Upload
elenaanca
View
4
Download
1
Embed Size (px)
DESCRIPTION
instr fiscale
Citation preview
MODALITĂŢI ŞI
INSTRUMENTE DE PLATĂ
NOŢIUNI GENERALE PRIVIND INSTRUMENTELE DE
PLATA
Plata, în sensul normelor BNR este „orice operaţiune, atât de plată,
cât şi de încasare, rezultată în urma unei operaţiuni comerciale
realizată de o unitate bancară pentru contul unui client al său, sau în
numele şi pentru contul său“.
Plăţile se fac prin două modalităţi şi anume:
plăţi cu numerar;
plăţi prin virament.
Plăţi cu numerar
Numerarul este mijlocul de plată primar ce a dominat până ȋn prezent,
modul de efectuare a plăţilor. De la începuturi şi până în prezent,
numerarul este şi a fost un instrument de plată general valabil şi cu efect
imediat, având gradul de lichiditate cel mai ridicat, nefiind grevat de nici o
altă obligaţie cum sunt spre exemplu, titlurile de credit.
Plăţi prin virament
Această modalitate de efectuare a plăţilor este cea mai importantă ca
volum şi a apărut o dată cu băncile fiind strâns legată de acestea.
Viramentul este de două tipuri:
de credit este cel mai utilizat şi constă în faptul că plătitorul
(debitorul) dispune de fondurile sale şi dă dispoziţie să se efectueze
plata. Din această grupă face parte cel mai important
instrument de plată: ordinul de plată.
de debit utilizarea sa este mai rară. În prealabil este dat
consimţământul plătitorului transmis băncii sale. Prin acest
consimţământ, plătitorul împuterniceşte creditorul să facă toate
demersurile pentru efectuarea plăţii, adică să depună documentele
la bancă, şi să ceară ca suma de plată să fie transferată în contul
său. În cazul viramentului de debit, întâlnim: cambia, biletul la
ordin şi cecul.
Instrumenele de plată utilizate pentru efectuarea de plăţi cu numerar
sau prin virament sunt: moneda propriu zisă şi documentele bancare
operaţionale pe suport de hartie, magnetic sau electronic, care
funcţionează pe baza unor tehnici bancare, reglementate de BNR,
specifice de operare în vederea transferului de fonduri de la ordonator
către beneficiar.
Instrumentele de plată cu numerar sunt cea mai veche formă de
circulaţie monetară. Pentru a îndeplini funcţia de instrument de plată,
numerarul necesită un complex de tehnici şi reglementari cu caracter
normativ emise de BNR ȋn calitatea sa de bancă centrală.
Instrumentele de plată fară numerar sunt documente standardizate
care conţin instrucţiuni de plată date de plătitor băncii sale pentru a
efectua transferul fondurilor către banca beneficiarului.
PRINCIPALELE ETAPE ALE UNEI PLĂŢI
FĂRĂ NUMERAR
Vanzare de bunuri şi servicii
COMPENSARE ŞI
DECONTARE
CREDITOR
BANCA
CREDITORULUI
Creditare
Instrument de plată
(2)
BANCA
DEBITORULUI
Instrument
de plată (2) Debitare
Instrument
de plată (1)
DEBITOR
CECUL este un instrument de plată prin care titularul (emitentul) dă o
instrucţiune băncii sale de a pune la dispoziţie o sumă de bani unei
persoane nominalizate sau pentru retragere de numerar de către titular.
CECUL este un instrument de plată purtător al unei creanţe care oferă
beneficiarului accesul la fonduri în momentul prezentării la plată, acesta
find un instrument de plata la vedere, orice menţiune contrară fiind nulă.
Operaţiunile cu cecuri implică următorii actori:
Trăgătorul este emitentul cecului pe baza disponibilului aflat în cont şi
care da o dispoziţie de plată, necondiţionată, instituţiei bancare la care
are deschis contul. Acesta este responsabil pentru asigurarea
disponibilului ȋn contul din care se efectuează tranzacţia.
