188598 ^

A V R A M I A N C U R E G E L E C A R P A T I L O R

(CONTINUATORUL OPEREI L U I H O R E A )

ROMAN ISTORIC

Jl'A PUBLIOAŢIUNl ŞI COMUNICĂRI D A T E D E MARTORI OCULARI ŞI

PĂRTAŞI LA LUPTE

©iOÎ X'OV f i ] L @ H . & N T I M

BUCUREŞTI

3-LITOGRAFIA SI FONDEfţIA DE L I T E R E DOR P . . C U C U , BULEVARDUL ELISABETA, 8.

-1891

preţul 1 leu şi 50 bani (sau 70 kr. v. a.) JT

188598

i.

T i r g u l f e t e l o r p e m u n t e l e G ă i n a .

Muntele Găina stă ca un uriaş păzitor între ţara Ard6~ luluî şi între ţinutul Bihorului din marginea Ţereî-Ungu­reşti, între satul Vidra-de-sus şi între Poiana.

Pe cresta acestui munte, în mijlocul codrilor, este o po­iană mare; un întins tăpşan de verdeţă.

In acesta poiană se adună românii din împrejurime, şi se face mare tîrg câte odată pe an.

E cea d'ântei Duminecă după ziua de Sânpetru. In poiana de pe Găina sunt adunaţi la tîrg «.crişenh cu

erişencele lor, şi «.moţh cu moţele lor. Crişeniî au adus la tîrg 6le, eoşercî, linguri, rote de car,

coj6ce, pălării şi buţî*); şi au adus pe ascuns şi pistole ; moţii veniră cu cofe, cu ciubere, cu doniţe, şindrile şi cer­

c u r i , cu scânduri şi leţurî, cu peptare, cu blănî şi coj6ce. Toţî aceia, cari au fete mari, au venit cu ele cu tot ;

căci la tîrg mulţi ochi se întâlnesc ; multe inimi se încăl-desc.

Ochii feciorilor celor tineri nu pre caută nici la ciube-rele şi cofele moţilor, nici la 61ele şi coşercile crişenilor.

"). Butoie, boloboce.

— 4 —

Eî îşî pierd vederile în ochii eeî frumoşi aî mâţelor şi aî erişencelor.

In şirul anilor, multe gingaşe fericiri ş'aii luat începu­tul la acest tîrg ; de aceea, dmeniî s'au deprins a-î zice «Tirgul-Fetelor.»

*

-' In mijlocul poieneî, ţiganii cântă de danţ ; tinerii j6că, sau, cum zic eî, se Mă, sau se hiţă.

Un crişan umblă prin tîrg, cumperându-şî cele trebui-lore pentru casă. Când îşî umplu traista, se lungi jos pe iarbă în apropierea danţuluî, şi privi la ceî ce săriaii şi se

* hitau în dant. * *

Odată apoi îl euprinde şi pre el pofta de a se hiţa şi el. Sare în pici6re ; găseşte pre o tîneră mâţă, care numaî

privea şi nu se hiţa ; o ia de mână şi începe a se hiţa cu ea.

Traista luî însă, fiind plină, îî aterna greu ; şi la fie-care hiţătură îl pocnia în şold. De aceea, ce se gândeşte el ? Scâte traista de la gât, se uită împrejur, vede pre un moţ care nu juca; îî face cu mâna semn, să se apropie de el; moţul vine la el, atunci crişanul îî atârnă traista la gât , tot sărind, şi îî strigă în chiuitură :

„Ţine, moţ, d e hastă straiţă, „Să mă hiţ c u hastă moţă .

„Cftnd a fost Horea 'mperat, „Domnii 'n pat nu s'au c u l c a t ; „Ci p'afară, ca câni i , „Şi 'n tufe, ca iepurii'..."

Gând se satură de danţ, se opri şi se uită după moţul cu traista.

Unde-î moţul '?... Moţ, dacă aî de unde ! Moţul — ca î palmă.

— £> —

Crişanul, amărît până in suflet, începe a-şî răcori focul tot în chiuitură :

„Până mg hiţaî c u moţa, „Se duse moţu l cu straiţa."

Tirgariî, vedând întâmplarea, şi audind chiuiturile crişa-nuluî, sunt cuprinşi de o veselie, cum de mult n'aii maî simţit ; şi rîd de crişanul păcălit, cum de mult n'afi rîs.

Rîsul se întinde din ce în ce maî departe ; veselia e la culme ; când, de-odată, ea se curmă, ca prin farmec.

Ce domn e acela, care soseşte călare ? se întrebă 6meniî. E solgăbireul*) ţinutului. Ajungând in mijlocul poieneî, solgăbireul se opreşte, şi

începe a striga : — E î ! ascultaţi! Sunteţi aici din tote satele ?... din

Brusturi ?... din Vidra ?... din Lazuri... — Suntem ; răspund românii. — Dar din Poiana, din Albac, din Scărişâra, Nigra,

Ponorel, din Sohodol şi Tomnatec, sunteţi ? — Suntem. Suntem din tote părţile. Da ce-î ? Domnule. — «Da ce-î !» Iată, ce-î. M'a trimis Măria sa, domnul

fi şpan 1), să ve spun, că de acum înainte iarăşi sunteţi io-bajî, adecă robi la domnii voştri unguri.

— Iobajî ? strigă câţî-va români ; nu maî suntem iobajî, jupâne . Ne-a desrobit înălţatul nostru împărat. Dumnezeu să-î dee sănetate şi izbândă !

Izbândă ? — strigă solgăbireul ;— izbândă ? ca să ne su­grume pe noi, pe unguri ? să ne facă nemţi ? — Şă ştiţi, că Dumnezeu nu 'î-a dat izbândă. — De astă-zî înainte io­bajî sunteţi cu toţii iarăş i ; şi iobajî veţi rernâne\ — Chiar de mâni, să ieşiţi cu toţii la muncă, la robotă domn^scă, :

i,

*). Suprefect. 1). Prefect.

— 6 —

la făcut stânjeni de lemne în pădurea de la Ţoha. Veţi pr i­mi câte şepte creiţari*) pe septemână.

Care nu va asculta, vaî de capul Iu î ! vaî de femeea Iui şi de copii lu î ! — Şi să nu uitaţi, maî pe urmă veţi pu­ne t6te lemnele pe apa Arieşulul ; le veţi mâna Ia vale până la locul hotărît, şi le veţi aşeza acolo în magazinurî!

Aruncând aceste cuvinte, solgăbireul se întorce înapoi, dă pinteni calului, şi se îndepărtâză în fuga mare .

Românii remaşeră ca trăsniţi . De a doua-zi apoi, cetele de panduri înarmaţi până în

dinţi îi împărţiră pe toţi la muncă pe pământurile neme­şilor1) unguri, şi în pădurile de la Ţoha.

Pandurii începură a-î bate cu biciul la t6tă nimica, ch i i r ca pe nişte vite.

Ei se puseră la muncă înnăduşindu-şî gemetele şi sus­pinele în fundul sufletului.

Aşa apoi, ei făceau stînjenî de lemne în pădurile de la Ţoha, şi pe aiurea; şi domnii le plătiau câte şepte creiţari pe septemână.

Insă nici unul nu înceta a povesti copiilor în taină, ce ninune de om a fost Horea, şi cu căpitanii luî, Cloşca şi Crişanu, şi ce fapte a făptuit...

II.

L u c e f ă r u l .

Fruntaşul fruntaşilor din ţinutul muntelui Găina era bă­trânul Iancu.

El avea doî falnici feciori, pe Avram şi pe Alecsandru. Aceştia în maî multe rânduri se adunară în ascuns cu

românii din ţinutul întreg, sub stâncile peştereî, ce-î zi­ceau Ia <kP6rtă7>; şi sfâtuiră acolo tainice sfaturi.

*). La 17 bani. i). Nobi l i lor .

Avram era bireu*) peste întinsul sat Vidra-de-sus. Domnii unguri simţiră, că în munţi fierbe ceva, şi începu

a le intra frica în ose. După m6rtea bireului Avram, se puse in capul trebilor

fratele luî, Alecsandru Iancu. De apesta: chiar se temenii ungurii ; şi de aceea îl pu-

S6rffgornic, sau îngrijitor m u mare peste pădurile dom-* nestî, că doră l-ar îmbogăţi, şi aşa i-ar înt6rce privirile

de" la apucăturile lor cele nedrepte, . Nu trecu mult, şi românii munteni se uitau la Alecsandru

Iancu ca la patriarhul lor. Pe timpul luî, «zîna munţilor)) era tînera Măria, cea maî

frumosă şi maî bună fată din familia TrifuşeşlTlor. Aşa a-poî a fost ca o lege, ca ea să fie soţia luî Alecsandru.

*

Sosi anul o mie opt-sute şi doue-zecî şi patru de la na-: şterea Mântuitorului. 1 Măria legăna pe braţe un dalb copilaş, cu perul fuior

din raza soreluî, cu obrajii rupţi din zorile zilei, cu ochii luceferi cu strălucit6re raze albastre, cum e flârea inului.

j Ea îl adormia cu sărutări, în tainice doruri, şi îl de-": ştepta cu cântece voiniceşti, în adânci aşteptări... zicendu-î ţ cu mândrie ^AvrâmuţuU meti. / Avrămuţ crescuse acum mărişor, când, într'o zi veni pe

acolo fişpanul, cel maî mare peste ţinut, cu alţi domni* un­guri ; unii la venătcre, alţii de preumblare.

Unul din vânători, secuiul Berzenţeî, luase cu sine şi pre un copil al seu.

Vânătorii plecă prin păduri, şi copii satului încep a se , | juca împreună cu tînerul Berzenţeî, care era ceva maî mare I decât Avrămuţ al luî Alecsandru.

^t>upe maî multe feluri de jocurî, Berzentei zice odată către acesta :

*). P r i m a r , vornic .

— Măî Avrămuţ ! — Ce-î ? Berzenţeî, întrebă copilul. — Am andit măî, că tu eşti un trântaş de frunte. Haî,

şi ne-om lupta unii cu alţii dea «turc-tătarul.» Vrei ? — Haî ! — Eu voî fi împăratul turcilor î n cetate. Tu fii

«hanul tătarilor.» Să saî să me scoţi din cetate. — Bine ; — încheia Berzenţeî. Amândoi îşi aleseră adiutanţî şi 6ste. «Tătărimea» avea de

căpitani, pe copiiî luî Dragoş, aî luî Mânzatu, Ivanovicî, Beg-nescu, Bistrai şi Clima ; iar «turcii» pe băeţiî luî Corcheş, Ioan şi~NicoTae, pe Mihăiţă al luî Andreica, pe Clemente al luî Aiudenu, şi pe Samucă al luî Morariu,

Trâmbiţaşiî dădură semnul. Lupta începe. Hanul tătar îşî ocheşte pe împăratul turcilor, şi asupra

luî se repede. Ceia-l-alţî, căpitani şi ostaşi, se încaeră şi eî la crâncenă iptă şi bătălie, ca nişte păgânî turcî şi tătari ce erau. Avrămuţ şi cu oştea sa de turcî împinse pe Berzenţei şi

itărimea luî cu atâta putere înapoî, că acesta, tot înain-ind, cu călcăele înainte, curând ajunse pe malul Arieşulur 'înfocatul sultan turcesc însă nu-1 lăsă nici acuma ; ci îl npinse tot maî încolo ; în cât bietul han-tâtar calcă în

«pă ; şi nu se putu opri până nu trecu peste Arieş, îmbră­cat, încălţat, cum era ; şi eşi pe celal'alt mal. Insă frica îî intrase în ose, în cât el nu maî avu inimă să se oprescă; ci tot fugi înainte, îngrozit, până seperdu în pădurea «Po-durîlon de pe polele Vulcanului, mormăind numai nişte blesteme şi ameninţări asupra luî Avrămuţ.

Acolo şedu ca ascuns, până sera, când se întorseră vâ­nătorii.

* .y. *

Intr 'o seră, tînărul Avrămuţ nu era acasă. Părinţii luî îl aşteptară cu mâncarea, şi el nu sosi.

Ieşiră pe afară, şi îl strigară de pe la vecini ; şi el nu se găsi.

— 9 —

Ieşiră din sat, şi '1 strigară pe nume : — Avrămuţ ! eî, Avrămuţ! De nicăiurî, respuns nu veni. Părinţii şi vecinii umblă maî pe departe de sal, şi îl

tot strigă : — Avrămuţ ! Numaî vîrtoşiî păreţi de stîncî trimit înapoi, cu răcelă

numele pustiu. Inima luî Alecsandru şi a Marieî îngheţă. Spărietore in-

chipuiri le săgeta prin suflet. N6ptea aceea, ochii lor n'au văzut blinda umbră a som­

nului. A douazi, omenii trimişi în căutarea copilului sosesc

uniî dupe alţii. Despre «coconul Vidrei» nici o veste. Măria începu a-1 plânge, ca şi când ar fi murit. Alecsandru se pune cu coatele pe masă şi cu fruntea în­

tre mâni ; închide ochii, şi începe a vorbi singur : — EI m'a întrebat maî dăunăzi, încotro e Albacul. Eu i-am arătat ; şi el mi-a spus, că vrea să se ducă drept la Albac, ca să vadă casa luî Horea, şi să întrebe pe popa de acolo, să-î înşire toată povestea acelui căpitan... Eu nu-1 lăsaî să se ducă. El mi-a zis, că tot se va duce...

Alecsandru sare de o dată în piciore, şi iese din casă, zicend în sine :

— La Albac ! drept prin păduri ! El chiamă cu sine doî-sprăzece dintre ceî maî inimoşi

voinicî aî satului, şi porneşte cu eî la deal prin codri. A doua-zi înspre seară, Măria şedea pe pragul casei,

cu sufletul sângerat de groză pentru fiul şeii, când de-o-dată i se păim, că i se înfăţişază chiar chipul luî.

— Mamă ! .. aude ea acuma strigând însu-şîfiul seu A-vrămuţ.

Dânsa ţipă de bucurie, — şi apoi acopere faţa fiuiuî găsit cu miî de ferbinţî sărutări, scăldând-o în şiroiul la-crămilor sale.

— 10 —

— Da unde aî fost ? îl întrebă ea intr'un târziu. — La Horea, mamă. — Vai de mine ! Cum ? Unde ?... — La Albac... — Dar — ce tropote se aud pe drum ?... Măria se uită înainte, să vadă, ce este. Solgăbirăul Farcaş vine călare pe drumul Vidrei urmat

de şase panduri înarmaţi. Eî trec peste podul de pe A-ries, şi Farcaş se opreşte pe loc.

Un sătean se zăreşte pe drum, descoperindu-şî capul, şi venind aşa, cu cuşma în mână.

— Stai, măi, iobaje, îî strigă Farcaş. Iobajul se opreşte. — Ascultă. Alaltăieri, când m'aî întâlnit iarăşi pe aici,

de ce nu ţî-aî scos cuşma din cap dinaintea feţei mele ? — Me rog de iertare, Măria Ta ; me grăbiam să alerg căuta pe micul cocon. — Ce cocon ? Ge-mî vorbeşti tu într'aiurea? -—Panduri! gaţi-îl, colo, de rechita ceea. — Me rog, Măria Ta. Iartă-me. — Doue-zecî şi cinci de bice să-î daţi peste spate ! — Măria Ta, dar pentru ce ? — «Pentru ce ?» Cutezi încă a me întreba ? Cincî-zecî

de bice să-î numeraţ î ! Acuma. Dinaintea mea ! Pandurii apucă pe nenorocitul iobaj, îl legă de tulpina

răchitei ; şi, doi de două părţî, îl croiesc cu bicele peste spete.

Avrămuţ sare la panduri, se apucă de unul cu amân­două manile, ca să nu lase, să bată pe sermanul român; pandurul se scutură din manile copilului ; dar acesta sare din nou asupra luî, strigându-î :

— Nu da, maî pandur spurcat ! Nu da, mustâciosule ! Da ce ţî-a făcut badea Gheorghe ? — şi îl muşcă de bra ţ .

Pandurii îl apucă de o mână, şi îl asvârle de o parte;

apoi numără maî departe loviturile de biciil, pînă la cinci­zeci.

După acesta, pandurii se opresc, şi deslegă pe sărmanul iobaj, care acuma abia maî sufli.

Farcaş se întoarce către copil, şi se răsteşte la dânsul : Dar tu'? Cine eşti tu, de te arăţi ca şi un puiu de şerpe?

Al cui eşti tu, măi ? — Iată, al cui sunt. Iată, aceea e mama mea. — Al aceleia eşti ?... Dar, stăî ; eî, nevastă, vin maî în­

coace. Măria se apropie. Farcaş începe, cu graiu înăsprit, ca spăriat : — Cine ţi-a dat învoire, să porţi pe cap năframă, cum

portă copilele mele ? cum aî cutezat a te găti şi tu cu aşa năframă?

— N'am ştiut că portă şi dumnealor năframă ca a mea. — N'aî ştiut ? Eî ! panduri, legaţi-o şi pe ia la acea ră­

chită ; şi să-î numeraţî doue-zecî de bice ! Pandurii prind pe, Măria, şi o legă de răchită. — Stăî, ungurule ! ţipă copilul acuma. Staţî, măi, tâl­

harilor ! Staţî, că vă spun la tata ! — Da ce craiu e tatăl teii, puiu de şopârlă ? Cine e ta­

tăl tău. — Cine-î tata ? E tata. E Alecsandru Iancu ! — Alecsandru Iancu ! bireul ? marele gornic ?... strigă

acuma lupul cel turbat ; — şi adaugă cu repejune : — Staţi ! Nu daţi ! Deslegaţi-o .' — Iată şi tata ! strigă copilul. Tată ! tată ! vin fuga a-

icia ! vin repede ; căci aceşti unguri vraîi să bată pre mama. Vin fuga, tată.

Alecsandru chiar atunci sosea. El zări, ce se petrecea, şi se îndreptă cu repejune către jalnicul loc.

Solgăbireul, cum îl zăreşte, îl cunoşte ; dă pinteni calu­lui şi se porneşte în galop ; pandurii după el ; şi apoi se pierd cu toţii din vedere, ca nişte năluci.

Alecsandru alergă într'un suflet lângă Măria ; tae frîn-ghiile, cu care era legată ; ia pre copil în braţe ; Măria îî povesteşte cele ce s'aii întâmplat ; şi acum Alecsandru în­trebă şi pre copil :

— Copile / da unde ai fost tu zilele aceste ? — La Horea, tată. — La Horea !?... — In Albac, la casa luî Horea, şi la capul luî. — Cum la capul luî ? — Tată, la colţul caseî luî Horea este îngropat capul

şeii. Popa mi-a spus. — Care popă ? - - Popa de acolo, din Albacul luî Horea Popa mi-a povestit, cum a fost cu Horea, cu Cloşca, şi

cu Crişanu. Ah ! tată, Horea a fost căpitan şi împerat; şi apoî l-au omorît ungurii pe o rota.

* * *

Din acea zi, tînărul Avrămuţ numaî gătit în arme um­bla, încins cu brîu—din coaje de teiu ; la brâu cu pi-stole—de soc, şi cuţite—de şindrilă ; la şold cu sabie—de scândură de brad ; pe cap cu chipiu—de coaje de teiu, cu ?runze de brad ; în mână cu lance—de trestie, şi în spate cu puşcă—de soc ca şi pistâlele.

Pre copiii din sat îî îmbrăcă în arme, cum era el. Zicea că eî sunt «Armadia» luî, şi porni cu acesta oste asu­pra «armadiilor» ungureşti de pe valea Vidrişoareî şi a Drâghiţei. Acele aarmadiî de unguri» erau tufele de sca­ieţi, de spinî, de masalariţe şi urzici.

* *

Intr'o zi intră la Alecsandru un strein şi îi zice : — Jupâne mare gornic, me cunoşti ? — Te cunosc, răspunse Alecsandru, dumneata eşti jupan

Moisi Ioannelte, înveţetorul din Câmpeni.

— 13 —

— Iţi aduc veste, că solgăbireul Farcaş cu nemeşul Hollachi şi cu secuiul Berzenţei umblă cu gând reu asu­pra fiului teii Avram. Bătrânul Şulut m'a trimis, să-ţi spun aceste şi să te sfâtuesc, sâ-1 trimiţi de pe aici.

Alecsandru se înspăimântă de aceste cuvinte ; urmară a-poî a vorbi amândoi în taină până seara târziu...

De adoa-zi apoi, nimene nu maî vezu pe Avrămuţ prin Vidra.

E nopte luminată de lună. Un călăreţ merge în galop pe drumul Câmpenilor, şi

sosind, intra în târguşor. Ajungend lângă o casă de peatră, se opreşte ; dar nu la

poartă, ci la o fei'eastră de la colţul casei. Fără să se scobore diti şea, se alătură lângă fereastră,

bate cu coada biciuşteî incetinel în ochiul ferestrei, apro­pie urechea, şi ascultă...

Nici un răspuns. Bate a doua oră, ceva maî tărişor, şi ascultă iarăşi. Nici acum nu aude nimic Cuprins de îngrijire, bate a treia oră, şi neaudind nici

acuma nimica, începe a ofta : apoi şopteşte în sine : — Să fie dormind greu '? El, dragul mamiî, dorme u-

şor. Dumnezeule, să fie adeverate cele ce se spun cam în ascuns ?

Necunoscuta mai bate oda'ă în ochiul ferestrei, do astă dată cu putere ; şi ascultă din nou... • Acuma aude scârţâind o altă fereastră, şi îndată o vede mişcându-se puţin, apoi adue un graiu puternic :

— Cine-i acolo ? •— Nu-s omenî reî jupâne Moise. Eu sunt. — Mama luî Avrămuţ '? — Da. Dar dumneata eşti, mm~T6derc ? Unde-i jupan

Moise, inveţătoru' °

— Sunt singur, jupânesă Mărie. — Ce spui ? singur ? Dar unde e fiul meu, Avrămuţ ?

Asta să mi-o spui maf de grabă. — Jupanul e dus de ieri.

Dar fiul meu ? Unde-i fiul meii ! — Coconul Avrămuţ s'a dus deodată cu jupanul. — Unde, moş-T6dere ? unde s'a dus ? — «Unde sa dus ?»... — Da, Da, meş-T6dere, unde '? — Apoî, iaca. Unde s'a dus ? — Nu ştii ? Ah I Dumnezeule, ce să fie ? Aşa dară sunt

adeverate vorbele, cari le şoptesc 6meniî prin Vidra... Alecsandru 1-a trimis şi din Câmpeni, şi n'a lăsat, să ştiu

nici măcar eu, unde-1 trimite. Apără-1, Domne, de tote relele...

Măria se întorse înspre Vidra, cu inima de mamă su­grumată sub adânci şi grele temeri.

* * E vara anului o mie opt-sute trei-zeci şi şapte de la

mântuire. Un pandur se înfâţoşază la solgăbireul Gheorghe Pogan,

şi îi grăeşte : — Măria ta, îţi aduc raport, că de un timp încoce po-

porenii români din Bucium-Sat, şi încă din alte câte-va sate dimprejur, nu mai ies la munca domnescă. Ce po­runceşti, Măria Ta, să le facem ?

— Pe iei cu husari şi pandur i ! să-i pedepsim, cu mână armată ; ştii, cum se zice pe latineşte...

— Ştiu : cu «.brachium militar.)) — Căpitanul Vizner să plece îndată cu companiile. Să-

mi tremure colţoşii de buciumani!

Intr'o casă din oraşul Zlatna sunt daţi in gazdă mai mulţi tineri şcolari. Dintre aceştia, Clement al lui Aiudenu

— 15

e cel mai vesel şi mai vorbăreţ, şi Avram Vidrqml e cel mai trist şi mai tăcut.

Intr'o seră, un preot soseşte la acea casă, venind din­spre Bucium-Sat. Cum soseşte, chiamă afară pe Vidranu, şi fără o vorbă, îi dă o hârtie mare ; îi mai dă un cosor ascuţit, şi o scândurice de brad ; se închină fără nici un cuveni, şi plecă înapoi în graba cea mai mare.

Vidranu ia în mână hârtia, scânduricea şi cosorul. Pă­truns de nedomirire şi chiar de mirare, se uită dupe preot, gândind în sine :

E un nebun popa ista !... Ce-mi dădu el ? Să vedem : un cosor... o şindrilă, şi — o carte... Hm !... Dar pe carte e scrs ceva!... Să vedem, ce a scris nebunul

Vidranu începe a ceti... ceteşte., ceteşte. . şi cu cât mer­ge cu cetitul înainte, obrajii lui se aprind tot mai tare, pieptul lui se ridică tot mai cu putere . .

Ce a cetit el pe acea carte ?... O prea amară şi jalnică întâmplare, ce se petrecuse în

Bucium-Sat în acele zile. Iată, ce a cetit : > , '

1 A

C o z m a M a n a s s e .

E ziua de Duminecă ; a şesea zi din luna lui Iulie Poporenii din Bucium-Sat veniseră la biserică, şi acum

sunt*gata de a ieşi şi a se porni spre casă, când de-odată, preotul le grăeşte :

— Staţi pe loc omeni buni, căci mare veste de la Dum­nezeu am să ve spun. Ascultaţi: bine aţi făcut, că n'aţi ieşit la muncă de robotă domnescă ; pentru că, să ştiţi : am găsit în Iada bisericei o carte de diplomă, pe care este scris, că voi şi încă v ro câte-va sate din prejur nu sun­teţi iobaji, şi că nu veţi fi în veci !

— 16

— Aşa e scris, părinte ?! strigară buciumanii, uimiţi ;— şi le venea, să joce, de bucurie.

Celor mai bătrâni li se porniră lacrâmile... — Dă diploma, părinte, strigă unul, cel mai voinic din­

tre dânşii; dă-o, să o cetim în mijlocul satului, ca să se bucure toţi buciumanii.

Preotul intră în altar, scote din ladă o diplomă şi o dă în manile şatenului, zicând : ;

— Iată-o, bade Manasse. Acesta ia diploma în mână, o sărută cu înfocare, o r i ­

dică sus în faţa tuturor, şi apoi pornesc cu toţii, jucând şi chiuind.

Ajungând pe locul cel h r g din mijlocul satului, cei a-dunaţi se pornesc să joce împrejurul lui Cozma Manasse, care ţinea diploma ridicată însus, ca pe un scump şi ne­preţuit odor.

Bucuria încăldeşte sufletul tuturor, când de o-datâ, cu oţiî se opresc, ca trăsniţi; ca şi când o săgeta de ghiaţă le-ar fi pătruns inima. Era ascuţitul sunet al trâmbiţei de ezecuţie înarmată pentru munca de robotă.

Dezmoiţindu-se din ântâia zguduitură, ei încep a se nu­măra, şi a se uita împrejur, că ore ce ar găsi maî repede să apuce în mână ca armă. .

Erau ca la doue sute de îuşi ; ansă ca arme, nimic ! — Staţi pe loc ! le grăi Cozma Manasse, să vedem, ce-i ?

Se uită înainte. Şi ce ved ? Nişte cete de husari intră în sat, în frunte cu căpitanul

Vizner, călare ; şi în curând sosesc în faţa buciumanilor. — Ei ! iobaji! le strigă Vizner, cu asprime. — Iobaji ? respunde Cozma, cu tarif, iobaji să nu ne

mai zici, căpitane ; căci noi nu suntem iobaji — Ce ai cutezat a zice ? strigă Vizner. Ba mai vîrtos

să ştiţi, că, de 6re ce aţi îndrăznit a ve ridica asupra pu­terii domnilor voştri, şi n'aţi voit să faceţi robotă, am ve­nit să ve pedepsesc!

— 17 —

Cozma Manasse face trei paşi înspre mândrul căpitan, ridică diploma cu dreptăţile sus deasupra capului seu şi grăeşte :

— Pre noi, jupâne căpitane, acesta sfântă diplomă ne apără de tată robota, şi de tată pedepsa.

— Ce-i? robule fără obraz! âucă mai cutezi a te as­cunde sub acea piele de câne ? E i ! dacă îndrăcitul vostru craiu Horea, a călcat cancelariile deregătoriilor nostre din Abrud, a spart lăcîile, a rupt cărţile despre dreptăţile nos­tre asupra vostră, şi le-a ars în mijlocul pieţei, apc$ tu crerîi, că nu mai staţi sub piciorele nostre? .. Te voiu trezi eu din acest vis.

Strigând aşa, Vizner strînge armăsarul seu în pintenî, saltă în faţa lui Cozma, şi se aruncă asupra lui, ca să-i zmuncescă diploma din mână.

Cozma face doi paşi îndrăzneţi înainte, ridicând mâna... Selbaticul căpitan turbă, de mânie şi mirare ; se în­

dreptă în şea, şi trage sabia, zbierând: — Lup îndrăcit! Te-oiu înveţa eu a te îndărătnici în

faţa poruncii domnilor t ă i ! — şi, cu ochii încruntaţi în sânge, începe a izbi pre Cozma cu latul săbiei.

Intr'o clipă, acesta face un pas înapoi, aruncă diploma peste cap în primirea tovarăşilor seî, ridică mânecile că­meşii, de se ved doue braţe de oţel, s t r igă:

— Domne, ajută-mî ! Şi în clipa următore, ca şi un leu mânios, se aventă

înainte, încleşteză mâna stângă în dîrlogul calului, se saltă în sus ca un vultur, apucă cu drepta pe căpitan de piept şi—I zmunceşte, să-1 dobore jos de pe cal.

— Pentru Dumnezeu! nu ' l lăsaţ i ,măi! strigă acuma bu-ciumanii adunaţi ; şi, fără să-şî aducă aminte, că sunt cu manile gole, se răped înainte înspre turbatul căpitan.

— «Hoirab —ţ ipă nemernicul, spăriat, — husărimea trage săbiile, şi se asvîrl asupra bieţilor români, înconju­r a u du-i din t6te părţile.

2

— 18 —

Patru căprari uriaşi sar asupra lui Cozma, descleşteză pre Vizner din pumnii lui, şi—peste puţine clipe, inimosul şi îndrăzneţul Manasse e ferecat în grele lanţuri.

Pedestrimea, sosind la locul luptei, aruncă în lanţuri pe toţi buciumanii cei de faţă. Apoi porunceşte Vizner. ,

— Legaţi-îi mai s t râns! Tăiaţi patru boi. Aduepfi-mi şepte ţigani muzicanţi, să-mi cân te ; iar cânelui de Cozma îi veţi număra o sută de beţe, peste spete şi peste mâni, ca să nu mai potă sări, în vi:*ţa lui, la dirlogii nici-unui cal.

Căpitanul şede la masă şi be. Banda îi cântă vesele jo­curi ungureşti, şi el priveşte cu o bucurie drăcescă, cum cei patru căprari de husar bat pe sărmanul Cozma, prins în oberii ; şi după el şi pre cei-i'alli buciumam.

După aceste neomeneşti crudimi porunceşte Vizner: — Pre toţi cânii mai cu cap să-i duceţi la Aind în tem­

niţă. Şi husarii duseră pe treizeci de buciumani, tot bă-tându-i pe drum cu latul săbiilor.

Vizner făcu apoi tot aşa în satele Abrvdel şi Cârpiniş. *

Tînărul Vidranu din Zlatna ceti cartea de la popa cel necunoscut; şi când ajunse la sfîrşit, ochii lui fulgere a-

runcau. Mâna i-se strânse, mai fără ştirea lui, de se fâcu pumn,

strîngând cartea grămadă, şi apăsând-o la piept. Se uită împrejur. Zăreşte scânduricea şi cosorul. Gân­

deşte o clipă adânc; apoi şopteşte în s ine: — Acuma cred, că am să înţeleg, ce a vrut să-mi spună

popa cu aceste trei lucruri... Să vedem, dacă scânduricea e tocmai atât de lungă, cât o sabie

O ia în mână, o ridică însus, o priveşte şi şopteşte : — Da. Am înţeles. Unde-i cosorul ? Ială-1. Ei, bine. Aşa

va fi. Dînsul se porneşte şi se ascunde în un colţ al gradinei;

începe a ciocârti scânduricea ; ciocârteşte... ciocârteşte... şi

— 19 —

într 'un târziu, se pomeneşte, că din scândura s'a făcut sabie.

O ridică însus ; o priveşte, ca într 'un vis. Ochii lui încep a străluci tainic, şi el şopteşte :

— Acuma—am—sabie !

Intr'o chiliuţă din acea casă locueşte ş i t â n e r u l Clement Aiudeni). Acestuia i se pare în-spre mezul nopţii, că din chilia lui Vidranu «e aude ceva. Se ridică încetişor, iese din chilie, seduce la ferestra chiliei lui Vidranu, se ridică în vîrful degetelor, şi—ce vede la zarea luneî ?

Vidranu e sculat, şi stă în piciore in mijlocul chiliei; în n a n ă ţine o s^bie de lemn; o ridică în s u s ; face o tăietură înainte în vânt ; — face una, face al ta; şi tot aşa, ca şi i ând s'ar bate cu cine-va în săbii...

Aiudenu începe a ofta, şoptind în sine. — Bietul Vidranu !.. Acuma înţelegea, pentru ce mama

lui mi-a plâns mai dâunăzi, zicând, că i-au spus omenii că fiul ei a înebunit.

IV.

„ T a t ă l - N o s t r u . "

Iobajiidin Carpaţi nu mai puteau resufla de nedreptă-ţirile nemeşilor.

In acei ani, se pripăşise în munţi, între alţii, un venetic numit Hoheder. Acesta iăcu tot felul de înşelătorii, ca să se îmbogălescă; nu se lăsă, până nu puse mâna pe mai multe locuri cu băi de aur, şi apoi ridică acolo nişte, zi­diri înspăimântătore.

De la un timp apoi, omenii începură a-şi şopti unii al­tora, că fiorose lucruri s'ar fi petrecând între acele ziduri. Si el, tiranul Hoheder, începu a înţelege, că românii l-au

— 20 —

luat la ochi; deci numai înarmat ieşea de acasă, şi cu pază de argaţi.

Din şopte în şopte, din înţelegeri în înţelegeri, amărâţii români ş'au zis odată.

— Haidem, să facem judecată de foc asupra acestui a-furisit cuib de jaf şi t iranie!. . .

*

E o liniştită seră de vară. " Luna e aprope de a apune.

împrejurul castelului, în depărtare de o sută de paşi număraţi, şed ascunşi şi pândind douesprăzece feţe de 6-meni, acoperite până şi peste obraze.

Luna se lasă după coma delului. Cele depe urmă raze albe se scurteză încet, încet, şi pe urmă se sting.

In acesta clipă, douesprăzece feţe întunecate, ca mâna răzbunării, ies din ascunsurile lor, şi, cu paşi molcomi, în vîrful degetelor, se apropie de ziduri, câte trei de fie-care pa r t e ; fie-care începe a măsura cu mâna de la muchile zi­dului un anume număr de palme. Aşa apoi fie-care gă­seşte câte o sfredelitură făcută maî dinainte în zidurî.

Care cum o găseşte, tornă într'ânsa dintr'o traistă nişte praf, aşază o sforă de la una până la alta, şi apoi se fu-rişază tiptil departe de zid.

După acesta, se adună într'un loc, unde îi aşteptă un alt tovarăş, cârmuitorul lor la acesta faptă.

S'au adunat toţî. Maî-marele începe a-î număra : unu, doî, treî... nouă

zece... eî, doî-spră-zece. Aţele le-aţî aşezat ? — Le-am aşezat, — răspund cu toţii şoptind, iată sfora

care duce la tote. — Ziceţi un aTatăl Nostru-», în locul celor din castel ;

căci eî dorm acuma, şi nu pot să zică. Haî să nu-î tr imi­tem in iad fără «Tatăl-Nostru».

Oamenii încep a zice: «Tatăl-Nostru »

— 21 —

Când au ajuns la : «... şi ne mântueşte de cel reu», maî-marele sc6te din chimir o cremene, iască şi un amnar, începe a scapără, sfora ia foc, focul se porneşte pe aţă, şi fuge, fuge... ca un şarpe roş, cătră zidurile cele blăste-mate...

«Cuc — curiguuu!» — resună în acea clipă peste ziduri strigătul de grije al unui cocoş.

îndată după acesta deşteptare, o duruitură ca de patru trăsnete spintecă văzduhul.

O amestecătură de bolovani, de cărămidî, var şi grindî se z-idicâ spre cer, şi cad grămadă înapoi. Un nour de fum se întinde pe d'asupra, ca şi un uriaş julj, ţesut din pă­cate. Turbate limbi de flăcări roşii se împletecesc pe d'a­supra dărâmăturilor locaşului celui osândit.

Ast-fel se îndeplini aci prorocia aceea, care zice, că «din casele cele ridicate prin fâră-de-legî, petră peste petră nu va remânea».

Din castelul tiranului Hoheder, petră peste petră n'a r e -mas ; şi de fărâmăturile zidurilor celor afurisite oseie luî cele blestemate în mii de bucăţi s'au făcut.

V.

D o i c e r ş i t o r i .

Multe grădini se resfăţaîi în oraşul Abrud; dar nici una nu era aşa de frumosă, cum era grădina luî Boieriu.

Multe flori împodobiail acesta grădină, şi nicî una nu strălucia aşa de luminos, ca obrajii uneî gingaşe copile, care în tote zilele sălta printre ele, şi le înveselia cu apă limpede de la izvor.

Tînărul Vidranu ajunse acuma în primăvara vieţeî... Intr'o dimineţă, el mergea cu vecinul seu Dragoş pe o

uliţă din oraşul Abrud.

— 22 —

Mergând aşa amândoi, ajung pe la casele Boiereştilor ; când de-o-dată, Dragoş vede "cu mirare, cum Vidranu se opreşte şi stă pe loc, fără să resufle, cu ochii pironiţi în-tr 'un loc din grădina acelor case.

Se uită şi el într'acolo ; şi apoi înţelege că ochiî luî Vi­dranu remaseră ca ţintuiţi acolo în grădină, la faţa unei copile.

— Ce-î ? Vidrane, — întrebă Dragoş, oprindu-se şi el.— Ce vedî acolo '?

Vidranu stă locului, mut şi nemişcat. Dragoş îl întrebă din noii : — Unde te ui ţ i? Ce vedî pe acolo?... A ! am înţeles a-

cuma. Tu te uiţi la fata aceea Iată că se duce. O ş iu. E X Anita; o fată de cerşilor. A luat-o B lieriu, şi o ţine de

pomană, până să o mărite cu unul din argaţiî seî. A maî făcut el aşa şi cu alţî copiî calici.

Vidranu parcă nu audi, ce-î spuse Dragoş. Făcu numai un semn de spaimă, când vedu că Anii a se

duse din grădină. Apoî maî stătu aşa înd lung, ca înmăr­murit, cu ochiî pironiţî pe locul acela, pe unde s'a dus co­pila ; par'că ar fi vrut să-î vadă faţa cu puterea gândului seu, unde ea nu maî era...

Din acea zi, Vidranu nu maî eşia în preumblare cu prie­t e n i ; ci singur ; şi apoî se pomenia, că paşiî luî nu-1 duc pe alte locuri, ci numaî pe la grădina luî Boieria.

Nicî Dragoş nu-1 maî chema la preumblare, ca înainte. Şi el ieşia tot singur. Dar cum se întâmplă, că dân-ul se rătăcia tot cam pe aprope, în urma luî Vidranu ; maî mult tot pe acolo pela acea grădină...

Intr 'o asemene preumblare, când Dragoş se apropia de grădină, zări pe Anita la o ferestră din rândul de sus a caselor, în mână cu nişte florî de lăcrâmiore; şi vedu, că dânsa scăpă din mână florile, de cădură jo-i în grădină.

Atunci, de-o-dată, ce să vadă? Vede, că Vidranu, so­sind chiar atunci pe acolo, se asvîrle î n t ro clipă peste în-

grăditură în grădină, ridică de jos lăcrămiorele, şi le să­rută cu fo uitându-se însus la ferestră.

Diagoş îşî lipeşte urechia de îngrăditură, şi aude, cum Vidranu întrebă pe copilă :

— Vecinico sâ-ţî dau înapoi florile ? Anita fugi de la ferestră, şi Vidranu ascunse florile în

gî'i strîngându-Ie, ca pe o comoră venită din cer.

Tînera Elena Vuşchici era prietena nedespărţită a A-niteî de la Bo<5riu.

Ea îl zâri odată pe Vidranu în grădină, şi îl întrebă, cuprinsă de mirare :

Da pe unde aî sărit aicea, hoţule ? Dinsul, ce avea să facă, vedendu-se prins ? respunse

cu repejune : — Drept să-ţî spun, jupânesâ Elenă, am intrat p'acolo,

— pe^te — pâri >z. — Dar nu-î nicî un pârlaz pe aicea, minteosule. — Mie mi s'a părut, că-î pârlaz. — Da la ce aî intrat aicî? Spune d rep t ! — Drept să spun; am vrut să-mî culeg vreo câteva—

vreo câteva— florî. — Mi se pare, că tu ţi-aî ridicat ochiî până sus la A-

nita chiar. — Dacă a scăpat jos nişte florî? Cum? pentru ce să

nu i-Je dau inapoî, sermana ? — Tu sâ-ţî puî în cap a-ţî ridica ochiî până la Anita ? — Da pentru ce nu, jupânesâ Vuş hicî ? — Da pentru ce n u ? Pentru că — ce eştî t u ? Cine

eştî tu ? — C ' sunt?. . . Cine sunt ?... Sî - ţ î spun, cine sunt... ascultă jupâne-iă Vuşchici: eu—sunt—Wi!

— Un moţ eştî şi tu ; un puiu de român eştî ! — Un moţ ! da ; un puiu de român! da ! si — şi am să

me fac.. .

— 24 —

— Aî sâ te faci ? .. un Horea aî să te faci! împeratul moţilor, ca să ne omorî pe noî, pe ungurî!

— Am să me fac da, împeratul moţilor! — Aî să te faci — o nimica; — un iobaj de aî noştri, aî

domnilor ungurî, cu tot nemul teii. Aî sâ te faci — îm­peratul furcilor !...

— A h ! m'aî ucis, jupânesă. M'aî ars la suflet! Să me lo­veşti tu cu asemenea cuvinte — în auzul Aniteî! Eî bine, să ştii dară, Măria Ta, sfântă jupânesă unguroică, să ştii

I că me jur, pe Dumnezeul meu cel românesc, — me jur, pe Dumnezeul iobajilor, — m e jur să fac ce n'a făcut nimene... Ş'apoî atunci vom vede, — vom vede, ce vei maî zice; şi vom vede atunci, ce va zice—Anita!

Zicând aşa, Vidranu se depărta cu repejune.

E ziua ântâia a luneî luî Maiu ; sărbătorea Armindenu­lui, scăldată în blânde raze de sore.

Pe o uliţă a oraşului Abrud merge tînerul Vidranu, a-dâncit în gânduri ; şi nu ia în semă pe veselii trecători, ce întâlneşte, gătiţi de serbătore ; purtând cununi şi mâ-nunche de flori, care în mână, care la cap şi la piept.

I n l r u n loc, el ajunge din urmă pe un cerşitor. Dintre toţi trecătorii, numai eî amândoi nu aveaii nici o

flore în mână, Vidranu şi cerşitorul. Numai pe feţele lor nu era scrisă veselia.

Păşind tînerul până în dreptul nenorocitului, îşî ridică privirea, şi ce vedu îî sfâşia inima.

Acest serman uchiaş nu se putea bucura de dulcile raze ale zilei; vitriga luî ursită 1-a lipsit de cerescul dar al vederii.

Un copil îl ducea pe drum de mână. — Domnişorule, grăi acest mic călăuz către Vidranu. — Ce-î, băeţele ? întrebă acesta, cu mirare. Acum se grăbi orbul a întreba :

— 25 —

— Domnişorule, unde e curtea Boiereştilor ? — Curtea Boiereştilor? adause Vidranu, cu mirare şi

maî mare. — Curtea , . . . unde e copila aceea cu suflet bun, ca

un înger. Arată-ne, me rog dumitale, portiţa grădinii lor. Am audit, că pe acolo iese totdeauna în zile de sărbătore, si împărţeşte pomană la trecătoriî neputincioşi. Pote vom avea noroc de la Dumnezeu, să iasă şi astăzî, de şi nu e decât Armindenul.

— A ş a ? — g r ă i Vidranu, ca deşteptat dintr'un vis po­somorit.— Dar voî nu ştiţi, unde e acea copilă, acea gră­d i n ă ? — se grăbi a-î întreba, cu sufletul tot maî luminat la tot cuvântul,— cu inima tot maî încăldită la tot pasul; — şi el se simţi mult maî rugător, să-î spună eî luî, unde e acea copilă, decât unchiaşul cel muritor de fome. Dîn-sul se simţi maî muritor de sete, de a vede faţa tinerei, despre care înţelese acuma, că s'a dus vestea cea bună.

— Iată ! — zise el, mişcat până în adâncul sufletif ui, am sosit chiar la portiţa acelei gradine.

Betrânul se opri. Cine ar fi trecut atunci pe acolo, şi ar fi vădut pe cer-

şitorul cel bătrân, şi aprdpe de el pe Vidranu cel tînăr, n'ar fi ştiut, care din doi era cerşitorul cel maî ars de su­ferinţă.

— Iată, iată, unchiaşule, zise tînerul, cu grăbire; vine o copilă prin grădină. Iat-o, spre portiţă vine.

Grăi, şi remase ca ţintuit pe loc, uitând a face un pas. Copila ieşi pe portiţă, dimpreună cu Elena Vişchicî; dar

cum dădu cu ochiî de bietul cerşitor orb, îşî opri pasul, şi g ră i :

— Ah! cât îmi pare de reii, că n'am astăzî nimica, să-î dau acestui sărman orb... N'am decât acest zmoc de vio­rele...

Vidranu sorbia în sufletul seu faţa cea de zînă. El se simţi ca orbit de privirea eî.

— 26

Dânsa nu-şî purta ochii până pe la el ; ci se uită încă o dată la sermanul unchiaş, pe a căruia faţă ceti amară suferinţă. Işî plecă apoî ochiî spre pământ, zicând cu în­tristare.

— N'am nici un ban!.. . Curând însă, o rază de bucurie îî însenină faţa ; şi ea

zise, cu repejune : — Trandafirii! Se întorse, ca săgeta, în grădină, ieşi peste doue clipe

iarăşî, în mână cu un frumos mănunchiu de ademenitori trandafiri, şi îî întinse orbului, zicând :

— Poftim, unchiaşule, aceşti trandafiri ; căci n'am acuma alt-ceva. Băetul îî va vinde trecătorilor, şi să ve cumpă­raţi o pâne.

Zise, şi se porni de acolo cu repejune. Dacă, după câţî-va paşî, s'ar fi uitat înapoi, ar fi vedut,

cum Vidranu întinse cu o mână orbului o pungă cu bani, iar cu cea-l'altă mână luă mănunchiul de trandafiri, îî strînse ca fulgerul, la peptul seu, şi îî sărută cu foc nebun...

Vidranu se depărta cu inima aprinsă. Dar când umbrele serei se întinseră ca nişte tainice aripi peste păment, el se pomeni iarăşî pe la grădina Boereştilor ; se uită, se uită dor ar maî zări faţa Aniteî pintre valurile amurgului ; şi de-odată inima luî saltă de bucurie nouă; — căci zări — ori aeve, ori numai cu puterea dorului din suflet, acea faţă, care era de acum dumnezeul inimeî sale.

I se părea, că îî zîmbeşte cu dulce blândeţă ; apoî i-se părea, că suspină, ridicându-şî ochiî spre cer. Apoî i-se păru, că dinaintea ochilor luî lumea iarăşî se întunecă, şi se face n6pte negră, n6pte nepătrunsă. De aceea, el por­neşte cu repejune, şi se depărtăză de acolo.

El se jură acuma în sufletul luî, să nu-o maî vadă, până ce nu va face nişte fapte, să se mire omenii ; şi numii apoî să se înfăţişeze dinaintea eî.

De la acel timp apoi nimeni nu Fa maî vâdut pe la gră-

— 27 —

dina lui Boeru. Nici nu maî stetea în Abrud; ci umbla din loc în loc peste ţară. Dar nicăirî nu se oprea îndelung.

Nu maî cetea, decât cronica despre suferinţele nemuluî seu, şi despre rezboele luî. Nu maî cânta, decât despre luptele şi isbândile luî Horea, a luî Cloşca şi Crişanu. Nu mal petrecea, decât cu sabia, cu puşca şi cu pistole. Se preumbla pe delurile cele maî înalte, pe Detunata, pe Bi-harea, pe Vulcan ; pe văile şi şesurile dintre ele ; închi-puindu-şî, că pe acolo sunt nişte tabere ; alta de unguri , alta de românî. Numera, câte sute şi miî de paşî face un om pe jos de la o tabără visată de ale luî până la altă t a ­bără ; de la un sat la altul, de la un oraş la altul ; apoî câte ce"surî face omul călare de la taberele lui la oraşe, la riurî şi munţî. Se bătea în sabie cu vântul ; şi trăgea cu puşca în negurî, ca şi cum ar da în armadiî duşmane.

Fiind trez, vorbia, ca în vis, cu ghinerarî, dedea po­runci la ordonanţe şi adiutanţî ; şoptea cu isc6de şi spionî.

Dar prin tdte aceste visurî de trezie,, adese-orî se opria, îşî ridica ochiî ceî marî spre cer, şi şoptea :

— Faţă — flore de trandafir... coşită — fuior din sâre... doî ochi — câmpuri de cer... şi acel suflet... ah ! acel su­flet!...

In aceste visări, faţa luî arăta, că sufletul luî era în cer...

VI

La T i v o l i .

