89SAECULUM 4/2009SAECULUM 4/2009SAECULUM 4/2009SAECULUM 4/2009SAECULUM 4/2009PRO

PRO

PRO

PRO

PRO

mãrturii

CÂTEVA MÃRTURII INEDITE DESPRE I. P. CULIANU

Florinel AgafiþeiFlorinel AgafiþeiFlorinel AgafiþeiFlorinel AgafiþeiFlorinel Agafiþei

În anii 1968–1972, România se bucura, încã, de oaparentã deschidere cãtre o viaþã ale cãrei coordonate seputeau pretinde a fi normale, democratice; deschidereadespre care se vorbeºte astãzi, fãcutã în acei ani, cãtrelumea Vestului, deºi nu a reprezentat ceea ce toþi sperau,pe atunci a fi, a permis la un moment dat contactul directcu lumea democraticã occidentalã, fenomenul însemnând,metaforic vorbind, o adevãratã „gurã de oxigen” pentrunaþiunea, care din 1945, adicã mai bine de douã decenii,faþã de epoca la care ne raportãm, cunoscuse din plin„binefacerile comunismului” de tip sovietic. Este vremea încare lumea începe sã spere, sã întrevadã un posibil viitormenit a relua legãturile cu tradiþia noastrã interbelicã. Deºiexistã voci care ºi azi susþin cã anii interbelici nu sunt atâtde idilici cum li se pot pãrea unora, totuºi rãmân incom-parabili cu aceia care au urmat încheierii celei de-a douaconflagraþii mondiale. În contextul evenimentelor de laPraga, a atitudinii lui Ceauºescu, România pare sã fie altcevadecât ceea ce se conturase a fi, anume un stat comunistaflat în orbita ruºilor ºi cuminte înregimentat conformprevederilor Pactului de la Varºovia. Zvâcnirea orgolioasãa dictatorului ºi condamnarea represiunii de la Praga îideterminau pe occidentali sã ne priveascã altfel ºi sã neprimeascã în cercul lor, deschizându-ne uºi pe care ni leînchipuiam a fi închise pentru multã vreme. Este vremea încare, poate mai mult ca niciodatã, românii pot pleca în Oc-cident, deºi sunt strict monitorizaþi de Securitate. Intelectualiiprofitã la rândul lor ºi obþin burse de studii ºi cercetare înFranþa, Italia, dar nu numai. Este momentul în care o anumitãefervescenþã spiritualã se manifestã, speranþa fiind aceeacare dã impuls în toate. În acei ani, I.P. Culianu devine stu-dent la Bucureºti, având oportunitatea pãrãsirii þãrii cu obursã de studii, ceea ce se va ºi întâmpla, de fapt; înainteînsã de pãrãsirea României pentru totdeauna, avea sã semanifeste ca student, de o seriozitate ieºitã din comun, înceea ce priveºte travaliul intelectual, având totuºi vreme ºipentru cercul de prieteni ori activitãþile ce depãºeau cadrulstrict universitar. Din cartea apãrutã la Polirom ºi coordonatãde Sorin Antohi, intitulatã Ioan Petru Culianu – Omul ºiIoan Petru Culianu – Omul ºiIoan Petru Culianu – Omul ºiIoan Petru Culianu – Omul ºiIoan Petru Culianu – Omul ºioperaoperaoperaoperaopera, am putut afla multe lucruri inedite despre copilul,adolescentul, studentul, omul matur ºi savantul recunoscutîn Europa de nume mari ºi apreciat ca atare pentru scrierilelui. Nu am pretenþia sã contribui, prin aceste rânduri, laîntregirea imaginii lui Culianu, în special a aceleia din vremeastudenþiei, cãci datele culese sunt poate prea mãrunte încomparaþie cu acelea adunate în cartea mai sus amintitã;totuºi, am considerat cã o mãrturie în plus, ineditã în felulei, venitã din partea unui fost coleg de facultate al lui Culianu,

