi deformaţiunl de nu­miri topice şi etnice, aii. dată ocasiune la multe confusiunl şi ipotese; aii îndemnată pe cele mal fruntaşe autorităţi slaviste, să prefacă în lume slavă, întregulă continentă orientală. — Aci să înfundă şi logica lui Pic şi Metafisica Iul Tomascheh. (A se vede ultima sa scriere : Ro­mânii din peninsula Hemus). Nu pe acestă cale ară rătăci investigările nóstre, décá ni-ară fi permisă să intrămă în amenunţimea urmeloră istorice. Ţinuţi a ne restrînge în limitele unei recensiunl succinte, ne vomă mărgini, de astă dată, a supune cugetărel seriöse, câte-va date istorice batetóre la ochi, în credinţă că ele voră servi, curendă séd mal târdiă, la deslegarea enigmeloră esploatate în contra nostră. Prin ajutorulă loră mal că amă putea să ne esplicămă între altele, daca nu originea, celă puţină raportulă saă înţelesulă aceloră nume de : Tai-fali, Victo-fali şi Tyringî !

Mal nainte de töte ară fi de interesă istorică pentru noi, să ni se spună : ce a putută înţelege Otrococsius (Orig. Iiang. pari. I. c. 4) prin asemănarea limbel Ausone cu cea Gotică şi Alană ?

«Supponit Priscus... quod Hunorum aliqui ob comercia cum Romanis operam «dabant linque Gothice quae cognata Alanice et Ausoniae».

Prin limba Ausonă se înţelegea cea română (Valahă) adecă latina coruptă saă mal bine (lisă <latina rustică» : limba Italiei! «Per Aim- niorum (adecă a poporului Ausonă) linguam inteligo Valahicam, quasi co­mptant Latinam» afirmă Otrocotsius! Va să dică după acestă istorică

.ală Hungariei, era în Dacia ună poporü, care se numia Auson, adecă latino-romană de óre-ce limba Ausonă se dice a fi fostă corupta latină (?)!

Priscu susţine în a sa competinţă, în calitatea sa de contimpo-

112

ranü, că Hunii cultivaă şi limba Gotică şi pe cea Ausonă, stândü înrelatiunî de Comerciă cu Romanii.>

In cronicele Bizantine adesea se confundă numele de Geţia cu Gotia (■Getuli şi Gotuli); din acéstá confusiune s’a făcuţii maî târdiu unii Capitală etnică pentru germani!

Arü trebui să së scie positivă epoca şi regiunea unde s’a născută nu­mele de Goţi, spre a se esplica acea confusiune ; a se sei cu óre- care positivitate : nu cum-va numirea de Scuti şi Scutia, sinonima formei : Scytii şi Scitia (scrise Scytia cu y luaţii drepţii ă), va fi dată flintă formei Gotia si Goţii atribuită ca nume etnică de către cronica-) » I öriî vechi, acelui tribă germană (Scandinavă), care petrecuse ună timpă în regiunile asiatice ale Scytiei Bosporitane, unde ni se spune că mer­sese Ulßa să propage învăţătura Iul Christă ! In ceea ce ne concernă, întrebămă : de unde afinitatea între limba Ausonă, Gotică şi Alană ? Asemănarea între cea Ausonă şi Getică s’ară putea esplica pănâ la ună punctă ; identitatea ară fi şi mal lămurită dacă se va considera că ceea ce a fostă Geţia mal nainte, a putută să devină Ausonia, în urma colonisăril romane!... (precum s’a şi petrecută!)

Numai acéstá iesă ni-ară da înţelesulă şi motivele care aă făcută pe Huni să’şl apropie limba poporului Ausonă, stândă în legături de afaceri comerciale cu Românii, bine înţelesă !

Pray, de asemenea istorică distinsă, vrea să scie, că între limba Latină şi cea Ausonă nu era nici o diferinţă, şi nu înţelege cum se póte susţine, că Ausonă era una cu cea Vlahă, precum voeşce Otrococsius, de ore-ce pe acelă timpă numele de Vlahă nu fusese de locă cuno­scută.

« Ej: hoc liquet Priscum inter Ausoniam d latinam linquam nullum discrimep «statuise, itaque conjectura Otrocotsi, de linqim Valachica locuni non habet ; nec i-Rlachorum seu Valachorum notnen apud scriptores illorum temporum cognitum «fuit».

Să admitemă ore tradiţiunea Niebelungelor, care ni spune că du­cele Ramunc venise din ţera Vlachiloră «Uzer Vlahenlant», séd aser­ţiunea Iul Pray P (In lucrarea preurmată s’a demonstrată genesa numelui Vlahă) Pînă a se decerne : cândă şi cum s a urdită acestă nume, fiă

113

pe timpurile Bunilorű, între cari erau. amestecate şi triburi slave, fia pe timpulü Anei Comnena, séü a lui Cinnamus, remâne întregü faptulü istorică, că poporulă Besitoru era şi în Dacia Traiană şi în Tracia; că din Bessi şi Vessi, nu era mare dificultate pentru idio- mele slave şi Grece, a se forma Blassi séù Vlassi, trecută apoi în Vlahii, Blachii şi Bachiî', mai avemă de însemnată, că în acelaşă timpă, la aceîaşî cronicari, poporulă românit se gratifică cu variantele : de Messt, Geţii, Baeinaă, Daci, Biseni, Cornant, Bulgari, Vlachî, Uzi, Huculit Ungeni! Acéstâ urmare a dată neapărată locă la multe ipotese şi confu- siunt în dauna nostră, dar’ adevărulă străbate şi prin desimea noriloră.

Spre a căuta ună respunsă pentru afirmaţiunile lut «Otrocotsiu» şi a înţelege mat bine pe Priscu, referitoriă la genuitatea limbeî ausone, cu olana şi gotica, va fi bine să consultămă în trécetü etnografia Daciei, din epoca ante-romană.

Gebhardi, vorbindă despre popórele Panoniei, şi întemeiCtă pe He- rodot, Strabone, Severinu, Guthry şi Gray, dice : că afară de poporulă Umbrică, menţionată la Herodot, şi afară de autoctonit Poeoni, mulţi­mea Celto-galiloru cuprindea regiunile d’intre Sava, Drava, Tisia Alpis şi Dunăre. In acea mulţime suntă înşiraţi : Pirusii, Osirit, Segestaniî (Segeţii = Arcaşii din cari s’au formată Polowtzi-Paloczi, Iassi—Iasigii : Arcaşii), Boierii, Seretanit (care se pütstrézo la noi prin numele rtului Seretft şi a plăiesiloră bănăţeni, <f,işî Sereţanî), lasienv, Colapinii saă Cal­pii, Belgite, Catarii (nume de asemenea însuşită Româniloru în suta IX-XI), Corneotii, Araviste, Oseriaţii.

Prin câte variante şi metamorfose trecut’aă aceste numiri ; câte revendicaţiuni rădicat’aă naţionalii Slavi şi Germant asupra acestoră triburi; la câte versiuni, ipotese şi conjecturi aă dată ele nascere, ni spună cu prisosă : Analele Bizantine, etnografele Slave, Germane, pînă şi maghiare ! La câte deducţiuni şi conclusiuni arbitrare n’aă condusă similitudinea numelui Andi-Zeti—Andi-afe= Ante ?!—Din Iasienii-lasinii formatus’aă lasigit ; din Catarii, Catarii; din Iapodenii, Gepidii ;—Se- retaniî aă trecută pînă şi în Seracinii ; Osier ri - Usiru s’a contrasă póte în Uzii ! Cine ară putea să afirme după atâtea esemple, că Tai- faliî (Teis-Vali) Vido-falii, suntă neapărată triburi gotice?! De ce nu

s’arü admite că aceï « Vali» cari şi-au variante în forma «Gali-Valus», nu desemnă unu tribu Galo-Ceüicü? Tyringiï asemănaţi cu Tyra- ngeti — Tyra-Getiî, arü înfăţişa neapëratü greutăţi pentru etimologia şco- lei germane !

Intre Valoni şi faloni, Vali şi fali, mijloceşce o simplă cestiune de ortografia şi fonetismü saü morfologiă ; este sciutü însă că la cei vechî alternau consónele V şi f ; unu esemplu avemu în NieMungen, unde cuvêntulù « Vliegende» se vede scrisü cu V în loc de f.

Valacli nu-şi are urdirea delà Val, alternată cu Gali, în idiomele germane ? De ce să nu să fiă formatu la Slavi şi germani, din Bessi — Vessi, variantele cunoscute de : Blasii, Vlasiî, Valchil, Veim, Valii=falii, Lasv, Olasn=Ulasii=Olahii (magiar)? De ce, păşindu pe aceste urme, nu s’arü putea susţine că acei Vali saü fali (Tai-falï Victo-falï) staü în legătură cu formele numelui de Vali, Valchi, VTacJii, Blacii, în puterea unei comunităţi de origină?

Pentru cei ce arö fi tentaţi să presupună, că Tai-falli denotă unu poporű germanii, ne facemü datoria a le pune în vedere cuvintele lui Gebhardy, deştului de clare şi positive.

In Istoria Ungariei (Geschicte des Reichs Bungarn) scrisă de citatulu autorö, cetimű la pagina 55, nota II tom. III, următorele : »Hungá­ria se mărgineşte despre nord-Ost cu câmpiile Pacinacilorü şi Faloniloru * adecă Vlahilorü» (« Es stosset aber das Reich gegen nord-ost an die Ge­nfit de der Pecenarormn Patzinatziten und falloner-Walachen»; mai la vale (nota 4) esplicândü genesa numelui, istoriculü afirmă că germa­nii numiaü pe cei de origină romană, cum d. e : suntû Italienii şi Galii, cu numele de Fallen saü Vollen «Die Deutschen nanten < auslän­der, insbesondere romanische fremde wie z. e. die Raliener und Gallier, «fallen oder Walen». Acăstă părere este împărtăşită şi de Schaffarik, precum s’a vădutu la unu altü locü, în studiulü meü.

Despre prima parte a cuvântului compusű, anume. «Tai» avemù de observată, că Dacia se numia la Romani : Davia, ér’ poporulü fi­gura sub nume de Davi şi Dai. Compusü, elü avea desininţa etno- topografică, spunêndü că Tai saü Dai—falii vrea să dică Dacia-Vlahi- loru — Dai■ Valihru !

114____

115

Máskor, istorieulű germaniloru susţine, în unire cu Ptolomeu, că lasiyiî Bastarnii, Rox-alanii petrecéü pe timpulü lui Decebalű la marea A- sovică; maî afirmă, că după căderea imperiului Dacicű, regiunele Mol­dovei pînă la Nistru, erau ocupate de Brito-lagiî, în vecinătate cu Árpii, pe când Cotinensil stătăă la Şiretă, Burodensn la Oltü, lasienii la Iaşi, Teuriscii — Teuruseii în Ardélü: pe malulă Mureşului, între Bobra şi Deva ; Albacensii şi Agatursii la Timişora. După nume şi indicaţiuni etnografice, tóté aceste triburi făcu parte din familia Celto-galâ şi se asămănă întru tóté cu cele optă temate ale Peucinttoră saă Pacinaöi- telorü, identice cu ale Cumamloru şi Uziloră, despre cari amü vorbită în recensiunea nostră asupra scriere! lui R'ethy. Ce potù să ne spună ele? Ce s’aă alesă din acele triburi? Perdutu-s’aă în poporimea lui Traianu ? Urme topice, etnologice şi lexice se potă descoperi mai numai la Români, în a cărora esclusivă posesiune a trecută şi s’a păs­trată întregulă teritoriu, care fusese ocupată de acele triburi.

Nu facemă deducţiuni arbitrarie, necugetate saă şi pripite, dar’ ere- demă, că nu va fi fără folosă pentru adevărata sciinţă, să se ţină sămă de tóté acele eleminte coroborante, de tóté fenomenele similare, din acele epoce cu aspecte multiple, cari însă se potă complecta şi esplica unele prin altele.

Dacă s’ară urmări cu sciinţă şi nepărtinire, mişcările, expansiunea poporeloră de mai susă, prin tóle regiunile ocupate în vechime de acele popóre ; dăcă s’ară căuta urdirea numeloră susă înşirate, pe ur­mele istorice şi etno-filologice, neapărată ară surprinde vëdêndu-se legătura de unire şi afinitate între ele, cum d. e. între Scyte — Schutes — Scufe şi Sarmate; între Bastarni, Tribali, Peucinï-Bisenï, Oitensii (Oitusu) Comani, Gutem, Sireleni, Iasieni, Agafursi, Turseni — Pelasgi (Ptolomeu- tabube- Europeae ; Pliniu IV) ; s’ară învedera identitatea între varian, tele: Bisenï= Picém — Pacin atï = Pecenegi, Peucinï, Bacinagï — Comani ; între Ausonï şi Usï, Utsen (întelegêndu-se români), după credinţa lui Gebhardy).

In fine s’ară cunósce motivulă, care a făcută pe cronicarii evului mediă mai alesă, să confunde pe Români, fără soirea loră, cu Bise

116

nii, Peuciniï, Ausoniï, Comaniî anticităţel, cu Iasigiï, Dacii, Misieniï de odinioră, luându-se numirile topice dreptü genetice.

Deocamdată rëmâne pentru noi ca şi constatată, că eronată este părerea care admite o dominaţiune în sensü strictă, gotă, hună, avară, gepidă, bulgară, asupra Daciei-Traiane; în consecinţă, cădută ni se pare ipotesa şi presupunerea adepţiloră lut Sultzer, cum că între suta IV-1X poporulă română nu exista ca naţiune, ca individualitate, pe pămentulă străbunei Dacie!

Despre autoritatea, uşurinţa şi arbitraritatea cronicariloră din acea vechime, opiniunile serioşiloră învăţaţi se unescă în a le condamna, cu dreptă cuventă, de óre-ce nimică seriosă, nimică consciă şi au­tentică nu nise dă; totulă este arbitrariă, totulă iméntimé, neadevărul Nume suntă deformate pînă la necunoscută, popóre şi regiuni confun­date, numite după spuse şi auddc ! Se vorbea despre Daci, Misieni, Geţi, Biseni, Piceni, Bastarni, Tribali, Ausonl, Comani, lasigi, Scyti, într’ună timpă, când tóté aceste nume n’avăă de câtă o semnifica- ţiune topografică, iar’ acţiunea, espansiunea desfăşurată pe teritoriulă ambeloră Dacii, era numaï a poporului română!

Nu vomă maî continua pe acéstá cale, căci ajunge să scimă că mari şi multe neadevăruri s’aă scrisă şi se scriu pe teremulă etno­grafică şi filologică cu referinţă la noi, ajunge să scimă că cel ce cu- noscéa pe români prin el înşile, recunoscă că sub nume de : Ausoni, Biseni, Pacinati, Misent, Comani, Elahi, Daci, Scyţi, eraă înţe­leşi Românii :

« Patzinacas ergo eosdeni fuisse cum Vlachis ex dictis constat, sed Patsinaca- trum nonien in ăesvetudinem abiit etc. — Qui olim Mysi nune Vlachi nomi- vântur,»... afirmă Ludă Dalmata.

Banatulă Timişiană păstrâză cu mândrie numele : Campaniei, Pa- duei, Siciliei, Tapiei, Leucanei şi cele mal clasice traduţiunî.

In aceste tërï române, s’a păstrată la poporulă română până în dilele nóstre, însuşirile poporului Domnitoră din timpii de mărire.

Pe când în Borna së perduse amintirea Deitătiloră, virtuţile stră­bune şi vitejia de altă dată, Românii ţ0riloră de la Dunărea de josu

109

le scuteau şi conservau cu pietate religiosă, sprijinindă unu secolă întregă, Dominatmnea Bornei, cuprinsă în declină :

« Alsin der alten Boni der glaub'; an die Heimatlichen Gäter bereits geschwunden «und die Tugend mim leeren Wahne ward, da lebte noch Kräftig das Römerthum «in den Völkern an der untern Donau, un dans diesen Ländern kamen beinah; «■ein Iahrhnndert lang die tüchtigen Generäle, die thatkräftigen Römer welche «das schwankende Reich retteten*.-, dice I. H. Schwicker in istoria Ba­natului (!)

Individualitate naţională era unitatea poporului română din regiu­nile Daciei Traiane, sub numirile de pe atund, trecute în cronicele bizantine de: Daci, Bisenî,Peucini, Comanï etc. precum individualitate este astă-dl sub numiri de : Moldoveni, Munteni, Olteni, Vrânceni, Tigi- cenl, Bêrlàdenï, ca să nu dicemă maî multă.

Acéstá împregiurare, înţelegemă individualitatea naţională, a făcută şi pe Chalcocondilas să recunoscă că (éra Ardealului, regiunile Daciei, Pontulu Euxinü, Pin dulii, suntă ten românescî :

tDacorum sive Valahonmi-gens belo praestantissima est;.... Extenditur eorum «regio ab Panonuin Erdelio a Pa»onum Dacia initium sumens, usque ad Pon­ction Euxinum... Dacorum linqua simdis est Italorum linquae, nihil differunt<s.ab Ralis.... Pindum quoque Blassi iricolunt quibus eadem cum Dacis est lingua.»

Dacă înt,regulă poporă nu avea o individual date, o personalitate a sa propria, ună pumêntu alu sëü, cum s’ară fi putută conserva unitatea în limbă, în datini, credinţă, moravuri, cari tóté pună în uimire pe cei ce se ocupă de densulă?!

Amă disă acestea pentru ca să se adevereze acelă principiu %- storicü şi psichologicü, care ne spune că : Nimicii nu este mai propriii ca presintele, spre a face să se înteUgă trecutulü.

De acestă presing Românii n’aă să rosésca ; elocinţa, evidinţa fapteloră luminéza trecutulă şi respinge ipotesele, aberaţiunile, con- jedurele contrariloră noştri, abătuţi din calea adevëruluï.

