79331999-Manual-7-Site

EuroComRom - Şapte site:

Să citim şi să înţelegem simultan limbile romanice

Editiones EuroCom

ed.

Horst Günter Klein, Franz-Joseph Meissner,Tilbert Dídac Stegmann, Lew Zybatow

Vol. 7

Sanda ReinheimerHorst G. Klein - Tilbert D. Stegmann

EuroComRom - Şapte site:

Să citim şi să înţelegem simultan limbile romanice

EDITURA Cavallioti · Bucureşti 2001

Metoda EuroCom a primit în 1999

premiul european pentru proiecte lingvistice inovatoare

EuroCom® este o marcă înregistrată şi protejată.

Informaţii despre EuroCom în 11 limbi pe Internet:

www.eurocomresearch.net

© Horst G. Klein – Tilbert D. Stegmann, Frankfurt am Main, 1999

Toate drepturile rezervate

ISBN 973 – 9463 – 35 - 5

© Cavallioti 2001

Toate drepturile rezervate pentru prezenta edi]ie

St r . Washington nr . 24, 71241 Buchares t

Tel . : 40-1-6794726

Fax. : 40-1-2305295

S. Reinheimer, H.G.Klein, T. D. Stegmann, EuroComRom

Tabla de materii

Cuvânt înainte ............................................................................................................... 1

1. Introducere .........................................................................................................3

1.1. Varietatea şi bogăţia limbilor europene..........................................................3

1.2. EuroCom multilingv .......................................................................................3

1.3. Nici o limbă străină nu este un teren virgin ....................................................5

1.4. Cele şapte site ................................................................................................6

1.5. Diferitele limbi ...............................................................................................8

1.6. EuroCom – un manual....................................................................................9

1.7. Învăţarea limbilor străine şi motivaţia ............................................................9

1.8. Strategia EuroCom.......................................................................................11

2. Citirea Textelor ................................................................................................14

2.1. Strategia alegerii textului .............................................................................14

2.2. Cunoştinţe preliminare la abordarea unui text..............................................14

2.3. Procedeul aplicat la citit...............................................................................14

2.4. Texte experimentale pregătitoare..................................................................17

2.4.1. Procesul deducţiei în limba maternă........................................................17

2.4.2. Deducţie într-o limbă romanică ..............................................................17

2.4.3. Capacitatea auto-explicativă a unui text ..................................................18

2.4.4. Ponderea sensului supraordonat ..............................................................19

2.4.5. Deducţia – un procedeu indispensabil .....................................................20

3. Cele şapte site...................................................................................................21

3.1. Prima sită: vocabularul internaţional ...........................................................21

3.2. Cea de-a doua sită: vocabularul panromanic [VP].......................................283.2.1. Cuvinte moştenite în toate limbile romanice ...........................................29

3.2.2. Cuvinte moştenite în aproape toate limbile romanice ..............................35

3.2.3. Cuvinte panromanice care nu au pretutindeni aceeaşi semnificaţie..........37

3.2.4. Text-exerciţiu cu vocabularul moştenit ...................................................37

3.2.5. Cuvinte împrumutate din limbile germanice ...........................................42

3.3. A treia sită: corespondenţele fonetice şi grafice (CF) ...................................433.3.1. Corespondenţe italiano-romanice............................................................46

3.3.2. Corespondenţe portughezo-romanice ......................................................51

3.3.3. Corespondenţe catalano-romanice ..........................................................56

3.3.4. Corespondenţe hispano-romanice ...........................................................62

3.3.5. Texte-exerciţiu în occitană şi sardă .........................................................67

3.4. Sita a patra: grafii şi pronunţii (GP).............................................................703.4.1. Tabel de grafii şi pronunţii......................................................................70

3.4.2. Locuri “corosive” în vorbire ...................................................................71


3.4.3. Pronunţare romanică corectă...................................................................75

3.4.4. Texte exerciţiu........................................................................................76

3.5. Sita a cincea: structuri sintactice panromanice.............................................82

3.5.1. Tipurile principale de propoziţii panromanice.........................................82

3.5.2. Alte structuri sintactice panromanice ......................................................84

3.5.3. Texte paralele pentru exerciţii.................................................................86

3.6. Sita a şasea: elemente morfo-sintactice ........................................................89

3.6.1. Articolul hotărât şi nehotărât...................................................................89

3.6.2. Contopirea prepoziţiei şi articolului ........................................................90

3.6.3. Marcarea pluralului ................................................................................90

3.6.4. Distincţia de gen.....................................................................................90

3.6.5. Cazul......................................................................................................90

3.6.6. Comparaţia .............................................................................................91

3.6.7. Adverbele...............................................................................................91

3.6.8. Terminaţiile verbelor: .............................................................................91

3.6.9. Timp şi mod ...........................................................................................93

3.7. Sita a şaptea: prefixe şi sufixe.......................................................................95

3.7.1. Lista celor mai frecvente prefixe.............................................................95

3.7.2. Lista celor mai frecvente sufixe ..............................................................97

4. Cuvinte de profil ............................................................................................100

5. Texte recomandate pentru exersarea deducţiei optimizate...............................107

5.1. Culegeri de texte.........................................................................................1075.1.1. O culegere proprie de texte...................................................................107

5.1.2. Învăţarea limbii materne .......................................................................108

5.1.3. Alte limbi străine din aceeaşi familie lingvistică ...................................108

5.1.4. Interesul faţă de text şi faţă de limbă .....................................................109

5.1.5. Progrese la alegerea textului într-o nouă limbă......................................109

5.2. Texte romanice paralele .............................................................................111

6. Limbile individuale ........................................................................................118

6.1. Miniportret al limbii franceze .....................................................................1196.1.1. Răspândire geografică şi număr de vorbitori .........................................119

6.1.2. Origine şi dezvoltare istorică ................................................................119

6.1.3. Limba d’oïl şi limba d’oc......................................................................121

6.1.4. Varietăţi ale limbii franceze..................................................................121

6.1.5. Caracteristici ........................................................................................122

6.1.6. Mini-vocabular .....................................................................................123

6.1.7. Cuvinte de structură..............................................................................128

6.2. Miniportret al limbii italiene.......................................................................1316.2.1. Răspândire geografică şi număr de vorbitori .........................................131


6.2.3. Diversitate dialectală ............................................................................132

6.2.4. Caracteristici ........................................................................................132

6.2.5. Mini-vocabular .....................................................................................133



6.3. Miniportret al limbii catalane.....................................................................141

6.3.1. Răspândire geografică şi număr de vorbitori .........................................141


6.3.3. Varietăţi dialectale................................................................................143

6.3.4. Caracteristici ........................................................................................143

6.3.5. Mini-vocabular .....................................................................................145


6.4. Miniportret al limbii spaniole .....................................................................1526.4.1. Răspândire geografică şi număr de vorbitori .........................................152


6.4.3. Varietăţi ale limbii spaniole ..................................................................153

6.4.4. Caracteristici ........................................................................................154

6.4.5. Mini-vocabular ....................................................................................155


6.5. Miniportret al limbii portugheze .................................................................162

6.5.1. Răspândire geografică şi număr de vorbitori .........................................162


6.5.3. Varietăţi ale limbii portugheze..............................................................163

6.5.4. Caracteristici ........................................................................................165

6.5.5. Mini-vocabular .....................................................................................166


7. Bibliografia lucrărilor despre intercomprehensiune.........................................174


1

CUVÂNT ÎNAINTE

Învăţarea simultană a mai multor limbi caracterizează din ce în ce mai mult un

spaţiu pe care îl dorim “fără frontiere”. Iar pentru limbile înrudite, suprimarea

barierelor lingvistice se realizează cu cea mai mare uşurinţă. Este suficient să pui înmişcare tot ceea ce ştii despre propria ta limbă pentru a avea repere cu ajutorul cărora

să intri cu uşurinţă în spaţiul unei limbi înrudite şi a afla treptat diferenţele care te

împiedecă să înţelegi totul de la bun început. Limbile romanice sunt privilegiate din

acest punct de vedere; nu numai prin moştenirea latină, care a structurat în mod

similar diferitele compartimente ale acestor limbi, ci şi prin presiunea influenţelor

latineşti şi interromanice care s-au exercitat în timp, şi care au creat între aceste limbi

elemente de convergenţă care fac posibilă trecerea cu uşurinţă de la una la cealaltă.

Cunoaşterea latinei − oricât de precară ar fi ea în învăţământul de astăzi − oferăpuncte stabile de referinţă pentru descifrarea continuităţii şi a discontinuităţilor care

caracterizează acest domeniu lingvistic. Pe de altă parte, dezvoltarea lingvisticii

comparate, disciplină care de mai bine de un secol are în vedere studiul asemănărilor

şi deosebirilor dintre idiomurile romanice, precum şi motivaţia istorică a acestora,

sugerează permanent procedeele cele mai economice pentru prezentarea diferenţiată a

limbilor înrudite.

Aşa se explică faptul că au apărut în ultimul timp, pentru domeniul romanic, o

serie de încercări de a facilita accesul la cunoaşterea unui număr cât mai mare de

limbi înrudite; între altele, EuRom4. Apprentissage simultané de quatre langues

romanes, projet original et coordination générale − Claire Blanche-Benveniste, La

Nuova Italia, 1997, manual de predare a patru limbi romanice − franceză, italiană,

potugheză, spaniolă − din perspectiva oricăreia dintre ele către celelalte trei;

Ensenyament − aprenentatge de llengües romàniques. Nous enfocaments, Barcelona,

1998 etc., care aduce în prim plan şi limba catalană; Sanda Reinheimer & Liliane

Tasmowski, Pratique des langues romanes. EspagnoL, françAis, iTalien, portugaIs,

roumainN, L’Harmattan, Paris − Montréal, 1997, şi, în cele din urmă, Horst G. Klein

& Tilbert D. Stegmann, EurocomRom − Die Sieben Siebe. Romanische Sprachen

sofort lesen können. Français − català − español − italiano − português − română,

Frankfurt am Main, 1999; ediţia a III-a, Shaker Verlag, Aachen, 2001, destinat

vorbitorilor germani pentru învăţarea limbilor romanice, pe care-l oferim acum întraducere românească, adaptat pentru vorbitorii de limbă română.

EurocomRom este rezultatul unui proiect cuprinzător, care are în vedere

elaborarea de manuale similare pentru limbile germanice şi pentru limbile slave.

Subtitlul: 7 site. Să citim şi să înţelegem simultan limbile romanice ne arată căscopul lui este de a-l ajuta pe cititor să dobândească receptivitate în înţelegerea

textelor romanice, fără să fie un manual tradiţional de învăţare şi fără să înlocuiascăstrategiile consacrate pentru învăţarea limbilor străine.

Metoda de învăţare simultană propusă de EurocomRom a fost testată într-o


2

serie de universităţi europene (Frankfurt, Innsbruck, Tarragona, Girona, Barcelona,

Louvain-La-Neuve, Giessen, Erfurt, Hagen, Wuppertal, Potsdam, Tübingen) şi a fost

distinsă, în 1999, cu premiul Ministerului Ştiinţei din Austria pentru proiecte

lingvistice inovatoare.

iunie 2001

Sanda Reinheimer Rîpeanu


3

EuroCom: O cale către multilingvism în Europa

EuroComRom: Cele şapte site

Un acces multilingv la universul limbilor romanice

1. Introducere

1.1. Varietatea şi bogăţia limbilor europene

Europa înregistrează în prezent un proces de schimbări şi o serie de contacte recipro-

ce, atât în ceea ce priveşte circulaţia persoanelor, cât şi în domeniul mijloacelor de

comunicare şi de informare, proces pe care nu l-au cunoscut în istorie nici epoca Im-

periului Roman nici cea a Evului Mediu “internaţional”. Comunităţile lingvistice eu-

ropene se apropie din ce în ce mai mult unele de altele şi se trece de la o cunoaştere

de la distanţă a limbilor europene la un contact concret între un număr din ce în ce

mai mare de europeni, vorbitori ai diferitelor limbi. Comunicarea prin intermediul

unei a treia limbi, alese la întâmplare ca limbă de circulaţie, îi ţine pe oameni la dis-

tanţă şi nu poate satisface nevoia de adâncire a acestor contacte, pentru că nici unul

dintre locutori nu foloseşte în actul de comunicare nici propria sa limbă, nici pe cea a

interlocutorului, deci nici unul dintre aceştia nu face cu adevărat un pas către celălalt

în comunicare. Importanţa cunoaşterii unui număr mare de limbi străine ca mijloc de

apropiere reciprocă devine din ce în ce mai evidentă. Cu toate acestea, opinia publi-

că este de părere că timpul necesar dobândirii unor cunoştinţe suficiente pentru a

putea comunica în diferite limbi este prea mare, ignorându-se, în cele din urmă,

realitatea diversificării lingvistice.

Naţiunile europene subliniază în mod sistematic cât de mult ţin la prezenţa în Europa

a propriei limbi materne, dar îşi pierd curajul atunci când este vorba despre introdu-

cerea, pe bază de reciprocitate, a diferitelor limbi în şcoli. În consecinţă, comunica-

rea mai profundă între europeni continuă să întâmpine obstacole, iar libera circulaţiea persoanelor şi stabilirea lor în ţări învecinate rămân încă limitate tocmai din cauza

inexistenţei unui învăţământ al limbilor suficient de diversificat.

1.2. EuroCom multilingv

Scopul noii strategii propuse de EuroCom este de a face multilingvismul posibil înmod realist, adică:

– fără un efort sporit de învăţare, ci, dimpotrivă, cu eforturi de învăţare reduse;

– fără pretenţiile unei competenţe maxime, ci cu competenţe pentru început limitate,

care să asigure deocamdată capacitatea de înţelegere a unui mesaj într-o limbănecunoscută.

EuroCom se defineşte ca o completare necesară la oferta învăţământului de limbi

străine din şcolile noastre. Majoritatea şcolilor europene transmit unui număr mare

de elevi – cu un relativ succes – competenţe într-o limbă străină (mai ales în engleză),


4

unora chiar într-o a doua limbă străină (franceză, germană, spaniolă etc.). Cu toate

acestea, nu s-a ajuns la un nivel de multilingvism care să corespundă complexităţiilingvistice europene şi care să ducă la o competenţă paneuropeană. În acest context,

EuroCom se defineşte ca o completare la oferta tradiţională de învăţare a limbilor

străine. Poate fi înţeles însă şi ca o propunere de reformă, o metodă care înlesneşteînvăţarea acestora.

OBSTACOLELE

Principalul obstacol în calea unei răspândiri mai largi a competenţei multilingvistice

este de ordin psihologic-motivaţional: nu este nici o problemă de talent sau de

inteligenţă şi nici de lipsă de timp. Obstacolul principal are o dublă natură: pe de o

parte, teama individului de efortul de învăţare, şi, pe de alta, opinia publică pentru

care multilingvismul nu este un caz normal, ci o anomalie.

EuroCom îşi propune să micşoreze teama faţă de efortul de învăţare. Îşi propune de

asemenea să înlăture bariera de mentalitate care există în special în statele mari, aşazis monolingve. Societatea şi sistemele şcolare din aceste state au tendinţa de a privi

multilingvismul ca un semn caracteristic subdezvoltării. Or Uniunea Europeană ar

putea, împreună cu guvernele regionale şi supraregionale, să influenţeze pozitiv şichiar să modifice opiniile negative privitoare la multilingvism. Cu toate acestea, un

program pentru limbile europene nu poate deveni efectiv decât dacă dificultatea de a

accede la alte limbi s-ar reduce în mod semnificativ. Este tocmai ceea ce EuroCom

îşi propune să realizeze.

ÎNCEPUTUL

Momentul decisiv în trecerea de la o limbă cunoscută la o limbă nouă este începutul,

primul contact, moment în care apar atât temerile, cât şi rezistenţa la învăţare. O

strategie care ar putea oferi în acest moment hotărâtor o soluţie care să nu solicite

eforturi de învăţare ar putea reprezenta condiţia prealabilă pentru o reuşită reală şipractică a unui program de învăţare a limbilor europene.

EuroCom oferă această soluţie, propunând celor care doresc să înveţe limbi străine şise află în faza de început lucruri simple, mai precis cunoştinţe pe care le deţin deja

fără să-şi dea seama. Din experienţa EuroCom s-a putut observa că în felul acesta se

atinge, încă din faza de început a învăţării, un nivel de motivaţie foarte înalt. Intenţiadidactică şi psihologică a metodei noastre de învăţare constă în a arăta şi a dovedi

celor care studiază că ştiu deja neaşteptat de multe lucruri, fapt pe care nu-l bănuiau,

şi astfel capătă încredere în ei înşişi în momentul trecerii la limba nouă. Mai întâi,

aceştia “învaţă” tot ceea ce nu mai trebuie să înveţe. Văd “profitul” care poate fi

obţinut din capitalul lingvistic pe care îl posedă, dar pe care nu l-au fructificat încă –şi din care trebuie să scoată beneficii şi să le investească într-o nouă limbă. Constatăde asemenea că beneficiile se pot pierde pe termen lung dacă nu sunt reinvestite.

EUROCOM RECEPTIV

Pentru a atinge acest scop nu vom cere la început, din motive strategice, prestaţii de

producţie lingvistică orală şi scrisă, ci ne vom concentra în faza preliminară, care


5

reprezintă nucleul EuroCom, asupra prestaţiilor lingvistice receptive – în cazul de

faţă, înţelegerea textului scris. Acest tip de înţelegere, favorizat de vârsta celor tineri

şi mai puţin tineri, reprezintă o bază serioasă pentru dezvoltarea ulterioară a

competenţei în materie de înţelegere auditivă, de comunicare orală şi scrisă.

Competenţa înţelegerii textului scris este, de altfel, pe zi ce trece din ce în ce mai

importantă, datorită atenţiei care se acordă scrisului. Procesul de informare şi de

decizie se bazează în mare măsură pe documente scrise. Chiar şi înregistrarea şitranspunerea vocii umane de către calculator devin mai apoi text scris, iar

utilizatorul interpelat va prefera întotdeauna textul scris, pe care îl poate parcurge

rapid, din mers, economisind astfel timp.

1.3. Nici o limbă străină nu este un teren virgin

Predarea convenţională a unei limbi lasă celui care învaţă impresia descurajantă căîncepe să înveţe limba de la zero, că se află în postura unui începător absolut. I se

predau primele fraze în limba străină, fraze care de multe ori se situează la un nivel

intelectual extrem de scăzut. Spre deosebire de aceasta, EuroCom începe prin a-i

prezenta celui care vrea să înveţe tot ceea ce el poate descifra, activându-i

competenţele existente, dar neexploatate. Depistarea elementelor cunoscute în ceea

ce ni se pare a fi necunoscut are la bază două fundamente:

(a) înrudirea limbilor

(b) răspândirea internaţionalismelor care, în multe dintre domeniile vieţii moderne,

se sprijină pe o bază lexicală comună.

Primul fundament are prioritate deoarece, pe lângă lexic, permite şi reperarea

elementelor cunoscute din structura lingvistică a noii limbi, din grafie şi pronunţare,

din morfologie, din structura cuvintelor sau din sintaxă.

DEDUCŢIA OPTIMIZATA

Depistarea elementelor cunoscute într-un text scris într-o limbă necunoscutăreprezintă un proces care are la bază capacitatea umană de a transfera experienţetrăite, semnificaţii şi structuri cunoscute, în contexte noi. EuroCom îl antrenează pe

cel care învaţă limba să apeleze în permanenţă la această capacitate atunci când trece

la limba nouă, iar scopul urmărit este optimizarea deducţiei. Celui care învaţă limba

nu i se cere în această activitate decât să utilizeze ceea ce deja ştia. El trebuie doar săfolosească la maximum experienţa înmagazinată în timp. EuroCom îi acordă tot

sprijinul necesar pentru a facilita un maximum de deducţii cu un efort minim de

învăţare şi oferă individului posibilitatea de a se ajuta pe sine însuşi.Spre deosebire de predarea tradiţională a limbilor străine care evaluează perfomanţalingvistică a începătorilor ca fiind corectă sau greşită, şi care consideră că o perfor-

manţă care nu este corectă în totalitate este lipsită de valoare şi trebuie să fie sancţio-

nată, Eurocom apreciază pozitiv valoarea fiecărui act de înţelegere aproximativ co-

rectă, ceea ce este deosebit de important pentru creşterea motivaţiei învăţării. Se

consideră ca fiind valoroasă performanţa lingvistică care ajunge la deducerea sensu-


6

lui general al unui text şi la o comunicare minimală efectivă. Această perfomanţăpoate să-l motiveze pe cel care învaţă să se îndrepte spre o corectare pozitivă şi spre

un antrenament suplimentar. Geşelile nu sunt pur şi simplu nişte incorectitudini; ele

indică doar un randament mai mic sau mare în efortul de înţelegere. Acest cuantum

trebuie mărit în permanenţă, cu motivaţie şi curaj, fără teama de a greşi.

TOT CEEA CE ŞTIU DEJA

EuroCom structurează domeniile în care pot fi întâlnite lucruri cunoscute în fiecare

limbă nouă, în funcţie de apartenenţa la aceeaşi familie sau la acelaşi tip de limbi.

Există şapte asemenea domenii, pe care le vom numi "cele şapte site". Vom ilustra

acest aspect în continuare, luând drept exemplu familia limbilor romanice, Euro-

ComRom. Acelaşi model ar putea fi aplicat însă şi familiei limbilor germanice,

EuroComGer, sau slave, EuroComSlav (pentru români, metoda EuroCom are de

data aceasta ca premisă o limba maternă romanică, la care se adaugă cunoştinţele

dobândite în şcoală referitoare la o a doua limbă romanică, care, în sistemul nostru

de învăţământ, este de obicei franceza).

În ceea ce priveşte procedeele de învăţare, cel interesat face o triere, ca un căutător

de aur care caută aurul din albia râului. El selectează din noua limbă toate

elementele care îi aparţin, pentru că le posedă deja în propria limbă. După ce cerne

de şapte ori limba în căutarea elementelor cunoscute, constată că un text de ziar înlimba nouă (de exemplu, din domeniul politicii internaţionale) este uşor de înţeles înlinii mari, în ceea ce priveşte informaţiile esenţiale. Pornind de la aceste date, vede

că poate să înţeleagă în mare măsură şi sensul altor părţi din text.

Împărţirea sistematică în şapte domenii diferite este motivată de dorinţa de claritate.

Cel care învaţă trebuie să aibă limpede în faţa ochilor domeniile distincte care

asigură reuşita înţelegerii. În ceea ce priveşte ierarhia domeniilor, după activităţilede deducţie evidentă şi imediată, urmează cele care cer o privire mai atentă şi un mic

antrenament prin exerciţii. După faza didactică iniţială urmează munca practică de

înţelegere a textului, după ce cele şapte site au fost parcurse, fără discriminări înceea ce priveşte ordinea ierarhică, în funcţie de cerinţele textului.

1.4. Cele şapte site

Cu PRIMA SITĂ se selectează din limba necunoscută VOCABULARUL INTERNAŢIONAL.

Acest vocabular a fost achiziţionat de toate limbile standard în decursul evoluţiei lor

moderne. Este comun majorităţii limbilor europene şi are în mare măsură baze lati-

no-romanice, fapt care privilegiază limbile romanice în mod deosebit în cadrul aces-

tei prime site. Un adult dispune de aproximativ 5000 de astfel de cuvinte, pe care le

poate recunoaşte fără efort în alte limbi, ele fiind destul de asemănătoare ca formă.

Acest vocabular internaţional formează, împreună cu numele proprii de persoane, de

instituţii internaţionale, de denumiri geografice etc., partea de text care poate fi ime-

diat înţeleasă în articole de presă, cum ar fi cele de politică internaţională.

Cu A DOUA SITĂ se selectează vocabularul specific comun familiei de limbi romani-


7

ce: VOCABULARUL PANROMANIC. Această sită ne arată cum cunoaşterea unei singure

limbi romanice reprezintă deja o poartă deschisă către celelalte limbi. Cei care învaţăşi care au investit deja într-o a doua limbă romanică îşi pot recupera beneficiul încelelalte. Aproximativ 500 de cuvinte din trecutul latin comun sunt astăzi prezente învocabularul fundamental al majorităţii limbilor. Această a doua sită este deosebit de

importantă şi pentru familia limbilor germanice şi slave deoarece vocabularul pan-

germanic, de exemplu, care coincide mai puţin cu cel internaţional, se caracterizeazăprintr-un lexic suplimentar mai mare.

Cea de-A TREIA SITĂ este singura care foloseşte în mod strategic înrudirile lexicale,

prezentând CORESPONDENŢELE FONETICE ŞI GRAFICE existente în spaţiul romanic.

Multe cuvinte, frecvent folosite, nu sunt uşor de recunoscut la prima vedere deoarece

au evoluat diferit de-a lungul secolelor. EuroCom pune la dispoziţia celor care învaţăcorespondenţe fonetice şi grafice pentru a le da posibilitatea să recunoască cu

uşurinţă cuvintele înrudite şi astfel să le poată deduce sensul. Descoperirile pe care

fiecare le face atunci când intră în contact cu limbi înrudite vor fi sistematizate într-

un număr restrâns de reguli. Astfel oricine poate, fără prea mult efort şi pornind de

fiecare dată de la un exemplu precis, să analizeze repede un număr mare de

modificări petrecute de-a lungul timpului şi să recunoască cuvântul în noul său

veşmânt. De exemplu, ştiind că fr. nuit corespunde sp. noche şi it. notte, poate

deduce că fr. lait îi corespunde leche în spaniolă şi latte în italiană.

A PATRA SITĂ se referă la GRAFIE ŞI PRONUNŢARE. Limbile romanice folosesc îngeneral aceleaşi litere pentru a trancrie majoritatea fonemelor, dar există şi cazuri încare apar soluţii grafice diferite, ceea ce împiedică recunoaşterea cuvintelor înrudite.

EuroCom sistematizează deosebirile adoptate de fiecare limbă într-un tablou de

ansamblu şi ne conştientizează asupra lor. Ne dezvăluie logica convenţiilor grafice

pe care fiecare limbă le-a adoptat şi înlătură astfel piedicile de acest fel. Cel care

învaţă o limbă străină poate acum să-şi îndrepte atenţia, în mod conştient, asupra

unui număr redus de fenomene. Paralel cu aceasta, vor fi exemplificate şi explicate

câteva convenţii de pronunţare pentru a se demonstra înrudirea dintre cuvinte: astfel,

cititorul va descoperi, în momentul pronunţării cuvintelor, asemănarea dintre ele.

A CINCEA SITĂ se foloseşte de faptul că cele nouă TIPURI SINTACTICE FUNDAMENTA-

LE ale limbilor romanice sunt structural identice în toate limbile romanice. Persoana

conştientă de acest fapt poate aprecia imediat în ce măsură cunoştinţele sintactice

privind una dintre limbile romanice îi pot fi de ajutor în identificarea poziţiei

articolelor, a folosirii substantivelor, a adjectivelor, a verbelor, a conjuncţiilor. Chiar

şi în cazul unui număr mare de propoziţii secundare (propoziţii relative sau

condiţionale) poziţia cuvintelor este uşor de recunoscut. Pornind de la acest

paralelism, caracteristicile fiecărei limbi în parte pot fi izolate şi recunoscute fărăprobleme, doar cu ajutorul câtorva explicaţii.

În cadrul celei de-A ŞASEA SITE, EuroCom pune la dispoziţie o formulă de bază pen-

tru MORFOSINTAXĂ, cu ajutorul căreia pot fi aduse la un numitor comun diferitele


8

cuvinte gramaticale sau terminaţii de cuvinte (de exemplu, persoana I plural înlimbile romanice). Astfel, structura gramaticală a frazei devine accesibilă. Cum

elementele morfosintactice sunt cele mai frecvente elemente ale unui text,

recunoaşterea lor este deosebit de utilă.

În final, A ŞAPTEA SITĂ prezintă o listă de PREFIXE şi de SUFIXE şi ne ajută să anali-

zăm structura cuvintelor, să separăm rădăcina de elementele de derivare. Este

suficient să ne amintim sensul unui număr destul de mic de prefixe şi sufixe latineştisau greceşti pentru a putea deduce sensul unui număr mare de derivate.

În urma procedeului de triere al celor şapte site, cel care învaţă limba va putea

constata că dispune de un repertoriu vast de elemente deja cunoscute din domeniul

lexical şi gramatical al unei alte limbi romanice. Şi aceasta nu numai pentru o

singură limbă străină, ci pentru mai multe limbi concomitent. Meritul metodei

EuroCom este aici strategic hotărâtor: nu este vorba despre un progres anevoios de

la o limbă străină la următoarea şi din nou la alta ci, cu un efort concentrat, se

deschide poarta către toate limbile înrudite.

1.5. Diferitele limbi

De-abia într-o a doua fază a strategiei EuroCom cel care învaţă o limbă străină este

îndemnat să impună motivaţiile sale personale şi să fixeze priorităţi în familia de

limbi deschisă cu ajutorul metodei celor şapte site.

EuroCom oferă în acest scop cititorului miniportretele a cinci limbi romanice, care

sunt vorbite de aproximativ trei sferturi de miliard de persoane pe glob. Aceste mini-

portrete sistematizează cunoştinţele de limbă mobilizate cu ajutorul "sitelor" şi le în-

tregesc strategic. Miniportretul începe cu informaţii referitoare la răspândirea geo-

grafică a limbii şi la numărul de vorbitori, oferă o privire de ansamblu asupra evo-

luţiei istorice de la începuturi până în prezent, prezintă dialectele şi varietăţile cele

mai importante. Componenta cea mai importantă a miniportretelor este un rezumat

care prezintă într-o formă concentrată caracteristicile limbii respective, în special

cele privind pronunţia, grafia şi structura cuvintelor. Astfel, vor fi conştientizate im-

presiile determinate de înţelegerea orală sau scrisă, integrate uneori într-un mod

difuz de către cel care învaţă. El va fi capabil să diferenţieze net o limbă de celelalte

înrudite cu ea şi va putea să-şi contureze în minte particularităţile fiecărei limbi pe

fundalul înrudirilor şi asemănărilor reconstituite cu ajutorul metodei celor şapte site.

Caracterizarea este urmată de un minilexicon, care cuprinde diferite categorii de

cuvinte, precum şi o minigramatică, şi în care sunt prezentate sistematic 400 dintre

cele mai frecvente elemente lexicale: numerale, articole, prepoziţii, substantivele

cele mai importante, adjective, conjuncţii, pronume, adverbe de loc, de timp şi de

mod, precum şi douăzeci dintre verbele cele mai frecvente, cu formele lor regulate şineregulate. În acest mod sunt sistematizate în liste cuvintele devenite accesibile prin

cele şapte site. Ele sunt completate cu cuvinte frecvente şi importante care nu existădecât într-una dintre limbi. Lista alfabetică finală propune cuvinte care pot fi

considerate structurale pentru fiecare limbi, cuvinte care formează aproximativ 50%


9

dintr-un text obişnuit. Din această listă pot fi extrase şi cele care nu au putut fi pânăatunci obţinute prin "procedeul celor şapte site" şi cărora trebuie să li se acorde o

atenţie deosebită. Din fericire, aceste cuvinte nu sunt numeroase, chiar dacă au o

frecvenţă mare în fiecare limbă.

Miniportretele sunt intenţionat prezentate ca o chintesenţă: cu un input minim (10

pagini pentru fiecare limbă) se poate obţine un maximum de output în înţelegerea

textului scris. Astfel înzestrat, cel care învaţă limba dispune de o bază solidă pentru

dezvoltarea unei competenţe receptive, care, printr-o lectură intensivă a unor texte

diferite, poate creşte rapid, uşurând saltul spre receptarea auditivă a unor texte şimotivarea într-o formă sau alta a expresiei orale. Trebuie să subliniem că fie şinumai simpla achiziţie a unei bune competenţe receptive a mai multor limbi

reprezintă în sine un obiectiv fundamental.

1.6. EuroCom – un manual

Manualul prezentat aici este conceput ca un instrument utilizabil atât în universităţicât şi în şcoli, sub îndrumarea unor profesori care să fi studiat în decursul vieţii lor

mai multe limbi străine. Este o completare la multitudinea de materiale didactice şimanuale existente pentru învăţarea limbilor străine şi fiecare elev sau student îl va

putea folosi după dorinţă şi necesitate. Acest manual îndeplineşte îndeosebi o funcţiepreliminară comparativ cu manualele convenţionale pentru învăţarea limbilor stră-

ine: cursurile de limbă individualizate se vor desfăşura mai uşor şi mai repede. Se

câştigă timp şi devine realizabilă o ofertă mai mare de limbi străine.

Profesorii nu trebuie să cunoască în mod obligatoriu toate limbile tratate în aceastăcarte căci, în cazul limbilor "necunoscute", pot să urmeze strategia EuroCom şi să se

lase provocaţi alături de ceilalţi să descifreze un text de ziar în noua limbă. În acest

sens, ar fi interesantă folosirea manualului şi în grupe fără profesor, în măsura încare participanţii care provin din mai multe domenii lingvistice se completează unii

pe alţii ca experţi în cadrul grupei. În cazul unei utilizări a acestui manual pentru un

studiu individual independent, se recomandă consultarea unor mijloace auditive

pentru a se obţine o imagine corectă a pronunţiei.

Prima ediţie a acestui manual şi-a propus să demonstreze, cu ajutorul unui caz model

– EuroComRom pentru germani, aplicarea practică a principiilor de bază ale

metodei. Acest model a fost adaptat de data aceasta vorbitorilor de limbă română,

care se apropie cu şi mai multă uşurinţă de limbile romanice occidentale, mai ales

dacă deţin cunoştinţe de franceză.

1.7. Învăţarea limbilor străine şi motivaţia

Utilizarea consecventă a înrudirii şi a asemănărilor dintre limbi este o resursă care a

fost puţin folosită până acum în vederea unui acces mai comod la multilingvism.

Folosind această resursă, EuroCom uşurează procesul concret de învăţare. Dar, dupăcum s-a subliniat deja în paragraful 1.2., motivaţia personală are de asemenea o

importanţă hotărâtoare. Deschiderea spre multilingvism va depinde de măsura în


10

care experienţele anterioare privind învăţarea limbilor străine se vor fi soldat cu un

succes sau cu un eşec. De aceea este recomandabil ca, înainte de a începe aplicarea

metodei EuroCom, să vorbim despre temerile şi prejudecăţile care înconjoarămultilingvismul şi să înlăturăm barierele subiective.

CELE CINCI TEMERI

În ţările în care oamenii nu sunt obişnuiţi încă din copilărie cu multilingvismul, se

întâlnesc în special cinci tipuri de temeri sau de convingeri motivaţionale negative,

care împiedică accesul la alte limbi. Pentru a le putea neutraliza, aceste temeri

trebuie să fie conştientizate sau, în măsura în care sunt simple reacţii de apărare, săfie contrazise.

(a) <Sunt prea bătrân. Numai copiii pot învăţa limbi străine.> Aceasta este o sub-

estimare a capacităţii de învăţare a adultului. Din contră, trebuie conştientizat

faptul că avantajele pe care le are un copil (mult timp, multă energie ludicăpentru a se identifica cu limba pe care trebuie s-o înveţe) sunt cel puţin com-

pensate de avantajele de care dispune adultul. Datorită experienţei lingvistice

şi cunoştinţelor pe care le are, un adult poate să progreseze mai rapid în învăţa-

re comparativ cu un copil, mai ales dacă se ocupă intensiv de noua limbă şi da-

că este motivat. Faptul de a asculta cu atenţie şi de a pronunţa corect sunt la

adult o chestiune de atitudine, de încredere în sine şi de disponibilitate în a se

adapta unui alt mediu lingvistic.

(b) <Nu am talent pentru limbi străine.> Nu există persoane netalentate la limbi

străine, căci aşa cum fiecare om a învăţat propria lui limbă maternă, tot aşapoate învăţa şi alte limbi. Se uită însă mereu că învăţarea limbii materne a fost

şi ea un proces lung şi complex şi că, în comparaţie cu acest lucru, învăţarea

unei alte limbi se face uneori prea repede. În dosul scuzei <nu am talent la

limbi străine> se ascunde adesea o slabă motivaţie, o lipsă de curaj şi de voinţăpentru a se adapta unei situaţii noi.

(c) <Mă voi încurca dacă mai învăţ o limbă asemănătoare cu cele pe care le ştiu.

Mi-e frică să nu le amestec.> In spatele acestei interpretări negative a trecerii

de la o limbă la o altă limbă înrudită se ascunde modelul <spaţiului gol>: încap nu e loc pentru multe limbi. Dar ceea ce este valabil pentru alte aptitudini

umane, este valabil şi pentru limbi: cu cât s-au învăţat mai multe limbi, cu atât

mai uşor se vor învăţa următoarele. În ceea ce priveşte amestecul între limbi,

trebuie să fim conştienţi de avantajul de a putea recunoaşte imediat cuvinte pe

baza asemănării lor cu cele ale altei limbi şi de a le putea reţine fără un efort

deosebit de învăţare. Dacă ne gândim cât de greu este că nu putem "amesteca"

limbile europene, despre care ştim mai multe, cu limbi ca araba sau japoneza,

din cauza absenţei oricăror legături de ordin istoric, devenim recunoscători căavem prilejul să "amestecăm" limbile europene, pe unele cu celelalte, iar

nesiguranţa de la început faţă de forma exactă a cuvântului nu ne va mai

deranja. Putem fi încrezători că, pe parcursul contactului tot mai intensiv cu

limba cea nouă, se va dezvolta automat un simţ aparte, care ne va permite sădistingem care sunt cuvintele, structurile şi sunetele care aparţin fiecărei limbi.


11

(d) <Dacă învăţ o limbă nouă, le uit pe celelalte.> Atunci când învăţăm o limbăstrăină ne adaptăm noului mediu, în special dacă ne găsim în ţara respectivă,

dar trecerea de la o limbă învăţată mai înainte la una nouă nu se face ad hoc înmomentul în care tocmai începem să o studiem intensiv pe acesta din urmă.

Cel care este conştient de această dificultate se va simţi de la început relaxat;

după câteva minute de conversaţie poticnită, debitul devine treptat mai fluent.

Acelaşi fenomen se petrece şi în cazul limbilor care nu sunt folosite continuu.

Se poate spune că sunt <puse la păstrare>. Este nevoie doar de un stimulent

adecvat pentru a fi reactivate şi este important să nu ne blocăm singuri de frică.

(e) <Nu îndrăznesc să vorbesc o limbă atâta timp cât nu o ştiu corect.> Aceasta

este cea de-a cincea temere care împiedică învăţarea limbilor străine: obsesia

perfecţiunii. Ideea că o limbă poate fi folosită numai dacă este absolut corect

vorbită şi scrisă blochează orice încercare de utilizare ludică şi experimentală a

acesteia. Şcoala, care ne-a obişnuit mai curând cu greşeli însemnate cu roşu, cu

note şi indicaţii corectoare, decât cu încurajări, ne-a inoculat tendinţa de

autocenzură, de care trebuie să ne eliberăm pentru a pătrunde relaxat şi cu

curaj în noua limbă. În şcoală învăţarea limbii este dirijată de note, drept

pentru care evitarea greşelilor devine o problemă de ordin existenţial. Dacăorientăm însă folosirea limbii spre competenţă comunicativă, atunci orice

utilizare a limbii, fie ea corectă sau nu, devine eficientă, în măsura în care

interlocutorul ne înţelege sau ajunge să înţeleagă sensul cu ajutorul unor

întrebări adiacente. Curajul de a vorbi cu greşeli şi dobândirea unor strategii

pentru autocorectarea treptată constituie drumul pe care mergem pentru ca,

plecând de la o competenţă activă redusă, să ajungem la o competenţă din ce înce mai mare. Utopia unei competenţe perfecte în stăpânirea unei limbii străine

este în general un simbol al educaţiei academice şi un factor de prestigiu

social. De aici mulţi oameni trag concluzia că o stăpânire imperfectă a limbii –suficientă însă pentru comunicare – denotă incultură şi un nivel social scăzut.

În realitate, orice competenţă lingvistică suplimentară, oricât de elementară şide incorectă ar fi, reprezintă un plus de educaţie, de experienţă şi de cunoaşte-

re; doar cel căruia îi lipsesc cunoştinţele de limbă străină pentru că nu are do-

rinţa de a încerca este scutit de astfel de greşeli.

Cele cinci temeri tratate mai sus sunt stabilite pe baza unei anchete realizate de

studenţii EuroCom de la Universitatea din Frankfurt. Ele reprezintă chintesenţapiedicilor subiective în calea învăţării limbilor, care pot fi depăşite dacă ţinem seama

că (i) amestecul de limbi constituie un ajutor pentru citit şi pentru optimizarea

deducţiei; (2) în decursul dobândirii competenţei receptive în alte limbi se pot face

deducţii greşite, dar nu se pot comite greşeli în limbile respective.

1.8. Strategia EuroCom

LIMBI NOI, PE CARE DE FAPT LE CUNOAŞTEM

EuroCom arată că învăţarea limbilor străine este mai uşoară dacă limbile sunt înrudi-

te şi dovedeşte că vorbitorul unei limbi europene posedă deja un bagaj de cunoştinţe


12

care aparţine celorlalte; el nu porneşte de la zero atunci când învaţă alte limbi, ci

aduce cu el achiziţiile deja dobândite din limba maternă sau din limbile pe care deja

le ştie. Descoperă că limbile europene nu sunt pentru el limbi străine şi câştigă astfel

încredere în sine şi, o dată cu ea, motivaţia de a nu lăsa nefolosit acest potenţial.

EuroCom îl face conştient de capacităţile sale de a deduce sensuri necunoscute cu

ajutorul unor analogii şi al logicii contextului, şi îl ajută să le optimizeze.

Metoda EuroCom îşi propune obiective uşor de atins. Se adresează unui public mai

larg decât acele metode al căror obiectiv este transmiterea unei nearly native lan-

guage competence. În locul unui perfecţionism iluzoriu într-o limbă străină, metoda

tinde către mai multe competenţe parţiale, care să corespundă şi să răspundădiversificării lingvistice europeane. Trebuie înţeleasă ca o completare la didactica

tradiţională de predare a limbilor străine sau ca o strategie de uşurare şi de accelerare

a fazei de început a acesteia, precum şi ca o trecere rapidă la limbile învecinate. Se

completează prin aceasta oferta tradiţională de învăţare a limbilor străine în punctul

ei cel mai slab, care este lipsa de diversificare.

ÎNCEPUTUL ESTE UŞOR

EuroCom reuneşte şi pune la dispoziţie, pentru faza de început, tot ceea ce este uşor

în limba nouă, eliminând astfel temerile şi efectele negative ale primului contact. Se

concentrează asupra dobândirii competenţelor receptive (cititul textelor) şi facilitea-

ză astfel progresul rapid în învăţare. Se folosesc toate mijloacele pentru a trezi şi a

menţine trează motivaţia: plăcerea şi curiozitatea asemănătoare cu cele ale unui

detectiv de a descoperi ceea ce nu este cunoscut.

În acest scop se folosesc sistematic formule şi tabele sinoptice de utilitate practică.

Cu ajutorul lor se obţine efectul de multiplicare lingvistică a cunoştinţelor existente.

Ne dăm curând seama că limitarea la o singură limbă îngreunează procesul de învă-

ţare, în timp ce deschiderea către celelalte limbi îl uşurează. Ne eliberăm astfel şi de

dilema din şcoli, unde alegerea uneia sau a două limbi exclude alegerea celorlalte.

Din punctul de vedere al psihologiei învăţării, EuroCom se străduieşte să ne ofere un

nou tip de evaluare a <greşelilor>, recunoscându-le ca reuşite parţiale ale deducţiei,

care mai trebuie doar să fie optimizată. EuroCom ne dă ajutor pentru autoajutorare:

reflectăm şi învăţăm cum se învaţă limbile străine, şi prin aceasta căpătăm siguranţăşi obişnuinţa de a ne apropia de alte limbi străine, necunoscute.

UTILITATE PRACTICĂ ÎNCĂ DE LA PORNIRE

Competenţa receptivă parţială pe care cel care învaţă, cu sau fără profesor, o poate

mări în mod autonom, prin lecturi şi cu ajutorul ocazional al dicţionarului, până la

stadiul unor cunoştinţe solide, are de la bun început o reală utilitate. Ea permite

citirea unor informaţii în original şi intermediază dobândirea unor cunoştinţeculturale, prin textele autentice la care se recurge. EuroCom formează experţi înlectura multilingvă, care nu mai sunt dependenţi de prezenţa traducerilor.

Capacitatea de înţelegere a textului scris este pentru adult cea mai simplă bază pen-

tru a-şi crea rapid, cu ajutorul şi al altor mijloace, şi o competenţă de înţelegere audi-

tivă, care îi va permite accesul direct la ştirile transmise prin TV. Pe lângă aceasta, îi


13

putem înţelege direct pe cei care ni se adresează în limba lor maternă, în timp ce noi

ne adresăm lor în limba noastră maternă (cu condiţia ca interlocutorii să posede

competenţele receptive pentru limba noastră). Această formă de dialog funcţioneazăperfect după câteva minute de acomodare şi face posibilă comunicarea între douăpersoane, înlocuind o limbă de circulaţie străină ambilor interlocutori. Acest tip de

comunicare în tandem este calea cea mai uşoară spre pregătirea pentru o utilizare

orală activă a celeilalte limbi pe care o auzim şi o înţelegem deja.

O COMPETENŢĂ EUROPEANĂ – LINGVISTICA

Numai atunci când un număr mare de europeni vor cunoaşte un număr mare de limbi

europene, continentul nostru va deveni cu adevărat european din punct de vedere

lingvistic. Experienţa asemănărilor şi diferenţelor existente între limbi va servi ca

model pentru experienţa proximităţii şi alterităţii culturilor noastre. Astfel, curiozita-

tea şi simpatia pentru cei care vorbesc altfel decât noi şi care sunt pentru noi străini

va fi mai uşor de conciliat cu propria noastră identitate.

Experienţa dobândirii competenţei receptive într-una dintre familiile de limbi roma-

nice motivează transpunerea ei şi la alte familii de limbi (germanice, slave), caz încare EuroCom se poate adapta fiecărei limbi de plecare şi fiecărei combinaţii de

limbi de destinaţie, cum ar fi de exemplu EuroComRom pentru anglofoni, Euro-

ComRom pentru vorbitori de limbi romanice sau EuroComGer pentru germanofoni

sau pentru vorbitori de limbi romanice. În sfârşit, o reţea de de manuale EuroCom,

cu punţi comune bazate pe cele trei mari familii de limbi europene, ar face posibil

accesul la limbile vorbite de majoritatea celor 700 de milioane de europeni.


14

2. Citirea Textelor

2.1. Strategia alegerii textului

Pentru ca textul într-o nouă limbă să fie accesibil, este recomandabil ca, la început, săalegem articole din ziar, al căror conţinut nu ne este total străin, mai ales articole de

politică externă despre evenimente cunoscute sau reportaje despre întâmplări fireşti,aşa încât detaliile ignorate să poată fi deduse uşor. Pentru motivarea lecturii, o dată cu

progresul competenţei, sunt recomandabile articolele cu conţinut interesant pentru

cititor, texte umoristice etc.

2.2. Cunoştinţe preliminare la abordarea unui text

Inainte de abordarea oricărui text, cititorul deţine deja câteva informaţii preliminare,

care nu ţin de aspectul lingvistic; asemenea informaţii sunt caracteristice oricărui

text şi pot fi “mobilizate” pentru lectura într-o limbă nouă. Fiecare text este inserat

într-o realitate anumită, în realităţi socio-culturale cunoscute oricărui european. Pe

baza unor informaţii minimale de acest tip se pot construi ipoteze despre conţinutul

textului, care servesc ca adjuvante ale deducţiei sub formă de ipoteze asupra

modului în care se construieşte întregul text. Informaţii despre conţinutul textului ne

sunt oferite chiar de forma publicaţiei şi de locul apariţiei (ştim de la bun început

dacă este vorba despre presă, literatură, texte administrative sau, de exemplu, despre

modul de întrebuinţare al unui aparat; recunoaştem tipul textului – ştiri, foileton,

roman, poezie, text de lege, paragraf dintr-un lexicon etc.). Exploatăm informaţia pe

care ne-o dau toate semnele grafice, de exmplu, ghilimelele, liniuţa. Timpurile

verbelor folosite într-un reportaj sunt deosebite de cele dintr-un comentariu sau

dintr-un eseu. Impărţirea în paragrafe arată şi ea o anumită structurare a conţinutului.

De un mare folos sunt eventualele ilustraţii. Pornind de la asemenea semne

exterioare se pot face presupuneri asupra cercului de cititori căruia i se adreseazătextul şi asupra scopului pe care şi-l propune comunicarea.

Sunt elemente care se folosesc în mod automat în limba maternă. Pentru textele

scrise într-o limbă necunoscută nouă este necesară utilizarea lor în mod conştient.

2.3. Procedeul aplicat la citit

Dacă există un titlu şi un subtitlu pe care le înţelegem imediat, încercăm sădelimităm tema. Urmează prima lectură rapidă a textului sau a paragrafelor mai

importante (de exemplu, început şi sfârşit). Dacă este prezent un cunoscător al limbii

respective, textul poate fi citit cu voce tare.

La prima lectură în gând, tactica este următoarea: nu citim cuvânt cu cuvânt; sărim

peste piedici, nu ne oprim; apreciem locul cuvintelor fără să ţinem cont cu stricteţede detaliile gramaticale; nu căutăm nimic în dicţionar; nu ţinem morţiş să pricepem

totul de la bun început. Primul lucru pe care îl facem este să stabilim tema generală a


15

textului şi ideile principale, poate chiar să apreciem în linii mari scopul urmărit

(informaţii, divertisment, expunerea unor convingeri) sau să înţelegem tonul pe care

l-a folosit autorul. Următorul pas este traducerea cuvintelor cunoscute cu ajutorul

cuvintelor internaţionale.

La următoarea lectură completăm lacunele: cu ajutorul contextului deducem

informaţiile care ar putea fi conţinute în părţile rămase neînţelese. Porţiunile înţelese

aruncă astfel o lumină asupra celor care mai trebuie deduse:

– un subiect implică posibile verbe (un elicopter decolează / zboară / aterizează /

cade); complementul ne sugerează ipoteze similare;

– un substantiv înţeles corect face inutilă, în majoritatea cazurilor, înţelegerea

adjectivului adiacent (el guerrillero ducho = luptătorul de gherilă…);

– un adjectiv înţeles corect aruncă o lumină asupra unui substantiv neînţeles, de

exemplu, un piccolo zibibbo se referă desigur la un … mic; un gheppio

coraggioso este ceva sau cineva care are curaj, un curajos; adjectivul se

substantivează şi “umple” astfel golul substantivului;

– înţelegem verbele prin adăugarea terminaţiilor specifice verbului românesc

(atterrir = a ateriza); cele despre care nu ştim nimic la început pot fi înlocuite cu

cuvinte artificiale adaptate, la nevoie cu “face un anumit lucru”.

O nouă parcurgere a textului, ultima din această serie, ne va ajuta să deducem o altăserie de cuvinte cu ajutorul contextului general. Cu înţelegerea dobândită pânăacum, o înţelegere aproximativă, ne declarăm mulţumiţi şi cutezăm “să trăim cu

lacune”. În loc să ne lăsăm pradă unei nelinişti “perfecţioniste”, ne admirăm singuri

pentru nivelul atins aproape fără învăţare. Ne bucurăm de perspectiva că vom

dobândi o capacitate de înţelegere şi mai mare, o dată cu creşterea numărului de

texte. În fazele ulterioare putem căuta în dicţionarul bilingv cuvintele care ne-au

făcut “curioşi”. Scopul citirii acestor texte nu este acela de a deveni un bun

traducător, ci de a deveni, pur şi simplu, un ins care înţelege mai bine!


16

Eurocomprehensiune receptivă: EuroComRomTehnica deducţiei optimizate

Complex informaţional extra textual

Speranţă de

lecturăInformaţii generale

după parcurgerea rapidă a textului

Cunoştinţepreliminare

relevante

pentru text

Către elemente deductive

Elemente

secundare pentru

înţelegerea textului

Elemente importante

pentru înţelegerea

sensului

Deducţie spontană

prin vocabular

internaţional

(prima sită)

prin vocabular

panromanic

(a 2-a sită)

prin grafii şipronunţii

(a 4-a sită)Deducţienereuşită

Corespondenţefonetice şi grafice

(a 3-a sită)

Deducţie logică

Deducţie contextualăprin

transfer

sintactic

(a 5-a sită)

transfer

morfosintactic

(a 6-a sită)

transfer de

prefixe şi de

sufixe

(a 7-a sită)

Deducţiecontextualănereuşită

Textem dedus Dicţionar

Receptare reuşită a textului

Receptarea textului într-o singură limbăeste ulterior accelerată de asimilarea portretelor lingvistice individuale

(caracteristici, privire generală asupra structurii şi a cuvintelor de profil).


17

2.4. Texte experimentale pregătitoare

Pentru pregătirea deducţiei optimizate se folosesc în cele ce urmează mai întâi câte-

va texte experimentale, căci – pentru a învăţa să citeşti într-o limbă străină – este ne-

cesară o capacitate de lectură care să funcţioneze bine (împrospătată în mod con-

ştient) în limba proprie.

2.4.1. Procesul deducţiei în limba maternă

Chiar şi cu cuvinte pe care nu le înţelegem putem proceda în mod logic.

Tot mitigând, cărbosul fic

Se rumestise cu brezină.

De-atâta şampă arbazină,

Plăvea în grabă şi ţărchic.

(Nina Cassian – din volumul Jocuri de-a vacanţa)

Să facem câteva consideraţii asupra acestui text:

– Prima impresie pe care ne-o lasă este a unui text românesc, din care nu înţelegem

mare lucru.

– Sunetele sunt specifice limbii noastre.

– Modul de scriere este şi el caracteristic limbii române: ş, ţ, ă.

– Sintaxa este familiară, ordinea cuvintelor corespunde regulilor gramaticii

româneşti. Identificăm elementele de morfologie, şi împărţim cuvintele însubstantive, adjective, verbe…

– Ajungem la concluzia că avem de-a face cu un text românesc format din cuvinte

necunoscute nouă.

Pe baza aceastui text descoperim câteva principii ale deducţiei optimizate. Cuvintele

necunoscute pot fi deduse cu ajutorul valorii sintactice pe care o capătă în text. Ceea

ce se poate face în limba maternă se poate realiza însă în orice limbă romanică.

2.4.2. Deducţie într-o limbă romanică

Plecăm de la cunoştinţe de limbă franceză învăţate în şcoală:

«Donne-moi mon travoteur», dit le charpentier, «je veux élargir le trou.» Jean-

Pierre sortit et banata quelques minutes, pendant lesquelles le charpentier attendait

inconaciblement, chantant la fameuse zombara typique pour la région. «Je suis très

patatu, mais je ne peux pas le trouver», dit Jean-Pierre.

Explicaţie [parantezele pătrate fac referire la textul original]:

Dă-mi [donne-moi] travoteur-ul meu spuse [dit] dulgherul [le charpentier], vreau [je

veux] să lărgesc [é-LARG-ir: large = larg] gaura. (Travoteur-ul este deci o unealtăcu care se lărgesc găurile). Jean-Pierre ieşi [sortit] şi banata câteva minute [quelques

minutes], în timpul cărora [pendant lesquelles] dulgherul aştepta inconaciblement.

Banata este şi el un verb, legat de conjuncţia et de cel precedent pentru a ne sugera

succesiunea evenimentelor, marcat de terminaţia perfectului simplu -a şi determinat


18

de quelques minutes; se poate conchide din context că banater ar putea însemna “aavea nevoie de timp, a zăbovi”. Calificarea acţiunii exprimate de verbul attendait

este dată de adverbul inconaciblement. Ar putea să însemne “nerăbdător,

descurajat”, dar şi contrariul adică “răbdător” sau ceva asemănător. Ne sunt

cunoscute prefixul in-, terminaţia -ment, cu ajutorul căreia calificăm cuvântul drept

adverb, dar nu ştim sensul rădăcinii de la care este format.

Dulgherul rezistă aşteptării cântând [chantant] faimoasa [fameuse] zombara, tipicăîn regiune [typique pour la région]. Nu ştim ce este o zombara dar putem presupune

că ea poate fi cântată. După cum sună cuvântul şi conform cu experimentul nostru,

ar putea fi vorba de o melodie al cărei nume a fost împrumutat din dialectul local.

Sunt [Je suis] foarte [très] patatu spuse Jean-Pierre, dar [mais] nu pot [je ne peux

pas] să găsesc [trouver] travoteur-ul [le]. Din context înţelegem, că patatu este un

soi de scuză [îmi pare rău] sau exprimarea uimirii. Ne gândim poate la expresia

«épaté» [uluit] sau chiar la familiarul «patates» [cartofi], care însă nu ne prea este de

ajutor. Poate este vorba şi aici despre o expresie dialectală.

Până la urmă înţelegem o parte din text, în ciuda unor cuvinte care ne lipsesc.

Ne-am permis experimentul de a strecura în text unele cuvinte fanteziste. Cuvintele

travoteur, banata, inconaciblement, zombara şi patatu sunt posibile în franceză; am

făcut chiar eforturi de a le deduce, fără să ştim că ele nu există în franceză. Deşi sunt

inventate, putem lucra cu ele şi chiar putem aprecia dacă au fost inventate “corect”.

Să comparăm acum textul precedent cu cel următor:

Donne-moi mon travoteuse, dit le charpentier, je veux élargir le trou. Jean-Pierre

sortit et banatais quelques minutes, pendant lesquelles le charpentier attendait

inconaciblemet, chantant la zombarage typique pour la région. Je suis très patatue,

mais je ne peux pas le trouver, dit Jean-Pierre.

Acest al doilea text conţine greşeli şi anume: mon travoteuse, (il) banatais,

inconacibleme(n)t, la zombarage, patatue. Deşi cuvintele sunt “inventate”, suntem

în măsură să ne dăm seama de greşelile de grafie şi de cele gramaticale.

2.4.3. Capacitatea auto-explicativă a unui text

Lectura următorului text în limba română ne face conştienţi asupra modului în care

tratăm lacunele lexicale în limba maternă şi în ce fel textul însuşi ne poate ajuta înacest scop. În acest text se explică, chiar de către autorii textului, cuvinte necunoscu-

te care apar pentru prima dată şi care sunt apoi utilizate ca fiind cunoscute:

Noţiunea de sânge reprezintă ansamblul format din celulele care circulă în aparatul

cardiovascular şi din suportul lichidian în care se află aceste celule. Din punct de

vedere histologic, sângele reprezintă un ţesut specific alcătuit din elemente figurate

şi plasmă, însumând 6–8% din greutatea corpului. Elementele figurate ale sângelui

sunt reprezentate de eritrocite (hematii sau globule roşii), leucocite (globule albe) şi

trombocite (plachete sanguine). Celulele sanguine circulante se dezvoltă în urma u-

nor procese celulare complexe cunoscute sub denumirea de hemopoeză. Aceste pro-


19

cese biologice au loc în organele hemopoetice (măduva osoasă, splina şi ganglionii

limfatici) unde celulele tinere, nediferenţiate, dar cu un mare potenţial energetic, se

divid în mod continuu, fiind eliberate în circulaţia sanguină după ce se maturizează

şi devin specifice. Funcţia ţesuturilor hemopoetice se află sub controlul permanent

al sistemului nervos şi al glandelor endocrine, care reglează activitatea acestora

păstrând un echilibru constant în producerea elementelor figurate ale sângelui.

Al. Nedelcu, I. San-Marina, I. Danciu, Anatomia şi fiziologia omului

Dacă la sfârşit se află o indicaţie bibliografică, înseamnă că textul este autentic.

Cuvintele lichidian, hemopoetic, eritrocită nu sunt inventate. Din lecturile

precedente am învăţat care sunt principiile deducţiei, pe care le extindem şi asupra

unui text de specialitate în limbă maternă. Lectura, chiar în limbă maternă, implicăun proces de învăţare a cuvintelor.

Dacă recitim textul sub aspectul unei descrieri succincte a sângelui, ne dăm seama

de complexitatea lui şi s-ar putea chiar ca el să presupună mai multe dificultăţi decât

unele texte în limbi străine. Dar la citire – chiar dacă nu eşti specialist – îţi dai seama

despre ce este vorba. Am căpătat o înţelegere globală asupra conţinutului, ceea ce de

fapt era şi scopul acestei introduceri. Această experienţă va fi importantă pentru

lectura următorului text.

2.4.4. Ponderea sensului supraordonat

Următorul text de specialitate, în limba franceză, conţinând multe cuvinte de

specialitate trebuie rezumat după lectură. Cine nu ştie franceza trebuie să sublinieze

toate cuvintele pe care le poate deduce pe baza unei alte limbi romanice.

Du point de vue de la motivation des aspects d'une production technocratique de

connaissances intellectuelles la relation et l'entrelacement institutionnalisés et

interdisciplinaires entre l'écologie et l'urbanisme a nécessairement besoin d'une

intégration différenciée des structures concernant la complexité des ressources

scientifiques à condition de qualifications adéquates d'une transparence

verticale et horizontale des domaines principaux qui doivent être abordés d'une

manière vraiment problématisante et méthodologiquement profondément étudiée:

l'initiation, l'organisation et l'innovation des connections des activités de

caractère exemplaire en ce qui concerne l'essai de l'augmentation de la

production, de l'effectivité et l'évaluation fondamentale des synthèses intégrées

de tous les résultats d'analyse considérant d'une manière optimale les influences

didactiques des positions essentielles d'un catalogue de critères dialectiques

pour provoquer finalement l'abolition des limites empiriques et par ce moyen

aussi l'empêchement des activités sectorielles et pragmatiques de certaines

ponctuations intrarégionales dans le cadre de quelques traits pertinents qui sont

approuvés par des aspects de segrégation qui reflètent des systèmes

d'information et d'indication au cours d'un développement démocratique.

Deoarece acest text nu este inteligibil de la prima încercare el trebuie recitit ţinând


20

cont de următoarele întrebări:

– Din câte propoziţii constă textul?

– Ce unităţi semantice au fost deja înţelese?

– În ce loc al textului am renunţat la analiza lecturii?

– Care sunt unităţile semantice neinteligibile?

– Ar fi fost textul în limba română mai simplu?

– Care este conţinutul acestui text?

– Ce poziţie poate avea cititorul faţă de acest text?

– În ce constau dificultăţile de înţelegere ale acestui text?

[Vă rugăm să citiţi mai departe doar după ce aţi răspuns la întrebările de mai sus!]

Dacă nu aţi putut înţelege textul, motivul nu sunteţi dumneavoastră, ci faptul că el

însuşi este un nonsens. Toate cuvintele există în limba franceză şi toate regulile

morfo-sintactice sunt corecte, dar, din punct de vedere macro-sintactic, adică din

punctul de vedere al coerenţei, ansamblul nu are sens.

Din lectura acestui text se poate trage următoarea concluzie:

La deducerea unui text scopul trebuie să fie acela de a înţelege sensul supraordonat.

Strădania de a căuta detaliile nu duce nicăieri, dacă textul nu este clar. Lectura unui

text într-o limbă străină trebuie să aibă drept scop tocmai înţelegerea conţinutului.

Ulterior se repetă citirea textului pentru deducerea detaliilor. O simplă adunare de

noţiuni disparate (adică citirea “dirijată spre detalii”) nu poate duce la o înţelegere

adecvată. Lectura trebuie să ducă la înşiruirea şi ierarhizarea unităţilor semantice

într-un complex, trebuie dirijată spre coerenţă.

Textul mai arată şi altceva. Chiar şi cei care nu cunosc franceza pot să-şi dea seama

cât de mare este proporţia de cuvinte din text care se regăsesc în germană sau

engleză, în spaniolă sau italiană, cuvinte deductibile cu ajutorul vocabularului

internaţional, chiar dacă în acest caz n-avem nici o şansă să înţelegem conţinutul.

2.4.5. Deducţia – un procedeu indispensabil

Deducţia este permanent folosită şi în limba maternă, atât la citit cât şi la auzit: se

deduce ceea ce a încercat să spună cineva; se deduc cuvinte greşite tipografic sau

acustic; se deduc cuvinte necunoscute. Într-o a doua limbă sau în mai multe limbi

necunoscute se poate folosi şi trebuie să se folosească această "dexteritate". Prin

optimizarea capacităţii de deducţie utilizată în mod conştient, strategiile aplicate

zilnic în limba maternă pot duce la rezultate în înţelegerea textelor în limbi

necunoscute deosebit de eficiente cu ajutorul metodei “celor 7 site”.


21

3. Cele şapte site

3.1. Prima sită: vocabularul internaţional

Primul text este spaniol: un paragraf despre Franţa dintr-un dicţionar enciclopedic.

