6_toxicomanie Si Tulburari de Eprsonalitate

8/16/2019 6_toxicomanie Si Tulburari de Eprsonalitate

http://slidepdf.com/reader/full/6toxicomanie-si-tulburari-de-eprsonalitate 1/28

6. Toxicomanii şi tulburări de personalitate

Este bine cunoscută vechea formulă că „în toxicomanie se intră pe poarta durerii, pe ceaa voluptăţii şi pe cea a tristeţii” (Ball) !şa cum arătat însă "lievenstein, toxicomania este un

proces mult mai complex care trebuie înţeles ca triplă înt#lnire între un anumit produs, o

personalitate şi un context socio$cultural specific !stfel, primul factor cuprindedisponibilitatea dro%ului, acceptul sau re&ecţia de către %rup a consumului de dro%' al doilea sereferă la efectele farmacolo%ice euforiante ale substanţei, iar ultimul este repreentat destructura psiholo%ică, personalitatea individului, „ceea ce explică de ce unii consumatoria&un% dependenţi şi alţii nu” epercusiunile psihice ale adicţiei sunt considerabile şi au pus

problema structurii de personalitate a toxicomanului "are dro%ul este sin%urul vinovat deapariţia perturbărilor, sau el nu face dec#t să devăluie un deechilibru anterior, mai mult saumai puţin compensat p#nă atunci* +e întreabă !ntoine orot şi -aurice orot, concluion#ndcă „toxicomania se înscrie în cadrul unei bio%rafii psihopatice care dateaă din copilărie”.eni/er consideră că „personalitatea adevăraţilor toxicomani este patolo%ică şi poate purta însine potenţialităţi psihotice, iar dro%urile &oacă un rol important în decompensarea acestor

personalităţi fra%ile .eşi ma&oritatea cercetărilor consideră că nu există un tip particular de personalitate toxicomanică, dacă avem în vedere că nu toţi indiviii care vin în contact pentru prima oară cu o substanţă psihoactivă vor deveni dependenţi, trebuie totuşi să luăm înconsiderare existenţa unei anumite vulnerabilităţi premorbide

6.1 Trăsături de personalitate premorbidă

e plan metaforic, toxicomanul este considerat ca un „butoi al .anaidelor”, mereuumplut şi mereu %ol0 umplerea cu dro% este de fapt amă%irea lui !şa cum am demonstratîntr$un capitol anterior (vei capitolul 11111), toxicomanul, la care conştiinţa riscului estecel mai adesea preentă, tinde să$şi pună viaţa în &oc după modelul ordaliei 2ntrebarea care

persistă în r#ndul specialiştilor dar şi al semenilor în %eneral este următoarea0 ce caută el înaceastă proximitate cu moartea* 3rea să re%ăsească impresia „primei dăţi” pe care nu maia&un%e să o atin%ă sau încearcă oare să$şi omoare suferinţa neexprimată pe care o trăieşte i dei* 4umeroase răspunsuri s$au conturat de$a lun%ul timpului, fără însă a epuia fondul acesteiîntrebări 5nii autori consideră că toxicomanul interpreteaă propria supravieţuire ca pe odovadă a dreptului său la viaţă' supravieţuirea îl marcheaă cu pecetea excepţionalului, dar dovada se cere repetată, p#nă la eşec 2n lucrarea „6a clini7ue du toxicomane” (89:;),"lievenstein arată că toxicomanul caută o poiţie infantilă a puterii şi experimenteaă limiteleacesteia „El refuă să se nască şi să moară, dar se &oacă cu moartea”

.eşi este impropriu a spune că există un anumit tip de personalitate a toxicomanului seconsideră că în structura psihică a indiviilor cu comportamente adictive se înt#lnesc

următoarele constante0$ dependenţa afectivă'$ an%osa de separaţie'$ iolarea'$ anxietatea în relaţie cu ceilalţi'$ intoleranţa la frustrare'$ nevoia inepuiabilă de iubire, aprobare şi valoriare'$ satisfacerea imediată a dorinţelor'$ lipsa de încredere în sine şi pasivitatea'$ încăpăţ#narea şi iritabilitatea'$ timiditatea şi hipersensibilitatea'

$ lipsa ambiţiilor şi a competitivităţii

9<



+ubliniind că „nu se poate contura şi afirma conceptul despre o personalitate patolo%icătoxicomanică distinctă în cadrul nosolo%iei psihiatrice”, =elaru (899:) clasifică acestetrăsături în0

$ manifestări impulsive'$ incapacitatea de fr#nare pulsională'

$ imaturitatea eului'$ depresie subclinică cu devaloriare narcisică'$ „dificultăţi de a accede la relaţii erotice şi sexuale stabile” (>ribolet, 899?)!şa cum susţine şi >huiller (899@), există puţini bolnavi psihici adevăraţi în r#ndul

toxicomanilor, înt#lnindu$se mai ales „deechilibraţi, caracteriali”, deci tineri care în %eneralse simt prost în propria piele şi care trăiesc un fel de spleen existenţial care îi aruncă în braţeleadicţiei .in cercetările întreprinse de ăunescu (899A), reiese că oricare ar fi modalitatea decontact cu dro%ul, determinante sunt starea psiho$afectivă a persoanei şi de cele mai multe orimotivaţia profundă, inconştientă de tipul0 revolta contra familiei, instituţiilor, le%ilor coercitive, opoiţia eului împotriva lumii ca element a%resiv, nedrept, opresiv !stfel, dro%ulconstituie de multe ori „mi&locul de fu%ă, de evitare, nevoia unei stări de împlinire, beatitudine

şi uitare”.intre motivaţiile toxicomanilor mai des înt#lnite, uxandra ăşcanu şi -irela ivari

(C<<C) citeaă0 „revolta împotriva familiei, trans%resiunea interdicţiilor, nevoia unei satisfacţiiimediate, conduite de refu%iu sublimate prin aportul de dro%, căutarea exotismului artificial,depăşirea spaţiului şi timpului, a unei realităţi considerată ca insuficientă, represivă sauinacceptabilă”

relipceanu (C<<C) subliniaă, la r#ndul său, importanţa binomului comportamentalimpulsivitate D compulsivitate .imensiunea „hi%h sensation see/ers” a fost introdusă în 899<de uc/erman, care a propus o abordare psihobiolo%ică 2n conformitate cu această teorie,subiecţii adictivi sunt în căutarea „unui echilibru, a unei homeostaii psihice”,corespunătoare unui nivel optim de activare cerebrală Ei caută senaţii intense pentru acompensa lipsa de reactivitate afectivă la stimuli banali, aceasta fiind corelată cu o disfuncţiedopaminer%ică în domeniul dependenţei >ot în tăr#mul psihobiolo%iei, unul dintre modelelecele mai utiliate pentru descrierea dependenţei (în special la alcool) este cel al lui lonin%er (899?) !cesta cuprinde trei dimensiuni temperamentale0 căutarea noutăţii, dependenţa derăsplată, evitarea disconfortului şi o a patra care s$a devoltat mai t#riu0 persistenţa

Fritabilitatea este o altă constantă a personalităţii toxicomanilor, actele patolo%iceexploiv a%resive apăr#nd aproape instantaneu, la diverşi stimuli declanşatori, cum ar fi0

&i%nirea or%oliului, neîmplinirea unei dorinţe, ameninţare, %omote puternice, contraiceri etcEle survin „din senin” av#nd o amploare mare, exa%erată faţă de nivelului stimulului şimodifică, pentru un timp, claritatea stării afective şi a conştiinţei, prin diverse acte motorii

(loviri, maltratări, cuvinte &i%nitoare, a&un%#nd uneori la accidente letale) omportamentelelor impulsive repreintă o manifestare de ieşire la suprafaţă a dorinţelor, trebuinţelor, pulsiunilor, a substratului inconştient al fiinţei .e obicei, uul de dro%uri survine la„adolescenţii introvertiţi, lipsiţi de satisfacţii imediate, uneori cu statut de copil unic,

provenind din familii iolate social sau din familii cu probleme pentru care toxicul este osoluţie pasivă la problemele lor, o formă de afirmare a personalităţii, o valoriare în cadrulunui %rup care le oferă un anumit %rad de e%aliare, participarea la o experienţă comună(ăşcanu şi ivari, C<<C) " sursă de conflict intrapsihic o constituie deacordul subiectuluicu propria lui identitate (biolo%ică, tipolo%ică şi corporală)' el poate fi nemulţumit de şansele

pe care le$a avut în viaţă, de firea sa, de propriile slăbiciuni, de statutul social, de felul în careeste apreciat şi spri&init de ceilalţi >oate acestea îi induc o stare de nemulţumire cronică ce se

poate traduce prin conflict cu sine prin creşterea a%resivităţii

98



+e consideră că folosirea substanţelor psihoactive repreintă o încercare de a depăşidispoiţia depresivă şi insecuritatea personală +tructurile labile şi vulnerabile %ăsesc înconsumul de dro%uri un refu%iu, o pseudomodalitate de a$şi asi%ura confortul psihoafectiv uc#t apelul la dro%, ca modalitate de resimţire a plăcerii şi evadare într$o lume iluorie, este maifrecvent, cu at#t desprinderea de realitatea obiectivă este mai puternică şi constantă, iar

distorsiunile intrapsihice sunt mai pronunţate Este bine cunoscută, de altfel, „teoria procesului contrar al motivaţiilor dob#ndite” formulată de +olomon, conform căreia„motivaţia consumului oscileaă de la o stare poitivă de euforie la nevoia evitării unor stărine%ative” 2nclinaţiile depresive şi instabilitatea emoţională at#t de frecvent înt#lnite latoxicomani, se asociaă cu un %rad ridicat de suspicioitate şi interpretabilitate .e asemenea,anxietatea consideră un element important în structurarea comportamentului ri%id, stereotip altoxicomanilor, de respin%ere a oricărui mesa& venit din exterior şi perceput drept intruiv emăsură ce adicţia se instaleaă, individul se ioleaă treptat de societate, adopt#nd uncomportament de dependenţă sau de tip sociopatic (antisocial) !stfel, irascibilitatea,impulsivitatea sunt frecvent înt#lnite în comportamentul indiviilor dependenţi de dro%,caua acestor manifestări reid#nd în labilitatea lor dispoiţională

.in punct de vedere intelectual, adolescenţii consumatori de dro%uri au niveluri diferitede devoltare mintală' ei pot fi persoane cu rafinament intelectual sau persoane defavoriate+e înt#lnesc frecvent adolescenţi introvertiţi suferind de complexe acute de inferioritate, careau fost răsfăţaţi G „copilul mamei” G crescuţi în familii perturbate sau de către părinţihiperprotectori, adolescenţi cu imaturitate afectivă, revoltaţi sau care dispreţuiesc lumeaadulţilor 2n locul acceptării lucide a condiţiilor date ale existenţei, t#nărul preferă retra%ereaîntr$o lume construită, determinată şi întreţinută de dro% !ceastă nouă lume îl face fericit, îisatisface instinctele primare, îi estompeaă pentru un timp conflictualitatea .ro%ul repreintăastfel un mi&loc de iolare, de depersonaliare, de aneantiare şi o formă de autoa%resivitate

ersoanele adictive sunt dependente de alţii şi manifestă o imensă teamă de abandon, înacelaşi timp caracteri#ndu$se prin dificultatea de a stabili relaţii durabile !plicareahestionarului de personalitate EH la toxicomani arată că aceştia au o structură instabilă,fra%ilă, cu numeroase vira&e afective şi incapacitate de adaptare la cerinţele sociale 2n%eneral, conduita adictivilor poate fi catalo%ată drept antisocială, impulsivă, cu note denonconformism, uneori cu ideaţie paranoidă .e asemenea, să nu uităm că anumite uanţe deconsum nu pot fi înţelese din perspectiva „evadării”, ci a „supraadaptării” în scopul de adeveni mai eficace şi mai „vandabil” într$o societate care cultivă performanţa

5nele cercetări au identificat cote crescute ale anxietăţii şi depresiei, mai ales laconsumatorii cronici onfuia şi sentimentul inadecvării, sentimentele de teamă, insecuritate,vinovăţie, durere şi ruşine sunt aspecte mai puţin recunoscute de către consumatori, dar detectabile la nivelul personalităţii sale hestionarul EH a arătat şi preenţa elementelor de

nevroticism, psihoticism şi a comportamentului deviant la indiviii care abueaă de dro%uri+e consideră că aceste tendinţe evolueaă o dată cu croniciarea adicţiei >oxicomanul areconstant sentimentul că este altfel dec#t ceilalţi, că experienţa lui este unică, afirm#nd frecventfaţă de ceilalţi0 „tu nu ştii cum esteI”

. Joleman (899K) identifică două „tipare emoţionale” care conduc la alcoolism şiconsumul de substanţe psihoactive0

$ primul corespunde persoanelor foarte încordate şi neliniştite care constată cădro%ulDalcoolul le calmeaă tensiunea interioară'

$ cea de$a doua „cale emoţională” se referă la indivii cu trăsături accentuate deimpulsivitate şi intoleranţă la plictiseală Ei se pl#n% de o stare continuă de a%itaţie, iar reacţialor obişnuită la plictiseală este „o dorinţă impulsivă de a cunoaşte riscul sau ceva c#t mai

palpitant” 4u suportă monotonia şi pentru a o îndepărta sunt %ata să încerce orice e de altă parte, dificultatea de a$şi stăp#ni m#nia şi accesele de furie îi face vulnerabili la experienţa

9C



dro%ului, mulţi dintre aceşti toxicomani afirm#nd că „dro%ul îi face să se simtă în sf#rşitnormali şi relaxaţi” .esi%ur, adau%ă autorul citat, „acesta este un pact cu diavolul pentru oviitoare dependenţă, un sentiment de bine de scurtă durată în schimbul unei distru%eri pentrutotdeauna a vieţii” 6ipsiţi de o bună cenesteie, ca şi de o reală eutimie, mulţi dintreconsumatorii de dro%uriDalcool se află într$o marcată instabilitate a dispoiţiei, %eneratoare de

disforie şi căutare cronică a substanţei adictive !ceasta le oferă senaţia de bine, securiareaşi echilibrul psihic at#t de r#vnite2n exprimarea lui ampbell, care a lucrat mai multe decenii cu copii consumatori de

dro%uri, aceştia fac parte din cate%oria celor care nu$şi exteriorieaă adecvat furia Fată cescrie renumitul psihoterapeut0 „Experienţa m$a învăţat că ;KL din adolescenţi răspund camaşa la autoritate0 M.ă$te la o parte din drumul meu, am o viaţă de trăit şi n$am nevoie denimeni să$mi spună cum să fac astaN -a&oirtatea toxicomanilor se recruteaă din a douacate%orie de persoane !ceşti copii par at#t de bucuroşi să stea cu părinţii, înc#t părinţii nu$şidau seama că şi copiii lor simt furie şi au frustrări ce trebuie exprimate şi pe care trebuieînvăţaţi să le tratee cu maturitate” -#nia reprimată are care reultat un comportament pasiv$a%resiv al cărui debuşeu este deseori consumul de dro%uri

" altă trăsătură a personalităţii toxicomanului este ambivalenţa !cesta are nevoie în permanenţă de suportul şi părerilor celor din &ur, tem#ndu$se în acelaşi timp de critica altora!ntura&ul îi întreţine sentimente de vinovăţie şi de autoacuare prin reproşuri de tipul0 „Eştiirecuperabil” „3iaţa ta a scăpat de sub control” onfuia şi sentimentul inadecvării vor accentua tendinţa la iolare în timp a&un%#ndu$se la un comportament ri%id de respin%ere aoricărui mesa& din exterior .eseori, dependenţii afirmă că societatea îi determină să fie„sin%uratici”, „fără dorinţa de a se afirma”, „interioriaţi”, „fără voinţă”, „trişti”, „timii”,„slabi”, „plictisiţi”, „depresivi” 2n %eneral, toxicomanii consideră că dependenţa lor de dro%se datoreaă societăţii atribuind vina pe r#nd cauelor psiholo%ice, factorului economic,condiţiilor precare de existenţă, %reşelile părinţilor, lipsei susţinerii din partea partenerului deviaţă

