5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 1/24

 

Republica Populară Română 

De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare 

 

Republica Populară Română 

←  1947  –  1965  → 

Steag

 

Stemă 

Imn național 

 

Zdrobite cătușe (1948 – 1953)

 

Te slăvim, Românie! (1953 – 1965)

 

Împărțirea pe regiuni și raioane a Republicii Populare Române (1953) 

Capitală

 

București 

 

Limbă/limbi  limba română  

Formă de guvernare  

 

Republică socialistă  

 

Președintele Pezidiului Marii AdunăriNaționale 

Președintele Consiliului de Stat 

- 1947 – 1952 Constantin Parhon 

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 2/24

 

- 1952 – 1958 Petru Groza

- 1958 – 1961 Ion Gheorghe Maurer  

 

- 1961 – 1965 Gheorghe Gheorghiu-

 

Dej 

 

- 1965 – 1967 Chivu Stoica

Istorie 

- abdicarea regeluiMihai I, proclamareaR.P.R.

30 decembrie 1947

- proclamarea R.S.R. 21 august 1965Monedă   leu românesc  

Istoria României  

Acest articol este parte a unei serii 

Preistoria pe teritoriul României  

 

Dacia

Războaiele daco-romane

Dacia romană

Originile românilor

 

Moldova 

Țara Românească

 

Transilvania 

Epoca fanariotă

 

Renașterea națională

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 3/24

 

Regulamentul Organic 

 

Revoluția română de la 1848

 

Principatele Unite

 

Războiul de Independență 

 

Regatul României

 

Primul Război Mondial

Unirea Basarabiei cu România 

Unirea Bucovinei cu România  

Unirea Banatului cu România 

Unirea Transilvaniei cu România  

Al Doilea Război Mondial

Comunismul

R.P.Romînă/R.P.Română 

R.S.România 

RSS Moldovenească

Revoluția Română din 1989  

 

România Contemporană

 

Republica Moldova 

 

Vezi și 

Istoria militară a României

 

Portal România 

v • d • m 

Republica Populară Română (prescurtat: R.P.R.) a fost numele oficial purtat de România de la abdicarea forțată a regelui Mihai I, eveniment petrecut pe 30 decembrie 1947, până laadoptărea unei noi constituții care proclama Republica Socialistă România (R.S.R.), la 21august 1965.

Din anul 1954, grafia numelui țării a fost schimbată în Republica Populară Romînă,conform normelor ortografice din acea perioadă. În anul 1964 s-a revenit la scrierea cu "â" anumelui țării[1]: Republica Populară Română.

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 4/24

 

Imnul de stat al Republicii Populare Române a fost  Zdrobite cătușe, din 1948 până în 1953,schimbat apoi de Te slăvim, Românie! (care a rămas imn de stat și după proclamareaRepublicii Socialiste România, până în anul 1977). 

Cuprins[ascunde] 

  1 Acapararea puterii de către comuniști   2 Primii ani ai statului comunist   3 Epoca Gheorghiu-Dej   4 Persecuțiile, lagărele de muncă și rezistența anticomunistă   5 Regimul Ceaușescu   6 Note și referințe   7 Vezi și   8 Legături externe 

[modificare] Acapararea puterii de către comuniști 

Când regele Mihai, având sprijinul principalelor partide politice, l-a răsturnat de la putere peIon Antonescu pe 23 august 1944, scoțând țara din rândul Puterilor Axei și aducând-o întabăra Aliaților, nu a putut șterge și amintirea participării active a Armatei Române la invaziagermană din URSS. Deși forțele românești au luptat eroic alături de cele ale Armatei Roșii, înnordul Transilvaniei, în Ungaria, Cehoslovacia, Germania și Austria sovieticii tratau încă

România ca pe un teritoriu cucerit, pretextând că autoritățile române ar fi fost incapabile săasigure ordinea în nou eliberatele teritorii și să țină sub control conflictele interetnice dintreromâni și unguri. 

La Conferința de la Yalta, URSS-ului i se recunoscuseră interesele speciale din România. Întimpul tratativelor de pace de la Paris, delegația română nu a reușit să obțină statutul decobeligerant, România, ca țară învinsă, fiind obligată să accepte prezența trupelor sovietice peteritoriul național și plata unei uriașe despăgubiri de război. 

Comuniștii nu au jucat decât un rol decorativ în guvernul regal român din ultima perioadă arăzboiului, cabinet prezidat de generalul Nicolae Rădescu, dar situația avea să se schimbe în 6

martie 1945, când dr. Petru Groza, liderul Frontului Plugarilor, (un aliat al comuniștilor) adevenit prim-ministru. Deși, pentru a obține recunoșterea Aliaților occidentali, formulaguvernamentală a fost lărgită prin admiterea unor miniști membri ai partidelor istorice,comuniștii dețineau controlul asupra ministerelor cheie. Ajungerea în fruntea guvernului a luiGroza era un rezultat al șantajului sovietic legat de cedarea controlului către autoritățileromâne asupra Transilvaniei.

Regele Mihai nu era mulțumit de direcția în care se îndrepta guvernarea, dar încercările de a-lforța pe Petru Groza să demisioneze, prin refuzul de a promulga orice decret (așa-numita„Grevă regală”), au eșuat. Petru Groza, în schimb, a ales să aplice decretele-lege fără a maiavea semnătura regelui Mihai. Pe 8 noiembrie 1945[2], o demonstrație anticomunistă și

 promonarhică în fața Palatului Regal din București a fost zădărnicită de forțele de ordine, careau operat numeroase arestări, au rănit și chiar au ucis un număr necunoscut de protestatari. 

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 5/24

 

În ciuda opoziției regelui, guvernul lui Groza a legiferat reforma agrară și acordarea dreptuluila vot femeilor. După alegerile din 9 noiembrie 1946, rezultatele oficiale au creditatcomuniștii cu 80% din voturile exprimate, în timp ce partidele de opoziție reclamau fraudeelectorale grave. După victoria din alegeri, comuniștii s-au concentrat pe eliminarea din viața

 politică a partidelor de centru, în primul rând a Partidului Național Țărănesc. PNȚ-ul a fost

acuzat de spionaj, după ce liderii partidului s-au întâlnit în secret cu reprezentanți aiguvernului SUA. Șefii țărăniști au fost acuzați și judecați într -un proces spectacol și au fostcondamnați la ani grei de temniță. Partidele de stânga au fost forțate să se unească cu PartidulComunist din România, formând Partidul Muncitoresc Romîn, precursorul PCR. 

În perioada 1946 –1947, mai multe sute de susținători ai guvernului pro-Axă au fost judecațide Tribunalele Poporului pentru rolul jucat în implicarea țării în războiul antisovietic au fost

 judecați și executați pentru vina de a fi fost criminali de război. Ion Antonescu a fost executatpe 1 iunie 1946. În 1948, majoritatea politicienilor non-comuniști fuseseră ori întemnițați, oriexilați sau executați. 

În 1947, România rămăsese singura monarhie din Blocul răsăritean. Pe 30 decembrie 1947, comuniștii sprijiniți de sovietici l-au forțat pe regele Mihai să abdice. Comuniștii au proclamatîn aceeași zi instaurarea Republicii Populare Române, iar pe 13 aprilie 1948 a fost promulgatănoua Constituție republicană. 

 Noua constituție scotea în afara legii și pedepsea orice asociere care avea un „caracter fascistori antidemocratic”. Constituția garanta libertatea presei, a cuvântului, de asociere, dar numai

 pentru „cei ce muncesc”. 

[modificare] Primii ani ai statului comunistPrimii ani de guvernare comunistă au fost marcați de numeroase schimbări de curs politic șide valuri succesive de arestări, datorită luptelor dintre diferitele facțiuni aflate în lupta pentruputere. În acest timp, economia țării era secătuită de societățile mixte SovRom, care se

 bucurau de dreptul de a exporta mărfuri în URSS la prețurile impuse de la Moscova. În toateministerele erau plasați „consilieri” sovietici, care erau subordonați direct Moscovei și careaveau cu adevărat puterea de decizie. În această perioadă a început infiltrarea de informatoriai serviciilor de securitate la toate nivelurile și în toate straturile sociale. 

În 1948, s-a trecut la primele măsuri de „colectivizare” a agriculturii, care a devenit în scurtăvreme un proces marcat de violențe și abuzuri, de timp ce țăranii înstăriți (chiaburii) nu eraudornici să-și predea în mod voluntar averea. Rezistența țăranilor a fost înfrântă prin bătăi,arestări și condamnări arbitrare sau prin deportare. 

La data de 23 mai 1948 are loc ultima cedare teritorială în favoarea Uniunii Sovietice: EduardMezincescu, în calitate de reprezentant al Ministerului Afacerilor Străine al RepubliciiPopulare Române, semnează un proces-verbal secret de predare - primire, împreună cureprezentantul sovietic, N.P. Sutov, în urma căruia Republica Populară Română cedeazăInsula Șerpilor  statului vecin de la Răsărit, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. 