FRANCIA: Estado de Europa occidental, que limita al NO con el canal de la Mancha

y el mar del Norte; al NE está limitado por Bélgica y Luxemburgo; al E por Alemania,

Suiza e Italia; al S por el Mediterráneo y España, y al O por el Atlántico. Francia tiene

la configuración de un hexágono regular y está situada en una zona climática

moderada, con fronteras que dan acceso a los cuatro sistemas marítimos de Europa: el

Atlántico, el Mediterráneo, el canal de la Mancha y el Mar del Norte.

Cunoscând provenienţa textului, ştim dinainte la ce anume ne putem aştepta. Ţinem

cont de informaţiile din dicţionarul enciclopedic şi, chiar fără text, ştim câte ceva

despre poziţia Franţei în Europa. Asemenea cunoştinţe servesc, de exemplu, pentru a

decodifica prescurtările folosite pentru punctele cardinale existente în text care, luate

ca atare, ne-ar putea induce în eroare. Pentru înţelegerea textului folosim înainte de

toate numele proprii cunoscute, precum şi cuvinte internaţionale, frecvente şi înlimba română. Le putem numi internaţionalisme sau chiar “euro-cuvinte”.

FRANCIA: Estado de Europa occi-

dental, que limita al NO con el canal

de la Mancha y el mar del Norte; al

NE está limitado por Bélgica y

Luxemburgo; al E por Alemania,

Suiza e Italia; al S por el Mediterrá-

neo y España, y al O por el

Atlántico.

Franţa: Stat în Europa Occidentală care se li-

mitează, se mărgineşte la NV cu Canalul Mâ-

necii [rom. manşă, manşetă] şi cu Marea Nor-

dului; la NE se învecinează cu Belgia şi Lu-

xemburg, în E cu Germania [fr. Allemagne],

Elveţia [fr. Suisse] şi Italia, la S cu Marea Me-

diterană [sp. mar = masculin] şi cu Spania, iar

în V [sp. O(este) = V(est)] cu Atlanticul.

Francia tiene la configuración de un

hexágono regular y está situada en

una zona climática moderada, con

fronteras que dan acceso a los cuatro

sistemas marítimos de Europa: el At-

lántico, el Mediterráneo, el canal de

la Mancha y el Mar del Norte.

Franţa are [fr. tient, rom. ţine] are configuraţiaunui hexagon regulat şi este situată într-o zonăcu climă moderată, temperată, cu frontiere,

graniţe care dau, permit accesul la cele patru

sisteme maritime ale Europei: Atlanticul,

Mediterana, Canalul Mânecii şi Marea

Nordului.

Numele proprii şi internaţionalismele fac ca textul să fie uşor de înţeles, chiar şipentru cineva care nu a avut vreodată de-a face cu spaniola. Înţelegerea unui aseme-

nea text variază bineînţeles în funcţie de natura lui sau de inventarul de internaţiona-

lisme cunoscut de cititor. Fondul de cunoştinţe în limbă maternă foloseşte la activa-

rea unor cuvinte ştiute pentru înţelegerea celor străine: având în vedere prezenţa unui

număr mare de internaţionalisme în română, putem înţelege cu ajutorul lor multe


22

cuvinte din celelalte limbi romanice. De altfel, la sensul multora dintre cuvintele de

care avem nevoie putem ajunge prin deducţii, legături şi asocieri, folosind perma-

nent tot ceea ce ştim din limba noastră şi din alte limbi romanice.

Înainte de a trece la un alt text o scurtă reflecţie:

Lectura ziarelor, chiar folosind tehnica majorităţii cititorilor, aceea de a le parcurge

“în diagonală”, este un bun punct de plecare şi pentru descifrarea textelor în limbi

străine. În mod asemănător cititului în diagonală, şi în textele scrise în limbi necu-

noscute nouă deducţia implică îndrăzneala de a umple golurile create de neînţele-

gere! Pornim de la acele elemente care sunt deductibile cu ajutorul a ceea ce ştim şicăutăm astfel să desprindem esenţialul.

Şi în textul următor apar nume proprii şi cuvinte internaţionale:

Il popolo romeno rappresenta un fenomeno singolare fra i popoli

romanzi: dopo la caduta dell’Impero di Occidente, la popolazione di

lingua latina della zona carpato-danubiana, inclusa nell’area dell’impero

d’Oriente di lingua greca e del tutto separata dal resto della romanità –circondata come era da popoli eterogenei – ha sempre mantenuto, per

tutto il Medio Evo, insieme con la lingua, tanto il nome quanto la

coscienza di quel popolo romano di cui era la continuatrice in queste

terre remote dell’antico impero dei Cesari.

Textul italian poate fi înţeles cu uşurinţă:

Poporul român reprezintă un fenomen singular fra, între popoarele romanice: dupăcaduta [rom. căzut, cădea; fr. chute], căderea Imperiului din Occident, populaţia de

limbă latină din zona carpato-danubiană, inclusă în aria imperiului din Orient de

limbă greacă şi cu totul separată de restul romanităţii – circondata [circum],

înconjurată cum era de popoare eterogene – a menţinut sempre [sp. siempre],

totdeauna, în tot Evul Mediu, insieme, împreună cu limba, tanto [fr. tant] atât

numele cât şi conştiinţa acelui popor roman al cărei continuatoare era în aceste terre

[fr. terre ≠ rom. ţară], regiuni remote [engl. remote], îndepărtate ale anticului

imperiu al Cezarilor.

O traducere inteligibilă, chiar dacă rudimentară, ne arată că şi în acest text sunt mai

numeroase cuvintele cunoscute decât cele necunoscute: popolo, rappresenta, feno-

meno, singolare, impero, Occidente, popolazione, lingua, latina, zona, inclusa, area,

greca, separata, resto, eterogenei, mantenuto, Medio, Evo, nome, coscienza,

continuatrice, terre, antico.

Totuşi “internaţionalismele” nu au constituit singurul ajutor. În textul spaniol, ca şiîn cel italian, ne putem bizui şi pe o seamă de cunoştinţe lingvistice. Putem recu-

noaşte în spaniolă şi în italiană o serie de aspecte tipice şi pentru franceză:

conjuncţia copulativă sp. y (înainte de I[talia] poate fi şi e), it. e, substantive

masculine sau feminine însoţite de articolele el (il), respectiv la, formarea pluralului

în spaniolă cu terminaţia -s, în italiană, ca în română, cu ajutorul unui -i sau unui -e


23

(popolo – popoli, eterogenei, Cesari; terre, remote). Regulile din sistemul celor

două limbi ies la iveală chiar de la prima lectură.

În ceea ce priveşte tipologia textelor, în cel spaniol ne erau de folos cunoştinţedespre structurarea paragrafelor într-un lexicon. În textul italian, ne sunt utile

informaţii despre ceea ce este tipic pentru textul unui manual de istorie.

Dacă toate aceste elemente auxiliare sunt întrebuinţate cu consecvenţă pentru

deducţie, mai rămân puţine elemente care necesită o clarificare: nell’, dell’, della,

sunt rezultatul unor contrageri dintre prepoziţie şi articolul hotarât; continuatrice are

o formă de feminin pe care o decodăm cu ajutorul fr. actrice, rom. actriţă, etc.

În cele ce urmează, exerciţiul nostru va avea drept limbă ţintă franceza. Textul,

preluat dintr-un ziar contemporan, ne vorbeşte despre Republica Populară China înanul 1993. Cuvintele scrise cu caractere obişnuite sunt cunoscute şi în română ca

nume proprii; la fel cele pentru care există posibilitatea unor asocieri – internaţio-

nalismele. La şi le pot fi interpretate, după primele două texte, chiar şi de către cei

care nu cunosc franceza, ca articole, la fel articolul nehotărât sau funcţiile lui de şi à,

negaţia ne, et ‘şi’, est ‘este’. Celelalte cuvinte sunt scrise cursiv.

La Chine est aujourd'hui l'un des derniers États communistes orthodoxes

de la planète. Seuls la Corée du Nord, le Vietnam et Cuba continuent de

partager avec la Chine populaire quelques convergences idéologiques,

souvent discrètes.

Cependant la Chine n'est pas pour autant immobile. Le mouvement

démocratique du printemps de 1989 et le massacre du 4 juin qui y mit

brutalement fin ont accéléré le débat sur la réforme politique et

radicalisé la position des principaux protagonistes: il s'agit désormais de

savoir si le Parti communiste chinois est capable d'entreprendre une

véritable démocratisation des institutions qu'il a établies en 1949.

Puţine cuvinte sunt scrise cursiv şi ele nu mai constituie o dificultate majoră pentru

înţelegerea textului. Dacă folosim din nou asocierea cu internaţionalismele existente

în română, eventual şi din alte limbi, “dispar” şi alte cuvinte nedescifrate până acum.

China este aujourd'hui, astăzi unul dintre derniers, ultimele state, ortodox-comuniste

ale planetei. Numai [it. solo] Coreea de Nord, Vietnamul şi Cuba continuă săîmpartă [rom. partaj] avec, împreună cu Republica Populară China quelques, câteva

convergenţe ideologice, souvent, adesea în mod discret.

Totuşi China nu este pour autant, chiar imobilă. Mişcarea [engl. movement] din

printemps, primăvara anului 1989 şi masacrul din 4 iunie qui, care a accelerat

printr-un sfârşit [rom. final] brutal dezbaterea asupra reformei politice şi a radicalizat

poziţia principalilor protagonişti: este vorba désormais, de acum înainte de savoir, a

şti dacă Partidul Comunist este capabil să întreprindă o veritabilă democratizare a

instituţiilor stabilite în 1949.


24

Mare parte a cuvintelelor / expresiilor scrise cursiv au putut fi deduse. De altfel nici

una nu ar fi împiedecat în mod brutal înţelegerea textului.

Iată acum un text dintr-un ziar al unei alte limbi romanice, din catalană; vom scrie

tot cursiv doar cuvintele care nu sunt uşor de dedus cu ajutorul vocabularului

internaţional:

Una exposició presenta les darreres

tendències de l'arquitectura portugue-

sa. Del 22 de gener a l'11 de febrer.

O expoziţie prezintă ultimele [fr. dernier]

tendinţe ale arhitecturii portugheze. Din 22

ianuarie la 11 februarie.

Barcelona ha estat la ciutat escollida

per a la presentació d'una exposicióanomenada "Noves tendències de l'ar-

quitectura portuguesa", que recorreràaquest any els Estats Units, el Brasil i

diversos països europeus.

Barcelona a fost [rom. stat] oraşul [rom.

cetate] ales [sp. escogida] pentru prezentarea

unei expoziţii numite: “Noi tendinţe ale

arhitecturii portugheze”, care va parcurge [fr.

courir] în acest an Statele Unite, Brazilia şidiverse ţări [fr. pays] europene.

L'exposició, organitzada pel ministeri

d'Afers Estrangers portuguès i per la

secretaria d'Estat per a la Cultura de

Portugal, en col·laboració amb el

Col·legi d'Arquitectes de Catalunya,

pretén oferir una lectura aclaridora i

significativa del que és actualment

l'arquitectura a Portugal.

Expoziţia, organizată de către Ministerul por-

tughez al Afacerilor Străine, Externe şi de

Secretariatul de Stat pentru Cultură al Por-

tugaliei în colaborare cu Colegiul Arhitec-

ţilor din Catalonia pretinde să ofere o lecturăclarificatoare, edificatoare şi semnificativă a

ceea ce este actualmente arhitectura din

Portugalia.

Amb aquesta finalitat s'han escollit

cinc autors representatius de les prin-

cipals tendències que es troben en el

camp de la producció arquitectònica:

Alvaro Siza, Hestnes Ferreira, Luiz

Cunha, Manuel Vicente i Tomás

Taveira, arquitectes que integren els

camins divergents del postmodernis-

me i del neoracionalisme en el context

i l'herència històrica de les arquitec-

tures de les diferents regions del país.

AVUI, 29-I-1987, S. 26

Cu această finalitate, acest scop s-au ales

[sp. escogido] cinci autori reprezentativi pen-

tru principalele tendinţe care se găsesc, exis-

tă [fr. trouver] în câmpul, domeniul pro-

ducţiei arhitectonice: Alvaro Siza, Hestnes

Ferreira, Luiz Cunha, Manuel Vicente şiTomás Taveira, arhitecţi care integreazădrumurile [fr. chemins], tendinţele divergen-

te ale postmodernismului şi ale neo-raţiona-

lismului în contextul şi în moştenirea [fr.

héritage] istorică a arhitecturilor diferitelor

regiuni ale ţării [fr. pays].

Sunt puţine cuvinte în textul catalan care trebuie scrise cursiv: darreres, escollit,

-ida, països, amb, troben, camins. În unele dintre aceste cazuri ne poate ajuta

franceza. Ceea ce rămâne se poate deduce din context (cat. amb ‘cu’, care nu apare

în nici o altă limbă romanică).

Exemplele din textele autentice de până acum sunt edificatoare pentru faptul că, înabordarea unei limbi romanice, nu se porneşte de la zero. Majoritatea cititorilor îşipot folosi cunoştinţele de cultură generală şi pot apela într-o proporţie însemnată la


25

cuvinte din vocabularul internaţional. Din punct de vedere didactic este necesar săpunem la dispoziţie – pornind de la lectura acestor texte – un nucleu de vocabular al

fiecăreia dintre limbi, pe care să-l consolidăm prin cât mai multe cuvinte ce pot fi

deduse din context din lecturi din ce în ce mai variate.

În ceea ce priveşte vocabularul internaţional, familia limbilor romanice este privile-

giată în raport cu alte familii de limbi, căci cea mai mare parte a acestui bagaj de

cuvinte provine tot din latină sau prin împrumut interromanic (probabil peste 90%).

Acest fapt are avantajul că permite un acces mai rapid de la o limbă romanică la o altălimbă romanică decât la limbi neromanice.

Iată un exemplu de internaţionalisme frecvent folosite în toate limbile noastre:

ROM CAT FR IT PTG SP

absolut absolut absolu assoluto absoluto absoluto

act acte acte atto a[c]to, auto acto, auto

acţiune acció action azione acção acción

a admira admirar admirer ammirare admirar admirar

admiraţie admiració admiration ammirazione admiração admiración

animal animal animal animale animal animal

a anunţa anunciar annoncer annunciare anunciar anunciar

articol article article articolo artigo artículo

aspect aspecte aspect aspetto aspecto aspecto

atenţie atenció attention attenzione atenção atención

autor autor auteur autore autor autor

autoritate autoritat autorité autorità autoridade autoridad

calitate qualitat qualité qualità qualidade cualidad

caz cas cas caso caso caso

centru centre centre centro centro centro

chestiune qüestió question questione questão cuestión

comerţ comerç commerce commercio comércio comercio

conştiinţă consciència conscience coscienza consciência conciencia

a continua continuar continuer continuare continuar continuar

curios curiós curieux curioso curioso curioso

a declara declarar déclarer dichiarare declarar declarar

delicat delicat délicat delicato delicado delicado

a determina determinar déterminer determinare determinar determinar

experienţă experiència expérience esperienza experiência experiencia

expresie expressió expression espressione expressão expresión

figură figura figure figura figura figura

funcţie funció fonction funzione função función

gen gènere genre genere género género

graţie gràcia grâce grazia graça gracia

iluzie il·lusió illusion illusione ilusão ilusión

imagine imatge image immagine imagem imagen

imens immens immense immenso imenso inmenso

impresie impressió impression impressione impressão impresión

intenţie intenció intention intenzione intenção intención

a interveni intervenir intervenir intervenire intervir intervenir

istorie història histoire storia história historia

materie matèria matière materia matéria materia

misiune missió mission missione missão misión

moment moment moment momento momento momento

muzică música musique musica música música

naţiune nació nation nazione nação nación


26


necesitate necessitat nécessité necessità necessidade necesidad

notă nota note nota nota nota

obiect objecte objet oggetto objecto objeto

a observa observar observer osservare observar observar

ocazie ocasió occasion occasione ocasião ocasión

a ocupa ocupar occuper occupare ocupar ocupar

orizont horitzó horizon orizzonte horizonte horizonte

pagină pàgina page pagina página página

particular particular particulier particolare particular particular

perfect perfecte parfait perfetto perfeito perfecto

politică política politique politica política política

posibil possible possible possibile possível posible

poziţie posició position posizione posição posición

principiu principi principe principio princípio principio

problemă problema problème problema problema problema

a produce produir produire produrre produzir producir

propriu propi propre proprio próprio propio

public públic public pubblico público público

relaţie relació relation relazione relação relación

religios religiós religieux religioso religioso religioso

serviciu servei service servizio serviço servicio

social social social sociale social social

soluţie solució solution soluzione solução solución

spaţiu espai espace spazio espaço espacio

spirit esperit esprit spirito espírito espíritustat estat état stato estado estado

staţie estació station stazione estação estación

tezaur tresor trésor tesoro tesouro tesoro

ton to ton tono tom tono

unitate unitat unité unità unidade unidad

a vizita visitar visiter visitare visitar visitar

volum volum volume volume volume volumen

Cele aproximativ 70 de cuvinte de mai sus datorate influenţei latineşti savante sunt

prezente în vocabularele de bază ale tuturor limbilor romanice.

Limbă a religiei, a lăcaşurilor de cultură, a ştiinţelor şi a administraţiei statale înEvul Mediu, “latina savantă” a influenţat substanţial limbile occidentale în aceastăperioadă. Aşa se explică faptul că, alături de vocabularul romanic moştenit, existăcuvinte care şi-au făcut intrarea în limbile romanice prin împrumut. Uneori s-au

creat “dublete” (alături de cuvintele moştenite s-au împrumutat cuvinte provenind

din acelaşi etimon), aşa cum ne demonstrează exemplele franceze de mai jos:

frigidum froid (rece) frigide

nativum naïf (naiv) natif

directum droit (drept) direct

redemptionem rançon (bani de răscumpărare) rédemption.

În limba română marea majoritate a acestor împrumuturi a pătruns târziu, mai ales ca

urmare a influenţelor romanice, franceză sau italiană. Dar, indiferent care este mo-

mentul în care au fost preluate sau calea de pătrundere, ele sunt uşor de înţeles pen-

tru un român, spre deosebire de cuvintele moştenite care ne pot pune în dificultate.


27

Lista de împrumuturi din latină nu serveşte numai la recunoaşterea termenilor roma-

nici, datorită formei lor deosebit de transparente. Cu ajutorul acestei liste putem

exersa şi regularitatea unor corespondenţe (deocamdată) grafice între limbile noastre

(în special la sfârşitul cuvântului, dar nu numai acolo). Examinându-le, ne dăm seama

de o serie întreagă de caracteristici specifice fiecăreia dintre limbi. Lista scoate înevidenţă mai ales asemănările şi ne îndrumă spre cunoaşterea grafiei şi pronunţării

specifice fiecăreia dintre limbi. De aceste corespondenţe se ocupă sita a 3-a.)

Pe lângă aceasta, lista prezintă şi câteva “curse”, aşa numiţii falşi prieteni. Este

vorba despre câteva cuvinte care nu au acelaşi sens în limbi diferite, dar ele sunt pu-

ţine la număr şi sunt mai de grabă stimulatoare decât inhibitoare pentru comunicare.

Cu ajutorul sitelor următoare puteţi afla cum ne putem îmbogăţi din alte surse,

pentru a acumula cât mai multe cunoştinţe.


28

3.2. Cea de-a doua sită: vocabularul panromanic [VP]

În afara vocabularului internaţional, prezent în majoritatea limbilor (în fiecare, însă,

în alt mod), familiile de limbi dispun de un alt vocabular, care le uneşte pe toate înmod specific. În cazul limbilor romanice acesta este vocabularul latinesc moştenit.

El conţine cuvintele provenind din latină, dintre care ne interesează în primul rând

cele care sunt şi astăzi uzuale în toate sau în majoritatea limbilor romanice. Impor-

tanţa lui specifică este evidentă atunci când trecem de la o limbă romanică la alta.

Cum s-a constituit el?

Latina vorbită de către romani, denumită în general “latină vulgară” s-a răspândit, ca

urmare a romanizării, într-un Imperium Romanum la origine multilingv. Nu exista o

autoritate academică sau presă scrisă, care să poată cultiva şi controla normele unei

limbi corecte. In acelaşi timp s-au asimilat obişnuinţele lingvistice ale popoarelor

cucerite, diferite de la o regiune la alta şi au intrat în limba latină multe cuvinte noi.

O parte importantă din acest vocabular s-a păstrat până astăzi în toate limbile roma-

nice în ciuda faptului că au trecut de atunci aproape două milenii. Unele dintre aces-

te cuvinte sunt răspândite pretutindeni: ele formează vocabularul panromanic (gr.:

pan- = “tot”). Pentru scopurile noastre practice vom desemna în cele ce urmeazădrept panromanice atât cuvintele prezente în toate limbile romanice pe care le avem

în vedere, cât şi pe cele care se găsesc astăzi în cel puţin cinci dintre aceste limbi.

Vocabularul panromanic cuprinde mai ales cuvinte care aparţin lexicului de bază,

adesea cele mai frecvente în limbile romanice actuale (ceea ce pentru vocabularul

internaţional este valabil numai pentru un mic procent). Cel mai important pentru

noi este însă efectul de multiplicare a termenilor în fiecare dintre limbile romanice,

prin formele specifice fiecăreia: orice cuvânt din vocabularul panromanic cunoscut

într-o limbă ne poate trimite imediat la termenul corespunzător din celelalte limbi,

adică la termenul romanic care provine din acelaşi cuvânt latinesc. Prin aceasta,

învăţarea unei limbi romanice este mult mai economică.

Panromanic ar trebui să aibă în vedere toate limbile romanice al căror număr, înmod tradiţional este de nouă (româna, italiana, reto-romana, sarda, franceza, occita-

na, catalana, spaniola, portugheza). Ar putea fi adăugată cel puţin franco-provensala,

vorbită în triunghiul Italia (Val d’Aosta), Elveţia, Franţa, ca a zecea limbă. Numărul

s-ar putea mări chiar, deoarece graniţele dintre varietăţile dialectale ale unei limbi şilimba autonomă nu pot fi stabilite cu stricteţe şi, la urma urmei, ele se stabilesc înfuncţie de voinţa politică a comunităţii lingvistice (dialectale) respective. Pentru

moment ne limităm, din consideraţii strict practice, doar la şase dintre ele, dar

metoda noastră permite ca orice variantă romanică să fie cuprinsă în viitor într-o

adaptare a cărţii. Aceasta ar putea fi valabil pentru sardă, pentru galegă (limbăvorbită în Spania de nord-vest, în provincia Galicia), pentru corsicană sau pentru

limbile creole. Într-un asemenea caz, nu toate cuvintele considerate, în situaţiaconcretă de acum, a fi panromanice şi-ar păstra neapărat acest statut.


29

Vom explica în continuare compoziţia vocabularului panromanic definit mai sus

(aproximativ 500 de cuvinte). Cititorul care nu este interesat în mod special de

asemenea amănunte poate sări peste această parte.

Distingem în vocabularul nostru panromanic:

(a) Cuvinte răspântite pretutindeni care apar cu aproape acelaşi sens în toate limbile

romanice pe care le avem în vedere.

(b) Termeni care s-au răspândit în majoritatea limbilor, dar care lipsesc într-una

dintre ele.

(c) Cuvinte care s-au păstrat în toate limbile, dar cu sensuri diferite.

Toate aceste cuvinte formează nucleul vocabularului moştenit de limbile romanice.

Alături de vocabularul moştenit apar elementele panromanice împrumutate ulterior,

o parte din moştenirea culturală europeană, evocate în capitolul precedent. În sfârşit,datorită îndelungatului contact – în perioada de formare a limbilor romanice – cu

popoarele şi limbile germanice, au fost preluate în limbile romanice occidentale,

cuvinte de origine germanică, dintre care unele au fost ulterior împrumutate şi de

limba română.

3.2.1. Cuvinte moştenite în toate limbile romanice

Lista de mai jos cuprinde aproximativ 200 de cuvinte, care sunt folosite în cele şase

limbi, chiar dacă nu au pretutindeni aceeaşi răspândire (vezi, de exemplu, fr. choir sau

ouir, cărora le corespund termeni cu frecvenţă ridicată în celelalte limbi). Comparând

formele romanice ne dăm seama de diferenţele pe care trecerea timpului le-a generat

în forma cuvintelor, până la a le face uneori de nerecunoscut.

Să stabilim de la bun început că sunt panromanice cuvintele de bază ale structurii gra-

maticale a limbilor romanice, cum sunt pronumele de toate felurile, numeralele de ba-

ză, adverbe, conjuncţii, prepoziţii. Iată pentru început o selecţie de pronume

personale, reflexive, pronume şi adjective posesive, demonstrative, relativ-

interogative…

ROM CAT FR IT PTG SP LAT

eu jo je io eu yo EGO

meu meu mon mio meu mi, mío MEUS

tu tu tu tu tu tú TU

tău teu ton tuo teu tu, tuyo TUUS

noi nos(altres) nous noi nós nos(otros) NOS

nostru nostre notre nostro nosso nuestro NOSTER

voi vos(altres) vous voi vós vos(otros) VOS

vostru vostre votre vostro vosso vuestro VESTER

său seu son suo seu su, suyo SEUS

se es, se se si se se SE

acest(a) aquest ce(t) questo este este (ECCU)ISTE

care qual quel quale qual cual QUALIS

ce que que che que qué, que QUE


30

Adverbe, prepoziţii, conjuncţii…


a a à a a a AD

când quan quand quando quando cuando QUANDO

contra contra contre contra, -o contra contra CONTRA

cum com comme(nt) come como como QUOMO(DO)

de de de di de de DE

(deasupra) sobre sur sopra sobre sobre SUPER

în en en in em en IN

nici ni ni né nem ni NEQUE

nu no non non não no NON

pe* per par per para para PER, PRO

să* si si se se si SI

1, 2., 3…


unu un un uno um uno UNUS

doi dos deux due dois dos DOS

trei tres trois tre três tres TRES

patru quatre quatre quattro quatro cuatro QUATTUOR

cinci cinc cinq cinque cinco cinco QUINQUE

şase sis six sei seis seis SEX

şapte set sept sette sete siete SEPTEM

opt vuit huit otto oito ocho OCTO

nouă nou neuf nove nove nueve NOVEM

zece deu dix dieci dez diez DECEM

mie mil mille mille mil mil MILLE

Şi bineînţeles, substantive, adjective, verbe…


a (a)coperi cobrir couvrir coprire cobrir cubrir COOPERIRE

acru agre aigre agro agro / acre agrio ACER

aer aire air aria ar aire AER

a ajuta ajudar aider aiutare ajudar ayudar ADIUTARE

alt altre autre altro outro otro ALTER

an any an anno ano año ANNUS

apă aigua eau acqua água agua AQUA

arbore arbre arbre albero árvore árbol ARBOR

arc arc arc arco arco arco ARCUS

armă arma arme arma arma arma ARMA

a asculta escoltar écouter ascoltare escutar escuchar AUSCULTARE

aspru aspre âpre aspro áspero áspero ASPER

a (a)suda suar suer sudare suar sudar SUDARE

atât tant tant tanto tanto tanto TANTUS

aur or or oro ouro oro AURUM

a auzi oir ouir udire ouvir oír AUDIRE

a avea haver avoir avere haver haber HABERE

barbă barba barbe barba barba barba BARBA

a bate batre battre battere bater batir BATT(U)ERE

a bea beure boire be[ve]re beber beber BIBERE

bine be bien bene bem bien BENE

bou bou boeuf bove, bue boi buey BOVE(M)

braţ braç bras braccio braço brazo BRA(C)CHIUM


31


bun bo, bona bon buono bom bueno BONUS

cal cavall cheval cavallo cavalo caballo CABALLUS

a cădea caure choir cadere cair caer CADERE

cămaşă camisa chemise camicia camisa camisa CAMISIA

câmp camp champ campo campo campo CAMPUS

capră cabra chèvre capra cabra cabra CAPRA

car carro char carro carro carro CARRUS

carne carn chair carne carne carne CARNE(M)

castană castanya châtaigne castagna castanha castaña CASTANEA

cărbune carbó charbon carbone carvão carbón CARBONE(M)

a cânta cantar chanter cantare cantar cantar CANTARE

ceară cera cire cera cera cera CERA

cer cel ciel cielo céu cielo CAELUM

cheie clau clé, clef chiave chave llave CLAVIS

a chema clamar [ac]clamer chiamare chamar llamar CLAMARE

a coace coure cuire cuocere cozer cocer COQUERE

coadă cua, coa queue coda cauda, cola cola CAUDA

coardă corda corde corda corda cuerda CHORDA

a coase cosir coudre cucire coser coser CONS(U)ERE

coastă costa côte costa costa costa, cuesta COSTA

corn corn cor, corne corno corno cuerno CORNU

corp cos corps corpo corpo cuerpo CORPUS

cot colze coude gomito côvado codo CUBITUS

a crăpa crebar crever crepare quebrar quebrar CREPARE

a crede creure croire credere crer creer CREDERE

a creşte créixer croître crescere crescer crecer CRESCERE

crud cru cru crudo cru crudo CRUDUS

cui cuny coin conio cunho cuño CUNEUS

a culege collir cueillir cogliere colher coger COLLIGERE

a cunoaşte conèixer connaître conoscere conhecer conocer COGNOSCERE

cupă copa coupe coppa copa copa CUPPA

cur cul cul culo cu culo CULUS

curea corretja courroie co(r)reggia correia correa CORRIGIA

curte cort cour corte corte corte COHORS

deget dit doigt dito dedo dedo DIGITUS

a descărca descarregar décharger scaricare descarregar descargar DISCARRICARE

dinte dent dent dente dente diente DENTE(M)

domn,

doamnă dona dame

don,

donna

dono,

dona

don,

dueña, doña

DOMINUS

a dormi dormir dormir dormire dormir dormir DORMIRE

drept dret droit diritto direito derecho DIRECTUS

dulce dolç doux dolce doce dulce DULCIS

dur dur dur duro duro duro DURUS

este ésser être essere é es ESSE(RE)

a face fer faire fare fazer hacer FACERE

faţă faç face faccia face faz FACIA

făină farina farine farina farinha harina FARINA

fier ferro fer ferro ferro hierro FERRU(M)

fir fil fil filo fio hilo FILUM

fiu fill fils figlio filho hijo FILIUS

floare flor fleur fiore flor flor FLORE(M)

foaie fulla feuille foglia folha hoja FOLIA

foame fam faim fame fome hambre FAMES

foc foc feu fuoco fogo fuego FOCUS

frunte front front fronte fronte frente FRONTE(M)


32


a fugi fugir fuir fuggire fugir huir FUGIRE

fund fons fond fondo fundo hondo FUNDUS

furcă forca fourche forca forca horca FURCA

furnică formiga fourmi formica formiga hormiga FORMICA

grâu gra grain grano grão grano GRANUM

gros gros gros grosso grosso grueso GROSSUS

iarbă herba herbe erba erva hierba HERBA

iarnă hivern hiver inverno inverno invierno HIBERNUM

iepure llebre lièvre lepre lebre libre LEPORE(M)

in lli lin lino linho lino LINUM

inel anell anneau anello anel anillo ANELLUS

a intra entrar entrer entrare entrar entrar INTRARE

(în)alt alt haut alto alto alto ALTUS

a (în)cărca carregar charger caricare carregar cargar CARRICARE

a (în)cerca cercar chercher cercare cercar cercar CIRCARE

înger àngel ange angelo anjo ángel ANGELUS

întreg íntegre entier intero inteiro entero INTEGER

a (în)vinge vèncer vaincre vincere vencer vencer VINCERE

joc joc jeu gioco jogo juego IOCUM

a (se) juca jugar jouer giocare jogar jugar IOCARE

june jove jeune giovane jovem joven IUVENIS

lac llac lac lago lago lago LACUS

lacrimă llàgrima larme lacrima lágrima lágrima LACRIMA

lapte llet lait latte leite leche LACTE(M)

larg llarg large largo largo largo LARGUS

a lăsa deixar laisser lasciare deixar dejar LASCIARE

a lăuda lloar louer lodare louvar loar LAUDARE

lână llana laine lana lã lana LANA

a lega lligar lier legare ligar liar LIGARE

lege llei loi legge lei ley LEGE(M)

limbă llengua langue lingua língua lengua LINGUA

loc lloc lieu luogo lugar lugar LOCUS

a lua llevar lever levare levar llevar LEVARE

lună lluna lune luna lua luna LUNA

lup llop loup lupo lobo lobo LUPUS

a lupta lluitar lutter lottare lutar luchar LUCTARE

maestru mestre maître maestro mestre maestro MAGISTER

mare mar mer mare mar mar MARE

marmură marbre marbre marmo mármore mármol MARMOR

mărunt menut menu minuto miúdo menudo MINUTUS

măsură mesura mesure misura mesura mesura MENSURA

mână mà main mano mão mano MANUS

mânecă màniga manche manica manga manga MANICA

a mesteca mastegar mâcher masticare mascar mascar MASTICARE

miere mel miel miele mel miel MEL(L)E(M)

moale moll mou, molle molle mole muelle MOLLIS

munte munt mont monte monte monte MONTE(M)

a muri morir mourir morire morrer morir MORIRE

muscă mosca mouche mosca mosca mosca MUSCA

a muta mudar muer mutare mudar mudar MUTARE

a naşte nàixer naître nascere nascer nacer NASCERE

nea neu neige neve neve nieve NIVE(M)

a nega negar nier negare negar negar NEGARE

negru negre noir nero negro negro NIGER

noapte nit nuit notte noite noche NOCTE(M)


33


nod nus nœud nodo nó nudo NODUS

nou nou neuf nuovo novo nuevo NOVUS

nuc nou noix noce noz nuez NUCE(M)

nume nom nom nome nome nombre NOMEN

a numi anomenar nommer nominare nomear nombrar NOMINARE

ochi ull œil occhio olho ojo OC(U)LUS

om home homme, on uomo homem hombre HOMO

os os os osso osso hueso OSSUM

ou ou oeuf uovo ovo huevo OVUM

pace pau paix pace paz paz PACE(M)

paie palla paille paglia palha paja PALEA

pâine pa pain pane pão pan PANE(M)

palmă palma paume palma palma palma PALMA

par pal pieu palo pau palo PALUS

pară pera poire pera pera pera PIRA

parte part part parte parte parte PARTE(M)

pas pas pas passo passo paso PASSUS

păr pel poil pelo pêlo pelo PILUS

a părea parèixer paraître parere parecer parecer PARERE

părinte parent parent parente parente pariente PARENTE(M)

perete paret paroi parete parede pared PARIETE(M)

piatră pedra pierre pietra pedra piedra PETRA

piele pell peau pelle pele piel PELLIS

pieptene pinta peigne pettine pente PEINE PECTINE(M)

a pierde perdre perdre perdere perder perder PERDERE

a plăcea plaure plaire piacere prazer placer PLACERE

plin ple plein pieno cheio lleno PLENUS

a ploua ploure pleuvoir piovere chover llover PLUERE

popor poble peuple popolo povo pueblo POPULUS

porc porc porc porco poco puerco PORCUS

preţ preu prix prezzo preço precio PRETIUM

a prinde prendre prendre prendere prender prender PREHENDERE

pumn puny poing pugno punho puño PUGNUS

pulbere pols poudre polvere pólvora polvo PULVERE(M)

pur pur pur puro puro puro PURUS

purice puça puce pulce pulga pulga PULICE(M)

a purta portar porter portare portar portar-se PORTARE

a putea poder pouvoir potere poder poder *POTERE

puţ pou puits pozzo poço pozo PUTEUS

a răspunde respondre répondre rispondere responder responder RESPONDERE

a râde riure rire ridere rir reir RIDERE

roată roda roue ruota roda rueda ROTA

rotund rodó rond rotondo redondo redondo ROTUNDUS

a rupe rompre rompre rompere romper romper RUMPERE

sac sac sac sacco saco saco SACCUS

sare sal sel sale sal sal SALE(M)

sân sina sein seno seio seno SINUS

sânge sang sang sangue sangue sangre SANGUE(N)

a scrie escriure écrire scrivere escrever escribir SCRIBERE

(s)curt curt court corto curto corto CURTUS

sec sec sec secco seco seco SICCUS

a semăna sembrar semer seminare semear sembrar SEMINARE

a simţi sentir sentir sentire sentir sentir SENTIRE

soartă sort sort sorte sorte suerte SORTE(M)

somn son sommeil sonno sono sueño SOMNUS


34


spic espiga épi spiga espiga espiga SPICUM, SPICA

spin espina épine spina espinha espina SPINUS, SPINA

stea estela étoile stella estrela estrella STELLA

a strânge estrènyer étreindre stringere estringir estreñir STRINGERE

a suna sonar sonner suonare soar sonar SONARE

surd sord sourd sordo surdo sordo SURDUS

şarpe serpent serpent serpente serpente serpiente SERPENS

a şuiera xiular siffler sibilare silvar silbar SIBILARE

a tăia tallar tailler tagliare talhar tajar TALIARE

timp temps temps tempo tempo tiempo TEMPUS

a tinde (es)tendre tendre tendere tender tender TENDERE

tot tot tout tutto todo todo TOTUS

a tremura tremolar trembler tremare tremular temblar TREMULARE

trist trist triste triste triste triste TRISTIS

a uita oblidar oublier obliare olvidar olvidar OBLITARE

umbră ombra ombre ombra sombra sombra UMBRA

undă ona onde onda onda onda UNDA

unghie ungla ongle unghia unha uña UNGULA

ureche orella oreille orecchio orelha oreja AURIC(U)LA

urs ós ours orso urso oso URSUS

vacă vaca vache vacca vaca vaca VACCA

vas vas vase vaso vaso vaso VAS, VASUM

văduv viudo, vidu veuf vedovo viuvo viudo VIDUUS

vână / venă vena veine vena veia vena VENA

vânt vent vent vento vento viento VENTUS

vechi vell vieux vecchio velho viejo VET(U)LUS

vecin veí voisin vicino vizinho vecino VICINUS

a vedea veure voir vedere ver ver VEDERE

a veni venir venir venire vir venir VENIRE

verde vert vert verde verde verde VIRIDIS

vie vinya vigne vigna vinha viña VINEA

vin vi vin vino vinho vino VINUM

a vinde vendre vendre vendere vender vender VENDERE

viu viu vif, vive vivo vivo vivo VIVUS

voce vot voix voce voz voz VOCE(M)

a zăcea jeure gésir giacere jazer yacer IACERE

a (z)bura volar voler volare voar volar VOLARE

zi dia (lun)di (lune)dì dia día DIES

a zice dir dire dire dizer decir DICERE

Printre cuvintele romanice de mai sus sunt şi câteva care nu au fost moştenite chiar întoate limbile; dar ele au pătruns prin împrumut în limba în care nu s-au păstrat; dacăidentificarea lor este importantă pentru specialist, distincţia aceasta nu este relevantăpentru vorbitorul obişnuit, de aceea listele noastre nu conţin o asemenea informaţie;

iată şi alte asemenea cazuri:


artă art art arte arte arte ARTE(M)

clar clar clair chiaro claro claro CLARUS

coroană corona couronne corona coroa corona CORONA

culoare color couleur colore côr color COLORE(M)

egal igual égal uguale igual igual AEQUALIS

fine fi fin fine fim fin FINIS

formă forma forme forma forma horma FORMA


35


flamă flama flamme fiamma chama llama FLAMMA

fruct fruita fruit frutto fruto fruto, fruta FRUCTUS

greu greu grave grave, greve grave grave GRAVIS

literă lletra lettre lettera letra letra LITTERA

matur madur mûr maturo maduro maduro MATURUS

membru membre membre membro membro miembro MEMBRUM

nud nu nu nudo nu (des)nudo NUDUS

obscur obscur obscur scuro escuro oscuro OBSCURUS

ordine ordre ordre ordine ordem orden ORDINE(M)

a prepara preparar préparer preparare preparar preparar PRAEPARARE

a saluta saludar saluer salutare saudar saludar SALUTARE

săpun sabó savon sapone sabão jabón SAPONE(M)

semn senya signe segno senha seña SIGNUS

a valora valer valoir valere valer valer VALERE

van va vain vano vão vano VANUS

via via voie via via vía VIA

3.2.2. Cuvinte moştenite în aproape toate limbile romanice

Dăm mai jos câteva exemple de cuvinte care s-au păstrat doar în cinci din cele şase

limbi romanice pe care le avem în vedere:


ala aile ala ala ala ALA

a (în)căpea cabre capire caber caber CAPERE

a cumpăra comprar comprare comprar comprar COMPARARE

coapsă cuixa cuisse coscia coxa COXA

a da dar dare dar dar DARE

a durea doldre dolere doer doler DOLERE

dolor douleur dolore dor dolor DOLORE(M)

fava fève fava fava haba FABA

gat chat gatto gato gato GATTUS

genunchi genoll genou ginocchio joelho GENUCULUM

gota goutte goccia gota gota GUTTA

ieri ahir hier ieri ayer HERI

muiere (pop.) muller moglie mulher mujer MULIER

poc peu poco pouco poco POCUS

seguir suivre seguire seguir seguir SEQUERE

moure mouvoir muovere mover mover MOVERE

tela toile tela teia / tela tela TELA

a se teme témer temere temer temer TIMERE

Căsuţele goale au fost umplute cu alte cuvinte latineşti sau cu cuvinte de altă origine.

Uneori însă, descendentului unui etimon latinesc îi corespunde într-una dintre limbile

romanice un derivat de la aceeaşi rădăcină, deci termenul de la origine este recuperat

prin propriile lui derivate; astfel, chiar în absenţa unui termen dintr-o limbă, vorbitorul

acelei limbi poate înţelege cuvintele romanice dintr-o serie etimologică incompletă, cu

ajutorul unor cuvinte înrudite care există în propria lui limbă:


arici (eriçó) (hérisson) riccio ouriço erizo ERICIUS

corb corb (corbeau) corvo corvo cuervo CORVUS

daună dany (dommage) danno dano daño DAMNUM


36


fum fum (fumée) fumo fumo humo FUMUS

fus fus (fuseau) fuso fuso huso FUSUS

(judecător) jutge juge giudice juiz juez IUDICE(M)

a luci lluir luire (lucente) luzir lucir LUCERE

(lumină) llum (lumière) lume lume lumbre LUMEN

(a mărita) marit mari marito marido marido MARITUS

mut mut (muet) muto mudo mudo MUTUS

nas nas nez naso (nasal) (nasal) NASUS

(picior) peu pied piede pé pié PEDE(M)

piept pit (poitrine) petto peito pecho PECTUS

pin pi pin pino (pinheiro) pino PINUS

peşte peix (poisson) pesce peixe pez PISCE(M)

plânge plànyer plaindre piangere (plangente) plañir PLANGERE

rază raig (rayon) raggio raio rayo RADIUS

(ramură) ram (rameau) ramo ramo rama RAMUS

râu riu (rivière) rivo rio río RIVUS

(sănătos) sa sain sano são sano SANUS

soare sol (soleil) sole sol sol SOLE(M)

(a trimite) metre mettre mettere meter meter MITTERE

vale vall (vallée) valle vale valle VALLE(M)

Alteori asemenea cuvinte au fost recuperate prin derivate împrumutate mai târziu,

astfel că cel interesat poate să deducă termenul pe care nu-l cunoaşte (cu condiţia ca

formele cuvintelor să nu se deosebească prea mult):


(apertură) obrir ouvrir aprire abrir abrir APRIRE

argint argent argent argento (argênteo) (argénteo) ARGENTUM

(breviar) breu bref breve breve breve BREVIS

(catenă) cadena chaîne catena cadeia cadena CATENA

(cordial) cor coeur cuore (coração) (corazón) COR(D)E(M)

(feminin) fembra femme femmina fêmea hembra FEMINA

fereastră finestra fenêtre finestra fresta* (desfenestrar) FENESTRA

(furnal) forn four forno forno horno FURNUS

(lavabil) lavar laver lavare lavar lavar LAVARE

lemn llenya (ligneux) legno lenho leño LIGNUM

(vagon-lit) llit lit letto leito lecho LECTUS

lung llong* long lungo longo (longitud) LONGUS

(malformaţie) mal mal male mal mal MALUS

(matriarhat) mare mère madre madre madre MATER

mult molt (multi-) molto muito mucho MULTUS

(mural) mur mur muro muro muro MURUM

(paradă) parar parer parare parar parar PARARE

(patriarhal) pare père padre pai, padre padre PATER

(penal) pena peine pena pena pena POENA

(salutar) salut salut salute saúde salud SALUTE(M)

(savant) saber savoir sapere saber saber SAPERE

săgeată sageta (sagittaire) saetta seta saeta SAGITTA

a sufla (insuflar) souffler soffiare soprar soplar SUFFLARE

vintre (rég.)

(ventral)

ventre ventre ventre ventre vientre VENTER

(vivat) viure vivre vivere viver vivir VIVERE


37

3.2.3. Cuvinte panromanice care nu au pretutindeni aceeaşi semnificaţie

Semnificaţia cuvintelor provenind din acelaşi etimon nu a rămas exact aceeaşi întoate limbile. Pentru scopul nostru, acela de a deduce cu aproximaţie înţelesul texte-

lor romanice, ele sunt uneori o piatră de încercare. Un asterisc plasat la sfârşitul

cuvintelor le marchează pe cele care au, într-o limbă, sensuri diferite de cele cu care

sunt folosite în celelalte:


a (îm)păca* pagar payer pagare pagar pagar PACARE

inimă* ànima âme anima alma alma ANIMA

bucă* boca bouche bocca boca boca BUCCA

cap cap chef* capo cabo* cabo* CAPU(T)

carte* carta charte* carta* carta carta CHARTA

casă casa chez* casa casa casa CASA

câine ca chien cane cão can* CANE(M)

a cere (adquirir) quérir chiedere querer* querer* QUAERERE

a cuprinde* comprendre comprendre comprendere compreender comprender COMPREHENDERE

a curge* córrer courir correre correr correr CURRERE

foarte* fort fort forte forte fuerte FORTE(M)

frate fraire* frère frate(llo) frei,-(r)e* fraile* FRATER

gras gras gras grasso graxo* graso GRASSUS

gură* gola gueule gola gola gola GULA

a întinde* entendre entendre intendere entender entender INTENDERE

miez*, mij(loc) mig mi(di / nuit) mezzo meio medio MEDIUS

a mâna* menar mener menare menear menar* MINARE

a mira* mirar mirer* mirare mirar mirar MIRARE

a mustra* mostrar montrer mostrare mostrar mostrar MONSTRARE

păs* pes poids peso peso peso PENSUM

păstor* pastor pasteur pastore pastor pastor PASTORE(M)

poamă* poma pomme pomo* pomo* pomo* POMUM

a pune pondre* pondre* porre por poner PONERE

punte* pont pont ponte ponte puente PONTE(M)

poartă* porta porte porta porta puerta PORTA

a sări* sallir* saillir* salire* sair salir SALIRE

a sălta* saltar sauter saltare saltar saltar SALTARE

a sta estar (était)* stare estar* estar* STARE

a şedea seure (as)seoir sedere ser* ser* SEDERE

tare* tal tel tale tal tal TALIS

tânăr* tendre tendre tenero tenro, terno tierno TENER

toarce* tòrcer tordre torcere torcer torcer TORQUERE

a ţine tenir* tenir tenere ter* tener* TENERE

ţară* terra terre terra terra tierra TERRA

ţeastă* testa tête testa testa testa TESTA

a turna* tornar tourner tornare tornar tornar* TORNARE

a trage traure traire* trarre trazer traer TRAHERE

vită* vida vie vita vida vida VITA

zeu* déu dieu dio deus dios DEUS

Listele comparative nu folosesc propriu zis la învăţat, deoarece nu oferă diferenţele de

sens, nici sinonimele uzuale ale unor cuvinte mai puţin întrebuinţate. Ele sunt gândite

doar pentru a mobiliza capacitatea de recunoaştere a cuvintelor înrudite.

3.2.4. Text-exerciţiu cu vocabularul moştenit

Exerciţiul următor se bazează pe vocabularul romanic moştenit. Am ales câteva pro-

verbe cu echivalentele lor în limbile romanice (uneori este vorba despre secvenţe tra-

duse, atunci cânt proverbele respective nu reprezintă structuri fixe): chiar dacă ace-


38

laşi conţinut nu se construieşte pretutindeni la fel, se poate observa că mulţi termeni

romanici continuă acelaşi etimon:

Corbs amb corbs no es piquen.

El bou per la banya i l'home per la paraula.

El llop muda les dents, però no els pensaments.

Els peixos grossos sempre es menjaran els menuts.

Per l'ungla es coneix el lleó.

Primer és la pell que la camisa.

Cadascú cull el que sembra.

Veuen més quatre ulls que dos.

Riu bé qui riu el darrer.

Tot el que llueix no és or.

No hi ha fum sense foc.

Faptul că ştim că este vorba despre proverbe, majoritatea – proverbe cunoscute –, ne

va ajuta să recunoaştem textul cu ajutorul chiar al unui singur cuvânt, care ne va da

cheia. Nu ne propunem să ne ocupăm aici de structura sintactică a acestui tip de

construcţie, ci doar să arătăm că se poate deduce conţinutul fiecărui proverb pornind

de la o minimală informaţie lexicală:

Corbii amb, cu corbii nu se piquen [fr. piquer], înţeapă, atacă; ceea ce se exprimă în româneşteprin: Corb la corb nu-şi scoate ochii.

Boul de banya (care înlocuieşte cuvântul catalan mai vechi corn), coarne şi omul de paraula [fr. parole, it. parola], cuvânt: Boul (se leagă) de coarne, omul de limbă.

Lupul muda [rom. mută], schimbă dinţii, però [sp. pero, it. però], dar nu pensaments [fr.penser, sp. pensar, it. pensare], gândurile; adică: Lupul îşi schimbă părul dar năravul ba.

Peştii grossos [fr. gros], mari sempre [it. sempre, sp. siempre], totdeauna menjaran [fr.manger], îi vor mânca pe cei menuts [fr. menu, rom. mărunt], mici: Peştele cel mare înghite pe

cel mic.

După unghie se coneix [fr. connaît], cunoaşte leul: După unghii se cunoaşte leul.

Primer [sp. primero, rom. prim], mai întâi este pielea decât cămaşa: Mai aproape-i pielea

decât cămaşa.

Cadascú [sp. cada uno, fr. chacun], fiecare cull [fr. cueille], culege ceea ce seamănă: Cum

semeni aşa culegi.

Văd mai (mult) quatre [fr. quatre] patru ochi decât doi: Patru ochi văd mai bine decât doi.

Râde bine cine râde darrer [fr. dernier], ultimul: Cine râde la urmă râde mai bine.

Tot ce luceşte nu este aur: Nu tot ce luceşte este aur.

Nu hi ha [fr. (il) y a], există fum sensa [fr. sans], fără foc: Nu iese fum fără foc.

Comentariile care urmează servesc la identificarea cuvintelor panromanice din textul

catalan. În acelaşi timp, ca în toate textele exerciţiu după metoda EuroCom, se

recunosc (şi se învaţă) uşor caracteristicile cele mai frecvente ale acestei limbi,

prezente în text.

Identificarea substantivelor ne permite să asociem els cu articolul masculin plural

(fr. les, sp. los) sau la cu cel feminin singular. "Particule" ca per, no, però, i, se


39

înţeleg cu ajutorul altor limbi. Verificăm formarea pluralului cu ajutorul lui -s (ulls,

pensaments, peixos).

Înţelegerea uşoară a textului catalan se bazează pe aceea că o mare parte dintre

substantivele, adjectivele şi verbele din acest fragment de text există în toate limbile

romanice, iar restul se regăsesc cel puţin în câteva dintre ele. Cuvintele panromanice

pe care le întâlnim sunt, unele dintre ele, identice cu cuvintele româneşti care provin

din acelaşi etimon: corb, bou, foc, fum; altele doar seamănă: (h)ome, l(l)op, dent,

gros(s)o, camisa; în sfârşit unele au forme total diferite, ceea ce le face mai greu de

recunoscut: ull, veuen, riu, llueix, cull, cu atât mai mult cu cât nu cunoaştem încăregulile specifice de scriere în catalană.

Limba catalană ne-a folosit drept exemplu introductiv deoarece socotim că este mai

puţin cunoscută decât alte limbi romanice. Procesul de deducere a înţelesului

textului catalan din capitolul precedent era pus sub semnul “internaţionalismelor”primei site. Spre deosebire de acesta, cel de-al doilea text este de alt gen. Înţelegerea

lui se bazează pe existenţa unui vocabular panromanic, în mare măsură un vocabular

familiar, frecvent în toate limbile romanice. Cât de panromanic este lexicul se poate

vedea din “traducerea” textului catalan în română, care ne dă ocazia să observăm

unele echivalenţe fonetice şi grafice:

cat. dent corespunde rom. dinte: dacă o vocală este urmată în română de o consoană nazală ease închide de la e la i, de la a la â (cat. camp – rom. câmp);

cat. camisa corespunde rom. cămaşă: unui -a în poziţie finală îi corespunde în română deregulă un -ă;

cat. llop corespunde rom. lup: o pronunţare palatalizată a iniţialei în catalană, pentru opronunţare nepalatalizată în română;

cat. ull corespunde rom. ochi: de data aceasta ambele limbi prezint ă consoane palatale (llpronunţat palatal în catalană şi chi în română.

De aceste regularităţi se ocupă sita următoare. Înainte de detalierea explicaţiilor vom

continua turul panromanic.

Textul italian care urmează nu ar trebui să implice nici o dificultate. Italiana aparţine

limbilor romanice orientale, or “ruda” sa cea mai apropiată în această grupă este

limba română. Înainte de toate observăm formarea pluralului cu -i şi -e, ca înromână. (Pluralul în -s cu care ne-am familiarizat din franceză, spaniolă şi catalanăeste o caracteristică a grupului de limbi romanice occidentale.)

Deoarece conţinutul textului ne este deja cunoscut, ne preocupăm, înainte de toate,

de conştientizarea asemănărilor dintre limbile romanice. În afară de asta, aflăm

lucruri elementare despre structura limbii italiene.

Corvi con corvi non si cavano gli occhi.

I buoi si legano per le corna, gli uomini per la lingua.

Il lupo muta il pelo, ma non il vizio.

I pesci grossi mangiano i piccini.


40

Dall'unghia si conosce il leone.

Sta più vicina la pelle che la camicia.

Si raccoglie quel che si semina.

Vedono più quattr'occhi che due.

Ride bene chi ride l'ultimo.

Non è oro tutto quel che luce.

Non c'è fumo senza fuoco.

Iată lista elementelor panromanice ale acestui text în italiană:

corvo, occhio, buoi, legare, corna, uomo, lingua, lupo, pelo, pesce, grosso, unghia,

conoscere, leone, (rac)cogliere, seminare, vedere, quattro, ridere, bene, oro, lucere.

Ce învăţăminte tragem din versiunea spaniolă?

Cuervos con cuervos no se sacan jamás los ojos.

Al buey por el cuerno y al hombre por la palabra.

Muda el lobo los dientes y no las mientes.

Los peces grandes se comen a los chicos.

Por la uña se conoce al león.

Más cerca está la piel que la camisa.

Como sembrares cogerás.

Cuatro ojos ven más que dos.

Quien ríe el último ríe mejor.

No es oro todo lo que reluce.

Donde fuego no hay, humo no sale.

Din punct de vedere lexical nici aici nu ne întâmpină multe dificultăţi; remarcăm

mai curând câteva particularităţi, de exemplu, faptul că spaniola nu foloseşte un

cuvânt asemănător fr. manger pentru a mânca, ci comer.

Tipică pentru spaniolă este frecvenţa diftongilor -ue- (cuervo, buey, fuego), pentru un

-o în română, şi -ie- (diente, piel, bien). Remarcăm diferenţa dintre rom. fum şi sp.

humo (f- – h-).

Reprezentantul cel mai de vest al grupei occidentale este portugheza, pentru care,

după ce am parcurs trei versiuni romanice, mai avem nevoie doar de foarte puţinajutor, de exemplu, pentru vezo 'obicei' sau perto 'aproape':

Corvos a corvos não se tiram os olhos.

Ao boi pelo corno, e ao homem pela palavra.

O lobo perde o pelo, mas não o vezo.

Os peixes grandes comem os pequenos.

Pelas unhas se conhece o leão.

Mais perto está a pele que a camisa.


41

Como semeares, assim colherás.

Mais vêem quatro olhos que dois.

O último a rir é quem ri melhor.

Nem tudo o que luz è ouro.

Não há fumo sem fogo.

În cazul limbii franceze, este interesant să comparăm textul în transcriere fonetică cu

imaginea grafică. Nicăieri în limbile romanice nu există o discrepanţă aşa de mare

între limba vorbită şi cea scrisă ca aici; astfel, despre cineva care ştie franţuzeşte s-ar

putea spune că a învăţat două limbi. Iată câteva fapte specifice limbii vorbite care

explică dimensiunea redusă a cuvintelor în pronunţare:

– nazalizarea: dents [dã].

– terminaţii verbale neaccentuate care nu se pronunţă: ils donnent [il don].

– terminaţii de plural care nu se aud: les bons vins [lebõvK¼], etc.

Iar intonaţia strânge laolaltă, într-un bloc, cuvintele, cu accentul pe ultimul cuvânt al

grupului.

Textul nostru arată, în franceza vorbită, astfel:

[kDrboavKkDrbo nIskrKv‚amKlezj¡./¼lilebΠparlekDrn elezDmparleparDl.

lIlus!¼‚dIpwal mKn/¼dInatyrKl.

legropwas/¼m!¼‚lepti.

al/¼gl/¼kDnKlIlj/¼.

lapoeplyprKklasmiz.

sak¢¼rIk¢jraskilasIme.

katrj¡vwamj¡kId¡.rirabjK¼kiriraldKrnje.

tuskilinepaDr.

padfymes!¼f¡.]

În grafia franceză obişnuită textul are o lungime aproape dublă:

Corbeaux avec corbeaux ne se crèvent jamais les yeux.

On lie les bœufs par les cornes et les hommes par les paroles.

Le loup change de poil mais non de naturel.

Les gros poissons mangent les petits.

A l'ongle on connaît le lion.

La peau est plus près que la chemise.

Chacun recueillera ce qu'il a semé.

Quatre yeux voient mieux que deux.

Rira bien qui rira le dernier.

Tout ce qui luit n'est pas or.

Pas de fumée sans feu.


42

Ne dăm uşor seama că, drept punct de plecare pentru deducerea celorlalte limbi ro-

manice, trebuie să luăm în considerare franceza scrisă. Această “solidaritate” a fran-

cezei scrise cu restul limbilor romanice este de o importanţă decisivă pentru strategia

EuroCom, iar tendinţele conservatoare ale grafiei franceze ne sunt de un real folos.

Pornind de la baza comună a vocabularului panromanic a fost uşor să înţelegem

textul în şase limbi romanice.

Alături de vocabularul moştenit prezentat până acum, apare şi o altă componentă:

elementele împrumutate din limbile germanice.

3.2.5. Cuvinte împrumutate din limbile germanice

Migraţiile de la sfârşitul perioadei antice şi din perioada Evului Mediu timpuriu şi,prin aceasta, contactul cu idiomurile germanice au lăsat în limbile romanice occiden-

tale urme diferite ca intensitate. Franceza a păstrat cele mai numeroase elemente îm-

prumutate (din limba francilor), iar în română nu există nici unul. Deoarece multe

elemente germanice s-au împrumutat şi în română ulterior, prin franceză sau italiană,

putem spune şi despre aceste cuvinte că sunt panromanice.

Elementele din limbile germanice completează vocabularul panromanic. Cuvintele

împrumutate indirect, prin intermediul altei limbi, sunt scrise între paranteze. Dacănu s-au împrumutat printr-o limbă romanică, se foloseşte un asterisc *.


(bancă) banc banc banco banco banco

blanc blanc bianco branco blanco

(bleu) blau bleu blu

(blond) blond biondo (blondo)

(boschet) bosc bois bosco bosque bosque

brun bru brun bruno (bruno)

(falduri) falda falda falda falda

(franc) franc franc franco franco franco

(frescă) fresc frais fresco fresco fresco

(grădină*) jardí jardin giardino jardim jardín(gri) gris gris grigio (griséu) gris

(marcă) marc marque marca marca marca

ric riche ricco rico rico

(robă) roba robe roba roupa ropa

(a se deroba) robar (dé)rober rubare roubar robar

guanyar gagner guadagnare ganhar ganar

(gardă) guardar garder guardare guardar guardar

(a garnisi) guarnir garnir guarnire guarnecer guarnecer

(gherilă) guerra guerre guerra guerra guerra

Listele prezentate până acum ne pun la dispoziţie o sumedenie de cuvinte, care, cu

potenţialul lor disponibil pentru comparaţie, ne ajută să extindem aria de deducţie.

Neologismele romanice şi ne-romanice care nu reprezintă un vocabular moştenit, dar

pe care le putem numi “panromanice”, ca, de ex., hotel sau restaurant, nu au fost

incluse în acest inventar. Pentru asemenea cuvinte, cititorul român nu are nevoie de

nici un fel de explicaţie.


43

3.3. A treia sită: corespondenţele fonetice şi grafice (CF)

Sitele de până acum au arătat că anumite cuvinte romanice sunt uşor de recunoscut

plecând de la română (de ex. it. mano, prin cuvântul moştenit mână, dar şi cu

ajutorul împrumutului manual), în timp ce la altele trebuie să facem “salturi îndrăz-

neţe” pentru a deduce cuvântul cu ajutorul a ceva cunoscut (de ex., fr., sp. mal, it.

malo, prin cuvinte compuse împrumutate, în care mal- figureză ca atare în română,

precum malformaţie). Aceasta se datorează faptului că, în decursul istoriei limbii,

anumite cuvinte au suferit mai puţine modificări articulatorii (şi implicit grafice), iar

altele, din contră, schimbări majore. Pentru a optimiza deducţia, oferim pentru

cuvintele “mai grele” – cu ajutorul celei de-a treia site – un sprijin suplimentar. Prin

intermediul unor serii de cuvinte exemplificatoare aflăm câte ceva despre felul încare anumite combinaţii de sunete, dintr-o limbă, corespund altor combinaţii de

sunete, din altă limbă. Vocabularul panromanic tratat în capitolul precedent devine

astfel şi mai util pentru iniţierea în limbi romanice necunoscute, căci serveşte drept

sprijin pentru cunoaşterea corespondenţelor fonetice şi grafice.

Pornind de la vocalele accentuate din franceză, [e] şi [o], putem identifica un

fenomen care ne-a surprins de la primul contact cu spaniola: fr. fête are drept

corespondent în spaniolă fiesta. De asemenea spaniolul fuerte, din numele insulei

Fuerteventura, poate fi pus în legătură cu fr. fort [vezi rom. fortăreaţă] sau înitaliană forte folosit în limbajul internaţional muzical: forte, fortissimo, pianoforte.

Iată şi alte exemple, de data aceasta puse în relaţie cu cuvinte româneşti:

ROMÂNĂ FRANCEZĂ ITALIANĂ SPANIOLĂfier fer ferro hierro

gros gros grosso grueso

Dacă ştim că aceste corespondenţe sunt caracteristice pentru cele patru limbi, putem

deduce în mod analog ce corespunde rom. os în franceză, italiană sau spaniolă.

ROMÂNĂ FRANCEZĂ ITALIANĂ SPANIOLĂos os osso hueso

La fel pot fi regăsite cuvintele româneşti sau romanice pornind de la oricare dintre

limbi; pentru forma lor din română se aplică uneori reguli particulare:

SPANIOLĂ FRANCEZĂ ROMÂNĂpuente ...................... ......................

muerte ...................... ......................

grueso ...................... ......................

viento ...................... ......................

diente ...................... ......................

pierde ...................... .....................


44

Uneori -ie- este mai frecvent în locul lui -e- prezent într-altele. Pietre (sing. piatră),

are drept corespondent fr. pierre, it. pietra, sp. piedra, dar ptg. şi cat. pedra. Sau

pentru sp. muerto, muerte, corespondentul românesc este nu numai o (mort), ci şi-oa- (moarte). Modificările descrise par să nu fie regulate, pentru că ele depind de o

serie de factori (de ex., structura silabelor, influenţa sunetelor învecinate), pe care nu

îi luăm în considerare. Totuşi, pentru cei care doresc să ştie mai mult despre acest

fenomen dăm mai jos un tabel simplificat:

VOCALĂ acc. FR IT CAT PTG ROM SP COMENTARIU

[O silabă închisă se termină în consoană, o silabă deschisă – în vocală.]