>ot din %ama autoaprecierilor fac parte şi aceste afirmaţii ale consumatorilor de dro%urireţinute în literatura de specialitate0 „ştren%ar, neserios, simpatic, creativ, liber, spontan, &ovial,şmecher, sociabil, superficial, pun%aş, e%oist” (ăşcanu şi ivari, C<<C) 5nii autori considerăcă subiecţii cu atitudini adictive „%#ndesc în termeni de probabilităţi doar pe termen scurt”Este recunoscut, în %eneral, faptul că toxicomanii sunt ancoraţi în concret şi în preent,nefiind dispuşi să$şi suprime plăcerile imediate în favoarea unor c#şti%uri nesi%ure şi %reu dedemonstrat pe planul sănătăţii !ceşti subiecţi preferă plăcerea imediată oferită de dro% înlocul unor beneficii îndepărtate

- 6ăărescu (899A) vorbeşte despre o „deficienţă a eului” (imaturitate) în caultoxicomanilor, caracteriată prin0

$ o insuficientă independenţă - subiectul caută şi doreşte protecţia sau diri&area din partea altora, mai maturi şi echilibraţi şiDsau mai dominatori Oorme mascate ale dependenţeiinterpersonale constau în nevoia de fi mereu în preenţa altora, de a fi în centrul atenţiei cuorice preţ (admiraţi sau compătimiţi) de a avea un suport si%ur în persoane (şi spaţii umane)securiante'

- intoleranţă la frustrare $ toxicomanul resimte nevoia de satisfacere imediată adorinţelor sale, o incapacitate de a am#na, de a elabora strate%ii pe termen lun% pentru arealia obiectivele principale ale existenţei sale !pare astfel o deficienţă a or%aniăriitimpului trăit şi a identităţii proprii .urata interioară, în sens de suport temporal al identităţiisubiectului, se constituie dificil şi insuficient de solid .orinţele pe termen scurt se cer imediatsatisfăcute, fără capacitate de am#nare, iar obiectivele pe termen mediu sunt urmărite cu %reu'

G insuficienta identitate cu sine $ subiectul nu realieaă limite tranşante pentru propriul eu, o structură bine ierarhiată şi fundamentată pentru opţiuni evidente (în ceea ce

9?



priveşte atitudinile, părerile, convin%erile) a propriului eu „El apare ca lipsit de puncte devedere proprii şi de ar%umentări pentru opţiunile sale, a&un%#nd să accepte cu uşurinţă pe celeale altora pe care îi înt#lneşte circumstanţial sau care încearcă să$l domine şi să$l diri&ee”'

G o stimă de sine scăzută.

- Po/oreff subliniaă tema plictisului, recurentă în limba&ul toxicomanilor G „totul e

mort, nu ai ce să faci” G din acest punct de vedere dro%urile păr#nd să dea sens vieţii' ele permit „să te simţi bine” alun%#nd pe moment suferinţa „6imba&ul acestei stări de beţie estesu%estiv0 Msă pleci, altundeva, să fii absentN el implică o transformare a raportului cu timpuliua nu mai este ritmată cu constr#n%erile de la şcoală sau de la locul de muncă, aceastadovedind c#t de mult dăuneaă în acest ca absenţa unor proiecte” 6a adolescenţi, ritualulin&ecţiei permite (pe moment şi într$un mod iluoriu) evitarea oricărei confruntări curealitatea, concepută ca ameninţătoare şi chiar distructivă rocesul de „mentaliare” esteatunci alterat, scurtcircuitat, iar echilibrul dintre tensiunile interne şi universurile exterioare numai este asi%urat din caua carenţelor, a unui vid interior şi a eului fra%iliat (-arie$!deline+chmelc/)

.ificultăţile în însuşirea unei individualităţi proprii sunt cu at#t mai mari cu c#t este

vorba de devaloriarea sinelui, de renunţarea la implicare şi de apatie +chmelc/ arată că„pentru toxicomani, durata este lipsită de %reutate, continuitatea nu există, iar simţulanticipării le lipseşte cu desăv#rşire” Este preentă refu%ierea în trecut G asimilat cu un„paradis pierdut” G ceea ce evidenţiaă o stare depresivă ce în%lobeaă frustrare, insatisfacţieşi resemnare 6umea dro%ului, subliniaă ăunescu (89:A) repreintă o lume aparte cure%ulile şi le%ile sale, care acceptă supusă modul de or%aniare necesar „cultului”0 căutareadro%ului, prepararea priei, erotiarea in&ecţiei

5neori, nesi%uranţa şi anxietatea sunt contracarate printr$un comportament radical,teribilist, care, departe de a reolva problemele acestor persoane, este autoamă%itor „rin acteviolente, chiar demonstrative în faţa celorlalţi, toxicomanul încearcă să se convin%ă, de fapt,

pe el însuşi că este puternic şi cura&os, întruc#t îşi permite să încalce normele sociale şi să$şiasume responsabilităţile ce decur% de aici 2n realitate, consumatorii de dro% nu$şi asumăresponsabilitatea propriilor comportamente, fiind vorba de ceea ce .e&ours numea Mstrate%iecu vocaţie defensivăN” (ăşcanu şi ivari, C<<C) !ceastă mască ascunde slăbiciunea şineliniştea interioară care se exteriorieaă prin demonstraţii de forţă şi violenţă .e multe ori,toxicomanii îşi &ustifică actele aberante prin faptul că probabilitatea unor pre&udicii personaledatorate consumului de dro% este mai mică dec#t insatisfacţia pe care ar resimţi$o prin

performarea unor comportamente conformiste !şa cum indică studiile de psihopatolo%ie,terenul instabil al toxicomanului se asociaă cu tentative de suicid care pot fi interpretate fieca încercări de a atra%e atenţia celorlalţi şi a se valoria într$un mod extrem, fie ca nevoia de aevada dintr$o realitate percepută ca fiind prea constr#n%ătoare

e măsură ce adicţia se a%raveaă, consumatorul recur%e la modelul comportamentului%ratifiant pe moment şi distorsioneaă tot mai mult evaluările faţă de realitate şi propria persoană !stfel lumea încon&urătoare va fi percepută tot mai ostilă, fiind investită cu propriile%#nduri şi sentimente ne%ative 2n consecinţă, t#nărul se simte din ce în ce mai neînţeles şi

&udecat de cei din &ur, înc#t se va condamna la iolare închi#ndu$se în propria sa carapacerin ne%area şi devaloriarea alternativelor venite din exteriorul %rupului deviant,toxicomanul îşi limiteaă şansa de a$şi %ăsi noi soluţii adaptative „#nd apare dro%ul aduceaceeaşi teamă nelămurită0 de pierdere ireparabilă, de distru%ere a ţesutului sociabilităţii”(Jrass) +e apreciaă că în timp se tocesc receptaculele sociale şi se aplatieaă sensibilitateala reacţiilor celor din &ur .acă un consumator ocaional de dro% tolereaă mai %reuetichetările şi remarcile percepute ca acuatoare ale celor din &ur, o dată cu trecerea timpului

se realieaă un fel de imuniare la acest %en de stresori sociali 6a această descriere a

9A



„personalităţii toxicomanului” mai putem adău%a faptul că atitudinea adictivă presupuneurmătoarea constelaţie de factori (ăşcanu şi ivari, C<<C)0

$ curioitatea, căutarea unor senaţii noi'$ atracţia exercitată de o plăcere interisă sau de o practică prohibită'$ fascinaţia le%ată de percepţia unui pericol potenţial şi care conferă experienţei

toxicomanice o valoare iniţiatică, înlocuind ritualurile de trecere de la pubertate şi adolescenţăla v#rsta adultă'$ conotaţia antisocială a abuurilor de substanţe psihoactive, fapt care dă semnificaţia

unui refu al valorilor tradiţionale, inte%r#ndu$se într$o mişcare de contestare caracteristică pentru cria adolescenţilor'

$ evaiunea dintr$o lume percepută ca ostilă sau fu%a de o realitate consideratărestrictivă'

$ căutarea naivă a unor noi forme de comunicare cu alţi indivii care împărtăşescaceleaşi speranţe şi ideolo%ii constestatare'

$ conduita toxicomanică are caracter de provocare, put#nd constitui o tentativă disperatăde a relua comunicarea cu părinţi indiferenţi sau inaccesibili datorită principiilor morale ri%ide

ale acestora'$ dro%ul poate oferi iluia unei creşteri a performanţelor intelectuale ale individului sau

a capacităţii de creaţie artistică'$ nevoia de afirmare narcisică prin satisfacţia produsă de acţiunea dro%ului'

G compensarea dificultăţilor unor subiecţi de a tolera frustrările, maturiarea lor afectivăşi sexuală deficitară

onform unei anchete realiată în Bel%ia, în cadrul pro%ramului europeantransfrontalier F4>EEJ F (899K$899@), consumul de produse psihoactive repreintă0 „unmod de viaţă, o formă de a fi în lume şi de a face faţă %reutăţilor inerente condiţiei umane, otentativă de automedicaţie împotriva sin%urătăţii şi confuiei” ităm în continuare şireultatele studiului comparativ efectuat de !na +toica$onstantin şi >icu onstantin în C<<<

privind percepţiile şi atitudinile consumatorilor de dro% în r#ndul adolescenţilor din ţaranoastră şi din epublica -oldova !ceastă cercetare a identificat drept factori interni care$idetermină pe tineri să consume substanţe psihoactive următoarele elemente0

G curioitatea, „tentaţia fructului oprit”' G dorinţa de senaţii tari' G lipsa de maturitate D responsabilitate' G probleme personale, disperarea' G sin%urătatea, lipsa prietenilor' G plictiseala, lipsa unor preocupări interesante' G teribilismul, nevoia de a ieşi în evidenţă

9K



6.2 Toxicomanie şi psihopatie

-a&oritatea lucrărilor G în special cercetările lui lerici şi ale lui Qendric/s G relevăîntre @< şi @KL tulburări de personalitate, psihopatia fiind cel mai frecvent asociată cuconsumul de dro%uri Există o întărire poitivă evidentă între aceste două tulburări0

toxicomania apare adesea pe fondul unei personalităţi psihopatice sau antisociale, iar traiectoria unui toxicoman îl conduce pe acesta rapid la delincvenţă pentru a$ăi finanţanevoile 2ntr$un studiu pe 8KC de toxicomani, Qendric/s %ăseşte @<L personalităţi antisocialeşi ?;L depresii " metaanaliă care cuprinde A< de studii, efectuată în 89:: de +chubert,confirmă ipotea unei asociaţii poitive între toxicomanie, alcoolism şi personalitateaantisocială !şa cum am preciat anterior nu se poate defini o structură psihică şi stabilă,specifică adicţiei "rice structură psihică poate conduce la comportamente adictive în anumitecondiţii afective şi relaţionale >entativele care au încercat să stabilească un profil psiholo%ical toxicomanului nu au condus la consens şi nu există o corelaţie directă între diverseletulburări de personalitate G aşa cum sunt definite în .+- F3 şi F- 8< G şi conduiteleadictive

.upă cum remarca "lievenstein, „terapeutul constată că toxicomania se aseamănă puţin cu tot ce a înt#lnit înainte0 un pic de psihoă, un pic de simptome maniaco$depresive, puţină perversiune etc uţin dar nu totul, cu variante pentru fiecare individ şi pentru fiecareetapă a asistenţei” .in punct de vedere practic însă există tendinţa de a repartia utiliatoriide dro%uri în patru mari %rupe0

8 sihotici, prepsihotici, parapsihotici'C sihopatii, deechilibru psihic, nevroă de caracter'? 2nt#rieri de maturiare'A Oenomenul modei sau presiunea de moment a %rupuluionform datelor epidemiolo%ice, implicarea structurilor psihotice deţine o proporţie de

8<L din ansamblul persoanelor dependente de dro% 2n mod particular G bolnavii deschiofrenie, a căror structură premorbidă de personalitate (schioii introvertiţi şi biari) autendinţa de a experimenta, cu o frecvenţă mai mare, „%ustul” pentru deinhibările oferite desubstanţele psihoactive

sihiatrul france Rean Ber%eret a arătat că două tipuri de personalitate psihotică potîmbrăca masca toxicomaniei rimul tip este repreentat de subiecţii care %ăsesc întoxicomanie mi&locul de a$şi &ustifica repreentările delirante 2n cel de$al doilea ca, estevorba despre persoane la care toxicomania conservă puseele delirante 2mbinarea dintreheroinomanie şi psihoă aparţine, de exemplu, celui de$al doilea tip, efectul acestei substanţeconst#nd în îndepărtarea anxietăţii de diviare caracteristică subiectului dependent .ro%ul dădeci o reistenţă la boală alitatea dia%nosticului este fundamentală deoarece, în aceste

cauri, nu se ştie în ce măsură este de dorit încetarea intoxicării întruc#t ea riscă să pună în &ocinte%ritatea psihică a pacientului .e altfel, dia%nosticul de toxicomanie este mai uşor de preentat antura&ului dec#t evocarea unei patolo%ii mentale considerată mai %ravă şi cu un pro%nostic, în %eneral, nefavorabil 2n această situaţie, cel puţin la început, este indicatăutiliarea produselor de substituţie, care permite instituirea unui tratament neurolepticadecvat, cu o suprave%here re%ulată

=elaru (899:) consideră că pacienţii nevrotici devin rar veritabili toxicomani, în acestca dependenţa reali#ndu$se printr$un consum intempestiv de substanţe tranchiliante, cuefect anxiolitic sau sedativ, în urma unor prescripţii medicale şi mai puţin (cel puţin la debut)din proprie iniţiativă !ceastă cate%orie repreintă 8<L din totalul toxicomanilor, fiind citatevalori de ?<L din populaţia %enerală (cei care consumă anxiolitice) şi de ;<L din şomeri

onceptul clasic de „nevroă toxicomanică” ( .urand) G cu două compoenente0impulsivă şi compulsivă a fost abandonat în ultimele decenii, deşi se admite că toxicomania

9@



ascunde întotdeauna o depresie mascată, acest tip de comportament echival#nd cu osinucidere lentă onsumul de substanţe psihoactive poate fi deci interpretat ca o tentativă din

partea pacientului de a reduce simptomele depresive prin efectele opiaceelor !stfel, în stărilelimită descrise de R Ber%eret, stări le%ate de anxietate şi depresie, dro%ul &oacă un rol de

protecţie împotriva pierderii obiectului şi contra consecinţelor sale evit#nd de fapt căderea

subiectului în depresie "ri%inea primară sau secundară a acestor tulburări răm#ne însă unobiect de controversă, dar de cele mai multe ori în antecedentele utiliatorilor se pot %ăsievenimente$tip cum ar fi0 pierderi relaţionare (de exemplu, rupturi familiale) sau un doliu real(cel mai frecvent, decesul unui părinte)

