6188

7/28/2019 6188

http://slidepdf.com/reader/full/6188 1/24

CENTRO EUROPEO DI STUDI TRACI

Anno/Anul XXI. N° 210 Aprile/Aprilie 1992

Noi TraciiMensile. Spedizione abb. postale Gruppo III 700/0 - 00187 Roma, Foro Traiano 1/ A, Tel. 06/679.77.85

Arta ş i mitologiapreistoriei ş i istoriei Daciei

Dr. GABRIEL ILIESCU

«La memoire de l'umanite sur un illud tempusse reflete toujours dans 1'art».

Mircea Eliade, Aspects du Mythe, Paris, 1963.

Reconstituirea mitologiei preistoriei istoriei Daciei trebuie ă î n c e a p ă , f ă r ă î n d o i a l ă , printr-un studiu dinamic al artei mitologiei relevate prin analiza tezaurelor arheologice, printr-un studiu interdisciplinar care s ă ţ i n ă seama de elemente de a r t ă c o m p a r a t ă , analogii cronologice (sincrone) în

s p a ţ i u l trac vechi european.

Vom ţ i n e în primul rând seama de sugestia lui Femand Braudel care,vorbind de istoria artei, a f i r m ă c ă «trebuie s ă a n e x ă m preistoria la istorie»,altfel nu vom î n ţ e l e g e n i c i o d a t ă semantica s p i r i t u a l i t ă ţ i i lumii a n t i c h i t ă ţ i i

î n d e p ă r t a t e , o lume de simboluri de care omul se înconjura printre care el

t r ă i a . « A d e v ă r a t a istorie, p r o f u n d ă , b i o l o g i c ă , începe mult timp înainte deceea ce se c h e a m ă istorie mult timp înainte de a p a r i ţ i a scrierii»1. A c e l a ş i istoric m e n ţ i o n e a z ă i m p o r t a n ţ a « r e v o l u ţ i u e i artistice neoc1asice» la cele d o u ă

e x t r e m i t ă ţ i ale Mediteranei Pontului Euxin, subliniind m i g r a ţ i a popoarelor din nord-est ( i n d o - e u r o p e a n ă ) în s f â r ş i t , valurile de «danubieni»migratori, c ă t r e sud-vest sau sud-est, p â n ă în Asia M i n o r ă .

Pe de l t ă parte, credem c ă interpretarea e m a n t i c ă a simbolisticii gene

7/28/2019 6188


rale, frecvent e r m e n e u t i c ă , c o m p l e t e a z ă exhaustiv fenomenul artistic mitologic al Daciei Preistorice Istorice. Descifrarea simbolisticii hermeneuticeîn Preistoria Daciei, în arta o m p a r a t ă - c r o n o l o g i c ă ( s i n c r o n i c ă ) adesea d u p ă legea seriilor, devine cheia succesului. F ă r ă un studiu aprofundat de

s e m a n t i c ă h e r m e n e u t i c ă nu este posibil s ă reconstituim mitologia p r e i s t o r i c ă e u r o p e a n ă 2 .

Studiile Mariei Gimbutas, traduse publicate îtn C u l t u r ă c i v i l i z a ţ i e ( B u c u r e ş t i , 1989), privind istoria artei epocii preistorice europene, ca os c h i ţ ă de mitologie a Europei Preistorice, au deschis perspective de premisemai largi pentru un studiu mai aprofundat asupra acestei probleme dificile.

D u p ă Maria Gimbutas, vechea c u l t u r ă e u r o p e a n ă n e o l i t i c ă s-a cristalizat în numeroase variante regionale în arta ceramicii, a arhitecturii, ca în

o r g a n i z a ţ i a s p i r i t u a l - r e l i g i o a s ă . Utilizarea termenilor « c u l t u r i - c i v i l i z a ţ i i » este

din plinj u s t i f i c a t ă . C i v i l i z a ţ i i l e

europene cele mai vechise d e z v o l t ă

în regiunile: e g e e a n ă , b a l c a n i c ă c e n t r a l ă , a d r i a t i c ă , d a n u b i a n ă , pe Tisa (culturileVinca, T u r d a ş , Tisa-Polgar), est-balcanice (culturile Caranovo, V ă d a s t r a , Boian, G u m e l n i ţ a ) , ca în Moldova-Ucraina de vest (cultura CucuteniTripolye).

Mitul, a f i r m ă Victor Kernbach «se n a ş t e în unghiul de i n c i d e n ţ ă întreplanul cosmic planul uman, prin care omul primitiv e x p l i c ă lumea.Marile mituri se f o r m e a z ă între mezolitic s f â r ş i t u l neoliticului»4.

Max Miiller lansa o c o n c e p ţ i e s e m a n t i c ă despre mituri (nominanumina), acestea având b â r ş i a în miturile solare. Arienii arhaici construis e r ă ei panteonul în jurul soarelui, cerului p ă m â n t u l u i . În realitate, miturile solare au o b â r ş i a î n c ă din neolitic ( r e v o l u ţ i a a r t i s t i c ă n e o l o t i c ă ) în culturile pelasgice locale, de la care sunt preluate de Indo-europenii migratori.

Romulus V u l c ă n e s c u a f i r m ă c ă «pentru noi mitul este un elaborat all o g i c i t ă ţ i i gândirii mitice, permanent active în c u l t u r ă , indiferent de nivelulstadial-istoric al acestei gândiri... o c o m p o n e n t ă p e r m a n e n t ă a gândiriiglobale» 5.

În ceea ce p r i v e ş t e semantica teogoniei neolitice, acest lucru estefoarte important de semnalat, ea r e f l e c t ă descifrarea «cosmogoniei simbo

lice» intuitive-naive, la primii a r t i ş t i - g â n d i t o r i ai ne:oliticului: hiaro-gamia(uniunea s a c r ă ) , a idolilor chtonieni ( p ă m â n t u l ) , cu idolii urano-solari(cerul).

Din hierogamia p ă m â n t u l u i (femininul) cu cerul (masculinul) r e z u l t ă d i v i n i t ă ţ i l e planetare: soarele luna6•

A c e e a ş i t e t r a d ă de idoli sacri: Marea Z e i ţ ă ( p ă m â n t u l ) , Marele Zeu(cerul), Soarele Luna (gemeni sacri planetari) constituie caracteristica princ i p a l ă a «culturilor» neolitice europene, cicladice, anatoliene mesopotamice primitive (Sumer).

Este meritul lui Leroi Gourhan de a fi pus în l u m i n ă f u n c ţ i a c e n t r a l ă ap o l a r i t ă ţ i i feminin-masculin în ansamblul artei paleolitice neolitice,

2

7/28/2019 6188


demonstrând unitatea s t i l i s t i c ă i d e o l o g i c ă a acestei arte7.

D e ş i Mircea Eliade m e n ţ i o n e a z ă în mod ipotetic miturile cosmogonice miturile de origine, afirmând clar c ă «miturile, legendele riturile în

l e g ă t u r ă cu urcarea la cer sau zborul magic» aripile, penele de p ă s ă r i , reprez i n t ă începutul procesului de solarizare sunt universal atestate în toate continentele, cu scepticism se î n t r e a b ă : «noi nu vom n i c i o d a t ă c o n ţ i n u t u l precis al acestor 'istorii'»?

Ori d a c ă u r m ă r i m e s e n ţ a în «arta r e v o l u ţ i e i neolitice», cum aceasta se

î n c a r c ă cu « s i m b o l i s t i c ă m a g i c o - r e l i g i o a s ă s o l a r ă » p â n ă la a t u r a ţ i e (antropomor z o o m o r f ă , f i t o m o r f ă ori pur simplu g e o m e t r i c ă c o m p l e m e n t a r ă ) , nu ne r ă m â n e decât s ă d e s c i f r ă m a c e a s t ă s i m b o l i s t i c ă s o l a r ă c o m p l e x ă , cucare se î n c a r c ă faimoasa t e t r a d ă s a c r ă a neoliticului sub diversele sale ipostaze, identificând cu precizie ş t i i n ţ i f i c ă de a s t ă d a t ă pe fiecare idol al faimoa

sei tetrade divine: p ă m â n t u l , cerul, soarele luna.Este clar c ă «opacitatea s e m a n t i c ă » a documentelor preistoricelinguistice a popoarelor primitive - de care v o r b e ş t e Mircea Eliade - nu ne vaîmpiedica s ă ajungem s ă i n t e g r ă m fiecare p i e s ă s a c r ă - idol într-un sistem clarde s e m n i f i c a ţ i i , prin descifrarea s e m a n t i c ă a simbolurilor sacre vizuale cucare se î n c a r c ă arta n e o l i t i c ă care a creat cunoscuta t e t r a d ă s o l a r ă .

Cultul m o r ţ i l o r a l ' f e r t i l i t ă ţ i i , cu statuetele z e i ţ e l o r feminine (asimilarea f e m e i e - g l i e - p l a n t ă ) ale z e i t ă ţ i i paredre (taurul ceresc, cu epifaniile sale-bucraniul, coarnele cu s i m b o l i s t i c ă f a l i c ă ) constituie s p e r a n ţ a unei postexis

t e n ţ e , o cosmogonie comportând simbolismul unui «centru al lumii» s p a ţ i u l locuit ca un «imago mundi»8.

Epifaniile s o l a r i z ă r i i tetradei neolitice trebuie u r m ă r i t e în «zborulmagic» (Birdgod Birdgoddes); cultul taurului ceresc tauromachia atestateîn regiunile danubiene (culturile V ă d a s t r a , G u m e l n i ţ a , Cucuteni- T â r p e ş t i ) , înSumerul de la începuturi - pe s i g i l i i - p e c e ţ i , în Creta Micene...

Marea Z e i ţ ă , Feminininul, care apare uneori ca a m ă purtând sarcina,sau cu unul sau doi fii, se b u c u r ă de întâietate, d o m i n ă a p a r i ţ i a c i r c u l a ţ i a

c e l o r l a l ţ i idoli. Unii c e r c e t ă t o r i , printre care Maria Gimbutas, a f i r m ă c ă putem vorbi de reflectarea unui a d e v ă r a t patriarhat în culturile neolitice.

În al doilea rând vine Marele Zeu, Masculinul, divinitatea p a r e d r ă , cerul, care nu este reprezentat decât într-o p r o p o r ţ i e r e d u s ă pe ceramica oritoreutica epocii.

Numai rareori divinitatea p a r e d r ă apare cu simbolistica f a l i c ă , coarnetaurine a d ă u g a t e r e p r e z e n t ă r i l o r antropomorfe în ipostaza taurului ceresc(cultura V ă d a s t r a ) - la Corneliu Mateescu.