Pe 11 iunie 1948 s-a trecut la naționalizarea tuturor întreprinderilor private mai importante dinRomânia.

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 6/24

 

La 17 iulie 1948, statul comunist român a denunțat Concordatul cu Vaticanul. Comuniștiiromâni, după exemplul mentorului lor  Stalin[3], au lichidat Biserica Română Unită cu Roma,Greco-Catolică[4], proclamând unirea ei cu Biserica Ortodoxă Română. 

În rândul conducerii de partid din acea perioadă își manifestau existența trei facțiuni

importante, toate de factură stalinistă, diferanțiate mai mult prin istoriile personale și prin prietenii personale decât prin diferențe doctrinare: 

  Facțiunea „moscovită”, (Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu și alții), care petrecuseră o bună parte a perioadei interbelice și cea a războiului la Moscova; 

  Facțiunea „comuniștilor din închisori”, (Gheorghe Gheorghiu-Dej și alți tovarăși dedetenție), care fuseseră închiși în închisori și lagăre în timpul războiului;

  Facțiunea „comuniștilor secretariatului”, a staliniștilor moderați (Lucrețiu Pătrășcanu și alții), care se ascunseseră în România în timpul perioadei antonesciene și care

 particiaseră la guvernele regale de după 23 august 1944.

Până în cele din urmă, cu sprijinul direct al lui Iosif Vissarionovici Stalin, și se pare că încontextul general antisemit de la Kremlin (Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu erau evrei), Gheorghiu-Dej a câștigat lupta pentru putere în interiorul partidului. Pauker șigrupul său au fost excluși de la putere în 1952. Pătrășcanu, arestat încă din 1948, a fost

 judecat, condamnat la moarte și executat in 1954. În total 192.000 de membri de partid au fostepurați în acea perioadă. 

[modificare] Epoca Gheorghiu-Dej

Gheorghe Gheorghiu-Dej, un stalinist dur, nu agrea reformele lui  Nikita Hrușciov și de

 procesul „destalinizare” inițiat de acesta după 1956. Dej s-a opus realizării obiectivelor economice ale CAER-ului, prin care România ar fi fost transformată în „coșul de pâine” al

 blocului sovietic, inițiind în schimb un program ambițios de dezvoltare a industriei grele. Deja închis cele mai mari lagăre de prizonieri politici, a abandonat lucrările la Canalul Dunăre-Marea Neagră, a desființat sistemul rațiilor de alimente și a crescut salariile muncitorilor. 

Au fost luate de asemenea măsuri pentru limitarea influenței culturii ruse în țara: limba rusă aîncetat să mai fie obiect obligatoriu de studiu în școlile de toate gradele, iar editura „Cartea

 Rusă” a fost închisă. 

Toate acestea, combinate cu resentimentele legate de ocuparea unor provincii istoriceromânești de sovietici (Bucovina de Nord, transformată în regiune a RSS Ucrainiană șiBasarabia  în RSS Moldovenească și regiune a RSS Ucraineană), au condus în mod inevitabilRomânia comunistă pe un drum relativ independent și naționalist. 

Gheorghiu-Dej, un stalinist convins, considera că regimul mai liberal al lui Hrușciov amenințasă-i submineze autoritatea. Într-un efort de întărire a poziției în țară, Dej a hotărât să înceapăcooperarea cu toate statele, indiferent de sistemul economico-politic, atâta vreme cât eraurecunoscute principiile egalității internaționale și ale neamestecului în afacerile interne.Această politică a dus strângerea legăturilor cu Republica Populară Chineză, care era deasemnea promotoarea autodeterminării naționale. 

În 1954, Gheorghiu-Dej a demisionat din funcția de Secretar General al partidului, dar arămas premier al guvernului. S-a format în schimb un secretariat format din patru membri,

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 7/24

 

unul dintre membri fiind  Nicolae Ceaușescu, secretariat care a controlat partidul timp de un an, până când Dej a reluat frâiele puterii. În ciuda noii politici de cooperare internațională,România a devenit membră a Pactului de la Varșovia  în 1955, prin care s-a oficializatsubordonarea unei mari părți a armatei naționale mașinii militare sovietice (ocupația militarăsovietică a luat sfârșit în 1958). Mai târziu, România a refuzat să permită efectuarea de

manevre militare ale trupelor Pactului de la Varșovia pe teritoriul românesc și a limitatparticiparea propriilor militari la manevre pe teritoriul altor țări membre ale Pactului. 

În 1956, premierul sovietic  Nikita Hrușciov a denunțat politica predecesorului său, Stalin, îndiscursul secret ținut în fața delegaților la Congresul al XX-lea a Partidului Comunist alUniunii Sovietice. Gheorghiu-Dej și conducerea Partidului Muncitoresc Român i-autransformat pe Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu țapii ispășitori ai exceselor comuniste trecute și au pretins că par tidul epurase deja elementele staliniste chiar din timpulvieții lui Stalin. 

În octombrie 1956, conducătorii comuniști polonezi refuzaseră să cedeze în fața amenințărilor 

militare sovietice de intervenție militară în afacerile interne și refuzaseră să instaleze înfruntea partidului un politburo mai obedient. Câteva săptămâni mai târziu, Partidul Comunistdin Ungaria s-a dezintegrat practic în timpul unei mari revoluții populare. Sfidarea poloneză șirăscoala populară maghiară i-a inspirat pe studenții și muncitorii români să demonstreze înuniversități și în orașele industriale în favoarea unei mai mari libertăți, a unor condiții de viațămai bune și pentru încetarea dominației sovietice. Temându-se că revolta maghiară poateincita proprii cetățeni de etnie maghiară să se revolte, Dej a sprijinit pregătirile pentru ointervenție sovietică la Budapesta, iar  Armata Roșie și-a întărit prezența în România, înspecial de-a lungul graniței de vest a țării. În România, revoltele populare s-au doveditfragmentare și ușor de controlat, în schimb, în Ungaria, situația nu a putut fi stăpânită decâtdupă intervenția în forța a armatei sovietice. 

După revoluția din 1956, Gheorghiu-Dej a cooperat strâns cu noul conducător maghiar, JánosKádár. Deși inițial România îl primise pe teritoriul ei pe Imre Nagy, fostul premier maghiarexilat, în cele din urmă l-a predat autorităților de la Budapesta  pentru a fi judecat și mai apoiexecutat. În schimb, Kádár a renunțat la pretențiile Ungariei asupra Transilvaniei și i-adenunțat pe ungurii ardeleni care sprijiniseră revoluția, etichetându-i ca șovini și iredentiști. 

Pe plan internațional, în anul 1958, s-a reușit pe cale diplomatică, retragerea trupelor ArmateiRoșii din România, acest fapt fiind implinit și prin aportul lui Bodnăraș, care, după unele

 păreri [necesită citare] l-a îmbătat la Cotnari pe  Nikita Hrușciov și a folosit acest prilej pentru a

obține retragerea dorită. 

Pe plan intern, guvernul român a luat măsuri pentru potolirea nemulțumirilor populare prinreducerea investițiilor în industria grea, creșterea producției de bunuri de larg consum,descentralizarea conducerii economice, creșterea veniturilor populației și introducerea unorelemente de autoconducere muncitorească. Autoritățile au renunțat la sistemul cotelor obligatorii impuse producătorilor agricoli privați, dar a accelerat programul de colectivizare aagriculturii pe la mijlocul deceniului al șaselea, e adevărat că prin metode mai puțin brutaledecât până atunci. În 1962, guvernul a declarat încheiat procesul de colectivizare, în acelmoment, 77% din terenul arabil era în posesia cooperativelor agricole de producție și aintreprinderilor agricole de stat.

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 8/24

 

În ciuda afirmațiilor lui Gheorghiu-Dej cu privire la epurarea partidului de elementelestaliniste, el a rămas susceptibil la atacurile din partea dușmanilor politici, dată fiindcomplicitatea lui evidentă la toate abuzurile din perioade 1944–1953. La o plenară aPartidului Muncitoresc Român din 1956, Miron Constantinescu și Iosif Chișinevschi,amândoi membri ai Biroului Politic și vicepremieri, l-au criticat pe Gheorghiu-Dej.

Constantinescu, care era adeptul liberalizării de tip hrușciovist, reprezenta o amenințar especială pentru Gheorghiu-Dej, deoarece se bucura de legături foarte bune la Moscova.Partidul Muncitoresc Român i-a epurat pe Constantinescu și Chișinevschi în 1957,denunțându-i pe amândoi ca fiind staliniști și acuzându-i de complicitate cu Pauker. Până laurmă, Gheorghiu-Dej a reușit să scape de toți concurenții politici, care i-ar fi amenințat pozițiade lider al partidului. Ceaușescu l-a înlocuit pe Constantinescu în funcția de șef al serviciuluide cadre al PMR, o poziție care se va dovedi foarte folositoare în pregătirea viitoarei saleascensiuni.