Trasul este instituţia bancară la care trăgătorul are deschis contul şi
care efectuează plata, numai dacă tragătorul are disponibilităţi în cont,
către o terţă parte sau chiar către trăgător dacă acesta solicită să i se
elibereze numerar. Este răspunzător pentru efectuarea plăţii la
prezentarea cecului şi de întârzierile care pot avea loc.
Beneficiarul este partea care primeşte suma transmisă de trăgător iar
în situaţia în care trăgătorul a dispus să i se elibereze numerar, acesta
apare şi în postura de beneficiar. Acesta răspunde pentru
neprezentarea la bancă în termen în vederea primirii sumei.
1. În baza unui disponibil constituit, trăgătorul primeşte de la BANCA un
carnet de cecuri;
2. Între trăgător şi beneficiar se încheie un contract, care are ca obiect
transferul de active sau prestări de servicii;
3. Trăgătorul emite cecul prin care dă ordin băncii sale să plătească la
prezentare posesorului său, beneficiarul, suma înscrisă pe cec;
4. Vânzătorul (beneficiarul) expediază marfa cumpărătorului (trăgătorului);
5. Beneficiarul depune cecul spre încasare la banca sa;
6. Banca benef trimite cecul spre verificare la banca cumpărătorului;
7. Banca cumpărătorului verifică disponibilul din cont şi acceptă plata;
8. Vânzătorul încasează suma.
CUMPĂRĂTOR
(TRĂGĂTOR)
VANZĂTOR
(BENEFICIAR)
7
1 2
5 8
6
3
BANCA
VANZĂTOR
BANCA
CUMPĂRĂTOR
Ordinul de plată este o dispoziţie necondiţionată, dată de emitentul
acesteia unei bănci receptoare de a pune la dispozitia unui beneficiar o
anumită sumă de bani.
Ordinul de plată este instrumentul efectiv care circulă între emitent şi
beneficiar, prin intermediul sistemului bancar, fiind purtătorul transferului
de fonduri între cei doi parteneri.
Ordinul de plată presupune ca emitentul să aibă disponibilităţi
suficiente în cont la banca sa pentru a putea acoperii transferul (transfer
credit) şi comisionul aferent.
PATRICIPANŢII IMPLICAŢI ÎN UTILIZARE UNUI ORDIN DE PLATĂ
emitentul - persoana care emite OP-ul pe cont propriu şi care poate fi
plătitorul sau orice instituţie emitentă, inclusiv instituţia iniţiatoare;
plătitorul - persoana care emite, în nume şi pe cont propriu, OP-ul în
cadrul unui transfer-credit (plătitorul poate fi un client al instituţiei
iniţiatoare sau chiar instituţia iniţiatoare);
beneficiarul - persoana desemnată prin OP de către plătitor să
primească o anumită sumă de bani (beneficiarul poate fi un client al
instituţiei destinatare sau chiar instituţia destinatară);
instituţia iniţiatoare - prima instituţie care emite OP-ul pe cont
propriu în cadrul unui transfer-credit;
instituţia destinatară - instituţia care recepţionează şi acceptă un
OP fie în nume propriu, fie pentru a pune la dispoziţia beneficiarului
o anumită sumă de bani, prin creditarea contului beneficiarului sau
prin eliberarea sumei respective în numerar, în cadrul unui transfer-
credit;
instituţia emitentă - orice instituţie, cu excepţia instituţiei
destinatare, care emite un OP, inclusiv instituţia iniţiatoare;
instituţia receptoare - instituţia care recepţionează un OP în
vederea executării acestuia, inclusiv instituţiile iniţiatoare şi
destinatară;
instituţia intermediară - orice instituţie emitentă sau receptoare,
alta decât cea a emitentului sau a beneficiarului, care participă la
executarea unui transfer-credit.