Mai frecvente sunt r e p r e z e n t ă r i l e coarnelor taurine pe ritoane votive(cultura G u m e l n i ţ a ) ori altarele microsanctuarelor ceramice ( C ă s c i o a r e l e

- G u m e l n i ţ a ) , ori f a ţ a d a altarului ceramic din cultura Cucuteni- T r u ş e ş t i b i n e î n ţ e l e s ,

pe frescele sarcofagului de la Haghia Triada, ori în arhitecturap a l a t a l ă c r e t a n ă , ca pe rythonul cu p r o t o m ă de taur din Cnossos - Creta.

3

7/28/2019 6188


Cultura c r e t a n ă va transmite reprezentarea coarnelor zise minoice încultura m i c e n i a n ă c e r a m i c ă ori în prelucrarea aurului (microsanctuare).

A ş a d a r , d u p ă hierogamia Z e i ţ e i Mari, de cele mai multe ori în ipostaza deBirdgodes mai rar de Snackegodess (cf. Maria Gimbutas), cu cerul el

p a s ă r e m ă i a s t r ă (Bordgod), ori taurul divin, Z e i ţ a M a m ă apare ca purtândsarcina s a c r ă (cultura Hamangia, cultura c i c l a d i c ă Amorgos) etc ..

D u p ă n a ş t e r e a d i v i n i t ă ţ i l o r planetare (Soarele Luna), Z e i ţ a M a m ă apare cu unul sau doi copii în r a ţ e , în spate sau de o parte de alta (CulturaV ă d a s t r a , Micene).

Desigur c ă g ă s i m tetrada o l a r ă în i v i l i z a ţ i a s u m e r i a n ă de începuturi.Ea este e v i d e n t ă nu pe tabletele ceramice pictografice, care m e n ţ i o n e a z ă zecide nume de d i v i n i t ă ţ i , ci pe cilindrele p e c e ţ i sumeriene în calcedome, aragonitetc., unde, a l ă t u r i de marile d i v i n i t ă ţ i cosmogonice ( p ă m â n t , cer), apar

d i v i n i t ă ţ i l e planetare (soare,

l u n ă ) 9 . Altarul solar este reprezentat prin Soarele geometric (cercul, discul, ori

semicercul (semiluna).Este probabil ca c i v i l i z a ţ i a s u m e r i a n ă s ă fi fost p o t e n ţ i a l i z a t ă de pri

mul val indo-european: L u w i ţ i i ( s f â r ş i t u l celui de al IV-lea mileniu e ~ n . ) , alec ă r o r vârfuri r ă s b o i n i c e (Ensii) vor fi ajuns în primele c e t ă ţ i - o r a ş e sumeriene

c ă r o r a le-au dat n u m e r o ş i suverani, cu numele t t ~ r m i n a t e în -ensii. Maitârziu, mitologia s u m e r i a n ă se c o m p l i c ă cu zecile de d i v i n i t ă ţ i accadiene care

c a p ă t ă p r e p o n d e r e n ţ ă ~ Numai a ş a ne e x p l i c ă m cum cel mai mare istoric alreligiilor miturilor Arhaice, Mircea Eliade, a c o r d ă p r e p o n d e r e n ţ ă m e n ţ i u nilor pictografice sumeriene, descifrate aproximativ, care ar a r ă t a o t r i a d ă azeilor: Soarele (Uta), Luna (Nana-Sueh) L u c e a f ă r u l (lnanna). A c e a s t ă t r i a d ă se c o n t i n u ă în c i v i l i z a ţ i a a c c a d i a n ă cu denumiri u ş o r m o d i f i c a t e ~ Noinu e g ă m e x i s t e n ţ a r e a l ă a acestor d o u ă triade sumeriene .. A f i r m ă m numai ă ele apar mai târziu, probabil pe tabletele ceramice sumeriene carem e n ţ i o n e a z ă numele d i v i n i t ă ţ i l o r în scriere p i c t o g r a f i c ă ~

P r e o ţ i i din templele sumeriene a d a u g ă noi ipostaze de d i v i n i t ă ţ i , chiarcosmogonice ori planetare, complicând necontenit politeismul. A ş a se

î n t â m p l ă cu Zeul Atmosferei, Enlil, care apare în ipostaza muntelui înalt sau

a muntelui m a r e ~ A ş a se î n t â m p l ă cu divinitatea p l a n e t a r ă a L u c e a f ă r u l u i (Venus), n u m i t ă de Sumerieni Inanna.«În zorii istoriei sale, religia s u m e r i a n ă se d o v e d e ş t e deja veche»

- a f i r m ă Mircea Eliade, care m e n ţ i o n e a z ă textele sumeriene fragmentare i n f o r m a ţ i a lor l a c u n a r ă l O .

Inanna-Istar-Sausga se va bucura de o «actualitate» c u l t u a l ă mitolog i c ă , n i c i o d a t ă a t i n s ă de vreo a l t ă z e i ţ ă a Orientului Mijlociu, unde a luat a ş tere. În culturile europene neolitice ori indoeuropene din epoca de început aBronzului nu o g ă s i m . Locul de întâlnire a z e i ţ e i Venus cu c i v i l i z a ţ i a indoe u r o p e a n ă a vechilor H i t i ţ i se face pe reliefurile marHor d i v i n i t ă ţ i pe stâncilede la Vazâli kaya, unde «marea t e t r a d ă » c o s m o g o n i c ă p l a n e t a r ă se trans

4

7/28/2019 6188


f o r m ă în p e n t a d ă ba chiar h e x a d ă . Pentada apare evident în eposul homeric unde

ta l ă t u r i de Zeus Dato

t

Apolo Artemist

apare Afrodita-Venus. Suntem în f a ţ a unor tardive sincretisme religioase

tce apar atât în lumea m i c e n i a n ă cât t r o i a n ă ~

În aceste c i v i l i z a ţ i i indo-europene vechi t anatoliene-hittite ori mittaniene, troiene ori miceniene mai târziu doriene - europene sudice, o b s e r v ă m chiar o proliferare a panteonului sacru.

Divinitatea p r e p o n d e r e n t ă devine cea p a t e r n a l i s t ă : Tesubt

zeul furtuniila i t i ţ i , ori Zeus la Micenieni Dorieni, f ă r ă s ă mai socotim ă zeul r ă s b o i u lui este în mare cinste la c e ş t i a Maris probabil la i t i ţ i Ares la Micenieni

Dorieni. Probabil c ă din Telepin, zeul hitit al v e g e t a ţ i e i , în special al v i ţ e i de vie, d e r i v ă zeul micenian di-wo-ny-su (Dionysos). D u p ă a l ţ i c e r c e t ă t o r i , originea traci c ă f r i g i a n ă a zeului este c o r e c t ă ca d i v i n i t ă ţ i l e secundare ale

suitei gionisiace: Sylen, fiul lui San (fiu t a t ă ) : In perioada de început a bronzului se i n t e n s i f i c ă m i g r a ţ i a popoarelor

indo-europene proto-tracice, în afara valului luwit anterior cu un mileniu:m i g r a ţ i a H i t i ţ i l o r , a Ionienilor, Micenienilor mai târziu a Dorienilor

P o p u l a ţ i a s t r ă v e c h e e u r o p e a n ă p e r i p o n t i c ă carpato-h a e m o - d a n u b i a n ă apoi p r e m e d i t e r a n e a n ă o r d i c ă e g e o - c r e t a n ă , cu care triburile indo-europene f u z i o n e a z ă , sunt Pelasgii. Vechi europeni, ei sunt

m e n ţ i o n a ţ i abundent în eposul homeric, ca «divin popor». Caracterizându-ica «divinul-sacrul popor», Homer s u g e r e a z ă semantica acestei denumiri.Ea nu poate fi alta decât Pelasgoi - a-pelasgoi. Afereza p r o d u s ă în timp nu amai trebuit e n ţ i o n a t ă de Homer a posteriori. Pentru Homer era clar ă divinul popor al Pelasgilor i n d i c ă pe adoratorii în principal ai Soarelui. IstoriaEgiptului a consemnat erezia lui Amenonfis I - Achn-aton

tcare proclamase

«unicitatea zeului soare». Ş t i m c ă în Egipt t e o c r a ţ i a r e s t a b i l e ş t e sub Tutankamon, vechiul cult al lui Amon-a. Dar n o ţ i u n e a de «solarizare s u p r e m ă » apanteonului r ă m â n e . La H i t i ţ i , în timpul primului Imperiu, sub Supiluliuma1, Sarma, zeul solar hitit, devine divinitatea p r i n c i p a l ă protectoare a regilor,punând în u m b r ă pe marele Tesub, zeul furtunii ( d u p ă Contenau)l1.

P r e p o n d e r e n ţ a zeului Soare de la i t i ţ i trece la o p u l a ţ i a r a c i c ă anat o l i a n ă în lumea e g e o - c r e t a n ă (cicladi c ă ) în lumea m i c e n i a n ă t r o i a n ă .

Cultul solar în perioada Bronzului in perioada de inceput a Fieruluise transmite în lumea p r o t o - t r a c o - i l i r ă în special pe carele solare ceramice,ori in toreutica aurului, bronzului fierului. Carele solare în bronz de laBujoru-Teleorman, B u c u r e ş t i O r ă ş t i e (Budapesta), ori cele de la DuplajaBelgrad, in c e r a m i c ă sunt cele mai c a r a c t e r i s t i c e ~ Nu mai vorbim de tezaurulîn aur de la V ă l c i t r ă n - P l e v n a , cu celebrul s ă u vas rython triplu, care

s u g e r e a z ă triada s a c r ă p r o t o - g e t o - d a c ă : Iafo, Apulo, Sarmis.Din arta p r i n c i a r ă t r a c o - g e t i c ă din sec. V-III Le.n. s e m n a l ă m impor

t a n ţ a d e o s e b i t ă a c o r d a t ă triadei geto-dacice: lato t

Apolo Artemida. Tezaurul de la Rogozen-Sofia e p r e z i n t ă , pe majoritatea vaselor sale in argint aurit

t

5

7/28/2019 6188


d i v i n i t ă ţ i solare clasice geto-trace, dintre care unele apar în vestitele «caresolare».

Chiar Artemis-Orthia ( p a s ă r e a î n a r i p a t ă ) apare pe un astfel de vas,între d o u ă himere cu cap antropomorf. De acum este clar c ă sanctuarele

rotunde unele patrulatere de la Sarmizegetusa serveau ca l o c a ş u r i de cultsolar pentru triada e t o - d a c ă : Iato-Apulo-Sarmis. Un mare medalion ceramic dintr-un sanctuar de la Sarmizegetusa reproduce - i m i t a ţ i e d u p ă om o n e d ă r e p u b l i c a n ă r o m a n ă - profilul Dianei, continuatoarea z e i ţ e i Artemida-Sarmis getica. Pe o p i e s ă de coronament cu un relief în i a t r ă este evi

d e n t ă reprezentarea unei «protome de p a s ă r e m ă i a s t r ă » , ducându-ne cugândulla protomele de p ă s ă r i întâlnite pe carele solare în bronz de la O r ă ş t i e ori Bujoru-Teleorman.

