8/19/2019 229358494 Nae Catavencu Caracterizare

1/3

 – caracterizarea lui Nae Caţavencu – 

Nae Caţavencu  este personaj principal, nu atât prin prezenţa efectivă în piesă, cât, mai ales prin importanţa sa. Deşi în primul act nu apare deloc, aproape în fiecare scenă se vorbeşte despre el:Pristanda îi relatează lui Tipătescu “istoria de aseară, Tra!anac!e îi istoriseşte aceluiaşi Tipătescu despreşanta"ul lui #aţavencu, $oe este terorizată de aceeaşi persoană, %arfuridi şi &rânzovenescu îl suspectează

 pe prefect de “înaltă trădare în favoarea lui, iar #etăţeanul Turmentat povesteşte cum l'a deposedat

#aţavencu de scrisoare. Toate aceste persona"e nu fac decât să pre(ătească, sistematic şi or(anizat intrareaîn scenă a lui #aţavencu. )a apariţia lui, se ştie de"a toată povestea. *ae #aţavencu este un personaj de o anvergură excepţională, fiind prezentat în tabela de

 persona"e drept: “avocat, director – proprietar al ziarului «Răcnetul Carpaţilor», prezident – fondator al Societăţii enciclopedice-cooperatiste «Aurora economică română». Toată această titulatură pompoasăascunde un demagog, un ambiţios. +copul societăţii enciclopedice'cooperatiste «Aurora economicăromână»  este ca “ România să fie ine !i tot românul să prospere". ste tot ceea ce se poate afla despresocietatea lui #aţavencu. +copul ei este e-trem de nobil şi vine să accentueze dema(o(ia lui #aţavencu:cu un obiect al activităţii atât de vast, societatea se poate ocupa cu orice şi, deci, cu nimic, fără a'şicontrazice principiul de bază  România este ine !i românul prosperă !i fără societatea lui #neneaCaţavencu. *u cu aceeaşi nobilă personalitate se poate lăuda şi ziarul condus şi deţinut de #aţavencu:

este vi(ilent, paznic al vieţii oraşului. )umea se teme de el, deci se teme de proprietarul lui. / dovadă căziarul şi #aţavencu formează o unică enitate este încetarea apariţiei lui odată cu dispariţia lui #aţavencu şi!aosul din (rupul lui: “ $R%S&A'(A) nu coană *oiţico, nu e nimic, nu e nimic pulicat+«Răcnetul» nicin-a apărut astăzi+ (upă ce a fuit Caţavencu, dăscălimea s-a apucat la ceartă, s-au ătut, l-au ătut pe

 popa $ripici !i nici voră să mai scoată azeta+S-a spart partidul independent . Caţavencu este ziarul ,este societatea, este partidul . 0şadar este, probabil, sin(urul căruia îi trece prin cap să înoate împotrivacurentului, să formeze, adică, o mişcare de opoziţie. Pentru asta îşi creează instrumente de  parvenire, îşiface un ziar, o societate, un partid care să'l susţină. #!iar el spune, cu suficienţa'i caracteristică: “ u sunt candidatul rupului tânăr, intelient !i independent , tot ce aripa conservatoare nu mai este de mult timp,dacă a fost cândva1

Pristanda afirmă 2aparte3 o posibilă ec!ivalenţă cu Tipătescu: “mare pi!ic.er" Stra!nic prefect ar fiăsta", iar $oe îl vede foarte bine în parlament: “mai la urmă Caţavencu poate fi tot a!a de un deputat ca oricare altul , deci ambiţiile lui #aţavencu nu sunt ne"ustificate. l şi'a pre(ătit o “pânză de facilităţi

 politice, aşteptând momentul potrivit pentru a trece la fapte, iar mai solidă “ poliţă de asiurare decâtscrisoare nu (ăseşte.

 *ae #aţavencu aparţine tipului politic şi al demagogului 2 Pompiliu #onstantinescu 3, alături de4ică 5enturiano, Tipătescu, %arfuridi, &rânzovenescu, Tra!anac!e şi Dandanac!e, ilustrându'l la modulcel mai strălucit. Persona"ul este “privile(iat. %ace parte din cate(oria celor cu nume ieşite din comun,fapt care aduce cu sine şi importanţa caracterului 2numai persona"ele încă nereliefate, de umplutură, aunume comune: 6onescu, Popescu3.  Demagogia  lui #aţavencu este anunţată, încă înainte de apariţia

 persona"ului, de numele “cu silaele lui stridente !i cu conturul ridicol, /care0 redă perfect demaoul latrans 27arabet 6brăileanu3. #aţavencu, cu silabele stridente ale numelui său aminteşte de “caţă,

 persoană care pălăvră(eşte. De asemenea, numele său aminteşte de “caţaveică, o !aină cu două feţe. *umele persona"ului semnifică deci delirul, vivacitatea, renetismul şi, nu în ultimul rând, ipocrizia !idemagogia, trăsături care definesc acest persona" şi prin comicul onomastic.