Pentru golulă istoriei — dacă unu golă este — dintre suta IV —IX, ară fi de ajunsă puterniculă argumentă ală faptului, semnificativii şi momentosu în sine, că : după 18 secole, tote regiunile Daciei Traiane câte eraă colonisate cu romani, suntă locuite şi ocupate în absoluta

16

110

maioritate, fără întrerumpere, de unulü şi acelaşi poporü, care s’a nu mitü pururea pe sine şi se numeşce astădi «Românit», vorbindu una şi aceeaşi limbă «Română», scutită de dialecte şi recunoscută ca limbă romanică, sau vechia rustică!

Remâne să vedemu ce valóre potu avea, în fêta istoriei, presum- ţiunile poporului Saxonii, care se pretinde mai vechiu în Transilvania de câtu Românii, şi susţine că fără pământuri, fără drepturi de ce­tăţenia nu aveau, sub domnia Magiariloru, o individualitate naţională.

Abstracţiune făcendu de totü ce se dice în chronica notariului Anonimă, despre ínceputulü Arpadieniloru (História ducum Hungáriáé), pe care înveţatulu Schwandtner o respinge în parte, dicêndu în a sa scriere (din 1740, de scriptoribus rermn Hungáriáé) că cele spuse de Cancelariulü notariü alü regelui Bella, sunt basme : « falsas fabulas ru- sticorum et garulum cantum inoculatorum», în lăturând ă din parte-ne până şi afirmaţiunile lui Keza şi Horany) ; renunţândO la identitatea d’intre Patinaţi, Biseni, TJzi (Ausonï), Comanî, admisă de altcum în chronicele Ungariei şi Bizantine, ne mărginimu a pune întrebarea : pentru care cuvêntü s’a conservatü tóté acele numiri numai la fami­lia română din Dacia Traiană, ca • nume gentilice şi topice? pentru care cuvêntù Ausoniï s’aü transformatü în Uzi; Picenii şi Bisenii în Bîrsanî ? pentru ce mai în urmă numele de Uzi se prefăcu în lati­nescului Iasigi, şi Comanî, denotândü pe Segetariî = Arcaşi, precum a- fîrmă Thunmanu?....

Picenum, Ouma, Ausonia, Alba, Ardea, Ramna nu eraü ore vechi proprietăţi Romane?

Moţii Abrudului nu suntü őre români? Ce alta este poporulü din tóra Bârsei?

ChrisóveU din suta XIV, Rescriptele principiloru Transilvaniei; decre­tele rtgiloru din stirpea Arpadiană şi periodului mixlü; Actele donatjo- nale, diplomele nobilitare, vëdescü o stare de lucruri trecută de la Romani prin Români, la Unguri!!

Listitutiunile vechi : politice, administrative, religiöse; legiuirele, aşetfe- mintele Romei, introduse în Dacia Traiană s’aű primitü de Arpadiani

din manile Romăniloră ! fost’aü óre 0spetii Teutoni, şi -Sági ceï carii le aü păstrată ? !

Acele aşe^eminte s’aă conservată la Români şi înainte si după descălicarea Arpadianiloru ; ele facă şi astă-dî temelia instituţiuniloră bisericeî române, din ţările romám’, supuse Coronei Habsburgé ! !

Pentru distinsulü, demnulă şi invăţatulă profesoră magiară «Farkas», nu este cea maî mică îndoială că la venirea ordeloră Arpadiane, Dacia Traiană era populată peste totă cu Români, de la cari aă pri­mită o cultură romană, esercitândă cea mai bine-făcătore influinţă asupra elementului Arpadiană : « Végre szinte kétségtelen hogy azon «népek légnagyobb része Vlad oláhjai is hihdön Maroth allatvaloy kiket « Őseink e hazában találtak és a Kik mint meghódítottak is Vallás művel­tségi szelemökel hihetőn befolyást gyakórlánok apáinkra»...

Venerabilă părinte V. Mangra din Transilvania, reproduce ín a sa meritosă disertaţiune, despre continuitatea neîntreruptă a elementului română în Dacia, mărturisirea lui Golubinsky, care punêndu-se pe të- rêmuld bisericescă, susţine că naţionalitatea Rumâniloru s’a formată între suta II şi III pe pămentulă Daciei, şi că în decursulă celoră d’intël patru secol!, încependă de la suta III până în suta VII, ro­mânii se refugiaă în munţii loră.

Ceea ce confirmă şi pune în evidinţă continuitatea neîntreruptă şi Individualitatea naţională a poporului românescu, suntă legile, şi precum dis-amă mal susă, instituţiunile cu cari au trăită, şi prin cari poporulă nostru a înfluinţată asupra culturel maghiare.

Până aprope în suta XVIII, BawVulu Tunisiană nu cunoscea o populaţiune Arpadiană ca încetăţenită în sinulă ţeril ; Legile Unga­riei n’aveaă viaţă pe acestă continentă românescu prin emininţă, care se mărginea a întreţine raporturi de o nominală uwre personală, când cu regii Ungariei, când cu Domnii Transilvaniei, păstrându-şî autonomia şi neatârnarea ţărel, împărţită în Districte.

Legile Ungariei—diceamă—nu coprindeaă Banatulă timişiană; Vcr- bötzy «{compilatorulă legiloru ungarice—Corpus Iuris») se mărginea a face o enumeraţiune a judeţeloră din Panonia ungară, cu înlăturarea finutunloră (districtelorii) românesci ale Banatului,

___ 111

112

Pesty Frigyes recunósce — in istoria Banatului Severină (tom. T. p. 44), — că legile Ungariei din suta XV nu se preocupau de districtele románeset! «De unde dar’ unü Statu Ungurescă constituită pe pămentulă românescu în evulă Mediu, şi mat alesă între suta X —XV?! Până aprópe în suta XII, Temişiana— cu totă înfrângerea luî Achtum — tăcea parte întregilore, din preună cu Ura Oltului şi cu Valahia = Transilvană (Hunedoră), din teritoriului Besarabiloră, care se întindea până la Vidină — reşedinţa de odinioră a domnului românü Clau- diu — şi coprindea înlrăga România mică cu eentrulü domniei în Sever ină.

In suta X—XI, Peucinil erau vecini cu imperiulü Bizantinii, elfi avea multű de suferită din partea Piceniloră uniţi cu Bisenii şi Cu­manii lui Besarabă.

Bizantiulă strîmtorată adesea de valoroşii Pacinaci, cerea ajutoră delà Tură (Unguri), dar’ i se răspundea, că ei nu se potă măsura cu vitejia poporului Pacinacită : «Dos bellum Pacinatis non inferimus ne- <que enim illis opugnandi pares sumus, siquidem illorum Regio per <rampla, infinita populi multitudo, et admodum pungaces sunt».

Unde stăteaă în suta X—XI Arpadianiî (turci) ca. să li se potă da pa- măntulă Pacinaciloră (promisă pentru ajutoriulă solicitată)?... Neapă­rată in proxima vecinătate!... Acea vecinătate megiaşă cu Pano-Da- cia-Iasigiloni de altă dată— nu póte fi de câtă Timişiana, limitată în rîulă Tisa ! !.

In suta XI, XII, Cumanii Moldovei, Besarabieî şi al Transilvaniei, eraă consideraţi ca * Români-Vlahi» de şi cronicele bizantine i nu- miaă : când Boci, când Sciţi !

Ce alta eraă Sciţii şi Dacii lui Ţelgu, Colomon, Osu, Cutènu, de câtă români ?

Precum în Moldova şi în Besarabia saă fostă constituită, între suta IX — XII, mai multe republice ca : Tigheciul, Berladulă, Hotimdă, (dmpu-lungulă, Vrancea ; totă asemenea s’aă mănţinută în Banală şi Ardeală, institutiunile, aseÿtminkle districteloră naţionale: domniatele, man- siunele, Castrele stative şi militare, a căroră urdire se urcă până la ma­rele Constantină şi chiar mai susă !

113

Banatulű-timisianü — înpărţită în optü districte sau Comitate Auto­nomindipendinte, trăia cu vechile instituţiunl, o viaţă românésca , cu legi românesc! străbune.

Vechile hrisóve— emanate de la regii Ungariei, domnii României, principii Transilvaniei, în urma pactului închiăiată între Zapolya şi Ferdinandă— confîrmü autonomia Banatului, garantândü româniloru individualitatea politico-natională.

Legătura uniuneî personale cu regii Ungariei şi principii Ardea­lului, avé mal multă forma unei clientele romane, fără vre unü a- mestecü în ale terel !

Nici o prestaţiune cu titlu de tributu ; nici o dare în semnă de vasalitate; uniculü servicii! ce se impunea Banatului, era paza va­dului Dunărei (Castre militare) ; în schimbulă acestei sarcine, Begii Ungariei şi domnii Ardealului, eraű ţinuţi a respecta individualitatea, autonomia naţiunel române, şi integritatea teritoriului românescul, le- gându-se a nu înstrăina prin donaţiuni, nici o palmă de pămcntă către străini !

In disertatiunea mea istorico-critică, despre originele Româniloru (ti­părită la Timişora în a nulii 1857) s’aü publicată pentru prima oră, în extensă, doue din cele mai însemnate cinci documinte, cu a- nulă 1387, 1457, 1541, 1609 şi 1659 ; érd alte trei, în resumată. Tóté acele documinte, emanate unele de la regii : Sigismund, Ladis- lau, Isabela ; altele de la principii : O. Batory şi G. Rakotsy, suntă privitóre la istoria Banatului.

Intre documintele publicate de istoriografulă maghiară Pesti Frigyes, în anulă 1876 şi 1878, avemă şi pe cele din menţionata nostră scriere.

Publicaţiunile iitulatulul istoricii cuprinse în cele trei tomuri ale istoriei : Banatului de Severinu şi în monografia districteloru române din comitatulă Severinulul, suntă neapărată ună preciosă tasaură de monuminte.

Spaciulă nu ne permite să utilisămă, cu acéstà ocasiune, totă capi- talulă care, adunată de Români şi străini, ni este pusă la disposi- ţiune, şi nici că póte fi aci loculă să spunemă, în ce simţă, cu ce

scopü s’aü adunată acele avuţii, cum ele s’aü sploatată şi folositű de către d-nulü P. Frigyes şi conaţionnaliî sei, contra nostră, contra a- devërulul istoricii, vedită prin chiar cuprinsulü documintelorü.

Ceea ce ară putea să intre în cadrulü studiului de fêta este fap- tulü istoricii, resultândă din sensulă şi litera memoratelorü docu- minte, spunêndu-ne, că cele optu districte române din Banatu, a- nume : Lugosü, Sebesiu, Mehadia, Almasă, Caraşu, Bersavia, Comiatu şi IIadia. au o vechime care se urcă până la sida IX , şi o continui­tate neîntrerumptă până la începutului secolului XVIII.

Dominaţiunea Habsburgă a introduşi! modifîcaţiunl, în urmarea resbelelorü cu Turcii, si a colonisărel cu némurï Slave si Germane, dar starea lucruriloră n’a suferită o prefacere din temeiă, de câtă în urma incorporăreî Banatului la statulă Ungariei, făptuită în a- nulă 1779.

Până în suta XIII—XIV Banatutü se bucura ca provinciâ română, de imunităţi particulare, în felulă terel Făgăraşului şi Omlaşuluî din Transilvania; autonomia municipală, aşedemintele şi legile românescÏ, din care forte multe şi le-a însuşită mal târdiă Statulă Ungariei, şî-a- veaă temeiulă în Institutiunile Boemi. în dreptulă cetăţeniei romane, conferită coloniiloră aduse în Dacia. Ca şi ţerile românesc! din Ar- deală, îşi avea fîă-care distridii ală Banatului, propriulu seă sigiliă, în semnă de autonomiă.

Pămentulă era, în decursulă celoră trei sute de ani, încependă din suta X I şi până în suta XIV, avere comună, cu puţină escepţiune.

Pe la începutulă véculuï ală XIV, începe numirea de Chinesü, for­mată din Comisii, şi remasă până astă-dî în usă la autorităţile co- muneloră rurale românesc!, sub formă de Cumeti-juraţî, analogă cu consilierii noştri!; ceva mal târdiă se introduce numele demnitară de : Banus şi V. Banus, avendu-şl centrulă domniei —Reşedinţa—în Caransebeşul, precumă ne spună documintele din suta XV- -X V II.

Supremulă Bană avea subtă a sea autoritate pe Comişi-Chinesiî şi Penălabii seă Castelanii, pentru cetăţi şi întăriturî, adică Castrele Stative.

Pesty Frigyes presupune că în vechime, între suta XI—XIII, nobL

115

liniei proprietară era în mare parte maghiară (?) că populaţiunea ro­mână de şi nu sta în nicï unü felü de legătură cu Ungaria, ară fi avută simţiminte maghiare şi înţelegea limba Arpadianiloră; Amăgire!!

« Mm dus vuit decipi ergo decipiatur!»Istoria D-sale intitulată «Vechile judeţe românescî din Banatulü Se-

verinulul», ni dă (la pag. 38) ca temeiă pentru a sa credinţă , unü faptă din 1635 prin care tinde a constata, că pe acelă timpă limba oficială a judecăţii, urma să fiă cea maghiară, în parte, de ore ce su­premul ü Bană ală Caransebeşului : Pavelă Magnu (în traducţiunea maghiară Nagy Pal) şi primulü judecătoriei «Mihai Fodor» : V. Bană, aü fostü consideraţi ca nobili maghiari, şi că tribunalulă Sedrială (colegială), compusă din Comiţii respectivi (judecătorii nobilimei) şi jurată Assesonî, era preşedută de supremulă Bană. «In presentia Vice Comi- «tum Iudicumque nobilium, nec non jurator um asse^sorum Sedriae dis- «trictus Caranstbesiensis et Comitatus Zörenmnsis (Severinului, scrisü şi Zewrin, Zer in).

Din acestü citatü eu greü înţelegemă cum s’arü putea argumenta pentru oficialitatea şi usulă limbei maghiare în ale judecătoriei ; cum pentru naţionalitatea maghiară a nobilimei, din provinciele romănesci; cum în fine pentru simţimintele maghiare şi cunoscinţa limbei arpa- diane la poporulă românescu, din suta Xl-XIII-XVIII?

Dar’ halucinaţiunile îşi aü cuvêntulü lorü pentru Domnia maghiară, din anulă 1867 şi 1876 ! !

Pe la capëtulü sutei a XV (1489), numele de districtü începe se alterneze cu celü de Comitată\ pentru români acéstâ numire nu era nouă, ea datândü ânc.ă din timpii marelui Constantin, care începusea împărţi ţările Daciei, in Comitate!.... D-lű Pe st y Frigyes, opriri duse laacéstâ aparintă innovaţiune, este de părere că Fa (numirea de co­mitat) a fostü premergëtôrea stilului oficială din suta XVI, de când şi usulü limbei maghiare ca oficială, a începută să fiă mai desă în părţile Banatului !

Totü ce amü avé pentru momentă să rëspundemü cu acte auten­tice în mână, este, că până la 1842, în Ungaria propriă disă, nu­mai Latina era limba oficială, cea maghiară vegeta în restrînsulă cercă

la poporimea rurală purü maghiară, urnită delà Allariü şi scóla, urnită până şi din căminulă nobilimei maghiare.

Cine nu cunósce haosulă care domnia în ţâra sântului Ştefană, pe timpii regiloră Arpadiani ?—-Cine mai cugetă la o stare regulată, la o limbă maghiară scrisă, şi cu atâta mai puţină oficială în însăşi Ungaria, încependă de la descălicar.; şi până în suta XVIII?

Cum dar’ s'ară pute susţine că ceea ce nu avuse viată în centrulă poporului maghiară, nici măcaru în suta XVII, XVIII, ară fi subsistată fiă şi în modă sporadică, în mijloculă româniloru, pe ună pămentă esclusivă românescă ?!

Ni se vorbeşce de nobilime maghiară în liana!ii ! exagerată pre. tenţiune ; pură fantasiă ! Respunsulă la ambele aserţiuni ni le dafi rescriptele confirmătore şi cărţile de judecată, emanate : primele de la Regii Ungariei, cele din urmă de la judecătoriile preşedute de Banii şi Comisii provinciei române.

Rescriptulă Reg. Ladis'aü din 1457, constatândă vechimea celoră optă ţinuturi autonome, afirmă că nobilimea era română; ragele se légá pentru sine şi urmaşii sëï, a nu face nici ună felă de donaţiune, a respecta imunităţile celoră 8 districte, instituţiunele şi legile ro- mânesci, a nu cere tribută de la Comisi (Chinesiî respectivi).

«Nos Ladislaus dei gratia Hungáriáé... Rex... consideratis fidelitatibus eorum- «dem nniversorum Nobdium et Kineziorum ac caderorum Valachorum quibus ii- «dem non solum Praedecesoribus nostris Regibus Hungáriáé sed et Nobis se gratos «rediderunt et praesertim eo respecta quod ipsi in confiniis Regni noştri collocati«in custodia et tuitione Vadorum Danabii contra rrebros incursus Turcorum....« Vólentes eiusdcm gratitudinis vrem repvidere, omnia et singula eorumdem « Valachorum et Kineziorum privihgla-snperquibus cumque corum libertatibus, «Praeroga'iois. Iuribus confeda... El Nihilominus ut ipsi Nobiles Valachi et Ki- t nes ii firmát a inter se Lnione dicta servieta... in tuendo Vado Danubii eo mé­dius continuare possint, Decrevimus a modo in posterum in prefatis odo dislric- «tibus nuli o unquam t mpore alicui extranea possessiones d Villos donare.... Prae- * ter ea annuimus eisdem Nobilibus Valuchis et Ktnezis ut nultus eos judicet praeter «Comitem eorum... Item Ki nézi os eorumdem Valachorum ex omni soluţiona tributi.. «.exemtos esse volumus».

Vrea să dică : optă erau districtele autonome, scutite de veru ce tribută. Cetăţile de pe marginea Dunărei erau în mânile loru ; Nobi-

___ 11R

Urnea Banatului era română ; Regele nu putea face do naţiuni străi- niloru ; pămen'uriJe erau deci in proprietatea românéscâ ; a se raporta la predecesori, este a recunósce vechia stare de lucruri !!