E zori de ziuă. Pe delul Felecului cobora la vale spre Cluj un moţ fal­

nic călare pe un năpraznic harmăsar. După dânsul alţi doî moţi, maî tineri, tot călări, pe nişte

sprinteni cai de munte. Voinicul de dinainte e Alecsandru Iancu ,din Vidra; iar

cei-l'alţî sunt doî pădurari de aî luî.

— 28 —

Sorele resare. Ceî trei moţi sosesc în Cluj, şi in t r i in uliţa Cărbuna­

rilor. Dinaintea caselor luî Brâncenu descăleca.— Păşind spre

porlă, înlelnesc pe un tîner, care ese din acele case. Dinşiî îşî iau pălăriile de pe cap, şi se închină, zicând :

— Bună dimineţa, domnişorule Iosif, ore s'a fi sculat Avrămuţ1!

— A ! Bun sosit, jupâne Alecsandre. S'a sculat de mult. Nicî nu e acasă. A eşit. Me mir, unde să se fi dus aşa de dimineţă. Dar intră dumniata în casă, şi maî resuflâ puţin. Eti me duc să-1 caut ; şi-î voî spune că aî venit.

— Forte iţî mulţumesc, dragul meu domnişor ; căcî chiar îmî e dor de el ; de ore-ce cam de mult nu l'am vedut.

— In fugă me duc dară, jupâne Alecsandre; şi ţi—1 aduc din fundul pământului.

Tînerul Iosif Şte>ca Şuluţ porneşte în fugă, şi apucă la vale spre piaţa cea mare.

In miji'-cui pieţei este un stîlp mare de piatră. Lângă îngrăditura dimprejurul acestui stîlp zăreşte o a-

dunare mare de tineri. Ce adunare să fie acolo ? se întrebă Şuluţ. Ce fac eî'?

Toţi, rota împrejurul unuia... Cine să fie acel din mijloc?... Eî îl ameninţă cu pumnii... Strigă la dânsul... T ameninţă şi e l ! singur ! pe atâţia! A! el semăna cu Iancu ! ceî din prejur sunt toţi ungurî. El ?... cel din mijloc ? E chiar Iancu !

Din câte-va sărituri voiniceşti, Şuluţ e lângă rota cea de unguri ; împinge cu cotele în lături pre ceî ce îî ste-teail în cale ; păi runde' până lângă Iancu, şi—1 întrebă :

— Ce-î, Iancule ? Ce vreaii aceştia să-ţî facă ? — Lasă-me, dragă, strigă Iancu ; nu vedî, că aceştia vreu

să-mî scotă sufletul ? — Ce-î ? Pentru dumnezeu ! Ce s*a întâmplat ? Ce vreţi,

măî? Spuneţi, să aud şi eu.

Iancu grăi din nou, cu aprindere : — Audi, Şuluţ dragă ? Aceştia nu vreau să. credă, că

Ioan Huniade Corvinul şi fiul seu, craiul Matia, au fost nem de român !

Secuiul lenei strigă acuma : — Cum se fi rumuni, dnche fost unguri ? — Numai asta e ? Strigă Şuluţ, cu inima uşurată. Bată-

te norocul ! Iancule. Dar lasâ-î la dracu pe toţi ! Numai asta a fost ?

— D'apoî nu-î destul ? — Eu credeam, că dâră eî ar fi vrut să te bată. — Ian, să vree ! Că eu nu me tem de eî de toţî câţî

sunt aici. lojica adause: — Rumun fost Huniadi, cum eu sint. — Da ; întorse Iancu; tu grăeşti adevărul ; pentru că şi

tu eşti român. — Io rumun ? Io olah ? Duche la dracu ! Dracu să che

iee ! Terem-tet ! Duche la dracu ! Io olah ? Iancu sare asupra luî lojica. Câţî-va unguri sar asupra

luî Iancu. Şuluţ îl apucă pe acesta de braţ , ca să-1 scotă cu pute­

rea dintre unguri, şoptindu-î cu grăbire : — Dragă, lasă-î dracului! Tată-1 teu a venit. Vino de

grabă ; căci abia te aşteptă. — Tata ? strigă acuma Iancu ; izbî în lături pe ungurii

dimprejurul seu ; şi plecă cu Şuluţ în fuga mare la tatăl seu.

Piaţa cea mare din oraşul Cluj e în patru colţuri. La marginea dinspre răsărit este o casă cu două rân­

duri, ce-î zic «Tiv o li.t> In fundul curţii dela Tivoli, într'o frumâsă grădină, sunt

adunaţi la o lungă masă tinerii români, care învaţă la şcola de legi şi filosofie.

Numaî două locurî din fruntea mesei sunt deşerte ancă; locul luî Iancu, şi ancă unul.

Soseşte Iancu şi cu tatăl seu. — Ura ! trăiască Iancu al nosîru ! strigă acumatoţi me­

senii, ridicându-se în piciore. Iancu se aşeză în fruntea mese i ; tatăl seu alăturea cu el. Vinul începe a spumega ; sângele tinerilor începea fierbe. Cuvântări peste cuvântări, asupra nedreptăţilor, ce ne

fac duşmanii"; blăsteme peste blăsteme, asupra capetelor lor ; ameninţări peste ameninţări...

Alecsandru Iancu le zise într'un rând : — Tinerilor, să vă maî spun ancă din păsurile nostre? — Spune-ne, jupâne Alecsandre, răspunseră cu to ţ i i ;

maî spune-ne. — Cât ţine iarna, bieţii iobajî de Ia munţi sunt ţinuţi

să adune stânjeni de lemne din păduri ; şi apoî, când dă primă-vara, să-le ducă pe apă până la magazinurî.

— Şi ce leplăteşte pentru asemene muncă? întrebară uni. — Ce le plăteşte ?... Bani număraţi în palmă le plăteşte. — Cât ? — Cât ?... Pe fie-care săptămână câte şapte creiţari. — Cum aî zis ? Cât pe săptămână ? — Pe săptămână câte şapte creiţari. — Câte un creiţar pe zi ! Dumnezeule ! — Dar când nu pote împlini măsura la t imp? Când e

bolnav, ori alt ceva îl împedică. Atunci ? — Atunci vine bireul, cu pandur i ; şi îî ia vaca ; por­

cul ; îî ia oia, capra ; ori ce maî are bietul român pe lângă sufletul luî ; le vinde pe maî nimica ; şi plăteşte altora, cari să împlinescă tote rămăşiţele de muncă. Sărmanii, eî îşi răcoresc inima prin cântece. Să vă cânt o asemenea durerosă cântare ?

— Cântă-ne, jupan Alecsandre. Cântă-ne.

— 31 —

Alecsandru Iancu începe a cânta :

„N'am nici pâne. n'am nici sare. Tote le-a dus darea mare. Darea mare ce m'apasă, De stă sufletul, să -mî iasă."

„Vin biraele*) c u carul , Ducu-mi straiul şi mălaiul. Ducu-mi t o t ; ş i -mî las'arnarul."

„Mi-aş da pruncuţi i la şcolă . Dar nu pot, cu straiţa golă."

„înălţate împărate ! Vino- 'n ţară ; fă dreptate ; Dacă credî în ce le Nalte.. ."

Acum se ridică tînerul Avram Iancu, şi g r ă i : — Noî peste puţin ne despărţim, fraţilor. Ne împrăştiăm,

ca puiî de potărniche. Insă în inimi uniţi să remânem. Şi în orî-ce colţ al lumiî ne ar asvîrli sorta, la întâmplare de nevoe, iarăşî să ne adunăm acolo, unde ar fi suferinţa maî ardătore.

Buteanu adause : — Timpurile se posomoresc ; zilele următore ne fâgă-

duesc mari schimbări în lume. Dobra urmă : — De unde ştim noî, că nu ne vor veni iarăşî zilele luî

Horea ? — Să aducem noî, la întemplare, zilele luî Horea ; zise

tînerul Iancu. Au noî nu avem braţe ca lănceriî luî ? piep­turi, ca piepturile lor ? inimi, cum aveau bunii luî căpi­tani ! şi... suflete, cum era însuşi sufletul luî ?

Alţi tineri adauseră iarăşî : — Ungurii ne silesc, să ne deşteptăm. — Nu vedeţi voî că ş'au pus in cap, să ne iae totul ?

"). Bireu, primar, şi ajutorele luî.

— 32 —

Ioan Acsente zise după acesta : — Acum cunoştem, ce e în Cluj. Haidem, să cercetăm,

să înţelegem, ce e şi în celelalte cuiburi de ale duşmanilor; în Aiud, în Oşorheiu, şi pe aiurea. Să ne facem ochiî în patru.. Şi pe urmă — la dracu hârtiile şi condeele ! Bra­ţele nostre, cu săbii şi cu lănci să se împrietenescă. Din cărturari să ne facem ostaşi! căpitani să ieşim, din scrii­tori ; ghinerarî, din advocaţi !. .

Iancu adause: / — In ziua ântâia a luneî luî Mărţişor să ne întâlnim cu

J toţii la mine, în munţii Biharei. Ştiu eu un loc ascuns, j de nici pasere măiastră acolo nu străbate ; în pădurea la / «.MâţuD ; în despicătura de munte, ce-î zicem la «Portă.» \ Acolo sfat mare să închegăm. Făgăduiţi ?

— Jurăm, aşa să facem ! Banda de ţigani muzicanţi aî luî Pongraţ începe a cânta. Alecsandru Iancu scote din chimir o mână de galbeni,

şi-î aruncă în pumnii luî Pongraţ. După acesta se scolâ în piciore, întinde amândouă manile deasupra capului fiului seu, ca de binecuvântare, şi zice, cu ochiî ridicaţi spre ce r :

— Dumnezeu să te bine-cuvinteze ! să bine-cuvinteze paşii voştri aî tu turor! şi drepta luî să ve ducă la bună izbândă!...

Mezul nopţii sună. Eî se sărutară toţi uniî cu alţiî, se despărţiră ; şi — peste câte-va zile, nici unul nu maî era între zidurile Clujului.

Când s'a ivit tînerul Avram Iancu din nou pe la munţi, maî mult călare îl vedeau 6meniî, şi cu ocheana în mână, cum umblă ghinărarii în zile de rezboiu.

Unde-1 vedeau copiii de unguri, strigau după dînsul : — împăratul moţilor ! Horea ! împăratul moţilor !...

VII.

3

L a B o c ş a - R o m â n e a s c ă

E răsăritul soreluî. Pe drumul Jerei din ţinutul Sălajului se zăreşte un că­

lăreţ, alergând în galop înspre satul Bocşa-Românescă. E un tiner moţ, cu statura voinicescă, cu privirea de

vultur. Apropiându-se de sat, privirea lui pare tot mai însetată. In capul satului se opreşte; căci zări venindu-i în faţă

tot călare, un bărbat îmbrăcat preoţeşte. Preotul se opreşte şi el, uitându-se la călăreţul sosit ; şi,

vedendu-1 stând pe loc, îl întrebă : — Da până unde cu drumul, voinice ? Până aicia, părinte, dacă asta este Bocşa-Românescă. — Bocşa-Românescă este asta. Da pe cine cauţi aici ? — Pe părintele- Simeon Bărnuţ. — Pe Simeon Bărnuţ să nu-1 maî cauţi. — Ba, eu am să-1 caut, pânâ-1 voi găsi. — Să nu-1 mai cauţi. — Aşadară l'am găsit ? — I-ai găsit — umbra. — Dumnea-ta eşti ? strigă moţul, cu ochii aprinşi de o

bucurie ; se cob6ră cu repejune, îşi descopere capul, se în­chină adânc, ca dinaintea unui patriarh, şi grăeşte :

— Me închin ţie, ca unuia, pe care îl căutam cu o ne­spusă dorinţă. Căci să-ţi spun...

— Da cine eşti tu, iubite S tă i ; nu-mi spune, adause Bărnuţ, uitându-se mai cu deamenuntul, când la cojocul lui de moţ, la cişmele şi la căciula lui, când iarăşi la fa ţa lui cea albă şi domnescâ ; şi mai cu se mă la pistolele de la brîul l u i ; zărind pintre ele şi un cuţit cu mânerul de a-banos, scăldat în stele de brilianturi, — nu-mi spune ; căci eu voiu înţelege, cine eşti.

— 34 —

— Cine sunt ? tată Bărnuţ. — Iancule! - - Eu sunt, tată Bărnuţ. — Sufletul meu te-a cunoscut. — Dar ce-i asta, bunul meu ? Pe faţa ta ved scrisă su­

ferinţa. — Am căzut în neînţelegeri cu părintele episcop din

Blaj, loan Pop de Lemenyi; şi am fost silit să iau lumea în cap.

—• Şi încotro erai să apuci acuma ? — Spre Sibiu. Voiu să înveţ legile. Voiu să muncesc,

ca să-mi câştig pânea de tote zilele. — Tu să munceşti? Ah, scumpul meu, grija asta să

nu-ţi trecă prin cap. Şi eu me duc la Sibiu ; şi — lasă pe mine. Căci Dumnezeu a binecuvântat casa tatălui meu cu mare îmbelşugare. Par'că înadins a pregătit-o pentru gândurile nostre...

— Sâ ne pregătim, dragul meu ; şi apoi să începem a lucra cu puteri unite pentru" dezrobirea sermanilor noştri iobaji.

— Aşa să facem, scumpul meu. După acesta înfrăţire, cei doi prieteni se porniră împre­

ună, şi apucară amândoi drumul spre Sibiu.

VIII.

C a t a r i n a V a r g a .

In mijlocul peştereî dela Portă, este implantat un par înalt. De acesta este atârnat un fanar, care răspândeşte în peşteră o slabă lumină.

împrejurul acestei lumini se zăresc s e d â n d pe nişte lă-viţî de petră, vr'o treizeci de moţî, bătrâni şi tinerî.

In fruntea celor adunaţi e Alecsandru Iancu ; şi alătu­rea fiul seu Avram.

Eî se sfâtuesc, cum sâ scotă munţii din ghiarele tirani­lor domnî.

Sfâtuiră, cât sfătuiră ; şi la urmă grăi Alecsandru Iancu: — Mare şi grea luptă avem să luptăm dinaintea scaune­

lor judecătoreştî. Andreica adause : — Cine se va pune în fruntea luptei, cap tare să fie ;

căci mi-ţi-1 tocă nemeşii. Dar ia tă ,—iată , — cine e acolo? Cine vine ? O femee !

Toţî se sculară în piciore ; neînţelegând, ce putea să fie; căcî în gura peştereî se ivi o faţă de femee streină.

Tăcerea mormântului se făcu în peşteră. Dar peste o clipă se audiră cuvintele aceste rostite de străina :

— Aicia e peştera, ce-î zic la «Portă ?» — Aicî, răspunse Alecsandru Iancu. — Aicî sunteţi adunaţi, voi, jupan Alecsandru Iancu, şi

cu ceialalţî? — Aicî, respunse tot el ; şi adause : — Dar cine eştî tu, străino ? Cine ţi-a spus locul adu­

nării n6stre ? Apropie-te şi vorbeşte. Străina păşi înlăuntru, şi g r ă i : Eu sunt văduva Catarina Varga dela Cohalm. M'a po­

văţuit până aicî jupânesâ Măria aluî jupan Alecsandru, ma­rele gornic. Am sosit tocmai la timp, ca să ve spun, că Dumnezeu mi-a dat un gând, să-mî pun şi eu silinţele / mele alăturea cu stăruinţele vostre, ca să putem scote o-dată la bine sorta sărmanilor iobaji din munţî.

— Şedî cu noi, domnă Catarino, aicî în fruntea sfatului, grăi acuma Alecsandru, uşurându-i-se mirarea ; şi Catarina Varga se opri alăturea cu fruntaşii în sfatul cel tainic.

Urmară cu sfâtuirea ; şi, în rândul hotărîrilor lor, Ca­tarina grăi odată :

— Eu me pun în fruntea trebilor dinaintea scaunelor şi a tablelor judecătoreştî.

— Dumniata ? întrebară cu toţiî, plini de mirare.

— 36 —

— Eu. Căcî de o femee nu se vor teme atâta, ca de un bărbat. Eu am să port plângerile şi pârele pentru munţ i si băi, cu maî mult noroc.

—• Au să caute sa te omove, zise Andreica. — Nu cred, să cuteze cine-va, să me prindă măcar. Căcî

acela, de ar ave zece capete, pe t6te Ie ar perde. Apoî eu nu voiu îndemna pe nimene să omore, să dea foc, nici să jăfuescă.

Doisprăzece tineri, ceî maî voinici, se sculară acuma în piciore, şi îî ziseră :

— Noî vom fi garda dumitale, de câte ori te aî duce Ia vreun loc maî de temut ; la Abrud, la Cluj, orî la Aiud •

— Amin! strigară cu toţiî. Noroc bun şi izbândă dom-neî nostre.

*

Trecu un timp ; şi în ţara Ardeiului începu a se întinde vorba, că — Horea a inviiat!

Nemeşii ungurî se înspăimântară. Românii prinseră inimă. — Va fi fiiul luî Horea : Luca Nicola, ziceau unii. — Nu, răspundeau alţii ; căcî acesta e astâ-zî un mos-

neg aprope de şaptezeci de anî. — Va fi celalalt fiu al luî Horea : loan Nicola, care a

fost ghinărar sub comanda tatălui seu. — Nu pote fi nici acesta, căci loan Nicola a fost izgonit

în Banatul Temlşan ; şi nu i-s'a maî auejit de nume. — Horea e de astă-datâ o femee ! spuse unul maî um­

blat în lume. 'I zic Catarina. Sede tot în munţi. — E zîna munţilor, adause un altul. — E domna nâstră. Ea ne vorbeşte despre dezrobire

ca şi un înger. —• Să nu maî facem robota ! — Să nu maî facem; că nu suntem datori.

— Domna nostră ne va scote dreptăţile; căcî ea umblă pe la tote scaunele judecătoreşti ; la Aiud, la Cluj, la Pesta în Ţara-Ungurescă ; şi pe toţi apărătorii noştri îî povăţu-eşte, cum şi cum să facă, pentru ca să scotă dreptatea la lumina zilei.

— Nu maî facem robotă! — Dumnezeu să-î deie domneî noatre sănătate şi iz­

bândă ! — Dar nici noî să nu dormim !....

*

Vice-şpanul comitatului Albei-de-jos, George Pogan, se înfăţoşază la gubernatorul Ardeiului, losif Teleky, şi îî ra-porteză :

— Măria Ta, munţii luî Horea nu-î maî aî în mână. A-colo domneşte acuma o venetică de româncă, cu numele de Catarina Varga. Iobajiî o numesc «Zina munţilor.)) Ei îî maî zic şi «Domna notră.»

— Să o prindeţi, porunci Teleky, şi să o puneţi în feră. — Ne vom da totă silinţa, să îndeplinim porunca Mă­

riei Tale, răspunde Pogan, — şi plecă.

* *

Fişpanui ţinutului munţilor primi porunca, să prindă pre aldoilea Horea, pre Catarina Varga. El dădu acesta poruncă tuturor solgăbiraelor, în a căror ţinuturi se ivia maî des «zîna munţilor.))

Solgăbiraele se grăbiră a îndatora pe tote biraele sate­lor Bucium, Abruzel, Cârpiniş, şi a celorlalte din acele ţ inuturi , să prindă pre îndrăzneţa femee.

Zina munţilor umbla călare pe un cal alb, cu biciuşca în mână, urmată de o gardă de doisprăzece feciori călări, ca doisprăzece vulturi.

Intr 'o zî de târg, dânsa soseşte la Abrud, şi intră în o-raş. Garda eî o urma în galop.

— 38 —

Celorlalte glote de români Ie strălucesc ochiî la vede­rea eî.

Vedând aceste pandurii, cari se întâmplară faţă, tac mol­com, şi se depărtâză de acolo cu grăbire. Comandantul lor numai mormăe printre dinţi :

— M'aş încerca, să o pr ind; dar acesta ar fi o nebunie. M'aş arunca singur în prăpaste, fără izbândă. Voi raporta, că n'am voit să vărs sânge înzădar.

El plecă de acolo cu cetele sale. *

Intr'o zi veni în Bucium nouă poteră pentru ezecuţie la muncă domnescă.

Ostaşii se opresc în mijlocul satului. Deodată numai soseşte tot acolo domna Catarina, călare

pe zmeul seu cel alb ; şi în urmă garda sa. Dinsa se duce drept în piaţă ; se înfâţoşază dinaintea

căpitanului, şi—1 pofteşte : — Lasă, domnule, pe locuitori în pace; căci ei nu'sunt

iobaji; şi n'aveţi nici un cuvânt să-i loviţi cu mână ar­mată.

Căpitanul se gândeşte pu ţ in ; deodată apoi comandă cetelor de plecare ; şi iese din Bucium cu ele cu lot.

Domna Catarina se duse apoi la cancelaria lui Ioan Vida, care era şpan camerar, sau mai-mare peste minele de aur ; acolo începe a culege hârtiile şi documentele, ce găsi des­pre dreptăţile românilor.

Secuiul Vida numai se uita la dînsa, cu deregătorii sei ; dar nu îndrăzniră a-i zice un cuvânt.

Gubernatorul Teleky primeşte raport, că nici cu puterea armelor nu pot să se încerce a prinde pe al doilea Horea, pre Catarina Varga ; căci s'ar întâmpla, că armele lor ar păţi o mare ruşine.

— 39

Dar cum dracu a prins 6menii pre Horea ; pre cel ade­vărat ? se gândeşte el. Prin viclenie ! Ei bine ; aşa voiu prinde şi eu pre al doilea Horea... Ştiu eu pre un sîrb fără sfială, pre care îl rode setea de mărire şi înnâlţare. Acela are să o prindă !

La aceste gândiri, Teleky e cuprins de o neaşteptată bucurie.

*

E anul 1846. Domna Catarina Varga colindase pela tote satele de io-

baji, le deduse poveţuiri pentru căutarea dreptăţilor lor, şi trimisese locuitorilor din Bucium-lzbita şi din satele dim­prejur, făgăduinţa, că în ziua de Boboteză va veni în Izbita la biserică, şi le va da acolo nişte poveţuiri mai deosebite.

Ziua de Boboteză soseşte. • Românii din satele înştiinţate se adună la locul hotărît. După sfinţirea apei se strîng toţi împrejurul biserici. Mulţi dintr'inşii îşi spun unii altora mirarea, că — Oare ce caută popa cel mare dela Sibiu, de a venit

tocmai astăzi pe aicia Intr 'un loc la o parte aşteaptă nişte sănii, la cari sunt

inhămaţi câte patru cai ca nişte zmei. Intr 'una din sănii şede vice-şpanul George Pogan- Popa

cel mare, vicarul Şaguna, era in biserică. El iese acuma şi se depărteză, trecând drept lângă sănii.

Domna Catarina se iveşte şi ea in uşa bisericei, şi se opreşte acole.

Glotele, zărind-o, se uită la ea, ca la mama lor. Părintele face un semn unui buciumen, care era mai

aprope, şi-i zice : — Du-te , bade, la domna Catarina ; şi să-i spui , că o

rog, să facă bine să ostenescă până aci la sania mea; căci voiu să-i spun un lucru.

— 4 0 —

— înţeleg, Măria Ta ; zise omul, se duce, de-i spune d6mnei, ce i-a zis preotul.

Damna stă pe gânduri puţ in; apoi se duce la părintele vicar, şi se opreşte lângă sanie.

Şaguna ii zice acuma incet. — Domnă, te rog, sui aci in sania mea. Să mergem până

cole la casa părintelui din sat. — Părinte, respunde domna, nu pot să me depărtez de

aici chiar acuma, cu aşa grăbire. — Ba poftim ! poftim ! ! fără intărziere, — adause acesta ;

apucă pe domna de mână ; o sili de se sui in sanie, se sui indată şi ei lângă dinsa, strigând pe ungureşte :

— Mână, Ioane! Ioan, ca şi când ar fi ştiut mai dinainte, ce trebuia să

facă, era gata ; pocni cu biciul pe deasupra celor patru ar­măsari, ii plesni cu curelele frînelor; şi ei intr'o clipă por­niră şi zburară inainte pe luciul zăpedei. George Pogan plecă şi el cu altă sanie după dinşii in galop.

Glotele se uită cu mirare şi neinţelegere. Cei mai de aprope incep a se Îngriji; şi zic celorlalţi : — Măi, iată, părintele o sui cu dea-sila in sanie. Alţii

adaug : — Uite, măi, că sania nu se opreşte la casa popi. — E i ! sania trece inainte. Par'că zb6ră. Ce să fie asta ore? — Ce, d6mne, iartă-me ? Iată, iată ! domna se ridică din

sanie!... Vra, să sară jos !... Popa o ţine de braţ! . . . — Măi, tacă-ve gura ! Ascultaţi, ce strigă ea. — N a ! că-i vai de capul nostru ! Ea strigă : «Sări ţ i !

Nu me lăsaţi,fraţilor! Viclenie! hoţie !» Cei mai depărtaţi strigă acuma cătră cei de mainainte: — Săriţi, măi, mai repede ! Bată-ve dumnezeu ! Haidem

după ei ! Mişelie ! Ne răpeşte pe domna nostră ! Haideţi cu toţii !

— După e i ! şi bucăţi să-i facem!

— Uite, uite ! măi ! jandarmul dracului! In fundul iadului să-1 ajungem î

In asemenea strigăte amare şi turburate, glotele pornesc orbeşte după sania răpitorului.

Unii alergă prin vecini, să apuce arme, alţii sar pe caii, pe, cari ii găsesc mai aprdpe, şi pornesc in gonă nebună inainte, blăstemând :

— Afurisit fie capul tâlharului, care ne răpeşte pe mama nostră! Blăstem şi afurisenie pe capul lui!...

Cel mai infocat călăreţ ajunse in fruntea tuturor. El tot dă din pinteni in costele armăsarului seu. Acesta ansă, de pre mare iuţâlă, seimpedecâ şi cade. Călăreţul zboră departe de şe. Fugarul spăriet se ridică, şi apucă câmpii.

Nenorocitul gardist strigă perdut : — Afurisit!... Se ridică in piciore, porneşte pe jos in fugă nebunească

inainte. Sania fugită zboră pe departe, de mai nu se mai zăreşte. Gardistul cade in genunchi; işi incleşteză manile... şi in-

cepe a bate cu pumnul urma săniei, inchipuindu-şi, că bate pe nelegiuitul răpitor...

Sania cu vicariul şi cu nenorocita sa pradă nu se opreşte până in Zlatna la deregătorul Nemeghei. De acolo plecă repede spre Aiud; ajunge aici la deregătorie ; porneşte ina in te ; — şi intr'un târziu soseşte in Cetatea Alba-lulia sau Bălgârad.

Aici călăii aruncară pre «Zina-Munţilor» in acea inchi-sore, in care odinioră stetuse marele Horea.

IX. M â n ă t a i n i c ă .

Vestitul înţelept, Simeon Bărnuţ de la Bocşa-Românescă, luceferul nemului românesc din Ardei, se aşeză in Sibiu, pentru ca să înveţe legile la şc6lă, ca orî-şi-care tinerel începător la inaltele inveţăturî.

Cu ce să'şî plătescâ ansă casă şi masă? căci el n'avea averi. Dedea ajutor la învăţătură maî multor copii de pă­rinţi cu dare de mână ; aşa işi ţinea viaţa in locul cel străin.

Dar curând i se intemplă un lucru neînţeles. De câte ori se infâţoşa la cetăţenul, in a căruî casă locuia, şi vroia, să-i numere plata pentru locuinţă, acesta îi punea in mână chi­tanţă, că locuinţa luî e plătită de maî inainte.

— Cine a plătit ? — Nu ştiţi. — Cine ţi-a dat banii în mână ? — Un moţ mut. — Dar cum ştiî, că a plătit pentru mine ? — Mi-a dat insemnare scrisă. — Unde-i însemnarea? —• Nu-i. Am rupt-o, câcî aşa cere necunoscutul prietin,

care a trimis baniî. Aşa apoi, Bărnuţ impărţia banii, săi pe la tineri mai

sărmani, ca să-şî potă urma şi ei învăţăturile ina in te .

Iancu trecu la Oşorheiu sau Tergul-Mureşului, cance-list la tabla judecătorescă.

Necunoscutul prietin, care purta grije pentru Bărnuţ, era eb Tot aşa ajuta Iancu şi pre tinărul seu prietin. Clement

Aiudenu, care inveţa dăscălia tot în Sibiu. Odată îi veni lui Aiudânu o scrisdre din Oşorheiu. Era

de la Iancu. In ea dinsul îi scria aşa : «Clemente dragă, grăbeşte şi vino la Oşorheiu ; căci ţi-am

găsit o deregătorie mult maî bună decât aceea de învă­ţător. In cât pentru baniî de drum, dacă tu nu ai, du-te la Vidra la maica mea, arată-i acesta a mea scrisore ; şi fii incredinţat, că îţi va da banii de drum.»

Aiudenu aşa făcu. Se duse la Vidra, la muma luî I a n c u ; îi arătă scrisorea fiului e î ; dânsa o cet i ; deschise o Iadă mare ; şi dedu lui Aiudenu cincî-zecî şi patru florini.

Acesta îi primi cu adâncă mişcare de suflet; mulţumi cu căldură inimoseî femei, işi luă ziua bună de la ea, ca de la o bună mamă; şi plecă spre Oşorheiu.

Sosind aici, indatâ căută de găsi pe bunul seîi prietin şi sprijinitor, pe Iancu.

După bucuriile reintelniriî, plecară amândoi din Oşor­heiu, trecură la Abafaia şi se înfăţişară la baronul Bome-misa. Iancu dădu chezăşie pentru Aiudenu ; şi aşa baro­nul îl primi de inspector peste moşiile sale.

* Trecuseră de la naşterea luî Hristos vecurî opt-spră-zece,

ani patru-zeci şi şepte. Sosi anul al patru-zecî şi optulea. Ungurii se siliau din tote puterile, ca să facă «Unioi>, a-

decă sâ pună ţara Ardeiului in jugul Ţereî ungureşti ; să o facă una cu ea, innecată in ea.

('ei mai mulţi români nu înţelegeau, ce peire era pentru dânşii acea «Unios ; şi de aceea erau plecaţi să o primească.

Bărnuţ şi Iancu ailară despre acesta rătăcire cu nespus amar ; şi gândiau zi şi nopte, ca să vadă, ce ar fi de fă­cut, pentru a scăpa nemul de acesta nenorocire.

In aceste zile, ungurii îşi făceau de cap din ce în ce tot mai reu. Strigau pe tote drumurile, că nu maî voiau să stea sub sabia imperatului ; căci aşa vrea Dumnezeu, ca nicî o seminţie să nu fie plecată sub picioarele alteia. Dar apoi ei se pregătiră, să pună piciorul pe cele-l'alte nemuri , pe croaţi, pe români şi altă limbă.

Aşa, ei trimiseră de la Pesta pe trei tineri turbaţi, pe Fe-ier Pal, pe unul Vidacî şi pe altul Gaizago, să vină în Ardei, şi să aprindă aici făclia luptelor, pentru ca ungurii să stârpescă-pe tote nemurile de altă limbă.

X. î n t â l n i r e a v u l t u r i l o r .

In Vidra-de-Sus este o casă cu acoperementul inalt, a-coperită cu şindrilă, pe dinlăuntru văruită curat.

In acea casă, un tânăr cărturar se preumblă adâncit în gânduri.

El e inalt, voinic, cu faţa lungăreaţă; cu obrajii albi. Perul lui e auriu. In ochii sei cei mari migdalii străluceşte o lumină ca faţa ceriului, când e senin.

El ţine in mână o gazetă şi ceteşte; apoi ia alta, apoi altele.

In t r ' una din gazete ceteşte aceste cuvinte : «Slovacul Coşut a fugit la unguri demult; le-a fă­

găduit, că le va mări ţara, şi o va face maî tare şi neple­cată altei puteri.

Pentru acesta vorbă, ungurii 'l-au ridicat, de 'l-au pus cap şi domn peste t6tă ţara lor ; şi el a hotărât cu dânşii dimpreună, să pună mâna pe Ardei şi să facă unguri şi din pietre. Care va voi, să remână român, cu limba părinţilor sei, pe acela să-1 blesteme, ca pe un nelegiuit vendetor de ţară, şi să'l spânzure, ori să'l impuşte ca pe un câne.»

In altă gazetă ceteşte, precum urmeză: «Dintre ungurii cari veniră, trimeşi de la Buda-Pesla

in Ardei, cel mai aprins şi mai vestit e Vaşvari. Acesta fă­cuse minuni de cutezanţă pentru visurile ungureşti; incât

ungurii începură a-1 numi amicul Coşufo. Iar adevăratul Coşut incepu a se teme de el.

In ziua de cinei-spră-zeee a luneî luî Martie, domnele din Pesta 'l-au privit cu mirare, ca pe un apostol al lor ; şi 'i-au dăruit un inel de aur, pe care era săpată însemnare despre acea zi, pentru ca aşa tot-d'a-una să-şî aducă a-minte de pornirea sa ca noii apostol unguresc,

Pornind el din Pesta, jură peirea tuturor nemurilor de altă limbă de pe sfântul pament al Ardeiului.»

Odată tenerul cetitor, zăreşte pe ferestră sosind călare doî tineri, unul român, altul ungur. •

Eî intră pe p6rtă în curte. — A! iată Şuluţ! zice cetitorul cu bucurie. Dar acel un­

gur ? cine să fie? Mi se pare, că nu'l cunosc. înalt, voinic,

cap m a r e ; ocheş; mustaţă negră, resucitâ cum portă eî Nu-1 cunosc.

Dânsul iese, de intâmpină pe cei veniţi in curte. — Servus, Iosife Şuluţescule, strigă gazda. — Servus, Iancule, răspunde Şuluţ. — Cine e Domnul ? — Feier Pal de la Buda-Pesta. - - Humiilimus servus. Poftim în casă. Tinerii intră ; şi peste puţin, in camera cea mare era

intinsă o masă îmbelşugată : ouă, unt, lăptârie, pescărie, vînat, fripturi de pasere, pâne albă, mămăligă caldă, vin bun şi apă rece de la izvor de munte.

Se pun Ia masă cu toţii. Iancu inchină un pahar, zicând: — Bun venit, domnilor, in casa nostră. — Nu zice: «domnilor», răspunse Feier, z i : «prietinilor»,

căci eu ca prietin am venit la dumneata. — Eu îţi sunt duşman, întorse Iancu, afară de casa mea.

Aici ansă îţi sunt prietin. — Iţi mulţumesc; căci aşa am chip ca să mi te pot face

prietin şi afară de casa ta. — Nicî-odată, răspunse Iancu ;' nicî-odată. — Cum ? zici aşa de cu hotărâre ? — Nici-odată. Ochii lui Iancu scântei aruncă. Feier se cutremură. Apoi întrebă : — Dar spune-mi şi mie, pentru-ce ? — Pentru-ce ? Pentru-că esti ungur ; şi voi ungurii, volţi

ca noi, românii şi copii noştri să nu cutezăm a vorbi limba părinţilor noştr i ; ci să ne lepădăm de strămoşi; să' ne facem unguri; să ridicăm sabie asupra românilor, să u-cidem pe fraţii noştri de sânge.

— Şi cu tote aceste, nu va fi încotro; va trebui să vă plecaţi in braţele n6stre. Căci alt-fel, noi suntem perduţi.

— 46 —

Suntem siliţi, ca şi din pietre să facem unguri. Şi vom face!....

— Aşa numai Coşut, orî Vaşvaii ar putea sâ vorbescă. Ah! cum nu am chip, să me întâlnesc măcar cu unul din doi, ca să le vorbesc, şi să le arăt, că acesta ar fi o mare nedreptate, şi o mare greşală din partea lor.

— Te rog, spune-mi, vrei sâ vedi dinnaintea ta pe Vaş-vari măcar ?

— Ce n'aş face, pentru-ca să-1 întâlnesc ! — Poţi, să te bucuri dară ; căci astă-zi vei vedea aci pe

Vaşvari. — Cum ? Pe Vaşvari... — Cum ? pe Vaşvari. Uită-te la mine. Eu sunt Vaşvari-— Tu ? strigă Iancu; şi se ridică in piciore, ca lovit de

un fulger ; se uită lung la Vaşvari ; şi Vaşvari la Iancu-Cei doi vulturi duşmani se mesoră unul pe altul numai

din ochi. Intr'un târziu Iancu şede iarăşi şi incepe vorba din nou

întrebând : 1 — Şi ce întâmplare făcu, să ne vedem? să vii pe aicea, prin munţii noştri?

— Am venit tocmai la dumneata, pentru că ştiu, că eşti lucefărul nemului, şi voiu să mă incerc a te lumina, că fe-

"ricirea vostră, a cetăţenilor de limbă românescâ de pe a-cest pământ unguresc, ba chiar scăparea vostră de peire, este, de a da mâna cu noi, cu marele şi puternicul nem al ungurilor ; să vă faceţi şi voi părtaşi de mărirea lu i ; şi...

— Niciodată nu m'aş invoi, să ne innecăm in vre-un nem strein ; şi cu atâta mai puţin in nemul teu unguresc, care de atâtea sute de ani numai a tot zugrumat şi ucis pre sărmanul meu nem, pe căile cele mai viclene şi mai nedrepte-

— Drepte, nedrepte;—Ardeiul e una cu ţara ungurescă. — Până voiu trăi eu şi o mână de voinici adevăraţi, una

ca acesta nu vei vede. — O voiu vede — fără invoirea v6stră. Ce a greşit adu-

— 47 —

narea de la Cluj, când n'a hotărât şă fie «unio», va îndrepta cea de la Pesta ; va hotărî să fie unio ; şi va fi unio.

— Hotărârea acelor adunări ale vostre pentru mine nu va fi lege ; şi eu jur pe sfânta cruce, nu o voiu primi niciodată !

—. Ve vom sili cu puterea. Cu sabia ! — Cu sabia / ţipă Iancu, infiorat ; cum face cel muşcat

de şerpe ; şi se ridică drept in piciore, fără un cuvent. Faţa luî se face galbenă, ca faţa mortuluî. Ochii lui se in-cruntă inspăimântătorî. Buzele lui incep a tremura ; şi, în­tr 'un târziu şopteşte, in graiu rupt, dar apăsat:

— Să nu ve — împingă — iadul, — să faceţi una ca a-cesta ; căci atunci — v'a cântat cucul...

Apoi adause, in graiu schimbat, fioros. — Ştii tu, Vaşvari, cine sunt eu ? ce sânge curge in vi­

nele mele ? Ascultă. Să ştii că eu sunt — din nepoţii lui Horeai... Sângele meu clocoteşte, însetat de o grea izbân-dire,.. Eu voiu urma, cum m'a inveţat acel mare lucefăr al nostru ; şi voiu urma dacă veţi vroi, până in furcî! in ţepă! până pe înfricoşata vostră rotă ! ca şi el. Dar unia vostră, mortea ţerei şi moşiei mele nu o voiu, — şi nu ve voiu lăsa, să o faceţi in vecii vacului! Aşa să-mi ajute u-nul Dumnezeu !...

Vaşvari îi întâmpină : •— Puternic te laudi tu, faţă cu cuvintele mele ; dar când

vom veni cu tunurile ndstre, ca regimentele nostre, — a-tunci. — cu ce vei sta tu in calea nostră ?

— Cu braţele şi mâinele nostre ; cu lănci făcute din fe­rul plugului ; cu tunuri făcute din copacii noştr i ; cu bo­lovani, rupţi din stâncile nostre. Şi când vom mântui bo­lovanii, ve vom pune in cale pepturile nostre. Apărarea ve-trelor şi a sfintei nostre moşii ne va face biruitori. Vai de acela, care va cuteza să intre in munţii noştri. Acela, să ştii, că odată cu dinţii in iarbă muşca-va.

— Iancule, Iancule; in ochii tei cei aprinşi cetesc făclia

— 48 —

resculării. Păcat pentru tine, că nu eşti ungur. Eşti un om — ca şi un prooroc Gândeşte-te mult ; să nu'ţi duci ţara in prăpastie.

— De.prăpastie caut să o păzesc. — Tu vei aprinde acesta ţară. — Ardă sub tiranii, care o calcă ! — Eu zic: unie, ori morte ! — Şi eu zic: Apărare şi izbândă, ori morte ! Urmă o adâncă tăcere... La despărţire, Vaşvari ii intinse lui Iancu mâna şi-i zise : — Să ne vedem in pace, ca deputaţi in Pesta. — Mai curând ne vom vedea in rezboiu, pe castele Gar-

paţilor ! răspunse Iancu, cutremurându-se, de ceea ce-i zise gura.

— Aşa dară fie! adause Vaşvari, ne vom intâlni cu sa­bia io mână. Simt, că voiu plânge, când capul teu va că­dea de sabie la piciorele mele.

. — Ori vei plânge tu, că va cădea capul meu, inchee Iancu, ori voiu plânge eu, când va cădea capul teu la p i ­ciorele mele...

După aceste cuvinte, ei îşi strânseră ancă odată mâna şi se despărţiră.

E o seră senină de primăvară. In o măreţă pădure, ce-i zic «Valea Caselor», intr'un Ioc

umbrit de deşi tufari, şed pe o laviţă de petră trei ro­mâni, unul câmpen mai bătren, unul bârsan şi unul munteni

Ei sunt adânciţi in tainice şi mari sfătuiri. Cel ântâi zice intr'un rând : — Unie cu ţara ungurescă, Iancule'? — Da, tată Bărnuţule, răspunde Iancu ; aşa poftă au ; a

vedut tu, iubite Mureşene ? — Alăturea cu capul, n u ! răspunde Bărnuţ. — Trebue sâ ne deşteptăm cu toţii, zice Andrei Mureşeanu.

— Trebue să ne pregătim, adaugă Iancu. Antâiu sabia la şold; şi apoi vorbă cu ungurii.

— Trebue să ne adunăm din tote părţile, ca ântâiu să ne unim in gânduri cu toţii!...

— Să ne adunăm la Blaj, pe câmpul de pe malul Târ-navei, cum se adunau strămoşii noştri in vechea Roma-Cetate.

— Amin ! aşa să fie. Cei doi tineri adauseră : — Noi ne ducem drept la Orşoheiul-Mureşului, la tine­

rii cancelişti, cari sunt adunaţi acolo. Cei trei apostoli se îmbrăţişară, şi se despărţiră.

*

In Oşorheiu e mare adunare de unguri şi secui. Printre dânşii s'au amestecat şi câţi-va români, ca sa vadă, de ce se vor apuca duşmanii noştri.

In capul mesei şede bătrânul Urhazi. El ceteşte o cerere scrisă cătră impăratul, ca să facă unia,

adică să lege Ardeiul cu Ţara-Ungurescă. Toţi ungurii iscălesc in acesta cerere. — Nu mai este nimeni, care n'a iscălit ? întrebă Urhazi. — Nu-i nimeni, răspunde un secuiu. Ba sunt. Iată, Papiu

şi Poruţ. Iscăliţi şi voi. Papiu răspunde : — Pot să iscălesc şi eu; ansă ca român ; şi... Un inlricoşat zgomot îi înăduşi cuvintele, ce voia să

mai zică. După ce se făcu iarăşi tăcere, dânsul urmă : — Eu cer, ca iobăjia sa se ştergă, fără ori-ce despăgu­

bire din partea iobajilor ; căci mai curând ei ar putea cere ca domnii să le răsplătescă tot, ce le-au răpit in sute de ani, — apoi...

Zgomot şi mai drăcesc îi curmă cuvintele din nou. El ansă adause, fără sfială:

— Cer, să se ţină semă de tote dreptăţile tuturor lim­bilor din ţara Ardeiului şi din ţara ungurescă. Alt-fel nu iscălesc.

— Mai sunt saşii!..*) strigă iarăşi un secuiu. — Nu iscălim ! răspunseră saşii cari erau faţă. In sera ce urmă, două sute de unguri se porniră cu fă­

clii aprinse in mâni, cutreerând uliţele Oşorheiului, strigând: «Unie ori m6rte!» şi cântând :

«Pe Dumnezeul unguri lor ne jurăm, Ca robi de azi inainte să nu r e m â n e m !»

Cancelistul român, Samoil Poruţ le strigă odată : — Pentru-ce vorbiţi numai despre dumnezeul ungurilor 7

Vorbiţi despre dumnezeul tuturor nemurilor. La aceste cuvinte de mustrare, ungurii incepură a ţipa

din nou : «Unie! unie cu Tara-Ungurescă !» — Iancu a sosit! vesti acuma unul cătră cei-l'alţi ro­

mâni. Vorba acesta săgeta ca fulgerul din gură in gură; şi toţi tinerii români de acolo se grăbiră a se duce in as­cunsul nopţii la locuinţa lui Iancu.

Acolo se adună toţi canceliştii români de la tabla mai inaltă de judecătorie. De toţi la trei-zeci de inşi.

Când se văzură adunaţi cu toţii, Iancu despătură o carte de chemare, şi o ceti. Printr 'ânsa el chema la mare adu­nare in Blaj pe toţi românii, pe ziua de Dumineca Torni.

— Pe Dumineca Tomi la Blaj! strigară cu toţii intr 'un suflet. Jurăm, că, prin foc şi prin apă şi prin mijlocul tu­turor grozăviilor ungureşti, pe Dumineca Tomi cu toţii in Blaj să fim.

A doua zi sera iarăşî sunt adunaţi cu toţii ]la Iancu. A-euma soseşte Nicolae Bârlea, şi se grăbeşte a le gră i :

— Fraţilor, eu vin drept de la Blaj. M'a trimis tagma

*) Sacsoni i .

— 51 —

fruntaşilor de acolo, să viu, şi să văd, ce gândiţi voi, să faceţi; ca să ştie şi Blajul, şi să se unescă cu voi.

Toţi cei-l-alţi işi indreptară privirea spre Iancu şi zi­seră :

— Iancu să răspundă. Iancu se indreptă cătră trimisul Blajului, şi-i respunde: — Scumpul meu Nicolae; du-te, şi spune blâjenilor, că

noi unia ungurilor alăturea cu capul nu o pr imim; că vrem să fim un nem neincătuşat in iobăjie; limba nostră/ românescâ nezugrumată, şi adunările n6stre ca seminţie nerobită nimănui pe largul pământ. Spune-le, că pe cine l-ar impinge păcatul, să se scole asupra n6stră cu sabie, de sabia nostră peirea işi va găsi.

Canceliştii nu simt, că afară doi spioni unguri stau, cu urechea lipită de ferestră, şi pândesc.

Iancu urmeză : — In dumineca Tomi la Blaj cu toţii vom fi. De aici să

ne imprăştiâm in tote părţile ; ca să chemăm la acea a-dunare pe câţi ii vom putea : preoţi, mireni, ostaşi; cu postăvari cu opincari; toţi unul ca şi a l tu l ; ca să dăm/ mână cu mână; să fim tari, şi de nimene temători pe pă­mânt. — Câţi ar voi, eu ii poftesc, să vină la mine, in munţii Biharei, la Vidra ; să ne pornim de acolo, şi să mergem impreună la adunarea nemuluî.

Bârlea işi luă ziua bună ; şi plecă incă in acea nopte, ducând vestea despre puternica hotărire, ce luase florea românimii.

înainte de ziua despărţirii lor, Iancu ii pofteşte pre toţi la un ospăţ, ce le a pregătit pentru acea seră.

Tinerii se adună la dinsul şi curând se aşeză la o lunga masă intinsă, incărcată cu tot felul de bunătăţi.

Cu repejune, veselia se face tot mai m a r e ; însufleţirea tot mai aprinsă.

Dar Iancu nu pre vede cele din faţa lui ; căci i-se im-pedecă ochii de doi luceferi lutiţjasi^Apestia

nei zine, ce i-se arată ca in vis. El se perde în dulci vi­suri de fericire...

Deodată, un tropot, şi o zuruitură de săbii spintecă ae­rul, şi săgeteză in inimile tinerilor.

Iancu se vede, intr'o clipă, coborit din cerul cel lumi­nos al visurilor şi cădut inapoi pe negrul pământ.

Dinsul clipeşte cu ochii cu pu te re ; ca să inţelegă, ore e trez, ori pate viseză; apoi ii deschide cu repejune, şi se uită drept in spre locul, unde zărise mai nainte cei doi ochi cu razele cele pline de pace.

Nu era nici o zină acolo. Dar ce vedu, in locul zinei ? Un adevărat drac ; cu ochi boldiţi, cu obraji buvnaţi,

cu musteţe ascuţite ; in mână cu sabie. Era un husar. La spatele lui alţi şepte diavoli tot ca el. Intr 'o clipă, tot ce se putea apuca şi azvîrli, cuţite, pa­

hare, gărăfi, scaune, trăsneşte, ca o grindină, in ochii şi in capul năvălitorilor.

Iancu zb6ră ca fulgerul lângă incremenitul căprar. Cu un răcnet de leu se aruncă asupra lui, ii resuceşte sabia din mână ; il apucă de gât, şi-1 trânteşte la pământ ; ii pune piciorul pe piept, ridică sabia sus, şi s t r igă:

— Aşa, copii! cu latul săbiilor! Să nu-i tăeţî! Tovarăşii sei fac şi ei cum făcu el, cu toţi cei-l-alţi

husarî. După acesta, ii izgonesc afară, şi-i împrăştie tot bătân-

du-i cu latul săbiilor, ca pre nişte nemernici. Aşa, când incepură cocoşii a cânta de mezul nopţii, can-

celişlii români aveau câte o sabie de husar. Iancu le zise acuma : — Să plecăm de acuma din Oşoiheiu. Acuma, in zori

de ziuă. Dar să ne adunăm de plecare in alt loc ; nu la mine ; ca să nu ne potă găsi !

