Mijloace de realizare a activităţilor de educaţie rutieră

Amploarea pe care a luat-o circulaţia rutieră – în contextul dezvoltării economiei şi a

creşterii necontenite a parcului auto – generează o serie de implicaţii pe plan economic şi

social. Toate aceste implicaţii sunt de fapt fenomene pe care le trăieşte zilnic omul.

La orice oră din zi sau din noapte, indiferent de anotimp, de îndată ce ieşim din

locuinţă, ne trezim în iureşul circulaţiei rutiere. De aceea se impune cunoaşterea regulilor de

circulaţie de la cea mai fragedă vârstă.

Astfel, în grădiniţă, copiii sunt îndrumaţi să reţină regulile de circulaţie pentru pietoni,

să ştie cum să circule, singuri şi în grup, cum să traverseze corect strada, să nu folosească

strada ca loc de joacă, să cunoască regulile de comportare în timpul călătoriei, în funcţie de

mijlocul de transport utilizat, să cunoască şi să înţeleagă consecinţele nerespectării regulilor

de circulaţie, să cunoască culorile semaforului şi semnificaţia lor, să cunoască semnificaţia

unor indicatoare de circulaţie pentru pietoni, aspecte din activitatea agentului de circulaţie.

Atât în cadrul activităţilor obligatorii, a jocurilor şi activităţilor la alegere, cât şi în

cadrul activităţilor de educaţie rutieră, am încercat să familiarizez copiii cu strada, cu semnele

de circulaţie utilizate, cu vehiculele şi cu modul în care se efectuează traficul acestora.

Povestirile pe teme de educaţie rutieră constituie o modalitate de îmbogăţire a

cunoştinţelor cu privire la respectarea regulilor de circulaţie şi de securitate rutieră.

Prin povestiri ca: „Povestea unei mingi” de Iuliu Raţiu, „Iepuraşul coconaş” de Irimie

Ştrăuţ, „De acasă la grădiniţă” de Aghi Caraba, „Dorinţa lui Trăienel” de Constanţa Stoica,

„Greşeala Cuminţicăi” de Vinciu Gafita, copiii au înţeles ce consecinţe are nerespectarea unor

norme de circulaţie.

Înzestrat cu o sensibilitate nativă, cu o emotivitate intensă, copilul este receptiv şi la

poezie, de la o vârstă destul de mică. Ele sunt un stimul şi un suport pentru activităţile de

educaţie rutieră. De aceea, în cadrul activităţilor de educaţie rutieră mi-am planificat

următoarele poezii: „Uită-te” de Liliana Bumbac, „Hai copii în pas vioi” de Irimia Străuţ,

„Hai cu noi” de Emilia Căldăraru, „Nu mai ied din derdeluş” de St. Irimescu, „Obrăznicătura”

de St. Trimescu, „Cinci pitici şi-un motănel” de St. Irimescu.

Jocul, indiferent de locul organizării, de etapa în care se desfăşoară, constituie unul din

cele mai eficiente mijloace de consolidare a deprinderilor de comportare corectă pe stradă.

Prin regulile care le implică, jocurile pe teme ca: „Să cunoaştem regulile de circulaţie”,

„Prietenii noştri – poliţiştii”, „Ce ştim despre stradă?”, „Cum traversăm strada”, „Cum

circulăm?”, reprezintă mijloace eficiente de fixare a unor noţiuni de înţelegere a semnificaţiei

unor expresii ca: „trecere de pietoni”, „marcaj pietonal”, „traversare”, „autovehicul” etc.

Cântece ca „Stopul”, „Semaforul” fac cunoscute copiilor semnificaţia culorilor

semaforului, a trecerilor şi marcajelor pentru pietoni.

Consolidarea şi repetarea cunoştinţelor privind regulile de circulaţie au o deosebită

importanţă pentru verificarea calităţii informaţiei acumulate, dar, mai ales, a aplicării ei în

practică. Convorbirile tematice de genul: „Cum şi unde ne jucăm”, „În călătorie cu

autobuzul”, „Cine a greşit?”, „Ce s-ar putea întâmpla dacă...”, oferă posibilitatea de a pune în

discuţie acţiunile unor copii care, nerespectând regulile de circulaţie, au provocat accidente ce

au dus chiar la pierderea propriei vieţi.

Având în vedere că agentul de circulaţie a apărut ca o necesitate obiectivă legată de

diversificarea traficului rutier, am colaborat foarte bine cu poliţia din oraş, invitând cadre ale

Poliţiei Rutiere pentru a purta discuţii deschise cu copiii.

Cunoştinţele cu privire la regulile de circulaţie sunt aprofundate şi prin scenete (de

exemplu: „Trei iezi cucuieţi, bine strada traversaţi”, de Alecu Popovici).

Consider că găsirea celor mai adecvate mijloace de realizare a educaţiei rutiere

reprezintă, de fapt, o sarcină profesională care trebuie îndeplinită de fiecare educatoare, în

vederea protejării micului pieton.

Profesor Lionte Domnica