2 845cnislavici.ro/univ/images/docs/muguri/gs_Muguri2012.pdfcondusă de principele Carol, pe câmpurile de luptă ale Bulgariei, în războiul de independenţă:1877–1878. În 1881

DDiinn CCuupprriinnss

RReemmeemmbbeerr.. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. 44

LLaabbii rriinnttuu ll iimmaaggiinnaațțiieeii .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. 77

GGhhiioozzddaannuu ll ccuu ppoovveeșșttii .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. 11 11

DDee ccee iiuubbiimm??.. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. 11 66

RReefflleeccțții ii .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. 11 99

PPaassiiuunn ii .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. 2266

EEdduuccaațțiiee nnoonnffoorrmmaallăă.. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. 2288

II nntteerrvviiuurrii nneeccoonnvveennțțiioonnaallee.. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. 3366

PPeerrssoonnaall ii ttăățții ,, eexxeemmppllee,, mmooddeellee.. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. 3388

AAuuttooeevvaalluuaarree.. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. 4422

ȘȘttiiaațții ccăă.. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. 4433

BBaannccuurrii llee nnooaassttrree ttooaattee.. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. 4499

MMuugguurrii

4

RReemmeemmbbeerr

1 DECEMBRIE, ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

Motto :

„ Un popor care nu îşi cunoaşt e ist or ia est e ca un copi l care nu îşi cunoaşt e păr inţi i . ” (Nicolae Iorga)„ Oameni i înf runt ă vi i t orul cu t recut ul lor ” . (Pearl S. Buck)

Potrivit Constituţiei din 1991, articolul12, alineatul 2, 1 DECEMBRIE este ZiuaNaţională a României. Această zi a fostadoptată anterior, prin Legea nr. 10 din 31iulie 1990, publicată în Monitorul Oficial nr. 95din 1 august 1990, fiind o sărbătoare publică aRomâniei, simbol al ideii de unitate a naţiuniiromâne.

Este ştiut că Unirea de la 1918 n‐a fostun eveniment neaşteptat, o decizie individualăsau de moment. Dimpotrivă, ea reprezintăconsecinţa firească a unor eforturi seculare, lacare şi‐au adus contribuţia mari personalităţiale culturii şi istoriei româneşti.Unirea de la 1918 consfinţeşte un stat naţional,unitar şi independent. Însă ideile de unitate şiindependenţă s‐au sedimentat progresiv înconştiinţa românilor, determinându‐le ulterioracţiunile politice.Iată câteva din principalele evenimente istoricecare au marcat destinul României până laMarea Unire şi chiar dincolo de ea:

Geneza conştiinţei naţionale la români:O caracteristică esenţială a modernităţii esteapariţia conştiinţei naţionale, o consecinţăoarecum firească a dezvoltării acesteia fiindapariţia statelor naţionale.

Este dificil de spus când s‐a formatconştiinţa naţională a românilor. Istorici,precum academicianul Ioan Aurel Pop, susţin căelemente ale acesteia pot fi detectate încă dinEvul Mediu, în timp ce alţi specialişti, precumLucian Boia, nu cred că se poate vorbi despreaşa ceva mai devreme de secolul al XVIII‐lea (şipentru acest timp doar la nivelul elitelor). Certeste că primul român care a afirmat unitateade limbă, de religie, de obiceiuri şi de tradiţii aromânilor de pretutindeni a fost umanistultransilvănean Nicolaus Olahus (1493 –1568),care a ocupat înalte demnităţi ecleziastice şilaice în regatul Ungariei.

Lucrarea sa de căpătâi, Hungaria, se

dovedeşte o adevărată cronică privindetnogeneza comună a populaţiei româneşti dinspaţiul carpato‐danubiano‐pontic, respectivcaracteristicile locuitorilor din fiecare provincieîn parte.

Unirea lui Mihai Viteazul de la 1599 – 1600a suscitat iarăşi interpretări. Unii istorici auvăzut în acţiunile sale transpunerea în fapte aunui plan naţional conştient, de unificare atuturor românilor într‐un singur stat, alţii doar oacţiune politică dictată de interese militar‐strategice. Oricare ar fi adevărul, fapta sa arămas, fiind hiperbolizată de literatura şiistoriografia romantică a sec. al XIX‐lea,supranumit şi secolul naţiunilor, Mihai devenindun simbol al unităţii româneşti.

Umaniştii români din secolul al XVII‐lea:Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce,Constantin Cantacuzino şi cei din primajumătate a veacului următor: Dimitrie Cantemir,argumentează în operele lor acel celebru „Toţide la Râm se trag”, subliniind astfel origineacomună a tuturor românilor. La finele secoluluial XVIII‐lea şi începutul celui următor, CorifeiiŞcolii Ardelene (Petru Maior, Gheorghe Şincai,Samuil Micu, Ion Budai‐ Deleanu) vor desăvârşiideea naţională prin lucrările lor de istorie şi degramatică românească: Elementa Linguae daco‐romanae sive Valachicae, Lexiconul de la Buda,Isoria românilor şi a mai multor neamuri etc.

De asemenea, Supplex Libellus Valachorum,celebrul memoriu trimis în 1791 Curţii imperialevieneze, solicita egalitatea în drepturi aromânilor cu celelalte naţiuni din Transilvania,invocând, printre alte argumente, nobleţeaoriginii latine şi vechimea în acest spaţiu.

Ideea naţională în secolul al XIX‐lea:Ideea naţională, care exista deja în secolul alXVIII‐lea, se va materializa în secolul al XIX‐leaşi în primele decenii ale secolului XX.

Astfel, la 1821, românii din Transilvaniaîşi exprimau speranţa că „craiul Todoruţ” (Tudor

MMuugguurrii

5

RReemmeemmbbeerr

Vladimirescu) va trece Carpaţii şi va facedreptate şi pentru ei.

În vremea revoluţiei de la 1848–49,liderii din cele trei principate colaborează, sesprijină reciproc, ziarele vorbesc despre unire,iar pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, în zilele luimai 1848, s‐a strigat ”Noi vrem să ne unim cuţara”. La 12 mai 1848, revoluţionarii moldoveniau redactat un document programatic numit„Prinţipurile noastre pentru reformareapatriei” cu o singură solicitare: „UnireaMoldovei şi a Valahiei într‐un singur statneatârnat românesc”. În august 1848, MihailKogălniceanu redacta la Cernăuţi „DorinţelePartidei Naţionale din Moldova”, prevedereaesenţială fiind unirea Moldovei cu ŢaraRomânească. Din păcate, obiectivele revoluţieipaşoptiste nu au putut fi împlinite datorităintervenţiei militare a marilor puteri din zonă:Imperiul Habsburgic, Imperiul Ţarist şi ImperiulOtoman. Dar, odată trasate aceste obiective,ele nu vor mai putea fi uitate şi vor fi împliniteîn cea de‐a doua jumătate a veacului.

Unirea Moldovei cu Ţara Românească vafi aşadar împlinită peste un deceniu, cu largulconcurs al unora dintre marile puteri europeneşi în special al Franţei şi al Prusiei, care aureuşit să învingă opoziţia celor trei mari puterivecine: Imperiul Habsburgic, Imperiul Ţarist şiImperiul Otoman (puterea suzerană), în cadrulcelor două Conferinţe de la Paris, din 1856 şi1858. Ca urmare, în ianuarie 1859, AlexandruIoan Cuza este ales domn şi de Adunareaelectivă a Moldovei şi de cea a Ţării Româneşti.Până în ianuarie 1862 el a condus oconfederaţie, fiecare stat având propria saadunare legislativă şi propriul guvern, acesteafiind unificate la aniversarea a trei ani dedomnie. Unificarea deplină nu ar fi fost posibilăfără un intens travaliu diplomatic, care aconvins marile puteri să recunoască de jureceea ce românii înfăptuiseră.

Generaţia paşoptistă a mai contribuit larealizarea unui ideal –obţinerea independenţeifaţă de Imperiul Otoman. Aceasta a fostproclamată în Camera Deputaţilor de către

ministrul de externe Mihail Kogălniceanu, la 9mai 1877, şi câştigată de armata română,condusă de principele Carol, pe câmpurile deluptă ale Bulgariei, în războiul deindependenţă: 1877 –1878.

În 1881 parlamentul României „Mici”proclamă regatul. Astfel, în doar câţiva ani,sub conducerea unui domnitor străin, româniişi‐au atins câteva obiective naţionale majore.Pentru celelalte trebuiau aşteptate alteîmprejurări prielnice.

1918 – Anul Marii Uniri:La sfârşitulsecolului al XIX – lea şi începutul secolului XX,privirile românilor din Basarabia, Bucovina şiTransilvania erau îndreptate spre România.Puţini îndrăzneau însă a spera la unire,deoarece atât Austro – Ungaria, cât şi Rusiaerau puteri europene de prim rang. În plus,România era din 1883 membră a TripleiAlianţe, deci aliată a Austro –Ungariei. Pentrurealizarea unităţii naţionale era necesar uncontext internaţional favorabil.Acest context a fost oferit de Primul RăzboiMondial (1914 – 1918). România s‐a angajat înrăzboi de partea Antantei, în 1916, avândpromisiunea aliaţilor că, în caz de victorie, vaobţine teritoriile locuite de românii dinImperiul Austro – Ungar (Bucovina şiTransilvania). Basarabia nu intra în discuţie,deoarece Rusia era aliata României.

La începutul anului 1918, preşedinteleamerican Woodrow Wilson recunoştea dreptulpopoarelor la autodeterminare, fapt care aîncurajat lupta pentru libertate şi unitate anaţiunilor subjugate din Europa. La aceasta s‐aadăugat prăbuşirea la finalul războiului amarilor imperii europene, care nu mai eraucapabile să se opună «vântului libertăţii» cemătura continentul de la un capăt la altul. Deacest context favorabil au profitat şi româniidin provinciile aflate sub stăpânirea imperiilorvecine.

Colapsul Imperiului Ţarist, în urma celordouă revoluţii din anul 1917, i‐a determinat peromânii basarabeni să‐şi proclame autonomiaîn decembrie 1917, iar apoi independenţa, la

MMuugguurrii

6

24 ianuarie 1918. La 27 martie 1918, SfatulŢării, instituţia legislativă a Basarabiei, a votatunirea acesteia cu România.Sfârşitul războiului a adus cu sine şidestrămarea Austro –Ungariei. Naţiunile dinimperiu îşi proclamau independenţa şi îşiconstituiau state naţionale. În acesteîmprejurări, Congresul General al Bucovinei,alcătuit din reprezentanţi ai românilor,germanilor, ucrainenilor şi evreilor, aproclamat unirea acesteia cu România, pe datade 28 noiembrie 1918.

Pentru românii transilvăneni situaţia eramai complicată, deoarece Ungaria devenisestat independent şi îşi exprimase intenţia de aanexa Transilvania. La 12 octombrie PartidulNaţional Român a adoptat Declaraţia de laOradea, prin care se proclamaautodeterminarea naţiunii române de peteritoriul Transilvaniei. La 12 noiembrie s‐aconstituit Consiliul Naţional Român Central cusediul la Arad. În toată Transilvania s‐auconstituit Consilii şi Gărzi naţionale româneştila nivel de judeţ şi comună. C.N.R.C. a luatdecizia convocării pentru data de 1 decembrie1918 a unei mari adunări naţionale la AlbaIulia. În acea zi memorabilă, peste 100.000 deromâni au aclamat hotărârea votată de cei1228 deputaţi aleşi în Marea AdunareNaţională: «Adunarea Naţională a tuturorromânilor din Transilvania, Banat şi ŢaraUngurească, adunaţi prin reprezentanţii lor laAlba Iulia ..., decretează unirea acelor românişi a teritoriilor locuite de dânşii cu România ».

Unirea celor trei provincii cu RegatulRomâniei a fost recunoscută de marile puteriprin tratatele încheiete în cadrul Conferinţeide Pace de la Paris‐ Versailles (1919 –1920).Unirea a fost posibilă datorită acţiunii unormari personalităţi, precum: Ionel Brătianu şiregele Ferdinand din partea României; IonInculeţ şi Vasile Stroescu din Basarabia; IancuFlondor şi Sextil Puşcariu din Bucovina; VasileGoldiş, Gheorghe Pop de Băseşti, VasileLucaciu, Octavian Goga, Iuliu Maniu, AlexandruVaida‐Voevod, Aurel Lazăr din Transilvania şi a

multor altora. Decizia de unire a aparţinutnaţiunii române, care a profitat de conjuncturainternaţională favorabilă de la sfârşitulrăzboiului, pentru a‐şi afirma dreptul laexistenţă liberă în interiorul aceloraşi graniţe.

Iată, pe scurt, motivele care audeterminat puterea politică de după 1990 sădecreteze 1 Decembrie‐ Ziua Naţională aRomâniei. Chiar dacă după al doilea războimondial teritoriul ţării s‐a micşorat, iar RomâniaMare («România dodoloaţă») a redevenit un vis,1 Decembrie simbolizează unitatea spirituală aromânilor de pretutindeni, indiferent degraniţele politice între care se află, voinţa şideterminarea de a acţiona unanim, solidaritateaşi mândria naţională în ultimă instanţă.

Prof. Radu David

RReemmeemmbbeerr

Vîlcu Andrei, cls. X-D

MMuugguurrii

7

LLaabbii rriinnttuu ll iimmaaggiinnaațțiieeii

LORENA COPIL este elevă în clasa a XI‐aD, profil filologie bilingv engleză. Încă dinprimul an s‐a remarcat prin seriozitate,consecvenţă şi perseverenţă. Astfel că acestecalităţi, precum şi rezultatele foarte bune laînvăţătură, i‐au determinat pe profesori să‐isolicite participarea la diferite concursuri şiactivităţi extracurriculare, unde, cum era şifiresc, a performat.

Iată câteva dintre aceste rezultate careîi fac cinste şi fac cinste şi şcolii noastre:Menţiune la Olimpiada de limba si literaturaromână ‐ etapa judeţeană (clasele IX‐X), Locul2 la Olimpiada de limba latină ‐ etapajudeţeană şi calificare la etapa naţională(clasa a IX‐a), Locul 3 la Olimpiada de limbalatină ‐etapa judeteană (clasa a X‐a), Menţiunela etapa naţională a Concursului CertamenOvidianum Ponticum (clasa a X‐a), Menţiune laOlimpiada de matematică ‐ etapa judeteană(clasa a X‐a).Iată cu câtă modestie se autocaracterizeazăaceastă adolescentă model cu suflet de poetă:„Ce‐aş putea spune despre mine? Am să începşcolăreşte prin a spune că sunt o persoanăoptimistă, cu simţul umorului etcetera,etcetera. Sunt la vârsta la care caut şi totcaut lucrurile care mă definesc, lucrurile care‐mi vin ca o mănuşă, fel de fel de pasiuni,poate mă descopăr şi pe mine printre ele.

În momentul de faţă, marile melepasiuni sunt poezia şi desenul – îmi încercnorocul – însă pe lista asta îşi fac apariţia şiteatrul şi muzica, motiv pentru care fac partedin ansamblul de muzică uşoară “Inedit”, subîndrumarea profesorului Sorin Berindei, căruiaîi sunt profund recunoscătoare. Lista ar puteacontinua, dacă aş reuşi să‐mi iau inima‐ndinţi, dar deocamdată e bine aşa. Toate latimpul lor. Şi, deşi viitorul stă în frumuseţeapropriilor visuri, ar fi păcat să ne limităm laatât.”

prof. Florica Suciu***Oare ce mai face Dumnezeu?N‐am mai vorbit de atâta timp,Încât mi‐e teamă c‐am uitat adresa.De ieri stau îngeri atârnaţi de tavan

Şi le cad penele,Aşa cum cad frunzele toamna.Ce toamnă !Mi se agaţă clipele de geneŞi zdrobesc lume după lume între pleoape.Nu‐mi mai citi poveşti !Visele nu mai trec de mult pe la mine.Spune‐mi, ce noapte e aceea fără vise ?Voi, îngerilor, de ce nu cântaţi ?Cântaţi‐mi ceva frumos,Nu pot să adorm pe muzică.E atâta linişte în jur...Întotdeauna e linişte toamna.Ce culoare or fi având ochii ei ?Nu răspunde…De ieri vreau şi eu să atârn de tavan,Să‐mi cadă peneleŞi să nu te mai aştept,Să nu te mai caut.Să mă întreb doar: “Ce mai face Dumnezeu?”…Atât.

***

Azi‐noapte a plouat torenţial‐cu stele.Prin tavancerul picura puţin câte puţin,să ne mai umple sufletul cu ceva.

Nu mi‐am dat seama niciodatăcă toamna suntem atât de singuri.

Ştiu că m‐ai aruncat în cutia aceeacu “Lucruri pierdute”.Nu‐i nimic.Bănuiam eu că au şi ele un loc al lor,dar nu mi‐am imaginat că voi găsi aici atâteavise.Ce‐i drept, sunt mici;le numărai viaţa pe degete.Spuneai:“Tu vei trăi un zâmbet şi două îmbrăţişări,tu vei trăi un sărut,tu vei trăi o zi de mai…”

MMuugguurrii

8

Şi tot aşa.