— La mine; zise Papiu.

— La tine, Alecsandre; respunseră cu toţii, şi voiau să se despartă.

— Staţi, le grăeşte Iancu; aideţi în odaea de alăturea să ve dau ceva, de care aveţi mare trebuinţă acuma.

Tinerii trecură în zisa odae. — Iată un in t reg magazin de îmbrăcăminte vechi şi rup­

te, zise Iancu. îmi rămaseră aci de la săracii, pe cari i-am imbrăcat din nou zilele aceste. Imbrăcaţi-ve cu e le ; ca să nu ve cunoscă copoii duşmanului. Astăzi aceste rupturi au să na facă nouă tuturor un bine, de care n'au visat.

Când se despărţiră tinerii, trecură printre pândarii duş­mani necunoscuţi.

In zorî de ziuă, toţi erau adunaţi la Papiu; numai Iancu nu sosise ancă.

Pas ei ansă nu fac fără de a fi cu ei şi el. Ziua se face; şi densul nu vine. Acsente se răpede până la locuinţa lu i ; ca să vadă, ce face. Prietinii remân in aşteptare, cu inima incordată. Intr'o fugă se intorce Acsente la dânşii. Faţa lui e galbenă ca cera. — Ce-i ? frate Ioane ? strigară cu toţii, neaşteptând să

sosescă bine. Unde-i Iancu? — In pământ ; — şopteşte Acsente. — Nebuniile! ţipă ei, mânioşi; ce aiurezi? Acsente adause : — Dacă ar fi numai in temniţă, mare bine ar fi. Vîrtej ameţitor incongiură sufletul sermanilor prietini

as'-fel îngroziţi. Acsente începe a le povesti: — Zguduită şi tremurând de groză, bătrâna mamă Fi-

lipesca, buna lui găzduitore, imi povesti, cum, la ieşirea lui pe portă, un stol de vro două-zeci ori trei-zeci de în­tunecaţi, inarmaţi până in dinţi, Fau incongiurat, l'au prins intr'o clipă, cu tote că s'a apărat cât un uriaş; apoi au perit diu vedere cu el cu tot, ca nişte năluci afurisite.

— 54 —

Tinerii remaseră înmărmuriţi. — Haidem, şopteşte Acsente, să descoperim unde l'au dus ;

şi apei cu puterea să-1 scotem din ghiarele blăstemaţilor! — Haidem, zice Papiu; şi până nu-1 vom găsi, in fie­

care zi in amurgul serei tot la altul şi la altul să ne a-dunăm.

— Aşa să facem; — incheeră cu toţi i ; şi in zilele ur-mătore, o turmă de cerşitori se vedură cutrierând cu paşi neobişnuiţi uliţele Oşorheiului.

XI

U n t o p o r s t r i c a t .

Mama Filipeasca se porni şi ea ca să'l caute pe Iancu. Dar pe unde ?

— Pe unde me va duce Dumnezeu, işi zise ea ; şi făcu inainte pe uliţele Oşorheiuluî.

Trecând pe la marginea oraşului, intr'un rând numai ce se opreşte pe loc, cu o neaşteptată bucurie.

Ce era ? Audi de departe un cântec, pe care il audia adeseori cân-

tându-1 prietinul prins. Se uită imprejur, să vadă, din ce parte venia cânte­

cul. Porneşte cu grăbire inspre acea pa r t e ; şi — se vede cu spaimă — lângă zidurile temniţei.

Se duce împrejurul colţului ; trece la spatele zidirii ; şi se pomeneşte, că e afară din oraş, pe o ripă a Mureşului.

Se apropie de o ferestuică îngrădită cu drugi de fer ru­giniţi ; şi acolo, la ochiul ferestuicei, zăreşte doi ochi mari ca faţa ceriuluî.j

Biata femee, se cutremură, lovită de o dată de o rază de bucurie, şi de o săgeta de durere.

Se plecă la ochiul ferestuicei, şopteşte câte-va cuvinte, şi se întorce drept acasă, cu repejune.

— 55 —

Mai pe urmă porneşte de acasă din nou, ducând cu sine pe furiş un călcâiu de pâne, şi un urcior cu apă.

In sera următore, mama Filipesca luă in mână un to­por, şi ieşi pe portă. Dar se intorse indată. zicând:

— Aşa m'ar pute inţelege cine-va. Trebue să-1 scot din codă. Ea aşteptă, până când audi strigând cine-va pe uliţă : «Meşter ferar ! meşter ! meşter !» — Ei, meştere, vino încoce. Meşterul intră în curte. Era un nepot de aî imperatu-

luî Faraon. Mama Filipesca il intrebă : — Ştii a strica toporă ?

r Nepotul luî Faraon se uită lung la dinsa, şi nu-i res-punde nimic.

— Ştii strica toporă ? il intrebă dinsa din nou. El se plecă, de se uită în ochii eî de aprope ; dar nicî

acum nu-i respunde nimica. Filipesca se apropie de o ureche a lui şi-i strigă tare : — Ştii strica toporă ? Strică-mî toporul acesta. Negrul sări un pas inapoi, spăriat, şi, s t r igă: — Aolio! tu ori eşti nebună, coconă jupâneso, ori ai

înebunit. Eu să stric toporă ? D'apoî pă care le stricaţi voi, eu şi pă acele ancă le dereg.

— Nu zic, să-1 strici de tot; numai să-1 desfaci pe a-cesta din codă.

— Aşa se mai pote, respunse meşterul ; desfăcu toporul şi îl dădu domneî, aşa, în doue părţi, ferul deosebit de codă ; dar apoi se puse la pândă ; şi vedu, că Filipesca în­veleşte ferul într'un ş tergar ; il ia subsuorâ ; ia coda drept cârjă, şi porneşte aşa prin oraş....

A doua-zi apoi, noul Faraon povestia în satul Bodon, că el a vedut în Oşorheiu o jupânesă nebună, care umbla prin oraş de se uita pe ferestuice in pivniţele curţilor domneşti, şi asvîrlia intr'insele cu toporă stricate.

— 56 —

E o seră senină luminată de lună. In Oşorheiu, un .om se duce inspre temniţa oraşului, şi

ajungând acolo, ia in mână un fanaraş aprins, se uită la incuetore ; o descue, intră, şi incepe a striga :

— E i ! câne, vino încoce, să te judec. Numai resunetul păreţiior de bolovani îi respunse. — Unde eşti, hoţule ? strigă el iarăşi. Bolţile îi respunseră cu vorba luî cea de pe urmă. Se puse pe căutat. Căută, căută, — totă temniţa ; — şi nu

găsi pre alt «câne», afară de el însuşî; — şi dinsul zise cu mirare :

— Ce-i asta ? vânatul meu a perit ? începe a căuta mai cu luare aminte in tote ungherele. Nu găsi pe nimene. — L'a înghiţit pământul! Dar cum ? A ! iată o lumină! Erau razele luneî, uitându-se cu sfântă şi tainică linişte

pe o ferestuică in fiorosa temniţă. Noptaticul căutător se apropie de ferestuică, şi vedu, că

de o parte gratiile de fer erau scose din părete, şi îndoite in lături, aşa, că prin deschizătura făcută putea trece un om.

— Ah! Nelegiuitul! strigă el acuma. Dar iată ! in grabă, ş'a uitat toporul aici!

Apucă toporul, ce găsi lângă zid, iese pe ferestuică cu repejune; şi făcând doi paşi, zăreşte sub razele lunei un om inalt, mergând pe malul Mureşului cu paşi grăbiţi.

Stăi pe loc moţule, strigă necunoscutul, alergând după dinsul cu toporul ridicat...

XII „ D e ş t e p t ă - t e r o m â n e . "

Canceliştii români sunt adunaţi la Papiu, in aşteptare şi sfătuiri.

Acsente zice o dată : — Oare prepelicarii fişpanului neau numărat, câţi ne am

adunat aici ?

— 57 —

Papiu respun.de : — De când nu mai este intre noi Iancu, tot-deauna ne

num eră, unde ne zăresc. Mezul nopţii sosi. Uşa se deschide cu repejune ; — şi, — dinşii ved cu groză,

că intră o faţă de om inalt, cu faţa acoperită de praf şi de sânge ; in mână cu un topor stropit de sânge, ca şi dinsul.

Toţi işi făcură cruce, stringându-se unii către alţii. Andrei Mureşanu numai ce deodată işi apropie ochii mai

mult de ochii noului venit, şi, in clipa următore, ceia-lalţi vedură cu fior de spaimă, că acest spărietor cuprinde pe Mureşanu in braţele sale şi z ice:

— Bunul meu Andrei! Fraţilor !... — Iancu! strigă Mureşanu; şi deodată cu dinsul toţi

ceialalţî, loviţi de o aprinsă bucurie; dar totdeodată de mirare, şi chiar de spaimă, vedendu-1 acoperit de sânge.

— Iancule, ce ţi-s'a întâmplat ? Unde ai stat ? Ce sânge e acesta ? — Aşa il întrebară cu toţii, incungiurându-1 din tote părţile, ca pe unul intors din mormânt.

Iancu respunse : — Fraţilor, din pământ am ieşit. Fişpanul ş'a implinit

ameninţarea, ce 'mî făcuse odată. — Ce ameninţare ? — Că in fundul temniţelor ungureşti osele mele vor pu­

trezi, dacă nu me voiu face m u t ; dacă voiu mai vorbi cu voi despre lacremile părinţilor noştr i ; dacă voiu mai zice, că ţara acesta este a românilor; dacă voiu mai cânta cân­tece de a luî moş Horea.

— A ! strigară acuma cu toţiY; şi se făcu o adâncă tă­cere.

Iancu urmă apoi, cu amărăciune şi mânie : — Să tac ? Să fiu mut ?... Ah! dar ore pământul intreg

portă pe faţa lui un om măcar, care să vadă lacremile fra­ţilor sei, şi să p6tă remâne orb, ca pământul ? Să audă

— 58 —

gemetele innăduşite ale surorilor sale, şi să remână surd, ca un trunchiu de ghiaţă? Să-1 zgudue durerea nemuluî seu zugrumat şi călcat în picioare, şi să potă remâne rece si mut, ca mormântul?

— O, nimene, dintre noî, nimene!.. . respunseră cu toţii intr'un cuvânt.

Iancu urmă : — Preotul Moisi Sora Noac geme in temniţă, nejudecat;

Micheş de mult in lanţuri! Iftimie Murgii, in temniţă, de trei anî, fără judecată! Asupra mea au sărit, nu ştiu, câţî selbatici husar i ; m'au legat, şi m'aii dus in temniţă. Uitat acolo eram să putrezesc, dacă buna mama Filipesca n'ar fi putut să-'mî aducă, pe furiş, câte o bucată de pane şi câte un urcior de apă, — şi acest topor, cu care apoî am rupt din zid doue gratii mai mâncate de rugină, şi am ieşit.

— Dar sângele ? sângele ?... il intrebară acuma cu toţi i : — tu p6te eşti rănit!. . .

— Rănit... — Răn i t ! — La suflet. Ah! Andreî, Severule, Alecsandre, fraţilor ! . .

eu... am gustat sânge!... Am gustat sânge de duşman !... — L'aî omorit ?... — L'am doborit la pământ. Nu ştiu, dacă va fi maî su-

flând. Dar cum să nu-1 izbesc ? când năvăleşte asupra mea cu toporul ridicat, să 'mî sfărâme capul ?

— Dar cum l-ai putut dobori ? Ce armă aveai ? — Ce armă ? — Dreptatea. Steua mea cea bună m'a pă­

zit de lovitura luî, aprinderea dreptei mele mânii mi-a dat repejunea şi puterea, de i-am smuls din mână toporul; şi nelegiuita lui pornire a făcut, că eu, în luptă cu dinsul, l-am putut intorce şi a-1 pocni in costă. De aceea ansă, eu nu maî pot să stau aici in Oşorheiu. Pote chiar s'au pornit cu poteră pe urma mea. Dar nu puteam să plec din

Oşorheiu, fără să vin, să mulţămesc mamei Filipeştei, pen­tru scăparea mea, şi fără ca vouă să vă zic : «.Remas bum.

— Dar aceste strigă la ceriu! ziseră acuma toţi tinerii. Nu putem suferi maî mult. Ne ducem şi noi, să-i deştep­tăm pe toţi din tote părţ i le; să nu maî rabde ca amorţiţi, sub picioarele călăilor.

Andrei Mureşanu păşi acuma la mijloc intre ceilalţi; se opri pe loc; ridică ochii spre ceriu; şi remase aşa, nemiş­cat, par'că n'ar fi fost vădend nimica din cele ce-1 incun-giurau. Deodată numai, obrajii lui se aprind; ochii lui strălucesc ca de o insufleţire peste firea omenească; şi el incepe a vorbi, ca pătruns de o tain'câ lumină, in mijlo­cul unei tăceri serbâtoreşti, ca intr'o biserică :

,Deftepte-te, române", din somnul cel de morte, în care te-adânciră varvarii de t i ran i ; Acum, ori nici-o-dată, croeşte-ţi altă sorte, La care să se 'nchine şi crudii tei duşmani .

Acum, ori nici-o-dată, să dăm dovedi la lume, Că'n aste mâni mai curge un sânge de r o m a n ; Şi că 'ntr'a nostre pepturi păstrăm cu fală-un nume. Biruitor in lupte, un nume de Traian !

Ridică-ţi a ta frunte, vedî împrejur de tine, Cum stau, ca bradii 'n munte, voinici sute şi mii . Un semn ei mai aşteptă, şi sar, ca lupii 'n s t îne ; Betrâni, bărbaţi, şi tineri, din munţi şi din câmpii .

Priviţi, măreţe u m b r e : Mihat, Ştefan, Corvin", Româna seminţie , ai voştri strănepoţi. Cu braţele 'narmate, cu focul vostru 'n vine : «Viaţă 'n libertate, ori m o i i e !» strigă toţi.

Pe voi ve nimiciră a urei rentate, Şi orba neunire, la Milcov şi CarpaţX. Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate, Jurăm, că vom da mâna, să fim pururea fraţi.

— 60 —

O mamă văduvită de la Ştefan-cel-Mare De la aî sei fii cere azi mână de -a ju îor ; Şi blastemă, cu lacremi în ochi , pe tie-care Ce'n zile neferice s'ar face vânzător.

De fulgere să peră, de trăsnet şi puciosă, Ori-care ar vre să fugă din gloriosul l o c ; Când patria sau m u m a cu in ima duiosă, Va cere, ca să trecem prin sabie şi foc.

Ne- ajunse iataganul barbarei semilune, A cărui răni de morte şi azi le mai s imţ im ; Acum se 'ndesă cnuta in vetrele s t r ă b u n e ; Dar martor ne e domnul , că vii nu o voim.

Ne-ajunse despotismul cu 'ntrega luî orbie, Al cărui jug din vecuri ca vitele-1 purtăm. Acum se 'ncercă crudii, in orba lor trufie, Să ne răpescă l i m b a ; dar morţi numai o dăm !

Români din patru unghiuri ! acum, ori nici-o-dată ! Uniţi-ve in c u g e t ! uniţi-ve 'n simţiri . Strigaţi in lumea largă, că Dunărea-i furată Prin uneltiri şi s i lă , — • greţose mijlociri !

Preoţi , cu crucea 'n frunte, căci oştea e creştină, Dorinţa-i libertatea, şi scopul ei prea sfânt; — Murim mai bine 'n luptă, cu laudă deplină, Decât să fim robi iarăşi pe-a' nostru vechiu păment.

Cu toţii ascultară cuvintele Mureşanului cu o sfinţenie ne maî simţită până acuma. Li se păru, că aud cuventul unui prooroc. Sângele in?epu a fierbe in pieptul lor; şi, când Mureşanu incheiă, dinşii ziseră după el, cu aprinsă Însufleţire:

«Murim mai bine 'n luptă cu laudă deplină, decât să fim robi iarăşi pe-al nostru vechiu păment».

Mureşanu zise după acesta iarăşi : — Fraţilor, să mergem cu toţii in tote părţile Ardeiu­

lui ; să deşteptăm pre tot nemul. Să ne sculăm ; să aşter-nem sub piciorele nostre pre toţi duşmanii noştri.

— Să mergem! să mergem! strigară cu toţii; — iar pe urmă să ne adunăm iarăşi in munţi, Ia Vidra.

In noptea următore, in casa baronului Bornemisa de la Abafaia, Clement Aiudenu dormea liniştit.

CiDcoşii cântă de trecerea nopţii, când dinsul se trezeşte de o bocânitură in ferestră.

— Cine-i'? strigă el ; şi pune mâna pe un pistol, ce a-vea atârnat pe părete.

— Scolă-te de-grabă, Clemente, şopti un graiu la acea fei estră.

— Dar ce-i ? Cine eşti tu ? — Sunt prietenul teu, Avram Vidranu. Ieşi de-grabă.

Nu perde nici o clipă. — Iancu ! strigă Aiudenu, spăriat; se găti de ieşire ; luă

pistolul la br îu; şi ieşi. — Vin cu mine, ii zise acuma Iancu; căci noi românii,

nu mai putem sta pe aici. Aidem pe la cancelistul Vasile Pop, care se află tot aici in Abafaia ; să-1 poftim cu noi.

— Dar ce-i? Pentru numele lui dumnezeu; ce s'a în­tâmplat?

— Umblă duşmanii noştri după noi, să ne prindă. Amândoi trec la locuinţa lui Pop ; bat in ferestră; il scală,

şi — peste puţin plecă toţi trei peste ogoră şi semănături, intr'acolo, pe unde apune ţârele.

XIII

O t e m n i ţ ă m a r e .

E aprâpe de mezul nopţii. In Vidra se zăresc nişte feţe omeneşti ieşind de prin

case, şi pornind inspre codrii de la Mâtu. Ei nu apucă pe cărări ; ci trec pe locuri nebătute de

— 62 —

picior omenesc; prin tufe, prin rîpi şi desişuri; indreptân-du-se inspre rîpa, ce-i zic la «Portă».

Sosiţi la P6rtă, cu toţii intră in peştera ştiută. Acesta e luminată de un fanar atârnat de un par. Cel d'ântăi, care soseşte in peşteră, este Iancu. După el

sosesc toţi, pe câţi ii aştepta. Ei se aşază pe lăviţi. Iancu se scolă in piciore, şi grăeşte: — Fraţilor, numai aici nu ne văd ochi de ungur ; nu­

mai aici nu ne pândesc urechi de duşman. De aceea v'am poftit aicea. Luna ne vede; dar ea n'are nici limbă nici suflet de om, pentru a ne vinde. Şi acuma...

Iancu se opri, stând in piciore in mijlocul peşterei, ui-tându-se, cu ochii ca inţepenifi, drept inainte, indelung, indelung; ca şi când ar fi fost un om mor t ; in cât cei de faţă incepură a simţi fiori furnicându-i prin ose.

Dinsul reluă vorba şi zise: — La mort, voi vă plecaţi, şi—i daţi câte o sărutare.

Dar iată că azi se intorce rândul sărutărilor. Astăzi, — a-cuma, — iată că, ve dă o sărutare — mortul. Remas-bun, vouă! — strigă e l , se plecă, pe rând, la toţi, şi-i sărută, zicându-le.

— Rămas-bun ţie, Butene, şi ţie, Acsente ; remas-bun vouă, Balint şi Corches; ţie Vlăduţule, şi ţie Aiudene; re­mas-bun ţie, Alecsandre Papiule, şi ţie, Dobre, şi ţie Io-sife; rămas bun. Rămas-bun, vouă, Niculiţă Barbule, şi I-vanovici, si Ionită Dragos...

Tinerii se uită unii la alţii, cuprinşi de o grea şi apă-sătore mirare.

Iancu urmeză a le stringe mâna, şi a le zice : «.Remas-bun».

Nici unul nu cuteză a'l intreba, de ce face el acesta. De la un timp apoi incepe a le fi milă de dinsul. — Iancu s'a turbura t ; — aşa credeau ei. — Rămas bun, vouă, tu turor! inchee e l ; se opreşte, şi

stă indelung, privindu-i pre toţi, mut, ca şi când i-ar fi fost intrebând ceva cu ochii numai.

Ei işi simt inimile str ingându-se; şi aşteptă cu încor­dare, să vadă, ce va u r m a :

— Cum? zice dinsul de-odată, voi nu me întrebaţi, de ce imi iau ziua bună de la voi ? Să ve spun dară eu. As­cultaţi ; dar ascultaţi cu tot sufletul.

Tinerii işi ţin suflarea, ca să inţelegă mai bine, ce le va spune Iancu.

Dinsul le grăeşte acuma, in graiu tainic, şoptitor : Să ştiţi, că eu — am murit, — Iancu nu mai este. Niculită Barbu, vroind să uşureze gândurile cele greoe,

şi să deschidă o glumă inveselitore, incepe a cânta, adu­când cam pe n a s :

— Veeeşnica lui pomeniiire! Iancu respunse liniştit: — Iţi mulţumesc, frate Nicolae. Butenu perdu răbdarea; şi intrebă : — Da pentru atâta ne am adunat noi in cap de nopte,

la acesta ascunsă Portă ? Iancu il apucă de mână ; şi il in t rebă:

— Da tu, Butene, da voi toţi, Acsente, şi voi ceialalţi, voiţi voi, să mai trăiţi, in acesta — temniţă ?

Barbu se uită imprejur, şi zice : — Temniţa acesta are păreţi subţiri, de pe t r ă ; şi pe

dinafară alţi păreţi, groşi, de vent. Coperişul ii e şi mai vîrtos : e bolta tăriei de sus. Lumina ei se stinge câte o-dată la trei-zeci de zile; căci se numeşte luna.

Iancu ii int impină: — Şi temniţele făcute de unguri au păreţii de petră, a-

coperementul de plumb. Lumina intr'insele nu se stinge niciodată ; căci n'o aprinde nimene niciodată.

Barbu respunde acuma: — Adevărat. In acele temniţe nici eu nu vreau să trăesc. — Nici eu ; adaugă Butenu şi Solomon.

— 64 —

— Nici noi! nici noi ! strigă acuma cu toţii. Iancu grăeşte după acesta: — Sâ zicem, că suntem morţi, ca robi ungurilor; sâ

lucrăm, ca să inviem odată ; şi să sfârmăm lanţurile r o ­biei, intorcând sabia asupra capetelor lor.

— Aşa să fie ! strigă toţi voinicii intr 'un graiu. — Ceta celor morţi să fim, din acesta nopte inainte;

zice Iancu. Aşa să ne numim ! Aşa să lucrăm. Să jui'ăm credinţă cetei nostre, a celor mor ţ i !

— Jurăm! strigă cu toţii. — Să indepărtăm din inimile nostre ori-ce altă simţire,

fie de iubire, fie de ură ! — Jurăm! incheie iarăşi cu toţii de-odată. Barbu zice acuma: — Care din noi are in inimă vre-o incolţitură de dra­

goste pentru vre-o cosiţă bălăioră, ori ca pana corbului, pentru niscaiva ochi ca florea inului, ori ca mura cea coptă, ce să facă acela?

Butenu respunde : — Să le zmulgă din piept cu rădăcini cu t o t ! Iancu incheiă, lămurind : — Noi suntem morţi, până nu vom invia cu nemul

nostru cu tot, la viaţă nerobită. După acesta stă pe gânduri. In vederea Iui se ridică o

laţă de copilă. El se sparie de jurământul ce făcu; şi stă ca im măr murit.

Barbu urmeză : — Ce gânduri ţi-s'au deşteptat, Iancule ? Iancu nu-1 aude. Barbu urmeză iarăşi: — Vre-o cosiţă bălăi6ră, ori pana corbului, doi ochi

câmp de ceriu, fl6re de in, ori mură coptă ; aceste te au injugat; nu-i aşa, Iancule ?

Iancu resare ca dintr 'un vis, şi respunde: — Barbule, chiar dacă aş fi veclut in gând vre-o cosiţă

— 65 —

ca raza sorelui, doi ochi, câmp de ceriu, iţi jur că aş arde din sufletul meii aceste nebune copilării, aceste copilăreşti nebunii. I-aş face acelei cosiţe o supărare de cele m a r i ; pentru ca să ştie, că ne e tăiată calea de a ne mai impăca vreodată.

— Aşa să facem cu toţii! porunci Barbu, intorcându-se cătră ceialalţi. De acuma Dumnezei să ne facem !

Peste puţin, cei adunaţi se imprăştiară. Pe drum, Dragoş se apropie de Iancu, şi-i şopteşte : — Vidrane, când ai să-i faci Anitei supărarea ce ai j u ­

rat, să-i faci ? Iancu işi infrâneză cutremurarea, ce-I cuprinse, şi res ­

punde lui Dragoş cu linişte : — Când vei zice tu, — Mâni să fie . — Mâni vafi. Am să-i zvîrl inapoi florile ce păstramde la ea. Adoua-zi toţi se porniră din Vidra.

* Iancu şi cu Dragoş sunt in Abrud; şi merg inspre g r ă ­

dina lui Boieriu. Ei sunt acuma numai de vrocâţi-va paşi. Inima lui Iancu incepe a-1 cutremura, in cât el mai nu

vede cu ochii. El se sileşte a inveţa in gândul seu ceea ce era hotă­

rât, să facă. Deodată zăreşte pe Anita ieşind in grădină; işi aduce

aminte, că se jurase, să-i facă o amară supărare; să-i aj; vîrlă inapoi zmocul de flori, ce el păstrase de la ea sfântă comoră. Acest jurământ i-se ridică dinaintef fiefului deodată, ca o spărietâre iazmă. Vederea i-se necă ; şi el făcu un lucru neaşteptat...

— Omoră-me, Dragoş, zise, cu ochii rătăci ţ i ; oir căci eu, ceea-ce am jurat, nu pot să indeplinesc/ flet, să indeplinesc. Om6ră-me !... /

Se intorce pe loc. ^ x /

Dragoş il prinde de mână, şi se sileşte a-1 indupleca, să se apropie de grădină şi de Anita.

Acesta tocmai vedea, cum se luptă amândoi; cum in clipa următore, Iancu se zmulge cu repejune, din manile lui Dragoş, se porneşte in fugă inapoi, fără de a arunca spre Anita o privire măcar, şi se perde din vederea ei, cât aî bate in palme.

Curend după acesta, veni de la Viena inştiinţare, că impăratul s'a hotărât, să dezlege pe unguri din lanţurile împărăţiei, de cari se plângeau de atâta t imp; — apoi veni altă vfs te ; că in adunarea de la J'obriţin ungurii au dat pe imperatul afară de la cârma Terei Ungureşti, şi au ho-tărît, că de acum inainte ei singuri să fie stăpâni şi peste nemul românesc din Ardei, şi peste celelalte nemuri.

După acesta vine alta veste: «In Ardei s'a împrăştiat vorba, că aldoile Horea, Ca­

tarina Varga, ar fi ieşit din temniţă, şi că resc61ă glotele "delului asupra tiranilor unguri. Uniia deminţesc acesta

' zicând că biata Catarina tot acolo geme ancă intre •̂ le, unde gemuse sermanul Horea şi cu Cloşca».

7 ângă grelele ziduri ale temniţei care a fost inchisă Catarina

^e opreşte şi ascultă un gemet greu.

,veriţa,se depărteză şi se opreşte pe loc,

domnei nostre, cu pri-i-aş vede la ferestuică...

Ridică privirea spre ferestuică. De odată strigă cu graiu inăbuşit:

— Dumnezeule! e faţa e i ! Sermana n6stră domnă! in grele feră ancă; pentru că a vrut să ne dezrobesc! din afurisitele lanţuri ungureşti. Aşteptaţi voi, tirani blăstămaţi; căci de lăncile nostre nu veţi scăpa. Să ştii, scumpă d6mnă, că pentru amarele tale suferinţe de mucenică, grea izbân-dire lua-vom...

In noptea, care urmă, păzitorul acelei inchisori zări, pe la mezul nopţii, doue umbre lungite pe pământ, ca nişte şerpi, trecând pe lângă ziduri tîrîş.

O pocnitură de puşcă scutură acuma liniştea nopţii. Un ţipet năbuşit u r m ă ; şi, in clipa următore, unul din pân-daşi ridică pe celalalt in spate, şi alergă cu el pe Podeiu Ja vale in graba cea mare.

Peste puţin, porta cetăţii se deschide ; o patrulă de şepte dragoni călări iese din cetate, şi alergă in gona spionilor.

Pe costa delului, noptaticii iscoditori sar pe nişte cai ; le dau pinteni, şi se perd in intunerecul nopţii.

XIV.

P r e g ă t i r i .

— Iancu şi cu soţii sei din ceta celor morţi trec prin tote satele româneşti, şi dan preoţilor români inveţătura acesta:

— Părinte, se apropie ziua mântuirii nostre. O apropiam noi. Ajută-ne şi dumneata, să o putem aduce şi mai curând, îndemnă pre toţi fiii tei sufleteşti, să-şi adune cât de multe unelte de acele, cari au fer şi oţel, ori aramă. Să afli, câte puşti, câte pistole, câte săbii, poţi să ai sub mână, când va t r ebu i ; câte securi, c6se, topore, lanţuri, ţepoe ; cât plumb poţi să ai. Câţi meşteri ferari şed peim-

— 68 —

prejur. Câte căruţe, cară ; câţi cai, boi ; cât grâu, oves poţi să ai sub mână, când va trebui. Apoi să afli, ce v o r ­besc despre noi ungurii din vecinătate. Câte cară, câte ar­me, câţi cai şi câtă pâne pot să aibă şi ei.

Să scrii tote aceste însemnări; şi să le ţii ascunse bine .

Iancu e in Câmpeni. Intr'o zi vine la el David Ursii, şi ii dă o hârtie pecetluită. Dinsul o despecetlueşte şi vede, că e de la Bărnuţ. In -

tr'insa ceteşte cuvintele a c e s t e : «Iancule, ore ne vom putea noi aduna la Blaj pe Du­

mineca Torni, cu toţi părinţiinemului românesc? Dacă a-cesta e cu putinţă, trimite tu cu oamenii tei chemarea a-cesta la toţi cu grăbire; ca să nu întârzie nici u n u b .

După ce o ceti, Iancu incepe a numera zilele, şi a mă­sura in gând depărtările de la sine şi până la episcopi, la protopopi, şi la ceialalţi părinţi ai nemului; apoi măsoră depărtările de la dinşii şi până la Blaj.

După ce le mesură, scrise pe o hârtie respunsul acesta: «Iubite Tată-Bârnuţ, ce m'ai intrebat se pote face; şi

voiu îndeplini». Impătură hârtia, şi o dă in mâna lui Ursu, zicându-i : — Să o duci, iubite Davide, şi să o dai in mâna lui

Tata-Bărnuţ. David Ursu luă scrisorea şi plecă. Iancu chemă cincisprâzece scriitori, ii inşiră la mese, şi

scrise cu dinşii de doue-zeci de ori chemarea, să vină, pe Dumineca Torni la Blaj toţi protopopii din totă ţara lu­ând cu sine fie-care pe câte doi preoţi, şi pe câte doi ro­mâni bătrâni din fie-care sat.

După ce scriseră tâte aceste cărţi de chemare, le impă­tură, incalecă toţi, şi zboră, in gona cailor, in cincispră-zece ţinuturi, la soţii cei mai de căpetenie dinrâta celor morţi.

Aceia le scriseră şi ei, fie-care de câte-va zeci de ori, şi le trimiseră la alţi soţi in tote părţile.

— 69 —

Intr'o zi veni la Iancu in Câmpeni Buteanu şi ii aduse o veste, de care ii veni, să cadă jos. Iată ce veste a fost acesta:

«O carte de chemare n'a ajuns in mâna aceluia, căruia i-a fost trimisă! A prins-o un spion u n g u r ; şi a dat-o in

manile gubernatoruluî Teleki. Acesta a trimis în tote păr­ţile Ardeiului vorba, că adunarea pusă pe Dumineca Tomi nu se va face a tunci ; ci in o altă zi, care nu-i ancă ho-tărîtă.

Iancu remase încremenit. El şopti în sine: — Asta me dă de minciună! Ce va crede acuma des­

pre mine Bărnuţ? şi nemul intreg? Deci, in fugă, adoua chemare! El gândi in s ine: — Dacă soţii mei nu vor face nopţile zile, rîurile nu le

vor face loc uscat, munţii şesuri netede, nu vor sosi la timp....

Dumineca Tomi se apropie, şi lui Iancu i-se părea, că stă pe jăratec.

In acele zile, el mai primi ancă o veste: «Teleki a prins limbă şi despre aceasta a doua chemare;

a pus pândaşi pe la t6te incrucişăturile drumurilor, şi la tote podurile, cu porunca, de a impuşca pre toţi pur­tătorii de chemări. Ba şi Coşut a poruncit, ca omenii lui Teleki unde ved trei români vorbind de o parte, să-i prin­dă, să-i bată, să-i pună in lanţuri, şi să-i arunce in tem­

niţă. Iancu şopti in sine : — Adunarea nu se va face; şi eu sunt perdut ! Când gândia, să se ducă la Blaj, ii veni să credă, că se

duce pentru a fi judecat. Dinsul ceti in gazeta ungurescă « Vestitorul ArdeUn-», că

ungurii ameninţă cu opt-zeci de mii de secui pre ro ­mânii, cari s'ar ridica in arme.

— Nici de opt sute de mii nu me t em! strigă el la a-

• - 70 —

cesta, trecu la Nicolae Corcheş, şi găsindu-1, făcură amen-doi sfat de arme.

Nicolae Corcheş şi cu Clement Aiudenu chemară pe să­tenii din munţi la Câmpeni.

După porunca lui Iancu, toţi işi luară in traistă merinde pe o septămână. Câţi aveau pistole, le luară la brâu; şi a-ceştia făcură o rota de a rmaţ i ; gardă pentru Iancu, căruia îî ziseră de acuma «crăişorul munţilor».

Porniră spre Blaj. Iancu încalecă pe zmeul lui numit Brutus; şi se puse

in fruntea lor, urmat de Corcheş, de Aiudenu, şi de falni­cii lui gardişti albăceni şi vidrani.

Ajung pe calea, ce duce pe deasupra Boşiei-de-Munte ; când de o-dată aud nişte strigăte din urma lor; ajungând apoi pe locul, ce-i zic : «.deasupra Virşilon, o cetă de o-staşi se ved alergând după ei, in gona cailor.

Iancu se opreşte cu cetele sale ; şi aşteptă pe loc. Sosind in faţa lui, comandantul Ioanette Petru grăeşte : — Iancule, ascultă. Ne-a trimis Măria Sa domnul Meş­

ter Carul, judecător din Câmpeni, ca să te poftim, să te în­torci inapoi.

— Şi eu nu m'oiu intorce. Spune-i aşa domnului jude­cător. Noi ne ducem la Blaj, la adunarea nemului româ­nesc.

— Stăi ; căci nu ştii, cu ce putere ne-a trimis Măria Sa. Iată. Ceteşte.

Zicând aşa, despătură o carte mare şi o in tinde lui Iancu. Acesta i-o impinge inapoi, zicând : — Eu nu umblu cu hâ r t i i ; nici me inchin dinaintea

cărţilor nimănui. Aideţi, fraţilor, inainte; să nu intărziăm. — Ascultă, să-ţi spun, de la cine e cartea. E de la în­

suşi Coşut! — Călăul nemurilor! înainte , copii! Iancu porneşte inainte. Cetele după dinsul. Ioanete îi mai strigă din urmă :

— 71 —

— Dacă românii vor să se plece, şi sâ se unescă cu u n ­gurii, Coşut zice, că-i va ierta pe toţi.

— Nu ne ierte Coşut! ii strigă Iancu inapoi, şi urmă calea inainte.

Când sosi in mijlocul Teiuşului, o cetă de călăreţi g ră ­niceri îi iese inainte; şi căpitanul lor face semn, că vrea sâ vorbescă cu Iancu.

Acesta se opreşte. Căpitanul se închină, şi zice : — Iancule, am poruncă, să te poftesc, să te intorci ina­

poi cu cetele tale. — Şi eu am carte, ca tu să te intorci inapoi cu cetele

tale. — Să-o ved. — Iat'o. Zicând aşa, Iancu arătă căpitanului o carte. Căpitanul o ceteşte; o impătură, o dă lui Iancu inapoi ;

se intorce cătră ceta sa, şi porunceşte ostaşilor se i : — Faceţi loc! Aceştia se dau la o parte. El se intorce iar spre Iancu ;

ii face o închinăciune, şi-i zice : — Plecaţi inainte, cu Dumnezeu ! Apoi se dă la o parte, şi stă pe loc, până ce Iancu şi

cu muntenii sei dau pinteni cailor, şi plecă veseli in linte spre Blaj.

Pe drum îl intimpinară ştafete, cu veşti ameninţătore : O ştafetă îi spuse: — Guberniul a dat porunci, de a se aduna imprejurul

Blajului oste ungurescă nenumărată. — Vreu, să o ved ; respunse Iancu; şi făcu inainte. Altă ştafetă îi spuse : — Dacă in Dumineca Tomi se vor duce la Blaj advo­

caţi şi cancelişti români, ungurii îi vor spânzura in furci, şi in glote cu puştile vor trage.

— Nu cred ; intimpină Iancu, fără să se oprescă.

Altă ştafetă : — Curtea episcopului din Blaj e plină de unguri şi de

tunuri ; hambarele sunt pline cu praf de puşcă. Blajul e plin de furci.

— Noi mergem la Blaj! Alte ştafete il întâlnesc, şi-i vorbesc : — In curtea episcopului sunt adunaţi mai mulţi ofiţer,

unguri, cari au de gând, să împrăştie pe români din Blaj. — La Bucerdea lângă Blaj, e o companie de ostaşi un­

guri de Ia Cetatea Bălgăradului: iar Ia Sâncel stau mai multe companii de dragoni.

XV.

D u m i n e c a T o m i .

Dumineca Tomi a sosit. Doi comisari unguri, cu o cetă de ostaşi de ai lor,

sosesc desdimineaţă in Blaj; şi ostaşii se inşiră in mijlocul oraşului, in faţa bisericii celei mari.

Românii erau acuma adunaţi in Blaj. Unul din comisari iese intre dinşii, şi le s t r igă: — E i ! oameni buni, ascultaţi! inălţatul imperat şi Mă­

ria Sa, domnul gubernator ve porunceşte, să ve duceţi pe acasă.

Românii incep a se intreba unii pe alţii, ce să facă. Tocmai atunci sosi cancelistul Alecsandru Papiu, fecio­

rul popi din Bodonul-de-câmpie, şi audi cuvintele comisarului. îndată ce inţelese aceste cuvinte, se urcă pe petra cea

mare de dinaintea bisericii, şi in^epu a cuvânta cătră ro­mâni :

— Fraţilor, să nu ve temeţ i ! căci cu noi e Dumnezeu; cu noi e dreptatea. Suntem credincioşi imperatului; şi

— io —

vrem dreptate. Vrem pace. Trăiască împăratul! trăiască nemul românesc! Voi sunteţi puterea. Si dacă veţi asculta de noi, cari ne ingrijim de voi cu credinţă, atunci glonţele puştilor duşmane nu vor străbate până la voi!

Audind acesta inim6să îmbărbătare, sufletul românilor adunaţi se lumină şi se in tă r i ; ei se opriră pe loc, in

faţa puştilcr ungureşti. Căpitanul ungur remase mut ; cetele lui steteau pe

loc, fără o mişcare. Comisarii unguri Fosto Melchior şi cu Micşa Ioan şed,

ca ascunşi, in curtea episcopului; se sfăluesc, cum şi prin ce uneltiri să spargă adunarea şi să o imprăştie.

Fosto zice: — Să prindem ântăi pe blăstematul de Papiu, şi pre cei­

lal ţ i spânzuraţi de tribuni ; şi să-i ducem in lanţuri la Aiud. Micşa adaugă: — Pre adunătura de robi să o imprăştiăm cu puterea

armelor. — Numai la'ncu de n'ar veni, cu afurisiţii lui de moţi!

Am audit, că i-se inchină luî, ca unui împărat. — Şi îi zic : «crăişorul nostru». — Să stăm cu ochii deschişi in patru. Românii tot mai soeiau ancă, glote, glote, din tote păr­

ţile. Adunarea creştea mereu. într 'un rând, Papiu se urcă iarăşi pe petra bisericii, şi

iricepe a vorbi din nou cătră adunare. El ii arată, ce dreptăţi are tot românul de la Dumne­

zeu ; dreplăţi, pe care rumene nu i-le p6te răpi. Fcsto şi cu Micşa ies din curtea episcopescă, urmaţi de

pandurime; şi trec spre cetele de oste. Românii se uită la Papiu, şi-1 intrebă: — Să-i lăsăm, să vină mai aprope? Să nu-i dăm afară

din oraş? — Lăsaţi-i, fraţilor, să vină, să ne înţelegem. Poftim

aici lângă noi, să vorbim.

_ 74 —

Comisarii se alătura lângă căpitanul ostei; şiFosto strigă cătră Papiu :

— Iată poruncile inaltului guberniu, să imprăştiăm a-dunarea de astă-zi, ca să se ducă toţi pe acasă. Vină dum­neata aci lângă noi, apoi o ceteşte; şi să mai vorbim impre-ună doue cuvinte....

Papiu face câţi-va paşi cătră comisari. Românii se iau după dinsul, şi—1 apucă de amândoue

braţele, zicându-i : — Nu te lăsăm, să te apropii de dinşii mult. Nu te in-

crede in ei nici aicia. Noi ii cunoştem mai bine. Suntem păţiţi.

— Uite, măi, şopteşte unul cătră vecinii se i ; comisarul celalalt, cum trage cu coda ochiului cătră căpitanul ostei. Vor să-1 prindă pe domnişorul de român.

Micşa incepe a ceti porunca pentru imprăştierea ro­mânilor.

—• Nu ne t rebue! strigă glotele. Ştim noi ce vrei să ceteşti. Numai ceti.

Fosto strigă cu grăbire : — Iobăjia se va şterge, indată ce,.. — îndată ce, — indată ce voim noi! Noi ştergem astăzi

iobăjia. Nu mai vrem să fim robii voştri. Destul am fost. — Pre mult am fost ; indrepteză alţii. — Ti-am respunde noi şi alt-fel, numai dacă ar fi aci

intre noi Iancu. — Iancu nu vine! Ce să fie asta? gândiau unii şi alţii. — Ascultaţi, omeni buni ; strigă Fosto ; iobăjia se va şter­

ge, indată ce Ardeiul va fi unit cu Ţara-Ungurescă! — Nu ne vindem ţara! căci pe urmă voi nu ne dez­

robiţi. — Nu ne unim cu nimene, până nu vom fi noi ţara. Fosto se incruntă ; şi strigă cătră căpitan şi cătră 6ste: — Căpitane, ostaşi! Iată, aceşti români, aceşti robi,

vreu să facă rescolă; vreu să dee foc curţilor domneşti ;

vreu să aprindă rezboiu in ţară. Săriţi cu armele; imprăş-tiaţi-i, ca pe o plevă de netrebnici!

Micşa adause . — Eu me duc, să aduc şi ostile de la Bucerdca şi de

la Sâncel. Şi porni. — Foc! strigă Fosto acuma. — Vine Iancu! aşa strigăt se audi in acesta clipă de la

marginea mulţimii; şi căpitanul ostei respunse lui Fosto : Nu dau foc, comisare; căci eu ved că nu e adevărat,

ce zici. La aceste cuvinte ale căpitanului, amândoi comisarii se

traseră cu paşi grăbiţi in curtea episcopescă. Curând după acesta, husariul episcopului vine inspre

Papiu, şi-i zice, strigând tare : — Domnişorule, Măria Sa, părintele episcop te rogă, să

vii in curte, să vorbiţi două cuvinte. După ce a strigat aşa, numai ce repede se apropie de

Papiu cu totul, se plecă la urechea lui, şi-i şopteşte cu grăbire:

— Nu cum-va să intr i ! căci te aşteptă acolo ungurii ; şi dacă vii, au să te prindă.

Apoi se depărteză şi se intorce in curte. Acest inimos voinic mai veni o dată ; ba ancă şi a treia

oră ; şi făcu tot aşa, cum făcuse ântăia oră ; aş i vicle­nii şi crudii comisari, cari aşteptau insetaţi ca după o bună pradă, remaseră de trei ori bosumflaţi pentru neiz-bânda negrei lor uneltiri.

Iancu se apropia de Blaj cu muntenii sei. El se uită in-spre căile, pe unde ar fi fost sosind cei chemaţi, şi zice in gândul seu .

— Iată, pe unde ar fi sosind soţii noştri, dacă nu i-ar fi impedicat ungurii.

Când colo, ce vede ? — Inima lui saltă de o bucurie neaş­teptată; căci vede ceta soţilor sei; in frunte cu Alecsan-

dru Papiu, cu loan Acsente Severu, şi cu ceialalţi; iar in urma lor părinţii nemului; toţi ieşind din Blaj intru intim-pinarea lui.

Lui Iancu i se păru, că iese dintr'o temniţă; voinicii, cari erau mai aprope, il ridicară pe umere, şi il duseră aşa drept in biserica cea mare ; unde inălţară apoi ferbinţi mulţămiri cătră ceriu, că'l-a adus in pace tocmai la timp, când era mare trebuinţă de numele lui, de bărbăţia lui, de braţele voinicilor lui munteni.

Ieşind din biserică, numai ce de o-dată se face o mare turburare. Toţi ies din Blaj, ca să primească pe lumina ne­mului, pre Simeon Bărnuţ. Cei ce sosiră mai ântăi lângă dinsul, se răped şi deshamă caii de la căruţa, pe care ve-nia, şi voiră să o ducă ei. Dar Bărnuţ le respunse:

— Lăsaţi, dragii mei, jugul; căci aici ne adunăm pen­tru a-1 sfărâma; nu pentru a-1 lua să-1 purtăm.

Dar românii nu ascultară ; ci il duseră ei până la biserică. Când sosi timpul sfătuirilor, toţi strigară intr 'un cuvânt: — Bărnuţ să ne vorbească! Să ascultăm pe Tata-Bărnuţ! — Bărnuţ se sui pe masa cea de petră de la uşa bise­

ricii episcopeşti, şi grăi cătră cei adunaţ i : — Ştiţi voi, ce au fost străbunii noştri ? Aii fost oameni

neplecaţi in jug străin : Nimene nu-i chinuia ; nimene nu-i batjocoria; nimene nu-i ucidea. Acum zece veacuri ei incheiară dreptă tovărăşie cu ungurii lui Tuhutum; ca să fie aceste doue seminţii una ca şi alta. De vr'o patru vea-cur i ansă, românii sunt robi ungurilor, cu tote că suntem de doue ori mai mulţi de-cât ei. Să-'şi ridice astă-zi graiul nemul in t reg; căci anul acesta a adus bucurie tu­turor seminţiilor; numai noue românilor nu ne a adus âncâ. De ce resună munţii ţerei nostre? Ce aude muntele Re­tezatul ? Ce aude Surul, Vlădesa, Vulcanul ? De ce resună Măgurele, Bâbiul, Detunata 9 De suspinele fiilor nemului nostru De aceea ne am adunat astă-zi aicea, ca să începem a ne sfătui, să ştim ce să facem şi noi, pentru ca să se

— 77 —

ardă legile cele nedrepte; să se scrie în locul lor legi drepte şi pentru noi. Să ne sfătuim dară, ca să vedem, ce să facem.

Iancu se grăbi a respunde: — Fără luptă nimic nu vom putea face. Să ne orânduim

cu toţii sub arme. Tu, Tată-Bărnuţ, să ţii in mână totă rânduiala lucrului: şi să şedi la cârmă. Iar noi vom aduce poruncile tale la indeplinire.

Bărnuţ respunde la aceste cuvinte : — Ba să nu purcedem aşa, cu pripire. Să nu incepem

cu armele. Să incercăm ântăi calea cea paşnică. Iancu îi intimpină : — Să mai aşteptăm ceva de la altă cale ? Au capul un- *

gurilor, Ludovic Coşut, nu a hotărît ancă din anul t recut , că trebue să stingă pe români de pe faţa pământului ?

Bărnuţ respunse: — Nu trebue să ne grăbim cu un lucru aşa de mare şi

de greu. Pentru ca să putem desfăşura bine dreptăţile nos­tre, trebue să ne siătuim, pe acasă, cu toţi ceia-lalţi fii ai nemului; şi apoi să ne adunăm din nou; mai mulţi, de ­cât astă-zi; tot nemul, cu gânduri mai mult chibzuite ancă. Iancule, pe când socoti tu, că ne am putea aduna ?...

Iancu se adânci în gânduri şi socoteli; — după o mi-nută respunse :

— In ziua a treia din luna lui Maiu. Totă adunarea aşa hotărî ; să se adune in acea zi tot n e ­

mul, tot la Blaj. Comisarii porunciră acuma : — Împrăştiaţi-ve. •— Nu ne împrăştiăm, jupâne, respunseră glotele, până

nu veţi da carte de dovadă in mâna domnilor noştri, cari ne avi deşteptat şi ne aii povăţuit.

Comisarii scriseră cărţi de mulţămire pentru paşnica u r ­mare a adunări i ; şi deteră una in mâna lui Iancu,'una lui Papiu, una lui Buteanu, şi una lui Bărnuţ.

Aşa apoi se imprăştiară cu toţii in pace, cu gândul de a se pregăti pentru marea adunare din luna lui Maiu, şi pentru luptă.

Iancu se intorse in munţii sei, şi se apucă de tot felul de pregătiri pentru cele ce aveau să se întâmple.