Gheorghiu-Dej nu a reușit să ajungă la o înțelegere acceptabilă cu liderii Ungariei în problemaTransilvaniei. Gheorghiu-Dej a luat două măsuri pentru a încerca rezolvarea problemei

minorității maghiare din România: a arestat liderii Alianța Populară Maghiară pe de-o parte,dar înființând Regiunea Mureș Autonomă Maghiară în zonele locuite compact de secui încentrul țării. 

Evreii României, care au supraviețuit într -o mare parte anilor Holocaustului, au primit cuușurare știrea schimbării de la 23 august 1944 și a sfârșitului alianței dintre România șiregimul nazist și a prezenței trupelor hitleriste in țară. Odată cu consolidarea dominațieicomuniste și a perspectivelor de limitare și apoi reprimare a drepturilor omului, ale trecerii laeconomia și regimul de dictatură de tip sovietic majoritatea evreilor, atrasă tot mai mult deideologia sionistă a autodeterminării în Palestina a început să-și lege viitorul de emigrarea înnoul stat evreiesc Israel, care a luat naștere în mai 1948. Emigrarea în masă a avut loc, dupăvoia capricioasă a noii stăpâniri, într -un ritm variat la sfârșitul deceniului al cincilea și apoi îna doua jumătate a deceniului al saselea, în paralel cu numeroase șicane și cu represiunea durăde către regim a mișcării sioniste. O minoritate a avut la începutul regimului lui Dej oatitudine favorabilă comunismului, ca reacție la antisemitismul fasciștilor. Totuși, pe lasfârșitul deceniului al șaselea, și din rândurile acesteia cei mai mulți au devenit dezamăgiți dediscriminarea din partid și de sistemul de guvernare comunist și au emigrat, mai ales în Israel,în deceniul al șaptelea si al optulea. 

Populația germană, care în primii ani ai noului regim, a fost încercată greu de deportările inURSS și Bărăgan, a obținut și ea posibiltatea de a scăpa de vitregia dictaturii de tip sovietic și

de a emigra, nu fără dificultăți, în Germania de vest mai ales în anii '60-'70, tot într-un ritmstabilit după bunul plac al autorităților. 

[modificare] Persecuțiile, lagărele de muncă și rezistențaanticomunistă 

Pentru detalii, vezi:  Mișcarea de rezistență anticomunistă ,  Deportările în Bărăgan  și

 Experimentul Pitești. 

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 9/24

 

 

Rețeaua carcerală și de lagăre a Republicii Socialiste România 

Odată cu ocuparea țării de către armatele sovietice în 1945 a fost declanșat un proces de persecutare a dușmanilor reali sau închipuiți ai comuniștilor. Armatele sovietice s-aucomportat ca armate de ocupație, în ciuda statutului de aliat al românilor în lupta împotrivaGermaniei Naziste, arestând practic pe oricine era considerat „fascist” ori „antisovietic”. 

La scurtă vreme după ocupația sovietică, etnicii germani, care locuiau în România de peste800 de ani, au fost deportați la muncă la minele de cărbuni din regiunea Donbas. În ciuda

 protestelor regelui, care atrăgea atenția asupra acestei încălcări a dreptului internațional, peste70.000 de bărbați și femei de etnie germană au fost forțați să-și părăsească satele și orașele,încă din 1945, mai înainte chiar ca războiul să se termine. Germanii au fost încărcați învagoane de transportat vite și au fost obligați să muncească în mine sovietice pentru perioadede până la 10 ani ca „reparații de război”. După unele estimări, unul din cinci germanideportați la muncă în URSS a murit din cauza bolilor, accidentelor sau malnutriției. 

Cu cât regimul comunist devenea mai sigur pe sine, numărul de arestări a crescut. Victimeleabuzurilor comuniștilor proveneau din toate straturile societății românești, dar cele maivulnerabile s-au dovedit peresoanele care aparțineau elitei interbelice: intelectualii, clericii,

 profesorii, foștii politicieni, (chiar și cei cu vederi de stânga), și în general orice persoană cares-ar fi putut alătura nucleelor rezistenței anticomuniste. 

Republica Socialistă România, Împărţirea administrativ-teritorială, 1966. 

Închisorile deja existente au fost umplute cu deținuți politici, fiind înființată o rețea nouă de

lagăre de muncă și de închisori după modelul Gulagului sovietic. Un proiect fantezist deconstruire a Canalului Dunărea-Marea Neagră a fost folosit ca pretext pentru constuirea maimultor lagăre de muncă. Printre închisorile cu cea mai tristă faimă au fost cele din Sighet, 

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 10/24

 

Gherla, Pitești și Aiud. Au fost înființate lagăre de muncă la minele de plumb și în DeltaDunării. 

Inchisoarea de la Pitești a fost centrul unuia dintre cele mai infame „experimente”. Acesta aimplicat tortura psihologică și fizică, care viza îngenuncherea totală a individului. Țelul final

al experimentului era forțarea prizonierilor să „mărturisească” înfăptuirea unor crimeimaginare și să se autodenunțe sau să denunțe pe alții, prelungindu-și astfel pedepsele privative de libertate. Unul din efectele acestui tratament a fost comiterea unui mare număr desinucideri, ceea ce a dus în cele din urmă la oprirea lui. 

Printre măsurile în gen stalinist luate de guvernul comunist s-au numărat deportările de țăranidin Banat  în Bărăgan, acțiune începută pe 18 iunie 1951. Aproximativ 45.000 de oameni auavut la dispoziție două ore pentru a-și strânge bagajele, după care au fost încărcați în vagoane

 pentru vite și, sub pază militară strictă, au fost „colonizați” pe pământurile înțelenite din estulBărăganului. Acestă tactică era concepută să intimideze restul țăranilor în vederea desăvârșirii

 procesului de colectivizare. Mulți deportați s-au reîntors la vetrele lor în următorii 5 ani, până

 în 1956, dar unii au rămas în satele nou înființate. 

Rezistența anticomunistă a avut o formă organizată, mulți oameni opunându-se regimuluicomunist cu arma în mână, formând grupuri de partizani de 10 –  40 de luptători. Ei atacauposturile de miliție sau activiștii comuniști locali sau executau sabotaje. Printre cei mairenumiți partizani anticomuniști s-au numărat Ion Gavrilă Ogoranu, Spiru Blănaru, TeodorȘușman, Elisabeta Rizea din  Nucșoara, Toma Arnăuțoiu și Gheorghe Arsenescu. În ciudamarelui număr de soldați ai trupelor de securitate sau ai armatei, rezistența armată a continuatîn munți până la începutul deceniului al șaptelea, ultimii lideri ai partizanilor fiind capturați în1974.

O altă formă a rezistenței anticomuniste, neviolentă de această dată, a fost mișcareastudențească din București din 1956. Ecourile revoltei anticomuniste de la Budapesta s-auresimțit în toată Europa Răsăriteană. În mai multe centrea universitare au avut loc manifestăride protest, urmate de măsuri de reprimare din partea autorităților, arestări și exmatriculări. 

Cea mai bine organizată mișcare studențească a fost cea din Timișoara, unde au fost și celemai multe arestări. În București și Cluj, au fost formate unel grupuri organizate care auîncercat să se alieze cu mișcarea anticomunistă maghiară și să-și coordoneze mișcările.Reacția autorităților a fost imediată: studenții au fost arestați, suspendați de la cursuri, uniidintre profesori au fost concediați și au fost înființate noi organizații care să supervizeze

activitățile studenților. 

La 4 decembrie 1957, Nicolae Ceaușescu, având gradul de general-locotenent de armată (fiindșeful Direcției Superioare Politice a Armatei și adjunct al Ministrului Forțelor Armate), acondus unitățile militare care au înăbușit răscoala țăranilor din Vadu Roșca (jud. Vrancea)care se împotriveau colectivizării forțate. Cu această ocazie, au fost uciși 9 țărani (AurelDimofte, Ionuț Cristea, Ion Arcan, Dumitru Crăciun, Toader Crăciun, Stroie Crăciun, DumitruMarin, Marin Mihai, Dana Radu), și alți 10 au fost răniți. 18 țărani au fost întemnițați pentru„rebeliune” si „uneltire contra ordinei sociale”. Dupa datele PMR -ului, între 1949-1952 auavut loc peste 80.000 de arestări de țărani, dintre care 30.000 finalizate cu sentințe de

 închisoare[5]. 

[modificare] Regimul Ceaușescu 

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 11/24

 

Pentru detalii, vezi:  Republica Socialistă România. 

Gheorghiu-Dej a murit în 1965 în circumstanțe cel puțin neclare. După o scurtă luptă pentru putere, în fruntea partidului a venit un activist de rangul doi, Nicolae Ceaușescu. Dacă politicalui Gheorghiu-Dej era considerată conservator -stalinistă prin comparație cu noua linie politică

hrusciovistă, Ceaușescu a părut inițial un reformist prin comparație cu neostalinismul luiLeonid Brejnev. 

În 1965, numele țării a fost schimbat în Republica Socialistă România, iar cel al partidului înPartidul Comunist Român.