Degetele mele nu numără vise.Abia dacă mă pot număra pe mine.Două jumătăţi de suflet care nu formeazăniciodată unul,un ochi undeva în cer,alţi doi undeva pe pământşi altul sculptat în piatră,în memoria celei ce“A fost cândva o inimă” ,o gură pentru cuvinte,însă pentru sentimente n‐am găsit niciuna,Aşa că tac.De aici numărătoarea devine complicată.O lăsăm aşa.

Azi‐noapte a plouat torenţial‐cu stele…

***Şi‐am stat amândoi în poveşti până spredimineaţăCând era deja timpul să mă trezesc din visŞi să îmi citesc corespondenţa.Expeditor: Realitatea.Mi‐a spus cândva că mă urăşte:Prea mă ţin scai de ea,Şi‐ar vrea din când în când să respire,Dar fără mine.Şi totuşi,Ea e cea care jonglează cu visele mele până sesparg.Ziua nu e altceva decât o colecţie de cioburiŞi bucăţele de DA şi de NU.Îmi era mai simplu să fie DA‐urile în dreaptaŞi NU‐urile în stânga,Să stai în dreapta meaŞi să am siguranţa că acela e locul perfectpentru mine.Dar aici mai plouă uneori…Şi bate vântul,Iar cerneala capătă formă de teamă,Culoare de teamă.Mi‐am uitat curajul sub pernă.Încă mă gândesc la cioburi,Şi se agaţă de mine scame de Ieri şi de Mâine.Ce se întâmplă cu secundele dintre noi ?

Probabil aşteaptă şi ele să spunCeea ce n‐am reuşit să le spun deocamdată,Pentru că în oraşu‐acesta încă plouăŞi nu îmi rămâne decât un ceva‐ aş putea săspun: suflet‐,Pătat cu cerneală.Eu tot aş vrea să stai în dreapta meaŞi, pentru că nu e nimeni în stânga,Să ştiu că acela e locul perfect pentru mine.Ar putea ieşi ceva din asta,Dar în locul curajuluiAu venit cu mine doar: “poate”, “nu ştiu”,“cred”…Şi e păcat. Îţi şade bine‐n dreapta.

***Azi n‐am să‐ţi spun prea multe.Promit să fiu scurtă‐Ca o minciună.Ştiu că secundele cad peste tineŞi nu‐ţi ajunge timpul să le numeri.Aşa că azi n‐am să‐ţi spun prea multe.Sufletul meu abia se mai simte.Ieri, la micul dejun, mi‐a cerut sentimente cumiere,Dar s‐au terminat sentimentele săptămânatrecută,Când ţi‐ai amintit cât de mult îţi plac steleleŞi ai plecat.

Sunt singură şi mă agăţ de tavan ca de osperanţă.E frumos aici, sus…Mă mint aşa, ca să mai cred în ceva,Căci nici iubirea nu mai e ce‐a fost,Nici Moş Crăciun.Am auzit că va fi reducere la inimi.[De parcă ar conta.]

Azi n‐am să‐ţi spun prea multe‐ aşa era vorba.Mi‐am amintit de tine din întâmplareŞi m‐am gândit să te salut.Ştiu că nu‐ţi ajunge timpul să priveşti înapoi.Înţeleg. Aşa se întâmplă cu visătorii,dar nu te speria. Nu te urăsc.Sentimentele s‐au terminat săptămâna trecută…


MMuugguurrii

9

***

Câţi oameni înseamnă o familie?

Bunica tot croşetează poveştiDe pe vremea când fericireaÎncă trăia printre oameni;Mihai îşi lipeşte ochii de geamŞi visează să ajungă şi el mare într‐o zi –Nici măcar ursuleţul Teddie nu‐l mai ascultă;I‐a spus cândva bătrânul MateiCă oamenii mari iau cuvintele şi fac din eleMaşini, case, oraşe întregi,Dar nu i‐a spus că în oraşele lor e frigŞi zâmbetele nu cresc în copaci –

Ele stau pe rafturi în magazinele cu păpuşiCare funcţionează de luni până vineriÎntre orele 8:00 – 22:00;În rest, oamenii se mulţumesc cu uitarea.

Alina pictează în fiecare ziCâte o pată de iluzie:Puţin albastru, puţin verdeŞi uite c‐au căpătat şi speranţele un contur.

Mai sunt câteva suflete,Dar despre acestea nu ştiu decâtCând pleacă şi când se întorc –Atunci îşi izbesc întreaga viaţă de pereţiŞi trântesc uşa.

Totuşi…Câţi oameni înseamnă o familie?

De veghe printre poveşti

“Dar noi nu suntemdecât nişte picături de durere şi zâmbetcare au căzut pe pământşi, neavând unde să mai cadă,se plimbă printre fluturi.”

Aşa se încheiau toate poveştile mameicare începeau cu“A fost odată un prinţ,un crai…”Au fost degeaba.

De ieri şi până azi au trecut atâtea poveşti,încât din firul lor aş putea să‐mi croşetezsperanţe‐va fi o iarnă grea.Oamenii‐şi vor pune visele pe foc ‐singurele care le‐ar mai putea încălzi sufletul‐şi vor cădea din cer atâţia îngeri,dar pentru că pământul e plin,vor trăi în copaci,urmând să înflorească într‐o primăvară‐nu ştiu care.

Mai există primăvara?Unii spuneau că s‐ar fi sinucis într‐o noapte,alţii că, rătăcind, a fost călcată de o maşină,care era prea ocupată să fumeze.Accidentul s‐a petrcut pe trecerea timpului,dar nimeni nu ştie că maşinile sunt daltoniste.În fine.

Câte zile mai sunt până la fericire ?345 ; doar 345 de zile...


MMuugguurrii

10

nu mai sunt bune de nimic ‐altele vor sta pe lista de aşteptareîncă un Crăciunsau douăsau chiar mai multe,şi poate ne vom încumetasă împlinim vreo patru anul viitor.

Să plouă cu zâmbete! ai spus,dar în lumea asta nu există astfel de ploi.Nu ştii tu că toate stau lipite de cerşi se aprind searaatât cât să ne aminteascăce frumos au murit?

Şi dacă vor cădea într‐o zi?

Zâmbetele nu cad, Simina.Poate‐ți va creşte sufletulşi va şti să te poarte până la ele,dar zâmbetele nu cad.

Şi dacă‐i voi scrie Moşului?

Moşul? E un mit.Miturile nu ştiu să îndeplinească dorinţe.

Oamenii nu mai cred în cred Moş Crăciun.(Mă‐ntreb dacă au crezut vreodată.)Ei se agață singuri de noapteşi aşteaptă să le curgă stele prin veneşi să urce pe brațele lorpână la Dumnezeu.

Sunt nişte proşti.Visează mai mult decât trăiescşi stau la rând să cumpere îngeri.

Crăciun fericit!

Lorena Copil, cls. a XI‐a D

Dragă Decembrie

Am crezut dintotdeaunaCă oamenii zâmbesc cu sufletul.Oraşul însă e invadat de păpuşiCu zâmbete mâzgălite din fabricaţieDe la o ureche la alta,În timp ce oamenii plâng ca nebuniiPe la colţuri de stradă,De‐a încolţit tristeţeaŞi‐a început să se caţerePe ruinele poveştilor cu îngeri.Ieri a fost ultima oară când ne‐am privit înochi.Am stat amândoi faţă în faţă,Cu inimile pe masă –Din nou aceiaşi copiiCare ştiau cândva să deseneze fericirea.El arunca în mine cu vise,Îmi spunea că lumea e la doi paşiŞi că aripile noastre vor fi suficient deputerniceCât să ne poarte într‐o zi.Eu aruncam în el cu tăcereŞi cred că niciodată nu l‐am ucis mai brutalCa atunci.S‐au spart toate secundele dintre noiŞi s‐au făcut cioburi,Ca toate amintirile de altfel.*Război şi Pace*Decembrie,Ţine‐mă strâns în braţeŞi fredonează‐i inimii meleUn cântec de leagăn –Poveştile morSeara, înainte de culcare.

***Am auzit că se vând îngeri ‐la set sau la bucată ‐că tot vine Crăciunulşi, vorba aceea, trebuie fim mai buni.

Am spart puşculița cu visuri,le‐am sortatşi am decis soarta lor:unele vor muri ‐s‐au umplut de praf,


MMuugguurrii

11

Anotimpul de lalele

Tu‐aştepţi să cadă flori din cerCa să crezi că‐i primăvarăŞi eu îţi spun mereu, mereuCă am zărit un ghiocelÎn drumul tău…

Număr ceasuri de‐ntâlnireCa să cred c‐a fost cândvaO frântură de poveste...

Şi priveşti în gol fereastraSă zăreşti pe undevaAnotimpul de lalele.

Vezi ceva ?...

Tabita Cizmar, cls. a XI‐a G

Decor

Ploaia sărută blând filele mâzgălite de mine,picurii încreţindu‐mi gândurile toate. În sunetde toamnă îmi acordez peniţa. Ca firele de iarbăse înalţă iluziile mele, unduindu‐se uşor în suflulvântului.Azi picură din cer, pe oglinda sufletului meu,lumina… şi tresar. A lovit cu trosnet un nor ceplutea pe albastrul sufletului meu, un gând. Şipe cât încerc să‐i dezleg iţele, îmi dau seama cătrag de ele, gata să le rup… Dar ştiu… Privescspre cer… Soarele nu e umbrit decât de o inimăînnorată.Cad frunze vlăguite ca puful, împletindu‐mi lapicioare cald veşmânt. Ameţite de‐atâta frig selasă purtate de mâini invizibile care le aşeazăblând pe un pămant rece…În văzduh soarele îşi măsoară fruntea cu o razăde lumină. Cad picuri… Ochii mei seamănă aboabe de rouă… Am adunat în pumnii meilumină.

Tabita Cizmar, cls. a XI‐a G

Nu mai există noi

Ştiam ca într‐o zi vei pleca,Şi mult timp nu te voi revedea,Iar ochii mei de dorul tău vor lăcrima.Credeam că tu, acolo departe, vei suspinaŞi că dragostea noastră nu se va destrăma.

Eu te‐am iubit, tu m‐ai iubit,Paşii noştri într‐un dans s‐au unit.

…Azi vii înapoi iubitor, dar nu mai există NOI.Totul s‐a terminat atunci când ai plecat.

Turos Bettina, cls. a X‐a B Fotografie: Șovre Andrei, X-B


MMuugguurrii

12

GGhhiioozzddaannuu ll ccuu ppoovveeșșttii

Discoteca din ghiozdanul meu

Într‐o zi de joi, dupa ce am venit de la şcoală,m‐am întins puţin pe pat şi, fără să‐mi dauseama, am aţipit. Radiera din ghiozdanul meu,Maliender, veghea şi, când a văzut că eudormeam, a mers să dea raportul :‐Atenţiune, atenţiune! Avem timp să facemceva necuvenit!Toate celelalte rechizite s‐au adunat la oConferinţă Rechizitală pentru a hotărî ce săfacă în timp ce eu dormeam.‐Oh, eu spun să dăm o petrecere! zise creionulpe nume Naleira.‐Nu se poate! Ştiţi cu toţii că nu avem voie,adică este interzis să dăm o petrecere fărămotiv! zise preşedintele Alcarin.‐Alcarin are dreptate. Eu zic să facem odiscotecă, având motivul următor: “Azi,optainer zeceiner domaze, organizăm odiscotecă pentru că stăpâna noastra, Salma, aaţipit, şi zic să profităm de ocazie”, zise stiloulPrudencilă.‐Suntem de acord, zise Alcarin, nu‐i aşa?‐ Da,da, suntem!‐Bun! Prudencilă, fă‐mi într‐o oră certificatulARM (Adeverinţă Rechizitală Motivată).‐Sigur, Alcarin! Zise Prudencilă.‐Aşa! Naleira, te ocupi cu organizareadiscotecii. Maliender, tu faci mâncareaîmpreună cu Letnaivia, ascuţitoarea. Alfenser,tu şi Corectnain vă ocupaţi de ornamente şirestul, faceţi curăţenie în sala Muribundală.‐Am înţeles, Alcarin!‐Începeţi!S‐au apucat de treabă…La ora netvainzer, ora nouă, totul a fostpregătit.‐Sunteţi gata? Să înceapă petrecerea!Descoinzer de micozden!Totul era foarte frumos până când a apărutCarila Albistra cu gaşca ei.‐Prudencilă, ai făcut certificatul AMN(Adeverinţa Musafirilor Nepoftiţi)?‐Da, cum să nu?‐Trebuie să‐l semnez!Şi şi‐a făcut sengoinzerul şi apoi au fost primiţi

şi Carila Albistra cu gaşca ei.S‐au distrat de minune până la ora cincoinzerdimineaţa.Când m‐am trezit, totul a fost neschimbat, mi‐am făcut ghiozdanul şi am plecat la şcoală. Eradata de 19. X. 2010, în limba Rechiziţionalănetvainzer zeceiner domaze.

Al Raefaei Salma, cls. a VI‐a

Dansul frunzelor

După o vară toridă, soarele şi‐a pierdut puterea,razele sale nemaiputând încălzi fiinţele vii alenaturii. Acestea s‐au ascuns în căsuţeleconstruite pe timp de vară, căsuţe ce leprotejează de vânturile şi picurii de ploaie miciai toamnei.Frunzele multicolore ale copacilor au fost atinsede răceala toamnei, căzând la pământ într‐undans mirific.Se prind îndrăgostite de mâini, dansând un valsspecific lor, un vals în ritmul sunetelor scoasede crengile copacilor prin care trece vântul caun domnitor, punându‐şi la pământ supuşii.Doar o frunză singură nu‐şi găsea calea sprepământ, zburând deasupra tuturor. Dintr‐o datăîntâlni o buburuză:‐ Hei, frunzo! Ce cauţi aici? Te‐ai rătăcit?‐ Păi, pot să spun că da! Dar tu? N‐ar trebui săfii ascunsă‐n cămăruţa ta?‐ Ba da, dar mă simt atât de singură… Am ieşitîn căutarea unei prietenii.‐ Ce trist! Dar la fel este şi soarta mea! Suntsingură acum, nu am pe nimeni.‐ Atunci, hai să fim prietene, frunzo! Te duc lamine în cămăruţă şi‐ţi construiesc şi ţie un pat.O să‐mpărţim totul!‐ Ce frumos ar fi! Dar tu nu ştii…‐ Ce nu ştiu?‐ Nu ştii că sfârşitul meu e aproape, că măvoi ofili.‐ Tu te vei ofili, dar prietenia noastrăniciodată! Vom petrece cât timp vom puteaîmpreună, iar după aceea vom păstra amintirea

MMuugguurrii

13

GGhhiioozzddaannuu ll ccuu ppoovveessțții

unei prietenii de suflet şi nu ne vom mai simţisingure niciodată!

‐ Ai dreptate! Voi mai dansa odată dansul frunzelor, apoi îl vom dansaîmpreună şi vom simţi magia toamnei!Frunza şi buburuza au rămas cele mai buneprietene şi, chiar dacă frunza s‐a ofilit,prietenia lor nu s‐a stins, iar în sufletele lor aurămas amintirile magice ale acelei întâlniri.

Giulia Lung,cls. a VI‐a

Dor de frunze

Este iarnă.Fulgii de nea se aşează pe pământul rece,

formând o plapumă groasă şi albă, careacoperă munţii şi văile, se aşterne peacoperişurile caselor şi pe zarea îndepărtată.Totul e alb, oraşul părând o fantomă. Boabelede‐argint sclipesc pe cerul mov, plin de nori cufurtuni nesfârşite de zăpadă. Toţi copacii aucăpătat o culoare albă, sclipitoare. Ţurţuriiatârnă de crengile lor subţiri, despuiate defrunze. Râurile sunt îngheţate şi ele. În fiecareseară, luna, plină ca o portocală, răsare pecerul noros.Păsările călătoare au plecat de mult în ţările

calde. Vrăbiile se învârt pe lângă caseleoamenilor, aşteptând să primească grăunţedrept hrană. Alături de ele, se bucură demâncare şi sticleţii. Vulpile şirete îşi încearcănorocul, stând la pândă, până când cevaapetisant le iese in cale, şoimii urmăresccocoşii sălbatici, bufniţele, ca întotdeauna,sunt în căutare de şoareci şi iepuri.

Copiii sunt singurii care nu iau în seamăfrigul care le înroşeşte nasul şi

le îngheaţă mânuţele. După o zi dedistracţie afară, în zăpadă, tot ce‐şi

doresc e să o ia de la capăt şi în zileleurmătoare.

Fulgii continuă să cadă din cer ca frunzeleaurii pe timp de toamnă. Lalelele multicolore,trandafirii roşii ca sângele, lăcrimioarele albeca neaua, albăstrelele şi multe alte flori

arătau superb în grădinile şi parcurile oraşului.Dar toate acestea vor reveni odată cuprimăvara. Acum, oraşul e colorat doar de râsulzglobiu al copiilor. Până atunci, să simţim magiaiernii şi sa ne bucurăm de frumuseţile ei.Iarna este un anotimp minunat!