Intre aceste pregătiri, îi vine o-dată o gazetă ungurescă, ce-i ziceau : «Păzitorul» *).

El ceti intr'insa aceste cuvinte : «Ungurii sunt, şi trebue să remână domni peste Ardei,

peste Ţara-Românescâ şi peste Moldova : peste ţările Croa­ţiei, a Dalmaţiei şi Galiliei, peste ţara Serbiei şi peste ţara Bulgarilon. Apoi mai ceti tot acolo, pe altă faţă, gândul ungurilor:

&Pe lancu in veci nu-1 putem ierta, pentru cutezanţa lui când cu adunarea plevei de români de la Dumineca Torni. Pre el şi pre toţi ceilalţi afurisiţi turburători trebue în furci să-i ridicăm h

Intr alt loc ce t i : (dn totă ţara Ardeiului par'că din păment au resărit o

sută de Horea! «In furci cu mai marele lor, Avram Iancu b .

XVI .

La 3/15 . iWaiu.

Ziua a treia din luna lui Maiu se apropie. Guberniul unguresc porunci, de se aşeză la Mănărade,

lângă Blaj, oste de secui: pedeştri, călăraşi şi tunur i ; cu hotărârea, ca înainte de acea zi, Duminecă, să prindă pe Iancu când va trece pe acolo spre a intra in Blaj.

Ei il pândesc cu o miie de ochi, în toate părţi le; până împrejurul Blajului.

Prin ce minune insă, la timpul hotărit, Iancu era in mij-

*) «Ellemir».

locul Blajului, cu muntenii sei,.câte-va mii de voinici, ve­sel şi neatins.

Acesta s'a întâmplat aşa : Un bun spion al şeii ii aduse la Câmpeni la timp veste

tainică, zicându-i: Guberniul unguresc a dat porunci, să se aşeze la Mănă-

rade, in drumul teu spre Blaj, oste de secui, pedestrime, călărime şi tunuri, ca să te prindă, când vei trece pe a-colo Duminecă.

Iancu ii respunse, zimbind : — Mare veste, bunul meu. Du-te cu grăbire la Nicolae

Corcheş, şi la cei-lalfi căpetenii; spune-le acesta şi lo r : iar din partea mea adauge, că voiu să plec Ia Blaj! Ai în­ţeles ?

— Am inţeles, doamne; respunse tainicul vestitor; şi plecă, de indeplini cele ce i s'au zis.

Iancu şi cu voinicii sei pleacă spre Blaj; şi sosec veseli şi neatinşi — de cu sâmbătă sera.

A doua-zi, Duminecă, desdimineaţă, fruntaşii adunaţi in­trară in biserica episeopescă, şi se sfâtuesc părinteşte pen­

tru dezrobirea nemului. Iancu tot caută şi tot numeră pre soţii sei din rota ce­

lor morţi. Deodată se opreşte cu căutatul, şi strigă, ca spăriat : — Dar staţi, fraţilor; -- Micheş unde-i ? Micheş!... — Aicia sunt, nepote;— respunse un graiu stins ; şi un

moşneag gârbov, cu barba albă, rezămat in cârje, şi orb, face câţi-va paşi tremurători spre Iancu.

Acesta păşeşte lângă el. Dinsul apucă pe Iancu de braţ, şi urmează:

— Chiar umblam să-'ţi spun, că fiul meu, pe care il cauţi, nu e aici. L'au aruncat in temniţă călăii lui Teleki; pentru că l'au prins împărţind cartea de chemare. Ah! Iancule, Iancule! Acuma e o septămână, inimoşii români de la Cluj s'au răpedit să sfărâme temniţa, in care e r a ;

— 80 —

şi de aceea, selba ticii de unguri l-au luat pe furiş, şi l-au dus la Oşorheiu, intre secui, ca să-1 potă păzi mai aspru. O, domne! ei il ţin in temniţă, fără să-1 judece măcar. Iancule! Dă-mi pre fiul meu! Daţi-mi pre fiul meu!

Iancu se simţi ca atins de o pară de foc. Luă pe bătrâ­nul de mână, se infăţoşă cu dinsul in vederea celor adu­naţi, şi zise in auzul tuturor :

— Părinţilor, fraţilor; priviţi pe acest bătrân orb ; el cere pe fiul şeii, scumpul nostru soţ, Florian Micheş. Care dintre voi vre să meargă cu mine, acuma indată, la pu ­ternicii de astă-zi, să sc6tem pe nevinovatul nostru frate din temniţă ?

— E u ! respunse loan Acsente. — Şi eu, — şi eu, — respunseră intr 'un suflet toţi soţii

din r6ta celor morţi. Atunci zise Iancu : — Acsente, Butene; să mergem, sâ cerem să ne dee

inapoi pre Micheş, — ori — să ne inchidă şi pe noi ! — Şi pe noi! şi pe noi! t o ţ i ! ! strigă acuma cei adu­

naţi, cu toţi i ; un tunet de patru-zeci de mii de graiuri. După ce aceste aprinse valuri se mai domoliră, Bărnuţ

se sui pe petra bisericii. Tăcerea mormântului se făcu. El zise acuma in auzul tu tu ror : — Cum credeţi voi? ore să lăsăm, să se ducă pentru

scoterea lui Micheş, omeni t iner i ; ori mai bine bătrâni, cu sângele mai aşezat ? căci eu me tem, că tinerii nu vor aş­tepta, ca gubernatorul să le deschidă uşa .

— Ne ducem noi; respunseră bătrânii canonici, *) cari erau de faţă; şi se porniră indată, spre a se duce la gu-bernator.

Din părinţii nemului şi din g!6te tot mai sosiră totă ziua de Duminecă.

*) Arhimandriţ i .

Veniră şi români cu înalte învăţături de prin alte p ă r ţ i ; de la fraţii români de peste mun ţ i ; Barcianu, August La-urianu, Lascar Roseti, Petru Suciu, Şărcăuanu, Rusu, Curius, Teodor Moldovanu, Nicolae Ionescu, şi mulţi alţii, ca să vadă cu ochii, cum seminţia fraţilor lor se naşte din nou la viaţă nerobită.

Adouazi, Luni, ziua a treia din luna lui Maiu, urma adevărata mare sfătuire a intregei seminţii a românilor strinşi la Blaj din tote colţurile ţerei.

Cu toţii trecură pe resfăţatul câmp verde de dinsus de Blaj.

Iancu şi cetaşii sei inşiră glotele in rânduială, de se fă­cură pintre ele, de la altarul din mijloc, ca patru uliţe largi şi drepte, una spre răsărit, una spre apus ; şi altele spre meză-nopte şi meazăzi.

Aşa orânduiţi, ei, ca intr 'un singur suflet, ridicară spre ceriu, sub stegul românesc, jurământ, că din acea zi inainte, nemul românilor nerobit să fie, neasuprit, şi neasupritor. Spre veşnică amintire despre acesta mare zi de dezrobire sau libertate, au hotărit, ca acest vesel câmp cu numele de «Câmpul libertăţii"» să fie numit in tote vecurile viitore.

XVII . „ M i h a l ţ u l e , — b o t e z d e s â n g e . . . "

După acesta adunare de mari hotărîri, Iancu aştepta in Sibiu, cu inima încordată, ce veşti ii vor aduce trimişii lui din tote părţile Ardeiului.

Intr'o zi soseşte la dinsul Ioan Rusu, ii aduce o scrisore, şi i-o întinde, zicându-i.

— O grea veste, dumne. — Veste grea? strigă Iancu. Ceteşte-mi-o dară mai de­

grabă. Ori, mai bine, lasă cetitul; şi spune-mi repede : ca s'a intâmplat ?

— Vărsare de sânge s'a întâmplat. — Dumnezeule!... Si cine a versat sânge?

6

— 82 —

— Ungurii. — Sânge românesc ? Nu este aşa ? — Sânge românesc; bunul meu domn. — Unde ? — La Mihalţ. — Povesteşte-mi acuma vestea deplin. Rusu incepu : — Pe malul drept al apei Murăşului este aprope de A~

iud satul ce-i zice Coşlard, şi peste Mureş, pe malul stâng satul Mihalţ.

Mihălţenii, români toţi, numai ce se pomenesc odată, că pe malul drept vine o cetă de secui din paza Aiudului ; toţi cu puşti pe umere; şi căpetenia cetei le strigă :

— Ascultaţi, miliălţeni / Am venit să vă luăm pământu­rile, dacă nu voiţi să facem unio.

Românii ştiau, că «unio» insemnează a da Ardeiul in prada ungurilor; deci au respuns :

— Nn vrem, să fie unio! — şi au tras podul de pe Mu­reş de la malul drept la cel stâng.

Dar ungurii au găsit un loc, pe unde era vad; trecură prin apă; şi se apropiară de români până la bătaia puştii.

— Puşca la ochiu ! strigă acuma căpetenia ungurilor; — şi aceştia luară pe români la ochiu.

— Foc! — comandă ungurul. O durduitură cutremură aeru l ; şi sângele românesc in­

cepu a curge. Românii erau cu mâna go!â! cu femei, cu copii. Vrocâţi-va ţipau de morte ; cu toţii incepură a striga: — Ce faceţi? Staţi! — Foc ! — se audi iarăşi; şi cădură alţi români, scăldaţi

in sângele lor. — Foc! — strigă căpetenia ucigaşilor din nou; şi ia­

răşi «foc». De şapte ori au tras ucigaşii cu puştile asupra bieţilor

români nearmaţi şi nevinovaţi.

— 8 3 —

Optzeci de români au căzut la pământ. Cincizeci strigau, că-i dor rane le ; şi cereau ajutor. Trei­

zeci tăceau; tăcerea morţii. Dar afurisitele feare, in loc să dea cel mai mic ajutor

celor nenorociţi de ei, işi luară puştile pe umere, se în-torseră, şi intrară inapoi in Aiud ; ca şi când ar fi făcut o ispravă de laudă.

La intrarea lor, ungurii din Aiud le strigară : «Elîen b adecă : «Să trăiască» b

Tot aşa, se aucîi, că făcură ungurii şi la Lona, şi ancă şi pe aiurea.

Iancu nu aşteptă să povestescă Rusu până in capăt, ci strigă, cutremurat până in adâncul sufletului:

— Mihalţule! Mihalţule! — Botez de sânge! Cu mult sânge de duşman te vei resplăti!. . .

După acesta, nu perdu o clipă măcar ; ieşi, se duse cu grăbire drept la Bărnu ţ ; ii povesti sângerosa nelegiuire a ungurilor din Aiud, şi apoi adause :

— Tată-Bărnuţ! Mai aştepte, cine pote. Eu nu mai pot aştepta. Me duc. Me duc in munţ i ; me scobor, cu voi­nicii noştri vidrani, albăceni, şi ceialalţi munteni ; cad a-supra Aiudului; acest cuib de şerpi şi de fere selbatice; — il a r d ; şi nu las din el petră peste petră!. . .

— Nu te grăbi, dragul meu, nu aprinde focul pre de­grabă ; să nu ajungi şi tu ca Horea ; să nu faci o nouă nenorocită horaiadă; să nu-ţi plângem mortea, de-grabă, şi inzădar.

— Me duc ! Nu pot resufla la aşa fapte ! — Crecli tu, că vei ieşi la capet bun ? Au nu ştii, câte

audirăm zilele aceste? Nu ştii, că dezrobitorii Italiei s'au innecat in sânge pe uliţele cetăţilor Palermo, Messina Neapoli, Roma, Veneţia? Nu ştii, că cei ce s'au ridicat să dezrobescă Franţa, işi găsiră mormântul in şir6e de sânge, in spumele Seinei, in Algeria şi Caienna? Uiţi,-că cei ce se încercară să unescă ' ţara germanilor, cădură zu-

— 84 —

grumaţi, pe uliţele Berlinului; in Baden, la Francfort, şi pe a iu rea?

— Eu nu mai pot aştepta; şi me jur, să nu me las până nu voiu lua crâncenă izbândire de sânge pentru sân­gele nevinovat, ce s'a versat la Mihalţ, şi la Lona; şi până când nu voiu semăna groză in osele selbaticilor, ca să se facă blândi, ca mieii.

— Aşteptă dară măcar atâta, ca să ne adunăm din nou, tot la Blaj ; să ne întocmim cu toţii in cercuri de luptă, şi in tabere. Oare pe când să ne adunăm ?.

— Ziua a treia din luna Iui Septemvrie să fie ziua adu­nării celei mari pentru întocmirea nostră de înarmare şi de luptă.

— Aşa să lie. Toţi aleşii nemului s'au invoit, să cheme aşa adunare ;

şi trimiseră cărţile de chemare.

E sera zilei a nouesprăzecea din luna lui August. Bărnuţ şede şi sfătueşte cu August Laurianu şi cu Ni-

colae Bâlâşescu, ţinend uşa incuetă, ca totdeauna la . in ţe -legeri mai tainice.

Urmând ei cu sfătuirile lor, mezul nopţii soseşte, când deodată numai ce uşa odăii pocneşte, se ridică din ţiţini, şi cade inlăuntru.

Cei trei bărbaţi inţeleseră intr'o clipă, ce putea să fie ; deci se ridicară in piciore ; când deodată, cădură .in casă un stol de grenadiri, înarmaţi până in d in ţ i ; prinseră pe cei trei bărbaţi, fără de a zice un cuvânt, ii legară şi ii duseră in inchisoare.

Tot aşa prinseră selbaticii in acea nopte pre popa Si-meon Balint, şi pe Dimitrie Moga; — şi ii duseră pe toţi in temniţa dela Aiud.

XVII I . « T r a i a n - i m p e r a t » .

Ziua a treia din luna lui Septemvre sosi. Românii se adunară din nou in Blaj. De astă dată numerul lor se ridică la şasezeci de mii.

In fruntea lor erau Acsente Severu, cu Dionisie Popovici. Marcianu, Ioan Bradu, şi alţii.

Dar Iancu unde-i? se întrebară cu toţii unii pre alţii?

— Iancu nu vine!... — Ne a lăsat singuri! — Ce ne facem noi fără de Bărnuţ şi de Iancu ?

+

Sermanul Florian Micheş tot in inchisore gemea ancă. Acuma era adus la Aiud.

Cea d'ântăi faptă a adunării fu, că părinţii nemului t r i -miseră din nou pe bătrânii canonici la Aiud. la comisarul Nicolae Vâi, cu cerere, că se dezlege odată din lanţuri pre sermanul Micheş, şi pre ceialalţi.

Solia se int6rse din nou fără bucurie. Canonicul Raţ se infăţişază acuma in mijlocul adunării,

şi arată, ce respuns a trimis baronul Voi dela Aiud, zi­când :

— Măria Sa domnul comisar baronul Voi ve respunde aceste : «Nu vrau să vorbesc cu adunătura v6stră din Blaj. Imprăştiaţi-ve de acolo ; căci de nu, apoi nu-i iert nici pe aceia, pe cari ecselenţa sa domnul Coşut i-a iertat».

Cei de faţă str igară: — Nu ne imprăştiem, părinte, până nu vedem aici intre

noi pe tribunul nostru Florian Micheş, şi pre ceialalţi ai noştri poveţuitori.

Raţ adause: — Domnul V6i a zis, că ântăia pocnitură de tun in Blaj

va cade ; şi apoi petră peste petră din el nu va remâne-

— 86 —-

La aceste cuvinte, mulţimea şi mai tare se aprinse ; şi strigă cu faţă ameninţătore :

— Aci stăm dară. Vrem să vedem cu ochii acel tun ; vrem să dăm ochi cu aceia cari il vor porni !...

Vedend aceste, betrânul canonic incheiă zicând; — Eu dară imi spăl manile, ca P i la t ; ca să nu port eu

vina. Să şliţi ansă, că nu e departe timpul, când pe acesta piaţă veţi innota in sângele vostru ; şi vor plânge şi vor blăstema nepoţii din strănepoţii voştri.

Fruntaşii ziseră acuma: — Altă solie să trimitem la Voi la Aiud, mai cu pute­

re ; să-i scriem să lase odată din temniţă pre Bărnuţ, pe Micheş, pe Balint şi pe Moga ; pe Bălăşescu şi Laur ianu; căci fără vină i-au prins duşmanii noştri. Să-i scriem cu­vinte mai cu pu te re !

— Mai cu putere!—strigară şiceialalţ i ; şi făcură indată carte de cerere pentru dezrobirea celor prinşi.

•— Dar cine să o ducă la Aiud ? intrebară unii. — Nu vine Iancu; respunseră alţi i ; căci el n'ar lăsa-o

altora, să o ducă. — Eu o d u c ! strigă maiorul Clococeanu; şi porni cu ea

spre Aiud, strigând inapoi: — Aveţi să vedeţi; eu am să-1 aduc chiar şi pe Voi

aici ; ca să dăm ochi cu dinsul cu toţii. — De te ai intorce viu măcar tu, Clococene; ii res­

punseră acei cari îi audiră cuvintele. Adouazi după plecarea lui Glococenu, baronul Voi, comi­

sarul ungur de la Aiud, veni, intr'adever, in Blaj, cu ma­iorul.

El se spăriă, vedend o adunare de şase-zeci de mi i ; şi cum sosi, deodată strigă cătrâ românii adunaţ i :

— Glotelor ! Imprăştiaţi-ve de aicia! dueeii-ve cu toţii pe acasă.

— Ba nu ne vom duce, jupâne comisare; — respunseră românii.

— Să ştiţi, că eu viu cu putere mare ; — adause Voi. Un alt graiu se audi atuncia, zicând: — O oste se apropie!... Acesta vorbă trecu din gură in gură, ca un fulger. — Voiu vede eu indată, ore nici acuma nu ve veţi Îm­

prăştia ; adause V6i ; — şi, ian ascultaţi! cine imi va da pre Iancu, viu ori mort, mare resplată ii voiu da.

Nimene n'a avut, când să respundă la acesta nelegiuită si zmintită indemnare; căci in acea clipefă, ca şi când o pădure de bradi s'ar fi apropiând, aşa saltă inainte o oste de călărime, mii peste mii !

O zugrumătore apăsare se lăsă intr'o clipă pe pepturile celor adunaţ i ; când de-o-dată tdtă adunarea se cutremu­ră ; şi nici unul nu se precepu, ce să facă, de turburare şi indoială.

Ce s'a intemplat ? Oastea de călări năvăleşte spre adunare, — cu arme,

care strălucesc falnic şi fioros. Din cei adunaţi, fie-care se uită, ore ce să ridice in

mână ca armă Nu aveau la indămână alta, decât bolovani^de petră, mă­

ciucile din mâni, si dinţii din fălci. Care le fu insă mirarea, şi dulcea deşteptare, când ve-

dură mai de aprope, că era Iancu, in fruntea unei oşti inarmate de românî, cari veniau falnici şi veseli, ca de o mare serbătore.

Pe ale lor lucii arme jocă razele sorelui. Stelpi de nouri se ridică pulberea in urma acestor cete. In fruntea lor saltă, mândru şi strălucit, ghinerariul lor ;

idolul lor, Iancu ; măreţ şi cuceritor, ca şi un imperat. Uitându-se Ia el, cum aprigul seu armăsar «Brutus» il

saltă ca in zbor, tuturor le creştea inima ; şi ei işi ziceau unii altora cu mândrie:

— Ială-1! Uitaţi-ve la e l ! Aşa putea să fie in timpul seu Traian imperat...

— 88 —

Un ţipet de morte din partea unei femei, spinteca aerul in acesta clipă, eşind de la o ferestră a unei case, pe lângă care trecea Iancu.

Ce cuvinte rosti tinera femee de la acea ferestră in t i-petul seu ?

nEl e ghinărar Vai mie !...» In zborul privirii, Iancu o zăr i ; işi muşcă buzele până

la sânge; implanta pintenii cei de argint in costele zme­ului s eu ; acesta sări cu el in două piciore; par'că ar fi vrut, să-1 ridice in nouri; şi apoi se aventâ in zbor inainte, până in mijlocul adunării, care stătea immărmurită de bu­curie, pentru strălucita lui sosire.

— Ce ai făcut ? Iancule! il intrebă acuma Pavel Dunca şi alţii, revenindu-şi din adânca lor mirare.

— Ce am făcut 1 respunse Iancu, aruncând o falnică privi­re de leu asupra strălucitelor arme ale ostei sale; — ce am făcut ? m'am gătit de nuntă, de dan ţ ; ca să nu intâr-ziiu. Dar cât ve miraţi voi de călăreţii mei, mai mult t re-bue să me mir eu de mirarea v6stră. Nu ved ansă pe Bărnuţ... Unde e Micheş ?

— Sunt tot inchişi ancă. Am trimis la Măria Sa dom­nul comisar Voi, la Aiud, cerere scrisă, in care...

— Ungurii ve prind, şi ve inchid; şi voi cădeţi in ge-nuchi, cu rugăciuni plecate. Ungurii ve tae, şi vă impuşcă, cum impuşcară la Mihalţ şi la Lona pe mai mulţi de ai noştri. Sângele nevinovat curge; şi voi ? voi scrieţi rugări plecate. Ei fugiţi-mi de aci cu rugâmintele vostre pe la u-rechi surde! Cu sabia să scrieţi cererile ; căci apoi le vor audi.....

Trecură cu toţii afară pe Câmpul-Libertăţii; şi ţinură mare sfătuire.

După ameazăzi, povetuitorii erau adunaţi la masă in sala cea mare a episcopiei.

In veselia ospăţului, episcopul închină in sănătatea im-păratului.

— 89 —

Barbu închină in sănătatea colonelului Urban. Dunca in sănătatea mareşalului Radeţchi; alţii in sănătatea altor viteji.

Scaunul lui Iancu era ancă gol. Dinsul intărziase mai mult pe Câmpul Libertăţii, urmând cu poveţele de arme.

Intrând la masă, el remase in piciore; ridică un pahar şi g ră i :

Eu inchin in sănătatea românilor celor din inchi-sore : Bărnuţ, Micheş, Laurianu, Bâlăşescu, Moga, popa Ba­lint ; şi nu voiu să şed Ia ospăţ, până nu-i voiu vedea şi pre denşii scăpaţi din inchisore.

Audind aceste cuvinte, V6i chemă doi husari, şi ii porni cu tainice ştafete. Ei plecară la drum in gona cailor.

In ziua a treia, cei adunaţi urmau cu sfătuirile, afară, pe Câmpul Libertăţii; când deodată, cine se vede sosind intre dinşii?

Florian Micheş, cu Bărnuţ, şi cu ceialalţi fruntaşi, care fuseră închişi în temniţile Aiudului.

Cei de faţă ii primiră cu braţele deschise ; şi numai li se porniră lacremile.

Bătrânul Micheş strinse pe fiul seu in b ra ţ e ; şi apoi i-se ruga aşa :

— Fiul meu, du-me lângă Iancu ; — şi când ajunse in faţa binefăcătorului, cădu in genunchi dinaintea lui, şi-i cu­prinse piciorele cu braţele sala.

Iancu se pleca, de-1 ridica in piciore, — gândind în su­fletul seu :

— De ar şti el, cât cuvânt am eu să me bucur întreit pentru scăparea lui!...

Intr 'un rând apoi, el incepu a vorbi celor de faţă, şi le zise in faţa lui Voi, aceste cuvinte :

— Fraţilor, ascultaţi, să ve arăt, câte veşti am aflat eu, şi câte mi-au mai adus bunii mei iscoditori.

Antăia veste este acesta: cărturarii unguri au scris in gazetele lor despre adunarea nostră din Dumineca Torni,

— 90 —

că la Blaj s'a strins «pleva plătilore». — Ocârmuirea un­gurilor a hotărit, să -arunce in inchisore pe toţi aceia, cari ar cuteza să vorbescă măcar despre adunarea ndstră de la Blaj ţinută in ziua a treia din luna lui maiu ; adecă des­pre cea mai sfântă a nostră adunare ; in care seminţia n6stră din morte s'a născut la viaţă nouă; — iar ungurii din Cluj, au hotărit să uneseă ţara nostră a Ardeiului cu Ţara-Ungurescă . zicând, că şi in Ardei, cine e ungur, să trăescă ; cine nu-i ungur, ori să se lapede de numele s t ră­moşilor sei, să se facă lepădătură, ori să m6ră.

Mulţi dintre voi veniţi de pe locuri depărtate; şi nu ştiţi pote, că ei aţâţă pe toată lumea asupra ndstră, ponegiindu-ne că toţi suntem numai o strinsură de tâlhari, de ucigaşi; buni numai de furci. Aflaţi şi aceea, că adunarea de la Pesta i-a izgonit pe deputaţii români ; zicând, că nu sunt in a-ceste teri români ; numai unguri sun t ; iar ceialalţi sunt robi ungurilor ; şi dacă tot mai vreu să fie deputaţi românit apoi cu acesta vorbă, ei se fac vânzători de ţ a r ă ; şi t r e -buesc spânzuraţi! Aşa apoi, trimişii au fost buni bucuroşi, că, izgonindu-i din adunare, nu le-au dat afară numai ca­pul. Ocârmuirea ungurescă ameninţă cu patru ani de in­chisore pe ori-care ar cuteza să arate, că nu vre, ca Ar ­deiul să fie legat de Ţara-Ungurescă! Apoi n'a avut ore cuvent bietul Horea, când s'a ridicat cu cei cinspră-zece mii de^voinici ai sei?. . .

Voi se uita împrejur... Sudori reci începură a-i cuprinde t rupul ; dar nu cuteza să facă o mişcare.

Iancu u r m ă : — Până şi Bibescu domn din Ţara-Romănescă, a dat

poruncă, să închidă pe Ioan Maiorescu, pentru ca să nu pdtă veni la adunare. Tot prin inchisore s'au pus încer­cări a se impedeca şi Suciu, Laurianu, şi alţi bărbaţi frun­taşi si de inimă. Nu este asa? dati-me de minciună!

— Aşa este ; — respnnse Laurianu şi ceialalţi, cari fu­seseră ast-fel ameninţaţi.

— 91 —

Iancu urmă a vorbi inainte, in mijlocul unei tăceri, ca in biserică :

— Oare să aştept şi eu să păţesc ca Micheş, şi ca bie­tul Murgii, care ancă şi până astăzi geme in temniţă, ne­judecat !

Acum trei septămâni, pe toţi părtaşii inchisorii lui i-au scos din lanţur i ; numai pe el nu ! Ungurii au scris pe tote uliţele, şi pe tote drumurile, cuvintele de : «dezrobire, dreptate şi frăţie». Ei o cântă acesta pe tote strunele. Dar apoi iată,"pentru noi, ce dezrobire, ce dreptate, ce frăţie au e i : Ştiţi cu toţii, că au inceput a ridica furci şi ţepe pe la drumuri, scriind pe ele pe ungureşte : «Unire sub I Ţara-Ungurescă, ori morte!» Şi eu ve zic o vorbă: să n e numerăm astă-zi; şi apoi să ne numerăm şi de astăzi in-tr 'un an... şi veţi vede câţi vom fi in viaţă. — Au ince­put a cutriera acesta a nostră ţară unguri trimişi de la Pesta, invescuţi in imbrăcămintea, in care imbracă ei pe Samiel, adecă pe dracul din poveştile lor, fâlfâind steguri roşii pe care au scris: «unire ori morte».

Afară de aceste, ştiţi voi, ce a zis Coşut ? A zis că ori nu va remâne picior de ungur, ori de român! jDă-me de minciună, comisare Voi!

Comisarul tăcu, Iancu u r m ă : Multe altele am mai aflat eu ancă afară de aceste; iată,

de ce m'am pregătit, eu şi cu aceşti voinici. Nu uitaţi apoi, că ungurii işi trag oştirile din tote

- părţile! Ia ei acasă. Numai din Ardeii, ei trag zece batali-one. Companiile de unguri de sub comanda căpitanului Lenkei din oştirile împărăteşti preinsuşi căpetenia lor 1 au legat; şi l-au tăcut de frică, să-i ducă in ţara lor. împă­ratul a trebuit să fugă din Viena lui, şi să se adăpo-stescă la Innsbruc, in ţara Tirolului; până vom pute sfărâ­ma balaurii rescolei. Dar apoi şi alte nemuri de altă lim­bă, fac cum facem noi. Iată Ielacici, banul nemului croa­ţilor ; Raiacici, episcopul sirbilor; toţi se ridică, pentru

— 92 —

ca să apere ţara de apăsările ungurilor. Ungurii se gătesc cu cose şi cu topore ! Popa unguresc din Uzon a făcut o minune : a induplecat patru batalidne de ostaşi unguri, de s'au ridicat din oştirile imperăteşti, şi şi-au oprit in manile lor şi puşti o miie şi şase sute. — Măria Ta, domnule co­misar, adause Iancu, intorcându-se drept cătră Voi, dă-mă de minciună.

— Nu te dau de minciună, cetâ ţene; dar ve încredin­ţez pre toţi, că cererile vostre se vor îndeplini. Şi acuma ve zic, remânefi sănătoşi!

Zise,—şi plecă din Blaj în gona cailor. După acesta, Ian­cu u r m ă :

— Să hotărîm, să ne ridicăm sub arme doue sute de mii, pent ru apărarea dreptăţilor ţ e re i ; pentru a zmulge colţii cei veninoşi ai balaurilor; pentru a-i face blândi. Să cerem la împerăţie puşti, şi alte a rme ; pentru că vom a-păra şi imperăţia.

— Aşa să facem! respunseră cu toţii intr'un cuvent. Iancu adause: — Eu voiu ţine cetele mele inarmate ; şi nu cer pen -

tru acâstă trebuinţă nimenui nici un ban. Bărnuţ întreba acuma : — Să impărţim ţara Ardeiului in cincisprăzece cercuri

de a rme? Blajul, Munţii, Zărandul... — Aşa să facem. Să o impăr ţ im! — Ţii tu, Iancule, Blajul in apărare? — Nu Blajul! — se grăbi Iancu a respunde, cu o cu-

t remurare neinţelesă de nimene. Eu me simt mai bine in munţi . Eu voiu ţine mai bine munţii.

— Iei tu, Acsente Severule, in mâna ta cercul Blajului, cu o sută şi douezeci sate, cu douezeci de mii bărbaţi ?

— II iau, cu ajutorul Puterii de sus; — respunse Ac­sente ; cât voiu pute, voiu păzi văile Ternavei şi Mureşu­lui ; numai împărăţia să ne dee arme.

După aceste inţelegeri, Iancu, ajutat de Acsente, de Clo~

— 93 —

cocenii, de Novac, şi de alţii, intocmiră pre cei adunaţi in impărţire de adevărată 6ste. Jurară apoi cu toţii c r e ­dinţă stegului românesc, şi impărăţiei; hotărâră, ca inima puterii să stee in Blaj, unde au stat odată voivodii Arde­iului. Aci să fie o prefectură de arme, cu zece mii a r m a ţ i ; in fie-care sat să se intocmescă o companie; iar zece com­panii să se zică un tribunal.

La urma urmei, ei scriseră tote, câte au hotărit, in p ro ­tocol ; şi apoi se intrebară :

Cine să ducă protocolul Ia Nâsâud, la colonelul Urban?

— Noi il vom duce ; — respunseră preoţii Bâtrânenu de la Balda, şi Simonici din Sarmaşu!-Mare; işi făcură cruce; ziseră: «Domne, ajută-ne», şi porniră cu protoco­lul spre Nâsâud.

— La arme, dară, la a r m e ! cu acesta strigare insufle-ţită se despărţiră cei adunaţi, urmând a striga la eşirea lor din Blaj :

— La arme, români! la a rme! Sculaţi-ve. Deşteptă-te, r o m â n e ! . , acum, ori niciodată!...

Iancu fu cel ântăiu, care eşi din oraş. El alergă cu o grăbire, par'că arfi fost fugind de mor te . Câţi l-au vecîut plecând, au remas miraţi ; şi nu inţele-

geau, pentru ce el n'apucă drept pe uliţa, pe care ii era drumul, şi pe care intrase, ci ocoli, ieşind pe o altă uliţă.

Călăreţii lui il urmară până la Câmpeni pas cu pas, ca nişte copii pre părintele lor. Acolo apoi se imprăştiară, ducându-se fie-care la casa sa.

Când se vedu Iancu singur, se simţi cuprins de o grdză necunoscută până atunci.

— Ce am făcut?! strigă el. — Ce ai făcut, Iancule? Ce vilor nebun ai aprins in acesta ţară? In ce vîrtej te ai azvîrlit?... De acuma, să ştii, una din ddue va fi : Or 1./ românimea biruitore, — ori Iancu e un insutit şi inmii t ucigaş! şi inima lui osândită la veşnică intunecime : la

— 94 —

veşnic amar!.. . De acuma una din doue... da : una dindoue...

Căpeteniile nemului îşi aşezară scaunul cârmuirii in Blaj. Acestei cârmuiri ii diseră «.Comitet* diriguitor.

Iancu ceru, ca acesta să scrie in glote pe toţi românii, cari pot purta arme. Şi comitetul cârmuitor rândui, de se făcu aşa, cum a cerut Iancu.

După acesta impărţiră tată ţara in cincîsprăzece cercuri de inarmare, şi rânduiră să facă in fie-care cerc câte otaberă. *)

In fruntea fle-cărei armadii era chemat un prefect, cu vice-prefecţi; cari işi luară adiutanţi şi ordonanţe, toţi că­lări; apoi işi puseră căpitani cu sub-căpitani; aceştia orân-duiau vedete, sentinele, cornaşi, bucinatori şi curieri ; brân-duiră focuri de alarmă, parole sau vorbe tainice, c u ' res-punsuri, şi tot ce mai trebue intr'o taberă.

împrejurul taberelor săpau şanţur i ; inlâuntrul lor, meş­terii versau tunuri şi glonte; iar cei înarmaţi se inveţâu la purtarea şi mânuirea lor.

Temeiul şi inima taberilor din munţi era taberă lui Iancu, la Câmpeni.

Zi şi nopte, el umbla de cerceta locurile bune pentru năvală şi pentru apărare. — Oamenii il zăriră pe delWile dintre apele Mureşului, ale Arieşului, ale Someşului * şi Crişului, — cu ochiana in mână ; când pe delul Găina, când pe Biharea, pe delul Muntarilor, pe Călincsa, pe Nă-moiosa, pe Vidolm şi pe Vlădesa; când pe Muntele-Mare şi pe Vulcan, — pe Delul-Izarului, pe Grohot, pe Băbiu, pe Măgura şi pe Hartău.

f

*) Făcură o taberă la Haţeg, pentru 12 ,000 de luptători ; — una la Sas-Sebef pentru 10,000 ; — la Sibiu pentru 10 ,000 ; — la Făgarqş şi la Braşov tot pentru câte 1 0 , 0 0 0 ; — la Abrud pentru 3 0 , 0 0 0 ; — la. Blaj şi la Mediaş pentru câte 1 0 , 0 0 0 ; — tot pentru câte 10 ,000 la Agn{ia, la Banfi-Huedin, la Regiiinul-Săsesc şi la Solnoc; la Bistriţa pentru 13 .000 > — la Sălaj pentru 15 ,000; — şi la Câmpeni pentru 20 ,000 de luptători.'

M â n i a l e i l o r .

E mezul nopţii. Un călăreţ se apropie de Câmpeni, ducând de frâu un

al doile cal, cu şeua pe el. Dinsul intră in oraş. Peste puţin timp, Clement Aiudenu sare din somn, la

bătaia puternică in ferestra locuinţei sale. Cine-i? strigă el, ridicându-se.

. — Clemente dragă, ii re^punde de afară un graiu de femee; şi gătindu-se de a eşi, Aiudenu ascultă cu incor-4ată luare aminte, cum urmă necunoscuta a-i g ră i :

— Avrămuţ, prietenul teu cel bun, te pofteşte, ca nu-mai-de-cât să vii până la el in Vidra; şi ca să poţi veni mai fără Întârziere, ţi-am adus şi cal de călărie.

— Dar cine eşti tu ? intrebă Aiudenu, plin de mirare. — Cine simt ? Sunt mama lui Avrămuţ. — Jupânesa Măria? strigă Aiudenu, plin de mirare. — Do. Şi te rog, să me insoţeşti acuma până la fiul meu. Aiudenu stetu o clipă pe gândur i ; căci ştia, că splgă-

bireul Carol Meşter il are la ochiu, ca şi pc Iancu. Dar deodată respunse cu hotăr î re :

— Merg, domnă Mărio. Aşteptă-me. Fie, ce va fi!.. Iese ; sărută mâna mumei luî Iancu; şi pornesc amândoi indată spre Vîdra-de-Sus.

Sosind la cosa Ianculeştilor, ei fac pe lângă dinsa, drept spr#- Arieş; şi intră' in casa lui lonuţ Pop.

Iancu ii aştepta acolo, şi nu acasă ; pentru ca să retâ-cescă ochiul lui Meşter.

După ce sosiră, Iancu zise cătră Aiudenu: — Bun venit! dragul meu Clemente. — Bun găsit, scumpul meu.

— 96 —

- Bine, că sosişi, până nu te găsi diavolul de Meşter. Să şi plecăm, în acest minut !

— Unde plecăm ? — Iţi voiu spune pe drum. Haidem. să nu ne găsescă

pe aici afurisitul de solgăbirău. Iar tu, Ionuţ, să iei sama; indată ce solgăbirăul va ieşi din Vidra, să-mi dai de ştire. Me vei găsi mâni la popa din Sohodol.

— Aşa voiu face ; respunse Ionuţ. Dumnezeu să vă porte sănătoşi.

Iancu incălecă şi el şi plecară, amândoi cu Aiudenu, apucând prin codru. Un moşneg vidran ii călăuzi, ducân-du-i pe lângă Arieşul-Mare in sus.

Pe drum, Iancu spuse lui Aiudenu : — Acuma am răgaz să-ţi spun, ce avem de făcut: Voiu

să ridicăm tabără românescâ; pentru că a sosit timpul. — Amin! Cu Dumnezeu! respunse Aiudenu. Ei făcură inainte, apucând de-alungul Arieşului-Mic;

trecură pe dinsusul Ponorelului; apucară pe delul din faţa acestui sa t ; intrară in hotarul Săcăturei; trecură in pă­durea Poduri, şi ajunseră in Albac.

Aici se opriră la biserică. Iancu sfătui cu preotul un t imp; după acesta, numai ce deodată, albăcenii săriră din somn, la sunarea clopotului intr'o ureche *) şi se adunară indată in crângul Ferigetului.

Când erau adunaţi, Iancu se infăţoşâ in mijlocul mulţi­mii, şi le g ră i :

— La arme, fraţilor! A sosit ziua resplătirii. Ungurii s'au sculat asupra nostră. Să ne ridicăm să le zmulgem armele din mână. Să scotem colţii cei veninoşi ai şerpilor, — cu rădăcini cu tot.

— Cu cap cu to t ! strigară cei adunaţi. Iancu apoi alese căpitani; şi le porunci să se gtăescă

toţi cu arme.

*) Intr'o dungă, ca semn de alarmă.

De la Albac, Iancu trecu la Scărişâra; adună şi acolo pe toţi voinicii buni de arme, şi le puse căpetenii. Tot aşa făcu la Negra şi la Secătura; apoi la Câmpeni, la Po-norel, la Certege şi la Bistriţa; iar după acesta la Sohodol.

Aici sosi Ionuţ Pop, şi se infâţoşâ dinaintea lui. — A plecat? il intrebă Iancu. — S'a dus. Era ca turbat. O samă din voinici, cei mai inimoşi, se strânseră lângă

Iancu, ca să-1 păzescă, şi la ori-ce intemplare să-1 apere. Acesta era apoi garda lui.

In curând, armadia lui Iancu număra trei mii de băr­baţi, toţi cu inima de oţel.

* In ziua a şeptesprăzecea din luna lui Octomvrie, gene­

ralul imperătesc Puchner intemeia, in faţa lumii, armadiile şi glotele românilor.

Iancu e lumina şi idolul tuturor. Grija lui cea d'intăi fu, că orândui pază de lănceri şi vâ­

nători călări imprejurul munţilor Carpatului, la trecătorile Ie la Zârand de la Cluj, de la Turda; la Teiuş, şi la

Zlatna ; iar temeiul inarmării şi al luptelor il aşeza in Câm­peni ; tot aici işi aşeza şi scaunul şeii de cârmuitor.

O dată intră la el un prietin, şi-i dă nişte gazete u n ­gureşti de la Cluj, «.Controlorul» «.Vestitorul» şi alte ga­zete. Dinsul incepe a ceti intr ' insele:

«Fer şi foc să daţi in satele româneşti!... tăiaţi şi pre copiii din faşă! Urmă măcar să nu lăsaţi din acesta plevă'j»

«Guvernatorul Telechi a trimis secuilor cărţi cu acesta poruncă: «Secuilor! ridicaţi vânăt6re asupra românilor. Luaţi-le pământuri le; şi apoi ale vostre in veci să fie!»

Butenu ii trimise alte inştiinţări scrise. El ceti intr 'aceste : «Astă nopte, ungurii din Cluj au doborit la pământ t6te

pajurele*) impărăteşti, câte erau aşezate pe la porţile de-

*) Vulturii , ca embleme sau «arme» ale imperiului .

rogatoriilor; tot strigând, că ei nu mai vreau să ţină cu imperatul; apoi, că doue-zeei şi şase de bătalidne şi cinci­zeci şi noue de escadrone de unguri, peste tot la patru­zeci de mii, au fugit de sub stegurile împărăteşti ; şi cu aceste, husarii unguri resculaţi au ajuns la numerul de opt-spră-zece regimente.

Ioan Rusu ii aduse lui Iancu o dureroasă veste : Inimo­şii preoţi Bâtrinenu şi Slmonici cari duceau protocolul despre adunarea de la Blaj, n'au putut ajunge până la Nâ-sâud la Urban; căci când se odihneau intr 'o nopte in sa­tul Barei, i-au ajuns copoii lui V6i, nişte selbatici secui; cădură asupra lor mişeleşte, când dormiau, ii legară pe amândoi, le luară protocolul, şi ii duseră la Cluj. Acolo apoi, nelegiuiţii, ii omoriră, spânzurându-i in furci; iar protocolul il azvîrliră in foc. In aceeaşi zi, ungurii din Oşorheiu prinseră pe inimosul preot Vasile Papiu, şi-1 u-ciseră, tot prin spânzurătore.

Intr 'un rând, mai primind o veste, el ţipă, ca unul care e muşcat de ' ţ a rand ; căci ce veste ii veni ? Iată, ce veste .

«Ungurii ucid pe români, unde-i intelnesc». — A h ! striga Iancu, bătând cu piciorul in păment ; dar

românii se lasă ? Sunt de lut ? — Apoi mai departe : «....şi românii ucid pe ungurii, cari cad asupra lor» —

— Aşa! aşa ! strigă e l ; asta-i dreptatea. Nu avem, încotro ! După aceste, ii mai veniră alte veşti, unele după altele: «Antăiul regiment de români, cu scaunul la Orlat, a dat

mâna cu adunarea românilor... — Bine a făcut! Aşa trebue să facă t6te regimentele. «Românii din tote ţinuturile strigă asupra cârmuirii lui

Coşut. Nici ei, nici croaţii mi vreu să intre ca deputaţi in adunarea ungurilor de la Pesta. Ei strigă, să nu se pună Ardeiul sub picidrele Ţerei-Ungureşti. Aşa cere şi al doile regiment român, cel cu şederea la Năsăucl.

Asa ii veni de acuma veste după veste.

— 99 —

«Colonelul Urban intocmi oştire credinciosă ţerei ; porni cu tabăra, şi puse mâna pe câte-va oraşe ungureşti».

Altă ves te : «Palatinul cârmuitor al Ţerei-Ungureşti trimise de la

Pesta porunci la nemul croaţilor. Dar croaţii le au ars, in faţa lumii. Ei au adus apoi feţele zugrăvite a palatinului şi ale miniştrilor ungureşti, — şi le au zvîrlit in foc pe t6te, de au ars».

Altă ştafetă : «Ungurii fug, de se ascund prin cetăţi, de frica româ­

nilor». «Ludovic Goi, fruntaş puternic din seminţia Mirilor a

făcut, de împăratul a pus pre lelacici ban ocârmuitor croa­ţilor ; şi el s'a şi imbrâcat in arme, pentru a se scula a-supra ungurilor.

Altă veste: «Capul miniştrilor ungureşti, contele Botteani, i-a trimis

lui lelacici vorba acesta: «Ne vom vede la rîul Drava». Iellacici ansă i-a răspuns aşa . «Ba voiu veni eu la Dunărea vostră». O nouă veste : «.Sîrbii din Banatul Timişan nu mai putură a ş t ep ta ; ci

au năvălit in câte-va oraşe de unguri resculaţi». «Lui Stratimirovici, care e un tiner de două zeci şi trei

de ani, i-au dat in mână toiagul de comandant; şi sabia de ghinărar. Sub stegurile lui, sîrbii se pornesc asupra ungurilor».

La aceste înştiinţări, Iancu se pomi din n o u ; deşteptă tot ţinutul munţi lor; şi il îmbrăcă în a r m e ; trimise apoi chemare la cei mai inimoşi, să 'şi iea merinde pe o sep-tămână, şi să se adune in tabără la Câmpeni. Ei ascultară

*de el ca de un imperat al lor; se adunară cu toţii şi din-tsul ii intocmi, şi-i invăţâ purtarea armelor, in toată rân-

•' duiala; după acesta ii împărţi şi-i trimise, cete, cete, la

— 100 —

Bistriţa la Bucium la Roşia şi Ia alte locuri din împre­jurime.

Trimise, după acesta, pe Clement Aiudenu, să-şi alegă pe cei mai voinici doisprăzece feciori; şi cu ei să ia ar­mele de la ungurii din Câmpeni.

Tabăra stetea pe şesul, ce-i zic Ţarina. Aiudenu işi alese acea mică cetă; porni prin Câmpeni;

intră la fie-care u n g u r ; şi-i porunci, să dea tote armele in manile lor. Ei apoi le duseră in tabără.

După aceea, Aiudenu trecu cu ce ta sa la Ofembaia, ca să ia şi de acolo armele ungurilor.

După acesta trimise pre JSicolae Corcheş cu o miie de lănceri la Abrud, ca să ia armele de la ungurii de acolo.

Corcheş luâ aceste cete, se porni şi intră cu dinsele in oraş. Acolo se opri, şi trimise patru fruntaşi bătrâni la casa oraşului, sâ cheme pe maimarii unguri să vină dinaintea lui.

Bătrânii se duseră. Ungurii veniră in faţa lui Corcheş; adunară apoi tote armele de la abrudeni, şi le dădură in mâna lăncerilor.

După porunca lui Iancu apoi, veniră doisprăzece unguri cu Corcheş la Câmpeni, şi se jurară in numele Abrudului, că vor rămâne in pace.

După acesta chemă Iancu pe mai mulţi adiutanţi ai spi, şi le grăi :

— Iubite Nicolae Corcheş, Alecsandre Bistranu, şi tu, Dionisie Popovici, voi ţineţi-vă aici in Câmpeni; iar tu, părinte Prodanu Probu, să te duci la Magina, la ceealaltă oste de gardişti. Tu, Butene treci in Zârand; căci cetele, ce ţi-am încredinţat, te vor fi dorind. Pote peste puţin să avem de lucru, scumpii mei...

Inimoşii comandanţi işi luară ziua-bună unii de Ia a l ţ i i ; şi porniră pe la locurile lor hotărite.

Iancu e in Câmpeni; primind înştiinţări din tote părţile şi trimiţând inapoi porunci şi sfâtuiri.

într 'un rând ii vine înştiinţare, că la Banft-Huedin un­gurii ţin prinsă o cetă de o sută şi treizeci de dragoni de Sovoia, cu căpitanul lor Siebert.

Audind acesta veste, Iancu se scolă in pici6re, şi zice liniştit:

— Ciasul a sunat ! Domne ajută-mi! Alese şasezeci de lănceri călări, şi porn i in fruntea lor

spre Huedin. La sosirea lui in oraş, un ungur il cunoscu, şi strigă

numai-de-cât in gura m a r e : — Vine Iancu !... Acest strigăt trecu indată, ca fulgerul, din gură in gură,

din casă in casă, din uliţă in uliţă, că : — Vine Iancu ! Vine Iancu ! !... Aşa apoi, când ceta de lănceri sosi in faţa casei oraşu­

lui, dragonii, cari fuseseră ţinuţi inchişi, tocmai năvăliau afară din inchis6rea lor ; căci la vestea, că «Vine Iancu», cetele de unguri, cari şedeau de pază, o tuliseră in fugă la sănăt6sa, ieşind chiar din oras.

Căpitanul Siebert şi dragonii ast-fel remaşi cu viaţa, se plecară dinaintea lui Iancu, şi ii mulţămiră cu lacrămi in ochi pentru fericita lor scăpare.

E o zi posomorită. Ger cumplit. Gloată multă e adunată la : biserică in Câmpeni. Un vestitor soseşte la Iancu, şi-i aduce veste rea, zi­

când u-i ; — Domne in Iara, ungurii au prins pe o intregă casă

de români; şi ii ţin inchişi ca in temniţă. — Cum sunt drumuri le? intrebă Iancu. — Drumurile nu sunt nici cum. Pentru că drumuri nu

sunt de loc. Nins6rea le-a troenit pe tote şi le a ascuns. Dor numai pe apele nuri lor cine ar pute luneca, precum

— 102 —

lunecă reţele, numai unul ca acela ar pute face acuma o călătorie.

— Pe ghiaţă dară me voiu duce. Să mi inhame la sa­nia cea largă pre amândoi «vulturii» mei .

— Cum ? Pdte vrei să pleci chiar tu, Iancule ? intre'bâ prietenii, ingrijaţi pentru viaţa lui.

