Document15

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2013

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2013

221

RECOMANDAREA 1201 – SCURTĂ

INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA

MINORITĂŢILOR NAŢIONALE

Andrei IJAC*

Abstract: Articolul analizează proiectul Protocolului adiţional al drepturilor minorităţilor la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, adoptat prin Recomandarea 1201 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 01.02.1993.

Cuvinte cheie: minoritate naţională, cetăţenie,

protecţia minorităţilor naţionale, limba maternă, drepturile omului, discriminări rasiale

În dreptul internaţional nu există o definiţie exactă şi general acceptată a minorităţii naţionale. Nici măcar în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite nu s-a ajuns la o definiţie de larg consens în pofida unor discuţii care au durat câteva decenii. În ceea ce priveşte Recomandarea nr. 1201 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 01.02.1993, aceasta reiterează în art. 1 câteva elemente pentru definirea minorităţilor naţionale: a. locuiesc pe teritoriul unui stat şi sunt cetăţenii lui; b. menţin legături de lungă durată, trainice şi permanente cu acel stat; c. manifestă caracteristici etnice, culturale, religioase sau lingvistice distincte; d. sunt suficient de reprezentative, chiar dacă sunt în număr mai mic decât restul populaţiei unui stat sau a unei regiuni a acelui stat; e. sunt motivate de preocuparea de a păstra împreună ceea ce constituie identitatea lor comună, inclusiv

THE 1201ST RECOMMENDATION –

SHORT INTRODUCTION TO THE

MINORITY ISSUES

Andrei IJAC **

Astract: The article analyses the Additional Protocol on the rights of minority to the European Convention on Human Rights, passed through the 1201st Recommendation of the Council of Europe Parliamentary Assembly since February, the 1st 1993. Key words: national minority, citizenship, national minority protection, mother tongue, human rights, racial discrimination.

The international law vocabulary

does not provide a clear definition of the national minority which is generally accepted. Not even the United Nations Organization has reached a broad consensus definition in spite of the controversial discussions that have lasted for decades. Regarding the 1201st Recommendation of the Parliamentary Assembly of the Council of Europe from the 1st of February, 1993, it reiterates in the Article 1 several elements that define the national minority term: a. they live on the territory of a state being its citizens; b. they preserve long-term, lasting and permanent relationships with the state; c. they present distinct ethnic, cultural, religious or linguistic features; d. the national minorities are representative enough even though they are in less numerous than the rest of the population living within a state or a region of that state; e. they are concerned with preserving their common identity, including

* Masterand anul II, Secţia Istoria şi Practica Relaţiilor Internaţionale, Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti. ** 2nd Year Master Student, History and International Relations Practice Section, Faculty of History, University of Bucharest.



222

cultura, tradiţiile, religia sau limba lor.1 Astfel, prin minoritate naţională se înţelege orice grup bine definit de persoane care îndeplineşte criteriile mai sus menţionate. Pentru că mai apoi în Comentariile la Recomandarea nr. 1201 a APCE este dată următoarea explicaţie cu privire la termenii folosiţi: „de ce am folosit termenul de minoritate naţională şi nu minoritate, minoritate etnică, popor sau comunitate minoritară? Termenii grupuri etnice, popoare, naţiuni şi comunităţi, ca şi adjectivele corespunzătoare, au conotaţii diferite în diferite limbi şi regiuni din Europa. Motivul final în luarea acestei decizii a fost faptul simplu, dar decisiv, că expresia minoritate naţională apărea deja în textul Convenţiei (Articolul 14)”2. Acest fapt se întâmplă în ideea de a folosi un termen unic pentru a evita confuziile în aplicarea reglementărilor internaţionale şi, în acelaşi timp, în ideea de a exclude posibilitatea unui tratament diferenţiat aplicat comunităţilor sau grupurilor de persoane. Vorbind despre termenul de „minoritate etnică”, putem spune că acesta nu este unanim recunoscut în filozofia şi legislaţia multor ţări, acestea folosind şi alte sintagme. Putem evidenţia câteva exemple: întâlnim o minoritate, combinată cu unele dintre calificativele lingvistică, religioasă, culturală şi, foarte rar, naţională şi etnică, în ţări ca Polonia, Albania sau Ungaria. În Croaţia, Slovenia sau Cipru întâlnim o comunitate sau minoritate etnică, apoi în Finlanda găsim o minoritate sau grup rasial, grup etnic. La noi în ţară avem ca exemple persoanele care aparţin minorităţilor naţionale sau în Rusia putem da ca exemplu popoarele nordice mici, acele comunităţi etnice puţin numeroase. Foarte bune observaţii la Recomandarea 1201 vin din textul Comentariilor la această recomandare şi spun că: „drepturile minorităţilor nu trebuie confundate cu drepturile străinilor, domeniu fundamental, dar diferit al drepturilor