Ĕ peau pelle pell pele piele piel -ĕ- în silabă închisăsept sette set sete şapte siete -ĕ- în silabă închisămiel miele mel mel miere miel -ĕ- în silabă deschisăpierre pietra pedra pedra piatră piedra -ĕ- în silabă deschisă

Ŏ fort forte fort forte foarte fuerte -ŏ- în silabă închisămort morte mort morte moarte muerte -ŏ- în silabă închisăporte porta porta porta poartă puerta -ŏ- în silabă închisăroue ruota roda roda roată rueda -ŏ- în silabă deschisămeurt muore mor morre moare muere -ŏ- în silabă deschisă

Aflăm astfel că dacă pornim, de exemplu, de la spaniolă: unui -ie-, îi corespund înitaliană şi în franceză un -e- sau un -ie-, în catalană şi în portugheză un -e-; înromână ne putem aştepta la -ie-, -ia-. Unui sp. -ue-, îi corespund în italiană -o- sau -

uo-, în franceză -o-, -ou- sau -(o)eu-, în catalană şi portugheză -o-, în română: -o-

sau -oa-.

Reamintim, pornind de la echivalenţele de mai sus, pronunţarea pe care o capătăgrafia franceză -oi- [

wa]:

VOC. acc. FR IT CAT PTG ROM SP COMENTARIU

Ē, Ĭ noir nero negre negro negru negro diftongare în francezăsoif sete set sede sete sed celelalte limbi îl păstrează

Sunetul [a] accentuat din cuvintele romanice corespunde deseori în franceză unui [e]:

VOC. acc. FR IT CAT PTG ROM SP COMENTARIU

A mer mare mar mar mare mar în fr. lui a accentuat îisel sale sal sal sare sal corespunde un echèvre capra cabra cabra capră cabra

chef capo cap cabo cap cabo

Ceea ce este valabil pentru vocale, se observă şi la consoane (observăm de exemplu

mai sus că fr. ch corespunde unui romanic c (+ a)) sau grupuria de consoane. Putem

extrage şi aici un număr de corespondenţe fonetice şi grafice previzibile, care ne

sugerează forma sub care vor apărea ‘deghizate’ cuvintele romanice:

(fr.) La clef (clé) est dans une salle pleine de flammes.


45

(cat.) La clau està en una sala plena de flames.

(it.) La chiave è in una sala piena di fiamme.

(ptg.) A chave está numa sala cheia de chamas.

(rom.) Cheia este într-o sală plină de (flăcări).

(sp.) La llave está en una sala llena de llamas.

Forma pe care au dobândit-o în timp cuvintele a putut evolua atât de departe încât

este nevoie de puţin efort pentru a le recunoaşte. Dacă nu stabilim că sp. ll- poate

corespunde rom. ch-, pl-, fl-, sau fr. cl- (clé), pl- (pleine), fl-, înrudirea dintre llave,

llena şi llamas cu cuvintele româneşti sau franţuzeşti este greu de realizat. Ajungem

treptat să întregim un tabel sinoptic privitor la grupurile consonantice menţionate:

GR. CONS. FR IT CAT PTG ROM SP

PL plein pieno ple cheio plin lleno

plier piegare plegar chegar pleca llegar

BL blâmer biasimare blasmar lastimar blestema lastimar

FL flamme fiamma flama chama fl- llama

fleur fiore flor flor floare flor

CL clé chiave clau chave cheie llave

Ce este de reţinut din acest tabel? Catalana şi franceza nu modifică deloc aceste gru-

puri de consoane, româna modifică cl- (şi gl-). În portugheză se ajunge de cele mai

multe ori la ch- [s], în spaniolă la ll-. În italiană aceste grupuri corespund unor fi-,

bi-, pi-, chi- (sau ghi-). Asemenea corespondenţe ne uşurează calea spre recunoaş-terea cuvintelor. Alte exemple – grupurile formate din s + cons. şi l + cons.:

GRUP CONS FR IT CAT PTG ROM SP

S + CONS. épée spada espasa espada spată espada

épine spina espina espinha spin espina

état stato estat estado stat estado

Limbile din peninsula Iberică adaugă întotdeauna un e- înaintea combinaţiei s +

cons. Franceza face acelaşi lucru, dar reducând în general -s din grupul consonantic.

În timp ce it. scrivere nu este “mascat” de nici un e-, sp. escribir confirmă aşteptările

noastre sugerate de concordanţe.

Evoluţia lui l urmat de consoană aduce alte deosebiri între limbile romanice:

GRUP CONS. FR IT CAT PTG ROM SP

L + CONSOANĂ autre altro altre outro alt otro

haut alto alt alto înalt alto

-[multi-] molto molt muito mult mucho

[În franceza veche exista încă mout (mult); în cea modernă există numai internaţionalul multi-.]

În franceză (parţial şi în portugheză) -l- final de silabă se vocaliezază; în spaniolăîntâlnim mai multe rezultate: fie vocalizarea lui -l-, fie păstrarea lui, fie trecerea

grupului -lt- la -ch- [ts].


46

Un alt fenomen care deosebeşte limbile romanice este comportamentul consoanelor

surde -p, t, k- intervocalice. Caracteristic pentru Romania occidentală este faptul căele devin sonore între vocale: -b, d, g-. Uneori influenţa contextului intervocalic este

şi mai puternică, şi atunci consoanele sonorizate -b, d, g- pierd caracterul oclusiv şidevin fricative [”, —, S]; în unele limbi pot să dispară în poziţie intervocalică.

Dezvoltarea generală a lui -p, t, k- intervocalici se prezintă în Romania ca o cale

parcursă de la italiană şi română la franceză, trecând prin spaniolă şi portugheză:

-p- > -b- > -v- it. sapere sp. saber fr. savoir-t- > -d- > -/- it. ruota sp. rueda fr. roue-k- > -g- > -/- it. fuoco sp. fuogo fr. feu

Aceste exemple generale sunt, credem, suficiente pentru a ne arăta ce profit se poate

obţine dintr-o examinare atentă a corespondenţelor fonetice şi grafice. Aşa cum se

întâmplă uneori la lectura textelor, cel care este familiarizat cu unităţile grafice şisonore dintr-o limbă va face cu uşurinţă asocieri cu privire la grafie şi pronunţare

într-o altă limbă romanică, necunoscută. Cea de-a 3-a sită foloseşte astfel la

“cernerea” tuturor “dificultăţilor” care erau până acum o piedică pentru deducţii.Ne vom ocupa în cele ce urmează pe rând de corespondenţele fonetice şi grafice

dintre limbile romanice, folosind drept punct de plecare pe rând câte o altă limbă.

3.3.1. Corespondenţe italiano-romanice

Pentru a putea citi textul, doar câteva precizări: regulile de pronunţare ale limbii

italiene seamănă cu cele din română cu privire la ce, ci, che, chi, ge, gi, ghe, ghi. Gn

se pronunţă [b], iar gl – [~]. Grafiile consonantice duble corespund unor consoane

duble în articulaţie.

În comentariul la text apare între paranteze drepte sigla [CF], însoţită de o cifră care

indică formulele ce vor fi prezentate ulterior.

La grafia italiana attuale è il risultato

dell'adattamento dell'alfabeto latino

alle esigenze del toscano antico.

Grafia italiană actuală [CF5] este rezultatul

adaptării [CF5] alfabetului latin la exigenţele

[CF18] toscanei antice, vechi.

Essa si consolidò soltanto nel XVI

[sedicesimo] secolo.

Ea s-a consolidat [solo + tanto] numai însecolul al XVI-lea.

Tale fissazione, dibattuta tra la

volontà di mantenersi fedele alla

tradizione colta del latino e quella di

riflettere la pronuncia toscana, sfociòin una normativa intermedia che

suscitò molte critiche in quel secolo e,

in parte, anche nel successivo.

O atare fixare [CF18, 15], care s-a zbătut în-

tre voinţa [CF16; fr. volonté] de a se menţine

fidelă faţă de tradiţia cultă a latinei şi aceea

de a reflecta [CF5], pronunţarea toscană sfo-

ciò [CF17a] a ajuns la nişte norme, reguli in-

termediare care au suscitat multe critici înacel secol şi, în parte, şi în cel următor.

L'impulso decisivo dato dagli stampa-

tori contribuì all'affermazione della

grafia che rappresentava il volgare

toscano.

Impulsul decisiv dat de tipar [rom. stampă] a

contribuit la afirmarea grafiei care reprezenta

toscana vulgară.


47

Corespondenţele mai importante sunt următoarele:

CF1 ie, emiele, pietra, nero, secco

≅ e, ie, ia, oi

cat. mel, pedra, negre, sec

fr. miel, pierre, noir, sec

ptg. mele, pedra, negro, seco

rom. miere, piatră, negru, sec

sp. miel, piedra, negro, seco

Din CF1 reţinem că unui e în italiană îi corespunde în general e în celelalte limbi

romanice. Pentru diftongul ie: în română ie sau chiar ia, în franceză e sau oi [â].

CF2

uo, o

ruota, tosse,

buono, uovo

≅ o, u, ou, ue,

œu, oa

cat. roda, tos, bo, ou

fr. roue, toux, bon, oeuf

ptg. roda, tosse, bom, ovo

rom. roată, tuse, bun, ou

sp. rueda, tos, bueno, huevo

CF2 arată că pentru un o sau uo din italiană ne putem aştepta în celelalte limbi şi la

un u sau la combinaţii de vocale cu o şi u.

Următoarele două corespondenţe clarifică convenţiile grafice gn şi gl din italiană şicorespondenţele lor romanice (v. în acest scop şi sita 4-a):

CF3 gn [b] vigna, signore

≅

ny [b]

gn [b]

nh [b]

./. (ni)

ñ [b]

cat. vinya, senyor

fr. vigne, seigneur

ptg. vinha, senhor

rom. vi*e, (senior)

sp. viña, señor

Grafiei gn care în italiană arată “palatalizarea” sunetului N (pronunţat ca şi cum ar fi

urmat de un j) îi corespund în celelalte limbi romanice: ñ, nh sau ny. Numai franceza

prezintă aceeaşi convenţie grafică cu italiana. În română acest sunet a dispărut. El

există cu o pronunţie mult mai puţin palatalizată doar în împrumuturi.

Pentru it. gl există convenţii diferite în celelalte cinci limbi:

CF4 gl [~]foglia, battaglia

≅

il(l) [j]

ll [~]

lh [~]

i, (li)

j [w], ll [~]

cat. fulla, batalla

fr. feuille, bataille

ptg. folha, batalha

rom. foaie, bătaie (bătălie)

sp. hoja, batalla

Cuvântul attuale ne trimite la rom. actual. Rezultatul unei asimilări tipice pentru

italiană, -tt-, poate să fi provenit şi dintr-un –pt- aşa cum se vede din text:

adattamento – a adapta.


48

CF5

ttotto, notte,

latte, lotta,

adattare

≅

it, t

it, tt

it, t

pt

ch [ts]

pt

cat. vuit, nit, llet, lluita; adaptar

fr. huit, nuit, lait, lutte; adapter

ptg. oito, noite, leite, luta; adaptar

rom. opt, noapte, lapte, luptă; adapta

sp. ocho, noche, leche, lucha; adaptar

Un o din italiană nu are totdeauna drept corespondent un o romanic. Poate proveni şidintr-un au latinesc clasic (lat. aurum – it. oro ‘aur’) (CF6). În vecinătatea unui

sunet labial (m, b) sau unui derivat al acestuia (v), italienescului o îi poate cores-

punde în alte limbi un e (CF7):

CF6

o

oro

≅ o, ou, au

cat. or

fr. or

ptg. ouro

sp. oro

rom. aur

CF7 o + m,v

domani,

dovere

≅ e

cat. demà, deure

fr. demain, devoir

ptg. --, dever

rom. --, [debitor]

sp. --, deber

Seria de consoane -p-t-k- în poziţie intervocalică se regăseşte neschimbată în italia-

nă. Numai limbile romanice occidentale (şi unele dialecte din nordul Italiei) au mo-

dificat aceste sunete prin sonorizare. Unele cuvinte din italiană (ca de ex. lago < lat.

lacus, lido < lat. litus) provin din nordul Italiei; de aceea, se abat de la schema obiş-nuită şi sonorizează consoana intervocalică:

CF8 -p- (v)capra, coprire,

ripa (riva)

≅

b

v

b

p

b [”]

cat. cabra, cobrir, riba

fr. chèvre, couvrir, rive

ptg. cabra, cobrir, riba

rom. capră, acoperi, râpă

sp. cabra, cubrir, riba

CF9

-t- (d)ruota, parete,

spata

≅

d (-t)

./.

d

t

d [—]

cat. roda, paret, (espasa)

fr. roue, paroi, épéeptg. roda, parede, espada

rom. roată, perete, spată

sp. rueda, pared, espada

CF10

-c- (g)

fuoco, formica,

lago

≅

g, -c

./. (c)

g

c

g [S]

cat. foc, formiga, llac

fr. feu, fourmi, lac

ptg. fogo, formiga, lago

rom. foc, furnică, lac

sp. fuego, hormiga, lago

L din grupurile cl-, pl-, bl- şi fl-, se vocalizează în i în italiană:


49

CF11

chi [kM]

chiave,

chiamare

≅

cl

cl

ch [s]

che [kM]

ll [~]

cat. clau, clamar

fr. clef (clé), [ac]clamer

ptg. chave, chamar

rom. cheie, a chema

sp. llave, llamar

De aici varianta CF11 a, pentru perechea sonoră a lui c:

CF11

a

gh [gM]ghiaccio

≅

gl

gl

(gl)

ghe [gM]

(gl)

cat. glaçfr. glace

ptg. (glacial)

rom. gheaţă

sp. (glacial)

În cazul celorlalte grupuri, vocalizarea se produce numai în italiană:

CF12

pi [pM]

pieno, piano

≅

pl

pl

ch [s]

pl

ll [~]

cat. ple, pla

fr. plein, plan

ptg. cheio, chão

rom. plin, plan

sp. lleno, llano

CF12

a

bi [bM]

bionda

≅ bl

cat. [blonda]

fr. blonde

ptg. bl-

rom. (blondă)

sp. bl-

CF13 fi- [fM]

fiamma

≅

fl

fl

ch

fl

ll [~]

cat. flama

fr. flamme

ptg. chama

rom. fl-

sp. llama

Pentru unele cuvinte care încep cu che-, chi-, în italiană şi în română, celelalte limbi

romanice prezintă o iniţială care se pronunţă similar, dar se scrie diferit, şi anume

qu- + e, i (vezi şi sita a 4-a):

CF14 chi, che [k]

che, chinino

≅

qu

qu

qu

c(h)e/i

qu

cat. que, quinina

fr. que, quinine

ptg. que, quinina

rom. ce, chinină

sp. que, quinina

Următoarele formule de corespondenţă se referă la sufixe şi prefixe:


50

CF15 -ionenazione, -i,

ragione, -i

≅

-(i)ó-(i)on

-ão

-iune

-(i)ón

cat. nació, -ons, raó, -ons

fr. nation, -s, raison, -s

ptg. nação, -ões, razão, -ões

rom. naţiune, -i, raţiune, -i

sp. nación, -ones, razón, -ones

CF16 -tàuniversità

facoltà

≅

-tat

-té-dade

-tate

-dad, -tad

cat. universitat, facultat

fr. université, facultéptg. universidade, faculdade

rom. universitate, facultate

sp. universidad, facultad

CF17

s- + consstato, scrivere,

spirito

≅

es + cons

é, es + cons

es + cons

s + cons

es + cons

cat. estat, escriure, esperit

fr. état, écrire, esprit

ptg. estado, escrever, espirito

rom. stat, scrie, spirit

sp. estado, escribir, espíritu

În sfociò din textul nostru, am întâlnit un s- “enigmatic”, care reprezintă frecvent înitaliană restul unor prefixe mult mai uşor de recunoscut în celelalte limbi. De aceea

CF17 trebuie completată pentru italiană cu CF17a:

CF17a

s- + conssconto,

scappare

straordinario

≅

des-, es-, ex-

dé-, es-, é-, ex-

des-, es-, ex-

de-, s-, ex-

des-, es-, ex-

cat. descompte, escapar, extraordinari

fr. dé-/escompte, échapper, extraordinaire

ptg. desconto, escapar, extraordinario

rom. de-/sconta, scăpa, extraordinar

sp. descuento, escapar, extraordinario

Aşa cum reiese din exemplele esigenze şi fissazione, lui s şi ss din italiană le poate

corespunde un x din vocabularul internaţional. Deoarece un x reprezintă fonetic un

[ks], pasul de la [ks] la [ss] şi [s] nu este altceva decât o asimilare, fenomen

caracteristic limbii italiene:

CF18

-s-, -ss-

esame, fisso

≅

x

x

x

x

x, j

cat. examen, fix

fr. examen, fixe

ptg. exame, fixo

rom. examen, fix

sp. examen, fijo

În afara tendinţei spre asimilare, italiana se caracterizează şi prin tendinţa spre

geminare a consoanelor; unele sunete, precum [d‚] în poziţie intervocalică, se

pronunţă întotdeauna geminat, indiferent de grafie:

CF19

gi-, -ggi-[d‚(d‚)]giovane,

maggio

≅

j-, -ig [d‚]j-, i

j-, -i-

j, -i

j, y

cat. jove, maig

fr. jeune, mai

ptg. jovem, maio

rom. june, mai

sp. joven, mayo


51

Combinaţiile -ti- şi -di- din cuvinte latineşti ca pretium sau medium s-au plasat îndirecţii de dezvoltare diferite:

CF20

-zz-

prezzo [ts],

mezzo [dz]

≅

-eu, -ig [d‚]./.

-ç-, j

ţ, z (j)

-ci- [g], (-di-)

cat. preu, mig

fr. prix, mi-

ptg. preço, meio

rum. preţ, miez / mijloc

sp. precio, (medio)

La sfârşit, evidenţiem încă odată că, în cazul corespondenţelor prezentate mai sus,

nu este vorba despre explicarea istorico-lingvistică a transformărilor fonetice (chiar

dacă exemplele ilustrează în general această dezvoltare), ci numai de indicaţii pentru

recunoaşterea structurilor înrudite din limbile actuale.

3.3.2. Corespondenţe portughezo-romanice

Una din caracteristicile principale este nazalitatea: există în portugheză vocale nazale

marcate grafic prin -m, -n sau prin tilda ( ~ ) pusă deasupra vocalei. Pe lângă a, e, o

nazali, există în portugheză [ũ] şi [ĩ]: um fin [ũ fĩ] (un sfârşit), o latim [u latĩ] (latina).

Articolul romanic (ILLUm / ILLAm), păstrat în franceză ca le şi la, se prezintă ca o (o

latim [u latĩ:]) şi a (a língua [@ liŸg^@]), care se pot contrage cu prepoziţiile de, a,

em (do grupo, da língua, ao Norte, no período), sau cu per, când, prin contragere,

forma sub care apare articolul este diferită de cea obişnuită (pelo Mar).

Portugheza este o limbă romanică occidentală care formează pluralul în -s (ptg. os

outros idiomas = fr. les autres idiomes) şi, în afară de aceasta, foloseşte -s pentru

caracterizarea persoanei a 2-a singular (ca în franceză).

O latim não era mais perfeito nem

mais polido que os outros idiomas

do grupo itálico, e deve a sua

enorme importância únicamente àsorte do povo que o falava.

Latina [CF1] nu [CF2] era mai perfectă [CF5] şinici mai şlefuită [rom. polizor, CF9] decât [fr.,

sp. que] celelalte [fr. les autres, sp. los otros]

idiomuri ale grupului italic şi datorează [rom. de-

bitor, CF8] enorma sa importanţă numai [rom.

unic+mente] à = (a + a; fr. à la) soartei, destinu-

lui (do = de + o; fr. du) poporului [fr. peuple,

pueblo; CF8], care o vorbea [rom. fabulă].

Era a língua do Lácio, pequeno

estado do centro da Itália, limita-

do ao Norte pelo Tibre, a Oriente

pelos Apeninos e a Ocidente e Sul

pelo Mar Tirreno.

A fost limba Latiumului, mic [sp. pequeño] stat

[CF17] din centrul (da = de + a) Italiei, mărginit

la nord (pelo = per + o) de Tibru, la est de

Apenini şi la vest şi sud de Marea Tireniană.

Viveu muito tempo sem literatu-

ra, porque os Romanos, senhores

do Lácio, mais propensos aos la-

bores agrícolas e às guerras de

conquista que à vida do espírito,

Latina a trăit [vivat!] mult timp fără [CF1; sp. sin,

fr. sans] literatură, pentru că [fr. parce que, sp.

porque], romanii, stăpâni [CF3; sp. señores, fr.

seigneurs] ai Latiumului, mai îndreptaţi [rom.

propensiune] spre muncile [fr. labourer] agricole


52

durante muitos séculos quase sóescreviam textos legislativos e um

ou outro canto religioso.

şi spre războaiele [fr. guerres] de cucerire [fr.

conquête] decât spre viaţa [CF9] spiritului

[CF17], timp de [fr. durant] multe secole au scris

[CF17, CF8] aproape numai [it. quasi solo; CF7]

texte legislative şi un [CF1] sau alt [fr. autre, sp.

otro], câte un cânt religios.

Ainda assim, podemos formar

idéia do que foi o latim no

período proto-histórico pelos

documentos que dele nos restam.

[Arlindo Ribeiro da Cunha, A língua e a

literatura portuguesa, Braga 1959]

Ainda (cuvânt special ptg.) în acest mod [fr.

ainsi], ne putem forma o idee de, despre ce a fost

[rom. fu] latina (no: em + o) în perioada proto-

istorică (pelos: per + os) prin documentele, care

ne-au rămas [rom. rest] (dele: de+ele), de la ea.

(Atenţie: numele limbilor este de gen masculin)

Prezentăm succint corespondenţele fonetice şi grafice tipice pentru portugheză înraport cu celelalte limbi romanice:

CF1

-vocală + m

latim, bem

≅ vocală +

n (+cons)

n + voc

± n

n (+voc)

n

cat. llatí, bé fr. latin, bien

it. latino, bene

rom. latin, bine

sp. latín, bien

Aceste formule de corespondenţă arată că, pentru un cuvânt portughez care se

termină în vocală urmată de -m (vocală pronunţată nazal), putem găsi în alte limbi

romanice cuvinte terminate în vocală finală (în catalană), vocală urmată de un -n

(spaniolă, română, franceză şi catalană), vocală urmată de -n-, urmat la rândul lui de

o vocală finală -o sau -e (italiană, română). Deşi asemănarea cuvintelor este eviden-

tă, forma sub care apar poate fi uneori surprinzătoare:

PTG FR IT CAT ROM SP

tem – tient tiene té ţine tiene

bem – bien bene bé bine bien

latim – latin latino llatí latin latínfim – fin fine fi [fine] fin

Asemănătoare cu acestea sunt formele care corespund vocalelor peste care se aflăsemnul ‘tildă’ (~):

CF2

~

não, mão, leão,

leões

≅vocală + n

sau + o nazalăcare a dispărut

cat. no, mà, lleó, lleons

fr. non, main, lion, lions

it. no(n), mano, leone, leoni

sp. no, mano, león, leones

rom. nu, mână, leu, lei

Formula arată că tilda corespunde unui n care a dispărut (ca să marcăm absenţa lui n,

punem în exemplele următoare semnul �):


53

PTG FR IT CAT ROM SP

não – non no(n) no� nu� no�

grão – grain grano gra� grâ�u grano

leões – lions leoni lleons le�i leones

mão – main mani mà� mână mano

Umătoarele formule se ocupă de scrierea portugheză pentru nh şi lh şi menţioneazăcorespondenţele lor romanice, elemente pe care le vom regăsi şi în sita a patra,

consacrată exclusiv grafiei.

CF3 nh [b] vinha, senhor

≅

gn [b]

gn [b]

ny [b]

./., (ni)

ñ [b]

cat. vinya, senyor

fr. vigne, seigneur

it. vigna, signore

rom. vi*e, (senior)

sp. viña, señor

Grafia nh- în portugheză, care corespunde unui N "palatalizat", este similară cu cea

pentru L "palatalizat":

CF4 lh [~]

folha, batalha

≅

ll [~]

il(l) [j]

gl [~]

i (li)

j [w], ll [~]

cat. fulla, batalla


it. foglia, battaglia


sp. hoja, batalla

Un lh portughez nu corespunde numai grafiilor romanice de mai sus, el poate fi pus

şi în relaţie cu alte grafii:

CF14 lh [~]

orelha, velho,

velha

≅

ll [~]

il(l)

cchi

ch(i)

j [w]

cat. orella, vell, vella

fr. oreille, vieil, -le (vieux)

it. orecchio, vecchio, vecchia

rom. ureche, vechi, veche

sp. oreja, viejo, vieja

Corespondenţa CF4, ptg. lh ≅ sp. j, cat. ll nu trebuie să ne facă să credem că şi reci-

proca ar fi valabilă (vezi mai jos capitolul despre spaniolă).

Comparaţia dintre cuvântul românesc perfect şi portughezul perfeito din textul

nostru este un prilej pentru a lua în considerare o altă serie de regularităţi, şi anume

cele care privesc transformarea sau adaptarea grupului consonantic -ct-:

CF5

it, t

oito, noite, leite, luta

≅

it, t

tt

it, t

pt

ch [ts]

cat. vuit, nit, llet, lluita

fr. huit, nuit, lait, lutte

it. otto, notte, latte, lotta

rom. opt, noapte, lapte, luptă

sp. ocho, noche, leche, lucha


54

Se observă că, în acest caz, franceza, portugheza şi catalana au o o tendinţă de pala-

talizare mai accentuată (pronunţarea consoanelor este influenţată de un [j], prove-

nind din -k-, ceea ce explică sp. ch [ts]), în timp ce italiana asimilează, reducând

grupul la o consoană dublă. Româna “labializează”, dezvoltă un grup -pt-.

Vocabularul internaţional conservă însă pretutindeni urmele articulaţiei originare

[kt]: de exemplu, rom. octavă, nocturnă, perfect. Acest -ct- concurează cu rezultatul

transformărilor suferite de cuvintele moştenite; astfel cat. perfet (cuvânt moştenit)

versus perfecte, împrumutat; fr. parfait (cuvânt moştenit), dar perfection (cuvânt

împrumutat). Asemenea «dublete» sunt uşor de recunoscut.

Dacă într-un cuvânt portughez apar două vocale consecutive, ne putem aştepta ca ele

să fi fost despărţite în latină de un -n-, care s-a păstrat în celelalte limbi, dar nu şi înportugheză: ptg. ter < te�er < tenere; ptg. geral < ge�eral < generale-.

CF6

voc + voc

lua, ter, geral

≅ voc + n + voc

cat. lluna, tenir, general

fr. lune, tenir, général

it. luna, tenere, generale

rom. lună, a ţine, general

sp. luna, tener, general

Uneori consoana intervocalică l este aceea care lipseşte:

CF7

voc + voc

céu, doer, dor

≅ voc + l (+ voc)-r-, (l)

cat. cel, doldre, dolor

fr. ciel, –, douleur

it. cielo, dolere, dolore

rom. cer, durea, –sp. cielo, doler, dolor

Formulele care urmează, CF8–CF10, se ocupă de fenomenul sonorizării înportugheză, în comparaţie cu alte limbi romanice:

CF8

-b-

riba, cabra,

cobrir

≅

b

v

p (v)

p

b [”]

cat. riba, cabra, cobrir

fr. rive, chèvre, couvrir

it. ripa (riva), capra, coprire

rom. râpă, capră, acoperi

sp. riba, cabra, cubrir

CF9

-d-

roda, cantada,

parede

≅

-d-

./.

-t-(d)

-t-

-d- [—]

cat. roda, cantada, paret

fr. roue, chantée, paroi

it. ruota, cantata, parete

rom. roată, cântată, perete

sp. rueda, cantada, pared

Portughezului -d- îi pot corespunde ambele sunete dentale romanice (d, t) sau nu îicorespunde nimic, sunetul a dispărut (în franceză). Acelaşi lucru este valabil pentru

-g- înainte de a, o, u:


55

CF10

-g-

fogo, formiga,

lago

≅

-g-, -c

./. (c)

c (g)

c

g [S]

cat. foc, formiga, llac


it. fuoco, formica, lago



Înainte de vocalele palatale (e, i) însă, c şi g, care se menţin de obicei în grafie,

corespund unor sunete care au trecut prin palatalizare şi anume: în portugheză,

catalană şi franceză un [s] respectiv [‚], în italiană şi română un [ts] respectiv [d‚],iar în spaniolă un [g] respectiv [w]. La relaţia dintre grafie şi pronunţare se va referi

mai amănunţit sita a patra.

Un fenomen caracteristic portughezei este ch- [s] la începutul cuvântului, corespun-

zând grupurilor latineşti [kl], [pl] şi [fl]:

CF11 ch-[s]

chave, chamar

≅

cl

chi [kM]

cl

che [kM]

ll [~]

cat. clau, clamar


it. chiave, chiamare

rom. cheie, a chema

sp. llave, llamar

CF12 ch-[s]

cheio, chão

≅

pl

pi [pM]

pl

pl

ll [~]

cat. ple, pla

fr. plein, plan

it. pieno, piano

rom. plin, plan

sp. lleno, llano

CF13 ch-[s]

chama

≅

fl

fi

fl

fl

ll [~]

cat. flama

fr. flamme

it. fiamma

rom. fl- [flaut, fluviu]

sp. llama

Rezultatele obţinute de pl- şi bl- indică o oarecare “abatere” de la corespondenţele

stabilite până acum: -l- devine ocazional un -r-:

CF12

a,b

br-; pr-branco,

praça, prazer

≅

bl-, pl-

bi-, pi- [bM, pM]

bl-, pl-

bl-, pl-

bl-, pl-

cat. blanc; plaça, plaure

fr. blanc; place, plaire

it. bianco; piazza, piacere

rom. (bl-); –, a plăcea

sp. blanco; plaza, placer

Alte corespondenţe portughezo-romanice sunt regulate; ele privesc mai ales sufixe şiprefixe romanice:


56

CF15 -ão, -õesnação, nações

razão, razões

≅

-(-i)on, -(i)ons

-ione, -i

-ió, -ions

-iune, -i

-(-i)ón, -(i)ones



it. nazione, -i, ragione, -i


sp. nación, -iones, razón, -ones

CF16 -dadeuniversidade

faculdade

≅

-té-tà-tat

-tate

-dad, -tad


fr. université, facultéit. università, facoltàrom. universitate, facultate


CF17

es-+consestado,

escrever,

espirito

≅

es+cons

é, es +cons

s+cons

s cons

es+cons



it. stato, scrivere, spirito



Următoarelor cuvinte portugheze:

liberdade, facilidade, escuma, escudo, espaço, esmeralda,

le corespund în franceză:

liberté, facilité, écume, écu, espace, émeraude.

Cine se confruntă pentru prima dată cu aceste reguli de corespondenţă ale literelor şisunetelor de la o limbă la alta poate avea impresia că ele sunt greu de reţinut. Dar nu

este vorba despre învăţarea pe de rost a unor formule. Pur şi simplu trebuie să ne

punem în situaţia ca, o dată observată regularitatea, să o putem recunoaşte în cazuri

analoge. De fapt următoarele paragrafe prezintă aproape aceleaşi corespondenţe, dar

dezvoltate de fiecare dată plecând de la o altă limbă: în acest fel efectul repetiţiei se

multiplică, mărind capacitatea de deducţie fără prea mari strădanii.

În afară de aceasta, să ne gândim că, din multitudinea de transformări produse mai

ales în fonetică, putem înţelege cele mai importante şi mai frecvente corespondenţefonetice şi grafice cu ajutorul unui număr redus (aproximativ 20). Ansamblul dife-

renţelor, care pare nemărginit unui începător, poate fi redus la o serie limitată de

reguli, care ne dau un sentiment de siguranţă cu privire posibilitatea noastră de a

domina ansamblul limbilor romanice.

3.3.3. Corespondenţe catalano-romanice

Iată un al doilea exemplu de limbă romanică occidentală:

Els drets humans

Aquest any 1993 les Nacions Unides

han convocat, a la ciutat de Viena, la

conferència internacional sobre els

drets humans.

Drepturile omului [CF5]

În acest an [CF3a] 1993 Naţiunile Unite au

convocat în oraşul [rom. cetate, CF16] Viena

conferinţa internaţională asupra drepturilor

omului.

La creixent preocupació pels drets Preocuparea crescândă [CF20] pentru


57

humans és un dels senyals d'esperan-

ça del nostre temps.

drepturile omului este unul (dels: de + els)

dintre semnalele [CF3] de speranţă ale

timpului nostru.

Però hi ha encara una distància

enorme entre les declaracions teòri-

ques i la pràctica efectiva de protec-

ció dels drets humans.

Dar [sp. pero, it. però] există [fr. il y a] încă[fr. encore] o distanţă enormă între declaraţiile[CF15] teoretice şi practica efectivă de

protejare a drepturilor umane.

Des del 1948, any de la DeclaracióUniversal dels Drets Humans, fins a

l'actualitat, hem avançat considera-

blement en la formulació dels reper-

toris de drets civils, polítics, eco-

nòmics, socials i culturals, així com

en l'establiment de convencions i

procediments jurídics per a garantir

la defensa dels drets humans.

Din (sp. desde) 1948, anul Declaraţiei Univer-

sale a Drepturilor Omului până în actualitate,

am avansat considerabil în formularea reperto-

riului de drepturi civile, politice, economice,

sociale şi culturale, precum şi în stabilirea

convenţiilor [CF15] şi procedurilor juridice

pentru a garanta apărarea [fr. défense, rom.

defensiv] drepturilor omului.

De la bun început se observă scurtimea unui mare număr de cuvinte: în afara

terminaţiilor conservate pentru feminin (-a, pentru singular – -es, pentru plural),

restul terminaţiilor romanice, specifice italienei de exemplu, s-au redus. Este ceea ce

formulează prima corespondenţă:

CF1

SUBST/ADJmasc-cons]

element

–voc.

≅ -o, -Cons.

fr. élément

it. elemento

ptg. elemento

rom. element

sp. elemento

Scurtarea cu o silabă este marcată şi de grafie, spre deosebire de franceză: fr. comme,

cat. com; fr. universelle, cat. universal; fr. nous sommes, cat. som. Prin absenţavocalelor finale, apar în catalană terminaţii consonantice neobişnuite în alte limbi:

vezi CF3a, CF4, CF14, CF16, CF19a, la care se adaugă -nc (vinc, sp. vengo, fr. viens);

-m (sentim, ptg., sp. sentimos, it. sentiamo, fr. sentons; vezi pentru aceasta cea de-a

şasea sită). Pe de altă parte, dintre consoanele frecvente la finala cuvintelor în celelalte

limbi romanice, -n nu apare în poziţie finală în catalană:

CF2

-eSUBST/ADJ -ó

-iple, ocupació, veí

≅ + nazal

(± voc)

fr. plein, occupation, voisin

it. pieno, occupazione, vicino

ptg. cheio*, ocupação*, vizinho

rom. plin, ocupaţie, vecin

sp. lleno, ocupación, vecino

Vezi pentru portugheză CF2 şi CF6. Ambele formule de corespondenţă trimit la un -n care s-a redus.

Cuvintele prezentate în CF2 redobândesc nazala la feminin sau la plural:

cat. ple → f. sing. plena, m. pl. plens


58

cat. veí → f. sing. veïna, m. pl. veïns

cat. nació → pl. nacions

Grafia ny pentru senyal este o trăsătură caracteristică pentru catalană. Reamintim

formulele deja prezentate:

CF3 ny [b] senyor, vinya

≅

gn [b]

gn [b]nh [b]./., (ni)

ñ [b]

fr. vigne, seigneur

it. vigna, signore

ptg. vinha, senhor

rom. vi*e, (senior)

sp. viña, señor

Deoarece cat. ny ar fi putut proveni şi dintr-un nn latin, el are uneori drept corespon-

dente în alte limbi vocale nazale sau consoane nazale nepalatalizate (~, n sau nn):

CF3

a

ny [b]

any

≅

n

nn

n

n

ñ [b]

fr. an [ã]

it. anno

ptg. ano

rom. an

sp. año

ll marchează în catalană un L palatalizat, ca în spaniolă (vezi şi CF4 pentru portu-

gheză şi italiană):

CF4 ll [~]

fulla, batalla

≅

il(l) [j]

gl [~]

lh [~]

i /li

j [w], ll [~]


it. foglia, battaglia

ptg. folha, batalha


sp. hoja, batalla

ll din catalană poate să corespundă unui ll din spaniolă, dar şi unui j [w]. Dacă ll-

apare la începutul cuvântului, el trebuie asociat cu un simplu L- în restul limbilor:

CF4

a

ll- llarg, llac,

lluna

≅

l-

l-

l-

l-

l-

fr. large, lac, lune

it. largo, lago, luna

ptg. largo, lago, lua

rom. larg, lac, lună

sp. largo, lago, luna

În sfârşit un ll catalan (care poate să apară şi la sfârşitul cuvântului) poate corespun-

de, în cuvinte ca vell ‘vechi’ sau orella ‘ureche’, şi altor grafii romanice, deoarece

provine din grupul consonantic -cl- din latina vulgară. În aceste cazuri sunt valabile

alte convenţii grafice precum (vezi şi ptg. CF14):


59

CF14 ll orella, vell,

vella

≅

il(l)

cchi

lh

chi

j [w]



ptg. orelha, velho, velha


sp. oreja, viejo, vieja

Cat. drets ne indică tratamentul grupului consonantic -ct-:

CF5

it, t

vuit, nit, llet,

lluita

≅

it, t

tt

it, t

pt

ch [ts]

fr. huit, nuit, lait, lutte

it. otto, notte, latte, lotta

ptg. oito, noite, leite, luta

rom. opt, noapte, lapte, luptă

sp. ocho, noche, leche, lucha

Este frecvent în catalană diftongul -au, mai ales la finală, dar şi în interiorul cuvinte-

lor. Acest diftong este un adevărat “devorator” de silabe: între a şi u au dispărut

consoane precum c, d, t, v sau b (care au dispărut şi în franceză, mai rar în spaniolăşi portugheză), iar -u final poate corespunde unui -e sau unui -i din alte limbi.

Formula indică de data aceasta sunetul latinesc dispărut:

CF6

-au-au-

pau, cau, clau,

cantau, taula

≅

c [k]

d

v

t

b

fr. paix, choit, clé, chantez, table

it. pace, cade, chiave, cantate, tavola

ptg. paz, cai, chave, cantais, tábua

rom. pace, cade, cheie, cântaţi, –

sp. paz, cae, llave, cantáis, tabla

[Cantau este forma din Mallorca pentru canteu.]

Situaţia reală este prea complexă pentru a fi prezentată în toate detaliile. Este suficient

să ne limităm la esenţialul prezentat mai sus, să ne gândim că la apariţia unui -au sau

-au- două silabe au fost contrase într-una singură şi că ele se pot reconstrui cu ajutorul

formulelor de mai sus în restul limbilor romanice (dacă ghicim ce consoană anume

trebuie introdusă!). Tot aşa de complex este catalanul -eu, care reprezintă mai ales

morfemul verbal al persoanei a 2-a pl., dar care apare şi într-o serie de terminaţii ale

substantivelor, precum şi în interiorul cuvântului:

CF7

-eu-eu-

canteu, deu,

preu, veure

≅consoanele care

dispar pot fi:

-t-, -c-, -d-

fr. chantez, prix, dix, voir

it. cantate, prezzo, dieci, vedere

ptg. cantais, preço, dez, ver

rom. cântaţi, preţ, zece, a vedea

sp. cantáis, precio, diez, ver

Diftongii -iu- şi -ou- reprezintă silabe “contrase” în acelaşi mod.

În ceea ce priveşte consoanele -p, -t, -k, limba catalană participă la modificări

conform tradiţiei vest-romanice (vezi şi CF8–10 pentru portugheză): în poziţiaintervocalică are loc o sonorizare; în poziţie finală sonorizarea nu are loc.


60

CF8

-b-[-p]

riba, cabra,

cobrir

≅

v

p

b

p

b [”]


it. ripa (riva), capra, coprire

ptg. riba, cabra, cobrir


sp. riba, cabra, cubrir

CF9

-d- [-t]

roda, cantada,

paret

≅

./.

t

d

t

d [—]


it. ruota,cantata, parete

ptg. roda, cantada, parede


sp. rueda, cantada, pared

CF10

-g- (-c)

foc, formiga,

llac

≅

./. (c)

c (g)

g

c (g)

g [S]






Deoarece la cuvintele de genul masculin terminate în latină în -us, -um, -em, s-a

pierdut ultima silabă, -p, -t, -k intervocalice, conservate ca atare în română şi înitaliană, rămân în catalană ca terminaţie a cuvântului:

[p] cat. cap _ sp., ptg. cabo, it. capo

[t] cat. amat _ sp., ptg. amado, it. amato

[k] cat. amic _ sp., ptg. amigo, it. amico

Iniţialele CL-, PL-, FL- se conservă în catalană:

CF11 cl-

clau, clamar

≅

cl

chi [kM]

ch- [s]

che [kM]

ll [~]



ptg. chave, chamar

rom. cheie, a chema

sp. llave, llamar

CF12

pl-

ple, pla

≅

pl

pi [pM]

ch- [s]

pl

ll [~]

fr. plein, plan

it. pieno, piano

ptg. cheio, chão

rum. plin, plan

sp. lleno, llano

CF13 fl-

flama

≅

fl

fi

ch- [s]

fl

ll [~]

fr. flamme

it. fiamma

ptg. chama

rom. fl-

sp. llama

Pentru formulele prezentate de CF15 şi CF16 caracteristica principală este din nou

reducerea numărului de silabe:


61

CF15 -ió, -ionsnació, -ions

raó, raons

≅

-ion, -on

-ione

-ão, -ões

-iune

-ión, -ón





sp. nación, -ones, razón, -ones

CF16 -tatuniversitat

facultat

≅

-té-tà

-dade

-tate

-dad, -tad

fr. université, facultéit. università, facoltàptg. universidade, faculdade



CF17 prezintă situaţia grupurilor consonantice iniţiale: s + p, t, c:

CF17

es- + consestat, escriure,

esperit

≅

é-, es +cons

s + cons

es + cons

s + cons

es + cons






Catalana are în comun cu franceza grafia ç, cu multiple corespondenţe în celelalte

limbi:

CF18 -ç

braç

≅

-s

-cci-

-ç-

ţ-z-

fr. bras

it. braccio

ptg. braço

rom. braţ sp. brazo

Terminaţia -age (rom. pasaj) intrată în vocabularul internaţional din franceză este

redată în catalană de obicei prin -atge [ad‚I]:

CF19

-atgeviatge,

massatge

≅

-age

-aggio

-agem

-aj

-aje

fr. voyage, massage

it. viaggio, massaggio

ptg. viagem, massagem

rum. voiaj, masaj

sp. viaje, masaje

-ig final [d‚] şi tx- intervocalic (cotxe [kΟtΣ↔], sp. coche) sau iniţial (txec) pot avea

diverse corespondenţe:

CF19

a

-igmig, maig ≅

-i

-zz-, -ggi-

-i-

-ij-, -i

-di-, -y-

fr. mi-, mai

it. mezzo, maggio

ptg. meio, maio

rom. miez / mijloc, mai

sp. medio, mayo

Grafia ix foloseşte la redarea sunetului [s]:


62

CF20 -ix-creixent, caixa

≅

-ss-

-sc+ e,i [s], -ss-

-sc-, -ix- [s]

- sc-, -s-

-c- [g], -j- [w]

fr. croissant, caisse

it. crescendo, cassa

ptg. crescente, caixa

rom. crescând, casă

sp. creciendo, caja

Spre deosebire de italiană, catalana cunoaşte puţine consoane duble; o particularitate

o constituie geminata l·l, cu semnul grafic propriu, punctul pus sus (la mijloc):

col·lega ‘coleg’.

3.3.4. Corespondenţe hispano-romanice

La unidad de la América indo-española Unitatea Americii indo-spaniole

Los pueblos de la América española se

mueven en una misma dirección.

Popoarele [CF2] Americii spaniole se

mişcă [fr. mouvoir, CF2] într-una şi aceeaşi[fr. même] direcţie [CF15].

La solidaridad de sus destinos históri-

cos no es una ilusión de la literatura

americanista.

Solidaritatea [CF16] destinelor lor istorice

nu este o iluzie [CF15] a literaturii consa-

crate spaţiului latino-american.

Estos pueblos, realmente, no sólo son

hermanos en la retórica sino también en

la historia. Proceden de una matriz única.

Aceste popoare, realmente, nu sunt numai

[it. solo] fraţi [fr. germain] în retorică, ci şiîn istorie. Provin dintr-o matrice unică.

La conquista española, destruyendo las

culturas y las agrupaciones autóctonas,

uniformó la fisonomía étnica, política y

moral de la América Hispana.

Cucerirea [CF3] spaniolă, distrugând cultu-

rile şi grupările autohtone, a uniformizat fi-

zionomia etnică, politică şi morală a

Americii hispanice.

Los métodos de colonización de los

españoles solidarizaron la suerte de sus

colonias.

Metodele colonizării [CF15] spaniolilor au

solidarizat, au făcut să se asemene soarta

coloniilor lor.

Los conquistadores impusieron a las

poblaciones indígenas su religión y su

feudalidad.

Conchistadorii, cuceritorii, au impus

[CF2a] populaţiilor indigene religia şistructura lor feudală.

La sangre española se mezcló con la

sangre india.

Sângele spaniol s-a amestecat cu sângele

indienilor.

Se crearon, así, núcleos de población

criolla, gérmenes de futuras nacionali-

dades.

S-au creat astfel nuclee de populaţie creolă,

germeni ai [fr. futur] viitoarelor naţionali-

tăţi.Luego, idénticas ideas y emociones

agitaron a las colonias contra España.

El proceso de formación de los pueblos

indo-españoles tiene, en suma, una

trayectoria uniforme.

Atunci [ptg. logo, lat. in loco, pe loc,

imediat] idei şi emoţii identice au agitat

coloniile contra Spaniei. Procesul formării,

popoarelor indo-spaniole are [tener VP], in

summa, în fond o traiectorie uniformă.

José Carlos Mariátegui, Lima, 6 de diciembre de 1924


63

Am amintit chiar la începutul capitolului o tendinţă fundamentală ilustrată în text

prin verbul se mueven: spaniola tinde să “diftongheze” vocalele accentuate e şi o.

Rezultă următoarele corespondenţe:

CF1

ie

piedra

≅ e, ie, ia

cat. pedra

fr. pierre

it. pietra

ptg. pedra

rom. piatră – pietre

CF2

ue

rueda

≅ o, ou, uo, oa

cat. roda

fr. roue

it. ruota

ptg. roda

rom. roată – roţi

Un a romanic accentuat şi un o devin în spaniolă e şi u dacă sunt urmate de un

element palatal:

a]j, ct

> e BASIARE > besar

LACTE > leche

o]j

> u COGITATUS > cuidado

O astfel de alternanţă apare în mod frecvent în flexiunea verbală spaniolă:

dormir > durmióvestir > vistió

Se pot extinde primele două formule prin adăugarea următoarelor corespondenţe:

CF1

a

e]pal.cons

leche

≅ a, e, ei

cat. llet

fr. lait

it. latte

ptg. leite

rom. lapte

CF1

b

i

mintió≅

e

(i)

cat. mentí fr. mentit

it. mentìptg. menteu

rom. minţi

CF2

a

u

cubrió≅

o

(u)

cat. cobrí fr. couvrit

it. coprìptg. cobreu

rom. (a)coperi


64

Cuvântul española ne obligă să facem referire la ñ:

CF3 ñ [b] señor, viña

≅

gn [b]

gn [b]

ny [b]

nh [b]

./., (ni)

cat. senyor, vinya

fr. vigne, seigneur

it. vigna, signore

ptg. vinha, senhor

rom. vi*e, (senior)

Deoarece ñ a putut proveni şi din lat. nn, el poate corespunde unor vocale nazale sau

consoane nazale nepalatalizate din alte limbi romanice (~, n, nn), sau tot unui [b]:

CF3a

ñ

año

≅

ny [b]

n

nn

n

n

cat. any

fr. an

it. anno

ptg. ano

rom. an

Sunetul l palatalizat în spaniolă are grafia ll, care apare identic numai în catalană.

Reluăm tabelul acestor corespondenţe:

CF4

ll [~]

follaje, batalla

≅

ll [~]

il(l) [j]

gl

lh [~]

i, (li)

cat. fullatge, batalla

fr. feuillage, bataille

it. fogliame, battaglia

ptg. folhagem, batalha


[dar şi hoja]

Un sp. ll- are drept echivalenţe grupurile cl-, pl-, fl- în franceză şi catalană sau

rezultatele acestor grupuri în celelalte limbi. Pentru cele trei combinaţii de consoane

diferite în propoziţia franceză:

La clef (clé) est dans une salle pleine de flammes.

spaniola cunoaşte un singur segment, anume un ll-:

La llave está en una sala llena de llamas.

Pornind de la spaniolă, corespondenţele pot fi prezentate în modul următor:

CF11 ll [~]

llave, llamar

≅

cl

cl

chi [kM]

ch [s]

che [kM]

cat. clau, clamar



ptg. chave, chamar

rom. cheie, a chema

CF12 ll [~]

lleno, llano

≅

pl

pl

pi [pM]

ch [s]

pl

cat. ple, pla

fr. plein, plan

it. pieno, piano

ptg. cheio, chão

rom. plin, plan


65

CF13

ll [~]

llama

≅

fl

fl

fi

ch [s]

fl

cat. flama

fr. flamme

it. fiamma

ptg. chama

rom. fl-

Existenţa sp. hoja (‘frunză, foaie’) alături de follaje (‘frunziş’) în CF4 arată, că şigrafia j [w] poate fi pusă în legătură cu grafiile lui L palatalizat din alte limbi:

CF14

j [w]

oreja, viejo, -a

≅

ll [~]

il(l) [j]

cchi

lh [~]

chi

cat. orella, vell, vella



ptg. orelha, velho, velha


Caracteristic pentru spaniolă este şi ch [tΣ] ([s] nu există în spaniolă):

CF5

ch [ts]

ocho, noche,

leche, derecho

≅

it, t

it

tt

it, -t

pt

cat. vuit, nit, llet, dret

fr. huit, nuit, lait, droit

it. otto, notte, latte, diritto

ptg. oito, noite, leite, direito

rom. opt, noapte, lapte, drept

Amintim aici că, în cazul lui ch din spaniolă, corespondenţa poate consta şi dintr-un

-lt- intervocalic în alte limbi, dar ea se limitează la acest unic caz:

mucho cat. molt, ptg. muito, it. molto, rom. mult

Şi în spaniolă două vocale consecutive (exceptând diftongii ie şi ue) pot masca

dispariţia unei consoane:

CF6 voc + voc.

cantáis

≅t, ţ

voc. + voc.

cat. canteu

fr. chantez

it. cantate

ptg. cantais

rom. cântaţi

Specifică pentru spaniolă (şi pentru alte varietăţi romanice, precum gascona) este

transformarea iniţialei romanice f- în h- (nepronunţat):

CF7

h-

hacer, hierro,

hilo

≅ f-

cat. fer, ferro, fil

fr. faire, fer, fil

it. fare, ferro, filo

ptg. fazer, ferro, fio

rom. a face, fier, fir

Prezenţa intervocalică a sunetelor sonore -b-, -d-, -g- în locul corespondentelor lor

surde -p-, -t-, -k- urmează tradiţia romanică occidentală. Constatăm că slăbirea articu-


66

latorie a sunetelor a mers mai departe decât presupunem din scris: -b-, -d-, -g- se

pronunţă [”, —, S]:

CF8 -b- [”]

riba, cabra,

cubrir

≅

b

v

p (v)

b

p

cat. riba, cabra, cobrir


it. ripa(riva), capra, coprire

ptg. riba, cabra, cobrir


CF9

-d- [—]

rueda,

cantada, pared

≅

d (-t)

./.

t

d

t

cat. roda, cantada, paret


it. ruota,cantata, parete

ptg. roda, cantada, parede


CF10

-g- [S]

fuego, hormiga,

lago

≅

g, -c

./. (c)

c (g)

g

c

cat. foc, formiga, lac





Cuvintele dirección şi ilusión [CF15] din text ca şi La unidad [CF16] în titlu trimit la

terminaţii tipic spaniole pentru cuvinte internaţionale:

CF15 -iónnación,-ones,

razón, -ones

≅

-ió, -ions

-ion

-ione

-ão, -ões

-iune






CF16 -dad, -taduniversidad

facultad

≅

-tat

-té-tà

-dade

-tate


fr. université, facultéit. università, facoltàptg. universidade, faculdade


La cuvinte care încep cu esc-, esp-, est-, este vorba cel mai probabil de un e- protetic.

Dacă îl înlăturăm, găsim uşor cuvântul în vocabularul moştenit sau internaţional:

CF17

es-+consestado,

escribir,

espíritu

≅

es + cons

s + cons

é, es + cons

es + cons

s + cons






În directă legătură cu CF10 putem observa, că un -queste sonorizat în poziţieintervocalică la -gu-:


67

CF18

-gu-

agua

≅ qu, gu, p, ./.

cat. aigua

fr. eau (aquatique)

it. acqua

ptg. água

rom. apă

Spaniolul z înainte de a, o şi u se pronunţă [g], în America de Sud [s]. Are corespon-

denţe variate în restul limbilor romanice, deoarece poate proveni dintr-un [t] palata-

lizat sau dintr-un [k] palatalizat:

CF19

-z-

pozo, razón,

brazo

≅

./., çs

zz, gi, cci

ç, z

ţ

cat. pou, raó, braç fr. puits, raison, bras

it. pozzo, ragione, braccio

ptg. poço, razão, braço

rom. puţ, raţiune, braţ

Este caracteristică limbii spaniole, în comparaţie cu italiana şi româna, pierderea

după r, l, n, s, t, d, a vocalei finale -e, tipică pentru Romania Orientală. Se scurteazăastfel cu o silabă o serie de cuvinte (printre altele toate infinitivele):

CF20

-r, -l, -n-s, -d

estar, sol, pan,

tos, huésped

≅ + e

it. stare, sole, pane, tosse, ospite

rom. sta(re), soare, pâine, tuse, oaspete

Spaniola pierde o silabă, în comparaţie cu formele iniţiale, şi prin căderea mai

frecventă a vocalei mediane în cuvintele accentuate pe antepenultima silabă. Italiana

şi româna conservă uneori accentuarea latină şi păstrează vocala mediană:

doce (bisilabic) it. dodici (trisilabic)

hombres (bisilabic) it. uomini (trisilabic), rum. oameni [cu -i asilabic]

În sfârşit, remarcăm că spaniola nu are consoane duble, cu excepţia lui [rr], care se

pronunţă cu vibraţii mai intense decât [r] (perro ‘câine’ – pero ‘însă’). Grafia ll re-

prezintă un fonem cu valoarea [~]. O succesiune de doi c în grafie (ex.: acción), nu

reprezintă o consoană dublă, ci o succesiune de două sunete: [kg].

În sita următoare vor fi sistematizate diferitele grafii şi pronunţii romanice.

3.3.5. Texte-exerciţiu în occitană şi sardă

Prin intermediul următoarelor texte în occitană şi în sardă se face un pas înainte îndirecţia capacităţii de transfer şi de combinaţie pentru deducerea optimizată. Cu

dinamica folosită până acum pentru prelucrarea cunoştinţelor oferite de cele trei site

se poate face un effort pentru înţelegerea unui text dintr-o limbă romanică mai puţincunoscută. Va fi vorba mai ales despre recunoaşterea termenilor din vocabularul

internaţional, de folosirea vocabularului panromanic şi de valorificarea cunoştinţelor

despre corespondenţele interromanice dobândite până acum.


68

UN TEXT ÎN OCCITANĂ

Pentru a înţelege acest text ne folosim de catalană şi de franceză.

PER NÒSTRA LENGA

Fasèm crida solemne

a Francés Mitterand, President de la

Republica, qu'escriviá en 1981 que "lo

combat per la liberacion del Pòble de

França passa tanben per la luta dels

pòbles" minoritaris" de nòstre Païs";

Câteva “elemente ajutătoare” pentru înţe-

legerea textului occitan:

fasèm: fr. faisons, rom. facem

crida: fr. cri, sp. grita, grito

la luta: fr. lutte, it. lotta

tanben: sp. también

poble: cat. poble, sp. pueblo, fr. peuple

al Governament de la Republica per

qu'enfin un projècte de lei sus l'estatut de

las Lengas de França siague presentat a

l'Amassada (35 proposicions de lei

dempuèi 1958!);

lei: sp. ley, fr. loi

siague presentat: fr. soit présentéAmassada: ‘adunare, parlament’ (massa)

dempuèi: fr. depuis

als Representants del Pòble francés,

deputats e senators, per que pòsque

enfins, fòra tot clivatge politic, èsser

votada una lei garantissent los dreits

lingüistics de cada ciutadan;

pòsque: fr. puisse

fòra: sp. fuera, fr. [de-]hors

clivatge: fr. -age

los dreits: fr. les droits

cada: sp., cat. cada, fr. chaque

ciutadan: fr. citoyen (cat. ciutat)

al Ministre de l'Educacion nacionala, al

Ministre de la Cultura e a totes los mi-

nistres per que s'acabe lo temps de las

promessas e que venga lo temps dels

actes;

s'acabe: sp. acabar, fr. achever

venga: sp. venga; fr. vienne

a las Amassadas regionalas e departa-

mentalas per que la decentralisacion

siague mai qu'una simpla mesura

administrativa, mas que siague tanben la

reconeissença de las especificitats

culturalas dels òmes;

mai: rom. mai

mas: fr. mais

dels òmes: fr. des hommes

als Ciutadans d'aqueste Païs, per que

s'arreste lo genocidi cultural, perpetrat

dins l'indiferéncia generala, al nom d'un

centralisme vielhòt;

aqueste: rom. acest

s'arreste: fr. arrêter

perpetrat: fr. perpétrer (a comite)

vielhòt: fr. vieux, vieil

a totes los Occitans per que gausen en-

fins s'afirmar per çò que son, los eiretièrs

d'una cultura prestigiosa, portaires uèi

d'una dobla identitat culturala;

gausen: fr. oser

per çò: fr. pour ça

eiretièrs: fr. les héritiers

uèi: cat. avui, fr. hui în aujourd'hui


69

Fasèm crida solemne a totes per que de-

man, dins l'Euròpa una e divèrsa que soe-

tam, los dreits lingüistics e culturals dels

Pòbles siaguen reconeguts per fin de pre-

servar lo prodigiós potencial de creativitat

que representan pel monde de deman.

deman: fr. demain

dins: fr. dans

soetam: fr. (nous) souhaitons

reconegut: cat. reconegut, sp. reconocido,

fr. reconnu

Institut d'Estudis Occitans, lo 21 de març de 89

UN TEXT SARD

Textul următor, în sardă, este ceva mai greu, dar am dobândit cunoştinţe suficiente

pentru acest grad de dificultate. Şi aici putem intui cu uşurinţă caracteristicile limbii

şi putem deduce regulile de corespondenţă cu celelalte idiomuri romanice. Un ajutor

oferă în acest scop mai ales italiana şi idiomurile iberice.

Sa Sardigna, posta in su centru de su Me-

diterraneu occidentali, esti stetia sinnada,

in dognia tempus, cun sa marca de custu

mari in su cali e po su cali a pigau su ca-

ratteri de una terra resistenti e conserva-

dora, meda de prus de is ateras isulas. De

custu spiritu nascidi sa capacidadi de sa

Sardigna non solu de si mantenniri singu-

lari e diversa, ma puru de si riprodusiri a

su matessi, mancai ci sianta is contraddi-

zionis de aintru e de foras, de classi e de

cultura, de is ominis e de sa struttura.

Una costanti storica de identidadi a postu

is sardus in sa condizioni de bessiri sem-

pri bius de tottus is integrazionis dépias a

is colonialismus de eriseru e de oi. A is

repressionis de foras casi permanentis is

sardus ant oppostu sa speranza e sa fidu-

cia storica e is fattus de una liberazioni

permanenti.Guanni Lilliu, Sa Sardigna e is arrexinis mediterraneas, in: Nationalia vol.3, Montserrat 1978

sa: articol hotărât

esti stetia: it. è stata

sinnada: rom. [de-]semnatădognia tempus: it. ogni tempo

cun: it., sp. con

custu: it. questo

su cali: it. il quale, fr. lequel, sp. el cual

a pigau: it. ha *picc-ato ‘a luat’meda de: mult

prus: fr. plus, it. piúis ateras: cat. les altres, fr. autres

mancai: ‘şi dacă, deşi’matessi: cat. mateix, fr. même

de aintru: sp. dentro, rom. dinăuntru

de foras: it. fuori, fr. dehors

bessiri: it. uscire, rom. a ieşibius: b = v

eriseru: it. ieri (sera), fr. hier

oi: sp. hoy, fr. aujourd'hui.


70

3.4. Sita a patra: grafii şi pronunţii (GP)

Sita a treia s-a ocupat de felul în care sunt redate în scris corespondenţele fonetice

romanice, aşa cum s-au stabilit pe parcursul evoluţiei divergente a limbilor prove-

nind din latină. Sita a patra are în vedere evidenţierea particularităţilor grafice a

acestor limbi, care au în mare parte o tradiţie comună din punct de vedere grafic şiredau sunetele corespunzătoare cu aceleaşi litere. Doar o mică parte dintre sunete se

scriu diferit în diversele limbi. În seria vocalelor, de exemplu, [u] se scrie în francezăou, iar u se pronunţă [y], ca germanul ü. În seria consoanelor, limbile romanice occi-

dentale scriu qu pentru un [k] înainte de e şi i, cele orientale folosesc un ch. Aceastăultimă grafie este folosită de franceză şi portugheză pentru sunetul [s] şi de către

spaniolă pentru sunetul [ts], ca în Che Guevara. Dar acest sunet [ts] se scrie în italia-

nă şi română ce sau ci (deci c înainte de e, i) şi aşa mai departe. Acestea par să fie

punctele mai complicate în sistemul grafiei romanice.

Limbile romanice sunt nu numai consecvente, ci şi “logice” în redarea pronunţiei

prin scris, ceea ce ne ajută să sistematizăm diferenţele pe care le constatăm: de

exemplu pentru N, L palatalizaţi, portugheza foloseşte litera h (lh, nh), iar italiana g

(gl, gn). Dificultăţile care persistă sunt prezentate în tabelul de mai jos. Dacă ne con-

centrăm asupra lui, diferenţele dintre grafii pot fi dominate şi nu vor mai fi o piedicăpentru înţelegerea textelor. Iar dacă, într-un stadiu avansat ulterior, cineva vrea săscrie într-una dintre aceste limbi, privirea de ansamblu din tabel îi va fi de folos.

În tabel literele sunt scrise în ordine alfabetică. Ele ar putea fi grupate şi altfel, dupărelevanţa lor în probleme de grafie şi pronunţie:

c, q, x, s (şi z): grupa de litere în care se găsesc cele mai importante grafii pentru deducţiaoptimizată;

g şi j: grupa a doua ca importan ţă;

n şi l; vocală + consoană nazală (pentru portugheză şi franceză); combinaţiile cu t (pentrucatalană).

Mai întâi încă o observaţie în ceea ce priveşte franceza: însuşirea unui număr res-

trâns de convenţii grafice nu poate constitui – ca pentru celelalte limbi romanice – o

normă pentru strategia unei aproximări a pronunţiei. Cel care învaţă franceza trebuie

să depună eforturi mult mai serioase. Asta nu înseamnă că grafia franceză ar fi “hao-

tică”: criteriul după care s-au stabilit normele grafice îl constituie legătura cu dezvol-

tarea istorică a limbii (şi deci, indirect, cu latina), ceea ce este profitabil pentru rea-

lizarea legăturilor intra-romanice pe care se bazează EuroCom, căci grafia francezăeste mai apropiată de pronunţia actuală a celorlalte limbi romanice decât pronunţia.

Am văzut aceasta încă din ultimul text din capitolul 3.2.1.5, unde transcrierea

fonetică a unui text a fost comparată cu versiunea grafică obişnuită.

3.4.1. Tabel de grafii şi pronunţii

Tabelul atrage atenţia, prin căsuţele umbrite, asupra asemănărilor dintre română şi alte

limbi romanice:


71

GRAFIE ROM CAT FR IT PTG SP

C c] e, i ts s s t s s g

c] a, o, u k k k k k k

ch k s k s ts

ç s s s

G g] e, i d‚ ‚ ‚ d‚ ‚ w

g] a, o, u g g g g g g, (S)

gh] e, i g g

gl gl gl gl ~ gl gl

gn gn gn b b gn gn

gu] e, i gu g g gw g, gw g

gü gw gw

H h h

I -i Semn palatal i i i i i

-ig ts

-ix s

J j ‚ ‚ ‚ ‚ w

L lh ~ ll ~ l, j ll ~

l·l ll

M -m m m m m ~ m

N -n n n ~ n ~ n

nh b

ny b

ñ b

Q qu] e, i k k kw k, kw k

qu] a, o, u kw k kw kw

qü kw kw

S sc] e, i sts ss s s ss sg

sc] a, o, u sk sk sk sk sk sk

sch sk sk, s sk

sci] a, o, u s

ş s

T tg] e, i d‚tj] a, o, u d‚tx ts

ţ ts

X x ks, gz s, ks, gz, s ks, gz s, s, ks ks

Z z z z z ts, dz z, s, ‚ g

3.4.2. Locuri “corosive” în vorbire

În tabelul de mai sus scrierea este privită numai din perspectiva pronunţiilor actuale.