C ă u t ă r i l e astrologilor Preistoriei europene mai ales ai Asiei Minore,precizând mai ales fazele lunare verusiene în r e l a ţ i e cu fazele solare evo

l u ţ i a ciclului organic feminin, au condus cu timpul la feminizarea zeilor selenari la masculinizarea celor solari12 •

În arta g r e a c ă a n t i c ă , reprezentarea d i v i n i t ă ţ i i apolinice în general var ă m â n e în p e r m a n e n ţ ă a n d r o g i n ă , f e m i n i z a n t ă , antrenând cu timpul androginizarea altor d i v i n i t ă ţ i apropiate - Dionysos chiar Ares. Astfel,vechiul zeu b ă r b o s din Thassos, Naxos, sau chiar din Magna Gaecia, pierde barba. Tetradrachmele g r e c e ş t i zise de stil nou ne-o p r o b e a z ă dinplin13 .

Dar particularitatea mitologiei traco-getice antice este c o n s t i t u i t ă de

a p a r i ţ i a unei d i v i n i t ă ţ i i n s t i t u ţ i o n a l e : Zalmoxis-Zamolxis, rege-preot-zeu( s e c ~ V-VIII a.C.), cum l-au descris Herodot, Mircea Eliade mai recent, lanoi, Petre Alexandrescu.

Admirat în antichitate de c ă t r e Platon Alexandru cel Mare, zeulantropo-daimon Zalmoxis-Darzalas a umplut de e m o ţ i e pe Greci, prin doctrina sa privitoare la i m o r t a l i t a t e ~

Unificarea marii d i v i n i t ă ţ i solare ApolIon cu Helios la Greci s-a produsdin antichitatea n d e p ă r t a t ă (Homer, Orfeu, Pindar). Reconstituirea mitologiei de început a Neoliticului, a Epocii Bronzului Fierului, cu ajutorul sim

bolisticii cup r e d o m i n a n ţ ă h e r m e n e u t i c ă , a n e x a t ă

artei, deci a «vizualului»din illud tempus, aduce pentru prima a r ă în f a ţ a ochilor n o ş t r i o «arheologiea c u n o a ş t e r i i » , o arheologie a gândirii umane (cf. Michel Foucault).

Nevoia, setea, c ă u t a r e a sacrului în arta Neoliti<:ului Preistoriei Dacieine umple de e m o ţ i e prin faptul c ă homo sapiens-artistul â n d e ş t e deja intuitivprofund v i a ţ a moartea: cosmogonia s a p i e n ţ i a l ă n a i v ă teogonia - monadeIe predominante ale marii Z e i ţ e , ale z e i ţ e i mame a soarelui lunii; diadelesacre - soarele luna; triadele sacre - z e i ţ a m a m ă (în ipostazele Birdgodes Snakegodes) cu soarele luna; marea t e t r a d ă , a t e s t a t ă de sanctuarul cucele patru altare de la C ă s c i o a r e l e , cultura G u m e l n i ţ a .

A s i s t ă m la diversificarea obiectelor de cult solar: vase, rythone, patere,

6

7/28/2019 6188


Bujorul-Teleorman.Car votiv din bronz

a p a r ţ i n â n d culturii Basarabi

care solare în c e r a m i c ă , în primul rând (cultura Cucuteni, V ă d a s t r a , Gumeln i ţ a ) , apoi în toreutica f i e c ă r e i epoci: în aur (tezaurul din Moigrad, în culturaTisa-Polgar), în bronz, argint etc.

Din a d m i r a ţ i a atâtor capodopere r e z u l t ă c ă l e a g ă n u l artei sacruluieuropean în illud tempus s-a situat în vastul s p a ţ i u carpato-haemodanubiano-pontic, de unde s-a produs m i g r a ţ i a sa n a t u r a l ă în toate d i r e c ţ i i l e (cf. Vasile Pârvan, Fernand Braudel, Maria Gimbutas).

NOTE

1. Fernand Braudel, Une l e ~ o n d'bistoire, Arthaud-Flammarion, 1986.

2. Jean Chevalier, Alain Cheerbrant, Dictionnaire des symboles (mytbes, figures, nombres etc.),Paris, 1973.

3. Marija Gimbutas, Tbe goddesses and gods of Old Europe. Mytbe and Cults images, London, 1982.4. Victor Hernbach, D i c ţ i o n a r de mitologie g e n e r a l ă , B u c u r e ş t i , 1989, p. 346.

5. Romulus V u l c ă n e s c u , Mitologia R o m â n ă , 1988.6. Gabriel Iliescu, La storia e 1'evoluzione dell 'arte geto-dacica, v. Symposium Internazionale di Traco

logia, Spoleto - Italia, 1987, pp. 94-97.

7. Mircea Eliade, Istoria c r e d i n ţ e l o r ideilor religioase, voI. 1, De la epoca de p i a t r ă la misterele dinElensis, B u c u r e ş t i , 1981, pp. 20-21.

8. Mircea Eliade, Op.cit., pp. 5, 52.

9. Wiseman, Forman, G ă t t e r und Menscben im Rollsiegel Wastasiens. Arta-Prague, 1958 .. .

10. Mircea Eliade, Istoria începe în Sumer, voI. 1, p. 59.

11. G. Contenau, La civilisation des Hittites et des Hurrites, Paris

12. Ludvik Sevcek, Înc ă u t a r e a c i v i l i z a ţ i i l o r

pierdute,B u c u r e ş t i ,

1984.13. Gabriel Iliescu, Les dieux des Daces sur la monnaie tribale num. e ant. el, voI. 18, Lugano, 1989.

7

7/28/2019 6188


Originea d a c i c ă a cuvintelorA P Ă ş i I A P Ă

Ion D U L A M Ă Doina CONSTANTINESCU

A p a r i ţ i a c ă r ţ i i C o n t r i b u ţ i i la c u n o a ş t e r e a limbii Dacilor, s c r i s ă de A.Berinde S. Lugojan, a constituit sursa unor d i s c u ţ i i contradictorii în cares-au lansat filologi, s p e c i a l i ş t i în limba t r a c ă , istorici etc.

O b u n ă parte dintre s p e c i a l i ş t i au primit cartea cu m u l t ă r e t i c e n ţ ă , iara l ţ i i au dirijat o v e r i t a b i l ă c a n o n a d ă de r e p r o ş u r i la adresa autorilor, deoarece a c e ş t i a s u s ţ i n , în fond, c ă aproximativ ş a p t e sute de cuvinte o m â n e ş t i sunta s e m ă n ă t o a r e

sau identice, din punct de vedere fonetic semantic, cu echivalentele lor din s a n s c r i t ă , fapt ce a r g u m e n t e a z ă originea lor din substratul da

cic. Cartea în sine nu r e p r e z i n t ă o p r e m i e r ă , deoarece Marin B ă r b u l e s c u Dacu, în Originea d a c o - t r a c ă a limbii române ( B u c u r e ş t i , 1936), a afirmat c ă «sanscrita, a d i c ă vechea i n d i a n ă din Arya Varta, este izvorul de unde a început s-a format româna». Glosarul de 290 cuvinte sanscrite cu c o n s t r u c ţ i i structurale sensul lor identic din r o m â n ă , publicat în f r a n c e z ă în 1934,r e p r e z i n t ă o lucrare de mare valoare care, din nefericire, a fost complet neglij a t ă u i t a t ă .

La o d i s p u t ă pe a c e e a ş i t e m ă , contra-argumentele erau servite, unuld u p ă altul, în mod m a l i ţ i o s , de c ă t r e cei ce se despart greu de ideile preconcepute. Adversarii c o n ţ i n u t u l u i c ă r ţ i i , «radicalii l a t i n i ş t i » se baricadau înapoiadogmei; «... s-a stabilit irevocabil c ă apelativul a p ă provine din cuvântulaqua, d u p ă cum i a p ă provine din equa. Totdeauna, în cuvintele latine, cândqu a fost urmat de vocala a în r o m â n ă s-a transmis în p. În d i s c u ţ i e au fostluate alte cuvinte, f ă r ă a se ajunge la un punct de vedere comun. Ea nu ne-amodificat convingerile cu toate criticile, noi c o n s i d f ~ r ă m a c e a s t ă carte o realizare r e m a r c a b i l ă ~ Cu s i g u r a n ţ ă , plusul de i n f o r m a ţ i e din c e a s t ă lucrare vacontribui la corectarea unor concluzii de la f â r ş i t u l secolului XIX. Nu ascun

dem convingerea ă în ceea ce p r i v e ş t e cuvântul p ă autorii au dreptate. «Originea d a c ă a cuvântului o putem determina prin c o m p a r a ţ i a termenilors a n s c r i ţ i : ap, apas, apa, t o ţ i semnificând « a p ă , a p ă c u r g ă t o a r e » . Istoricii latini. .. denumeau actualul rîu C a r a ş cu termenul Apo, explicând c ă în limba dac i c ă semnifica a p ă , cu sens de a p ă c u r g ă t o a r e , sens pe care, de altfel, îl are azi în limba r o m â n ă ~ Cele d o u ă argumente de mai sus ne a r a t ă clar c ă originea cuvântului a p ă în limba r o m â n ă este d a c ă , el fiind mult mai vechi decâtrostirea a t i n e a s c ă aqua pe plaiurile noastre. Mai mult decât atât, fapt important din punct de vedere filologic, e v o l u ţ i a cuvintelor ne a r a t ă o f i l i e r ă a sunetului p în c nu invers»l. Aceste p r e c i z ă r i sunt suficiente pentru a afirma fil i a ţ i a aqua - a p ă . Cum adversarii nu sunt de acord, noi p r e z e n t ă m câteva ob