Decretulu confirmativă ală Reginei Isabel a, din 1551 : dice între altele :

«Isăbela Del gratia Regina Hungáriáé... consideraţia fide et fidelitate... fidelium «nostroruni Egregioritm .Nobilium Valachorum ac totius Universitates Opidi Lu- «gos... Eisdem igitur ipsorumquae Harredibus et posteritntibus univirsis haec ar- «moruni insignia, videftcet : Lupum medium Coronae insedentem... suis apropiatis «coloribus arte pictoria depicta sint animo dcliberato. . concedimus..., ut ipd.. «ipsorum armorum insign’a more aliorum armis utentimn... ubique in Rraeliis...«ac aliis omnibus exercitüs militaribus et nobditaribus wc non sigiliis... annulis et «domibus gestare».

Si aci se confirmă naţionalitatea română a boeriiorü bănăţeni.Cum s’aü urmată judecăţile; în ce limbă sau pertratată căuşele

litigiöse, cine şi ce fost’aă acei judecători jurată, asesori sedrialî si no­bili ; după cari legi s’a judecată? Ne spună Cărţile de judecată din suta X IV , X V si XVI !

Pentru luminarea cestiuneî damă ună estrasă diu câte-va Ana- forale de pe acele timpuri.... In anulă 1391 născendu-se certă de po­sesiune între Bogdană de Mutnică şi orăşenii Cavaranuluî (Caran), se traduce causa la forulu justiţiei provinciale din C=Sebesiu; Banulu : N. Perianu convocă pe nobilii juraţi din patru provincii, şi judecata îndreptăţesce pe boeruiă Bogdană; «testulă latină ală Cartei de ju­decată este în resumatulă următoriă :

«Nos Nicolaus Teren (Perénú) inter celer os honores Banus Zewriniensis (se

« m a i p ă str a a c e s tü titlu d em n ita rü d e v e n ită o n o r if ic ă ) significamus quibus cx- «pedit universis... quod cum quaedam causa et litigium inter Bogdanum de Mut- «nicu (e s te ş i n u m e le u n e i c o m u n e r o m â n e sc ! ş i d e fa m iliă r o m â n ă ) et Stefanum «filium ah una, ac populos et Jiospites de civitate Caran ah altera partibus... Et « quia inter partes Judicium et justitiam facere voluimus oh hoc nos Nobiles et Ke- «n°sios distridum et provinciarum quatuor scilicet d e : Sebes d e Lugas ac de «Varan et Komyathi nostram in pres°ntiam fecimus convocări... Nos itaque cum «'dictum Bogdanum. . ad p ern a ra ta m particu larii te r r e e x p r e d ic to r u m N o b iliu m ... fa s io n e o m n im o d o Iustitiam habere cognovimus etc .

Altă carte de judecată totă în limba latină este dată în anulă 1500

Í2o

17

126

asupra judecăţii mijlocite între dómnele : Elena şi Christina fiica lut Nicolae Biserei (Byzerey), cu Ion Iheaurek (Turm) şi George Gama de Byserei, pentru o machina belică.

In acéstá Carte de judecată se dice , că nemijlocindù documinte intru constatarea cererei, părţile aü usatu ,de dreptulu (ţerei) romănescă «Iure Volachiae reqmrente* în apărare şi probaţiune» :

«Nos Iacobus Gerlesthey (G er liş tea n u d in sa tu l G ă r lis tea în B a n a tü ) et Pe- «trus Tharnoh (tabernaculus) d e Machkas, Bann Zewriniensis (ad honores), Quod «venientes noştri in presentiam Nobilis Vir Johannes Teurék (Turcu—Teorek) nec «non nobiles domine E'ena Belicta et Christina filia nobilis condam Nicolai By- «zerey etc... propositum extitit in hune módúm quoi... nobilis Georgius Gaman «quasdam pixides videlicet Barbatos annotati, sé d q u o d n u llo a m p lio r i d o c u m e n to

*eedem partes sua allegata : Iuro V a la c h ie r e q u ir e n te , coram nobis probare potue- runt.. Nos Iudicando decrevimus etc» .

In a doua Carte de judecată din anulü 1500 Oct. 8, mijlocită între aceleaşi persóne, pentru pàmênturï, se vorbeşce asemenea de «Ture Valachice requirente» :

«Ob hoc ipsa nobilis domina Ghristina omnes dotes et honores, nupeia’es ab eo- «dem Nobili Georgio Gaman et a fdys eiasdem.... ceterisque fratribus eorundem « J u r e W a la c liia e » requirente : recipere sperară, e tc .

Rescriptulü regelui Vladislavu din anulă 1503, dată în causa unui omorű, făptuită de nobilulu Nicol. Machka, asupra unui cetăţână romanii din ţinutulă Cavaranuluî, dice : că să se facă invitare părţi- ţiloră a-şi alege martori după datinile Valache....

« Utrasque partes admonimus ; ut certos probos nobiles viros ad id snficientes « iu x ta r itu m V a la c h ia e » eligant et adoptent.

Acei nobili aleşi de părţi eraű : George Gama, Ladis. Floccă, Mihai Zgriba, Stef. Literatulă din Sebeşiu, George Marga, Bălaşu Mutnicu şi M. Tincu. Cartea de judecată din 1478, emanată de la V : Banii : I. Marga şi Regn (familii romănesă din ţinutulă Orşovei si Mehadiei), în causa boeruluï G. L. Gaman de Ryzere, dice între altele :

«Quod ipse prefatus Georgius duodecimo se personis sacramentum deponere te.«neatur «Juxta antiquam et aprobatam legem destrictuum Valacliicalium uni- « ver sor um.»!!

Ne mărginim! la aceste specimene reproduse, afirmâudu susă şi

127

tare că aserţiunele D-M P. Frigyes suntü totü atâtea visuri şi «pia desideria. »

In uricele Banatului, culese de prin Bescriptele regiloru Ungarie şi ale domniloră Ardealului şi Severinului, de prin diplomele nobili­tare şi Actele judecătoresc! din suta XIII, XIV, XV, XVI, şi XVII, emanate de la judecătoriile provinciale, s’a pästratü registrulü (arhon- dologia) vechilorü familii şi alti demnitarilorü fruntaşi, cum suntü între alţii : Besarabn, Beserey, {Biserei-Piterei) Fărkasy, Iluniady, Chinezii, Mulnicii, Măceşcii, Sturdsa de Caransebeşul (înrudiţi cu Măcicaşii din Pancota), Cornea (banulü Severinului), Pereanu (idem), Magistrală Al- bulu din Iladia, Burma (castelanulü de la Vadulű Carasiü), Tíacovita, Gamanü, Fiatu, Lăsării din Ahnasü, Marga, Reyn, Scribanű (Zgribanü). Stef. Custode, Vulpe, Flore, Micsa, Peica (Peuca), Cantore, Gerlisteanu Crainicü, Iojicesti, Flocca, lenea, Turcu, Gurun, Stoica, Batiu!

In adăstare ca cronicarii, etnografii şi eraldil naţiune! magiare să ne dea o colecţiune de familii magiare, în téra Banatului, saü şi de nume topice din suta XIII până în suta XVII, noi ne márginimű spre încheierea acestui capitolű, să întrebămu : care este originea, na­ţionalitatea familiilorù patriciane din Transilvania : Nadasdy, Betle­hemi, Kemény, (Cumanű), Iojica, Husàru, Foray (Parra, Forent) Nopcea, Bontos, Nemes, Nagy, (de la Dobra), Kendefi, Bassa, (Fass«), Got la (Go- lescï), Mircescï, Tocan (Docàn), Bockai! etc.... Care este naţionalitatea etnică a celorü sese mii nobili ţeranî din finutulü Hunedórel; originea nobililorű proprietari rurali din scaunulü Aradului, din ţâra Maramure­şului si a Bioreî ? !e> ’

Unü decretü alü regelui Sigismundă din 1413, despre nobilii ro­mani din cele sépte Cantóne ale Banatului dice :

<iSimiliter ad indicationem ipsius Pyponis (metamorfosatü în Pipós) Comitis-E- «xadori fiscali pro parte predictorum : Farcasy, Ştefani el Ladislai Valachoruill «/acta» artéá care este naţionalitatea Fărcasiloru.

5 e>

Rescriptulű aceluiaşi rege, din anulü 1387, atestă originea romănă, a familiei : Mutnicu «Bogdan Olahii fily Ştefani de Mutnic. »

In Diploma lui Huniady din 1451, se vorbesce despre nobilimea romănescă din disele sépte ţinuturi bănăţene ;

128

« Vocatum Sedem scüicet ludiciarium principalei» septem Sodium nobilium «Valachicaliuin.»

Organisaţiunea politică şi judecátorésca in túra Timişianeî (bana­tului), era întemeiată pe autonomia municipală, cu sistemulu eledivi- tătil şi alü juratUorü, avêndü Comisă, Senatori, Municipali, Asesori Juraţi, Castelani (Pârcălabi), Perceptori domestici, Castre stative şi Mansium, Actuari (controlori fiscali). In acésta patria românéscâ s’a mănţinutu vechiulű sistemü romanii alü « Aviticumuluh, alü dăriloru în natură ( Victuale), sistemulu corporaţiuniloru după forma colegiiloru : Comer- ciorum, Dendroforum etc. ; cari tóté aú trecută, Quale tale, în con- stituţiunea Ungariei, şi aü tràitü până la 1848 !

Fiindü astű-felü, nasce întrebarea : de la cine fost’aü împrumutate tóté aceste institutiunl?

Rëspunsulü—în urma celorü espuse—mai că se impune de sine, spre a da dreptate lui Mommsen, lung, Farkas etc., când susţină că : mijlocitorii culturel romane au fostă Romanii, urmaşii colonielorü lui Traianü !!

Aceeaşu stare de lucru ii, aceleaşi urme ne’ndoióse, istorice, despre vechimea, continuitatea şi individualitatea naţională, politică a popo­rului romănescu, le avemü în Dacia centrală, clisă clasică!

Acésta Daciă era după espresiunea lui Achner («Die Colonien und «millitarischen Standlager in Dazien»), unü Microcosmü alü Romei!

Distinsulű Archeologü avé deplină dreptate : Roma în realitate se oglindia în Dacia; amintirea mărire! sale trăesce de 18 secole la poporului românii, în acéstá insulă, rădicată în mijloculü unui Oceanü strëbâtutü de sëmintiï barbare.

Publicaţiunea diplomelorü nobilitare şi a uricelorü transilvane, datorită veneratului şi eruditului nostru colegü : D-lü G. Baritiű, a revërsatü bine-fâcëtôrea lumină asupra vieţei romănescî, din epocele întunecôse ale evuluï-mediù.

Vina nostră nu póte fi dacă, cu totü materialului archeologicu, lim- bisticu şi etnologicii, adunatul de sapienţii Angliei, Franciéi, Italiei, Ger­maniei, Poloniei şi Rusiei, din alte epoce, mai caută scóla Slavistă, Germano-Sasonă şi Huno-magiară, clin dilele nóstre, urme pentru origi­

129

nile şi limba : Besilorű— Blaşiloru—Velhiloru, (Volsci) Picenilorű (Biseni- lóra). TJsïloru—(A)usonî, Cumanilorü-Ia.sigî = Arcăşi, din Dacia, Pano-Dacia, Dai (Tai) Valia (Falia), Scytia (Celto-Gală), Tracia, Iliria de odiniorâ,... prin îngheţurile Asiei, la ţermil Donului sau şi pe pisculă Uralului.

0 ilustratiune, de temeinică cunoscintă si bună credinţă în acestü sensü, ni s’a datu pănă şi în anii trecuţi de către lăudaţii : Rosier şi Hunfalvy-R'ethy, érü în cele din urmă de către înveţatulă profesore : Berlheny (din B.-Pesta), spunêndu-ni-se în bibliografia literaturei Un­gariei naţionale şi internaţionale («din 1881, reprodusă în ÿiariulü România-Liberă din Sept. 1881), că în anulă Domnului 1881 princi- patulu Moldo Vlahă este supusă Turciei, trăindă subt protectoratulă rusescă ! ! (sic!)

Lumea sciinţeloru din suta VI—XI, XII, XIV—XVII seid să ne vorbéscá prin cronicele aceloră timpuri, despre viéta, mişcarea, es- pansiunea, cultura şi vitejia romăniloră din ambele Dacii ; înţelegea să descopere subt numirile Cdto-galo-latine (Ausonî, Bisenî = Picenî Cornanî) pe românii Daciei traiane, din Marmaţia, Tunisiana, ţera Ha­ţegului, a Oltului, din Valachia transilvană, din Cumania Panonieî, şi a Moldovei, din Besarabia, Cumania Olteniei şi BucovineÏ (Piuca), Argesia Munteniei, Pacinacia Deltei (disă şi Ondasu= Angulus — Budjak), consti­tuite în totă atâtea r publice, domniate ! !

înţelepciunea Săsăscă şi pseudo-magiară din suta XIX, represin- tată prin Suit zer, Eder, Bauer, Engel, 'Deutsch etc. continuată prin Rosier, Himfalvy. Ttèthy, Lidermam, Krones etc. nu voïesce sà recu- noscă evidinţa fapteloră, întemeiată pa autoritatea istorică, în care se reflectă vieţa unui vechiă poporă ca celă românescul!

Personalitatea sau şi individualitatea naţională, viăţa publică, ve­chimea şi continuitatea «Romăniloră-», pe pămentulă Transilvaniei, ne­gată, contestată cu încăpăţinare, se documentézá pun rescriptele Du- ciloră, regiloră Arpadiani ; se confirmă prin uricele şi legile terei; prin Cărtî de judecată, diplome nobilitare şi alte multe documinte, de valóre suprema istorică!

Adesea consciinţa turmentată face a se trăda vicléna deprindere, şi atunci limba păcătosului adeverulă grăiesce.

Specimene de o asemenea revelaţiune a consciinţel deşteptate, le întempinămu chiar şi în scrierile célom mat pronunciaţl adversari-; astű-felű d-nulü dr. Szentklary Ienö, meritosű acheologü magiarü, ne spune înasadare de sémá, despre resultatele investigaţiuniloru acheologice, în­treprinse pe litoralulu Tisei, la estremitatea Banatului-Timişiană, limi­trofii cu vechia Pano-Dacia, cum că poporimea slavă, dar’ mai alesü Autochtonií români din acele părţi ale judeţului Torentalű, numescü Tu­mulii şi movilele de pe malulü disuluï rîü, din apropierea şanţurilorCi române, cu epitetulü de «Oncă», ca şi cum arh înţelege că originea lorii arii ii «JTunica» : «Neverzetes hogy szlávok sőt, még az Autochton olá- «hók is « Unkának» nevezik e halmokat etc. (Történelmi si Régiseti «Értesítő I I I Év folyom IV fizet, Temesvárt. 1877 p. 60).

Lásándü la o parte interpretaţiunea eronată ce se dă cuvêntuluï «Uncă», (Onclos — Angulus) precum se numesce Dobrogea, care ín limba românescă, ín graiulű poporului nostru denotă purii şi simplu «formă de Unghiu» în recurbatiune, şi n’are a face câtuşi de puţinii cu o proveninţă Hunică, relevărnu faptului vechimei, recunoscute şi măr­turisite !

Calitatea de »Autocldonu» cuprinde în sine vechimea, şi ca conse­cinţă ílrésca : continuitatea poporului românit, ca individualitate na­ţională, pe pămentulii Daciei.

Urmărindu-se paşii cu paşii, mişcarea, traiului, puterea de espan- siune a poporului românii în decursulü primilorü dóul secolî, de la descälicarea Arpadiană pe parnêntulü Panonieï, amü ajunge la resul- tatulü pe care ni-lü dă conclusiunea sintetică de mal susü, resu- mată în acea semnificativă cualitate de « Autochtonií români».

Totulii ni spune că primele începuturi de vihţă şi activitate Ar­padiană, şi-au avuţii locu în părţile ele süsü ale Ungariei ; Banatulu, Transilvania, în mare parte Bihorea, Marmatia, şi întru câtü-va chiar Pano-Dacia, aü fostű la începutii ferite de incursiunile Arpadia- nilorü.

Reşedinţa Duciloru şi regiloru Arpadiani nu era, precumű sciutü este, pe pâmêntulù Dacieï-Traiane ; activitatea încălcătorilorii şi-a în­cepută desfăşiurarea prin regiunile Vesprim, Esztergom, Zemplm, Árva,

131

Trentsin, Borsod, Oipsu = Scepus — regi unea Gepidilorü, după afirmarea lui Leunclauviu (Anales Sultanorum p. 146), Szabolcs, Ung!

Nu vomü afirma, că mai târdiă ţările domniloră români : Meno- mórul, Gellu, Claudiu, au remasă scutite de predăciunele ordelorű miş- cătore, dar nu póte fi pusü la îndoială, că precumù în ţăra Bana­tului, totti asemenea şi în Ardealu, trăia unü poporü românescü, cu o domnia naţională, cu leal si asedemmte vechi românescî, înainte de e- poca S-tulul Stefanu şi în urma acestui primă rege Arpadianu, bote­zată în legea răsăriteană, dându-i-se acestă nume, în schimbulă celui de Vucu.

Cuvintele acestui rege, adresate fiului său Emericus, accentuândü utilitatea şi bine-facerile unul Stată federativă şi poliglotă; «imbecile «esi unius h'nquae regnum», lămurescă o situaţiune bine definită, ne spună că seminţia Arpadiană (compusă din rămăşiţe bunice, avare, gepide, bulgare) n’a dată peste ună deşertă în aceste regiuni.

Tradiţiunea, trecută mal târdiă în cronice, în legi, în diplome no­bilitare şi litere donaţionale, în cărţi de judecată, vrea să sciă, că populatiunea indigenă, Autochtonă, din disele ţări, cunoscută în lim- bele străine sub nume de Ausoni=Uzoni (Özön föld, se numia până «în suta X IV o regiune în Transilvania, fonnândă unu comit atu sau «chinezatü românescü), Biseni şi V/achi « Bisenus et Blachus saă Blaccus», era o populaţiune românăscă». Die Bisener— dice cronicariulă sâ- sescă : Schlot zer—bekamen die Ehre immer den Vortrab auszumachon.— So samelten sich fast alle die nationen în Sübenbürgen die S-tus Stefanus bei seiner Eroberung vorfand, und die insoferne Valaclien indigenen oder in- quilini sind.