La 18 ani de la moartea lui I. P. Culianu, câteva mãrturii inedite despreacesta, aflate de la Iancu Ion, fost coleg de facultate al savantului

profesorul de limba ºi literatura românã, Iancu Ion, nu aravea cum sã deranjeze ºi sã strice imaginii celui care e atâtde apreciat astãzi pe mapamond. Înainte însã de a afla cespune profesorul Iancu Ion, în spiritul lui Culianu, careînþelegea sã vadã în lumea aceasta semne deosebite înderularea unor acþiuni, manifestarea unor gesturi etc., voireda, pe scurt, filmul „întâmplãrilor” ce m-au purtat cãtrepersoana lui Culianu în perioada post-decembristã. Avândun mare dezavantaj, cel al anului naºterii personale, carenu este departe de al anului în care Culianu devenea stu-dent la Bucureºti, ocultat fiind în educaþia proprie ºi deregimul anterior anului 1989, despre Culianu am aflat abiaîn clipa în care acesta a fost asasinat, lecturând în publicaþiiledin România anului 1991 despre grozãvia petrecutã laChicago. Prea multe, totuºi, nu se ºtiau despre crimaprodusã cu atâta sânge rece, atunci, însã, personal amfãcut tot posibilul sã adun informaþii, cãci mã intriga legãturafãcutã între asasinat ºi numele acelora din cercurile în carese desfãºura viaþa lui Culianu, cercuri din care fãcea parteºi Mircea Eliade. Nedumerirea mea, legatã de moarteasavantului, nuanþez, provenea ºi din faptul cã nu avusesemacces, pânã atunci, la informaþiile legate de viaþa ºi activitateadiscipolului lui Eliade. Apoi au început sã-i fie editate cãrþileîn þarã; de fiecare datã, reuºeam sã cumpãr o carte realmentenouã pentru peisajul livresc românesc, aproape în sãptã-mâna în care apãrea pe piaþã, deºi a fost un timp în carecãrþile-i erau epuizate miraculos, fapt ce mã punea în imposi-bilitatea achiziþionãrii anumitor scrieri de-ale savantului. Apoi,s-a întâmplat un fapt de-a dreptul ciudat; un prieten, medicmilitar, cu o deschidere culturalã deosebitã, M.P., ºi cu oafinitate nemaipomenitã faþã de cultura indianã, mã invitãîntr-o bunã zi la el sã-mi dãruiascã niºte cãrþi. Evident, amcrezut cã este vorba despre douã sau trei titluri de carte, pecare, probabil, gândeam eu, le avea în dublu exemplar, aºacã m-am dus fãrã nici un alt fel de grijã. Când am intrat însãîn cabinetul sãu de medic militar, m-a cuprins mirarea, cãciomul îmi dãruia mare parte din biblioteca lui, iar între cãrþileoferite se aflau apariþii livreºti sub semnãtura lui Culianu, lacare eu, din varii motive, nu reuºisem sã ajung. Evident,am încercat un refuz, cãci darul era de-a dreptul fabulos –era vorba despre zeci ºi zeci de cãrþi, în majoritate referitoarela Orient ºi India, în mod special, dar nu numai, semnatede nume mari, între care, repet, era ºi cel al lui Culianu. Amfost redus la tãcere politicos ºi am plecat cu câteva genþiuriaºe, fiind ajutat de un soldat, solicitat pentru aceastãtreabã de însuºi colonelul P.M. Am înþeles gestul lui ca pe o„lepãdare” de tot ceea ce-i era drag ºi lumesc, apropiat, înspiritul celor care decid sã treacã în rândul sanyasinilor