8

7/28/2019 6188


s e r v a ţ i i care c o n f i r m ă originea d a c i c ă a celor d o u ă cuvinte m e n ţ i o n a t e . A d ă p a (a) nu d e r i v ă din latinescul adaquare2• Cuvântul d e r i v ă din ace

l a ş i etimon indo-european primitiv cu sanscritul padapa, care are în plus,i n i ţ i a l , labiala p. Limba t r a c o - d a c ă nu l-a conservat, probabil din cauzacaracterului s ă u surd. Având un sens identic, cele d o u ă cuvinte exclud inatestatul adaquare din geneza lui a d ă p a . De asemenea, a p ă are, în familia sa decuvinte, un derivat adjectival, dar nu are verb, în timp ce ad-aquare este uninfinitiv al c ă r u i cuvânt de b a z ă este aqua, ceea ce nu se î n t â l n e ş t e în limbileneo-Iatine. D a c ă în latina o r b i t ă ar fi fost adaquare, el s-ar fi transmis în ital i a n ă , în care din aqua a derivat acqua. A a d ă p a are corespondente în

i t a l i a n ă , f r a n c e z ă , p o r t u g h e z ă : abbeverare, abreuver, abeberar, , ceea ce presupune un etimon comun, care nu d e r i v ă din aqua. Verbul a d ă p a este o sint a g m ă s u d a t ă a cuvintelor a da a p ă , cu a c e l a ş i sens ca în s a n s c r i t ă . D a c ă sans

critul padapa ar fi fost cunoscut la s f â r ş i t u l secolului XIX, atunci verbula d ă p a ar fi figurat printre primele cuvinte autohtone.,Apa este un element s e n ţ i a l pentru regnul animal vegetal. A b s e n ţ a sa

este i n c o m p a t i b i l ă cu v i a ţ a tuturor. Omul o u t i l i z e a z ă sau vine în contact cuea de mai multe ori pe zi. Chiar când ea nu satisface nevoile imediate ale vorbitorilor, a p a r i ţ i a ei în câmpul c u n o a ş t e r i i , ca imagine f i z i c ă , estei n s e p a r a b i l ă de numele s ă u care x i s t ă în vocabularul f i e c ă r u i individ din timpul Neoliticului inferior. G ă s i n d u - s e în vocabularul activ, autohtonii nu l-auabandonat, deoarece p r o n u n ţ i a sa era mult mai s i m p l ă decât a corespondentului s ă u latin la care c o l o n i ş t i i «ex toto orbe romano» au r e n u n ţ a t rapid.Cum t e n d i n ţ a pierderii apendicelui labio-velar exista din preistorie3, c o l o n i ş tii de rând, care nu vorbeau latina u l t ă , nu l-au integrat în limbajul lor Cer

c e t ă r i recente pun în e v i d e n ţ ă c ă în provincia Dacia nu a existat o colonizarea d e v ă r a t ă ~ Elementele heterogene din Dacia utilizau în familie dialecteleaproximativa d o u ă z e c i limbi vorbeau oficial o l a t i n ă p u ţ i n c u n o s c u t ă , cuun n u m ă r limitat de cuvinte, în jur de câteva sute, cu d i f e r e n ţ e fonetice mici

f a ţ ă de limba Dacilor care, în maniera aceasta, deveneau i n t e r p r e ţ i pentrumicul n u m ă r de s t r ă i n i ce s-au dizolvat în u l ţ i m e a autohtonilor, fiind asimil a ţ i . C o l o n i ş t i i nu erau a r i s t o c r a ţ i , oratori sau scriitori, dar erau, în cea mai

mare parte, oameni simpli, s o s i ţ i din afara Peninsulei I t a l i c e ~ Prin urmare,c u n o a ş t e r e a latinei folosite de cei b o g a ţ i i n s t r u i ţ i este d i s c u t a b i l ă . Ei pron u n ţ a u mai u ş o r apo decât aqua în final, l-au adoptat pe primul.

Conform foneticii istorice r o m â n e ş t i , în care î n c ă se a f l ă imprecizii,Dacii, apoi Proto-Românii, în efortul lor de a adapta cuvintele latine dinquanto, quantus, qualis, quam, aqua, equa, quattuor au derivat când, cât,care, ca, a p ă , i a p ă , patru. În a c e e a ş i s i t u a ţ i e qu urmat de a ar fi suferit d o u ă tratamente fonetice la un raport de s u b s t i t u ţ i e cip de 4/3, în detrimentul

f i l i a ţ i e i aqua - a p ă . E x p l i c a ţ i i l e date pentru e v o l u ţ i a într-un fel eratic a lui qu

în c sunt invocate de ceice c o n s i d e r ă

od o g m ă e v o l u ţ i a

lui qu în p,d e ş i ,

avândîn vedere c u n o ş t i n ţ e l e acumulate ţ i n â n d seama de a l ţ i factori, ea este mai

9

7/28/2019 6188


mult o particularitate s t a b i l i t ă , în c i r c u m s t a n ţ e obscure, într-o e t a p ă i s t o r i c ă nu prea n d e p ă r t a t ă ~ F ă r ă a ţ i n e cont de r e a c ţ i i l e din partea unor i n g v i ş t i , noic o n s i d e r ă m c ă tratamentul qu - p nu a existat d u p ă cucerirea Daciei. O seriede factori c u n o s c u ţ i r e p r e z i n t ă un sprijin în favoarea a f i r m a ţ i e i f ă c u t e .

Din u m ă r u l mare de cuvinte latine care o n ţ i n e a u labio-velara qu (kW)

la începutul, în interiorul la s f â r ş i t u l corpului fonetic, în limba o m â n ă s-autransmis foarte p u ţ i n e , chiar cele contestate, deoarece, cu x c e p ţ i a cuvântului

i a p ă , toate celelalte au o r e s p o n d e n ţ e a s e m ă n ă t o a r e sau identice în s a n s c r i t ă ~ D i m p o t r i v ă , italiana a m o ş t e n i t trei p ă t r i m i , dar aici qu s-a transmis qu,exceptând aqua care a devenit acqua.

Ignorând unde fost plasat focarul de dispersiune al p o p u l a ţ i i l o r indoeuropene, India sau s p a ţ i u l carpato-danubian, limba Tracilor era maiaproape, în timp în s p a ţ i u , de s a n s c r i t ă este absolut normal de a consi

dera cuvintele apo,a p ă ,

ap, apas, apa ca derivate alea c e l u i a ş i

etimon, întimp ce cuvântul aqua pare a fi o f o r m ă c o r u p t ă , l i v r e a s c ă , care a existatparalel cu dacicul apo, consemnat egalat cu aqua de c ă t r e autorii a n t i c i ~ Tot ei sunt acei care au semnalat hidronimul «Aponus»4, numele unui izvorsituat aproape de Padova, ale c ă r u i ape termale aveau p r o p r i e t ă ţ i t e r a p e u t i c e ~ Numele izvorului a fost dat de V e n e ţ i , trib iliric, d a c ă limba Dacilor nu era

i d e n t i c ă cu limba Ilirilor, ele erau indubitabil a s e m ă n ă t o a r e c o n ţ i n e a u cuvântul apo f ă r ă m o d i f i c ă r i ~ Nus5 în l a t i n ă î n s e a m n ă minte, spirit,i n t e l i g e n ţ ă . Cum i n t e l i g e n ţ a era c o n s i d e r a t ă de naturc3l m i r a c u l o a s ă , avem dea face cu un toponim care poate fi tradus prin « a p ă m i r a c u l o a s ă » , « a p ă

t ă m ă d u i t o a r e » , ceea ce este originea hidronimului.În Illiricum a existat cuvântul APS6 Latinii l-au numit Apsus. Iliricul

Aps sanscritele ap, apas, au o identitate s e m a n t i c ă în sensul c ă râul (Aps)este « a p ă c u r g ă t o a r e » , iar ap î n s e a m n ă « a p ă c u r g ă t o a r e » , echivalentulcuvântului din limba Dacilor «Apo». Datele expuse mai sus sunt concludente

d a c ă ar fi fost cunoscute, i-ar fi determinat chiar pe r e p r e z e n t a n ţ i i Ş c o l i i Ardelene s ă a d m i t ă c ă a p ă nu a derivat din aqua. T o t u ş i , pentru a elucidaproblema, se va demonstra c ă în limba r o m â n ă qu este totdeauna echivalentcu c nu cu p. Avem la d i s p o z i ţ i e o m ă r t u r i e de e p o c ă .

Cezar a m e n ţ i o n a t c ă la Gali z e i ţ a protectoare a cailor se numeaEpona7 • Galii sacrificau iepe al c ă r o r sânge servea p r e o ţ i l o r la p ă l a r e iar carnea era c o n s u m a t ă de v i t e j i ~ La C e l ţ i , numele m a j o r i t ă ţ i i z e i t ă ţ i l o r femininese termina în -na, t e r m i n a ţ i e care desena divinitatea. Deducem c ă epoînsemna i a p ă , proba fiind u r n i z a t ă de e x i s t e n ţ a în vocabularul latin a apelativului eporediae8 , ceea ce s e m n i f i c ă «cavalerii buni», cuvânt de origineg a l i c ă , d u p ă spusele lui P l i n i u s ~ În Galia T r a n s a l p i n ă , Romanii au implantatcolonia Eporedia9, ceea ce se traduce prin «cavalerii r e î n t o r ş i , r e v e n i ţ i » Cums-a avansat ideea c ă Cel sunt Traci la a doua g e n e r a ţ i e , se c o n s i d e r ă c ă laDaci a existat epo epa, care a evoluat în r o m â n ă în i a p ă , m o ş t e n i r e din substrat, foarte î n d e p ă r t a t de kabâla din vechea s l a v ă . În plus, în a l b a n e z ă e x i s t ă

10

7/28/2019 6188


petelO , a d i c ă g ă s i m sunetul p din i a p ă a p ă , absent în aqua e q u a ~ Esteimposibil s ă se a d m i t ă d e r i v a ţ i a equa - i a p ă atâta timp cât în f r a n c e z ă se a f l ă jument, iar în i t a l i a n ă giumenta. Evident, apelativele din cele d o u ă limbi aula origine un etimon comun, care nu e x i s t ă în limbile g e r m a n i c e ~ În i t a l i a n ă , sinonimul cavalla este femininul lui cavallo cu sens extins modificat, dar înr o m â n ă nu e x i s t ă femininul cuvântului cal, ceea ce p r o b e a z ă o d a t ă în plus ă

i a p ă epo au derivat dintr-un etimon comun. Pentru consolidarea tezei conform c ă r e i a în r o m â n ă qu urmat de a trece în p, s-a indicat analogia tratamentului din limba s a r d ă în care din aqua equa a rezultat abba ebball