5nii clinicieni vorbesc în caul toxicomaniei despre o formă de sindrom maniaco$depresiv în care momentul maniacal se suprapune peste „luna de miere” a consumului iniţialBer%eret identifică variaţii circulare nete ale psihomotricităţii la toxicomani şi vorbeşte despreo ciclotimie creată artificial prin produsele utiliate (alternanţa barbiturice G anfetamine) 2nsf#rşit, a mai fost lansată ipotea toxicomaniei ca „paradepresie”, caracteriată prin0deinvestirea corpului, a funcţiilor instinctuale (somn, alimentaţie, sexualitate)' frecvenţamare a suicidului în perioadele preG şi posttoxicomanice (în le%ătură cu acest subiect se pun

două probleme şi anume0 există o re%ulă de alternanţă toxicomanie G sinucidere*' dro%ulîndeplineşte oare o funcţie antidepresivă*) .upă Q ES, toxicomanul „fu%e de realitate prinre&etarea propriului corp” şi prin „dissoluţia &ac/soniană a conştiinţei”, comportamentul luiilustr#nd exemplar relaţia profundă între compulsia de repetiţie şi moarte

+e apreciaă că motivaţia subiectivă a toxicomanului este structurată de trăirile penibileale anxietăţii, pe care aceste substanţe le calmeaă, „ridic#nd pentru un timp voalul chinuitor al trăirilor penibile intrapsihice” Orecvent sunt solicitate consultaţii medicale cu cereriimperioase de prescripţii de psihotrope (mai ales tranchiliante şi antidepresive), dar dependenţa medicamentoasă se menţine în %eneral la nivel terapeutic .upă 3 redescu,există o componentă compulsivă, cu sentimente de culpabilitate, precum şi unele trăsăturiisterice şi oscilaţii timice, „această fenomenolo%ie fiind mai puţin proprie nevroticilor cutendinţe la farmacodependenţă” Juiraud defineşte o constituţie psiholo%ică specialăcaracteriată de stări afective penibile G continue sau pasa%ere G care determină nevoia deeuforiare !r fi vorba de o stare neurastenică deseori asociată cu alte tare constituţionale0inadaptare la viaţa socială cu refu%iu în visare, ciclotimie etc

5n loc aparte în %enea toxicomaniei îl ocupă dizarmoniile de personalitate numite şipsihopatii, care caracterieaă „un %rup polimorf de structuri particulare ale personalităţii ceinclud deviaţii calitative sau cantitative ale sferei afectiv$voliţionale şi instinctive, ce secristalieaă în adolescenţă şi persistă toată viaţa, se manifestă pe plan comportamental, fără afi recunoscute ca atare de subiect, provoc#ndu$i acestuia o incapacitate de inte%rarearmonioasă la condiţiile mediului social cu care realieaă un impact permanent dar cu

răsunet variabil” (3 hiriţă, ! apari, C<<C) 4efiind considerate boli, ele au fost numiteiniţial „devoltări” şi apoi „structurări” ale personalităţii sau „diarmonii”, ceea ce le plaseaăîn ona de trecere între normalitate şi patolo%ie

>ermenul de psihopatie a fost introdus de Praepelin, la începutul secolului trecut, fiind preluat de =coala franceă (.upre, .almas, Oleuris) care pune baele conceptului de„conştiinţă psihopatică” 2n acelaşi timp, autori din Jermania (Birnbaum), usia (6ent) şi+5! (atri%e) au acordat o atenţie deosebită influenţei ne%ative a mediului social în realiareadeordinilor de personalitate, propun#nd înlocuirea termenului de psihopatie cu cel desociopatie -ultitudinea de sinta%me sub care sunt cuprinse diferitele forme de psihopatie îţi%ăseşte explicaţia fie în diversele orientări doctrinare, fie în modul de apreciere a raportuluidintre predispoiţie şi factorii meolo%ici .intre termeni sinonimi cu cel de psihopatie

menţionăm0 personalitate patolo%ică, constituţie patolo%ică, anomalia caracterului, personalitate deaxată etc

9;



+e consideră că aceste consideraţii psihice anormale reflectă o „ruptură a echilibruluitrăsăturilor fireşti ale personalităţii, cu accentuarea uneia sau mai multora dintre ele”, ceea ceduce la disfuncţionalitatea între%ului ansamblu .iarmonia reflectă, în esenţă, faptul căindividul devine pentru o lun%ă perioadă de timp un neadaptat social, care neav#nd conştiinţadefectivităţii sale structurale, atribuie celorlalţi caua insuccesului şi erorilor sale onform

.+- F3 tulburările de personalitate sunt pattern$uri de percepere, relaţionare şi %#ndiredespre ambianţă şi despre sine ce se manifestă într$o %amă lar%ă de contexte sociale şi personale importante

.in sfera tulburărilor de personalitate care vulnerabilieaă individul la consumul dedro%, cel mai frecvent înt#lnite sunt0

G >56B5!E! .E E+"4!6F>!>E B".E6F4E' G >56B5!E! .E E+"4!6F>!>E !4>F+"F!6' G >56B5!E! .E E+"4!6F>!>E .E >F 4!F+F' G >56B5!E! .E E+"4!6F>!>E .E >F .EE4.E4>'2n clasificarea .+- F3 ele corespund „cluster”$ului FF (personalitate antisocială,

borderline, narcisistă, histrionică) ce se asociaă cu depresia, alcoolismul, consumul de dro%

şi tulburări de somatiare >rebuie avută însă în vedere şi tulburarea de adaptare, aflatădeseori la baa unei adevărate „spirale a delincvenţei” cu punct de plecare în mica copilărie!ceasta are o incidenţă de KL în r#ndul copiilor şi adolescenţilor şi îmbracă diverse forme0comportament a%resiv, antisocial, opoiţionsm provocator faţă de părinţi şi educatori etc

6.3. Personalitatea borderline

Fniţial, termenul de borderline a apărut de orientare psihanalitică fiind preluat ulterior de psihiatri şi psiholo%i sub două forme rima identifică la aceşti pacienţi un tablou clinic uşor de schiofrenie ce a primit diferite denumiri0 schiofrenie ambulatorie (ilboor%, 89A8),schiofrenie pseudo$nevrotică (loch şi olatin, 89A9), psihoă latentă etc ealaltă teoriesusţine că pacienţii borderline repreintă un %rup separat plasat între nevroă şi psihoă0

personalitate as if (.eutsh, 89AC), borderline (Pni%ht, 89K?), caracter psihotic (Orosch,89@A) 6a sf#rşitul deceniului :, tulburarea a căpătat consistenţă clinică, prin inte%rarea în aria

pihopatiilor, şi a primit recunoaşterea noso%rafică, fiind inclusă în .+- FFF (Junderson, 89;:,+piter şi colab, 89;9, Proll şi colab, 89:8) !sociaţia sihiatrilor !mericani o plaseaă în%rupa (cluster) „dramatică”, G alături de tulburările de personalitate antisocială, histrionică şinarcisică G caracteriată prin diminuarea coeiunii şi a inte%rării simţului de sine (conformdefiniţiei, coeiunea sinelui constă într$un simţ stabil al scopurilor, valorilor, standardelor morale, responsabilităţilor culturale şi sociale) +pecialiştii europeni şi F.9 au i%norattulburarea borderline p#nă în anii T:< (>arnopols/S, 89:;), c#nd, eliberată din interpretarea

analitică şi sub presiunea studiilor de epidemiolo%ie şi biolo%ie, intră în F.8< în care, alăturide personalitatea impulsivă, constituie una dintre cele două forme ale personalităţii instabileemoţional

onform F.8<, în tulburarea de personalitate de tip borderline sunt incluse multedintre caracteristicile instabilităţii emoţionale la care se adau%ă faptul că propriile ima%inidespre sine, scopuri şi preferinţe interioare (inclusiv sexuale) ale subiecţilor sunt adeseaneclare sau perturbate Ea este subdiviată în două variante0 una în care predominăinstabilitatea afectivă relaţională şi nesi%uranţa identităţii şi alta în care predominăexploivitatea în relaţiile interpersonale 2n .+- F3 personalitatea borderline secaracterieaă în plan clinic printr$un pattern pervaiv de instabilitate a relaţiilor interpersonale, a ima%inii de sine, a afectelor şi prin impulsivitate marcată care începe

precoce

9:



.in punct de vedere epidemiolo%ic, prevalenţa tulburării variaă între 8KL şi CKL în populaţiile clinice de pacienţi, internaţi şi în ambulatoriu Junderson (89:9) susţine că aceastăcondiţie repreintă, de departe, „cea mai comună formă de tulburare a personalităţii”, în timpce alte studii stabilesc următoarele prevalenţe0 8<L din ansamblul pacienţilor psihiatrici trataţiîn condiţii ambulatorii sau C<L din numărul pacienţilor din spitalele de psihiatrie a valori

%enerale se consideră că tulburarea borderline repreintă 8GCL (Paplan şi colab 899A) G respectiv CGAL după alte cercetări G din totalul populaţiei +in%urul studiu european (-aier,899C) %ăseşte o valoare mai scăută G 8,8L >ulburarea este mult mai frecventă la femei,raportul pe sexe fiind ? D 8 .e asmenea, este recunoscut faptul că prevalenţa cea mai mare seînt#lneşte la periferia oraşelor şi la anumite %rupuri etnice

!ceastă condiţie debuteaă la v#rsta de altul t#năr, dar dia%nosticul se pune relativt#riu, aproape de A< de ani, c#nd devine evidentă în urma eşecurilor repetate ale pacientuluide a se inte%ra în realitate !şa cum am menţionat, personalitatea borderline se caracterieaă

prin0 versatilitatea relaţiilor interpersonale, le%ăturile pe care le stabileşte pacientul fiindintense, dar foarte schimbătoare sub aspectul conţinutului afectiv (pot trece de la o extremă laalta, fără motive reale şi în mod rapid)' lipsa unui sentiment coeiv al identităţii personale,

comportament impulsiv şi exploiv, cu episoade de manie necontrolată, şi o senaţie cronicăde %ol şi solitudine !ceşti indivii fac eforturi disperate pentru a evita să fie abandonaţi,

pendul#nd între supraestimarea şi devaloriarea propriei persoane şi a celor din &ur !stfel ei pot devolta faţă de aceeaşi persoană o stare afectivă intens poitivă, exprimată prindependenţă şi admiraţie nelimitată, pentru ca, în urma unei insatisfacţii sau frustrări, săexprime furie şi re&ecţie („pentru ei totul este un capriciu, iubesc cu disperare pe cei pe care îivor urî fără măsură” G +Sdenham) .e aceea, se spune că pacienţii borderline caută înconsumul de dro% o stabilitate a ima%inii lor de sine şi a raporturilor cu ceilalţi

.e asemenea, reacţiile la diversele eşecuri, pierderi, frustraţii G dar mai ales contrarieri G sunt, în caul persoanelor borderline, ample, cu delănţuiri clastice şi a%resive,incontrolabile .upă ! omila (899;), tipul instabil sau borderline se caracterieaă prindispoiţii capricioase şi nevoia continuă de schimbare („schimbă profesiile, nevestele,şantierele .upă C<de ani, dacă face un bilanţ, se vede că nu s$a ales cu nimic 2i trec tot felulde planuri prin cap, dar nu va definitiva nici unul”)

5na dintre cele mai importante trăsături ale acestei personalităţi este sentimentul de vidinterior care se con&u%ă cu o senaţie de inconsistenţă şi dispersie a identităţii Qoduli/ (8998)consideră că, deşi fiecare om are nevoie de ceilalţi pentru căldură, dra%oste şi suport

pentru a fi fericit, pacienţii borderline se ataşeaă de ceilalţi pur şi simplu pentru a trăi !ceşti pacienţi afirmă că „nu se %ăsesc pe sine” şi că „trăirile lor nu sunt autentice”, acu#nd totodată„o imensă plicitseală”, „senaţii de %ol interior”, „sentimente de ădărnicie” etc !stfel de

persoane preintă o marcată indisponibilitate pentru sin%urătate, care este trăită ca o stare de

disconfort şi anxietate' ele caută insistent compania altor persoane, deşi acestea pot fi subexpectaţiile lor acientul borderline este dependent de ceilalţi pentru că numai relaţiile cuaceştia îi oferă ocaia de a &uca roluri şi de a$şi între%i conştiinţa de sine entru acest pacient,sin%urul lucru mai rău dec#t astfel de relaţii este absenţa lor (Qoduli/, 8998) #nd este privat(prin moarte, divorţ, separare, abandon sau re&ecţie), de relaţia cu o persoană semnificativă,

preintă criă de furie, instabilitate afectivă, comportament autodistructiv!ceastă tulburare de personalitate se mai caracterieaă şi printr$o destructurare

pronunţată a comportamentului0 impulsivitate, instabilitate afectivă şi emoţională, trecerifrecvente la act !stfel, J Fonescu (899;) descrie ca trăsături facultative sau asociate0reactivitatea şi instabilitatea dispoiţiei, comportamentul impreviibil (pattern$ul pe careevolueaă personalitatea borderline fiind cel de instabilitate cronică în perioada adultă, cu

perioade de discontrol afectiv şi impulsiv sever), acreditarea afectivă exclusivă („sub raportulinvestiţiei şi atitudinii afective pacienţii devoltă polariări exclusive0 poitive sau ne%ative,

99



astfel înc#t cei din &ur sunt ori tandri ori protectivi, ori ostili şi re&ectivi”)' acte autodistructiverepetitive (inciii te%umentare, secţionarea venelor, tentative suicidare demonstrative) e

baa unui studiu efectuat pe o populaţie penitenciară old (899?) consideră că sindromul lor afectiv este dominat de furie şi de o creştere treptată a tensiunii interioare, care atunci c#ndatin%e limita insuportabilităţii determină %esturi autoa%resive, după care tensiunea scade,

pacienţii se simt relaxaţi şi simptomele afective se remit -odest (89:<) adau%ă la trăsăturileacestor indivii următoarele elemente0 trecere rapidă la act, anhedonie, anesteie psihicădureroasă, relaţii sexuale perverse, simptome psihosomatice, lipsa unui scop în viaţă (de fapt,la aceşti pacienţi, eul nu reuşeşte să se devolte deoarece nu este susţinut şi alimentat de

proiecte de viaţă realiabile)>ot -odest constată că la testele psiholo%ice de apreciere ainteli%enţei (U!F++) pacienţii borderline dau răspunsuri normale, în timp ce la testele

proiective (>!>, +ondi, orschach) răspunsurile sunt de tip psihotic .e fapt, se poatespune că simptomatolo%ia stărilor borderline cuprinde toată semiolo%ia psihiatrică, fiindcapabile să producă simptome instabile din orice tulburare mintală' accese de violenţă, fu%iintempestive, instabilitate profesională, conduite sexuale impulsive, haotice sunt frecventînt#lnite la aceşti pacienţi ot apărea, de asemenea, consum de dro%uri, de alcool şi

comportamente sexuale deviate, caracteriate însă prin absenţa „unui scenariu pervers” şi princonduite impreviibile a căror re%ulă este variabilitatea partenerului +e consideră căsimptomele enumerate mai sus înre%istreaă cele mai înalte cote de manifestare în decadele aFFF$a şi a F3$a urmate de o uşoară estompare în a doua parte a existenţei (după A< de ani) e

parcursul evoluţiei se pot asocia scurte episoade psihotice sau simptome psihoticeindependente (halucinaţii, distorsiuni ale ima%inii corporale, idei de referinţă, fenomenesenoriale hipna%o%ice G totuşi, după unii autori, tulburările de percepţie şi de %#ndireînt#lnite în această condiţie patolo%ică au numai o asemănare formală cu cele din psihoă),dar „studiile lon%itudinale efectuate nu au putut indica o evoluţie spre schiofrenie” (Paplan,89:A)