Giulia Lung, cls. a VI‐a

Aventurile Uraniei

Odată, cu mult timp în urmă, o mamă fărăsuflet a adus pe lume o fetiţă frumoasă ca cerulşi pământul. Mama nu‐şi iubea fetiţa, cidimpotrivă, o ura. Aşa că i‐a pus numele Urania,acest nume veninos de la ură.Era o fetiţă jucăuşă, cuminte şi ascultătoare, înciuda faptului că avea o mamă care ura totceea ce‐i cuprindeau privirileAnii treceau foarte repede şi Urania a ajuns odomnişoară frumoasă, că nici chipurile de peîntreaga planetă la un loc nu puteau formafrumuseţea ei.Într‐o zi, Urania s‐a gândit să‐şi ia puţinămâncare, haine şi apă şi să pornească la drum.A tot mers până când a ajuns la un lac imens.Acolo a întâlnit un copil.‐Bună! Eu sunt Urania. Tu cine eşti ?‐Bună ! Eu sunt Tiafe. Ce cauţi pe aici?‐M‐am gândit să fac o mică plimbare prin lume.‐Drăguţ, vrei să te trec dincolo?‐Da, sigur, mi‐ar plăcea.Şi Tiafe a trecut‐o pe Urania dincolo de apă,după care şi‐au luat rămas bun. Urania şi‐acontinuat drumul până când a ajuns într‐opădure foarte deasă, în care te puteai pierdeuşor. Acolo a întâlnit o bătrână pe nume Lebira.‐Ce cauţi pe aici, copilă?‐Fac o mică plimbare prin lume.‐Interesant ! Vrei să te conduc dincolo depădure?‐Da, mi‐ar plăcea! Mulţumesc!După ce au trecut pădurea, Urania şi‐acontinuat drumul. A tot mers până când aîntâlnit o vulpiţă şi în spatele ei o prăpastieadâncă.

MMuugguurrii

14

GGhhiioozzddaannuu ll ccuu ppoovveeșșttii

‐Salut! Eu sunt Echeira! Tu cine eşti?‐Bună! Eu sunt Urania!‐Vrei să treci mai departe?‐Da, aş cam vrea.‐Pentru a trece dincolo, ai nevoie de mine.‐Bine atunci !Şi au trecut dincolo. Urania a tot mers pânăcând a ajuns la capătul lumii.‐Wow, e magnific! Ce privelişte frumoasă!Nu departe era un turn uriaş. S‐a căţărat înturn cu ajutorul unei scări aflate în apropiere.Ajunsă acolo a întâlnit într‐o cutie mică oalbină.‐Bun! Sunt Jemira! Sunt o albinuţă magică!‐Bună ! Sunt Urania ! Am venit să te salvez.Numai tu poţi desface vraja aruncată deIeranda asupra mamei mele. Mama mea măurăşte ! De aceea m‐a numit Urania.‐Te voi ajuta cu plăcere ! Nu credeam că vaveni ziua aceasta !A luat‐o pe Jemira şi s‐au întors acasă cu bine,iar Jemira a desfăcut vraja Ierandei. Deatuncimama Uraniei şi‐a iubit şi preţuit fiica.

Semnificaţia numelor :URANIA = urăTIAFE = afecţiuneLEBIRA = iubireECHEIRA = cuminţenieJEMIRA = magieIERANDA = răutate

Al Raefaei Salma, cls. a VI‐a

La „Ioan Slavici” e lumeamea mică

Aici este lumea mea mică,Aici este totul nou,Aici totul mă entuziasmează,Aici este locul cel bun.

Aici e o întindere mare,Aici sunt miresme de flori,Aici îţi găseşti bucuria,Aici, printre zeci de culori.

Aici sunt şi eu un boboc,Dar voi deveni o floare,O floare încântătoare,O floare cu mii de culori.

Luana Erdös, cls. a V‐a

MMuugguurrii

15

Numai poeta

Scrisori peste scrisori,Compuneri şi compuneri,Numai poeta ştieCe bine e să scrie.

Cum soarele răsare dimineaţa,Iar luna seara,Numai poeta ştieSă scrie‐o poezie.

Cu ochii blânzi ca de căţel,Ea scrie uşurel.Numai poeta ştieCe bine e să scrie.

Şi se uită‐n zareŞi îşi spune tare:„Scrie o poezieScurtă şi cuprinzătoare!”


La „Crucea Caraiman”

La „crucea Caraiman” am fostŞi eu o dată‐n viaţă,Acolo m‐am rugatSă fiu ceva în viaţă.

Pe drumul „crucii Caraiman”M‐a zărit o bătrânică,M‐a oprit şi m‐a‐ntrebat:„N‐ai o felie de pâinicică?”

Mătuşă, mătuşică,Nu am nicio bucăţică,Dar haideţi cu mine, că va fi mai bineLa „Crucea Caraiman”.



MMuugguurrii

16

Toamna colorată

Frunzele moarteZac pe cărăriŞi ne‐aduc în darMii de culori:Galben, albastru,Verde aromat,Roşu ca mărulŞi roz parfumat.

Galben e mărulCe a căzut;Verde e frunzaCare s‐a rupt,Iar roşul şi rozulCel parfumatPetale pierdute.De cerul albastruEu n‐am uitatÎn nopţile mute.

Luana Erdös, cls. a V‐aEu îţi doresc în viitor

Priveşte spre mare,Priveşte spre cer,Priveşte în spaţiuSă ai un ţel.

Învaţă la şcoalăSă devii cineva,Nu lăsa soartaSă facă ce vrea.

Eu îţi spun doar atât:Ca să fiiMare poet,Scrie poezii!



MMuugguurrii

17

DDee ccee iiuubbiimm??

De ce iubim…?

“De ce iubim femeile?” Ce întrebareciudată. Ei bine, Mircea Cărtărescu îigăseşte un “pentru că”. De fapt, nudoar unul :“Iubim femeile (…) pentru că le

zâmbesc tuturor copiilor mici care trecpe lângă ele.(…)Pentru că se trag din fetiţe.Pentru că‐şi ojează unghiile de lapicioare. (…)Pentru că au un fel de‐a rezolvaproblemele care te scoate din minţi.Pentru că au un fel de‐a gândi care tescoate din minţi.Pentru că îţi spun “te iubesc” exactatunci când te iubesc mai puţin, ca unfel de compensaţie.(…)Pentru că iau viaţa în serios, pentru căpar să creadă cu adevărat în realitate.(…)Pentru că sunt femei, pentru că nu suntbărbaţi, nici altceva.”

Iubirea… Ce poate fi mai frumos? Şicând te gândeşti că poţi iubi orice,oricât, oriunde… O rază de soare, o oră,un moment al zilei, o persoană, opisică, un căţel, o amintire, un vers… Olume‐ntreagă. Şi am intrat în împărăţiaasta fără să ştim “cu ce se mănâncă”.Însă ne place aici. Am putea găsi un“pentru că” şi altor iubiri. Nu că iubireaar avea nevoie de motive, ea pur şisimplu există. Dar, să recunoaştem, noiavem nevoie de ele.

*De ce iubim Slaviciul?

“Slaviciul a însemnat pentru mine o adoua casă, un loc unde nu conteazăcum arăţi, ci cum gândeşti şi, înspecial, ce gândeşti.” ‐Mircea Suceveanu, XI C

“Pentru că din clasa a IX‐a, de când

aparţin acestui colegiu, atât colegii,prietenii, cât şi profesorii m‐au inspiratşi mi‐au deschis multe orizonturi." ‐ EmaDidici, XI B

*De ce iubim căţeluşii ?

Pentru că sunt adorabili, pufoşi şi abiaştiu să meargă. Pentru că au burticamoale şi ochii mari, nevinovaţi. Pentru căau năsucul umed, sunt plini de energie şidau din codiţă de fiecare dată când tevăd. Pentru că întotdeauna te aşteaptă.Pentru că pe măsură ce cresc, devin ceimai buni prieteni ai omului. Pentru căpar să te înţeleagă din priviri.

*De ce iubim pictura, arta grafică?

Pentru că singurul paşaport spre lumeaaceasta a culorilor este visarea. Pentrucă înfăţişează gânduri, sentimente, stăriîn forme neaşteptate. Pentru că este ocale de evadare. Pentru că magia senaşte în aceste lumi de pânză şi culoare.

“Eu iubesc să desenez, deoarece aşa îmipot exprima gândurile pe o foaie A4.Pentru mine, desenul nu este doar omodalitate de a‐mi petrece timpul liber,

Grafică: Mihai Suceveanu, XI-C

MMuugguurrii

18

ci şi un refugiu pentru momentele detristeţe.”–Mircea Suceveanu, XI C

“Iubesc să desenez, fiindcă mă regăsescîn arta grafică şi mi se pare minunat, undar de la Dumnezeu, să poţi face artăcu propriile mâini.”‐ Saadi Terk, X D

*De ce iubim sportul?

Pentru că e sănătos. Pentru că nededicăm lui TRUP şi SUFLET. Pentru căeste cea mai bună metodă de a neînviora dimineţile, de a ne menţine înformă. Pentru că ne aduce împreună şine învaţă ce înseamnă o ECHIPĂ.“Sportul e o activitate care îţi pune laîncercare corpul şi în aceeaşi măsură şimintea. Prin sport te poţi descărca detoate energiile negative acumulate de‐alungul zilei."- Răzvan Avătăjiţei, XI C

*De ce iubim muzica?

Pentru că înseamnă mult mai multdecât ceea ce pare, pentru că ascundesentimente, suflete întregi. Pentru cănu ţine cont de politică, rasă, religie,

îmbrăcăminte. Pentru că nu înseamnăaltceva decât viaţa însăşi. Pentru căodată ce‐ţi pătrunde în suflet nu o maipoţi scoate afară. Pentru că nu arenevoie de cuvinte ca să vorbească.“Pentru că este scânteia ce aprindedragostea.” ‐ Adi, XI B

“Pentru că ne face să ne simţim liberi.” –Anonim “Pentru că muzica este o formă de artăconcepută pentru a exteriorizasentimente şi trăiri interioare cu careascultătorul se identifică sau pe careacesta le înţelege.” ‐ Răzvan Bolba, XI C

*De ce iubim marea?

“Iubesc să mă trezesc dimineaţa, sătrag draperiile şi să visez la o plajăpustie pe care îşi face apariţia trufaşăsoarele. Iubesc marea şi tot ce ţine deea.”‐ Cătălina Morariu, clasa a XI‐a C

*De ce iubim băieţii?

“Fragile şi lipsite de apărare, simţimnevoia să fim protejate de cineva şi credcă băieţii sunt în măsură să ne oferesiguranţă.”– Georgiana Chiorean, XI D




MMuugguurrii

19


*De ce iubim zborul?

“Omul a fost conceput să trăiască şi săîşi desfăşoare activitatea pe pământ.Zburând, el sfidează legile Universului,cunoscând senzaţii care nu suntconcepute pentru el, deci inumane. Estefoarte greu de descris în cuvinte cetrăieşti când zbori.”‐ Răzvan Bolba, XI C

* De ce iubim timpul liber?

“După cum Platon spunea că iubimceea ce ne lipseşte, şi eu iubesc timpulliber, deoarece am foarte puţin, bauneori chiar deloc. În timpul liberputem fi cine vrem să fim. Ador timpulliber pentru că îmi place libertatea şiam o problemă cu gestionareatimpului.”– Leonard Pop, XI C

* De ce iubim weekend‐urile?

Pentru că sunt cea mai frumoasă partea săptămânii. Pentru că poţi să dormicât vrei, să te cuibăreşti în pătuc şi să

nu ieşi de acolo toată ziua. Pentru că nutrebuie să alergi să prinzi din următimpul pierdut. Pentru că sunt zileleTALE şi numai ALE TALE.

* De ce iubim iubirea?

“Pentru că simţim nevoia să fim înţeleşi,să fim răsfăţaţi. Viaţa e mai frumoasă îndoi, de aceea trebuie să îi preţuim mereupe cei de lângă noi.” –Danusia Miclea, XI D

Aşa că iubiţi! Iubiţi din toată inima!

Lorena Copil, clasa a XI‐a D



MMuugguurrii

20

RReefflleeccțții ii

Chemarea pădurii

E atât de devreme! Ceasul indică abiaora cinci. Toată lumea, mai puţin eu, paresă fie purtată pe aripile somnului, căci nuse vede sau aude nicio mişcare de vietate.Nu ştiu de ce m‐am trezit brusc, de parcacineva m‐ar fi strigat.Deschid geamul şi privesc cum mănunchiulde raze străpunge bolta care se leagănăasupră‐mi. Aerul proaspăt al dimineţii devară îmi dă parcă o stare de ameţeală.

Mă aşteaptă o zi lungă, fiindcă sunt labunici în vacanţă, ceea ce presupune cătrebuie să‐i ajut la treburile gospodăreşti.În depărtare munţii îşi etalează înălţimealor cenuşie. O şoaptă difuză mă cheamăparcă spre pădurea adormită. Mă decid săfac o plimbare în speranţa că mă voiînviora.

Drumeţia mea prin pădurea de stejaria început ca o aventură, ca o întâmplare debasm: parcă o făptură fabuloasă cu mii şimii de guri răsufla adânc pestevieţuitoarele ei. Un aer cald şi dens ca oplapumă, mă înconjura. Semiobscuritateade sub coroanele dese dădea o enigmăcărărilor încâlcite pe care păşeam cu sfialaunei intruse. Verdele intens al frunzelor,chemările misterioase ale păsărilorcuibărite printre crengi, ciupercile rătăciteprintre frunzele moarte, foşnetul uscat alacestora, toate aparţineau unei lumi cetrăia după legi nescrise, dar atât de bineconservate în memoria vegetalului ce măînconjura!

Mi se părea în acele momente cănumai eu eram pe lume, iar restulvieţuitoarelor se ascunseseră de mine, însămă înşelam. Deodată, am zărit o caprioarăgingaşă, ascunsă după un copac. Îşi ridicăochii şi mă fixă cu o privire blândă, deparcă ar fi ştiut de la început că mă aflamacolo. Apoi se întoarse agale şi dispăruîncetişor printre copaci, nemaiapucând sămă apropii de ea.

Întâlnirea mea cu pădurea a fost un

Fotografie: Șovre Andrei, X-B

O experienţă inedită

De multe ori suntem puşi în situaţia dea rememora clipele fericite ale existenţeinoastre. Din păcate, ele se estompează cutrecerea timpului. Cu toate acestea, eu nuvoi uita niciodată întâia mea vizită la muzeu.

Era vară, o zi minunată de vacanţă...Căldura se revărsa peste pământulîmbălsămat de miresme. Împreună cu maimulţi prieteni am plecat să vizionămlucrările unei expoziţii de pictură. Pânăatunci nu fusesem niciodată la o galerie deartă. De aceea eram foarte timidă, speriatăchiar, mai ales că era chiar ziua vernisajului.Îmi venea să mă întorc, să ies din salăînţesată de lume. Mă întimidau teribil

moment unic, iar imaginea din acea zi o amşi astăzi în minte. Chiar dacă am mai văzutde atunci şi alte locuri, prima întâlnire cupădurea s‐a fixat în memoria mea afectivăpentru totdeauna şi‐i aud ritmic chemareaîn sufletul meu, întebându‐mă cu nostalgie,aidoma lui Eminescu:”Unde eşti, copilărie, cu pădurea ta cu tot?”

Tempe Raluca, cls. a X‐a B

MMuugguurrii

21

oamenii aceia care studiau cu un aer decunoscători fiecare tablou, mai ales căinformaţiile mele în domeniul picturii eraudestul de sărace. Ceea ce m‐a oprit totuşia fost frumuseţea culorilor, armonia lor.Era o multitudine de culori care‐mi încântasimţurile.Apoi l‐am zărit. Tabloul acela mi‐este şiacum viu în memorie. De aproape sedistingea în planul apropiat un cal. Aveamimpresia că este viu şi l‐aş fi atins dacă n‐ar fi fost atâta lume în jur. Era alb, cucoama despletită, cu ochi mari şiinteligenţi. Senzaţia de viaţă o dădeaumuşchii încordaţi, iar în vinele lui parcăpulsa sânge.

M‐am îndepărtat puţin de tablou şide‐abia atunci am observat fundalul. Înplanul depărtat se contura un deal. Niştecopaci răzleti în dreapta confereauproporţie şi echilibru tabloului. Culorilevii, cu nuanţe de verde, maro şi roşuscoteau şi mai mult în evidenţămaiestuozitatea superbului animal. Mi‐amconcentrat atât de mult privirea încât, laun moment dat, am avut senzaţia căpătrund în tablou, că fac parte din el. Nupot să‐mi explic ce‐mi plăcea atât de mult.

Probabil că îmi amintea de zilelecopilăriei când, în vacanţele de vară, eramla bunicii mei, care aveau şi ei un superbcal. Îmi amintea de momentele în care îimângâiam coama şi‐I dădeam cuburi dezahăr din palmă, sau cele în care îlcălăream. Cât de multe amintiri îţi poateprovoca un singur tablou!Această întâmplare mi‐a deschis pasiuneapentru artă şi m‐a îmbogăţit foarte multdin punct de vedere spiritual.