1. Obligaţia de plată a ordonatorului (cumpărător) rezultată în urma
incheierii unui contract comercial cu beneficiarul (vanzător);
2. Ordonatorul emite OP-ul şi constituie un provizion la banca sa;
3. Instrucţiuni privind efectuarea plăţii prin OP;
4. Notificarea beneficiarului plăţii (vanzător);
5. Expedirea mărfurilor de beneficiar către ordonator;
6. Prezentarea documentelor şi încasarea plăţii;
7. Acoperirea plăţii;
8. Notificarea si predarea documentelor.
BANCĂ CUMPĂRĂTOR
(ORDONATOR)
BANCĂ VANZĂTOR
(BENEFICIAR)
CUMPĂRĂTOR
(ORDONATOR)
VANZĂTOR
(BENEFICIAR) 5
7
1 4 6
3
1
8
Cambia este atât un instrument de plată un cât şi titlu de credit ce
exprimă obligaţia asumată de un debitor de a plăti la vedere sau la
scadenţă o sumă de bani în favoarea unui beneficiar.
Cambia este un înscris formal, prin care trăgătorul dă o dipoziţie
necondiţionată trasului de a plăti beneficiarului o anumită sumă de
bani.
Cambia pune în legatură cel puţin trei persoane:
Trăgătorul este persoana care emite (trage) cambia, respectiv
creditorul care dă ordin trasului (debitorului) să platească o sumă
fixă beneficiarului, faţă de care tragătorul are o anumită obligaţie de
plată.
Trasul este persoana care va trebui să platească beneficiarului
suma înscrisă pe cambie şi care poate fi: importatorul, cumpărătorul,
debitorul.
Beneficiarul este persoana în favoarea căreia trebuie făcută plata
respectiv acela care va încasa suma înscrisă în trată şi care se
poate găsi în situaţia de creditor al trăgătorului sau în alte situaţii.
1. Emiterea cambiei de către trăgător;
2. Acceptarea cambiei de către tras;
3. Remiterea cambiei de către trăgător, beneficiarului;
4. Prezentarea cambiei la plata de beneficiar, trasului;
5. Plata cambiei la scadenţă de către tras, beneficiarului;
6. Fluxuri comerciale;
7. Fluxuri de credit;
BENEFICIAR
CREDITOR
TRAS
(BANCA PLATITOR) TRAGATOR
1
2
3
6
7
5
4
6
7
Biletul la ordin este un titlu de credit, sub semnătură privată, care
pune în legătură două persoane, emitentul şi beneficiarul.
Biletul la ordin este o variantă a cambiei care pune în legatură
numai două persoane, debitor şi creditor, spre deosebire de cambie
care stabilea relaţii între trei persoane.
Biletul la ordin este completat şi semnat de emitent care în calitatea
sa de debitor se obligă să plătească o sumă de bani, la un anumit
termen sau la prezentare, beneficiarului în calitate de creditor al
emitentului sau al oricărui posesor legitim al titlului.
La emitere, biletul la ordin este o promisiune scrisă oficială care se
transformă în instrument de plată în momentul prezentării la plată.
Acesta se emite la cererea beneficiarului ca o recunoaştere a datoriei
debitorului pentru activele transferate.
Angajamentul de plată al emitentului în favoarea beneficiarului;
Avalizarea biletului la ordin de către un terţ;
Formula consacrată care exprima voinţa de plată este "voi plăti"
sau "mă oblig să plătesc", ceea ce înseamnă o promisiune, un
angajament, dar nu constituie o dispoziţie fermă de plată.
Obligaţia de plată este necondiţionată, deci nimeni nu are dreptul
să înscrie condiţii de plată care ar afecta încrederea în document. Prin
încasarea biletului la ordin obligaţiile între participanţii la circuitul
respectivului document s-au stins.
ANDOSARE
(GIR)
AVALIST
(GARANT)
BENEFICIAR
EMITENT
(TRAGATOR)
PLATITOR
(TRAS)
1
2 2
AVALIST
(GARANT)
SCONTARE
RESCONTARE
FORFETARE
CARDUL este un instrument de plată electronică, respectiv un
suport de informaţie standardizat, securizat şi individualizat, care
permite deţinătorului sau să utilizeze disponibilităţile băneşti
proprii dintr-un cont deschis pe numele său la emitentul cardului
ori să utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit în
prealabil, deschisă de bancă în favoarea deţinătorului cardului, în
vederea efectuării următoarelor operaţiuni:
retragerea de numerar, respectiv încărcarea şi descărcarea
unităţilor valorice în cazul unui instrument de plată de tip monedă
electronică, de la terminale ATM, sau de la ghişeele băncii
acceptante;
plata bunurilor sau a serviciilor achiziţionate de la comercianţii
acceptanţi prin intermediul terminalelor POS;
transferurile de fonduri între conturi, altele decât cele ordonate şi
executate de instituţiile financiare, efectuate prin intermediul
instrumentului de plată electronică.