[modificare] Note și referințe 

1.  ^ În anul 1964, s-a revenit la scrierea cu "â" a tuturor cuvintelor din familia cuvântului român:român, româncă, româncuță, românește, românime, românism, românizare, România ș. a.

2.  ^ Sărbătoarea onomastică a Regelui Mihai I, Sf. Arhangheli Mihail și Gavril  3.  ^  Implicarea lui Stalin în distrugerea Bisericilor Greco-Catolice 4.  ^ Decretul „Prezidiului Suprem al Republicii Populare Române” nr. 358 din 1 decembrie 1948. 5.  ^ Relatarea țăranului Nițu V. Stan care nu și-a recăpătat proprietatea nici după 50 de ani, 

ziua.net, 14 decembrie 2007

[modificare] Vezi și 

  România socialistă   Republica Socialistă România   Regiunile Republicii Populare Române 

[modificare] Legături externe 

  Denize Eugen - Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui Gh.

Gheorghiu-Dej,  Memoria - revista gândirii arestate  Mircea Rusnac, http://www.banaterra.eu/romana/rusnac-mircea-procesul-partizanilor-

anticomunisti-din-banat-1949   Mircea Rusnac, http://www.banaterra.eu/romana/rusnac-mircea-miscarea-de-

rezistenta-anticomunista-banat-1945-1953   Mircea Rusnac, http://www.banaterra.eu/romana/rusnac-mircea-marturii-privind-

amploarea-miscarii-de-rezistenta-anticomunista-din-banat   Mircea Rusnac, http://www.banaterra.eu/romana/rusnac-mircea-rezistenta-

anticomunista-din-banat-pe-internet   Mircea Rusnac, http://www.banaterra.eu/romana/rusnac-mircea-%2C%2Cal-doilea-

nivel%22-al-miscarii-de-rezistenta-anticomunista-din-banat   Mircea Rusnac, http://www.banaterra.eu/romana/rusnac-mircea-miscari-protestatare-

ale-studentilor-timisoreni-inainte-de-anul-1956   Mircea Rusnac, http://www.banaterra.eu/romana/rusnac-mircea-ecourile-banatene-ale-

revolutiei-anticomuniste-maghiare-din-1956   [1] Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România,  Ceausescu.org,   Memorialul Sighet,   Istorii ale fugii unor români din propria lor țară 

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 12/24

 

  Culegere de poezii propangandistice, 1952 

 

Pe vremea comunismului, Ziua Republicii, 30 decembrie, se vroia o sărbătoare

mai importantă decât Crăciunul. Discutăm cu istoricul Filip-Lucian Iorga

despre implicaţiile acestui eveniment şi despre miturile pe care propaganda

 bolşevică a încercat să le inoculeze în conştiinţa românilor. 

Filip-Lucian Iorga

Florin Popescu: Ce semnificaţie mai are astăzi data de 30 decembrie?  

Filip-Lucian Iorga: Pentru români, 30 decembrie îşi păstrează semnificaţia nefastă legată

de abdicarea forţată a Majestăţii Sale Regelui Mihai  I al României, în 1947, şi de instaurarea

 

republicii populare.

F.P.: La vremea respectivă, evenimentul a fost primit ca o surpriză?  

F.-L. I.: Procesul de comunizare a României începuse odată cu intrarea trupelor sovietice în

ţară. La 6 martie 1945, fusese  deja instalat, prin presiunile exercitate de Andrei Vâşinski,

 

adjunctul ministrului sovietic de Externe, guvernul condus de dr. Petru Groza, un guvern

minoritar, lipsit de sprijinul populaţiei şi care a făcut tot posibilul pentru a fragiliza opoziţia

 

şi a-i impune la putere pe oamenii fideli Moscovei. Au fost numiţi prefecţi comunişti, au

apărut Sovromurile care secătuiau ţara de resurse, au fost înfiinţate comitete ad-hoc alcătuite

 

din „muncitori şi ţărani” şi menite să acţioneze ca instrumente ale politicii comuniste în ţarăşi „tribunale ale poporului” care făceau „justiţie” la comandă politică. La alegerile din 19

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 13/24

 

noiembrie 1946, câştigate în mod zdrobitor de PNŢ, principalul oponent politic al

 

comuniştilor şi al sovietizării României, rezultatele au fost răsturnate în favoarea Blocului

Partidelor Democrate, controlat de comunişti. După alegeri, comuniştii au început procesul

 

de planificare şi centralizare a economiei, iar partidele istorice au fost reduse la tăcere: liderii

ţărănişti, în frunte cu Iuliu  Maniu, au fost arestaţi, acuzaţi de trădare şi condamnaţi înnoiembrie 1947, mulţi dintre ei la închisoare pe viaţă. Liderii cei mai marcanţi, Iuliu Maniu şi

Ion Mihalache, aveau să moară în închisoare. 

F.P.: Era, deci, de așteptat o astfel de manevră?  

F.-L. I.: Privind succesiunea evenimentelor cu ochii noştri de astăzi, înlăturarea formei de

 

guvernământ monarhice ne apare ca o consecinţă firească a impunerii programatice a

dominaţiei sovietice şi a regimului comunist în România. Monarhia reprezenta regimul

 

liberal şi parlamentar, era un simbol al suveranităţii şi al demnităţii naţionale, care nu puteadecât să îi incomodeze pe comunişti. În plus, Regele Mihai se opusese făţiş preluării puterii

 

de către comunişti, prin greva regală în timpul căreia refuzase să semneze actele emise de

guvernul Groza. Asta nu înseamnă că în 1947 oamenii nu mai priveau către Rege şi către

 

Monarhie ca spre o speranţă, ca spre ultima redută în calea comunizării României. Pentru

majoritatea românilor, chiar dacă nu a venit poate ca o surpriză, abdicarea Regelui a

 însemnat o dramă naţională şi individuală. 

F.P.: Cum s-a petrecut abdicarea. 

F.-L. I.: În noiembrie 1947, M.S. Regele Mihai şi Regina-Mamă Elena au plecat la Londra,

pentru a participa la nunta Principesei Elisabeta (actuala Regină Elisabeta a II-a a Marii

Britanii), cu Principele Philip. Liderii comunişti se aşteptau ca Regele să nu se mai întoarcă în

ţară. Deşi era conştient de situaţia disperată în care se afla România şi la Londra o cunoscuse

 

pe Principesa Ana de Bourbon-Parma, care avea să-i devină soţie, Regele Mihai a hotărât să

se întoarcă în ţară, asumându-şi riscurile acestui gest. Regele şi mama sa au revenit în

 

România în 21 decembrie şi Crăciunul l-au petrecut la Sinaia.

În 30 decembrie, Regele a fost chemat de urgenţă la Bucureşti. La Palatul Elisabeta, liniile

 

telefonice fuseseră dezactivate, iar santinelele din Corpul de Gardă fuseseră dezarmate şi

 înlocuite cu gărzi din divizia „Tudor Vladimirescu”, fidelă comuniştilor (încă din decembrie

 

1945, o duzină de soldaţi din divizia „Tudor Vladimirescu” fuseseră antrenaţi pentru

asasinarea Regelui). În plus, palatul se afla în bătaia unei baterii de artilerie care ar fi tras

dacă ar fi primit ordin de la comunişti. La Palat, Regele şi Regina-Mamă Elena l-au primit în

audienţă pe prim-ministrul Petru Groza, care era însoţit de secretarul general al PCR,

Gheorghe Gheorghiu-Dej. Cei doi i-au cerut Regelui să abdice, în numele „democratizării şi

modernizării” ţării, iar când acesta le-a spus că poporul nu era în favoarea  instaurării

republicii, Gheorghiu-Dej a trecut la acuze şi la ameninţări. Pentru a contracara opoziţia

 

legitimă a Regelui faţă de actul de abdicare, un document fals în forma şi fondul lui, şi

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 14/24

 

recursul Regelui la legalitate şi la voinţa poporului, comuniştii au recurs la şantaj,

 

ameninţând că, în cazul în care Regele nu ar fi semnat abdicarea, ar fi executat peste o mie de

studenţi anticomunişti care se aflau în arest. Comuniştii ştiau că, dacă Regele era pregătit să -

 

şi asume orice deznodământ, chiar unul tragic, în privinţa propriei persoane, nu ar fi putut

niciodată accepta ca sute de tineri să moară din cauza sa. Asta l-a determinat să semnezeactul de abdicare. După ce Petru Groza s-a văzut în posesia decretului semnat, i-a arătat

Regelui pistolul pe care îl avea în buzunar. Un ultim gest tipic de gangster, în nota atitudinii

generale a comuniştilor. 

F.P.: De ce vorbim despre o abdicare forţată?  

F.-L. I.: Cred că desfăşurarea evenimentelor ne răspunde cu mare limpezime la această

 întrebare. Regele nu a dorit să abdice, pentru că ştia că voinţa poporului său era păstrarea

 

formei monarhice de guvernământ, care era ultima piedică în calea comunizării ţării, şi nu „opiedică serioasă în calea dezvoltării României”, aşa cum stătea scris în textul abdicării.