their culture, tradition, religion or language.10 Thus, through national minority one understands any group that is well defined by the people who fulfill the above mentioned criteria. Because further on, in the Comments to the 1201st Recommendation of APCE the following explanation regarding those used terms is given: “Why did we use the term national minority instead of minority, ethnic minority, people or minor community? The terms ethnic groups, people, nations and communities, as well as the proper adjectives, have different connotations in several languages and regions from Europe. The final reason for taking this decision was the simple, but decisive, fact that the term national minority has already been mentioned in the Convention (Article 14)” 11. This happens in behalf of using a unique term in order to avoid confusions when applying the international regulations and, at the same time, to exclude the possibility of a differential treatment applied to communities or to certain groups of people. Referring to the term “ethnic minority”, one might say that it is not universally recognized in the philosophy and the legislation of many countries, these using other collocations too. Thus, several examples can be emphasized: we have a minority which is combined with some of the linguistic marks or religious, cultural and, extremely rare, national and ethnic marks, in countries like Poland, Albania or Hungary. In Croatia, Slovenia or Cyprus we have a community or ethnic minority, then in Finland we have a minority or a racial group, ethnic group. In our country we can exemplify through the people belonging to national minorities or in Russia the example could consist of the small northern peoples, those less numerous ethnic communities. Very good observations regarding the 1201st Recommendation are revealed through the Comments upon it which say that: “the rights of minorities must not be mistaken for the rights of foreigners, this being a



223

omului. De aici şi condiţiile referitoare la cetăţenie şi domiciliu definite în paragraful (a) al art. 1”. În continuare, „drepturile minorităţilor nu trebuie confundate cu drepturile migranţilor şi ale refugiaţilor, domeniu la fel de important şi de asemenea diferit al drepturilor omului. De aici şi paragraful (b) al art.1, ce subliniază natura de durată, soliditatea şi trăinicia legăturilor cu statul ai cărui cetăţeni sunt”.3 Chestiunea minorităţilor în Europa este una veche. Asigurarea stabilităţii, securităţii şi cooperării dintre statele naţionale înseamnă de fapt, protejarea de posibile conflicte din interior, pentru a putea face faţă în cazul unui conflict din exterior. Protecţia minorităţilor naţionale a fost întotdeauna o prioritate pentru Consiliul Europei încă de la înfiinţarea sa. Odată cu căderea regimurilor comuniste şi cu creşterea naţionalismului extremist în unele regiuni ale Europei, violenţa interetnică şi ostilităţile din fosta Iugoslavie şi din fosta Uniune Sovietică, au arătat că protecţia minorităţilor naţionale nu este doar un element prioritar al protecţiei drepturilor omului, ci este esenţial pentru stabilitate, siguranţă şi pace pe continent! În ceea ce priveşte protecţia identităţii, aceasta presupune în primul rând, dreptul ca această identitate să fie recunoscută ca atare. Aşa cum art. 3(1) din Recomandarea 1201 privind proiectul Protocolului adiţional prevede că orice persoană aparţinând unei minorităţi „are dreptul să se exprime, să păstreze şi să dezvolte în deplină libertate identitatea sa religioasă, etnică, lingvistică şi/sau culturală, fără a fi supusă vreunei încercări de asimilare împotriva voinţei sale”4, orice stat care respectă democraţia şi drepturile omului ar trebui să legifereze în legea sa internă. Articolul 7(1) din Recomandarea 1201 privind Protocolul adiţional consacră dreptul la folosirea limbii materne în viaţa privată şi în cea publică, oral şi scris. Prin termenul „public” trebuie înţeles un loc public, adică un loc accesibil mai multor

fundamental, but different, domain of the human rights. Hence, the conditions, related to the citizenship and residency, are defined in the paragraph (a) of Article 1”. Further on, “the rights of minorities must not be mistaken for the rights of immigrants and of refugees, this being, as well, a highly important, but different, field of the human rights. Hence, the Paragraph (b) of Article 1 emphasizes the enduring nature, strength and durability of ties with the state whose citizens they are”.12 The issue of minorities in Europe is an old one. Assuring the stability, security and cooperation between national states means, in fact, protecting from possible internal conflicts, for being able to deal with a possible external conflict. Protecting the national minorities has always been a priority for the Council of Europe since its establishment. Once with the fall of the communism and the rise of extreme nationalism in some regions of Europe, the ethnic violence and the hostilities from the former Yugoslavia and former Soviet Union, they showed that the protection of national minorities is not just prior element of the protection of human rights, but it is also vital for stability, safety and peace on the continent! As for the protection of the identity, it has to be recognized as such, in the first place. As the Article 3(1) of the 1201st Recommendation regarding the Additional Protocol provides that any person belonging to a minority “has the right to express, to preserve and to develop with entire freedom his/her religious, ethnic, linguistic and/or cultural identity, without being predisposed to any attempt of assimilation against his/her will”13, any state which respects the democracy and the human rights must legislate in its internal law. Article 7(1) from the 1201st Recommendation regarding the Additional Protocol establishes the right to the use of mother tongue both in private and public life, spoken and written. Through the term