— Cum?. . . Dar să las o Casă de români să putredescă in temniţi ungureşti ?

— Dar te vei pierde in t ro iene; ori vei peri pe sub gheţuşurile apelor!

— Nu ve temeţi ! Nu inzădar i-am numit eu pe a-ceşti doi zburători «vulturi». Ei vor zbura cu mine pe­ste ape.

Se puse in sanie, cu un singur vidran ur iaş ; şi porni, cu t6tă împotrivirea celor de faţă.

Acum il ved pierdendu-se peste oglinda de ghiaţă a A-rieşului, şi cu toţii işi fac cruce, zicând:

— Domne, apără-1 de tote relele! — şi abia acuma i n -cep a crede, că Iancu n'a glumit.

Vreo cinci-zeci dintre dinşii sar pe cai, se pornesc după dinsul, şi il urmăresc pe malurile apelor, până la Iara.

D6ue zile, toţi cei remaşi in taberă tremurară pentru viaţa lui.

A treiazi pornesc mai mulţi ; care călări, care cu sănii mai mari, pe lângă Arieş, şi pe locurile drumurilor, ul-mecând şi căutând urma săniei Jui şi a celor cinci-zeci de lănceri.

Când se apropie de Iara, bucuria lor nu se pote spune, căci il zăresc de departe venind.

Acuma se intorcea inapoi, dimpreună cu cei cinci-zeci de voinici.

Ei aduceau cu sine intr'o sanie biata familie scosă de la peire, pe care ungurii o lăsaseră in voia ei, când audi-serâ de departe, că «vine Iancu!»

Sosind in Câmpeni cu noroc, toţi începură după acesta

a povesti cu bucurie şi mirare despre cutezanţa lui Iancu, şi despre marele lui suflet.

*

După acesta veni intr 'un rând Ia el Butenu, şi ii făcu raport, zicându-i:

— In Cluj s'au adunat o samă de ungur i ; şi zic, că ei sunt adunarea {erei. Unguri sunt in acea adunare doue sute şi şeptezeci şi t r e i ; iar români numai trei.

«Baronul Nicolae Veşeleni, cel orb, şi groful*) Ioan Be-tlen ridică pe uliţe cuvântăr i , şi tot aşa aprinsul Alecsan-dru Telechi; strigând cu toţii, că Ardeiul, ţara românilor, să se cufunde in Ţara-Ungurescâ, cu români cu tot.

«Clujul par'că e o pădure de steguri ungureşti. Aduna­rea ş'a deschis sfătuirile sale. Veşeleni cel orb s'a sculat dinaintea tuturor, a ridicat manile insus, şi a s t r iga t : «Mulţămesc ţie, ceriule, că am trăit atâta, ca să aud, că ţara mea ungurescă va ţinea de acuma şi Ardeiul».

«Totă adunarea s'a sculat atunci in piciâre, şi s'a făcut o ingrozitoare vijelie de strigăte, care a trecut şi afară, şi pe toate uliţele s'a incins un sunet de ţ ipe te ; că «U-nire, ori m6rte!»

«O cetă de unguri tineri a năvălit in casa comisarului imperătesc Puchner; şi-i a poruncit, ca de frică să ridice steg unguresc. Puchner ansă i-a alungat afară. Ungurii dară, ca să-şi facă rîs de semnele imperăteşti, zugrăvesc câni jumetate cu galben, jumătate cu negru, şi-i alungă pe uliţe aşa, cu aceste semne ale casei imperatuluî, date in rîsul plevei de pe uliţă.

«Venit-au la Cluj de la Comom Ludovic Mar, Vasile Boiţi şi alţii, nenumăraţi, trimişi din tote ţinuturile Ţe­rei- Ungureşti, imbrăcaţi ca Samieli, adecă draci. Aceştia ii aţiţă pe unguri, să strige că Ardeiul să fie a lor.

*) contele.

— 104 —

Nicolae Barbu ii aduse alte veşti r e l e ; intre altele, că : «Ungurii au prins pe preotul Simeon Balint, şi l'au a-

runcat in temniţă». Apoi că : «Contesa Lazar a eşit pe uliţe cu sorţul cu semnele

Ţerei-Ungureşti, incinsâ cu sabie ; şi a ridicat cuvântări pentru rescola asupra românilor».

«Secuii de la Oşorheiu au năvălit in casa negustorului Făgărâşanu ; l'au bătut, şi l'au prădat de tot ce avea ; i-au luat icoanele, le-au ridicat in baionete, le-au purtat prin oraş aşa, in rîs şi ocară».

Barbu ii mai ceti apoi o scrisoare, ce a scris Dragoş •de la Pesta in gazetele ungureşti despre adunarea de la Blaj. El scrisese aşa :

«La Blaj s'a strins o adunătură de netrebnici»....

XX.

D r e p t a t e a ş e r p e l u i .

Iancu se hotări, să inchidă drumurile ungurilor de la Abrud la Aiud şi Zlatna, când deodată ce se in templâ?

— Foc de puşti dinspre Zlatna l ghinărarul meu, strigă loan Suciu intrând la dinsul cu grăbire.

— Pe cai, şi după mine! strigă acesta indată gardei sale de vânători, şi plecară.

Peste puţin, copitele cailor ridicau turnuri de praf in urma lor.

Ajungând aprope de Zlatna, un călăreţ ii intimpină. Era preotul Crişanu din Şard.

— Ce-i, părinte Zaharie ? Ce s'a intâmplat'? intrebă Ian­cu de departe.

— Mare lucru s'a intâmplat, ghinerare ; — respunse Cri­şanu ; dar bine, că am sosit ca sâ-ţi spun: intorce-te ina­poi, şi comandeză-ne.

— Popa Ionuţ unde-i ? — intrebă Iancu ; — şi dete pin­teni armăsarului seu.

— Popa Ionuţ e — in ceriu. — Cu ceta lui cu to t ! Nu-i aşa ? — Aşa este, ghinerare. Dar nu te întorci? să me in-

torc eu in Zlatna cu aceşti voinici. — Nu me intorc. — Nu te opreşti măcar, ca de aici să ne dirigueşti pe

tot câmpul lucrării? Nu, scumpul meu ; căci arde dinaintea sufletului meu

sângele mihălţenilor, cărora n'am putut să le trimit mă­car ajutor ; şi nu pot să potolesc acesta văpae, decât a-tunci, eând voiu lucra şi eu.

Tu lucrezi mai presus decât to ţ i ; dar dacă vei cădea tu... — Spune-mi, până vom sosi; spune-mi ce s'a întâmplat

in Zlatna ? Crişanu ii făcu lui Iancu, pe drum, raport, zicând: — Tribunul Clement Aiudenu nu ştia bine, dacă mai-

marele ţinutului, Nemeghei ia armele de la unguri de tot, ori vra să dee arme şi românilor; dar s'a preceput cu­rând ; căci Nemeghei ridică stegul uniunii, pentru darea Ardeiului in prada ungurilor. Deci, i-a zis : «Scoboră la pământ acel steg». «Ba să juraţi voi credinţă lui Coşut, şi legilor ungureşti 1» a strigat atunci Nemeghei.

—• Şi ce a făcut popa Ionuţ ? — Popa Ionuţ mai ântăi s'a incercat să impace lucrurile.

Nemeghei ansă incepu a ţipa ca şi un turbat ; şi ieşi la uliţă cu putere armată. Preotul vedând aşa, s'a dus, de ia chemat şi el pre ai noştri sub a rme ; şi s'a aşezat cu dinşii drept in faţa ungurilor, stând dinsui in fruntea lor.

Nemeghei a zis atuncia : — - Părinte ; hai, şi vom inchie oprlei de arme pe o zi

şi o nopte. — învoială pe cuvântul teu? — Da; pe cuvântul meu!

— Fie. Pe cuvântul meu! Noi vom sta aci pe Ioc. Ar­mele jos, sub piciore!

Românii puseră puştile la pământ. Nemeghei comanda şi el ungurilor: «Armele jos!» dar

făcu din cap şi un semn tainic, inţeles numai de unguri. Şi ei s'au ascuns puştile, rezămându-le de genunchi ; aşa, că românii nu le vedeau. Eu eram aprâpe; şi am vedut, cum Nemeghei s'a dus intr'o casă, care era la spatele români­lor; şi peste puţin l-am zărit la o ferestră din rândul de sus. Odată numai ce il ved scoţând sabia. «Asta nu-i a bine!» imi ziseiu e u ; ansă nu puteam să fac nici un semn părintelui; pentru că era dat cuvântul pentru oprirea ar­melor. Ungurii toţi steteau cu manile Ia vîrvul puştilor, şi cu ochii pironiţi la ferestră la Nemeghei; şi numai de-deau câte un zimbet ascuns, ca nişte vulpi.

Nemeghei işi călca cuvântul ; căci deodată, numai ce il ved, cum ridică sabia in sus, şi repede dădu cu ea injos. «Durrr!» resună acuma din puştile ungurilor, ca un t res-net din senin. Şi, pe când românii, deşteptaţi din mirarea lor, se plecau, sâ-şi ridice şi ei puştile, cei din frunte, in loc de a se ridica, insus, au cădut şi mai j o s ; şi ş'au dat sufletul, strigând :

— Izbândă să luaţi pentru noi ! Popa lonuţ a cădut şi el. Strigă ansă : — Arma la ochiu, foc ! — Să comandeze Şuluţ! Si s'a dat sufletul. Cei ce au apucat să-şi ridice puştile, nici n'au aşteptat

comandă; ci au ridicat şi ei arma la ochiu; şi au res-puns cu foc pentru foc, sânge pentru sânge, — morte pen­tru m6rte.

Ungurii din frunte cădură morţi. Ceialalţi au stat să-şi in-carce puştile din nou. Românii noştri ansă nu statură să perdâ timpul cu incărcatul puşti lor; ci săriră asupra ungurilor cu puştile int6rse, şi-i sfărâmară cu straturile. După ce i-au doborit pre toţi câţi au stat pe loc, au intors puştile

— 107 —

iarăşi drept, şi au tras in cei mai depărtaţi. Aşa au cul­cat vro cinci sute de nelegiuiţi la pământ!»

Aşa işi incheia Grişanu raportul, când sosiră cu toţii in Zlatna. *

Aici numai vaetele celor răniţi se audiau. In mijlocul oraşului ii intimpină preotul Dimitrie Pălo-

şanu din Andrieşeni; şi spuse lui Iancu raport, că ungu­rii, turbaţi, de ce s'au apărat românii, au zvîrlit asupra bi­sericii acestora granate, cu cari i-au dat foc; şi apoi au fugit cu toţii, cu femei, cu copii cu t o t ; aşa, că Zlatna a remas pustie.

— Dar incotro au fugit ungurii cei nearmaţ i? — Spre Petroşeni. Românii s'au luat după dinşii. — Cum ? După cei nearmaţi ? Chemaţi-i inapoi! — iRe-

pede! după dinşii! Buhăţel şi tu Mureşene; voi aveţi caii cei mai iuţi. Haidem, să-i ajungem mai degrabă!

Porniră, ei trei, in goana cea mare. De pe delul cel mai apropiat, Iancu zări cetele şi mul­

ţimea de ungur i ; şi le şi trimise semne de oprire. Când audiră ungurii strigătul, că «vine Iancu!» înghe­

ţară. Nici nu ştiau, incotro să apuce, şi se impedecau u-nii de alţii.

Iancu ii ajunse ; le făcu semne, să s t ee ; şi apoi orân-dui, care român pe câţi unguri să-i ducă in pază, până se vor aşeza inapoi in Zlatna, fie-care la casa sa.

Ungurii cădeau acuma la piciârele lui Iancu : şi-i mul -ţămiau cu lacremi pentru scăparea lor.

*

Intre căpitanii, cari se ţineau mai apr6pe de Iancu, era şi Ivanovici. Acesta şopti in s ine:

— Nu uita nici acesta, Ivanovici : ungurii ii sărută pi­ciârele lui Iancu. — Se duse apoi pe la unguri, şi vedu, cum ei făcură carte de mulţămire cătră Iancu. Când ap oi cartea era gata, o luă el, şi porni cu ea — spre Blaj.

— 108 —

După liniştirea Zlatnei, Iancu porunci lui Petru Dobra: — Opreşte-te aici in Zlatna; şi portă-le de grije tutu­

ror, fie ungur, fie român, pe cât nu cercă a lua iarăşi ar­mele.

După acesta se intârse la Câmpeni.

*

După un timp, Zaharia Crisami ii aduse nou raport, spunendu-i aceste :

— Ungurii de prin prejur au năvălit cu jaf asupra ro­mânilor din sate Şard, Zagor, Corod, şi multe alte sa te ; ucidend zeci de români. In Feierhaza au silit pe preotul românesc, Ioan Ioanovici, să le dea in mână cheile bise­ricii ; şi apoi au descueat biserica, au tras cu puşca in cruce, şi au str igat : «Am impuşcat pe Dumnezeul româ­nilor!» după acesta ş'au aşezat caii in biserică. — In # u -nul-Mare au prins pe preotul românesc, l'au bătut şi-i au zmuls părul şi barba. Pe alţi preoţi români i-au innecat ungurii in varniţe. Pe alţii i-au tăiat, i-au ciuntit, şi-i au lăsat vii, ca să se chinuiescă... Pe preotul din Mesentea l'au prins, l'au bătut, şi l'au tăiat in mai multe locuri. Aşa a--poi i-au pus o fringhie la gât, l'au legat dinapoia unei că­ruţe ; l'au tîrit de la Aiud până la Turda; şi apoi de a-colo până la Cluj. O minune a fost, că n'a murit, se rma­nul ! Pe lângă aceste ansă am şi o veste mai bună : Ur­ban a luat Clujul din mâna ungurilor; şi a scos şi pre nenorocitul preot mesenten din ghiarete călăilor sei. La Cricău, cetele de unguri ale maiorului Ioan Banţi şi ale căpitanului Baumgarten au căzut asupra cetelor vice-pre-fectului Blaju şi a lui Bucur, cu deşteptul sub-locotenent

I Şandruc. Aici, un tiner român făcu un om de pa ie ; şi, ve-i dendu-1, făcură şi alţii asemene momâi de paie. Ungurii I trăgeau cu puştile in acele deşerte chipur i ; iar când nu ' mai aveau glonte, atunci au căzut ai noştri asupra, lor, şi

i-au împuşcat, ca pe vrăbii. Câţi au remas, pe aceia i-au mânat până la Teiuş.

Ascultând aceste Iancu, zise cătră Crişanu şi cătră Pâ-loşanu:

— Duceţi raport despre tote aceste intemplări la capii nemului.

Cei doi trimişi porniră spre Blaj. Când s'a intors Crişanu de la Blaj, zise cătră Iancu : — Am sosit in Blaj cu raportul nostru deodată cu Iva-

novici. — Dar Ivanovici ce căuta la Blaj ? intrebă Iancu. — A dus şi el rapor t ; cred, că despre cele ce s'au pe­

trecut la Zlatra, fiind-că eu nu-i spusesem lui nimica des­pre cele intemplate la satele de pimprejur.

Iancu se cufundă in gânduri... După acesta se adânci in lucrări rezboinice. Luâ oste, trecu la Bălgărad, de culese armele de la un­

guri ; se duse apoi la Cricău in tabără. De acolo trecu spre Aiud.

Ungurii, când audiră, că vine cu armadia lui, işi puseră armele in mijlocul pieţei, şi se imprăştiară, care ineotro. Iancu sosi şi le luă in stăpânire.

De la Aiud trecu in alte părţi, şi culese de pe acolo ar­mele ungurilor; le lăsa cete de pază; trecu apoi la Turda, I de se uni cu oştirile generalului imperătesc Ghedeon; mai pe urmă inaintâ până la Cluj la generalul Vardenner. De acolo trecu ia colonelul Losenau ; şi trecând pe lângă A-brud, se intorse in taberă la Câmpeni.

Aci veni la dinsul locotenentul Topaviţa cu cererea din partea generalului Vardener, de la Cluj. ca să-i trimită cete de români, pentru mai bună pază a curţilor din acele ţ i ­nuturi.

Iancu ii trimise cetele cerute.

In mijlocul acestor mari lucrări resboinice, sufletul lui nu avea pace. El se zbătea in grele gânduri.

Aşa il găsi odată BuUnu, şi il intrebă: — Scumpul meu; inima ta sufere. Faţa ta e albă, ca

faţa celui ars de o grea suferinţă. Spune-mi şi mie, ce te apasă ?

— Iţi voiu spune, dragul meu. — Când ? — După biruinţă Ori in cealaltă lume. Când te ai intors cu oştea de pe la Cluj, de ce ai tre­

cut pe lângă Abrud, şi n'ai intrat in oraş? — Asta, te rog, să nu me intrebi nici-odată. — Dacă nu-mi spui, prin acesta imi spui mai mult, de­

cât când mi-ai spune. Dar eu nu te mai intreb. Trec de la aceste, şi-ţi spun, câte noutăţi am. Iată-le:

— La Macoă, românii i-au prins pe toţi ungurii rescu-laţi cu arme; dar cercetând puştile luate de la ei, nu şi-au putut opri risul; pentru că glonţele erau in fundul ţe-vei, şi praful turnat pe urmă, peste ele. Atunci unul a in-eeput a cânta un cântec din zilele Horii:

«Domnii, de spaima cea mare, Se aruncă toţi călare. Vor să scape la loc larg, Cu caii — legaţi de gard». Altă veste : — Urban e la Reghin ; şi are sub comandă şi români

înarmaţi douezeci de mii. La Năsmid s'au adunat români din tote părţile ţerei;

până şi de pe la Şimleu şi Satu-Mare. Numerul nostru s'a suit acuma la o sută de mii.

Inima lui Iancu incepu a se însenina; dar curând iarăşi ii veniră veşti durerdse :

•— La lernot şi Ciceu, călăii de Francisc Sabo, şi cu Zeic au jâfuit pe românii de acolo.

La satul Zam-Sâncraiu, românii au bătut intr'o zi pe

— 1 1 1 —

ungurii resculaţi. A doua zi ansă le au sosit ungurilor pu­teri n o u e ; şi aşa ei au scos pe români din locurile, ce a-ceştia cuprinseseră.

Aflând despre aceste, Iancu luă doue sute şi cinci-zeci de vânători, şi porni in fruntea lor.

Ivanovici luâ o mie de lănceri, şi porni şi el. Iancu aşeză pe albâceni şi bistrani la satul Rogoşel, şi

porni călare, spre a cerceta starea locurilor. El dădu apoi poruncă, fruntea făcu o năvală asupra cetelor ungureşti, şi le împinseră mult inapoi; tăind treizeci şi cinci de unguri.

Iancu trecu, după acesta, greul ostei la Virvul-lui-Trai-niţ; păzind vânătorii castele delnlui.

Lupta incepu; şi ai noştri inainteză. Dar iată, că ungu­rilor le sosesc ajutore odihnite. Vedând acesta, Iancu t r i ­mite curier la Ivanovici, ca să inainteze cu pas grabnic ; apoi, rezămat pe acesta aşteptare, inaintâ cu inimă in faţa mulţimii duşmane.

Auclind Ivanovici porunca de a inainta, mormăe pintre d in ţ i : «El imi trimite porunci !» apoi respunde curierului :

— Du-te, şi spune, că viu. Curierul ia drumul inapoi intr'un suflet. Peste puţin, Iancu se vede incunjurat; şi cetele lui Iva­

novici — nicăiure. — Strinşi impreună! porunci el acuma, — şi in g6nă

după m i n e ! Remăşiţele ostei il incongioră intr 'o clipă; şi apoi zboră,

cu toţii grămadă, de pe câmpul luptei, luând calea spre Mărgău.

Ca fulgerul a umblat după acesta Iancu la ducea, t r e ­când inapoi la Câmpeni', apoi la Sibiu, şi pe aiurea; mun­cind cu aprinsă sirguinţâ şi insufleţire in tote părţile. La urmă s'a intors iarăşi la Câmpeni.

Intre aceste întâmplări, anul 1848, neuitatul an 1848,

— 112 —

incepu a trage de morte ; şi timpul cel neadormit, in veci neinduratul timp, intinse apăsătorea sa mână, ii stinse cea de pe urmă suflare, şi aprinse in locul lui noul an, anul 1849.

Iancu trimise, de chemă pe comandanţi la sine. Veniră preoţii Simeon Balint şi Prodan Probu, Buteniii

Matei Nicola, Vasile Fodor, şi alţii. Când erau adunaţi, le zise Iancu : — Fraţilor, să ştiţi, că duşmanii noştri au incongiurat

munţii Carpatidui mai din tote părţile. Ei au in mâna lor intrările la Ciucea, la Banft-Huedin, la Jilău, la Cluj şi la Turda; de asemenea la Aiud, la Bălgărad, la Sighi-şora, la Deva, la Brad; şi tot aşa la Coh, şi până la 0-radea-Mare. — Iată, ce imi scrie, de altă parte, Comite­lui diriguitor din Blaj:

— «Iancule, adună puteri mari in munţ i ; păzeşte cu ele intrările şi trecătorile». De aceea, părinte Simione, şi tu Butene, aduceţi şi voi oştirile de sub stegurile vostre aici in mun ţ i ; şi apoi Butene tu vei sta la trecătorile Zâran-dului; şi eu iţi voi trimite ajutore de câte ori imi vei cere. Dumneata, părinte Simione, vei sta la trecătorile de la Turda şi Cluj; şi le vei apăra. Eu iţi voiu trimite aju­tore, ca şi lui Butenu. Părinte Prodane, dumneata să stai la Aiud şi la Teiuş. Să ţii trecătorile de acolo. Nicola şi tu Fodore, voi veţi sta cu arme la Ponoru-Remetei. Trecătorile de la Albac, de la Mărişel şi de la Someşu-Rece le vor apăra moşnenii de pe acolo. Le voiu trimite cu povăţuitori şi căpitani. Cele lalte trecători le voiu ţine eu. Mergeţi, cu Dumnezeul

Căpeteniile se imprăştiarâ, trecând fie-care la locul seu. După aceste, nu trecu mult, şi Iancu incepu din nou a

primi Înştiinţări din tote părţile. Aşa o dată ii veni a-cestă veste:

— Ungurul Ghelei din Jula a cădut cu o miie de hon-vedi*) asupra satului, ce-i zic Riul-Calatei.

*) Miliţiani unguri .

Numai opt-zeci de vânători de ai noştri erau Ia gura unei str îmtori ; şi tot i-au ţinut pe unguri pe loc mai ju-metate de zi.

— Din Jilău au eşit şase sute de honvedi in arme, şi au cădut asupra Lărişelulai. Mârişeleniî le-au ieşit inainte Ia locul, ce-i zic la Virful-Bătrânei, şi s'au luptat jume-tate de zi. Honvedii au fugit la urma urmei, lăsând pe Ioc trei-spră-zece morţi. Dintre ai noştri n'au cădut decât şase inşi.

XXI

P e l a g h i a R o ş u .

Ungurul Ludovic Vitez ridică o miie şi şase sute de hon­vedi inarmaţi, şi se intorse din nou asupra Măricelului. Măriselenii s'au suit de astă-dată pe delul Groholuliu; dar au vedut, că simt prea puţini.

Roşu, comandantul lor, dădu porunca, să se tragă inapoi. Sosind el acasă la muma-sa Pelaghia, dinsa il intrebâ, de ce se întorce de la câmpul luptei ?

— Suntem pre puţini, mamă, respunse Roşu ; trebue, să ieşim mai mulţi.

— Haidem inapoi! grăi atuncia Pelaghia; mergem şi noi!—şi adună femeile din sat. Ele işi puseră pe cap tote pălării bărbăteşt i ; ieşiră pe delul Grohotului, şi se opriră acolo, de-odată după nişte tufe ; numai Pelaghia se uita din faţă, un timp, ţintă Ia ceta lui Vitez.

Când acesta sosi la un anume loc, de-odată Pelaghia ieşi inainte cu repejune, şi buciumă strigând :

— Cu noi e Dumnezeu! Atunci tote celelalte românce ieşiră şi ele inainte, deo­

dată cu bărbaţii mărisăleni; dădură năvală impreuna asu­pra duşmanilor ; şi au tăiat dintre dinşii trei zeci. Roşu

luâ Ia ochiu pe Vitez, ii trase un glonte drept în cap, şi aşa ii culca Ia pământ mort.

In fuga. ce au fugit apoi honvedii spărieţî, au cădul ca o sută dintr'inşii in valurile Someşului Rece, şi s'au innecat.

XXII

D r a g o ş .

E ziua a doue-zeci şi treia din luna lui Aprilie. Lui Iancu ii veni o scrisore. E de Ia Dragoş ; scrisă din

oraşul Brad, in ziua a nouesprăzecea din acea lună. Dragoş ii scria aceste cuvinte : — Iancule, vino la Mihăileni, să ne sfătuim, ce să facem,

pentru ca să impăcăm ţara. Iancu incalecă, trece in galop la Abrud, la Acsente, şi-i

arată scrisorea Iui Dragoş. Acsente o ceteşte, şi apoi ii zice indată: — Să nu te încred! in el ; căcî e şerpe. El vre să ne t ra ­

gem puterile mai in mijlocul munţilor, pentru ca să slăbim lanţul de fer, cu care păzim şi apărăm intrările şi trecă-torile ; ca aşa să ne polă incunjura mai repede, şi a ne zugTuma mai uşor.

Iancu se luâ pe gînduri. Butenu, şi cu adiutanţii sei, Va sile Moldovanu şi Nicolac

Mureşanu, ţinea strimtorea de la Mihăileni şi Zdrayii. EI scose băeşii r ) din acele locuri, de făcură un şanţ mare in drumul ungurilor; când se întâmpla, că primi şi el o scri­sore tot de la Dragoş. In ea, acesta făgădueşte, că va veni la Mihăileni, ca sol al Iui Coşut, ca să vorbescă pentru împăciuirea ţerei.

Butenu il aştepta; şi el sosi in ziua a douezeei şi cincia a lunei.

' ) Minerii, lucrători la minere.

Erau adunaţi vro treizeci de români fruntaşi; când deo­dată, iată, că soseşte şi Iancu; şi curend după acesta în­cepură sfătuirile.

Dragoş grăi câtră cei de faţă: — Fraţilor, românii trebue sâ dee armele in manile un­

gurilor ; şi să-i cunoscă de stăpâni ; căci aceştia au luat Buda-Pesta inapoi de la puterea impărătescă ; şi totă Ţara-Ungurescâ e curăţită de ostaşi nemţi. Ungurii au ieşit bi- i ruitori in tote. Duşmanul lor, Vindişgret, a cădut de la putere, şi fu surgunit. Coşut a făcut, ca ţara Ungurescă să fie ca născută din nou peste dărâmăturile impărăţiei. Iar noi? Ce putere de arme avem noi? Voiţi să cădem cu toţii in mâna duşmanilor ? Sâ ne spânzure pe toţi ?

Butenu şi cu Dobra intrebară pe Dragoş, amândoi deodată : — .Şi ce sortă ar croi ungurii tei pentru noi?

. (Fă ră de a aştepta ansă respunsul lui Dragoş, zise Iancu cu grăbire :

— Ori-ce ne ar făgădui ungurii, noi nu putem să-i mai credem; căci totdeauna ne au inşelat. Noi nu vom lăsa armele din mână. Cel mult, am putea primi o oprire de arme pe un timp măsurat.

Dragoş respunse : — Eu n'am împuternicire, să incheiu cu voi o regulată

oprire de arme. Mă duc ansă la Dobriţm la Coşut; şi voiu cere acesta împuternicire. Dar ve întreb : când vă voiu a-duce de la el in scris, că vă dă oprirea armelor, cu învo­ielile, pe cari le veţi cere, nici atunci nu ve va place ?

Iancu ii respunse la aceste : — Eu am prins nişte scrisori, din cari am vedut, că ungurii

din Abrud, cu totă paza, ce-i păzim de şase luni de zile, tot ţin, in ascuns, inţelegere cu maiorul Gutac, comandan­tul de la Brad, cu Hatvani si cu alţii, că ungurii adună putere de arme pe Ia tote porţile munţilor....

Aşa mai urma lupta de vorbe ; dar nu putură incheia nici o învoială ; şi se despărţiră.

Adoua zi după acesta veni la Iancu o scrisore de la că­petenia ungur Halvani, arătând, că se invoeşte să oprescă armele pe un timp hotărit.

Tot atunci ii veni şi de la comandantul cetăţii Bălgăra-dului o scrisore, cu cererea acesta :

— Me rog, să vii cu cinci mii de omeni; să dăm mâna, ca să putem sparge cercul de arme dimprejurul cetăţii.

— Nu pot acuma. Aşa respuns trimise Iancu la Bălgărad.

Nu trecu mult, şi Dragoş iarăşi se intălni cu capii ro­mânilor ; de astă dată in apropiere de stânca Vulcan.

El se incercă din nou a veni la o inţelegere cu e i ; şi curând se incăierâ cu Butenu in ascuţite vorbe, lntr 'un rând, ii zise acestuia :

— Să se bage dracu in politica vostră ! că aţi dat mâna cu saşii, cu nemul cel mai reu de pe faţa pământului.

— Ba să se bage dracu in politica ta,—ii intorse Butenu,— că ai dat mâna cu ungurii, cu cel mai neimpăcat duşman al dezrobirii nemurilor.

— Voi ingenuncheţi dinaintea tiranului imperat nemţ. — Mai uşor vom purta pe un tiran, decât pe trei mi-

lione de t i rani ; căci fîe-care ungur e un tiran. — Măi! Goşut e mânios pe tine cu deosebire ; pentru

că intr'o carte a ta ai zis, că ungurii sunt nişte Îngâmfaţi până la orbie. Şi mi se pare, că el te-a inţeles bine ; căci tu nici astăzi nu doreşti să inchei pace cu ungurii.

— Ba doresc; ansă o pace, de care să nu-mi fie ruşine dinaintea lumii.

— Ungurii au spulberat tote oştirile împăratului vostru nemţesc. Eu me duc iarăşi la Dobriţin, ca să me rog lui Coşut, să se invoiască a opri armele pe un timp mai in-delungat, in care să inchiăm o adeverată pace.

Aşa inchiâ Dragoş vorba şi plecă ; iar tribunii se hotă-riră să se intelnescă după aceasta in Abrud.

Iu ziua a treia din luna lui Maiu, Dragoş veni iarăşi lă Iancu, ia Mihăileni; şi curând se incinse intre dânşii o a-prinsă schimbare de cuvinte.

Dragoş zise cătră Iancu : — Innălţatul nostru ocârmuitor, Goşut, vă trimite iertare

la toţi ; numai lui Şaguna nu ; pentru că e un mare ne­legiuit.

— Dar armele, luptele, le opreşte Coşut al t eu? — Ve jur, că le opreşte. Mi-a jurat acesta pe insuşi cu­

vântul seu. Fii încredinţat, că in tot largul Ţerei-Ungu-reşti un singur om nu se va găsi, care să cuteze a-1 da de minciună. De n'aşi fi eu încredinţat de încetarea armelor, n'aşi intra aşa de liniştit in munţii voştri.

— Imi juri acesta, pe cuvântul teu ? — Ţi-o jur, pe cuvântul meu ! Poţi, in t6tă liniştea, să-ţi

ridici tabăra de aci. — O ridic dară. Ansă, să stii, si să nu uiti, că de cumva

ungurii vor aluneca a face vro mişelie, atunci, nici tu nu-ţi duci măselele de aici dintre munţi.

— Cutezare-aţi voi a ve atinge de mine ? Să ştiţi că dacă mi-aţi face cea mai mică vătămare, totă Biharia s'ar scula asupra vostră !

— Noi, respunse Iancu, când am apucat arma, ne am hotărit a da piept chiar şi cu totă ţara ungurescă ; nu nu­mai cu Biharia ta.

Dragoş plecă; şi Iancu ridică tabăra. După ce se depărta vestitul sol, Butenu zise cătră Iancu : — Acest om, acesta faţă întunecată, dela ântăia vedere

imi deşteptă o adevărată înfiorare. In ochii lui cei întune­caţi şi pururea mişcători nu me pot uita, ca in ochii •unui lup ..

Nu trecu mult după aceste, şi Dragoş veni la Abrud. Căpeteniile se adunară dimpreună cu el, de astă dată în

casa lui Boieriu.

Dragoş se înfăţoşa dinaintea lor, le arătă o scrisore de la Coşut, şi ceti dintr'insa :

«După cele ce mi-a arătat bunul cetăţen Dragoş, ve tâ-găduesc scutire de ori-ce apăsări ; scăpare de prigonire; ocrotire şi ajutor la tote nevoile. Neopriţi să ve inchinaţi in ori-şi-ce chip ve place, cu preoţii voştri. Dacă ve ple­caţi mie, iertaţi să fiţi cu toţii, afară numai de episcopul Şaguna.»

Tatăl lui Iancu grăi la aceste cuvinte : — Noi nu avem împuternicire, să ne alcătuim cu Coşut

în numele ţerei. Micheş cel betrân adause : — Numai marele Sfat diriguitor din Blaj are acesta putere. Iancu se plecă spre Dragoş, îi luă din mână scrisorea

lui Coşut, se uită la dinsa cu luare aminte ; numerâ apoi în gând ceva cu repejune; se ridică in piciore, şi zice că-trâ Dragoş în graiu uşor :

— Măi, da câte zile faci tu pe drum, dela Mihâileni până la Dobriţin, fără aripi ?

Dragoş se încruntă şi respunse : — Dela Mihăileni până la Dobriţin — fără aripi?... La

aşa intrebare n'am nici un respuns, — ghinerarc! — Şi ori-ce te-ai incerca a-mi respunde, ţi-aş inchide

respunsul in gură, — ia, cu acesta scrisore a craiului teu Coşut.

— Cum? craiule al pădurilor. — Cum ? craiule-precupeţ. Iată, cum : tu in ziua a două­

zeci şi cincia din luna lui Aprilie, a treiazi de Sântu Gheor-ghe, ai întârziat cu noi până a înnoptat. Cum ai fi putut ajunge dară până 'n ziuă la Dobriţin, fără aripi ? Iată in scrisoare e pus, că atunci, a patrazi de Sântu Gheorghe, a scris-o Coşut, ca respuns la vorbele nostre.

Dragoş remase mut ca păretele. După aceste, Suluţ Simionut ii pofti pe toţi la sine, ca

să-i ospăteze.

— 149 —

La masă, Şuluţ inchină un pahar in sănătatea lui Dra­goş, zicând, că-i împăciuitorul ţerei.

Dragoş, mândru de acesta închinare, se scolă in piciore, inchină in lauda lui Coşut; şi apoi aşteptă, să se închine cu toţii la numele acestuia.

In acea clipă ansă, Iancu sare in piciore ; fruntea lui se increţeşte; cu ochii sei cei mari şi puternici dă o cău­tătură împrejur, ca şi un leu rănit,—şi tăcerea morţii în­gropa închinăciunea pentru Coşut.

— închin pentru Bărnuţ! strigă I ancu ; şi — afară de Dragoş — toţi mesenii saltă drept în piciore, strigând din adâncul sufletelor :

— Bărnuţ să trăiască! Dragoş cădu pe scaun, ca opărit. Iancu imbiă după acesta pe căpetenii să se intilnescă o-

dată la Câmpeni; apoi dădu scrisoarea luată dela Dragoş lui Morar iu, şoptindu-i :

— Samoile, dragă, ia acesta scrisore şi păslrezâ-o cu scumpătate.

Morariu luă scrisorea, şi respunse : — Voiu asculta, scumpul meu ghinărar. Trecând aceste, cu toţii se adunară la Câmpeni. In mijlocul taberei se adună o mare mulţime ; români

şi ungur i ; care cu arme, care fără arme. Căpeteniile sosiră; cu ei şi Dragoş. Acesta se sui pe o masă ; şi începu a cuvânta cătră

mul ţ ime: — Fraţilor !... — Cum? fraţi cu el'?... şoptiau unii, cari il cunoşteau,

şi ii ştiau plecările. --• Dinsul u rmă: — împăratul ne a inşelat de atâte or i ; iar marele Coşut

ve imbie, prin mine, să ve ierte pe toţi, dacă veţi pune armele la piciorele mele.

— Când vei ii fără cap ! — aşa vorbă se audi din mul­ţime.

— 120

Boeriu strigă acuma: — Ascultaţi in linişte, fraţilor ; să vedem, ce ne va mai

spune. Samoil Morariu nu se putu răbda ; ci scose scrisorea,

ce-i încredinţase Iancu ; o despătură şi o ceti in auzul tu­turor ; apoi adause:

— Cu acesta scrisore lucrul nu- i curat. Dintr'insa se vede, că ori Coşut, ori tu, Dragoş, umblaţi pe lângă noi «cu mâţa in sac».

In pieptul lui Dragoş, sângele incepu a clocoti; şi el nu putea respunde un singur cuvent.

— Vedeţi-il, că i-a stat graiul! strigă acuma Morariu ; şi adause :

— Ghinerariul nostru să ve spună, dacă Samoil Morariu v'a minţit, ori nu.

Toţi se uitară la Iancu. Dinsul zise : — Samoil Morariu n a minţit. Dragoş se reculese, şi gră i : — Dar când ve voiu da bani grei, bani sunători, nici

atunci nu me veţi crede ? Nici atunci nu veţi cere pace ? — Pace, — pentru bani ? ! strigară mai multe graiuri ;

şi se ridică un fior de strigăte, ca tunetul. — Veţi vede voi, ce vor zice fraţii noştri din celelalte

oraşe :—strigă acuma Dragoş, ca turbat ; dar nimene nu-! asculta.

El ieşi din taberă; plecă din Câmpeni, şi se duse inapoi la Abrud.

Imprăştiindu-se căpeteniile, Crişanu îi aduse lui Iancu raport, că in Abrud Dragoş a ridicat stegul unguresc cu strigătele de «unie, ori morte».

După dinsul veni un abruden, aducând Iui Iancu o scri­sore. Intr'insa scria Dragoş:

— Iancule, me jur că nu vi se va intempla nimica. Te iert şi pentru cele ce-mi ai făcut.

Un iscoditor sosi acuma, şi aduse vestea acesta"

— Hatvani vine cu oste în arme. Iancu zise Ia acesta cu amărăciune: — Aşa işi ţin ei cuvântul dat pentru oprirea armelor! Ii veni acuma dela Dragoş a doua inşti inţare: — Me jur că nu vi se va face nimica. Vin, Iancule la

Abrud, cu ceilalţi fruntaşi. Butenu şi cu Dobra se porniră spre Abrud.

XXIII

C e r ş i t o r e a

E ziua a cincia din luna lui Maiu. Căpeteniile se adună in Abrud, in biserica din piaiă ; şi

aşteptă să sosescă Iancu de la Câmpeni. Dinsul nu sosi, decât spre seră. Preotul ungurilor începe a striga, ca şi un turbat, că

românii să dee tote armele in mâna ungurilor. Să le caute aceştia şi prin pivniţi ; pr in fântâni şi prin poduri !...

Toţi tribunii se uitară la Iancu. Dinsul respunse, strigând ca şi un leu mânios : — Una ca acesta nici-odată nu se va intempla! căci in

cuvântul vostru nici pentru două clipe nu ne putem în­crede.

Peste puţin se făcu o adeverată invălmăşală. Ungurii ţipau şi ameninţau; românii respundeau şi se

stringeau din ce ia ce tot mai aproape unii de alţii. De acuma, românii începură a se căuta pela br îu; şi a-şi

aşeza mâna pe capul pis talelor. Din unguri năvăliau in biserică tot mai mulţi, cu pr i ­

viri din ce in ce tot mai ameninţătore! Da! Pentru că ei demult erau incunoştinţaţi, că Hai-

vani vine cu oste, dela Vulcan, pe valea Cernitei; şi că e forte aprope acuma de Abrud.

Dragoş, îi arătase în taină căile cele mai ascunse. Cum nu ştiau acesta sermanii noştri tribuni! Hatvani vine cu gând de şerpe... El se apropie de mar­

ginile Abrudului ! De nu ies tribunii din biserică, câte-va clipe ancă, sunt

ai morţii! cu ei sunt_ perduţi munţii şi inima nemului ro­mânesc !...

Iancu se luptă in biserică cu poboiul de ţipete şi ame­ninţări ale ungurilor. El e iu calea peirii!...

Ziua se întâlneşte cu noptea ; când deodată, densul simte, că cineva il trage de mânecă...

Se intorce. Zăreşte prin amurg o faţă de cerşitore ne­cunoscută. In ochii ei e scrisă groza de morte...

Ea ii face semn tainic inspre uşa bisericii... Iancu în­ţelege semnul. Face indată asemene semn el insuşi, celor­lalţi t r ibuni ; iese cu repejune, după acea binefăcătore ; peste câteva clipe, ies după el fraţii Nicolae şi I6n Cor­cheş, Aiudenu, după ei Vasile Moldovanu, cu Butenu, cu Begnescu şi cu Andreica.

După ei se iau mai mulţi unguri înarmaţi ; cu privirile inspăimentătore.

*

Sorele era la apus, in acea zi, când o căruţă plină de praf intră, zuruind, in curtea Boereştilor; şi se scoboriră dintr'insa două femei imbodolite până şi peste ochi.

— Bine, că a dat dumnezeu, de am sosit sănătose, — zise cea mai in vrîstă, suind scările caselor. Bun sosit a-casă, Anito dragă.

— Bun sosit, mătuşica Eleno, respunse Anita. — Să te ved de acuma mai veselă, de cum erai in Blaj.

Acuma eşti acasă. — Chiar şi sunt mai veselă, mătuşica. Peste puţin, Anita era la o fereastră, ce dă spre uliţă;

şi vedu sub ea pe doi unguri intâlnindu-se.

— 123

Ei se opresc amândoi, şi incep a vorbi unul cu altul. — Da unde te duci, loji, cu puşca'? — Me duc la biserica din piaţă, Pista. — Cu puşca — la biserică '?! — Cu puşca: pentru că avem să facem astăzi acolo mare

venătore. Da tu nu ştii? — Ţine-me, ca să nu cad jos, de mirare. In biserică

mare venătore ! — Tu nu ştii nimica! Cum soseşte, acuma sera, Măria

Sa maiorul Hatvani cu armadie, prindem pe craiul mo­ţilor, pe Iancu, şi—1 spânzurăm !

Audind aceste cuvinte Anita, i se făcu intunerec dina­intea ochilor.

— Dă-mi domne aripi ! strigă ea spre ceriu, dă-mi aripi şi putere !... şi din acea clipă nu mai era la ferestră...

Când ieşită tribunii din biserică, Iancu zări, că au ieşit după dinsii şi nişte unguri inarmaţi cari priviau chioriş, spre femeea cea necunoscută; şi unul o arătă celor-lalţi> zicându-le, cam in ascuns :

— Aceea e spionă!... Să n'o pierdem din ochi !... Toţi tribunii incalecă ; iar Iancu deodată numai işi

saltă aprigul seu armăsar, face o săritură până lângă bine-făcătorea lor ; se pleacă la ea, o apucă, şi o saltă in sus, până lângă sine, ca pe o uşoră pană : dă pinteni şoimului; o ia in galop, dimpreună cu tribunii; şi de acuma, cu toţii sunt iesiti din gura morţii.

Iancu, Aiudenu şi cu fraţii Corcheseşţi pornesc inainte, cu necunoscuta in zborul cel mai mare. Ceilalţi apucă şi ei in urma lor.

Ieşind din oraş, clise Iancu către mântuitoarei vieţei sale :

— Scumpă mătuşă ; spune-ne acuma, cine eşti, ea să ştim, cui suntem, datori viaţa; căci ra'am incredinţat, că eram in gura morţii. Cine eşti, buna noastră mamă. Căci

424 —

după ce te ai pus tu in calea peirii, ca sâ ne scapi pe noi, mamă mântuitore se cuvine să-ţi zicem. Cine eşti tu ? De unde eşti ?

Străina stătea mută. Cum ? Ce-i '? Te simţi pote răii ? o intrebă Iancu; căci

simţi, că pe mâna Iui, cu care o ţinea, incep a curge fer-binţi Iacrămi. Te simţi reu, mătuşica ?

Străina numai scutura din cap; fără de a zice un cuvânt. — Nu vrei să na spui, cine eşti ? ca să te ducem Ia

casa t a ! la ai tei, unde ar fi. Afară de Abrud, unde eşti in calea ucigaşilor, unde aiurea să te ducem.?

Mută stătu străina şi la aceste intrebări. Ba incepu a-cuma a suspina greu.

— Eu dară te duc la Vidra, la mama mea. Nu poţi fi aiurea mai la adăpost de virtejele întâmplărilor.

Fără un cuvent, tainica femee oftă din adâncul sufle­tului, şi apoi şiroie i se porniră iarăşî lacremile.

Iancu incepu a se teme de dinsa; vedend-o mută, şi simţind că un puternic plâns ii sguduia pieptul. O ducea insă, în inimă cu sfinţenie; căcî ducea din vîrtejul peiriî pe buna şi inimosa lor mântuitore.

Sosind Ia Câmpeni,Iancu dise cătră fraţii Corcheş: — Scumpii mei fraţi Corcheş, voi amândoi rămâneţi aici,

in Câmpeni, deşteptaţi tabăra; pană ce eu cu Aiudenu ne vom întoarce de la Vidra! Rămas bun, bunii mei!

— Intorcere fericită, ghinărarul nostru, respunseră Cor-cheşeştiî; şi intrară în Câmpeni.

Cu îndoită grăbire, Iancu însoţit de Aiudenu, duse pe neînţelesa lor mântuitore până în Vidra,

La dînşiî acasă, zări pe ferestră candela aprinsă ; iar la licărirea eî, zări pre mamă-sa, plecată peste o carte de rugăciuni....

Dându-se jos, Iancu bătu încet în fereastră. Mamă-sa întrebă:

— Cine-î?

— Eu sunt, mamă dragă. IeşT, te rog, in uşe; căci sunt grăbit ; trel)ue să me întorc în fugă.

Măria aprinse lumină maî mare, trecu in zbor la uşa de dinafară, o descuia cu grăbire; strinse pe fiul seu in braţe ; îl sărută, şi'l întrebă cu încordată îngrijire:-

— Ce este, de esti asa de grăbit'? — Mamă, au sosit zilele luptei. Chiar in sera trecută,

acesta bună mătuşica, ne-a scos pe mai mulţi din ghia-rele morţii, punându-se singură in calea peirii pentru noi. De aceea am ridicat-o şi noi din acea cale, şi am adus-o aicea la adăpost. E mută mătuşica, buna nostră mântui­toare. Ţi-o incredinţez, să o ocroteşti, ca pe mine, însumi.

Intrară in casă, şi Măria îmbrăţişa pe necunoscuta cu căldura celei mai adânci recunoştinţe.

Iancu cădu acuma in genunchi dinaintea mamei sale; şi încheia :

— Dă-mi mamă a ta bine-cuvântare ; căci de acum ori ne vom mai vede in această viaţă, ori numai in cea­laltă. De astăzi intrăm in adevărat rezboiu. Dă-mi bine­cuvântarea ta; căci grea sarcină pa umerii mei zace.

Măria nu putu grăi un cuvânt. Numai se plecă la fiul seu, şi-i sărută fruntea, recorindu-i greul sufletului cu la-cremile sale de mamă.

Dinsul se ridică, cu inima uşurată ; iese cit repejune; se avântă in şea ; când de o dată ce aude? Aude pe mân-tuitorea sa ţipând ca perdută :

— Ah ! Dumnezeule !.... Şi apoi in clipa următoare, ce zări prin fereastră ?.... — Cerule! Anita !... ţipă el, înfiorat până 'n adâncul su­

fletului; — căci ce zărise ? Faţă de ânger ; doi ochi. —• câmpuri de ceriu !... Zărise faţa Anitei! ochii Anitei. Zguduit până in crieri, adânc împlântă pintenii in coas­

tele aprigului sătî Bruhis ; şi aşa, urmat de Aiudeanu, zbură înainte pe drumul Câmpenilor....

Valurile de gânduri şi de simţiri ca sâeetile se incru-cisaii in sufletul lui.

In seara de mai nainte, tribunii Andreica, Buteanu, eu Dobra, cu Begnescu şi cu Vasile Moldovanu, se pornesc in urma lui Iancu, dar la ieşire din oraş, ce feţe întâlnesc?

Cete de unguri ; cari ajunseră acuma, de incongiurară tot Abrudul.

Vedendu-i năvălind asupra oraşului, tribunii se intorc inapoi, şi se duc drept la Dragoş, pe care '1 găsesc in ca­sele lui Boieriu.

Butenu cum il zăreşte, se răsteşte la dinsul, strigându-i : — Precupeţule de sânge! Ne-ai vândut lui Hatvani, cu

tot Abrudul! — Iancu unde-i ? se grăbeşte a intrebă Dragoş, cu sete

de sânge in ochi. — L-a fi păzit Dumnezeu de ghiarele tale! respunde

Butenu.

XXIV

H a t v a n i .

Hatvani năvăli in Abrud cu oştea sa de adunătură, in-cungiură oraşul cu dese patrule ; şi apoi scrise lui Iancu, sâ-i dee armele şi munţii.

Cu acesta scrisore trimise pe Andreica şi cu Begnescu. După plecarea acestora, îi vestiră, că dinspre Roşia se

aud impuşcături: curând după acesta, nişte unguri sosesc la el, spărieţi, şi-i raporteză, că un moţ a impuşca pe un căpitan ungur.

— Aşa e ? strigă el la acesta veste ; pe Butenu şi pe Dobra in lanţuri!