!lături de episoade psihotice (micropsihotice) G de scurtă durată şi aproape întotdeaunacircumscrise, evanescente sau însoţite de o bună testare a realităţii (errS şi 3aillant, 89:9) G şi simptomele psihotice propriu$ise menţionate în para%raful anterior, care apar în urma unor situaţii stresante, printre complicaţiile acestei tulburări de personalitate mai enumerăm0episoade depresive ma&ore (în medie două pe an) şi tentative de suicid 2n %eneral, se s$aconstatat că 9<L din pacienţii borderline au o comorbiditate psihiatrică, iar A<L au douăcomorbidităţi psihiatrice errS şi 3aillant (89:9) afirmă că „o proporţie de ?$8<L din

pacienţii cu tulburare borderline pot muri în cele din urmă prin suicid, deoarece tentativelemultiple sunt comune” .eteriorarea comportamentală şi riscul de suicid sunt mai importanteîn perioada de adult t#năr şi diminueaă treptat, o dată cu înaintarea în v#rstă +tudiind un lotde 8:< de pacienţi cu această patolo%ie, OSer (89::) a stabilit că ;:L din ei vor face o

tentativă de suicid într$un moment sau altul al vieţii, în timp ce +tone (899?) comunică omortalitate prin suicid de :,KL 2n ceea ce priveşte automutilările, +imeon şi colab au %ăsit laC<C de pacienţi admişi într$o unitate de ur%enţă, o structură borderline la K;,;L din aceştia

+pre deosebire de pacienţii nevrotici, diarmonicul borderline nu$şi simte durerosdeosebirea faţă de cei din &ur, propriile sale dificultăţi şi acţiuni antisociale nepăr#nd să$lderan&ee 2n comparaţie cu psihoa, acest bolnav se menţine inserat în realitate, iar decompensările sale psihotice nu se cronicieaă şi nu lasă defect ro%nosticul este însăreervat datorită preenţei riscului de sinucidere +tudii recente, cunoscute sub termenul„teoria celor cinci factori ma&ori” (the Bi% Oive Oactors), au scos în evidenţă trăsăturile de

personalitate potenţial maladaptative (un înalt coeficient de „neuroticism” şi sociabilitatedefectuoasă) ce s$ar dovedi a conferi în mai mare măsură o predispoiţie temperamentală

semnificativă pentru devoltarea unei structurări de tip borderline (Uidin%er, 899A) !ceste

8<<



variabile dimensionale pot fi folosite, de asemenea, ca factori de evaluare pro%nostică aevoluţiei unor personalităţi cu această predispoiţie

omponenţa structurală a personalităţii borderline poate fi atribuită, în mare parte, at#tfactorilor constituţionali (variabilelor temperamentale, în sensul conceptualiat de !/is/al, cuori%ini predominant %enetice), c#t şi unor factori induşi şi provenind din mediul ambiental

(social, dar mai ales familial), răspunători de insuficienţe şi fisuri de ordin caracterial !cesttip de personalitate repreintă o patolo%ie ma&oră a individualităţii, intersectată de diverşivectori de sor%inte endo%enă (în mod primar de dispoiţia temperamentală) şi exo%enă (înmod primar de dispoiţia cauată de ambientul socio$familial) !nalia acestor vectorideschide perspectiva unor interesante elaborări teoretice în care, în mod cert, un rol ma&or lerevine insuficienţelor din perioada trăirilor timpurii ale copiilor preborderline, în raporturilelor cu persoanele semnificative, în procesul formării individualităţii lor, în cadrul procesuluide maturare rincipalele teorii psihopatolo%ice %raviteaă în &urul a două seturi de concepte0unul referindu$se la rolul primordial al predispoiţiei temperamentale (tea lui Pernber% aa%resivităţii excesive şi disconfortul afectiv G tea lui Plein), iar altul este corelat cu efectulmediului ambiental (al ecosistemului socio$%enetic), ilustrat de teele lui -asterson (89;C) cu

privire la anxietatea de abandon consecutivă eşecurilor de stabilire a unor relaţii de intimitateafectivă în perioada formativă (tea lui Junderson, 899A)

Fndependent de orientarea ideolo%ică, autorii care s$au ocupat de această tulburareatribuie o importanţă cauală perturbării relaţiilor obiectuale ce determină crearea unor scheme deadaptative precoce (Run% şi +Vift, 89::) +tudiile făcute pe familiile acestor

pacienţi conver% în evidenţierea unui cadru de deprivare (ne%lect) care este responsabil dedevoltarea unui ataşament nesi%ur şi a unor modele operaţionale ale sinelui şi ale relaţiilor cu ambianţa clar disfuncţionale Excluderea timpurie a copilului din c#mpul afectiv alcuplului parental perturbă cristaliarea armonioasă a e%oului, favori#nd apariţia acesteitulburări de personalitate 2n opinia lui Run% temele fundamentale ale acestor scheme şimodele operaţionale disfuncţionale sunt0 abandonul, dependenţa, supunerea, suspiciunea, fricade pierdere a controlului emoţional, sentimentul de vinovăţie 5nul dintre elementele cele maiimportante ale acestei tulburări este lipsa de încredere în alţii (mistrust), ce se reflectă înre%uli personale de viaţă de tipul0 „lumea îmi va face rău, mă va ataca, mă va înşela şi deaceea trebuie să mă prote&e” (+ă amintim ce scria cu mai bine de un secol în urmă filosofulfrance =estov despre importanţa încrederii0 „este o caracteristică a vieţii umane să avemîncredere unii în alţii >otuşi, a avea încredere înseamnă a te abandona în m#inile celorlalţi ăîncrederea şi abandonul ce o însoţeşte constituie o parte fundamentală a vieţii omeneşti sevede atunci c#nd încrederea este înşelată entru unii dintre noi, homo homini lupus repreintăuna dintre cele mai si%ure maxime 2n fiecare aproape al nostru ne temem de un lup”) 2n fapt,aceste persoane nu au avut şansa să devolte de$a lun%ul evoluţiei lor alte tipuri de modele ale

relaţiilor cu ceilalţie baa cunoştinţelor acumulate despre trecutul acestor pacienţi s$a lansat ipotea uneile%ături etiolo%ice între diverse abuuri din copilărie, chiar de tip sexual (într$un studiurealiat în 89:: de Qerman şi Bebbin%ton, s$au %ăsit traumatisme infantile în :8L din cauri0;8L abu fiic, @:L abu sexual, @CL au fost martorii unor violenţe domestice repetate'aceste date explică şi de ce tulburarea este mai frecventă la femei), şi simptomele constatateclinic erris (899;) precieaă că „deşi autorii interesaţi de experienţele traumatice %ravesuferite în copilărie de aceşti pacienţi, sunt prudenţi în a tra%e concluii cu privire la posibilulrol caual al unor astfel de experienţe (şi mai ales al abuurilor sexuale incestuoase), pareevident că există corelaţii semnificative între aceste experienţe şi %ravitatea manifestărilor comportamentale (în special de tip autodistructiv”)

.upă Oriedmann (C<<C), factorii biolo%ici care ar avea un rol predispoiţionalimportant în apariţia acestei tulburări sunt0

8<8



G o anumită tendinţă înnăscută afectiv$impulsivă' G nevoia excesivă de recompensă şi %ratificaţie' G capacitate scăută de evitare a interacţiunilor dăunătoare şi nocive' G discontrol emoţional în %amă ma&oră' G tendinţe nevrotice pronunţate evidente din faele precoce de devoltare a

personalităţii2n replică factorii patoplastici din mediul ambiental ar fi repeentaţi mai frecvent de0 G nevoile excesive de suport din partea unor persoane din ecosistemul socio$familial' G reacţii coleroase intense la frustraţii' G capacitate scăută de autotranscendenţăornind de la teoria ataşamentului, -el%es şi +chVart (89:9) au arătat că „relaţiile

furtunoase ale pacienţilor borderline exprimă o dificultate în re%larea distanţeiinterpersonale” ei doi autori explică ataşamentul nesi%ur pe care îl trăiesc persoanele

borderline astfel0 indiferent de faptul că au încercat să se apropie sau să se îndepărtee de persoane semnificative, ei au fost puşi în faţa unui feedbac/ ne%ativ (de unde frica de a fi totaldominaţi sau cea de a fi abandonaţi) Ei au învăţat astfel că vor face o %reşeală, indiferent de

direcţia în care se mişcă, şi de aceea devin labil pe plan emoţional şi instabili în relaţiile cuceilalţi

2n aceste familii experienţele dureroase erau ne%ate sau atribuite comportamentului„rău” al copilului, în timp ce faptele poitive erau minimaliate, atribuite înt#mplării sauridiculiate 2n consecinţă, ima%inea de sine a acestor copii, care reultă din confruntarea

propriilor observaţii cu cele trimise de ceilalţi este profund alterată 6inehan (8999) a arătat căîn aceste familii, culpabilitatea este întreţinută prin pedepse ce pot mer%e de la abuul fiic lacel sexual, frecvenţa ultimului individuali#nd personalitatea borderline de toate celelaltetipuri de personalitate „2nţele%#nd că propriile defecte îl fac de neiubit, subiectul încearcăfrenetic să stabilească relaţii interpersonale intense, dar pe măsură ce ele se constituie lesaboteaă de teamă că celălalt ar putea să$i surprindă adevărata natură şi să$l respin%ă+ubiectul devin prionier între masca ce$i consumă întrea%a ener%ie emoţională şi o suferinţădin ce în ce mai insuportabilă ce antreneaă tentative de suicid sau comportamenteautoa%resive” ( >eodorescu, C<<<) >ot 6inehan a introdus termenul de „invalidant” pentrua caracteria aceste familii în care experienţele subiectului nu sunt validate, fie prin i%norareanevoilor sale &ustificate, fie prin răspunsuri extreme şi impreviibile !cest autor concluioneaă că, în esenţă, tulburarea de tip borderline constă într$o perturbare a sistemuluide re%lare a emoţiilor ce reultă din „interacţiunea dintre o predispoiţie biolo%ică,vulnerabilitatea emoţională şi un mediu invalidant”

6a r#ndul lor, Bec/ şi Oreeman au studiat incapacitatea acestor pacienţi de a$şi re%la propriile emoţii, a&un%#nd la următoarea concluie0 persoanele borderline au fost expuse, în

timpul devoltării lor, la experienţe care le$au invalidat propriile emoţii faţă de alte fi%urirelevante, neav#nd deci ocaia să$şi antrenee în mod adecvat capacitatea de a le re%laBoVlbS apreciaă că aceste situaţii %enereaă0 neîncredere în alte persoane, în propriilesenaţii şi „tendinţa de a li se părea totul ireal” G mai ales atunci c#nd copiii îşi văd impresiilediscreditate de adulţi !stfel, schemele disfuncţionale descrise de Run% şi +Vift %enereaă„tee disfuncţionale secundare” de tipul0 „trebuie să$mi controle reacţiile emoţionale, altfelse va înt#mpla ceva în%roitor” !cestea sunt validate în continuu de felul în care persoanastructureaă şi elaboreaă informaţia provenită din ambianţă, printr$o %amă variată dedistorsiuni co%nitive rintre astfel de distorsiuni co%nitive Bec/ şi Oreeman subliniaăfrecvenţa %#ndurilor dihotomice, care contribuie la schimbări de atitudini neprevăute, de la oextremă la alta, pe care persoanele borderline le manifestă în relaţiile lor Pernber% a pus

accentul pe traumatismele infantile ce opresc devoltarea într$un stadiu pre%enital, c#ndcopilul nu distin%e între sine şi ceilalţi (el nu este centrul universului, ci universul însuşi)

8<C



opilul este incapabil să toleree propriile defecte sau pe cele ale antura&ului şi să le inte%reeîntr$un tot realist' el se apără utili#nd mecanismul de „splittin%”, prin care separă toatelucrurile în bine şi rău, şi identificarea proiectivă ce$i permite conectarea cu o ima%ineidealiată

Joldstein este cel care a introdus în 899@ abordarea e%opsiholo%ică în analia structurii

borderline din perspectiva &ocului dintre forţele şi slăbiciunile eului onform acestui model persoana borderline are următoarea confi%uraţie a e%oului0

I. Elemente pozitive (conferă individului aparenţa de normalitate)8 testarea realităţii G care este cvasiintactă în activitatea curentă, dar în situaţii de stres

şi în caul relaţiilor interpersonale str#nse, se poate produce re%resia eului, cu scurte episoade psihotice, spontan reversibile şi întotdeauna le%ate de factori precipitanţi'

C procesele %#ndirii G funcţioneaă aproape normal în activitatea de i cu i, dar devindeficitare la stres sau în situaţii nestructurate (de exemplu, la testul proiectiv orschach)'

? relaţiile interpersonale G pacientul pare să se relaţionee adecvat, însă deficitul seremarcă o dată cu observarea atentă a calităţii relaţiilor !stfel, constatăm lipsa de profunime

şi de interes pentru celălalt, acesta fiind văut ca ceva ce poate fi folosit pentru a împlininevoile pacientului şi nu ca o persoană cu identitate şi propriile sale drepturi +e poate afirmacă persoana borderline este lipsită de empatie şi pare să oscilee între relaţii superficiale şirelaţii de dependenţă intense (reultat al intrării în funcţie a mecanismelor defensive

primitive)'A adaptarea la realitate G la o examinare superficială pare normală, mai ales în

achiiţiile şi funcţionarea în şcoală şi muncă Oorţa în această onă constă în inteli%enţa sa şiîn abilitatea de a folosi mecanisme defensive de tip obsesiv$compulsiv +e consideră cătestarea realităţii şi nealterarea aparentă a proceselor de %#ndire diferenţiaă pacientul

borderline de cel psihotic

II. Elemente ne%ative8 toleranţa şi controlul impulsurilor G pacientul borderline exprimă invariabil această

combinaţie ca0 inabilitatea de a avea răbdare, de a am#na' nevoia de %ratificaţie imediată'înclinarea spre „actin% out” în stres' stări de furie, disrupţii comportamentale' u de dro%,alcool pentru a evita frustrarea şi a obţine %ratificarea imediată' înclinarea de a renunţa lasituaţii stabile (serviciu) sau de a rupe relaţii interpersonale sub stres +pre deosebire de

pacienţii retraşi social şi confui, care compenseaă prin fanteia autistă şi confuia de protecţie, bolnavii cu or%aniare borderline sunt mai predispuşi la scăparea de sub control asentimentelor de m#nie şi anxietate (Fonescu, 899;) +căderea toleranţei şi a controluluiimpulsurilor este combinată cu propensiunea spre titluri, poiţie socială mai ales la cei care au

şi trăsături de tip narcisist'C mi&loace de apărare primitive ale eului G în condiţii de stres pacientul recur%e ladefense primitive de tip borderline şi uneori chiar psihotice (vei clasificarea lui 3aillant,89;8, care distin%e cinci niveluri ale mi&loacelor de apărare0 matur, nevrotic, imatur,

borderline, psihotic rimele trei defense sunt folosite în activitatea de i cu i) 3aillantconsideră ca mecanisme defensive de tip borderline următoarele apărări care prote&eaăindividul împotriva aspectelor neplăcute ale sinelui, dar împiedică devoltarea unei percepţii asinelui stabilă şi si%ură, indiferentă la schimbările mediului >rei dintre ele sunt maisemnificative fiind primele apărute în devoltarea personalităţii0

G splittin% (scindarea) G este mecanismul defensiv de diminuare a anxietăţii %enerate dedecompensarea sau fra%mentarea emoţională (.+- F3) şi constă într$un mod maniheist de a

împărţi ima%inile lumii încon&urătoare !stfel, la pacientul borderline perceperea sinelui şi acelorlalţi este scindată în cate%orii de „bun şi rău” rin acest mecanism se evită

8<?