Tempe Raluca, cls. a X‐a B

Jocul şi joaca

Jocul şi joaca... sunt două cuvintecare îmi provoacă nostalgie, fiindcă leasociez de fiecare dată cu clipele fericiteale copilăriei, perioadă a vieţii care nu se varepeta niciodată.

În primii ani, jocul ocupa un rolimportant în viaţa mea. Prin intermediul luiam cunoscut universul înconjurător care, laprima vedere, părea greu de descifrat. Fiindun copil, nu înţelegeam din ce pricinăpărinţii mei erau mereu îngrijoraţi. Înschimb, eu mă jucam cu păpuşile, leschimbam hainele sau le construiam căsuţe,aşadar trăiam într‐o lume lipsită de griji şide suferinţe, unde imaginaţia mea eranemărginită.

Cu timpul, joaca mea a devenit din ceîn ce mai fructuoasă. Am început să nu maiacord o importanţă atât de mare jucăriilor şiam avut ocazia să cunosc alţi copii de vârstamea. Îmi aduc aminte cu bucurie de clipa încare am cunoscut‐o pe prietena mea deatunci. Noi încercam să facem mâncare dinfrunze, din nisip sau petale de trandafir, darbineînţeles nu obţineam mâncăruri ca şi înviaţa reală. Îmi plăcea să mă joc de‐a v‐aţiascunselea cu ceilalţi copii. Mă ascundeamdupă tufişurile dese, dar chicotelile mereumă trădau.



MMuugguurrii

22


Ajunsă în pragul adolescenţei,importanţa jocului a scăzut foarte mult.Acum trăiesc într‐o lume în care nu jocul şijoaca reprezintă elementele principale alevieţii, ci familia şi prietenii, alături de caretrăiesc momente de neuitat.

Ah!...Cât de mult îmi doresc să fiuîncă o dată copil, să mă simt purtată devalul fanteziei, iar preocuparea meaprincipală să fie jocul, prin care să dau frâuliber imaginaţiei şi prin care să mă potelibera de problemele din viaţa de zi cu zi!

Laczak Anita, cls. a X‐a B

Sunt cărţile plictisitoare?

Crezi că sunt cărţile plictisitoare? Eibine, dacă răspunsul tău e pozitiv, atunciîţi voi demonstra că nu ai dreptate.Cartea poate fi lumea ta paralelă, undetotul e posibil, iar imaginaţia nu are limite.Ea îţi oferă posibilitatea să evadezi dinlumea reală plină de haos şi gălăgie şi să terefugiezi într‐o lume ideală, unde îţi poţiîmplini toate visele.Probabil că ai mai auzitzicala: ”cine are carte, are parte”. Aceastăexpresie semnifică de fapt că o persoanăcare citeşte mult beneficiază de o serie deavantaje faţă de cei care nu citesc.Bineînţeles că avantajele diferă în funcţie

de cartea pe care o citeşti.Însă, indiferent dacă citeşti o carte de

aventuri, de geografie, de istorie sau dedragoste, din oricare poţi să dobândeşticunoştinţe noi şi să ai o nouă viziune asupralucrurilor. De exemplu, dacă citeşti o cartede aventuri, cu siguranţă vei putea vedea cuochii minţii diferite oraşe sau peisaje. Dacăciteşti o carte de istorie, te vei puteaimagina în mijlocul războiului sau câştigândo bătălie. Dacă citeşti o carte de geografie,o să ştii să te orientezi mai bine atunci cândvei întreprinde o călătorie, iar dacă citeşti ocarte de dragoste atunci vei avea parte deemoţii, romantism etc.

Aşadar, dacă doreşti să evadezi dinlumea cotidiană şi să te refugiezi într‐olume a imaginaţiei, atunci ceea ce ai defăcut e să mergi la bibliotecă şi săîmprumuţi o carte.

Laczak Anita, cls. a X‐a B



MMuugguurrii

23

Povești din grădina bunicilor…

La poalele munților, acolo unde setermină nesfârșita pădure de brad, există unsingur salcâm, mare, înalt, vânjos, care lasfârșitul primăverii își scutură petaleleîngălbenite ale florilor peste acoperișul șipereții albi ai căsuței.

Căsuța nu e tocmai o căsuță, ca să zicadevărul, dar nici prea mare nu e. E o casădeosebită… un orfelinat unde câțiva copii și‐augăsit adăpost și îngrijire din partea a doioameni buni și credincioși, foști profesori lașcoala din sat. Și aici trăia fetița…

Era blondă, ca orice fetiță din povești,frumoasă, cu cosițe aurii și ochi negri ca douănopți întunecate. O chema Anemona.

Povestea frunzei

Auzise vocea aceea în urmă cu douăsăptămâni, când geamurile căsuței erau largdeschise pentru ca lumina și căldura săpătrundă înăuntru. Soarele ardea tare, dar unvânticel adia plăcut, mângâind firele de iarbădin fața casei, florile și frunzele uscate de anultrecut care încă nu se prefăcuseră în humă.

Deși era mijlocul verii, Anemona simțeacă era frig în sufletul ei și nu știa de ce. Ceilalțicopii se jucau pe‐afară, iar mama lorîngrijitoare făcea mâncare, în timp ce tata

hotărâse să tragă un pui de somn.Anemona își sprijinise coatele pe

pervazul ferestrei, uitându‐se în văzduh la niștenori care se îndreptau amenințători spre soare.Fetița își imagină că soarele dădea din mâinilelui galbene încercând să oprească norii și aveao mină atât de hazlie încât izbucni în râs. Debucurie, ea își desprinse coatele de pe pervazși, îmbrățișând ghiveciul cu trandafiri din față,îl trase aproape de inima ei și îi sărută petaleleroșii ca focul. Bobocul era pe jumătatedesfăcut, cu petale ca de catifea. Anemona îlprivi printre gene și îi șopti cu un aer cochet,ca unui prieten drag:‐Ești foarte frumos… Nu vrei să fii prietenulmeu?

Apoi adăugă pentru sine:‐Cred că o să vină o furtună…

Dar înainte să apuce să continue, o voceo completă:‐Una puternică și mare. Cred că ar trebui să măduci înăuntru, altfel mă voi rupe.

Anemona privi în jur uluită, dar nu maiera nimeni în afară de ea. Dintr‐o dată, omulțime de voci răsunară aproape.

O frunză veștedă, care, ca prin minune,căpătase mâini și picioare și ochi și gură, seținea din răsputeri de un fir subțire desprins dinplasa unui păianjen în timp ce vântul o ridicaîntr‐un vârtej și striga cât o țineau plămânii:



MMuugguurrii

24

‐Ajutooor!!! Să mă dea careva jos de‐aici! Amrău de înălțime!‐Iartă‐mă, micuțo! se auzi șoapta suavă aVântului, care se domoli puțin și o lăsă pesărmana frunzuliță într‐un lighean plin cu apăde ploaie, de sub jgheab.

Anemona observă că și Vântul are niștemustăți albastre, plete lungi și sprâncenestufoase.‐Pe cine faci tu micuță? se oțărî frunza,trăgându‐și fustele invizibile. Nimeresc din lacîn puț, de pe pământul acela uscat pe apa astaudă…

Auzind‐o, firele de iarbă se aplecară derâs, iar una mai răsărită îi zise:‐Tu ce credeai, că apa e uscată? Frunzulițo,văd că nu prea ai cunoscut lumea.‐Hmm! se încruntă frunza, începând săplutească, într‐un fel ai și tu dreptate. Nucunosc lumea. Oare e cât tulpina pomuluiunde m‐am născut?

Firele de iarbă se opriră din râs, iarflorile încetară să se mai legene, deoarece şiVântul se opri în loc s‐asculte vorbelefrunzuliței morocănoase care acum devenisemelancolică.

Și Anemona dorea să audă povesteafrunzuliței, dar încă nici ei nu‐i venea săcreadă ce vede și ce aude, așa că nu zisenimic. Dar trandafirul, împodobit acum cuochi, nas şi gură se întoarse spre ea și îi spuse:‐Nu te teme, Anemona, ceea ce vezi o știidoar tu. Numele tău e‐un nume de floare, iarConsiliul Naturii te‐a ales pe tine pentru a neasculta și a ne ajuta în situații de criză.‐Trandafirule… Deci tu ai vorbit înainte! Darnu înțeleg… De ce eu?‐Pentru că ești mereu singură și ne iubești penoi ca pe amintirea părinților tăi.

Din ochii trandafirului curse o lacrimălimpede precum cristalul.‐Îți mulțumesc că mă iubești și mă mângâi înfiecare dimineeață.‐Tăceți, se enervară două fire de iarbă. Vremsă auzim ce spune frunzulița!‐Ooo, dar nu e ceva deosebit, protestă, dorindsă fie modestă, frunza. Pur și simplu am văzut

o primăvară, când mi‐am ridicat capul dinmugur. A fost o explozie <<BOOM>> și nu‐micredeam ochilor când am văzut atâta culoare,atâta bucurie și iubire, mai ales după ce amdormit somnul fără vise. Lângă mine a începutsă cânte o vrăbiuță, ne‐a povestit despre iarnă,ce‐o fi și ea…

Ei, am văzut că înfloreau și surorile‐flori,tata era măr, așa mi s‐a spus, am fost o familiefericită, ce‐i drept, deși tata trăgea cam multăapă la rădăcini…

Vara, un roi de albine a poposit pecreanga unde locuiam și eu, dar, stăpânullivezii le‐a închis într‐un stup, m‐am bucuratpentru că făceau prea mult zgomot, erau șiarogante…

Aaahh, am văzut războiul dintrecastraveți și busuioc. Oo, ce palpitant!!! Dar șiamuzant…‐Știm, știm, au râs doi melci, totul a începutcând castraveții au făcut alergie la mirosulbusuiocului și unul dintre ei a ajuns la spital,de‐abia l‐a tratat domnul doctor Mușețel. Șibusuiocul a cerut Consiliului să fie mutat lângăstratul gladiolelor pentru că nu le plăceauvecinii, căutau pricină din orice…‐Furtuna!! Vine furtuna!! au stigat două furnicigrăbite în timp ce o pală mică de vânt le ridicașorțurile peste cap. Nerușinatule! Cumîndrăznești?? s‐au oțărât cele două, luându‐șiboabele de grâu și fugind înspre mușuroi.‐Hai, nene Vânt, șoptiră două păpădii, vrem săauzim povestea frunzei…‐Îmi pare rău, micuțelor! șopti Vântul. Dar noriise grăbesc și… și eu. Chiar nu pot să mai stau.‐Nu e o problemă, afirmă frunzulița, de pe apaasta nu mă smulge nici Crivățul. Continuămmâine povestea…

Trif Mihaela, cls. a XII‐a E


MMuugguurrii

25

Sensul vieţiiMotto:"În această lume suntem doar pelerini sprecetatea lui Dumnezeu"

( Augustin)

Căutarea sensului vieţii nu constituie doar oproblemă a filosofiei, ci şi o necesitatateelementară cotidiană. Imediat ce dobândeşteconştiinţa sinelui, omul se întreabă care este rostulvieţii sale, iar prin răspunsul pe care îl dă întrebăriiacesteia îşi determină poziţia faţă de fiecare dinproblemele parţiale ale cotidianului. Răspunsulsatisfăcător la întrebarea despre sensul vieţiicreează maturitatea necesară corectei abordări aacesteia. Lipsa unui răspuns satisfăcător devinepricina de confuzie şi provoacă focare permanentede incoerenţă şi tulburare. Transformărilecontinue ale opiniilor morale, sociale, filosofice saude altă natură scot la iveală lipsa unui răspunssatisfăcător la întrebarea despre sensul vieţii şidescoperă profunda dorinţă de a‐l afla.În epoca noastră domneşte o nemaivazutăincoerenţă în viziunea asupra vieţii. Aceasta,desigur, este legată şi de schimbările vertiginoasecare s‐au semnalat şi se semnalează în lume. Omul,care înregistrează atât de multe succese în ştiinţă şitehnologie, eşuează în ceea ce priveşte căutareasensului vieţii sale.

Însă acest lucru, din punct de vederecreştin, nu este paradoxal, ci cât se poate defiresc. Câtă vreme societatea mai păstra anumiteconfiguraţii stabile, omul mai putea găsi oarecaresuporturi vieţii sale. În societatea contemporanăînsă, totul se fărâmiţeză şi se descompune, iar omultrăieşte şi exprimă fărâmiţarea şi descompunereasocietăţii în viaţa lui personală şi în relaţiile luisociale. Căutând autocomfirmarea şi împlinirea prinsine, sfârşeşte în autodezminţire şi pierdereapropriei existenţe; îşi sporeşte activităţile şimobilitatea pentru a‐şi confirma existenţa, îşischimbă profesia pentru a încerca noi experinţe, îşidizolvă familia, pentru a crea noi legături;călătoreşte în diferite puncte ale Pământuluipentru a cunoaşte lucruri noi şi a‐şi umple golul ceexistă înăuntrul lui. Cu toate acestea însă, nicăierinu găseşte sensul vieţii.Sensul vieţii se găseşte prin raportare la obârşia

existenţei, la Dumnezeu. Credinţa în Dumnezeu şirecunoaşterea iubirii Lui faţă de om dau sens vieţiiumane. Aceasta din urmă nu se epuizează în relaţiilesociale ale individului, nici nu se reduce la biografialui, ci se întinde şi dincolo de ele. Îmbătrânind, omulnu îşi împuţinează puterile şi atât, ci se maturizeazăpe un alt plan decât cel fizic.

Omul care provine din nimic şi se raporteazăla Dumnezeu nu îşi poate afla sensul vieţii dacă îlcaută înlăuntrul hotarelor lumii, care şi ea provinedin nimic. Câtă vreme se mărgineşte la lumeacreată, este rob necesităţii naturale. Prin raportareala Dumnezeu, se eliberează însă de aceastănecesitate şi se împlineşte ca persoană. Aşadar,limitarea la imanent‐ caracteristică omului epociinoastre‐împiedică accesul la sensul vieţii.

Viaţa prezentă şi cea viitoare sunt organiclegate laolaltă. Viaţa prezentă duce la cea viitoare,iar cea viitoare se întemeiază pe cea prezentă.Comuniunea cu Dumnezeu în viaţa de acumconstituie condiţia menţinerii ei în cea viitoare.Această perspectivă a vieţii umane introduce omodificare radicală a viziunii asupra lumii. Nimic nupoate fi considerat bun, dacă se limitează la lume şinu are legătură cu viaţa veşnică. Bogăţiile,onorurile, sănătatea şi viaţa însăşi nu constituie, înultimă analiză, bunuri în sine. Perspectiva creştinădepăşeşte hotarele lumii şi ale timpului şi se întindeîn veşnicie.Toate câte se pot încadra în aceastăperspectivă “spunem că trebuie să le iubim şi să leurmărim cu orice preţ”, pe când restul “să le trecemcu vederea, ca pe unele ce nu au nicio valoare”.Aprecierea lucrurilor cu criterii imanente dă laiveală subestimarea adevăratului sens al vieţii, iaraceastă subestimare ia proporţii tragice când omul,deşi cunoaşte viaţa veşnică, este nepăsător faţă deea şi rămâne de voie prizonier celei trecatoare.

Lorena Gordea, cls. a XII‐a F

Bibliografie: Georgios Mantzaridis, Morala creştină,Ed. Bizantina, 2006

http://www.crestinortodox.ro/morala/sensul‐vietii


MMuugguurrii

26

PPaassiiuunn ii

De ce iubim fotografia?

TUDOR DACIAN este elev în clasa a XI‐aC, profil matematică‐ informatică, intensivinformatică. Deşi este pasionat de fotografie nua prea fost interesat să participe la concursurisau alte evenimente extraşcolare care să‐i punăîn valoare talentul. Asta până anul şcolartrecut, când s‐a implicat într‐un proiect alAsociaţiei de voluntariat STEA pe temaprevenţiei consumului de droguri.

Proiectul a inclus şi un curs de fotografieorganizat de CPECA‐ "Faţă‐n faţă cu drogurile",alături de alţi elevi ai colegiului nostruFinalitatea acestui curs a constat în editareaunui calendar tematic şi într‐o expoziţie alcărei vernisaj a avut loc în holul Filarmonicii destat şi la care au participat, printre alţii,reprezentanţi ai Consiliului local, ai CPECA, aiAsociaţiei STEA.

Apoi expoziţia s‐a mutat rând pe rând în maimulte şcoli sătmărene, încercând să transmităadolescenţilor un semnal de alarmă în cepriveşte riscul consumului de droguri, dar şi unmesaj pozitiv despre alternativele de petrecerea timpului liber în mod constructiv. Tot de anultrecut, 2011, Tudor este membru al AsociaţieiPRISMA a artiştilor fotografi sătmăreni.