,

f ă r ă a ţ i n e seama c ă substratul în s a r d ă este punic tracic în r o m â n ă ~ Celed o u ă limbi nu au fost în contact înaintea cuceririi romane d u p ă d i s p a r i ţ i a Imperiului, insularii au suferit i n f l u e n ţ a catalanei, normandei în special aitalianei, în care se g ă s e ş t e întotdeauna regula d u p ă care qu - qu f ă r ă e x c e p ţ i a e v o c a t ă (aqua - acqua).E x i s t ă un contra-argument care contrazice f i l i a ţ i a aqua equa în i a p ă

a p ă . Este bine cunoscut faptul c ă p intervocalic din cuvintele latine se sonor i z e a z ă în b în cele m o ş t e n i t e de s a r d ă . Exemplu, latinul populus - sardulpobulu12 • Pare destul de s t r ă i n ă a c c e p ţ i u n e a s o n o r i z ă r i i lui q în b când se ş t i e c ă în toate limbile, chiar în cele mongole, q (c) se s o n o r i z e a z ă în g, ca înp o r t u g h e z ă în care aqua equa trec în agua e g u a ~ Sonora o p u s ă surdei peste sunetul b. Prin urmare, abba ebba au derivat din appa eppa, de unde

r e z u l t ă c ă a p ă i a p ă din r o m â n ă sunt m o ş t e n i t e din s u b s t r a t ~ D u p ă cum se m e n ţ i o n e a z ă în « C o n t r i b u ţ i i la c u n o a ş t e r e a limbii Daci

lor», pronumele care numeralul patru (121 431) sunt, de asemenea, deorigine d a c ă . T o t u ş i , partizanii originii latine s u s ţ i n contrariuL F i l i a ţ i u n e a sanscritului kasi cu românescul care este insuficient d o c u m e n t a t ă , dar niciderivarea din qualis nu poate fi a d e v ă r a t ă ~ Qualis se traduce prin cum, ce fel,precum 13 , a ş a d a r nu este vorba de tracicul c a r e ~ Este a d e v ă r a t c ă în limbar o m â n ă sensul unor cuvinte din l a t i n ă s-a schimbat, dar Dacii au împrumutat

sensul lui qualis, pe care l-ar fi conservat în a c e l a ş i feL F i l i a ţ i a r e s p e c t i v ă afost a d m i s ă cu p r e ţ u l omiterii voite a regulilor din fonetica i s t o r i c ă r o m â n e a s c ă . Din qualis am fi m o ş t e n i t un veritabil cai, deoarece este precis

stabilit c ă li din l a t i n ă în r o m â n ă a evoluat totdeauna în i, nu în r, conformcu: palliola, gallina, familia, folia - p ă i o a r ă , g ă i n ă , femeie, foaie. D a c ă , înrealitate, numeralul care este m o ş t e n i r e din l a t i n ă , atunci el a derivat din quare 14 , cu traducerea «prin ce», «de ce», «pentru care», «prin care», c o n ţ i n â n d sensul actual f ă r ă a face apel la o e c h i l i b r i s t i c ă f o n e t i c ă c r i t i c a b i l ă ~

A p a r t e n e n ţ a numeralului patru la fondul dacic este p u ţ i n a r g u m e n t a t ă ~ Autorii c o n t e s t ă etimologia a t i n ă din quattuor, deoarece el are corespondentciatru în s a n s c r i t ă ţ a t r u în z e n d ă ( ~ . w e s t i s c h ) , iar în o s c ă , c i m r i c ă (welsh)echivalentele erau petora petquar. In c o n s e c i n ţ ă , g ă s i m -atru în cele d o u ă limbi,

a d i c ă cuvântul românesc

f ă r ă consoana p care se

a f l ă i n i ţ i a l în p-etora p-etquar. Deducem c ă în indo-europeana p r i m i t i v ă , în numeralul în dis

11

7/28/2019 6188


c u ţ i e exista p i n i ţ i a l conservat în patru, dar mai ales în petquar îndeosebi înpetora, din care Latinii puteau deriva foarte u ş o r pe quattuor, înlocuind doar

i n i ţ i a l a : qu-etora. E v o l u ţ i a lui patru din quattuor ar fi necesitat un tratamentfonetic, care contravine conservatorismului limbii r o m â n e ~ P r e z e n ţ a consoa

nei i n i ţ i a l e p în alte limbi indo-europene u s t i f i c ă , în a c e e a ş i m ă s u r ă , considerarea lui patru de origine d a c i c ă , p â n ă când a d e p ţ i i f i l i a ţ i u n i i quattuor-patruvor g ă s i argumente mai v e r o s i m i l e ~

Românescul scama, prezent în dialectul aromân, este considerat de T.Papahagi de etimologie l a t i n ă 1 5 . Pentru a nu pune în d i s c u ţ i e postulatul

a q u a - a p ă , autorii D i C ţ i o n a r u l u i Explicativ... c o n s i d e r ă termenul s c a m ă deetimologie n e c u n o s c u t ă 1 6 . Cum este posibil s ă se fadi o asemenea a f i r m a ţ i e atunci când cuvântul e x i s t ă în alte limbi neolatine? Mai prudent, AL Rosetti

s u s ţ i n e c ă drom. scama presupune un latinesc vulgar scama (cL p r o v ~ , c a t ~ , sp., porL, escama). În i t a l i a n ă , latinescul squama s-a transmis squama, princare peninsularii n ţ e l e g « f r u n z ă » , «solz» (în f o r m ă de solz) « s c a m ă » . Ortografia cuvântului apare în prezent cum era cu d o u ă milenii în u r m ă ~ R e z u l t ă

c ă apelativul român scama este fie de etimologie l a t i n ă atunci trebuie s ă admitem c ă labio-velara qu din l a t i n ă s-a transcris c în r o m â n ă , fie c ă estevorba de o m o ş t e n i r e din substratul dacic, ceea ce conduce la concluzia c ă vechiul qu s-a transmis în c în timpul c o n v i e ţ u i r i i C e l ţ i l o r cu Dacii. În celed o u ă cazuri e v o l u ţ i a qu-p este produsul unei n a i v i t ă ţ i .

Cuvintele a p ă i a p ă sunt preromane, m o ş t e n i r e din s u b s t r a t ~ În ciudatuturor c o n t e s t a ţ i i l o r , un fapt r ă m â n e foarte bine cunoscut stabilit: «Regulile de modificare e v o l u t i v ă a corpurilor fonetice, legile, cum le numesc neogramaticienii, a c ţ i o n e a z ă mecanic, imperturbabile» - a d ă u g ă m noi - f ă r ă

e x c e p ţ i e la cuvintele m o ş t e n i t e din l a t i n ă ~ În acest sens, 1velar, intervocalic,automat f ă r ă e x c e p ţ i e s-a sonorizat în r, grupul ct evoluat în pt, iar grupelecl gl au fost consecvent p a l a t a l i z a t e ~ Tot a ş a qu latin nu putea avea d o u ă tratamente în r o m â n ă , qu-c qu-p, ultimul fiind o absurditate, pentru a facejocul veleitarilor

Se admite, în principiu c ă în celta g a e l i c ă ( i r l a n d e z ă , s c o ţ i a n ă , manx) aexistat tratament.!!l qu-c în celta b r i t o n i c ă ( g a l e z ă , c o m i c ă , b r e t o n ă ) p s-a

substituit lui qu. Intre C e l ţ i Traco-Daci a existat un contact mai strâns del u n g ă d u r a t ă decât cel cu Latinii, iar r e l a ţ i i l e de c o e x i s t e n ţ ă p a ş n i c ă se distingeaubine de contactele cu Romanii cuceritori. Tratamentul qu-p ar fi putut fiprezent întocmai la Proto-Daci în cazul zoonimului i a p ă , dar cu multe secoleînainte de cucerirea Daciei, este exclus pentru a p ă , deoarece românescul

a p ă = sanscritul apa. Revenind la tratamentullabiovelarei qu în limbile celtice, sub f o r m ă de i p o t e z ă , se c o n s i d e r ă c ă el a fost invers, a d i c ă p c dincuvintele celtice, c o n d i ţ i o n a t de factori n e c u n o s c u ţ i , în a t i n ă s-au transmis în

qu. Romanii aveau în alfabetul lor grafemul c (k) cu semnul v scriau consona v vocala u. Ei puteau, prin urmare, foarte u ş o r , s ă redea grupul quprin cv. Care a fost motivul pentru care l-au adoptat pe q l-au plasat în

12

7/28/2019 6188


alfabet imediat d u p ă p? În limbile celtice a existat sunetul p, dar în alfabetulogamique, inventat atunci când Roma era un sat, se g ă s e ş t e c q, ultimulplasat imediat d u p ă m, care în realitate este simbolul lui p. Este posibil caRomanii s ă - I fi împrumutat de la C e l ţ i , în corpul fonetic al unor cuvinte, cu

d i s p a r i ţ i a sensului i n i ţ i a l pe parcursul secolelor, dar cu conservarea grafemului în latina i t e r a r ă a claselor instruite. Nu este exclus, în raport cu ceea ce s-aspus deja, ca cercetarea l i n g v i s t i c ă s ă fi urmat un sens antidromic.

Apo epo ne s u g e r e a z ă ideea c ă la Daci unele substantive se terminauîn o, o b s e r v a ţ i a n o a s t r ă , privitor la t e r m i n a ţ i a -na, care d e s e n e a z ă z e i t ă ţ i l e feminine de la C e l ţ i , poate fi l u a t ă în considerare în studiul etimologic alarhetipului dai-na sau dui-na din care a derivat dacicul doina.

Concluzii: Tratamentul qu-p, din l a t i n ă în r o m â n ă , nu a existat.Apelativul a p ă , zoonimul i a p ă , verbul a d ă p a , numeralul patru pro

numele relativ-interogativ care - sunt de origine d a c i c ă .

NOTE

1. A. Berinde, S. Lugojan, C o n t r i b u ţ i i la c u n o a ş t e r e a limbii Dacilor, T i m i ş o a r a , 1984, p. 55.2. G. G u ţ u , D i c ţ i o n a r latino-român, B u c u r e ş t i , 1983, p. 33. Adaquo. Nu a existat adaquare.3. Al. Rosetti, Istoria limbii române, B u c u r e ş t i , 1986, p. 116.4. G. G u ţ u , op. cit., p. 93.5. Ibidem, p. 807

6. Ibidem, p. 96.

7. O. Drâmba, Istoria culturii c i v i l i z a ţ i e i , voI. II, B u c u r e ş t i , 1987, pp. 41-42; G. G u ţ u , op. cit.,p.404.

8. G. G u ţ u , op.cit., p. 405.9. Ibidem, p. 405.10. Ion Ionescu, C o n ţ i n u t u l semantic al toponimelor «Felendava» «Craiova», în «Noi Tracii»,

nr. 136, martie 1986, p. 20.Il. AI Rosetti, op. cit., p. 116.

12. Ion Coteanu, Marius Sala, Etimologia limba r o m â n ă , B u c u r e ş t i , 1987, p. 91.13. G. G u ţ u , op. cit., p. 1013.

14. Ibidem, p. 1016.15. T. Papahagi, D i c ţ i o n a r u l dialectului aromân, B u c u r e ş t i , 1974, p. 1062.

16. DEX, D i c ţ i o n a r u l explicativ al limbii române, B u c u r e ş t i , 1975, p. 833.17. O Drâmba, op. cit., p. 54.

13

7/28/2019 6188


Opinii

STEAGUL GETO-DACILOR

de MIOARA A L E C U - C Ă L U Ş I Ţ Ă «.. .s-au strâns În jurul draconilor l e g a ţ i de vârfurile

aurite ferecate! În pietre s t r ă l u c i t o a r e ale s u l i ţ e l o r ; (Înjurul draconilor care, fiind) u m f l a ţ i de un vânt mare,

ş u e r a u ca

s t â r n i ţ i de mânie,

l ă s â n d s ă fluture

Învântcozile lor ample»...