contaminarea sau distru%erea obiectului bun de către cel rău E%oul este clivat şi el în douăsectoare, subiectul trec#nd direct de la iubire la ură şi invers >recerea de la un pol la altul seface prin „actin% out”, ca o descărcare pulsională, fără nici o critică, actul însuşi fiind unmi&loc de %ratificare Experienţa de viaţă a subiectului nu are în acest ca nici o influenţăcorectoare !şa cum afirma în 89:K Reammet0 „tulburările %rave de comportament de tip

delincvent, toxicoman ioleaă un între% curent al vieţii psihice şi libidinale care$şi %ăseşterefu%iul în simptom !ici, nu este vorba at#t despre refulare, c#t despre un cliva& al eului care, pe l#n%ă o aparenţă mai mult sau mai puţin nevrotică, de fapt puţin investită, menţine o relaţiede influenţă clivată, nereală şi total închisă în ea însăşi Bolnavii nu se pot descrie pe ei înşişisau pe ceilalţi altfel dec#t în termeni scurţi, va%i sau stereotipi' nu îi pot percepe pe ceilalţi sau

pe ei ca pe un între%, vă#nd numai caracteristici separate2n plan ener%etic, prin efortul de a menţine într$o manieră artificială separarea

maniheistă a lumii şi a obiectelor, cliva&ul consumă o cantitate mare de ener%ie, ceea ce ducela percepţii caracteristice de vid, %ol afectiv, depresie -ecanismul de apărare complementar cliva&ului este idealiarea primitivă, care în caul pacientului borderline intervine at#t asupraobiectului, c#t şi asupra ima%inii de sine Eul se apără astfel de imperfecţiunea reală a

obiectelor şi a sinelui, care ar fi anxio%enă şi destructurantă 2n consecinţă, noul obiect esteidealiat, iar cel anterior va fi respins, devaloriat şi discreditat +e consideră că este vorba decliva&e verticale în cadrul psihismului dublate de fuiuni oriontale, acest fenomen fiind

pato%nomonic pentru funcţionarea de tip limită a euluiacientul borderline îşi menţiune funcţionarea prin importante mecanisme schio$

paranoide şi prin intermediul cliva&ului şi al proiecţiei' el fantasmeaă nu doar apropierea deobiectul primar, ci şi salvarea printr$un al treilea cu care se află mereu într$un proces defuiune, fiind însă pe de altă parte stăp#nit de „teroarea de a fi anihilat” 2n consecinţă oriceluare de contact reală sau fantasmată cu un obiect este însoţită de multiple mişcări de fu%ăutem spune că pacientul borderline trece de la o ofertă de simbioă la alta de distru%ere carene%ativeaă înt#lnirea (5te upprecht$+hampera) eea ce caută pacientul borderline este„extrema în sine”, deoarece orice experienţă extremă este de fiecare dată susceptibilă de adeveni un centru de intens chiar dacă efemer al unei experienţe de sine !ceste forme deexperienţă extremă înlocuiesc într$o anumită măsură sentimentul de sine şi în acest sensconstituie o pseudoseparare !nalistul are mereu impresia că imediat ce începe să localieeun pacient de acest tip acesta „este de&a în altă parte” 5te upprecht$+hampera (C<<<)consideră că în patolo%ia borderline pe prim plan se află „evitarea separaţiei”, aceşti pacienţiretră%#ndu$se „într$un mod de existenţă re%resiv, într$o renunţare la orice nu, spus şi %#ndit cuclaritate” +inele acestor nu le asi%ură supravieţuirea dec#t „într$o lume relaţională %#ndităexclusiv într$un mod fuional” enunţ#nd la separare şi la investirea limitelor eului, ei cautăsă menţină o poiţie extremă a apărării re%resive !stfel, punerea în act trian%ulară se

efectueaă prin intermediul manipulărilor masive ale rolurilor sociale, al unor importantesimptome somatice, al adicţiilor şi trecerilor la act perverse' G ne%area G repreintă absenţa conştientiării realităţilor prea dureroase pentru sine' ea

este o atitudine de refuare aflată în le%ătură cu percepţia dea%reabilă a realităţii exterioareEa are menirea de a prote&a eul prin contestarea lumii încon&urătoare .e obicei, pacienţii cuaceastă defensă nu stăp#nesc suficient anxietatea care răbufneşte impredictibil = Fonescu,-arie$-adeleine Rac7uet şi l 6hote (C<<8) arată că multe conduite de risc sau dedependenţă se spri&ină pe utiliarea me%alomaniacă a refuului'

G identificarea proiectivă G concept caracteristic şcolii /leiniene de psihanaliă,transformat pe parcurs în modalitate primitivă şi %enerală a comunicării interumane (Bion,89@C), identificarea proiectivă implică o operaţie de expluare în afara spaţiului intern a unei

părţi din obiect sau din eu, părţi reultate în urma scindării operate pe criteriul „bun$rău”

8<A



!cţiunea, la nivel de fantasmă, este o tentativă de control al celuilalt prin pătrunderea şiinstalarea în interiorul acestuia

!lte defense de tip borderline sunt0 G idealiarea primitivă' G omnipotenţa'

G devaloriarea' G actin% out? difuiunea identităţii G pentru personalitatea borderline, identitatea nu este percepută

ca fiind inte%rată sau coeivă, ci difuă, contradictorie, neinte%rată +e consideră că „există oincapacitate de a percepe obiectele în complexitatea lor naturală, expresia în propria trăire asentimentului de %ol interior” e baa analiei stărilor limită, l Balier elaboreaă o „clinicăa %olului” pe care o coreleaă cu slăbiciunea narcisismului primar0 sentiment de nesuportat alunui vid interior fără limite şi imposibil de umplut, aflat deseori la ori%inea automutilărilor %rave, a trecerii la acte violente sau suicid entru el, a%resivitatea nu este evacuarea unui

preaplin, ci un „scurtcircuit” a cărui funcţie este de a prote&a de riscul deinte%rării psihotice0trecerea la act instaureaă o schiţă de control şi asi%ură o funcţie de „salvare a narcisismului

slăbit” >ulburările de comportament dovedesc adesea o prevalenţă a economiei asuprarepreentărilor' ameninţarea cu pierderea obiectului determină recur%erea defensivă la ima%ini(ima%os) arhaice care creeaă o fantasmă de intruie şi răscoleşte un trecut „ameninţător,distru%ător şi invadator”, ce explică violenţa unor treceri la act şi eşecul unor în%ri&iriterapeutice !ceastă patolo%ie are de multe ori un aspect trans%eneraţional, care trebuie

prelucrat în psihoterapie, fie că este vorba de copilul$victimă a traumatismului aplicat propriilor părinţi, fie de copilul ţap ispăşitor al unui secret de familie purtat cu %reu din%eneraţie în %eneraţie, dar niciodată discutat'

A instabilitatea afectivă G manifestată prin0 iritabilitate, afecte intense (depresiv sauostil), furie, sentiment de solitudine, vid interior

ersoana borderline este încărcată de a%resivitate, manifestarea predominantă fiindautoa%resivitatea, de cele mai multe ori sub formă de automutilări !ceasta nu este numaiexpresia dificultăţii de control a impulsivităţii sau o eliberare a tensiunii interioare, ci poate ficonsiderată în mare măsură, ca o „nevoie de autoidentificare” 2n literatura de specialitate seafirmă că acest tip de personalitate „alear%ă după propria$i ima%ine, identitate pe care nu oreuşeşte să o fixee niciodată, aceste însemne repreent#nd un suro%at, iluia cutanată a

propriei identităţi”entru a explica etiolo%ia acestei tulburări au fost lansate două teorii01. Kernber consideră că în cadrul acestei personalităţi perturbarea esenţială constă în

eşecul de a atin%e „constanţa obiectului libidinal”, cu dificultatea concomitentă de inte%rare a

introiecţiilor poitive şi ne%ative onceptul de „constanţă obiectului libidinal” se referă lacapacitatea copilului de a menţine ima%inea emoţională a mamei, în %eneral bună, dar av#ndşi calităţi şi defecte, această ima%ine schimb#ndu$se relativ puţin în condiţii de frustrare sau înabsenţa mamei

2. >eoria psihanalistului !erald "dler apreciaă problema centrală a persoanei borderline ca fiind insuficienţa funcţională şi instabilitatea unui anumit tip de introiecţie G „holdin% intro&ect” (introiecţie de susţinere) G le%ată de deficitul memoriei evocative !ceastarepreintă capacitatea individului de a se susţine pe sine, fără nevoia de feedbac/ din parteacelorlalţi acientul cu această tulburare de personalitate este incapabil să internalieeintroiecţia de susţinere, răm#n#nd dependent de ceilalţi, care pot să$i satisfacă nevoia desusţinere, de suport +tudiile pe %emeni monoi%oţi şi dii%oţi nu au adus dovada

concordanţei şi implicit a heritabilităţii acestei diarmonii de personalitate, în mai maremăsură ca cea oper#nd la tipurile normale de personalitate !dler şi Buie, urm#nd mişcările

8<K



perspectivei pia%etiene observă că devoltarea memoriei evocative, care apare către sf#rşitulfaei senorii$motorii, este preachiiţia indispensabilă pentru devoltarea repreentării mintalea permanenţei obiectului, chiar şi atunci c#nd obiectul este preent !stfel, unele situaţiistresante pot duce la crie de anxietate deosebit de %rave ce corespund fenomenului numit decei doi autori „anxietate de nimicire” (89;C) caracteriată prin depersonaliare şi derealiare

-odelul pe care l$am descris mai sus se suprapune parţial peste ceea ce în trecut senumea „psihopatie de nucleu”, din r#ndul căreia se recruteaă o proporţie semnificativă aadictivilor +tudiile cu fenfluramină şi cu m$clorfenilpiperaină au demonstrat o disfuncţie asistemului serotoniner%ic, ca substrat pentru a%resivitatea, impulsivitatea şi anxietatea acestor

pacienţi (Qollander, 899A) 5n mare număr de cercetători G erris şi colab, 89:<, 89:A' Uardşi colab, 89:; G au documentat apariţia unei corelaţii ne%ative, statistic semnificative, întrenivelurile enime monoaminoxidaei (care este în mod clar sub control %enetic) şicaracteristici ale personalităţii precum căutarea senaţionalului (sensation see/in%), evitareamonotoniei (monotonS avoidance) şi a%resivitatea manifestă (manifest a%ression)

" cercetare efectuată de .aniel 3asile în r#ndul pacienţilor heroinomani internaţi pe o perioadă de cinci ani a relevat următoarele caracteristici ale celor cu personalitate borderline0

G din punctul de vedere al scorului %ravităţii heroinomaniei 6oVenstein$Jourarier, ceimai mulţi pacienţi au fost plasaţi în stadiul . (cel mai avansat)'

G nivelul de şcolariare scăut (%enerat de dificultăţile în frecventarea re%ulată acursurilor)'

G cei mai mulţi proveneau din familii deor%aniate sau disfuncţionale, medii careinfluenţeaă apariţia at#t a dependenţei, c#t şi a tulburărilor de personalitate'

G ma&oritatea a preentat la internare un sevra& de severitate maximă, aceşti pacienţi borderline av#nd o limită mare de suportabilitate a suferinţei somatice'

G cele mai frecvente complicaţii psihiatrice au fost0 stările de depresie, anxietatea,sindromul amotivaţional, confuia şi stările psihotice'

G complicaţii somatice0 flebotromboă, hepatite B şi , tuberculoă6a subiecţii cu o tulburare de tip borderline aparţin#nd sub%rupului impulsivDexploiv

al F. 8< G cei care au în anamneă o istorie de abu şi maltratare (Qerman şi colab, 89:9) G nu pot fi excluşi factori or%anici preenţi în copilărie, de exemplu,tulburările cerebrale minore(minimal brain disfunction G -B.) !ceste tulburări sunt responsabile de devoltareamanifestărilor exploive de tipul scurtcircuitului, observabile la aceşti pacienţi 2n favoareaacestei ipotee pledeaă frecvenţa ridicată a acceselor (seiure disorders) înt#lnite la femeile

borderline cu anamneă de abu fiic şi sexual în copilărie (+hearer şi colab, 899<) .ateleanamnestice ale bolnavilor borderline indică existenţa unor tulburări de atenţie şi asindromului de hiperactivitate în perioada copilăriei -B. s$ar putea datora unor perturbări%enetice în metabolismul aminelor cerebrale responsabile de unele tulburări psiholo%ice

baale (primare) 5nii autori (-urraS, 89;:) vorbesc chiar despre un „deficit inte%rativneural” al copiilor cu -B. ce poate duce la devoltarea ulterioară pe linia unei personalităţi borderline, prin mecanisme co%nitive sau poate prin fenomene asemănătoare unui imprintin% patolo%ic !şa cu concluioneaă 4 3lad (899K)0 „diarmonia de tip borderline are un nucleu patolo%ic constant preent şi tenace faţă de încercările terapeutice (instabilitate stabilă)Bolnavul nu suferă o deteriorare în timp, dar reistenţa terapeutică a acestui nucleu semnifică

preenţa continuă a unui anumit %rad de activitate procesuală

8<@



6.#. Personalitatea narcisică

>răim într$o societate care cultivă narcisismul prin mediatiarea succesului profesionalşi social, în care performanţele sunt mai accesibile celor cu pretenţii mai mari şi celor care îşiaro%ă merite deosebite .eşi repreintă o cate%orie dia%nostică recentă, tulburarea narcisică de

personalitate nu constituie un concept nou pentru psihiatria clinică 5n interes deosebit pentru această patolo%ie a arătat curentul psihanalitici G de la Pohut la Pernber% (89:K) G narcisismul fiind pe lar% abordat şi de părintele psihanaliei

!ceastă structurare patolo%ică a personalităţii se particularieaă printr$un sentimentexa%erat al importanţei propriei persoane şi prin convin%erea nerealistă în ceea ce priveştecaracterul unic sau excepţional al calităţilor personale .upă -illon (899K), ori%inea acesteitulburări G înrudită cu cea histrionică G s$ar afla într$o hipervaloriare parentală excesivă şinecondiţionată, ceea ce determină un sentiment exa%erat de stimă de sine şi vulnerabilitate larealitatea obiectivă şi la eşec 2n acest sens, pacientul mobilieaă mecanisme de raţionaliarecare îi permit să %ăsească &ustificări pentru poiţia pe care consideră că trebuie să o deţină.eşi a fost invocat un factor %enetic (există o prevalenţă mai mare a tulburărilor de acest %en

la rudele de %radul F ale acestor pacienţi în comparaţie cu lotul martor), se consideră că rolulelementului educaţional este preponderent 6a descendenţi apare deci Wun pattern pervaiv de%randoare în comportament şi ima%inaţie, cu o nevoie crescută de admiraţie şi lipsă deempatieW (Junderson, 899K)

+ubiecţii aparţin#nd acestui tip de personalitate patolo%ică îşi supraestimeaăcapacităţile şi realiările, fiind intri%aţi dacă nu sunt răsplătiţi aşa cum se aşteaptă, şi deobicei devalorieaă contribuţia celorlalţi Ei se consideră superiori, unici şi caută relaţii$o%lindă, care să reflectee meritele şi necesităţile lor speciale omparativ cu celelalteor%aniări ale personalităţii din cluster$ul WdramaticW, pacienţii narcisici realieaă o adaptaremai eficientă, fiind capabili să reunească trăsăturile poitive, percepţiile şi talentele într$unsimţ al sinelui ceva mai stabil, care răm#ne intact, cu excepţia perioadelor de stres sever 4usunt totuşi capabili să stabilească le%ături între sentimentele de pierdere şi tristeţe, pe de o

parte, şi propriile deficienţe, pe de altă parte, şi nu pot empatia cu alţii care au acestesentimente a şi la pacienţii cu tulburări de personalitate din acelaşi WclusterW, predominămecanismele de apărare primitive de tipul0 cliva&, identificare proiectivă, controlulomnipotent, retra%ere narcisică şi devaloriare