Multe dintre ele se explică însă dacă privim retrospectiv sita a treia şi extragem din

evoluţia limbilor romanice motivaţia atât a grafiilor, cât şi a pronunţărilor diferite ale

cuvintelor provenind din latină. Motivul este faptul că, pentru a forma cuvinte, sunete-

le nu se pronunţă fiecare separat de celălalt, ci într-un continuum, iar în interiorul

acestui continuum se influenţează reciproc; cu timpul variaţia aceasta duce la schim-

bări definitive (există “locuri corosive” în care sunetele pot suferi deosebit de uşor

modificări). Istoria limbilor romanice pune în evidenţă cinci asemenea “modificări”:

palatalizarea (adică influenţa unei articulaţii de tipul celei a lui j asupra consoanei

precedente), sonorizarea (devenirea sonoră a unei consoane surde care se află între

două vocale), asimilarea (pronunţarea “comodă” a două consoane diferite ca una sin-


72

gură sau ca una dublă), vocalizarea lui l ([l] înainte de consoană devine [u]) şi naza-

lizarea vocalelor. Aşa cum am văzut în cazul grafiilor, palatalizarea este de departe

cel mai complex fenomen; sonorizarea priveşte în special sunetele [p, t, k] intervocali-

ce; asimilarea se referă în special la italiană, dar şi la prefixele din toate limbile roma-

nice, inclusiv la cele din vocabularul internaţional; vocalizarea lui l se produce numai

în câteva limbi romanice occidentale, iar nazalizarea – în franceză şi în portugheză.

În principiu cunoaştem deja aceste “modificări” din corespondenţele fonetice şi grafi-

ce. Este util însă să le înţelegem şi ca fenomene relevante din punctul de vedere al

istoriei limbii şi să ne putem sprijini pe ele în favoarea unor deducţii inteligente.

3 . 4 . 2 . 1 P a la t a liza r ea

Palatalizare înseamnă producerea unei consoane în acel loc al cerului gurii (palat)

unde de obicei îl pronunţăm pe [j]: se vorbeşte în acest caz de co-articulare. Se

realizează sub influenţa unui j şi a vocalelor palatele i şi e. În limbile romanice

“virusul“ palatalizării a afectat în special sunetele [k] şi [g], mai puţin [n] şi [l], iar

româna a fost limba romanică cea mai “afectată” de palatalizare.

Pentru pronunţia lui c înainte de e şi i este valabilă următoarea regulă:

Franceza, catalana, occitana, portugheza şi spaniola sud-americană ajung

prin palatalizare la [s], spaniola la un [g], italiana, româna la [ts].

În mod analog se petrec lucrurile cu [g] înainte de e şi i:

Franceza, catalana, occitana, şi portugheza palatalizează la [‚], spaniola

dezvoltă sunetul [w] (asemănător rom. h), italiana, româna – [d‚].

Pentru palatalele [~] şi [b], corespondenţele din sita a treia au furnizat deja exemple.

Pentru a indica pronunţarea unui c, care a fost palatalizat şi care ajunge la articulaţiiprecum [s] sau [ts], folosim grafiile c + e, i, ç, s, z, în limbile occidentale, c + e, i încele orientale:

ç fr. façon [s], ptg. ouriço [s], cat. eriçó [s]

ce, ci cat. cera [s], fr. cire [s], ptg. cera [s], sp. cera [g],

it. riccio, cera [ts], rom. arici, ceară [ts]

s(s) fr. hérisson [s]

z sp. erizo [g]

În cazul consoanei sonore, pentru [‚] sau [d‚], există în limbile romanice următoarele

moduri de scriere:

j rom. joc [‚], cat. joc [‚], fr. jeu [‚], ptg. gente[‚],sp. juego [w]

ge, -i rom. înger [d‚], it. angelo, gioco [d‚],cat. àngel [‚], fr. ange [‚], sp. ángel [w]


73

Păstrarea nemodificată (nepalatalizată) a sunetelor [k] sau g se indică prin scris. S-au

impus două tradiţii în acest scop:

Pentru sunetul [g]- înainte de e, i, franceza, catalana, spaniola şi portu-

gheza scriu gu-, italiana şi româna folosesc în acest scop gh-:

[g] fr. guerre, cat., sp., ptg. guerra,

it. ghiaccio, rom. gheaţă

Pentru sunetul [k]- înainte de -e şi -i, franceza, catalana, spaniola şi portu-

gheza folosesc qu, italiana şi româna scriu ch-:

[k] fr., cat. quinze, sp. queso, ptg. quinto,

it. chiamare, rom. chema.

3 . 4 . 2 . 2 S o no r iza r ea

Sunetele [p-t-k] sunt înrudite cu [b-d-g], toate fiind oclusive; spre deosebire însă de

[p-t-k], consoane surde, la pronunţarea lui [b-d-g] sunt implicate corzile vocale, ceea

ce înseamnă că sunt sonore. În cazul în care consoanele se află în poziţie intervocali-

că, vibraţia corzilor vocale face ca seria [p-t-k] să se modifice la [b-d-g]. Astfel spus,

o consoană surdă între două vocale este supusă sonorizării.

Limbile romanice orientale, româna şi italiana (cu unele excepţii), au păstrat sunete-

le surde [p-t-k] intervocalice. Cele occidentale le-au sonorizat. În unele cazuri

sonorizarea a mers atât de departe încât din [b-d-g] n-a mai rămas nimic. Ele au

dispărut ca urmare a sonorizării în poziţie intervocalică.

it. ruota sp. rueda

fr. rou √ e

rom. roată ptg. roda

Astfel, când întâlnim consoane din seria [b-d-g], ne gândim că ele ar putea proveni

din [p-t-k]. Dificultatea mai mare apare în cazul dispariţiei consoanei intervocalice, pe

care este mai greu s-o reconstituim.

3 . 4 . 2 . 3 Asimila r ea

Şi la fenomenul asimilării s-a făcut aluzie în capitolul dedicat corespondenţelor

fonetice şi grafice: să ne amintim exemplele pentru numele cifrei 8, lat octo. În Ro-

mania de vest grupul de consoane ct este tratat ca o unitate care conţine un element

palatal: fr. huit, cat. vuit, ptg. oito, span. ocho. Limba care tinde în general la asimi-

larea grupelor de consoane, italiana, a ajuns la un otto. Româna nu a asimilat ci a la-

bializat, rezultatul fiind opt.

Dacă într-un cuvânt italienesc apare o consoană dublă, există presupunerea că ar pu-

tea fi produsul unei asimilări. Pentru a realiza “puntea” către formele româneşti co-

respunzătoare ale cuvântului, putem încerca refacerea unui grup pt (în cuvintele

moştenite) şi ct (în împrumuturi):


74

it. oggetto obiect

it. adattare adaptare

Însuşi cuvântul asimilare este un produs al asimilării lat. ad- şi similare. Deoarece o

mare parte dintre asimilări s-au produs încă din latină, ele există atât în vocabularul

panromanic cât şi în vocabularul internaţional.

Italiana a fost limba care, aşa cum s-a mai spus, a fost cea mai favorabilă acestui

fenomen. Există astfel în italiană: mm, nn, ll, rr, bb, pp, dd, tt, gg, cc, vv, ff, ss,

consoane duble în scris şi în pronunţare; lor li se adaugă cele provenind din grupuri

consonantice: tt din -ct- şi -pt- (aşa cum am văzut deja), ss din -ks- şi zz din -ti-.

Spaniola nu cunoaşte consoane duble (în afară de rr), ele fiind simplificate prin re-

ducere la o singură consoană. În cazul unei “blocări” la descifrarea semnificaţiilor,

putem recurge la fenomenul asimilării, iar unui t spaniol să-i punem înainte un

“tovarăş de drum” pe care l-a pierdut în timp. Acesta poate fi k, rareori p:

sp. contratar contractare

sp. escultor sculptor

Acordăm atenţie fenomenelor de asimilare şi în cuvintele din vocabularul internaţio-

nal, pentru a putea separa prefixele, pentru a identifica rădăcinile cuvintelor care

permit apoi alte asocieri romanice:

it. am-ministrare ad- + ministrare rom. administra, ministru

it. an-notare ad- + notare rom. adnota, notăit. av-verso ad- + verso rom. advers, adversar

it. sov-versione sub- + versione rom. subversiune

it. ot-turare ob- + turare rom. obtura

it. im-matricolare in- + matricola rom. înmatricula, matriculă

3 . 4 . 2 . 4 Vo ca liza r ea lu i - l

Latina cunoştea un [l] diferit de cel dental obişnuit, şi anume un [l] pronunţat velar

atunci când era urmat de o altă consoană; acest l tindea spre u. Vocalizarea a avut

loc relativ devreme şi s-a produs în limbile occidentale; ulterior vocala creată a putut

dispărea prin asimilare cu o altă vocală:

fr. autre [o:tr], ptg. outro, sp. otro

În portugheza braziliană acest proces continuă, căci se vocalizează -l final: Brasil

[braziw]. Catalana, italiana şi româna nu au cunoscut vocalizarea. Totuşi, încatalană, altre [altrI] (cu un l velar) arată prin pronunţie tendinţa spre u.

3 . 4 . 2 . 5 Naza liza r ea

Fenomenul nazalizării priveşte doar franceza şi portugheza. În franceză, nazalizarea

este marcată în scris prin consoane nazale finale de cuvânt sau de silabă, care ajută


75

la recunoaşterea paralelismelor romanice în texte scrise. În cazul portughezei însă,

pe lângă procedeul folosit de franceză, vocalele nazale pot fi marcate şi prin tildă.

3.4.3. Pronunţare romanică corectă

În textul următor, format din propoziţii construite, grafiile romanice cele mai

importante, semnalate prin cursive, vor fi încă odată puse în evidenţă. Căutaţi săredaţi cuvintelor tipărite cursiv pronunţia lor romanică corectă:

O sticlă de Chianti vecchio nu poate să strice, cu atât mai puţin un Vinho

verde din Guimarães sau un Porto velho. Un Alfa Romeo Giulietta este un

vehicul sport ca şi o Lancia. În Lamborghini nu merge nici un Don Juan,

dar nici un Guerrillero ca Che Guevara. Mercedes provine din Logroño,

Jorge din Sevilla şi Don Quijote din La Mancha. Giovanni, din contră, este

un Gigolo din Civitavecchia. El nu-i cunoaşte nici pe Luis de Camões nici

pe Fernando Pessoa şi nici pe Machiavelli, dar îşi petrece adesea concediul

în Mallorca şi Ischia, aşa cum face şi tenorul Beniamino Gigli.

Michelangelo nu fuma nici Gitanes şi nici Gauloises. Oregano şi Zucchini

există nu numai în Guayaquil / Ecuador, ci şi în oraşele Quito şi La Paz.

Locuitorii din Rio de Janeiro se numesc Cariocas, iar cei din São Paulo –paulistas. Gironenii sunt catalanii din Girona. Santanyí este un orăşel din

Mallorca. Xàtiva este un oraş la sud de València. De ce să nu încercăm

odată acolo o paella împreună cu Lluís Llach sau Sembene Ousmane? Sau

mai bine o bouillabaisse, pe care un Papagallo din Cagliari a pregătit-o la

Reims în onoarea lui Benvenuto Cellini? El ar bea cu plăcere champagne,

cognac, Côtes du Rhône sau orice altceva.


76

3.4.4. Texte exerciţiu

3 . 4 . 4 . 1 I t a liană


77

3 . 4 . 4 . 2 Cat a lană

Horòscop És un bon dia per construir i per plantejar iniciatives a llarg

termini

Àries

És un bon moment per expansionar-te i arriscar en terrenys que no domines.

Tindràs sort.

Taure

Les teves relacions tendeixen a estabilitzar-se. Si hi ha algú que tínteressa,

llança una ofensiva per veure què passa.

Gèminis

És un bon moment per abordar problemes personals amb els teus socis o la

teva parella. Llima diferències.

Càncer

Síntensifiquen certes relacions de fidelitat. És un bon moment per demanar

favors o sacrificis.

Leo

La sort actua de manera que consolida els projectes que revelaven fragilitat.

Confia en les teves possibilitats.

Verge

Un familiar o algú pròxim tendeix a tutelar-te, a guardar-te les esquenes,

potser inconscientment.

Balança

Deixa´t veure, perquè els contactes que estableixis et seran útils, serviran per

consolidar les teves posicions.

EscorpíAllò que iniciïs donarà resultats materials o personals importants. Dóna

publicitat als teus projectes.

Sagitari

Podries convertir-te en el motor del que es faci al teu voltant. La gent et

cedirà el protagonisme.

Capricorn

Actualitza els teus desitjos i persegueix-los. Podria caure alguna cosa.

Negocia amb els teus deutors o rivals.

Sagitari

Apunta´t als projectes dels socis i amics, perquè sembla que alguna cosa

valuosa vindrà per aquesta banda.

Peixos

Atén als canvis que es donin en el teu entorn professional, perquè tendiran a

ser sòlids i positius.

[El Periódico 05.10.99]


78

El Temps - DemàCatalunya

Dominarà lámbient assolellat a tot el país, amb tan sols alguns

intervals de núvols alts i de bon matí la possibilitat de bancs de boira o

boirines poc persistents en algunes valls interiors. Les mínimes

seguiran baixes, amb glaçades matinals febles a punts del Pirineu, peròles màximes es començaran a recuperar. El vent serà més fluix arreu.

Andorra

Jornada assolellada, amb potser algunes boires matinals al fons de les

valls. Les temperatures seran lleugerament més altes.

Catalunya Nord

Cel net de núvols i amb bona visibilitat. Farà menys fred, sobretot

perquè el vent del nord perdrà força, però les mínimes encara seran

baixes.

Illes Balears

Jornada assolellada, amb algunes bandes de núvols prims que

sáproximaran pel sud-oest. Les temperatures començaran a pujar.

País ValenciàCel serè a tota la meitat nord, i a voltes enterbolit per núvols alts i

prims al sud. Temperatures estables, una mica més baixes les mínimes.

[Avui, dimarts, 5 dóctubre de 1999]


79

3 . 4 . 4 . 3 S panio lă

Horóscopo

Aries

21 marzo - 20 abril

No inicie todavía proyectos de índole práctica que pueden sufrir retraso. Es momento

de preparar el terreno y analizar la situación. [índole = Art; retraso = Aufschub]

Tauro

21 abril - 20 mayo

Se promueve la popularidad y el afecto, beneficiándose de esta manera el contacto

social, en especial por vías de distracción.

Geminis

21 mayo - 21 junio

Debe salir de la apatía. En temas relacionados con la comunicación que exigen sus

cualidades tiene las mejores perspectivas.

Cancer

22 junio - 22 julio

Algo de dentro le dice que no puede seguir así y que debe cuidarse. Si no lo hace, su

salud pagará las consecuencias por dejadez. [cuidarse sich vorsehen; dejadez Nachlässigkeit]

[El Mundo, 9.10.1999]

[El País,

5.10.99]


80

3 . 4 . 4 . 4 P o r t ugheză

Expresso, 23.10.99


81

Semanal Ana, 126, 28.10.99


82

3.5. Sita a cincea: structuri sintactice panromanice

Structura de bază a propoziţiei romanice este în mare măsură identică în toate limbile,

ceea ce este deosebit de util pentru înţelegerea textelor. Cunoscând tipurile mai impor-

tante, le putem deduce cu uşurinţă pe cele care îi corespund într-o altă limbă romani-

că. Asemănarea structurii propoziţiilor pare de la sine înţeleasă aşa că, de cele mai

multe ori, ea nici nu este percepută în mod conştient. De aceea cea de-a cincea sită îşipropune să scoată în evidenţă uşurinţa de care dispunem pentru a identifica, în mod

relativ simplu, în tipurile principale de propoziţii: subiectul, verbul, complementul, pe

de o parte, şi substantivele, adjectivele, adverbele, prepoziţiile, articolul, pe de altăparte. Este suficient să amintim că structura propoziţiei în limbile germană, maghiară,

arabă sau japoneză arată altfel şi că o asemenea întreprindere nu ar fi la fel de uşoarădacă le-ar fi avut pe ele în vedere.

Prescurtările folosite au următoarele semnificaţii:

NP Grup nominal (subiect / compl.) NPNOM Grup nominal în nominativ

V Verb NPDAT Grup nominal în dativ

VA FI Verbul a fi NPAC Grup nominal în acuzativ

ADJ Adjectiv PP Grup nominal prepoziţional

3.5.1. Tipurile principale de propoziţii panromanice

ROMÂNĂ

T1: NP + VA FI + NPNOM Radu este student.

T2: NP + VA FI + ADJ Radu este simpatic.

T3: NP + V + NPAC Radu iubeşte viaţa.

T4: NP + V Radu doarme.

T5: NP + V + PP Radu doarme la birou.

T6: NP + V + NPAC + PP Radu citeşte o carte la birou.

T7: NP + V + NPDAT Radu se adresează unui coleg.

T8: NP + V + NPAC + NPDAT Radu dă o informaţie unui coleg.

T9: NP + V + NPDAT + PP Radu se adresează unui coleg la birou.

CATALANĂ

T1: NP + VA FI + NPNOM Rosa és estudiant.

T2: NP + VA FI + ADJ Rosa és simpàtica.

T3: NP + V + NPAC Rosa estima la vida.

T4: NP + V Rosa dorm.

T5: NP + V + PP Rosa dorm a l'oficina.

T6: NP + V + NPAC + PP Rosa llegeix un llibre a l'oficina.

T7: NP + V + NPDAT Rosa es dirigeix a un col·lega.

T8: NP + V + NPAC + NPDAT Rosa dona una informació a un col·lega.

T9: NP + V + NPDAT + PP Rosa es dirigeix a un col·lega a l'oficina.


83

FRANCEZĂ

T1: NP + VA FI + NPNOM Yvonne est étudiante.

T2: NP + VA FI + ADJ Yvonne est sympathique.

T3: NP + V + NPAC Yvonne aime la vie.

T4: NP + V Yvonne dort.

T5: NP + V + PP Yvonne dort dans le bureau.

T6: NP + V + NPAC + PP Yvonne lit un livre dans le bureau.

T7: NP + V + NPDAT Yvonne s'adresse à un collègue.

T8: NP + V + NPAC + NPDAT Yvonne donne une information à un collègue.

T9: NP + V + NPDAT + PP Y. s'adresse à un collègue dans le bureau.

ITALIANĂ

T1: NP + VA FI + NPNOM Paola è studentessa.

T2: NP + VA FI + ADJ Paola è simpatica.

T3: NP + V + NPAC Paola ama la vita.

T4: NP + V Paola dorme.

T5: NP + V + PP Paola dorme in ufficio.

T6: NP + V + NPAC + PP P. legge un libro in ufficio.

T7: NP + V + NPDAT P. si dirige a un collega.

T8: NP + V + NPAC + NPDAT P. dà una informazione a un collega.

T9: NP + V + NPDAT + PP P. si dirige a un collega in ufficio.

PORTUGHEZĂ

T1: NP + VA FI + NPNOM João é estudante.

T2: NP + VA FI + ADJ João é simpático.

T3: NP + V + NPAC João ama a vida.

T4: NP + V João dorme.

T5: NP + V + PP João dorme no escritório.

T6: NP + V + NPAC + PP João lê um livro no escritório.

T7: NP + V + NPDAT João dirige-se a um colega.

T8: NP + V + NPAC + NPDAT João dá uma informação a um colega.

T9: NP + V + NPDAT + PP João dirige-se a um colega no escritório.

SPANIOLĂ

T1: NP + VA FI + NPNOM Pedro es estudiante.

T2: NP + VA FI + ADJ Pedro es simpático.

T3: NP + V + NPAC Pedro ama la vida.

T4: NP + V Pedro duerme.

T5: NP + V + PP Pedro duerme en la oficina.

T6: NP + V + NPAC + PP Pedro lee un libro en la oficina.


84

T7: NP + V + NPDAT Pedro se dirige a un colega.

T8: NP + V + NPAC + NPDAT Pedro da una información a un colega.

T9: NP + V + NPDAT + PP Pedro se dirige a un colega en la oficina.

3.5.2. Alte structuri sintactice panromanice

Propoziţia relativă prezintă şi ea paralelisme. Dar, în timp ce în română este folosit

doar pronumele relativ care, celelalte limbi folosesc elemente echivalente cu fr. qui,

que, le(s)quel(s), laquelle, lesquelles (unde articolul se poate contrage cu prepoziţia).

Caracteristică este, pentru română, şi marcarea acuzativului cu ajutorul prepoziţiei pe;

în spaniolă doar acuzativul substantivului care denumeşte persoane este introdus de

prepoziţia a.

3 . 5 . 2 . 1 Propozi ţ ia re la t ivăNP + pronume relativ în nominativ sau acuzativ:

rom. Trenul care merge la Paris a plecat. Trenul pe care îl văd…cat. El tren que va a París ha sortit. El tren que veig….

fr. Le train qui va a Paris est parti. Le train que je vois….

it. Il treno che va a Parigi è partito. Il treno che vedo…pg. O comboio que vai (par)a París saiu. O comboio que vejo….

sp. El tren que va a París ha salido. El tren que veo….

3 . 5 . 2 . 2 P r o po z iţ ia co nd iţ io na lă

Paralelisme se pot observa şi la propoziţiile condiţionale. Pentru introducerea condi-

ţiei se folosesc prepoziţiile si / se, în română dacă. Ceea ce deosebeşte limbile între

ele este doar convenţia în privinţa folosirii formei verbale, dar prezentul indicativ

poate apărea în toate limbile.

rom. Radu este fericit, dacă poate dormi la birou.

cat. Rosa està feliç, si pot dormir a l'oficina.

fr. Yvonne est heureuse, si elle peut dormir dans le bureau.

it. Paola è felice, se può dormire in ufficio.

pg. João fica feliz, se pode dormir no escritório.

sp. Pedro está feliz, si puede dormir en la oficina.

3 . 5 . 2 . 3 Co mple t iva d ir ec t ă : que , che , că

rom Radu spune că iubeşte viaţa.

cat. Rosa diu que estima la vida.

fr. Yvonne dit qu'elle aime la vie.

it. Paola dice che ama la vita.

pg. João diz que ama a vida.

sp. Pedro dice que ama la vida.


85

Limbile panromanice folosesc gerunziul (sau participiul prezent) în propoziţiisecundare în locul verbelor la moduri personale:

3 . 5 . 2 . 4 Ger u nz iu l: - a , - e , - i nd (o ) /n t

rom. Radu, iubind viaţa…cat. Rosa, estimant la vida…fr. Yvonne, aimant la vie…it. Paola, amando la vita…pg. João, amando a vida…sp. Pedro, amando la vida…

3 . 5 . 2 . 5 P r o po z iţ ii int e r o ga t ive :

Modalităţile de introducere a propoziţiilor interogative cine?, ce?, când?, unde?,

cum?, de ce?, ca şi structura acestora, sunt panromanice. Inversiunea nu face

recunoaşterea lor mai dificilă.

Pentru unde? există două corespondente în limbile romanice, provenind din lat. (de)

unde sau din (de) ubi (unde).


CINE? qui? qui? chi? quem? ¿quién?

CE? què? que? che? quê ¿qué?

CÂND? quan? quand? quando? quando? ¿cuándo?

UNDE? on? où? dove? onde? ¿dónde?

CUM? com? comment? come? como? ¿cómo?

DE CE? per què? pourquoi? perché? porquê? ¿por qué?

3 . 5 . 2 . 6 Co nco r d an ţa t impur ilo r

Bazându-se pe diferenţierea pe care o realizează timpurile trecutului (imperfect faţăde perfect compus / perfect simplu) în privinţa caracterului neterminat sau terminat

al acţiunii exprimate de verb, limbile romanice o folosesc pentru a marca relaţiadintre acţiuni, mai precis, pentru a introduce o nouă acţiune, “incidentă”, în durata

de timp în care se desfăşoară o altă acţiune.

fr. Quand je sortais de la chambre, j' ai rencontré un ami.

it. Quando uscivo dalla camera, incontrai un amico.

cat. Quan sortia de la cambra, vaig trobar-me amb un amic.

pg. Quando saía do quarto, encontrei um amigo.

rom. Când ieşeam din odaie, am întâlnit un prieten.

sp. Cuando salía de la habitación, me encontré con un amigo.


86

3 . 5 . 2 . 7 Fo lo s ir ea a r t ico lu lu i

Faţă de limba română care are articolul postpus, în toate limbile romanice articolul

se află înaintea substantivului sau al grupului de cuvinte din care face parte

substantivul. Articolul hotărât, ca şi cel nehotărât, sunt marcate în gen şi număr şi ne

ajută să delimităm grupul nominal:

marcate în gen şi număr

ART + (ADJ+) NUME (+ADJ)

rom. un student simpatic

cat. els simpàtics estudiants

fr. l'étudiant sympathique

it. una studentessa simpatica

pg. umas estudantes simpáticas

sp. las simpáticas estudiantes

3.5.3. Texte paralele pentru exerciţii

Pentru a exemplifica paralelismul structurilor sintactice (mai puţin important pentru

deducerea optimizată, dar preţios pentru dezvoltarea unei competenţe receptive) şi înacelaşi timp pentru a exersa profilul sintactic al fiecărei limbi, urmează câteva texte

romanice paralele: Asterix şi Obelix, eroii galici, vor fi prezentaţi în cele ce urmeazăîmpreună cu tovarăşii lor de luptă. Cititorul este invitat să ţină seama de acele carac-

teristici ale limbilor care sunt determinate de factori culturali (concretizate în cel ce

urmează, de exemplu, în adaptarea diferită a numelor şi în expresii idiomatice.

I GALLICI EROI (ITALIANĂ)

Ecco Asterix, l'eroe di questa avventura e di quelle che seguiranno. Guerriero di taglia

piccola, ma di grande presenza di spirito, è intelligente e coraggioso, e si incarica di tutte

le missioni più rischiose. È dotato di forza sovrumana, grazie alla pozione di

Panoramix…Obelix è l'inseparabile amico di Asterix. Trasportatore ufficiale dei menhir nel villaggio,

gran amatore di cinghiali, è sempre pronto a concedersi una vacanza per seguire Asterix

in una nuova avventura…Panoramix è il venerabile druido del villaggio, dalla sapienza incomparabile. Raccoglie

il vischio e prepara filtri magici dagli strabilianti poteri. Il suo capolavoro è la pozione

capace di donare a chi la beve una forza sovrumana: non è l'unica, tuttavia, che lui

conosca…Assurancetourix è il bardo. Le opinioni sulla sua arte sono discordi: da una parte c'è lui,

che crede di essere un genio: e dall'altra tutti i compagni che lo trovano abominevole. In

fondo, però, è un allegro compagnone, apprezzato per il suo spirito quando tace…Abraracourcix, infine, è il capo di tutta la tribù. Maestoso, coraggiosissimo, un po'

litigioso, l'anziano combattente è amato dai suoi e temuto dai nemici. Ha paura di una

sola cosa: che il cielo gli possa cadere in testa. Così almeno dice: ma poi aggiunge:

«Che cada, è certo; ma domani no di sicuro!»


87

QUELQUES GAULOIS (FRANCEZĂ)Astérix, le héros de ces aventures. Petit guerrier à l'esprit malin, à l'intelligence vive,

toutes les missions périlleuses lui sont confiées sans hésitation. Astérix tire sa force

surhumaine de la potion magique du druide Panoramix.

Obélix est l'inséparable ami d'Astérix. Livreur de menhirs de son état, grand amateur

de sangliers, Obélix est toujours prêt à tout abandonner pour suivre Astérix dans une

nouvelle aventure.

Panoramix, le druide vénérable du village, cueille le gui et prépare des potions

magiques. Sa plus grande réussite est la potion qui donne une force surhumaine au

consommateur. Mais Panoramix a d'autres recettes en réserve.

Assurancétourix, c'est le barde. Les opinions sur son talent sont partagées: lui, il

trouve qu'il est génial, tous les autres pensent qu'il est innommable. Mais quand il ne

dit rien, c'est un gai compagnon, fort apprécié…Abraracourcix, enfin, est le chef de la tribu. Majestueux, courageux, ombrageux, le

vieux guerrrier est respecté par ses hommes, craint par ses ennemis. Abraracourcix

ne craint qu'une chose: c'est que le ciel lui tombe sur la tête, mais comme il le dit lui-

même. «C'est pas demain la veille!»

ALGUNS GALS (CATALANĂ)Astérix, l'heroi d'aquestes aventures. Petit guerrer d'esperit astut i viva intel·ligència.

Totes les missions perilloses li són encomanades sense vacil·lacions. Asterix treu la

seva força sobrehumana del beuratge màgic del druida Panoramix.

Obelix és l'amic inseparable d'Asterix. Treballa de repartidor de „menhirs“ i li agra-

den molt els senglars. Sempre està disposat a abandonar-ho tot per a seguir Asterix a

una nova aventura.

Panoramix, el venerable druida del poblet, s'encarrega de collir vesc i preparar

beuratges màgics. El seu èxit més gran és el beuratge que dóna una força sobre-

humana a qui se'l pren. Però Panoramix té altres receptes en reserva…Assegurançeturix és el bard. Les opinions sobre el seu talent estan dividides: ell

troba que és genial i tots els altres pensen que no té nom. Però quan no diu res, és un

company alegre, molt apreciat…Abradresseraix, per fi, és el cap de la tribu. Majestuós, valent, suspicaç, el vell guer-

rer és respectat pels seus homes, temut pels seus enemics. Abradresseraix només tem

una cosa: que el cel li caigui damunt del cap. Però com ja ell mateix diu: «No és pas

per demà!»

ALGUNOS GALOS (SPANIOLĂ)Asterix, el héroe de estas aventuras. Un pequeño guerrero con el espíritu astuto y la

inteligencia viva. Las misiones peligrosas le son confiadas sin titubeos. Recibe su

fuerza sobrehumana de la poción mágica.

Obelix, el inseperable amigo de Astérix. Repartidor de menhires de su profesión y

gran amante de los jabalíes, Obelix está siempre dispuesto a abandonarlo todo para

seguir a Asterix en una nueva aventura.

Panoramix, el venerable druida de la aldea, recoge hierbas y prepara pociones

mágicas. Su mayor triunfo es el brebaje que da fuerza sobrehumana al consumidor.

Pero Panoramix tiene muchas otras recetas en reserva…


88

Asuranceturix es el bardo. Las opiniones sobre su talento están divididas: él opina

que es genial; los demás piensan que es un pelmazo. De todos modos, cuando no

dice nada, es un alegre compañero…Abraracurcix, el jefe de la tribu, majestuoso y valiente, aunque algo supersticioso. Es

respectado por sus hombres, y temido por sus enemigos. No teme más que una cosa:

que el cielo le caiga sobre la cabeza, pero, como él dice, «¡eso no va a pasar

mañana!»

ALGUNS GAULESES (PORTUGHEZĂ)Astérix, o herói destas aventuras. Pequeno guerreiro de espírito sagaz e inteligência

viva, são-lhe confiadas todas as missões perigosas. Astérix deve a sua força sobre-

humana à poção mágica do druída Panoramix.

Obélix é o amigo inseparável de Astérix. Carregador de menhirs de profissão,

grande amador de javalis. Obélix está sempre pronto a abandonar tudo para

acompanhar Astérix numa nova aventura.

Panoramix, o venerável druída da aldeia, colhe o zimbro e prepara as poções

mágicas. O seu maior êxito é a poção mágica que confere a quem a toma uma força

sobre-humana. Panoramix tem, porém, outras receitas de reserva…Assurancetourix é o bardo. As opiniões sobre o seu talento não são uniformes. Ele

acha-se genial, todos os outros acham-no abominável. Quando está calado é um belo

companheiro…Abraracourcix, o chefe da tribo. Majestoso, colérico, corajoso e respeitado pelos

súbditos e temido pelos inimigos. Abraracourcix só tem medo de uma coisa: que o

céu lhe tombe na cabeça, mas como ele próprio diz: «amanhã não será a véspera

desse dia!»

Iată şi textul românesc:

CÂŢIVA GALI

Asterix este eroul acestor aventuri şi al celor ce vor urma. E un războinic mititel, dar

fiind curajos şi având o inteligenţă sclipitoare, îi sunt încredinţate misiunile cele mai

periculoase. Poţiunea magică a druidului Panoramix îi dă o forţă supraomenească.

Obelix, amicul inseparabil al lui Asterix, este furnizorul oficial de menhire, mare

amator de mistreţi, şi e gata oricând să lase totul baltă, pentru a-l urma pe Asterix

într-o nouă aventură.

Panoramix, venerabilul druid al satului, culege vâsc şi prepară băuturi magice.

Capodopera lui este poţiunea care dă o forţă supraomenească celui care o bea. Dar

Panoramix are şi alte reţete de rezervă…Cacofonix este bardul. Opiniile asupra talentului său sunt împărţite: el se considerăgenial, toţi ceilalţi spun că-i îngrozitor. Dar, la urma urmei, e un băiat vesel, apreciat

pentru spiritul lui, când tace…Braţcurtarix, în fine, este şeful tribului. Maiestuos, curajos, puţin arţăgos, bătrânul răz-

boinic e respectat de oamenii săi şi temut de duşmani. Lui nu-i e teamă decât de un

singur lucru: că i-ar putea cădea cerul în cap. Dar, aşa cum zice el însuşi: «De căzut,

cade, dar nu mâine!


89

3.6. Sita a şasea: elemente morfo-sintactice

Sitele de până acum au arătat nu numai ceea ce este comun limbilor romanice (voca-

bularul internaţional şi cel panromanic, tipurile principale de propoziţii), dar şi deo-

sebirile specifice (corespondenţe fonetice şi grafice) – întotdeauna cu scopul recu-

noaşterii elementului comun în aparentele “abateri”, cu scopul facilitării transferului

de cunoştinţe dintr-o limbă în celelalte limbi ale aceleiaşi familii. Elementele comu-

ne pot fi puse în valoare şi în alte privinţe (formele conjugării, formarea adverbelor),

prin tabele sinoptice.

Sita a şasea intenţionează să pună în evidenţă, prin câteva formule, structuri “micro-

sintactice” cum sunt formele articolelor, marcarea pluralului, etc.

3.6.1. Articolul hotărât şi nehotărât

3 . 6 . 1 . 1 Ar t ico lu l neho t ă râ t

La singular articolul nehotărât masculin şi feminin este uşor de recunoscut dupăconsoana sau vocala nazală. Numai articolul feminin nehotărât din română se abate

de la această regulă: o casă.

La plural, formele articolului sunt diferite de la o limbă la alta.

masculin feminin

u n

m(o) u

rom: o

n

ma, e

plural m. – f.

un

ms, os,as, es

Forme înlocuitoare de plural: it. dei, degli, delle, fr. des, rom. nişte.

3 . 6 . 1 . 2 Ar t ico lu l ho t ă râ t

Articolul hotărât provine din lat. ille. Se recunoaşte şi acum l ca parte componentăcentrală. În portugheză l s-a vocalizat, de unde o pentru masculin (pronunţat [u]), şia pentru feminin a (pronunţat [@]); şi în română, articolul feminin este -a (postpus).

sing. masculin sing. feminin

ei

l oe’

l a’


90

plural masculin plural feminin

e (l)(o, e) s (l)(a,e) sRomaniaoccidentală

(gl) i l eRomaniaorientală

3.6.2. Contopirea prepoziţiei şi articolului

În câteva limbi romanice, contopirea articolelor hotărâte (în portugheză şi a celor ne-

hotărâte) cu prepoziţiile romanice de, a, in, sau ptg. per, it. da, duce la forme care îlpot pune în încurcătură pe citititor: ptg. numa, it. dai, fr. au etc. Este util să ne însuşimaceste contrageri înainte de a parcurge un text într-o limbă necunoscută:

IT FR CAT SP PTG

de del, dello, dell’ du del del do, dumdella, dell’ da, dumadei, degli des dels dos, dunsdelle des das, dumas

ad al, allo, all’ au al al aoalla, all’ àai, agli aux als aosalle aux às

in nel, nello, nell’ no, numnella, nell’ na, numanei, negli nos, nunsnelle nas, numas

Atenţie: în portugheză articolul feminin a [@]se contopeşte cu prepoziţia a [@] la à[a].

3.6.3. Marcarea pluralului

În limbile romanice pluralul poate fi recunoscut cu uşurinţă: grupa vestică face apel

la terminaţia -s (fostul acuzativ plural din latină), iar grupa estică foloseşte o vocală:

-i (masculin) şi -e (feminin) – caracteristice în latină pentru declinările a II-a şi I la

nominativ.

3.6.4. Distincţia de gen

masculin feminin

-o

-cons.

-e

-a

-e

-ă

3.6.5. Cazul

Prepoziţia panromanică de/di

preia, în limbile romanice occidentale, funcţia genitivului, care s-a conservat doar înromână cu forme proprii pentru substantivul sau articolul.


91

Prepoziţia panromanică a

preia, în limbile romanice occidentale, funcţia dativului, care subsistă doar înromână cu forme proprii pentru substantiv sau articol.

Acuzativul se construieşte cu prepoziţie doar în română (unde are forme identice cu

cele ale nominativului) şi în spaniolă, şi numai atunci când numele în acuzativ se

referă la o persoană: (Lo) veo a Juan; îl văd pe Ion. (Observăm aici şi repetarea

complementului direct prin pronumele personal.)

3.6.6. Comparaţia

Cele trei trepte ale comparaţiei sunt – după cum se ştie – pozitivul sau forma de bază(care precedă comparaţia propriu-zisă), comparativul, prima treaptă comparativă ca-

racterizată prin mai, şi treapta superioară, superlativul. Pentru comparativ, limbile

romanice folosesc fie un urmaş al lat. plus (plus, più), fie un continuator al lui magis

(más, mai, mais, més). Pentru a forma superlativul, se adaugă articolul hotărât

(articolul demonstrativ în română) formei de comparativ. Particulele comparative

sunt: (mai mare) decât, que, che (sau di).

3.6.7. Adverbele

Facem deosebire între adverbele simple şi cele compuse. Multe din prima categorie

se găsesc în vocabularul panromanic moştenit; de ex., rom. bine, fr., sp. bien, cat. bé,

ptg. bem, it. bene. În ceea ce priveşte adverbele compuse, ele se caracterizează prin

terminaţia -mente (cu excepţia limbii române). Prin aceasta şi prin poziţia lor lângăverb ele sunt uşor de recunoscut:

ADV = ADJ + -ment(e)

3.6.8. Terminaţiile verbelor:

INFINITIVUL verbelor panromanice se recunoaşte în modul următor:

Vocală caract. Consoană. Vocală facultativă

a(e)i (î)

r (e)

În română se foloseşte forma prescurtată, fără -re: rom. a scrie. Forma lungă (cu -re)

se întrebuinţează ca substantiv: scriere. Infinitivul se marchează în mod suplimentar

(ca şi engl. to) cu ajutorul lui a.

MARCAREA PERSOANEI – CHESTIUNI GENERALE

În timp ce, în franceză, marcarea în limba vorbită este realizată aproape numai prin

pronumele care precedă verbul, în restul limbilor romanice este suficientă marcarea fi-


92

nală (care apare în franceză doar în scris). Deşi următoarele reguli sunt stabilite pentru

timpul prezent ele sunt valabile (cu unele limite) şi pentru alte timpuri. În paragraful

3.6.9, la tratarea timpurilor, se vor indica şi alte caracteristici cu ajutorul cărora pot fi

recunoscute formele personale.

PERSOANA I SINGULAR

Persoana I se recunoaşte prin trei caracteristici: în majoritatea cazurilor ea este marca-

tă prin -o final (spaniolă, portugheză, italiană); mai puţin frecvent (catalană, română,

franceză), sunetul final dispare; drept variantă a terminaţiei zero, menţionăm înromână terminaţiile -esc şi -ez, deosebit de frecvente.

-osp., it., ptg.

./.cat., rom., fr.

-esc, -ezrom.

PERSOANA A II-A SINGULAR

Persoana a II-a se marchează în limbile occidentale cu -s, iar în cele orientale cu -i:

Romaniaoccidentală

-sfr., cat., sp., ptg.

Romaniaorientală

-iit., rom.

PERSOANA A III-A SINGULAR

Persoana a III-a, care apare cel mai frecvent în texte, se recunoaşte după vocala

caracteristică fiecărei conjugări (v. mai sus, infinitivul) şi după un -t facultativ.

-a, ă

-e, -i(-t)

-t

PERSOANA I PLURAL

Terminaţiile romanice provin din cele latineşti -(a/e/i)mus. Regula se reduce la trei

componente: existenţa unei consoane nazale (n, m) înaintea cărora se ală vocalele a,

e, i, o, şi cărora li se adaugă (facultativ) -o sau -s sau ambele:


93

Vocală Consoană Terminaţiecaract. nazală

-a, ă-e-i-o

-n-m

(-o) (-s)

PERSOANA A II-A PLURAL

Terminaţia persoanei a II-a plural este rezultatul unui proces de palatalizare. Din-

tr-un -(a/e/i)tis latinesc s-a format o terminaţie în care vocalele de bază a, e, i se pot

recunoaşte încă. Drept parte centrală există, ca şi în latină, o consoană dentală (-d-,

-t-, sau -ţ-, -z-, ultimele două reprezentând o formă palatalizată). Facultativ poate fi

adăugat -e sau -i. Cea mai apropiată de modelul latin este italiana cu terminaţiile-ate, -ete, -ite. Româna a palatalizat: -aţi, -eţi, -iţi, franceza a ajuns la rezultatul -ez.

În spaniolă şi portugheză -t- intervocalic s-a sonorizat, apoi a dispărut conducând la

formele -ais, -eis. În catalană a rezultat un diftong: (-au), -eu, -iu.

Vocală Consoană Terminaţiecaract. dentală

-a-e-i

tţz

(d)./.

(-e)(-i) (±)-s

-u

PERSOANA A III-A PLURAL

Caracteristica terminaţiei persoanei a III-a plural este sunetul nazal. Acesta poate fi

-n (în spaniolă) sau -m (în portugheză) sau poate duce, rar, la nazalizarea vocalei

precedente, marcată prin tildă (ptg. são); rămâne însă în grafie o consoană nazală,

-n-, înaintea unui -t- consonantic final, dar ambele s-au pierdut în pronunţare; con-

soana nazală este la rândul ei urmată de o vocală în italiană: -o. În română consoana

nazală, devenită finală, s-a pierdut.

Vocală Consoană Terminaţiecaracteristică nazală

-m ./.-a-e-o-u n (t), (o)

3.6.9. Timp şi mod

3 . 6 . 9 . 1 Viit o r u l

Formele viitorului se recunosc în limbile occidentale prin aceea că se bazează pe

formele de infinitiv prezent ale lat. habere (a avea). Plecând de la forma infinitivu-


94

lui, viitorul este uşor de identificat. Spre deosebire de terminaţiile de la prezent,

persoana I are întotdeauna o terminaţie vocalică accentuată (-e, -o, -ai).

Româna deţine alte posibilităţi pentru a construi formele viitorului: voi merge, o sămerg, am să merg.

3 . 6 . 9 . 2 I mper fec t u l

Terminaţiile imperfectului se recunosc din formele rezultate din lat. -abam, -ebam (sp.

estaba), unde -b- a devenit fricativ (it. stava, cat., ptg. estava); atunci când -b- a dispă-

rut, au apărut combinaţii de vocale în hiat: -ia (ptg. dizia, sp. decía, cat. deia) sau dif-

tongi (rom. vedeam); în franceza: -ai- (disais). Persoanele I şi a III-a sunt frecvent

identice.

3 . 6 . 9 . 3 P er fec t u l co mpus

Perfectul compus se construieşte cu ajutorul verbului auxiliar "a avea' + participiul

perfect (v. mai jos). Italiana şi spaniola folosesc şi verbul auxiliar "a fi".

3 . 6 . 9 . 4 S ubjo nc t ivu l p rezent

Subjonctivul se recunoaşte prin modificările vocalice pe care le cunosc desinenţele încomparaţie cu cele ale prezentului indicativul: -e- pentru -a- / -a- pentru -e-. Există şicâteva forme speciale (de ex., fr. que je sache, fasse, dise; sp. sepa, haga, diga).

3 . 6 . 9 . 5 P ar t ic ip iile

3.6.9.5.1 Participiul prezent / gerunziul

Unul sau celălalt a supravieţuit în toate limbile romanice. Caracteristica centrală sunt

grupurile consonantice -nd- sau -nt- precedate de o vocală caracteristică (-a, -e, -i) şiurmate de un -o facultativ:

-a-e-i

-nt

-nd(-o)

3.6.9.5.2 Participiul trecut

Caracteristica centrală a participiului trecut la conjugarea I este sunetul dental, păstrat

în italiană, română şi catalană ca -t, în spaniolă şi portugheză sonorizat la -d, redus înfranceză.

-a-e-i-u

-t-d./.

(-o,-a,-e)

(fr.) -é


95

3.7. Sita a şaptea: prefixe şi sufixe

Prefixele şi sufixele sunt prezente într-un mare număr de cuvinte. O mare parte

dintre cele trei până la cinci mii de verbe ale fiecărei limbi romanice sunt formate,

într-o măsură considerabilă, cu ajutorul prefixelor. Numărul prefixelor şi sufixelor ca

atare este însă mic. Ele provin din latină şi greacă şi sunt în mare măsură internaţio-

nale. Capacitatea de a separa corect sufixele şi prefixele de restul cuvântului şi de a

le cunoaşte semnificaţia optimizează considerabil lectura deductivă. Chiar şi acolo

unde sensul rădăcinii cuvântului rămâne necunoscut, identificarea sufixelor şiprefixelor ne poate fi utilă.

Prefixele şi sufixele supuse convenţiilor grafice ale fiecărei limbi romanice şi îşimodifică în mod corespunzător forma. Astfel archi- poate fi redat ca arqui-, philo-

ca filo-, dys- / dis- ca des- / dez- sau de- / di-.

Pentru procesul deducţiei este util să ne putem “juca” cu prefixele: le putem “cupla”sau schimba la verbe, putem adăuga prefixe alternative pentru a obţine o asociere

mai rapidă în limba “ţintă”. Se recomandă segmentarea prefixelor complexe:

fr. raconter ⇒ sp. contar

sp. en-contrar ⇒ fr. re-(e)n-contrer

it. tornare ⇒ fr. re-tourner

sp. des-pre-ocupado

3.7.1. Lista celor mai frecvente prefixe

3 . 7 . 1 . 1 P r e fixe pr e lua t e d in la t ină

Nu pentru toate exemplele de mai jos prefixul joacă rolul pe care l-a avut în latină, nu

toate mai pot fi considerate derivate în limbile romanice. Dar recunoaşterea prefixului

ne poate ajuta în înţelegerea termenului din care face parte.

Lista de mai jos cuprinde prefixe care au pătruns în limbile romanice fie prin cuvinte

moştenite fie prin cuvinte împrumutate din latină:

ROM CAT FR IT PG SP

ab-, abs- a abţine abstenir abstenir astenere abster abstener

a[d]- a adjudeca adjudicar adjuger aggiudicare adjudicar adjudicar

ambi- ambivalent ambivalent ambivalent ambivalente ambivalente ambivalente

ante- antecedent antecedent antécédent antecedente antecedente antecedente

bene- beneficiu benefici bénéfice beneficio benefício beneficio

bi- bifocal bifocal bifocal bifocale bifocal bifocal

circum- a circumscrie circumscriure circonscrire circonscrivere circunscrever circunscribir

contra- a contrazice contradir contredire contraddire contradizer contradecir

con-

com-

a conveni,

a compune

convenir,

compondre

convenir,

composer

convenire,

comporre

convir,

compor

convenir,

componer

de(s)- a descoperi descobrir découvrir scoprire descobrir descubrir

dis- a disocia dissociar dissocier dissociare dissociar disociar

extra- extravagant extravagant extravagant stravagante extravagante extravagante


96

ROM CAT FR IT PG SP

in-, im- a induce,

a impune

induir,

imposar

induire,

imposer

indurre,

imporre

induzir,

impor

inducir,

imponer

in- inactiv inactiu inactif inattivo ina[c]tivo inactivo

inter- a interpune interposar interposer interporre interpor interponer

intro- a introduce introduir introduire introdurre introduzir introducir

multi- multicultural multicultural multiculturel multiculturale multicultural multicultural

ob- obstrua obstruir obstruer ostruire obstruir obstruir

pen- penultim penúltim pénultième penultimo penúltimo penúltimo

per- a perfora perforar perforer perforare perforar perforar

post- postşcolar postescolar postscolaire postscolare postescolar postescolar

pre- a prevedea preveure prévoir prevedere prever prever

pro- a proceda procedir procéder procedere proceder proceder

re- a reforma reformar réformer riformare reformar reformar

retro- retrovizor retrovisor rétroviseur retrovisore retrovisor retrovisor

semi- semifinală semifinal semifinale semifinale semifinal semifinal

sub- substrat substrat substrat sostrato substrato substrato

super- super- supermercat supermarché supermercato supermercado supermercado

supra- supra- sobre-, supra- sur-, supra- sopra- sobre-, supra- sobre-

trans- a transpune transposar transposer tra(n)(s)- transpor transponer

tri- tripartit tripartit triparti tripartito tripartido tripartito

ultra- ultramodern ultramodern ultramoderne ultramoderno ultramoderno ultramoderno

vice- vice- vice- vice- vice- vice- vice-

Majoritatea prefixelor din lista noastră sunt împrumutate din latină şi se recunosc cu

uşurinţă.

O atenţie deosebită merită a[d]- şi a[b]-: primul este mai productiv şi tinde frecvent

la asimilarea lui d la consoana următoare; cel de-al doilea este mai rar şi conservăconsoana finală (câteva cazuri de asimilare în italiană: abs- se reduce la as(s)-):

ROM CAT FR IT PG SP

a[d-] + [n] a adnota anotar annoter annotare anotar anotar

a[d] + [k] a acuza acusar accuser accusare acusar acusar

a[d] + [l] alocuţiune al·locució allocution allocuzione alocução alocución

a[d] + [p] a aplica aplicar appliquer applicare aplicar aplicar

a[d] + [t] a atesta atestar attester attestare atestar atestar

dar:

ROM CAT FR IT PG SP

a[b] + [d] a abdica abdicar abdiquer abdicare abdicar abdicar

a[b] + [n] abnegaţie abnegació abnégation abnegazione abnegação abnegación

a[b] + [s] absenţă absència absence assenza ausência ausencia, absencia

a[b] + [st] abstinent abstinent abstinent astinente abstinente abstinente

Să nu confundăm prefixele a[d]- şi a[b]- cu prefixul de origine greacă a- (privativ),

care s-a răspândit şi el în toate limbile romanice, de exemplu, fr a-pathie, a-phasie.

Acesta serveşte la transformarea sensului cuvântului pe care îl precedă în contrariul

său sau la negarea unei componente semantice.

3 . 7 . 1 . 2 P r e fixe de o r ig ine greacă

Mai întâi, câteva observaţii despre forma acestor prefixe: h- existent în prefixele de

origine greacă s-a păstrat în grafie, cu excepţia italienei; ph şi th se redau mai ales


97

prin f şi t; face excepţie franceza, care a conservat, prin menţinerea grafiei, informa-

ţii cu privire la istoria cuvintelor. Spaniola simplifică pseudo- la seudo-.

ROM CAT FR IT PG SP

a-

an-

ateu

anarhie

ateu

anarquia

athéeanarchie

ateista

anarchia

ateu

anarquia

ateo

anarquíaamphi- amfiteatru amfiteatre amphithéâtre anfiteatro anfiteatro anfiteatro

ana- anacronism anacronisme anachronie anacronismo anacronismo anacronismo

anti- antipatic antipàtic antipathique antipatico antipático antipático

apo- apologie apologia apologie apologia apologia apologíaarchi- arhiepiscop arquebisbe archevêque arcivescovo arcebispo arzobispo

auto- autonomie autonomia autonomie autonomia autonomia autonomíacata- catalog catàleg catalogue catalogo catálogo catálogo

di- diodă díode diode diodo diodo diodo

dia- dialect dialecte dialecte dialetto dialecto dialecto

dis- distonie distonia distonie distonia distonia distoníaen- encefal encefalo- encephalo- encefalo- encefalo- encéfalo-

endo- endogamie endogàmia endogamie endogamia endogamia endogamíaepi- epilog epíleg épilogue epilogo epílogo epílogo

eu- eufonie eufonia euphonie eufonia eufonia eufoníaex- extaz èxtasi extase estasi êxtase éxtasis

hecto- hecto- hectolitre hecto- ettolitro hecto- hecto-

hemi- emisferă hemisferi hémisphère emisfero hemisfério hemisferio

hepta- heptagon heptàgon heptagone eptagono heptágono heptágono

hetero- eterogen heterogeni hétérogène eterogeneo heterogéneo heterogéneo

hexa- hexagon hexàgon hexagone esagono hexágono hexágono

homo- omogen homogeni homogène omogeneo homogéneo homogéneo

hyper- hiper- hipermercat hypermarché ipermercato hiper- hipermercado

hypo- ipoteză hipòtesi hypothèse ipotesi hipótese hipótesis

izo- izotop isòtop isotope isotopo isótopo isótopo

meta- metafizică metafisic métaphysique metafisica metafísica metafísica

neo- neologism neologisme néologie neologismo neologismo neologismo

octo- octogon octàgon octogone ottagono octógono octógono

paleo- paleolitic paleolític paléolithique paleolitico paleolítico paleolítico

pan- paneuropean paneuropeu paneuropéen paneuropeo paneuropeu paneuropeo

para- parametru paràmetre paramètre parametro parámetro parámetro

peri- perimetru perímetre perimètre perimetro perímetro perímetro

poli- poligon polígon polygone poligono polígono polígono

pro- program programa programme programma programa programa

proto- protoistorie protohistòria protohistoire protostoria protohistória protohistoria

pseudo- pseudonim pseudònim pseudonyme pseudonimo pseudónimo seudónimo

sin-, sim- simpatie simpatia sympathique simpatia simpatia simpatíatetra- tetragon tetràgon tetragone tetragono tetrágono tetrágono

tri- triptic tríptic triptyque trittico tríptico tríptico

Alături de aceste prefixe frecvente există un număr de cca 220 de elemente de com-

punere de origine grecească, ca biblio-, bio-, helio-, kilo-, ornit(h)o-; ele sunt

cunoscute fie din vocabularul internaţional, fie din limbajele specializate.

3.7.2. Lista celor mai frecvente sufixe

3 . 7 . 2 . 1 S ufixe baza t e pe la t ină

Derivarea cu sufixe era un procedeu răspândit în latină şi s-a continuat cu mare pro-

ductivitate în limbile romanice nu numai prin moştenire, ci şi prin împrumut. Printre


98

ele se află şi sufixe mai noi, pe care limbile romanice le-au împrumutat una de la

cealaltă. Următoarele liste sinoptice prezintă sufixele mai frecvente, prezente prin

derivate şi în vocabularul internaţional.

SUFIXE NOMINALE

ROM CAT FR IT PG SP

-aj pasaj passatge passage passaggio passagem pasaje

-al accidental accidental accidentel accidentale acidental accidental

-an human humà humain umano humano humano

-anţă alianţă aliança alliance alleanza aliança alianza

-ar familiar familiar familier familiare familiar familiar

-bil comparabil,

durabil

comparable,

durable

comparable,

durable

comparabile,

durevole

comparável

durável

comparable

durable

-eţe fineţe finesa finesse finezza fineza fineza

-ic analogic analògic analogique analogico analógico analógico

-ie barbarie barbàrie barbarie barbarie barbarie,-a barbarie

-in alpin alpí alpin alpino alpino alpino

-ină duzină dotzena douzaine dozzina dúzia docena

-inţă reşedinţă residència résidence residenza residência residencia

-iţie avariţie,

justiţieavarícia,

justícia

avarice,

justice

avarizia,

giustizia

avareza,

justiçaavaricia,

justicia

-iv exploziv explosiu explosif esplosivo explosivo explosivo

-ment fundament fondament fondament fondamento fundamento fundamento

-os glorios gloriós glorieux glorioso glorioso glorioso

-tate autoritate autoritat autorité autorità autoridade autoridad

-tor admirator admirador admirateur ammiratore admirador admirador

-toriu meritoriu meritori méritoire meritorio meritório meritorio

-tudine amplitudine amplitud amplitude amplitudine amplitude amplitud

-ţie delegaţie,

combinaţiedelegació,

combinaciódélégation,

combinaison

delegazione,

combinazione

delegação,

combinação

delegación,

combinación

-ură scriptură escriptura écriture scrittura escritura escritura

În afară de sufixe, limbile romanice au împrumutat şi o serie de elemente de compu-

nere, care aparţin şi ele vocabularului internaţional. Iată câteva exemple:

ROM CAT FR IT PG SP

-cir insecticid insecticida insecticide insetticida inse(c)ticida insecticida

-col agricol agrícola agricole agricolo agrícola agrícola

-cultură horticultură horticultura horticulture orticultura horticultura horticultura

-fer conifer conífera conifère conifera conífera conífera

-fic frigorific frigorífic frigorifique frigorifico frigorífico frigorífico

-vor carnivor carnívor carnivore carnivoro carnívoro carnívoro

SUFIXE VERBALE PRODUCTIVE:

ROM CAT FR IT PG SP

a pasteuriza pasteuritzar pasteuriser pastorizzare pasteurizar pasteurizar

a rectifica rectificar rectifier rettificare rectificar rectificar


99

3 . 7 . 2 . 2 S ufixe de o r ig ine greacă

Multe sufixe de origine greacă aparţin vocabularului internaţional:

ROM CAT FR IT PG SP

-algie nevr-algie -algia -algie -algia -algia -algía-ciclu tri-ciclu -cicle -cicle -ciclo -ciclo -ciclo

-craţie demo-craţie -cràcia -cratie -crazia -cracia -cracia

-dox para-dox -doxa -doxe -dosso -doxo -doja

-drom hipo-drom -drom -drome -dromo -dromo -dromo

-fag antropo-fag -fag -fage -fago -fago -fago

-frază para-frază -frasi -phrase -frasi -frase -frasis

-gamie mono-gamie -gàmia -gamie -gamia -gamia -gamía-gen hidro-gen -gen -gène -geno -génio -geno

-gon poli-gon -gon -gon -gono -gono -gono

-gramă tele-gramă -grama -gramme -gramma -grama -grama

-graf bio-graf -graf -graphe -grafo -grafo -grafo

-grafie bio-grafie -grafia -graphie -grafia -grafia -grafía-ită mening-ită -itis -ite -ite -itis -itis

-lit mono-lit -lit -lithe -lito -lito -lito

-log mono-log -leg -logue -logo -logo -logo

-logie bio-logie -logia -logie -logia -logia -logía-man,

-manie

clepto-man,

-manie

-man,

-mania

-mane,

-manie

-mano,

-mania

-mano,

-mania

-mano,

-manía-metru centi-metru -metre -mètre -metro -metro -metro

-naut cosmo-naut -nauta -naute -nauta -nauta -nauta

-patie tele-patie -patia -pathie -patia -patia -patía-pedie enciclo-pedie -pèdia -pédie -pedia -pedia -pedia

-pod gastero-pod -pode -pode -podo -podo -podo

-pter helico-pter -pter -ptère -ttero -ptero -ptero

-fil, filie franco-fil -fil, -fília -phile, -philie -filo, -filia -filo, -filia -filo, -filia

-fob, -fobie higro-fob, -ie -fob, -fòbia -phobe, -phobie -fobo, -fobia -fobo, -fobia -fobo, -fobia

-fon, -ie tele-fon, -ie -fon, -ia -phone, -phonie -fono, -ia -fono, -ia -fono, -ía-ragie hemo-ragie -rràgia -rhagie -ragia -ragia -rragia

-scopie radio-scopie -scopia -scopie -scopia -scopia -scopia

-sofie filo-sofie -sofia -sophie -sofia -sofia -sofía-taf epi-taf -tafi -taphe -tafo -tafio -tafio

-tecă disco-tecă -teca -thèque -teca -teca -teca

-terapie radio-terapie -teràpia -thérapie -terapia -terapia -terapia

-term izo-term -term -therme -terma -terma -terma

-teză meta-teză -tesi -thèse -tesi -tesis -tesis

-tipie stereo-tipie -típia -typie -tipia -tipia -tipia

-tip proto-tip -tip -type -tipo -tipo -tipo

-tomie ana-tomie -tomia -tomie -tomia -tomia -tomía


100

4. Cuvinte de profil

Cuvintele de profil sunt elementele specifice fiecărei limbi, care au rămas

necunoscute după aplicarea celor şapte site: cuvinte latineşti moştenite cu o distribu-

ţie diferită în limbi diferite sau împrumuturi care nu s-au impus în toate limbile ro-

manice. Ele nu pot fi deduse nici pornind de la o limbă romanică, nici de la vocabu-

larul internaţional. Printre ele sunt şi cuvinte moştenite a căror semnificaţie s-a mo-

dificat atât de mult, încât raportarea la cuvântul înrudit din punct de vedere etimolo-

gic nu mai este utilă.

Dificultăţi de acest gen există uneori chiar în interiorul aceleiaşi limbi. Să ne gândim

la diferitele rădăcini verbale la care trebuie să apelăm pentru conjugarea verbului

francez aller (prezent je vais, viitor j’irai), căruia îi corespunde în română a merge.

Mergând mai departe: chiar dacă, pentru a merge, găsim câteva cuvinte apropiate înfranceză, în prefixate ca submerger, immerger, sensul lui nu poate fi dedus de un

francez. Alt exemplu: pe lângă urmaşii unui latinesc amare, mai larg răspândit, înitaliană se foloseşte voler bene, uşor de dedus, ca şi querer din Ibero-Romania:

cuvântul de profil al acestei serii care face excepţie este cuvântul românesc a iubi, de

origine slavă veche.

Seria de cuvinte romanice din fiecare rând al listei următoare redă – pentru un cu-

vânt din română – termenii uzuali în celelalte limbi. În interiorul acestei serii existăunul sau mai multe cuvinte de profil ale fiecărei limbi. Cazuri în care apar şase pro-

file diferite (de ex. a strica) sunt foarte rare. Cel mai frecvent se observă o singurădivergenţă (adesea în română). Lista următoare înregistrează mai ales substantive şiverbe deoarece cuvintele de profil care aparţin vocabularului structural sunt puse înevidenţă în portretele lingvistice (6.1 – 6.6.: prepoziţii, adverbe, adjective etc.)

Prelucrarea listelor de cuvinte şi întipărirea în memorie a cuvintelor de profil care

constituie devieri de la regulile enunţate îl ajută pe cel care este mai avansat sădeducă datele specifice privind distribuţia cuvintelor romanice. Toate acestea

favorizează perfecţionarea competenţelor sale receptive, completând principiile de

convergenţă bazate până acum pe procedee panromanice, între care elemente

divergente ale vocabularului au ocupat un spaţiu restrâns. În acelaşi timp, lista

cuvintelor de profil este utilă pentru evitarea celor mai frecvente interferenţe.

