Executarea silită este o procedură prin intermediul căreia titularul unui drept, recunoscut printr-un titlu executoriu, constrânge cu ajutorul organelor de stat competente, pe cel care îi încălcase dreptul, să execute obligaţia arătată în titlu, asigurându-se în acest fel respectarea dreptului. Executarea silită este o fază a procesului civil, având ca scop realizarea definitivă şi practică a unor drepturi recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau un alt titlu executoriu. Cel care porneşte un proces civil nu se judecă numai pentru a obţine o hotărâre judecătorească prin care să se recunoască dreptul său şi să se stabilească obligaţia corespunzătoare a pârâtului, el urmăreşte realizarea efectivă a dreptului pretins, în sensul de a obţine de la pârât un bun determinat, efectuarea unei lucrări, plata unei sume de bani etc.

Executarea silita este procedura prin mijlocirea careia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca sau prin alt titlu executoriu, constrange – cu concursul organelor competente – pe debitorul sau care nu isi executa de buna voie obligatiile decurgand dintr-un asemenea titlu, de a si le aduce la indeplinire in mod silit.

Executarea silită reprezintă ultima fază a procesului civil şi una din formele de manifestare a acţiunii civile.

Putem defini executarea silită ca acea fază a procesului civil în cadrul căreia creditorul îşi poate realiza în mod efectiv drepturile statornicite într-un titlu executoriu, prin constrângerea patrimonială a debitorului.

Executarea silită de drept comun apare ca o activitate complexă cu caracter mixt, care constă într-o latură jurisdicţională reprezentată prin activitatea instanţei de executare şi o latură administrativă, reprezenta prin activitatea execuţională a executorului judecătoresc .

Scopul executării silite este tocmai acela de a face posibilă realizarea efectivă a dreptului subiectiv şi în cazurile de împotrivire a debitorului la îndeplinirea obligaţiei cuprinse într-un titlu executoriu.

În literature de specialitate întîlnim două modalităţi de executare silită : executarea silită directă şi executarea silită indirectă.

Executarea silită directă este acea modalitate de executare silită prin care creditorul urmăreşte realizarea în natură a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu.

Executarea silitã directã constã în executarea în naturã a obligatiei debitorului înscrisã în titlul executoriu, spre deosebire de executarea silitã indirectã care presupune o executare prin echivalent, atunci când executarea în naturã nu mai este posibilã.

În literatura juridicã de specialitate s-a apreciat cã ori de câte ori este posibilã executarea în naturã a obligatiei, creditorul trebuie sã urmãreascã sã obtinã în acest mod realizarea prestatiei de cãtre debitor, este tinut de a lua bunul mobil sau imobil pe care debitorul a fost obligat sã-l predea, sã obtinã desfiintarea în mod silit a unei lucrãri ce a fost interzisã sau a cãrei desfiintare a fost prevãzutã prin titlul executoriu. În situatia în care obligatia de a face constã într-un fapt personal al debitorului si acesta refuzã sã-si execute obligatia, se vor putea aplica daune cominatorii.

La rândul ei , executarea silită directă îmbracă trei forme, respectiv:

- predarea silită a bunurilor mobile;

- predarea silită a bunurilor immobile;

- executarea silită a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de a nu face(art. 902-908 NCPC ).

Executarea silită indirectă este acea modalitate de executare prin care creditorul ce are de realizat o creanţă bănească urmăreşte să realizeze această creanţă prin valorificarea bunurilor debitorului sau prin sechestrarea sumelor de bani pe care acesta le deţine la terţe persoane .