Consiliile S-tulul Rege arpadiană la adresa acelulaşă fîă, de a se rădima pe puterea nobilime!, vădescă că pe acelă timpă, cândă necî vorbă n’a putută fi de cuceriri închipuite, cu atâtă mai pu­ţină despre o nobilime saă şi populaţiune magiară în regiunile Daciei, cu atâtă mal puţină despre Susime saă Săcuime, în ţinuturile Ardealului, esistaă familii patriciène române în acea ţără clasică, ca si în Banatü. ca si în Marmatia.> ' ’ o

Dacă dar’ cuvintele acelui Sta Rege arpadianu, dacă acelă «quar-

tus Decor, acei nobili— « Reg ni propugna'ores» confidentiel Principum, Baro- num, Comitum, militum nobilium» stau în legătură şi cu starea de lu­cruri din Transilvania, care până la acéstá epocă -şl avea deplină neatârnare şi individualitate propriă, precumu s’a vëdutü în Timişiana; neapëratü, obiectulü disuluî : «Quartus Decor» erau fruntaşii, patricii români, domnii Făgăraşului şi Omlás dm, Comisii (Cumeţiî==CynesiI) Hunedoreï séù a Valachiel Transilvane», Prefecţii din Ura Oltului şi a Birsei, magistrii, căpitanii cetăţiloru şi al Castrelorü stative.

Decretulu lui Andrea IIL din anü 1281, care convocă nobilimea Transilvaniei la Alba Iulia, spre a decide în cestiunea de judecată a magistrului românü Ugrinu, priviióre la revendicaţiunile sale asupra păinenturiloru din ţinutului Făgăraşului şi a Sâmbetei, nu face cea mal mică menţiune despre o nobilime magi ară, ceea ce vrea să dică, pe de o parte, că doué sute de ani în urma primului rege Sleţanu, (éra Ar­dealului era unu stătu federativă, stândü în legături de uniune perso­nală cu Ungaria, éra pe de alta, că nobilimea magiam nu esista, şi pământurile — Alodhle erau în posesiunea româniloru, cu escepţiunea părţiloru de pâmêntü reşluite pe séma Săsimei şi a Secuime! ; tecs- tulü decretului dicêndü :

«■Gum nos universis noWibus-Sacsonibus, Simlis et is in, O la c t i is partibus Tran- «silvaais apud Atba n Iulian pro reformations Status corumdem cong regat io nem cum « ils fecisemus, ab eisdem nobilibus Savonibus, Siculis et O la h is diligenter inquiri «fecimus si dictae possesiones (Fogaras et Zumbathel) ad ipsum mag’strum Ugri- «nuin dignoscunfur, juste et legitime per tinere— Fej er codex Dypt, t.6 v. 1 p. 138» —

nu admite cea mal mică dubietate asupra adevëruluï istoricü, cu­prinşii în conclnsiunile de mal susu.

Individualitatea naţională, ooliticä, Statulù—asadicêndü-nationalü alù poporului românii, denotă prin sine esistinţa formei federative, în re­gatului Transilvaniei; Evidinţa acelui stată naţională, reésa din litere donaţionale şi r 'scriptele regesei ; ele tóté se referü la tradiţiunî ve­chi ale poporului română, care trăia «ah antique» cu legile şi insti- tuţiuniie naţionale, nu numai pe propiuiü seu teritoriu, dar’ şi în mijloculu Secuimei, avendu-şî jurisdicţiune naţională.

Literele donaţionale, emanate de la regele Ladislau, în folosulu fa-

132

133

milie! romane : Ciulău de la Demsus. în ţinutu!u Haţegului, vorbescu despre vechile districte românesc! : *sub eisdeni co iditionibus quibus per «praedecessores nostros 'Reges Ungaria, în Districtibus Valachorum posse- «siones et villa donări consueverunt, dedimus etc.»

In suta XIV se urmézâ, precumű ne spunü analele tëreï, aceeaşi stare de lucruri; urm altă decretă alu regelui Ladislau din 1301, prin care sânţesce drepturile româniloru represintate prin Comisulü = Chinesulu—■Ursu, fétâ cu perturbaţiunile Secuime!, avêndü următo- tórele cuvinte :

« Ursus Knezius nomine et in personis unioersorum inco’arum Villáé nostre «olachabs in medio Siculorum ad IJăvardhely comoranfium significavit, quod • didi Incolae ob continuas siculorum partium illarum invasiones et territórium «dictae villáé nostrae ocupationes; — mandátum ut netno ipsos une versos prêter «Gastelanos nostros de dicto (Idvard, judecare e\. ad servitia qualiacunque cogéré...«exceptis tarnen simlis in dicta villa mansiones tenentibus quos a jurisdictionc « Knezii eximentes tempore cser cit ationis more aiiorum siculorum praestant tarnen 1 Kn ez ils praestanda»........ , întăresce cu temei ö (lisele nostre şi con­stată că districtele românesc! din suta XII—-XIV, aveaù şi în re­giunile secuime!, aşeţleminte anionomé cu o jurisdicţiune propria na­ţională.e>

Pretutindeni, în tote direcţiunile ţerel, în tote epocele din cea ma! adânca vechime, damă peste o populaţiune désá, eminaminte ro- mânâscă; pămînturile concedate în suta XIV, veneticilorü Saşi (ad- vénáé), popime! catolice şi cavalerilorü Teutoni, de cătră Andrea II, La­dislau şi Béla, în ani! 1216, 1221, 1229, 1252, 1272, au fostă res­imte parte din alodiile (oldele) romanesc!, parte din teritoriulu nepo­pulată dar’ limitrofă cu posesiunile poporului românii, care şi-a conser­vată statuia personală autonomă, până în suta XV, nealteralu.

Ţâra Oltului—disă a lui Seneslau, ţâra Bérsei şi a Haţegului, Valachia Transilvană cu Făyăraşulu şi Omlasulă. Chinesatele din ţinutulă Si-» biului şi Braşovului; Ţâra Olachorum de la Cherem (de Kirtz); partea Transilvanie! Australe (Valachiam cis Alutam ultra Alpes (Transilvania Australis) aşa disa ( âmpiă, munţi, păduri (silvani Blachorum et Bi- senorum eisdem Advenae . . . . contulinms), Rîuri, cetătî, castre man siva e,

18

134

suntu recunoscute în cronicele transilvane ca strevechiă pămentă ro* mânescu— « Ősi Olahföld », dieu cronicarii magiari.

Asupra acestora pâmënturï domnit români : Vlad, Mircea, Ban etc. dispus’aă cu dreptu de suveranitate, prin acte donaţionale, chiar şi în suta XIV.

Fi-va ore necesitate să mat reamintimă în sprijinului fapteloru i- storice, cuvintele episcopului Teodoricu, din 1228, adresate secuimeî, spre a le imblândi sëlbàtacia tetă cu poporîmea románéscá din ve­cinătate, a cărei vitejia, cultură şi superioritate numerică era bine cuno­scută prevëdëtorulul Episcopü, şi despre care boemulű rege Otocarus din 1266, ne spune că formă mulţimea necomparabilă în legiunele lut Bella IV, Stefan V . . . «grave bellum adversus Bélámét naturn ejus &te- fanum V Ungariae reges gessi, qui in numerám mulitudinem habebant Va- lachorum, Besenorum. etc. ! !

Din ţinuturile Făgăraşului, dice cronicarulü Benkö, a trecută mul­ţimea româniloră în suta X II, sub conducerea domnului Ii. Negru peste alpii Bărccni, în vecina munteniă : «Saeculo X I I e districtu fo- garasiemi maximum Valahorum numerum sub duce Negro cu familns per Alpes Barciae, conterminas emigrasse etc.

In suta XV—XVI. pe cândă cotropirele săsescî, încuragiate până şi de marele rege Matea Corvinu, tiu ală naţiunet române, luase din ce în ce dimensiuni mat supărătore pentru pământenii autochtom români : «saxones nimirum satagebant ut quam plurima passent loca in Comitati- bus sita quocumque pacto sibi adjungerent» (dieu cronicele acelora tim­puri); pe când în urma eveniminteloră de la 1187—8, Uniunea c.e- loră trei naţiuni cotropitóre, jurase morte poporului română şi’şî urmăria cu sălbătăciă victima pe tote căile; pe când acea legătură ju­rată între săsime, secuime şi aristocraţia magiară, reînoită la 11.69, confirmată la 1506, 1512, prin jurăminte sacrilege, şi în cele din urmă sănţită prin legile ţerel, după desfacerea uniune! personale cu Ungaria, era îndreptată contra poporului românescul, şi reuşisă nu numai a despoia pe români şi Biserica loră de bunurile străbune, dar a reduce o mare parte din vechil proprietari predialişti. în stare de ser­vitute, prin restălmăcirea diplomei oră Andreane din 1222 şi 1221; pe

135

acelű timpü cumplită, în acea epocă durerosă, epocă de ruşine şi spoliaţiune, Nobilimea romană ca atare, represintândă comitatele (Chi- nesatele), autonome românesc)., făcea parte egală, virtuală în Universi­tatea statului transilvanii :

« Universitas regniculorum Hungarorum et Valachorum in parlibus transilvanis... «Valachus ipse nobilis in hungaris nobilibus et ver ifié,átlőném et juramenti de- «positionnn in ludicis facere, peragerequae teneiur». (dicü legile terei.)

Instrumentului formată asupra actului de împăcăciune între Românii de Vila-Petri şi Teutonii advenae, întărită prin cartea de judecată din anulă 1366, confirmă drepturile de proprietate «al antiquo» dicêndü : că tëritoriulü usurpatü de Teutonii advenae, este proprietate românéscà încă de la descălicare, şi a fostű apărată în decursă de una mia am cu sângele lorü.

« Blaccos de Villa Petri aegre tuhsse ut territórium suum ultra mille aimos «possessum per se et majores siios multi s vicibus sauquiue redemptum d sputetur» «Asupra acestei plângeri cartea de judecată a regelui Lud vie dice : Ut cum teritorium limites, ingressu adhuc Hunnorum desiynatae et per Puces eorum sancitae *sint immutabiles, syloa haee maneat penes villám Blaccorum cuius ab antiquo fuise *et situs et publica notitia demonstrat . . . Ne autem hospitum istorum animi mo- «dore afficiantur concediiur desiderium ipsorum et citra voluntatein Blaccorum «villám suam penes vidam St. Petri collocandi etc.

Unu decretă împërâtescü din timpii recinţi—-anulă 1819,—dice : « Valachos longe ante advenas et hospites Saxones in Transilvania praefu- ise, certum est.

Românii din Răşinar, stândă în judecată cu Saşii la 1753, au produsă în apărarea loră nu numai acte de otărniciă de pe timpii lui Atila, dar' şi hrisóve domnesc!, emanate de la Radulă Negru şi Besarab, ca domnî ai terei.

In idţa celoru mai positive şi autentice documinte, nu înţelegemă cum s’a putut da credemântu unor împărtăşiri şi alegaţiuni descreierate; cum lumea înveţaţiloră din dilele nóstre îşi espune bunulu ei nume în- cercândă a contesta saă a pune la îndoinţă ună adevërü manifestă, confirmată prin istoria aceloră timpuri, scrisă de înşii adversarii noştri seculari !

Dialectica argutieî, maestria de a restălmăci testulö celu mai po-

136

sitivü nu póte avea putere în fêta evidenţei, care se tradă prin însă-şî viaţa bi-millenară aprópe. a instituţiuniloră politice, administrative şi ju­diciare, trecute sau împrumutate de la români, în organismulă sta­tului ungarii şi transilvan ă ; se tradă prin fiinţa poporului română în tóté acele regiuni colonisate de marele Cesare alu Romei neperitóre, în tóté acele câmpii, plaiuri, munţi, pe unde altă dată resuna numele de : tíisení ( Picenï,) Ausoni (Uzoni-Uzi), Daci, Cornam (philisterii-Sage- tari), Bir seni ; înlocuite mai târdiu tóté aceste desininţe variate, refe- ritóre numai la români, prin tot atâtea indicaţiunî topice de : Olteni Mureşeni, Munteni, Moldoveni, Ardeleni, Timişianî, Grişeni, Câmpeni, Abru- deni, Moţi, Ţerenî, Bufanï etc, reduse la una şi aceeaşi sintesă et­nică : de Români.

încordările Glosatoriloră : Sassi, Germani, Magiun, Slavoni, voră rë- mâne în viitorii, precurmi remas’aă în trecută, deşerte, întru câtă se va urmări vechiulă scopö de a desfiinţa prin interpretaţiunl şi de- ducţiuni imposibile, vechimea popoluluî română în ţările Daciei Tra- tiane; neîntrerűrepta continuitate şi personalitatea luî naţională pe pă­mântului străbunii, unde a petrecută încongiuratü de barbari, unde a trăită în dureri şi suferinţe dar’ tare în credinţă şi în ală seă de­stină, tare prin consciinţa naţională!

Dreptulu celui mal tare a putută forte multă în timpuri de deea- dinţă şi uluire a Europei ; a putută să justifice răpirea, spoliaţiu- nea, subjugarea unul poporă autochtonă, ghemuită între trei puter­nice imperii ; a putută, spre a-şi legitima nelegiuirea, să înfrunte celă mal patentă adeverii istorică, evidenta fapteloră, şi arnăgindă lumea, să se împace cu ficţiunile, primind!) falsificaţiuniie dreptă totă atâtea verităţi.

Săsimea-Advena, Teutonii hospites, sprijiniţi pe puterea ce le da Omnipotinţa biserică militante, proselite. şi acea Uniune jurată, care avea la disposiţiune armata imperiului germană, aă lucrată fără pre­getă în decursulă secoiiloru, să desfiinţeze naţionalitatea, individualitatea română, să-î întunece originea, vechimea, cu urnă cuvântă, istoria româ- niloră, răpindu-le pământuri, autonomia, dreptulu cetăţeniei!

Esf'inple de uneltiri precugetate, de false interpretaţiunl, le avemu

cu prisosii la Eder, Neugebauer, Sultzer, Bauer, Engel, Tökelij, ca şi la urmaşii loru Roesler, Hunfalvy, etc.

Intr’unü asemenea piosü scopű, uricele săs'scl au cualificatú repa- triarea românilorü, urmată în suta XIII la vetrele străbune din tóra Oltului, ca o nouă plantatiunc a terii Făgăraşului «Noua plant atio terrae Fogaras», spre a se putea susţine, că începutulă românilorü în Ardeal,u, se mărginea la acea epocă, ignorândă din adinsü faptele istorice care spunű, că acea pretinsă plantatiune nouă, menţionată în Diploma Andriană, se reduce la espresiunea cea mal simplă, denotândă epoca în care unii numără de români agricoli retraşi în munţii Ardealului, precumü odinioră protopărinţii lorü din cetatea eternă, se retrăsesere pe muntele (Aventinü) Sacru, dar’ ca şi ei au fostă rechiămaţi cu insis- tinţă şi rugaţi să-şi reocupe pământurile din ţinululu făgăraşului.

Acestă evenimentu, -semnificativă mai alesă întru câtă prin retra- «gerea plugariloră români, Săsimea vicléná de prin prejuru, era a- «meninţată să pérá de főmé—s’a luată dreptă pretestă, ca punctă de plecare pentru cunoscuta fabulă săsescă, dându-se ocasiune lui Sul­tzer, Engel, Roesler, Hunfalvy să falsifice istoria şi să’şi descarce ve- ninulű asupra naţiune! române :

Spre a se învedera şi mai bine netemeinicia arguminteloru dialectice, puse în serviciulă causei magi are şi săsescî, fiă-ne permisă a repro­duce părerea, mărturisirea profesorului Fr. Vamcek, care iară a fi câtuşi de puţină intusiasmatu pentru români, declară pe temeiă de documinte istorice, în a sa scriere istorică (Special geschickte der mili­tärgrenze — tom. I I p. 101, 109, 258); că în Comitatele Ungurescî, în Scaunele Secuimii, în aşa numita térâ săsescă (Sachs1 n-land, fundum Re- gium), în Hunedora, în ţinutulă Făgăraşului, ca şi în ţara Banalului şi în Dalmaţia, anume în judeţulu Severinul/n- Dalmatmű (pe care Hun­falvy şi Roesler adesea îlu confundă cu Severin ulii-Olteniei), Românii suntu autoclitoni, poporulu cela mai vtchiă, celă mai resbelnică şi ca nobilime şi ca armalişti, ca libertini şi Inquilini (clăcaşi). Cuvintelesale suntă :

«Im gibiete der magiaren bildeten die Románén (1768) die weit überwiegende «Majorität unter diesen gab es Nobiles donatarios, Annales, Libértinos, Inquilini..

__ 137

«7w den Székle, St M en gab es von jeher EdeUelUc und Annalisten, Sogar enige «als priminpili ü PyxUlaril, welche den Székiem glei-h behandelt wurden.... A u f dem der Sächisisehen Nation zugewiesenen Königsgrunde,.... hielten sich seit den «ältesten Zeiten viele Romänen als ■Libertini... Der fogarassher District... um­fasste ams-r wenigen Magyaren und Sachsen, ausschliesslich Romänen : Böen», «Libertiner und Inquilinen.

La acelasü locü se recunósce că cei mai fruntaşi dintre nobilii români, suntü acel cari aü primită Donaţiuni de la Domnii Româniloru. Die vornehmste (Fasse) unter ihnen war die der Eddleute in Folge der diesen von den romanischen Fürsten verliehenen adeligen Gülter.