LISTA CUVINTELOR ROMANICE DE PROFIL

ROM CAT FR IT PG SP

acoperiş teulada toit tetto telhado tejado

adânc profund profond profondo fundo hondo

a aduce (a)portar,

dur

amener,

apporter

(ap)portare trazer traer

afiş cartell affiche manifesto cartaz cartel

a agăţa penjar accrocher appendere pendurar colgar

albastru blau, blava bleu blu, azzurro azul azul


101

ROM CAT FR IT PG SP

a amesteca mesclar,

barrejar

mélanger,

mêler

mescolare misturar mezclar

amintire record souvenir ricordo lembrança recuerdo

apartament pis appartement appartamento aposento piso

aproape a prop près presso perto cerca

a se apropia apropar approcher avvicinarsi aproximar-se acercarse

a arăta mostrar montrer mostrare mostrar mostrar

a arde cremar brûler bruciare queimar quemar

argint argent argent argento prata plata

a arunca llançar, tirar jeter gettare atirar tirar

a ascunde amagar cacher nascondere esconder esconder

astăzi avui aujourd’ hui oggi hoje hoy

a aştepta esperar attendre attendere,

aspettare

atender,

esperar

esperar

a atinge assolir toucher,

atteindre

attingere atingir alcanzar

atunci llavors alors allora então entonces

bacşiş propina pourboire mancia gorjeta propina

bani diners argent soldi dinheiro dinero

băiat noi garçon ragazzo rapaz chico

batistă mocador mouchoir fazzoletto lenço pañuelo

beat ebri ivre ubriaco ébrio borracho

benzină gasolina essence benzina gasolina gasolina

bere cervesa bierre birra cerveja cerveza

biserică església église chiesa igreja iglesia

blond ros blond biondo loiro, louro rubio

bogat ric riche ricco rico rico

bolnav malalt malade malato doente enfermo

brad avet sapin abete abeto abeto

brânză formatge fromage formaggio queijo queso

bucată tros morceau pezzo pedaço trozo

bucătărie cuina cuisine cucina cozinha cocina

bucurie joia, goig joie gioia alegria alegríabuză llavi lèvre labbro lábio labio

buzunar butxaca poche tasca bolso bolsillo

cale via voie via via víacam prop de environ circa cerca de alrededor de

cap cap tête testa cabeça cabeza

a cădea caure tomber cadere cair, tombar caer

câine gos chien cane cão perro

călătorie viatge voyage viaggio viagem viaje

cârpă drap chiffon cencio trapo trapo

câţiva diversos plusieurs parecchi vários varios

ceai te thé tè chá téceapă ceba oignon cipolla cebola cebolla

ceas rellotge montre orologio relógio reloj

cerneală tinta encre inchiostro tinta tinta

a chema cridar appeler chiamare chamar llamar

chibrit misto,

llumíallumette fiammifero fósforo cerilla,

fósforo

a cina sopar dîner cenare jantar cenar

ciocan martell marteau martello martelo martillo

ciorap mitja, mitjó bas calza meia media

coafor perruquer coiffeur parrucchiere cabeleireiro peluquero

cocoş gall coq gallo galo gallo

comoară tresor trésor tesoro tesouro tesoro


102

ROM CAT FR IT PG SP

coş paner, cistell panier cesta cesto cesta

costum vestit costume abito, vestito traje traje

covor catifa tapis tappeto tapete alfombra

crăpătură esquerda fente fessura fenda grieta

creion llapis crayon matita lápis lápiz

cuminte assenyat sage buono ajuizado tranquilo

a cumpăra comprar acheter comprare comprar comprar

a curăţa netejar nettoyer pulire limpar limpiar

curbă revolt virage curva viragem curva, viraje

(în) curând aviat, prest bientôt fra poco em breve pronto

cursă parany piège trappola armadilha trampa

cutie caixa boîte scatola caixa caja

cuvânt paraula mot parola palavra palabra

a-şi da seama adonar-se apercevoir accorgersi dar-se conta darse cuenta

dată cop,vegada, volta

fois volta vez vez

de altfel a més d’ailleurs del resto aliás además

dedesubt sota, davall dessous sotto debaixo debajo

deschide obrir ouvrir aprire abrir abrir

desen disseny dessin disegno desenho dibujo

a deştepta desvetllar réveiller svegliare despertar despertar

devreme d’hora tôt presto cedo temprano

a dezvolta desenvolupar développer sviluppare desenvolver desarrollar

a dori desitjar souhaiter desiderare desejar desear

drum camí,carretera

route via,

cammino

estrada,

via

carretera,

camino

după-amiază tarda après-midi pomeriggio tarde tarde

duşman enemic ennemi nemico inimigo enemigo

a economisi estalviar épargner risparmiare poupar ahorrar

a eşua fallar échouer fallire fracassar fracasar

farfurie plat assiette, plat piatto prato plato

fasole mongeta,

fesol

haricot fagiolo feijão judía

faţă cara visage faccia, viso cara cara

fel espècie espèce specie espécie especie

fereastră finestra fenêtre finestra janela ventana

fericit feliç heureux felice feliz feliz

a fluiera xiular siffler fischiare silvar silbar

fluture papallona papillon farfalla borboleta mariposa

frică por peur paura medo miedo

frumos bell beau bello formoso, lindo hermoso

fulger llamp éclair lampo relâmpago relámpago

furculiţă forquilla fourchette forchetta garfo tenedor

furtună tempesta(t) orage, tempête temporale trovoada,

tempestade

tormenta

găină gallina poule gallina galinha gallina

galben groc jaune giallo amarelo amarillo

gară estació gare stazione estação estación

garoafă clavell œillet garofano cravo clavel

a se gândi pensar penser pensare pensar pensar

gâscă oca oie oca ganso oca

a găsi trobar trouver trovare encontrar encontrar

gât gola, gorja gorge gola garganta garganta

gata llest prêt pronto pronto listo

gaură forat trou buco, foro buraco agujero, hoyo

geam vidre, cristal vitre vetro vidro cristal


103

ROM CAT FR IT PG SP

geamantan maleta valise valigia mala maleta

gelos gelós jaloux geloso ciumento celoso

gheaţă glaç glace ghiaccio gelo hielo

gol buit vide vuoto vazio vacíoa se grăbi apressar-se se dépêcher affrettarsi apressar-se darse prisa

grâu blat blé grano trigo trigo

a greşi equivocar-se se tromper sbagliare equivocar-se equivocarse

greu pesat lourd pesante pesado pesado

grevă vaga grève sciopero greve huelga

groaznic espantós affreux spaventoso pavoroso espantoso

haină,

haine

jaqueta,

roba, vestit

veste,

vêtement

giacca,

vestito

casaco,

roupa

chaqueta,

ropa, vestido

hârtie paper papier carta papel papel

iepure conill lapin coniglio coelho conejo

ieşire sortida sortie uscita saída salida

imediat tot d’una tout de suite subito logo en seguida

a se îmbrăca vestir-se s’habiller vestirsi vestir-se vestirse

a împinge empènyer pousser spingere empurrar empujar

împrejur al voltant autour intorno em volta alrededor

împreună ensems, junts ensemble insieme juntos juntos

înainte avant, abans avant avanti, prima adiante, antes adelante, antes

înapoi endarrere arrière (in)dietro atrás atrás

a începe començar commencer cominciare começar empezar

a încerca intentar tâcher cercare tentar procurar

a închide tancar fermer chiudere fechar cerrar

a închiria llogar louer affittare alugar alquilar

a incomoda molestar gêner incomodare incomodar molestar

inel anell bague anello anel anillo

a se îneca negar-se,

ofegar-se

se noyer annegarsi afogar-se ahogarse

îngheţată gelat glace gelato gelado helado

a înlocui substituir remplacer sostituire substituir sustituir

a înota nadar nager nuotare nadar nadar

a înşela enganyar tromper ingannare enganar engañarse

întâlnire cita rendez-vous appuntamento encontro cita

a interzice prohibir interdire vietare proibir prohibir

a se întoarce tornar retourner (ri)tornare voltar volver(se)

a întreba demanar demander domandare perguntar preguntar

a iubi estimar, amar,

voler béaimer amare,

voler bene

amar,

querer

amar,

querer

leneş peresós,

mandrós

paresseux pigro preguiçoso perezoso

lingură cullera cuiller cucchiaio colher cuchara

linişte silenci silence silenzio silêncio silencio

liniştit tranquil tranquille tranquillo tranquilo tranquilo

a lipi enganxar coller incollare colar pegar

a lipsi faltar manquer mancare faltar faltar

a locui allotjar loger alloggiare morar, alojar alojarse

logodnic promès fiancé fidanzato noivo novio

a lovi batre, picar frapper battere bater golpear

lucru cosa chose cosa coisa cosa

magazin magatzem magasin negozio loja tienda

mai ales sobretot surtout soprattutto sobretudo sobre todo

mai întâi primer d’abord prima primeiro primero

maimuţă mico, simi,mona

singe scimmia macaco mono, simio


104

ROM CAT FR IT PG SP

mâine demà demain domani amanhã mañana

a mânca menjar manger mangiare comer comer

măr poma pomme mela maçã manzana

martor testimoni témoin teste testemunha testigo

masă taula;

àpat

table;

repas

tavola;

pasto

mesa;

refeição

mesa;

comida

maşină cotxe voiture,

auto

macchina,

auto

carro coche

mătuşă tia tante zia tia tíaa merge anar aller andare ir, andar ir

meserie ofici, professió métier mestiere profissão profesión

mic petit petit piccolo pequeno pequeño

miel xai agneau agnello cordeiro cordero

milă pietat pitié pietà piedade piedad

minciună mentida mensonge menzogna mentira mentira

mirat sorprès étonné sorpreso espantado extrañado

a mirosi flairar, olorar sentir odorare cheirar oler

morcov pastanaga carotte carota cenoura zanahoria

a muia mullar tremper intingere molhar mojar

mulţime gentada foule folla multidão multitud

mulţumesc gràcies merci grazie obrigado, a gracias

muncă treball travail lavoro trabalho trabajo

muncitor obrer ouvrier operaio operário obrero

murdar brut sale sporco sujo sucio

necaz desgràcia malheur sventura infelicidade desgracia

negustor mercader marchand mercante comerciante vendedor

nepot, nepoată nebot, -da neveu, nièce nipote sobrinho, -a sobrino, -a

nevoie necessitat besoin bisogno necessidade necesidad

niciodată mai jamais mai nunca nunca

nisip sorra, arena sable sabbia areia arena

noroc sort chance sorte sorte suerte

oaie ovella mouton pecora ovelha oveja

ochelari ulleres lunettes occhiali óculos gafas

oglindă mirall glace specchio espelho espejo

a omorî matar tuer uccidere,

ammazzare

matar matar

a opri parar, aturar arrêter fermare parar parar

oprire parada arrêt fermata paragem parada

orb cec aveugle cieco, orbo cego ciego

oţet vinagre vinaigre aceto vinagre vinagre

păcat llàstima, pecat dommage peccato pena lástima

pădure bosc bois, forêt bosco, foresta bosque, floresta bosque

pahar copa, vas verre bicchiere copo vaso

pantof sabata soulier scarpa sapato zapato

a părea semblar sembler sembrare parecer parecer

părere opinió,

parer

opnion,

avis

opinione,

parere

opinião,

parecer

opinión,

parecer

parter planta baixa rez-de-chaussée pianterreno rés-do-chão planta baja

pasăre ocell oiseau uccello pássaro pájaro

pe neaşteptate tot d’una,

de sobte, de cop

soudain all’improvviso de repente de repente

pe urmă després après dopo depois despuésa pedepsi punir, castigar punir punire castigar castigar

perdea cortina rideau tenda cortina(do) cortina

pericol perill danger pericolo perigo peligro

piaţă mercat marché mercato mercado mercado


105

ROM CAT FR IT PG SP

picior cama jambe gamba perna pierna

a picta pintar peindre dipingere pintar pintar

piersică préssec pêche pesca pêssego melocotón

a plăcea agradar, plaure aimer, plaire piacere gostar gustar

a plăti pagar payer pagare pagar pagar

a pleca partir, anar-se’n partir andarsene ir-se, sair marcharse

plic sobre enveloppe busta envelope sobre

plictisitor enutjós ennuyeux noioso aborrecido aburrido

a se plimba passejar se promener passeggiare passear pasear

plop pollancre peuplier pioppo choupo álamo, chopo

poate potser peut-être forse talvez, quiçá quizás

politicos ben educat poli cortese cortês, polido educado

portocală taronja orange arancia laranja naranja

porumb blat de moro maïs mais milho maízpoştă correus poste posta correio correos

poştaş carter facteur postino carteiro cartero

a povesti contar raconter raccontare contar contar

a prăji rostir rôtir arrostire assar asar

prăjitură pastís gâteau torta, dolce pastel, doce pastel, dulce

prea mult massa trop troppo demasiado demasiado

pretutindeni arreu partout dappertutto por toda a parte en todas partes

a primi rebre recevoir ricevere receber recibir

a privi mirar regarder guardare olhar mirar

prost estúpid sot stupido parvo tonto

prună pruna prune prugna, susina ameixa ciruela

pui pollastre poulet pollo, -astro frango pollo

a pune posar mettre mettere pôr,

meter

poner,

colocar

puşti vailet gosse bambino garoto chaval

a răni ferir blesser ferire ferir herir

raţă ànec canard anatra pato pato

rău dolent, mal mauvais,

méchant

cattivo mau malo

război guerra guerre guerra guerra guerra

a ridica aixecar lever alzare levantar levantar

roşie tomata tomate pomodoro tomate tomate

a ruga pregar prier pregare rogar rogar

a rupe esquinçar,

estripar

déchirer strappare rasgar,

romper

romper,

rasgar

ruşine vergonya honte vergogna vergonha vergüenza

sărac pobre pauvre povero pobre pobre

sat poble(t) village villaggio, paese aldeia pueblo

scaun cadira chaise sedia cadeira silla

a scoate treure ôter togliere tirar quitar

scop fi, fita, meta but fine, scopo fim, finalidade meta

scrumieră cendrer cendrier portacenere cinzeiro cenicero

seară tarda, vespre soir sera tarde tarde

şi també aussi anche também tambiéna slăbi aprimar maigrir dimagrire emagrecer adelgazar

smântână nata, crema crème panna nata nata

şomaj atur chômage disoccupazione desemprego desempleo,paro

soră germana sœur sorella irmã hermana

a sosi arribar arriver arrivare chegar llegar

soţ marit mari marito marido marido

stâng esquerra gauche sinistro esquerdo izquierdo


106

ROM CAT FR IT PG SP

stejar roure chêne quercia carvalho roble

a şterge esborrar effacer cancellare apagar borrar

a şti saber savoir sapere saber saber

sticlă vidre verre vetro vidro vidrio

a stinge apagar éteindre spegnere apagar apagar

ştire nova, notícia nouvelle notizia notícia noticia

stradă carrer rue via, strada rua, calçada calle

a strânge recollir ramasser raccogliere apanhar recoger

a strica espatllar abîmer guastare estragar estropear

struguri raïm raisin uva uva uva

subţire prim mince sottile delgado delgado

şuncă pernil jambon prosciutto presunto jamón

şurub cargol vis vite parafuso tornillo

tablou quadre tableau quadro quadro cuadro

a tăia tallar couper tagliare cortar, talhar cortar

tânăr jove jeune giovane jovem joven

a se teme témer craindre temere temer temer

a termina acabar achever terminare acabar acabar

timbru segell timbre francobollo selo sello

totdeauna sempre toujours sempre sempre siempre

totuşi malgrat tot,

tanmateix

pourtant però, pure porém,

no entanto

sin embargo

a trage tirar tirer tirare puxar tirar

a trăi viure vivre vivere viver vivir

trăsnet llamp foudre fulmine raio rayo

treabă assumpte affaire faccenda assunto asunto

a trebui deure,

caldre

devoir,

falloir

dovere dever,

ser preciso

deber,

hacer falta

a tunde tallar tondre tosare cortar cortar

a ucide matar tuer uccidere,

ammazzare

matar matar

umbrelă paraigua parapluie ombrello guarda-chuva paraguas

uneori de vegades parfois talvolta às vezes a veces

unt mantega beurre burro manteiga mantequilla

a urca pujar, muntar monter salire subir subir

urmare continuació suite seguito continuação continuación

vapor vaixell, barca bateau barco, batello barco barco, -a

vară estiu été estate verão verano

vârf cim sommet cima cume cumbre

vârstă edat âge età idade edad

veselă vaixella vaisselle piatti loiça vajilla

viitor futur avenir avvenire futuro futuro

vis somni rêve sogno sonho sueño

viţel vedell veau vitello vitelo ternero

viteză velocitat vitesse velocità velocidade velocidad

a vorbi parlar parler parlare falar hablar

a vrea voler vouloir volere querer querer

vulpe guineu renard volpe raposa zorro

zahăr sucre sucre zucchero açúcar azúcar

zăpadă neu neige neve neve nieve

a zbura volar voler volare voar volar

a zdrobi aixafar écraser schiacciare esmagar aplastar

zidar paleta maçon muratore pedreiro albañil


107

5. Texte recomandate pentru exersarea deducţiei optimizate

5.1. Culegeri de texte

Manualul de faţă ar trebui să fie completat cu un volum propriu de texte pentru

fiecare limbă romanică în parte, alese cu iscusinţă, într-o succesiune optimă din

punct de vedere didactic, care să-l introducă pe “nesimţite” pe “necunoscătorul” unei

limbi într-o competenţă de lectură din ce în ce mai extinsă. Volumul evident limitat

al acestui prim manual publicat pentru EuroCom nu permite acest lucru.

Lăsând la o parte posibilitatea de a edita mai târziu un astfel de volum de texte,

putem justifica, şi din punct de vedere didactic, neprezentarea unui astfel de volum.

O culegere de texte este desigur o ofertă comodă pentru a transforma rapid, cu ajuto-

rul metodei EuroCom deducţia optimizată în capacitatea de a citi în limba dorită; ea

conţine însă inevitabil şi o anumită “punere sub interdicţie”, în cazul în care cel

implicat în acest proces nu hotărăşte singur ce fel de text doreşte să parcurgă.

O alegere de texte gândită pentru un întreg grup de persoane interesate (de ex. pentru

toate vârstele) nu poate da acea motivaţie pe care ar oferi-o alegerea personală. Pe de

altă parte, chiar şi un manual voluminos de texte (mai ales dacă trebuie să ia înconsideraţie multe limbi) ar ajunge repede la limita la care celor interesaţi ar trebui

oricum să li se recomande “să atace” texte mai mari şi mai lungi.

În loc de o antologie, acest scurt capitol oferă o mică introducere în criteriile care,

după experienţa generală, ne-ar putea ajuta să evităm într-un mod agreabil (deci

eficace) dificultăţile care ne pândesc la “intrarea” într-o nouă limbă şi întreruperea

frustrată (şi frustrantă) a eforturilor de învăţare.

Metoda EuroCom – aşa cum s-a arătat în primul capitol – ţine permanent cont, înmod sistematic şi practic, de pericolele acestor momente de frustrare, pe care vrea săne ajute să le evităm. De aceea, EuroCom şi-a propus un prag de învăţare pe cât

posibil mai scăzut; a lăsat competenţa vorbitului pe un plan secundar, pentru a lucra

la început numai cu efectul motivaţiei pe care o capătă cel care îşi exerseazăcapacitatea de a descifra un text într-o limbă necunoscută. EuroCom pleacă de la

ideea că, printr-o astfel de bază, se creează o pregătire bună, astfel încât pe parcurs

cel interesat el să-şi aleagă singur teme de studiu – mai ales dacă, de fiecare dată,

efectul de multiplicare este evident, iar relaţia economică “input – output” (cu efort

de învăţare minim să obţinem cât mai mult!) devine conştientă.

5.1.1. O culegere proprie de texte

Dacă cel care învaţă, din lipsa unei culegeri adecvate de texte, trebuie să-şi croiascăsingur drumul, aceasta va presupune desigur o oarecare cheltuială de timp.

Posibilităţile de a găsi texte, de când există Internetul, au crescut între timp (şi se

lărgesc pe zi ce trece), aşa încât propunerea ca cel interesat să-şi alcătuiască singur o

culegere pare promiţătoare. Pentru limbile mai cunoscute putem să ne procurăm cu

uşurinţă ziare sau reviste; marile librării oferă o întreagă serie de cărţi în limbi


108

străine; bibliotecile ne oferă prin Internet o mare cantitate de texte, iar “surferul”(Internet Explorer, Netscape Navigator) găseşte, chiar pentru limbi mai puţinrăspândite, cele mai uimitoare materiale (culturile “mici” sunt cele mai zeloase în a

fi reprezentate pe internet: aici globalizarea – ca un act egalizator de dreptate –permite Celor Mici să fie prezenţi în toată lumea). O pagină sinoptică interesantăpentru limbile romanice este pagina Web www.hgklein.de\romania\romSpra.html.

5.1.2. Învăţarea limbii materne

Înainte de a urma câteva sfaturi pentru alegerea textelor vizând accesul prin lecturăla o limbă necunoscută, este util să aruncăm o privire înapoi, asupra modului în care

am învăţat limba noastră maternă: am învăţat-o fără gramatică, numai prin contactul

permanent cu fragmente autentice de limbaj – la început puţin schimbată, ca pentru

un copil, şi corespunzând progresiv limbajului “normal”. Mediul copilului înainte de

vârsta şcolară este pur oral şi în afară de aceasta (cu excepţia televiziunii) legat de

contextul situaţiei de comunicare. Această experienţă se poate transmite şi adultului,

mult mai bine decât ne aşteptăm, chiar dacă avem în vedere succesele învăţământu-

lui de tip tradiţional al limbilor străine de până acum.

5.1.3. Alte limbi străine din aceeaşi familie lingvistică

Un astfel de adult trage concluzii asupra caracteristicilor regulate, care revin

periodic, chiar de la primul contact cu un text într-o limbă din cele trei familii

principale de limbi europene: el trage concluzii în ceea ce priveşte grafia (în spatele

căreia se presupune planul fonetic), locul articolelor, formarea pluralului etc. Chiar

după o jumătate de duzină de texte, limba capătă un aspect familiar – şi asta nu

numai cu ajutorul unui manual sau al unui profesor, ci prin propria deducţieinteligentă a unor texte parcurse (obţinându-se în acelaşi timp un efect de

memorizare considerabil de mare). Desigur nu sunt excluse şi deducţii false, dar ele

se corectează o dată cu cunoaşterea progresivă a textului. Şi copilul a făcut analogii

false la însuşirea structurilor limbii sale materne, care apoi s-au corectat. Adultul

trebuie mai întâi să raporteze singur textele sale la context şi face acest lucru mult

mai uşor decât un copil.

Aşa cum vocabularul şi structurile se extind progresiv la copilul care evoluează înstăpânirea limbii materne, deducţia optimizată a textelor dezvoltă progresiv la adult

cunoştinţe despre cuvinte şi structuri, dar cu o viteză incomparabil mai mare decât la

copil; iar cunoaşterea unei limbi din aceeaşi familie poate constitui un mare avantaj.

În orice caz, lectura mai multor texte, din ce în ce mai complexe, amplifică rapid

cunoştinţele în limba respectivă (şi pregăteşte pe lângă aceasta, în mod continuu,

baza pentru saltul în alte limbi ale aceleiaşi familii). În acest proces, chiar şi înmomentul aplicării metodei EuroCom, există totala libertate de a se face apel la

dicţionare (lucru chiar necesar în cazul descifrării nereuşite a elementelor importante

ale textului); de asemenea, trebuie dat curs liber curiozităţii de a căuta într-o

gramatică fondul sistematic al structurilor gramaticale deduse fragmentar. Cel

interesat nu trebuie să renunţe la efectul pozitiv al confirmării celor descoperite de


109

unul singur (şi chiar al eventualelor corecturi). EuroCom nu este, aşa cum s-a spus

deja în capitolul introductiv, un înlocuitor al metodelor şi mijloacelor existente de

învăţare; metoda oferă doar o motivare avantajoasă atât pentru învăţarea simultană a

mai multor limbi individuale înrudite, cât şi pentru multilingvism în general. Permite

un acces rapid, care economiseşte timpul, în toate celelalte limbi ale unei familii.

Important în ceea cepriveşte EuroCom este faptul că propune învăţarea într-o primăfază, în mare măsură, fără dicţionar şi fără gramatică, construind competenţereceptive doar prin lecturi care te apropie din ce în ce mai mult de text. În acest scop

este fundamental să se obţină un contact cât mai rapid cu tabloul fonetic al textului,

cu pronunţia. Şi aici oricine poate beneficia de posibilităţi tot mai mari de a se

familiariza cu pronunţia (televiziune prin satelit, cursuri de limbi pe casete audio şivideo, radio, Internet ş.a.m.d). Sita a 4-a (grafii şi pronunţii), ca şi portretele

lingvistice oferă în acest scop un ajutor.

5.1.4. Interesul faţă de text şi faţă de limbă

Lectura într-o limbă străină pe care o învăţăm prezintă întotdeauna un dublu interes:

interesul faţă de conţinutul textului şi interesul în recunoaşterea şi învăţarea

sistemului limbii străine. Echilibrul celor două tipuri de interese poate varia de la

text la text – fie prin atractivitatea sau redundanţa textului sau prin intenţia personalăîn momentul lecturii. În general, la începutul procesului de învăţare interesul

lingvistic este mai mare, citim mai ales pentru a dobândi posibilitatea de a comunica

într-o limbă străină. Suntem gata să citim texte al căror conţinut – în mare – îlcunoaştem deja, dar pe care nu îl exprimăm încă în limba străină, şi constatăm

ajutorul pe care ni-l oferă cunoştinţele preliminare pentru deducerea noului text. Dar

un conţinut atractiv este un factor esenţial pentru a “rezista” la efortul de a parcurge

o lectură într-o limbă nouă.

5.1.5. Progrese la alegerea textului într-o nouă limbă

Utilizatorul metodei EuroCom îşi va croi propriul său drum prin textele accesibile înlimba necunoscută. Este recomandabilă o reflecţie preliminară asupra gradului de di-

ficultate a diferitelor tipuri de texte şi o organizare a creşterii complexităţii textului,

pentru a se influenţa progresul competenţei în mod pozitiv.

• Texte din presăZiarele (care se pot citi adesea pe Internet) oferă o abundenţă de tipuri diferite de

texte, de la texte foarte scurte la articole detaliate. Descifrarea textelor scurte şifoarte scurte poate fi distractivă şi plăcută prin însăşi varietatea textelor. Putem

îndrăzni să citim chiar de la început texte ceva mai lungi din zona ştirilor

internaţionale despre evenimente actuale cu care suntem familiarizaţi. Texte care

conţin şi simboluri grafice, hărţi ale previziunilor meteorologice sunt potrivite pentru

un acces motivat: pagina de programe de televiziune, textele amuzante ale

horoscopului, scurte ştiri despre persoanele din industria spectacolului sau din sport;


110

relatări despre fotbal sau tenis sau alt tip de sport interesant pentru cititor; pagina de

anunţuri cu oferte de vânzare, anunţuri pentru a face cunoştinţă, oferte de vacanţăsau reclame în general. Partea de foileton a diverselor cotidiene oferă o mare

varietate de texte, căci putem găsi reţete de bucătărie, oferte de călătorie. Descrierile

geografice de pe Internet despre ţara a cărei limbă ne interesează pot oferi de

asemenea o conectare motivată. În general este valabilă următoarea constatare: cu

cât un articol sau o notiţă din ziar cuprinde mai multe cuvinte din vocabularul

internaţional sau priveşte relaţii cunoscute cititorului, cu atât mai uşoară este lectura.

Un singur exemplar dintr-un ziar parcurs cu mare atenţie poate favoriza un progres

evident în ceea ce priveşte aptitudinile de a deduce. Dacă este vorba de una dintre

cele şase limbi al căror portret este prezentat în manual, atunci este necesarăconsultarea intensivă şi a portretului corespunzător.

• Texte cu limbaj profesionist

Părţi din paginile din ziare pot fi încadrate la texte cu limbaj profesionist, de ex.

pagina economică sau mai ales, ştirile bursiere. Ele constituie un alt pas înainte înscopul de a uşura accesul la lectură, mai ales dacă este vorba de un domeniu de

specialitate cu care cititorul este familiarizat. Terminologia profesională este îngeneral internaţională şi standardizată, iar tematica este cunoscută cititorului –specialist. În afară de aceasta trebuie să presupunem la cititor o motivaţie deosebit de

mare, aceea de a-şi face accesibile informaţii din alte limbi pentru domeniul său de

specialitate. Un caz special pentru cel care învaţă limbi îl prezintă textele care

tratează situaţia lingvistică a ţării alese sau istoria limbii corespunzătoare.

Revistele de specialitate, alături de Internet, constituie surse demne de luat în consi-

derare. Noţiunea de limbaj profesional nu se referă numai la ştiinţă, ci şi la tehnică şimeserii (de exemplu, reviste şi texte dedicate unor “hobby”). Un specialist poate “ci-

ti” practic imediat în noua limbă aleasă cărţi întregi de specialitate (în special cu

ilustraţii) şi manuale. Chiar dacă primele pagini se deduc la început mai greu, merităsă se continue cu perseverenţă, deoarece competenţa lecturii pentru temă creşte rapid

şi înţelegerea mai profundă a conţinutului aduce cu sine o recepţionare eficientă a

sistemului limbii celei noi – şi invers. Textele cu limbaj specializat aparţin unui do-

meniu de aplicare foarte important pentru intercomprehensiunea pe bază receptivă.

• Texte paralele

Redactările unui text în diferite limbi (înrudite) constituie un alt ajutor excepţional al

accesului (într-o limbă), în special atâta timp cât suntem interesaţi de totalitatea

limbilor unei familii şi dorim să folosim efectul de multiplicare inerent înrudirii

lingvistice. Acest aspect a fost descris în sita a 2-a (vocabularul panromanic).

Textele paralele oferă un triplu avantaj didactic: în primul rând conţinutul textului

devine foarte familiar cititorului cel târziu după a doua versiune, aşa încât deducerea

în celelalte limbi, se face cu uşurinţă; în al doilea rând, pentru unele cuvinte mai

grele există la dispoziţie traduceri directe în celelalte limbi, iar în al treilea, limbile

se profilează prin caracteristicile care le diferenţiază în mod explicit şi pregătesc un

acces ulterior rapid în fiecare dintre celelalte limbi.


111

Textele paralele există actualmente peste tot în viaţa de zi cu zi: pe ambalajele de pe

masă la micul dejun, în instrucţiunile de folosire a aparatelor casnice de orice fel, în“cărticelele” unor compact-discuri. Chiar dacă uneori este vorba de texte specializa-

te, prin faptul că se referă la traiul nostru zilnic, ele oferă o anumită atractivitate pen-

tru cel interesat de multilingvism (chiar în afara graniţelor unei familii de limbi).

Textele paralele (în forma simplificată a redactării bilingve) facilitează accesul la

textele literare. Pentru a depăşi momentele dificile şi cuvintele grele este cel mai

comod să avem alături, la descifrare, o traducere într-o limbă cunoscută fără a trebui

să răsfoim continuu un dicţionar sau un manual. Pentru cel care este motivat mai

degrabă de un text literar decât de unul specializat, este indicată lectura repetată a

aceluiaşi text. Deosebit de utile sunt şi textele bine cunoscute cititorului, care sunt

prezente în memoria lui fără ca el să fie nevoit să-l consulte curent în limba

cunoscută lui. Din aceste tipuri de texte fac parte pasajele cunoscute din Biblie sau

texte literare renumite, traduse în multe limbi.

Drept text experimental redăm în continuare începutul din Le petit prince de Saint-

Exupéry în 6 limbi.

5.2. Texte romanice paralele

TEXT FRANCEZ ORIGINAL:” LE PETIT PRINCE”Lorsque jávais six ans j ai vu, une fois, une magnifique image, dans un livre sur la

Forêt Vierge qui sáppelait «Histoires Vécues». Ça représentait un serpent boa qui

avalait un fauve. Voilà la copie du dessin:

On disait dans le livre : «Les serpents boas avalent leur proie tout entière, sans

la mâcher. Ensuite ils ne peuvent plus bouger et ils dorment pendant les six mois de

leur digestion.» Jài alors beaucoup réfléchi sur les aventures de la jungle et, à mon

tour, jái réussi, avec un crayon de couleur, à tracer mon premier dessin. Mon dessin

numéro 1. Il était comme ça:

Jái montré mon chef-d´œuvre aux grandes personnes et je leur ai demandé si

mon dessin leur faisait peur. Elles mónt répondu: «Pourquoi un chapeau ferait-il

peur?»


112

Mon dessin ne représentait pas un chapeau. Il représentait un seprent boa qui

digérait un éléphant. Jái alors dessiné líntérieur du serpent boa, afin que les grandes

personnes puissent comprendre. Elles ont toujours besoin déxplications. Mon dessin

numéro 2 était comme ça:

Les grandes personnes mónt conseillé de laisser de côté les dessins de

serpents boas ouverts ou fermés, et de míntéresser plutôt à la géographie, à l´histoire,

au calcul et à la grammaire. Cést ainsi que j ai abandonné, à l´âge de six ans, une

magnifique carrière de peintre. Jávais été découragé par línsuccès de mon dessin

numéro 1 et de mon dessin numéro 2. Les grandes personnes ne comprennent jamais

rient toutes seules, et cést fatigant, pour les enfants, de toujours et toujours leur

donner des explications.

Jái donc dû choisir un autre métier et jái appris à piloter des avions. Jái voléun peu partout dans le monde. Et la géographie, cést exact, má beaucoup servi. Je

savais reconnaître, du premier coup d´œuil, la Chine de l Arizona. Cést très utile, si

lón est égaré pendant la nuit.

Jái ainsi eu, au cours de ma vie, des tas de contacts avec des tas de gens

sérieux. Jái beaucoup vécu chez les grandes personnes. Je les ai vues de très près. Ça

ná pas trop amélioré mon opinion.

ITALIANĂ: PICCOLO PRINCIPE

Un tempo lontano, quando avevo sei anni, in un libro sulle foreste primordiali,

intitolato «Storie vissute della natura», vidi un magnifico disegno. Rappresentava un

serpente boa nell atto di inghiottire un animale. Eccovi la copia del disegno.

Céra scritto: «I boa ingoiano la loro preda tutta intera, senza masticarla. Dopo

di che non riescono più a muoversi e dormono durante i sei mesi che la digestione

richiede.»Meditai a lungo sulle avventure della giungla. E a mia volta riuscii a tracciare

il mio primo disegno. Il mio disegno numero uno. Era cosí:


113

Mostrai il mio capolavoro alle persone grandi, domandando se il disegno li

spaventava. Ma mi risposero: «Spaventare? Perché mai, uno dovrebbe essere

spaventato da un cappello?» Il mio disegno non era il disegno di un cappello. Era il

disegno di un boa che digeriva un elefante. Affinché vedessero chiaramente che cosa

era, disegnai l interno del boa. Bisogna sempre spiegargliele le cose, ai grandi. Il mio

disegno numero due si presentava cosí:

Questa volta mi risposero di lasciare da parte i boa, sia di fuori che di dentro, e

di applicarmi invece alla geografia, alla storia, all aritmetica e alla grammatica. Fu

così che a sei anni io rinunziai a quella che avrebbe potuto essere la mia gloriosa

carriera di pittore. Il fallimento del mio disegno numero uno e del mio disegno

numero due mi aveva disanimato. I grandi non capiscono mai niente da soli e i

bambini si stancano a spiegargli tutto ogni volta.

Allora scelsi unáltra professione e imparai a pilotare gli aeroplani. Ho volato

un po´ sopra tutto il mondo: e veramente la geografia mi è stata molto utile. A colpo

dócchio posso distinguere la Cina dall Arizona, e se uno si perde nella notte, questa

sapienza è di grande aiuto.

Ho incontrato molte persone importanti nella mia vita, ho vissuto a lungo in mezzo

ai grandi. Li ho conosciuti intimamente, li ho osservati proprio da vicino. Ma

lópinione che avevo di loro non è migliorata.

CATALANĂ: PETIT PRÍNCEP

Quan tenia sis anys, vaig veure una vegada un magnífic dibuix en un llibre sobre la

Selva Verge que es deia «Històries viscudes». El dibuix reprentava una serp boa

empassant-se una salvatgina. Aquí teniu una còpia dáquell dibuix:

El llibre deia: «Les serps boes sémpassen les seves preses totes senceres,

sense mastegar-les. Després, no poden bellugar-se i dormen sis mesos mentre fan la

digestió.»


114

Això em va fer pensar molt sobre les aventures de la jungla, i per a la meva

banda vaig intentar, i meń vaig sortir, de fer el meu primer dibuix amb un llapis de

color. El meu dibuix número 1. Era així:

Vaig ensenyar la meva obra mestra a la gent gran i els vaig preguntar si el meu

dibuix els feia por. Em va respondre: «Per què ha de fer por un barret?» El meu dibuix

no representava pas un barret. Representava una serp boa que païa un elefant. Llavors

vaig dibuixar línterior de la boa, per tal que la gent gran ho poguessin entendre.

Sempre necessiten explicacions, la gent gran. El meu dibuix número 2 era així:

La gent gran em varen aconsellar de deixar córrer els dibuixos de serps boes obertes o

tancades i dínteressar-me més aviat per la geografia, la història, el càlcul i la

gramàtica. I així fou com vaig abandonar, a l edat de sis anys, una magnifica carrera

de pintor. M´havia desanimat el fracàs dels meus dibuixos números 1 i 2. La gent gran

mai no comprenen res, ells tots sols, i és carregós per a la quitxalla d´haver-los déstar

donant explicacions contínuament.

Em va tocar, doncs, de triar un altre ofici i vaig aprendre de pilotar avions. He

volat pertot arreu del món. I la geografia, això és cert, m´ha servit de molt. Dún cop

dúll sabia distingir si volava per damunt de la Xina o dÁrizona. És una cosa molt

útil, sobretot si et despistes durant la nit.

El meu ofici m´ha fet tenir una pila de tractes amb una pila de gent seriosa. He

viscut molt amb la gent gran. Els he vistos molt de prop. I això no ha fet millorar pas

gaire la meva opinió.

PROTUGHEZA BRAZILIANĂ: PEQUENO PRÍNCIPE

Certa vez, quando tinha seis anos, vi num livro sôbre a Floresta Virgem, «Histórias

Vividas», uma imponente gravura. Representava ela uma jibóia que engolia uma fera.

Eis a cópia do desenho:


115

Dizia o livro: «As jibóias engolem, sem mastigar, a prêsa inteira. Em seguida,

não podem mover-se e dormem os seis meses da digestão.»Refleti muito então sôbre as aventuras da selva e fiz, com lápis de côr, o meu

primeiro desenho. Meu desenho número 1 era assim:

Mostrei minha obra-prima à pessoas grandes e perguntei se o meu desenho

lhes fazia mêdo. Responderam-me: «Por que é que um chapéu faria mêdo?» Meu

desenho não representava um chapéu. Representava uma jibóia digerindo um elefante.

Desenhei então o interior da jibóia, a fim de que as pessoas grandes pudessem com-

preender. Elas têm sempre necessidade de explicações. Meu desenho número 2 era

assim:

As pessoas grandes aconselharam-me a deixar de lado os desenhos de jibóias abertas

ou fechadas, e dedicar-me de preferência à geografia, à história, ao cálculo, àgramática. Foi assim que abandonei, aos seis anos, uma esplêndida carreira de pintor.

Eu fôra desencorajado pelo insucesso do meu desenho número 1 e do meu desenho

número 2. As pessoas grandes não compreendem nada sòzinhas, e é cansativo, para as

crianças, estar tôda hora explicando.

Tive pois de escolher uma outra profissão e aprendi a pilotar aviões. Voei, por

assim dizer, por todo o mundo. E a geografia, é claro, me serviu muito. Sabia distin-

guir, num relance, a China e o Arizona. É muito útil, quando se está perdido na noite.

Tive assim, no correr da vida, muitos contatos com muita gente séria. Vivi

muito no meio das pessoas grandes. Vi-as muito de perto. Isso não melhorou, de

modo algum, a minha antiga opinião.

ROMÂNĂ: MICUL PRINŢ

Odată, pe vremea când aveam eu şase ani, am dat peste o poză minunată, într-o carte

despre pădurile virgine, numită «Întâmplări trăite ». Înfăţişa un şarpe boa, care

înghitea o fiară sălbatică. Iată copia acelui desen:


116

În cartea aceea, se spunea: «Şerpii boa îşi înghit prada dintr-o-dată, fără s-o

mai mestece. Pe urmă, nu mai sunt în stare să se mişte şi dorm într-una, timp de şase

luni, cât ţine mistuitul».

M-am gândit atunci îndelung la peripeţiile din junglă şi am izbutit să fac la

rându-mi, cu un creion colorat, primul meu desen. Desenul meu numărul 1. Era aşa:

Le-am arătat oamenilor mari capodopera mea şi i-am întrebat dacă desenul

acesta îi sperie. Ei mi-au răspuns: «De ce să te sperii de-o pălărie?» Înfăţişa un şarpe

boa, care mistuia un elefant. Am desenat atunci şarpele boa pe dinăuntru, pentru ca

astfel să poată pricepe şi oamenii mari. Ei au întotdeauna nevoie de lămuriri. Desenul

meu numărul 2 era aşa:

Oamenii mari m-au povăţuit să le las încolo de desene cu şerpi boa, fie întregi,

fie spintecaţi, şi să-mi văd mai degreabă de geografie, de istorie, de aritmetică şi de

gramatică. Aşa s-a făcut că am părăsit, la vârsta de şase ani, o strălucită carieră de

pictor. Nereuşita cu desenul meu numărul 1 şi cu desenul meu numărul 2 îmi tăiase

orice curaj. Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, şi e obositor pentru copii

să le tot dea într-una lămuriri.

Astfel a trebuit să-mi aleg altă meserie şi am învăţat să conduc avioane. Am

zburat mai pretutindeni în lume. Iar geografia, ce e drept, mi-a fost de mare ajutor.

Puteam, dintr-o privire, să deosebesc China de Arizona. Lucru foarte folositor, dacăte-ai rătăcit în timpul nopţii.

Aşa că eu, de-a lungul vieţii mele, am avut o sumedenie de legături cu o

sumedenie de oameni serioşi. Mi-am petrecut multă vreme printre oamenii mari. I-am

cunoscut foarte îndeaproape. Ceea ce nu mi-a îmbunătăţit părerea despre ei.

SPANIOLA DIN ARGENTINA: PRINCIPITO

Cuando yo tenía seis años vi una vez una lámina magnífca en un libro sobre el Bosque

Virgen que se llamaba «Historias Vividas ». Representaba una serpiente boa que se

tragaba a una fiera. He aquí la copia del dibujo:


117

El libro decía: «Las serpientes boas tragan sus presas enteras, sin masticarlas.

Luego no pueden moverse y duermen durante los seis meses de la digestión.»Reflexioné mucho entonces sobre las aventuras de la selva y, a mi vez, logré

trazar con un lápiz de color mi primer dibujo. Mi dibujo número 1. Era así:

Mostré mi obra maestra a las personas grandes y les pregunté si mi dibujo les

asustaba. Me contestaron: «Por qué habrá de asustar un sombrero?» Mi dibujo no

representaba un sombrero. Representaba una serpiente boa que digería un elefante.

Dibujé entonces el interior de la serpiente boa a fin de que las personas grandes

pudiesen comprender. Siempre necesitan explicaciones. Mi dibujo número 2 era así:

Las personas grandes me aconsejaron que dejara a un lado los dibujos de

serpientes boas abiertas o cerradas y que me interesara un poco más en la geografía, la

historia, el cálculo y la gramática. Así fue cómo, a la edad de seis años, abandoné una

magnífica carrera de pintor. Estaba desalentado por el fracaso de mi dibujo número 1

y de mi dibujo número 2. Las personas grandes nunca comprenden por sí solas y es

cansador para los niños tener que darles siempre y siempre explicaciones.

Debí, pues, elegir otro oficio y aprendí a pilotear aviones. Volé un poco por

todo el mundo. Es cierto que la geografía me sirvió de mucho. Al primer golpe de

vista estaba en condiciones de distinguir China de Arizona. Es muy útil si uno llega a

extraviarse durante la noche.

Tuve así, en el curso de mi vida, muchísimas vinculaciones con muchísima

gente seria. Viví mucho con personas grandes. Las he visto muy de cerca. No he

mejorado excesivamente mi opinión.


118

6. Limbile individuale

Capitolul de faţă serveşte la sistematizarea şi completarea aptitudinilor de a deduce

dobândite până acum. În acest scop se vor prezenta cinci limbi romanice, fiecare cu

câte un scurt portret. Portretele dau date cu privire la răspândirea şi istoria limbii şioferă un fel de “imagine robot” a aspectelor exterioare ale limbii. Fiecărui scurt por-

tret i se adaugă un “mini-vocabular” în care se prezintă – după criteriile frecvenţei de

apariţie şi, separat, după tipurile de cuvinte – componentele mai importante ale voca-

bularului de bază al limbii, în relaţiile lor funcţionale. La sfârşitul fiecărui “mini-vo-

cabular ” urmează o trecere în revistă – o repetare ordonată alfabetic – a cuvintelor

‘de structură’ din limba respectivă. Printre ele se află şi cele care nu au putut fi

deduse cu ajutorul celor “şapte site” şi care constituie pentru noi cuvinte de profil.


119

6.1. Miniportret al limbii franceze

6.1.1. Răspândire geografică şi număr de vorbitori

Teritoriul în care se vorbeşte limba franceză în Europa cuprinde Franţa şi părţi din

ţările învecinate, Elveţia (Suisse Romande) şi Belgia (Wallonie), Luxemburg şiMonaco. Numărul de vorbitori se ridică la 55 de milioane.

Francofonia reprezintă o comunitate lingvistică şi culturală care s-a extins şi în afara

Europei. Din ea fac parte Canada (în special provinciile Québec şi New Brunswick)

cu cca 6,5 milioane de vorbitori, mici porţiuni din SUA (în special în Luisiana – 0,2

milioane) şi Haiti (7 milioane de vorbitori de franco-creolă haitiană şi de franceză);

acestea constituie, în America, partea francofonă care s-a separat din punct de

vedere politic de fosta putere colonială. Ca urmare a timpurilor coloniale au rămas

franceze şi astfel francofone o serie de Départements d’Outre Mer (= DOM) şiTerritoires d’Outre Mer (= TOM). Guyana Franceză, insulele Caraibe Martinica şiGuadelupa şi insula Réunion din Oceanul Indian (la est de Madagascar) aparţinDOM; Polinezia Franceză se numără, de exemplu, printre TOM.

Francofoniei africane îi aparţin 22 de state africane în care franceza are statutul unei

limbi oficiale, ca şi, la est de Madagascar, insulele Mauritius şi Seychelles. Se apre-

ciază că 130 milioane de oameni, în ansamblul francofoniei africane, au o compe-

tenţă – diferit dezvoltată – în franceză, printre ei mulţi fiind şi vorbitori ai unei limbii

autohtone.

6.1.2. Origine şi dezvoltare istorică

• Influenţe celtice şi germanice

Latina vorbită a fost introdusă în Galia odată cu expediţiile de cucerire ale lui Cezar

şi constituie baza limbii franceze actuale. De la Cezar ştim şi că, în întreaga Galie, la

vremea cuceririi, se vorbea o limbă celtică. În timp ce în sudul Galiei, domeniu

lingvistic ulterior occitan, latina vorbită prindea repede rădăcini, iar celtica dădea

rapid înapoi, în nordul Galiei, în regiunea de obârşie a francezei, celtica a durat mai

mult. În urma dispariţiei acestei limbi, au rămas până astăzi în franceză un număr de

cuvinte de substrat, care nu aparţin însă vocabularului frecvent utilizat.

În perioada migraţiunii popoarelor, francii au fost primii care au introdus în latina

vorbită în nordul Galiei elemente germanice. Chiar şi numele limbii însăşi provine

din limba francilor. Din punct de vedere istoric, franceza are strânse legături cu

limbile germanice.

• Primele monumente lingvistice

Limba vorbită s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de latina scrisă prezentă în toate

textele oficiale. În secolul 9 latina populară vorbită în Galia s-a îndepărtat în aşamăsură de standardele grafiei clasice latine încât se pot observa de timpuriu primele

tendinţe de a recunoaşte că limba vernaculară are un statut independent în raport cu

latina. Conciliul de la Tours (813) lua în considerare, de exemplu, că, în predici,


120

cuvântul Domnului nu are şanse să ajungă la credincioşi dacă acesta nu este

exprimat în rustica romana lingua. În textele timpurii ale vechii franceze,

Jurămintele de la Strassburg (842) şi Secvenţa Sfintei Eulalia (sf. sec. 9), se poate

observa o scădere a ponderii latinităţii şi o creştere a “francităţii”. Până în secolul 13

vechea franceză vorbită se instalează prin numeroase varietăţi dialectale în nordul

Franţei, fără a înlocui de la început latina ca limbă scrisă. Atunci când limba

poporului a progresat în proporţie crescândă devenind un instrument literar-artistic,

limba vorbită în Ile de France devine dialectul orientativ. Poziţia centrală favorabilăa Parisului, ca şi a mănăstirii St. Denis, importanţa economică şi politică a zonei,

precum şi poziţia de mijloc a varietăţii vorbite aici în comparaţie cu restul

dialectelor, au favorizat transformarea acastei varietăţi dialectale într-o limbă de

circulaţie extra-regională. Aceasta s-a impus în Evul Mediu la început în nordul

Franţei, apoi treptat şi în sudul Franţei, unde a slăbit autoritatea limbii occitane.

• Franceza modernă începând cu sec. 16

Începând din secolul 16 se vorbeşte despre o nouă limbă franceză. Un regat

centralist care se întăreşte face din franceză “limba de curte”, un idiom care trebuie

să cucerească domeniile de comunicare ocupate de latină. Decretul de la Villers-

Cotterêts (1539) privind introducerea francezei în administraţie şi justiţie înlocuieşteprogresiv şi occitana (din statutul de limbă scrisă ea rămâne până astăzi o limbăvorbită în domenii private, cultivată încă de scriitori importanţi).Apologia lui Du Bellay, Deffense et illustration de la langue françoyse (1549)

rămâne piatra unghiulară a emancipării limbii franceze. În scopul stabilizării limbii

culte au fost realizate dicţionare şi cărţi de gramatică, iar în 1635 s-a întemeiat

Academia franceză de către Ludovic al XIII-lea la imboldul lui Richelieu. Franceza

s-a instituit ca limbă a ştiinţelor. Un “val” de termeni latini (din latina umaniştilor) a

fost “francizat”, devenind parte componentă a limbii franceze, pentru a dezvolta in-

ventarul corespunzător în matematică, astronomie, geometrie şi alte discipline. Lati-

na ca atare a rămas limba bisericii, dar şi aici a fost înlocuită în iureşul Reformei tot

de către franceză. Limbă a nobilimii franceze, limbă a iluminismului şi în sfârşit a

Revoluţiei, franceza a căpătat un mare prestigiu în întreaga Europă. S-a folosit ca

limbă a filozofiei, a artelor frumoase şi a diplomaţiei la curţile princiare şi în general

în straturile sociale conducătoare ale Europei. Odată cu expansiunea colonială a

Franţei, franceza a cucerit lumea.

• Limba Revoluţiei

În Franţa, franceza nu s-a impus de la început în întreaga ţară. Până la RevoluţiaFranceză (1789) nu se poate vorbi de o limbă cultivată unică. Alături de aşa-zisele

limbi ale minorităţilor (bretona, basca, catalana, occitana, alzaciana, flamanda),

exista şi o stratificare dialectală puternică. De la abatele Grégoire aflăm că, în 1790,

mai mult de jumătate dintre locuitorii Franţei nu înţelegeau “limba revoluţiei

franceze”. Totuşi, cu argumentul că o naţiune are nevoie de o singură limbă,

franceza a avansat la rangul de limbă a libertăţii, înlocuind progresiv celelalte

idiomuri. În secolul 19 a început răspândirea ei în întreaga ţară ca limbă cultivată,


121

drept urmare a legislaţiei unice şi a extinderii sistemului şcolar, a introducerii

serviciului militar obligatoriu, a industrializării progresive care a avut drept rezultat

exodul populaţiei rurale şi urbanizarea, precum şi a construcţiei de căi de

comunicaţie extra-regionale legate de dezvoltarea industrială. La sfârşitul secolului

19 mai existau încă, printre adulţi, mulţi vorbitori care nu stăpâneau limba franceză,

în câteva regiuni marginale (Alsacia, Lorena, Bretania, Ţara Bascilor, Catalonia de

nord). Astăzi, limbile regionale din Franţa luptă pentru supravieţuire. În marile oraşeale Franţei, ca urmare a imigraţiei, bilingvismul arabo-francez – deşi oficial

nerecunoscut – capătă o importanţă crescândă.

• Franceza de astăzi

Un “purism” introdus timpuriu, normele Academiei Franceze orientate după limba

literaturii (le bon usage) au păstrat franceza scrisă într-o formă care nu se mai

potriveşte de multă vreme cu limba vorbită. Diferenţa se vede cel mai clar dacă se

compară scrisul cu pronunţia. În timp ce percepţia acustică oglindeşte structura

limbii actuale, limba scrisă reflectă o imagine care nici în secolul 16 nu mai era

actuală. Imaginea limbii franceze scrise este mult mai apropiată de latină şi de

celelalte limbi romanice decât de limba franceză vorbită.

După cel de-al doilea război mondial, printr-o influenţă americană crescândă asupra

Europei şi a lumii întregi, franceza a intrat în concurenţă cu engleza. Într-o Franţăcare gândeşte purist, poziţia şovăitoare a instituţiilor faţă de preluarea anglicismelor

se deosebeşte considerabil de cea a populaţiei şi în special a tineretului. În timp ce

anglicismele au fost integrate fără probleme în mare măsură în celelalte limbi

europene, o legislaţie franceză rigidă caută să reglementeze acest lucru (de exemplu,

baladeur în loc de walk-man). În opinia publică însă, ca şi cea în exprimată de presă,

franceza nu se poate sustrage internaţionalizării globale prin anglicisme.

6.1.3. Limba d’oïl şi limba d’oc

Deosebirea dintre langue d’oïl şi langue d’oc, pentru prima dată semnalată de Dante,

împarte Franţa, de-a lungul Loarei, în două ţinuturi. După forma particulei

afirmative, ţinuturile din nord, unde se vorbesc dialectele franceze, sunt cele în care

pentru da se spune oïl (< lat. hoc ille), astăzi oui; cele din sud folosesc oc şi aparţinoccitanei (langue d’oc; atenţie, provensala este doar o formă regională a occitanei),

mai apropiată de catalană decât de franceză.

6.1.4. Varietăţi ale limbii franceze

Printre diversele varietăţi ale limbii franceze se numără în Europa, franceza belgianăşi cea elveţiană (în aşa numita Suisse Romande), iar în Canada – franceza din

Québec. Toate cele trei varietăţi se conduc în principal după normele morfo-

sintactice ale francezei din Franţa. Particularităţi se găsesc în pronunţie (în special înfranceza din Québec), în unele arhaisme (sistemul numeric în Elveţia şi Belgia:

septante = şaptezeci, nonante = nouăzeci), în numeroase anglicisme (Québec) şi înunele ciudăţenii care nu constituie însă nici o dificultate pentru intercomunicare. ÎnAfrica fiecare varietate este determinată de substratul african predominant, de


122

influenţele acestuia asupra inventarului lexical, ca şi de gradul de dobândire a

competenţei în franceză. În insulele Caraibe (Haiti, Guadelupa, Martinica) şi înOceanul Indian (Seychelles, Mauritius, Réunion), ca şi în câteva, puţine, ţinuturi ale

Africii (Abidjan) se vorbeşte o franceză creolă, cu o dinamică progresivă proprie.

6.1.5. Caracteristici

Chiar dacă EuroCom se profilează în direcţia competenţei lecturii unui text într-o

limbă necunoscută, scrisul şi pronunţia sunt atât de strâns legate între ele încât,

pentru a caracteriza o limbă, trebuie să fie şi ele luate în considerare.

6 . 1 . 5 . 1 P r o nun ţ ie ş i g ra fie

Cea mai evidentă caracteristică a limbii franceze este, aşa cum s-a mai spus, marea

discrepanţă dintre pronunţie şi grafie. Grafia franceză este etimologică, reflectând un

alt stadiu de dezvoltare a limbii. Pentru metoda noastră, limba scrisă prezintă un

interes deosebit deoarece aici se poate observa mai bine decât în limba vorbităapropierea de celelalte limbi romanice. Regulile principale după care se pronunţăliterele şi grupurile de litere sunt următoarele:

ou Se pronunţă [u]: tout.

u Capătă o pronunţare pe care numai franceza o deţine dintre limbile de care

ne ocupăm aici, şi anume [ψ]: unique.

(o)eu Grafii cărora le corespund sunetele [Π] sau [{]: peu, oeuf.

oi Corespunde diftongului [ωa]: roi.

g Înainte de a, o, u se pronunţă [g]: gare, goût; înaintea vocalelor palatale (e,

i), g se pronunţă [Ζ]: gens. (Pentru a marca pronunţia [g] înainte de e, i, se

scrie gu-: guerre.)

c Înainte de a, o, u se pronunţă [k]: cocaïne, culte; înaintea vocalelor

palatale (e, i), se pronunţă [s]: Cézanne, citron. (Pentru a marca pronunţia[k] înainte de e, i se scrie qu-: Québec, quitter).

ç Se pronunţă [s]: ça.

j Se pronunţă ca în română [Ζ]: journal.

n, m Ne indică nazalizarea vocalei precedente; în acest caz îşi pierd valoarea

consonantică, devenind un simplu semn al nazalităţii vocalei:

an, en pendant [pãdã] in international

[K¼τΕρνασϕοναλ]

on oncle [õkl↔] un Verdun [vΕrd¢¼]

am lampe [lãp] im pimpant [pK¼pã]

Nazalizarea nu se produce atunci când urmează o vocală; se pronunţă atunci [n] sau

[m] consonantici:

in + voc. inonder [inõde] on + voc. on a fait [Οna’fΕ]

im + voc. imiter [imite]

h h ‘mut’ nu are valoare fonetică: hôtel [otel].


123

h ‘aspirat’, nu are nici el realizare articulatorie; împiedică însă eliziunea: le

héros [l↔/ero] şi “legătura” (liaison): les héros [lΕ/

ero].

Caracteristică pentru franceză este şi existenţa a trei articulaţii diferite pentru E-:

-e [↔] în: le

-é [e] în: l’été

-è [Ε] în: mère

Opoziţia dintre [↔] şi [e] este importantă pentru limba vorbită. Deoarece s final, ca

semn distinctiv pentru plural, a dispărut din pronunţie în majoritatea situaţiilor,

opoziţia [↔ / e] determină, prin forma pe care o capătă articolul hotărât, marcarea

pluralului în limba vorbită. În grafie -s rămâne însă criteriu principal de diferenţiere:

limba scrisă: le type (sing.) les types (pl.) dublă marcare prin -s.

limba vorbită: [l↔tip] (sing.) [letip] (pl.) marcare prin opoziţia [↔ /

e].

E ‘mut’ nu se realizează însă în succesiunea lanţului vorbit, reducerea lui ducând la

contragerea mai multor silabe: le type se tue [l↔ tip s↔ ty] → [ltipsty].

Tipică pentru franceza vorbită este şi accentuarea pe ultima silabă a cuvântului sau

pe ultimul cuvânt al unui grup sintactic.

6 . 1 . 5 . 2 S t r u c t u ra cuvint e lo r

Şi aici constatăm deosebiri între limba vorbită şi cea scrisă. În scris, structura cuvân-

tului se deosebeşte mai puţin de cea din limbile romanice occidentale. În pronunţieînsă, terminaţia -e (< a), care nu are valoare silabică proprie, nu face decât sa spriji-

ne pronunţarea consoanelor care o precedă. Aceasta produce în limba vorbită – cel

puţin teoretic – o scurtare a cuvintelor cu tot atâtea silabe câte conţin un e mut:

petite (scris: trisilabic) [ptit] (vorbit: monosilabic)

Pentru limba franceză vorbită este de remarcat şi aspectul “curgător”, care se

realizează prin enchaînement, liaison şi élision:

Prin enchaînement, se produc alipirea ultimului sunet al unui cuvânt de începutul

cuvântului următor şi contopirea lor într-o singură silabă, astfel încât avem impresia

că este vorba despre un singur cuvânt:

une aventure [ynavãtyr]

Prin liaison, o consoană finală de cuvânt, în general nepronunţată, este activatăatunci când cuvântul următor începe cu o vocală:

deux [dø], dar deux yeux [døzjø].

Mulţi vorbitori simt consoanele de legătură (aici [z]) ca aparţinând începutului

cuvântului următor. Aşa se explică, de exemplu, pronunţia incorectă în cazul:

quatre élèves [katzelΕv] (< după [lezelΕv].

Prin eliziune dispare o vocală finală (în la, le, de etc.), absenţă marcată prin apostrof:

d’autres [dotr]

l’homme [lΟm].

6.1.6. Mini-vocabular

(Cele mai frecvente: cca 400 cuvinte)


124

Următoarea privire sinoptică de ordin lexico-gramatical urmăreşte intensificarea

aptitudinii de a recunoaşte uşor cuvintele într-un text, pentru a putea deduce

structura propoziţiei.

6 . 1 . 6 . 1 Un, do i , t re i : Numer e ( c ifr e )

zéroun, une onze vingt et un, cent undeux douze vingt vingt-deux deux cent(s)trois treize trente trente-troisquatre quatorze quarantecinq quinze cinquantesix seize soixantesept dix-sept soixante-dix (Elveţia, Belgia: septante)huit dix-huit quatre-vingt (Elveţia: huitante)

neuf dix-neuf quatre-vingt-dix (Elveţia, Belgia: nonante)

dix cent mille / deux milleun million, deux -s

Numeralele ordinale sunt: premier,-ière (1), deuxième, second, -e (2), sau sunt

formate cu ajutorul particulei -ième: troisième (3), quatrième, cinquième, dixième,

vingtième…; dernier, -ère (ultim).

demi, -e (jumătate); la moitié (jumătatea); un tiers (o treime); un quart (un sfert);

double (dublu).

6 . 1 . 6 . 2 Ar t ico le le

Articolul masculin: le, l’ (eliziune înainte de vocală sau h ‘mut’) / plural: les.

Se combină cu prepoziţii: du, au, la plural: des, aux.

Articolul feminin: la, l’ (eliziune înainte de vocală sau h- mut) / plural: les.

un, une (un, o) / plural: des.

6 . 1 . 6 . 3 De, l a : P r epo z iţ ii

à (la) / de, d’ (de, de la, din) / chez (la) / en (în) / dans (în) / pour (pentru) / par

(prin);

avec (cu) / sans (fără) / contre (împotriva) / sauf (în afară de) / jusqu(‘à) (până (la));

entre (între), parmi (printre) / sur (pe) / au-dessus de (deasupra) / sous (sub) / au-

dessous de (dedesubt) / devant (înaintea) / derrière (după) / avant (înainte de) / après

(după) / depuis (de) / pendant (în timpul); à côté de (lângă) / autour de (în jurul) /

vers (către);

� il y a un an (acum un an).

6 . 1 . 6 . 4 Oră , z i , an : împă r ţ ir ea t impu lu i

la seconde / la minute / le quart d’heure (sfertul de oră) / la demi-heure / l’heure;

onze heures vingt (11.20) / seize heures trente (16.30);

le jour, la journée (ziua) / le matin (dimineaţa) / l’après-midi (după amiaza) / le soir

(seara) / la nuit (noaptea);

bonjour (bună ziua) / bonsoir (bună seara);

la semaine (săptămâna): lundi, mardi, mercredi, jeudi, vendredi, samedi, dimanche;


125

le mois (luna): janvier, février, mars, avril, mai, juin, juillet, août, septembre,

octobre, novembre, décembre;

la saison (anotimpul): le printemps / l’été / l’automne / l’hiver;

les jours fériés (sărbătorile): Pâques (Paşte) / Pentecôte (Rusalii) / Noël (Crăciun);

l’an, l’année (anul) / le siècle (secolul);

le temps (timpul) / le moment (momentul) / une fois (o dată), deux fois (de două ori).

6 . 1 . 6 . 5 Familie , o ameni

les parents (părinţii, rudele);

père, mère (tată, mamă) / grand-père, grand-mère (bunic, -ă)

fils, fille (fiu, fiică) / petit fils, petite fille (nepot, nepoată – de bunic);

frère, soeur (frate, soră) / oncle, tante (unchi, mătuşă);

cousin, cousine (văr, verişoară) / neveu, nièce (nepot, nepoată);

mari, femme (soţ, soţie) / homme, femme (om / bărbat, femeie);

monsieur, madame (domn, doamnă) / enfant, garçon, fille (copil, băiat, fată);

famille / les gens (familie / lumea, oamenii) / le peuple (poporul) / la nation.

6 . 1 . 6 . 6 Casă , l ume: ce le mai fr ecvent e subs t ant ive

le monde (lumea) / la terre (pământul) / le pays (ţara) / la ville (oraşul) / le lieu

(locul) / la maison (casa) / la rue (strada) / la place (piaţa);

l’eau (apa) / la lumière (lumina) / le soleil (soarele) / le feu (focul);

la vie (viaţa) / la force (forţa) / le travail (munca) / l’oeuvre (opera);

la partie (partea) / la fin (finalul, sfârşitul);

la chose (lucrul, obiectul) / l’idée / le mot (cuvântul) / le nom (numele) / le nombre

(numărul) / le número (numărul, cifra) / la vérité (adevărul).

Aproape toate substantivele terminate în -aille, -tion, -té, -tié sunt de genul feminin,

cele în -age, -ail, -eau, -ment, -isme, -on – de genul masculin.

Substantivele (ca şi adjectivele) formează în general pluralul prin adăugarea lui -s,

unele, cele în -al – în -aux.

6 . 1 . 6 . 7 B un , rău: ce le mai fr ecvent e ad jec t ive

grand, petit (mare, mic);

bon, bonne, bons, bonnes (bun) / mauvais, mal (rău) / beau, belle (frumos);

nouveau / neuf, jeune, vieux (nou, tânăr, vechi / bătrân) / haut, bas (înalt, jos /

scund);

Comparaţia adjectivelor: plus plus grand (mai mare)

– superlativ: le / la plus le plus grand (cel mai mare)

Forme neregulate frecvente: meilleur (mai bun); pire (mai rău); moindre (mai mic).