Executarea silită indirectă îmbracă , la rândul său , patru forme :

- urmărirea silită a bunurilor mobile

- sechestrul

- urmărirea silită a fructelor neculese şi recoltelor prinse de rădăcini

- urmărirea silită a bunurilor imobile

Dupa natura sa obligatia care are ca obiect un bun determinat, este o obligatie de a face, predarea bunului, continutul procedurilor de executare silita urmarind predarea efectiva a bunului catre creditor.Normele executionale în materie sunt de aplicare generalã, fãrã a distinge dupã calitatea si pozitia pãrtilor, persoane fizice sau personae juridice, creditori şi debitori

În doctrină s-a pus problema dacă executarea silită directă poate fi intervertită într-o executare silită indirectă. S-a concluzionat că acest lucru este posibil în cazul în care există o hotărâre de condamnare alternativă , dar şi în situaţia în care hotărârea este cu o singură condamnare , iar executarea silită directă nu mai este posibilă. Potrivit art. 891 NCPC , “ dacă în titlul executoriu nu s-a stabilit ce sumă urmează a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului în cazul imposibilităţii predării acestuia , instanţa de executare , la cererea creditorului , va stabili această sumă prin hotărâre dată cu citarea părţilor ” .

Noul Cod de procedură civilă reglementează o nouă modalitate de executare silită , anume urmărirea veniturilor generale ale imobilelor ( art.799-811) . Această modalitate de executare silită poate avea şi un caracter social pentru debitor , întrucât dă posibilitatea creditorului să urmărească veniturile generale ale imobilului , măsură care nu poate duce la scoaterea bunului din patrimoniul debitorului , ca în cazul urmăririi silite imobiliare indirecte .

Obiectul acestei urmăriri îl constituie urmărirea veniturilor generale ale unui imobil , care vor fi sechestrate şi mai apoi eliberate creditorului sau , după caz , distribuite creditorului . Chiar prin primul articol al acestei noi secţiuni se arată că obiectul acestei modalităţi de executare îl reprezintă:

- executarea tuturor veniturilor prezente şi viitoare ale imobilelor ce sunt proprietatea debitorului sau asupra cărora el are un drept de uzufruct ;

- executarea veniturilor debitorului arendaş sau chiar chiriaş provenite din exploatarea imobilelor arendate sau închiriate .

Potrivit art. 799 din NCPC urmărirea veniturilor unui imobil nu va putea fi încuviinţată dacă există o urmărire imobiliară asupra aceluiaşi imobil.

Alegerea formei se află la dispoziţia creditorului, care poate folosi simultan mai multe forme de urmărire. In materia executării silite indirecte există şi norme derogatorii de la dreptul comun.

In cadrul acestei forme de executare, alegerea modalitatii concrete in care se va face executarea revine creditorului, care poate folosi simultan mai multe forme de executare silita indirecta, deoarece dreptul de gaj general al creditorului este format din intregul patrimoniu al debitorului .

In cazul in care bunul cerut dispare in cursul litigiului reclamantul poate sa-si modifice cererea de chemare in judecata si dupa prima zi de infatisare, poate solicita valoarea obiectului pierit. Daca insa reclamantul nu si-a modificat cererea, indiferent ca a cunoscut sau nu disparitia bunului, el poate sa introduca o cerere de revizuire, nefacand nici o distinctie in functie de momentul in care a disparut bunul, interesand doar imprejurarea ca bunul nu mai este in fiinta data introducerii revizuirii .

Subliniem ca daca obiectul pricinii nu se mai afla in fiinta, partea interesata nu este obligata sa ia calea revizuirii, ci poate sa introduca o cerere pe cale principala, avand ca obiect contravaloarea bunului pierit. Se poate totusi discuta daca nu s-ar putea invoca exceptia lipsei de interes a cererii, partea avand la indemana calea revizuirii. Insa, de regula, creditorul apeleaza la calea cererii principale, in acele situatii in care termenul de revizuire a expirat, aceasta si in considerarea diferentelor de taxe de timbre.

Obiectul executarii silite Prin obiectul execut ării silite se înţelege tot ceea ce poate fi supus urmăririi silite.

Potrivit art. 371 alin. l C. proc. civ ., pot fi executate silit obliga ţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, precum şi în desfiinţarea unei construcţii, plantaţii ori a altei lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise de lege, iar art. 371 alin. l prevede că, veniturile şi bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile şi numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor

Art. 371 din Cod proc.civ. prevede ca pot fi executate silit obligatiile care au ca obiect plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosintei acestuia, desfiintarea unei constructii, plantatii ori a altor lucrari sau luarea unei alte masuri admise de lege.