Adevërurï atâtü de sdrobitóre nu convint! detractorilor!! noştri ; este revoltätoriü, Crimă de Ies mojest (de ar padiam, a se presupune măcarit că Dominate Române, viaţă românéscà, aşezăminte şi legi străbune ro­mâneştii aü esistatü în Dacia Iraiană peste totü, şi înainte şi mal târdiü, după incursiunea Arpadianilorü ! Noi nu ne mirămü că-şl perdu cum- pâtulü cândü li se spune că la lîă-care pasü : Archeológia, Topografia, Limbistica, daü, în tóté direcţiunile Daciei s’rebune, peste monuminte din viata poporului rege, conservate la urmaşii lui, documentândă ori­ginea, vechimea, continuitatea şi a poporului şi a graiului românescü, la Dunărea de josű şi în cinga Carpatiloru ; dar’ temă ne este nu cum­va în paroxismulű fanatismului, desperândü de causă, vëdêndü neputinţa de a mal seduce omenirea uşorii credëtôre, şi simţindă în cele din urmă — fără voiă — ca prin sângele Comanilorü şi Vla- chilorü se tradă originea; românéscà la cel mal fruntaşi dintre Ar- padianii de astădl, îşi voră sugruma copiii precum iâcéü Pelasgiï-Tgrhenicï, după spusa lui Herodot, cu al loru prund cari apucaù să înveţe limba Atica, nesuferită poporului-aboriginű-Pdasgü.

Logica Iul Sultzer nu si opria la anacronismele şi escentrităţile unorü teorii create ad hoc, ea merge rnultû mal departe în preten- ţiunile el, (pag. 6—17 Orig. Rom. Pic), Teutonulă strategică afirma că până în suta X nu se vorbiri limba românéscà în Transilvania ; că Bi­serica Românéscà-resáriténá nu esista în ţările S-tului Ştefanul!

Ce temeiuri, ce arguminte ni se daü?.... Nici tină cuvêntü !Renumitulü «Fïco» susţinea: că în urma potopului (diluviulul) bi~

138

139

blicű, s’a fostă perdutü «graiulü omenescü» şi a domnitű pe pâmêntu o epocă de mutismű între omeni!

Suit zer n’avea interesă să fîă mat indulgentă cu Românii. Nu’l convenia să remână mai pe josă în istoriă de câtă rrarele «Vico».

Puţine cuvinte, delà chiar contrarii noştriî ară fi de ajunsă şi în acestă puntă, spre a face să amutéscü Vocea ultragiuluî, cuventulă li­ră. bociturele pëcatose !!

Crde mai necontestate autorităţi istorice din lumea magiară, recu- noscă în modulă celă mai positivă, nu numai că în suta X biserica româncscă esista penă şi în centrală, în inima Statului, propriă magiară (arpadiană); că limba românească era vorbită pretutindeni în Dacia ca şi în Panonia, pe acfiă timpă, dar’ că : Ducii, şi mai târdiă Regii Ar- padiani chiară aă îmbrăţişată credinţa biserică românesci!

Sciută este, istoricesce constatată : că primulă Duce (Geyza), primulă Rege (S-t. Ştefană), aă primită botesulă bisericeî ortodocse prin în- demnulă româniloră creştini ; faptă istorică este de asemenea, că prima coronă s’a fostă primită delà împeratulă Constantinopoleî, şi a- nume delà Mihal Ducas !

In diploma luî Garol I. rege ală Ungariei din suta XIV, se dice :«Quia Corona Geizae (primită delà Ducas) Régis Ştefani progenitoris noştri

«gua de more Gentis Hungaricae, Reges Hungáriáé soient coronari, per infidèles «illicitos detentorcs rapta detinebatxr, nova Corona special ter pro nobis fabricata «ezistitimus coronati». (Ign. Com. de Battyan Leges Bed. Regni Ilungi t. I. «pag. 464).

Cu tótá cérta, cu totă polemica iscată în suta XVII, între Iesuitulă Inhofer, Gottfried Schwarz (Initia religionis Christianae inter «Hungaros « Ecclesiae orientali adserta) şi Adamă Kollaru (história diplomatica Juris «Patronatus Apostoliorum Dung. Reg.) proveninţa Coronei de la bisan- tinulă Ducas, este definitivă stabilită,

Pană astădî ea se află în fiinţă cu inscripţiunî Grecesc!, ornată cu icónele Sânţiloră Arhangel! : Mïhaïlu si Gavrilür ale S-ţiloră George şi Dimitrie, pe cari-ï serbézá numai biserica resăritului! (a se vede Şaguna istor. bisericeî ortodoxe T. I I p. 76 nota).

De şi eruditulă istoriografă «Pesti Frigyes» se perde adesea prin

140

necurmatele contradicţiunt cu sine şi în a sa cualitate de scriitorii alii naţiuneî magiare, are în vedere numai interesulu purii magiarti, nu hesitá a recunósce, că biserica românéscâ, resariténà, esistà în suta X şi XI nu numai în Transilvania dar şi în Banală, şi în Hunyaria.

«Annyi azonban bizonyos hogy görög—Keleti vallásnak nagy számmal voltak «magyarorszagon az első (X jt KI) századokban és pedig nemcsak Oláh es Szláv thanem a magyarok közt... A görög keleti vallás kezdet terjedni etc. Szörényi «Bánság t. 1. p. 3i3».

In Iraductuine :

Na se pôle nega că în Ungaria o mare mulţime de poporü ţinea de biserica resariténà, încă din primii secolï (X şi X/); nu numai Românii si Slavii dar pană §i poporimea magiam, cei mai înaltă demnitari aï Sta­ndul, fàcéü parle din comuna biserică ortodoxe.

La pagina 340, distinsului etnografii afirmă : că Adum, domnulü ro­mânii alü Timişianeî, càdêndü în lupta avută cu S-tulü Shfann, regele arpadianü, a fostü înmormêntatü în Oimitirulü greco-resariténü a mo- nastirel românesci S-t. lónü, rădicată de acelaşi domnu, în Cetatea «Mureşană» ( ( Înadulu de astădi).

Causa reticinteî asupra bisericeî românesci, se esplică prin faptulü, că legile terei şi rescriptele regesei nu fácéű menţiune pană în suta XIV—XV, despre fiinţa ei.

« Mas Vallâsu pöspökök soha a törvények és okleveVk Záradékában nem for­du lnak elő* (■dan ibidem pag. 339).

Retic.inţa legilorü, rescriptelorü şi a istoriei în statulii arpadianü. n’a impedecatü respândirea credinţei românesci între poporimea ma- giară ; n’a împedicatu pe înalţii demnitari şi pe Regi, să îmbrăţişeze acea credinţă, urgisită, nerecunoscută prin legile arpadiane, de faplü însă puternică şi îngrijitore pentru pontificatulu Romei, precum ré­sulta chiar şi din Rescnphäü pontificelui Inocentiu I I I , cu data anu­lui 1204, la adresa regelui Emerică, unde se dice : că în totű regalulü Ungariei, dc pe acelü timpu, nu esisla de câtă o singură monastire romano-catolică. fată cu mulţimea asedëminlelorü de ritü ortodoxù, resariténű. (Ibidem).

Ce valóre mai póte avé argumentulü «ex silentio» saû şi simpla o- biecţiune, când faptele vorbescü cu tótá vigórea logicei?!

O stare de lucruri atâtü de întemeiată n’a pututü să fiă opera in- provisaţiunel, din epoca primelorü începuturi de organisare a sta­tului Arpadiană; neapăraţii Ea se presintă istoriei ca o continuaţiune care -şl avea viaţa într’unü trecută mal îndepărtatei. Cu dreptü cu- vêntù dar’ se afirmă, pe temeiü de date istorice, că biserica românéscà, creştină, şi-a primiţii organisaţiunea pe la începutulü secolului IV, atâtü în Dacia Centrală (transilvania) câtü şi în cea Sudică saü Al- pestră (Argodacia, Ioviana) şi în Argeşiana ( Valachia mare), cu centrulü în « Romanatî» (primulü punctü de descälicare alu coloniilorü romane în regiunea daciei Transalpine), unde -şl avea reşedinţa episcopulü «Niceta• invăţâcelulu Iul «Teofil» supra-numitü Apostolulă Daciei, ér’ de către Huni : «Dumnezeu alü Momcmilorü» ! («A se vedea istoria bise- «ricească, politică, naţională de V. T. Velea an. 1865 pag. 7, 8).

Amü vëdutü mal süsü (în premise) cum legea creştină, numită până astădl la poporulü nostru, «legea română» (românéscà), a trecutü la poporimea magiară, prin mijlocirea regilorü : Géza, Ladislau, Beta, Stefanü IV şi V., Ladislau V., Andrea, (căsătoriţi fiă-care cu câte o fiică Cumană, adecă Româncă) etc. Amü vëdutü framëntarile, lup­tele desperate dar’ infructuóse ale Romei pontificale, întru recucerirea dominaţiunel la Cumano-Româniî Hungariel şi Daciei centrale.

Este bine să nu se pérdá din vedere, să nu se uite că : de-o-dată cu legea românéscà resăriteană, s’a introdusü, s’a înrădăcinată si suntü conservate pănă astădl în viaţa poporului arpadianü, datini pro­prii numai bisericel ortodoxe, forme de cuvinte bisericesc!, cari -şi aü prototipulü numai în limba română !

Ast-felü, în prima liniă, s’a urmatü cu formarea cuvântului «Keresz­tény» după ti pulii românescului «Creştină»!

Nu mal puţinii semnificativă este serbarea dileloră de : Bobotézâ, fi- nerea-mare, Sëptëmâna-mare, la magiaril Catolici, străine bisericel romano-Catolice. Totü de la Romănî şi prin Români s’a íncetátenitü şi se conservă cu stricteţă, numai la poporimea Maghiară, diua de Sânt- George, Sânt-Mihaî, Sânt-Andreî sub numire de : Szent György-napja,

___ 141___

19

142

Szent Mihály-napja, Szent András-napja !! (Şagnm, Ist. bis. rom. tom. IT. pag. 78.)

Nu scimü com se va împăca cu sciinta archeologică şi epigrafică, aser­ţiunea (incualificabilă, fiind ă vanăosă peste tóté marginile) patriotului neo- fitu magiarü « Táncsics» (de origine slavă), proferată în Camera Un­gariei, în audulă Europei luminate, că : Himba magiam este cea maivechia in Europa, şi că în TnscriptAunile Etrusce s'aü descoperită urme de limba magiam!

Fanatismu sacru!! dar atâtă gi nimicii mai multă!Geniulü speculativă ală etnografului, limbistulul, istoricului Hunfalvy,

care -şî face o gloriă din misiunea ce şl-a luată de a mistifica, mână în mână cu demnulu seu emulă « Cihac» (crescută, adăpostită la sînulu ro­mânesc») pe necunoscëtoriï de istoriă şi limba românésca, restignindü sciinţa, falsifîcândă faptele istorice, nu va avea parte nici măcară de aureola fanatismului!

Cu autoritatea istoriei, scrisă de adversarii noştri juraţi, s’a înve­derată : că neadevăruri premeditate, tendenţiose, conţină afirmaţiunile lăudatului între aï sei Hunfalvy, referitóre la biserica, limba şi istoria romăniloră !

A se susţine, că statulă politică şi bisericescă ală Arpadianiloră era întemeiată pe timpulă cândă o mână de păstori economi (ro­mânii), aă fostă primiţi în Transilvania şi Ungaria :

«■Sie sind... nicht als Träger einer politischen und kirchlichen Bildung, sonderais « Vieh-Hirten, die in Siebenbürgen und. Ungarn Aufnahme gefunden haben, als die «ungarische Sprache längst schon politisch und kirchlich ausgebildet war».

este a ignora, a înfrunta, a resturna legi, instituţiunl, rescripte, care tóté constată fiinţa poporului românescă, trăindu cu instituţiunile pro­prii, avendu-şl Statulă bisericescă strevechiă!

Nu ridicămă pretenţiunl, nu ţinemă a ni se recunósce influinţa esercitată asupra statului politică şi eclesiastică, saă şi asupra organi­smului, stratului lexică cu care se fălesce Naţiunea magiam limba magiară de astădl, dar’ ne credemă în dreptă a cere : istonciloră, fi- lologiloru, politiciloră, jurisconsulţiloră de viţă arpadiană, să pună voca- bulariulă Arpadiană (cuvinte din betiânî) din Suta IX , în faţă cu stra-

UM şi matei ialulü lexkü de astăd! alü limbe! magiare, să iacă ana- lisa elemintelorü e! constitutive, să urmeze aceeaşi procedură cu le­gile, instituţiunile politice şi bisericescî, comparându-Ie pe tote, dar însă în deplină cunoşcintă de limba română si traditiunî, cu resultatele ce se vom obţine printr’ună analogü procedementü, asupra proprietăţiloră na­ţiune! românesc!!... Atunci si numaî atunci se va simţi necesitatea, a supune cercetare! pretenţiosa şi desérta alegaţiune din cartea d-luî Hunfalvi). întitulată cu emfasă : « Limbistica §< Istoriografia Bomână.» ( « Die Romanische Geschichtsschreibung und Sprachwissenschaft), unde se dice (pag. 38, 39) că : «In suta X — X I I I înrîurirea rom&nescă a fostă nulă, la desvoltarea limbeî politice şi bisericescî a poporului Arpadianu. « {lm X, XI, X II, X III, Jahrhundert hatte das Bomänische nicht die geringste «Wirkung auf die Bildung der politischen und kirchlichen Sprache der Un­garn); şi că asupra proveninţe! geografice a poporului română séü a limbe! sale, are multe de disu limba arpadianilorü!.... Zur Frage über den geographischen Ursprung des romanischen Volkes und seiner Spra­che hat auch das Ungarische ein nicht unwichtiges Wort zu sprechen» (ibid.).

In anulü 1857, alta era cu totulű părerea învăţatului academi­ciană magiară, despre valórea indentităţiloră, şi proveninţa Hru­belor u.

Pe atunci susţinea, că originea saă proveninţa geografică a une! limbi, nu se póte proba prin simpla înlocuire cu eleminte străine saă prin empirismulă materială alu similitudine!, prin logica identi­tăţi!! (a se vedea diarulă literariu din B.-Pesta, art. «Magyar nyelvé­szet» « III év folyam : ană 1857, p. 224— 225...:)» hogy ezen nyelvek másutt elváltoztak volna»).

Se pretinde (de Hunfalvy) că Hurmuzaky {de fericita memoriă) ară fi recunoscéndu în a sa istorie {Fragmente zur Geschichte der Romanen, II. B. 1878. pag. 1), cum că creştinirea romăniloră a urmată pe tim- pulă patriarculu! Fótié {suta IX : între anii 858—867).

Reă întelesu, rëu interpretată ! fără folosă pentru pretentiunele ma­giare !

Chisma provocată de {Fotie mortă la anulă 880), avea de temeiă

___ 1 4 3 ___

IU

cestiunï purü dogmatice, greü de înţelesă pentru poporü şi puţind a- tràgëtôre pentru ca să dea nascere Ia und evenimentü, precum ard fi d. e. trecerea unul poporü la creştinismă !

Mai avea şi inconvenientulü, ca ori ce cértá dogmatică, să împe- dece pentru unü tirnpü ore care, răspândirea ideilorű mari, în spe­cia Apostolatulü !

Acea cértcï de Dogme n’a pututü să intereseze de câtü numai pe fiii bisericeî creştine, şi deci n’avea pentru Românii necrestim nici celă mai mică farmecù, cu atâtü mai puţină putere a le impune credinţa bisericeî creştine în momentele de sfâşiere !

Istoria bisericeî lui Christü, a înregistraţii eucerirele asupra Gotílorü, Bulgarilorü şi Arpadianihru; n’are însă nici unu cuvêntü pentru po- porulü românescă, ca neofită, din acea epocă ! Fosfa elü neînsem­nată, rëtâcitorü saü constituitü, organisatü, în triburi, state saú stă­tuleţe, domniate, republice ?

In primulü casă, cine i ară li datü atenţiune şi atunci nasce între­barea : de unde scirea despre creştinirea Romăniloră nomad!, mi­gratori, păstori etc., spre a i se da valóre istorică?!

In secundulű casü : suntemă şi mal în dreptă să ceremă probe, nu numai neîndoiose, dar positive despre íaptulű alegatü !

Totulü se reduce póte la o simplă şi bine-voitóre mistificaţiune, în care logica d-lul Hunfalvy are mare îndemânare !

Ceea ce a pututü înţelege neuïtatulü nostru istorică, patricianű românü, este că poporulă română a înclinată în partea doctrineloră lui Folie, fiindă ele mal apropiate de formele esterne, datinele, usurile, credinţele, etnicismulă românii, conservate până astă-dî cu religiosi- tate şi pietate la urmaşii poporului domnitoră !

Nu este aici loculă pentru a se face istoria bisericeî românesc!. Tn acésta ramură naţiunea română nu sufere ună neajunsă simţi- toră, şi dacă texturi istorice ară presinta lacune saă îndoieli, fia în puntulă vechime!, fîă sub altă raportă, i-ară veni în ajutoră celă mal puternică elementă decidetoriă : Limba, traditiunile, Panteonul, şi ter­minologia strëbumduï etnicismü, încetăţenite, înfrăţite cu legile, terminolo­gia, şi Panteonulü bisericeî creştine, cum nu le aă şi nu le póte avea

145

nici Bulgarii, nici Germanii, nici Magiéira, nici Slavii de miadă-di şi miadă-nopte, de la răsărită şi apusă !

In studiile nóstre asupra serierei profesoreluî d-ră lung, amű disă (la pagina 45) Că : «Istoria biscriccï creştine este în acelaşii timpii istoria Ie- «gcndeî, mitologiei române; poporulü românü împramutândü bisericeî Iul Christa, «vechitdü Pantheon şi tradiţiunile etnicisnmluî, i-a asiguraţii triumfulű defini- «tivă... Acela Panteon, acele tradiţiunî simbolisate, încetăţenite, trWUscii pentru bi- «serică numen prin voinţa poporului împrumutătoriU, şi a urmaşilorii sêï».

Póte fi posibilă o desmintire ?... Neapărată Nu !Jşa fiindă, rëmâne constatatü , că creştinismulă a pătrunşii d’o dată

cu legiunile Romét, în noua patriă, sub scutulü aquileî romane, îm- prumutându-şt puterea de la strëbunulü etnicismü cu care s’a înfră­ţită şi confundată ; Elu a trăită şi trăiesce neîntreruptă până în (filele nóstre, în viéta poporului românescu.