6 . 1 . 6 . 8 Ş i , când: Co njunc ţ ii . Da / nu

et (şi) / ou (sau) / que (că) / si (dacă) / quand (când) / parce que (pentru că) / mais

(dar) / comme (deoarece) / donc (deci) / pendant (în timp ce) / ni … ni (nici … nici).

Non (nu); după ne (nu) verbul este urmat de pas; oui (da), si (ba da);


126

peut-être (poate) / aussi (de asemenea, şi) / non plus (nici, nu mai).

6 . 1 . 6 . 9 E u, t u – a l meu , a l tău: P r o nume per so na le ş i po ses ive

Pronumele personale Posesive

NOM DAT / AC

acc. / neacc acc. neacc. adjectivale pronominale

moi / je (à) moi me mon, ma, mes le / la / les mien, -ne, -s

toi / tu (à) toi te ton, ta, tes le / la / les tien, -ne, -s

lui / il (à) lui lui / le son, sa, ses le / la / les sien, -ne, -s

elle / elle (à) elle lui / la son, sa, ses le / la / les sien, -ne, -s

nous / nous (à) nous nous notre, nos le / la / les nôtre, -s

vous / vous (à) vous vous votre, vos le / la / les vôtre, -s

eux / ils (à) eux leur / les leur, -s le / la / les leur, -s

elles / elles (à) elles leur / les leur, -s le / la / les leur, -s

Pronumele reflexiv se deosebeşte de pronumele personal numai la persoana a 3-a:

forma neaccentuată, indiferent de gen şi număr este se, iar forma accentuată – soi.

Y înseamnă «acolo, într-acolo»: Elle va à la maison. → Elle y va (ea merge acolo).

En înseamnă «din acesta»: Il boit beaucoup de vin.→ Il en boit beaucoup (el

bea mult din acesta).

6 . 1 . 6 . 10 A ces ta , c ine , care…

Demonstrative:

ce, cet / cette / ces (acest(a), acel(a)) – adjectiv demonstrativ

celui-ci / celle-ci / ceux-ci (acesta) – pronume demonstrativ

celui-là / celle-là / ceux-là (acela) – pronume demonstrativ

ceci şi cela; cu funcţie neutră se foloseşte frecvent ça.

Interogative:

que? / quoi? / qu’est-ce qui? / qu’est-ce que? (ce?);

à quoi? (la ce?), de quoi? (despre ce?), en quoi? (în ce?), pourquoi? (de ce?);

qui? / qui est-ce qui? (cine?), qui? / qui est-ce que? (pe cine?)

à qui? (cui?), avec qui? (cu cine?), pour qui? (pentru cine?), de qui? (despre cine);

quel(s)?, quelle(s)? (care?);

comment? (cum?), où? (unde?), quand? (când?), combien? (cât de mult?).

Relative:

qui (care) / que (pe care) / ce qui / ce que (ceea ce); dont (din care, dintre care).

lequel, laquelle, lesquels, lesquelles (care); partea iniţială, articolul, se contopeşte cu

prepoziţiile de şi à: duquel, auquel…

Alte pronume şi adjective pronominale


127

tout, -e, tous, toutes (tot) / chaque (chacun, -une) (fiecare) / quelques (câţiva) /

aucun, -e (nici un) / personne (nimeni) / rien (nimic);

autre, -s (alt) / même, -s (acelaşi) / tel, telle, -s (anumit).

6 . 1 . 6 . 11 A i c i – as tă z i – mu l t : Adver be

Loc

ici (aici) / là (acolo);

(en) haut (sus) / (en) bas (jos);

devant (înainte), en avant (înainte) / derrière, arrière (în urmă, înapoi);

dedans (înăuntru) / dehors (afară);

à côté (alături) / près (aproape) / loin (departe) / nulle part (nicăieri);

à gauche / à droite (la stânga / la dreapta) / tout droit (drept înainte).

Timp

aujourd’hui (astăzi) / demain (mâine) / après-demain (poimâine) / hier (ieri) / avant-

hier (alaltăieri);

avant (înainte) / maintenant (acum) / alors (atunci), puis (apoi) / tout de suite, immé-

diatement (imediat) / bientôt (în curând) / plus tôt, plutôt (mai curând, mai degrabă);

tôt (devreme) / tard (târziu) / pour le moment (deocamdată) / tout à coup (deodată);

jamais, plus jamais (niciodată) / quelquefois, parfois (uneori) / de temps en temps (din

când în când, uneori) / souvent (adesea) / toujours (întotdeauna);

déjà; encore (încă); pendant ce temps (în acest timp, între timp);

Cantitate

à peine (abia) / peu (puţin) / assez (destul) / beaucoup (mult) / trop (prea mult);

à demi, à moitié (pe jumătate) / tant (atât (de mult)) / ainsi (aşa, astfel);

davantage, plus (mai mult) / moins (mai puţin) / seulement, ne … que (numai) /

presque (aproape).

6 . 1 . 6 . 12 Ac ţ iune : ce le 20 de ver be mai fr ecvent e

[Ordonate după domenii de semnificaţie]

(Prezent / 3 forme de trecut / viitor /subjonctiv prezent)

être: je suis, tu es, il est, nous sommes, vous êtes, ils sont / j’ai été / j’étais / il fut / je serai / queje sois (a fi)

avoir: j’ai, tu as, il a, nous avons, vous avez, ils ont / j’ai eu / j’avais / il eut / j’aurai / que j’aie(a avea)

aller: je vais, tu vas, il va, nous allons, vous allez, ils vont / je suis allé, -e / j’allais / il alla /

j’irai / que j’aille (a merge)

venir: je viens, tu viens, il vient, nous venons, vous venez, ils viennent / je suis venu, -e / je venais/ il vint / je viendrai / que je vienne (a veni)

rester: je reste, tu restes, il reste, nous restons, vous restez, ils restent / je suis resté, -e / je restais/ il resta / je resterai / que je reste (a rămâne)

dire: je dis, tu dis, il dit, nous disons, vous dites, ils disent / j’ai dit / je disais / il dit / je dirai /que je dise (a spune, a zice)

parler: je parle, tu parles, il parle, nous parlons, vous parlez, ils parlent / j’ai parlé / je parlais / ilparla / je parlerai / que je parle (a vorbi)

voir: je vois, tu vois, il voit, nous voyons, vous voyez, ils voient / j’ai vu / je voyais / il vit / jeverrai / que je voie (a vedea)


128

faire: je fais, tu fais, il fait, nous faisons, vous faites, ils font / j’ai fait / je faisais / il fit / je ferai /

que je fasse (a face)

vouloir: je veux, tu veux, il veut, nous voulons, vous voulez, ils veulent / j’ai voulu / je voulais / ilvoulut / je voudrai /que je veuille (a vrea)

pouvoir: je peux (puis), tu peux, il peut, nous pouvons, vous pouvez, il peuvent / j’ai pu / je pouvais/ il put / je pourrai / que je puisse (a putea)

falloir: il faut / il a fallu / il fallait / il fallut / il faudra / qu’il faille (trebuie); utilizat numai

impersonal, la persoana a 3-a

devoir: je dois, tu dois, il doit, nous devons, vous devez, il doivent / j’ai dû / je devais / il dut / jedevrai / que je doive (a trebui)

donner: je donne, tu donnes, il donne, nous donnons, vous donnez, ils donnent / j’ai donné / jedonnais / il donna / je donnerai / que je donne (a da)

prendre: je prends, tu prends, il prend, nous prenons, vous prenez, ils prennent / j’ai pris / jeprenais / il prit / je prendrai / que je prenne (a lua)

mettre: je mets, tu mets, il met, nous mettons, vous mettez, ils mettent / j’ai mis / je mettais / il mit /

que je mette (a pune, a aşeza)

finir: je finis, tu finis, il finit, nous finissons, vous finissez, ils finissent / j’ai fini / je finissais / ilfinit / je finirai / que je finisse (a termina)

savoir: je sais, tu sais, il sait, nous savons, vous savez, ils savent / j’ai su / je savais / il sut / jesaurai / qu’il sache (a şti)

croire: je crois, tu crois, il croit, nous croyons, vous croyez, ils croient / j’ai cru / je croyais / ilcrut / je croirai / que je croie (a crede)

plaire: je plais, tu plais, il plaît, nous plaisons, vous plaisez, ils plaisent / j’ai plu / je plaisais / ilplut / je plairai / que je plaise (a plăcea).

6.1.7. Cuvinte de structură

Aceste cuvinte se află printre elementele fundamentale ale structurii lingvistice fran-

ceze, care apar cu mare frecvenţă în texte.

Cuvintele aşezate pe fond închis sunt “cuvinte de profil" ale limbii franceze.

à (au, à la, aux) ‘dativ’, la (+articol hotărât) [PR]

aller a merge [rom. alee]

alors atunci

arrière înapoi, în spate

après dupăarriver à a sosi

aucun, e nici un [dar it. alcuno, sp. algun = un oarecare]

aujourd’hui astăzi (au + jour + de + hui [sp. hoy, it. oggi])autre alt [PR]

avec cu

avoir a avea [PR]

bas, -se / là-bas / en bas jos, scund / acolo (jos) / josbeau (bel), belle frumos

beaucoup mult

bien bine [PR]

bon, bonne bun [PR]

ça (ceci, cela) aceasta (neutru)

ce(t), cette, ces → acest, acelcependant totuşi, în timpul acesta

certain oarecare / sigur

chaque, chacun, -e fiecare

chez la

chose, quelque chose lucru, ceva [PR]

comme cum [PR]

comment? cum?dans înde (du, de la, des) ‘genitiv’, de, de la, din (+articol hotărât) [PR]


129

dehors afară [hors: sp. fuera, it. fuori]demain mâine [it. domani]depuis de (când) (de + puis)dernier, -ière ultim

derrière după, în spate(le)

dessous, au-dessous-de dedesubt(ul)dessus, au dessus-de deasupra

devant înainte(a)

dire a spune [PR]

donner a da

dont ale cărui, din(tre) care

durant în timp ce

elle, elles → ea, ele [PR]en în [PR]

en de acolo, din acela

encore încă [it. ancora]

enfant copil

entendre a auzi [PR]

et şi [PR]être a fi [PR]

eux → ei(il) faut trebuie

faire a face [PR]

femme femeie

finir a termina

(une) fois (o) datăgrand, -e mare

haut / en haut înalt / sus [PR]

heureux, -se fericit

hier ieri [PR]

homme om, bărbat [PR]

ici aici [PR]

il, ils → el, ei

jamais niciodată [sp. jamás]

je → eu [PR]jour, journée zi

là / là-bas / là-haut acolo / acolo (jos) / acolo sus

le, la, les → -l

leur, leurs → ei; → lorloin departe

lorsque când

lui → elmaintenant acum

mais dar [it. ma]

malgré în ciuda

me → eu [PR]

moi → eu [PR]moins mai puţinmoindre mai mic

mois lună (a anului)

moitié jumătate

mon, ma, mes → meu [PR]mot cuvânt

ne … pas nu

ne … plus nu mai

ni … ni nici … nici [PR]

notre, nos; nôtre → nostru [PR]

nous → noi [PR]

on → se


130

ou sau

où unde

par prin

paraître a apărea

parler a vorbi [it. parlare]

parce que pentru căparmi printre

pas (de) nici un

à peine abia [it. appena]

petit mic [cat. petit]plus mai (mult) [it. più]

plutôt mai degrabă [it. piuttosto]

pour pentru (a)

pour que ca săpourquoi? de ce? [it. perché, sp. porqué]

pouvoir a putea [PR]

prendre a lua [PR]

près aproape (de) [it. presso]presque aproape

que → pe care [PR]que că [PR]

quel(s), quelle(s)? → care? [PR]quelques câţiva

quelquefois uneori

quelqu’un cineva

qu’est-ce qui? / que? → ce? [PR]

qui → care [PR]

qui est-ce qui? / qui? → cine? [PR]quoi ce?

sans fărăsavoir a şti [PR]

se → [PR]seul, -e singur [PR]

seulement doar, numai

si dacă [PR]

si ba da

son, sa, ses → său [PR]sous sub

sur pe, pestesûr, -e sigur [PR]

surtout mai ales, înainte de toate [it. soprattutto, sp. sobre todo]

tant atât (de mult) [PR]

te → tu [PR]

toi → tu [PR]tôt devreme [it. tosto]

tout,-e, tous, toutes tot; orice [PR]

très foarte

trop prea (mult) [it. troppo]

tu → tu [PR]

un, une → un [PR]venir a veni [PR]

vers spre [it. verso]

vite repede

voici, voilà iată, uite

voir a vedea [PR]

votre, vos; vôtre → vostru [PR]vouloir a vrea [it. volere]

vous → voi [PR]y acolo [cat. hi, sp. (ha)y]


131

6.2. Miniportret al limbii italiene


Italiana, cu toate dialectele sale, este folosită de aproximativ 55 milioane de vorbi-

tori, domeniul limbii italiene cuprinzând Republica Italia cu Statul Vatican, Republi-

ca San Marino, ca şi cantonul eleveţian Tessin (Ticino), văi din cantonul Graubün-

den (Grigioni). Italiana este una din cele patru limbi ale Elveţiei. Şi Corsica (în teri-

toriu francez) aparţine domeniului limbii italiene. În ţările industriale ale Europei (de

exemplu: Germania, Elveţia, Olanda), italiana este vorbită de cca 1 milion de euro-

migranţi. În anumite regiuni ale Statelor Unite şi ale Americii de Sud (Argentina şiBrazilia) italiana mai este folosită de milioane de foşti emigranţi.


Limba italiană s-a format, ca toate limbile romanice, din latina vulgară. Italia a trăit,

prin poziţia şi istoria ei, cea mai lungă şi intensivă romanizare. Nu este de mirare căitaliana dă impresia că este limba cea mai apropiată de latină. Pe de altă parte,

peninsula Italică este domeniul care a rămas timpul cel mai îndelungat fărămiţat din

punct de vedere politic, ceea ce explică şi fărămiţarea lingvistică actuală.

Primele fragmente de limbă italiană sunt două scurte formule de atestare ale

Mănăstirii Monte Cassino (sec. 10: Placito di Capua) pe un document cadastral înlimbă latină. Probabil mai veche (sec. 9) este “ghicitoarea veroneză” (Indovinello

veronese), un text în latină în care se recunosc caracteristici din nordul Italiei. Texte

literare există abia din sec. 13, când, sub influenţa poeziei occitane a trubadurilor,

regiunile Italiei au dezvoltat forme literare proprii, de exemplu, la curtea împăratului

Frederic I, în Sicilia, pe baza dialectului sicilian. Scuola Siciliana aduce primele

creaţii literare importante, într-una dintre varietăţile dialectale ale limbii italiene. La

începutul secolului 14 (1305) Dante scrie De vulgari eloquentia (‘Despre calităţileliterare ale limbajului popular’) şi pledează pentru folosirea toscanei (nu atât pentru

dialectul florentin local) ca bază pentru o italiană literară care să se răspândească întoate regiunile. Modelul a fost oferit de opera sa, Divina Commedia, Dante devenind

astfel «padre della lingua». Împreună cu operele altor doi florentini (cele peste 100

de povestiri ale lui Boccaccio, Il Decamerone, şi lirica lui Petrarca din Canzoniere),

ea a constituit, în sec. 14, baza limbii italiene literare scrise. “Chestiunea limbii”(«Questione della lingua») a fost vreme îndelungată obiect de dezbatere, chiar şidupă tratatul lui Pietro Bembo din 1525, «Prose della volgar lingua», în care se

stabileau norme în sensul dantesc. Accademia della Crusca a editat în 1612 primul

dicţionar italian care se baza pe cei trei mari autori, “Tre Corone”, ai sec. 14.

Diversitatea dialectală a italienei a întârziat răspândirea unei limbi comune, vorbite

pretutindeni. În sec. 18 s-au înmulţit tendinţele de a prelua expresii şi din alte dialec-

te şi din limba vorbită. Abia Alessandro Manzoni, prin a doua ediţie a romanului său

I promessi sposi din 1840, ediţie prelucrată din punct de vedere lingvistic, a putut


132

realiza un model de limbă cultivată pe baza varietăţii florentine vorbite. În iureşul

unificării Italiei, în anii 1860–1861 această formă s-a impus treptat în întreaga Italie,

din ce în ce mai mult în toate straturile sociale, în special prin şcoală, prin ziare, iar

în ultima vreme şi prin toate mijloacele de comunicare în masă. Pentru o mare parte

dintre italieni, competenţa dialectală şi comunicarea în italiană reprezintă încă partea

cu ponderea cea mai importantă din identitatea lor.

6.2.3. Diversitate dialectală

Dialectele italiene se împart în trei grupuri de la nord la sud: grupul de nord este

constituit din dialectele galo-italice (de la piemontez, lombard şi ligur până la dialec-

tul din Emilia-Romagna) şi cele veneţiene (în special cel din Veneţia); urmează gru-

pul toscan având în centru varietatea florentină, apoi grupul de dialecte din centrul şisudul Italiei (de exemplu, napolitan şi sicilian; Roma romanică a fost de timpuriu

puternic influenţată de toscană). Între limba italiană cultă şi dialectele italiene s-au

stabilit progresiv varietăţi italiene regionale, în defavoarea dialectelor propriu-zise.

În sudul şi în nordul Italiei, dialectul este încă prezent în toate straturile sociale.



g Înainte de a, o, u, se pronunţă [g]: galante, gondola, gusto; înaintea vocalelor

palatale (e, i), g se pronunţă [d‚]: gelato, gigolo; în giardino, i serveşte doar

la a indica pronunţarea [d‚] a lui g şi nu are realizare articulatorie de sine

stătătoare. (Pentru a marca pronunţia [g] înainte de e, i, se scrie ghi, ghe:

ghetto, ghirlanda.)

c Înainte de a, o, u, se pronunţă [k]: camera, colera, cultura; înaintea vocalelor

palatale (e, i), se pronunţă [ts]: cembalo, circo; în cioccolata, i serveşte doar

la a indica pronunţarea [ts] a lui c şi nu are realizare articulatorie de sine

stătătoare. (Pentru a marca pronunţia [k] înainte de e, i se scrie che, chi:

amiche, chiaro.)

sc Înainte de a, o, u, se pronunţă [s]: sci, scena; înainte de a, o, u, un i intercalat

nu are valoare articulatorie: scialuppa, sciopero, sciupato. (Pentru a citi [sk],

grafia este sche, schi: schizzo, scherzo.)

gn Se pronunţă ca în franceză [b]: cognac.

gl Se pronunţă [~]: battaglione.

z Se poate pronunţa [ts] (zio), [tsts] (grazia) sau [dz] (zeffiro), [dzdz] (mezzo).

Atenţie deosebită trebuie acordată consoanelor cu grafie dublă care se aud dublu:

secco [sek-ko].


Cuvintele italieneşti se termină (cu excepţia articolului masculin singular, câteva

prepoziţii şi câteva cuvinte) în vocalele -a, -o, -e, -i. Din acest motiv, ca şi datorită


133

prezenţei unui număr mare de diftongi şi de triftongi, italiana este percepută ca o

limbă vocalică.

În italiană a fost păstrată în mare măsură structura silabelor din latină, cu accentul pe

penultima sau pe antepenultima silabă, rar pe ultima (ba chiar apare uneori o silabăfinală în plus faţă de latină: dicunt devine dícono). Cuvintelor accentuate pe

antepenultima silabă le corespund de multe ori în celelalte limbi romanice cuvinte la

care accentul cade pe penultima sau, în franceză, întotdeauna pe ultima – de altfel

singura silabă a cuvântului:

trisilabic bisilabic monosilabic

it. dodici sp. doce fr. douze

it. uomini sp. hombres fr. hommes

Vocalele pre- sau post-tonice îşi păstrează valoarea: colore [ko’lore]; nu există voca-

le cu articulaţie nedefinită ca fr. [I]. În comparaţie cu restul limbilor romanice, italia-

na este cea care a păstrat cel mai bine structura cuvântului latinesc (vezi mai sus),

prezentând în cea mai mică măsură aglomerări de consoane diferite. Astfel un cu-

vânt “complicat” ca germ. Landsknecht, cu o succesiune de cinci consoane (ndskn),

a fost împrumutat în italiană, prin introducerea de vocale între consoane, sub forma

lanzichenecco [lantsi-kK’nKkko] şi, astfel, din două silabe se formează cinci! Dacăauzim un vorbitor de italiană pronunţând un singur cuvânt care se termină cu o con-

soană, de exemplu, in, observăm că a introdus instinctiv un element vocalic final.

Italiana a adăugat vocalelor moştenite din latină diftongii creaţi prin diftongarea lui e

şi o deschis accentuat la ie şi uo în silabă liberă şi prin vocalizarea lui l la i în grupu-

rile consonantice cl, gl, pl, bl, fl, alături de care se semnalează şi triftongi.

Caracteristice pentru italiană sunt consoanele geminate, duble, care corespund înmare măsură unor consoane intervocalice simple din celelalte limbi romanice sau

din vocabularul internaţional: frecvente sunt mm, rr, bb, pp, tt, ss. Un mare număr de

geminate se formează ca urmare a tendinţei limbii italiene de a lichida grupurile de

consoane prin asimilare: -ct- şi -pt- devin -tt-, iar -ks- > -ss-; rom opt are drept

corespondent otto, şapte – sette, fix – fisso. Sunt caracteristice de asemenea

consoanele palatele [s], [ts], [d‚].Prefixul ex- devine sc-, st-, sp-: sconto, scappare (rom. scăpa, dar şi escapadă),

straordinario (rom. extraordinar).


(Cele mai frecvente cuvinte: cca 400 cuvinte)


zerouno undici ventuno, cento unodue dodici venti ventidue duecentotre tredici trenta trentunoquattro quattordici quaranta trentaduecinque quindici cinquantasei sedici sessanta


134

sette diciassette settantaotto diciotto ottantanove diciannove novantadieci cento mille / duemila

un milione / due -i

[Numeralele 11 – 16 se termină în -dici, 17 – 19 încep cu dici-; 10 şi 20 se terminăîn -i, 30 în -enta, următoarele zeci în -anta.]

Numeralele ordinale sunt: primo, -a (1); secondo, -a (2); terzo (3); quarto (4);

quinto (5); sesto (6); settimo (7); ottavo (8); nono (9); decimo (10); undicesimo sau

decimo primo (11); următoarele se recunosc după terminaţia -esimo.

Mezzo (jumătate); la metà (jumătatea); un terzo (o treime); un quarto (un sfert);

doppio (dublu).

6 . 2 . 5 . 2 Ar t ico le le

Articolul masculin il, l’, lo (cu apostrof înainte de vocală; lo înainte de s + cons., z-,

x- şi gn-) / plural: i (pentru il), gli (pentru l’ şi lo).

Articolul feminin la, l’ (cu apostrof înainte de vocală) / plural: le.

un, uno; una, un’ (un, una) / plural: dei, degli, delle.

Articolele se combină cu prepoziţiile:

de, din, dintre: del, dello, dell’, della, dei, degli, delle

la: al, allo, all’, alla, ai, agli, alle

de la: dal, dallo, dall’, dalla, dai, dagli, dalle

pe: sul, sullo, sull’, sulla, sui, sugli, sulle

în: nel, nello, nell’, nella, nei, negli, nelle

6 . 2 . 5 . 3 De, l a : P r epo z iţ ii

a(d) (la, spre) / di (‘genitiv’, de, din) / da (de, din, de la) / in (în) / per (prin, pentru);

con (cu) / senza (fără) / contro (împotriva) / fino a (până (la));

fra, tra (între, dintre) / su (pe) / sopra (pe, peste) / sotto (sub);

avanti (a, di), davanti a (înaintea, înainte de) / dopo, dietro a (după) / durante (întimpul);

accanto a, vicino a (alături) / intorno a (în jurul, împrejurul) / verso (spre);

�un anno fa (acum un an).


il secondo / il minuto / il quarto d’ora (sfertul de oră) / la mezz’ora / l’ora;

le undici e venti (11.20) / le sedici e trenta (16.30);

il giorno, la giornata (ziua) / la mattina (dimineaţa) / il pomeriggio (după amiaza) / la

sera (seara) / la notte (noaptea);

buon giorno (bună ziua) / buona sera (bună seara);

la settimana (săptămâna): lunedì, martedì, mercoledì, giovedì, venerdì, sabato,

domenica;


135

il mese (luna): gennaio, febbraio, marzo, aprile, maggio, giugno, luglio, agosto,

settembre, ottobre, novembre, dicembre [toate de gen masculin; numele lunii iulie

începe cu un l- neaşteptat];

la stagione (anotimpul): primavera (f.) / estate (f.) / autunno (m.) / inverno (m.);

giorni festivi (sărbători): Pasqua (Paşte) / Pentecoste (Rusalii) / Natale (Crăciun);

l’anno (anul) / il secolo (secolul);

il tempo / il momento / una volta (odată) / due volte (de două ori).


genitori (părinţi);padre, madre (tată, mamă) / nonno, nonna (bunic, bunică);

figlio, figlia (fiu, fiică) / il, la nipote (nepot, nepoată – de bunic);

fratello, sorella (frate, soră) / lo zio, la zia (unchiul, mătuşa);

cugino, cugina (văr, verişoară) / il, la nipote (nepot, nepoată);

marito, moglie (soţ, soţie) / uomo, donna (om / bărbat, femeie);

signore, signora (domn, doamnă) / bambino, ragazzo, ragazza (copil, băiat, fată)

famiglia / la gente (familia / oamenii, lumea) / il popolo (poporul) / la nazione.


il mondo (lumea) / la terra (pământul) / il paese (ţara) / la città (oraşul) / il luogo

(locul) / la casa (casa) / la strada / la piazza;

l’acqua (apa) / la luce (lumina) / il sole (soarele) / il fuoco (focul);

la vita (viaţa) / la forza (forţa, puterea) / il lavoro (munca) / l’opera (lucrul);

la parte (partea) / la fine (sfârşitul);

la cosa (lucrul) / l’idea / la parola (cuvântul) / il nome (numele) / il numero (numărul)

/ la verità (adevărul).

[Substantivele în -a sunt în general feminine. Substantivele (ca şi adjectivele)

formează pluralul de obicei prin înlocuirea lui -a cu -e şi a lui -o sau -e prin -i.]


grande, piccolo (mare, mic) / molto, poco (mult, puţin);

buono (bun) / cattivo, male (rău) / bello (frumos);

nuovo, giovane, vecchio (nou, tânăr, vechi / bătrân) / alto, basso (înalt, jos / scund).

Comparaţia adjectivelor: più più grande (mai mare)

– la superlativ: il/la più il più grande (cel mai mare)

Forme neregulate frecvente: migliore (mai bun); peggiore (mai rău); minore (mai

mic), maggiore (mai mare).


e(d) (şi) / o (sau) / che (că) / se (dacă) / quando (când) / perché (pentru că) / ma, però

(dar) / dunque (deci) / mentre (în timp ce) / né … né (nici … nici).

No, non (nu), sì (da);

forse (poate) / anche (şi) / neanche, nemmeno (nici) / non … più (nu mai).


136

6 . 2 . 5 . 9 E u, t u – a l meu , a l tău: P r o nume perso na le ş i po ses ive

Pronume personale Pronume şi adjective posesive

NOM DAT / AC

acc neacc. singular plural

io (a) me mi (il / la) mio / -a (i / le) miei / mie

tu (a) te ti (il / la) tuo / -a (i / le) tuoi / tue

lui (a) lui gli / lo (il / la) suo / -a (i / le) suoi / sue

lei (a) lei le / la (il / la) suo / -a (i / le) suoi / sue

noi (a) noi ci (il / la) nostro / -a (i / le) nostri / -e

voi (a) voi vi (il / la) vostro / -a (i / le) vostri / -e

loro (a) loro loro / li (il / la) loro (i / le) loro

loro (a) loro loro / le (il / la) loro (i / le) loro

Pentru forma de politeţe se foloseşte persoana a III-a feminin.

Pronumele reflexiv se deosebeşte de pronumele personal numai la persoana a III-a: si,

neaccentuat / sé, accentuat.

Prin combinarea pronumelor la dativ şi acuzativ apar forme speciale:

antepus verbului după verb

mi + lo → me lo -melo

ti + lo → te lo -telo

gli + lo → glielo -glielo

le + lo → glielo -glielo

ci + lo → ce lo -celo

vi + lo → ve lo -velo

si + lo → se lo -selo

Ex: me lo dai? (mi-l dai?); dammelo! (dă-mi-l!)

Pronumele ci (vi) şi ne se folosesc pentru a înlocui substantive precedate de prepoziţie(a, respectiv di, da):

La ragazza va al teatro. → La ragazza ci va.

Il ragazzo è contento del risultato. → Il ragazzo ne è contento.

6 . 2 . 5 . 10 A ces ta , c i ne , care…

Demonstrative:

questo, -a, -i, -e (acesta)

quello, -a, quelli / quei / quegli, quelle (acela).

Interogative:

che [kK] (cosa)?, di che (cosa)?, a che (cosa)?, perché? (ce?, de / despre ce?, la ce?,

de ce?);

chi?, di chi?, a chi? (cine? / pe cine?, al cui? / despre cine?, cui? / la cine?);

quale, -i?, di quale?, a quale? (care? / pe care?, despre care?, la care?);


137

come? (cum?), dove? (unde?), quando? (când?), quanto? (cât?).

Relative:

che, il / la quale: care, pe care

di cui (del / della quale): al /a / ai / ale cărui; a cui (al / alla quale): căruia.


tutto, -a, -i, -e (tot) / ognuno, ciascuno (fiecare) / qualcuno (cineva) / nessuno (nici un,

nimeni) / niente (nimic);

altro, -a (alt) / stesso, -a (acelaşi) / tale (atare, asemenea).


Loc

qui [kwi] (aici) / lì, là (acolo) / di là (dincolo);

su, sopra (sus) / giù, in basso (jos);

davanti, avanti (înainte) / dietro, indietro (înapoi);

dentro (înăuntru) / fuori (afară);

accanto (alături), vicino (aproape) / lontano (departe) / da nessuna parte (nicăieri);

a sinistra / a destra (la stânga / la dreapta) / sempre diritto (drept înainte).

Timp

oggi (astăzi) / domani (mâine) / dopodomani (poimâine) / ieri (ieri) / l’altro ieri

(alaltăieri);

prima (înainte) / dopo (după) / adesso (acum) / allora, poi (atunci) / subito (imediat),

pronto, tra poco (curând) / prima (mai întâi) / piuttosto (mai degrabă);

presto, di buon’ora (devreme) / tardi (târziu) / per il momento (deocamdată);

mai, mai più (niciodată) / qualche volta, talvolta (uneori) / spesso (adesea) / sempre

(întotdeauna, mereu);

già (deja) / ancora (încă) / frattanto, nel frattempo (în timpul acesta, între timp);

lentamente, adagio (încet) / presto (repede).

Cantitate

appena (abia) / poco (puţin) / assai (destul) / molto (mult) / troppo (prea mult);

mezzo, a metà (jumătate) / quanto (cât) / tanto (atât) / così (aşa);

più (mai) / meno (mai puţin) / soltanto (numai) / quasi (aproape).

6 . 2 . 5 . 12 Ac ţ iune : ce le do uăzec i de ver be mai fr ecvent e

[ordonate după câmpuri de semnificaţie]

(Prezent / 3 forme de trecut / viitor/ subjonctiv prezent / imperativ)

essere: sono, sei, è, siamo, siete, sono / sono stato / ero / fui, fosti, fu / sarò / che sia / (a fi)

stare: sto, stai, sta, stiamo, state, stanno / sono stato / stavo / stetti, stesti, stette / starò / che stia/ sta! (a se afla)

avere: ho, hai, ha, abbiamo, avete, hanno / ho avuto / avevo / ebbi, avesti, ebbe / avrò / cheabbia (a avea)

andare: vado, vai, va, andiamo, andate, vanno / sono andato / andavo / andai / andrò / che vada /


138

va! (a merge)

venire: vengo, vieni, viene, veniamo, venite, vengono / sono venuto / venivo / venni, venisti, venne/ verrò / che venga / vieni! (a veni)

passare: passo, passi, passa, passiamo, passate passano / sono passato / passavo / passai /

passerò / che passi / passa! (a trece)

dovere: devo (debbo), devi, deve, dobbiamo, dovete, devono (debbono) / ho dovuto / dovevo /dovetti, dovesti, dovette / dovrò / che deva (debba) / -- (a trebui)

dire: dico, dici, dice, diciamo, dite, dicono / ho detto / dicevo / dissi, dicesti, disse / dirò / chedica / di! (a zice, a spune)

parlare: parlo, parli, parla, parliamo, parlate, parlano / ho parlato / parlavo / parlai / parlerò /

che parli / parla! (a vorbi)

vedere: vedo, vedi, vede, vediamo, vedete, vedono / ho visto / vedevo / vidi, vedesti, vidi / vedrò /

che veda / vedi! (a vedea)

fare: faccio, fai, fa, facciamo, fate, fanno / ho fatto / facevo / feci, facesti, fece / farò / chefaccia / fa! (a face)

volere: voglio, vuoi, vuole, vogliamo, volete, vogliono / ho voluto / volevo / volli, volesti, volle /

vorrò / che voglia / vogli! (a vrea)

potere: posso, puoi, può, possiamo, potete, possono / ho potuto / potevo / potei, potesti, poté /potrò / che possa / (a putea)

credere: credo, credi, crede, crediamo, credete, credono / ho creduto / credevo / credei, credesti,credé / crederò / che creda / credi! (a crede)

dare: do, dai, dà, diamo, date, danno / ho dato / davo / diedi (detti), desti, diede (dette) / darò /

che dia / da! (a da)

prendere: prendo, prendi, prende, prendiamo, prendete, prendono / ho preso / prendevo / presi,prendesti, prese / prenderò / che prenda / prendi! (a lua)

mettere: metto, metti, mette, mettiamo, mettete, mettono / ho messo / mettevo / misi, mettesti, mise /

metterò / che metta / metti! (a pune)

finire: finisco, finisci, finisce, finiamo, finite, finiscono / ho finito / finivo / finii, finisti, finì /

finirò / che finisca / finisci! (a termina)

sapere: so, sai, sa, sappiamo, sapete, sanno / ho saputo / sapevo / seppi, sapesti, seppe / saprò /

che sappia / sappi! (a şti)piacere: piaccio, piaci, piace, piac(c)iamo, piacete, piacciono / sono piaciuto / piacevo / piacqui,

piacesti, piacque / piacerò / che piaccia / piaci! (a plăcea).


Aceste cuvinte se află printre elementele fundamentale ale structurii lingvistice ita-

lieneşti, care apar cu mare frecvenţă în texte.

Cuvintele aşezate pe fond închis sunt “cuvinte de profil” ale limbii italiene.

a (al, all’, allo, alla, ai, agli, alle) ‘dativ’, la (+ articol hotărât) [PR]

altro, -a alt [PR]alcuno oarecare [fr. aucun (= nici unul), sp. alguno]

ancora încă [fr. encore]

andare a merge

avere a avea [PR]

basso jos, scund

bello frumos [fr. beau, belle]

bene bine [PR]

bisogna + inf.brutto

trebuie să + inf.

urât

buono, -a, -i, -e bun [PR]

che că [PR]che, che? → care, → ce?

chi? → cine? [PR]c’è, ci sono există, suntci → noi / acolo

ciò, cioè aceasta (pron. neutru) / adică


139

come cum [PR]

con cu [PR]

cosa lucru [PR]

cosa? ce? [cosa vuoi? ce vrei?]

così aşa, în acest mod

credere a crededa (dal, dall’, dallo, dalla, dai, dagli, dalle) de, de la (+ articol hotărât)

dare a da [PR]

davanti (a) înainte(a)

dentro înăuntru

di (del, dell’, dello, della, dei, degli, delle) ‘genitiv’, de (+ articol hotărât) [PR]

dietro (a) înapoi, după [fr. derrière, sp. detrás]

dire a spune [PR]

donna femeie [sp. doña, rom. doamnă]

dopo dupădove (dov’è?) unde (unde este?)

dovere a trebui [fr. devoir]

due doi [PR]e (e… e…) şi (atât… cât şi…)

ecco, eccolo! uite! iată! iată-l!

egli, esso → elessere a fi [PR]

famoso renumit

fare a face [PR]

finire a termina [rom. final]

fino pânăfuori afară [cat. fora, sp. fuera, fr. [de]hors]

gente oameni, lume [fr. gens, sp. gente]

già deja [PR]

giorno ziuă [fr. jour]

gli → -l; → elgrande, -i mare [PR]il, lo, l’, la – i, gli, le → -l [PR]

in (nel, nell’, nello, nella, nei, negli, nelle) în (+ articol hotărât) [PR]io → eu [PR]là acolo [fr. là]

laggiù acolo jos

largo lat [fr. large]

lasciare a lăsa [fr. laisser]

lassù acolo sus

le → -l; → eleleiLeilui

→ ea

→ dumneavoastră→ el

loro → eiLoro → dumneavoastră (plural)ma dar [fr. mais]

mai niciodată [fr. (ja)mais]

male rău [fr. mal] [PR]

me → eu [PR]meno mai puţin [fr. moins, ptg., sp. menos]

mettere a pune, a aranja, a aşeza [fr. mettre]

mi → eumio, -a, miei, mie → meu [PR]molto mult [PR]

ne dintre care [fr. en]

né… né… nici…nici… [fr. ni… ni…]

nessuno nimeni, nici un

noi → noi [PR]


140

no(n) nu

niente nimic

nostro, -a, -i, -e → nostru [PR]o (o… o…) sau (sau… sau…) [PR]

ora acum [sp. ahora, cat. ara]; oră [PR]

parere a părea [PR]

parlare a vorbi [fr. parler]

parte parte [PR]passare a trece [fr. passer]

per pentru, prin [PR]

perché pentru că, deoarece, de ce?, pentru ce?

piacere a plăcea

piccolo, -a mic

più (che, di) mai, mai mult (decât) [fr. plus]

poco puţin [PR]

posare a pune, a aşeza [PR]

potere a putea [PR]

prendere a lua [PR]

primo primul [PR]quando?; quando când?; când [PR]

quanto, -a, -i, -e? cât? [PR]

questo, -a, -i, -e acest(a) [PR]

quasi aproape [rom. cvasi]

qui aici [PR]

sapere a şti [PR]

se dacă [PR]

sempre întotdeauna [sp. siempre]

senza (di) fără [fr. sans)]

si, sè → se [PR]signore, -a domn, doamnăstare a sta, a fi, a rămâne

su (sul, sull’, sullo, sulla, sui, sugli, sulle) pe (contopit cu art. hotărât)su pe

suo, -a, suoi, sue → său [PR]tale atare, asemenea [PR]

tanto atât (de mult) [PR]

te → tu [PR]tenere a ţine [PR]

ti → tu [PR]trovare a găsi [fr. trouver]

tu → tu [PR]tuo → tău [PR]tutto, -a, -i, -e tot [PR]

un, uno, una → un, o [PR]uomo, uomini om, bărbat [PR]

vedere a vedea [PR]

venire a veni [PR]

voi, Voi → voi, Dumneavoastră [PR]volere a vrea [PR]

vostro, -a, -i, -e → vostru [PR]


141

6.3. Miniportret al limbii catalane


Teritoriul în care se vorbeşte limba catalană se află la estul Peninsulei Iberice, măr-

ginit la vest de Marea Mediterană. Punctul cel mai nordic, care se află pe teritoriu

francez, în Catalonia franceză, este localitatea Salses, la nord de Perpinyà / Perpi-

gnan; punctul cel mai de sud îl constituie localitatea Guardamar, la vărsarea râului

Segura, la sud de Alacant / Alicante şi Els / Elche. Ca lăţime, teritoriul în care se

vorbeşte catalana ajunge în nord, în zona munţilor Pirinei, până la 250 km îninteriorul ţării, iar la sud (în regiunea din jurul Valenciei) de la 100 până la 25 km.

Se vorbeşte limba catalană şi în insulele Baleare şi în oraşul Alguer din Sardinia.

În Catalunya şi ţinuturile catalane trăiesc 10,73 milioane de oameni. Un procent de

4,3% revine domeniilor Fenolleda şi Val d’Aran, unde se vorbeşte limba occitană,

precum şi ţinuturilor din interiorul regiunii València, care aparţin domeniului

lingvistic aragonez (spaniol). Domeniul lingvistic catalan ca atare numără 10,3

milioane de oameni. În Catalonia centrală, 95% din populaţie (inclusiv imigranţii)înţeleg catalana. Circa 8 milioane o vorbesc. Din punctul de vedere al numărului de

vorbitori, limba catalană este pe locul al şaptelea în Europa de vest.


Limba catalană s-a format, ca toate limbile romanice, din latina vorbită. Ţinuturile încare s-a format iniţial catalana sunt situate în partea de est a Pirineilor şi la poalele

acestora, spre nord şi spre sud (în sud probabil dincolo de Ebru).

Catalanii au fost la început în contact mai strâns cu vecinii dinspre nord, cu occitanii

(“provensali”), ceea ce explică multe asemănări între catalană şi occitană. Năvălirea

arabilor în sec. 8 a dus la retragerea unei părţi a populaţiei catalane în Pirinei. Dar,

până la sfârşitul aceluiaşi secol au fost deja recucerite nu numai ţinutul nordic, de la

poalele Prineilor, ci şi domeniul sudic până la vărsarea râului Llobregat, în apropiere

de Barcelona. Acest ţinut se numeşte vechea Catalonie. A durat un timp ceva mai

îndelungat până la recucerirea ţinutului de dincolo de Llobregat, din jurul Tarragonei

şi până la Ebru (noua Catalonie), în care cea mai mare parte din populaţia băştinaşăvorbea tot o formă străveche de catalană. În regiunea València însă nu a supravieţuit

nici un idiom romanic în cele 5 secole de dominaţie arabă: în prima jumătate a sec.

13, când València şi insulele Baleare au fost cucerite definitiv de catalani, limba

conservată în nord s-a răspândit şi în aceste ţinuturi, fără să fi parcurs treptele ante-

rioare de dezvoltare. Situaţia geografică a jucat şi ea un rol deosebit pentru relativa

omogenitate pe care limba catalană o prezintă astăzi, în special pentru că a impus o

axă comună de circulaţie de la nord la sud, care formează coloana vertebrală a

ţinuturilor catalane, şi anume ţărmul Mării Mediterane.

Primele mărturii scrise în catalană sunt cca 100 de cuvinte catalane, păstrate în câte-

va texte latineşti rămase din sec. 9, mai numeroase în texte din sec. 10; începând din


142

sec. 11, frazele care s-au păstrat ne arată că se vorbea un idiom nu prea mult diferit

de forma actuală a limbii. Din sec. 12 s-au păstrat fragmente de proză şi documente.

Grafia catalană stabilită de timpuriu (în sec. 13) în cancelariile regilor catalano-

aragonezi, precum şi prin opera literară şi filozofică a lui Ramon Llull, din aceeaşiepocă, servesc şi astăzi drept model.

• Limba catalană între sec. 16 şi 20

Prestigiul limbii catalane literare la curtea regală începe să pălească în secolele 15,

16 şi 17, atunci când coroana catalano-aragoneză trece în mâna unor domnitori a

căror limbă maternă nu mai este catalana. Totuşi catalana rămâne limba maternă a

populaţiei, rămâne limba literaturii (în special teatru popular, unele genuri de poe-

zie). Catalana serveşte mai departe ca instrument scris atât în viaţa cotidiană cât şi înunele domenii ale administraţiei. Pe această bază, Renaşterea catalană (Renaixença)

reuşeşte, începând din 1833, consolidarea unui larg spectru literar, la început în toate

domeniile creaţiei poetice şi teatrale, iar din ultimele două decenii ale secolului 19 şiîn proză (roman). La începutul secolului 20, importanţa crescândă a „catalanismului“aduce o reconsolidare a limbii catalane şi în alte domenii, în mod deosebit în ştiinţăşi artă. Au fost înfiinţate o seamă de instituţii, cum ar fi Academia limbii catalane,

care au dobândit o mare influenţă, chiar dacă, începând din 1923, dictatura lui Primo

de Riveras a împiedicat această dezvoltare.

Abia după dobândirea autonomiei (1932), catalanii şi-au putut impune limba lor îndomeniul public. În timpul războiului civil însă, la începutul anului 1939, Franco

ocupă Catalonia, introducând un regim de teroare pentru tot ceea ce este catalan şipentru catalani, dar încercarea lui Franco de a-i distruge pe catalani ca naţiune cu o

limbă proprie nu a reuşit. Printre motivele cele mai importante care au contribuit la

supravieţuirea limbii catalane se numără: vitalitatea limbii ca limbă uzuală, familiarămajorităţii catalanilor; dezvoltarea unei culturi moderne apreciate; conştiinţa unei

istorii catalane comune; de altfel, în timpul lui Franco, lupta pentru păstrarea limbii

materne a fost la fel de importantă ca aceea contra dictaturii şi pentru democraţie,

catalana fiind limba libertăţii şi a progresului.

• Limba catalană astăzi

Întoarcerea la democraţie şi la autonomia Cataloniei a adus limbii o nouă poziţie însocietate. Limba catalană este limba oficială a Cataloniei, iar spaniola este limba

oficială a statului spaniol. De la sfârşitul anilor şaptezeci catalana a fost introdusă întoate şcolile ca obiect principal de studiu, în majoritatea şcolilor ca limbă de predare.

Posturi de televiziune şi de radio emit în catalană. Administraţia a revenit la

catalană, limbă folosită şi în parlamentul ţării, şi în parlamentele orăşeneşti.În unele regiuni, pentru o parte a populaţiei, conştiinţa unităţii limbii catalane este

alterată de factori subiectivi. De exemplu, în regiunea Valencia, limba se numeşte“valenciană”, denumire folosită de fapt pentru varietatea valenciană a limbii

catalane.


143

6.3.3. Varietăţi dialectale

Deosebirile dialectale în domeniul lingvistic catalan sunt uimitor de reduse. In raport

cu norma comună a limbii literare, diferenţele de pronunţie se referă în general la

vocalele neaccentuate (a, e şi o), care în regiunea Valencia şi în vestul Cataloniei

centrale rămân nealterate, în timp ce în Catalonia de est se pronunţă [I], respectiv

[u]: noranta se pronunţă în vest aşa cum se scrie, în timp ce în Est devine [nu’rantI];

particularităţile de pronunţie din insulele Baleare sunt puţin mai pregnante.



În grafia catalană se remarcă în primul rând combinaţiile de litere ix, tx, tg şi ny; înafară de acestea există, ca şi în franceză, litera ç precum şi accente ascuţite şi grave.

ix, x [s] (ca rom. şcoală): caixa, [‘kasI] sau în numele Guíxols [‘gisuls], Cuixà

[ku’sa].

j, g [‚] (ca rom. jurnal) se redă prin j, dar şi cu ajutorul combinaţiilor ge, gi: jo

[‚D], gener [‚I’ne].

tx, ig [ts] (ca rom. ce / ci): cotxe [‘kotsI], puig [pu4s], mig [mi4s].

tz [dz]: dotze [dodzI].

tg, tj [d‚] (ca rom. ge, gi) se scrie tge, tgi, tja, tjo (tju): viatge [viad‚I], mitja

[mid‚I].s În catalană, ca şi în română şi franceză, există atât z, cât şi s: rossa [rDsa]

(‘blondă’), rosa [rDza] (‘trandafir’).ç, ce/ci [s].

z [z].

l Se pronunţă mult în spatele gurii, ca engl. [[] în all.

ll [~]: Mallorca [ma~orka]; poate apărea şi la începutul şi la sfârşitul cuvân-

tului: Llull [~u~], mirall [mira~].

l·l O literă dublă, care apare numai în catalană: col·lega [ku[-[KgI]; pronunţiaeste asemănătoare cu cea a it. mille.

ny [b]; se pronunţă ca fr. gn în Cognac sau sp. ñ în España: Catalunya.

que, -i [ke], [ki].

gue, -i [ge], [gi].

Sunetul r se “rostogoleşte” pe vârful limbii ca în majoritatea limbilor romanice (cu

excepţia francezei).

H nu se pronunţă.

Anumite litere, în special la sfârşitul cuvântului, nu se pronunţă: -r după vocală, -t

după l, n: gener [‚I’ne], talent [ta’len].

Pentru pronunţarea corectă a vocalelor ţinem seama de următoarele precizări:

– è şi é fac deosebire între [e] (e închis) şi [K] (e deschis), ò şi ó deosebesc [o] şi[D];


144

– în silabele neaccentuate e şi a se pronunţă [I], iar o neaccentuat – [u] (ca înportugheză): moment [mu’men].

Accentul grafic indică locul accentului. Dacă nu există accent grafic, cuvântul se ac-

centuează pe penultima silabă (când cuvântul se termină în vocală, -s sau -en, -in) sau

pe ultima silabă.

6 . 3 . 4 . 2 S t r u c t u ra cuvânt u lu i

O trăsătură caracteristică a limbii catalane este lipsa vocalelor (cu excepţia lui a) la

sfârşitul cuvintelor, ceea ce face ca un mare număr de cuvinte în catalană să fie mai

scurte cu o silabă. Există o abundenţă de cuvinte monosilabice pe care o mai

întâlnim doar în franceză. Un text catalan este sensibil mai scurt decât textul

corespunzător în majoritatea celorlalte limbi romanice.

Cuvintele catalane se termină în consoană şi grupuri de consoane, neobişnuite pentru

limbile romanice occidentale: -ll (vull), -ny (any), -m (tenim). Caracteristic este -c

[k] la persoana 1 singular a numeroase verbe, atât de frecvent încât avem impresia căeste singura terminaţie a verbelor catalane: dic ‘spun’, tinc ‘am’.Sunt mai scurte cuvintele care în alte limbi romanice au -n înaintea ultimei vocale.

În catalană n lipseşte, împreună cu vocala, la masculin singular: it. pane, fr. pain –cat. pa; it. buono, fr. bon – cat. bo. Abia la feminin (bona) sau la plural (bons, bo-

nes) reapare -n: pa, pans; vi, vins. Alte terminaţii specifice sunt cele ale participiilor

perfecte în -at sau -it (conjugarea 1 sau a 3-a) şi cea în -ut la toate verbele conjugării

a 2-a (în -re sau -er), care mai există doar în română.

Atât la sfârşitul cuvântului, cât şi în interior, se găsesc diftongi formaţi cu ajutorul

lui -u, tipici catalani, proveniţi dintr-o abundenţă de combinaţii de sunete: -au, -eu

sau -iu (lat. pacem > pau, ridere > riure (în forma unor infinitive), cadit > cau (înforma persoanei a 3-a singular), portatis > porteu (la pers. a 2-a plural), clave >

clau; la feminin reapare ocazional -v: esclau, esclava.

Ca o consecinţă a absenţei vocalelor finale cu excepţia lui -a, genul nu este caracteri-

zat prin alternanţa romanică -o / -a, ci, ca în română, prin lipsa unei terminaţii pentru

masculin (blanc, blanca).

La începutul cuvântului, unui l romanic îi poate corespunde în catalană ll [~]: fr. lac –cat. llac; fr. Louis – cat. Lluis; fr. lettre – cat. lletra. În interiorul cuvântului, în grupul

de consoane [kt], se pierde sunetul -k: cat. fet, dret sau se transformă într-un i, care

modifică sunetul învecinat: cat. vuit – fr. huit, cat. nit – fr. nuit.

Catalana foloseşte, ca franceza şi italiana, particulele hi şi en.

Adjectivele posesive se folosesc cu articol, ca în română şi italiană.

Iată o frază catalană greu de pronunţat, care evidenţiază deosebirile semnificative de

pronunţie faţă de alte limbi romanice:

cat.: Setze jutges d’un jutjat mengen fetge d’un penjat.

sp.: Dieciséis jueces de un juzgado comen hígado de un ahorcado.

fr.: Seize juges d’un tribunal de justice mangent le foie d’un pendu.


145


(Cele mai frecvente cuvinte: cca 400)

6 . 3 . 5 . 1 Un, do i , t re i : s Numer e ( c ifr e )

zerou; un, una onze vint-i-u; cent udos, dues dotze vint vint-i-dos dos-cents, dues-centestres tretze trenta trenta-u tres-centsquatre catorze quarantacinc quinze cinquantasis setze seixantaset disset setantavuit divuit vuitantanou dinou norantadeu cent mil / dos mil milió / dos milions

Numeralele 11 – 16 se termină în -ze, numeralele 17 – 19 încep cu di- [atenţie: setze

corespunde lui 16]; zecii de la 40 – 90 se termină în -anta.

Numeralele ordinale sunt: primer (1), segon (2), tercer (3), quart (4); următoarele

numerale ordinale se formează în mod normal prin adăugarea unui è (cinquè, sisè).

[Pentru feminin se adaugă -a sau, după o terminaţie vocalică, -na (pl.: -nes).]

Mig, mitja (jumătate); la meitat (jumătatea); una tercera part (o treime); quart(a)

(sfert, pătrime); doble (dublu).

6 . 3 . 5 . 2 Ar t ico le le

Articolul masculin este el, l’ (înainte de vocală sau de h-) / plural: els.

Se combină cu prepoziţii: al, del, pel / la plural: als, dels, pels.

Articolul feminin este la, l’ (înainte de vocală sau de -h, cu excepţia lui i, u neaccen-

tuaţi) / plural: les.

[Într-o parte a insulelor Baleare există încă (în special în vorbire) formele: es, s’

(plural: es, ets), sa, s’ (plural: ses).]

un, una / uns, unes.

6 . 3 . 5 . 3 De, l a : P r epo z iţ ii

a (la) / de (de, de la, din) / per (prin) / per a (pentru) / en (în);

amb (cu) / sense (fără) / contra (împotriva) / fins, fins a (până);

entre (între) / sobre (pe, peste) / sota (sub);

davant de (înaintea) / darrera de (în spatele) / abans de (în faţa) / després de (după) /

des de (de) / durant (în timpul);

al costat de (alături) / al voltant de, entorn de (împrejurul) / cap (spre);

� fa un any (acum un an).


el segon / el minut / el quart (secunda, minutul, sfertul de oră) / la mitja hora (jumă-

tatea de oră)

les onze i vint (11.20) / les setze trenta (16.30);


146

el dia (ziua) / el matí (dimineaţa) / la tarda (după amiază) / el vespre (seara) / la nit

(noaptea);

bon dia / bona tarda / bon vespre / bona nit;

la setmana: dilluns, dimarts, dimecres, dijous, divendres, dissabte, diumenge;

el mes (luna): gener, febrer, març, abril, maig, juny, juliol, agost, setembre, octubre,

novembre, desembre (toate de genul masculin);

l’estació (anotimpul): primavera (f.), estiu (m.), tardor (f.), hivern (m.);

(dies de) festa (sărbătorile): Pasqua (Paşte) / Pentecosta sau Pasqua granada

(Rusalii) / Nadal (Crăciun);

l’any (anul) / el segle (secolul);

el temps (timpul) / el moment / una vegada (o dată), dues vegades (de două ori).


pares (părinţi) / pare, mare (tată, mamă) / avi, àvia (bunic, bunică)

fill, filla (fiu, fiică) / nét, néta (nepot, nepoată – de bunic)

germà, germana (frate, soră) / oncle, tia (unchi, tanti /mătuşă)

cosí, cosina (văr, verişoară) / nebot, neboda (nepot, nepoată)

marit, muller (soţ, soţie) / home, dona (om / bărbat, femeie)

senyor, senyora (domn, doamnă) / nen, nena (copil / băiat, fată)

família (familie) gent (lume, oameni) / el poble (poporul) / la nació (naţiunea).


el món (lumea) / la terra (pământul) / el país (ţara) / la ciutat (oraşul) / el lloc (locul)

/ la casa (casa) / el carrer (strada) / la plaça (piaţa);

l’aigua (apa) / la llum (lumina) / el sol (soarele) / el foc (focul);

la vida (viaţa) / la força (forţa) / el treball, la feina (munca) / l’obra (opera);

la part (partea) / la fi (sfârşitul);

la cosa (lucrul) / la idea / la paraula, el mot (cuvântul) / el nom (numele) / el nombre

(numărul, cifra) / el número (numărul) / la veritat (adevărul).

[Aproape toate substantivele în -a, -ció sunt feminine, cele în -à, -i, -o, -u – masculi-

ne. Pluralul se formează prin alipirea lui -s, terminaţia în -a a substantivelor

feminine devenind -es. Cuvintele care se termină cu o vocală accentuată, adaugă la

plural de obicei -ns (germà, germans); cele în -s sau -x adaugă de obicei -os.]


gran, petit (mare, mic) / molt, poc (mult, puţin);

bo(n), bona, bons, bones (bun) / mal [înaintea substantivului] sau dolent [dupăsubst.] (rău);

nou, jove, vell (nou, tânăr, vechi / bătrân) / alt, baix (înalt, jos / scund);

Comparaţia adjectivelor: més més gran (mai mare);

– superlativ el / la més el més gran (cel mai mare).


147

6 . 3 . 5 . 8 Ş i , când , ch iar : Co njunc ţ ii . Da /nu

i (şi) / o (sau) / que (că) / si (dacă) / quan (când) / perquè (pentru că) / però (dar) /

com (que) (cum, fiindcă) / doncs, aleshores (deci) / mentre (pe când) / ni (nici).

No (poate să urmeze pas) (nu); sí (da);

potser (poate) / també (şi, de asemenea) / tampoc (nici).

6 . 3 . 5 . 9 E u, t u – a l meu , a l tău: P r o numele pe r so na l ş i po ses iv


NOM DAT / AC

acc. neacc. singular plural

jo (a) mi -me, em (el, la) meu, meva (els, les) meus, meves

tu (a) tu -te, et (el, la) teu, teva (els, les) teus, teves

ell (a) ell li / -lo, el (el, la) seu, seva (els, les) seus, seves

ella (a) ella li / la (el, la) seu, seva (els, les) seus, seves

nosaltres (a) nosaltres -nos, ens (el, la) nostre (els, les) nostres

vosaltres (a) vosaltres -vos, us (el, la) vostre (els, les) vostres

ells (a) ells les / -los, els (el, la) seu, seva (els, les) seus, seves

elles (a) elles (-)les (el, la) seu, seva (els, les) seus, seves

Forme de politeţe: vostè, vostès, care se întrebuinţează cu persoana a 3-a a verbului.

Pronumele reflexiv are formele es, -se, accentuat si.

Formele cu cratimă sunt în mod normal alipite formelor verbului (numai acolo unde

cratima stă între paranteze, forma poate fi folosită şi independent). Formele cu iniţia-

lă vocalică pot suferi eliziunea şi prezintă variante de tipul ‘m, m’; ‘t, t’.

[În valenciană femininul pronumelui posesiv este meua, meues etc.]

Ho este pronume personal neutru (li ho dic – i-o spun lui /ei).

Hi înseamnă ‘acolo’; cf. fr. y (hi ha – există, cf. fr. il y a).

En, -ne: din / de asta (en tenim prou ‘avem destul din asta’, ‘ne-am cam săturat [de

asta]’! / porteu-ne molt ‘aduce mult din toate astea’); cf. fr. en.

6 . 3 . 5 . 10 A ces ta , c ine , care…

Demonstrative:

aquest, -a, -s, -es (acesta) / aquell, -a, -s, -es (acela)

[în valenciană: eixe, -a, -os, -es]

això, allò (pronume cu conţinut neutru).

Interogative:

què?, amb què?, de què?, en què?, per què? (ce?, cu ce?, din ce?, despre ce?, în ce?,

de ce?); qui?, a qui?, amb qui? (cine?, cui?, cu cine?);

quin, -a, -s, -es? (care?);

com? (cum?), on? (unde?), quan? (când?), quant, -a, -s, -es? (cât?).

Relative:


148

(el) que, (el) qui (care).

Alte pronume şi adjective pronominale:

tot, -a, -s, -es (tot) / cada (u, un, una) (fiecare) / algú, alguna, alguns, algunes

(cineva) / ningú (nimeni) / cap (nici unul) / res (nimic) / sol, -a;

altre, -a, -es (alt) / mateix, -a, -os, -es (acelaşi) / tal, -s (anumit);

6 . 3 . 5 . 11 A i c i – az i – mu l t : Adver be

Loc

aquí (aici) / allà, allí (acolo) / enllà (dincolo);

(a) dalt (sus) / amunt (în sus) / (a) baix (jos) / avall (în jos);

endavant (înainte) / endarrere (înapoi); (a, al) davant (în faţă) / (a, al) darrera (înspate);

(a) dins, dintre (înăuntru) / (a) fora (afară);

a la vora, al costat (alături), (a) prop (aproape) / lluny (departe) / enlloc (nicăieri);

a l’esquerra / a la dreta (la stânga /la dreapta) / tot dret (drept înainte).

Timp

avui (azi) / demà (mâine) / demà-passat (poimâine) / ahir (ieri) / abans-d’ahir

(alaltăieri);

abans (înainte de) / després (după) / ara (acum) / aleshores (atunci aşa, acum) / de

seguida, tot seguit (imediat) / aviat (în curând) / més aviat (mai degrabă);

d’hora (devreme) / tard (târziu) / de moment, ara per ara (momentan) / de cop, tot

d’una (deodată);

mai, mai més (niciodată, nicicând) / a vegades (uneori) / de tant en tant (din când încând) / sovint (ades) / sempre (întotdeauna, mereu);

ja (deja); encara (încă); mentre (pe când);

a poc a poc (încet) / de pressa (repede).

Cantitate

gens (deloc) / gaire (abia) / poc (puţin) / una mica (ceva, puţin) / bastant (destul) /

força (foarte mult) / prou (suficient) / molt (mult) / massa (prea mult);

mig (jumătate) / quant (cât) / tant (aşa de) / tan (aşa) / més (mai mult) / menys (mai

puţin) / només (numai) / gairebé (aproape).


[Aranjate după câmpuri de semnificaţie]

Prezent / 3 forme de trecut / viitor / subjonctiv prezent I / subjonctiv prezent II /

imperativ (perfectul compus se formează prin combinarea prezentului verbului anar

cu infinitivul verbului respectiv):

ser: sóc, ets, és, som, sou, són / vaig ser / he estat / era / seré / sigui / fos / sigues! (ésser) (a fi,

esenţial)

estar: estic, estàs, està, estem, esteu, estan / vaig estar / he estat / estava / estaré / estigui,estigués / estigues! (a fi, existenţial)

haver: he, has, ha, havem, haveu, han [ca morfem de formare a perfectului la pl.: hem, heu, han]


149

/ vaig haver / he hagut / havia / hauré / hagi / hagués / -- (a avea)

tenir: tinc, tens, té, tenim, teniu, tenen / vaig tenir / he tingut / tenia / tindré / tingui / tingués / té!(a ţine, a avea)

anar: vaig, vas, va, anem, aneu, van [ca morfem pentru trecut la pl.: vam, vau, van] / vaig anar /

he anat / anava / aniré / vagi / anés /vés! (a merge)

venir: vinc, véns, ve, venim, veniu, vénen / vaig venir / he vingut / venia / vindré / vingui /vingués / vine! (a veni)

passar: passo, passes, passa, passem, passeu, passen / vaig passar / he passat / passava / passaré/ passi / passés / passa! (a trece)

dir: dic, dius, diu, diem, dieu, diuen / vaig dir / he dit / deia / diré / digui / digués / digues! (a

spune, a zice)

parlar: parlo, parles, parla, parlem, parleu, parlen / vaig parlar / he parlat / parlava / parlaré /

parli / parlés / parla! (a vorbi)

veure: veig, veus, veu, veiem, veieu, veuen / vaig veure / he vist / veia / veuré / vegi / veiés / ves!(a vedea)

fer: faig, fas, fa, fem, feu, fan/ vaig fer / he fet / feia / faré / faci / fes / fes! (a face)

voler: vull, vols, vol, volem, voleu, volen / vaig voler / he volgut / volia / voldré / vulgui / volgués/ vulgues! (a vrea, a dori)

poder: puc, pots, pot, podem, podeu, poden / vaig poder / he pogut / podia / podré / pugui /

pogués / pugues! (a putea)

caldre: cal, calen / va caldre / ha calgut / calia / caldrà / calgui / calgués / - (a trebui, impersonal)

donar: dono, dónes, dóna, donem, doneu, donen / vaig donar / he donat / donava / donaré / doni /

donés / dóna! (a da)

prendre: prenc, prens, pren, prenem, preneu, prenen / vaig prendre / he pres / prenia / prendré /

prengui / prengués / pren! (a lua)

acabar: acabo, acabes, acaba, acabem, acabeu, acaben / vaig acabar / he acabat /acabava /

acabaré / acabi / acabés / acaba! (a înceta, a termina)

saber: sé, saps, sap, sabem, sabeu, saben / vaig saber / he sabut / sabia / sabré / sàpiga/ sabés /

sàpigues! (a şti)semblar: semblo, sembles, sembla, semblem, sembleu, semblen / va semblar / ha semblat / semblava

/ semblarà / sembli / semblés / – (a părea, a semăna) [întrebuinţat mult la persoana a 3-a]

agradar: agrado, agrades, agrada, agradem, agradeu, agraden / vaig agradar / he agradat /

agradava / agradaré / agradi / agradés / agrada! (a plăcea)


Aceste cuvinte se află printre elementele fundamentale ale structurii lingvistice cata-

lane, care apar cu mare frecvenţă în texte.