Ammianus Marcellinus

Mesaje mute

În România s-a p ă s t r a t t r a d i ţ i a de a transmite mesaje prin alegorii sausimboluri.

Începând cu ş o a r e c e l e , broasca, p a s ă r e a cele cinci s ă g e ţ i date de S c i ţ i lui Darius 1, continuând cu toga l b ă a mesagerilor solari - c ă l ă r e ţ i i danubieni,

cu pelerina a l b ă a lui Mihai Viteazul cu mantia a l b ă î m b r ă c a t ă de HeliadeR ă d u l e s c u când s-a dus la reprezentantul P o r ţ i i Otomane2 - în România s-autransmis mesaje mute.

Gânditorul de la Hamangia, stâlpii de case, desenele de pe oale,l u c r ă t u r a de pe iile r o m â n e ş t i , ca picturile lui Tuculescu sculpturile lui

B r â n c u ş i - au reprezentat simboluri.Simbolurile au fost cultivate respectate la Rom.âni, chiar când li s-a

uitat î n ţ e l e s u l . În ţ a r a acestor t r a d i ţ i i , steagul s t r ă m o ş i l o r trebuia s ă fie unsimbol p u r t ă t o r de mesaj.

În lucrarea de f a ţ ă î n c e r c ă m s ă d e s c i f r ă m mesajul mut al steagului getodac. Transmis printr-un simbol, acest mesaj este puternic, dar timpul a ţ e s u t peste el o mantie de mister. Cum asemenea mantii nu pot fi ridicate u ş o r , întreaga lucrare de f a ţ ă este o i p o t e z ă .

Dracul

Steagul geto-dacic, «balaurul dacic este reprezentat pe ColumnaT r a i a n ă cu un cap de lup, prelungit în chip de ş a r p e , prin n i ş t e f â ş i i de s t o f ă , care, în b ă t a i a vântului, se umflau a l c ă t u i a u o f l a m u r ă s e r p e n t i f o r m ă ori

z o n t a l ă » (Fig. 1)3.

14

7/28/2019 6188


Fig. 1. Stindarde (dracones) d u p ă Columna T r a i a n ă

Este probabil ca s t r ă m o ş i i s ă fi numit acest steag «dracul» sau «draculgol», deoarece în limba l a t i n ă draco, -onis î n s e a m n ă balaur, iar în limbar o m â n ă - a ş a cum a r ă t a într-o c o n f e r i n ţ ă Paul Tonciulescu - s-au p ă s t r a t expresii care c o n f i r m ă a c e a s t ă i p o t e z ă . Astfel, când cineva întrerupe o

a c ţ i u n e se r e c u n o a ş t e învins, se spune c ă «a ă c u t pe dracul ghem», ceea ce

poate fi interpretat c ă a r e n u n ţ a t la l u p t ă a strâns steagul dac. De asemenea, când cineva face g ă l ă g i e f ă r ă sens, se spune ă «face zgomot precum dracul gol», ceea ce ar însemna c ă ş u i e r ă ca vântul care trecea prin steagul daccând era ridicat.

Sarpele

Ş a r p e l e a fost la Pelasgi un totem legat de practici de i n i ţ i e r e a c ă r o r tra

d i ţ i i s-au transmis în folclorul românesc.În Istoriile lui Herodot este scris c ă «Hercule, conducând vacile lui

Geryon, ar fi ajuns în ţ a r a ce s-a numit mai târziu S c i ţ i a ; c ă acolo l-ar fi apucat iarna gerul, c ă , t r ă g â n d împrejurul s ă u piele de leu, ar fi adormit, c ă iepele lui care p ă ş u n a u d e s h ă m a t e de la car, printr-o d i s p o z i ţ i e d i v i n ă , d i s p ă r u s e r ă în intervalul acesta; c ă î n d a t ă ce se d e ş t e a p t ă (Hercule) merse s ă le caute. S t r ă b ă t â n d toate c o l ţ u r i l e ţ ă r i i , (el) ajunse în fine în regiunea ce se

n u m e ş t e Bea. Acolo ar fi g ă s i t , într-o p e ş t e r ă , o anume Echidna, j u m ă t a t e f a t ă cu n d o i t ă fire: p ă r ţ i l e corpului ei în sus de talie ale unei femei, iar ă r ţ i l e de jos ale unui ş a r p e » . Herodot mai relata c ă Hercule ar fi avut cu ea trei

b ă i e ţ i : Agatirs ( s t r ă m o ş u l A g a t i r ş i l o r din Transilvania), Gelon ( s t r ă m o ş u l

15

7/28/2019 6188


o

o

o

Fig. 2. Figura unui titan d u p ă planisferul egiptean al lui Kircher; la Dupuis, Origine de tous les cultes,Atlas, pt. 6

Gelonilor din Podolia) Scit ( s t r ă m o ş u l S c i ţ i l o r din nordul M ă r i i Negre)4.N. D e n s u ş i a n u pune în l e g ă t u r ă pe Ilea cu Hylea- P ă d u r o a s a pe Her

cule cu legendele lui Iovan Iorgovan l o c a l i z e a z ă p e ş t e r a în M u n ţ i i Cernei5•

Este de presupus c ă E c h i d n a - Ş e r p o a i c a a p a r ţ i n e a rasei pelasge, carelocuia în vremea lui Hercule în ţ a r a n o a s t r ă în nordul M ă r i i Negre.

Titanii g i g a n ţ i i , vechii r e p r e z e n t a n ţ i ai rasei pelasge, erau adesear e p r e z e n t a ţ i î n t o v ă r ă ş i ţ i de ş e r p i . Astfel în planisferul egiptean al lui Kircher,este î n f ă ţ i ş a t un titan ce ţ i n e câte un ş a r p e în fiecare m â n ă (Fig. 2)6. În a c e l a ş i

Fig. 3. D o u ă figuri de i g a n ţ i (anguipezi), un t â n ă r un b ă t r â n . I n d i g n a ţ i plini de încredere în dreptu

rile lor,ei a m e n i n ţ ă

cu crengi de arbori puterilen e v ă z u t e

ale zeilor. Relief pe un sarcofag din Vatican.D u p ă Stark, Gigantomachie auf antiken Reliefs, Heidelberg, 1869.

16

7/28/2019 6188


planisfer este î n f ă ţ i ş a t un ariman ţ i n â n d în mâna t â n g ă s u l i ţ a , iar în dreaptaun ş a r p e

Pe un sarcofag din Vatican sunt î n f ă ţ i ş a ţ i doi g i g a n ţ i , având în loc depicioare ş e r p i (Fig. 3)8. La fel este reprezentat Tiphon, legendarulc o n d u c ă t o r al Pelasgilor, numit de Egipteni Set Negru (Fig. 4)9 MareleŞ a r p e .

R e p r e z e n t ă r i l e de oameni ş e r p i se întâlnesc în mitologia i n d i a n ă . ZeiiŞ e r p i - Nagas erau fii ai lui Kadru Kasyapa. Ei aveau cap de om, trup deş a r p e o p i a t r ă p r e ţ i o a s ă pe cap, simbolizând probabil ochiul lui Siva. Ace

l a ş i nume Nagas s-a dat celor n o u ă regi ce au domnit în Padmavati lO •

În r e l a t ă r i l e anticilor, cei care încercau s ă înfrunte pe Pelasgi trebuiaus ă î n v i n g ă un balaur. Astfel, când A r g o n a u ţ i i s-au dus s ă ia de la Pelasgi s ă d u c ă în Elada lâna de aur, care era d e d i c a t ă zeului Marte, au v ă z u t c ă era

p ă z i t ă de un balaurll .Este probabil c ă - a ş a cum a r ă t a N. D e n s u ş i a n u - «balaurul legendar

care p ă z e a merele de aur de la muntele Atlas, în ţ a r a Hiperboreilor, balaurulcu care a v u r ă s ă se lupte r g o n a u ţ i i pentru ă p i r e a lânei de aur, balaurul care

u r m ă r i s e pe A r g o n a u ţ i p â n ă la Adriatica în contra c ă r u i a avu s ă se lupteDiomede ca erou mercenar în insula Pheacilor, a fost balaurul cel glorios, cuo f a l c ă în sus cu alta în jos, de la Istru, steagul de r ă s b o i al triburilor dace»12.

Fig. 4. Typhon din ţ a r a Arimilor, fiul lui Saturn, î n f ă ţ i ş a t , d u p ă doctrinele teologiei egiptene, în f i g u r ă de j u m ă t a t e de om, de j u m ă t a t e balaur. În mâna d r e a p t ă el ţ i n e cârja p a s t o r a l ă , emblema a u t o r i t ă ţ i i imperiale Ia Pelasgii de nord, în mâna s t â n g ă , un toiag, simbolul puterii monarhice peste ţ ă r i l e de sud.

D u p ă planisferul egiptean descoperit de Bianchini în Roma trimis Academiei de Ş t i i n ţ e din Paris, IaDupuis, Origine de tous les cultes, Atlas pI. 5.

17

7/28/2019 6188


Se poate presupune c ă ş a r p e l e - b a l a u r a fost totemul Pelasgilor, legat depractici de i n i ţ i e r e . În aceste practici, cel care era i n i ţ i a t era n g h i ţ i t simbolicde totem, pentru ca prin el s ă se n a s c ă a doua a r ă . În sprijinul acestei ipotezeamintim un vas p ă s t r a t la Vatican, pe care este p i c t a t ă l i n i ţ i e r e a lui Iason de

c ă t r e Medea, având totem ş a r p e l e Iason, îngurgitat pe j u m ă t a t e de totem,este reprezentat în momentul « l e p ă d ă r i i » ca n i ţ i a t sub supravegherea Medeiiîn rolul de prieten salvator 13 •

La Geto-Daci, simbolul ş a r p e l u i reprezenta spiritul s t r ă m o ş i l o r marea lor î n ţ e l e p c i u n e . Întrucât ş a r p e l e l e a p ă d ă periodic pielea, precumduhul p ă r ă s e ş t e trupul f ă r ă s ă d i s p a r ă , ş a r p e l e era simbolul timpului alnemuririi era asociat lui Zalmoxis. Ş a r p e l e era unul din simbolurile z e i ţ e i Hecate, a c ă r e i ş c o a l ă o g ă s i m î n c ă din preistorie.