>rebuie să menţionăm că unii clinicieni, precum 3aillant şi errS (89:K), infirmăexistenţa acestei condiţii patolo%ice ca entitate noso%rafică, susţin#nd că respectivii pacienţiaparţin, de fapt, prin conţinutul tabloului lor clinic, fie tulburării antisociale, fie tulburăriihistrionice .eşi mai multe studii epidemiolo%ice în populaţia %enerală nu au putut identificanici un ca de personalitate narcisică, .+- F3 (899A) estimeaă că prevalenţa sa este de CG

8@L din ansamblul populaţiei clinice şi de aproximativ 8L din populaţia %enerală redominăîn r#ndul bărbaţilor, fiind corelată de asemenea şi cu unele particularităţi culturale (deexemplu, promovarea modestiei, a umilinţei etc)

a trăsături esenţiale ale acestei structurări patolo%ice a personalităţii, J Fonescu(899;) discută următoarele aspecte0

G autoevaluarea exa%erată, nerealistă, fanteistă G îşi supraapreciaă calităţile,disponibilităţile şi reultatele acţiunilor' idealiarea propriei persoane şi invocarea explicită şiimplicită prin conduită a calităţilor sale excepţionale 2n literatura de specialitate se atra%eatenţia că nu este vorba at#t de iubire de sine c#t de supraevaluarea şi mărirea personală' pe dealtă parte, nu sunt idealiate calităţile fiice, obiective, ci cele care conferă putere'

G expectaţii disproporţionate ca aceste însuşiri să fie recunoscute şi apreciate ca atare de

ceilalţi G ei solicită o admiraţie permanentă consider#nd că totul li se cuvine

8<;



Pernber% (89;K) afirmă că pacienţii narcisici pot preenta ocaional şi sentimente acutede insecuritate şi inferioritate .e fapt, aşa cum susţine acelaşi autor, la aceşti pacienţi în

profunime se află o contradicţie extremă în felul în care îşi percep sinele' G conduită distantă, aro%antă, emfatică şi nonreceptivitate faţă de opiniile diferite sau

sfaturile antura&ului !titudinea de supraestimare a propriei persoane se însoţeşte de o

devaloriare a acţiunilor celorlalţi !ceste persoane îşi idealieaă nu numai propria persoană,ci şi propriile opinii şi acţiuni, minimali#nd opiniile altora .e asemenea, se poate remarca oatitudine de invidie faţă de realiările altora, deşi declară în acelaşi timp că alţii sunt invidioşi

pe ei Pernber% a atras atenţia asupra tendinţei acestor indivii de a$i exploata pe ceilalţi, cucare sunt înclinaţi să întreţină relaţii paraitare Ei percep %#ndurile şi trăirile persoanelor îndificultate ca semne de slăbiciune şi vulnerabilitate, afiş#ndu$şi în mod laudativ, aproapeexuberant, avanta&ele şi stările lor de bine circumstanţiale, i%nor#nd în acelaşi timp faptul că i$ar putea răni pe cei aflaţi în neca'

G disponibilităţi empatice reduse, superficiale şi inautentice -illon a subliniat lipsacapacităţii acestor pacienţi de a înţele%e şi a răspunde la nevoile celorlalţi .e obicei, într$oconversaţie, nu au răbdare şi nici interes să asculte problemele interlocutorului' mai mult

chiar, pot să facă remarci nepotrivite fiind indiferenţi faţă de anumite situaţii speciale în carese află celălalt (3 hiriţă şi ! apari, C<<C) 4eput#nd să empatiee, privile%ii pe care lereclamă nu$i obli%ă la recunoştinţă, deoarece nu au simţul reciprocităţii în relaţiileinterumane'

G aviditate pentru titluri, demnităţi, onoruri şi ran%uri G persoana cu tulburare narcisică preintă nu numai o tendinţă ci şi un simţ deosebit pentru a obţine %ratificaţii şi poiţii c#t maiînalte în plan social şi material rofesiile în care primeaă ri%uroitatea şi stricteţeare%lementărilor sunt însă %reu de suportat şi în %eneral sunt ocolite de narcisici ! 4ireşteanşi - !rdelean (C<<8) consideră că Wdefectele estompate, mai puţin sau nu, întotdeaunamanifeste ale personalităţii narcisice, precum şi calităţile lor le permit să practice activităţi sauroluri profesionale precum cel de0 a%ent comercial, mana%er, avocat, actor, politician etcW

+tima de sine a acestor indivii este exa%erată şi în acelaşi timp fra%ilă, fiind întreţinutăcu atributele de excepţie ale persoanelor considerate că aparţin elitelor sociale, culturale sau

profesionale !stfel, narcisicii se consideră e%alii starurilor, liderilor de opinie, avocaţilor,medicilor de succes, ai şefilor de instituţii etc (! 4ireştean, - !rdelean, C<<8) Ei a&un% săuurpe privile%ii sau resurse deosebite consider#nd că le merită pentru că sunt aşa de diferiţide ceilalţi 6ipsiţi de empatie şi i%nor#nd experienţele subiective ale cole%ilor, ei a&un% să leatribuie acestora o preocupare şi o invidie constantă pentru propria lor bunăstare

.eosebit de critică poate fi perioada de la mi&locul vieţii, datorită confruntării dintreamploarea ambiţiilor din tinereţe şi nivelul lor nesatisfăcător de împlinire, deoarece narcisiculîşi pune în discuţie ceea ce are mai scump0 propria ima%ine 2n concepţia lui Pernber%,

personalitatea narcisică se distin%e printr$o funcţionare socială relativ coerentă, printr$uncontrol bun al pulsiunilor şi printr$un Wpotenţial de pseudosublimareW Uinnicott (89@<) şiinsleS (89:C) consideră că la narcisici există un sine fals WadultomorfW, aparent coerent şifără perturbarea memoriei de evocare !ceste persoane sunt capabile să muncească activ şicoerent în diverse domenii, obţin#nd %ratificaţii necesare ambiţiei lor personale şi admiraţiacelorlalţi 6a nivel intrapsihic, narcisicii preintă un sine %randios patolo%ic, dar inte%raţi, aucapacitatea de a evoca mental repreentările de obiect (insleS, 89:C), dar eşueaă îninte%rarea Eului ideal G +upraeului (3ol/an, 89;@) !cest sine Wdement omnipotentW(osenfeld, 89@A) repreintă o condensare patolo%ică a unor aspecte ale sinelui real, alesinelui ideal şi ale obiectului idealiat

!cestor trăsături li se adau%ă manipularea relaţiilor interpersonale şi sensibilitatea

marcată la critică, insucces, frustraţie sau pierdere (pentru aceşti indivii, WeşecW înseamnă sănu mai fie primii, unicii sau preferaţii într$o competiţie) 2n %eneral, i%noră Worice le trimite o

8<:



ima%ine diferită despre ei înşişi, dar atunci c#nd sunt confruntaţi cu un eşec pot devolta oreacţie depresivă intensă, cu posibilă ideaţie suicidară, de fapt acesta fiind cel mai frecventmotiv pentru solicitarea unui tratamentW ( >eodorescu) 2n anumite con&uncturi, c#nd li se

pare că soarta le$a întors spatele, ei pot să fie cuprinşi de trăiri şi repreentări penibile care lediminueaă stima de sine, conduc#ndu$i la depresie şi stări trecătoare de iolare socială .e

altfel, complicaţiile depresive (de la tulburarea distimică la tulburarea depresivă ma&oră), ca şitoxicomania şi alcoolemia sunt considerate cele mai redutabile ale acestei confi%uraţii patolo%ice a personalităţii Evoluţia este cronică, %revată de a%ravări cauate de frustrările şiinsuccesele iminente ale vieţii .acă se adau%ă în structura personalităţii şi tendinţeantisociale, pro%nosticul este mai %rav

4arcisicii nu sunt pacienţi comoi' c#nd sunt frustraţi devin revendicativi, m#nioşi,ofensabili' sunt maeştrii diversiunilor şi ai diviării echipei terapeutice #nd sunt nevoiţi săapelee la medic, chiar dacă sunt trataţi şi se însănătoşesc, ei comenteaă ulterior cucondescendenţă şi chiar cu sarcasm diversele aspecte ale actului medical 2n intenţia de a aveaultimul cuv#nt şi în relaţia cu medicul, pot perturba orarul viitelor medicale, încerc#nd săinfluenţee şi durata acestora, în intenţia de a$l convin%e pe medic că sunt pacienţi speciali

2ntruc#t se consideră îndreptăţiţi la un tratament special, în%ri&irea pe care o primesc şi ceilalţi pare a nu suficientă pentru ei .eşi %enereaă un contratransfer puternic, cea mai potrivităcale de abordare este de a răspunde poitiv la pretenţia lor de a fi luaţi în seamă, deoarececriticarea comportamentului nu ar avea dec#t reultatul de a$i face şi mai revendicativiăspunsuri ca Waş vrea să am mai mult timp numai pentru mineW sau Wtrebuie să fie %reu săsuferi at#t de multW cu un succes mai mare dec#t Wsunt prea ocupat ca să mai pot discuta cutine, mai am şi alţi pacienţi în %ri&ăW

.upă Penber%, cea mai mare teamă a acestor pacienţi este de a depinde de altcineva,deoarece pentru ei dependenţa înseamnă ură, invidie şi exploatare osenber% a subliniat că

pacienţii cu structuri narcisice ale personalităţii au o intoleranţă fundamentală faţă dedependenţă, manifest#nd în terapie reistenţe transferenţiale serioase

2n ceea ce priveşte etiolo%ia acestei condiţii patolo%ice, sunt cunoscute explicaţiile deorientarea psihanalitică ce su%ereaă fie că este vorba de Wsubstituirea mamei ca obiect erotic

primar cu propria persoanăW (Oreud), fie că la ori%ine s$ar afla o traumă infantilă într$unmoment în care subiectul nu poate distin%e încă între sine şi ceilalţi, consecinţa fiinddevoltarea unui Weu rănitW (Oernber%) .in punct de vedere psihodinamic este vorba la aceşti

pacienţi G ca şi în caul pacienţilor limită G de nereolvarea conflictelor orale a%resive 6aaceşti indivii se poate identifica au%umentarea patolo%ică a a%resivităţii orale care G înconcepţia psihanaliştilor G s$ar datora unor W%rave frustrări în primii ani ai vieţiiW +econsideră că fi%urile parentale din viaţa acestor persoane au avut un aspect inafectiv, cua%resivitate intensă dar mascată -amele lor (sau substitutul maternal) funcţionau bine la

suprafaţă dar erau insensibile, indiferente şi manifestau o a%resivitate neverbaliată 2ntr$unastfel de mediu s$au devoltat frustrări orale intense, resentimente şi a%resivitate alităţileînnăscute ale copilului G obiective G au devenit un refu%iu contra sentimentului fundamentalcă nu este iubit opilul a fost utiliat narcisic de către mama sa Wrece şi ostilăW devenindWspecialW, WunicW, Wobiect de artăW pentru aceasta .e obicei la aceşti pacienţi se constată că înstructura familiei au &ucat rolul de copil WbrillantW care trebuie să îndeplinească toate visurileşi aspiraţiile părinţilor 4u de puţine ori, încă din copilărie au fost WdeclaraţiW G %eniieferitor la relaţiile intrafamiliale, narcisismul poate fi %enerat de supraprotecţia din parteamamei Wcare nu permite individuaţia copilului pentru că îl percepe ca pe o prelun%ire a

propriului eu .e asemenea, respin%erea de către o mamă rece poate antrena din parteacopilului o nevoie permanentă şi nesatisfăcută de dra%oste şi admiraţie 6a pacienţii cu

această tulburare de personalitate, Bec/ a identificat scheme de %#ndire de tipul Wtotul sau

8<9



nimicW exprimate prin Wfie am dreptateDreuşesc permanent ceea ce dovedeşte că sunt cel mai bun, fie G dacă am cel mai mic eşec G înseamnă că sunt ca toţi ceilalţiW

.eosebit de interesantă este ipotea lui Pernber% conform căreia or%aniarea psihopatică a personalităţii ar repreenta un subtip (de fapt varianta extremă şi periculoasă) atulburării de personalitate narcisistă 2n clasificările lui Pernber% (89:A), personalitatea

narcisică preintă o funcţie şi o structură de nivel de devoltare mai ridicat în cadrulor%aniării limită a personalităţii eamintim că acest autor identifică trei niveluri deor%aniare a personalităţii0 nevrotic, limită şi psihotic, criteriile de disfuncţie fiind inte%rareaidentităţii, mecanismele de apărare şi testarea realităţii "r%aniarea limită a personalităţii seevidenţiaă prin lipsa identităţii inte%rate, predominarea mecanismelor de apărare primitivă şiconservarea unei testări adecvate a realităţii

!celaşi autor susţine că potenţialul de dependenţă este maximum pentru structurilenarcisice ale personalităţii ro%nosticul terapeutic al acestor stări de adicţie este mainefavorabil în caul personalităţii narcisice dec#t în caul altor Wpacienţi limităW sau custructuri de personalitate mai puţin re%resive cum sunt personalităţile depresive 2n %eneral,rolul psiholo%ic al alcoolului şi dro%urilor depinde foarte mult de natura relaţiilor de obiect

intrapsihic care s$au format în primii ani de viaţă 6a subiecţii narcisici dro%ul %enereaă osenaţie de bine care activeaă ima%ini de obiect (şi de sine) Wtotal buneW şi permit ne%arearelaţiilor de obiect internaliate ca Wtotal releW !stfel, aceste persoane scape de culpabilitateaintolerabilă şi senaţia de persecuţie internă 2n alte cauri absorbţia dro%ului sau a alcoolului

&oacă rolul de a Wface plinulW sinelui lor %randios pentru a$i preerva omnipotenţa şi a$l prote&ade lumea încon&urătoare frustrantă şi ostilă care nu$l poate satisface

+vra/ic a conceptualiat în 89:K WplictisealaW personalităţii de tip narcisic, identific#nddouă niveluri structurale diferite 5n nivel primitiv, profund, în care plictiseala este resimţităca o senaţie uşoară de nervoitate şi vid Ea este o preenţă continuă şi corespundedimensiunii emoţionale primitive a repreentărilor sinelui oral Wîn structura %randioasă asineluiW 6a celălalt nivel, plictiseala este resimţită mai intens, într$o manieră intermitentă, înmomentele în care individul a epuiat toate proviiile narcisice existente în exterior şi se%ăseşte sin%ur în sine !ceste sentimente de plictiseală intensă, prin opoiţie cu plictisul

primitiv deran&ant dar mai moderat, îşi au ori%inea în sinele %randios0 c#nd obiecteleexterioare nu mai sunt disponibile sau se preintă devaloriate, individul perturbat trebuie săaştepte pentru a$şi umple din noul %olul interior ontrolul acestui plictis secundar, care semanifestă foarte intens la indiviii cu or%aniare narcisică a personalităţii, este aceaWdispoiţie pesimistăW descrisă de +vra/ic (89:K), foarte apropiată de Wstarea eroW (Xochelsonşi +amenoV, 89;;) !ceastă dispoiţie este reultatul afectiv al decompensării narcisice c#nd

persoana recunoaşte că starea %randioasă dorită este iluorie şi că nu poate atin%eautosatisfacerea prin omnipotenţă +vra/ic descrie cinci caracteristici ale acestei stări0

neputinţa, absenţa sentimentului de %randioitate care dădea sens vieţii, manifestări paradoxale de superioritate şi aro%anţă în pofida dispoiţiei asimilate, componenta intruivăfaţă de ceilalţi, în încercarea de a stabili controlul omnipreent al mediului încon&urător şi odisforie întretăiată de perioade de alinare subiectivă Qartocollis (89:?) a remarcat că

plictiseala narcisicului este le%ată de o perturbare a timpului trăit, aceşti indivii simţindu$seabandonaţi, într$un preent lent, aproape imobil, care nu le mai aduce plăcere dar pe care îl%ăsesc preferabil şi mai si%ur dec#t orientarea spre trecut sau viitor Fndiviii narcisici, aşacum arată R eid -eloS, sunt mai înclinaţi la plictiseală datorită „iolării nucleului sineluireal, a devaloriării a%resive a obiectelor reale prin moduri ciclice de reparaţie narcisică şi a

predominanţei intrevalelor de MdesoeuvrementN în absenţa aportului exterior spre sine” .in perspectivă fenomenolo%ică, plictiseala şi tristeţea narcisicilor sunt le%ate de căutarea

senaţiilor şi de dimensiunea extravertă a personalităţii lor (OarleS şi OarleS, 89@;) Fndividulnarcisic este foarte vulnerabil la sentimentele cronice de plictiseală deoarece el videaă în