Reservându-ne, pentru altă ocasiune, să dămă şi în acestă subiectă ună studiă mat analitică, mat sistematică, şi amănunţită, vom încheia observaţiunele nóstre, prin o simplă întrebare :

Adeveră să fie ore că în Dacia, şi anume în Transilvania esis- taă comunităţi bisericesci şi înainte şi pe timpulă marelui Constantină?

Eraă saă nu dotate acele comunităţi, cu bunuri imobiliare şi pă­mânturi întinse ?

Administraţiunea loră fost’aă saă nu, pusă subtă scutulă Impera- ratorelui şi încredinţată magistraţiloru asa numiţi «rerum priva- tarum ?»

Care a putută fi naţionalitatea etnică a poporimei, constituite în comunităţi bisericesci ?

Să fie őre adevărată, că Marele Constantin ară fi confiscată (secu- larisată) tóté averile bisericeî din Dacia ?

Spre a facilita rëspurisuld la întrebările puse, va fi bine së se consulte antiquităţile Daciei, ale baronului de Hohenhausen şi no­tiţa Imperator. Orient : de Pancirollus (in Gebhardg, Geschichte des Reichs Hungarn, t. I. p. 129).

Baselle doctrinei lui Sulzer aă formată stratulă teorieloră lui En­gel, pe care Ta copiată în dilele nóstre Roesler, Schicicker, Hunfalvg, şi în unele chiar Diefenbach.

146

Comentariile lui Engel, despre întreprinderile marelui Cesare Traianu, {de expedilione Traiani) despre originea româniloră, le adopta şi repro­duce (la pag. 7).

Şcola lui Suim-, Engel, a fostü combătută cu vigóre de P. Maior, si înfrântă mai ín urmă de unü însemnatü numërü, d’intre învëtatiï Slavi, cu Schafarik în frunte.

D-nulü Pic, după ce şi-a adunatü materialulă necesariă pentru a s’a ipotesă, resumândă scrierile lui Sulzer, Engel, Schafarik, Miklosich, Tomaschek, Roesler, lung. Biedermann, Schwicker— în părţile ce-I con- veniau — trece la partea secundă, şi anume : în peninsula Balcanică, spre a căuta — în felulü lui Boesler şi Hunfalvy — o populaţiune compactă românéscà, cu decisiune fermă de a nu descoperi sufletu de română în acele regiuni, pentru ca prin acestă ingeniosü midlocu, să restórne întréga teoriă despre presupusa emigraţiune a poporimel Române din Dacia Traiană, sub domnia lui Aurelianu.

Prin acéstâ metodă—bine cumpănită, evidinta istorică dispare, spre a lăsa locă presupuneriloru Slaviste.

In adevërü,. marele romanistü Mommsen, edificată asupra combi- natiunilorü, isteţului slavistă Pic, n’arü sei ce se admire : temeritatea saü ingeniositatea glosatoreluî modernd ? !

Inceputulü se face cu Helenismulă, ca prin farmecă (pag. 21) elă se perde în vastulă imperiu romană, spre a fi mal târdiă înlocuită pretutindeni prin Slavi.

Făcendă istoriculă colonisăriloru romane, efectuate înOrientu, d-nulă Pic îşi propune a esamina :

a) . Cum şi în ce direcţiune a culminată activitatea romană la Bal­cani, pe timpulă dominaţiunel sale universale ?

b) . Cum s’a susţinută elementulă romană, în acele regiuni, subtă decursulă migraţiuniloră medi-evale ?

Regiunele populate cu eleminte romane fost’aă, după d-nulă Pic, următorele :

H e 1 a s : Colonia Patras (Pliniu); P e l e p o n e s : coloniile : Dymen (Pli- niu) Corintu, Megara şi Acţiuni (a lui Augustă)', M a c e d o n i a : colonia Pella, Municipium : St obi. col : Buliâensis eiDiensis, Cassandria; T r ac i a :

147

coloniele: PMlippi, Develtum, Flaviopolis, Apros, Patianae; Mes i a : col. Singiclunum, Viminacium, Bafiaria, lîlpia, Oescus (pag. 24—25).

Se recunosce şi se admite, că pe timpulă domniei romane, coloniile Grecescî de pe malurile Egeiéi şi ale Mărei-Negre, şi-au conservată naţionalitatea.

Se face menţiune despre acele memorabile drumuri militare, prin strêmtorile Rodopeî şi ale Hemului, precum şi despre cunoscuta « Via Egnatia», cu ramificaţiunile eî.

După esposiţiunile premise, slavi stulă autore caută să constate (la pagina 25) că în lbria macedóniai, unde puterea domniei şi a- populaţiuneî romane era mat concentrată, elementulă iliricü şi-a conservată naţionalitatea nealterată, represintată astădl prin Albanesi.

Se mat susţine că : judecândă după colecţiunea de inscriptium tra­cice (a lui Dumont), poporulű tracü nu s’a romanisată, din contră elă îşi avea în Tracia propriă disă, pînă în suta a III-a, organisaţiu- nea naţională.

In resumată d-lă Pic este de părere, că romanisarea indigeniloră : Traci, lliri, Heleni, nu s’a putută operă de ore ce elementulă romană fiindă sporadică, nu era în mesură să întrepiindă cu succesă pro- cesulă de selectiune.

Spre justificarea presupunerel sale, autorulă pune în evidenţă dis- proporţiunea micului numără de inscnplivni (300 dupe Mommsen) descoperite în peninsula Balcaniloru, fêta cu împătriiulă numără (1500) din Dalmaţia.

In contradicere cu conclusiunile de mat susă, d-lă Pic recunósce (la pagina 26—30), că ai set presupuşi Traci, lliri şi Heleni cbiară şi în urma emigraţiuniloră medi-evale, au trăiţii pe malulu Adriai ied, ca poporă romană prin nume şi limbă, în cetătî şi la térd, conservcndă ca- racterulü de Colom, organisatiunea municipiiloră, mansiuneloru, cadreloru stative şi tóté instituţiunile romane!

Urmărindă cursulă eveniminleloră, ni se spune (la pag. 32), că Serbii şi Croaţii, cbiămaţi în ajutoră, de Cesarele Eracleii, şi veniţi din estremităţiie Nordului, aă înfrântă puterea Avatiloru şi aă ocu­pată regiunile despopulate, între : Salona şi Drinü.

148

De la acéstâ epocă începe, după credinţa titulatuluï autore, să di­spară numele, urmele coloniiloră, şi asedëmintele române de peste totü, cu escepţiunea câtor-va insulî şi porturi din apropierea A- driaticel.

Elementulű slavü (Sèrbiï), luândă posesiune de insulile Dalmaţiei, se constituă în municipii, după vechiulü sistemă romană, sub suve­ranitatea şi protectoratulü exarcuiuî de la Ravena ; remăşiţele colo- niiloră romane de la Adria, se perdu în mţjloculă Slaviloru, sub nu­mele de iVlachl«.

Cu începutulü Domniei Iul Marcu Aureliu, începe lupta pentru e- xistenţa (pag. 34) imperiului şi a poporului romanü ; Deciu şi Clau­dia nu reuşescă a înfrèna şi a respinge invasiunea ordeloră barbare de pe pămentulă peninsulei ; Aurelianu se vede constrînsü în anulü 271, a-şl retrage legiunile şi parte de poporü din Dacia Traiană, a- sedênd’o în munţii Hemului, despre médá nópte.

După acestü succinte şi cam încurcată resumată istorică, autorulâ originelorâ romane, urmărindu-şl scopulă, relevă diferinţa între testulă Iul Seodâ Rufă, Eutropiu şi Vopiscă, observândă cu multă dreptate, că în breviarulă Iul Rufă nu se dice ca la biografulă Flav. Vopiscu şi Eu- ropiu : «Sublato exercita ei promntialdms» saă «abducfosque Romanos ex Ur- «bibus st agriş Daciae» !! întemeiată pe acestă diferinţa bàtëtôre la ochi, d-lă Pic respinge cu energia idea şi ipotesa unei rădicărî în mase a popu- laţiunel romane din traiana Dacia, admite însă ca faptă istorică părăsirea téréi, cu escepţiunea unei părţi din Banatulu Temişianeî— «das Irajani- sche Dacien bis auf einen kleinen Theil des heutigen Temeser Banats (war) verloren gegangen» — (pag. 35) contraria vederiloru lui Tomaschelc!

In feţa arguminteloră şi a conclusiuniloră ce ni se daă, suntemă în dreptă a întreba la rênduld nostru :

a) Care a fostă acea parte remasă în posesiunea romană ?b) Cu câtă era partea reservată (fă fostă ea cinară muntosă şi a-

părată de cetăţi); mal scutită de câtă regiunile Carpatice ale Tran­silvaniei ?

c) Ce să înţelegemă prin cuvintele lui SextüRufu: «Dada GaVieno Im- «peratore amissa est, ă per Aurelianum translatis exinde Romanis duae Daciae

149

«in regiorübas Moesiae et Dardaniae factae sunt, eie.» mal alesü cändü ve- demö că retragerea, fîă a legiunilorü, fîă a populaüuneï a fostü re- servată lui Aureîianü ?!

Delà Galienü (261 — 268) pănă la Aureîianü (271) suntü la mij- locü treï anï!

Ce căutau, ce fâcéü legiunile într’o ţdră abandonată, ín restimpü de treï anï? Fost’aü ele desarmate, trecute în partea cui-va?

Monetele de pe timpii luï Traianü-Deciu (249) presintă, (éra divului Traianü, aci invadată de Carpi «Dacia capta» aci—după respingerea lorü—scăpată : Dacia felix> / Sub Galienü, anarhia se lăţise peste tota imperiu prin ridicarea celoră 30 tiranî.

Dacia fusese atinsă şi Ea de acea plagă, prin urmare nevoită a-şî alege pe L. N. Regilianü, unu fiu alü (erei, de contra-imperatü.

Acesta înflăcărată beliduce respinge incursiunile barbarilorü, re- stabilindü pacea şi întemeiândü independinţa Daciei.

Luï Galienü (268) urmézá pe tronű energiculű Claudia, supranu­mita Gothicus; elü înfrânge pe Alemani în Italia ; recuceresce Dacia Tiaiană, aséda noue colonii romane pe malulü şi linia Şiretului, vedică Cetăţi spre scutulü lorü ; nimicesce pe Gott, respingêndü remăşiţele lorü spre Hemu!

După Claudiü vine, la 270, Aureîianü; elü continuă opera predeceso- reluï, cu succesü ; în urma victoriilorü repurtate de noulü împëratü, asupra Gotilorü respinşi şi urmăriţi pănă în vechile lorü ţinuturi, la Boristene, nu se mai face vorba despre noul incursiuni, saü vre-o strimtorare seriosă, care arü fi îndemnata pe înţeleptuta Aureîianü să deşerte Dacia, fia la 271, fîă la 274.

Cuvintele lui Roesler : Der abtrünnige Orient» staü neapărată în le­gătură cu desfacerea Daciei de Imperiulü apasanü, urmată sub Regi- lianu, nici într’unü casă însă nu póte fi vorba despre abandonarea terel.b

Logica faptelorü istorice de mai süsü, fácéndü deplină lumină, a îndemnata şi pe Roesler şi pe Pic şi pe Tomaschek să încline, prin atitudinea lorü reservată, mai multa în partea pärerilorü opuse ve­dere! lui Sulzer şi Engel, în . acestü punctü.

20

150

La pagina 36 — 37, se susţine, că peninsula Balcanïlorü a fostû prefăcută într’ună cumplită deşertă.

Contimporanulă Eunapiu, afirmă că : Tracia, Mesia. Macedonia, Te- salia, eraii devastate; oraşe şi câmpii pustiite, în câtă n’a putută fi nici vorbă despre lucrarea pământului, séu colonisarea regiuncloră deşertate.

Ast-felü fiindă, remâne a se sei, ce sau făcută Slăvit d-lul Pic în acele regiuni devastate, unde nu se putea lucra pământulă?

Despre romám avemă date positive, că retraşi în munţi, aă trăită cu păstoria, adecă cu cultura de ol!

Premisele d-lui Pic, nu ne conducă la conclusiuni de ac.estă na­tură, scopulă seu fiindă a nu descoperi Romám în nici o direcţiune a peninsulei balcanice.

Epoca Huniloru se desâmnă prin sălbăticiile lui Atila, dintre anii 441 până 447; pe urmele lui calcă Gepididn şi Visi-Gotulu!

In suta VI apară triburi slav şi avare, în Moesia şi la Balcani; el distrugă ceea ce remăsese neatinsă de Huni, Gepcdi, Goţi.

«Quod non fecerunt Hunni hoc fecerunt Sdavi atque Avari!»Care fost’aă etnografia peninsulei în urma cumplitului diluviă ală

imigraţiuneloră pustiitóre ?Respunsulă ce ni se dă la pagina 41—-49, întemeiată pe relaţiu-

unea lui Theophanes, este că : partea cea mal însemnată din regiu- nele balcanice aă rămasă în posesiunea Slaviloru.

De asemenea Mesia despre mâdă-nopte, linia d’între Dunăre şi Marea-negră, Macedonia, Albania, munţii şi câmpiile peninsulei, aă devenită ca prin farmecă unu teritoriă Slavul

Despre Coloniele romane, despre autochtonil Traci, Ilin , Albanesi, nici o urmă; peste totă numai Slavii

Uitaţi sunt până şi Vlachii Macedoniei, cel cari aă desvoltată atâta putere chiară şi pe timpii cruciateloru şi aă colonisată cent rulă pe­ninsulei, Valea scurtă (Weiles Skurta), muntele Athos; uitaţi acel Vlachi: Mo­rias, Romáéi, supranumiţi şi Flaccî sau Volei, (una cu Volsciî— Volcae = *Tedosages qui Germaniae loca circum Hercyniam stivam occupaverunt,

151

«J. Caesar, de Hello Gallico) menţionaţii la Dominicas Marius Niger, in Comentariile geografice, 1557.

Cu totă mulţimea elementului slavă, nu se vede formată nici celü mai micu stătuletă, nici o comună organisată ; pe totă linia, nici o legătură între diferitele triburi ; nici unu centru slavă !! (pag. 16).

Se mal afirmă {la pagina 48, 49), că în Pdoponesă, în Grecia pro­priu disă, în sudulu Tesalieî, Slavii şi-au perdută naţionalitatea prin grecisare şi romanisare!!

In schimbă, dice-se, că Bulgarii aă fostă slavisatî pe întregulă pe­riferia ală Mesia (?)

Ce argumentatiune usure !!încurcătura vedită servă a ne încredinţa, că poporală română, în

care s’aă confundată autoctouil I lin , aboriginil Traci, departe de a se fi perdută, a scăpată neatinsă, s’a păstrată ca productă ală u- nel sei diurn alese, fiind o specia priviligiată ; că ast-felă, Mu a re- sistată în modă victoriosă diverseloră aglomeraţiunl germanice, tu- rano-finice : avaro-slavo -bulgare, cari s’aă fostă aşedată, şi mal în urmă s’aă formată (temporariă ori permanentă) în vecinătatea sa.

Ca o desminţire a conjectureloră, cam încurcate, de mal susă, a- vemă la pagina 50 reproduse conclusiunile distinsului slavistă Mi­klósiéit din a sa erudită carte, întitulată « Wortbildungslehre der slavi- sclien Sprache», Sintasa limbă slavice.

D-Iă Pic nedomirită în ale istoriei, devine şi mal încurcată prin resultatele filologice ale serbătoritulul înveţatfi Mildosich.

Părerea bărbatului de înalta erudiţiune, este că Slavinn, aşedându-se în suta VI, prin regiunile peninsulei, aă dată aci pretutindeni peste popore indigene, anume : Albanesî, Schipetarî, amestecate cu remâsiţe tracice.... Deceptiune pentru D-lă Pic.

Din amesteculă acestora popóre s’aă născută —după ideea Iul Mi­ld osich,—B ulg ar i i (?)

Unu non-sensu pentru sciinta etnologică! Totă după părerea su­biectivă a marelui filologă slavistă, limba bulgară, s’a formată din cea traco-albanesă, (sic!) în felulă cum crede a se fi urdită (corcită)

152

limbe le romanice, din latina şi germana, saü şi limba românéscà din idio- mele latine şi traco scltipetare !!

Cu aceeaşi logică şi patere de argumentă, în aceeaşi seriă de idei, ca prin ironia, se pretinde, că Bulgarii imigraţi mai târdiu, nu s’aû a- tinsă de limba Bidganloră născuţi din Traci şi Români (?) mărginin- du-se a le impune numele şi a-şl însuşi acea limbă, formată din idio- mele latino-albanese !

De asemenea s’a urmată şi din partea Slaviniloră; ca şi Bulgarii, el aă lăsată neatinsă organismulu limbei române!!

Să fie ore abnegatiune mal multă de câtă eroică, saă ună amoră propriă esagerată, de a préconisa teorii imposibile, în dauna scinţel, în detrimentulu celoră mal elementare principii limbistice şi etno­logice; a ignora realitatea, care se impune, şi înlăturândă logica fap- teloră, a substitui veritătel istorice, totă atâtea ficţiuni bătetore la ochi, în folosulu unul ideală obscură ală imaginaţiunel ?!

Lăsândă în sarcinea marelui geniă filologă Miklosich, totă respun- derea combinaţiuniloru, reproduse în cartea d-lui PtC, ne mărginimă a semnala escesulă aberaţiuniloră neputincióse.

Ca resumată ală dasificatiumî etnografice, avemă, din graţia şcolei slaviste :

1. Români bulgarisaŞ, prin nume.2. Bulgari romanisatî prin limbă.3. Bpecii bulgare produse din elementulu traco-românu.4. Slavi bulgarisati.5. Bulgari slavisaţî.6. Vlachi ca progenitură din Traci si Romani.7. Limba română formală din deminte latino albanese, traco-sclripetare (!)8. Organismulü limbei romdnescî scutită de influinta sclavino-bulgară.In faţa acestei categorice afirmaţiunl, acestoră specimene de se-

lecţiunl, cum remâne cu teoria învăţatului Pic, asupra puntului cardi­nală din care şi-a făcută o tintă, ună scopu, unu principiu etnogra­fică, pe spinarea elementului Romană şi Română?!