Cuvintele pe fond închis sunt "cuvinte de profil" ale limbii catalane.

a (al, als) la, spre (+ articol hotărât) [PR]

abans înainte [fr. avant]acabar a termina [fr. achever]

agradar a plăcea

així aşa [sp. así, fr. ainsi]

això aceasta (neutru)

això mateix chiar aşaallà acolo [fr. là]

algú cineva

algun vreun [≠ fr. aucun ‘nici un’]amb cu

amunt sus [a + munt = sus pe munte]

anar a merge [it. andare]

aquell, -a acel

aquest, -a acestaquí aici [PR]

ara acum

baix, -a jos, scund [fr. bas, sp. bajo, pg. baixo]


150

bé, ben bine [PR]

bo, bon, bona bun [PR]

cada fiecare

cal (inf: caldre) trebuie (comp. cu fr. il faut)

com cum [fr. comme, it. come]

(una) cosa (un) lucru, ceva [PR]darrera în spate [fr. derrière]

davant în faţă [fr. devant]

de, d’ (del, dels) de, de la, din (+ articol hotărât) [PR]

després după aceea [fr. après, sp. después]

deure a trebui, a datora [fr. devoir, sp. deber, it. dovere]

dins, dintre în, înăuntru [fr. (de)dans, sp. dentro]

dir a spune, a zice

donar a da

doncs deci, prin urmare, atunci [fr. donc, it. dunque]

el, l’ → -l [PR]ell → el [PR]em (me, ‘m, m’) → eu [PR]en în [PR]

en (ne, ‘n, n’) de acolo, despre aceasta [fr. en, it. ne]

encara încă [fr. encore, it. ancora]

ens (nos, ‘ns) → noi [PR]entre între, printre [PR]

es (se, ‘s, s’); → se [PR]et (te, ‘t, t’) → tu [PR]fer a face [PR]

fins până [it. fino a]fora afară [sp. fuera, it. fuori, fr. (de)hors]

(la) gent lumea, oamenii

gran mare

haver a avea [PR]

hi aici, acolo [fr. y, sp. ahí]ho aceasta (neutru) [cf. ad hoc]

i şija deja [fr. (dé)jà, sp. ya, it. già)

jo → eu [PR]li → el [PR](el) lloc locul

mai niciodată, vreodată (fr. jamais, it. non … mai)

mal rău

mateix,-a însuşi, acelaşi [fr. même, it. medesimo]menys mai puţinmés mai mult [cf. pg. mais, sp. más]

meu, meva (meua) → meu [PR](una) mica ceva, un pic, puţin [cf. fr. ne … mie]

molt, -a mult, foarte

ningú nimeni

nosaltres → noi [sp. nosotros, fr. nous + autres]o sau [fr. ou, it. o]

on unde, încotro [sp. donde, pg. onde]

(la) part partea

passar a trece

per (pel, pels), per a (peral, per als)

pentru (+ articol hotărât)

perque pentru că [it. perché]per què? de ce? [fr. pourquoi, sp. porqué]petit,-a mic [fr. petit]

poc,-a puţin [PR]

poder a putea

posar a pune


151

potser poate [pot ‘poate’ + ser ‘a fi’; fr. peut-être]

prendre a lua [PR]

primer,-a primul; mai întâi, mai înainte

qual → carequan când [PR]

quant cât

que → careque că [PR]

què? → ce? [PR]qui? → cine? [PR]qui → careres nimic [fr. rien]

saber a ştisempre întotdeauna [it. sempre, sp. siempre]sense fără [it. senza, fr. sans]

senyor,-a domn, doamnăser (=esser) a fi [PR]

seu, seva (seua) → său [PR]si dacăsí da

sobre pe, peste

sovint deseori [fr. souvent]

tal atare [PR]

tan atât de [PR]

tant atât [PR]

tenir a avea, a ţine [PR]

teu, teva (teua) → tău [PR]tu → tu [PR]u unu [PR]un, una → un [PR]

us (vos) → voi [PR](la) vegada dată, oarăvenir a veni [PR]

voler a vrea [fr. vouloir, it. volere]

vos (us) → voi [PR]vós → dumneavoastră [PR]vosaltres → voi [sp. vosotros, fr. vous + autres]vostè → dumneavoastră [< vostra mercè ‘înălţimea voastră’; sp. usted]


152

6.4. Miniportret al limbii spaniole


Domeniul în care se vorbeşte limba spaniolă cuprinde Spania şi întreaga AmericăLatină, din sudul Statelor Unite până în sudul Argentinei şi al statului Chile – cu

excepţia Braziliei, a celor două Guyane, a Surinamului şi a insulelor Caraibe. ÎnSpania limba spaniolă este pentru aproape 3/4 din populaţie (cca 30 milioane) limbămaternă, pentru ceva mai mult de 1/4 (peste 10 milioane) o a doua limbă sau “a doua

limbă maternă”. În America Latină spaniola este vorbită de 300 milioane de oameni,

în timp ce pentru o mică parte a populaţiei de origine indiană, pe domenii întinse înspecial în Bolivia, Peru, Ecuador, Paraguay şi Mexic ea este numai a doua limbă.

Hispanofoniei latino-americane îi aparţin şi cele peste 20 milioane de vorbitori din

Statele Unite (în special în statele din sud). În alte părţi ale globului mai vorbesc

spaniola 2 până la 3 milioane în Filipine (cedând însă locul englezei şi limbii

tagalog) şi o jumătate de milion în Africa ecuatorială, de vest şi de nord. Spaniola

este, înaintea francezei şi portughezei, una dintre cele trei limbi romanice răspândite

în toată lumea, iar ca frecvenţă este, după chineză şi engleză, a treia limbă din lume.


Spaniola s-a dezvoltat la început într-un mic ţinut al Vechii Castilii de astăzi (de aici

şi denumirea de castellano folosită ca sinonim pentru español) şi anume în jurul

localităţii Burgos şi în ţinutul aşezat la nord de acesta. În iureşul “reconquistei”, al

redobândirii teritoriilor cucerite de arabi în sec. 8, limba spaniolă s-a răspândit ca un

evantai către sud. Din acea vreme s-au păstrat până astăzi în vocabularul spaniol

actual cca 1000 de cuvinte arabe (recunoscute prin aceea că încep cu articolul arab

«a(l)»). Faţă de acestea, substratele preromanice (limba iberică şi celtică) şisuperstratul germanic au lăsat puţine urme.

Primele dovezi de spaniolă păstrate sunt glosele din sec. 10 şi 11. Din sec. 11 şi 12

provin versuri scurte (jarchas) şi prima epopee, El cantar de Mio Cid. Alfons cel Înţe-

lept a fost factorul determinant în formarea unei limbi spaniole cultivate, redactând

împreună cu colaboratorii săi numeroase lucrări istorice, juridice şi ştiinţifice (în ma-

joritate traduceri ale operelor orientale), consolidând în acelaşi timp o normă pentru

limba folosită în cancelaria regală. Nebrija a compus în 1492 Gramatica de la lengua

castellana, în acelaşi an în care, datorită descoperirii Americii de către Columb, limbii

spaniole i s-a oferit o posibilitate de expansiune nebănuită până atunci.

• Perioada de înflorire din sec. 16 şi 17, colonizarea

Limba spaniolă a dobândit structura sa fonetică actuală începând cu a doua jumătate a

sec. 16. În timp ce în regatul Castilia-Leon, literatura a cunoscut o perioadă înfloritoare

în sec. 16 şi 17 (Don Quijote de Cervantes, Lope de Vega şi teatrul lui Calderón, creaţiipoetice de mare importanţă), spaniola s-a răspândit în America Centrală şi de sud (cu


153

excepţia Braziliei) precum şi în nord, până în California (San Francisco, Los Angeles) şiTexas, care au revenit apoi Statelor Unite.

În Peninsula Iberică, limba spaniolă a absorbit, între sec. 13–15, mari părţi din domeniile

în care se vorbeau varietăţi ca leoneza şi aragoneza, sau mozaraba (Andaluzia).

În partea vestică a Peninsulei Iberice s-au impus portugheza şi limba galego, în şesimea

estică – catalana, iar în nord s-a continuat limba bască.În America Centrală şi de Sud s-au menţinut multe dintre limbile indienilor, vorbite ca

limbi materne de un număr mare de locutori (de ex. quechua, 8–10 milioane).

Real Academia Española, instituţie înfiinţată în 1713 după model francez, a servit la nor-

marea şi cultivarea limbii, iar în 1815 a stabilit grafia, în esenţă valabilă şi astăzi.

• Limba spaniolă actualăPrin emanciparea statelor din America de Sud şi, de curând, prin explozia demograficăîn această parte a globului, spaniola a devenit, din punctul de vedere al numărului de

vorbitori, una dintre limbile mondiale dominante. Ponderea multor state vorbitoare de

spaniolă în ONU s-a materializat în alegerea unui peruan drept secretar general (Pérez de

Cuellar, 1982–1991). Limba spaniolă a căpătat însă prestigiu în special prin literatura

latino-americană a sec. 20. Caracteristic pentru avântul senzaţional al literaturii latino-

americane a fost faptul că la acest succes mondial au contribuit autori din cele mai

diverse ţări: Gabriel García Márquez (Columbia), Jorge Luís Borges şi Julio Cortázar

(Argentina), Mario Vargas Llosa (Perú), Alejo Carpentier (Cuba), Octavio Paz şi Carlos

Fuentes (Mexic), iar în domeniul liricii Pablo Neruda (Chile) etc.

6.4.3. Varietăţi ale limbii spaniole

Limba spaniolă a cristalizat în interiorul unităţii sale evidente două norme, una

europeano-spaniolă şi una hispano-americană, care se deosebesc prin pronunţia lui

ce, ci şi a lui z: s interdental (ca în engleză think) în norma spaniolă cultă şi s dental

în America Latină. Aceste două norme coexistă şi în Spania, deoarece norma

spaniolei culte se limitează la Castilia şi la nordul ţării, iar în Andaluzia ce, ci şi z se

realizează majoritar ca s. Se poate spune, în general, că multe dintre particularităţilecare par a fi specifice Americii de Sud existau deja în varietăţile dialectale din

Spania. Spaniola americană a preluat, înainte de toate în domeniul lexical, în cursul

adaptării la realităţi teritoriale, nume pentru obiecte noi şi a cristalizat de asemenea

caracteristici regionale specifice. Astfel de caracteristici există şi în gramatică (de

exemplu, formele de politeţe, forme verbale), fără să afecteze omogenitatea relativăa varietăţii hispano-americane şi fără să împiedice posibilitatea de comunicare.


6 . 4 . 4 . 1 P r o nun ţ ia ş i g ra fia

Grafia spaniolă se străduieşte să redea exact pronunţia. Sistemul vocalic este deosebit

de simplu, chiar redus în comparaţie cu celelalte limbi romanice: există numai cinci


154

vocale care se pronunţă toate cu lungime şi deschidere medii, asemănător cu pronun-

ţarea celor cinci vocale fundamentale din limba română. Pentru consoane existăcâteva grafii specifice cărora le corespund articulaţii specifice:

ñ [b], ca fr. gn (Cognac).

ll [~]: llama, Vargas Llosa, sau se realizează mai simplu, [j].

ch [ts]: Che Guevara, ca rom. ce, ci.

Ll şi ch au valori proprii ca litere în alfabetul spaniol şi se ordonează după l şi c.

j, g [w], deci gutural; la fel se pronunţă ge, gi: [we, wi]; în ga, go, gu se

pronunţă [g]; pentru a pronunţa [ge], [gi] (rom. ghe, ghi) se scrie gue, gui.

s, c, z În hispano-americană toate cele trei litere (cu excepţia lui c înainte de a, o,

u) se pronunţă ca un [s]. În Castilia şi în nordul Spaniei această pronunţare

este valabilă numai pentru s. C înainte de e, i, ca şi z înaintea tuturor

vocalelor se pronunţă interdental [g], ca în engl. th din thick. C înainte de

a, o, u se pronunţă [k]; pentru a pronunţa [ke, ki] se scrie que, qui.

Câteva particularităţi mai puţin importante sunt:

h Nu se pronunţă.

rr Se pronunţă cu o vibraţie mai puternică.

v Intervocalic, se pronunţă [”] (un v pronunţat cu ambele buze), iar la

începutul cuvântului [b].

b, g, d Intervocalice, nu se pronunţă oclusiv, ci fricativ: b – [”], d – [—] (ca th

englezesc din this, those), g – [S] (g fricativ).

Locul accentului este indicat de grafia cuvântului: o vocală care poartă un accent gra-

fic (întotdeauna un accent ascuţit) se pronunţă accentuat; dacă nu există nici un accent

grafic, cuvântul poartă accentul pe ultima silabă, cu excepţia cazului în care cuvântul

se termină cu o vocală sau cu o vocală precedată de un -s sau de un -n, când se

accentuează pe penultima silabă.

6 . 4 . 4 . 2 S t r u c t u ra ca r ac t e r is t ică a cuvint e lo r

Spaniola este percepută ca o limbă cu articulaţie uniformă şi deosebit de clară şiaceastă percepţie se datorează în primul rând numărului mic de vocale diferite.

Impresia că spaniola ar fi o limbă mai puţin melodioasă decât italiana se bazează pe

prezenţa unora dintre sunetele consonantice menţionate până aici şi inexistente încelelalte limbi romanice: [w] – Jorge [‘worwe] şi [g]. Pe de altă parte, din spaniolălipsesc o serie de fricative şi africate, surde au sonore, pe care le au alte limbi

romanice: z (it., port., cat. rosa, fr. rose, rom. zace), [s] (rom. şarpe, fr. chef); [‚] (rom.

mijloc, fr. jour), [d‚] (rom. genunchi, it. giorno, cat. mitja).

Semne caracteristice relevante pentru cuvintele spaniole în comparaţie cu alte limbi

romanice sunt în special următoarele:

– diftongarea sunetelor latine accentuate e şi o la ie şi ue: festa > fiesta, terra >

tierra; bonus > bueno, forte > fuerte; aceşti diftongi sunt în general accentuaţi;– pierderea lui f- iniţial care devine -h mut: facere > hacer, ferrum > hierro;

– cl-, fl-, pl- iniţiale devin ll- [~]: clave > llave, flamma > llama, planus > llano;


155

– -ct- trece la ch [ts]: octo devine ocho, nocte > noche;

– un -li- romanic trece la j [w]: filius (it. figlio) > hijo, folia (it. foglia) > hoja;

– terminaţia în consoană apare mai des decât în italiană, deoarece în spaniolă lipseş-te -e după r, l, n, s, t, d. În aceste cazuri, cuvântul spaniol are o silabă mai puţindecât italiana; totuşi, spaniola are mai multe terminaţii vocalice decât catalana.

În spaniolă poziţia accentului are o importanţă hotărâtoare: líquido (‘lichid’), liquido

(‘lichidez’), liquidó (‘a lichidat’).


(Cele mai frecvente cuvinte: cca 400 cuvinte)


cerouno, una once veintiunodos doce veinte veintidos doscientos, -astres trece treinta treinta y uno trescientos, -ascuatro catorce cuarenta cuatrocientos, -ascinco quince cincuenta quinientos, -asseis dieciséis sesenta seiscientos, -assiete diecisiete setenta setecientos, -asocho dieciocho ochenta ochocientos, -asnueve diecinueve noventa novecientos, -asdiez cien(to) mil / dos mil un millón / dos -es.

[Numeralele 11–15 se termină în -ce; 16–19 încep cu dieci-; 20 se termină în -einte,

30 în -einta, 40–90 în -enta.]

Numeralele ordinale sunt: primer(o), -a (1), segundo, -a (2), tercer(o), -a (3), quarto,

-a (4), quinto, -a (5), sexto, -a (6), sé(p)timo, -a (7), octavo, -a (8), no(ve)no, -a (9),

décimo, -a (10); peste 10 ele sunt înlocuite în mod obişnuit cu numeralele cardinale.

medio, semi- (jumătate); la mitad (jumătatea); un tercio (o treime); un cuarto (un

sfert), doble (dublu).

6 . 4 . 5 . 2 Ar t ico le le

Articolul masculin: el, los (sing. / pl.); articol neutru: lo (lo bueno ‘partea bună’);Se combină cu prepoziţii: del, al.

Articolul feminin: la, las (sing. / pl.)

un, una (un, o) / unos, unas (nişte).

6 . 4 . 5 . 3 De, l a : P r epo z iţ ii

a (la) / de (de, de la, din) / para (pentru) / en (în) / dentro de (dintre) / por (prin);

con (cu) / sin (fără) / contra (împotriva) / fuera (de) (în afară de) / hasta (până (la));

entre (între) / sobre (pe, peste) / (de)bajo (de) (sub)

delante de (înaintea) / detrás de (înapoia) / antes de (înainte de) / después de (după) /

desde (de) / durante (în timpul);

al lado de (alături) / alrededor de (împrejurul) / hacia (spre, către);

� hace un año (acum un an).


156

6 . 4 . 5 . 4 Oră , z i , an : Împă r ţ ir ea t impu lu i

el segundo / el minuto / un cuarto de hora (un sfert de oră) / una media hora / la hora;

las once y veinte (11.20) / las dieciséis treinta (16.30);

el día (ziua) / la mañana (dimineaţa) / la tarde (după amiaza / seara) / la noche

(noaptea);

buenos días, buenas tardes (bună ziua) / buenas noches (bună seara / noapte bună);

la semana (săptămâna): lunes, martes, miércoles, jueves, viernes, sábado, domingo

[primele cinci zile ale săptămânii se termină în -es];

el mes (luna): enero, febrero, marzo, abril, mayo, junio, julio, agosto, septiembre,

octubre, noviembre, diciembre;

estación, temporada (anotimpul): la primavera / el verano / el otoño / el invierno;

días de fiesta: Pascua (Paşte) / Pentecostés, Pascua Florida (Rusalii) / Navidad

(Crăciun);

año (an) / siglo (secol);

el tiempo (timpul) / el momento / una vez (o dată), dos veces (de două ori).


los padres (părinţii); padre, madre (tată, mamă) / abuelo, -a (bunic, -ă);

hijo,-a (fiu, fiică) / nieto, -a (nepot, nepoată de bunic);

hermano, -a (frate, soră) / tío, -a (unchi, mătuşă);

primo, -a (văr, verişoară) / sobrino, -a (nepot, nepoată);

marido, esposa (soţ, soţie) / hombre, mujer (om / bărbat, femeie);

señor, señora (domn, doamnă) / niño, muchacho, -a, chico, -a (copil, băiat, fată);

familia / la gente (familie / lume, oameni) / pueblo (popor) / nación.


el mundo (lumea) / la tierra (pământul) / el país (ţara) / la ciudad (oraşul) / el lugar

(locul) / la casa (casa) / la calle (strada) / la plaza (piaţa);

el agua (apa) / la luz (lumina) / el sol (soarele) / el fuego (focul);

la vida (viaţa) / la fuerza (forţa) / el trabajo (munca) / la obra (opera);

la parte (partea) / el fin (sfârşitul);

la cosa (lucrul) / la idea / la palabra (cuvântul) / el nombre, apellido (numele) /

número, cifra (număr, cifră) / la verdad (adevărul).

[Aproape toate substantivele în -a, -dad, -ión sunt de genul feminin, în -o şi consoanăse termină majoritatea substantivelor masculine. Substantivele (ca şi adjectivele)

formează pluralul prin alipirea unui -(e)s.]

6 . 4 . 5 . 7 B un , rău : ce le mai fr ecvent e ad jec t ive

gran(de), pequeño, -a (mare, mic) / mucho, poco (mult, puţin);

bueno (bun) / mal(o) (rău);

nuevo, joven, viejo (nou, tânăr, vechi / bătrân) / alto, bajo (înalt, jos / scund);

Comparaţia adjectivelor: más más alto (mai înalt)


157

– superlativ: el / la más el más alto (cel mai înalt)

Forme neregulate frecvente: mejor (mai bine); peor (mai rău); menor (mai mic).


y (şi) / o (sau) / que (că) / si (dacă) / cuando (când) / porque (pentru că) / pero (dar) /

como (cum) / mientras (pe când) / sin que (fără ca) / aunque (deşi) / ni… ni… (nici…nici…);

no (nu) / sí (da);

quizás (poate) / también (de asemenea);

Negaţie: no … nada (nimic) no … nunca, no … jamás (niciodată), no … más (nu mai).


Pronumele personale Posesive

NOM DAT / AC

nom. acc. neacc. adjectivale pronominale

yo a mí me mi, mis el / la / lo / los / las mío, -a, -s

tú a ti te tu, tus el / la / lo / los / las tuyo, -a, -s

él a él le / lo su, sus el / la / lo / los / las suyo, -a, -s

ella a ella le / la su, sus el / la / lo / los / las suyo, -a, -s

nosotros, -as a nosotros nos nuestro, -a, -s el / la / lo / los / las nuestro, -a, -s

vosotros, -as a vosotros os vuestro, -a, -s el / la / lo / los / las vuestro, -a, -s

ellos a ellos les / los su, sus el / la / lo / los / las suyo, -a, -s

ellas a ellas les / las su, sus el / la / lo / los / las suyo, -a, -s

Formele de politeţe sunt: usted, ustedes (Vd., Vds.) + persoana a 3-a a verbului

singular, respectiv plural.

Pronumele reflexive se deosebesc de cele personale numai la persoana a 3-a:

neaccentuat – se, accentuat – sí. Se + verb la persoana a 3-a se foloseşte şi cu valoare

impersonală: se hace (se face).

6 . 4 . 5 . 10 A ces ta , c ine , care…

Demonstrative:

éste, -s, ésta,-s, esto (acest(a) de aici)

ése,-s, ésa,-s, eso (acest(a) de acolo)

aquél,-los, aquélla, -s, aquéllo (acel(a))

Interogative:

¿qué?, ¿de qué?, ¿a (para) qué?, ¿porqué? (ce?, despre ce?, la ce?, de ce?);

¿quién (quiénes)?, ¿de quién?, ¿a quién?, ¿con quién?, ¿a quién? (cine?, al cui?,

cui?, cu cine?, pe cine?);

¿cuál, -es? (care?);

¿cuyo? (al cui);

¿cómo? (cum?), ¿dónde? (unde?), ¿cuándo? (când?), ¿cuánto? (cât?).


158

Relative:

que, el / la / lo cual (care);

cuyo (al cărui);

a quién, -es (cui, pe care); de quien (de care).


todo, -a, -s (tot) / cada (fiecare) / algun(o), -a, -s (vreun) / ningun(o), -a (nici un) /

nadie (nimeni) / nada (nimic), solo, -a (singur);

otro, -a, -s (alt) / mismo, -a, -s (acelaşi) / tal, -es (astfel de);


Loc

aquí (aici) / allá, allí (acolo);

arriba, encima (sus, deasupra) / abajo, debajo (jos, dedesubt);

delante (în faţă), adelante (înainte) / detrás, hacia atrás (înapoi);

dentro (înăuntru) / (a)fuera (afară);

al lado (alături), cerca (aproape) / lejos (departe) / en ninguna parte (nicăieri);

a la izquierda / a la derecha (la stânga /la dreapta), todo recto, siempre derecho (drept

înainte).

Timp

hoy (astăzi) / mañana (mâine) / pasado mañana (poimâine) / ayer (ieri) / anteayer

(alaltăieri);

antes (înainte, mai devreme) / después (apoi) / ahora (acum) / ahora mismo, en segui-

da (imediat) / pronto, dentro de poco (curând) / luego (atunci, după aceea);

temprano (devreme) / tarde (târziu) / de repente (deodată);

nunca, jamás (niciodată) / a veces (uneori) / de vez en cuando (din când în când) /

muchas veces (deseori) / siempre, cada vez (întotdeauna);

ya (deja); aún, todavía (încă); mientras (tanto), entretanto (între timp);

despacio, lentamente (încet) / rápido, de prisa (repede).

Cantitate

apenas (abia) / poco (puţin) / bastante (destul) / mucho (mult) / demasiado (prea

mult);

tan(to) (atât (de mult)) / así, de tal manera (aşa);

más (mai) / menos (mai puţin) / solamente, sólo (numai) / casi (aproape).


[ordonate după câmpuri de semnificaţie](Prezent / 3 forme de trecut / viitor / subjonctiv prezent)

ser: soy, eres, es, somos, sois, son / era / fui / he sido / seré / sea (a fi)

estar: estoy, estás, está, estamos, estáis, están / estaba / estuve / he estado / estaré / esté (a fi, a se

afla)

haber: he, has, ha, hemos, habéis, han / había/ hube / he habido / haré / haya (a avea) [hay (se

află); hay que (trebuie)]


159

tener: tengo, tienes, tiene, tenemos, tenéis, tienen / tenía / tuve / he tenido / tendré / tenga (a avea,

a ţine) [tener que + inf. = a trebui]

ir: voy, vas, va, vamos, váis, van / iba / fui / he ido / iré / vaya (a merge) [ir a + inf. foloseşte şipentru formarea viitorului]

venir: vengo, vienes, viene, venimos, ven ís, vienen / venía / vine / he venido / vendré / venga (a

veni)

hacer: hago, haces, hace, hacemos, hacéis, hacen / hacía / hize / he hecho / haré / haga (a face)

poder: puedo, puedes, puede, podemos, podéis, pueden / podía / pude / he podido / podré / pueda(a putea)

querer: quiero, quieres, quiere, queremos, queréis, quieren / quería / quise / he querido / querré /

quiera (a vrea)

deber: debo, debes, debe, debemos, debéis, deben / debía / debí / he debido / deberé / deba (a

trebui)

decir: digo, dices, dice, decimos, decís, dicen / decía / dije / he dicho / diré / diga (a spune, a zice)

hablar: hablo, hablas, habla, hablamos, habláis, hablan / hablaba / hablé / he hablado / hablaré /

hable (a vorbi)

llamar: llamo, llamas, llama, llamamos, llamáis, llaman / llamaba / llamé / he llamado / llamaré /

llame (a chema, a numi)

saber: sé, sabes, sabe, sabemos, sabéis, saben / sabía / supe / he sabido / sabré / sepa (a şti)creer: creo, crees, cree, creemos, creéis, creen / creía / creí, creiste, creyó / he creido / creeré /

crea (a crede)

ver: veo, ves, ve, vemos, veis, ven / veía / vi, viste, vio / he visto / veré / vea (a vedea)

dar: doy, das, da, damos, dais, dan / daba / di, diste, dio / he dado / daré / dé (a da)

llevar: llevo, llevas, lleva, llevamos, lleváis, llevan / llevaba / llevé / he llevado / llevaré / lleve (a

lua)

poner: pongo, pones, pone, ponemos, ponéis, ponen / ponía / puse / he puesto/ pondré / ponga (a

pune, a aşeza)

dejar: dejo, dejas, deja, dejamos, dejáis, dejan / dejaba / dejé / he dejado / dejaré / deje (a lăsa)


Aceste cuvinte se află printre elementele fundamentale ale structurii lingvistice spa-

niole, care apar cu mare frecvenţă în texte.

Cuvintele scrise pe fond închis sunt "cuvinte de profil" ale limbii spaniole.

a (al) ‘dativ’, la (+ articol hotărât) [PR]

acabar a termina [fr. achever]

ahí, allí, allá acolo

ahora acum [a + hora; ≠ fr. alors, it. allora]algo ceva

alguno, -a, -s vreun [≠ fr. aucun]antes (de) înainte(a)

aquel, -la; aquél, -la acel(a)

aquí aici (it. qui) [PR]

aún chiar

aunque deşibajo jos, scund; sub

bien bine [PR]

buen(-o), -a, -s bun [PR]cada fiecare

como; ¿como? ca şi; cum? [PR]

con cu

cosa lucru [PR]

¿cuál, -es?; (art. +) cual, -es → care?, care [PR]¿cuándo?; cuando când?, când [PR]

¿cuánto?; cuanto, -a, -s cât?; cât [PR]

¿cúyo, -a?; cuyo, -a, -s al cui?; al cărui

dar a da [PR]


160

de ‘genitiv’, de, de la, din (+ articol hotărât) [PR]

deber a trebui, a datora (it. dovere, fr. devoir)

decir a spune, a zice [PR]

delante (de) înainte(a)

dentro înăuntru

después apoidetrás înapoi

¿dónde?; donde unde?; unde [ptg. onde]

el; él, ellos, ella, -s → -l; → ea [PR]en în [PR]

encima deasupra

entonces atunci

entre între, printre [PR]

ese, -a / ése, -a / éso acest(a) de acolo; aceasta

este, -a / éste, -a / ésto acest(a) de aici; aceasta

estar a fi, a se afla [PR]

fuera (de) afară, în afară de [it. fuori]

gran, grande mare [PR]

gustar a plăcea, a gustahaber a avea [PR]

hacer a face [PR]

hacia spre, către

hasta / hasta que până (ce)

hay / hay que există [fr. il y a] / trebuie

ir a merge [fr. j’irai]

jamás niciodată [fr. jamais]

la, las → -l; → ea [PR]le, les → el [PR]lo, los → l; → el(el) lugar locul

más mai [ptg. mais]

me, mí → eu [PR]mi(s)/ (el) mio → meu [PR](el / lo / la) mismo, -a acelaşi [fr. même, it. medesimo]

mucho mult

muy foarte

nada nimic [ptg. nada]

nadie nimeniningún, ninguno, -a nici un [ptg. nenhum]

no nu [PR]

nos → noi [PR]nosotros, -as → noi [PR](el) nuestro, -a, -s → nostru [PR]nunca niciodatăo, u sau [PR]

os → voi [PR]otro, -a, -s alt [PR]

para pentru [ptg. para]

(la) parte parte(a) [PR]

pasar a trece [fr. passer] [PR]

pequeño, -a mic [ptg. pequeno]

poco, -a, -s puţin [PR]

poder a putea [PR]

poner a pune, a aşeza [PR]

por prin, pentru [PR]¿por qué? de ce? [PR]

porque pentru că [PR]

primer(o), -a primul [PR]

pues apoi [PR]


161

¿qué? / que → ce? → care [PR]querer a vrea, a plăcea

¿quién, -es? / quien → cine?; → caresaber a şti [PR]

se, sí → se [PR]seguir a continua

(el) señor / (la) señora domn / doamnă [fr. seigneur]

ser a fi [PR]

si dacăsí da

siempre întotdeauna [it. sempre]sin fărăsobre pe [it. sopra]

su, -s; suyo, -a, -s → său [PR]tal asemenea [PR]

también de asemenea (< tan + bien = la fel de bine)

tan atât de

tanto, -a, -s atât (de mult)

te, ti → tu [PR]tener / tener que a avea, a ţine / a trebui [PR]

todo, -a, -s tot [PR]

tomar a lua

tu, -s; (el) tuyo, -a, -s → tău [PR]tú → tu [PR]un, -a, unos, -as → un; un(u) [PR]usted, ustedes; Vd., Vds. → dumneavoastră (< vuestra merced ‘domnia voastră’)venir a veni [PR]

(una) vez (o) datăvolver a + inf a face din nou

vosotros, -as → voi [PR]vuestro, -a, -s → vostru [PR]y (e) şi [PR]

ya deja

yo → eu [PR]


162

6.5. Miniportret al limbii portugheze


Portugheza este vorbită în Portugalia, inclusiv în Madeira şi în Azore, de 10 milioane

de vorbitori, iar în restul Europei de 700.000 euro-migranţi. Importanţa internaţionalăa căpătat-o în special datorită Braziliei, cu cele 150 milioane de vorbitori. În afară de

aceasta, portugheza este limbă oficială în alte cinci ţări lusofone, adică în ţările

vorbitoare de portugheză, din Africa: Angola (10 mil. locuitori), Mozambic (16 mil.

locuitori), Guineea-Bissau (1 mil.), insulele Capului Verde (400.000 locuitori), São

Tomé şi Príncipe (130.000 locuitori).

În timp ce Portugalia este monolingvă, iar în Brazilia multilingvismul există numai

regiunile de graniţă şi în grupuri de imigranţi, în Angola, Guineea-Bissau şiMozambic, domină multilingvisimul (portugheză alături de limbi africane). În insulele

Capului Verde, în São Tomé şi Príncipe, parţial în Guineea-Bissau, se vorbesc, alături

de portugheză, diverse varietăţi ale limbii creole (crioulo) bazate pe portugheză.

Probabil că numărul total de vorbitori de portugheză se ridică la circa 170 milioane,

printre aceştia incluzându-i şi pe cei din spaţiul asiatic: Goa (India), Macao (China) şiîn special Timorul de est (actualmente anexat de Indonezia).


Romanii au putut deveni stăpâni ai părţii de vest a Peninsulei Iberice abia sub

Augustus, învingând rezistenţa populaţiei lusitane indigene şi întemeind provincia

Lusitania. “Colţul” nordic al Peninsulei Iberice, învecinat direct cu partea dinspre

oceanul Atlantic a Lusitaniei, a devenit în 214 d. Chr. o provincie separată cu

numele de Gallaecia.

După migraţia popoarelor şi atacul berberilor şi arabilor (711) care au ocupat cea

mai mare parte a Peninsulei Iberice, a urmat “Reconquista” (recucerirea) care a înce-

put din regatele nordice (Asturia şi Leon). Astfel s-a “transportat” timp de cinci se-

cole către sud, limba romană vulgară, galego-português, vorbită în nord-vestul ex-

trem, din Galicia, până în Algarve, fâşia de coastă sudică a Portugaliei. Regatul Por-

tugaliei, care a luat fiinţă după desprinderea de regatul Castilia-Leon (sec. 12), a de-

săvârşit singur recucerirea (până în 1249) şi s-a delimitat astfel politic şi lingvistic de

Castilia. În timp ce pe întinsul acestui regat s-a putut stabili o normă lingvistică uni-

tară, Galicia (care în 1230 a ajuns, împreună cu Leon, sub dominaţia Castiliei), nu a

participat la această dezvoltare. Începând din sec. 15, 16 particularităţile limbii por-

tugheze nu mai sunt adoptate în Galicia (de ex., diftongul nazal final tipic ão).

Remarcabil este faptul că galiciano-portugheza a fost folosită ca limbă a liricii şi înregiunea castiliană până în sec. 13, 14 şi că, de exemplu, Alfons cel Înţelept, regele

Castiliei a scris poezie în galego-portugheză.


163

• Portugheza ca limbă a comerţului mondial

În secolele 15, 16 şi 17, limba portugheză s-a răspândit în jurul Africii, pe ţărmurile

Indiei până în Indonezia şi sudul Chinei (şi chiar până în Japonia), unde a dominat

drept lingua franca. Descoperirea Americii în 1492 de către Columb ne face uneori

să uităm că, încă de la începutul secolului, Portugalia explorase oceanul Atlantic

spre sud: Madeira (1418), Azorele (1432), insulele Capului Verde (1457), vărsarea

fluviului Congo (1482). Prin înconjurarea sudului Africii, la 1487, s-a deschis calea

către oceanul Indian: Vasco da Gama a ajuns în India în 1497–1498. Pe ţărmurile

oceanului Indian au apărut bastioane ale puterii comerciale portugheze: Goa, coasta

Malabar, Singapore, peninsula Malaca, insulele Moluce. În 1514–1517 portughezii

au ajuns în sudul Chinei. În 1557 au întemeiat Macao. Până în sec. 17, portugheza a

fost limba dominantă pe ţărmurile Africii şi Asiei. În vremea marilor descoperiri

geografice, cei mai buni conducători de corabie vorbeau (alături de arabă) limba

Portugaliei. Limba actuală a Indoneziei are în inventarul său lexical o abundenţă de

cuvinte împrumutate din portugheză; chiar şi izolata Japonie datorează primele sale

cuvinte europene, prin împrumut, limbii portugheze a călugărilor iezuiţi.O dată cu concurenţa noilor puteri coloniale care se ridicau, influenţa portughezei înAsia a început să scadă treptat şi, din sec. 18, s-a limitat mai ales la domeniile colo-

niale din Africa.

• Limba Lumii Noi

Într-un contract încheiat în 1494 în localitatea castiliană Tordesillas, cele două rivale

în descoperirea lumii noi, Portugalia şi Castilia, îşi delimitau sferele de interes la 370

mile vest de insulele Capului Verde. Astfel Brazilia, descoperită la 1500, a căzut în“zona” portugheză, iar cea mai mare parte a Americii de Sud – în cea spaniolă. La

început interesele Portugaliei faţă de “ţara papagalilor”, Brazilia, au fost foarte mici

– bunăstarea Lisabonei rezulta din comerţul cu Asia –, dar, în curând, s-a pus proble-

ma asigurării stăpânirii domeniilor sud-americane care începuseră să îi atragă pe

olandezi şi pe francezi. Pământul a fost exploatat mai întâi pe ţărmuri. Comerţul cu

populaţia indiană era puţin atractiv. Apoi, aducerea sclavilor africani de pe coasta de

vest şi din interiorul continentului negru a permis coloniştilor, prin cultivarea trestiei

de zahăr, să prindă rădăcini în Lumea Nouă. Pentru extinderea ulterioară a ţinuturi-

lor în care se vorbea portugheza în America de Sud a fost hotărâtor faptul că, în de-

cursul secolelor ce au urmat, Brazilia a depăşit liniştită spre vest, linia stabilită la

Tordesillas (care trece pe meridianul de la vărsarea Amazonului până la vest de São

Paolo) şi în final şi-a asigurat un teritoriu aproape de trei ori mai mare.

6.5.3. Varietăţi ale limbii portugheze

De la întemeierea regatului Portugaliei, din centrul politico-cultural Lisabona

(Santarem-Coimbra) au radiat tendinţele de normare a limbii. Comparativ cu alte

limbi, diversificarea dialectală a limbii portugheze este din această cauză, astăzi,

foarte scăzută, limba portugheză cultă din Portugalia prezentând o deosebită


164

omogenitate. Totuşi, prin extinderea colonialismului lingvistic portughez, s-au

dezvoltat varietăţi în ţinuturile de peste ocean.

• Portugheza brazilianăÎn societatea colonială braziliană numai o elită restrânsă avea studii. Limba portu-

gheză din Brazilia s-a caracterizat astfel printr-o puternică dinamică proprie, provo-

cată de contactul cu limbile numeroaselor etnii din Africa şi America. Pe de o parte,

limba vorbită s-a îndepărtat de standardul european şi a dezvoltat particularităţi, pe

de altă parte, de la sfârşitul sec. 18, braziliana nu a mai adoptat schimbările de pro-

nunţare specifice ale portughezei din patria mamă. Şi din punct de vedere politic

Brazilia s-a despărţit de patria mamă, declarându-şi independenţa în 1822. Totuşi va-

rietăţile dezvoltate pe teritoriul brazilian permit intercomunicarea cu portugheza eu-

ropeană. Braziliana prezintă puţine caracteristici (în general simplificatoare) înmorfologie şi sintaxă. Vorbită însă şi ascultată de vorbitori ai altor limbi romanice

(de ex., de spanioli), este mai uşor de înţeles decât portugheza europeană. În lexicon

sunt înregistrate o serie întreagă de “brazilianisme”.

Brasileiro, mai uşor de înţeles decât portugheza europeană, este gata să “recoloniali-

zeze” Portugalia graţie mass-media braziliene, în special prin producţia de filme şiseriale de televiziune, fiind prezent în viaţa de zi cu zi a fiecărui portughez european.

• Limba galego

Limba vorbită în partea cea mai nordică a vestului Peninsulei Iberice, galego, a fost

leagănul portughezei. S-a amintit deja că, încă din sec. 13, Galicia nu a mai format o

unitate politică cu Portugalia, iar modificările realizate treptat în portugheză nu au

fost adoptate de galego, varietate mai conservatoare. În special modificările înpronunţarea portugheză din sec. 18, pe care nici Brazilia nu le-a adoptat, au creat o

diferenţă sensibilă între cele două varietăţi. Dar, printre dialectele galego, cele de

vest, de pe coasta Atlanticului, în special în regiunea de sud a Galiciei, în jurul

ţinutului Ourense, sunt şi astăzi foarte aproape de portugheză.

Galego este considerată astăzi o limbă romanică independentă, datorită unor argu-

mente de ordin lingvistic (în ciuda unei grafii destul de uniforme, se caracterizeazăprin articulaţii caracteristice), dar mai ales pe baza unei hotărâri civice şi politice

care aparţine populaţiei Galiciei. Este limba oficială a regiunii autonome a Galiciei,

apărată ca atare de majoritatea cercurilor academice şi de majoritatea cetăţenilor.

În scopul dobândirii unei competenţe receptive în galego, competenţele receptive înportugheză plus cele în spaniolă conferă o bază deosebit de utilă.


6 . 5 . 4 . 1 P r o nun ţa re ş i g ra fie

Caracteristică pentru portugheză existenţa celor cinci vocale nazale şi a celor trei

diftongi nazali. Există în portugheză şi o serie de diftongi orali descendenţi (cu i sau

u ca al doilea element: pai, soi, fui, pau, meu, viu), care pot fi comparaţi cu diftongii

descendenţi din română; există şi triftongi, cu element nazalizat sau nu.


165

De remarcat este pronunţarea lui s final ca [s], [z] sau [‚] în portugheza europeană.

Este caracteristică pronunţarea mai închisă a vocalelor neaccentuate: a se pronunţă ca

un ă românesc, dar mai deschis: [@], o se pronunţă [u], e devine [i] sau [I].

m, n m, n finale de silabă, nu se pronunţă ca atare; sunt doar semne nazale pentru

vocala care le precedă, şi care se poate pronunţa ca un diftong: tem nu se

pronunţă [*tem], nici [*te)], ci [te)i].˜ Tilda nazalizează vocala sau grupurile de vocale deasupra cărora stă.

Toate cele cinci vocale pot fi nazale: [ã] irmã, [e)¼] tempo, [Z½] fim, [õ] bom,

[5¼] um; pe lângă ele există diftongi nazali: ão (mão), ãe (mães), õe (leões):

[m@½w], [m@½js], [ljõjs].

a, á Portugheza cunoaşte două sunete A: [@] şi [a]: de ex. a casa [@kaz@] (fr. la

maison), dar à casa [akaz@] (fr. à la maison).

e Neaccentuat se pronunţă [I] sau [i] sau tinde să-şi piardă valoarea silabică:

senhores [sInjorIs], desculpe [‘dskulpi].

În cea mai mare parte a Braziliei -e final neaccentuat se pronunţă [i]; în jumă-

tatea sudică acest [i] palatalizează un t sau un d precedent: cidade [si’d@d‚i].o Neaccentuat se pronunţă [u]: os portos [us ‘pDrtus]; în Brazilia trece la [u]

numai dacă este final.

ou [o].

-s Pronunţia lui -s final de silabă depinde de sunetul iniţial al silabei care

urmează:

Dacă nu urmează nimic, se pronunţă [s]; la fel, dacă iniţiala silabei următoare

sau a cuvântului următor este o consoană surdă: estes senhores [estIs sInjorIs].

Dacă urmează o consoană sonoră, devine [‚]: os livros [u‚livrus].

Dacă urmează o vocală, devine [z]: os outros [uzotrus].

In braziliană, s se pronunţă [s] la finală şi [z] înainte de vocală.

x Are mai multe pronunţii. Se pronunţă în general [s] (peixe) sau [z] (existência)

sau chiar [s] (máximo), ocazional [ks] (anexo).

Celelalte convenţii grafice sunt uşor de reţinut:

ç [s], ca în fr.

lh, nh [~] şi [b], sp. ll, ñ; cat. ll, ny; it. gl, gn, în fr. gn; numai în occitană se

foloseşte grafia lh, nh ca în portugheză.

c, g înainte de e şi i se pronunţă [s] respectiv [‚]; înainte de a, o, u: [k] şi [g].

j se pronunţă întotdeauna [‚].qu Grafia qu se pronunţă atât [k] (quente), şi anume înainte de -e şi -i, cât şi

[kw], în latinisme ca quinquenal [kwiŸkwK’na[]. Cea din urmă este mai

curând excepţia. Înainte de a, o, u pronunţia normală este [kw]: quase

[‘kwazi].

r Portughezii din sud şi de la ţară pronunţă r din vârful limbii, ca odinioară; înnord şi ca urmare a influenţei franceze asupra înaltei societăţi se pronunţă un

r franţuzesc. Brazilienii folosesc atât r din vârful limbii, cât şi r francez, înfuncţie de poziţia lui în cuvânt.


166

l În Brazilia -l final se vocalizează la [w]: Brasil [bra’ziu].

După un scurt exerciţiu al nazalelor, al pronunţării vocalelor neaccentuate şi al lui -s,

nu ne va fi greu să citim în portugheză, rar, cu voce tare.

Braziliana din regiunile care nu au adoptat modificările menţionate este şi mai uşoară.

Portugheza europeană este însă vorbită repede, deoarece aici vocalele cu accent se-

cundar tind să-şi piardă silabicitatea sau chiar să dispară, ceea ce nu se poate obţine

decât printr-o obişnuinţă mai îndelungată.


Ca urmare a unei evoluţii fonetice diferite, portugheza (împreună cu galego) se deo-

sebeşte de spaniolă prin păstrarea lui -e şi -o accentuaţi, care în spaniolă diftonghea-

ză la ie şi ue. O altă trăsătură conservatoare este păstrarea diftongului au sub forma

ou, pronunţat [o]: ouro [oru] (aur). Pe de altă parte sunt de remarcat trăsături inova-

toare: în portugheză şi în galego, grupurile pl-, cl-, fl- iniţiale trec la [s], în portughe-

ză apărând astfel sunete diferite de cele existente în spaniolă: flamma devine chama.

Deosebit de caracteristică este, aşa cum s-a amintit, nazalitatea vocalelor înainte de

m sau n şi a diftongilor. Diftongii nazali provin din eliminarea lui n aflat între douăvocale, corpul cuvântului devenind astfel, în comparaţie cu spaniola, mai scurt cu o

silabă: sp. mano, ptg. mão; sp. leones, ptg. leões.

Portugheza tinde de asemenea să elimine silabele înaintea unui accent principal şidupă un accent secundar ca în *gènerál care devine geral.

Pe de altă parte, ca în spaniolă, se adaugă o silabă cuvintelor care încep cu un grup

consonantic de tipul st-, sp-, sc-: estação, especial.


(Cele mai frecvente cca. 400 cuvinte)

6 . 5 . 5 . 1 Un, do i , t re i : Numer e ( Cifr e )

zeroum, uma onze vinte-e-umdois, duas doze vinte vinte-e-dois duzentos, -astrês treze trinta trinta-e-três trezentos, -asquatro catorze quarenta quarenta-e-quatro quatrocentos, -acinco quinze cinquenta quinhentos, -aseis dezasseis sessenta seiscentos, -asete dezassete setenta setecentos, -aoito dezoito oitenta oitocentos, -anove dezanove noventa novecentos, -adez cem (cento) mil / dois mil

um milhão / dois milhões[În Brazilia 14 se scrie şi quatorze.]

[Numeralele 11 – 15 se termină în -ze, 16 – 19 încep cu dez-; la zeci, 20 se terminăîn -inte, 30 în -inta, toate celelate în -enta.]

Numeralele ordinale sunt: primeiro, -a (1), segundo, -a (2), terceiro, -a (3), quarto

(4), quinto (5), sexto (6), sétimo (7), oitavo (8), nono (9), décimo (10) undécimo,


167

décimo primeiro (11) duodécimo, décimo segundo (12). 13–19: décimo + terceiro

etc.; vigésimo (20), trigésimo (30) quadragésimo (40), quinquagésimo (50)

sexuagésimo (60), septuagésimo (70), octagésimo (80), nonagésimo (90), centésimo

(100); milésimo (1000); último (ultim).

meio, -a (jumătate); a metade (jumătatea); um terço (o treime); um quarto (un sfert);

o duplo (dublul); dobro (dublu).

6 . 5 . 5 . 2 Ar t ico le le

Articolul masculin este o, os (sing. / pl.).

Se combină cu prepoziţii: (de + o) → do, (de + os) → dos

(a + o) → ao, (a + os) → aos

(em ‘în’ + o) → no, (em + os) → nos

Articolul feminin este a, as (sing. / pl.)

Se combină cu prepoziţii: (de + a) → da, (de + as) → das

(a + a) → à, (a + as) → às

(em + a) → na, (em + as) → nas

um, uma, (un, o); pl. uns, umas

Se combină cu prepoziţii: dum, duma, duns, dumas

num, numa, nuns, numas.

6 . 5 . 5 . 3 De, l a : P r epo z iţ ii

a (la) / de (de, de la, din) / em (în) / dentro de (în) / para (pentru) / por (prin);

com (cu) / sem (fără) / contra (împotriva) / salvo, menos (în afară de) / até (până(la));

entre (între) / sobre, em cima de (pe, peste) / sob, debaixo de (sub);

diante de (înaintea) / antes de (înainte de) / detrás, atrás de, depois de (după) / desde

(de) / durante (în timpul);

ao lado de (alături) / em volta de, ao redor de (în jurul, împrejurul);

� há, faz um ano (acum un an).


o segundo / o minuto / o quarto de hora (un sfert de oră) / a meia hora / a hora;

as onze e vinte (11.20) / as quatro e meia (4.30), as dezasseis e trinta (16.30);

o dia (ziua) / a manhã (dimineaţa) / a tarde (după-amiaza, seara) / a noite (noaptea);

bom dia (bună ziua) / boa tarde (bună ziua, bună seara) / boa noite (bună seara,

noapte bună);

a semana (săptămâna): segunda-feira (luni), terça-feira (marţi), quarta-feira (mier-

curi), quinta-feira (joi), sexta-feira (vineri), sábado (sâmbătă), domingo (duminică);

o mês (luna): janeiro, fevreiro, março, abril, maio, junho, julho, agosto, setembro,

outubro, novembro, dezembro;

a estação (anotimpul): a primavera / o verão / o outono / o inverno;

dias de festa (sărbători): Páscoa (Paşte) / Pentecostes, Espírito Santo (Rusalii) /

Natal (Crăciun);


168

o ano (anul) / o século (secolul);

o tempo (timpul) / o momento / uma vez (o dată), duas vezes (de două ori).


os pais (părinţii); o pai, a mãe (tatăl, mama) / o avô, a avó (bunicul, bunica);

o filho, a filha (fiul, fiica) / o neto, a neta (nepotul, nepoata – de bunic);

o irmão, a irmã (fratele, sora) / o tio, a tia (unchiul, mătuşa);

o primo, a prima (vărul, verişoara) / o sobrinho, a sobrinha (nepotul, nepoata)

marido, mulher (soţ, soţie) / homem, mulher (bărbat, femeie)

senhor, senhora (domn, doamnă) / meninos, crianças, filhos (copii), rapaz (băiat),

moça, menina (fată)

família / a gente (familie / lume, oameni) / o povo (poporul) / a nação (naţiunea).


o mundo (lumea) / a terra (pământul) / o pais (ţara) / a cidade (oraşul) / o lugar

(locul) / a casa (casa) / a rua (strada) / a praça (piaţa);

a água (apa) / a luz (lumina) / o sol (soarele) / o fogo (focul);

a vida (viaţa) / a força (forţa) / o trabalho (munca) / a obra (opera);

a parte (partea) / o fim (sfârşitul);

a coisa (lucrul) / a ideia (ideea) / a palavra (cuvântul) / o nome (numele) / o número

(numărul) / a verdade (adevărul).


grande, pequeno (mare, mic) / muito, pouco (mult, puţin);

bom, boa (bun) / mau, má (rău) / bonito, -a; lindo, -a (frumos);

novo, jovem, velho (nou, tânăr, vechi / bătrân) / alto, baixo (înalt, jos / scund).

Comparaţia adjectivelor: mais mais lindo (mai frumos)

– la superlativ: o mais o mais lindo (cel mai frumos)

Forme neregulate: melhor (mai bine); pior (mai rău); maior (mai mare).


e (şi) / ou (sau) / que (că) / se (dacă) / quando (când) / porque (pentru că) / mas (dar)

/ pois (deci) / enquanto (pe când) / nem… nem… (nici… nici…);

não înseamnă ‘nu’ şi ‘nici’, sim da;

talvez (poate) / também (şi, chiar) / tão-pouco (nici) / já não (nu mai).



169


NOM DAT / AC

acc. neacc. singular plural

eu me a mim (o) meu, (a) minha (os) meus, (as) minhas

tu te a ti (o) teu, (a) tua (os) teus, (as) tuas

ele lhe / o a ele (o) dele, (a) dele (os) dele, (as) dele

ela lhe / a a ela (o) dela, (a) dela (os) dela, (as) dela

(o) seu, (a) sua (os) seus, (as) suas

nós nos a nós (o) nosso, (a) nossa (os) nossos, (as) -as

vós, vocês vos a vós, vocês (o) vosso, (a) vossa (os) vossos, (as) -as

eles lhes / os a eles (o) deles, (a) deles (os) deles, (as) deles

elas lhes / as a elas (o) delas, (a) delas (os) delas, (as) delas

(o) seu, (a) sua (os) seus, (as) suas

Forma de politeţe în Portugalia este o senhor, a senhora (combinată cu persoana a 3-a

a verbului) sau, pentru o relaţie mai puţin formală, você (+ pers. a 3-a). În Brazilia

este uzual você pentru ‘tu’, vocês ‘voi’, ca pronume personale, o, os, a, as de você(s)

(ca posesive).

Pronumele reflexiv este se, accentuat si.

Există în portugheză forme speciale pentru a spune ‘cu mine, cu tine…’: comigo,

contigo, consigo, con(n)osco, convosco.

Pronumele personale se realizează într-o varietate de forme în funcţie de context:

-o(s), -a(s) → -no(s), -lo(s), na(s), la(s)

me + o(s), a(s) → mo(s), ma(s)

te + o(s), a(s) → to(s), ta(s)

nos + o(s), a(s) → no-lo(s), no-la(s)

vos + o(s), a(s) → vo-lo(s), vo-la(s)

lhe(s) + o(s), a(s) → lho(s), lha(s).

6 . 5 . 5 . 10 A ces ta , c ine , car e…

Demonstrative:

este, -a, -es, -as (acesta de aici); isto (neutru)

esse, -a, -es, -as (acela de aici); isso (neutru)

aquele, -a, -es, -as (acela de acolo); aquilo (neutru).

Interogative:

(o) quê, que (ce?), com que? (cu ce?), de que (despre ce?), para que (la ce?), porquê

(de ce?);

quem? (cine?), de quem? (de cine?), cujo, -a? (a cui?), (a) quem? (pe cine?);

qual, quais? (care?);

como? (cum?), onde? (unde?), quando? (când?), quanto? (cât?).

Relative:

que (care); em que (în care);


170

quem, de quem, a quem, com quem, quem (care, de la care, cu care, pe care)

cujo (al cărui).

Alte pronume şi adjective pronominale:

todo, -os, -a, -as (tot, fiecare) / cada (um, -a) (fiecare) / algum, -ns, -ma, -mas (vreun,

cineva) / nenhum, -a (nici un) / ninguém (nimeni) / nada (nimic);

outro, -a (alt) / mesmo, -a (acelaşi) / tal, tais (anumit);


Loc

aqui, cá (aici) / aí, ali, lá (acolo);

em cima, por cima (sus) / em baixo, por baixo (jos);

diante, em frente (în faţă), avante (înainte) / atrás, detrás (în spate), atrás, para trás

(înapoi);

dentro (înăuntru) / fora (afară);

ao lado (alături), perto (aproape) / distante (departe) / em parte alguma (nicăieri);

à esquerda / à direita (stânga / dreapta) / a direito (drept înainte).

Timp

hoje (astăzi) / manhã (mâine) / depois de amanhã (poimâine) / ontem (ieri) /

anteontem (alaltăieri);

antes (înainte) / depois (după aceea) / agora (acum) / então, (de)pois (atunci, apoi) /

imediatamente (imediat) / logo em breve (în curând) / antes (înainte);

cedo (devreme) / tarde (târziu);

nunca, jamais, nunca mais (niciodată, nicicând) / às vezes, de vez em quando (uneori)

/ muitas vezes, a miúdo (deseori) / sempre (întotdeauna);

já (deja) / ainda (încă) / entretanto (în timpul acesta);

lentamente (încet) / rápidamente, depressa (repede).

Cantitate

apenas (abia) / pouco (puţin) / bastante (aproape, suficient, destul) / muito (mult) /

demais, demasiado (prea mult) / tudo (totul);

meio, metade de (jumătate) / tanto (atât (de mult)) / assim (aşa) / mais (mai, încă) /

menos (mai puţin) / só, sómente (numai) / quase (aproape).


[ordonate după câmpuri de acţiune]

(Prezent / 2 forme de trecut / participiu perfect / viitor / subjonctiv prezent /

imperativ)

Portugheza (împreună cu galego) prezintă o formă verbală specială în Romania, şianume infinitivul personal, adică infinitivul conjugat.

ser: sou, és, é, somos, sois, são / era / fui, foste, foi, fomos, fostes, foram / sido / serei/ seja / sê!(a fi, esenţial)

estar: estou, estás, está, estamos, estais, estão / estava / estive, estiveste, esteve /estado / estarei /

esteja / -- (a fi, existenţial)


171

ter: tenho, tens, tem, temos, tendes, têm [=morfeme de formare a perfectului] tinha / tive,tiveste, teve, tivemos, tivestes, tiveram / tido / terei / tenha/ tem! (a avea)

haver: hei, hás, há, havemos, haveis, hão / havia / houve, houveste, houve, houvemos, houvestes,houveram / havido / haverei / haja / -- (a avea)

ir: vou, vais, vai, vamos, ides, vão/ ia, / fui, foste, foi, fomos, fostes, foram / ido / irei / vá / vai!,ide! (a merge)

vir: venho, vens, vem, vimos, vindes, vêm/ vinha / vim, vieste, veio, viemos, viestes, vieram /

vindo / virei / venha / vem! (a veni)

ficar: fico, ficas, fica, ficamos, ficais, ficam / ficava / fiquei, ficaste, ficou / ficado / ficarei / fique /

fica! (a rămâne, a se afla)

dizer: digo, dizes, diz, dizemos, dizeis, dizem / dizia / disse, disseste, disse / dito/ direi / diga / diz!(a spune)

ver: vejo, vês, vê, vemos, vedes, vêem / via / vi, viste, viu, vimos, vistes, viram / / visto / verei /

veja / vê! (a vedea)

fazer: faço, fazes, faz, fazemos, fazeis, fazem / fazia / fiz, fizeste, fez / feito / farei / faça / faz! (aface):

querer: quero, queres, quer, queremos, quereis, querem / queria / quis, quiseste / quis / querido /

quererei / queira / -- (a vrea)

poder: posso, podes, pode, podemos, podeis, podem / podia / pude, pudeste, pôde, pudemos,pudestes, puderam / podido / poderei / possa / pode! (a putea)

dever: devo, deves, deve, devemos, deveis, devem / devia / devi, deveste, deveu / devido / deverei /

deva / -- (a trebui)

dar: dou, dás, dá, damos, dais, dão / dava / dei, deste, deu, demos, destes, deram / dado / darei /

dê / dá-me! (a da)

tomar: tomo, tomas, toma, tomamos, tomais, tomam / tomava / tomei, tomaste, tomou / tomado /

tomarei / tome / toma! (a lua)

tornar: torno, tornas, torna, tornamos, tornais, tornam / tornava / tornei, tornaste, tornou /

tornado / tornarei / torne (a se întoarce, a da înapoi, a face încă o dată ceva)

pôr: ponho, pões, põe, pomos, pondeis, põem / punha / pus, puseste, pôs / posto / porei / ponha /põe! (a pune, a aşeza)

deixar: deixo, deixas, deixa, deixamos, deixais, deixam / deixava / deixei, deixaste, deixou /

deixado / deixarei / deixe / deixa! (a lăsa)

saber: sei, sabes, sabe, sabemos, sabeis, sabem / sabia / soube, soubeste, soube / sabido / saberei /

saiba / sabe! (a şti)crer: creio, crês, crê, cremos, credes, crêem / cria / cri, creste, creu / crido / crerei / creia / crê!

(a crede)

gostar: gosto, gostas, gosta, … / gostava / gostei, gostaste, gostou / gostado / gostarei / goste /

gosta! (a plăcea).


Aceste cuvinte se află printre elementele fundamentale ale structurii lingvistice por-

tugheze, care apar cu mare frecvenţă în texte.

Cuvintele aşezate pe fond închis sunt “cuvinte de profil” ale limbii portugheze.

a (ao, aos, à, às) ‘dativ’, la (+ articol hotărât) [PR]

agora acum [sp. ahora]

aí, ali acolo

ainda încăalgo ceva [sp. algo]

alguém cineva [sp. alguien]

algum, alguma vreun [sp. algun, it. alcuno]

antes; antes de înainte(a) [sp. antes]

aquele, aquela / aquilo acel(a)aqui aici [sp. aquí]assim aşa [fr. ainsi, sp. así]até pânăbem bine [PR]


172

bom, boa bun [PR]

cá aici, încoace

em cima de pe, deasupra

(a) coisa lucru(l) [PR]

com cu

como cum, aşa cum [PR]continuar (a) a continua [PR]

dar a da [PR]

de (do, dos, da, das; dum, duns, duma, dumas) ‘genitiv’, de de la, din (+ articol hotărât)

[PR]

debaixo de sub, dedesubt [sp. bajo, fr. bas]

deixar a lăsa, a da drumul [sp. dejar]

depois, depois de apoi, după [sp. después]

(o) dia ziua [PR]

dizer a spune [PR]

dois, duas doi [PR]

e şiele, -s; ela, -s → el [PR]em (no, nos, nas, nas; num, nuns, numa, numas) în (+ articol) [PR]esse, essa acel(a) de aici [sp. ese]

estar a fi, a se afla [PR]

este, esta acest(a) de aici [sp. este]

eu → eu [PR]fazer a face [PR]

(a) gente oamenii, lumea [sp. la gente, fr. les gens]

gostar de a plăcea; a gusta [sp. gustar, fr. goûter]

grande mare [PR]

há există (fr. il y a)

ir a merge [sp. ir, fr. j’irai]

isso / isto aceasta (neutru) [sp. eso / esto]

já deja [sp. ya, it. già, fr. déjà]

lá acolo [fr. là]lhe, lhes → el

mais mai; mai curând [sp. más, rom., it. mai]mal rău [PR]

mas dar [fr. mais, it. ma]

me, mim → eu [PR]mesmo, -a acelaşi [sp. mismo, fr. même]

(o) meu, (a) minha → meu [PR]muito, -a, -s mult [PR]

muito foarte

nada nimic [sp. nada]

não nu, nici [PR]

nenhum, -a nici un [sp. ninguno, it. nessuno]

ninguém nimeni

nós, nos → noi [PR](o) nosso, (a) nossa → nostru [PR]nunca niciodată [sp. nunca]

o, os, a, as → -l; → el [PR]onde, para onde unde [rom. unde)

ou sau [fr. ou, sp. o]

outro, -a, -s alt [PR]para pentru [sp. para]

pequeno, -a mic [sp. pequeño]

poder a putea [PR]

por prin, pentru [PR]

pôr a pune, a aşeza [PR]

porque / porquê? pentru că / de ce?

pouco, -a, -s; pouco puţin [PR]

qual, quais? care? [PR]


173

quando?; quando când?, când [PR]

quanto, -a, -s?, quanto, -a, -s cât?, cât [PR]

que că [PR]

que → care [PR]que → ce [PR](o) quê? → ce? [PR]quem → cine? [PR]querer a vrea, a dori [sp. querer]

saber a şti [PR]

se, si → se [PR]se dacă [fr., sp. si, it. se]

sem fără [sp. sin, fr. sans]

sempre întotdeauna [sp. siempre, it. sempre]

(o) senhor / (a) senhora domn, doamnă; dumneavoastră [sp. señor]ser a fi [PR]

(o) seu, (a) sua → său [PR]sim da

só singur; numai (sp. solo]

talvez poate (sp. talvez)

também de asemenea (sp. también)

tanto, -a, -s atât (de mult) [PR]

tão atât de [PR]

te, ti → tu [PR]ter / ter que, ter de a avea, a ţine / a trebui [PR]

(o) teu, (a) tua → tău [PR]todo, -a, -s tot, fiecare [PR]

tornar a + inf. a face iarăşi [it. tornare, fr. retourner]

tu → tu [PR]tudo tot [PR]

um, uma, uns, umas → o, un(u) [PR]ver a vedea [PR]

a vez o dată [sp. vez]vir a veni [PR]

vocês / você, -s → voi; → dumneavoastrăvós / vos → voi [PR](os) vosso, (a) vossa → vostru [PR]


174

7. Bibliografia lucrărilor despre intercomprehensiuneAbel, Fritz (1971): Die Vermittlung passiver Spanisch- und Italienischkenntnisse im Rahmen des

Französischunterrichts. In: DNS 70, 355–359.