Cardul conţine elemente de securizare şi de individualizare
încorporate pe suprafaţa sa care să asigure următoarele
caracteristici obligatorii:
suport fizic din material plastic şi cu dimensiuni standard;
aversul care conţine numărul cardului, numele şi prenumele
posesorului, data expirarii valabilitatii [LL/AA] şi elemente
destinate informării (sigla proprietarului de marcă, denumirea
şi/sau sigla emitentului, o hologramă de securitate
tridimensională);
reversul care conţine o bandă magnetică pentru înregistrare şi/sau
un microprocesor integrat, un panel de semnatură;
pentru asigurarea interoperabilităţii sistemelor de plăţi electronice
emitenţii trebuie să folosească numai standarde EMV (Europay,
Mastercard, VISA).
CARDURILE DIN PUNCT DE VEDERE TEHNIC POT FI:
Card cu bandă magnetică. Are prevăzut pe verso o bandă
magnetică cu ajutorul căreia se efectuează procesul de citire şi
transfer a datelor. Cardurile cu bandă magnetică au dezavantajul că
pot fi uşor de falsificat şi utilizat în mod fraudulos, ceea ce reprezintă
un risc pentru posesor.
Card cu microprocesor. Acest instrument de plată este cunoscut
şi sub denumirea de SMART CARD.
Cardul cu microprocesor prezintă o serie de avantaje faţă de cardul
cu bandă magnetică cum ar fi: reduce al minim a riscul de a fi falsificat,
ȋntăreşte controlul în momentul folosirii şi are o capacitate sporită de
stocare a datelor.
Card hibrid (dual card). Acest instrument de plată conţine pentru
stocarea informaţiilor atât o bandă magnetică, cât şi un microprocesor
ceea ce ȋi permite efectuarea unor operaţiuni combinate, specifice
fiecărui tip de card.
CARDURILE DIN PUNCT DE VEDERE FUNCŢIONAL POT FI:
Card de debit permite utilizatorului sa dispuna doar de disponibilităţile
băneşti proprii existente în contul de card deschis la banca emitentă
pentru efectuarea operaţiunilor de plată pentru bunuri şi servicii
achiziţionate şi pentru retragerile de numerar.
Card de debit cu descoperire de cont (overdraft) permite
efectuarea de tranzacţii peste disponibilităţile băneşti din contul de card,
într-o anumită limită predeterminată respectiv o facilitate de descoperit de
cont.
Card de credit. Este un instrument de plată, prin intermediul căruia
utilizatorul dispune de disponibilităţile băneşti ale băncii emitente, oferite
sub forma unei unei linii de credit revolving.
Mecanismul operaţiunilor de plată cu card bancar
1. Utilizatorul cardului bancar plateşte contravaloarea bunurilor şi/sau
serviciilor prin intermediul terminalelor POS;
2. Comerciantul solicită autorizarea tranzacţiei de către centrul de autorizare;
3. Centrul de autorizare transmite cererea către banca emitentă;
4. Banca emitentă verifică contul utilizatorului şi efectuează plata;
5. Banca emitentă autorizează tranzacţia prin intermediul centrului de
autorizare;
6. Centrul de autorizare transmite codul de autorizare comerciantului;
7. Comerciantul livrează bunurile şi/sau prestează serviciile solicitate de client;
CENTRU DE
AUTORIZARE
COMERCIANT
(BENEFICIAR) UTILIZATOR DE
CARD BANCAR
1
7
3
2 6
5
4 BANCA
EMITENTĂ CONT
UTILIZATOR