„Pasiunea mea pentru fotografie a început de lao vârstă fragedă, de 10‐11 ani. Îl vedeam petatăl meu cum venea acasă de la nunţi, şi nearăta pozele făcute. Stăteam, nu ziceam nimic,

MMuugguurrii

27

PPaassiiuunn ii

dar în gândul meu, undeva departe, vroiam cuorice preţ să văd şi eu cum e să faci ofotografie, cum e sentimentul să vadă cinevao fotografie şi să te felicite.

Aşa că, mai timid, mai cu tupeu, pe la13 ani, am luat aparatul în mână şi amînceput să fac poze. Primul meu aparat a fostun Sony DSC‐R1, cu care tatăl meu mergea lanunţi. Tot mă jucam cu el prin casă şi peafară. E de precizat că doar pe M trăgeam,asta fiind o condiţie impusă de tata. El ziceaatunci, şi chiar şi acum, că sindromul"pătrăţelului verde" este o mare prostie.

Şi aşa, încet încet, pe la vârsta de 14ani, a văzut şi tata că îmi place, şi ce s‐agândit? Să mă ducă şi pe mine la o nuntă.Stăteam pe terasă la Viile Satu Mare şi la unmoment dat îmi zice: "Vii cu mine la nuntăsâmbătă?".

Era o nuntă mică, de vreo 60 depersoane, la un restaurant mic din oraş.Normal că am acceptat. Cu puţine emoţii atrecut prima nuntă, iar de atunci pot să spuncă am acumulat o experienţă cât de câtbogată, numărul nunţilor fiind peste 100.

Fotografia ca şi artă am experimentat‐odestul de puţin, din cauza faptului că eramocupat cu albume pentru nuntă, şi alteprobleme. Timpul alocat fotografiei era oripentru sedinţe foto ori pentru retuşuri in Ps.Probabil că la un moment dat voi aprofunda şimai mult fotografia artistică, momentamaxându‐mă pe cea "comercială", de nuntă.Aceasta este povestea mea, şi sper că v‐aplăcut!”

prof. Florica Suciu

MMuugguurrii

28

EEdduuccaațțiiee nnoonnffoorrmmaallăă

Turneul în Franţa al corului„Adagio”

Am pornit într‐o dimineaţă mohorâtă de vară,dar cu sufletele însorite, deoarece erambucuroase că în acest turneu vom încântaEuropa cu cântecele noastre.Chiar dacă la plecare am avut parte de ploaie,am fost încrezătoare că vom prinde o vremeîncântătoare, şi aşa a şi fost!Prima staţionare a fost în Viena. Aici am trecutpe lângă primărie, unde vara este cinematografîn aer liber, am vizitat palatul Hofburg,catedrala Sf. Ştefan, iar a doua zi ne‐amrelaxat în parcul Prater, apoi am vizitatShonbrunn‐ul cu parcul său încântător şi ne‐amfăcut numeroase fotografii în faţa Fântânii luiNeptun. Pe drum spre Innsbruck ne‐am oprit înSalzburg să vizităm casa natală a mareluimuzician Mozart. După ce am vizitat Innsbruck‐ul am trecut şi prin Geneva, unde am zăbovitpuţin pentru a vizita oraşul.

În cele din urmă, în a treia zi am ajuns şi înFranţa, la Valence, unde am fost aşteptaţi cubraţele deschise de către gazde care urmau săne fie familii pentru şase zile. Aici am avutcinci concerte în mai multe localităţi, precumBourdeaux, Saint Felicien, Valence, Chabeuil şiToulaud, unde am fost extrem de apreciatepentru talentul nostru, iar în ultima seară, lasfârşitul concertului, francezii ne‐au dăruitfiecăreia câte un trandafir ca semn derecunoştinţă. La despărţire le‐am oferit

gazdelor un mic suvenir românesc. Dupădespărţirea de familii, ne‐am îndreptat spreCannes, unde ne‐am minunat de luxul oraşului ,iar apoi ne‐am oprit să ne bronzăm şi să facem obaie în Mediterană.După un somn binevenit, ampornit la drum înspre Italia, la Verona unde amvizitat balconul Julietei şi am trecut pe lângăamfiteatrul roman. Mergând mai departe, amajuns şi în frumoasa Veneţie, unde am hoinăritprin oraş şi am admirat capodoperelearhitecturale şi faimoasele gondole, urmând caa doua zi să pornim iar la drum. Ultima noastrăoprire a fost în Ungaria, la Zala, unde ne‐ampetrecut ziua cântând, iar apoi distrându‐ne cadupă fiecare concert.Acesta a fost turneul nostru din vara lui 2011 şilocurile pe care le‐am vizitat.’’Gaşca’’ care a hoinărit prin Europa a fostformată din domnii profesori Ileana şi IoanPetrovici, împreună cu elevele: AlexuţanAlexandra, Borzaş Bianca, Contiş Anca, MureşanRaluca, Terebeş Adelina,Turda Lavinia,VladIoana şi din foste absolvente ale liceului nostru.

Adelina Terebeş, Clasa a X‐a G

MMuugguurrii

29

Acest turneu se înscrie întro serie de activități

preconizate să se desfășoare prin parteneriatul pe

care școala noastră îl are cu Asociația Trait d'union

ValenceSatu Mare înființată anul trecut de colegii

noștri francezi cu scopul de a susține financiar și

moral colaborarea cu instituțiile de educație și nu

numai din județul Satu Mare. Vă prezentăm mai jos

ecoul pe care la avut turneul corului Adagio în

Valence, așa cum a fost el descris în buletinul

informativ al asociației franceze.

prof. Florica Suciu

Echos de l’association Trait d’unionValence‐Satu Mare sur les concertssoutenus par la chorale Adagio

août 2011

Trait d’union Valence‐Satu Mare 11 rue de laForêt 26000 VALENCE 04 75 42 00 63En juillet, nous avons accueilli pour unesemaine la chorale Adagio en concertspartagés avec Croc’cadence, chorale deChabeuil, le choeur universitaire de Valence,Ardéchants, chorale de Lamastre et A.D.E.L.Achorale d’Alixan.

Valence, 4 juillet parking Latour Maubourg *

Ces concerts, avec leurs moments de grâce,ont touché un public nombreux et chaleureux.Progressivement, la fatigue du voyage en cardepuis Satu Mare s’effaçant, l’intensité estallée croissant au fil de la semaine, emportantl’enthousiasme, à l’église de Chabeuil parexemple.

Concert au temple de Bourdeaux, 5 juillet *La formule de concerts partagés a permis descontacts entre chefs de choeur : Ioan Petrovicia pu ainsi échanger avec Benoît Barret et DanielPagliardini et lancer à chaque choralerencontrée une invitation à participer en 2012au festival Samfest de Satu Mare.

Concert du 8 juillet Eglise de Chabeuil *Nous voudrions remercier d’abord toutes leschorales françaises qui se sont impliquées dansle projet, ont hébergé des choristes roumaineset préparé un moment convivial pour prolongerles concerts. Celui de Valence laissera dessouvenirs mémorables par les trombes d’eau quil’ont inauguré. A Chabeuil, Adagio etCroc’cadence semblaient ne plus pouvoirs’arrêter de chanter…Notre souhait le plus cher est naturellementque les contacts établis en juillet puissent sepoursuivre.


MMuugguurrii

30


Valence Chapelle des Capucins 7 juillet *D. Pagliardini, Ioan et Ileana Petrovici

Merci également aux municipalités pourl’accueil qu’elles ont su réserver à nos hôtesroumains ; partout ils ont pu se sentir entourésd’une réconfortante sympathie, choseessentielle tant ils sont préoccupés par l’imagede leur pays en Europe. A Saint‐Félicien lerepas offert aux deux chorales avant leconcert, à Toulaud l’apéritif servi par les élussont des gestes auxquels nous avons tous étésensibles.

Repas en plein air, Saint‐Félicien (07) 6 juillet

Accueil à la mairie de Valence, jeudi 7 juillet *

Vu le rythme de la semaine, nous avons, à lademande de I. Petrovici, annulé les visitesinitialement prévues, notamment celle deValence. Cependant quelques rencontres ont puavoir lieu : au temple de Bourdeaux l’ancienpasteur a pu donner quelques explications àpropos du protestantisme ; à Chabeuil lachorale Adagio, après l’accueil en mairie, aparcouru la vieille ville sous la houlette del’ancien maire, M. Portal.

Les membres de l’association ont étéimpliqués de mille manières au cours de lasemaine, tant pour l’hébergement que pour lestransports, le ravitaillement et les repas dusoir, les photos, la presse, l’accueil du publicet… les concerts.Nous ne sommes pas des professionnels, loin delà! et nous avons beaucoup appris. Tous, nousavons eu le sentiment que l’accueil d’Adagiocorrespondait exactement dans son esprit avecles buts de l’association.Ne doutons pas que ce projet d’échanges entreles agglomérations de Valence et de Satu Maresuscitera ici et en Roumanie d’autres idées derencontres.

MMuugguurrii

31

ALIMENTAŢIE SĂNĂTOASĂ ŞI SPORT:UN STIL DE VIAŢĂ SĂNĂTOS PENTRU

ADOLESCENŢI

Proiect finanţat din fonduri acordate de cătreGuvernul Norvegiei prin intermediulProgramului Norvegian de Cooperare pentrucreştere economică şi dezvoltare sustenabilăîn România.E‐mail: office@comunitate‐sanatoasa.ms.roURL: www.comunitate‐sanatoasa.ms.ro

BENEFICIAR:COLEGIUL NAŢIONAL “IOAN SLAVICI” SATUMARE

DURATA PROIECTULUIAprilie 2011 – Iunie 2013

ECHIPA DE PROIECT:• PROF. RAMONA VAGNER‐ COORDONATOR• PROF. DANIELA ROGOJAN• PROF. FLORICA SUCIU

PARTENERI• Direcţia pentru Sănătate Publică Satu

Mare• Inspectoratul Şcolar Judeţean Satu Mare

• Centrul de Prevenire, Evaluare şiConsiliere Antidrog Satu Mare

• Şcoala Generală Grigore Moisil Satu Mare• Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 2,

Satu Mare• Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă,

Satu Mare• Colegiul Naţional “Kolcsey Ferenc”, Satu

Mare

ARGUMENT• creşterea alarmantă la nivel naţional a

persoanelor diagnosticate cu diabet şi cu excesponderal sau obezitate ;

• reducerea orelor de sport din programaşcolară;

• la nivelul Colegiului Naţional “Ioan Slavici” ‐cresterea numărului de fumători, creştereanumărului de elevi supraponderali, în specialfete (14‐16 ani);

• alimentaţie nesănătoasă‐ consumul dealimente tip fast‐food şi băuturi dulci;

• stil de viaţă nesănătos, sedentar.

SCOPUL:ADOPTAREA UNUI COMPORTAMENT SĂNĂTOSPRIN:

• 1. mişcare zilnică susţinută‐ 60 de min/ zi;• 2. consumul prioritar de apă, în detrimental

băuturilor dulci carbogazoase;• 3. consum de legume şi fructe proaspete;• 4. consumul zilnic al micului dejun;

• 5. reducerea fumatului sau chiarrenunţarea la fumat.

OBIECTIVE MĂSURABILE:• creşterea cu 20% a elevilor care fac

mişcare zilnică susţinută,• cresterea cu 40% a elevilor care consumă

prioritar apă;• cresterea cu 50% a elevilor care consumă

legume şi fructe proaspete;• cresterea cu 50% a elevilor care consumă

zilnic micul dejun;• reducerea cu 50% a fumatului.

REZULTATE ANTICIPATE/AŞTEPTATE:

• creşterea cu 20% a elevilor care facmişcare zilnică susţinută,

• cresterea cu 40% a elevilor care consumăprioritar apă;

• cresterea cu 50% a elevilor care consumălegume şi fructe proaspete;

• cresterea cu 50% a elevilor care consumăzilnic micul dejun;


MMuugguurrii

32


• reducerea cu 50% a fumatului.

Pe parcursul activităţilor din proiect, neaşteptăm să obţinem şi următoarele produse

finale:• filmuleţe educative realizate de Clubul de

film al şcolii ;• expoziţie finală de fotografii realizate pe

parcursul proiectului;• secţiune specială pe site‐ul şcolii;• ghid de alimentaţie sănătoasă (broşură cu

meniuri simple, dar sănătoase);• fişe individuale de consemnare în care să

se evidenţieze consumul zilnic de alimentesănătoase şi de apă.

GRUP ŢINTĂ:Principal:

• 15 preşcolari cu vârste cuprinse între 3‐5ani;

• 25 elevi cu nevoi speciale cu vârste între11‐14 ani;

• Toţi elevii colegiului (11‐19 ani), în special97 elevi din clasele de gimnaziu cu vârste între11‐14 ani şi 200 elevi din clasele de liceu(dintre care 4 clase de profil pedagogic) cuvârste între 14‐19 ani;Secundar: parinţi, profesori, comunitate, mass‐media.

ACTIVITĂŢILE PROIECTULUI:• Activităţi sportive săptămânale organizate

de Clubul sportiv CNIS;• Participarea la competiţii sportive;• Monitorizarea indicilor de creştere a levilor

prin măsurători antropometrice bianuale;• Work‐shop‐uri trimestriale organizate la

orele de dirigenţie cu reprezentanţii DSP şiCPECA;

• Sesiuni semestriale de informare a elevilorcu privire la o alimentaţie sănătoasă şi laimportanţa activităţilor fizice zilnice, realizatede medicul şcolii în colaborare cu cadreledidactice şi cu reprezentanţii CPECA şi DSP;

• Monitorizarea gradului de adoptare acomportamentelor sănătoase la grupul ţintă;

• Vizite şi excursii tematice;• Filme educative realizate de către clubul de

film “Clumsy‐club”;• Expoziţie de fotografii;• Broşura de reţete culinare.



MMuugguurrii

33

Balul Bobocilor

Am stat de vorbă cu zeii… Cum aşa?Simplu: elevi ai claselor a XI‐a C, a XI‐a D, a XI‐a E şi nu în ultimul rând a XI‐a G, cu ajutoruldoamnelor profesoare Ionela Racolţa şi RamonaVagner, au adus Olimpul printre pământeni, încadrul Balului Bobocilor desfăşurat în data de18 noiembrie 2011, în clubul Insomnia.Bobocii noştri au defilat în minunatele lorţinute, în chip de zeităţi ale Greciei Antice. Ne‐au încântat de asemenea cu ţinutele de zi şicele de seară. Am descoperit că până şi zeii auhobby‐uri, iubesc muzica, sportul, teatrul,visează la persoana ideală, un Făt‐Frumosfermecător, atletic, o Ileana Cosânzeana cusimţul umorului. Întrebările jucăuşe – probasurpriză – au adus o notă de haz acesteiconfruntări, reducând emoţiile concurenţilor.

Nici proba de dans nu a lipsit, micilenoastre zeităţi dovedindu‐şi aptitudinile peritmuri de rock’n’roll, drum’n’bass, house şialtele.

Cei de la Loga Dance au fost de‐a dreptulsuperbi, performanţa acestora fiind denecontestat. Tot în această atmosferă dansantăşi‐au făcut apariţia câţiva membri ai trupei dedans No Name Crew : Diana Terk, Saadi Terk şiPop Gabor. Nu putem omite faptul că Saadi şiDiana sunt elevi ai colegiului nostru. E bine deştiut că se află printre noi atâţia elevi talentaţi.Şi paşii de dans ne duc încetişor la muzică.Invitata serii a fost Paula Raţ, cu un mini recitalcuprinzând patru piese din repertoriul

internaţional, alături de colegele noastre :Lavinia Turda, Karmina Pop şi Lorena Copil.Întreaga seară a fost cuprinsă de magie, dans,muzică şi multă bună dispoziţie.

Elevii Carina Dunca şi Raul Cardoş au fostdesemnaţi câştigătorii marii confruntări dinOlimp, fiind urmaţi de Andreea Megyesi şi TudorBuzea pe locul doi, iar pe locul trei s‐a situatperechea Bianca Roatiş ‐ Marian Lantoş.Acestora le‐au urmat Bolba Cristina şi SzaboPatrik, care au obţinut şi titlul de Miss,respectiv Mister Popularitate, Cărăuşan Cristinaşi Roland Şipoş şi Stanci Romina şi Viorel Sztan.Atmosfera s‐a menţinut şi după terminareaconcursului, întreţinută fiind de DJ Yang.

Îi felicităm pe toţi cei implicaţi în acesteveniment, pentru buna pricepere de care audat dovadă!

Lorena Copil, clasa a XI‐a D


MMuugguurrii

34


De pe locul din faţă

28 octombrie, ora 7:15 dimineaţa. Într‐un taxi care gonea nebuneşte pe străzi măaflam eu, cu inima cât un purice, gândindu‐mă: Am întârziat din nou. După aproximativ 10minute, taxiul de un galben puternic a parcatîn faţa unui autocar în care toată lumea seîntreba dacă mai am de gând să vin în excursiade vis care ne fusese promisă: trei zile în zonaoraşului Alba Iulia, cu cazare la o mănăstireaşezată într‐un peisaj de poveste‐ Râmeţ,alături de profesorii noştri Ovidiu Fărcaş şiLaura Pereş. Cobor din taxi şi mă îndreptgrăbită spre autocar. În graba mea mă împiedicde treptele acestuia şi cineva mă ajută să măstabilizez. Cu obrajii arzându‐mi, ridic privireaîn cautarea unui loc în partea din spate aautocarului, dar o voce mică îmi spune cătoate au fost deja ocupate, aşa că mă aşez,uşor dezamăgită, pe singurul loc rămas liber‐cel din primul rând. Mai întorc o dată privirea,dar nu în semn de regret, ci pentru a observazecile de perechi de ochi în care se observanerăbdarea şi entuziasmul. Însă cearcanele dinjurul ochilor celor ce pornesc în excursie, îmispun şi ele că, în curând, liniştea va lua loculagitaţiei.