#eilalţi i se adresează în cele mai variate moduri, după situaţie sau după (radul de intimitate: popaPripici  îl alintă 2 să mă înropi, sufletul meu,  Năică  3, Pristanda vorbeşte impersonal despre el 2

 ferestrele din dos ale lui d. Nae Caţavencu 3, sau îl tratează cu slu(ărnicie şi cerşeşte intimitate 2  să pardonaţi, coane Nicule 3, Tipătescu este ironic'protocolar 2“ iubitule d. Caţavencu 3 până îşi pierdecumpătul 2  să lăsăm frazele , nene Caţavencule" 3, iar Cetăţeanul Turmentat  în maniera'icaracteristică îl (ratifică cu un " dom'le Nae care se pare că i se potriveşte cel mai bine.

#pocrit, teatral, sentimental, plin de sine,  dovedeşte un tupeu ieşit din comun. #ât timp este

 stăpân pe situaţie este inlexibil, orgolios, agresiv, refuzând orice propunere a lui Tipătescu şi încercândsă'şi impună pretenţiile “1reau mandatul de deputat, iată ce vreau) nimic altceva . După ce #etăţeanulTurmentat (ăseşte pălăria cu scrisoarea, pe care o returnează “adrisantului, #aţavencu, ştiindu'seameninţat   cu poliţa falsificată, vine la $oe. 0cum lucrurile se sc!imbă: din atitudinea a(resivă, ofensivă

8

8/19/2019 229358494 Nae Catavencu Caracterizare

2/3

 pe care i'o oferise arma şanta"ului, #aţavencu devine brusc umil, docil, teatral, orice e nevoie, pentru aobţine iertarea $oei 2“Sărut mâinile+devotamentul meu+3, c!iar completează buletinul de vot al#etăţeanului Turmentat şi conduce manifestaţia finală.

 $ălăria  lui #aţavencu devine un element vestimentar suficient de important atunci când îşisc!imbă stăpânul. 7ăsind, probabil, că cel mai si(ur loc de a ascunde scrisoarea este pălăria, #aţavencucomite o eroare ireparabilă: o pierde. +tatutul pălăriei devine astfel unul in(rat: îşi trădează stăpânul acărui “continuare firească era, tocmai pentru că nu vrea să accepte alt posesor: #etăţeanul 2“cu pălăriaală a lui Caţavencu3. 0cesta dezlea(ă misterul: “eu am ăsit alaltăieri în învălmă!eala de la primărie o

 pălărie /+0o pălărie, da, asta+ !i astăzi tot îndesând-o pe capul meu s-o potrivesc – că mi-era strâmtă – 

am vrut să-i scot căptu!eala s-o mai lăresc+când colo în căptu!eală peste ce dau2/+0o scrisoare, da,

domnule 'ae, reproşându'i indirect şi metodele incorecte aplicate: “nu mai merem pe la o ţuică2 *u cunoaşte suferinţă pentru eşecul înre(istrat, fiindcă simte că acesta nu este definitiv. 0cceptat

în (raţiile $oei, #aţavencu ştie că e doar o problemă de timp ale(erea lui ca deputat. %iind perseverent,“lecţia de politică pe care o primeşte de la cei cu e-perienţă nu'l doboară, ci'l face mai puternic şi'lînvaţă că “în împre3urări ca acestea /mi!cat0 micile pasiuni treuie să dispară /+0 $entru că toţi ne iuim

 ţara, toţi suntem români"+4ai mult sau mai puţin one!ti".Deşi demagogia lui #aţavencu se face simţită pe tot parcursul actului al 66'lea, actul 666 este cel

care vine să confirme, să completeze şi să nuanţeze tipul persona"ului. “ (uelul  discursurilor dintre

%arfuridi şi #aţavencu, dispunerea celor două “taere, intervenţiile şi întreruperile care se fac“avocăţe!te, cu multă voiciune !i cu tonul înţepat !i voluil  pun faţă'n faţă varianta conservatoare şi pecea “lierală a dema(o(ului. După ce îl adusese la ordine pe %arfuridi, de mai multe ori, după ce pledaseşi acţionase pentru precizie ordine şi substanţă în discursul adversarului politic #aţavencu îşi dă măsuratalentului oratoric într'un discurs care reuşeşte să'l eclipseze de departe pe cel precedent. 9n fraze lun(i,sforăitoare, ca un actor desăvâr!it, se adresează auditoriului pe care încearcă să'l impresioneze plân(ând2“ plânsul l-a iruit de tot 3, apoi stăpânindu'se, apoi !o!otind şi rostind într'un limbaj patriotard vorbemari. 6deea centrală a discursului său este pro(resul, cu orice preţ şi pe orice cale: “ CA5A1'C6/+0 voi

 proresul cu orice preţ .Profesiile de avocat şi (azetar îi favorizează dema(o(ia şi de aceea, în fraze lun(i, sforăitoare, ca un

actor desăvârşit, se adresează auditorului pe care încearcă să'l impresioneze plân(ând, apoi stăpânindu'se,

apoi !o!otind şi rostind într'un limba" patriotard vorbe mari (ândindu'se la  ţări!oara mea7, la8România mea7, 8la fericirea ei7, 8la proresul ei79$emagogia este principala sa trăsătură de caracter ' nu raţul care love!te, voinţa care

ordonă e de vină', iar atunci când ea îmbracă orme patriotarde, persona"ul este de un ridicoldesăvârşit:  'u voi, stimaile, să !tiu de uropa dumitale, eu voi să !tiu de România mea !i numai de