Selbaticii. ferecă pe sermanii tribuni in grele lanţuri.

— Sculaţi, români! aşa se auzi strigătul puternic al lui Iancu, pe drumul Câmpenilor. La a rme! şi pe Abrud! pe valea Cerni [ei!

Buciumanii de pe vîrfurile delurilor trimit acest strigăt ' de chemare din del in del, din culme in culme, şi, cu iu-ţela fulgerului, cetele lăncerilor se adună, să cadă asupra ostei lui Hatvani ca un trăsnet din senin.

Peste puţin, pe valea Cernitei se auzi acest strigăt voi­nicesc :

— înainte feciori! Năvăliţi la vale! Daţi pe morte ! căci acum sunt ai noştri! intre zmeii in ei de duşmani !

Ungurimea aude strigătele rezboinice ale moţilor de pe munţi, de jur imprejur ; şi gălbenela grozei se zugrăveşte pe feţele lor.

Vedend acesta Hatvani, iese in mijlocul Abrudului, şi strigă câtră mulţime :

— Până când vedeţi acesta mână ungurescă, şi o vedeţi ridicând o sabie ungurescă, până atunci frică ; n inima vdstră să nu intre !...

Hatvani şede la masă în casa luî Tobie, cu căpitanii sei. Dar pe lângă vin, el doreşte, să-i şi cânte cine-va, pentru ca să se înveselească şi maî bine ; de aceea, trimite pe câţî-va husari, să-i aducă muzicanţi.

Husarii plecă. Nu trece apoi mult, şi se întorc, mânând dinapoi o bandă de ţigani, carî tremură, ca varga. *)

Când să intre la Hatvani, aceştia se lasă jos la pământ, şi intră la el aşa, mergând pe genunchi.

Cum îi zăreşte, Hatvani, se şi răsteşte la ei : — No, cântaţi-mi una. Trageţi-mi o zicală. Ce zicală

ştiţi ? — Me rog de iertare, Măria Ta, — respunde bulibaşa,

*) Orchestră, taraf.

noi ştim să t r a g e m : «Domne, ţine pă împăratul!..»! cum zice nemţu : «Gotăr haltăr»...

— Acuşi ve spânzur, batâ-ve dumnezeu ! Dapoi că as-ta-i zicala împăratului nemţ, pe care noi, ungurii l-am dat jos din imperăţie.

Nu ştiţi alta"? — Să iertaţi, Măriile Vostre, şi Sfinţiile Vostre ; lucru

maî fain, decât asta, noi nu ştim. — Ba, acuma îndată să ve aud trăgând «RacotJ-marş»

că ve ia dracu ! — Aolio ! zicala luî «Dracu-ţie, marş b ? nu o ştim.

Spânzurâ-ne, Măria Ta, domnule solgăbirău. — Io nu-s solgăbirău, măî, cioră ; io-s maior ! —• Spânzură-ne dară, domnule mai-mor... — Hoherilor ! *) trageţi-mi «Bemas-bun al luî Cmetth. — Nu ştim nici remasul-bun al cumătri, Măria Ta. — Trageţi-mi marşul Coşutului ! — Dacă nu ştim nici pă al Coşutului. — Trageţi-mi dară &Huniacli-marş !» — Nu ştim nici «Hu ! în- iadde ! marş b Spânzură-ne, Măria Ta ; dar iartă-ne Sfinţia Ta. — Da ce ştiţi, să trageţi ? fire-aţi ai dracului! | — Ve sărutăm călcâiele Măriilor vostre, ştim să tragem

lucruri minunate de la Dumnezeu : «Supt o culme de ce­tate!» şi mai ş t im: «Marşul lui Iancu.»

— No, trageţi dară, ce dracu veţi t r age ; să ved cumu-i. Hatvani ascultă; şi banda cântă, zicând totodată şi cu­

vintele cântecului:

«Astăzi cu bucurie, Bomânilor, veniţi. Pe Iancul in câmpie •', . Cu toţii-1 instiţiţi.

*) Călăilor !

1

-— Dragoş me mustră, că de ce n'am stat la invoială cu e l !

După mezul nopţii, Mihaiu Andreica îi aduse şi el o scrisore, venită tot de la Dragoş. In acesta îi scria dinsul verde şi pe faţă:

— Iancule, vino, şi pune-ţi sabia la piciorele nostre. Cetind-o Iancu, chemă pe Grişanu, şi-i zise : •— Grişene, plecă in fuga cea mare Ia Acsente, şi du-i

comanda, sâ se aşeze cu oştirea sus pe Delu-Mare. Grişanu plecă in gona calului. Altă veste sosi după acesta: — Hatvani a pus pe Butenu şi pe Dobra in inchisore. Pe

nişte preoţi şi pe alţi români fruntaşi i-a prins, de aseme­nea, şi i-a bătut in obedi.

Cnşenuţ a cutezat a se infăţoşa dinaintea turbatului duş­man, şi a-1 întreba :

— Da ce-ţi au făcut Butenu, Dobra, şi ceilalţi; de calci oprirea armelor, şi-i pui in obecli ?

Nemernicul călău, in loc de a-i respunde un cuvent, trase sabia, şi despică in doue capul sermanului Crişenuţ.

Yedend acel cap cădend in doue părţi la păment, care din cei de tată n'ar fi turbat de mânie şi de grozâ ?

Ei au uitat, că-s cu manile gole, şi năvăliră spre sân­gerosul lup, voind, cu dinţii să-1 sfâşie. Nu-şi aduceau a-minle, ce-i aştepta; căci indată după acesta, şi ei toţi câ-dură lângă trupul cel cald âucă al tovarăşului lor, sfărâ­maţi de sabia aceluiaş ucigaş cu sufletul n^gru şi fără dum-nedeu.

In Roşia, nelegiuiţii năvălitori tot aşa făcură! Iancu trimise pe cornaci şi bucinători la locurile lor ho-

lărîte de mai na in te ; şi peste puţin, tote satele din acel ţinut se treziră din somn, in strigătul buciumelor. De pe Iote delurile suna chemarea :

— Românilor ! sculaţi! alergaţi! cu arme la Câmpeni! in tabera cea mare!

- 132 —

Cine se uita pe deluri, putea să vadă pe tote piscurile şi inălţimile aprindendu-se focurile rezboinice, pentru che­mare la taberă.

Românii se sculau; apucau armele ; işi sărutau copiii; işi făceau cruce, zicând: «Domne ajută!» — şi plecau.

Soţiile lor se uitau după dinşii, ca să-i mai vadă odată; şi se inecau de plâns. Ei ansă le respundeau veseli şi mândr i :

— Ne ducem la Iancu! Iancu e cu noi!

Begnescu îi mai aduse lui Iancu o scrisore venită tot de la Dragoş. Intr'insa ii scria acesta :

— Trimite-ne armele ; şi apoi să incheem pace. Iancu ii trimise ca respuns cuvintele aceste : — Intre noi de acuma numai sabia va hotărî. Apoi orândui aşezarea oştirilor : — Pe drumul, ce duce din Câmpeni prin Abrud la Zlatna

să se aşeze trei şiruri de ostaşi deastânga; şi alte trei şi­ruri deadiepta.

— Părintele Simeon Groza va ţine cu cetele sale locurile de la Sturzu. La Cernita va sta Nicolae Corcheş şi lambor, cu cetele lor. Din sus de morile de la Circa, pe inălţimi să păzescă Clement Aiudenu şi cu Rusu. înălţimile de la Roşia să le ţină Andreica; iar Surupostul Faw, cu buni; noştri buciumani.

— Voi,, ceilalţi, ve veţi aşeza pe celelalte locui i i nai ce, sub comanda iubitului nostru tribun, preotul Vlăduţ. Eu voiu privighe peste toţi, peste tote locurile; aşa, că dacă duş­manul nu va intra in păment, ca cârtiţele, de sub lovitu­rile nostre viu nu va scăpa. Chiar aripi dacă ar ave, ca sa zbore in sus, dintre glonţele nostre cu viaţa nu va ieşi.

— Sus, dară, la inălţimi, copii! Cu noi e Dumnezeu ! Munţii resunară de strigătul rezboinic, ce se ridica la

aceste cuvinte.

— 133 —

In aceste zile, voinicii români incepură a cânta in tote părţi le:

Astăzi cu bucurie Românilor, veniţi, Pe lancul in câmpie Cu toţii—1 însoţiţi.

Spălaţi armele vostre; Curând să alergăm, Din câmpiile nostre Pe varvari să-alungăm !

Marte, Zeule, Mare bravule, Cu noi să fii!

Tu insoţeşte Şi insufleţeşte Pre ai tei fii

Optzeci de oi despoe, Şi prin frigări le pun ; De sunet de cimpoe Pădurile resun.

Românii se aşază Pe lângă-un mare foc. Iancu se ospătcză Cu dinşii la un loc.

Iancule mare, Bravule tare, Cu noi sâ fii!

Tu insoţeşte, Şi insufleţeşte Pre ai tei fii.

Căpeteniile oştirilor se adunară pe un tăpşan verde, pe inaltul muntelui, ce-i zic Dâlu Cerbului.

Iancu lăsă pe tatăl seu mai-mare peste tabera sa de la Câmpeni; şi se duse pe acel del la căpitani.

Sosind acolo, se uita cu ochiana irnprejur. Toţi erau acuma la locurile lor. Apoi căuta spre porţile

Abrudului; şi deodată zise căpitanilor: — Halvani iese pe porta Cernitei cu oştea. El plecă

spre Cernita. Aiudenu, cu Iambor şi cu Corcheş cad asu­pra lui cu cetele lor. Oastea lui o apucă la fugă inapoi in oraş.

Un vestitor aduce raport, zicând : — Aripa stângă a ungurilor, şase sute şi cinci zeci la

numer, năvăli la Roşia asupra ostei lui Ândreica. Acesta ansă ii primi cu aşa foc şi iuţelă, că repede au căzut morii mare parte dinlr'inşii; alţii s'au ascuns prin tufe, prin mâncaturi de apă, şi pe unde mai puteau. Dar românii ii căutau pretut indene; şi care se lupta, l'au tăiat; care işi asvirli armele, il legară cot la cot. De toţi au doborît peste trei sute de năvălitori. Mai multe case au luat foc in Ro­şia, şi au ars.

Aşa veni la Iancu raport peste raport, totă ziua, până in nop te :

— «Ungurii au aprins in Roşia casele românilor». «Românii cu casele ai-se au dat foc la casele ungurilor,

cari le-au aprins pe ale lor». «Ungurii ies din oraş, cete, cete». «Românii se năpustesc de pe înălţimi asupra lor, şi-i tae». «Ungurii se ascund, pe unde apucă. Românii ii scot, şi-i

legă. «Hatvani a turbat. A scos pe mai mulţi români in mij­

locul oraşului, şi i-a ucis cu sabia, el insuşi».

— 135 —

XXV

O s â n d a p r e c u p e ţ u l u i .

In ziua următore, dimineţa, Iancu stătu Ia sfat cu preoţii Vlăduţ şt Balinl; şi intoemiră rânduiala, după care să lu­creze in acea zi.

La sfârşitul sfatului, ei primiră ca o săgâtă in inimă vestea acesta :

«.(Hatvani a impuşcat pe Dobra». Dar mai târziu primiră şi altă veste : «La toca de după amezi, Andreica, in fruntea aripei

drepte, a bătut pe ungur i ; şi i-a fugărit până in oraş. »Andreica cere un tun». — Daţi-i! porunceşte Iancu ; şi adauge : — Să facă inainte toţi, din tote părţ i le! Mai apoi sosiră alt rând de inştiinţări. «Ivanovici nu inainteză». «Părintele Vlăduţ, cu sabia in mână, dinaintea osteisale,

năvăleşte spre oraş». «Vânătorii au deschis noul foc. In fruntea lor Ioan Ma­

ior, Ioan Procopiu, Ioan Pop, Iulian, Nicolae Pop, Dincă, şi Barbu.

«Ungurii se aruncă, să iasă din cetate». «.Andreica, Groza, şi ceilalţi ii strimtoresc inapoi, năvă­

lind in fruntea oştilor lor, cu săbiile in mână, ca şi Vlăduţ».

Iancu face acuma socotelă : — De la mezul nopţii cade ploie; şi dimineţa s'a lăsat

ceţă asupra ţinutului. Prin acesta ceţă, va crede Hatvani , că se va putea strecura pintre oştirile nos t re ; deci, e! va pleca spre Cernita şi Brad.

Dinsul pregăti dară tote aşa, ca să-i inchidă drumul ; şi după acesta primi inştiinţare, că Hatvani a luat cu sine pre bietul Butenu, in lanţuri, şi porni.

r Nelegiuitul năvălitor nici nu visa, când deodată, se po­meneşte, că deastânga cad românii asupra şirurilor - Iui, in frunte cu Corcheş, OUenu şi cu Iambor; apoi indată şi deadrepta, in frunte cu Aiudenu şi Rusu ; şi s'a făcut o invălmăşală nespusă.

Românii dedeau morte, fără astâmpăr. Ungurii se 'apărau fugind, ca unii, cari se ved aprope

de a se inneca. La urma urmei, Hatvani scăpa, cu vro doi trei honvezi,

spre oraşul Brad. Ceilalţi, parte au cădut tăiaţi ; parte au fost impinşi inapoi in Abrud. Aici apoi s'au ascuns prin case, prin pivniţe, prin biserici, prin poduri şi hambare.

Năvălind după eî, ai noştri ii scot Ia lumină ; şi care nu-şi dă arma, cade jos, fără cap.

—• Unde-i Dragoş ? Dragoş unde-i ? se aud deodată stri­gând românii din tote părţile '? Pe acel precupeţ de sânge căutaţi-1! din fundul pământului să iasă !

— Iată precupeţul de omeni! Iată-1 ! se audi intr'un rând dintr'o parte.

II găsiră. Era ascuns intr'o pivniţă ; scoţendu-1 cu de-a sila, tremura ca varga, rugându-se in genunchi :

— Iertaţi-me, fraţilor! Ori, duceţi-me dinaintea lui Iancu; căci el, ştiu, că me va ierta.

— Hai, şi-1 vom ie r ta ! ziseră unii. Dar atunci toţi remaseră immărmuriţi de groză, la pri­

veliştea, ce-i a spăriat. Ce au văzut, fiori de greţă şi de turbare i-a cuprins pe

toţi. In mijlocul oraşului se vedeau trupurile celor ucişi, Do­

bra, Crisenut, si alţii nenumăraţ i ! — Tu ai adus asupra n6stră acesta nenorocire fără nume!—

strigară către Dragoş cei ce erau aprope.—Mori şi tu dară ; bală spurcată!

Şi intr'o clipă implanta in trupul lui lănci, săbii, cose, suliţe ; — care ce avea in mână; care ce apuca; — de l-au rupt in şeptezeci de bucăţ i! strigându-i, in negrăita lor amărăciune :

— Asta-i pentru sângele lui Dobra ! — Asta-i pentru sângele lui Crişenuţ ! — Asta-i pentru mortea celorlalţi mucenici ! — Na-ţi asta pentru lacremile copiilor remaşi fără tată. — Şi pentru lacremile văduvelor ! — Pentru lacremile mamelor — asta ! — Na-ţi una pentru lanţurile de pe Butenu !

Inchideţi-vă ochii!...

Spre mezul nopţii, Acsente intră in oraş, şi-i găsi tot tăindu-se şi zugrumându-se unii pe alţii.

El le strigă : — Să nu se verse mai mult sânge ! Şi vărsarea de sânge se opri. Românii se traseră fiecare la locul ce avea de păzit ; —

şi işi luară repaus. Nu trecură apoi două zile, şi Grişanu ii aduse lui Iancu

vestea acesta : — Hatvani s'a intors la Abrud cu alţi doue mii şi-opt

sute de ostaşi; cu două companii de secui dela Deva ; şi cu o adunătură sub comanda lui Roja- El se laudă, că va pedepsi crâncen pe toţi muntenii.

Audind acesta, Iancu porunci indată, să se facă che­mare in toate părţile ; incepură a suna din nou buciu­mele de pe delurile dimprejur ; şi românii se adunau cu repejune spre Abrud. Mai ântăi înaintară cei de pe la lo­cul numit «.Pădurea-Poph, de pela delul ce-i zic «Popa-Zacheui> ; dela Coma, dela Cărpiniş ; şi curând năvăliră din tote părţile.

Sosi in acest timp şi Macarie Moldovanu dela Cetatea-

— 138 —

de-Baltâ; unul din fraţii Faur, Boier iu şi Bolenu ăeh. Cluj. Se incăierarâ apoi la nouă luptă in tote părţile ; ince-pend de dimineţa şi urmând totă ziua.

Când veni sera, românii impinseră pre unguri pâuă in oraş in Abrud.

A douazi iarăşi se porni Hatvani de dimineţa la luptă. De astă dată incepu focul mai ântăi aripa stângă pela Ro­şia şi Corna, ca dâră să deschidă trecătore spre Zlatna ; dar nu izbuti.

Hatvani se intorse spre inserat, la aripa dreptă, cercând a-şi deschide cale de scăpare pela Cernita.

Aici ansă se lovi de braţele voinicilor, in fruntea cărora se lupta Groza, cu sabia in mână ; şi Hatvani vedu ostaşi cădend chiar de mâna acestui puiu de leu.

El se intorse, spumegând, ca şi un turbat ; zări intr 'un ţintirim nişte femei cu copii; — şi cine ar pute crede, ce făcu ?!...

Nemernicul lup, cădu asupra lor, cu sabia in mână ; şi ii tăia pre acei mici nevinovaţi, dimpreună cu mumele lor.

In acest timp, Iancu primi inştiinţare, că intr 'un loc in aripa stângă, ungurii inainteză pintre rândurile românilor.

Era seră. Lăncerii cei strimtoraţi din aripa stingă nu­mai ce zăresc, că un călăreţ vine spre dinşii; dar nu vine, ci zboră.

Sosind la ei, saltă dinaintea lor, cu sabia ridicată, şt strigă :

— După mine, copii!... Care graiu ar pute spune inalta lor bucurie, şi chiar

mândrie, când au vedut, că in fruntea lor e insuşi Iancu ? ! La vederea lui, tuturor le crescură puterile inzecit.

Câte pepturi tot atâţia lei se făcură. Ne mai vedend nici o greutate, strigă deodată, cu inaltă mândrie şi aprinsă insufleţire :

— Cu noi e Iancu ! — Iancu e la no i !

Şi se năpustesc asupra ungurilor cu un ne mai simţit avânt.

Când audiră ungurii acest strigăt, şi vedoră pe insuşi Iancu zburând cătră dînşii, cutezând a se apropia de ei cu totul, numai ce se intorseră, ca fără ştire ; şi se loviau unii de alţi i ; se tăiau ei intre e i ; şi căduru in aşa invâlmăşalâ, că cei dela spatele lor credeau, că românii au rezbătut intre rândurile lor.

Acuma ii ajunseră şi lâncerii ; şi-i doborau la pământ, cum se doboră iarba de tăişul cosei.

Aşa curse lupta până adânc in nopte. La resăritul soarelui sosi Balint cu cete odihnite, şi se

incinse lupta din nou de jur imprejur. Când era sorele la amezi, Iancu bătuse pe Hatvani iarăşi

inapoi in oraş. Acest şerpe, ca să-şi recorescă turbarea, porunci ungu­

rilor sei, de au luat pe tribunul Morariu, pe eetăţenul Popovici şi pe alţii, i-au scos in uliţă şi i-au impuşcat sub ochii nemernicului.

XXVI

S e c u i i ş i c o p i i i l o r .

In acea zi, după amezăzi se vedură o companie de hon-vedi plecând spre Cernita, către Sturz; alta cătră delul Bâeşilor ; spre Roşia alta.

Românii ii primiră pe toţi cu foc de puşti. Deodată numai se vesteşte : — Hatvani porneşte să fugă, spre Zlatna; cu căruţe, cu

tabăra intregă, cu femei, cu copii. Iancu porunci : — Doue mari cete de lănceri călări să-1 ajungă. Vlăduţ

cu alte companiij de vânători buciumani să cadă asupra lui pela coste ! vânătorii călări să-i iasă inainte !

Lăncerii, vânătorii, buciumanii şi cei călări se pornesc şi ajung ca fulgerul fie-care la locul seu hotărit.

Buciumanii trag indată cu puştile de sus de pe stânci, luând la ochiu pe câte un duşman ; şi nici unul nu'şi greşa omul. Ceilalţi ii luară, de asemenea, la danţ de morte, dela urmă, şi din faţă.

Pela Coma sosi şi Balint cu cetele sale. Secuii vedându-se ast-fel ca închişi intr 'un cerc de fer

si de foc, se gândiră, ce să facă, pentru ca să uşureze că­ruţele, pe-care işi aşezaseră femeile şi copiii pentru fugă, şi să se sue ei intr'insele, ca să scape.

Iancu se uita de pe inălţime cu ochiana. Secuii nu căutau, că după dinşii veniau călăreţi, tunuri;

şi pedeştri, strinşi şi grăbiţi, aprope nevedend nimic, de spaima morţii,—şi, ce să vedeţi'? Nemernicii! azvîrliră jos din căruţe pe femei ;—şi...

— A ! ţipă Iancu, deodată, luă ochiana de la ochi şi strigă la secui:

— Nu aruncaţi copiii!... Ah! ei nu aud ! Dumnezeule! Iancu işi inchise ochii, şi urmă apoi a s t r iga: — Alergaţi!— alergaţi !— copiii! — copiii!— Sta ţ i ! Nu

daţi cu puştile pe acolo! O! după ei vin cară, călăreţi şi tunuri !....

încep a se audi ţipete de ale femeilor şi copiilor. — Stâncilor ! ţipă Iancu acuma, cum staţi atât de drept /

Cum nu pot să zbor peste voi la acei sermani copii !... Apoi se uită drept in pământ, cu ochii pătrunşi de o

grdză fără nume ; — şi gemu greu. Deodată insă, strinse pumnii, scrîşni cu dinţii, şi striga

cât putu : — Pe secui !! pe secui !! Unul să nu-mi remâe!

Să vadă ei, cum au murit sermanii lor copii!... — Pe secui! pe secui! — resună acuma strigătul din

gură in gură ; şi apoi, deodată, secuii cei suiţi in căruţe se pomenesc, că li-s'a intunecat sorele; şi uitându-se in

sus, au apucat a zări, cum zbura asupra capetelor lor un nour negru ; o amestecătură de gl6nţe, de lănci, de pet re , de ţepoie şi drugi, de ci6te şi rădăcini; şi de tot ce ro­mânii de sus au putut azvîrli in capul lor .

In zece clipe, secuii de pe căruţe sunt sfărâmaţi, rupţi in bucăţi şi chiar ingropaţi, ca nişte hoituri blăstemate.

Dar copiii au scăpat, dimpreună cu mume le lor ! Cum ? prin ce minune a lui Dumnezeu ? Prin minunea mărimii de inimă şi de suflet a lui Iancu

şi a vânătorilor lui. Ascultaţi, cum : La strigătul lui Iancu, nişte vânători de lângă o mân-

cătură de pământ işi azvirliră puştile, apucară numai câte un cuţit in dinţi, săriră pe rîpa de pământ la vale, cădând unii peste alţii;—şi câţi au ajuns in vale cu viaţă, au zburat la copii, i-au apucat de pintre cai, de pintre rote de cară şi tunuri ; i-au aşezat la marginea drumului; s'au oprit lângă dinşii de pază, acoperindu-i cu braţele lor, intorşi cu faţa cătră duşmani.

Şiragul de unguri trecea pe lângă dinşii. Nici ei nu de -deau in nici un duşman ; nici duşmanii nu se atingeau de dinşii. Toţi înţelegeau, că lucrul ce ei fac, e o faptă sfântă ; o faptă, in.faţa căreia trebue să cadă din mână ori-ce a rmă ; in faţa căreia se cuvine, ori-ce faţă omenescă in ge­nunchi să cadă.

XXVII

M o r t e a lui B u t e n u .

Iancu trase iarăşi cu ochiana, şi deodată strigă poruncă la toţi :

— Acolo, unde e grămada cea mai desă, e Hatvani, cu husarii ; acolo să nu da ţ i ! căci dinaintea lor duc pe ser­manul BuUnu, cu manile legate la spate.

Din gură in gură trecu apoi strigătul acesta : — Nu daţi la husarii cei dela mijloc ; căci acolo e Bu-

t enu . Daţi numai in husarii cei dela mărginişi dela codă!.. Şi apoi, husarii cei dela mărgini cădeau, ca frunza.

*

In strînsura lui Hatvani era o companie de nemţi , cari işi ziceau ceta celor cu «cap de mort».

Aceştia aveau cu sine patru tunuri. Cu aceste se cercau a lua la ochiu pe cetele de vidrani, albăceni şi scărişoreni, şi pe lăncerii, cari steteau aşezaţi pe Valul Cerbului.

— Pe tunuri, copii! aşa resună deodată o comandă; şi îndată, aceşti voinici işi azvîrle căciulele, puşti, lănci şi carabine, pentru că nu le mai remăseseră glonte; şi, ca veveriţele, se azvîrl cu manile gole asupra tunarilor ; ii apucă de gât, ca şerpii; ii trântesc sub rotele lunuri lor; le zmuncesc din mâni săbiile cele scurte şi late ; îi fac cetă cu capele de mort adeverat, nu numai de poreclă; şi iau t6te cele patru tunuri.

Şase dintre nemţi se dădură prinşi. Unul dintre aceştia se lăuda aşa : — Pe mine să nu me ucideţi; căci eu sunt din Beciu,

care-i zic Viena, unde-i imperatul. Dar un lăncer ii respunde : — Dacă eşti din Beciu dela imperatul, ce ai căutat pe

aici prin munţii noştri, cu mortea zugrăvită pe pălărie? Pentru cine aduci acea mor te? Morte-mi aduci. Na, morte ţ ie!

Zise, şi reteză capul nelegiuitului. Sus pe stânci şi pe ca lmi- grau ugţe de românce. Ele

incărcau puştile, carabinelej'^si ^fetolele bărbaţilor, ca ei să nu perdă mult timp ; şi rostogoliau bolovani, ciote şi butuci de lemne in vale in capetele duşmanilor.

Prin invălmăşala cea mare cu secuii cei din căruţe, şi cu tunurile, Hatvani se strecură pela podul, ce-i zice «la

Tiolfu-», cădend grămedi din cei d e la mărgini ; şi el cu vr'o câţiva husari ieşi din cercul de luptă.

Ansă, aprope de satul, ce-i zice Diqxi-Petra, trecând printr'o strimtâre, se pomeniră că o nouă ploie de bolo­vani, de ciote şi de buşteni cade asupra lor ; şi când se uitară in sus, vedură că erau nişte femei, cari le azvîrliau pe coste la vale.

Mulţi remaseră şi aicea turtiţi pe loc. Câţi au ieşit şi din acesta cu viaţă, se porniră inainte;

dar puţin mai departe, se pomeniră cu altă grindină de glonte şi de lănci. Era Groza, care i-a ajuns, a cădut a-supra lor ca din nouri, şi le a mai ucis din numer ; aşa, că mimai vro treizeci scăpară cu fuga, pe nişte cărăruşe ascunse prin desişul codrului.

Ajungând in satul După-Petra nişte husari năvăliră, să intre intr'o casă. In acea casă erau patru românce. Aceste când zăriră că se apropie husarii, incuiară uşa ; şi apoi traseră cu puştile pe ferestre, luându-i la ochiu, de-i uci-seră unul după altul.

Trei mii de unguri au cădut in aceste lupte.

Hatvani ajunse cu Butenu in satul Iosaş, pe marginea dintre comitatul *) Zârandului şi dintre Ţara-Ungurescă-

Aci se opri şi porunci husarilor, să-1 spânzure pre ne­fericitul seu rob.

Aceştia se 'suiră intr 'un stejar şi legară o fringhie. Butenu işi făcu cruce şi zise : — Eu mor mul ţumit ; pentru că me laud rezbunat prin

cele doue bătăi, ce ţi-au daţ soţii mei. Apoi il ridicară la fringhie; il puseră in la ţ ; — şi ini"

moşul tribun işi dete sufletul ca un mucenic Acesta s'a indeplinit in luna lui Maiu, ziua a dduezecia-

*) Districtul, judeţul .

— 144 —

XXVIII

L a n ţ u l B ă l g ă r a d u l u i .

După izbânda asupra lui Hatvani la Abrud, sosi la Iancu o ştafetă. Iancu il întrebă :

— De unde vii, voinice ? — De la lurcuţa. — Ce au făcut iurcuţanii cu cetele lui Buzgo ? — Le-au ţinut pe loc, oprite la lurcuţa. —• Dar mărişelenii, şi cei de la Lâpuştesti, ce au făcut

zilele aceste ? — Aceştia s'au tras pe delul Izarului. De acolo au sfă­

râmat puterile năvălitorilor, şi i-au imprăştiat cu totul. Iancu chema acuma pe căpitanii, cari erau cu dînsul, şi

le zise : — Părinte Groza si Gomboş, de acuma să intraţi mai

inlăuntru in Zărand; căci aici suntem destul de tari acuma. Să ne gândim şi la acea, că ore n'am putea sfârma cercul dimprejurul cetăţii Bălgăradului, care stă ancă impresurat de cetele resculaţilor.

Iancu făcu sfat cu căpitanii. Se adunară Balint, Vlăduţ, Moldovanu, şi alţii.

Ivanovici nu voi să vină ; şi mai virtos mustra pe Balint că de ce se duce la sfat la Iancu.

Sfatul a hotărit să se ducă Baliyit, Vlăduţ şi cu Acsente, cu oste, intr'ajutorul cetăţii impresurate.

Ei se şi porniră, fără întârziere. Vlăduţ se apropia incet, pe la Portuş. Acsente se arunca

asupra ungurilor pe la Bărăbanţ, de cătră prăfârii. Balint veni dinspre Teiuş. Aşa orânduiţi, românii deteră năvală in mai multe rân­

duri. Acsente şi cu Teodor Iulian făcură minuni de vitejie. Cei din cetate nu s'au încercat să iasă la luptă. Cu t6te

aceste, ai noştri s'au luptat, pană când nu mai aveau gl6nţe. Atunci au trimis la Iancu vestire despre acesta. Iancu zise acuma :

— Destul. Şi căpitanii se traseră cu cetele lor inapoi, până la Tâut

XXIX

„ D r a c u s ' a m a i l u p t a c u p o p i i ! "

Iancu credea, că munţii au scăpat de acuma ; când de­odată din nou ii veniră rele vestiri.

Un vestitor ii spuse aceste : — Căpeteniile de resculaţi Lupu Chemeni şi cu Forro

năvălesc asupra Zârandului cu un escadron de călărime ; şase până in şapte sute la număr ; cu noue-spră-zece tu­nuri, şi cu rachete de dat foc.

Aceştia, cu cei din şiragurile, cari incungiurau Carpatul, sunt împreună duşmani la douăzeci şi cinci de mii.

De Ia Oradea-Mare spre Cluj vine Vaşvari ; de la Turda vin Eglofşlain şi Papoi; de Ia Teiuş maiorul luhas ; de la Zlatna maiorul Covaci; de pe la Mureş alţii.

Aflând aceste, Iancu chema pe adiutanţi, şi dete porunca : — Buciumele de pe piscuri să cheme sub arme pe toţi

românii ; şi să-i adune in tabere. La Cernita să ieşim mai ântăi, spre muntele Vulcan.

Buciumele începură a suna din nou. Bărbaţii se ridicară toţi, şi trecură la oste in tabără la

Cernita Pe unele piscuri se duseră la buciume femei. Ele se în­

şirară mai aprope unele de altele, şi mai multe la câte un l o c ; pentru că nu puteau buciuma aşa de tare, ca bărbaţii. Şi apoi, când se auzea un bucium sunând mai limpede şi mai frumos, îşi ziceau :

10

— 146 —

— Acesta e semn dat de femei. Chemeni intră in Zar and, se intări in valea Bradului, şi

răpi mai multe ciredi de vite. Groza se lovi cu el vitejeşte ; şi apoi se trase inapoi

pentru o zi de repaos. Odată apoi ii veni vestea acesta : — In Băiţa şi in Bucureşti, ungurii au ucis opt românce

3U copii. Audind acesta Groza, cădu din nou asupra cetelor lui

Chemeni) ucise o samă de unguri, şi ii imprăştiâ pe ceia­lalţi; iar vitele le intorse inapoi acelora, ale cărora erau.

Groza se asezâ apoi la strimtorea Buceşului, şi se intări acolo cu şanţuri, şi alte apărări.

Ungurii lui Chemeni săriau noptea, de le stricau. Dar adouazi românii iarăşi le făceau la loc.

Chemeni porni de acuma spre Abrud. Groza se lua după e l ; il ajunse, ii tăia un con voiu de

cară, şi-1 luă ; ii tăia oştea in doue; şi jumetate dintr'insa o fugări inapoi la Brad.

Tot in acea zi, românii s'au luptat şi la Vulcan, lângă satul Blăjeni. Ad6uazi s'au incăerat intre Vulcan şi satul Ciurilesa ; dar biruinţă nu s'a ales nici pentru români, nici pentru unguri.

Intre aceste, Chemeni ajunse până la Abrud, şi se puse, să se aşeze in oraş in totă liniştea.

Românii se adunară, şi inaintară pe Ia Sohodol şi Suhar inainte, spre Abrud.

Se intruniră acuma Balint, Moldovanu, Vlăduţ şi Ciuri-lenu, şi se aruncară asupra cetelor lui Chemeni cu aşa re ­pejune, că acesta, găsindu-se la masă, când audi bubuitul puştilor şi a tunurilor, sări in sus, strigând :

— Neruşinaţii! să nu me lase nici măcar să mănânc in linişte!

In aceste lupte, vânătorul din Roşia, lurca Todoruţ a-

— 147 —

şeza puşca pe tun, ochia cu ea, trăgea apoi cu tunul in-dreptat aşa,—şi greş nu dedea.

Ast-fel cu focul unui tun a rupt odată frîul din mâna lui Chemeni.

In faţa puternicelor lovituri, ce le dedeau românii, un­gurii incepură a da inapoi.

In una din aceste incăerări, românii au prins pe un sas. După ce acesta vedu orînduirea românilor, işi dădu cu­

vântul, că nu va descoperi nimic din cele ce veduse ; şi cu acesta invoială ii deteră drumul.

Insă, curând după acesta, ungurii se vedeau venind pe locurile cele mai ascunse.

Numai că sasul le-a vândut tainele rânduelei românilor. Aşa, aceştia fură nevoiţi a se trage inapoi.

Ei se opriră de astă dată la Sohodol şi Heteu. Iancu chemă acuma pe căpitani la Câmpeni, făcu sfat de

rezboiu ; şi hotărîră impreună, cum să urmeze inainte. Dupâ aceste lupte, Chemeni trimise la Iancu vorba

acesta : — Resculatule, vin, şi pune armele la piciorele mele ! La acesta, Iancu ii trimise respuns : — Resculatule, vino, şi ţi de ia! Adouazi după aceste, la mijlocul şirului s'au luptat ostile

lui Vlâdaţ ale lui Andreica, Oltenu şi Boeriu. Balint bătu cele doue companii de unguri, ce năvăliau spre Roşia.

lvanovici abia acuma ieşi din tabără dela Câmpeni; veni până la inălţimile dela Peliş ; dar se şi intorse iarăşi ina­poi in tabără.

Vedând Chemeni, ce păţise cu incercarea la Iancu, se gândi, să-şi incerce norocul la Vlâduţ. Deci ii scrise :

— Părinte Nicolae, iţi mulţămesc, că in Câmpie ai o-crotit moşiile tuturor, fără alegere. Vin până la mine, să ne inţelegem şi să impăcăm ţara.

Cetind aceste cuvinte, Vlăduţ ii trimise lui Chemeni a-cest respuns :

148 —

— Nu me in cred in cuvântul vostru. Au nu ştiu eu, ce a făcut Hatvani lui Butenu, lui Dobra, lui Ci ' işenuţ ?...

Balint se ţinea in aripa stângă spre Roşia ; pe la Câm­peni şi Cărpiniş preotul loan Todoranu ; la Sohodol loan Gomboş, sub povăţuirea lui Vlăduţ, care stetea la Sohodol şi Sahar. Ajutorele erau sub mâna căpeteniilor Andreica, Rusii, Oltenu şi Jambor.

Groza nu sosi incă la locul seu, la Sturz, când Chemeni cădu asupra lui Balint cu o mie de honvedi. Balint duse in foc pe buciumam ; dar fu silit a se da in apoi, pe şesul Muntarilor, ca să se unescă la Gergel cu Giurilenu.

întâlnirea lor se făcu la timp ; se aruncară amândoi cu putere asupra unguri lor; şi omorîră pe mulţi diutr ' inşii; iar câţi au remas, au fugit in Abrud.

Gamboş şi Todoranu năvăliră acuma asupra mijlocului ; iar Vlăduţ asupra aripei d rep te ; şi bătură pe unguri şi din acea parte până in Abrud.

Groza sosi târziu la Sturz; dar se şi puse pe luptat până pela mezul nopţii.

Chemeni, amărît până in suflet de bătăile ce i-au dat preoţii, zise in acea sera •

— Dracu s'a mai lupta cu popii ! *

Adouazi dimineţa se făcu nou sfat la Câmpeni, că ore ss incepă lupta din nou, ori să mai aştepte ?

Chemeni nu aşteptă nimic ; ci incepu e l ; trimiţând pu­tere asupra lui Groza, pentru ca să-şi ascundă gândul, ci avea, de a trece Ia Zlatna.

O desă negură se lăsă, şi, sub aripa ei, Chemeni plec spre Zlatna in fugă.

Românii se luară după dinsul, îl ajunseră, şi începură, a bate pe cei din codă.

In acesta fugă, ajungând la Valea Cerbului, fugarii ăl •<• io fisele românilor.

Buciumanii şi mogoşenii ii simţiră; in pripă se adunară, şi căzură asupra nelegiuiţilor cu puşti, cose, lănci, topore şi ţepoie de fer, cu atâta aprindere, că ungurii incepură a striga, văieărându-se :

•— Vai de noi! că ne am prăpădi t ! ! Fură sfărmaţi aici unguri o suta şi patru-zeci şi cinci.

Românii luară doue care cu unelte de rezboiu şi îmbră­căminte.

* Pela strimtori se urmară luptele inainte. Albăcenii, mă-

rişălenii, şi iurcuţanii, de doue luni se tot luptară mai ne­contenit. Aşa, acuma nu mai aveau putere.

Ungurii dădură foc şi Pdu-Calalei şi Iurcuţei; iar in ziua a doua din luna lui Iulie aprinseră Mărişelul.

Suflete de şerpi ce erau! ei ucideau mumele, şi puneau apoi pe copii la piepturile lor cele rec i ; aşa că se chinuiau sermanii copilaşi câte trei zile, inainte de a-şi da sufletul.

In acest timp veni la Iancu înştiinţarea acesta: — Vasile Fodor apără strimtorea «.Ponorul-Remeteh cu

einci-zeci de voinici ; dar nu are încărcături de ajuns. Trei sute de unguri veniră asupra lu î ; honvezi şi gardişti din Aiud. II împinseră inapoi, Fodor se opri la Valea-Poienei.

La acesta veste, zise Iancu cătră Grişanu : — Crişene, du-i lui Fodor încărcăturile. Grişanu plecă; şi apoi a douazi sosi veste nouă : — Noptea, Fodor a adunat mai mulţi ostaşi; s'a întors,

şi s'a aruncat asupra ungurilor. De şase ori i-a impins din locurile lor ; şi ei iarăşi l-au dat inapoi, până la Tarcău.

Ii mai trebuesc glonte şi praf. Ungurii s'au mai immul-Jit. Sunt la o miie.

Iancu ii mai trimise lui Fodor alte încărcături;—şi după acesta ii veni nouă veste :

— încărcăturile au sosit la timp. Fodor se azvîrli asupra duşmanilor. Ei au început a fugi. Au fugit şi au dat foc satului Remetei, Teiuşului şi Aiuduluî,

Ziua următore altă ves te : — Duşmanii, şase sute la numer, sunt bătuţi de la Sân-

jorj până la delu Bedel. Mai voiniceşte de cât toţi se luptă Nicola, fiul preotului din Juaj, şi Iflimie Morariu din Bedel.

Altă veste după acesta : — Balint a bătut reu pe resculaţii de la Turda sub Pu­

pai şi Velici. Fodor, unindu-se cu Şerban, a bătut pe Velici şi l'au

alungat peste Cacova. După acesta, Velici a trecut cu şase sute de ostaşi peste

dâlu Oltenu la Tarcău. Fodor, necredend că ar fi având praf şi plumb destul

pentru o luptă deschisă, s'a furişat la o strimtore. Velici intră in acea capcană, cu cetele sale; şi atunci Fodor cu ai lui rostogoli de pe stânci asupra lor bolovani şi trunchi de copaci, cari sfărâmau zeci de duşmani deodată. Ungurii cari n'au fost turtiţi, işi azvîrliau puştile, şi căutau să fugă. Aşa Velici cu vro şasezeci scăpa cu fugă. Mai la urmă, Fodor năvăli asupra ungurilor cu lăncerii sei; ii ucise mai pe toţi ; şi le luă carăle, patru sute de puşti, praf şi plumb ce aveau; le luară şi patru tobe, tunuri d6ue, şi steguri nenumărate.

XXX

P r o r o c i r e a lu i V a ş v a r i .

In ziua a doua din luna lui Iulie, Iancu era in Câmpeni. Voinicul căpitan Găvrilă Negii din Albac veni la dînsul

şi-i vesti : — O mare oste de resculaţi, adunătură din cele mai

selbatice, se apropie, venind de la Huedin spre Albac, cu mai multe tunuri. Ei ard şi pârjolesc tot ce intelnesc in drumul lor.

Cum audi Iancu aceste, indată trimise pe ântăiul seu co­mandant, Nicolae Corcheş, cu tribunul Iacob Oltenii, cu şasezeci şi opt de vânători aleşi tot unul şi unul, să adune la Fântânele pe voinicii din împrejurime; şi să caute a sfărâma pe selbaticii năvălitori.

Căpitanii se pornesc; buciumele piscurilor resună; se adună trei cete de vânători şi lănceri, şi se orânduesc la Fântânele, pe unde prădalnica adunătură avea să trecă.

Duşmanii erau trei mii, honvedi, gardişti, şi strînsurâ. Trei sute dintr'inşii purtau nişte cârlige de desfăcut ori-ce s'ar fi găsit in calea lor. Aveau şi cinci tunuri.

In fruntea lor cine venia, călare, ingâmfat, par'că ar fi fost un imperat ?

Era vestitul Pavel Feier, care purta acuma numele de Vaşvdrî.

Oştea lui sosi in mijlocul muntelui Fântânele, in o pă­dure ; când deodată se pomeneşte, că din tote părţile ii trăsnesc irapuşcături, pe nevedute; par'că ar veni din pă­mânt.

Rândurile lor se răresc cumplit. O grosă negură ii cuprinde pe luptători; atât de dâsă

că la trei paşi om cu om nu se vedea. Dar Corcheş ştia, că negura nu era chiar până jos ; deci

deodată comandă culcare la pământ. Vânătorii se culcă, şi, pe sub ceţă, ei zăresc nădragii cei

roşii ai ungurilor ; ii iau la ochiu, ridică ţevea puştilor până in dreptul pieptului; trag focuri, aşa, pe nevedute; şi apoi la flecare detunătură, un ţipet de morte le spune, că ş-au. nimerit omul. /x»

Vaşvari se învârteşte în toate părţile, ca leul turbat. Corcheş comandă acuma : v& — înainte, cu Dumnezeu!—şi lăncerii dau o crâncen

năvală. Lângă comandantul Corcheş pândeşte uriaşul albăcen

— 152 —

Toma Oneţu. EI e inarmat cu o secure aşezată in o codă de un stânjen de lungă.

Se pune la pândit ; şi odată zăreşte pe Vaşvari; se li­peşte indată de pământ ca şerpele ; se trage aşa, până la doi paşi de turbatul ghinărar ; acuma şopteşte:

— Domne, ajută !—şi apoî, cu iuţala fulgerului se avântă drept în piciore; izbeşte cu tăişul toporului asupra capului duşmănesc ;—şi, în clipa următore, acel cap se rostogoleşte jos, la piciorele sale.

Ungurii din frunte numai ce aud din urma lor strigătul acesta:

— înapoi!..,. înapoi!.... îngroziţi se întorc ; şi apoi se izbesc unii de alţii ; cad

unii peste alţ i i ; şi se face aşa învălmăşală, că se împing unii pe alţii, ca orbii, până pe malul Someşului. Dar nicî acolo nu se mai pot opr i ; ci cad în valurile apeî, şi se înecă nenum eraţi.

Inimosele românce din Mârişel se aruncaseră şi ele asupra duşmanilor, cu petre, cu firigărî şi cu imblăceî; aşa, pe tot rândul, nelegiuiţii năvălitori cad, cum cade frunza tomna.

Când îî aduseră lui Iancu raport despre acesta norocită biruinţă, care fu hotar in hotar cu minunea, ii deteră la­crimile, şi el zise :

— Minunate mai sunt căile întâmplării! Vaşvari îmî zisese odată, că eu voiu cade de sabia lu i ; şi iată, acuma fu el, care cădu de mâna inimosului nostru voinic Ouetu, sub pre isteţa comandă a scumpului nostru Nicolae Cor-ches, Altar de veşnică multămire si laudă acestor ai noştri mântuitori in inimile nostre să le ridicăm !

* După curierul cu raportul, sosi Nicolae Begnescu, cu

Chorcheş, Oltenu, Oneţu, cu ceialalţi căpitani, şi glotele Cu bogata pradă de rezboiu.

De pe o strălucită calescă a lui Vaşvari scoborîră, între altele multe o ladă mare. Intr'acesta găsiră scumpe haine,

un toiag de ghinărar, cingători de săbii scăldate in aur şi în petre scumpe. Pe tote aceste însă le intrecea in stră­lucire şi preţ un fel de chivără, cusută numai in fir de aur, purtând deasupra o adevărată coronă, cu patru dia­mante, şi o ploie de petre scumpe şi mărgăritare.

— Ţine, domne, zise Corcheş, acesta pradă de rezboiu? ce ne lăsa în mâni ucigaşul atâtor suflete nevinovate.

— Nimic eu pentru mine nu iau, respunse I ancu ;—ci , fiindcă tu, bunul nostru comandant, pictor, astăzi cu sabia, în loc de penel, scumpul meu Nicolae, ne ai dăruit acesta adevărată minune de biruinţă, ţie iţi poruncesc să iai in dreptă şi veşnică păstrare aceste mici preţuri pentru mor­tea, in a căreia cale te ai avântat. Pe deasupra, mă ho-tăresc din acesta zi, să nu-ţi mai zic, ca înainte, ca poreclă «Drăguţu», ci ca dulce laudă, adevărat drăguţul inimei nostre a tuturor.

Iar tu, iubitul nostru uriaş, Oneţule, tu iţi vei lua sabia, pe care o ţinea ridicată spre morte fiorosul ghinărar, drept veşnică laudă ţie, pentru nepomenita ta faptă, cu care ai rupt gâtul balaurului, ce se avânta, sâ ne zugrum.3 pe toţi

Era ziua a cincisprezecea din luna lui August. Iancu trecea călare împrejurul taberei sale de la Câmpeni. Un curier veni cu repejune spre e l ; şi-i vest i : — Mare veste, domne! Gheorghei, ghinărarul mai mare

peste oştirile ungurilor resculaţi, ş-a pus sabia la piciorele ghinărarului RMigher, cu tote armele oştirilor sale.

— La piciorele rusului! striga Iancu; şi adause: — Unde s'a intemplat acesta '? #

— Ghinărarul meu, la Vilagoş, in Bănat. Iancu dete pinteni calului, şi se intorse in tabără, in gona

cea mare.

XXXI

A r m a S ă s a t ă d i n m â n ă

E o liniştită zi de tomna. In Blaj sunt adunaţi la sfat părinţii nemului, in frunte

cu Bărnuţ. Căpeteniile de luptători sunt faţă ; in frunte cu Iancu. In urmarea mai multor sfâtuiri, Gheorghe Bariţ ridică

acesta intrebare : — Dacă împeratul ne făgădueşte tote dreptăţile, ore să

dăm armele din mână, ori să nu le dăm, până nu ne va şi da acele dreptăţi ?

— Să le dăm,—ziseră Bărnuţ, Cipariu şi alţii. — Sâ nu le dăm,—zise Iancu, şi după el Iosif Şuluţ şi

alţii;—căci nici in nemţ nu putem ave nici un fir de in-credere. — Ce-i in mână, nu-i minciună.

Acuma grăi Ivanovici, indreptându-se cătră Iancu : — Mult sânge nevinovat versatu-s'a in aceste lupte. Şi

pentru acesta, eu aş pune prefectului Iancu o intrebare. — Şi doue, căpitane; — respunse Iancu, in liniştită aş­

teptare. | — Respunde, ghinerare, de ce ai oprit la jumetatea dru-| mului biruinţa românilor la Zlatna, când ungurii plecaseră, \ cu femei, cu copii, spre Petroşani, şi ai adus şerpii şi şer-

poicele inapoi la cuiburile lor ? De ce — In loc de a-ţi respunde, şi a me dezvinovăţi, te in-

treb eu, frate Ivanovici, ai ucide tu pre omenii cari fug, fără arme ; pre femei, pre copii ? Dacă tu ai ave bărbăţia de a te arunca inarmat in faţa unora ca aceştia, fără frică, mie, — îmi mărturisesc păcatul, mi-i frică de dinşii; mi-i frică de omeni nearmaţi.