 

Semnarea decretului de abdicare a fost făcută sub presiune, într-un context în care libertatea

de mişcare a Regelui fusese îngrădită, sub şantajul executării a 1000 de tineri şi chiar sub

 

ameninţarea suprimării fizice a Regelui. Orice act semnat sub presiune este nul de drept, iar

abdicarea M.S. Regelui Mihai se încadrează în această categorie. 

F.P.:  Propaganda comunistă a insistat asupra faptului că Familia Regală ar fi scos din

ţară o adevărată avere, atunci când a plecat în exil. 

F.-L. I.: Da, celebrele „trenuri cu bogăţii”! O altă minciună neruşinată. Regele Mihai nu avea

niciun fel de avere în afara României, niciun „cont în străinătate”. Iar din ţară, Familia Regală

 

nu a scos absolut nimic. Plecarea în exil a fost strict supravegheată de oamenii comuniştilor,

care au avut grijă ca Regele şi Regina-Mamă să nu poată lua cu ei nici măcar amintiri de

 

familie lipsite de valoare materială 

F.P.:  Decretul de abdicare nu era suficient pentru schimbarea formei de guvernământ. A

 

 fost nevoie şi de un vot al Parlament ului?  

F.-L. I.: De fapt, drept ar fi fost să fi existat un referendum. Dar sigur că sovieticii şi uneltele

 

lor din PCR nu şi-ar fi asumat niciodată un astfel de risc, pentru că opţiunea monarhică ar fi

câştigat detaşat, aşa cum câştigaseră partidele istorice alegerile din noiembrie 1946. A existat

 

o pretinsă şedinţă a Parlamentului, care a aprobat abdicarea şi schimbarea formei de

guvernământ. Această şedinţă a durat 45 de minute şi a fost ilegală, pentru că nu a avut

 

cvorum şi nu a respectat prevederile constituţionale. Parlamentul României nu a aprobat

niciodată instaurarea republicii. De fapt, Republica Populară Română s-a instaurat printr-o

succesiune de acte de forţă, de fraude şi de minciuni. Dacă luăm în considerare şi faptul

esenţial că majoritatea populaţiei era împotriva abolirii Monarhiei, este evident că formarepublicană de guvernământ era complet ilegitimă. Din păcate, nici legalitatea şi nici voinţa

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 15/24

 

românilor nu mai contau într-o Românie ocupată de trupe sovietice şi condusă de o

 

organizaţie teroristă ca PCR. 

F.P.: Care a fost atitudinea populaţiei la aflarea veştii abdicării Regelui?  

F.-L. I.:  Atitudinea generală a fost una de tristeţe şi de stupoare. Cei puţini, profitorii

 

 viitorului regim comunist, au răsuflat uşuraţi, pentru că dispărea ultimul reper autentic al

ţării, din comparaţia cu care nimicnicia lor ar fi fost evidentă. Unii dintre oamenii mai puţin

informaţi au căzut în capcanele propagandei comuniste, care insista că Regele plecase de

 bună voie şi că Monarhia era o formă de guvernământ perimată. Însă majoritatea populaţiei a

simţit că prăbuşirea nu mai putea fi oprită, că perioada cea mai fericită din istoria României,

 

reprezentată de Monarhia constituţională, se încheiase. Abdicarea Regelui nu mai lăsa niciun

dubiu asupra viitorului ţării, care intra în sfera de influenţă sovietică, îşi pierdea libertatea,

 

instituţiile şi risca să îşi piardă identitatea. Ultimul obstacol în calea sovietizării şi acomunizării fusese eliminat. De atunci înainte, românii s-au aşteptat la ce era mai rău. Şi ce

 

era mai rău a venit. 

Există o imagine simbolică foarte puternică, relatată de M.S. Regele Mihai. Când s -a urcat în

trenul exilului, la Sinaia, Regele a trecut, de la ieşirea din gară până la uşa vagonului, printr-

un culoar format din ofiţeri aşezaţi cu spatele. Ultima imagine din Sinaia pe care Regele a

 

păstrat-o în memorie a fost chipul unuia dintre aceşti ofiţeri, care plângea ca un copil. S -a

plâns mult în România, după 30 decembrie 1947. Iar Regele a părăsit fără voie România,

spunând „Dumnezeu să-mi ajute ţara!”. 

 Vă pot relata şi o amintire de familie legată de 30 decembrie 1947. Bunicul meu, Mircea

 

Stănescu, ofiţer al Armatei Regale care luptase pe frontul de vest, a primit cu mare tristeţe

 vestea abdicării Regelui. Ca atâţia alţi români, a privit apoi cu răceală festivităţile calpe

 

organizate în cinstea proclamării Republicii Populare Române. Mi-a povestit cum un

superior l-a îndemnat să intre în hora organizată în faţa Cercului Militar din Bucureşti şi cum

 

el, dezgustat, a refuzat, spunând că „nu ştie să joace hora”. Pentru ei, pentru toţi românii care

nu au vrut să joace în hora comuniştilor, dar şi pentru românii de astăzi, care nu sunt nici toţi

corupţi, nici toţi leneşi, nici toţi incompetenţi, trebuie să spunem adevărul. Chiar dacărostirea adevărului nu pare să producă efecte imediate în vieţile noastre sau în realitatea

prezentului, care rămâne mai degrabă sub zodia Republicii „ilegitime şi criminale” instaurate

 

la 30 decembrie 1947, decât sub zodia fericită a Monarhiei româneşti. 

F.P.: Ce a urmat după abdicarea Regelui şi proclamarea Republicii Populare Române?  

F.-L. I.:Cred că deceniile care au urmat pentru Rege şi pentru Ţara lui sunt perfect descrise

 

de câteva cuvinte ale Majestăţii Sale, referitoare la momentul în care trenul exilului regal a

ajuns în zona controlată de americani în Austria: „Ieşeam dintr-un infern al tuturor ca săintru într-unul rezervat numai mie”. În ultimii ani am asistat la reparaţii istorice importante:

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 16/24

 

M.S. Regele s-a întors în România, Familia Regală este tot mai prezentă în viaţa societăţii

 

noastre şi în conştiinţa publică. Oamenii au început să-şi recupereze istoria falsificată de

manualele comuniste. Totuşi, rana din 30 decembrie 1947 nu se va închide definitiv decât

 

atunci când republica, instaurată în mod ilegal şi reprezentantă a multor decenii de crime,

umilinţe şi privaţiuni, va dispărea lăsând locul formei legitime de guvernământ a României,Monarhia constituţională. 

Prima manifestare anticomunistă din România, care a avut loc chiar de ziua

onomastică a regelui Mihai I, 8 noiembrie, în anul 1945, a fost înăbuşită prin

 violenţă de guvernul lui Petru Groza. Ba chiar abdicarea Majestăţii Sale Regelui

 

Mihai I, la 30 decembrie 1947, ar fi nulă, deoarece nu a fost aprobată nici până

 în ziua de astăzi de Parlamentul României. Despre monarhie, comunism sau

despre cum se sărbătorea 8 noiembrie, ziua onomastică a Regelui Mihai I, într-

un interviu cu istoricul şi publicistul Filip-Lucian Iorga. 

Reporter: Care este semnificaţia zilei de 8 noiembrie în istoria recentă a

 României?  

Filip-Lucian Iorga: Până la abdicarea forţată a Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României,

8 noiembrie, ziua în care creştinii ortodocşi îi sărbătoresc pe Sfinţii Arhangheli Mihai şi

 

Gavril, a fost şi sărbătoare naţională a românilor, pentru că era ziua onomastică a Regelui lor.

Dacă 10 Mai era ziua naţională, iar 25 octombrie, ziua de naştere a Regelui, a fost

 

 întotdeauna o sărbătoare mai discretă, 8 noiembrie era ziua în care oamenii îşi puteau

manifesta ataşamentul faţă de persoana Regelui şi faţă de valorile pe care acesta le încarna. 

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 17/24

 

R.:  Ştiu, totuşi, că şi data de 25 octombrie are o însemnătate foarte puţin

 

cunoscută de publicul larg. 

F.L.I.:  Aici puteţi vedea câtă dreptate avea regretatul Alexandru Paleologu atunci când

 

spunea că  răutatea merge foarte bine împreună cu prostia. Comuniştii nu erau numai răi,erau şi extraordinar de proşti şi de neinformaţi. Gândiţi- vă că, pe tot parcursul dictaturii

 

comuniste, Ziua Armatei române a fost sărbătorită în 25 octombrie, pentru a marca

eliberarea, la 25 octombrie 1944, de către Divizia a 9-a Infanterie, la Carei, a ultimului

teritoriu românesc aflat sub ocupaţie hortistă. Habar n-au avut că acest asalt a fost în mod

intenţionat dedicat Regelui Mihai, cu ocazia zilei Lui de naştere. Nici astăzi, după 20 de ani

 

de la schimbarea de regim, nu se face suficient de mult legătura între cele două evenimente. 