88<



mod a%resiv lumea de orice relaţie, datorită tendinţelor sale de aviditate şi invidie 6umea sadevine o închisoare din care nu poate evada dec#t prin excitare continuă, prin noi experienţecare presupun „controlul, triumful şi încorporarea noutăţilor exterioare” (Pernber%, 89;K)

6.$. Personalitatea antisocială

.enumită şi tulburare dissocială sau personalitate sociopatică, această condiţie patolo%ică care o prevalenţă de AL în populaţia %enerală, în ceea ce priveşte populaţia clinicăînre%istr#nd valori de 8KL iar, conform .+- F3 (899A), „în secţiile de dealcooliare şi încele psihiatrico$&udiciare, proporţia este de peste ?<L din totalul pacienţilor” 2n %eneral,studiile indică debutul său înaintea v#rstei de 8K ani, la fete primele trăsături fiind schiţateînainte de pubertate >rebuie preciat că dia%nosticul nu poate fi pus înaintea v#rstei de 8: ani,av#nd în vedere caracterul procesual al formării personalităţii 6a v#rstele timpurii semanifestă prin0 instabilitate psihică, lipsă de tolerenţă şi de răbdare, a%resivitate şi manifestări

sadice .ebut#nd propriu$is în perioada prepubertară, tulburarea se cristalieaă laadolescenţă şi însoţeşte persoana de$a lun%ul între%ii sale existenţe +e apreciaă că după ceatin%e un maximum în adolescenţa t#rie, are loc o reducere a manifestărilor o dată cuînaintarea în v#rstă

a trăsături psiholo%ice caracteristice ale sociopatului, J Fonescu identifică0 G sfidarea şi violarea normelor, re%ulilor şi obli%aţiilor sociale +e vorbeşte în caul

acestor personalităţi despre o a%eneie a spiritului &ustiţiar şi moral cu „incapacitatea de a seconforma normelor social$admise ale %rupului, individualităţii şi drepturilor celorlalţi”ersonalităţile sociopate preintă un dispreţ „cinic şi constant” faţă de normele de convieţuiresocială, remarc#ndu$se printr$o conduită insensibilă şi aro%antă în ceea ce priveştesentimentele şi suferinţele celorlalţi 6ipsa de re%ret, a sentimentelor de culpabiliare şi a

remuşcărilor le%ate de actele lor reprobabile caracterieaă aceşti indivii incapabili de aempatia ( -illon) 2n consecinţă, ei pot reitera actele lor condamnabile fără să ia înconsiderare expectaţiile ne%ative şi consecinţele uneori catastrofale ale acestora Rohnson(89A9) a introdus termenul de „supere%o lacunae” pentru a desemna deficitele selective dinfuncţionarea supraeului observate la ma&oritatea psihopaţilor'

G iritabilitate, impulsivitate, manifestări clastice şi a%resivitate la contrariere, opoiţiesau incitare >oată literatura de specialitate subliniaă slaba toleranţă la frustrare şi pra%ulscăut la descărcarea prin violenţă şi a%resivitate a acestui tip de personalitate !stfel deindivii au tendinţa de a$i blama şi in&uria pe alţii, cu disponibilitatea unor raţionaliări„plauibile” e o scală a disfuncţionalităţii prin a%resivitate, personalitatea antisocială ocupă

poiţia celui care victimieaă a&un%#nd ea însăşi uneori victimă în situaţiile în care i serăspunde prin le%ea talionului'

G incapacitatea de a menţine relaţii autentice şi durabile, deşi, aşa cum au demonstratstudii recente G ei le pot iniţia cu uşurinţă !cest psihotip i%noră dorinţele, sentimentele şidrepturile celorlalţi vi#nd prin orice mi&loace plăcerile şi profitul personal .eciiile lor suntinstantanee sau puţin elaborate fără să ţină cont de reacţia celorlalţi sau de consecinţe'

G instabilitate psihică, evidentă at#t în plan relaţional, c#t şi în ceea ce priveşte viaţa profesională şi cea sentimentală (existenţa mai multor parteneri sexuali fiind comună) +ecaracterieaă prin schimbarea frecventă a locului de muncă datorită dificultăţilor de amenţine mai multă vreme o activitate profesională' uneori sunt incapabili să$şi asumeîndatoriri parentale elementare'

G i%norarea problemelor personale curente sau de perspectivă, conduc#nd la eşecmaterial şi în autosusţinere'

G si%uranţă de sine, aro%anţă, supraestimare şi dispreţ pentru muncă'

888



G aspect şi ţinută corecte, a%reabile, volubilitate în comunicare, disponibilităţi formale,uneori seducătoare'

G antecedentele personale relevă one cenuşii, neclare ale existenţei în care o autopsie psiholo%ică distin%e minciuna, făţărnicia, evaiunea şi numeroase acte ile%ale sau, în oriceca, imorale +istemul lor de valori constă deseori în atitudini ca0 „dacă te simţi bine G fă$o,

dacă o vrei, ia$o, dacă alţii sunt răniţi cu at#t mai rău pentru ei, şi alţii ar fi făcut la fel dacă ar fi avut ocaia”!ndreasen (8998) adau%ă alte trăsături cum ar fi e%ocentrismul, incapacitatea de a iubi

(„în timp ce pentru persoana normală >5 înseamnă iubire şi comunicare, pentru psihopat nu edec#t o referinţă neutră şi %lacială” spunea prof amfil) şi anesteia la sentimentul de vină, întimp ce obins şi 5ec/leS subliniaă lipsa de remuşcări, o formă de indiferenţă activă care seexprimă sub forma „unei incapacităţi de a raţionalia faptul de a fi rănit, &i%nit sau furat, trăitde un altul” amfil şi "%odescu consideră că psihopatul nu poate suferi autentic „fiindcălumea şi structura lui sunt dincolo de bucurie şi tristeţe” .e asemenea, sociopatul nu$şirecunoaşte statutul, starea defectual$invalidantă, nu reclamă sau chiar respin%e ofertele derecuperare prefer#nd să răm#nă un neadaptat, în conflict cu societatea !ceşti bolnavi se

dovedesc incapabili de a se adapta oricărei situaţii în sensul de a efectua corect conduite deconducere şi, corelat, de ascultare, c#t şi de a$şi trăi real sentimentele, lipsite de aceacontinuitate adecvată care le$ar da consistenţă 4eînţeleşi G pentru că nu fac nici un efort

pentru a se putea înţele%e G dar atribuind celorlalţi propria lor incapacitate, ei relaţioneaăfoarte dificil cu cei din &ur

2n %eneral, aceste persoane au o viaţă familială şi profesională deordonată, dar posed#nd uneori un şarm superficial, o volubilitate şi o facilitate specială a dialo%ului, ei potimpresiona antura&ul dovedindu$se nişte companioni a%reabili ! omila (899;) scrie despre

psihopaţi că sunt „aparent calmi, insensibili, fle%matici, reci, par nişte ape stătute, nişte băltoace .ar dacă calci în ele te duci la fund 6a excitaţii mici, din c#nd în c#nd se produceexploia, se declanşeaă o nemaipomenită reacţie antisocială, necalculată în consecinţe, care

poate duce p#nă la crimă (chiar şi după asta nu i se pare că ar fi făcut cine ştie ce)” !celaşiautor atra%e atenţia că este vorba de un nucleu infantil, de o reacţie vie, disproporţionată faţăde excitaţia care a provocat$o şi care dovedeşte lipsa unor fr#ne, în primul r#nd educaţionaleersoanele sociopate „dau vina pe alţii, pe condiţii, împre&urări, situaţii, pe cei răi (lumea erea)” Elemente veşnic nemulţumite au o continuă problemă de supraG sau subapreciere a lor şi a celorlalţi, ceea ce îi predispune la toxicomanie 2n opinia lui omila, psihopaţii sunt niştehiperadaptaţi, şi nu deadaptaţi cum erau preentaţi în mod clasic, adică „oportunişti,înşelători, pentru că sunt oamenii clipei şi nu de cursă lun%ă”

" descriere foarte plastică a personalităţii dissociale a fost realiată de E amfil şi ."%odescu în 89;@ (”ersoană şi devenire”)0 „2nchişi şi insensibili, afaici pentru limba&ul

bl#ndeţii sau milei, psihopaţii se mişcă într$o lume dominată de le%i proprii, e%oiste şisufocante, complet lipsite de sentimentul altruist, de climatul educativ, de restricţie &udiciarăsau penalitate e acest catar% %ăunos de a%eneie afectivă se articuleaă celelaltecomponente0 impulsivitate, hipera%resivitate, vehemenţă exploivă, intransi%enţă insensibilăşi mai ales totala incapacitate de a înţele%e binele” entru cei doi autori, psihopatia nu este un

proces, ci o devoltare, „o despicare lon%itudinală în evoluţia unei personalităţi anormale,actuali#ndu$se mereu prin interferenţa dintre structura caracterială şi factorii vieţii derelaţie” onform modelului triontic, ea repreintă aspectul de ansamblu, stilul şi materialulde existenţă al unor indivii incapabili de inserare socială, dere%laţi în modelele lor decomportare, antisociali prin neputinţa de a realia un plan armonios de viaţă, în care totuşiinteresul să$şi %ăsească un echilibru

2n structura psihopată, deor%aniarea are următorul model formaliat0{E5, >5} Y {E6}

88C



+e constată deci că subsistemul {E5, >5} se află în permanentă tensiune contradictoriecu {E6} şi astfel ne explicăm cum „scurtcircuitul binelui, adevărului şi creaţiei se transformăîn imediaţiunea e%oistă şi recurenţială a instinctului” !şa cum a subliniat în repetate r#nduri

prof amfil, „psihopatul nu este interontic” deoarece el trăieşte un destin a$valoric, deînsin%urare şi eşec existenţial >ră%#ndu$şi sursa din fondul ereditar ca şi din adaosul

experimental al vieţii individului, psihopatia se desfăşoară pe ona de înt#lnire dintreindividual şi colectiv, acolo unde consecinţele situaţiilor anormale G sau patolo%ice G modeleaă tipurile de comportament u alte cuvinte, „psihopatia este un experiment natural

pe care îl descifrăm la nivelul an%a&ării şi participării etice, al actelor morale” (amfil şi"%odescu, 89;@)

Fndividul cu acest tip de tulburare este un deinte%rat, un infirm al balanţei dintre persoană şi lume (Raensch) .e fapt, în oriont pra%matic, psihopatia traduce imposibilitateade „proteare a individului de către societate” "riontul său sufletesc nu cuprinde nici oformă de dăruire, de sacrificiu, contopire extatică sau cel puţin afectivă cu ceva dinimensitatea oceanului uman ersoanele cu această tulburare se comportă ca nişte debilimintali în ceea ce priveşte reonanţa şi participarea etică la %rupul social' ele pot ficonsiderate „afaice” în înţele%erea semantici morale, „daltoniste” pentru valorile binelui şiadevărului 4eîncadrarea în convenţiile de ordine, disciplină şi solidaritate ale %rupului şisocietăţii se explică prin incapacitatea de participare la fenomenul de comunicare, educare şidisciplinare, caracteristice speciei umane 2n acest sens, socialul apare suspendat din viaţa lor,iar eticul este înlocuit printr$un e%ocentrism absolut, în care ceilalţi oameni sunt folosiţi ca şicum toţi ar fi psihopaţi, adică personalităţi anetice, neemotive, neinfluenţabile 2n fond,

psihopaţii „trateaă” cu celelalte persoane ca şi cu ei înşişi, adică arhaic, animalic, instinctivceea ce$i condamnă la însin%urare roiectele lor sunt fixe, pironite în imobilitatea timpuluiafectiv, pentru că, după expresia prof amfil, „vectorul duratei nu poate exista înăuntrulcercului damnat al e%oismului absolut”

onform lui R eid -eloS, experienţa emoţională a personalităţii psihopate este unfenomen deconcertant şi uneori şocant Ea te obli%ă a încerca să înţele%i în acelaşi timpabsenţa afectului „deşi preenţa sa ar fi previibilă la astfel de indivii” şi preenţa unui afectintens debridat, care este dramatiat prin impreviibilitatea sa şi prin capacitatea de a suscita oteamă atavică la ceilalţi 6a aceşti indivii se observă o „neîncredere or%anismică” faţă deoameni „2ncrederea primordială” (Eri/son, 89K<) care asi%ură holdin%$ul (Uinnicott, 89@C)este scăută datorită absenţei unei experienţe coerente, previibile, ce decur%e din relaţia cumama .upă Jardner (89@9), carenţa afectivă sau „o contenţie nesi%ură” favorieaăinternaliarea obiectelor non$hedoniste, a%resive şi malefice care stă la ori%ineacomportamentului dissocial ulterior eid -eloS subliniaă faptul că procesul psihopatic esteîn mod fundamental un eşec de internaliare, av#nd la ori%ine o identificare defectuoasă cu

părintele primar şi care conduce la o sărăcie a identificărilor arhetipice şi re%ulatoare alesocietăţii, culturii şi umanităţii în %eneral !celaşi autor arată că procesul psihopatic secristalieaă în cursul ultimelor fae ale procesului de separare$individuare' el este marcat deeşecul în realiarea „constanţei obiectului” şi de un ataşament narcisic primar la o structură%randioasă a sinelui pentru a asi%ura supravieţuirea individuală -a&oritatea autorilor sunt deacord că funcţionarea dinamică sin%ulară a acestor persoane include0 prevalenţa mecanismelor de apărare arhaice cu cliva&, identificarea a%resorului şi identificarea proiectivă, slăbiciuneaeului, arhaismul idealului personal şi slăbiciunea narcisismului primar elaţia cu obiectul esteanaclitică şi principalele apărări sunt de ordinul unei re%resii pre%enitale cu proiectarea şistăp#nirea altuia

>ulburarea cunoaşte o prevalenţă de trei ori mai mare la bărbaţi, predomin#nd în onele

urbane defavoriate, în special la persoane cu statut socio$economic scăut rintrecomplicaţii se citeaă următoarele0

88?