— In sera când ai fugit din Abrud, de ai lăsat Abrudul in mâna fui Hatvani, fără îndoială, că de frică ai răpit cu tine pe o fată.

—- Nu răsuci întâmplările, căpitane neluptător, se grăbi Aiudenu a-i intempina ;— căci nimene nu pote vorbi des­pre răpire de fete, acolo, unde o mătuşica, in t renţe de cerşitoare, ne-a scos din gura morţii, jucendu-se cu capul seu ; şi de aceea, vedend-o şi pe ea in calea peirii, am răpit-o din acea prăpaste.

— Şi, — intorse Ivanovici,—unde i-aţi găsit cel mai bun adăpost ?

— La mama lui Iancu; respunse Aiudenu; căci mătu­şica părea mută ; şi cu nici un preţ nu vroi să ne spună, unde vre să o ducem; unde îi este casa.

— Bun adăpost—pentru o cerşitdre,—zise Ivanovici din nou;—la mama lui Iancu!—Dar—iată-o, vine chiar dum­neaei, dom na Măria !

Măria lui Alecsandru intr'adever, sosi acuma ; intră dea-dreptul la cei adunaţ i ; — se aruncă la gâtul fiului seu, şi îi acoperi faţa cu ferbinţi sărutări, grăindu-i :

— Fiul meu, ce foc ai lăsat, să-mi ardă sufletul aiâta t i m p ? Căci de la venirea mătuşicăi, care v'a scos dela morte, pela mine n'ai mai vrut să vii, ori-şi cât te-am chemat ; la nrma urmei trebui să umblu, să colind după tine. Dar bine că a dat bunul Dumnezeu, să te găsesc aicea măcar !...

— Dar mamă, eu cu bună tovărăşiţă te am lăsat... — Pe o singură n6pte. — Cum ? «pe o singură nopte» ? Tot timpul, până

acuma ! — Cum ? «tot timpul, până acum» ? singură am stat,

suferindă; cum ţî-am trimis atâte ştafete ; şi tu tot n'ai venit !

— Dar—mătuşica?—dar femeea,—copila,—dar Anital — unde a stat?. . . unde e?. . . unde e, mamă, Anita ?...

— Unde e ?... De adduazi dimineţa ;—unde e?.. . — Ce-i ? Cum ?—Ce s'a făcut ea ? de adouazi dimineţa,

zici ? Ce-i asta, mamă ?...

— Innecată in plâns, a plecat, sermana, prin codri, de adouszi, in zori de ziuă. Cine a mai vedut-o de atunci, nu ştiu ; dar in cehii mei nu s'a mai ivit. Căutatu-o-am prin tote părţile, zile nenumărate ; — şi numai unul Dumnezeu ştie, ce s'a făcut, sermana fată !

— Unde e Ioan Boieriu '? intrebă Iancu. — Ioan Boieriu—nu e aici;—îi respunse Barbu. Iancu îşi ascunse obrazul in mâni ; şi remase mut. In clipa următore, intră Elena Vuşchici, cu faţa turbu­

rată, cu părul scâlciat; se indreptă către cei adunaţi, şi s t r igă:

— Care-i ghinerariul Iancu ? — A! Iată-1 ! Bine, că te am găsit. Resplăti-ţi-ar Dumnezeu cu dreptate pentru cele ce ai făcut ; că ai răpit pe odorul sufletului meu, pre mi­titica mea de Anita, şi ai dat-o in sama părăsirii ; de a umblat, sermănica! pustie, rătăcind prin prăpăstiile codri­lor voştri, penă ce a ajuns, biata, să moră pela uşile 6-menilor!... Nu ţi-ar face Dumnezeu parte de via ţă! ce mi-ai făcut!... Blăstemul meu cadă asupra capului t e u ! . .

Aruncând aceste turburate cuvinte, se depărta, fără de a mai întreba ceva ; fără de a sta să arate mai hotărit în­ţelesul cuvintelor sale de la urmă.

Iancu işi simţi inima ca biciuită de viforosele plesnituri ale sorţii.

Bine nu se depărta rătăcita jupănesă, şi soseşte un adiu-tant din oştea rusului, insoţit de,şase călăreţi nemţi şi şase ruşi.

Se infăţoşază in sfat, intrebă şi el, care e ghinerariul Iancu; H când i-au spus, desfăşură o hârtie mare scrisă, şi grăeşte :

— Primeşte, ghinerariul meu, carte de mulţumire dela ghinărarinl nostru Liiders, pentru că prin iscusinţa ta, şi prin bărbăţia fără semăn a ta şi a lăncerilor români i-aţi făcut cu putinţă biruinţa nostră asupra oştirii generalului Bem. Fără de minunatul teu ajutor, noi eram perduţi.

Iată, cum grăeşte şi însuşi generalul Liiders in acesta carte de mulţumire :...

Adiutantul ceti acuma, in auzul tuturor, cartea coman­dantului rus, apoi o intinse lui Iancu ; făcu după acesta o adâncă închinăciune, şi plecă, dimpreună cu călăreţii sei.

Ivanovici de mult amuţise; şi acuma căuta, unde s'ar pute ascunde, ca să nu ştie nimene, că şi e l e pe pământ...

După plecarea adiutantului, sfatul urmă inainte, pentru darea armelor din mână.

— Sâ le dăm !—zise din nou Cipariu şi alţii. — Sâ nu le dăm! strigă Iaucu. Cu ele în mână să-1 si­

lim pe împeratul, să dea sermanului nostru popor drep­tăţile ce i se cuvin.

— Noi credem,—zise Bărnuţ, că imperatul mai curând i-le va da, dacă el va lăsa armele din mână, decât dacă ne vom încerca a i le storce prin ameninţări de rezboiu

— Aşa este,—adause Dunca şi alţii;—şi sfatul aşa hotărî •— Eu dară, zise Iancu me spăl pe mâni, ca Pi la t ; şi ni

reăpund pentru urmările, ce vor ieşi din acesta faptă. Urmară după acesta mai multe înţelegeri ş i ' sfâşieton

povestiri despre nenorocirile fără nume, ce suferise bietu nem românesc, apărându-şi vatră şi moşie, şi ţinând piep celor ce se resculaseră asupra lui şi-a împărăţiei.

La urma urmei le zise Iancu : Dacă hotărîţi să dăm armele, şi să ne lăsăm in sam;

împărăţiei, apoi să-i scriem împăratului o cerere, in cari

să-i arătăm cu deamănuntul, ce am suferit, şi ce dreptăj se cuvine să ne dee.

Sfatul hotărî, precum a zis Iancu; şi trimiseră carte cu cererea la cetatea Viena, la scaunul împărăţiei.

Timp îndelungat, românii aşteptară apoi răspuns pă rintesc de la imperatul. Şi aşteptară tot inzadar; că împăratul nu făcu alta, decât că trimise la vrocâţi-v viteji cruci de aur şi de argint ; nemul intreg ansă il lăs şi mai departe adâncit in valea plângerii.

r- Iancu nu putu aştepta mai mul t ; ci plecă la drum, ca un al doile Horea ; şi nu se opri, până in cetatea Vienei, la scaunul imperătesc.

In acesta călătorie de apostol il însoţiră Andrei Mure-şanu, Acsente Severu, Iqsif Şuluţ şi Alecsandru Papiu.

Sosind in depărtata cetate, incepu a stărui pe lângă fe­ţele, ce ţin puterea; însoţit totdeauna de bunii sei tova­răşi de lupte ; şi stărui îndelung, ca imperatul să dee ne-mului românesc dreptăţile, ce-i făgăduise.

Dar ce să vecii? Deregătorii ii aduseră, la urma urmei, respuns verde, că

imperatul nu va să dee românilor dreptăţile, ce i-se cu­vin, şi pe cari le făgăduise.

La acest respuns, Iancu se cutremură pânăVn ose; — se porni pe uliţele cetăţii, ca in pustiu ; şi umblă mult aşa, fără rând.

Intr 'un târziu sosi acasă obosit; şi acolo găsi o carte de la imperatul. Cu aprinsă sete o apucă şi o ceti. Imperatul il chemă printr'insa, să se infăţoşeze singur dinaintea lui.

— Singur! — strigă el, rupt de dm^ere; şi adause cu a-mară mânie :

— Ca să-mi azvîrlă şi mie vreo cruciuliţă pentru ca să tac ! O ! nu pot, nu pot să tac ; căci mi-se rupe inima!

Şi nu vroi să se ducă la curte. Peste o septămână ii veni chemare de la muma impe-

ratului. — Nu me duc! strigă Iancu, pătruns de o noua amă­

răciune. Şi nu se duse. Un adiutant imperătesc veni, după acesta, la el, şi il

pofti din partea împăratului la curte, la mare ospăţ de desfătare.

— Du-te, Iancule!—ii zise Mureşanu. El ansă respunse: — Pentru ca, intre pahare, să-mi impânzescă ochii, ca

să nu mai ved suferinţele nernului meu! Ei, nu me duc !

Şi nu se duse. Mureşanu ii zise acuma : — Mâ mir, Iancule, că imperatul nu s'a supărat ancă

pe tine. Adouazi, prefectul cetăţii era la Iancu. Curând după ce veni, acesta scote o decoraţie scumpă,

şi o intinde lui Iancu, zicându-i: — Innălţatul imperat iţi trimite acest semn de inaltă

mulţumire şi laudă, pentru credinţa şi vitejia ta. — Nu pot să o primesc; — respunse Iancu. — Pentru ce ? — Pentru-că nici eu nu m'am luptat singur, nici nemul

meu nu s'a luptat pentru cruci şi stele. Nemul românesc ş'a versat sângele pentru dezrobirea sa din lanţuri ; pentru ca să trăiască nezugrumat. Apăsările să Ie ia imperatul de pe densul, după cum a făgăduit. De aceea eu decoraţia nu pot să o primesc.

— Ba ai chiar primit decoraţii. — De la impăratul ? — Ai primit de la imperatul ruşilor. — Cătră rus nu avem nici o legătură ; nici rusul cu noi.

El mi-a dat decoraţia, pentru norocul, ce am avut in lupte. Ansă imperatul nostru are cunoscute datorii cătră nemul meu. Pe cât pe aceste nu le împlineşte, primind resplată eu singur, cu drept cuvânt m'ar pute ori-cine numi vân­zător al nemului. Dar eu acesta nu sunt. Şi resplată şi podobe in parte nu primesc.

La aceste cuvinte, prefectul pleca. Nu trecu ansă ziua, şi la Iancu veni alt gulerat. Iancu nici nu se uita bine la dînsul ; şi-i zise : — Dacă imperatul teu vre să vorbescă cu mine, spune-i,

să vină el la mine. — Imperatul nu vre să te vadă ;—respunse deregătorul;

şi, mai vîrtos, iţi porunceşte, ca peste o zi şi o nâpte să ieşi din cetatea Vienei.

Iancu se gândi, nu cum-va viseză ? Ridică ochii, să vadă mai apriat, cine era in faţa lui ? şi vedu, că era un co­misar de oraş.

— Cum ai zis?—il intrebâ el. Ce ai zis? Mai zi odată. — Innălţatul imperat iţi trimite poruncă, să ieşi din a-

cestă cetate, mult peste o zi şi o nopte. Iancu remase mut, immărmur i t ; şi stătu aşa îndelung ;

credend că viseză. Intr 'un târziu incepe a se uita la comi­sar ; apoi la sine insuşi; după aceea imprejur, la păreţi. Işi pipăe manile, pieptul, capul.

— Nu e vis ? strigă el deodată. Imperatul me izgoneşte din cetate, ca pe un tâlhar ?

— Te izgoneşte, respunde comisarul; se inchină şi iese. — Adeverat! Adeverat!— şopteşte acuma Iancu ; şi se

opreşte, cu ochii adânciţi in pământ ; ca şi când ar fi vrut să pătrundă cu ei in coşurile lui.

Decodată, faţa lui se schimbă; din cea mai sfâşiitdre du­rere, incetul cu incetul, trece la pornirile de o veselie ne­bună;—şi apoi, de odată izbucneşte intr'un fioros hohot de rîs

Bunul seu prietin, Andrei Mureşanu il găsi cuprins de un tremur, ca de florile morţii.

Iancu se intorse acasă in Ardei.

XXXII

S u f l e t u l u r i a ş u l u i .

După un timp, îi vine o tainică înştiinţare de la gene­ralul Imbriciovici. Acesta îi scria, că imperatul s'a hotărît, să-i facă pe voe ; că, după nenumeratele rugăminţi din partea fruntaşilor români, se găteşte să vină in Ardei, ca să vadă mai de aprope păsurile românilor, şi aşa să le in-felegă plângerile mai bine.

Se hotărise, să trecă prin Arad, prin Deva şi Orâştie. Audind Iancu despre aceste hotăriri, se porni călare, şi

trecu drept la Deva. Aici se infâţoşă dinaintea prinţului Şvartemberg, care era gubernator al Ardeiului; şi-i g ră i :

—• Luminatul meu prinţ, am audit, că innălţatul impe-rat vre să vină să vadă Ardeiul ; dar calea pe aici prin Deva şi Orăştie noi n'am dori, să o iee.

— Dar care cale aţi dori voi'? — Calea pe la Hălmaj, peste muntele Găina, prin Vidra

şi Câmpeni. Acesta cale e ceva mai ostenitore; trecând ansă pe acolo, ar pute vede mai uşor suferinţele nostre, şi le ar pute inţelege mai bine.

— Iubitul meu ghinărar, mai mulţi fruntaşi din nemul teu m'au rugat tot aşa ; şi eu n'am vrut să ieu in samă rugăminţile lor. Acuma ansă, fiind că arăţi chiar dumniata acesta dorinţă, iată, iţi fâgăduesc, că aşa va fi, cum doreşti.

Iancu zări in ochii lui Şvarţenberg, că nu vorbeşte din inimă ; deci so ingriji a stărui şi pe alte căi, ca impe­ratul să iee, la venire, drumul Câmpenilor.

Imperatul se porni, şi, apropiându-se de Ardei, fâcu după dorinţa lui Iancu.

Vedend acesta Şvarţenberg, se supără pe Iancu crân­cen ; şi îşi puse in cap, să nu ingădue cu nici un preţ să se facă una ca acesta.

Iancu ansă, ca un ânger păzitor al nemului, îşi fârmâ capul zi şi nopte, ce şi cum ar face, pentru ca să poată pleca inima imperatului in bunătate pentru români.

El se gândi in sine : — Şaguna ne ar pute face mare ajutor. Ansă, el a prins

pe sermana Catarina Varga. Nu-1 pot suferi. Dar fie ! căci acuma e in cumpănă binele unei seminţii întregi! Pentru a-cesta voiu chiar ingenuu cheia piciorelelui Voiu să me jertfesc pentru acesta nenorocită ţeră 1

Zicând aşa, se duse la Sibiu, la Şaguna ; şi găsindul, in­cepu a i-se ruga:

11

— 162 —

— Părinte episcope, imperatul vine in Ardei. El are să trecă prin munţii apuseni. Noi ne vom infăţoşa dinaintea lui, cum vom putea mai bine ; pentru ca să-1 plecăm in

^ bine pentru noi. Te rog, părinte, vino, şi pune-te in frun-'' tea nostră, ca să-î facem o mai insemnată infăţoşare; să-1 î plecăm mai uşor.

Şaguna ii respunse : — Eu nu pot să ve fiu de ajutor intru nimica.. — Ba Sfinţia ta poţi să ne ajuţi mai mult decât ori şi

c ine ; căci ai bune legături cu gubernatorul Şvarţen-berg. Ce vei zice Sfinţia ta, el va îndeplini. Să vii, părinte, in munţii noştr i ; căci acolo putem mai deplin arăta do­vezi despre vitejia seminţiei nos t re ; şi ceea ce e şi mai de preţ aci, credinţa nostră neclătită cătră tronul împă­ratului şi cătră ţară.

— împăratul le ştie tote aceste. — Le a cam ui ta t ; şi de aceea trebue să i-le aducem

aminte ; dar mai trebue ancă să-i amintim, şi chiar să-i arătăm suferinţele nostre ; nedreptăţile strigătore la ceriu, ce ne fac duşmanii noştri, fără ştirea împăratului.

— împăratul tot mai curend ii va crede pe omenii sei, decât pe nişte bieţi români.

— Noi să facem, ca omenii împăratului să-i spună şi să-i arate suspinele nemului nostru.

— E i ! Ei sunt nişte inimi de petră. — Ferbintile n6stre rugăminţi vor toni o-nîata din inima

lor. Noi să fim focul, care să o topescă. Sfinţia ta cunoşti acele ferose inimi. Me rog Sfinţiei tale, însoţeşte-ne in munţi.

— Nu pot, nepâte Avrame. — De ce, părinte Andreii—De ce? — Mă tem, că, muntenii voştri iarăşi au să incepă a

stărui pentru veşnicul lor proces. — Iţi respund cu capul meu, dacă ţi se va intempla

vro supărare.

— 163 —

— Capul tău nu me pote păzi de gurile unei jumătăţi de ţară.

— Vei sta tot pe lângă imperatul. Gurile cele mai rele nu te vor pute ajunge. Vino ; me rog, ca lui Dumnezeu. Vino. Vei sta numai lângă imperatul.

— Apoi tocmai imperatul se va mira, cum eu vin, şi-i apăr pe aceia, pe a căror căpetenie numită Catarina Varga, am prins-o odinioră cu mâna mea; şi am dat-o la temniţă. înţelegi tu acuma, pentru ce eu nu pot să calc in munţii tei ? in munţii lui Horea, — in munţii Catarinci Varga'?

— Dacă zici aşa, apoi, iată, te cred, că n'ai să vii. — Nu pot să viu. — Ei bine, dară, ingădue, să-ţi spun, că puţină tragere

de inimă ai cătrâ fiii tei sufleteşti. Iţi spun dară şi eu, că insuşi Sfinţia ta ţi-ai făcut acesta incurcătură; căci te ai scoborît până la atâta, să prinzi, cu insuşi mâna Sfin­ţiei tale pe o prorocită, care, ca un al doilea Horea, sufla sfânta deşteptare in inimile fraţilor sei robiţi şi amorţiţi. Ai vândut sânge nevinovat; şi apoi curând ai prins to-j iagul de aur al episcopiei. Amară cumpărătură! înţeleg acuma părinte Andrei, frica Sfinţiei Tale, de a veni in acei munţi, pe cari i-ai innegrit prin acea venătâre de om. Remas bun dară, părinte episcope; remâi fericit! Me duc la alţi fii, mai cu durere pentru acesta ţară.

Iancu ieşi, lăsând pe Şaguna îmmărmurit. Se duse după acesta, şi se infâţişă la Gheorghe Baril

cu aceaş rugăminte, ca şi la Şaguna. Bariţ venia cu dragă inimă; starea sănătăţii sale ansă

nu-1 ingădui, sâ-şi implinescă acesta dorinţă. Se gândi dară singur, ce ar putea să facă. Aşa apoi trimise celor ce incungiurau pe imperatul, in -

cunoştinţare, că la intrarea in ţara Ardeiului, mama sa ii va inchina din vîrful muntelui Găina un uriaş steag a lb ;

drept semn de paşnică închinăciune a ţerei intregi, ca di-

— 164 —

naintea unui păr inte; că d6ră şi prin acesta ar deştepta in inima lui incă o rază de plecare spre dreptate măcar

Imperatul porneşte cu alaiu mare ; ajunge la Hălmaj şi trece inainte ; dar Iancu vede cu durerosă mirare, că in loc de a se urca pe Ia muntele Găina, trece pe departe.

In gona cea mare se răpede dară la Vidra la casa pă-rintescă, şi rdgă pe tatăl seu, să iasă el in calea impă-ratului, şi să-i se inchine, poftindu-i «bun sosit! din partea nemului românesc; inşiră totodată mai multe sute de că­lăreţi moţi şi criseni imbrâcaţi de serbătore, de amândouă părţile dealungul drumului, in mâni cu făclii aprinse ; iar el trece, ca fulgerul inainte spre Câmpeni, întocmind pre-tutindene, cum să se facă primirea împăratului.

Când convoiul imperătesc so^i aprope de casa Ianculeş-tilor, un adîutant de ai lui Şvarţenberg se avânta ina­inte, şi strigă călăreţilor moţi şi crişeni:

Plecaţi! inainte! inlături! Alecsandru s t r iga: — înălţate impărate, bun sosit !— împăratul ansă trecu, fără să se oprescă o clipă măcar

dinaintea tatălui Iui Iancu. Călăreţul vidran Ionuţ Pop, vedend acesta, işi strinse

calul in pinteni, porni prin codru pe cărările cele mai scurte, şi curând era in Câmpeni.

Aici se grăbi a găsi pe Iancu, şi-i vesti — împăratul a trecut cu neluare in samă pe dinaintea

casei tale, neoprindu-3e de loc dinaintea tatălui teu. Pe că­lăreţii noştri i-au împrăştiat nemţii.

Inima lui Iancu simţi o apăsare ca de un greu bolovan. Faţa lui se întunecă.

împăratul sosi la Câmpeni. Fraţii Corcheş, Adreica, Aiudenu, Samoil Morariu şi

alţi fruntaşi se înfăţoşară dinaintea Iui. El le zise: — Ve arăt mulţămirile mele, pentru credinţa şi vitejia

vostră. Dar, unde este m i r ' l e vostru comandant, Iancu?

— 165 —

Andreica respunse: Puţin va trece, şi iubitul nostru comandant se va în­

făţoşa dinaintea inâlţatului nostru imperat.

E seră. Imperatul petrece in casa doctorului Calhăr, unde s t ă ­

tuse Iancu. La marginea oraşului dinspre Abrud, intr'o căsuţă mică,

e Iancu şi cu fraţii Corcheş. Uşa se deschide, Andreica in t ră ; şi indreptându-se^cătră

Iancu, ii zice: — Acuma ar fi bine, să te înfăţişezi la imperatul. Iancu ii respunde, cu negrăit amar : — La imperatul, care ne a nesocotit pe toţi ! Ah! iu­

bitul meu Mihaiu ; — după ce obrazele, ce-1 incongioră, caută la tot pasul, a ne lovi, ce aş pute eu să caut in t re dinşii ? Ce scântee de bine aş pute eu să mai fac '? Mai mult reu aş aduce. Blâstemul meu asupra capetelor lor î blăstemul nepoţilor şi a strănepoţilor noştri- Ciuma şi ho­lera in calea lor să le iasă !... Eu inaintea lui nu me duc.

Şi nu se duse. Imperatul işi urma calea inainte. El intreba despre dân­

sul in mai multe rânduri. Şi Iancu nu se înfăţoşa. Era pre adânc rănit in sufletul seu, decât să se p6tă pleca.

Imperatul ieşi cu alaiul seu, de preumblare, spre vîrvul Detunatei. Aici, Măria, mama lui Iancu, gătia pentru im­peratul, ca bucate româneşti, un balmoş. Linsa, vedend, că in acea preumblare pe munte, imperatul e mai vesel, decât inainte, trimise cu repejune pe un tainic ştafetar la Abrud la fiul seu Avram, rugându-1, să se infăţoşeze la împăratul, la scoborire ; căci pote de aci va ieşi vre un bine pentru ţară.

La vorba mumei sale, Iancu se plecă, şi porni spre De­tunata. Insă, când se apropia de alaiul împărătesc, deodată se opri pe loc, şi zise, cu durere sfâşiitore :

— 166 —

— Nu!... şi nu!. . . şi nu!.. . Să me plec ; ca să-şi mai rîdă de mine ? Nu !

Şi se abătu, plecând inspre o muche a Detunatei; acolo se aşeză pe o stâncă; şi incepu a cânta din fluer doine de jale...

într 'un rând se ridică in piciore pe muchea Detunatei» şi strigă :

—• Dacă vre imperatul să ne inielnim, vină el la mine! Nu audi nimene din alaiu aceste cuvinte.

XXXIII

C e v e d e l u n a

Pe o costă a muntelui Găina, intr'un făget stufos, este o căsuţă veche, ascunsă după nişte desişuri de fagî.

Omenii din acel ţinut zic, că acolo locueşte o vrăjitore. S6rele resare. Doue femei se apropie de tainicul locaş din făget. Sosind

la uşe, intră, şi zăbovesc inlăuntru un timp ; ies apoi şi trec in sat in Vidra.

Cea mai tineră îi zice cu taină celeilalte : — Mamă,—intr'o zi de mercuri, a zis. Nu-i aşa? — Da, draga mea; mercuri sera, târziu ; hăt, pela me-

zul nopţii. Aşa a zis. — Astăzi e chiar mercuri. Să nu ieşim de seră ? — Ba să ieşim, dragă. Ar fi păcat, sâ lăsăm din palmă

o septămână. Aduci tu furca ? — O aduc. Dumneata să iai albiturile cele noue şi ne­

purtate, înfăşurate in pânza cea de in. — Da, drăguţă. Am să le iau pe acele, pe cari el nici

nu le a vedut. Ştii, pe cari i-le am gătit abia ieri, serma-nului fiu retăcit.

Ajungând lângă casele lanculeştilor, cele d6ue femei

— 167 —

se despart. Una intră in acele case; iar cealaltă trece in sat Ia casa popii loan Iancu, al doile fiul lui Alecsandru.

Lângă casa lui Trifuş Nicolae Lerţa stă in Vidra pe Arieş o moră a Ianculeştilor. Ea macină şi clăpăeşte tot­deauna până hăt după mezul nopţii. Rota cea mare de a-îară nu inceteză a sfărma valurile, izbindu-le in danţ nebun.

Negra nopte zbură cu tăcutele sale aripi tocmai atâta, că nu s'ar fi putut mesura, care din doue, ziua de ieri, ori ziua de mâni e mai depar te ; când deodată, sub indoelni-cele raze ale lunei, doue feţe de femee se zăresc apropiin-du-se de moră, şi trecând cătră rota cea mare, incet, in vîrful degetelor.

Una aduce pe umer o furcă de lemn cu doi colţi, cea­laltă ţine subsuoră o legătură albă.

— Mamă dragă, grăeşte cea mai tineră, eşti încredinţată, că baba vrăjitore a cunoscut cu bună semă, ce este in i-nima fiului teu, a scumpului meu cumnat ?

— Cu bună semă, noră dragă. Ţine ţepoiul, Nora plecă ţepoiul cătră socră-sa. Acesta îi aşază pe colţi

legătura cea albă ; il întinde, ţine legătura sub rota, unde se izbesc spumele sfărâmate praf de cupele rotei; şi zic amendoue deodată, cu graiu apăsat:

«Aşa să se intorcă mintea lui Avram al nostru, cum se intorc cupele acestei rote.»

Ele mai zic odată aşa; şi apoi, a treia oră tot aşa. Ceea ce cumnata lui Iancu şi cu mama lui făcură in acea

nopte, tot aşa au mai făcut ancă in cele doue nopţi ur-măt6re.

Dumineca cea mai apropiată, mama lui Iancu se duse la noru-sa, preotesa Vidrei, şi-i spuse la ureche cu tainică mulţumire :

— 168 —

— I-am trimis-o. Şi moş Toder mi a spus, că s'a im-brăcat chiar cu ea. De acum cred, după Dumnezeu, că nu va sta tot in Câmpeni in casa doctorului. Va da bunul tată ceresc, de-1 vom vede ieşind din marea şi intunecata lui rătăcire.

XXXIV

C a r e e I a n c u ?

Zile amare cădură din nou asupra nemului românesc. In ziua a doua din luna lui Dechemvrie, maimarii nemţi

prinseră pe mai mulţi preoţi români, şi-i inchiseră, sub cuvent, că adunau bani pentru trimişii lor la scaunul îm­părătesc.

Pre Acsente Severu il prinseră, de asemenea, şi il arun­cară într'o casarmă din Sibiu.

Adouazi după acesta, era mare târg in Hâlmaj. Mulţime de români se adunară; pentru că inţeleseseră

că au să vadă acole pe idolul tuturor, pe Iancu. Şi nici că s'au inşelat; căci pela mezăzi, Iancu sosi, in-

soţit de bunul seu prietin Fodor. Adunarea îi ieşise inainte in" capul Hălmajului; şi il

primi cu dulci strigăte de bucurie şi de închinare. O patrulă de jandarmi se pusa indată să-1 caute ; şi um­

bla prin terg după el, ca in venătore. Intr 'un loc se vedu o mare strinsură de omeni. Patrula

alergă acolo. Căprarul zări, cum mulţimea işi descopere capetele dinaintea unuia ca dinaintea unui mai-mare al lor.

De odată, deci, se răpede spre el, şi-i s t r igă: Tu eşti Iancul şi eu te iau prins. Luaţi-il, jandarmi,

intre săbii! înainte ! la vardă. *)

*) Garda pieţei.

— 169 —

Pe faţa celui prins se zări zugrăvindu-se ca o tainică rază de bucurie; apoi plecă ochii in pământ, şi porni inainte, dus intre săbii, in fugă.

Românii, câţi vedură întâmplarea, remaseră o clipă pe loc ca fulgeraţi; incremeniţi, neputând rosti un singur cuvânt.

In clipa următore, ţîpă, ca omul muşcat de şerpe; se uită imprejur, numerându-se dintr'o ochire; apoi alergă la garduri, strigând :

— La pari, fraţilor! Au prins pe Iancu ! — Au prins pe Iancu! Iancu e dus in robie! strigă a-

cuma toţi din tote părţile. Vorba acesta zboră ca pârjolul din gură in gură. Toţi se răped la gardur i ; şi zmulg parii dîn pământ.

— Iancu e dezrobit! — se aude acuma dintr'un Ioc. — Iată Iancu! A ieşit din robie,!

Şi intr'adever, Iancu fu vedut trecând călare printre mulţime, care acuma incepu a-i s t r iga:

— Bine, că a dat Domnul Sfânt, de ţi-au dat d rumul ; de nu te-au ţinut robit ; căci le arătam noi!...

Iancu se opreşte, şi intrebă pe cei cari strigau : —• Ce robie, bădişorilor ? Pe cine ziceţi că a robit

cineva ? Unul de mai aprope îi respunde : — Chiar pre Măria ta, ghinerarule. — Cum ? Când ? Cine ? — Acuma, patrula. Ştim noi că te au prins jandarmii?

şi te au dus la vardă. — A! incep a înţelege. Vor fi prins pe altul in locul

meu!... Zice ; stringe, cu repejune, în pinteni, aprigul seu ar­

măsar, şi zboră in galop drept la vardă; descăleca in fugă. intră in casa gardei, drept la căpetenie, şi-i grăeşte, fără ori-ce întârziere :

— Căpitane, patrulele vostre au prins pe cineva, credend

— 170 —

că-s eu acela. Dar iată ; am venit eu. Eu sunt Iancu. Prin-deţi-me pe mine. Alungaţi pe acel Iancu minciunos.

Căpitanul strigă pe căprar ; şi apoi vine patrula aducând pre tinerul prins.

Zărindu-1 Iancu, îi strigă de departe : — A h ! Fodore! Tu erai'? Iată, am venit, să te dezro­

besc. Căprare, eu sunt Iancu ; nu acesta. Pre mine m'aţi căutat. Acesta e Fodor. Luaţi lanţurile de pe el :

Jandarmii iau lanţurile de pe braţele lui Fodor. — Nu e adeverat strigă acesta cătră căpitan; nu-1 cre­

deţi ; ve minţeşte. Eu sunt Iancu. Eu remân in robie. Apoi şopti pe furiş la urechia lui Iancu pe lătinie : — Taci, şi fugi ? Ieşi-voiu şi eu. Nu te teme pentru

mine. Dar Iancu il apucă de braţ, il răpede până afară; inchide

uşa şi se opreşte el insuşi intre săbiile jandarmilor. Acuma apoi intrebă :

— Iată-mă intre săbii. Acuma, căpitane, să-mi spui, ce vreţi cu mine ?

Ca un clocot de tunete se audi in acesta clipă afară strigătul :

— Pre Iancu să ni-1 da ţ i ! Pre Iancu al nostru! Morte hoţilor!

Audind căpitanul valurile de strigăte, privi afară, şi — ingălbeni, de ceea ce vedu. Căci ce era ?

O tabără inarmată cu pari, care se rostogolia turbată inspre casa vardiei, ca şi un puhoiu; ca şi un nour, care treznete făgădueşte.

Inspăimentatul căpitan se plecă maimai in genunchi di­naintea lui Iancu ; şi incepe a ingăima nişte cuvinte de rugare, cu tremur pe buze.

Unda amenmţăt6re ajunge acuma la uşe. Acesta pârîe, şi se izbeşte inlăuntru. In fruntea glotelor turbate de mâ­nie păşeşte tribunul Fodor.

Cum se vede inlăuntru, ca un vultur se răpede, cu

mâna g61ă, asupra jandarmilor, dimpreună ancă cu alţii. Jandarmii uitaseră pe o clipă, pe ce lume sunt. Dintr'o aruncătură, Fodor cu ai sei zmulge săbiile din

manile lor, şi se opreşte in faţa căpitanului zdrobit de spaimă şi umilire.

Iancu ia pe căpitan de b ra ţ ; face inspre glote un semn de liniştire, şi in t rebă :

— Ce ai vrut, căpitane, şi ce vrei cu mine ? — In bucăţi să-1 rupem!—strigă mulţimea din nou. — Linişteşte-i; me rog ;—gângăveşte căpitanul. îmi cu­

nosc greşala. Mergi nesupărat. — Imprăştiaţi-vă, băeţi! strigă acuma Iancu cătră mul­

ţime. — Nu ne mişcăm din loc ! respunde Fodor şi mulţimea;

şi apoi adaog: — Până nu te vedem pe tine ieşind din Hălmaj nesu­

părat. — Aidem dară, dragii mei ; strigă Iancu ; sărută pe

Fodor cu foc; apoi iese; incalecă pe şoimul seu ; mulţimea se desface in doue părţi, deschidăndu-i o uliţă printre dinşii; işi ridică cuşmele cu toţii; ii fac închinăciune, ca unui imperat ; şi el iese din oraş, in galop, in mijlocul u-nor adevărate tunete de bucurie, de iubire si inchinare.

XXXV

I a n c u p r i n s .

In Câmpeni, inginerii impărăteşti mesoră şi impart pă­mântur i le ; şi comisarii întocmesc cărţi despre aceste mă­surători şi împărţeli.

Toţi aceşti cărturari sunt ungur i ; duşmani de morte ai seminţiei româneşt i ; şi scriu t6te după placul l o r ; nu după dreptate.

— 172 —

Bieţii români nedreptăţiţi şi prădaţi, la cine să alerge să se plângă? Cine sâ-i apere de aceste jafuri?

Ei alergară la «imperatul munţilor,» apărătorul nemului; la Iancu.

Gubernatorului Schivarzenberg de mult ii veni la ureche, că ţara mai mare inchinăciune ii portă lui Iancu, de­cât lui.

Simţind el acesta, incepuse a pune pândari, ca să-i gă-sescă vre-o crâmpiţă : vre un nod in papură ; ca să pată pune mâna pe el.

Dinsul află că Ivanovici ii portă adâncă duşmănie; că fratele acestuia e credinciosul episcopului Şaguna; ba că şi episcopul a cădut in neînţelegeri cu Iancu.

Vorbi, deci, cu Şaguna; iar acesta cu fraţii Ivanovici;— şi apoi căpitanul se puse la pândă după Iancu. II urmări, cum umbra urmăreşte pe om.

Când se făcea mesurăt6rea pământurilor la Câmpeni, Ivanovici scrise comandantului cetăţuei dela Bălgărad, să trimită la Câmpeni o companie de dragoni.

Câmpenenii prădaţi se duseră la Iancu, şi-i arătară plân­gerile lor.

Dinsul porni cu dînşii indată ; se infâţoşă la comisarii cu mesurătorea; şi ceru, să facă impărţela cu mai multă dreptate.

Comisarii il primiră, il ascultară cu blândeţă ; şi chiar il rugară, să se ducă cu dînşii la cetatea Bălgăradului, ca să se alegă lucrul la mai-marii de acolo aşa, cum ar fi mai drept.

Pornind aşa cu toţii, pe Iancu il prinse mirarea, când vedu, că in urma lor mergea o companie de dragoni, iar comisarii, de câte ori vorbiau cu el, niciodată nu i se uitau drept in ochi; ci, par'că işi ascundeau ochii cu privirea in păment.

S o i r d in cetate, comandantul acesteia, generalul Şpring-

— 173 —

insfeld il chema, să mergă cu el ; şi aşa il duse până la o casă intunecâsă şi posomorită.

— Ce să caut eu aici ? — işi zise Iancu in gândul seu, oprindu-se la intrare cu comandantul.

Intrară in acea casă amândoi. Şpringhinsfeld insa indată după intrare, iese curepejune,

ca pe furiş; inchide uşa după sine; şi — Iancu aude apoi cum uşa se incuie pe dinafară.

I se pare, că viseză. Se uită împrejur; insus ; injos ; — pipăe cu mâna păreţii, uşa ; pe sine insuşi ; şi incepe Fa inţelege un lucru infiorător.

— Prins ! ţipă el acuma deodată ; şi se opreşte immăr-murit.

Fiori de friguri il incongioră. Deodată apoi, incepe a da cu pumnii in păreţi, in gra­

tiile ferestuicei, in uşe ;—răcnind cât un leu : — Deşchide-te!... deşchide-te,... petră neindurată !... Im-

moie-te! căci focul durerii mele e atât de mare, că stân­cile ar trebui să se topescă de atingerea lui.

Priveşte afară; şi, ce vede, ii dă liniştea sufletului. Ce vedu?

Casa incungiurată de o pădure de dragoni inarmaţi până in dinţi.

— Iată-me, grăi el, cu liniştea marmurei, intre zidurile, cari sunt sfinţite prin gemetele lui Horea, a lui Cloşca,— Crişanu, Cozma Manasse, Catarina...

*

Câmpenenii se adună; se intrebă, ce a insemnat com­pania de dragoni inarmaţi, după Iancu ?

— Nu-i bine ;—işi ziseră ei;—apucă lănci, puşti şi pi-stole; şi se gătesc de drum...

— 174 —

XXXVI

V i t e j i a l u i H o e n .

Cum şede liniştită marmura, care-i marmură, aşa Iancu. Liniştit şedea, ca stâlpul de petră.

Liniştea leului in colivia de fer. Nici zilele nu le numera, câte era ţinut in fîor6sa tem­

niţă. Intr'o zi intră la el guleratul Hon, şi-i grăeşte: •— De astăzi inainte, ghinerare, ai invoire, de a te pre­

umbla prin curte, in fie-eare zi câte doue cesuri. Iancu iese din cămăruţă, şi se porneşte a se preumbla,

trecând de la casă până la portă, şi de la pârtă până la casă; adâncit intr'un noian de gânduri despre jucăriile sorţii faţă cu seminţia românilor; despre turbata mişelie a omenilor...

Adoua zi iese iarăşi in curte, şi se preumblă cu aceleşi gândiri, ca şi in ziua de mai nainte.

Timpul preumblării nu trecuse încă, şi Hon trimite pe un dragon la dânsul, poruncindu-i, să intre înapoi in că­măruţă.

Iancu trimite pe dragon inapoi cu rugămintea, să-1 mai lase puţintel, să stee pe afară. Hon nu vroi.

Iancu ii trimite acuma respuns, că ancă n'a trecut, tim­pul, cât are invoire, de a sta pe afară sub ceriul deschis.

La acesta vorbă, numai ce iată, că vine insuşi Hon j

şi se răsteşte la Iancu: — A trecut, n'a trecut timpul teu, — nu vreu să ştiu.

Vreu eu să me duc in preumblare. Să intri acuma, indată ! Iancu se uită la dînsul maimai cu milă ;—se intârce cu

linişte şi porneşte inainte a-şi urma preumblarea. — E i ! jandarmi! strigă Hon ca spăriat. Patru jandarmi sar inainte, şi se opresc lângă dinsul.

— 175 —

— Apucaţi-il ! ţipă acesta, şi-1 duceţi in casă ! Intră cu toţii in cămăruţă. Intră şi Hohn. — Ţineţi-il! zbiară el acuma; şi strînge amând6ue ma­

nile lui Iancu in cătuşi legale de părete cu nişte lanţuri grele.

Iancu zimbeşte... La acesta, nemernicul gulerat, veclând leul acuma fere­

cat, prinde la bărbăţie ; se răpede asupra aceluia, de care tremura mainainte ; şi, credându-se afară de ori-ce cum­pănă, ca şi măgarul, care lovi cu piciorul pe leul mort, aşa el acuma se avântă să izbescă cu spurcata lui mână de călău sfânta faţă a mucenicului.

In clipa urmâtore insă, înfiorat sări să iasă, ţipând ca un mişel ; şi nu găsea uşa destul de degrabă; căci Iancu o singură uriaşă zmucitură făcu, şi scose lanţul din zid, cu iuţela fulgerului, il ridică şi pocni cu el pe Hohn in cap,' de sparse scăfârlia cea blăstemată.

Hâhn şi cu jandarmii incuiară acuma uşa pe dinafară; şi puseră să o razime cu un drug de fer.

Iancu îi dădu cu piciorul o izbitură, că puţin lipsi, de nu se desfăcu ; apoi işi rupse de zid chiar cătuşile de pe

După acesta insă cădu şi el jos pe vîrtâsele lespezi de s tâncă; şi se adânci in toropela morţii.

E mezul nopţii. Comandantul cetăţueî Bălgăradului, generalul Şprin-

ghinsfeld nu dorme ; ci se preumblă, aşteptând pe nişte iscoditori tainici trimişi la Câmpeni.

Intră un ordonanţ şi îi spune in taină : — Măria Ta, moţii vin înarmaţi, hotărîţi, să năvălescă,

şi să scotă pe Iancu din inchis6re. — Câţi sunt moţii? întrebă Şpringhinsfeld. — Câţi frunză şi iarbă, generalul meu.

ir.âni.

— 176 —

— Ghiamă pe locotenentul Nicolae Şandru. Ordonanţa iese ; şi curând, locotenentul intră. Generalul ii dă cu repejune o poruncă scrisă. Şandru

iese; ia doi jandarmi, cu o calescă cu patru cai; alergă la inchis6rea cetăţuei; intră la Hon, şi-i arată porunca generalului.

Hon ceteşte porunca, saltă de bucurie, ca omul că­ruia o petră de moră ii cade de pe umere ;—şi—peste o zi şi o nopte, Şandru şi cu Iancu sosesc in Sibiu, la prieti­nul lor, Ilie Măcelariu.

Ca fulgerul, acesta veste sosi la toţi prietinii închina­tului comandant ; — şi ei se intrec a-1 imbrăţoşa cu tot sufletul, ca pe un sfânt mucenic al nemului.

Totă acea mare de căldurosâ închinare ansă nu putea însenina acel mare suflet, atins de atâte lovituri strigătore la ceriu.

La gubernatorul Schwarzenberg sosesc zi şi nopte iscode, şi ii aduc înştiinţări ameninţătore, că moţii nu se pot as­tâmpăra ; că până Iancu va fi aprdpe de ei, bine nu va fi.

Intr'o zi sosesc la Sibiu un mare numer de fruntaşi moţi şi crişeni, Cloşculeşti, Crişeneşti, Nicoleşti; şi vreu să vadă • pre Iancu cu ochii.

Nu mult apoi, după venirea muntenilor, Schwarzenberg chiamă pe baronul Haidte; şi ii vorbeşte câte-va cuvinte in taină.

După aceste, baronul se duce drept la Măcelariu ; se infâţoşază la acesta cu grăbire; şi-i zice:

— înaltul guberniu ar dori să inţelegă, ce ar voi Iancu să primescă, pentru ca să nu stee in Ardâl. Să primescă a fi in ori-ce deregătorie in Viena, imperatul ii va da ori şi câtă plată.

Măcelariu il intrebă ; ştiind ansă respunsul mai din-nainte.

— 177 —

Intr'adever, Iancu îi trimise respunsul acesta : — Pentru mine nu primesc nimica. Eu am cu ce trăi.

Deie ansă imperatul nemuluî intreg dreptăţile, ce i-se cu­vin ; şi atunci eu me duc şi in fnndul lumii.

A doazi dimineţa după acesta, Măcelariu vedu, cum Iancu in somn versa lacremi, ca un copil; şi se deşteptă ca spă-riat de morte, strigând:

— Iată! iată jandarmii! Iarăşi vreţi, să me ferecaţi'?... In lanţuri'?... Nu me veţî maî lega!...

XXXVII.

C a s a p ă r i n t e s c ă .

Fraţii loan şi Avram Iancu remaseră fără tată. După inmormentarea lui Alecsandru, pre veduva lui, Măria

o luă la sine o soră a ei, soţia lui Trifus Niculae Lerta. Era seră, când Iancu sosi acasă. El atunci vedu de departe, cum fratele seu loan, incuiă

uşa casei, şi puse şi o lâcătă pe ea ; apoi incălecă, şi porni cu repejune în ceealaltă parte.

Iancu ii strigă : — Ioane, bădiţă, stăi, căci iată am sosit şi eu. loan int6rce calul, şi se opreşte pe loc. — Vin înapoi; ii strigă Avram; descuie uşa casei; ori

dă-mi cheile, dacă tu eşti grăbit. — Acuma nu me mai intorc. Cheile nu le dau nimenui! — Dar stăi, Ioane dragă; trebuie să intru in casă ;sunt

şi obosit. — Vrei să'ţi iai şi tu ancă o parte de moştenire! Du-te

şi ţi-o ia de la armadiile tale, cărora le-ai dat'o. — Dumnezeule! ţipă acuma Iancu, ca omul tresnit. Frate-seu se depărta in galop. Dînsul cădu in genunchi

pe pragul caselor părinteşti. 1 2

— 478 —

Deodată, sare drept in pici6re, încruntat, ca şi un leu mânios; şi strigă:

Cum ? Eu să nu pot intra in casa părinţilor ? Să nu'mi pot lua ziua-bună de la ea? Să nu-i pot da «Remas-bun ?» Tu, uşe duşmană, — nu vrei, să me laşi să intru ?.. Şi tu te-ai jurat asupra capului meu?.. .

Dinţii lui scrîşnesc ; — manile lui se ridică in sus ; — el se răpede, şi izbeşte cu umărul in uşe de se desfăcu in d6uă.

Spăriat, face un pas inapoi; şi se opreşte, înmărmurit de ceea ce făcu.

Acele case, cari odini6ră de nenumărate ori il cuprin-seseră cu dulce chemare, il chemaseră la sine cu mângă-i6să infâţoşare, cu ademenitâre blândeţă, cari erau comora de dumnezeeşti desfătări ; — cari il dezmerdaseră in sinul lor, ca şi un raiu pe acest păment, — plin de dragi şi scumpe fiinţe, — acel ceriu plin de raze fermecătore, — in ochii lui, şi in sufletul lui de odată se făcură întuneci­me de iad, plin de spărietore vedenii.

Chemarea cea ademenitore odinioră, acuma il ardea ca o gheenă.

— Ei bine, da ră ; — rămas bun ţie, casă părintescă ; cuib de fiorosă ja le; isvor de amară plângere. Remas bun !.. Eu plec in lume... Nu me vei mai vede.

Şi porni, cu hotărâre bărbătească. Făcu zece paşi. Inima lui se stringe ; se simte sugrumată; sufletul seu

năbuşit. Aşa ii pătrunse pieptul un aprins dor de a mai vede o-

dată acea casă, care ii fusese ca un locaş de sfântă pază in copilărie; ca aripa unui bun ânger păzitor.

Se opreşte pe loc. Paşii lui se intorc ; şi el mai fără limpede ştire, se vede

ca dus de un dor sfânt inapoi lângă pragul caselor pă­rinteşti.

Se plecă pe prag, şi-1 sărută cu foc de trei ori. Trece împrejurul casei; sărută fie-care părete de t¥ei

ori, zicând : — Rămas bun vouă; dulce cuib al copilăriei mele; legăn

sfânt ; blânoji marturi ai tinerilor mei a n i ; rămâneţi cu bine! .. Iertaţi-me... Mă despart in lacremi; şi ve las su­fletul m e u ; dorul inimei m e l e ; bine-cuventarea mea...

Se depărteză in fugă... La câţi-va paşi se opreşte. începe a vorbi in sine : — ....Da..., da ; deacuma trebue să te păzesc! Dacă am

deschis-o... Trebue să o păzesc; ca să nu potă zice, ori gândi măcar, că am luat cu sila ce am voit.

Zicând aceste cuvinte, se intârce ; se apropie iarăşi de casă ; stă ca inmărmurit aşa lângă ea până târziu.... înce­tul cu incetul, ca fără ştirea sa luminata, el se lăsă în jos ;.. se aşază, cu incetul, culcat dinaintea uşii, punându-şi ca­pul pe p rag ; el şopteşte :

— Aşa. Iată ; o păzesc eu... De la un timp, un greu somn ii cobâră ple6pele peste

ochi, şi ii ridică sufletul din acesta lume a plângerii şi în­tunecimii.

Vecinul Ianculeştilor, Ionuţ Pop, văzuse tote cele întâm­plate aci in acesta seră.

El porni acuma, şi colindă pre la toţi vecinii, inştiin-ţându-i in fugă de cele ce văzuse.

Aceştia ii răspunseră cu toţii : — Aidem, şi-1 vom păzi. Se adunară, in vîrful degetelor, şi se înşirară r6tă îm­

prejurul dulcelui şi nefericitului lor comandant de odini-oră ; cum de atâtea ori ii păziseră scumpa lui odihnă, ca gardişti prin tabere.