Unu punctă remâne câştigată : esistinta poporului românescă în peninsula Balcaniloru, ca purtătoră alu culturel traco-latino-romanc,

153

de la care atâtü seminţia sdavino-bulgară, câtü şi biserica 'poporului liybridu bulgaro-sclavinű a primită noţiuni şi eleminte de limbă!!

Autorulă origineloră române, împărtăşindă vederile distinsului Thun- mann, crede, că începutulu româniloru în ţerile balcanice este bine in­dicată la TheophUacte-Simocata, şi că pentru prima dată numele de « Vlachă» apare la Cedrenus, în anulă 976.

Noî amă vedută părerea lui Schafarick; cunóscemü versiunea din Meldungen, asupra geneset ţi a epocă; ne va fi prin urmare permisă să nu punemă temeiă pe corectitudinea interpretaţiuniloră ce ni se daă.

Se dice că centrală Vlachiloră lui TeopMadă şi Cedrenü, era Tesa- lia, supranumită « Valachia mare» menţionată la Ana Comnena, in suta XI, la Benjamin de Tudda, în suta XII, la N. Chômâtes in suta XIII şi la Chalcondglas in suta XV.

Ună altă stată Românescă cunoscută subt numirea de Vlachia mică, se recunósce a fi esistată totă pe acelă timpü, în munţii Pindului, în valea Etoliei şi în Jcarnania.

Faptele vorbescă de sine !Doue centrări mart, doue staturi puternice româneseï, cuprindéndö

ună imensă teritoriu, resară ca prin farmecă, îndată la început (suta X), şi d’o-dată cu apariţiunea poporului, fără a se cunósce urnirea loră, interneituriulă lor!.. — Se fă ore posibilă ?

Nu totă astă-felă se petrecă (in mintea D-lut Pic) faptele cu Scla- vino-Bulgarii ! Aceste orde însocite de Avari năvălescă în mase mari, ocupă deserturile peninsulă (?) retăcescă ca turme nomade (în nepu­tinţă de se constitui, fă măcar în cătune isolait), fără limbă, fără aşeŞeminte, trăindă o viată sălbatică; cu tóté acestea ef suntă pentru D-lă Pic. nu numai aborigeni, dar şi uniculu singurulă poporă în acea peninsulă, greă încercată....

Reduse la valórea practică, datele istorice şi etnografice, subt for­ma presintată în scrierea zelosului slavistă, invederézá esistinţa colo- niiloră romane, in tóté acele regiuni pănă în suta X, subt geneticulă nume de Români, (Romei), cuventă destulă de puternică pentru a indrep-

154

taţi şi a justifica mănţinerea numelui de : Imperiu romană, la usurpa- toriî Greci !

Dacă în suta VI, Slaoinii dau peste unu poporă românescu, împru* mutândă de le elü limbă şi institutiuni, apoi conclusiunele scólei sla­viste remânii fără temeiű !

Dacă cronicele byzantine, sterile după Ghataubriand, mai aPsu intreamî 813- -959 {«Les grecs eux-mêmes ne connaissaient pas l'existence de ces pièces, «car elles sont de l’époque la p 7us stérile de leurs annales, de Van 813 à Van 959» Études ou discours historiques, pag. 7. nu vorbescü despre români până ín suta X, nu póte fi unű cuvêntü pentru presupusa dispariţiune, şi cu atâtü mai puţină pentru ipotesa unei emigraţiunt saü imigraţiun, posterióre.

Nu resultă numaï-de-eâtü din acea relicintă pecătosă, că numele de Vlach, în graiulü străină, a schimbată în ceva raporturile geografice saă pe cele etnice.

Asupra Reticentei ară fi multe de disă : aplicaţiunea şi interpre­tarea ce i s’a dată, este, lată cu Românii, absolută eronată, chroni- cele unei teri vorbescă în regulă despre popóre străine ; în imperiulă Romeiloru ca şi în Traiana-Dacia, temelia populaţiuneî eraă Românii, el susţineaă lupta cu ordele încălcătore; chronicaril aveaă să con­semne în uricele imperiului mişcarea nouiloră veniţi, érâ nu a pă- mêntenüorü! Cândă mal târziă declinulă Byzanţiuluî începe, cândă certa între usurpatori şi Români ia proporţiunî mal mari, ună caracteră mal pronunţată, istoriografii Byzanţiuluî, păstrândă pe seama usurputiunei, numele oficială de Romă, înfăţişăză pe adevăraţii Români, sub variatele numiri topice : Ausoni (Italieni), Piceni, Biseni, Cumani (galo-latinl), Geţi, Daci, Misieni, Vlachi, Vali şi Fali, precum făceau cu Bulgarii şi cu Arpadienii, numindă pe unii Tribali, pe alţii Huni, Avari, Turci şi adesea Panoni. Aceasta urmare, strictă luată, numai reticentă nu póte fi numită !

In consecinţă, conduşi de logica fapteloră recunoscute, afirmămă susă şi tare, că Imperiulă Asaniijiloră, revindecată cu energiă febrilă de Slavi, n’a putută fi de cât prin emininţă, opera poporului română ! !

Apreciămfi zelulă, înţelegemă nobila dorinţă la eruditulă Jirecek

155

ca şi la Pic de a se mândri cu unü Iustinü, Iustinianű, (Pravdi, prti­vit el : legiuitorii), cu fraţii Asanï ; a se făli cu unu stătu puternică cum era « Imperiulü disă : Bulgaro-românu (din suta X II), dar’ fiă-ne permisă a respunde, că afirmaţiunile vechiloră şi nouiloră cronicari, departe de a fi deşerte (precum se pretinde la pagina 60), suntă bine întemeiate pe documinte istorice, şi atâtă protestaţiunile lui Ioanitiu, câtă şi admoniţiunile, revendicaţiunile pontificelui Inocentiu I I I (a- nulă 1203), nu potă fi ignorate, desfiinţate, prin simpla negaţiune, şi mal puţină încă prin o trăsătură de condeiul

Recunoscemă că este o mare apropiere între prost litil slavisti şi magiari în punctulă tenacităţii şi ală orgoliului naţională, impinsü pănă la escesu, — fîă disă spre lauda lorii!

Analogia între revendicaţiunile arpadiane asupra Huniadilorű şi cele sclavine asupra Asaniÿiloru, este perfectă.

Cuvintele palatinului Cylli ; memorabila diplomă a lui Ferdinand I, încredinţările lui Bonfiniu şi Istvanfiű ; documentata fîliaţiune a Cor- viniloru cu Ugrinii Ardeiului şi domnii Munteniei, n’aă putută să în­frângă prefăcuta rătăcire a moderniloră Arpadiani !

Totă asemenea este casulă cu pretenţiunile stăruitore asupra A- sânilorÜ !

Ipotesa d-lul Pic şi Jirecek, în acestă punctă n’are pentru sine nici măcară pe sapientulă Miklosich, dar’ arp în contră-I pe distinsulă academicii din Viena C. Hofier, mal are Manuscrisulu din Moscwa (de­scoperită de învetatulă Wasiliewdiy) relativă la luptele româniloră Asa- ni$ï din 1040, şi înfiinţarea imperiului română, prin vitejia româmscă ; în fine, mal are în contră-I şi energica declaraţiune a meritosulul « Tairfield (publicată în The Academy No. 459 din 17 Septembre 1880), prin urmare avemă şi noi bună speranţă, că în cele din urmă, e- videnţa istorică se va impune!

Despre fiinţa unul stată Bulgaro-românu, în Dacia Traiană, D-lă Pic este în mare încurcătură !

Beticinta uricelorü bizantine, de care se plânge amară (pag. 86, 87), lă face—după multă luptă cu sine—să păstreze o înţeleptă re- servă, ferindu-se a-şî spune părerea chiară şi în privinţa presupusu-

156

]ui statu bulgaro-románü, din Muntenia nostră saű şi din Ura Ar­deiului.

Teoria Roesler-Hunfalvy, perde în acestă punctă unü aderentă în persona gelosului slavistă.

Doue fapte de importanţă istorică pentru români suntű relevate în acăstă parte a scriere!.

Unulă are în vedere direcţiunea luată de Arpaclianit alungaţi din Atelcuzu, desemnândă regiunile ocupate de acei Nomadî.

După indicaţiunile lui Porphyrogenită, ele, parü a fi cuprinsă teri- toriulă între Sava şi Dunărea, din susulă Belgradului, prin urmare, în afară de ţările Daciei Traiane.

Alţii punctă arătă cu precisiune locurile ocupate la 89-4 de Paci­mén lui Gellu, coprindăndă Atelcuzu pănă la gurele Dunărei (Peuca).

Litoralulă Şiretului, Prutului şi linia Carpaţiloru cu Bucovina si Po- cutia (Foca Napoca-Peuca)!

La pagina 95, 96, se afirmă, că imperiulă Asaniloru (aşa disu Bulgaro-Vlachu), îmbrăţişa ţările Moldo-romnne pănă în Nistru : «Na «Dnëstrë Choten'A ato bolgar-Askyi i volosskyi gorodoki», dice unu vecliiu chrisovü bulgărescă, reprodusă la acestă locă dar’ neverificată.

Trecăndă la cestiunea poporului romănu din vechia Dacia, autorulü originilorü ne spune (la pagina 8 ‘i, 89) că după a sa părere Ura di- vuluî Traignü de şi s’a perdută între anii 370—375, coloniile n’aă fostă rădicate. Nu se póte da credămăntă necondiţionată, §ice d-lu Pic, unoră raporturi laconice, cum le avemă de la Vopiseă şi Etdropiű, într’o cestiune de cea mai mare însemnătate istorică!

Ară fi temerariă a se admite, pe temeiulă unoră simple presupuneri, ipotesa despre deşertarea Daciei, care era de celă mal mare interesă pen­tru imperiulă romană/... (Cum dar’ fusă abandonată? Nu cum-va este o presupunere şi părăsirea?

Ceea ce pare ne’ndoiosu în judecata d-luî Pic, este că opera civi- lisatiunei romane la care s’a lucrată l 1/, secolă, a fostă distrusă, şi se crede că populaţiunea nu va fi rămasă cruţată de furia wcanului!!

« Totü acelă, cer cu viciosu ! !In ce sensă n’a remasu cruţată? Trecut’a Dacia în posesiunea Mar-

157

Comunilor ü, Gotilorü, Hunilor à, Avarüorü? séü este a se înţelege ne­siguranţa provocată de necurmatele resbele între Romani şi diferitele orde încălcătore, Ja marginea Imperiului?

Noî cunóscemü căile prin carï s’aü strecurată tóté acele triburi nomade, unele spre peninsula balcanică, altele în direcţiunea euro­pei centrale !

Scimă care fost’aă puntulu de descălicare a Gotilorü, Hunilorű, A- va iilor ti, G'pidiloră, Bulgarilorü!

Vedurămu mai süsü calea apucată de Arpadiani !Despre Sclavinî ave mu declaraţiunea eruditului Schaf arik, în a sa

meritoriă operă: «Anticităţile Slavilorü (tom. II, pagina 6), unde se a- firmă, ca din suta I I I până în a Vil-a, direcţiunea Slavilorü a fostă delà niéfü-nópte spre incfă (fi şi apusénà, pornindă din părţile cis-car- patine spre Mesia, Ihria, Hungária, Boemia, Germania. » Vom II I bis suni « Anfänge des Vil Jahrhunderts nahm dieser Zug gerade die entgegengesetzte Iiich- « hing, nämlich vom Norden nach Süden und Süd westen aus den hinterkarpathischen * Ländern nach Moesien, 11 ly rien, Ungarn, Böhmen und Deutschland». Nici Ullü scriitorü eugetätorü nu susţine, că Dacia traiană a fostű cucerită !!

Trecerea poporimei romane din Dacia peste Dunăre, în regiunele Balcaniloră şi ale Mesieî n’arü fi fostü posibilă după d-lă Pic, şi cu atâtü mai puţină în mase mari, din causa timpului şi a greutăţilorii de diferite naturi.

In acestű punctă, d-lă Tomaschek este în ne’nţelegere cu sine în­suşi ! !

La pagina 100 se recunósce, că Longobardiî şi Avarii eraü aşedaţi în Panoma, unde aă fostă stată şi Hunii la intrarea lorü—în susulü Belgradului.—

lose fă Bakoss ni spune, în a sa cărticică : « Vestigia historica vetusta- «rum sedum ac originum Hunnorum, Scytharum, Hangar uram* la pag. 10—8 că Hunii Iu Balamberă aä descälicatü în Panonia, aci aü respinsü pe Visigotj, peste Dunărea, şi aă supusü pe Ostrogotî; hunulü Atila şi-a întemeiată domnia totü în Panonia; aci gepidulü Ardaricu a nimi­cită imperiulü hunicü ; aci li s’a impusă Avarii, stândü până la Carln-Magnu; în fine totă aci aü descälicatü şi Arpadianii! « Regnum

21

158

'Pannóniáé Gothi tenuerunt ante Attilám;.. Hunni circa annum 377 prim ar io Pan- «noniam ingressi sunt. ... Post mortem Attiláé, Gothi rursus potiti sünt Regno «Pannóniáé. Kom Gepidae, rqui nunc Scepusii sunt, pars antiquorum Gothorum fue- «runt... Avari occuparunt Pannoniam.. . Arpudus.... terras inter Tibiscum et 1>o- «drogh.... sdas expuguavt.»

Arpadianii cuprindă Transiloania numai pe timpulü 8-tului Şte­fană — (după urnele Ungariei)!

Despre Muntenia si Moldova (Milcovia) se presupune, că face parte din Imperială Asaniloră(!) saăi celă putină stă în legătură cu elül

La pagina 112—113, luându-se de temeiü fenomenele topice de provenintă slavă, autorele origineloră române, admite coesistinţa unui elementü sla tină din mica R usiă , atâtă în téra Moldovei câtu si în Transilvania, neapărată într’unü numără forte mărginită.... : «Aus d?m Vor- «handensein dieses, oh nun sporadischen slavischen Elementes.... lässt sich das « Vorhandensein der slavischen Fluss- Berg-Orts und Personen-Namen in der «heutigen Moldau, Walachei, in dem südlichen Transilvanien erklären, pag. 113» ■

Vomă respurde pe scurtă la acestă argumentă, speciosu şi tără valóre în fondă, atâtă cu autoritatea luî Miklosich câtă şi cu judiciósele

apreciări ce ni le dă Jiricek.Unulă şi altulă voră convinge pe conaţionalulă Pic, că eronată

este părerea care mărginesce la suta XIII începutulă vieţeî românesc!, în părţile nordice ale Dunărei, şi că reticinţa istoriei despre miş­carea şi viaţa poporului română, fia în Dacia Traiană, peste totă, fîă ţn cea Aureiiană, este mai multă ună paliativă (rea alesă) ală como­dă ătei saă ală ostilităţii făţă cu poporulă românescă!

Jireaek vorbindă despre abusulă ce se face cu numiri topice, dice (la pag. 69. Istoria Bulgariei, că formaţiunele topografice silite şi resu- cite, nu suntă arguminte valide.— «Von den] topischen Namen... muss man «von vorne herein abseh en... Die übrigen Argumente beruhen auf barocken le r - «drehungen geographischer Benennungen... Durch derartige abenteuerliche Vcr- «zerrungen lässt sich allerdings gar Manches eds s ’ctvisch deuten, aber von kri- «tischer Philologie ist dieses Verfahren himmelweit verschieden».

Paralelă cu acestă principiu stabilită de JinTek şi Schaf a ik, repro- ducemă în resumată vederile meritosului filologă Miklosich, despre mişcarea, valona, espansiunea şi influenţa poporului română din ambele Dacii, pe la începutulă secolului al X II.

159

In notiţiile istorice ale profesoralul Kaluzniacki, coprinse în trata- tulă lui Mîklosich « lieber die Wanderungen der Ruinimen in den Dalmati- «wschcn Älpni und den Karpathen» — cetimù, (la pagina 39) că pe la 1164 — Jupă încredinţa) ea lui Nicetas,—poporulü românescă era prea bine cunoscuţii în regiunele nordice ale Dunărei; ţâra româniloră se întindea până la otarele Galiţiel.—-«Aus dieser Meldung d"s Nicetas von «Chonae — geht hervor dass die Valachen nicht erst um das Jahr 1200 — wie « Uoesler will, sondern schon im J lire 1164 im Norden der Donau bekannt wa­hren, und sich hiebei nicht blos auf das Land südlich von Siebenbürgen be- «schränkten sondern... bereits hart an den Grenzen von Halle sassen»• Totu în aceeaşi epocă şi chiar cu mult mal nainte, ţera Moldovei cu atenin- ţele el, se afla în posesiunea Rom âniloră, a cárorű numërü s’a mal mărită prin influinţa unorü noul colonii românesc!. « Aenliches geschah «um dieselbe Zeit auch in dem G'biete der späteren Moldau und deren Attinen- «sen zu den Walachen die dort seit dem Jahre 1164 und möglicherweise auch «schon früher sassen, traten neue walachische Ankömlinge hiezu und die rumu- «nische Bevölkerung der Moldau vermehrte sich im Laufe des X j l Jahrhunderts «zusehends-» !

Nu mal vorbimä despre puterea şi valórea militară a poporului română din Ardealű şi Ungaria, cunoscută sub nume de Bolochowtzi, (Blochi în graiulu săsescu, formaţiune din Wolochi- Blochi) şi menţionată cu respectă în analele rusesc! din suta XII—-XIII. (pagina JO—-41).