R.: Ce s-a întâmplat, de ziua onomastică a Regelui Mihai, în 8 noiembrie 1945?  

F.L.I.: La 8 noiembrie 1945, cca. 15.000 de oameni, în special tineri, s-au strâns în Piaţa

Palatului Regal pentru a-şi omagia tânărul Rege, de ziua lui onomastică. Era o manifestare de

 

afecţiune pentru Regele care scosese România din alianţa cu Germania nazistă, dar şi un gest

de susţinere a Regelui, în conflictul acestuia cu guvernul procomunist Petru Groza, care

 

fusese impus de sovietici, fără a avea sprijin popular. Regele Mihai se opusese instalării

acestui guvern ilegitim şi intrase în faimoasa “grevă regală” (august 1945-ianuarie 1946),

 

refuzând să mai semneze legile guvernului doctor Petru Groza.

R.: Mulţi detractori ai Regelui îl acuză pe acesta de slăbiciune. 

F.L.I.: Organizarea şi asumarea Actului de la 23 august 1944, care însemna ieşirea din

 

alianţa cu Germania nazistă şi intrarea în coaliţia care apăra valorile lumii libere, a fost un act

de mare curaj. Germania avea trupe în România şi Regele putea fi oricând suprimat fizic,

pentru decizia sa de a scoate România din sfera de influenţă a lui Hitler. Pe urmă, Regele s -a

opus făţiş comuniştilor, prin greva regală, sfidând astfel puterea strivitoare a Uniunii

Sovietice. Oare despre ce alte acte de mare curaj mai trebuie să vorbim pentru a argumenta

evidenţa că Regele Mihai a fost un rege brav şi patriot? 

R.:  Se spune că, prin Actul de la 23 august, Regele i-a adus pe ruşi şi

 

comunismul în ţară. 

F.L.I.: Nici nu are sens să ne pierdem vremea cu astfel de aserţiuni absurde! Sovieticii ar fi

ocupat oricum România, iar Germania pierduse partida. Regele a reuşit, repet, printr-un act

personal de mare curaj, să salveze ce se mai putea salva în momentul respectiv.

R.: Revenind la 8 noiembrie 1945. 

F.L.I.: Manifestanţii paşnici, elevi, studenţi, veterani de război, intelectuali, funcţionari au venit în Piaţa Palatului în primul rând ca patrioţi şi ca regalişti, şi abia apoi ca membri de

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 18/24

 

partid. Sigur, foarte mulţi dintre ei erau membri ai celor două mari partide democratice

 

româneşti, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc. Manifestaţia nu a fost

 însă una de partid, ci una naţională, regalistă şi anticomunistă. Pentru a reprima manifestaţia,

 

guvernul Petru Groza (al cărui ministru de Interne era comunistul Teohari Georgescu) a

trimis mai multe camioane cu muncitori. Represiunea s-a soldat cu 11 morţi, sute de răniţi şinumeroase arestări. Mitingul din 8 noiembrie 1945 a fost prima mare manifestaţie

anticomunistă din România şi ultima manifestare de masă pentru apărarea libertăţilor

cetăţeneşti şi a democraţiei, înaintea instaurării regimului comunist. La 8 noiembrie 1945,

 

studenţimea democrată a României şi-a manifestat dragostea pentru tânărul Rege Mihai,

 împreună cu care străbătuse un război dureros şi în care îşi investea speranţele într-un viitor

 

liber şi prosper. Înăbuşind atunci curajul şi generozitatea unei generaţii, comuniştii au

 început lunga represiune de o jumătate de secol, care a mutilat fiinţa naţională şi a închis

 

orizonturile oricăror speranţe. 

R.: Care a fost rolul Monarhiei în istoria României?  

F.L.I.: În primul rând, monarhia este forma tradiţională de guvernare în toate provinciile

 

istorice româneşti. Apoi, Monarhia constituţională instaurată în 1866 de Regele Carol I este

“vinovată” de modernizarea statului, de transformarea României dintr-o provincie otomană

 într-o ţară europeană prosperă şi respectată, de boom-urile economice şi culturale din cea

de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi din perioada interbelică, de obţinerea

Independenţei la 1877 şi de realizarea României Mari, în 1918. Dinastia română a fost un

 

factor de echilibru, un însemn de prestigiu, un liant şi un ferment pentru naţiunea română. 

R.: Care este legitimitatea Republicii în România?  

F.L.I.:  Actul abdicării Majestăţii Sale Regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, este nul, pentru

 

că a fost smuls sub ameninţarea armei şi sub şantajul uciderii a 1000 de tineri arestaţi la

mitingul din 1945. Mai mult, Parlamentul României nu a aprobat niciodată acest act.

Republica Populară Română s-a instaurat prin fraudă, fără să aibă sprijin popular şi

 bazându-se doar pe susţinerea trupelor sovietice aflate în ţară. Republica a adus cu ea crimele,

arestarea a sute de mii de oameni nevinovaţi, proletcultismul menit să spele creierelegeneraţiilor tinere, distrugerea elitelor şi promovarea selecţiei inverse, sărăcirea populaţiei,

decăderea morală. A urmat apoi Republica Socialistă România, condusă de un agramat

paranoic, care a instaurat un cult al personalităţii demenţial, similar celui din Coreea de Nord,

care a distrus o bună parte din patrimoniul istoric al ţării şi şi-a ţinut poporul în foame, frig şi

 

frică, faimoşii “cei trei F”. După 1989, s-a ratat şansa istorică a restaurării Monarhiei şi am

continuat să ne complacem în Republica lui Ion Iliescu, susţinută straşnic de bâtele

 

minerilor şi de baronii roşii. Astăzi, Republica lui Traian Băsescu marchează, indiscutabil,

unul dintre momentele cele mai grele prin care a trecut vreodată România. La peste 20 de ani

de la prăbuşirea comunismului, se fac din nou simţite accente autoritariste , nivelul demoralitate din viaţa publică este mai scăzut decât oricând, situaţia economică e dezastruoasă,

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 19/24

 

mare parte din intelectualitate este grav compromisă de colaborarea cu regimul Băsescu, iar

conducerea ţării este pe mâini corupte şi iresponsabile.   Valorile sunt răsturnate, selecţia

inversă (aceea care îi favorizează pe incompetenţii şantajabili) este criteriul predominant de

 

accedere în funcţiile de conducere. 

R.: Totuşi, Preşedintele Băsescu a condamnat comunismul. 

F.L.I.: Un gest lăudabil, probabil unul dintre puţinele lucruri pozitive din mandatele lui. Nu

discutăm aici de ce a făcut-o sau dacă este în mod sincer convins de lucrurile pe care le-a citit

atunci în Parlament, important e că a făcut-o şi asta rămâne. Din păcate însă, lucrurile au

rămas la nivel pur simbolic. După câştigarea celui de-al doilea mandat, regimul Băsescu s-a

 

grăbit să îl înlăture pe unul dintre puţinii oameni care chiar lucrau practic în direcţia

condamnării crimelor comunismului. E vorba de Marius Oprea. Dacă regimul comunist a fost

caracterizat de Preşedinte ca fiind “ilegitim şi criminal”, nu văd de ce Republica, vehicululinstituţional prin intermediul căruia comunismul şi-a înfăptuit crimele, mai supravieţuieşte

 

 încă. 

R.: Credeţi că restaurarea Monarhiei poate re zolva toate aceste probleme?  

F.L.I.: Eu nu sunt adeptul mesianismului în istorie şi nu cred că o persoană sau o instituţie

pot reaşeza singure o societate pe făgaşul ei firesc. Cred însă că România are nevoie acum de

 

echilibru, de demnitate, de moralitate şi de identitate. Adică exact de lucrurile pe care

Dinastia română le poate readuce ţării, dacă va avea şansa să domnească din nou. Monarhia

 

nu ne va rezolva toate problemele, dar ne va ajuta pe noi să ni le rezolvăm. Regele nu va

munci în locul nostru, dar va reinstaura respectul pentru munca noastră. 

R.:  Dar Regele împlineşte la anul 90 de ani. În ce măsură o restaurare a

 Monarhiei mai este posibilă?  

F.L.I.: M.S. Regele Mihai nu este doar un mare rege, respectat în întreaga lume şi un mare

patriot român. Este şi un om foarte bun, răbdător şi înţelept. Eroismul lui nu vine numai din

ceea ce a făcut pentru ţară, ci şi din ceea ce a pierdut. Regele Mihai a pierdut o ţară, dar cu

toate astea nu şi-a abandonat-o niciodată. Zeci de ani a lucrat pentru români de departe,

 

aşteptând să se întoarcă acasă. Faptul că M.S. Regele Mihai este în continuare printre noi este

un privilegiu pentru contemporanii săi, dar şi o lecţie aspră. Ne arată cât de frumoşi am fi

 

putut fi cu Regele pe Tron, dar ne vorbeşte şi despre neputinţele noastre, despre şansele

ratate, despre durerea datoriei neîmplinite. Prezenţa Regelui printre noi ne vorbeşte încă

 

despre ceea ce avem de făcut pentru ţara noastră, începând cu o analiză a propriei conştiinţe

şi terminând cu reaşezarea instituţională a ţării. Vârsta Regelui nu e un impediment;

 

dimpotrivă, e o comoară de experienţă şi înţelepciune. Iar alături de Majestatea Sa stau

Principesa Moştenitoare Margareta împreună cu Principele Consort Radu şi întreaga FamilieRegală. În primăvara lui 2010,  tânărul Principe Nicolae a primit de la Rege titlul de Alteţă

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 20/24

 

Regală. Familia Regală are un viitor, important pentru noi este ca acest viitor să se confunde

cu cel al României.