Balada Sarpele din folclorul românesc c o n f i r m ă c ă mitul ritual având

ca totem ş a r p e l e s-a practicat pe teritoriul Daciei. Originea baladei se presupune a fi d a t a b i l ă în secolul XII a.C. 15 .În balada Ş a r p e l e se p o v e s t e ş t e într-un loc singuratec, o femeie n a ş

te un copil. Noul n ă s c u t plânge timp de trei zile nu vrea s ă s u g ă , p â n ă cemama nu-l « b l e s t e a m ă » s ă fie supt de Ş a r p e . La auzul blestemului, ş a r p e l e , mic cât o n o j i ţ ă , se m u t ă de sub un mirticel sub «talpa casei». Când b ă i a t u l are 10 ani, ş a r p e l e p l e a c ă se a r u n c ă în u n ă r e . Iese, bea p ă din trei fântâni

r ă m â n e în a treia. Când t â n ă r u l este a n u n ţ a t în somn c ă i-a sosit timpul«blestemului», cere mamei armele, le ia p l e a c ă pe urmele ş a r p e l u i . Acestasare de trei ori ş i - l înghite pe u m ă t a t e , exact ca în pictura cu Iason de pe vasulde la Vatican. El s t ă astfel trei zile, d u p ă care vine eroul salvator, un t â n ă r peun cal galben luat din hergheliile lui Popa Brat. Lovindu-l pe ş a r p e , eroul salvator îl o b l i g ă s ă lepede pe t â n ă r . Ş a r p e l e îl u r m ă r e ş t e pe salvator. Acesta îl

o m o a r ă . Capul ş a r p e l u i îi spune s ă - I despice s ă s c o a t ă din el patru «pietrenestemate». Ş a r p e l e avea deci în cap nestemate, ca Nagas. Oare aceste pietre pot fi puse în l e g ă t u r ă cu m ă r g e a u a ş a r p e l u i , despre care se spune în folclorul românesc c ă te s c a p ă de m u ş c ă t u r ă v e n i n o a s ă ? 1 6 .

D u p ă omorârea a r p e l u i , t â n ă r u l l e p ă d a t eroul salvator se fac f r a ţ i desânge.

Într-o v a r i a n t ă a baladei Ş a r p e l e se e v i d e n ţ i a z ă clar caracterul uranic alş a r p e l u i , care urma s ă î n g h i t ă pe voinic: «Ea atuncea-l blestema! Dumnezeu se-ndura! Si ruga i-o asculta! Sarpe din cer trimetea... »18.

,

F o l c l o r i ş t i i români au a r ă t a t c ă aceasta se r e f e r ă la c r e d i n ţ e ritualurimai vechi decât legenda A r g o n a u ţ i l o r 19.

« Î n g h i ţ i r e a voinicului de c ă t r e ş a r p e este o reprezentare o g i c ă plauzib i l ă , un eveniment firesc în l a n ţ u l complex al elementelor epice descrise de

b a l a d ă în baza unei vechi culturi locale. A s i s t ă m la un mod de a crea (sau de arecrea), activ inteligent, c o n ţ i n u t u l unui simbol s t r ă v e c h i cu v a l e n ţ e mul

tiple. Arhaiculs t r ă m o ş , j u m ă t a t e

om j u m ă t a t e ş a r p e ,

este reconstruit dindoi eroi d i f e r i ţ i , dar s u f l e t e ş t e l e g a ţ i - vainicul ş a r p e l e casei»2o.

18

7/28/2019 6188


Fig. 5. Iason, îngurgitat pe u m ă t a t e de t o t e m u l - ş a r p e , este l e p ă d a t ca i n i ţ i a t sub supravegherea Medeii.

In concluzie, simbolul ş a r p e - b a l a u r este caracteristic pentru neamurilepelasge. S t r ă m o ş u l p â n ă la brâu om în partea de jos balaur este o reprezentare p e l a s g ă din timpul lui Tiphon al titanilor.

Balada Sarpele ne î n d r e p t ă ţ e ş t e s ă presupunem c ă o m u l - ş a r p e r e p r e z i n t ă pe s t ' r ă m o ş u l i n i ţ i a t , care avea ca totem ş a r p e l e d o v e d e ş t e c ă folclorul românesc cuprinde date despre practici contemporane cu legenda

A r g o n a u ţ i l o r , deci anterioare c ă d e r i i Troii d e s c r i s ă de Homer21 .

Lupul

Dacii s-au considerat ei î n ş i ş i a s e m ă n ă t o r i cu lupii în folclorulromânesc se p ă s t r e a z ă multe t r a d i ţ i i legate de lup.

În lucrarea Dacii lupii, Mircea Eliade scria: « D u p ă Strabon (304,VII, 3, 12), Dacii se n u m i r ă mai întâi Daoi. O t r a d i ţ i e c o n s e r v a t ă de Hesichius ne i n f o r m e a z ă c ă daos era numele frigian al lupului. P. Kretschmerexplicase acest cuvânt prin r ă d ă c i n a dhau - a a p ă s a , a strânge, a sugruma».Dintre vocabulele provenite din a c e a s t ă r ă d ă c i n ă , n o t ă m lidianul Kandaules,

numele zeului trac alr ă s b o i u l u i

Kandaon, ilirianul dhaunos (lup), zeul Dau-nos etc. O r a ş u l Daous-dava, în Moesia Inferior, între D u n ă r e Haemus,însemna literalmente «Satul lupilor».

Deci, Dacii se numeau ei î n ş i ş i mai de mult «lupi» sau cei care sunt asemenea lupilor, sau cei care s e a m ă n ă cu lupii. Tot d u p ă Strabon (VII, 3, 12,508,511,512), S c i ţ i i nomazi la est de Marea C a s p i c ă purtau numele de daoi.Autorii latini îi numeau dahae istoricii greci daai. Numele lor etnic derivaprobabil din iranianul (saka) dahae - lup22. Elinii S c i ţ i i i-au spus lui Herodot c ă Neurii, care în secolul V a.C. locuiau la nord-est de Transilvania,aveau obiceiul ca o d a t ă pe an fiecare s ă se schimbe în lup pentru câteva zile23 .

Mircea Eliade m e n ţ i o n a c ă alte neamuri din Italia Grecia a n t i c ă se

19

7/28/2019 6188


numeau în limba lor lupi. El considera ă un popor poate trage denumireae t n i c ă de la numele lupului din d o u ă cauze: sau trage numele de la uns t r ă m o ş mitic care s-a manifestat ca lup; sau ş i - a luat numele de la un grup defugari sau de tineri care se comportau ca haiducii, t r ă i n d din p r a d ă ca lupii.Erau u m i ţ i lupi sau se bucurau de p r o t e c ţ i a unui lup. Unui astfel de grup au

a p a r ţ i n u t Romulus Remus. A c e ş t i a se considerau fii ai lupoaicei sub prot e c ţ i a unui zeu-lup, Marte.Ipoteza c ă numele Dacilor ar fi legat de numele lupilor se sprijine pe

faptul incontestabil c ă aveau t r a d i ţ i i legate de lup24.Marte avea r e ş e d i n ţ a în u n ţ i i G e ţ i l o r (Val. Flacci Argon., VI, 619),

el era protectorul câmpiilor getice (Virgilii Aeneida III, 5, 35). Î n t r e a g ă f ă p t u r a G e ţ i l o r era expresia cea mai f i d e l ă a figurii a c a l i t ă ţ i l o r lui Marte(Ovidii Trist. V, 7, 11-17, iar Jornande scria ă G e ţ i i au fost în vechime a ş a der e n u m i ţ i , încât se spune c ă Marte, zeul r ă s b o i u l u i , se n ă s c u s e la d â n ş i i (Jor

nandis, De Get. orig. C 6)25.Apollon, marele zeu al Hiperboreilor de la nord de D u n ă r e era numitde Greci Lycagenetul, p o r e c l ă ce a fost e x p l i c a t ă cu sensul de cel n ă s c u t din

l u p o a i c ă , spunându-se c ă ar fi fost n ă s c u t din titana Leto, preschim b a t ă înl u p o a i c ă 2 6 .

T r a d i ţ i i despre d e s c e n d e n ţ i din zei t r a n s f o r m a ţ i în animale au mai existat în antichitate. Astfel, despre Dionysus Zagreus, marele zeu al Orificilor,se spunea ă a fost conceput de Zeus de Persefona, t r a n s f o r m a ţ i în ş e r p i

Mircea Eliade presupunea x i s t e n ţ a la Daci, ca la unele popoare germanice, a unor i n i ţ i e r i militare, cu rituri de transformare a tinerilor în lupi c ă numele Dacilor ar putea veni de la «epitetul unei confrerii r ă s b o i n i c e » . Elconchidea: « Oricare ar fi fost originea eponimului lor, epitet ritual al tineretului r ă s b o i n i c sau p o r e c l ă a unui grup de e m i g r a n ţ i v i c t o r i o ş i , Dacii erau

c o n ş t i e n ţ i de raportul între lup l u p t ă , d o v a d ă simbolismul ş t i n d a r d u l u i 101'28.

La Grecii antici, Lykos însemna lup l u m i n ă . , dar capul balauruluidacic nu s e m ă n a cu acel lup realist pacific. Cap de f i a r ă cu gura c ă s c a t ă limba i e ş i t ă a f a r ă , lupul Dacilor era un animal în o f e n s i v ă .

Lupul era un animal simbolic al localnicilor din C a r p a ţ i din jur n c ă din Hallstatt, se g ă s e ş t e simultan p â n ă în Caucaz, gravat, între altele, pesecurile de l u p t ă .

Lupul Geto-Dacilor are corespondent în arta n e r v o a s ă ferocea s i r o - b a b i l o n i a n ă . Vasile Pârvan presupunea c ă acest lup are originea înAsia a n t e r i o a r ă la Assiro-Babilonieni c ă p u r t ă t o r i i lui pe p ă m â n t u l european au fost Trero-Cimmerienii. D a c ă a r g u m e n t a ţ i a lui Vasile Pârvan este

d r e a p t ă , fiara cu gura c ă s c a t ă a atac furios este un «fulahteriom> prescitic29 .În folclorul românesc, în special în cel din M u n ţ i i Apuseni, se întâlnesc

r e l a t ă r i despre oameni-lupi. Despre unii dintre ei se spune c ă sunt priculici,a d i c ă t r ă i e s c alternativ ca lupi ca oameni. Despre a l ţ i i se spune c ă , într-oanume împrejurare, la un anumit soroc, se t r a n s f o r m ă în lupi redevin

20

7/28/2019 6188


7/28/2019 6188


Constantius, în anul 375, în Roma, descria steagul Geto-Dacilor: «purpureissubtegminibus texti, circumdedere dracones, hastarum aureis gemmatisquesummitatibus inligati, hiatu vasto perflabiles et ideo vdut ira sibilantes, caudarumque volumina relinquentes in ventem»34.

NOTE

1. Herodot, Istorii, traducere comentariu de Dimitrie Ion Ghica, voi, IV, Socec, B u c u r e ş t i , 1902, cartea IV, 131-132, pp. 179-181.