Din textele de lege arătate rezultă că întregul patrimoniu al debitorului, în faza dreptului de gaj general al creditorilor, poate fi urmărit de aceştia din urmă pentru şi până la realizarea creanţelor lor.

Prezintă interes excepţiile pe care legea le admite de la această regulă: - exceptarea de la urm ărire a bunurilor ce aparţin domeniului public.O alta exceptie: in cazul proprietatii comune a sotilor, creditorii personali ai unui sot, nu pot urmari bunurile comune decat dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor. Pentru a putea fi urmarite bunurilor comune, ei trebuie mai intai sa ceara impartirea acestor bunuri, in masura necesara acoperirii creantei. De asemenea, in cazul in care mostenitorul a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar, bunurile intrate din

succesiune, formand gajul general al creditorului succesoral, pot fi urmarite de de acesta, fara a avea dreptul sa exercite urmarirea silita a celorlalte bunuri .

In principiu, executarea silita nu are ca obiect decat bunurile ce apartin debitorului. Prin exceptie, executarea silita poate avea ca obiect bunurile altei persoane decat debitorul, ca in urmatoarele cazuri: − urmarirea silita pornita de un creditor a carui creanta este garantata cu o ipoteca asupra unui imobil, imobil care se afla in mainile altei persoane decat debitorul; − privilegiul statului la creantele bugetare. Sub supravegherea organului de executare, creditorul si debitorul pot conveni ca executarea silita sa se efectueze, in total sau in parte, numai asupra veniturilor banesti ale debitorului, ca vanzarea bunurilor supuse urmaririi sa se faca prin buna invoiala sau ca plata obligatiei sa se faca in alt mod admis de lege.

Potrivit legii, instanta de executare este judecatoria.

Dupa obtinerea titlului executoriu, creditorul se va adresa cu o cerere de executare silita executorului judecatoresc din circumscriptia judecatoriei unde urmeaza a se efectua executarea ori executorului judecatoresc din circumscriptia judecatoriei unde se afla bunurile urmaribile. Executorul judecatoresc este dator sa staruie, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrala si cu celeritate a obligatiei prevazuta in titlul executoriu. Hotararile judecatoresti sau alte titluri se executa numai daca sunt investite cu formula executorie, afara de incheierile executorii, de incheierile provizorii si alte hotarari sau inscrisuri prevazute de lege, care se executa fara formula executorie.

O importanta modificare a Codului de procedura civila a constat in reducerea si simplificarea procedurii de executare silita. In prezent, nu mai este necesara incuviintarea executarii silite a hotararilor judecatoresti de catre instanta de executare. Inscrisurile care au caracter de titlu executoriu pot fi puse in executare fara a fi investite cu formula executorie.

Dupa ce instanta competenta va incuviinta inceperea executarii silite, executorul judecatoresc va trimite debitorului o somatie, care va avea mentiunile pe care le prevede legea, prin care ii pune in vedere sa isi execute obligatia in termenul aratat in somatie, in caz contrar executorul fiind autorizat sa purceada la executarea silita.

In cazul in care debitorul nu da curs solicitarii cuprinse in somatie, executorul va continua executarea prin urmarirea silita a bunurilor debitorului. Cursul executarii silite poate fi influentat prin aparitia unor cauze de suspendare a executarii silite, de intrerupere, incetare, perimare.

Executarea silita mobiliara se realizeaza asupra bunurilor mobile urmaribile ale debitorului, prin vanzarea silita a acestora (vanzare la licitatie publica, vanzare directa si alte modalitati admise de lege), astfel incat suma de bani realizata sa indestuleze creanta creditorului urmaritor, precum si cheltuielile de executare. Daca debitorul nu plateste suma datorata in termenul indicat in somatie executorul judecatoresc va sechestra bunurile sale mobile, incheind in acest sens un proces verbal de sechestru. Bunurile mobile asupra carora poarta urmarirea silita vor putea fi vandute fie direct, fie la licitatie publica, fie valorificate in alt mod prin acordul creditorului si al debitorului. Vanzarea bunurilor la licitatie publica este modalitatea cea mai uzuala de valorificare a acestora in vederea obtinerii sumelor necesare satisfacerii creantei creditorului.