R.: Din când în când, Casa Regală se confruntă cu lovituri de imagine, cum ar 

 fi acum pretenţiile lui Dieter Stanzeleit. 

F.L.I.:  Aceste aiureli nu constituie lovituri de imagine pentru Casa Regală a României,

pentru că nu au, de fapt, nicio legătură cu ea. Aşa cum Paul Lambrino nu face parte din

Familia Regală şi orice pretenţie în acest sens este ridicolă, este evident că şi istoria

romanţată pe baza căreia Dieter Stanzeleit pretinde că ar fi fiul Regelui este o invenţie de la

un cap la altul. Regretabil este faptul că aceste diversiuni apar în mod periodic şi, îmi permit

 

să spun, deloc întâmplător. Din fericire, românii sunt destul de inteligenţi pentru a face

diferenţa dintre un Rege adevărat, un nepot din flori şi un fiu închipuit. 

R.: Care este rolul actual al Familiei Regale a României?  

F.L.I.: Indiferent dacă domneşte sau nu, Familia Regală a României rămâne o garanţie

identitară şi un model pentru societatea românească. Acţiunile caritabile ale ASR Principesa

Margareta a României, prin Fundaţia omonimă pe care o conduce, munca ASR Principele

Radu ca Reprezentant Special al Guv ernului (în perioada guvernelor Năstase şi Tăriceanu),

ca şi toate celelalte activităţi întreprinse de Casa Regală demonstrează că aceasta este o

 

prezenţă vie în societatea românească, o instituţie care îşi extrage puterea din istoria

glorioasă a Dinastiei şi foloseşte, în acelaşi timp, toate instrumentele modernităţii pentru a

 

face bine poporului român.

R.: Luni, 8 noiembrie, începând cu ora 18.00, la Ateneul Român, a avut loc un

eveniment dedicat zilei onomastice a Regelui şi manifestaţiei anticomuniste

din 1945. 

F.L.I.: Luni, 8 noiembrie 2010, începând cu ora 18.00, a avut loc, la Ateneul Român, în

prezenţa AALLRR Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu ai României, o

evocare a marii manifestaţii anticomuniste din 8 noiembrie 1945. Cu ocazia zilei onomastice

a Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României, Ateneul Român a găzduit evenimentul

 

intitulat 8 noiembrie 1945  –  8 noiembrie 2010. 65 de ani de la prima manifestaţie

anticomunistă din România. Şi-au dat concursul maestrul Dan Grigore, actorii Mariana

 

Mihuţ şi Victor Rebengiuc şi violonista Ioana Cristina Goicea. Prezentarea istorică a

mitingului din 1945 a fost făcută de acad. Dinu C. Giurescu. Au mai participat demonstranţi

 

din 8 noiembrie 1945, Asociaţia Tradiţia Militară, tineri politicieni şi reprezentanţi ai

societăţii civile. Evenimentul a fost organizat de Alianţa Naţională pentru Regatul României

 

(ANRR), Alianţa Civică, Institutul Român de Istorie Recentă, Tineretul Naţional Liberal,

Fundaţia  Horia Rusu, Fundaţia Corneliu Coposu, Fundaţia Culturală  Memoria, FundaţiaCulturală  Erbiceanu şi Iniţiativa Tinerilor pentru Modernizarea României. 

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 21/24

 

R.: Ce îşi propune Alianţa Naţională pentru Regatul României?  

F.L.I.:  ANRR este o alianţă din care fac parte mai multe organizaţii ale societăţii civ ile, care

consideră că revenirea la o Monarhie constituţională ar putea reprezenta o alternativă la

 

 blocajul instituţional şi identitar în care ne aflăm în acest moment. 

La 65 de ani de la manifestaţia din faţa Palatului Regal şi la aproape 21 de ani de la  

schimbarea de regim din 1989, Alianţa Naţională pentru Regatul României invită la reflecţie

relaxată şi proaspătă, lipsită de încrâncenare sau de prejudecăţi. Iniţiativa noastră vine din

acea parte a societăţii civile care a refuzat să se înregimenteze politic şi care militează în

continuare pentru valorile societăţii libere, pentru gândirea critică şi pentru onestitatea în

 

 viaţa publică. 

Ce a reprezentat forma de guvernământ monarhică în tradiţia românească şi care a fost rolul

 

Familiei Regale a României  în modernizarea statului, în consolidarea identităţii naţionale şi

 în obţinerea prestigiului internaţional al ţării? Ce vedeau studenţii din 1945 în M.S. Regele

 

Mihai şi ce vedem noi astăzi? Ce ar fi reprezentat restaurarea Monarhiei în 1990 şi ce

reprezintă încă astăzi această alternativă? Ce a adus regimul republican României? De ce, la

peste 20 de ani de la căderea regimului comunist (acela care a înlăturat Monarhia), în

recentul proiect al Strategiei Naţionale de Apărare, forma republicană de guvernămân t este

 

inclusă în categoria “interesului naţional”? Toate aceste teme merită o atentă reflecţie. 

Într-o Românie care trece printr-o profundă criză economică, socială şi morală, într-un

 

mediu aparent incapabil să discearnă valorile autentice de falsele modele şi teme, ANRR 

doreşte să readucă în discuţia publică virtuţile unei Monarhii constituţionale şi necesitatea

 

unei prezenţe permanente şi eficace a Familiei Regale a României în viaţa societăţii

româneşti. 

1944 - Jaful ocupaţiei sovietice 

Năvălite în ţară după 23 august 1944, hoardele ocupanţilor sovietici s-au comăportat cu aceeaşi barbarie ca a

ocupanţilor turci şi tătari din evul mediu. 

 Între 23 august şi 12 septembrie 1944, dată la care a fost semnat armistiţiul, armatele sovietice au făcutprizonieri între 130.000 - 160.000 de militari români şi au scos din ţară bunuri în valoare de 2 miliarde de dolariamericani.

 În perioada 23 august - 31 decembrie 1944, Inspectoratul de jandarmi Iaşi a constatat pe teritoriul a 6 judeţe,Bacău, Fălciu, Iaşi, Neamţ, Roman şi Vaslui, următoarele fapte ale soldaţilor sovietici: 61 de agresiuni contrajandarmilor soldate cu 3 morţi, 3399 devastări, 10.065 vehicule confiscate, 97.360 animale confiscate, dintrecare 8.169 cai, 10.452 boi şi vaci, 60.864 oi, 7.615 porci şi 10.220 păsări, 35.000 de tone de cereale luate, 110persoane ucise şi 53 grav rănite.

La începutul lunii octombrie 1944, dorind să-şi stabilească o bază militară la Craiova cu scopul de a sprijiniarmata populară de eliberare a Iugoslaviei, sovieticii au luat drastice măsuri, printre care şi confiscarea unor

bunuri materiale.

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 22/24

 

Astfel, la 12 octombrie, Ivan A. Serov, comisar adjunct al Afacerilor Interne al URSS, raporta lui Lavrenti P.Beria, comisarul poporului pentru Afacerile Interne al URSS, că, din ordinul sovieticilor, Siguranţa română aarestat în total 55 de persoane cu orientări antisovietice, printre care se numărau comandantul garnizoaneiromâne, locotenent-colonel Buzia, prefectul judeţului, general de divizie în rezervă Petrescu, directorulbiroului Siguranţei, Pârvulescu, şeful poliţiei, Vlasia, primarul oraşului, general de divizie în retragere Popescu.

De asemenea, fuseseră ridicate şi predate 90 de arme de foc cu ţevi ghintuite, peste 800 de aparate de radio,fuseseră sechestrate 12 automobile deţinute ilegal, 17 camioane de producţie sovietică aflate la dispoziţiaunităţilor române, fuseseră retrase din circulaţia oraşului Craiova şi expediate la Odesa 7 troleibuze, 7tramvaie, stâlpi de fontă, cablu electric şi statui de bronz luate de români din URSS.

 În oraş au fost desfăşuraţi 2.000 de ostaşi din trupele N.K.V.D., plasaţi în zonele principale, pentruintroducerea regimului militar sever, iar 250 de soldaţi formau rezerva de intervenţie în cazuri speciale.  

De fapt, Comisia Aliată (Sovietică) de Control din România, condusă de mareşalul Rodion I. Malinovski şi avândca locţiitori, pe rând, pe generalul-locotenent V.P. Vinogradov şi pe generalul-colonel Ivan Z. Susaikov, adevenit organul de conducere sovietică în România, adevărata deţinătoare a puterii în ţară.