2. Mircea Anghelescu, Oameni ai e v o l u ţ i e i de la 1848. Ion Heliade ă d u l e s c u , în «Magazin istoric», XXII, 1988, nr. 7. (256), iulie, pp, 12-16.

3. Vasile Pârvan, Getica, Ed. Meridiane, B u c u r e ş t i , 1982, par. 51'9, pp, 293-294.4. Herodot, op.cit., nota 1, cartea IV, 8-10, pp. 101-14.5. N. D e n s u ş i a n u , Dacia P r e i s t o r i c ă , Ed. G ă b e l - R a s i d e s c u , B u c u c u r e ş t i , 1913, XVI, 5-11, XVII,

pp. 415-456.6. Ibidem, XXXIII, 1, fig, 237, p, 710. - 7. Ibidem, XXXIII, 3, fig, 241, p, 732,8.

Ibidem, XXXIII, 2, fig, 239, p, 719 -9.

Ibidem, VII, fig,147,

p.141,

XXXVII,1,

p. 982.10. John Garrett, A classical Dictionnary of India illustrative, of the Mythology, Philosophy,Literature, Antiquities, Arts, Manners, Customs and of the Hindus, Higginbotham and Co." Madras,1871. În limba s a n s c r i t ă , ş a r p e se spune sarpa naga.

IL N. D e n s u ş i a n u , op.cit., nota 5, XXVI, 4, p. 547-549 - 12. Ibidem, XXVI, 6, p, 557.13. Florin Olteanu, Crina ă l i n Valeriu Matei, Balada Ş a r p e l e , arhetip geto-dacic, în «Noi Tra

cii», XVI, 1987, nr. 155, octombrie, pp. 14-20.14. În România în Balcani e x i s t ă t r a d i ţ i i despre întoarcerea p e r i o d i c ă a m o r ţ i l o r , în special în

zilele dintre C r ă c i u n B o b o t e a z ă , (cr. Mircea Eliade, Dacii Lupii în De la Zalmoxis la Gengis Han,Ed. Ş t i i n ţ i f i c ă e n c i c l o p e d i c ă , B u c u r e ş t i , 1980, p. 33). Este probabil aceste c r e d i n ţ e au existat laGeto-Daci ei ş i - a u imaginat fantomele s t r ă m o ş i l o r ca având chip de om, în jos prelungit cu o c o a d ă de ş a r p e , cum era reprezentat s t r ă m o ş u l Pelasg.

15. Florin Olteanu ş . a . , art.CÎt., nota 13, p, 16.

16. Maria I o n i ţ ă , Cartea vâlvelor, Ed, Dacia, Cluj-Napoca, 1983, pp, 148-150.17. Silvia C h i ţ i m i a , Balada Ş a r p e l u i În elementele ei t r ă v e c h i de c u l t u r ă r o m â n e a s c ă în «Revista

de etnografie folclor», 1979, tom. 24, nr. 2, pp. 185-196.18. Florin Olteanu ş . a . , art.CÎt., nota 13 - 19. S. C h i ţ i m i a , art.cit.,. nota 17 - 20. Ibidem,21. În r e p r e z e n t ă r i l e antice ale luptei A r g o n a u ţ i l o r , lâna de aur apare ca o b l a n ă a t â r n a t ă într-un

arbore, iar balaurul care o p ă z e ş t e este î n c o l ă c i t în jurul arborelui (N, D e n s u ş i a n u , op.cit., nota 5, XVI,4, fig. 207, p. 549), aidoma dracului în chip de ş a r p e care, d u p ă istoria b i b l i c ă a ispitit pe Eva (VechiulTestament, Facerea, cap. 3).

Este posibil ca în t r a d i ţ i i l e pelasge arborele cu lâna de aur d e d i c a t ă lui Marte fi fost arborelecosmic, simbol al coloanei cerului, iar balaurul fi fost p ă z i t o r u l lui,

22. Mircea Eliade, Dacii lupii in op.cit., p. 21. A c e ş t i dahae ar fi putut fi mesagerii c o n s e m n a ţ i de Herodot în Istorii, 1, 201, p. 384.

23. Herodot, op.cit., nota 2, cartea IV, paragraf 105, pp, 147-148.24. M. Eliade, Dacii lupii..., nota 22, p, 22.25. N. D e n s u ş i a n u , op.cit., nota 5, XXXIX, 2, p. 1022 - 26, M. Eliade, op.cit., nota 21, p. 22.27. Dictionnaire des antiquites grecques et romaines, sub d i r e c ţ i a lui Edm. Saglio, voI., T-Z, Libr.

Hachette, Paris, 1926.28. M. Eliade, op.cit., nota 21, pp. 25-28, 30-31.29. V. Pârvan, op.cit., nota3, par. 519, pp. 294-295.30. Omul lup în Maria I o n i ţ ă , op.cit., , nota 16, pp. 175-190.31. Vasile Lovinescu, Povestirile lui Ion C r e a n g ă ascund un limbaj mitic? Capra cu trei iezi, în

Almanah L u c e a f ă r u l , 1985, pp. 97-106.32. V. Pârvan, op.cit., nota 3, par. 520, pp, 294-295.33. lbidem - 34. lbidem, pa... 520, p. 2 ~

22

7/28/2019 6188


A existat oare Bucur Ciobanul ?

de Dr. M. VAIDA

P u b l i c ă m mai jos textul unei m ă r t u r i i cu caracter istoric din 12 octombrie 1931, expe-

d i a t ă nu de mult r e d a c ţ i e i noastre de dl Corneliu Vaida din T i m i ş o a r a .

Cu prilejul s ă p ă r i i f u n d a ţ i i l o r casei mele din B u c u r e ş t i , strada R o n d ă , nr. 7, la o

adâncime de aproape 3 m" a i e ş i t la i v e a l ă un depozit impresionant de oase de taurine. Când

am prins de veste, cea mai mare cantitate fusese t r a n s p o r t a t ă de persoane l ă t i t e special pen

tru aceasta într-un loc r ă m a s necunoscut.Am s t ă r u i t se mai sape spre nord de acel punct, r e u ş i n d u - s e dezgroparea a î n c ă 16

schelete, în b u n ă parte incomplete, pe care le-a cercetat colegul meu, dl Dr. G.K. Constanti

nescu, profesor al F a c u l t ă ţ i i de M e d i c i n ă V e t e r i n a r ă din B u c u r e ş t i , D u p ă p ă r e r e a Domniei sale, de altfel specialist în paleontologie, cel p u ţ i n 9 schelete

a p a r ţ i n u s e r ă unor tauri tineri, trei schelete unor boi, tot atâtea unor vaci, iar al 16-lea nuputuse fi identificat nici ca sex, nici ca v â r s t ă , D u p ă aprecierile Domniei sale, soiul se

a s e m ă n a cu vechea v a c ă de I a l o m i ţ a , d i s p ă r u t ă la începutul secolului trecut, prin înlocuirea

cu vaca a r d e l e a n ă , prezentând deci caracteristicile s t r ă v e c h i u l u i Bos primigenius, s t r ă m o ş u l vitei albe de s t e p ă , dar având o o s a t u r ă mai g r a c i l ă , D u p ă a c e e a ş i apreciere, depozitul putea

avea o vechime de peste 500 de ani d u p ă cum p ă r e a u a indica straturile de p ă m â n t ce îl acoper i s e r ă ,

A treia zi, antreprenorul a r e u ş i t recupereze d o u ă monede de cupru, pe care le-am

trimis la muzeu, de unde mi s-a comunicat ar a p a r ţ i n e lui Filip al II-lea al Macedoniei, În

lipsa mea, doi domni de la muzeu au venit la f a ţ a locului, p r o m i ţ â n d bani s ă p ă t o r i l o r , d a c ă vor mai g ă s i vreo m o n e d ă , dar nu s-a mai g ă s i t nimic în a f a r ă de câteva cioburi insignifiantede c e r a m i c ă , din care nu se putea reconstitui nici m ă c a r o ulcea, Oricum, e x i s t e n ţ a celor d o u ă monede macedonene poate aduce un început de d o v a d ă c ă depozitul de oase poate fi datat

-cu a p r o x i m a ţ i i l e de rigoare -la o vechime de nu mai mult de", 2300 de ani,

La câteva zile d u p ă descoperire, fiii mei, Ionel de 17 ani George de 8 ani, au venit la

mine, prezentându-mi o i n t e r e s a n t ă p r o b l e m ă , (Este necesar semnalez în prealabil celmic a n v ă ţ a t destul de bine limba b r e t o n ă de la bona o a s t r ă o r i g i n a r ă din F r a n ţ a ) , Pornindde la ideea în b r e t o n ă ( l i m b ă c e l t i c ă ) cuvântul bugul n s e m n e a z ă « v ă c a r » sau « p ă s t o r detaurine», iar acesta poate fi comparat cu lat, bucula = j u n c ă , precum cu grec, boukoulion

= c i r e a d ă , cunoscând L-ul antic intervocalic produce în r o m â n ă un R; ar fi posibil caun autohton sau daco-roman bucul(us) fi produs în româna i m p u r i u - m e d i e v a l ă un bucur,din care derive actualul toponim B u c u r e ş t i .

D a c ă bucur însemnase « p ă s t o r de taurine», atunci sintagma Bucur Ciobanul nu repre

z i n t ă o s i m p l ă l e g e n d ă e x p l i c a t i v ă , nici o tautologie, ci un termen arhaic, a c ă r u i semnific a ţ i e , fiind u i t a t ă , a fost t r a d u s ă prin cel de al doilea,

Ipoteza este i n t e r e s a n t ă m e r i t ă fie s t u d i a t ă , B u c u r e ş t i , 12 oct, 1931

23

7/28/2019 6188


SPATIUL TRACIC

«Tracii sunt neamul cel mai numeros mai r ă s p â n d i t din lume,d u p ă cel al IndienilOf» (Herodot)

CUPRINSUL

Gabriel Iliescu, Arta mitologia preistoriei istoriei Daciei 1

Ion D u l a r n ă Doina Constantinescu, Originea d a c i c ă a cuvintelor p ă i a p ă 8 Mioara l e c u - C ă l u ş i ţ ă , Steagul Geto-Dacilor 14

M. Vaida, A existat oare Bucur Ciobanul? 23

NOI TRACII - Pubblicazione del Centro Europeo di Studi TraciEdizioni Nagard Srl, Foro Traiano I I A, Roma, Tel. 061 6797785 - Direttore responsabile: Sabino d'Acunto

Redazione: Via Larga Il, Milano 20122 - Centrostampa B.G. MilanoReg. Trib. Roma n.17282 del 31.5.1978 e deI3.6.1988 - Rivista mensile - Sped. in abb. post. gruppo 3° (70%)

Documents

6188