Executarea silita se realizeaza asupra bunurilor imobile urmaribile ale debitorului, prin vanzarea silita a acestora (vanzare la licitatie publica, vanzare directa si alte modalitati admise de lege), astfel incat suma de bani realizata sa indestuleze creanta creditorului urmaritor, precum si cheltuielile de executare.

Sunt supuse urmaririi silite bunurile mobile urmaribile ale debitorului, chiar daca acestea sunt detinute de un tert. Literatura juridica distinge trei categorii de bunuri incorporale:

- proprietatile incorporale, categorie in care intra drepturi mobiliare din aria drepturilor de creatie intelectuala, drepturi dintr-o activitate in curs;

- titlurile de valoare negociabile, cum ar fi inscrisurile care constata si reprezinta drepturi a caror transmitere are loc prin procese de negociere proprii dreptului comercial si care asigura transmiterea insasi a drepturilor, valorile mobiliare, efectele de comert (cambia, biletul la ordin si cecul);

- creantele si alte drepturi incorporale, cum ar fi: creantele si partile sociale, care nu se identifica cu inscrisurile (titlurile) ce le constata, fiind drepturi nominative.

Bunurile apartinând debitorilor persoane fizice Nu pot fi supuse executãrii:

a) bunurile de uz personal sau casnic strict necesare debitorului si familiei sale, precum si obiectele de cult religios, dacã nu sunt mai multe de acelasi fel;

b) alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de douã luni, iar dacã debitorul se ocupã exclusiv cu agricultura, alimentele necesare pânã la noua recoltã, animalele destinate obtinerii mijloacelor de existentã si furajele necesare pentru aceste animale pânã la noua recoltã;

c) combustibilul necesar debitorului si familiei sale socotit pentru trei luni de iarnã;

d) bunurile declarate neurmãribile prin alte dispoziþii legale.

Bunuri care servesc la exercitarea ocupatiei debitorului:

– pot fi urmãrite numai în lipsa altor bunuri urmãribile si numai pentru obligatii de întretinere, chirii, arenzi sau alte creante privilegiate asupra mobilelor.

-salariul si alte venituri periodice realizate din muncã, pensile acordate în cadrul asigurãrilor sociale, precum si alte asemenea sume ce se plãtesc periodic debitorului si sunt destinate asigurãrii mijloacelor de existentã ale acestuia, pot fi urmãrite: pânã la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligatie de întretinere sau de alocatie pentru copii; pânã la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii. Se bucurã de aceastã protectie nu numai salariul, dar si orice alte drepturi bãnesti ce se cuvin salariatului în temeiul contractului de muncã, indiferent de mãrimea si natura lor, de forma sau de felul contractului de muncã (pe duratã determinatã sau nedeterminatã). Dacã sunt mai multe urmãriri asupra aceleiasi sume, urmãrirea nu poate depãsi 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creantelor, în afarã de cazul în care legea prevede altfel.

Bibliografie 1. Dumitru A.F. Florescu, Paul Coma, Marieta Safta, Theodor Mrejeru, Gabriel Balaşa –

EXECUTAREA SILITĂ. Reglementare, doctrină, jurisprudenţă - Editura C.H. Beck – Bucureşti 2007.

2. Ioan Leş – COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ – Comentariu pe articcole Ediţia 3 – Editura C.H. Beck- Bucureşti 2007. Ciobanu, V., M., G Boroi G, Drept procesual civil, Curs selectiv – teste grilă, Editia a 3-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2005;

3. Ioan Les, Principii si institutii de drept procesual civil, Ed.Lumina Lex, Bucuresti,1999;

4. Ioan Les, Legislatia executarii silite. Comentarii si explicatii, Ed.C.H.Beck, Bucuresti, 2007.