G alcoolomania şi toxicomania G cele două se intercondiţioneaă reciproc şi survin maiales la bărbaţi (nu trebuie omis însă faptul că femeile au o mai mare disponibilitate de adisimula aceste condiţii)'

G somatiări G apar cu precădere la femeile cu personalitate dissocială' G ciclotimia G ilustrată în prima parte a existenţei prin fae expansive (volubilitate,

sociofilie, conflictualitate), iar în senescenţă prin episoade depresive de amplitudine clinică' G sinuciderea G nu este o consecinţă a depresiei, ci a tentativelor demonstrative „2ncondiţiile unor astfel de tentative, dissocialul poate, prin eroare sau din înt#mplare, să treacăîn lumea umbrelor fără să fi avut o pulsiune suicidară autentică” (J Fonescu)

+pre deosebire de pacienţii paranoii, care sunt suspicioşi şi simt că ceilalţi pot să lefacă rău, antisocialii consideră că este periculos să depindă de alţii, din moment ce nimeni nueste de încredere 6i se pare normal să obţină prin orice metodă avanta&e faţă de ceilalţi 6a felca şi pacientul borderline, antisocialul nu se percepe realist are totuşi să aibă defense mai

bune împotriva anxietăţii !şa cum am subliniat mai sus, el valorieaă plăcerea imediată înlocul %ratificării am#nate sau a succesului pe termen lun% şi consideră că şcoala,an%a&amentele sau orice sistem de promovare pe termen lun% nu merită efortul .upă !

4ireştean şi - !rdelean (C<<8), antisocialii se pot compensa „dacă activitatea lor profesională se poate desfăşura într$o continuă pere%rinare în locuri diferite care să le ofereriscul în diversitate” .e aceea trebuie să li se su%eree „profesii care să includă at#t un %radînalt de periculoitate, c#t şi o recunoaştere socială a bărbăţiei şi cura&ului lor” .atorită unor trăsături ca neacceptarea sentimentului de culpabilitate, inconsecvenţa, nerecunoaştereale%ilor, pasiunea pentru aventură, în funcţie de perioada istorică în care se află, antisocialii potdeveni0 exploratori, revoluţionari, soldaţi neînfricaţi

2n 8999, 3a/nin (citat de 3 hiriţă, ! apari, C<<C) a analiat trăsăturile comune ale persoanelor cu diarmonie a&un%#nd la următorul „portret$robot al psihopatului”0

G autocentrare' G incapacitatea de a$şi evalua corect problemele' aceşti indivii se percep ca victime şi îi

învinovăţesc pe ceilalţi de propriile dificultăţi' G lipsa %#ndirii în perspectivă şi a empatiei' G comportament manipulator' G percepţie deformată a propriei persoane şi a celorlalţi' G incapacitatea de a sesia erorile din propriul comportament' G tulburări ale dispoiţiei' G dificultăţi în adaptarea socială (schimbă frecvent re%ulile, introduc noi variabile sau

influenţeaă în orice fel lumea din &ur pentru a o face conformă cu nevoile proprii)' G vulnerabilitate pentru alte trăsături psihice (tendinţe obsesiv$compulsive şi atacuri de

panică)'

G absenţa halucinaţiilor, iluiilor sau tulburărilor de %#ndire, cu excepţia scurtelor episoade psihotice preente la pacienţii cu trăsături borderlineentru autorii francei, trăsăturile personalităţii psihopatice care predispun la „o carieră

de toxicoman” sunt0 G impulsivitatea (facilitatea trecerii la act)' G trans%resiunea re%ulilor' G intoleranţa la frustrare, G fu%a în comportament!lte studii realiate din perspectivă psihanalitică scot în evidenţă următoarele trăsături0

G exacerbarea funcţionării comportamentale în raport cu re%istrul mental şi cel corporal' G impulsivitate latentă sau manifestă'

G slăbiciunea eului cu multiple carenţe de identificare şi ima%inare' G eşecul în inte%rarea violenţei fundamentale'

88A



G absenţa inte%rării psihice a le%ii' G incapacitatea de a fi sin%ur' G tulburări ale stimei de sine' G perturbări în obţinerea plăcerii' G dificultăţi în a accede la relaţii afective şi sexuale stabile

+ub aspect etiolo%ic, R eid -eloS G unul dintre cei mai importanţi cercetători aiuniversului psihopatiei G consideră că aceasta repreintă o predispoiţie psiho$biolo%ică acărei expresie fenotipică are nevoie de o succesiune de experienţe de obiect primare, trăite cadeficiente şi conflictuale

Olavi%nS a evidenţiat multiplele experienţe de abandon din istoria personală asociopatului, discontinuitatea fra%ilă a relaţiilor afective precoce trăite de acest copil basculatîntre mama sa biolo%ică şi o mamă adoptivă care este plasat apoi intr$o instituţie !lterareaima%inilor identificatorii parentale implică de re%ulă un tată absent sau inexistent pe plansimbolic şi o mamă ale cărei oscilaţii între atitudinea de fuiune şi una de ruptură faţă de copilşi apoi faţă de adolescent, îl fac pe subiect să funcţionee extrem de prudent în relaţiile cuceilalţi pentru a se prote&a de abandon 2ntotdeauna „povestea” acestor persoane surprinde

printr$o lun%ă evocare a traumatismelor precoce0 dolii parentale, abandonuri, violenţe fiice şisexuale, a%resiuni de tot felul, accidente în familie rin comportamentul său la v#rsta adultă,subiectul reproduce această cascadă de evenimente traumatice0 conduite de administrare ariscului, căutarea unor senaţii forte, recur%erea la alcool sau dro%uri, provocarea accidentelor,comportament hiperexpresiv

.ate foarte importante pentru înţele%erea etiolo%iei acestei tulburări de personalitate aufost aduse de studiile pe %emeni şi de adopţie, care au indicat existenţa unor factori %enetici înapariţia afecţiunii ca şi a unei le%ături %enetice cu alcoolismul eanali#nd unitar amplaliteratură din domeniu, -cJuffin şi Jottensman au %ăsit o concordanţă de KCL printremonoi%oţi şi CCL printre dii%oţi, ceea ce su%ereaă o contribuţie %enetică în devoltareadissociabilităţii Uilson şi Qerrnstein (89:K) au compilat datele din opt studii de concordanţăa criminalităţii şi au %ăsit că printre %emenii monoi%oţi ea a fost de <,@9 în timp ce pentrudii%oţii de acelaşi sex nu a fost dec#t de <,?? !ceste cifre sunt în acord cu ipotea uneicomponente %enetice importante în etiolo%ia comportamentului a%resiv şi criminal !lte studiiefectuate pe subiecţi adoptaţi confirmă rolul factorilor %enetici

>rebuie avută deci întotdeauna în vedere existenţa unui pattern familial ereditar, care G în opinia lui J Fonescu (899;) G este ilustrat prin următoarele elemente0

G tulburarea este mai frecventă la rudele biolo%ice de %radul F ale celor cu personalitatedissocială, comparativ cu populaţia %enerală'

G riscul pentru rudele biolo%ice ale dissocialilor de a devolta tulburarea este mai mare printre femei dec#t printre bărbaţi'

G această tulburare „este de cinci ori mai frecventă printre rudele de %radul F ale bărbaţilor cu această tulburare dec#t în r#ndul subiecţilor de control” (Paplan şi +adoc/,899A)'

G at#t la copiii adoptaţi c#t şi la copiii biolo%ici ai celor cu tulburare dissocială, seconstată un risc mai mare pentru această tulburare dec#t pentru martori'

G familia de adopţie exercită o influenţă incontestabilă asupra devoltării personalităţidissosciale'

G studiile pe copiii adoptaţi ai antisocialilor au arătat că at#t factorii %enetici, c#t şi ceiambientali contribuie la realiarea riscului pentru acest tip de tulburare'

G rudele biolo%ice ale dissocialului preintă un risc adiţional pentru toxicomanie şi pentru tulburarea de somatiare'

G riscul adiţional al rudelor biolo%ice ale pacientului dissocial cunoaşte un raportdiferenţial în sensul că0

88K



a) descendenţii bărbaţi ai pacientului dissocial preintă un risc mai înalt pentrutoxicomanie, în timp ce

b) descendenţii de sex feminin au un risc mai mare pentru tulburarea de somatiareOără să conteste datele evocate, Uidi%er (899?) pune sub semnul întrebării ponderea

componentei %enetice şi su%ereaă că mediul are un rol mai semnificativ în structurarea

personalităţii de acest tip 2n acest sens este amintită incidenţa mare a acestei condiţii printreindiviii crescuţi în instituţii publice sau printre cei defavoriaţi economic 2n schimb, unelecercetări efectuate în .anemarca şi +uedia pe indivii adoptaţi su%ereaă că mediul are oinfluenţă certă dar numai la subiecţii la care există o predispoiţie %enetică rin măsurătorineuropsiholo%ice ale funcţionării creierului, furni#nd date despre localiarea şi lateraliareaeventualei disfuncţii Xeudall (89;;) a %ăsit că cca 98L din psihopaţi preentau alterărineuronale semnificative .e asemenea, studiile lui Blumer (89;A) au arătat disfuncţii alelobilor frontali >entativele de a stabili o relaţie între comportamentul violent şi disfuncţialaterală a creierului au dat reultate ambi%ue (Oithu%h, 89;?)

6a nivel neurobiolo%ic se discută implicarea serotoninei în comportamentele a%resivefrecvent înt#lnite la dissociali (6innoila, 899A), reultate care par a fi validate şi de

eficacitatea blocanţilor selectivi ai recaptării serotoninei !stfel, diverse probe neuroendocrineau evidenţiat că funcţiile serotoniner%ice cerebrale sunt compromise la cei care preintătulburare antisocială +$a constatat, de asemenea, o scădere a ostilităţii şi a ibucnirilor violente în r#ndul pacienţilor a%resivi trataţi cu substanţe care cresc serotonina (mai multestudii efectuate pe maimuţe au evidenţiat că intervenţiile serotoniner%ice schimbăcomportamentele sociale0 administrarea de substanţe care diminueaă serotonina, creştea%resivitatea şi activitatea locomotorie' substanţele care cresc serotonina, fie prin sporirea

precursorilor, fie prin inhibarea recaptării ei, reduc pe de o parte a%resivitatea şi activităţilemotorii şi, pe de altă parte, amplifică socialiarea şi tendinţa de a$i în%ri&i pe ceilalţi)

.upă eid -eloS, patru mediatori intervin în a%resivitatea pacienţilor psihopaţi0serotonina, norepinefrina, dopamina şi acetilcolina !stfel, serotonina este implicată G ne%ativ

G în a%resivitatea predatoare şi în cea afectivă (3alelli, 89:8) atecolaminele se coreleaă cua%resivitatea afectivă şi ne%ativ cu cea predatoare, în timp ce acetilcolina este implicată înambele tipuri de a%resivitate (Eichelman, 89:8' 3alelli, 89:8)

!%resivitate!fectivă redatoare

+erotonină G G 4orepinefrină Z G .opamină Z G !cetilcolină Z Z

-enţionăm că Eichelman a clasificat în 89:8, pe baa unor ample studii antropolo%icea%resivitatea în două tipuri distincte care au căi neuroanatomice distincte şi sunt controlate defamilii diferite de neurotransmiţători 2n timp ce a%resivitatea predatoare este transmisă princăi neuroanatomice care se proiecteaă de la hipotalamus la ventriculul te%mentum alcreierului median, forma afectivă este le%ată de tractul spinotalamic şi substanţa cenuşie

peria7ueducală.upă 3ol/an (89;@) a%resivitatea pacienţilor psihopaţi se explică printr$un defect de

incorporare în primele luni de viaţă datorită predominanţei obiectelor dure, resimţite de su%ar ca fiind dureroase .e exemplu, copilul a fost ţinut în braţe sau hrănit într$un momentnepotrivit, ori aceste acte s$au efectuat cu brutalitate !stfel, copilul a avut „experienţe de

incorporare dea%reabile la nivelul orificiilor” care s$au extins la nivelul între%ului corp

88@



.in punct de vedere informaţional, la psihopaţi percepţia fluxului aferent se face înlimitele normalităţii, dar comportamentul, deci mulţimea informaţiilor de ieşire este aberant2n caul psihopatului, raportarea la re%ulile etico$morale nu se efectueaă corect' elreacţioneaă spontan conform stărilor afective de moment şi a impulsivităţii, neţin#nd seamade altceva, deci făc#nd trimitere la teoria sistemelor, la nivelul prelucrării informaţiilor, există

un defect în ceea ce priveşte raportarea faptelor la dimensiunea re%ulilor etico$morale.efectul nu afecteaă psihismul p#nă la deor%aniarea acestuia, ci se repercuteaă doar asupra comportamentului bolnavului El este în %eneral selectiv şi se referă la acele informaţiicare nu convin sau nu sunt pe placul subiectului !celaşi subiect prelucreaă însă corect alte%rupe de informaţii nele%ate de interesele sau dorinţele lui

!lţi autori s$au focaliat pe studiul reflexului de tresărire la ameninţarea cu un stimul,care la aceşti subiecţi este absent explic#nd incapacitatea lor de a trăi pericolul .e asemenea,le lipseşte anxietatea inhibitorie, ceea ce antreneaă subiectul într$o escaladare acomportamentelor de căutare a senaţiilor tari, a riscului Fndiviii psihopaţi estimeaă căceilalţi duc o viaţă prea sedentară sau futilă, dar referinţa lor este întotdeauna risculcomportamental în locul experienţelor emoţionale intense împărtăşite cu alţii apacitatea de

a stabili le%ături emoţionale este absentă în procesul psihopatic şi, în consecinţă, aceste persoane sunt incapabile de a trăi sin%urătatea' ele nu încearcă nostal%ia pentru proximitateaemoţională deoarece nici măcar nu percep posibilitatea existenţei acesteia .e altfel, HuaS(89@K) şi Qave (89;<) au demonstrat că indiviii psihopaţi preintă o surexcitare corticalăcare ar explica această căutare patolo%ică a senaţiilor uc/erman (89;:) consideră că

psihopatul are nevoie de o stimulare senorială crescută în comparaţie cu individul normal 2n89@;, ESsenc/ a avansat o teorie biolo%ică a extraversiei, ce coreleaă trăsăturile de

personalitate cu excitarea formaţiei reticulate Fndividul extravert caută fără încetare senaţiiexterne pentru a compensa nivelurile scăute de excitare corticală " bună parte a ipoteelor lui ESsenc/ au fost validate prin studii de farmacolo%ice (larid%e, 89@;' JraS, 89;C) eid-eloS (C<<<) consideră că există o relaţie str#nsă între hiporeactivitatea periferică autonomăa psihopatului, comportamentul său de căutare a senaţiilor şi utiliarea dro%urilor ca obiectetraniţionale roprietăţile clinice ale cocainei şi metamfetaminei exa%ereaă %randioitateastructurii sinelui, consumul lor cronic interacţion#nd, de asemenea, cu mecanismele paranoiceşi maniacale din caracterul psihopatului >#nărul psihopat poate să idealiee moartea şi să ointe%ree eforturilor sale de %randioitate, care îl prote&eaă împotriva an%oasei unei vieţi videşi fără viitor e măsură ce îmbătr#neşte îşi poate dori moartea c#nd îşi dă seama de eşecurileacumulate în viaţa sa emoţională

Ora%ilitatea psihică a diarmonicului se constituie în cauă favoriantă a consumului dedro%ului, făc#nd posibilă apariţia comportamentului patolo%ic şi cresc#nd riscul de eşecadaptativ .ominat de trăiri afective difue, psihopatul adictiv dovedeşte o slabă capacitate de

cenură a pornirilor instinctiv$emoţionale şi o insuficientă disponibilitate predictivă, cu potenţial de asocialitate şi comportament polimorf e fondul în%ustării c#mpului conştiinţei,ca urmare a consumului de dro%uri sau alcool, se produce o limitare a posibilităţilor detemperare voliţională cu creşterea %radului de periculoitate socială, exprimată de multe ori

prin acte medico$le%ale

Documents

6_toxicomanie Si Tulburari de Eprsonalitate