După câteva ore, un glas, venit parcădin altă lume, îmi risipeşte ultimele imagini aleunui vis ce părea să fi durat o eternitate.Vocea aparţine profesorului nostru de religie,care ne anunţă că prima oprire va avea loc încâteva minute la salina din Turda. După ce ne

îmbrăcăm cu toate hainele groase de caredispunem, ne îndreptăm uşor amorţiţi spreintrarea din spate a salinei. Deschidem timiziuşa, din spatele căreia un aer stătut şi rece neizbeşte trupurile fragile. Un ghid apare denicăieri şi ne face cunoştinţă cu sălile dinpartea superioară a ocnei, printre care şi salaecourilor, unde fiecare vrea să‐şi demonstrezetalentul vocal.

Suntem apoi lăsaţi să ne plimbăm dupavoia noastră prin acel loc atât de modern şi deminunat. Cei mai mulţi, tremurând de frig, auales să ocupe băncile din lemn, însă cei maicurajoşi nu s‐au dat în lături de la o plimbare cubarca sau cu roata, care aşteptau nerăbdatoaresă fie puse în mişcare. Dar iată că aceastăprimă oprire se încheie şi ne întoarcemzgribuliţi în autocar. Spiritul de aventură neeste alimentat de urmatoarea staţionare, ceade la mănăstirea Dumbrava, unde asistăm laslujba care ne aduce pacea de care aveamatâta nevoie, după care facem poze în micul,dar cochetul parc din faţa mănăstirii. Urmeazăapoi un drum de aproximativ o oră până laAiud, unde vizităm groapa comună a celor careau murit în temniţă. Sentimentul care necuprinde este unul de profund respect, mai alescând auzim o parte dintre atrocităţile la careerau supuşi deţinuţii în perioada regimuluicomunist.

Totuşi, reintrând în autocar, tristeţea seevaporă, de parcă nu ne‐ar fi invadat nicicând,căci sentimentul de nerăbdare reîncolţeştecând ne gândim că, peste puţin timp, vom

MMuugguurrii

35

cunoaşte zona în care e aşezată mănăstireaRâmeţ. Maşina se opreşte, iar noi suntemîmpărţiţi în două grupuri, căci mănăstirea nudispune de suficiente camere pentru noi toţi.Coborâm pentru a patra şi ultima oară dinautocar, iar seara ce se lasă uşor ne întâmpinăcu un peisaj nesperat de frumos, atât defrumos încât nuputeam să‐mi iau ochii de la el.Doar gândul la drumul pe care îl vom parcurgepe jos, sub greutatea bagajelor, m‐a facut sămă desprind încet de munţii înalţi ce vroiauparcă să îmi spună povestea lor. Căci da, eumă aflam în grupul care nu avea să înnoptezela mănăstire.

Seara a curs cu o repeziciuneneaşteptată, încât mare ne‐a fost mirareacând ceasurile indicau ora 4 dimineaţa. Ne‐amîngrămădit atunci toţi în pat, ştiind că alarmava suna în doar cateva ore. Astfel, sâmbată laora 8:oo, mă aflam din nou în autocar, de dataaceasta destinaţia fiind Alba Iulia. Am ajuns înscurt timp, şi primul lucru pe care l‐am văzutîn acea zi ce promitea multe peripeţii, a fostschimbarea gărzii: am văzut militari defilândcu paşi mari pe ritmuri de tobă şi alţii caretreceau călare, şi totul m‐a făcut să măimaginez ca fiind o domniţă din poveştile pecare mi le citea bunica în vremea copilărieimele. După masa de prânz am colindat timp dedouă ore oraşul, ceea ce ne‐a făcut să uitămde oboseala datorată nesomnului din noapteaprecedentă. Timpul s‐a scurs mult prea repedeîn acel oraş căci, în scurt timp, ne vedeam îndrum spre locul de cazare. Dar ziua nu avea săse sfârşească încă. Pe la ora 17:00 are loc odrumeţie care ne pune tuturor sângele înmişcare. Mă bucur că am din nou ocazia săgust din nepamântescul peisaj pe care îldăruiesc entuziastă şi aparatului defotografiat. Lăsarea serii ne aduce, odată cuea, şi sentimentul religios. Luăm parte laslujba maicuţelor de la mănăstire, caredurează până aproape de ora 23:00. Cu paşimici ne întoarcem spre camerele noastre, undeoboseala îşi spune cuvântul, iar noi adormimchiar mai devreme decât ne doream.

Cea de‐a treia şi totodată ultima zi ne

găseşte vioi şi zâmbitori. După împachetareabagajelor, grăbim paşii spre mănăstire, unde omaică binevoitoare ne povesteşte fragmentedin istoria locului. Cei mai dornici decunoaştere au posibilitatea să achizitionezemici cărţi unde pot afla amănunte în plusdespre Râmeţ. Timpul se scurge mult prearepede si ne vedem nevoiţi să ne luăm rămasbun de la cei care ne‐au găzduit în cele treizile. Autocarul ne promite însă o ultimă oprire,cea de la mall‐ ul din Cluj. Aici luăm,bineînţeles, prânzul şi trecem în revistămagazinele, ale căror articole ne fac cu ochiul.Dar iată că şi această vizită ia sfârşit şi nevedem din nou aşezaţi la locurile noastre, înautocarul pe care de acum îl considerăm celmai important martor tacit al acestor zileîncântătoare.

E târziu. Cineva dă tonul unui cântec, şivoci se aud apoi de peste tot din jurul meu.Întorc privirea, şi văd iar zecile de perechi deochi. Doar că, de data aceasta, nu citesc în einici nerăbdare, nici entuziasm, ci bucuria că auajuns să vadă în doar trei zile, toate aceleminunăţii. Îmi întorc privirea, şi în faţa meazăresc parbrizul imens care pare că cuprinde înel lumea întreagă. Brusc, îmi pare bine că îndimineaţă de 28 octombrie am fost ultima carea ajuns la autocar căci, cine a mai văzut atâteapeisaje splendide printr‐un geam atât de mare?Poate doar şoferul...

Veronica Pop, clasa a XI‐a D


MMuugguurrii

36

II nntteerrvviiuurrii nneeccoonnvveennțțiioonnaallee

Interviuri neconvenţionale cuprofesorii noştri

Prof. Martin Constantin‐director

1. Aţi chiulit vreodată de la şcoală? V‐amustrat conştiinţa pentru acel moment?

Sigur că am chiulit! Conştiinţa nu m‐amustrat, mai periculos era cu dirigintele şitata. La 10 absenţe numărate eram eliminat.La 30 exmatriculat!!

2. Dacă aţi avea un copil de vârsta liceului, dece i‐aţi recomanda colegiul Slavici mai multdecât alte licee din oraş?

Pentru că în topul liceelor, C.N.I este peprimul loc în judeţ (la distanţă faţă de restul),pentru că la noi este mai multă disciplină, selucrează mai mult şi noi nu suntem un liceu de„fiţe”.

3. Vă putem pune o întrebare personală,amuzantă, dar inocentă? Cum cucereaţi feteleîn vremea adolescenţei?

Problema cu fetele era importantă pentrunoi. Le duceam la cinematograf, la competiţiisportive (făceam atletism), în parc etc.

Prof. Alina Dragoş

1. Aţi avut vreodată probleme cu profesoriicând eraţi elevă?

Aici n‐am să‐ţi spun ceea ce vrei să auzi. Îţivoi povesti, în schimb, despre profesoriextraordinari; unii, aş zice, providenţiali, caremi‐au marcat destinul, determinându‐mă săaleg această meserie (atât in liceu, cât si înfacultate). Şi despre profesori, oameni simpli,dar de care m‐am ataşat, cu care păstrez şi azi

legătura. Şi da, dacă vrei să auzi, a existat oprofesoară care m‐a numit ani de zile „fetiţa dinprovincie”, eu fiind singura nascută la ţară dinclasă. Dar am iertat‐o de mult, şi pentru asta, şipentru că, oră de oră, îmi studia situaţianotelor, întrebandu‐mă: „Cum se face ca ai luat10 la biologie?” etc. Şi am extras morala: amştiut de atunci ca nu voi face niciodatădiferenţe nedrepte între elevii mei.

2. Spuneţi‐ne ceva neobişnuit şi secret care văcaracterizează ( vise utopice, tabieturi, porecle,preocupări bizare )

Mă caracterizează lucruri obişnuite: îmi iubescfamilia, iubesc soarele, natura, aerulprimăvăratic. Poate că neobişnuit e felul în careiubesc, cu devotament si daruire totală. Şiiubesc în general copiii, chiar de când eram euînsămi un copil, cu atât mai mult acum, când euam fost binecuvantată, devenind astfel mamă.Mă încarcă cu energie pozitivă orice zâmbet,orice vorbă caldă, mai ales că suntimpresionabilă, sensibilă (‐uite un secret: deaceea fug de certuri!). Şi încă unul, dacă vrei săgolesc tolba: mi‐e teamă de câini, chiar şi de ceide talie mică (da, o experienţă din copilărie).În utopii nu cred; le consider seducătoare doar

în prozele lui Kalfa; altfel sunt o fire realistă,sobră, şi visele idealiste s‐au limitat la perioadacopilariei când eram ferm convinsă că, dacăalerg tare de pe vârful unui munte, voi reuşi săzbor...

Iar de tabieturi fug ca de ciumă; aş vrea săevit, pe cât se poate, stereotipurile, să nufuncţionez ca un automat, să le pot rezerva şisurprize celor dragi. Oricum, ei ştiu să mă„citească”.

Prof. Irina Florea

1. Există un loc în Univers care vi se pareseducător?

Tot Universul e seducator, e ca o picturăuriaşă. Însă tot pe Pământ se află cele maiminunate locuri. Nu mă pot decide.

MMuugguurrii

37

2. Povestiţi‐ne o întâmplare amuzantă dinviaţa de profesor.

Eram în primul an de practică pedagogică,cu fetele la şcoala Grigore Moisil. Şi caprofesor metodist, m‐am aşezat în spateleclasei, pe scaunul desemnat. Când a începutora de desen, învăţătoarea m‐a luat la rost cănu‐mi ajut colegele să toarne apă în pahare.Credea că sunt practicantă. M‐am ridicat şi m‐am pus pe treabă, confuză (nu prea ştiam cuce se mănâncă practica pedagogică), pânăcând o elevă i‐a spus doamnei învăţătoare căeu eram profesoara metodistă.

3. O culoare, o carte sau floarea preferată.

O culoare... nu mă pot decide. Toate! Şiamestecă‐le! O carte... Bulgakov: Maestrul şiMargareta, apoi seria Harry Potter, Twilight,Singur pe lume, Ultima noapte de dragoste...,Atonement... O floare? Narcisa.

4. V‐a placut şcoala ca elevă?

Da, mi‐a plăcut şcoala, deşi nu eramstrălucită. Am excelat la unele materii şi m‐amtârât la altele (MATE).

Prof. Simona Păcurar

1. Cand v‐aţi îndragostit pentru prima dată?

Până la 17 ani, nu pot spune că am fostîndrăgostită , poate doar mici atracţii.

2. Povestiţi‐ne o întâmplare amuzantă dincopilărie.

Ţin minte că odată, de 1 aprilie, am pus ceasulcu o oră înapoi şi l‐am trimis pe tata astfel cuo oră mai repede la servici.

3. Ce doreaţi să deveniţi când eraţi mică?

Când eram mică la această întrebarerăspundeam în funcţie de perioadă. Un timp amvrut să fiu medic veterinar, deoarece îmiplăceau mult animalele. Apoi voiam să mă faccriminalist, medic, căutător de comori,magician, iluzionist... de obicei filmele eraucele care mă influenţau.

Prof. Ovidiu Fărcaş

1. V‐aţi gândit vreodată să îmbraţişaţi viaţamonahală?

Dacă mi‐a trecut prin cap sa mă fac călugăr...Pot să spun că da... însă pentru a fi călugărtrebuie să fii călugăr înainte de a fi îmbrăţişatviaţa monahală; respectiv înainte de a fi depusjurămintele monahale. Or eu, cu toatădragostea, n‐am reuşit să mă ridic la unasemenea nivel de viaţă duhovnicească. A fostîn vremea studenţiei mele, pe când contactelecu mediul monahal erau mai profunde, pe cândîmi petreceam revelioanele pe la mănăstiri...curând însă aveam să‐mi descopăr mareadragoste: activitatea la catedră. Copiii. Acumsunt fericit: am doi copii şi pe lângă ei altecâteva sute. Împreună, cu toţii alcătuiescmănăstirea mea, în care zi de zi ating cerul: înochii lor, în setea de cunoaştere, în inocenţa şiconsideraţia lor.

2. Dacă aţi putea deveni invizibil pentru o zi, ceaţi alege să faceţi şi de ce?

Dacă aş fi invizibil... n‐aş fi încântat. Arînsemna să fiu singur. Să nu comunic. Fărăcelălalt, invizibilitatea în general nu ar aveavaloare. Dar, ca să intru în jocul tău, aş preferasă fiu invizibil în compania baieţelului meu, lagrădiniţă. Să mă conving şi eu de ceea ce audzilnic: am fost cuminte, am mâncat totul şi amdormit singur.

Veronica Pop, cls. a XI‐a D

II nntteerrvviiuurrii nneeccoonnvveennțțiioonnaallee

MMuugguurrii

38

Cel mai frumos discurs ‐ Steve Jobs

Cine dintre internauţi nu a auzit oarede Steve Jobs, unul din cofondatorii Apple?Moartea lui, la începutul lui octombrie 2011, aîntristat o întreagă lume şi a suscitatcuriozitatea faţă de viaţa sa, de modul său dea gândi şi de a acţiona El reprezintă nu doarun simbol al succesului, al visului american, unself made man admirat şi respectat, ci maiales un vizionar care a revoluţionat tehnologiasecolului XX.

Mai jos vă oferim transcrierea discursuluirostit de Steve Jobs, la 12 iunie 2005, laceremonia de absolvire a studenţilorUniversităţii Stanford, discurs care oferă unelerăspunsuri în ce priveşte destinul său deexcepţie şi care, în egală măsură,ne îndeamnăla meditaţie pe fiecare dintre noi…

„Sunt onorat să fiu cu voi astăzi, înziua plecării voastre de la una dintre cele maibune universităţi din lume. Eu n‐am absolvitniciodată facultatea. Ca să fiu sincer, acum emomentul în care m‐am apropiat cel mai multde o absolvire. Şi vreau să vă spun astăzi trei

PPeerrssoonnaall ii ttăățții ,, eexxeemmppllee,, mmooddeellee

poveşti din viaţa mea. Atât. Nu cuvinte mari.Doar trei poveşti. Prima poveste este despre unirea unor puncte.Am renunţat la Facultatea Reed după doar 6luni, dar am stat aproape de facultate pentruîncă 18 luni înainte să o părăsesc definitiv. Dece am renunţat? Totul a început înainte ca eu sămă fi născut. Mama mea biologică era tânără,absolventă necăsătorită de liceu, aşa că s‐ahotărât să mă dea spre adopţie. Şi a simţitfoarte tare nevoia să mă încredinţeze unorabsolvenţi de facultate, aşa încât lucrurilepăreau stabilite dinainte pentru mine să fiuadoptat de un avocat şi de soţia lui. Numai căatunci când am apărut pe lume, ei s‐aurăzgândit şi au considerat că‐şi doresc o fetiţă.Aşa că părinţii mei, care erau pe o listă deaşteptare, au primit un telefon în mijloculnopţii prin care erau întrebaţi dacă doresc săadopte un băieţel. Mama mea biologică a aflatmai târziu că mama adoptivă nu absolviseniciodată facultatea şi că tatăl meu adoptiv nuabsolvise liceul,aşa că a refuzat să semnezeactele de adopţie. S‐a răzgândit doar câtevaluni mai târziu, când părinţii mei adoptivi i‐aupromis că o sa mă trimită la facultate.

Şi, 17 ani mai târziu, chiar m‐au trimis.Dar am ales în mod naiv o facultate care eraaproape la fel de scumpă ca şi Stanford şi toateeconomiile părinţilor mei s‐au evaporat pe platastudiilor mele. După 6 luni, n‐am mai văzutvaloare în acele studii. N‐aveam nicio ideedespre ce să fac cu viaţa mea si nicio ideedespre cum m‐ar putea ajuta facultatea înviaţă. Şi m‐am văzut la facultate, cheltuind toţibanii pe care părinţii mei îi strânseseră în toatăviaţa lor. Aşa că m‐am hotărât să renunţ si saam încredere că până la urmă toate lucrurile sevor dovedi a fi ok. Eram cam speriat la aceavreme, dar, privind înapoi îmi dau seama ca afost una dintre cele mai bune decizii pe care le‐am luat în toată viaţa mea. Minutul în care amrenunţat m‐a ajutat să nu mai merg la cursurilecare nu mă interesau şi să merg la cele care mise păreau utile.