90 SAECULUM 4/2009SAECULUM 4/2009SAECULUM 4/2009SAECULUM 4/2009SAECULUM 4/2009PRO

PRO

PRO

PRO

PRO

mãrturii

hinduºi, nimic mai mult. Cert este cã abia acasã amconstatat, aproape uimit, cã opera lui Culianu se completaseprecum un joc de puzzle, cãci exact ce nu aveam euprimisem acum drept cadou. Au trecut anii ºi materialeleprivindu-l pe Culianu apãreau tot mai rar în România noastrã,confruntatã cu atâtea probleme; într-un timp, m-am decissã redactez – de unul singur – conºtientizând, totuºi,„nebunia” demersului, o carte în care sã fie cuprinºiorientaliºtii din spaþiul românesc. Ani la rând am adunatinformaþii peste informaþii, avându-l în vedere ºi pe Culianu,deºi aveam ºtiinþa faptului cã nu poate fi încadrat în rândulorientaliºtilor clasici; ceea ce m-a determinat, totuºi, sã-ltrec în paginile cãrþii a fost vasta sa cunoaºtere livrescãprivind Orientul, faptul cã în timpul facultãþii studiasesanskrita ºi cã dorise sã aibã un raport mai deosebit cuIndia decât a dat sã se înþeleagã prin intermediul scrierilorproprii. Exact în sãptãmâna în care mã hotãrâsem sã începlucrul la profilul intelectualului I.P.Culianu, al vieþii acestuia,mi s-a întâmplat un alt lucru puþin obiºnuit, odatã ajuns laBiblioteca „Duiliu Zamfirescu”, din Focºani. La bibliotecaamintitã venisem pentru a afla noi date despre TeodorIordãnescu, dar întâlnind în sala de lecturã o cunoºtinþãcare rãsfoia paginile unui ziar local, unde se afla chipul luiCulianu, alãturi de un text, cu câteva succinte datelãmuritoare privind viaþa ºi activitatea sa, mi-am schimbatbrusc planurile. Evident, am rãmas uimit de coincidenþafaptului, relatându-i respectivului cã eu însumi lucram la ocarte în care urma sã fie cuprins Culianu ºi cã orice detaliuprivindu-l pe savant îmi era de mare folos. Atunci, omul seîntoarce ºi mai mult cãtre mine, întrebându-mã dacã-lcunosc pe profesorul Iancu Ion, fost coleg de facultate cuI. P. Culianu. Evident, nu-l cunoºteam, iar cel cu care stãteamde vorbã îmi oferi, amabil, numãrul de mobil al acestuia. Încâteva ceasuri, dupã plecarea de la bibliotecã, intram încontact cu profesorul – care preda la o ºcoalã din Vrancea– propunându-i o întâlnire, avându-l ca subiect de discuþiepe însuºi I.P. Culianu, aºa cum fusese în vremea studenþiei.Manifestând o deschidere deosebitã, fãrã reticenþe,profesorul Iancu Ion a acceptat invitaþia, aºa încât într-uninterval de numai câteva zile am putut sã dialogãm, fiindbucuros cã pot sta de vorbã cu un martor al vieþii savantului.Pe profesorul Iancu însuºi l-am descoperit oarecummelancolic, dar ºi fericit, cã a putut deschide sipetulamintirilor plãcute, din vremea tinereþii, când perora pemarginea întrunirilor cu amicii din cercul lui Culianu ºi cuI.P. Culianu însuºi, pe baza diferitelor subiecte ce îngemãnauliteratura, filosofia, mitologia, mitul, hermeneutica, istoriaetc. Dialogul cu Iancu Ion a avut loc pe data de 2 martie aanului 2009. Voi reproduce esenþa acestuia, menþionândcã întrebãrile mele au fost rare, cãci profesorul se lãsa dusde amintiri ºi vorbea curgãtor, cu admiraþie ºi simpatieintelectualã aparte, atunci când pronunþa numele luiCulianu. Astfel, Iancu Ion relateazã: „L-am cunoscut aproapedin primul an al studenþiei pe Culianu. I se spunea Nini –intervin ºi-l corectez, spunând cã am citit cã, de fapt,apropiaþii i se adresau cu NénéNénéNénéNénéNéné, n.a.! – moment în careprofesorul Iancu mã priveºte curios, cãci el aºa îºi aminteºte,de „Nini”, însã probabil cã acest fapt prea puþin cântãreºteîn bagajul memoriei; ºi continuã: „Culianu era, în primul an,un ins interiorizat, citea mult, extrem de mult; îºi cãuta linia;se manifesta în domenii de-a dreptul inedite pentru noi