Nu mal amintimă pe vitejii români al Marmatieî, saă pe colonisa- toril Galiţiel, supranumiţi «uculi» (Sinonimă cu Unca — Onclii — An- «gulii = Un genii ~ Ungheniî; formată după MU losich şi Szaraniewicz, din « Uzii — Cumani — Gusinî) •' «Wäre es angemessener beide■ Déduction des Na- «mens der Huculen an die Rumänischen Uzen, nach arabischer Aussprache: «Gussin {Zeus), zu denken und anzunehmen, dass die Huculen Nachkommen «der walachisch gewordenen Uzen «beziehungsweise Rumänen sind — adecă : Hu- <culi, urmaşii Uziloru —Comani «romanisati !!

e b

Ne va fl permisă însă, în interesă istorică, pentru lămurirea d-lui P it , să relevămă, să accentuămă, puterea de espansiune a Ro- mâniloră, urmărindă mişcarea, acţiunea loră, nu numai în vechia Dadă, în Tracia, Tesalia, Jliria, Mesia la Pindu, dar' şi în Alpiî Dal­maţiei, la Adriatica, în Croaţia, pe Insula Veglia, în Istria, Serbia, în

160

Boemia, Moravia , Rusia mică, în Polonia. (Miklosich : Wande ungeţi der Rumänen, pag 2--10)', spre a ne convinge în definitivă, că tóté acele elemin*e slave : topice şi limbistice, încetăţenite -— aşa dicêndu-pe pàmêntul românescü, de pretutindinï, staü în strînsă legătură cu acea recunoscută espansiune, şi nu îndreptăţescă la conclusiuni, deducţi- unï saü şi la ipotese necugetate, de felulű celoră ce ni se daă în multe din scrieri forte pretenţiose, dar’ cu atât mai abătute delà rea­litatea fapteloră istorice!

Nu importaţiune saü şi rămăşiţe slave; nu din epoce mal înde­părtate de suta XVI—XVII; nu materială pură slavă, suntă acele mo- numinte din cari se face ună capitală istorică, pentru presupusa ve­chime şi petrecere a seminţiiloră bulgaro slavin" pe continentulu Daciei, «în sensulă lui Sul ser, Engel, Roesler, Bauer, Hunfalvy si Pic»

Românii colonisatorî, despre caii ne vorbesce Miklosich în erudita sa scriere, aă lăsată urme vëdite topografice şi lexice prin tote regiu­nile strebătute. {Wanderungen der Rumänen, pag. 7—il).

Mişcarea poporului românii în acele epoce nu însemnă espatriare, emigraţiune în înţelesă modernă, ea avé mal multă caracterulă unei evoluţiunî asemănate cu fluxuln şi refluxulu, prin urmare nimică mal naturală de câtă o importaţiune de particularităţi slavine prin ro­mâni repatriaţi.

în suta XV—XVI, comunicaţiunea era désà, legături strînse Intre Marmaţia, Transilvani <, Bucovina, Moldova şi ferite Slavine megiaşe, urma deci ca schimburi şi împrumuturi să se fiă operată între po­pote vechie!

Starea de cultură şi formaţiune a ideomeloră : slavinu, germane, ma ginre din acele epoce, în neputinţă de a respunde pe atunci la esiginţî de prima necesitat e nu póte oieri astădi cu temeiă şi suc- cesă, sp cim- ne lexice pentru studiulă filologiei comparate, în paralelă cu latina şi elena, care li-a servită de mamă—tipă şi vocabularul.

Consideraţiunî de asemenea natură ne autorisă să nu primimă cu abnegaţiune eroică, tóté părerile presintate, subt sigilulă sciinţel, dreptă adevăruri, sacro sânte, istorice saă limbistice!

Cu autoritatea sântei ni s’a spusă din partea lui Engel, că Mur-

161

lachii (Mauro-lachi, — Muro-vlachil, pote V/achü Moravieï): sunt Tă­tari; din partea veneratului Schafarik, ei së dieu a fi urmaşii Â- v rilorü !

Cu auto itatea sciintel, pe temeiü de studii aprofundate, se susţine- că Gorganil, remăşiţă Cuman ă-avu fi neapărată de proveninţă Turco-Vi a- lo-Finica, pe când colecliunea învăţatului, Miklosich, ni-lu dă ca materi­alii topicii româneştii, transplantată pe pămentulă G ediţiei de colonii români.

«So finden wir , abgesehen von der grossen Anzahl der diversen.... in den mit­tleren Karpathen allgemein verbreiteten Appellativen, auf dem so eben bezeichnten «■Territorium spéciéit noch . . . . einen P ik u l einen D r a g o s z a , einen T u su l, einen G ur-

« g u la t , eine P ia n u la , einen T ro ia n , eine N ia g r a , einen N e g r u , mehrere Male ei­gnen G o rg a n , einen B r u s tu r , etc .-Wanderungen der Biinmnrn, pag 47—48):

In téta datelorü positive de mai süsü, ce valóre istorică póte avé, necugetata, gratuita presupunere de la paginea 117,118 (originile Bo- mâniloru), că domniatele române din Moldova şi Muntenia -şi datorescü a lorü fiinţă şi constituire, lui Badu Negru delà Făgăraşă şi Bragoşă- Vodă din Marmatia?!

Prefacerile urmate pe acelü timpă prin stremutarea reşedinţei de la Făgăraşă (ateninta Munteniei ca şi Oltenia, ca şi Valahia Transilvană); prin concentrarea puteriloră la unu punctă amenin­ţată saă diversiuni strategice în faţa ordeloră tatare concentrate ; prin schimbarea dinastiei orv. ori şi a formeloră de guvernăminte, contopirea diferitelor ü fracţiuni din acelaşi poporu, intr’ună singură corpă naţională, într’o «unitate personală» etc., presinta ne apărată ună evenimentu de importanţă istorică; este o însemnată epocă în vi­aţa româniloră, nu însă unu începută de Viată!!

Cronicele Hungarieî «turburate şi vegetănde pe acelu timpă», nici au înţelesă, nici aü petrunsü valórea, caraderulă, natura reformeloră o- perate, şi în totă casulă, judecata cronicariloru şi glosatoriloră Arpadi- anl neofiţi, nu póte fi luată în seriosă, subt puntă de vedere istorică, după chiară afirmaţiunile lui Bonfiniu şi IstvanfiăH

Şi mai puţină întemeiată, mai puţin fericită, dar’ cu atât mai ero­nată, mai neistorică, este părerea d lui PF cănd susţine (in contrazicere

162

cm sine, aceeaşi pagina), că în peninsula balcanilorű n’a pututü fi vor­bă despre unü dementă romănescă, constituitü ca individualitate naţio­nală şi politică, cu pâmênturi, cu unü teritoriu propriu şi asedeminte de stătu.

Ce înţePsu avéü : « Valachia» lui Teofilactă şi Cedrenu, Valachia diu munţii Pinduluî? Valachia etolică, Valachia albă şi négrà ; ţâra Vlachi- otiloru ?! (a se vede Diefenbach) etc.

Staturi nationale fără populaţiune, fără individualităţi naţionale, potü fi ore cugetate?!

Valachia fără poporü Valachű, fost’a posibilă?!Unü statu constituită numai pentru nonvidi şi proletari, árú fi greu

de înţelesu !Statulă bisericescă şi politicescă era pe acelü timpü o dualitate in

unitate!!Oebhardi în a sa istoria universală, dice lămuritu— la pag. 267 part.

V II I—nu numai că poporulu ronânescă are pentru sine vechimea şi o continuitate neîntreruptă, dar’ că prin regiunele pe unde era mal concentrai, şl-avea individualitatea naţională, träindü în vechile sale Staturi, cu aşedemintele strebune republicane. «Andere Watachen die we- « niger auseinander gebreitet waren und in ihrem alten Staaten am Almas (Ba- *natu), Marmaros, Fogoras ihre republikanische Verfassung beibihalten.*

Despre genesa numelui Vlachü s’a vorbitü pe largü; elü stă în strînsă legătură cu poporulu romănescă, precumü amü vëdutü.

istoria Slavino-bulgariloră (sait şi vice-versei), represintată prin cel mal distinşi bărbaţi naţionali, scie să ne spună, că popórele slavine de şi în mare număr, erau în neputinţă a se constitui : « Vom Cap «Matapan bis zu.... den Donaumündungen gab es keine Landschaft ohne. Sla- «wencolonien. Aber b gleich durch Zahl und Kriegskunst gewaltig, vermochten «sie es doch nicht sich zu einem Staate, zu vereinigen—Jirecek Ghschichte der Bul­garen, pag 126.»

Inţelegemu zelulü de a se ajunge la conclusionile măgulitore, cari escludü participarea Romaniloru = AsaniŞi delà formaţiunea Statului bulgaro-română, dar’ condamnamü mijlócele, întru cât ele aü de ţintă usurpatiunea ! !

Pe câtü de nedreptu este cu română din peninsulă, pe atâtù de co-

mrectü şi veridică ni se presintä d-lü Pic ín cestiunea ne’ntrerupteí continuii ăti a romănilo-ă, pe pánién tulii Daciei Traiane.

După a sa părere, orî ce încercare din partea coloniiloru de a s ■ retrage spre Panmia saü în Mesia, ară fi fostă deşertă, pe cât timpă chiar şi regiunea d’intre Tisa şi Dunărea (Pano-Dacia), era cuprinsă de orde barbare, ca o firéscâ urmare résulta, pentru criticului autorü, că neapăraţii poporimea delà térd s’aü retras în sînulü munţiloră apu­seni, aù trăită şi sau mântuită în munţii Manmtiel şi Crisianei, în ţinutulă Sat(u)—mamiul, în regiunele muntóse ale Banatului Temisiană, în cinga Carpaţdoru din comitatulă Hunedore)', prin partite sudice ale Transilvaniei si în munţii Abrudului !

i ?

In acéstà retragere poporimea română nu -şl va fi urmată póte - viaţa culturală de mai nainte (se dice la pagina 119, 120) dar’ ea şi-a

păstrată neatinsă limba şi fraditiunea, şi-a apărată cu bărbăţiă şi suc- cesă naţionaliiatea şi a^edemiuleie ; iaptă istorică este, că elementulu ro­mână s’a îmultită în acea viată retrasă, iar mal în urmă si-a reocu- pată pământurile, şesurile, câmpiile, respândindu se în tóté direcţiunile Daciei străbum (Muntenia, Moldova, Transilvania, peste fotă) şi formândă pretutindeni domniate naţionale: t...Nach unserer Betrachtungen ist ersieht- «lieh dass das Land Fogaras ein n eigenen walachischen District seit Menschen- « gedenke» gebildet habe..... ebenso wurde festg stell, dass noch vor da- Begrün­tdung des walachischen Fürstenthums in diesem Lande eine walaeJüsche Bevölke­rung ansässig gewesen ist.

In puntulă continuităţel evidinţa tapteloră s’a impus şi D lui Pic,; încât despre cele alte ipot ise, se sperămă că cu timpulă se voră per­de şi ele ca simple presupuneri.

Limba şi rdigiunea româniloră din ambele Dacii, preocupă pe is- toriculă nostru, în ultima parte a scriere!!

Studiulă limbă românesc), nu intră de altcum in competinţa d-lul Pic de ore ce insu şl recunósce şi declară, că ale sal ' cunoştinţe suntă forte mărginite; în adevërü, câte-va conversaţiunl restrînse a- supra limbei-române, cu persöne mal alesă de naţionalitate streină, nu potă fi de ajunsă nici măcară pentru mintea cea mai a- geră, pentru geniulă celu mal prodigă, spre a-1 facilita ca prin farmecă, familiarisarea cu legile, particularităţile, sinonimele Imibe);

eu OKjanismulü eï; cu varialulă şi copiosulü materialii lesică, cu ra­porturile yle filiatiune, cu paralelismele desvoltărei pe doue continente ro- mano-latine; cu legile fonetismului, cu archaismele, cu geniulă unei limbi, în care mai totü cuvênlulü, fia care forma —• aşa dicêndû — şt are a sa istoriă şi o vechime, concenlrându în sine dasiculu trecută ală popó- relorü congenere : eleno-lalino-galo-romane, din doue mart continente.

Din capulü locului (pag. 202. 203.) ni se spune, câ eronată este deducţiunea, care tinde a conduce de la unitatea limbă, la unitatea sau proveninta geografică.

Acéstá obiecţiune, ca respunsu la adresa t.eorieloru lui Hunfalvi, merită totă atenţiunea din partea filologilorù noştri.

Cu aplicaţiune la specia nostră, d-lii Pic (inclinindă spre doctrinele lui Thunmann şi sacrificându-se pe sine) se crede autorisatü a con­stata, că unitatea limbei românescÏ, atâtù de strînsü legată (prin uni­formitatea post punerii articolul) cu albancsa şi macedo-romăna (Ţintară) îşi are Ugănulu in peninsula Balcaniloru; câ una, şi alta, ca limbă romanică, se vede a fi compusă din vechia I emană şi ele minte tracice; subt acestü punct de vedere este unu punct câştigată pentru filologia.

După câte-va reflecsiunî şi Glose, asupra teoriei marelui slavistă Miklosich, autorulü origineloru române se perde într’unù chaos de controverse învechite, de doctrine, câdute a le scotei slaviste, sustinêndü, cu Nestorü, Putzer, Miklosich, Roesler, că şi limba bulgară neapărată este născută din idiomele slavine şi tracice, de ore ce particularitatea postpunere! de articolă, se vede a fi vechia chiar la Bulgarii din Cazan şi Vjatka scandinavică; în cele din urmă revine {la simtiminte mai bune) şi admite că accentuata postpunere de articolă şi forma apelativeloră în limba românésca, nu denotă în modă absolută, proveninţa ei balcanică, cu atât mai puţină Scandinavică (!!) fiindă sciută, pe de o parte, că Gelo-Dacil (ramură din trunchiulu tracică) erau în contactă cu Romanii pe pămănţulă Daciei Traiane, iară pe de altă parte fiind probabilă că (fisa particularitate să fiă în natură, în dispositiunea limbeloru europene)-

In substanţă : conclusiunile respingă ipotesa provenintei geografice su­sţinută de Roesler şi Uunfalvy, pe motivulu unitătei de organismü, întru câtă cunoscută este, că malerialulă străină din limba macedo-ro-

164___

165

mână şi albanesă, nu se află în vocabulariulü şi geniulü romăniloru din Dacia Traiană!....... Aâ sapCntiam quis accedit !

Ceea ce amu avea noi de respunsű la tote ndoielile, la duplicită- tile stimatului şi doctului autorű, este că rëü a iăcutu a se mărgini în simple reproducţiunî dè teorii şi dogme, a căroru fonda este preven- tiunea. ostilitatea, ura de rasă sau scopulă politică,, iaru forma-1 sintentică : «unü sofismü şi anachrmismn limbistică»

Nu tote căile suntű în fflologiă cele mal drepte ; nu toţi premer­gătorii, suntü conducëtorï autorisât! şi consciincioşl.

A utómatulü nu produce, pentru că nu cugetă! (]ice Seneca :• Qui alium sequitur nihil invcnit imo nec, quaerit.Tesaurele, resursele sciinţel nu suntü secate; nu s’a disü ultimulü

cuvëntu, este reservată viitorului partea de moştenire, reservatü drep- tulü a se împărtăşi de Sântele Taine.

«Tatet omnibus veritas, nandum est ocupata; múltúm ex illa futuris rélictum est.— Sene,ca».

Era unü timpü pe când se susţinea, cu încăpăţinare, în felulu scóléí sla­viste—că idiomele romanice, suntü unü eflucsü alü elemintelorü Ger­mane şi latine. Sciinţa modernă, condamnändü acea teoria egoistă şi mărginită, afirmă astădi, că : limbele romanice peste Iotă, vedescu per­fecta unitate elnică între respânditele némurï : gah-latim-romane.

Căci di ce-se : Celtica este fondulü, precum gréca este magistra eî\Die roman-sehen, Sprachen wird heute überhaupt Niemand mehr aus dem Zusam-

«mvistoss des Lateinische.i mit dem Deutschen erklären.Die romanischen Sprachen obwohl von vielen m/lionen Menschen gesprochen, die

über den Süden und Westen Europas ausgebreitet sind , zeigen eine strenge • Familieneinheit —II. Steintha', Zeitschrift für Volke rpsyhologiee uni Sprachwis *.senchaß—i880. Band X I I , lieft III.»

Aşa este säntulü adevërü; aşa vorbesce progresulű luminatü alü sciinţel limbistice: aşa sciinţa psichologieï poporanei

Noi, p>poru românescă, luminaţi în consciinţa nóstrá, amü respunsü în trecută, precum vomü respunde în viitorü, la tote aberaţiunile şi halucinaţiunile sciinteî speculative, că sunte mü «Români».

Restabilită ecuilibrulu între antitese, amü avea ca resultatü sin­tetică : Originea galo-latino-romană a numeloră : Piceni, Bisem, CumanI

166

Ausom-Usonï (1) comune nurnaî Românilorü din suta ÍV,IX-Xll; amu avea constatată vechimea şi continuitatea numelui de Români, a limbă a Iraditiuniloru ; continuitatea aşedăminteloru bisericeşti şi sociale, precum şi neîntrerupta petrecere a poporului românescü, pe teritoriului ambelorü Bacii.

Aci, urmaşii coloniloru lui Traianü, viulü Mommentű alu poporului rege, luptându ín restimpü de XV secolï, contra încălcătoriloru spo­liatori , potü dice cu mândrie, precum diceau Spartanii viehimei : amu suferiţii cumplite dureri, amu înfruntatu, sutimi de ani, tempeste u- riaşe, dar amü apëratü cu bărbăţie, în Valea Dunărei, la Pindii /i Car- patî: numele, limita, legea Romei!! f-rr. *

(1) Ducele d’Ossana din Madrid.

E R Ä T Ä

Vagina Rendu ln îocü de : A se citi .18 16 poporului Cuinanü poporului Română.28 3 ni se dă unü nume ni se dă printr’unu nume.54 11 forte naţională forte raţională.67 3 lui Horatiu magiar; lui Horaţiu, maglar :79 31 Teutschlender Teutschländer,91 22 Comerciulü Comercială.— 33 pote amă i póte amari98 23 autonomiei autonomi.

103 4 bpulicate publicate.109 5 un dans und aus.112 18 pungnces pugnaces126 31 Ryzere Bisereï

— 30 artéa arată132 20 et is in Olachis partibus et Olahis in partibus133 23 XIV XVI136 3 trecute saü împrumutate trecute apoi, sau138 1 In den Székié, In den Szèklerstuhlen143 20 Indentitaţiloră Identităţilorăj

« 33 (Fotie mort Fotie (mort etc.)