N‐a fost chiar totul romantic. N‐aveam ocameră în care să dorm, aşa că dormeam pe

MMuugguurrii

39

podeaua camerelor prietenilor. Am returnatsticle de Cola pentru cei 5 cenţi pe care îiprimeai pentru fiecare sticlă. Şi am mers înfiecare duminică seara cei 7 kilometri până înpartea cealaltă a oraşului, doar pentru abeneficia de o masă gratuită la Templul HareKrishna. Mi‐a plăcut la nebunie.Şi toatelucrurile acelea care mi‐au stârnit curiozitateaşi intuiţia s‐au dovedit a fi nepreţuite in viitor.Să vă dau un exemplu: Facultatea Reed avea laacea vreme cel mai bun curs de caligrafie dinSUA. În tot campusul, orice poster, orice titluşi orice indicator erau superb caligrafiate.Pentru ca renunţasem şi nu mai eram obligat sămerg la cursurile normale, am decis să merg lacursul de caligrafie şi să învăţ cum să scriufrumos. Am învăţat despre tipurile de fonturi,despre varierea cantităţii de spaţiu dintre maimulte combinaţii de litere, despre ce facecaligrafia să fie o artă. Era frumos, demn deţinut minte, subtil artistic într‐un mod în careştiinţa nu poate explica. Şi am găsit acest lucrufascinant.

Bineînţeles că, la acea vreme, cursul însine nu avea niciun fel de aplicaţie practică înviaţa mea. Dar 10 ani mai târziu, când amdezvoltat primul Macintosh, mi‐am amintittoate acele lucruri. Şi le‐am integrat în Mac. Afost primul computer care a folosit fonturi

extraordinare. Dacă n‐aş fi renunţat la celelaltecursuri şi dacă nu as fi avut astfel timp sa mergla cursul de caligrafie, Mac‐ul n‐ar fi avutniciodată mai multe tipuri de fonturi si un scrisatât de bine proporţionat. Şi din moment ceWindows doar a copiat Mac‐ul, e foarte probabilca niciun fel de computer să nu fi avut astfel defonturi.

Dacă n‐aş fi făcut niciodată cursul decaligrafie, poate computerele personale n‐ar fiavut fonturi atât de frumoase ca acum.Bineînţeles că la acel moment, tânăr fiind, eraimposibil să unesc punctele. Dar câţiva ani maitârziu, imaginea a fost cu mult mai clară.Aşa că nu poţi uni punctele dacă priveşti inviitor. Poţi să le uneşti doar dacă te uiţi înapoiîn viaţa ta. Trebuie doar să ai încredere căpunctele se vor uni cumva în viitor. Trebuie săai încredere în ceva ‐ instinctul tău, destinultău, viaţa ta, karma, orice altceva. Abordareaasta nu m‐a lăsat niciodată baltă şi a făcutdiferenţa în toată viaţa mea.A doua poveste este despre dragoste şi pierderi.

Am fost norocos sa aflu ce îmi place săfac tânăr fiind. Woz (Steve Wozniak) şi cu mineam început povestea Apple în garajul părinţilormei când aveam 20 de ani. Am muncit din greuşi în 10 ani Apple a ajuns să crească de la ungaraj in care munceam noi doi la o companiecare valora 2 miliarde de dolari si avea 4.000 deangajaţi. Tocmai ne lansasem cea mai nouăcreaţie (computerul Macintosh), iar eu tocmaiîmplineam 30 de ani. Apoi am fost concediat.Cum poţi fi concediat de la o companie pe caretu ai înfiinţat‐o? Ei bine, pe măsura ce Apple acrescut, am angajat pe cineva, despre carecredeam că are talentul sa conducă Applealături de mine, iar pentru primul an lucrurileau mers bine. Apoi viziunile noastre despreviitor au început să fie divergente, aşa că el apus piciorul în prag. Şi atunci când a făcut‐o,Consiliul nostru Director a stat alături de el. Aşacă, la 30 de ani, am fost dat afară de la Apple.Şi a fost o poveste publică. Singurul lucru carecontase în toată viaţa mea de adult se dusesepe apa sâmbetei. Şi eu eram devastat.Câteva luni n‐am ştiut ce să fac. Eram un eşec


MMuugguurrii

40

public şi toate gândurile mele îmi spuneau safug din Sillicon Valley. Dar, încet‐încet, aînceput să mă cuprindă un nou gând. Încă îmiplăcea ce fac. Şi întâmplarea de la Apple nuschimbase lucrurile foarte mult. Eram respins,dar eram încă îndrăgostit. Aşa că am decis să oiau de la capăt.N‐am văzut atunci, dar s‐a dovedit că a ficoncediat de la Apple a fost cel mai bun lucrucare mi se putea întâmpla. Povara pe care oporţi atunci când ai succes a fost înlocuită cuuşurarea pe care o simţi când o iei din nou dela capăt, mai puţin sigur de ce o să ţi seîntâmple. M‐am eliberat de stres şi am avutastfel şansa să intru într‐una dintre cele maicreative perioade din viaţa mea.În timpul următorilor cinci ani, am pornit ocompanie numită NeXT, o altă companienumită Pixar şi m‐am îndrăgostit de o femeieextraordinară, care a devenit soţia mea. Pixara creat Toy Story şi este astăzi (in 2005) unadintre cele mai de succes întreprinderi deanimaţie din lume. Într‐o schimbareremarcabilă a sorţii, Apple a cumpărat NeXT,eu m‐am întors la Apple şi tehnologia pe care odezvoltasem la NeXT a stat la baza renaşteriiApple. Iar Laurene şi cu mine avem o familiefrumoasă împreună.

Sunt foarte sigur că nimic din toateaceste lucruri nu s‐ar fi întâmplat, dacă n‐aş fifost concediat de la Apple. A fost unmedicament greu de înghiţit, dar cred căpacientul avea nevoie de el. Uneori viaţa teloveşte în cap cu o cărămidă. Nu‐ţi pierdeîncrederea. Sunt convins că singurul lucru carem‐a ajutat să‐mi păstrez direcţia a fost faptulcă îmi plăcea ce fac.

Trebuie sa găseşti lucrurile care‐ţi plac.Şi asta e valabil atât pentru munca ta, cât şipentru partenerul tău de viaţa. Munca ta o să‐ţi umple o parte însemnată din viaţă şi singurulmod în care vei fi cu adevărat satisfăcut estesă crezi că faci o muncă extraordinară. Şisingurul mod în care poţi face o muncăextraordinară este să‐ţi placă ce faci. Dacă n‐ai reuşit încă, continuă căutarea. Nu temulţumi cu puţin. Aşa cum e şi cu partenerulde viaţă, vei şti atunci când l‐ai întâlnit. Şi, la

fel ca în orice altă relaţie extraordinară,lucrurile vor merge din ce în ce mai bine pemăsură ce trec anii. Aşa că nu te opri dincăutare. Nu te mulţumi cu puţin.

A treia poveste este despre moarte.Când aveam 17 ani, am citit un text carespunea ceva de genul: "Dacă trăieşti fiecare zica şi cum ar fi ultima din viaţa ta, la unmoment dat vei avea dreptate". Citatul m‐aimpresionat şi, de atunci, pentru cei 33 de anicare au trecut, m‐am uitat în oglindă în fiecaredimineaţă şi m‐am întrebat: "Dacă astăzi ar fiultima zi din viaţa mea, aş vrea să fac ce facastăzi?". Şi atunci când răspunsul a fost "Nu"pentru mai multe zile la rând, am ştiut cătrebuie să schimb ceva.

Ideea că în curând o sa mor a fost ceacare m‐a ajutat să fac cele mai importantealegeri în viaţă. Pentru că aproape orice ‐ toateaşteptările noastre, tot orgoliul, toate fricilereferitoare la eşec ‐ toate aceste lucruri pălescîn faţa morţii, lăsând afară singurul lucru careeste cu adevărat important. Ideea că o sa morieste cel mai bun mod în care poţi evita capcanafricii că ai ceva de pierdut. Esti deja dezbrăcat.Şi nu există niciun motiv pentru care să nu‐ţiurmezi inima.

Cu aproape un an un urmă, am fostdiagnosticat cu cancer. Am făcut un CT la 7.30


MMuugguurrii

41

dimineaţa si a arătat în mod clar o tumoră înpancreasul meu. Habar n‐aveam ce e unpancreas la acea vreme. Doctorii mi‐au spus căacest tip de cancer e aproape sigur incurabil şică n‐ar trebui să mă astept la mai mult de 3până la 6 luni de viaţă. Doctorii mei m‐ausfătuit să merg acasă şi să‐mi pun lucrurile înordine, un fel de a spune că ar trebui să măpregătesc pentru moarte. Şi esti pus în situaţiaîn care încerci să le spui copiilor tăi, în doarcâteva luni, toate lucrurile pe care ai fi vrut săle spui în ultimii 10 ani. Şi esti forţat să teasiguri că toate lucrurile sunt puse în ordine,astfel încât să fie cât de simplu se poatepentru familia ta în viitor. Eşti forţat să‐ţi ieirămas bun.(….)

Acest moment a fost cel care m‐aapropiat cel mai tare de moarte şi sper să fiela fel şi pentru următorii ani. Faptul că amsupravieţuit mă face să vă spun cuvinteleurmătoare cu ceva mai multa experienţă decâtatunci când credeam că moartea e un conceptpur intelectual.Nimeni nu vrea sa moară. Chiar şi oamenii carevor să meargă în Rai nu vor să moară pentru aajunge acolo. Şi, totuşi, moartea este singuradirecţie clară spre care ne îndreptam cu toţii.Nimeni nu poate scăpa de moarte. Si aşatrebuie să fie, pentru că Moartea este în modsigur cea mai bună invenţie a vieţii. Esteagentul de schimbare al vieţii. Elimină vechiulpentru a face loc noului. Chiar acum, voisunteţi noul, dar peste o vreme, nu departe deacest moment, veţi deveni încet‐încet vechiul.Şi veti fi eliminaţi. Scuze că sunt atât dedramatic, dar e adevărat.

Timpul vostru e limitat, aşa ca nu văpierdeţi vremea trăind viaţa altcuiva. Nu văînglobaţi în dogme ‐ trăind cu rezultatulgândirii altor oameni. Nu lăsaţi zgomotulopiniilor altora să vă ascundă vocea voastrăinterioară. Şi, cel mai important, trebuie săaveţi curajul să vă urmaţi inima si intuiţia. Eleştiu deja ce vă doriţi cu adevărat să deveniţi.Toate celelalte lucruri sunt secundare.

Când eram tânăr, exista o publicaţieuimitoare care se numea Catalogul Întregii

Lumi. Un soi de biblie a generaţiei mele. A fostcreată de un om pe nume Stewart Brand, nudeparte de locul unde ne aflăm acum, şi el aadus‐o la viaţă punându‐i un strop de atingerepoetică. Asta se întâmpla la începutul anilor1960, înainte de apariţia computerelor şi apublishing‐ului digital, aşa că revista eraconstruită cu maşini de scris, foarfeci şi camerepolaroid. Era un soi de Google în formăprintată, cu 35 de ani înainte să apară Google.Era idealist şi mustea de noţiuni extraordinareşi instrumente utile.

Stewart şi echipa lui au scos mai multeediţii ale Catalogului, după care lucrurile auînceput sa nu mai meargă bine, aşa ca au fostnevoiţi să scoată ultimul număr. Era la mijloculanilor 70, iar eu aveam vârsta voastră. Peultima copertă a ultimului număr era ofotografie a unui drum de ţară în zori, genul dedrum pe care te găseşti atunci când porneştiîntr‐o aventură extraordinară. Sub poză eraucuvintele "Rămâi flămând. Rămâi naiv". Ăsta eramesajul lor de adio. Rămai Flămând. RămâiNaiv. Şi eu mi‐am dorit întotdeauna să rămânaşa. Iar astăzi, când voi absolviţi şi începeţi oviaţă nouă, vă doresc asta şi vouă: Rămâneţiflămânzi. Rămâneţi naivi.”

ULTIMILE CUVINTE INAINTE DE MOARTE AUFOST:"Love is like a puzzle, hard to piecetogether, but beautiful when all the rightpieces are put together” ‐ Dragostea este ca unpuzzle: greu de asamblat, însă minunat atuncicând toate piesele sunt aşezate cum trebuie".

Prof. Florica SuciuSursa: http://reteaualiterara.ning.com


MMuugguurrii

42

AAuuttooeevvaalluuaarree

Test de personalitate

Tot ce trebuie să faci e să desenezi un câine,aşa cum îl vezi tu, aşa cum te pricepi.1 . În ce parte a pagini i e desenat?a) sus;b) centru;c) jos;

2. Cum este orientat?

a) către stânga ;b) către dreapta;c) cu faţa;d) cu spatele;

3. Cât de detal iat este ?

a) aproape deloc;b) detal iat suficient;

4. Câte picioare are?

a) mai puţin de patru;b) patru;c) mai mult de patru;

5. Cum arată urechile lui?

a) mari;b) mici;c) inexistente;

Rezolvări :1 . *sus-persoană optimistă şi veselă;

*centru-persoană realistă, nu intri uşor înpanică şi reuşeşti să priveşti

lucruri le în perspectivă;*jos-persoană pesimistă; de multe ori îţi pui

singur/ă beţe în roate.

2. *stânga-foarte ataşat/ă famil iei , crezi întradiţi i , eşti extrem de sociabil/ă

şi şti i să îţi apreciezi prietenii ;*dreapta-fire activă şi energică, îţi plac

schimbări le şi îţi vine greu să îţi ieiangajamente pe termen lung;*faţă/spate-persoană directă, care nu are

nimic de ascuns; îţi place să spuilucruri lor pe nume, chiar dacă uneori

adevarul este incomod.

3. *schiţă-nu prea eşti atent/ă la detal i i , îţi placesă îţi asumi riscuri şi iei

decizi i relativ uşor; uneori eşti prea neatent/ă,distras/ă;

*detal i i-fire analitică, obiectivă, puţin rece; puimai mare preţ pe gândire

decât pe sentimente.

4. *mai puţin de patru picioare-treci printr-operioadă mai diferită şi nu te

simţi sigur/ă pe tine;*patru picioare-sigur/ă pe tine, şti i ce vrei de

la viaţă;*mai mult de patru picioare-te uiţi prea mult la

televizor.

5. Mărimea urechilor arată capacitatea ta de a-iasculta pe alţi i . Cu cât sunt

mai mari, cu atât este mai bine, din acestpunct de vedere.

Lorena Copil , cls. a XI-a D

MMuugguurrii

43

ȘȘttiiaațții ccăă.. .. ..

Semnificaţia culorilor

Este de‐a dreptul interesant câte lucrurine ascund culorile. Evident, pentru noi culorilesunt absolut fireşti, dar cum ar fi lumea în albşi negru ? Cu siguranţă nu atât de frumoasă.Aşa că hai să le studiem puţin, hai să stăm devorbă cu câteva dintre ele.

*Culoarea albastră – are un efect directasupra sistemului nervos autonom, inspirândcalm, relaxare, control mental, claritate,creativitate, speranţă, protecţie, încredere.De asemenea, albastrul scade presiuneasângelui, iar o nuanţă intensă de albastru ajutăla reglarea somnului. Dacă este folosită inexces, poate deveni o culoare depresivă.

*Culoarea galbenă – cea mai caldă şi mailuminoasă culoare – stimulează creierul,făcându‐i pe oameni ageri, cu mintea limpedeşi hotărâţi. Această culoare îi ajută pe oamenisă memoreze mai bine, să asimileze noi idei, săfie mai organizaţi.

*Culoarea roşie – cea mai puternică –stimulează inima şi circulaţia sângelui. Roşul

este o culoare a vieţii, stimulează neuronii şiglanda suprarenală. Culoare fortifiantă; creştepofta de mâncare mai mult decât orice altăculoare (spre deosebire de albastru, care oscade). Folosit în exces, roşul oboseşte, iar însituaţiile stresante generează sentimente demânie şi agresivitate.

*Culoarea verde – culoare relaxantă, carene ajută să ne concentrăm. Verdele genereazăsentimente de confort, de relaxare, de calm.Această culoare relaxează muşchii şi ne ajută sărespirăm mai profund şi mai lent.

*Culoarea mov (violet) – are un efectantiseptic şi purificator. De asemenea, movulreduce pofta de mâncare şi echilibreazămetabolismul corpului. Printre efectelepsihologice ale culorii violet se numărăstimularea creativităţii, a spiritualităţii şi acompasiunii. Această culoare aduce pacea şielimină şocurile, obsesiile, temerile şi altetulburări emoţionale.