Adam, Jean-Pierre (1997): L'intercompréhension, l'apport de l'informatique. In: Blanche- Benveniste /

Valli (ed.), 140–152.

Adjémian, C. (1976): On the nature of interlanguage systems. In: Language Learning 26, 297–320.

Agard, Frederick B. (1984): A Course in Romance Linguistics. Volume 1: A synchronic View. Volume

2: A Diachronic View, Washington D.C.: Georgetown University, University Press.Ahukanna, L. / Lund, N. / Gentile, J. (1981), Inter- and Intralingual Interference Effects in Learning a

Third Language. In: Modern Languages Journal 65, 281–287.

Ahukanna, Joshua G. W. / Lund, Nancy J. / Gentile, J. Ronald (1984): Inter- and intralingual inter-

ference effects in learning a third language. In: Modern Language Journal 68, 281–287.Alderson, Charles E. (1984): Reading in a foreign language: a reading problem or a la nguage problem?

In: Alderson, Ch. E. / Urqhart, A. H. (ed.), 1–24.

Alderson, J. Charles / Urqhart, A. H. (ed.) (1984): Reading in a foreign language. London / New York:

Longman.

Alfes, Leonhard (1979): Analogieschlüsse und potentielle Wortkompetenz. In: DNS 78, 351–634.

Ambos, Erwin / Werner, Irene (ed.) (1996): Interkulturelle Dimensionen der Fremdsprachenkompe-tenz. Dokumentation der 18. Arbeitstagung 1994 (AKS- Dokumentationen 4). Bochum: AKS-

Verlag.Amt für amtliche Veröffentlichungen der Europäischen Gemeinschaften (ed.) (1996): Weißbuch zur

allgemeinen und beruflichen Bildung. Lehren und Lernen. Auf dem Weg zur kognitiven Ge -sellschaft. Brüssel-Luxemburg: EGKS-EG-EAG.

Arntz, Reiner (1999): Modulare Vermittlung von Fachsprachen – Ein Weg zur Mehrsprachigkeit, in:

Grenzgänge. Beiträge zu einer modernen Romanistik. Heft 12 Europäische Mehrsprachigkeit.

Leipzig: Universitätsverlag, 30–43.

Bachrach, J. Albert (1977): Multilingual Europe. In: Terminologie. Bulletin Nº 30. Luxembourg:

Commission des Communautés Européennes, 57–61.

Bahr, Andreas / Bausch, K. Richard / Helbig, Beate / Kleppin, Karin / Königs, Frank G. / Tönshoff,

Wolfgang (1996): Forschungsgegenstand Tertiärsprachenunterricht. Ergebnisse eines empirischenProjekts (Manuskripte zur Sprachlehrforschung 37). Bochum: Brockmeyer.

Balota, D.A. et al. (ed.) (1990): Comprehension processes in reading. Hilsdale NJ: Lawrence Erlbaum.

Barrera-Vidal, Albert (1993): Apprendre le français… puis d'autres langues romanes! De l'apport

positif du français dans l'apprentissage d'une autre langue romane par des adultes. In:

Neusprachliche Mitteilungen aus Wissenschaft und Praxis (NM) 46, 23–26.

Barrera-Vidal, Albert (1995): Zur Frage der sogenannten 'doppelten Kontrastivität' beim Lernen frem-

der Sprachen: Das Spanischlernen bei deutschsprachigen Französischlehrern. In: FremdsprachenLehren und Lernen 24, 25–40.

Bausch, Karl-Richard / Kasper, Gabriele (1979): Der Zweitsprachenerwerb. Möglichkeiten und Gren-

zen der "großen" Hypothesen. In: Linguistische Berichte 64, 3–35.

Bausch, Karl-Richard (1990a): Scherfs 'Sprachentandem': Ein brauchbarer Vorschlag? In: NM 43, 11–13.

Bausch, Karl-Richard (1990b): Drei abschließende Bemerkungen in Sachen 'Sprachentandem'. In: NM43, 225–226.

Bausch, Karl-Richard (1992): Sprachenpolitisches Plädoyer für eine begründete Differenzierung von

Mehrsprachigkeitsprofilen. In: Bausch / Christ / Krumm (ed.)

Bausch, Karl-Richard (1995a): Zwei- und Mehrsprachigkeit. In: Bausch / Christ / Hüllen / Krumm

(ed.) (1995), 81–87.

Bausch, Karl-Richard (1995b): Erwerb weiterer Fremdsprachen im Sekundarschulalter. In: Bausch /

Christ / Hüllen / Krumm, 446–451.

Bausch, K.-R. (1995c), Erwerb weiterer Fremdsprachen im Sekundarschulalter. In: Bausch / Christ /

Hüllen / Krumm (ed.).

Bausch / Christ / Krumm (ed.) (1992): Fremdsprachenunterricht und Sprachenpolitik als Gegenstandder Forschung. Arbeitspapiere der 12. Frühjahrskonferenz zur Erforschung des Fremdsprachenun-terrichts. (Manuskripte zur Sprachlehrforschung 40). Bochum: Brockmeyer.


175

Bausch, K.-Richard / Christ, Herbert / Krumm, Hans-Jürgen (ed.) (1993). Fremdsprachen- und Lern-prozesse im Spannungsfeld von Steuerung und Offenheit. Arbeitspapiere der 13. Frühjahrskonfe-renz zur Erforschung des Fremdspachenunterrichts. Bochum

Bausch, K.-R / Christ, H. / Hüllen, W. / Krumm, H.-J. (ed.) (1995), Handbuch Fremdsprachen-unter-richt. Tübingen, Francke (ed. III).

Beck-Busse, Gabriele (1992): Das Tandem als perpetuum mobile. In: Die Neueren Sprachen 91, 234–237.

Beck-Busse, Gabriele (1995): Europa und das Sprachen-Tandem oder: 'Romanisch' als Schulfach? In:

französisch heute 1, 52–72.

Bergounioux, Gabriel (1997): La grammaire comparée des langues romanes en France, éléments pour

une histoire. In: Blanche-Benveniste / Valli (ed.), 59–74.

Bertrand, Yves / Christ, Herbert (ed.) (1990): Vorschläge für einen erweiterten Femdsprachen-

unterricht. In: NM 43, 208–213.

Bertrand, Yves / Christ, Herbert (ed.) (1991): Propuestas para unas clases de idiomas extranjeros más

ampliadas. In: Hispanorama 57, 129–132.

Bieritz, Wolf-Dietrich (1974): Semantischer Transfer auf verwandte Fremdsprachen. Die Bedeutungs-erschließung der Inhaltswörter des spanischen Grundwortschatzes durch Schüler und Studenten mitlateinischen und französischen Vorkenntnissen. Bochum: Brockmeyer.

Biojout de Azar, Irma (1996): Plurilinguisme et intercompr éhension des langues latines. In: Dialogueset Cultures 40, 86–93.

Birnbaum, Henrik (1989): Nahverwandte Sprachen am Beispiel des Romanischen und Slavischen. In:

Klenk, Ursula et al. (ed.): Variatio Linguarum. Beiträge zu Sprachvergleich und Sprach-entwicklung. Gustav Ineichen zum 60. Stuttgart: Steiner.

Blanche-Benveniste, Claire (1995): Le projet EuRom4, Comprendre les langues aujourd'hui. Paris: La

TILV.

Blanche-Benveniste, Claire (1997): Présentation. In: Blanche-Benveniste / Valli (ed.), 5–7

Blanche-Benveniste, Claire / Valli, André (1997): L'expérience EuRom4: Comment négocier les

difficultés? In: Blanche-Benveniste / Valli (ed.), 110–115.

Blanche-Benveniste, Claire (1997): Questions et réponses. In: Blanche-Benveniste / Valli (ed.), 153–159.

Blanche-Benveniste, Claire / Valli, André (ed.) (1997): L'intercompréhension: le cas des languesromanes. Le français dans le monde. Numéro spécial.

Bleyhl, Werner (1993): Selbstorganisation oder die List der Natur, im Menschen das implizite

sprachliche Wissen zu etablieren. In: Bredella, Lothar (ed.): Verstehen und Verständigung durchSprachenlernen? Akten des 15. Kongresses für Fremdsprachendidaktik der Deutschen Gesellschaftfür Fremdsprachenforschung (Gießen, 4–6.10.1993). Bochum: Brockmeyer.

Bliesener, Ulrich (1989): Fremdsprachen für Europa. Aufgaben für die Schule. In: NM 42, 209–211.

Bliesener, Ulrich (1993): Fremdsprachenlernen für Europa. Überlegungen zur Neuorientierung des

Fremdsprachenunterrichts im Hinblick auf den Europäischen Binnenmarkt. In: fsu 46, 6–10.

Bliesener, Ulrich / Christ, Ingeborg / Kästner, Harald (1994): Gutachten im Auftrag des Schulauschus-

ses der Kultusministerkonferenz zum Fremdsprachenunterricht in der Bundesrepublik Deutschland– Gegebenheiten und Vorschläge zur Weiterentwicklung. In: Kultusministerkonferenz (ed.): Über-legungen zu einem Grundkonzept für den Fremdsprachenunterricht mit Gutachten zum Fremdspra-chenunterricht der Bundesrepublik Deutschland. Bonn.

Bölte, Jens (1997): The role of mismatching information in spoken word recognition. Hamburg: Kovac.

Börestam, Ulla (1985): Dansk-svensk språkförståelse på Jyllands västkust. En punktstudie (FUMS

rapport 126). Uppsala universitet. Uppsala.

Börestam, Ulla (1994): Skandinaver samtalar. Språkliga och interaktionella strategier i samtal mellandanskar, norrmän och svenskar. Skrifter utgivna av Instititionen för nordiska språk vid. Uppsala

universitet 38. Uppsala.

Born, Joachim (1992): Eurospeak + Eurotexte = Eurolinguistik? Anmerkungen zu sprachlichen

Gewohnheiten im Brüssler "Euro-Alltag". In: Sprachreport 1–2, 1–4.Born, Joachim / Schütte, Wilfried (1995): Eurotexte. Textarbeit in einer Institution der EG. Tübingen:

Narr.

Börner, Wolfgang / Vogel, Klaus (ed.) (1994): Kognitive Linguistik und Fremdsprachenerwerb. Dasmentale Lexikon (Tübinger Beiträge zur Linguistik 375). Tübingen: Narr.

Braun, Peter (1978): Internationalismen. Gleiche Wortschätze in europäischen Sprachen. In: Mutter-sprache 88, 368–373.

Braun, Peter (1979a): Fremdwörter als Internationalismen. Ein Beitrag zur interlinguistischen Be hand-

lung von Fremdwortfragen. In: Braun 1979b, 95–103.


176

Braun, Peter (ed.) (1979b): Fremdwort-Diskussion. München: Fink.

Braun, Peter, (1990): Internationalismen – Gleiche Wortschätze in europäischen Sprachen. In: Braun /

Schaeder / Volmert 1990, 13–33.

Braun, Peter / Schaeder, Burkhard / Volmert, Johannes (ed.) (1990): Internationalismen. Studien zurinterlingualen Lexikologie und Lexikographie. Tübingen: Niemeyer.

Braunmüller, Kurt (1979): Mehrsprachigkeit Diglossie und Sprachenprobleme in Skandinavien. In:Brogyanyi, Bela (ed.) (1979). Studies in diachronic, synchronic and typological linguistic . Fest-

schrift for Oswald Szemerényi. Bd. 1. Amsterdam: Benjamins (= CILT 11), 139–157.

Braunmüller, Kurt (1986): Interscandinavian communication – a model for Scotland? In: Strauss, D. /

Drescher, H. (ed.) (1986): Scotish language and litterature, medieval and renaissance . Fourthinternational conference 1984 . Frankfurt/M etc.: Lang (= Scotish studies 4) 63–72.

Braunmüller, Kurt (1990): Sprachkonflikte als Sprachnormenkonflikte (am Beispiel der interskan -dina-

vischen Semikommunikation). In: P. H. Nelde (ed.): Language Attitudes and Language Conflict .Bonn: Dümmler (Plurilingua 9), 29–39.

Brusch, W. / Kahl, P. (1991): EUROPA – Die sprachliche Herausforderung. Berlin: Cornelsen.

Bundeszentrale für politische Bildung (ed.) (1994): Lernen für Europa. Neue Horizonte der Pädagogik.Bonn.

Burkhardt, Livia (1995): Unbekannte Wörter in fremdsprachlichen Texten. Eine Untersuchung zur Rol-le des Kontextes in Bedeutungserschließungsprozessen am Beispiel des Französischen (Manuskrip-

te zur Sprachlehrforschung 47). Bochum: Brockmeyer.

Buttjes, Dieter / Byram, Michael (1990): Mediating Languages and Cultures: Towards an InterculturelTheory of Foreign Language Education. Clevedon: Multilingual Matters Ltd.

Butzkamm, Wolfgang (1984): Transparenz gegen Interferenz. Linguistische und psychologische

Grundlagen bilingualer Übungen. In: Französisch heute 15, 45–50.

Calvet, Louis-Jean (1993): L’Europe et ses langues, Paris: Plon.

Candelier, Michel (1997): Pour que l'école favorise le pluralisme linguistique… à propos d'un livre de

Claude Hagège. In: Les langues modernes 91, 42–47.

Carton, Aaron S. (1966): The method of inference in language study. New York: City University of

New York.Carton, Aaron S. (1971): Inferencing: a process in using and learning language. In: Pimsleur, Paul /

Quinn, Terence (ed.): The Psychology of Second Language Learning. Papers from the secondinternational congress of applied linguistics, Cambridge 8–12 sept. 1969. Cambridge: UP, 45–58.

Catón Alarcón, Gerardo (1992): Régimen Linguístico de la Comunidad Europea: Nueve Originales –Nueve Versiones. In: Hispanorama 62, 68–76.

Cenoz, J. / Valencia, J. E. (1994): Additive Trilingualism: Evidence from Basque Country. In: AppliedPsycholinguistics 15, 197–209.

Chaves da Cunha, José (1996): Bivalence ou enseignement / apprentissage intégré du portugais langue

maternelle (PLM) et du français langue étrangère. In: Dialogues et Cultures 40, 81–85.

Chiti-Batelli, Andrea (1988): La Politica d'insegnamento delle lingue nella comunità europea. Roma:

Armando.

Christ, Herbert (1980): Fremdsprachenunterricht und Sprachenpolitik. Stuttgart: Klett-Cotta.Christ, Herbert et al. (1980): Fremdsprachenpolitik in Europa. Homburger Empfehlungen für eine

sprachenteilige Gesellschaft. Augsburg: Universität. (Augsburger I & I-Schriften Band 11).

Christ, Herbert (1991): Fremdsprachenunterricht für das Jahr 2000. Sprachenpolitische Betrachtungenzum Leben und Lernen fremder Sprachen (Giessener Beiträge zur Fremdsprachendidaktik).

Tübingen: Narr.

Christ, Herbert (1991): Europäische Sprachenpolitik. Die europäischen Nationalsprachen als politi-

sches Problem bei einer sprachpolitischen Regelung für die Europäische Gemeinschaft. In: fsu35/44, 129–131.

Christ, Herbert / Legutke, Michael (ed.) (1996): Fremde Texte verstehen: Festschrift für LotharBredella. Tübingen: Narr.

Christ, Herbert / Christ, Ingeborg (1997): Europäische Bürger und Bürgerinnen auf dem Wege zurMehrsprachigkeit. Theoretische und praktische Ansätze zu einer Mehrsprachigkeitsdidaktik. In:

Moelleken, Wolfgang W. / Weber, Peter J. (ed.), 89–108.

Christ, Ingeborg (1989): Erziehung zur Mehrsprachigkeit in der Schule für ein mehrsprachiges Europa.

In: Kleinschmidt, Eberhard (ed.), 21–33.

Christ, Ingeborg (1997b): Europäisches Portfolio für Sprachen – Eine Initiative des Europarats. In:

Wege zur Mehrsprachigkeit 2, 5–11.


177

Commission Européenne (1995): Enseigner et apprendre. Vers la societé cognitive. Livre blanc sur l'é-ducation et la formation, Luxembourg: (Office des publications officielles des Communaut és euro-

péennes).

Coste, Daniel / Moore, Dennis / Zarate, Geneviève (1997): Compétence plurilingue et pluriculturelle,vers un Cadre Européen Commun de référence pour l'enseignement et l'apprentissage des languesvivantes. Etudes préparatoires. Strasbourg: Conseil de l'Europe.

Coulmas, Florian (1990): Bare Münze. Zu einer Ökonomie der Sprache. In: Merkur 44, 107–120.

Coulmas, Florian (ed.) (1991a): A Language Policy for the European Community. Prospects andQuandaries. Berlin/ New York: Mouton de Gruyter.

Coulmas, E. (ed.) (1991b): Wanted: A Language Policy for Europe. Berlin, New York: Mouton de

Gruyter.

Council for Cultural Co-Operation of the Council of Europe (ed. Brian North) (1992): Transparencyand Coherence in Language Learning in Europe: Objectives, Assessment and Certification(Rüschlikon). Strasbourg.

Courchène, R.-J. / Glidden, J.-L. et al.(1992): L’enseignement des langues axé sur la compréhension.Ottawa, Les Presses de l’Université d’Ottawa.

Courtois, Gérard (1993): Les langues romanes en simultané. A Aix-en-Provence, des étudiants appren-

nent, en même temps, l'italien, l'espagnol et le portugais. Une expérience originale soutenue par laCommunauté européenne. In: Le Monde (2.4.1993), 12.

Crocco-Galeas, G. (1993): L’apprendimento spontaneo di lingue romanze da parte di studenti italiani

nell’ambito del progetto Eurom4. In: Bollettino della Società di linguistica italiana , 11(1), 17–18.

Dabène, Louise (1975): L'enseignement de l'espagnol aux francophones (pour une didactique des

langues voisines) In: Langages 39, 51–64.

Dabène, Louise (1992): Le projet européen GALATEA: pour une didactique de l'intercompréhension

en langues romanes. In: Etudes hispaniques, no. 22, Recherches en linguistique hispanique. Actesdu colloque d'Aix-en-Provence, 41–45.

Dahlstedt, Karl-Hampus (1980): Den sprakliga situationen i Norden. In: Spraken i vart sprak. Sprakstu-

dier samlade av Inge Jonsson och utgivna av Svenska Akademien 1980. Stockholm, 102–118.

Dahmen, Wolfgang et al. (ed.) (1996): Die Bedeutung der romanischen Sprachen im Europa derZukunft. Romanistisches Kolloquium IX, Tübingen: Narr.

Denninghaus, F. (1976): Der kontrollierte Erwerb eines potentiellen Wortschatzes. In: Praxis desneusprachlichen Unterrichts 23, 3–14.

Dondelinger, Germain / Wengler, André (ed.) (1995): Plurilinguisme & Identité culturelle. Actes desassises européennes pour une éducation plurilingue (Luxembourg, 3–6 novembre 1993). Louvain-

la-Neuve: Peeters.

Eco, Umberto (1992): La quête d' une langue parfaite dans l' histoire de la culture européenne. Leçoninaugurale faite le vendredi 2 octobre 1992. Paris: Collège de France.

Edwards, John (1994): Multilingualism. London: Routledge.

Einhoff, Jürgen (1993): Interkulturelles Lernen und Systemtheorie – eine Standortbestimmung. In: NM35, 6–13.

Elert, Claes-Christian (1981): Förord. In: Internordisk språkförståelse, 5–7.Elwert, Th. (1987): Ein Vergleich des Spanischen und des Italienischen. In: Arens, A. (ed.): Text-

Etymologie. Heinrich Lausberg zum 75. Stuttgart.

Faerch, C. / Kasper, G. (1987): Perspectives on language transfer. In: Applied Linguistics 8 (2), 111–135.

Finkenstaedt, Thomas / Schröder, Konrad (1990): Sprachenschranken statt Zollschranken? Grund-legung einer Fremdsprachenpolitik für das Europa von morgen. Essen: Stifterverband für die

Deutsche Wissenschaft.

Finkenstaedt, Thomas (1992): Europa naht auf leisen Sohlen. Das Jahr 1993 und die Lehrerausbildung.

In: DNS 91, 408–415.

Finkenstaedt, Thomas/ Schröder, Konrad (1992): Sprachen im Europa von morgen. Bern et al.:

Langenscheidt.Freudenstein, Reinhold (1989): Fremdsprachen in der Schule nach 1992. Politik und Sprachenlernen

auf dem Weg zur europäischen Integration. In: Kleinschmidt, Eberhard (ed.), 14–20.

Fruhauf, Gianna / Coyle, Do / Christ, Ingeborg (ed.) (1996): Teaching Content in a Foreign Language.Practice and Perspectives in European Bilingual Education , Alkamaar: Stichting Europees Plat-

form voor het Nederlandse Onderwijs.

Földes, Csaba (1996): Mehrsprachigkeit, Sprachenkontakt und Sprachenmischung (Flensburger Papie-

re zur Mehrsprachigkeit und Kulturenvielfalt im Unterricht 14/15), Flensburg.


178

Funk, Hermann (1996): Sprachenpolitik und Mehrsprachigkeit in der Unterrichtspraxis. In: Funk /

Neuner 1996, 218–224.

Funk, Hermann / Neuner, Gerhard (ed.) (1996): Verstehen und Verständigung in Europa. Berlin:

Cornelsen.

Gass, Susan M.: A Review of Interlanguage Syntax: Language Transfer and Language Universals. In:

Language Learning, 34/2, 115–131.Gass, Susan M. / Selinker, Larry (ed.) (1983): Language Transfer in Language Learning. Rowley,

Mass.: Newbury House.

Gass, Susan M. (1983): Language transfer and universal grammatical relations. In: Gass / Selinker

1983, 69–82.

Geckeler, Horst (1971): Lexikalische Strukturen im Vergleich. Kontrastive Skizze zur Strukturierung

des Wortfeldes alt – jung – neu im heutigen Italienisch, Spanisch und Französisch. In: Bausch, K.-

R. / Gauger, H.-M. (ed.) (1971): Interlinguistica. Sprachvergleich und Übersetzung. Festschrift zum60. Geburtstag von Mario Wandruszka. Tübingen: Niemeyer.

Gensini, Stefano / Tanini, Maria (1984): Lingue straniere passaporto per il futuro. Atti del ConvegnoNazionale del CGD, Roma, 25–26 novembre 1983. Scandicci: La Nuova Italia.

Gerhold, Sybille (1990): Lesen in der Fremdsprache. Psycholinguistische und didaktische Überle-gungen zu Funktionen einer vernachlässigten Fertigkeit im Französischunterricht. Bochum:Brockmeyer.

Geysen, Raymond (1985): Dictionnaire des formes analogues en 7 langues – Latin, Italien, Espagnol,Français, Anglais, Néerlandais, Allemand – avec résumé de grammaire comparée. Paris / Gem-

bloux: Duculot.

Giacalone Ramat, A. (1988): L'italiano tra le altre lingue: strategie di acquisizione. Bologna: Il

Mulino.

Giasson, J. (1990): La compréhension en lecture, Québec: Morin.

Giugliarelli, S. (1994): La natura e l'incidenza degli errori di interferenza nella produzione orale in ita -

liano di soggetti hispanofoni. In: Annali dell'Università per Stranieri di Perugia 21. Perugia, 46–86.

Goursau, H. / Goursau, M. (1989): Dictionnaire européen des mots usuels: français, anglais, allemand,espagnol, italien, portugais. Saint-Orens-de-Gameville.

Goursau, H. / Goursau, M. (1989): Europäisches Wörterbuch (Französisch-Englisch-Deutsch-Spanisch-Italienisch-Portugiesisch). München.

Greive, A. (1976): Contributions méthodologiques à la lexicologie des mots savants. In: Actes du XIIIeCongrès international de Linguistique et de Philologie Romanes (Université Laval, 29 août – 5septembre 1971), vol. I, Québec, 615–625.

Grünhoff, H. (1983): Die Internationalismen und ihre lexikographische Kodifizierung. Eine ver glei-chende Untersuchung über die international verbreiteten Ausdrücke in Wörterbüchern der engli-schen, deutschen und romanischen Sprachen: der Buchstabe R. Heidelberg: Winter.

Gsell, Otto (1996): Europa 2000 – Ende der Romanistik? Perspektiven eines deutschen Hochschul-

fachs. In: Dahmen et al. (1996), 23–54.

Haarder, Bertel (1990): Fremdsprachenunterricht als politischer Auftrag für Europa. Festvortrag

anläßlich des FMF-Kongresses Lübeck 1990. In: NM 43, 140–142.Haarmann, Harald (1973): Grundfragen der Sprachenregelung in den Staaten der Europäischen Ge-

meinschaft. Hamburg: Stiftung Europakolleg – Fundament Verlag.

Haarmann, H. (1980a), Multilingualismus 1: Probleme der Systematik und Tyoplogie. Tübingen.

Haarmann, Harald (1980b): Multilingualismus 2: Elemente einer Sprachökologie. Tübinger Beiträge

zur Linguistik, vol. 116.2. Tübingen: Narr.

Haarmann, Harald (1991): Monolingualism versus Selective Multilingualism. (Sociolinguistica 5).

Tübingen: Niemeyer.

Haarstrup, Niels / Teleman, Ulf (1978): Svensk, dansk eller skandinavisk? En interviewundersogelse afsvenske laereres sproglige situation vet et dansk universitet. Roskilde Universitetscenter.

Hagège, Claude (1992): Le souffle de la langue. Voies et destins des parlers d' Europe . Paris: Editions

Odile Jacob.Haider Munske, Horst / Kirkness, Alan (ed.) (1996): Eurolatein. Das griechischische und lateinische

Erbe in den europäischen Sprachen. Tübingen: Niemeyer.

Hammarberg, B. / Williams, S. (1993): A study of third language acquisition. In: Hammarberg, B.

(ed.): Problem, Process, Product in Language Learning. Stockholm: University, 60–70.

Hansen, Erik (1987): Det nordike sprokfaellesskab. In: Lilius, P. / Saari, M. (ed.): The Nordiclanguages and modern linguistics. Proceedings of the sixth international conference of Nordic andgeneral linguistics in Helsinki, August 18–22, 1986. Helsingfors, 7–20.


179

Haugen, Einar (1966): Semicommunication. The Language Gap in Scandinavia. In: Lieberson, Stanley

(ed.): Explorations in Sociolinguistics . Den Haag: Mouton, 152–169.

Häusler, Frank (1990): Internationalismen: Falsche Freunde des Übersetzers und Paronyme im Fremd-

sprachenunterricht. In: fremdsprachenunterricht, 447–451.

Havran, Heidrun / Raasch, Albert / Schmitt, Brigitte / Schulz, Ursula (1992): Verstehen, ohne lernen zu

müssen? Internationale Wörter im Fremdsprachenuntericht für Erwachsene. In: NM 45, 102–108.Hedquist, Rolf: Nederländares förståelse av danska och svenska. En språkpedagogisk undersökning

med utnyttjande av likheterna mellan språken. In: Hyltenstam, K. / Maandi, K. (ed.): Nordens språksom malspråk. Forskning och undervisning. Stockholms universitet. Inst. För lingvistig, 163–178.

Hedquist, Rolf (1986): Internordisk språkförståelse – med utblick mot Nederländerna. In: Att förståvarandra i Mittnorden. Nordiskt seminarium 10–12 Okt. 1985 på Hola folkhögskola.

(Seminarierrapport 17) Nordiska språk– och informationscentret. Helsingfors, 23–32.

Helfrich, Uta / Riehl, Claudia Maria (ed.) (1994): Mehrsprachigkeit in Europa. Hindernis oder Chan-ce? Wilhelmsfeld: Egert.

Helbig, Beate (1998): Lern- und Arbeitstechniken im bilingualen Sachfachunterricht: Ausgewählte

Befunde und Perspektiven am Beispiel von Texterschließungstechniken. In: Der fremdsprachlicheUnterricht. Französisch.

Herdina, P. / Jeßner, U. (1994): A System’s Model of Multilingualism. In: Network English LanguageLearning in Europe Newsletter 5, 15.

Holtus, Günter (1990): Mehrsprachigkeit: Gegenstandsbereich und Theoriebildung. In: Kühlwein,

Wolfgang / Raasch, Albert (ed.): Angewandte Linguistik heute (Forum Angewandte Linguistik 20).

Frankfurt/M: Lang, 127–139.

Huckin, T./ Bloch, J. (1993). Strategies for infering word meanig in context: a cognitive model. In:

Huckin et al., 153–178.

Hufeisen, Britta/ Lindemann, Beate (ed.) (1998): Tertiärsprachen. Theorien, Modelle, Methoden.

Tübingen: Stauffenburg, 1998.

Hüllen, Werner / Raasch, Albert / Zapp, Franz-Josef (ed.) (1976): Sprachminima und Abschlußprofile.Beiträge zur Erarbeitung von Sprachinventaren für den modernen Sprachunterricht. Frankfurt/M.

Hymes, Dell H. (1987): Communicative Competence. In: Ammon, Ulrich et al. (ed.): Sociolinguistics/Soziolinguistik, 219–229.

Jakobovits, Leon A. (1969): Second Language Learning and Transfer Theory: a Theoretical Assess-

ment. In: Language Learning 19, 55–86.

Jucquois, Guy (1991): La diversité linguistique européenne. Données politiques et économiques d'un

aménagement linguistique. In: La Linguistique 27, 29–58.

Juilland, Alphonse et al. (1965): Frequency Dictionary of Rumanian Words. The Hague–Paris:

Mouton.

Juilland, Alphonse et al. (1971): Frequency Dictionary of French Words. The Hague–Paris: Mouton.

Juhász, János (1970): Probleme der Interferenz. München: Hueber.

Kabatek, Johannes (1997): Zur Typologie sprachlicher Interferenzen. In: Moelleken, Wolfgang W. /

Weber, Peter J., 232–241.

Karam, Francis X (1979): Processes of increasing mutual intelligibility between language varieties. In:International Journal of the Sociology of Language 22 , 115–137.

Kellermann, E. (1977): Towards a characterization of the strategy of transfer in second lang uage

learning. In: Interlanguage Studies Bulletin 2, Utrecht, 58–145.

Kelz, Heinrich P. (1991): Lernziele für Europa – Fremdsprachen für alle. In: Gebing, Renate (ed.):

Grenzenloses Sprachenlernen. Festschrift für Reinhold Freudenstein. Berlin: Cornelsen & Oxford

University Press, 77–82.

Kielhöfer, B. / Schmidt, D. (1981): Entstehung und Entwicklung lexikalischer Strukturen beim

Zweitsprachenerwerb. Eine Untersuchung zum Lernerlexikon Französisch. In: DNS 80, 142–164.

Kischel, Gerhard (1997): Promotion du plurilinguisme interculturel. Un accès à l'intercompréhension

des langues en Europe. In: Slodzian/ Souillot 1997, 123–133.

Kischel, Gerhard / Gothsch, Eva (ed.) (1999): Wege zur Mehrsprachigkeit im Fernstudium. Hagen:Fernuniversität.

Klein, Horst G. / Ceauşescu, Petre (1979): Einführung in die rumänische Sprache, (2., überarbeitete

Auflage) Tübingen: Niemeyer.

Klein, Horst G. / Stegmann, Tilbert D. (1996): EUROCOMROM – Die sieben Siebe. Ein Einstieg in dieWelt der romanischen Sprachen, Frankfurt/M.

Klein, Horst G. (1996), EUROCOMROM – Limbile romanice studiate în mod simultan. Dezvoltarea

unei competenþe receptive în limba românã. In: Fundaţia Culturală Română (ed.): Actele ReuniuniiInternaţionale "Cultura română în universităţile lumii", Bucureşti – Sibiu.


180

Klein, Horst G. / Rutke, Dorothea (1997): EUROCOMROM: pour un plurilinguisme européen. In:

Sociolinguistica 11, 178–183.

Klein, Horst G. (1997): Das Neldophon: Ist Eurocomprehension machbar? In: Moelleken, Wolfgang

W. / Weber, Peter J. (ed.), 270–278.

Klein, Horst G. (1999): Von der Interkomprehension zur Eurocomprehension am Beispiel der Romani-

schen Sprachen. In: Kischel, G. / Gothsch, E., 53–66.Klein, Horst G. (1999): Interkomprehension in romanischen Sprachen. In: Grenzgänge. Beiträge zu ei-

ner modernen Romanistik. Heft 12: Europäische Mehrsprachigkeit. Leipzig: Universitätsverlag, 17–29.

Kleinschmidt, Eberhard (ed.) (1989): Fremdsprachenunterricht zwischen Sprachenpolitik und Praxis.Festschrift für Herbert Christ zum 60. Geburtstag. Tübingen: Narr.

Knapp, Karfried (1990): Interkulturelle Kommunikationsfähigkeit als Bildungsbedarf für Europa. In:

Spillner, Bernd (ed.), 89–94.

Kodron, Christoph (1990): Die Zeit für eine neue Sprachenpolitik ist reif! In: Gompf, Gundi (ed.):

Kinder lernen europäische Sprachen e. V. Jahrbuch 90. Stuttgart: Klett, 76–81.

Kolb, Herbert / Lauffer, Hartmut et al. (ed.) (1977): Sprachliche Interferenz, Festschrift Werner Betz.Tübingen: Niemeyer.

Krämer, Martine (1991): L'interlocution exolingue: hispanophones et français en conversation infor-melle (Pro lingua 12). Wilhelmsfeld: Gottfried Egert.

Kremnitz, Georg (1987): Diglossie / Polyglossie. In: Ammon, Ulrich et al. (ed.): Sociolinguistics /Soziolinguistik, 208–218.

Kremnitz, Georg (1995): Sprachen in Gesellschaften. Annäherung an eine dialektische Sprach-wissenschaft. Wien: Braumüller.

Kremnitz, Georg (1999): Mehrsprachigkeit in der EU. Träume und Realitäten, in: Grenzgänge.

Beiträge zu einer modernen Romanistik. Heft 12 Europäische Mehrsprachigkeit. Leipzig: Universi-

tätsverlag, 8–16.

Krumm, H.-J. (1995): Das Erlernen einer Zweiten und dritten Fremdsprache im Rahmen von

Mehrsprachigkeitskonzepten. In: Wodak, R. / de Cillia, R. (ed.) (1995): Sprachenpolitik in Mittel-und Osteuropa. Wien, Passagen, 195–208.

Lafont, Robert (1991): Der Sprachpluralismus im Vereinten Europa (ab 1992). In: Zeitschrift fürLiteraturwissenschaft und Linguistik 79, 43–54.

Laufer-Dvorkin, B. (1991): Similar Lexical Forms in Interlanguage. Tübingen: Narr.

Lennon, Paul (1998): The mental lexicon and vocabulary teaching. In: Zielsprache Englisch 3, 11–16.

Literski, Klaus-Michael (1991): Deutsch-französische Wortbeziehungen – nutzbar gemacht für den

Französischunterricht. In: Französisch heute 20, 352–375

Luchtenberg, Sigrid (1995): Interkulturelle sprachliche Bildung. Zur Bedeutung von Zwei- undMehrsprachigkeit für Schule und Unterricht. Münster, New York: Waxmann.

Lüdtke, H. (1968): Geschichte des romanischen Wortschatzes. Freiburg (2 vol.)

Lüllwitz, Brigitte (1972): Interferenz und Transferenz. In: Germanistische Linguistik 2, 159–291.

Männle, Ursula (1996): Sich verstehen in Europa: Der Beitrag der Europäischen Bildungspolitik. In:

Dahmen et al. (1996), 3–16.Masson de Gay, Suzanne (1969): Unos falsos amigos. Algunos interferencias de lengua francés-

espanol. Caracas: Universidad Central de Venezuela.

Maurud, Øivind (1976): Nabospråksforståelse i Skandinavia. En undersøkelse om gjensidig forståelseav tale- og skriftspråk i Danmark, Norge og Sverige (Nordisk utredningsserie 13). Stockholm.

Maurud, Øivind (1976): Reciprocal comprehension of neighbour languages in Scandinavia. In:

Scandinavian Journal of Educational Research 20, 49–72.

Meisel, Jürgen (1983): Stragegies of Second Language Acquisition. More than one kind of

simplification. In: Andersen, R. (ed.) (1983): Pidginization and Creolization as LanguageAcquisition. Rowley, Mass.: Newbury House.

Meißner, Franz-Joseph (1989): Grundwortschatz und Sprachenfolge. Eine statistische Quantifizierung

zum lexikalischen Transfer: Französisch / Englisch – Englisch / Französisch, Spanisch, Italienisch.In: französisch heute 18, 377–387.

Meißner, Franz-Joseph (1990): Demokratie. Zur Entstehung und Verbreitung eines internationalenHochwertwortes mit besonderer Berücksichtigung der Romania. Stuttgart: Steiner.

Meißner, Franz-Joseph (1990): Sprachentandem exzentrische + Romania continua-Sprache. In: NM 43,

226–227.

Meißner, Franz-Joseph (1991): Fundamentalsprachen und romanische Transfergrammatik: Eine lin -

guistische Bestandsaufnahme im sprachenpolitischen Kontext. In: fh 4, 321–340.


181

Meißner, Franz-Joseph (1992): Sprachenpolitik beim Lernen und Lehren von Fremdsprachen: Interim-

sprachen als Forschungsschwerpunkt – Sprachenberatung als sprachenpolitisches Desiderat. In:

Bausch / Christ / Hüllen / Krumm (ed.).

Meißner, Franz-Joseph (1993): Schulsprachen zwischen Politik und Markt: Sprachenprofile, Meinun-gen, Tendenzen, Analysen. Eine Einführung in die Sprachberatung. (Schule und Forschung).Frankfurt/M: Diesterweg.

Meißner, Franz-Joseph (1993): Anmerkungen zur Interlexikologie aus romanistischer Sicht. In: Mutter-sprache 103, 113–130.

Meißner, Franz-Joseph (1993): Innovaciones didácticas: enseñanza bilingüe y precoz, comparaciones

españolas y europeas (Resumen del XVII Seminari Llengües i Educació: Les llengües a l'escola

(1991), Sitges / Barcelona). In: hispanorama 63, 172–174.

Meißner, Franz-Joseph (1993): Interlexis – ein europäisches Register und die Mehrsprachigkeitsdidak-

tik (Französisch / Spanisch). In: Die Neueren Sprachen 92, 532–554.

Meißner, Franz-Joseph (1993): Mehrsprachigkeit: Terminologische Vorschläge für die Sprachen-

betrachtung. In: Französisch heute 22, 50–55.

Meißner, Franz-Joseph (1993): 'Steuerung' und 'Offenheit': zentrale Begriffe für die Didaktik des le-

benslangen Sprachenlernens. In: Bausch / Christ / Krumm (ed.), 119–129.

Meißner, Franz-Joseph (1994): Dimension européenne et plurilinguisme réceptif dans le travail sur lestextes: une approche méthodologique. In: fh 4 (1994): 471–478.

Meißner, Franz-Joseph (1995): Umrisse der Mehrsprachigkeitsdidaktik. In: Bredella, Lothar (ed.): Ver-stehen und Verständigung durch Sprachenlernen? Akten des 15. Kongresses für Fremdsprachendi-daktik der Deutschen Gesellschaft für Fremdsprachenforschung (Gießen, 4–6.10.1993). Bochum:

Brockmeyer, 173–187.

Meißner, Franz-Joseph (1996): Palabras similares y semejantes en español y en otras lenguas y la di-

dáctica del plurilingüismo. In: Segoviano, Carlos (ed.): La enseñanza del léxico español comolengua extranjera. Homenaje a Anton e Inge Bemmerlein, Frankfurt/M: Vervuert, Iberoamericana,

71–81.

Meißner, Franz-Joseph (1996): Eurolexis und Fremdsprachendidaktik. In: Haider Munske, Horst /

Kirkness, Alan (ed.), 284–305.Meißner, Franz-Joseph (1996): Multikulturalität, Multilateralität, Eurokulturalität – Orientierungen für

einen europäischen Fremdsprachenunterricht. In: Christ / Legutke 1996, 50–61.

Meißner, Franz-Joseph (1997): Lernen zwischen Sprachen. In: französisch heute 26.

Meißner, Franz-Joseph (1997): Aufgaben einer Didaktik der Romanischen Sprachen und Literaturen.

(Conferinţă la Universitatea din Giessen, 1.7. 1997).

Meißner, Franz-Joseph (1998): Kognition – ein didaktischer Grundlagenbegriff und die Erforschung

des Lehrens und Lernens fremder Sprachen. In: Bausch / Christ / Königs / Krumm (ed.), 1998.

Meißner, Franz-Joseph / Reinfried, Marcus (1998): Mehrsprachigkeitsdidaktik. Konzepte, Analysen,Lehrerfahrungen mit romanischen Fremdsprachen. Tübingen: Narr.

Meißner, Franz-Joseph (1999): Das mentale Lexikon aus der Sicht der Mehrsprachigkeitsdidaktik, in:

Grenzgänge. Beiträge zu einer modernen Romanistik (Heft 12 Europäische Mehrsprachigkeit).

Leipzig: Universitätsverlag, 62–80.Migliorini, B. (1971): Polysémie des latinismes dans le vocabulaire européen. In: Bausch, Karl-Richard

/ Gauger, Hans-Martin: Interlinguistica. Festschrift Mario Wandruszka. Tübingen: Niemeyer, 75–86.

Moelleken, Wolfgang W. / Weber, Peter J. (ed.) (1997): Neue Forschungsarbeiten zur Kontakt-linguistik (Plurilingua 29). Bonn: Dümmler.

Mühlhäusler, Peter (1990): Interkulturelle Kommunikation – cui bono? In: Spillner, B. (ed.), 19–29.

Müller-Lancé, Johannes (1999): Zur Nutzung vorhandener Fremdsprachenkompetenzen als Transferba-

sis für romanische Mehrsprachigkeit – ein empirischer Versuch und seine psycholinguistische Rele-

vanz, in: Grenzgänge. Beiträge zu einer modernen Romanistik. (Heft 12 Europäische Mehrspra-

chigkeit). Leipzig: Universitätsverlag, 80–95.

Narr, Brigitte / Witje, H. (ed.) (1986): Spracherwerb und Mehrsprachigkeit. Language Acquisition andMultilinguism. Els Oskaar zum 60. Tübingen.

Nelde, Peter H. / Mattheier, Klaus J. / Ammon, Ulrich (ed.) (1993): Mehrsprachigkeitsprojekte in denSchulen Europas / Multilingual concepts in the schools of Europe (Soziolinguistica 7). Tübingen:

Niemeyer.

Nelde, Peter H. (1995): Sprachkonflikte im mehrsprachigen Europa – mit einem Blick auf die Vollen-

dung des Binnenmarktes. In: Clerver, P. / Schulte, B. (ed.): Bürger Europas, 23–34.

Neumeister, Hermann (1970): Die Intensivierung des Unterrichts lebender Fremdsprachen in Europa

(Programm des Europarates). In: DNS, 3.


182

Neumeister, Hermann (1983): Vivre le multilinguisme européen – Across the threshold towards

multilingual Europe. In: DNS 2.

Neumeister, Hermann (1992): Lernen und Lehren lebender Fremdsprachen für Kommunikation – zu

den Arbeiten des Europarates. In: NM 45, 19–25.

Nies, Fritz (1996): Zahnpasta-Lawinen oder Latinität? Kapuzinerpredigt eines Nichtlinguisten über

Waren und Wege unserer Sprachimporteure. In: Dahmen et al., 17–31.Odlin, Terence (1989): Language transfer. Cross-linguistic influence in language learning. Cambridge:

Cambridge University Press.

Pelz, Manfred / Rössler, Helmut (1992): Fremdsprachen für die Zunkunft: Nachbarsprachen und

Mehrsprachigkeit. Der FMF-Kongreß in Freiburg '92. In: NM 45, 210–220.

Pfeiffer, Waldemar (1992): Eine Sprache für alle oder für jeden eine? Sprachenvielfalt und

Interkulturalität als Basis einer europäischen Integration. Ein Essay aus der Sicht eines Polen. In:

DNS 91, 369–374.

Ploquin, Françoise (1991): L’intercompréhension des langues latines. In: Le Français dans le Monde239, 29–31.

Ploquin, Françoise (1997): L'intercompréhension, une innovation redoutée. In: Blanche-Benveniste /

Valli (ed.), 46–52.

Pöckl, Wolfgang (ed.) (1981): Europäische Mehrsprachigkeit. Festschrift Mario Wandruszka.Tübingen: Niemeyer.

Polenz, Peter von (1979): Fremdwort und Lehnwort sprachwissenschaftlich betrachtet. In: Braun, 9–31.

Posner, Roland (1993): Gesellschaft, Zivilisation und Mentalität: Ein Weg zur Kommunikation im

mehrsprachigen Europa. In: fsu 46, 2–5; 61–64.

Quetz, Jürgen (1974): Inferenz und Interferenz bei Semantisierungsprozessen in der Fremdsprache.

Neusprachliche Mitteilungen 27, 65–73.

Raasch, Albert (1989): Die Chance zu Chancen… In: NM 42, 72–73.

Raasch, A. / Krüger, H. / Preuss, H. (1989): Fremdsprachenunterricht zwischen Bildungsanspruch undpraktischem Tun. Saarbrücken.

Raasch, Albert / Raker, Susanne (1990): Öffnung des europäischen Binnenmarktes 1993: Neue

Anforderungen im Bereich der Fremdsprachenkenntnisse? In: Zielsprache Französisch 22, 68–77.Raasch, Albert (1992): Sprachen und die Entwicklung eines europäischen Bewußtseins. In: NM 45,

226–235.

Raasch, Albert (1992): Konnotationen und interkulturelle Diskurskompetenz oder der TGV… einmal

anders. In: Dorion, G. et al. (ed.): Le français aujourd'hui, une langue à comprendre – französischheute. Mélanges offerts à Jürgen Olbert. Frankfurt/M: Diesterweg, 68–77.

Radatz, Ingo (1991): Tips für Spanischlernende zum passiven Verständnis des Katalanischen. In:

hispanorama 57, 27–28.

Rampillon, Ute (1990): Blickpunkt Fremdsprachenunterricht und Europa 1992. In: FU 101, 50–52.

Rampillon, Ute (1996): Lerntechniken im Fremsprachenunterricht, ed. III. Ismaning: Hueber.

Rattunde, Eckhard (1977): Transfer – Interferenz? Probleme der Begriffsdefiniton bei der Fehlerana-

lyse. In: DNS 76, 4–14.

Raupach, Manfred (1989): Zwei- und Mehrsprachigkeit. In: Bausch, K.-Richard et. al. (ed.): HandbuchFremdsprachenunterricht. Tübingen: Francke.

Raupach, Manfred (1994): Das mentale Lexikon. In: Börner, Wolfgang / Vogel, Klaus: Kognitive Lin-guistik und Fremsprachenerwerb. Das mentale Lexikon. Tübingen: Narr, 1994, 19–37.

Reeves, Nigel (1991): Fremdsprachen und Beruf im vollendeten europäischen Binnenmarkt. In:

Brusch, W. / Kahl, P.: EUROPA – Die sprachliche Herausforderung. Berlin: Cornelsen, 16–29.

Reinfried, Marcus (1999): Innerromanischer Sprachtransfer, in: Grenzgänge. Beiträge zu einer mo-dernen Romanistik (Heft 12 Europäische Mehrsprachigkeit). Leipzig: Universitätsverlag, 96–125.

Reinheimer Rîpeanu, Sanda (1993): Structuri morfosintactice de bazã în limbile romanice, Bucureºti:Universitatea Bucureºti.

Reinheimer, Sanda / Tasmowski, Liliane (1997): Pratique des langues romanes. espagnoL, françAis,iTalien, portugaIs, roumaiN. Paris: L'Harmattan.

Richards, J. (ed.) (1978): Understanding Second and Foreign Language Learning. Issues and Perspec-tives. Rowley, Mass.: Newbury House.

Ringbom, H. (1987): The role of the first language in Foreign Language Learning. Clevedon /

Philadelphia Multilingual Matters.

Rousseau, Jean (1995): Comparaison des langues et intercompréhension. Paris: CIEP.

Rutherford, W. (ed.) (1985): Language universals and second language acquisition. Amsterdam: John

Benjamins.


183

Sala, Marius (coord.) (1988): Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, Bucureşti: Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică.

Schachter, J. (1983): A new account of language transfer. In: Gass, S. / Selinker, L. (ed.), 98–111.

Schaeder, Burkhard (1990): Versuch einer theoretischen Grundlegung der Internationalismen-

forschung. In: Braun, B. / Schaeder, B. / Volmert, J. (ed.), 34–46

Scherf, Volker (1990a): Ein Sprachentandem Italienisch plus Spanisch als 2. oder 3. Fremdsprache.Überlebenschancen südeuropäischer Sprachen als Schulsprachen. In: NM 43, 7–10.

Scherf, Volker (1990b): Noch einmal: Sprachentandem Italienisch plus Spanisch als 2. oder 3.

Fremdsprache. In: NM 43, 225.

Scherfer, P. (1989): Lexikalisches Lernen im Fremdsprachenunterricht. In: Schwarze, Chr. / Wunder-

lich, D. (ed.): Handbuch der Lexikologie. Königstein / Ts.: Athenäum.

Schiffler, Ludger (1992): Für Intensivphasen und Zertifikatsabschlüsse statt Streit um Sprachenfolge –Sprach(en)politische Überlegungen im Hinblick auf die Europäische Gemeinschaft. In: Bausch /

Christ / Krumm (1992).

Schlossmacher, Michael (1994): Die Arbeitssprachen in den Organen der Europäischen Gemeinschaft.

Methoden und Ergebnisse einer empirischen Untersuchung. In: Sociolinugistica 8, 101–122.

Schmid, Stephan (1993): Learning strategies for closely related lan guages: on the Italian spoken by

Spanish immigrants in Switzerland. In: Kettemann, Bernhard / Wieden, Wilfried (ed.): CurrentIssues in European Second Language Acquisition Research. Tübingen: Narr, 405–418.

Schmid, Stephan (1994): Un modello di strategie di acquisizione per lingue imparentate. In: Giacalone

Ramat, A. / Vedovelli, Massimo (ed.): Italiano lingua seconda, lingua straniera. Roma: Bulzoni,

61–79.

Schmid, Stephan (1994): L'italiano degli spagnoli. Interlingue di immigranti nella Svizzera tedesca .Milano: Franco Angeli.

Schmid, Stephan (1996): Multilingualer Fremdsprachenunterricht: Ein didaktischer Versuch mit

Lernstrategien. In: Multilingua 15/1, 55–90.

Schmitt, Christian (1996): Euromorphologie: Perspektiven einer neuen romanistischen Teildiszi plin.

In: Dahmen et al., 119–146.

Schmitt Jensen, Jørgen (1997): L'expérience danoise et les langues romanes. In: Blanche-Benveniste /Valli (ed.), 95–108.

Schneider, Bruno (1973): Transfer – Schlüsselproblem einer Fremdsprachendidaktik. In: Olbert, Jürgen

/ Schneider, Bruno (ed.): Gesammelte Aufsätze zum Transfer. Einige Beiträge zur Fremdsprachen-didaktik (Schule und Forschung). Frankfurt: Diesterweg, 12–38.

Schönberger, Axel (1990): Anregungen zur Gestaltung des Portugiesischunterrichts am Gymnasium:

Vom Lateinunterricht lernen? In: Schönberger, Axel / Scotti-Rosin, Michael (ed.): Zur Wissen-schaftsgeschichte der deutschsprachigen Lusitanistik. Akten des 1. gemeinsamen Kolloqui ums derdeutschsprachigen Lusitanistik und Katalanistik (Berlin, 20–23 September 1990). Frankfurt/M:

TFM, 75–97.

Schröder, K. (ed.) (1976): Fremdsprachenpolitik. Sprachenplanung, Sprachenwahl, Sprachenfolge.Frankfurt/M (= DNS 75: 3/4).

Schröder, Konrad (1992a): Difficile est satiram non scribere. Es fällt schwer, die Satire nicht zuschreiben In: NM 45, 208–209.

Schröder, Konrad (1992b): Der Single European Market und die Fremdsprachen. In: Die NeuerenSprachen 91: 4/5, 342–368.

Schröder, K. / Macht, K. (1983): Wieviele Sprachen für Europa? Fremdsprachenunterricht, Fremd-sprachenlernen und europäische Sprachenvielfalt im Urteil von Studierenden des Grundstudiums inDeutschland, Belgien und Finnland. Augsburg: Universität (Augsburger I&I-Schriften 24).

Seiser, Ulrich (1990): Fremdsprachenlernen und -lehren: Bürgerrecht und Bürgerpflicht des Europäers

von morgen. Der Lübecker Kongreß des FMF (9.11.–11.4.1990). In: NM 43, 143–149.

Selinker, Larry (1969): Language Tranfer. In: General Linguistics 9, 67–92.

Selinker, Larry (1972): Interlanguage. In: IRAL, vol. X/3, 1972, 209–231.

Siegrist, Otmar (1994): Die lexikalische Verflechtung der europäischen Sprachen: Lernerleichterungund Lernerschwernis. In: Spillner, B. (ed.), 77–82.

Siguan i Soler, Miquel (1995): L'Europa de les llengües. Una proposta per a Europa basada en elmultilingüisme, sense renunciar a la pròpia identitat lingüística. Barcelona.

Slodzian, Monique et Souillot, Jacques (ed.) (1997): Compréhension multilingue en Europe – Multilin-gual Comprehension in Europe. Actes du séminaire de Bruxelles 10 et 11 mars 1997 sous les

auspices de la Communauté européenne. Paris: Centre de Recherche en ingénierie multilingue

(CRIM) de l'Institut National des Langues et civilisations Orientales (INALCO).


184

Smith, Elise C. / Fiber Luce, Louise (ed.) (1979): Towards Internationalism. Readings in Cross-Cultural Communication. Rowley / Mass.: Newbury House.

Solmecke, Gert (1993): Texte hören, lesen und verstehen. Eine Einführung in die Schulung der rezepti-ven Kompetenz mit Beispielen für den Unterricht Deutsch als Fremdsprache (Fremdsprachenunter-richt in Theorie und Praxis). Berlin–München: Langenscheidt.

Späth, Lothar (1989): Fremdsprachenunterricht und europäischer Binnenmarkt. In: NM 42, 4–6.Spillner, Bernd (ed.) (1990): Interkulturelle Kommunikation. Kongreßbeiträge zur 20. Jahrestagung

der Gesellschaft für Angewandte Linguistik GAL e. V. Frankfurt: Lang.

Spillner, Bernd (ed.) (1994): Nachbarsprachen in Europa. Frankfurt/M: Lang.

Stefenelli, Arnulf (1983): Latinismen im Spanischen und im Französischen In: Heydenreich, Titus /

López, J. M. (ed.): Iberoamérica. Historia – Sociedad – Literatura. Homenaje a Gustav Sieben-mann. (11: Lateinamerikanische Studien). München, 883–901.

Stefenelli, Arnulf (1991): Latein- und Französischunterricht aus sprachwissenschaftlicher Sicht. In:

französisch heute 1, 11–19.

Stefenelli, Arnulf (1992): Die Transferierbarkeit des lateinischen Wortschatzes beim Erwerb romani-

scher Sprachen. In: französisch heute 3, 379–387.

Stefenelli, Arnulf (1992): Das Schicksal des lateinischen Wortschatzes in den romanischen Sprachen.Passau: Rothe.

Stegmann, Tilbert D. (1976): Vorschlag zur Revision bildungspolitischer Entscheidungen auf dem Ge-

biet der Fremdsprachen. In: Sprachen und Staaten, Festschrift Heinz Kloss, vol.I, Hamburg, 295–313.

Stegmann, Tilbert D. (1977): Kein Platz für Europas Sprachen an Deutschlands Schulen. In: Rundbriefdes Deutschen Spanischlehrerverbandes 16, 15–19

Stegmann, Tilbert D. / Thiele-Knobloch, G. (1979): Europäische Integration und Fremdsprachen-

unterricht. In: Italienisch. Zeitschrift für italienische Sprache und Literatur in Wissenschaft undUnterricht 1, 2–10.

Stegmann, Tilbert D. (1996): La parenté des langues: passepartout pour une Europe plurilingue. In:

Europe plurilingue 5, 35–46.

Stegmann, Tilbert D. (1998): Présentation d'un cas exemplaire d'innovation dans l'apprentissage deslangues: EuroComRecept. In: Commission Européenne, DG XXII, Education, Formation et

Jeunesse (ed.): Livre Blanc. Enseigner et apprendre: vers la société cognitive. Objectif 4 . Maîtrisertrois langues communautaires. Bruxelles, 89–92.

Stegmann, Tilbert D. (1999): Una entrada plurilingüe en el món de les llengües romàniques. In:

Llengua Nacional 28, 4–8.

Thomae, Dieter (1990): 1992 und kein bißchen weise. Essay über eine Lebenslüge deutscher

Bildungspolitik. In: NM 43, p. 4–6.

Thürmann, Eike (1990): Europa und die schulische Förderung von Mehrsprachigkeit. Tendenzen,

Strategien, Forderungen. In: Schulverwaltung NRW 9/90, 205–209.

Tönshoff, Wolfgang (1995): Lernstrategien. In: Bausch / Christ / Hüllen / Krumm (ed.) (1995), 240–244.

Tréville, M-C. (1996): Lexical learning and reading in L2 at the beginner level: the advantage ofcognates. In: The Canadian Modern Language Review / La Revue canadienne des langues vivantes53, 173–190.

Trim, John L. M. (1997): Language Learning for European Citizenship. Final Report of the ProjectGroup Activities (1989–1996). Strasbourg: Council of Europe.

Trudgill, Peter (1982): On the limits of passiv competence: Sociolinguistics and the polyectal grammar

controversy. In: Crystal, D. (ed.): Linguistic controversies. Essays in linguistic theory and practicein honour of F. R. Palmer. London, 172–191.

Trudgill, Peter (1986): Dialects in contact. In: Languages in Society 10. Oxford.

Universidade de Lisboa, Universidad de Salamanca, Università degli Studi di Roma Tre, Université de

Provence (1997), EuRom 4. Método do ensino simultâneo das línguas românicas. Método para laenseñanza simultánea de las lenguas romanicas. Metodo di insegnamento simultaneo delle lingueromanze, Méthode d'enseignement simultané des langues romanes. Firenze: La Nuova Italia

Editrice, Scandicci.

Valli, André (1997): Aspects psycholinguistiques: Lire dans une langue étrangère. Présentations d'ex-

traits de Carol Hosenfeld. In: Blanche-Benveniste / Valli (ed.), 129–139.

Valli, André / Blanche-Benveniste, Claire (1997): L'expérience EuRom4: comment négocier les

difficultés? In: Blanche-Benveniste / Valli (ed.), 110–115.

Van Deth, Jean-Pierre (1991): Aspects politiques du plurilinguisme en Europe. In: Sociolinguistica 5.

Tübingen: Niemeyer.


185

Vikor, Lars S. (1993): The Nordic languages. Their status and interrelations. In: Nordic languagesecretariat publication 14. Oslo.

Vogel, Klaus (1994): Das mentale Lexikon. In: Börner / Vogel 1994, 19–37.

Volmert, J. (1992): Bericht über das Forschungsprojekt Internationalismen – gleiche Wortschätze in

verschiedenen Sprachen. In: Zeitschrift für Fremdsprachenforschung 3, 96–103.

Vossen, C. (1978): Latein als Muttersprache Europas. Düsseldorf.Walter, Heribert (1984): Einführung in die Texterschließung durch Kombinieren und intelligentes

Raten. In: Neusprachliche Mitteilungen 37, 27–34.

Walter, Heribert (1991): Spanisch als Sprungbrett für Leseverständnis Portugiesisch. In: NM 44, 155–159.

Wandruszka, Mario (1979): Die Mehrsprachigkeit des Menschen. München: Piper.

Wandruszka, Mario (1981), Über das Lernen mehrer Sprachen. In: Kühlwein, W. / Raasch, A. (ed.),

Sprache: Lehren – Lernen (Kongreßberichte der 11. Jahrestagung der Gesellschaft für Angewandte

Liguistik in Darmstadt). Tübingen: Narr, vol.I, 11–22.

Wandruszka, Mario (1986): Wege zur Mehrsprachigkeit in unseren Schulen. In: Wittje, H. / Narr, B.

(ed.) (1986), Spracherwerb und Mehrsprachigkeit. Festschrift für Els Oksaar zum 60. Geburtstag.

Tübingen: Narr, 223–233.

Wandruszka, Mario (1986): Der europäische Kulturwortschatz im Sprachunterricht. In: Barrera-Vidal,Albert (ed.): Französische Sprachlehre und bon usage: Festschrift für Hans-Wilhelm Klein zum 75.Geburtstag, München: Hueber, 205–217.

Wandruszka, M. (1987): Die Muttersprache als Wegbegleiterin zur Mehrsprachigkeit. In: Oksaar, E.

(ed.) (1987), Soziokulturelle Perspektiven von Mehrsprachigkeit und Spracherwerb . Tübingen:

Narr, 39–53.

Wandruszka, Mario (1990): Die europäische Sprachengemeinschaft: Deutsch – Französisch – Englisch– Italienisch – Spanisch im Vergleich. Tübingen: Francke.

Westhoff, Gerard J. (1987): Didaktik des Leseverstehens. Strategien des voraussagenden Lesens mitÜbungsprogrammen (Deutsch als Fremdsprache: Lehren – Lernen – Analysieren). München:

Hueber.

Wode, Henning (1990): Immersion: Mehrsprachigkeit durch mehrsprachigen Unterricht. Eichstädt–Kiel: EKIB.

Wolff, Dieter (1993): Sprachbewußtsein und die Begegnung mit Sprachen. In: DNS, 93, 510–531.

Wolff, Dieter (ed.) (1995). Zweitsprachliches Verstehen – Revisited (= Die neueren Sprachen, 94/5).

Wolff, Dieter (1996): Erziehung zu Zwei- und Mehrsprachigkeit in Europa: Politische, psychologische

und pädagogische Aspekte. In: James R. Dow / Michèle Wolff (ed.): Languages and lives. Essaysin Honor of Werner Enninger. New York u. a.: Lang, 255–271.

Wolff, F. / Pögl, F. / Wittstock, A. (1979): Latein und Griechisch im Deutschen Wortschatz.Überarbeitet und neuentwickelt von O. Wittstock. Berlin: Volk und Wissen.

Wotjak, Gerd (ed.) (1996): Studien zum romanisch-deutschen und innerromanischen Sprachvergleich.Akten der III. Internationalen- Arbeitstagung zum romanisch-deutschen Sprachvergleich vom9.10.–11.10.1996 in Leipzig. Frankfurt: Lang

Zapp, Franz-Josef (1979): Fremdsprachenpolitik in Europa – ein Problemaufriß. Brüssel: FondsEuropéen de coopération.

Zapp, Franz Josef (1983): Sprachbetrachtung im lexikalisch-semantischen Bereich: eine Hilfe beim

Zweit- und Drittsprachenerwerb. In: Der fremdsprachliche Unterricht, 193 ss.

Zapp, Franz-Josef (ed.) (1989): Fremdsprachenlehren und Fremdsprachenlernen für die Welt von mor-

gen. Koblenzer Erklärung des Fachverbandes Moderne Fremdsprachen (FMF). In: NM 42. 140–142.

Zapp, Franz Josef (1990): Fit für Europa – aber wie? In: NM 43, 72–73.

Zeuner, Ulrich (1990): Fremdsprachenunterricht für den europäischen Bürger. In: fsu 34/43, 202–204.

Zimmermann, Günther (1992): Zur Funktion von Vorwissen und Strategien beim Lerner mit Instruk-

tionstexten. In: Zeitschrift für Fremdsprachenforschung 3, 57–79.

Zimmermann, Rüdiger (1990): Lexikalische Strategien: Perspektiven für die Wortschatzarbeit? In:DNS 89, 426–452.

Zybatow, Lew (1999): Die Interkomprehension am Beispiel der slavischen Sprachen. Zur Übertragbar-

keit des EuroCom-Konzepts romanischer Mehrsprachigkeit auf die slavischen Sprachen. In: Kischel

/ Gothsch, 67–87.

Zybatow, Lew (1999): Die sieben Siebe des EuroComRom für den multilingualen Einstiegt in die Welt

der slavischen Sprachen, in: Grenzgänge. Beiträge zu einer modernen Romanistik (Heft 12

Europäische Mehrsprachigkeit). Leipzig: Universitätsverlag, 44–61.

Documents

79331999-Manual-7-Site