Când auziau vre-o căruţă apropiându-se, ii ieşiau in cale şi o opriau, ca să nu turbure somnul crăişorului lor.

La un timp vine Ionuţ Pop şi cu Nicolae Lerţa, adu­când un pat mole ; se plecă mai mulţi molcom la inchi-

r

— 180 —

natul lor prietiri; il iau cu cea mai mare pază şi gingăşie, şi il ridică pe acel pat. Nicolae Lerţa şi cu alţi trei inşi remân de pază la uşa casei. Ionuţ Pop şi cu alţi trei r i-

' dică patul pe mâni, plecă cu el, in virful degetelor, şi in i cea mai adâncă tăcere ; abia indrăznind a sufla.

Trecu n6ptea in linişte. — Iertaţi-me !—şopteşte Iancu, in visuri ancă; şi apoi

incepe a se deştepta. Deschide ochii. Dinaintea sa vede pe dragul seu vecin, badea Ionuţ.

Acest bun prietin se uită la el cu adâncă pătrundere, cu lacrimi in ochi.

Soseşte Nicolae Lerţa cu ceilalţi trei vecini, cari reme-seseră de paza casei ; şi unul grăeşte.

— A sosit acasă Părintele Ioan. — Fratele meu? intrebă Iancu, ca spăriat. — Da, scumpul meu ghinărar ; şi te pofteşte, să te

duci la domniasa. — Eu, la dinsul ? Nu!... nu. Me duc ; dar nu acolo. Me

duc aiurea... Me duc—in lume... Şi plecă... nici el nu ştia, unde. Se ducea in lume. Odată se trezi, că a ajuns in «.Valea Caselor», unde fu­

sese de atâte o r i ; şi unde de atâte ori şezuse adâncit in gânduri şi chibzuiri.

Gânduri amare, gânduri arzătdre, ca astăzi, niciodată nu-i biciuiseră sufletul in Valea Caselor...

XXXVIII

R ă s p l a t a u r i a ş u l u i .

Deregătorii şi ceilalţi guleraţi străini din ce in ce tot mai reu apăsau pe bieţii români munteni.

După Horea, după Cozma Manasse, după Catarina Varga —pe cine să mai r6ge, să le caute dreptatea pe la scau­nele judecătoreşti ?

181 _

iancu ii călăuzise, cu sabia, in sângerase lupte, du-cându-i la strălucite biruinţe. El era şi cunoscător de legi, advocat.

Deci, la cine altul să alerge cu mai bune aşteptări, pen­tru ca să le scotă la lumină dreptăţile pe calea judecă­ţilor? Numai la el.

După multă căutare, Andreica şi cu loan David Zeicu il găsiră la Valea Caselor.

— Ce voiţi? ii intrebă Iancu. — Cetăţenii din Câmpeni, din Bucium, din Abrud şi

Roşia, dimpreună cu toţi muntenii noştri, ne au trimis, să te rugăm, să le porţi pâra asupra domnilor, ca să le scoţi dreptatea.

— Duceţi-ve la altul. Eu nu mai sunt advocat. — Nimeni altul nu va putea sc6te judecata cea dreptă ;

numai Măria ta. — Aşa e ? Atunci merg. Aidem. Dinsul luă documentele, şi se infâţoşă la scaunele jude­

cătoreşti din Abrud; deregătorii il făcură să umble de zeci şi zeci de ori inzadar; şi dela un timp nici măcar documentele nu mai voiră a i-le da inapoi.

Otrăvit până in suflet, alergă Ia cetatea Bălgâradului. Se plânge ; cere dreptate; bate la uşile tuturor ; — ansă inzadar; căci pretutindenea urechi surde il intîmpinau.

La urma urmelor, un judecător ungur ii spuse verde: — Nu vor, să te lase, să cauţi tu dreptăţile munteni­

lor tei. Iancu remase uimit. Nu putu ansă să credâ in o aşa mişelie; deci se duse

din nou la scaunul judecătoresc de la Bâlgărad. Acolo găseşte in porta cea de dinafară mai mulţi jandarmi.

Aceştia, indată ce il zăresc, ii ţin calea; şi nu-1 lasă să intre in casa judecăţii.

— Da pentru ce ?—intrebă Iancu.—Me cunoşteţi ?

— 182 —

— Da ; Măria Ta. Te eun6ştem. Şi avem poruncă, să nu te lăsăm, să intri .

Acuma crezu Iancu cuvintele ungurului. *

Sosi anul 1855, luna lui Octomvrie, ziua a douezeci şi opta.

In acesta zi era sfinţirea lui Alecsandru Şterca Şuluţ ca mitropolit in Blaj.

Erau adunate acolo multe si strălucite obraze. Nepotul lui Alecsandru, losiţ Şterca Şuluţ, e in grădina

cea mare. Intr 'un rând, un betrân şi vechiu gardist al curţii mi­

tropolitane intră in grădină, se apropie de dînsul, şi-i zice:

— Domnişorule Iosife, te caută un domn strein. — Pofteşte-1, moşule, să intre aici. — Iată-1, că şi vine. Aista-i. — Iancule dragă; tu erai'? Bine ai veni t! — Servus, frate Şuluţ. Bun găsit! — Că dâră,—gângăni moşnegul, holbând ochii,—că dâră

nu Măria ta eşti marele Iancu, craiul nostru din munţi ? ! — Eu sunt Iancu, uncheşule dragă. — Dumnezeu să te ţ i e ! Dâmne, n'aş da asta, că te am

vezut pe Măria Ta, pentru toţi streinii guleraţi, câţi sunt astăzi veniţi aici in tot Blajul!

Depărtându-se moşnegul, se mai intârse de câte-va ori, de se uita la Iancu, mormăind:

— Dumnezeule! am trăit, de am vezut pe Iancu, vitezul şi imperatul munţilor!...

Iancu apucă pe Şuluţ de mână, şi ii zise cu graiu ru­gător :

— Frate Iosife, am să'ţi fac o rugăminte. — Voiu ave o mare bucurie, dacă o voiu pute implini. — Eu am venit aici, ca să caut să vorbesc cu guber-

— 183 —

natorul Schwarzenberg; căci n'o mai pot duce nici cu un­gurii , nici cu nemţii. Me prigonesc, ca nişte selbatici. Nu-mi pot primi nici averea părintescă. Să port pâra mun* tenilor noştri, nu me lasă. Azi-mâni, voiu fi silit, să iau la gât traista de cerşitor, ca să nu mor de fome. R6gă pe unchiul teu, să-mi sprijinescă cererea de a putea vorbi cu gubernatorul.

— Când, dragul meu ? — Astăzi, Iosife. — Chiar astăzi, me tem, că va fi greu, dragă Iancuk.

De ai şti tu, câte-s pe capul unchiului astăzi! — Ah ! dumnezeule ! sunt in culmea necazurilor ! — Me duc dară, scumpul meu;—zise Şuluţ; şi, peste

puţin, Iancu era la mitropolitul; vorbi cu el câteva cu­v i n t e ; după cari inimosul părinte trecu la gubernatorul, sprijini cererea lui Iancu, de a-i putea vorbi ; ii trimise apoi invitarea la masa cea mare pentru ospăţul din acea zi.

Toţi erau plini de dorinţă de a-1 vede.

Bandele cântă in tote părţile cântece de bucurie. Mesele sunt incungiurate de veseli dspeţi. Numai locul

lui Iancu dela masa cea mare e deşert. Iancu nu vine la ospăţ. Densul iese din oraş; trece peste Câmpul-Libertăţii* cu

pălăria in mână ; cu paşi t răgănaţi ; când cu ochii in pă-m e n t ; când iarăşi ridicaţi către ceriu.

Ce simţiri vor fi fost biciuind in acele clipe acel piept de otel,—acel suflet uriaş!...

Peste puţine zile, el era în Sibiu; şi se duse la guber­natorul Schwarzemberg.

Acesta il primi indată; şi il în t rebă: — Ce dorinţă te aduce, generale? — Aş dori, să dai porunci către scaunele judecătoreşti,

şi cătră cei-l'alţi deregători împărăteşti, să nu me prigo-nescă la tot pasul ; şi să nu-mi pună piedeci la tote t r e -

f — 184 —

bile mele, şi la cele ale altora, de cari umblu, să me în­grijesc eu.

— Ascultă-me, ii respunse Schwarzemberg, ve rde ; im­peratul a audit, că dumneata te găteşti a-ţi rescula moţii, ca să rupi munţii şi Ardeiul de cătră imperăţie; şi să te ridici craiu peste eî.

— Acuma? când n'am in mână nici o sabie măcar! De cumva aveam acesta in gând, o făceam atunci, când cu toţii aveam arma in mână ; când am trântit pe duşmanii, ce s'au ridicat asupra nostră şi asupra împărăţiei. Acuma insă nu putem umbla după acest vis.

— Vitezul meu, poţi să-mi dovedeşti acesta ? — Spune-mi, Măria Ta, cum. Şi eu ţi-o voiu dovedi.

Cum ? — Iată cum. Primeşte deregatoria, cu care te-am imbiet

demult. Du-te, de şezi in Viena vro zece ani ; şi nu călca in Ardei.

— Cât de puţin me cunoşti! Apoi să-ţi mai spun una. Dacă m'aş face deregător, cu traiul de om bogat, cel de pe urmă român mi-ar putea zice in faţă:

— cdată-1, ce bine s'a căpătuit — cu preţul sângelui nostru!»

— Aceste sunt visuri deşerte.—Du-te in Viena ghinerar imperătese, şi judecător la curtea oştirilor. Ori, dacă nu, apoi aici ai să mori de fome.

— De o mie de ori mai dulce imi va fi mortea de fome aici, in cuibul meu, ca jerfâ a nenorocirilor nost re ; decât să me mânjesc cu pâne albă. Pe când nemul meu, care s'a luptat şi pentru imperatul, more de fome, drept este, ca şi eu aici de fome să mor!— Dar să-ţi spun şi eu, că, pe când domnii deregători de astăzi şedeau fugiţi şi ascunşi, muntenii noştri ş'au vărsat sângele ; — şi acuma să ne purtaţi aşa, — acesta nu e dreptate ; ba, ţi-o spun verde: e chiar o nedreptate strigătore la ceriu !

— N'am, ce să'ţî fac.

— N'ai, ce să'mi faci! Ei, dacă cei doue sute de mii ro­mâni nu luau armele,—dacă dedeam mâna cu duşmanii im-păratului,—ei ? atunci mai bine era ?

— Primeşte, să te duci, să stai în Viena. — La asta ţi-am respuns,—intorce Iancu; şi iese. Vedându-se afară, ridică manile catră ceriu ; apoi se bate

cu pumnii în cap, strigând, ca zugrumat: — Eu, străin în ţara mea ! osândit pe pământul, pe care

l-am apărat cu sângele meu ! Nebunul de mine! — Ne­bun ! — Să me lupt eu, pentru atâta ! De trei ori nebun !

Dar taci, durere!—stringe-te in adâncul sufletului; — căci imi despici crierii in doue!....

Baronul Heidte se inlăţoşă după acesta la el, şi îi zise cu repejune :

— Ghinerare, să ştii, că eşti prins. — Prins ? — Pr in s .— Vrei insă, să ieşi din inchisore ? — întrebă paserea inchisă in colivie ; vre ea să iasă la

lumina sorelui ? la largul ceriului ? — Dacă vrei, fâgădueşte pe cuvântul teu de ghinerariu,

că in viaţa ta nu vei mai ridica glotele cu arme asupra domnilor ţerei.

— Acesta—nu o făgăduesc. — Atunci—remâi prins. — Prins '? — Totă viaţa ta. — Geriule! — Hotăreşte-te. — Cum ? Chiar acuma ? — Chiar acuma. Vifor de morte se încinse in peptul nenorocitului. Să fâgăduiască ? — Dar atunci e legat de mâni şi de

piciore, in mijlocul vitejilor sei ! Să nu fâgăduiască ?—Dar atunci el nici nu-i pote vede!

Atunci el e mort—fără de a muri.

— Făgâduesc ; — gângavi; şi — cădu pe păment, iară suflare.

Iancu se trezeşte. Se uită imprejur; — vede copaci, şi spini. Se uită la sine. Vede, cum t6tă imbrăcămintea sa e sfâşiată. Chiar fluerele piciorelor sale, şi genunchii îi sunt sângeraţi.

Se opreşte, immărmurit . — Oare ce-i cu mine? se intrebă el.—Unde sunt eu?.. . începe a-şi aduce aminte, ca şi când ar fi visat, că a

ieşit de la gubernatorul Şvar{emberg; — că s'a jurat, cumcă niciodată nu va mai ridica muntenii asupra duş­manilor ţerei, — apoi, că a cădut pe păment ; odată s'a ridicat, şi s'a pomenit alergend, ca un nebun, pe câmpi, prin nişte tufe de spini; şi apoi printr 'un codru.

Porni, să se ducă in lume. Se ducea,—se ducea, cu capul descoperit. Par'că nici nu vedea, pe unde il duceau pici6rele. O

seră il găsi la marginea drumului. El se culca supt o tufă singuratică.

Altă seră il prinse lângă un zid părăsit. Acolo se culca. Altă nopte il ajunse in mijlocul unei câmpii ; acolo işi a-şeza capul pe un bulgăr de lut.

Amurgul serei următ6re il imbrăţoşă la pragul unei mori pustie. Păşi inlăuntru, işi aşeză capul pe căpătâiul unei scări putrede...

Pe unde paşii sei rătăciţi il duceau, de 6meni pe de­parte ocolia.

In Hălmaj e târg de săptămână. Târgari mulţi sunt a-dunaţi.

Sosesc şi doi tineri cărturari mai străini. Aceştia insă nu caută să cumpere marfă ; ci tot intrebă pe tergari unde ar fi vedut pe marele vitez Iancu, craiul Carpaţilor.

— 187 —

Intr 'un târziu, ved intr 'un Ioc o adunare de omeni. Se apropie şi ei;—şi—ce ved ? Oamenii stau cu capetele descoperite ca orânduiţi, in

cerc, in adâncă tăcere, şi privesc la un om. Acel om stă, in mijlocul uliţei, cu ochii ridicaţi spre ceriu.

El e itnbrăcat cu un cojocel strimt, pe mărgini cu blă-niţă albă, iar pedeasupra cu un suman nou ; pe piciore cu ci6reci de lână albă, incălţat cu cizme noui, cu pinteni de argint ; şi pe cap cu pălărie rotundă, cu găitane şi ciu­curi de fir de aur.

El pare că nu vede penimene din cei ce sunt imprejurul lui. Vorbeşte către ceriu. Porneşte inainte. G16ta il urmeză ; dar numai in şop-

tire vorbesc unii cu alţii. Omul plin de taine numai deodată işi scoboră privirea

peste cei aduna ţ i ; zăreşte pe un cerşitor, care avea pe spate un suman numai rupturi şi petece.

Tainicul târgar se apropie de el, şi ii grăieşte ; — Bădica, dă jos sumanul acela ; dă-1 jos. Nu vedi,

că-i rupt de tot. Dinsul ii ia sumanul cerşitorului din spate: — Na-ţi-1 pe al meu ! ii zice; se desbracă de sumanul

cel nou, şi il imbrăcă pe cerşitor cu e l ; iar cu cel rupt se imbracă el insuşi peste cojocel.

După acesta, scote dela brîu un ţluer, şi incepe a cănta «.Marşul lui Iancm :

«Astăzi, cu bucurie,— Românilor, veniţi!...

Un comisar soseşte gâfâind ; se răpede lângă tainicul cântăreţ ; il ia de mână, şi i şopteşte :

— Ghinărare, nu uita, ce ai j u r a t ! căcî altfel indată te pun in lanţuri !—Apoi adause in şoptire şi mai tainică :

— Nu te ai mai rezgândit ? Primeşte sabia de ghinărar in 6stea impărătescă, şi să stai la scaunul imperatului, nu in Ardei.

r — 188 —

Tainicul ((ghinărar» se intorse cu privirea cătră co­misar, şi se uită odată la el cu ochi puternici şi străluci­tori. Deodată apoi, ca lovit de o suflare tainică, — ochii luî se intunecă ; fruntea i se innoreză ; şi el strigă, in graiu năbuşit :

— Ciocane şi cleşte să-mi aduceţi ! căci, iată ; •— limba mea e ferecată in lanţur i ; şi trebue să le sfărâm; dar nu pot! Ciocane şi cleşte!... una!... două!... trei!. . .

Acuma aruncă iluerul la pământ, calcă pe el, şi—1 sfă­râmă, strigând :

— Jos, voi,—verigi afurisite! In mii de bucăţi să vă faceţi! Jos de pe sufletul meu!...

După acesta se apropie de comisar, şi ii şopteşte: — Clemente, ştii o poveste? A fost odată un impărat

nebun, şi s'a intălnit cu un ghinărar minciunos ; dar nu s'au putut inţelege la vorbă. Acel impărat am fost eu ; ghinărarul cel nebun a fost—a fost—iată-1! iatâ-1 !...Nu-i vedeţi?...

Comisarul işi face cruce; şi se depărteză cu repejune; mormăind:

— Raport : Iancu a inebunit.

Intr 'un timp, după acesta, Iancu a fost zărit in Blaj. Toţi canonicii, invăţătorii, şi ceialalţi cetăţeni fruntaşi ii

rugau, care mai de care, să intre la ei, să-1 ospăteze, cât ii va plăcea lui.

El ansă nu se opri la nici unul ; şi spre seră ieşi din oraş. Nu departe de Blaj, este peste apa Tâmavei un pod de

lemn. Adâuazi, la resăritul soreiui, ieşau din oraş nişte tineri

cărturari, spre a se preumbla pe acel pod. Ei vădură pe un om lângă capătul podului, culcat pe

pământul gol, cu capul pe o petră. La vederea lor, omul se depărta cu repejune. Era Avram Iancu.

— 189 —

XXXXI

C â n t a r e a l e b e d e i

După lupte, s'au mai scurs în noianul veşniciei ani două­zeci şi doi ; — scurte clipe pentru cei fericiţi ; —nesfîrşite vecuri pentru robii suferinţei.

Sosi anul al doue-zeci şi treile.

E o frumosă zi de serbătore. La marginea oraşului Brad sunt adunaţi în casa lui

Pavel Truţanu mai toţi soţii lui, învăţători la înalta şcolă românescă ; dimpreună cu bun număr din fruntaşii ne-mului din t6te părţile.

In acele zile, venise in oraş un meşter, care zugrăvia, cu ajutorul luminei s6relui, faţa ori-cui, cât ai bate în palme ; un meşter, cum îşi zicea el, pictor-fotograf.

Acesta le lăcuse, pe rând, chipul fie-căruia din ospeţii Truţanului, pentru veşnică aducere aminte.

într 'un rând, gazda grăi cătră âspeţii se i : — Ascultaţi, prietinilor, astăzi aveţi să vedeţi aici pe

regele Carpaţilor, fala ţerei,—pe Avram Iancu. — Ce spui, Pavele ? — strigară cu toţii, pătrunşi la su­

flet de odată ca de o caldă rază de s6re. — Da, da,—fraţilor ; — şi acesta va ii încununarea săr­

bătorii nostre de astăzi. După acesta, unul din cei veniţi, căpitanul Ivanovici, ce-i

ziceau şi «.Sîrbul», sc6te dintr'o cărticică, ce avea Ia sine, o iconiţă ; o ridică în vederea celor ce îl încungiurau, şi le zice :

— Iată, domnilor, fala şi sorele ţerei ; iată, aşa înfâfo-şare arată astăzi craiul Carpatului.

Ghinărarul Orghidanu se apropie, să privescă iconiţa mai înainte de cât toţi. Cum o zăreşte, în clipă se aprinde de o aprigă mânie; apucă iconiţa din mâna lui Ivanovici; o înd6ie,

Nu merg, cum merg carăle Strălucesc ca sorele.»

«Carul merge 'mpedecat. Iancu merge supărat.»

«Boii-s cu corne de ceră ;— Om ca Iancu nu-i în ţară.— Boii-s cu corne de spume ;— Om ca Iancu nu-i în lume.—

Boii-s cu cornele verdi ;— Om ca Iancu nu mai vedi...

După ce bucuria reîntâlnirii se mai potoli, Truţanu îi zice lui Iancu :

— Iţî mulţămesc, scumpul meu, că te ai ţinut de cu­vânt. Şi acuma să-ţi spun ceva nou. Un pietor-fotograf ne a făcut feţele tuturor, 0 'e aducere aminte pentru copii, şi pentru cei ce vor fi1'pe lume după noi. Acuma ţi-a venit rândul dumitale ; ca să te potâ şti cei tineri, şi cei ce vor veni de acuma inainte. Vino, te rog, cu mine, ca să te găteşti, şi să te încingi cu sabie, cum eraî, când ne comandai, ca ghinărar.

— Nu vreu aşa;—zice Iancu. — Nu? — Nu. — Pentru ce? — Am o lacătă pe limbă ; şi de aceea nu pot să vor­

besc. Baronul Haidte mi-a pus-o; şi nu pot ancă să mă duc până la el, ca să mi-o scotă ; pentru că el e de trei coţi sub pământ.

— încinge dară numai sabie; ca să te înfăţoşeze măcar cu ea. Iată, sabia iubitului nostru âspe Orghidanu.

— Cu sabie—nu. — Pentru ce ? — Sabia—taie.

— 193 —

— Şezi dară, ori-cum vei vre. Iată, meşterul nostru e gata cu farmecele lui, cu ferestuicele, şi cu cămăruţa lui cea întunecosă, în care se tipăreşte faţa şi chipul, cu lu­mina sorelui.

— Nu vreu. — Aşa n'au să aibă tinerii un chip despre înfâţoşarea

t a ; o iconă, care să le aducă aminte bărbăţia părinţilor, nici iubirea de ţară şi de moşia strămoşescă.

Iancu stă puţin pe gânduri ; apoi grăieşte : — Meştere, apropie-te, cu farmecele tale. — Aşa!—strigară acuma cu toţii, plini de bucurie. — Dar stai pre cu ochii în s6re, dragul meu ; îi zise

lui Iancu popa Simion. — Lasă-me, popo, să me uit în sore; căci trebue, să-mi

iau ziua bună dela el... Dar în mâna dreptă n'am nimic şi nu-i bine aşa.

— Iată, dragul meu,—se gră^i Orghidanu, a se mai în­cerca odată;—iată, sabia mea. i\Iacar îţi vei rezăma pe ea mâna.

— Nu, Orghidane, dragă... Barbule,—Niculiţă, tu să-mi dai in mână ceva, care să arate, că peste puţin am să me fac praf şi cenuşe ;— şi ve rog, pe toţi, să me aşezaţi in ţintirimul de la Ţebea, sub goronul lui Horea.

— Iată, veselul meu muritor, respunse Barbu, dându-i o ţigară «cabanos» ; acest sul de frunze uscate peste pu­ţin are să se facă fum şi scrum,—praf şi cenuşe...

Iancu luâ cabanosul în drepta, şi—în puţine clipe de linişte, meşterul prinse chipul închinatei lui feţe pe o fe­restuică din cămăruţa sa.

•— Ura! ! strigară acuma cu toţii într'un suflet; Vivat ! să trăiască Iancu al nostru !

— Să nu trăiască!—strigă în acea clipă Iancu; — sări la o ferestră de către uliţă, o izbi cu pumnul, de se sparse un ochiu; se pleca la acea deschizătură ; — se îndreptă cătră un deregător nemţ, pe care îl zări, cum se oprise

13

— 194 —

dinaintea casei, ca spăriat de strigătele celor din ea, — şi îi strigă cu putere :

— Ciocane şi cleşte să-mi dai, Măria Ta. Ciocane şi cleşte!—căci nu vedi, ce lăcată am pe limbă?... Ciocane şi cleşte ! Măria Ta...

Deregătorul îşi făcu cruce, şi plecă cu repejune. Iancu se intorse acuma cătră advocatul Rai dela Turda

şi îi zise cu linişte: — Ioane—sunt gata. — Gata ? îl întrebă Raţ ;—de ce eşti gata, bunul meu ? — Sunt gata—să—mor; şi—am—să—ajung—pe — ba­

ronul—Haidte,—de—trei—coţi—in—pământ. El mi-a—pus —lăcata—pe limbă, ca să nu mai pot îndemna pe nimene la luptă. El mi-a pus-o;—el are să mi-o iee — în gropă Tu, Ioane, să-mi*ajuţi la Vrei? Vrei, să-mi ajuţi?

— Dragul meu,—nu-mi ai spus încă, Ia ce să-ţi ajut. — La—plată. — Plată— ? pentru ce ?—Ce avem de plătit ? — Am de plătit pentru— sufletele omorîte — patru zeci

de mii! Pentru zece mii de case prefăcute în scrum ; — pentru zece mii—de mii

— De ce? — De lacrimi. Şi—şi şi — Şi pentru mai ce, scumpul meu ? — încă pentru un suflet mort ;—un suflet, cu

of! — asta nu pot, să-ţi o spun. — Bine, Iancule ;—vom plăti. — Dar să-ţi spun şi, cu ce. Ia condeiu în mână. Dă,

Pavele, hârtie şi cernelă. Truţanu dă lui Raţ hârtie, cernelă şi condeiu. — Scrie ;—zise Iancu. Raţ aştepta, ce-i va zice Iancu, să scrie. Acesta începu: — Din nemurile mele mai de aprope, toţi s'au coborît

în pământ, ca să dormă somnul cel veşnic ; tatăl meu o-

dihneşte de ani şase-sprăzece ; închinata mea mama — de ani t r e i ; iar fratele meu, popa loan, de un an. Eu me voiu scoborî Ia ei — mâni. Scrie, Raţule ; Ioane, dragă, scrie aşa : «Casele mele părinteşti din Vidra-de-sus, şi totă averea mea o dăruesc cassei Adunării pentru deşteptarea şi învăţătura nemului românesc. In veci ale ei aceste fie.»

Raţ scrise carte de danie ; după care cu toţii îmbrăţo-şară pe Iancu, cu adâncă şi pre veselă mişcare.

Acesta îi zise apoi, tot lui Raţ : — Să te duci, tu şi cu Matei Nicola, la Vidra şi la

scaunele judecătoreşti; să muta ţ i stăpânirea, de la mine la casa Adunării.

— Să vii şi tu cu noi;—îi zise Raţ. — Nu;—se grăbi a-i respunde Iancu. — De ce ? — Pentru că acolo,—în acea casă,—am zărit — pentru

cea de pe urmă oră—pe o—cerşitore bătrână;— şi care — într'o clipă a întinerit ca şi o flore, şi apoi — apoi apoi nu mi-a mai dat ceriul să o mai văd pe acest pă­mânt !—şi de mult s'a făcut—ole şi ulciore...

Şiroie—lacrimile lui i se porniră, după aceste cuvinte. Niculiţă Barbu zise acuma : — Dumnezeule, minunate îţi mai sunt — minunile tale \

—Ascultaţi, ce mi-se întâmplă mie : pe când — cosiţa bă-lăioră, care a orbit pe—Vidranu, din bătrână, ce era, s'a făcut tînără, cosiţa, care m'a orbit pe mine, din potrivă, din tinerică, ce fusese, s'a făcut bătrână!.. .

începu apoi a cânta :

«Pe delul Felecului Merg carăle Iancului...»

Când ajunse la : «Om ca Iancu, nu mai vecii», adause Iancu :

— Om ca Iancu—de nefericit—nu mai vedi.

r — 196 —

Se uită odată la toţi cei de faţă, cu negrăit amar în ochi,—păşi lângă uşe ; o deschise ; strigă ancă odată :

— Om, ca Iancu om ca Iancu Suspină odată adânc, de credeau cu toţii, că acu i se

despică pieptul în două,—şi fugi... Toţi îşi simţiau sufletele stringendu-se de o apăsăt6re

durere. Trecu aşa un timp ;—şi deodată, numai ce iarăşi aud

cu toţii cântând cineva pe drum :

«Fie zi cu sore, . Ori ceriul nouros,

Fie ploi, nins6re,— Noi mergem voios...»

Truţanu iese, şi vede—pe un om gârbov, cu un suman lung, dar rupt, cu capul go l ; păşind cu greu pe bulgării drumului spre câmp ..

— Ce e, întristatul meu prieten ?—îi strigă el ;— unde îţi e pălăria ? cizmele cele nouă, mantia ?...

— Nicăiurea. — Nicăiurea ? — Da tu, Pavele, nu ştii ? — Nu. — Nu ştii că eun 'am pălărie, n'am cizme, n'am mantie?... — Stiu, că a i ; dar tu le tot dai la omeni sărmani. — Da. Şi trebue să le dau tot, ce aş ave ; pentru ca să

nu me pată, cel ântâiu venit, mustra, că am împins in prâpastea morţii pe atâţia mucenici, ca să me îmbogăţesc eu, şi peste sermanele lor trupuri, să me urc sus pe trep­tele măririlor pământeşti. M'ai înţeles acuma, Pavele ? Ai

l înţeles taina mea cea mare ?... Acuma pot să ţi-o spun ; căci am ajuns la pragul—dezrobirii mele din acesta inchi­sore, ce-i ziceţi viaţă. Acuma îţi spun şi aceea, că afuri­situl nostru duşman m'a făcut să jur, că nu ve voiu mai vorbi despre rescâlâ. Acest greu jurământ e «lâcala» de

— 197 —

pe limba mea. Pentru a sparge acesta lăcată tot caut eu «ciocane şi cleşte ;» şi nu găsesc, şi nu voiu găsi, până nu voiu călca dincolo de pragul acestei mari închisori.

Deregătorul nemţ, care trecuse mai nainte pe acolo, se întorcea acuma, şi trecu pe lângă Iancu.

Acesta, cum îl zări, cădu în genunchi dinaintea Iui; îşi făcu cruce; sări apoi drept în picioare, şi — se porni în fugă, spre câmpi, strigând din totă puterea :

— Ciocane şi cleşte, Măria Ta, să-mi dai, căci am o lă­cată pe limbă ; şi nu o pot sfărâma !... Ciocane şi cleşte ! omeni buni!...

Truţanu rămase pe loc, ca încremenit. Căsca ochii mar i ; se uită după Iancu; şi grăi în s ine :

— Dumnezeule, mari mai sunt minunile tale!... Serman suflet osîndit! şi osîndit prin însuşi mărimea ta! Cum nu ţi-aşi da a mea viaţă, ca să te poţi bucura, şi tu,— zece clipe m ă c a r ! — d e o adevărată pace şi l iniş te! . . Dar tu f umbli, — umbli ; — fugar — în ţara ta ; străin şi pribeg pe câmpurile, pe cari de cotropire şi jaf tu le-ai apărat!— Suflet uriaş ! ce pitici noi cu toţii pe lângă tine am re-mas!... Dar iată... el se întorce...

Nefericitul,—se întorse, cu repejune, la Tru ţanu; se a-propiâ de e l ; se opri dinaintea lui ; se pleca la dînsul, şi-i şopti :

— Pavele, dă la popa loan, ştii, la Mihăltanu, o litur­ghie. Spune-i, să se roage lui Dumnezeu, să-mi trimită mortea mai degrabă; ori măcar să pot inebuni,—o! căci ori-cât am oftat, n'am avut acest noroc! Dumnezeule, me auzi? La ce mai şezi acolo sus, dacă nu me laşi să inne-bunesc măcar, ca să nu înţeleg, câte laşi să se îndepli-nâscă aici pe subso re ; în acest bârlog de selbătăciuni, ce-i zic pământ...Pavele, câţi ani sunt doue-zeci şi doi de ani ?

— Câţi an i? — Da. Câţi an i?

— 198 —

— Ghinărarul meu, douăzeci şi doi de ani sunt drept douăzeci şi doi de ani.

— Iată, atâtea nesfirşite vecuri am tot umblat eu pustiu... Culegeam petricele, late, uşurele, şi le azvîrliam pe faţa a-pelor Arieşuluî, a Mureşului... Prindeam păstrăvi cu undiţa, şi împărţiam cu—cu căpitanii mei... Mă duceam pe la mă­celari, foşti ai mei cornaşi, stegari şi bucinatori ; ei îmi dedeau maiuri de viţel, şi limbi de bou,—ah ! pe nici o limbă de bou n'am găsit nici o lăcată... Chematu-m'au şi măcelari unguri ; eu mă bucuram, şi ceream, să-mi dee fiere, că doră ei îmi vor da una otrăvită. Din aceste nu dedeam nimănui. Alergam cu bucurie pe la ferari, prăjam pe cărbuni ceea ce îmi dăduseră ;—şi—ah! nemernicii, nici ei nu'mi dăduseră maiuri şi limbi cu otravă. Blăstemul meu asupra lor !...

Iancu începu a cânta : «Om ca Iancu—ai să vedi.. . Dar—pe Iancu—nu-l mai vezi!...

Se porni iarăşi; fugi peste câmpi ; şi nu se mai intorse. Cei adunaţi veduseră şi audiseră to tu l ; fără o vorbă îşi

luară ziua-bună unii de Ia alţii, şi se împrăştiară, cu sufle­tele zugrumate.

*

E o senină seră de vară. Advocatul Vella se întorce de la Bălgărad, şi e acuma a-

prope de casa sa din Cut. Aci se întâlneşte cu un om întunecos, de care se sparie

copiii din sat. Zărindu-1, Velţa îşi descopere capul, ca dinaintea unui

sfânt, şi-i zice : — Bună ziua, scumpul meu. — Plecăciune ţie, căpitane Nicolae. — Fă-ne bucuria de intră la noi, pe un cias, ori pe o

miie, ca să mai vorbim ceva.

— Nu vreu. — De ce? — Ai case pre înalte. — Nu-s prea înalte ; numai aşa ţi-se pare. Dar, iată, a-

vem şi alţi ospeţi: iubita nostră vecină. Drumeţul ridică ochii a lene la ferestră, Ia care se uitase

Velţa, zăreşte o faţă de femee ; un fulger de lumină săge-teză, în clipa următore, peste faţa lui ; şi el îşi adânceşte ochii ţîntă în faţa acelei femei. Se întorce cu repejune că­tră Velta, si îi zice:

— Să mergem, căpitane Nicolae. Primesc bucuros . Intrară în casă. Velţa îi înfăţişa pre soţia sa. Străinul o privi;—şi îndată căuta să mai vadă pe cine-va-Femeea cealaltă nu era de faţă. Dînsul întrebă, cuprins de o mişcare neînţelesă : — Unde e femeea, care adineaoră era la ferestră ? — Până să intrăm noî, dînsa s'a dus acasă. — Nu e dînsa din Abrud ? — Nu. E de pe aicia; venită de pe Ia Oşorheiu. Nu­

mele ei e Esteria Mana. — Ba nu-i de pe aicia ; nici de la Oşorheiu. Ea. e A-

nita de la Abrud. Sunt de atunci douăzeci şi patru de ani; revoluţia nu începuse ancă;—am vedu t-o. Am cunoscut-o. O văd ancă—în gândul meu....

Ochii lui se cufundă ca într 'un ceriu depărtat ; şi el şopteşte, adâncit în un vis ferice .

— Tu nu vrei, să te mai ved ?... Nu vrei să mă mai vedi?... Adevărat! — eu sunt — hm !—ce sunt e u ? — ce sunt eu ?... Un spărietor... Mă duc... Me duc... Nu te teme. Nu te voiu mai turbura cu faţa mea.

Ieşi în fugă, fără un cuvent, cu capul plecat pe piept, — cu paşi tremurători ; şi se perdu din vedere prin um­brele amurgului....

— 2 0 0 —

xxxx

I a n c u î n v i i a t .

E o limpede nopte de tomna, luminată de luna plină. Prin Vidra-de-Sus se zăreşte o umbră de om rătăcind. El se duce drept spre o casă înaltă, o casă pustie, cu

coperişul şi podul spart pe câte-va locuri; la păretele din faţă cu pânze de paingen, in locul ochiului de ferestră.

Pe o spărtură de la pod, un mănunchiu din razele lunei se furişază până inlăuntru în casă ; zugrăvind zburătore chipuri printre negrele valuri ale întunerecului...

Noptaticul călător se opreşte in faţa acestui locaş pără­sit şi pustiu ; se uită la păreţi, şi la ferestre.

Prin ferestră din faţă îi lunecă privirea peste mănun­chiul cel de lunatică lumină.. şi—un ţipet de bucurie ne-pămentenă spintecă deodată văzduhul:

— Doi obraji—rupţi din zorile zilei! doi ochi—câmpuri de ceriu !—Anita! Ceriule ! Mi-ai dat, să o mai văd odată '? — Mi-ai dat, să o găsesc ? — Anito! Anito, tu tot aici ?

— Dă-mi, domne, putere, să port acâstă îndumnezei-tore fericire ! Ajută-mi, ceriule, ca să nu mă cotropescă....

Puterile incepură a-1 părăsi ; şi dînsul se simţi lăsân-du-se încet cătră păment.

Deodată i-se pare, că o blândă mână îl prinde de braţ şi îl sprijine cu gingăşie.

— Anito,—şopteşte e l ; tu îmi ajuţi, a mă ridica ? Tu nu mai fugi de mine?... Ah ! bunătatea sufletului teu îmi dă inimă şi putere. Iată ; — iată ;— dulcea ta atingere îmi dă inapoi primăvara vieţei. Anito, douăzeci şi trei de —

| vecuri te am tot căutat!... Şi tu m'ai căutat ? — Bine, că ne a întelnit Dumnezeu. —Tu nu eşti — ole şi urcidre ?— De acuma să nu ne mai despărţim! Nu;—nu ;—căci mă tem, — tremur de frică, să nu te pierd din nou. — Hai,— stăi ! nu cumva să fie şi acesta numai vis ; căci, dacă e

— 201 —

vis,— te omor! — E vis, Anito? Dacă e vis—fă-ţi 'cruce ; căci aici ai să-mi mori! — Dar eu simt, că nu e numai vis. Dumnezeule, unde să pun atâta noian de fericire? — Ajută-mi, să o port. Dă-mi putere de uriaş, ca să nu me dobore ; căci eu me tem de ea.— Ascultaţi! ascultaţi, voi, omenilor din tată lumea. Să ştiţi, că am găsit pre Anita ! De acuma şi eu sunt om! înţelegeţi voi acesta? — Anito> să mergem ; —să ne ducem la popa Vasile ;—miresa mea, la popa Vasile să mergem, la biserică ; să ne cununăm.

Necunoscutul drumeţ plecă spre biserică... dimpreună cu miresa lui. Soseşte la biserică, la popa Vasile. Se adună moţii din toţi munţii Carpatului. Popa îi cunună, şi, după cununie, neînţelesul mire zice cătră miresă :

— Anito, ân gerul meu ; dă-mi o sărutare ; căci apoi — apoi—sm să mor ;—aşa doresc eu ; aşa vreu eu ; să mor fericit, să mor de fericire....

Mireasa se apropie de el, şi ii dă o sfântă sărutare. — Un fulger !—strigă el acum,—un fulger, dumnezeule,

trimite-mi ; pentru ca nu cumva să perd vrodată iarăşi a cest ceriu, ce ţin în braţele mele ; — aidem de aici ; — în fugă, scumpa mea ; căci me tem, să nu te perd iarăşi. Aidem de pe aceste locuri. Aidem—la Brad ; la popa loan. De acolo la Baia-de-Criş să ne ducem. Intr'acolo o necu­noscută mână me duce ; acolo, la Orghidanu.

Pornesc, amândoi, la drum ; — şi merg,— şi merg ; fără astâmpăr, şi merg fără popas ; — până ce, la un mez de nopte, ajung aprope de Baia-de-Criş.

— Un fulger, dumnezeule, trimite-mi,—şopteşte din nou tainicul călător ; — ca să mor în ziua fericirii. Fie acesta vis, fie aeve ; un fulger să-mi trimiţi ;— căci fulgere nu-ţi lipsesc... Anito, fugi!—fugi, Anito.—A! mulţămesc .. mul-ţămesc.. .

Tainicul zbor al timpului tomnatic ajunse zorile zilei ântăie din luna lui Septemvrie.

La marginea Bâii-de-Criş, la porta, ce priveşte spre Ţe-bea, se ivesc nişte călători; Vasile Pop, învăţător din Şe-başul-Săsesc, şi cu alţii.

Făcând câţi-va paşi inafară, ei zăresc, sosind, pe câmp ul de lângă drum, o faţă de om, cu capul plecat spre piept, cu paşi tremurători, lăsându-se de-odată pe un genunche, şi cădând, încet, spre pământ ; par'că florile cele de tomna ale câmpului l'ar fi fost chemând, ca să-i odihnescă.

Inimoşii drumeţi alergă spre el, ca să-1 sprijines că. 11 ^ u p r i n d în braţe ;—şi atunci iau de semâ, că nefericitul e

cu ochii închişi mai de t o t ; dar buzele lui înşiră o tainică vorbire, şi faţa lui străluceşte, ca de o fericire din raiu.

Ce şopte rosteşte neînţelesul străin '? Cei ce îl cuprinseră în braţe, ascultă cu urechea apro­

piată : •— Un fulger, dumnezeule, trimite-mi; ca să mor iu in

ziua fericirii! Ascultaţi, omenilor din lumea intregă ! — pentru cele douăzeci şi trei de iaduri din cei douezeci şi trei de ani negri,—acest raiii însutit despăgubitu-m'a ! Şi eu nu vreu să-1 perd şi pe acesta.... Fie acesta vis, fie aeve,—un fulger, domne, să-mi tr imiţi! Anito! fugi! să nu te ardă şi pe t ine ; • fugi, Anito! A ! tot — este — dumnezeu !...

Vasile Pop nu mai aude nimic. El mai ascultă ancă, fără suflare.... Necunoscutul remase mut, cum e marmura. Pop simte, cum căldura vieţei zboră din inima lui. Se

uită în ochii lui. Lumina lor se stinge El îl aşază acuma, cu sfântă gingăşie, pe un mole pat de

otavă şi flori; îî aşază împreună obositele lui pleope, cupr ins , şi el, de un tremur ca de mor t e ; cade în genunchi lângă trupul cel acuma rece ; şi—ceilalţi călători văd cu mirare şi neînţelegere, că Pop se lasă, cu spaima scrisă pe obraz, spre pieptul, ce acum se făcuse lut îngheţat ; îi aşază pe

— 2 0 3 —

el manile necunoscutului, cruciş, şi îşi lipeşte tremurăto-rele sale buze pe drepta lui cea rece; punând pe ea o sfântă sărutare.

Da cine-i acesta, Vasile ? — întrebă cei de faţă; II cu­noşti ?—Cine-i e l ?

— Fugiţi! strigă acuma Pop ; — alergaţi ! Vestiţi în lu­mea largă dar săriţi odată! ce staţi, bată-ve dum­nezeu ! — ca nişte trunchi de ghiaţă ? Alergaţi mai de­grabă ; — chemaţi-i pe toţi!. . .

— Pe cine să chemăm ? — Pe cei mai depărtaţi să-i chemaţi! Chemaţi mai ân-

tăi pe cei de aprdpe. Chemaţi totă Baia-de-Criş! ca să-1 ridicăm pe o sfântă masă de jale.

Cei trimişi se porniră în oraş în fuga cea mare, strigând, să alerge toţi cetăţenii în capul oraşului, la porta dinspre Ţebea; căci mare morte acolo dumnezeu ne-a tr imis.

Orăşenii, spăriaţi din somnul zorilor, sar cu repejune, şi năvălesc pe porta Ţebei afară, să vadă, ce morte s'a în­tâmplat.

Cei ântăi au sosit omenii bisericii, aducând giulgiurî pen­tru împodobirea repausatuluî.

— Staţi!—strigă Vasile Pop cătră mulţimea, ce se a-dună;—cu toţii departe să ve opriţi ; căci ştiţi voi, cine e acest adormit?.. .

— Ian uitaţi-ve, omeni buni ; — strigă unul din mulţi­me ;—cu bulgări în cap să-i dăm, care ne-a amăgit aşa pe toţi, să alergăm, ca nişte nebuni; iată, — ca să vedem — ce ? un biet cerşitor mort ca toţi cerşitorii.

Mulţimea începe a se apropia de mor t ; şi mai cu samă n ă ­văleşte spre Pop, cu pumnii ridicaţi; cu aprinsă ameninţare .

— Cerşitor?—strigă acesta?—dinsul? A! orbi, ce sun­teţi ! N'a fost el cerşitor nici-odată. Căci, ştiţi voi, a cui sfinte rămăşiţe ved aci nemernicii voştri ochi? Ştiţi voi, ce a perdut astă-zi ţara Ardeiului ?

Toţi se opriră pe loc, cu încordată aşteptare.

— 204 —

•— Carpatule !—strigă acuma Pop, cu graiu tremurător ; —Carpatule,—nu mai ai stăpân ! Sufletul cel mare al cra­iului teu zburat-a de pe pământ!...

— Avram Iancu !!!—striga în acesta clipă mulţimea;— îşi descoper capetele cu toţii, ca prin farmec ; şi cad în genunchi, cu pepturile cutremurate; cu sufletele zugru-ma te ; cu graiurile înnecate în amar suspin.

— Alergaţi!—îşî strigară acuma unii altora ; — spuneţi tuturor marea întâmplare. Adune-se tdtă suflarea româ-nescă, să-şî iee remas-bun de la recele locaş al sufletului lui Iancu ; deie-i acestui dumnezeesc lut sărutarea cea mai de pe urmă !

Ca duşi pe aripile durerii sfăşiitore, jalnicii vestitori din sat în sat alergară; din oraş în oraş t recură; peste t6tă ţara, pe unde este suflare de român; ducând negra veste, că ochii pământeşti ai căpitanului de la Vidra pentru veş­nicie s'au închis.

•

Valuri, valuri, alergară în acele zile cetele de români, cu sufletele cernite, din tote ţinuturile ; din cele apropiate, şi din cele depărtate : înnecaţi în lacremi, de durere fără nume, puneau pe închinatele lui remăşlţe de ternă săru­tarea cea maî de pe urmă. Zburând negra veste pe iutile ei aripi, în zece teri cu suflete de români, — în zece teri puternica aramă a clopotelor ridică spre ceriu tremură-tore plângere, ca o mânie adâncă pentru n emesurata per-dere. Chiar şi clopotele duşmanilor din tată ţara Zâran-duluî plâng pe sufletul cel drept; pe inima cea mare.

*

In palatul Borleştilor, şi în larga lui curte nu mai încap fruntaşii adunaţi. Plină de cernită mulţime este şi întinsa

— 205 - -

lui grădină, cu liveda, o adevărată pădure. Pline gem uli­ţele şi curţile în totă Baia-de-Criş.

O nemărginită mare de jelitori — valuri-valuri ridică suspinele cătră ceriu.

* In dimineţa zilei de îmmormântare un înalt podiş se ridică

la porta curţii cu marele adormit. Protopopul de la Brad, loan MihăUanu se urcă în vir-

vul acelui podiş, şi începe a vorbi cătră întristata a d u ­nare. El vesteşte, cu înaltă însufleţire, minunatele fapte ale strălucitului repausat.

O zi tăiată în patru luneca în câmpul trecutului, şi el cuvântarea nu o sfârşi ancă.

* De la palatul lui Borlea se porneşte un convoiu de jale ;

ducând scumpul coşciug, îmbrăcat în valuri de catifele ne­gre, şi plouat cu stele de argint.

Preoţii adunaţi din zece teri româneşti merg înnainte. In capul lor Vasile Gomboş de la Vidra. Fruntea jalnicei mulţimi soseşte în satul Ţebea, şi din

Baia-de-Cris ancă n'au ieşit toţi. Cu obrazele scăldate în lacremi păşaîi înainte, până şi

mândrii haiduci călări, gardiştii Comitatului, îmbrăcaţi în strălucitore haine româneşti de serbătore.

*

In ţintirimul Ţebei, sub larga cunună a goronului e săpată o gropă

Aici se aşază cenuşa marelui Iancu; şi se întâlneşte cu umbra lui Horea.

*

Aşază o poditură sub înaltele cununi ale goronului. Deregătorii unguri, înarmaţi până în dinţi, foesc prin

mulţ ime; viceşpani, haiduci şi pandurime ; aruncând din

— 206 —

ochi săgeţi ameninţătore asupra părinţilor nemului româ­nesc. Dar, cu tot locul lor, — în mijlocul unui zid făcut din i iepturile tinerilor—inimi de oţel, Orghidanu, Bortea, Nicoleşti, Crişeneşti, Cloşculeşti. şi alţii o miie, — ieşit la sorţi din numeral lor, Gheorghe Secuîa îndrăzneşte, — în aşteptarea temniţei ! — a se urca pe poditură, şi a vesti neamurilor din lumea largă, cu graiu de aprinsă mişcare, neasemănata bărbăţie şi faptele fără seamăn ale căpitanu­lui de la Vidra.

Nici lui, o zi tăiată în patru n u i ajunse. El împrumută dară şi din alt pătrar al zilei, până ce cuventarea-şî în­cheia.

După acesta apoi, se scoborî, şi porni, într'adever, che­mat la aspră judecată....

Pornind pe drumul spre închisose, Gheorghe Secula zim-beşte, însufleţit de o înaltă mândrie Par'că o tainică su­flare venită de la mândrul craiu al stejarilor — inima lui,

şi inimile celorlalţi, le oţelise. *

Cei adunaţi se împrăştie în tăcere în zece teri. Ei duc cu sine o simţire fără nume în limba omenescă.

*

Tu, craiule al munţilor Carpatului, zburând din jalnica ta închisore de lut, — în veşnică strălucire sufletul teu pe ceriul inimilor înnălţatu-s'a.

Mort de demult Iancu pe păment retăcise ; — prin mar­ţea lutului, înviiat-a sufletul Iui Iancu....