MMuugguurrii

44

*Portocaliul – culoare stimulatoare, ajutăfoarte mult în sarcinile mentale. Stimuleazăpofta de mâncare. Este o culoare veselă, ce arenumai efecte pozitive asupra stării emoţionale.Astfel, această culoare este un antidepresivdeosebit de eficient, eliminând sentimentelede autocompătimire, neputinţa de a ierta şilipsa simţului propriei valori.

Sursa : http://www.artacunoasterii.roLorena Copil, cls. a XI‐a D

Simbolistica unor forme geometrice

Formele geometrice sunt considerate încă dincele mai vechi timpuri, simboluri care reduc laesenţă adevărurile cele mai complexe. Iatăcâteva dintre acestea:

*Cercul – este simbol al Universului, aşa cumpunctul reprezintă fiinţa supremă care îlsusţine. Este, de asemenea, simbol alechilibrului, al eternei reîntoarceri, alciclităţii. În natură îl regăsim sub formaanotimpurilor, a zilelor, a fazelor lunii etc. Încele 5 elemente, cercul este simbolul aerului,al spaţiului, al expansiunii.


*Triunghiul – este simbolul focului, algândirii, al sentimentului. Reprezentat cu vârfulîn sus focalizează energia în acea direcţie şieste un simbol masculin; orientat în josreprezintă manifestarea în materie şi este unsimbol feminin. Triunghiul echilateralsimbolizează omul echilibrat, dar şi trinitatea.

*Pătratul – semnifică pământul, stabilitatea. Eo figură statică, dar care dă naştere ritmului.Simbolizează minţile închise şi instincteleprimare. În natură este reprezentat de celepatru puncte cardinale şi de cele patruanotimpuri. Este baza pe care se înalţăpiramida, simbol al perfecţiunii.

Sursa : http://www.magiesimister.comLorena Copil, cls. a XI‐a D



Fotografi i : Șovre Andrei, X-B



MMuugguurrii

45

Cel mai colorat râu din lume

Cel mai colorat râu din lume se numeşte“Cano Cristales” şi este localizat într‐o zonănepopulată lângă oraşul La Macarena,Columbia, America de Sud, având o lăţime aalbiei de 20 metri.

Culorile sunt date de muşchii şi algele dinel, nu din cauza poluării. Este faimos pentrucă arată atât de bine în culori, este numit şi“Râul din Paradis”, “Cel mai frumos râu dinlume”, “Râul curcubeu” şi “Râul celor cinciculori”, fiind cunoscut ca una dintre cele maiuimitoare vărsări de apă din lume.

În timpul sezonului umed din Columbia,apa din râul Cristales curge foarte repede,astfel că întunecă fundul râului şi împiedicămuşchii şi algele să aibă parte de luminasoarelui de care au nevoie. În schimb, întimpul sezonului uscat nu există destulă apăpentru a susţine varietatea mare de viaţă dinrâu. Dar, în scurta perioadă dintre sezonuluscat şi cel umed, multe varietăţi de alge şi

muşchi “înfloresc” într‐un spectacol minunat deculori. Pete de culoare galbenă, albastră, roşie,verde, neagră cu nenumărate nuanţeintermediare apar pe întreaga suprafaţă arâului. Miracolul cromatic durează, din păcate,numai câteva zile, între sezonul cu precipitaţii şicel uscat.

În cea mai mare parte a anului, “CanoCristales” este la fel de comun ca oricare altăapă curgătoare. Dar, pentru o scurtă perioadăde timp, el devine scena unui spectaculosfestival natural de culori. Iar algele specialecare cresc pe platoul de roci de sub râu se fac"vinovate" de magnificul fenomen.

“Cano Cristales” este accesibil numai călareşi doar câteva agenţii de turism organizeazăexcursii aici, iar pentru ca turiştii să vizitezerâul e nevoie şi de o autorizaţie specială cutrasee prestabilite şi interzicerea camparii întimpul nopţii.

Râul, care se află în “Parcul NaturalNaţional Sierra de La Macarena”, este declaratpatrimoniu biologic al umanităţii.

Lorena Gordea, cls. a XII‐a F


MMuugguurrii

46

Mitul lui Oedip

Este un mit care descrie pe scurt origineaidentităţii noastre psihosexuale şi culturale.Această identitate se creează în relaţia cupărinţii sau cu cei care joacă rolul depărinţi. Faţă de aceste figuri, copilul îşiînsuşeşte modelele de funcţionarepsihosexuală.Mitul lui Oedip se referă la o legendă aGreciei antice, ilustrată magistral deSofocle în tragedia Oedip rege. Oedip erafiul lui Laios, regele cetăţii Theba, şi alIocastei. Oracolul din Delphi i‐a prezis luiLaios că va fi ucis de propriul său fiu careapoi se va căsători cu Iocasta,cu proria samamă.Astfel, când s‐a născut Oedip, tatălsău l‐a încredinţat unui slujitor,poruncindu‐i să ‐l ducă departe şi apoi să‐labandoneze. Însă Oedip este găsit de niştepăstori corinteni,care îl duc la curtearegelui Polybus, iar acesta, neavândmoştenitori, îl va creşte pe Oedip ca pepropriul său fiu.Când ajunge la vârstabărbăţiei, Oedip pleacă la Delphi săconsulte oracolul, Aflând şi el teribilaprofeţie şi neştiind care este adevărata saorigine, decide să nu se mai întoarcă înCorint. Pe drum, într‐un loc strâmt, niștecălători ce veneau din partea opusă îiporuncesc să se dea la o parte să‐i lase peei să treacă. Oedip refuză și are loc o luptăîn cursul căreia el omoară doi oameni. Unuldintre aceștia era Laios, propriul său tată.Rege al cetăţii Theba devine Creon ,carefăgăduiește mâna Iocastei și coroana regalăaceluia care îi va scăpa de Sfinx. Acestapunea câte o întrebare tebanilor și, cumaceştia nu ştiau răspunde, îi ucidea. Ajunsîn Theba, Oedip acceptă provocareaSfinxului. Enigma la care trebuia sărăspundă era următoarea: "Cine mergedimineața în patru picioare, la amiază îndouă și seara în trei?". Oedip a ghicit căeste vorba despre om, care în copilăriemerge de‐a buşilea, la amiază, adică lamaturitate, merge în două picioare, iar

seara, adică la bătrâneţe, se sprijină într‐unbaston.

Drept urmare, Oedip devine regele cetăţii şiprimeşte mâna reginei Iocasta,dar desprecare nu ştie că este propria sa mamă.Dincăsătoria lor se nasc patru copii.După un timp cetatea este bântuitâ de oepidemie cumplită, iar supuşii mureau rândpe rând. Creon este trimis la oracol să aflede ce erau mânioşi zeii.Oedip află cătrebuie să răzbune moartea lui Laios şicercetează pentru a găsi vinovatul. Într‐unfinal află că vinovatul este chiar el.Atunci,fiind îngrozit de fapta sa, cât şi de căsătoriacu Iocasta,se pedepseşte şi işi scoate singurochii,apoi porneşte în pustietate.Oedipmoare în cele din urmă la Colonos.În psihanaliză, complexul Oedip (descris deSigmund Freud), simbolizează legăturaerotică inconştientă cu părintele de sex opus

Pictură: Jean Ingres - Oedip şi Sfinxul


MMuugguurrii

47

şi rivalitatea faţă de părintele de acelaşisex. Se dezvoltă în copilărie şi provoacăsentimente de vinovăţie şi teamă în cadrulunei stări nevrotice.Este o etapă a copilăriei şi un momentesenţial din viaţa noastră. Este oexperienţă care ne face mai târziu capabilisă iubim, să întemeiem o familie. Saucare,dacă nu am ajuns să uităm cuadevărat de primele noastre iubiri: mamaşi tata,ne expune unei vieţi afectiveproblematice.

Henrieta Chifor, cls. a XII‐a F

Rolul filosofiei din perspectiva vieţiicontemporane

Filosofia este una dintre principaleleforme ale manifestării spiritului uman.Este studiul înţelesurilor şi justificărilor saucredinţelor despre cele mai generale sauuniversale aspecte ale lucrurilor.În termenigenerali,filosofia este studiul critic,speculativ sau analitic al exteriorului şiinteriorului în plus faţă de studiul reflectivasupra metodei de studiere a unorasemenea subiecte.Filosofia actuală este una orientată spreacţiunea socială, căutându‐şi aplicaţii întoate domeniile,de la afaceri şi până laprobleme ecologice. În prezent filosofiaeste dominată de teme,nu de sisteme, caîn secolele anterioare.

Această ştiinţă încearcă să explice înconstă condiţia umană, conceptul decondiţie umană, de asemenea situaţiileobişnuite şi limita. Filosofia oferă şi omodalitate de a învăţa să gândeşti logic şiorganizat, este o gimnastică a minţii cuajutorul căreia reuşeşti să faci faţă multorprobleme cu care te confrunţi în viaţacotidiană,indiferent de natura lor.Spre deosebire de alte discipline, filosofiamai degrabă pune întrebări decât oferărăspunsuri, este o cale deschisă spre

gândire şi cunoaştere. De exemplu, untânăr ce a parcurs drumul prin reperelefilosofiei,va putea mai uşor să aleagă caleape care o va urma în viaţă;în profesie, săcunoască mai bine oamenii, să se raportezemai atent şi mai corect în situaţiile la careva fi expus.

Henrieta Chifor, cls a XII‐a F

UNICEF

Fondul Internațional pentru Urgențe aleCopiilor al Națiunilor Unite (UNICEF) a fostcreat de către Ansmablul General alNațiunilor Unite în 1946. În 1953, numele


MMuugguurrii

48

său a fost scurtat în Fondul pentru Copii alNațiunilor Unite. Cu sediul în New York,UNICEF oferă asistență umanitară pentrudezvoltarea copiilor și mamelor lor în țărilesubdezvoltate şi în curs de dezvoltare. Oagenție fondată prin voluntariat, UNICEFsupraviețuiește prin fonduriguvernamentale și donații private.UNICEF se concentrează în principal pe 4priorități de bază:1. Educația fetelor: Educarea tinerelor feteasigură beneficii spectaculoase pentrugenerațiile prezente și viitoare șiinfluențează in mod deosebit o serie depriorități ale UNICEF cuprinzândsupraviețuirea copiilor, copii cu familie,imunizarea și protecția copilului. ScopulUNICEF este de a atrage cât mai multe feteîn școli faptul că urmează cursurileconstituind o garanţie că își însușescdeprinderile de bază necesare pentru areuși mai târziu în viață.2. Protecția copilului: În fiecare zi copiiisunt obligați să fie soldați, să seprostitueze, să facă munci necalificate sausă fie servitori. Ei sunt abuzați, exploatați,sunt subiect de violență, iar consecința estecă devin copii analfabeți, bolnavi șisecătuiți.Ca susţinător al drepturilorcopilului, UNICEF încearcă pe toate căile săofere protecție și suport prin programe deretragere a copiilor din armată şi dealfabetizare, în care lucrează atât cupersoane individuale, grupuri civice, dar şila nivel guvernamental sau cu persoane dinsectorul privat3. HIV/SIDA SIDA a făcut până în prezent 14milioane de orfani. Jumătate dinpersoanele nou infectate sunt tineri sub 25de ani, fetele fiind afectate în proporțiemai mare și la o vârstă mai fragedă decâtbăieții. UNICEF încearcă să protejeze și săsprijine copiii orfani, să previnătransmiterea bolii de la părinți la copii și săofere tineretului ajutor în a fi mai sensibiliși mai implicat4. Copilărie pentru copii Fiecare copil

trebuie să aibă asigurat cel mai bun start înviață : viitorul lui și într‐adevăr viitorulcomunităților, națiunile din care fac parte șiîntreaga lume depind de aceasta De aceeaUNICEF este un susținător al ocrotirii înfamilie, al unui mediu social și legalarmonios şi constructiv.UNICEF recurge la metode sigure ce cuprindurmătoarele pincipii:Îngrijire medicală preventivă și curativă ceinclude imunizare, alimentațiecorespunzătoare și apă potabilă, asigurareaunei igiene minime pentru fiecare copil,pentru cei care îi îngrijesc, precum șipentru comunitățile din care fac parte.Copiii trebuie să aibă certificat de naștere,să fie protejați contra abuzurilor și aneglijenței, să li se ofere dragoste și ajutorpsiho‐social, precum și ajutor pentrueducație de mici.Fetele și femeile, în special, trebuie să aibăo bună alimentație și îngrijire medicală,educație, ajutor familial, iar drepturile lortrebuie să fie respectate. Ele trebuie să fieinformate despre riscurile de accidentare șiîmbolnăvire pentru ele însele, precum șipentru copiii lor, în ceea ce privește sarcinași alăptarea la sân. Sănătatea șisupraviețuirea mamei sunt strâns legate desănătatea și supraviețuirea copiilor săi.Ambasadori Naţionali ai Bunăvoinţei pentruUNICEF sunt la ora actuală Andreea MarinBănică şi Gheorghe Hagi, ei alăturându‐secelor peste 260 din întreaga lume.

Henrieta Chifor, cls. a XII‐a F


MMuugguurrii

49

Doi colegi de clasă: ‐ Ce‐ai scris la BAC la română? ‐ Nimic, am dat foaia albă! ‐ Bă, ești nebun?! Au să zică ăștia că am copiatunul de la altul!

Prima zi de școală. Clasa întâi. Fiul unuiprogramator este întrebat de profesoară: ‐ Știi alfabetul? ‐ Da. ‐ Spune. ‐ Q,W,E,R,T,Y ...

Bulă vine de la școală:‐ Tată, am luat 4 la matematică!Tatăl îi arde o palmă.A doua zi:‐ Tată, am luat 4 la fizică!Iar primește o palmă.A treia zi:‐ Tată, am luat 10 la muzică!O palmă din nou.‐ Dar am luat 10!‐ După ce că nu înveți, îți mai arde și de cântat.

Toţi elevii scriu cu asiduitate la lucrarea “Ce aşface dacă aş fi patron?”. Unul singur stă şimeditează. ‐ Marinescule, tu nu scrii? ‐ Nu, domnule profesor, aştept să‐mi vinăsecretara.

Ionel vine de la școală și își anunță mama: ‐ Mami, am primit azi nota zece! ‐ Bravo, puișorule, la ce ? ‐ Doi la aritmetică, trei la dictare, trei la istorie șidoi la gramatică.

‐ Ce studiezi acolo? ‐ Geografie. ‐ Poți să‐mi spui și mie unde se află Brazilia? ‐ La pagina 75.

Trei elevi la examen. Intră primul elev, în scurt timp iese. Toți îlîntreabă cum a fost. ‐ Ca de la profesor la profesor. Intră al doilea, după un anumit timp iese. Toți îl

întreabă cum a fost. ‐ Ca de la elev la profesor. Intră al treilea elev, după un timp îndelungat iese.Toți îl întreabă cum a fost. ‐ Ca de la preot la preot. ‐ Cum așa? ‐ Pai când punea el întrebările, eu îmi făceamcruce, iar când eu dădeam răspunsurile, el își făceacruce!

Învățătoarea verifică dacă elevii știu să numerepână la 14, când ajunge la Bulă acesta se ridică șispune: − Păi... 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9,10, VALET, DAMĂ,POPĂ, AS.

La un examen de fizică. Profesorul foarte prostdispus. Intră prima studentă. − Duduie, e vară, sunteți într‐un compartiment detren și vă este foarte cald. Ce faceți? Studenta foarte bucuroasă de simplitatea întrebăriirăspunde: − Deschid fereastra. − Perfect, vă rog să calculați viteza cu care intrăcurentul de aer în compartiment, temperatura deafară și presiunea atmosferică. Studenta pică examenul. A doua studenta pățește la fel. Intră și a treia studentă, care între timp aflasedespre ce era vorba. − Duduie, e vară, sunteți în tren, în compartiment,și vă e foarte cald. Ce faceți? − Îmi dau jos bluza. − Dar totuși vă e cald. − Îmi dau jos fusta. − Și dacă încă vă mai este cald? − Domnule profesor, și să știu că mă dezbraccomplet, dar fereastra aia tot nu o deschid!

Bulă merge cu tatăl lui la plimbare. Trecând pelângă școala lui Bulă taică‐ său zice:‐ În școala asta am fost și eu acum treizeci de ani!La care Bulă:‐ Aha, de aia mi‐a zis azi la oră profesorul: "Așa untâmpit nu am mai avut aici de treizeci de ani!

Culese de Gabriel Lup, cls. a XI‐a D

BBaannccuurrii llee nnooaassttrree ttooaattee

Răzvan Covaci, XI‐D

Colectivul de redacție:

Redactor Șef: prof. Florica Suciu

Redactori: prof. Alina Dragos

Lorena Copil, XI-D

Veronica Pop, XI-D

Tehnoredactarecomputerizată: Andrei Șovre, X-B

Documents

2 845cnislavici.ro/univ/images/docs/muguri/gs_Muguri2012.pdfcondusă de principele Carol, pe câmpurile de luptă ale Bulgariei, în războiul de independenţă:1877–1878. În 1881