Cu mult timp n urm, la nceputul timpurilor, culorile lumii s-au certat. Fiecare dintre ele pretindea c era cea mai bun, cea mai frumoas, cea mai important, cea mai folositoare, cea mai iubit.

Verdele spuse: - Uitai-v la iarb, frunze i copaci. n mod evident, vedei i voi c sunt cea mai important culoare. Sunt culoarea vieii i a speranei.

Albastrul l-a ntrerupt i exclam: - Gndii-v la cer i la mare. Apa st la baza vieii i fr mine nu ar exista cerul albastru. Fr mine nu ar exista nimic.

Galbenul rse: - Eu sunt luminos i cald, iar tu eti att de serios! Dar de fiecare dat cnd priveti floarea-soarelui, zmbeti. Frumuseea mea este att de evident, nct oricine m vede, rmne uimit.

Portocaliul ncepu s se laude: - Eu sunt culoarea mncrurilor sntoase ce dau putere. Morcovul, portocala i dovleacul au multe vitamine.

Roul ncepu s strige: - Eu sunt conductorul ntregii viei! Sunt culoarea pasiunii i a iubirii.

Violetul spuse: - Eu sunt culoarea imperial i a regilor. Oamenii puternici ntotdeauna m-au ales pe mine deoarece eu sunt culoarea puterii i a nelepciunii. Culoarea indigo spuse: - Cu greu m observai. Fr mine nu ai fi nimic. Avei nevoie de mine pentru echilibru, contrast i linite interioar.

Fiecare culoare se luda ridicndu-se n slvi. n timp ce se certau din ce n ce mai tare, un fulger puternic a luminat cerul. ncepu s tune i s plou cu gleata. Culorile tremurau de fric i se strngeau n brae pentru a se liniti i proteja una pe alta.

Apoi ploaia ncepu s vorbeasc: - Nu nelegei c fiecare n parte este unic i diferit? Luai-v de mini i urmai-m! De acum ncolo, cnd plou, fiecare dintre voi se va ntinde de-a lungul cerului ntr-un superb arc multicolor. Curcubeul va fi un semn al pcii i al speranei.