 România.... Comicul de limbaj este relevat mai ales de discursurile sale, care ilustrează persona"ulsemidoct, dar inatuat, plin de importanţă. 0tunci când ia cuvântul la adunarea electorală care precedeale(erile, #aţavencu îşi construieşte cu ipocrizie o  poză de patriot în(ri"orat de soarta ţării sale, rostindcu (reu cuvintele din cauza emoţiei care'l îneacă:  %ertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mi!cat, dacă emoţiuneamă apucă a!a de tare999suindu-mă la această triună999pentru a vă spune !i eu ...2plânsul îl îneacă maitare3...Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale999 în aceste momente solemne...2de abia se mai stăpâneşte3

mă ândesc999la ţări!oara mea...2plânsul l'a biruit de tot 3  la România...2 plân(e3...la fericirea ei"999la proresul ei"999la viitorul ei" 2plâns cu !o!ot. 0plauze z(uduitoare3. #ncultura lui #aţavencu reiese atâtdin nonsensul airmaţiilor '  %ndustria română e admirailă, e sulimă putem zice, dar lipse!te cudesăvâr!ire7: 8Societatea noastră, dar, noi, ce aclamăm noi2 Aclamăm munca, travaliul care nu se face

deloc în ţara noastră7' precum şi din conuzii semantice, #aţavencu numindu'i capitali!ti pe locuitoriicapitalei, iar el considerându'se liber'sc!imbist 2cel care promovează libertatea comerţului, neamesteculstatului în treburile întreprinzătorului capitalişti3, adică fle-ibil în concepţii.

)a nivel le-ical, persona"ul este savuros: practică juxtapunerea sinonimică:  Anlia-!i are faliţii săi, ;ranţa-!i are faliţii săi, până c.iar !i Austria î!i are faliţii săi, în fine oricare naţiune, oricare popor,

oricare ţară î!i are faliţii săi, dublată şi de acumulări repetitive, mânuieşte cu ostentaţie, c!iar dacă ecorect, vocabula “or 2or, mai întâi !i-ntâi istoria ne învaţă+, or, nu încape pică, or, dacă voi aveaonoarea să mă areeze !i comitetul dv9, or +condu!i de aceste idei3. 9n rest zicerile lui sunt celebre şi

 prezintă o mostră autentică din #ara(iale. Discursurile lui sunt mostre de incapacitate intelectuală !imodele de razeologie demagogică% “oneste iere, “industria română e admirailă, e sulimă, putem

8/19/2019 229358494 Nae Catavencu Caracterizare

3/3

 zice, dar lipse!te cu desăvâr!ire, #după lupte seculare care au durat aproape treizeci de ani79 &iaristuldemagog se trezeşte în el în momentele cele mai nepotrivite, încolţit de Tipătescu, #aţavencu cere a"utor cu titlu de primă pa(ină 2“ $refectul asasin3, c!iar piesa începe cu cuvintele lui anunţându'i “calităţile:“ Ru!ine pentru ora!ul nostru să tremure în faţa unui om"+Ru!ine pentru uvernul vitre, care dă unul dintre cele mai frumoase 3udeţe ale României pradă în .earele unui vampir"+. de altfel, adversarii i'ausurprins al(oritmul:  societate moftoloică, vii cu moftoloii, cu iconomii, cu societăţi, cu scamatorii,ca să trai lumea pe sfoară+cu dăscălimea d-tale sunt reproşuri care i se aduc nu o dată.

%inalul discursului vine să confirme, apoteotic, principala trăsătură a persona"ului pe care şi'oautoproclamă şi ulterior o ilustrează: “ fraţilor, mi s-a făcut o imputare !i sunt mândru de aceasta" <

 primesc" 4ă onorez a zice că o merit"+2 foarte volubil 3 mi s-a făcut imputarea că sunt foarte, că sunt  prea, că sunt ultra – progresist +că sunt liber schimbist +că voi proresul cu orice preţ . ;ltima replică punctează ceea ce era de demonstrat: “am luptat !i am proresat) ieri oscuritate, azi lumină" %eriiotismul, azi lier-pansismul". +e confirmă astfel următorul silo(ism, propus de 5. %anac!e: “ora!ul ăsta e o lume de oomani: eu, Caţavencu, sunt locuitorul acestui ora!, a!adar, eu sunt ooman !i nu un

oarecare, sunt cel dintâi.Parvenit, !antajist, grosolan !i impostor, se conduce după deviza 8scopul scuză mi3loacele7, pusă

însă, din pricina inculturii, pe seama 8nemuritorului =ametta7, confundându'l cu *iccolo i aceasta este arta cea mare, în această stă

 suprema forţă a sa ? Creaţia « prin suflarea de viaţă », cum scrie la @ilie9

A