Această poziţie a fost consolidată din punct de vedere militar prin reducerea forţelor poliţiei române, la 2octombrie 1944, de la 18.000 la 12.000 de oameni, iar la 26 octombrie şi a armatei române din interior, de la 13 divizii complete la 3 divizii cu efectiv redus, în total 10.000 de oameni.

De asemenea, efectivele de grăniceri şi jandarmi au fost reduse de la 74.086 la 58.018 oameni. În ansamblu,forţele armate române au fost reduse, de la 419.000 de oameni în mai 1945, la doar 136.000 de oameni îndecembrie 1947.

 În schimb, numărul trupelor sovietice staţionate în România a crescut de la 80.000, la 8 mai 1945, la 615.000,la 1 martie 1946. Deşi, treptat, numărul lor a scăzut (400.000 la 1 iunie 1946 şi 240.000 la 1 noiembrie 1946),ele au reprezentat elementul esenţial în desfăşurarea evenimentelor politice şi de altă natură ce au avut loc înţara noastră. 

Sovieticii, prin intermediul P.C.d.R., devenit Partidul Comunist Român la conferinţa din octombrie 1945, auintrodus în România sistemul comunist cu ideologia sa, după care au transformat ţara într-o anexă a imperiuluilor.

---Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej - Eugen Denize, Memoria,Revista gândirii arestate, Nr. 29

Comunizarea şi distrugerea României de către Uniunea Sovietică 

 Începuturile comunizării: 23 august 1944 - 30 decembrie 1947

6 martie 1945 - comuniştii, cu sprijinului politic, diplomatic şi militar sovietic, preiau puterea executivă,instaurând guvernul dr. Petru Groza

19 noiembrie 1946 - prin falsificării alegerilor, comuniştii preiau puterii legislative 

30 decembrie 1947, abdicarea regelui Mihai I şi proclamarea Republicii Populare Române - România este îngropată total de Uniunea Sovietică 

Toate partidele politice au fost eliminate, ultimul dintre ele, Partidul Social-Democrat, fiind înghiţit decomunişti la congresul de fuziune din 21 - 23 februarie 1948, în urma căruia a rezultat Partidul MuncitorescRomân, denumire sub care se va ascunde Partidul Comunist până în vara lui 1965.

Poliţia, Jandarmeria, Siguranţa generală, Serviciul Special de Informaţii au fost infiltrate de sovietici care,după 6 martie 1945, înfiinţează Brigada Mobilă Specială, embrionul viitoarei Securităţi, şi declanşează orepresiune generală nemaiîntâlnită în istoria ţării, represiune ce va dura aproape două decenii şi va schimbafaţa României. 

Fiecare pas politic spre comunism s-a reflectat şi în domeniul economiei. Astfel, la câteva zile de la instalare,

guvernul Petru Groza a efectuat reforma agrară din 23 martie 1945 prin care au fost expropriate 1.468.000 ha,din care 1.109.000 au fost date în proprietate ţăranilor, iar restul au fost trecute la rezerva de stat.

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 23/24

 

 Cu ocazia reformei s-au confiscat 3130 tractoare, 1276 pluguri de tractor, 682 locomobile, 1274 batoze pentrucereale, 1031 secerători-legători, 1100 secerători simple şi a fost desfiinţată clasa moşierimii.

"După victoria" în alegerile din 19 noiembrie 1946, puterea comunistă a etatizat Banca Naţională, la 1 ianuarie1947, după care, la 15 august al aceluiaşi an, a efectuat o reformă monetară prin care erau deposedaţi toţi

proprietarii de capital. În acei ani, pe lângă obligaţiile economice pe care România le avea faţă de URSS ca urmare a convenţiei dearmistiţiu din 12 septembrie 1944, puterea comunistă a înfeudat ţara şi mai mult faţă de interesele sovietice.

8 mai 1945 - este semnat un acord comercial cu Uniunea Sovietică prin care se înfiinţau sovromurile. Peaceastă cale au luat fiinţă Sovrompetrol, Sovromtransport, Sovrommetal, Societatea de transporturi aerieneromâno-sovietice T.A.R.S., Sovromlemn, Banca Sovieto-Română, Societatea Anonimă Sovrombanc.

Timp de aproape un deceniu, până la desfiinţarea lor între 1954 şi 1956, aceste sovromuri au fost principalamodalitate prin care Uniunea Sovietică a exploatat economic România, aproape întregul surplus economic alţării luând calea Răsăritului.

 În 1947 situaţia economică a României era dezastruoasă, la aceasta adăugându-se despăgubirile pe care le aveade plătit faţă de URSS şi care se ridicau la 1.195 milioane dolari, dintre care 75 milioane pentru întreţinereaarmatelor, 300 milioane despăgubiri propriu-zise, 470 milioane restituiri, 200 milioane reîntregiri în drepturi şi50 milioane cu alte destinaţii. 

Această nemiloasă exploatare la care era supusă România s-a reflectat dureros în nivelul de trai al populaţiei.

Astfel, indicele preţurilor în Bucureşti a crescut de la 100 în 1943 la 2.712 în martie 1945, deci de peste 27 deori, iar în 1946 preţul cărnii a crescut cu 400%, al cartofilor cu 800%, al pâinii şi al fasolei cu 1000%. 

După proclamarea Republicii Populare Române la 30 decembrie 1947, a urmat asaltul comuniştilor asuprasocietăţii româneşti, vizând realizarea modelului sovietic.

11 iunie 1948: naţionalizarea principalelor întreprinderi industriale, miniere, bancare, de asigurări şi detransport

1 iulie 1948: s-a instituit planificarea centralizată a economiei

3 august 1948: s-a reorganizat învăţământul după model sovietic 

7 octombrie 1948: au fost create staţiunile de maşini şi tractoare în agricultură - S.M.T.

2 martie 1949: au fost expropriate moşiile de 50 de hectare rămase în urma reformei agrare din 23 martie1945, cu o suprafaţă totală de 342.319 ha,

3- 5 martie 1949: s-a hotărât începerea colectivizării agriculturii

2 aprilie 1949: s-au naţionalizat farmaciile 

30 august 1948: se înfiinţează Securitatea 

23 ianuarie 1949: se înfiinţează miliţia

17 februarie 1949: se înfiinţează trupele de securitate 

s-a declanşat o represiune fără precedent împotriva poporului român (fenomenul Piteşti, canalul Dunăre-MareaNeagră),

20 aprilie 1950: a fost naţionalizată o mare parte a fondului de locuinţe 

30 mai 1950: s-a introdus munca forţată prin noul Cod al Muncii 

23 iulie 1950: s-a realizat o nouă împărţire teritorial-administrativă a ţării în regiuni şi raioane 

noiembrie 1948 - mai 1950: a fost epurat Partidul Muncitoresc Român, fiind excluşi peste 192.000 de membri

5/10/2018 ABOLIREA MONARHIEI 1947 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/abolirea-monarhiei-1947 24/24

 

1948 şi 1952: au fost adoptate două Constituţii ale R.P.R. după model sovietic 

---Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej - Eugen Denize, Memoria,Revista gândirii arestate, Nr. 29

Şantaj la Transilvania 

După 1944 - un rol important în desfăşurarea evenimentelor din România l-a avut Transilvania de nord-vest,teritoriu pe care sovieticii, cum ei înşişi o recunosc, l-au folosit ca pe un mijloc de presiune şi şantaj asupraguvernelor de la Bucureşti, până la 6 martie 1945.

Astfel, la 26 decembrie 1944, A.J. Lavrentiev, comisarul poporului pentru Afaceri Externe al R.S.S.F. Ruse, îiscria lui Vâşinski, arătându-i că, la cererea guvernului român de a se introduce administraţia românească înTransilvania de Nord, guvernul sovietic a declarat, prin Comisia Aliată de Control, că problema termenului şimodalităţilor de instalare în Transilvania de nord a organelor administrative româneşti se află într-o legăturăindisolubilă cu problema îndeplinirii Convenţiei de armistiţiu.

 În concepţia lui Lavrentiev şi, prin urmare, a autorităţilor sovietice "... problema remiterii către România aTransilvaniei de Nord trebuie să servească drept cea mai importantă pârghie pentru influenţarea guvernuluiromân, nu numai în domeniul îndeplinirii obligaţiilor economice din Convenţia de armistiţiu, dar şi în domeniulpromovării politicii sale interne şi externe".

Semnificativ în ceea ce priveşte acest obiectiv al politicii sovietice în România este răspunsul pe care l-au datcomuniştii români, principalii lui beneficiari. Exponenţii Frontului Naţional Democrat din nordul Transilvaniei,organizaţie creată de comunişti la 12 octombrie 1944, au manifestat o clară tendinţă de transformare a zonei

 într-o autonomie, tendinţă care ar fi dus la ruperea acestui teritoriu din trupul ţării. 

---Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej - Eugen Denize, Memoria,Revista gândirii arestate, Nr. 29