ceilalþi; pronunþa nume despre care nici mãcar nu auzisemºi reproducea citate întregi din autori despre care cei dinjurul sãu manifestau mirare ºi surprindere, pentru cã veneaîntotdeauna, în discuþii, cu repere aparte, la care, prin cineºtie ce minune, doar el avusese acces. Era, într-o vreme,concentrat asupra lui Gaston Bachelard, iar în alta îl aflaiplonjând în chestiuni privind psihologia arhetipalã. Discutamult pe aceastã temã cu Anghelescu, unul din apropiaþiisãi constanþi. L-am cunoscut pe Culianu ºi am discutat cuel în urma unei cronici literare, fãcute de mine, privindscrierea „Poziþia Aºtrilor”, aparþinând poetului Dan Laurenþiu.Recenzia o fãcusem la staþia de Radio Grozãveºti; de fapt,ca sã fiu mai corect, era vorba despre o cronicã literarã, încare-mi expuneam punctele de vedere, adeseori poate preacritice la adresa lui Dan Laurenþiu. Întâlnindu-mã la cantinadin Grozãveºti cu Nini ºi discutând despre cronica fãcutã,am fost atenþionat cã nu înþelesesem chiar tot din ceea cedorise sã transmitã poetul. Erau opiniile fiecãruia ºi ni lerespectam reciproc. În fapt, Culianu nu urmãrea sã tejigneascã atunci când îþi atrãgea atenþia asupra unui fapt ºinici sã arate câte cunoºtea el prin comparaþie cu alþii. Pur ºisimplu aºa era el constituit, structurat ca fire ºi spirit. Erapasionat, în acea perioadã de început a studenþiei, îmi aducacum aminte, de filosofii presocratici, pe care mi i-arecomandat sã-i aprofundez. Culianu lectura enorm ºi avealungi perioade de timp când îºi petrecea vremea în preajmalui Victor Ivanovici, care cunoºtea foarte bine limba greacãºi de la care, probabil, Culianu dorea sã se cizeleze înînsuºirea acestei limbi. În fapt, cei doi erau foarte apropiaþi,aveau bune relaþii. Când nu era în preajma lui Ivanovici,studia la Biblioteca Facultãþii de Limbi Romanice. Culianuparticipa ºi la ºedinþele cenaclului „Junimea” ce sedesfãºurau în amfiteatrul Bãlcescu, din câte-mi aduc aminte.Întâlnirile aveau loc duminica; veneau, pe atunci, la cenaclulpatronat de Adrian Pãunescu, Ana Blandiana, Marin Mincu,Virgil Mazilescu, Sebastian Reichman. Culianu participadestul de rar ºi din câte reþin numai când era prezent ºiVictor Ivanovici. Când lua cuvântul nu era arogant, nuofensa; admiram originalitatea expunerilor, a gândirii.Culianu era în evident contrast cu Sebastian Reichman, firegãlãgioasã, colericã. Când ne plimbam prin parcuri,discutam firesc ºi despre fete. Culianu era fericit în felul lui,cãci îºi gãsise o gazdã, unde locuia aproape liber,conducându-se dupã reguli proprii care erau strãine lumiiîn care vieþuiam ca-ntr-un cerc închis totuºi. Odatã cuînaintarea în vârstã ºi trecerea anilor de facultate era tot maipreocupat, mai reþinut, mai scufundat în lumea miturilor,lume pe care o cerceta cu acribie. Apoi am aflat de bursalui, de plecare ºi de rãmânerea în Italia. Nimeni n-a ºtiutnimic de acest plan al lui, nimeni dintre cei pe care-i cunosceu, în þarã, vreau sã spun. Oricum, noi terminasem studiileºi fiecare ºi-a aflat drumul în viaþã; noi, pe aici, prin þarã, elca un adevãrat meteorit pe cerul culturii universale ºi ospun fãrã nici o nuanþã de patetism, cãci acesta e adevãrul.Evoluþia lui a fost fulminantã, iar sfârºitul la fel de uluitor caºi întreaga lui fire, existenþã, capacitate de muncã, valoareintelectualã. Pãrerile de rãu poate cã nu reprezintã nimic,azi, la atâþia ani de la despãrþirea sa de lumea aceasta, însãele rãmân în sufletul meu ca ºi, probabil, în tuturor aleacelora care l-au cunoscut ºi ºtiut a-l aprecia pe Culianu laadevãrata lui dimensiune spiritualã”.