224

persoane, sau locul în care sunt prezente mai multe persoane. El nu are în vedere şi relaţiile cu autorităţile publice, aceste relaţii fiind reglementate prin prevederile care se referă explicit la relaţiile dintre persoanele aparţinând minorităţilor naţionale şi administraţia publică. Cu toate acestea, dacă stăm să ne gândim bine unele minorităţi naţionale nu-l respectă, invocând că ele trebuie să comunice în limba maternă şi cu administraţia publică. Aici mă refer în special la comunitatea maghiară din România, în judeţele Harghita şi Covasna, unde lucrurile nu sunt deloc bine definite. Un alt factor important este criteriul lingvistic, însă aceasta nu este singurul care trebuie aplicat în cazul unei minorităţi naţionale. De exemplu, un vorbitor de limbă franceză este francofon, dar nu este neapărat francez. În ceea ce priveşte limba maternă, Comentariile la Recomandarea 1201 privind proiectul Protocolului adiţional arată că art. 8 al acestei Recomandări prevede „dreptul de a învăţa limba maternă în şcolile de stat, modalităţile prin care aceasta se realizează ţinând cont de criteriul cantitativ bazat pe localizarea geografică a minorităţilor şi pe dreptul minorităţilor de a-şi deschide propriile şcoli. Aceste drepturi nu îl includ şi pe acela de a primi educaţie exclusiv în limba maternă în şcoli de stat, dar nici nu îl exclud”5. Ca o paralelă la acest articol, putem vorbi despre ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 1-2 ani la Universitatea de Medicină din Târgu Mureş, când o parte din profesorii şi studenţii maghiari cereau să fie înfiinţată o secţie de medicină exclusiv în limba maghiară, iar pe de altă parte profesorii şi studenţii români se opuneau. Până la urmă totul a fost un joc politic, regizat în mare parte de unii politicieni din rândul unei minorităţi naţionale. O altă problemă pe care o aduce în discuţie Recomandarea 1201 este aceea legată de relaţiile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale cu persoane din alte state care au aceeaşi identitate. Astfel, art. 10

“public” a public space must be understood, which means a space accessible to many persons, or the space where many persons are present. It does not consider the relationships with public authorities, these being regulated through the provisions explicitly related to the relationships between people belonging to national minorities and public administration. Nevertheless, if we think better, some national minorities do not respect it, claiming that they have to communicate with the public administration within their mother tongue as well. I am referring especially to the Hungarian community living in Romania, in Harghita and Covasna counties, where those issues are not well defined at all. Another important factor is the linguistic criterion, but it is not the only one which must be applied in the case of a national minority. For example, if a person speaks French he/she is a Francophone, but he/she is not necessarily French. As for the mother tongue, the Comments on the 1201st Recommendation regarding the Additional Protocol show that Article 8 provides “the right to learn the native language in public schools, the means through which these are being possible taking into account the quantitative criterion based on the geographical location of the minorities and on the right of minorities of having their own schools. These rights do not include that of being taught in their native language within public schools, but they do not exclude it either”14. As a parallel to this article, we can analyze what took place at the Medical University of Târgu Mureş one or two years ago, when part of the professors and Hungarian students requested a section of medicine, where they could be taught exclusively in Hungarian, to be established. In the end, everything was just a political game, mainly directed by some politicians belonging to a national minority. Another issue brought into discussion in the 1201st Recommendation is related to



225

al Protocolului adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, adoptat prin Recomandarea 1201 a APCE, recunoaşte dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale „la contacte libere şi neîngrădite cu cetăţenii altei ţări cu care această minoritate are în comun trăsături etnice, religioase sau lingvistice, sau o identitate culturală” în condiţiile respectării „cum se cuvine” a integrităţii teritoriale a statului în care locuiesc.6 Problema este foarte delicată deoarece sunt reglementate relaţiile între persoane, nu şi relaţiile între persoanele aparţinând minorităţilor naţionale şi alte state, inclusiv statul de origine. Aceasta se întâmplă pentru că dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a menţine relaţii cu alte comunităţi este abordat cu deosebită precauţie din motivul că poate atrage consecinţe politice.

Ca o mică precizare putem vorbi despre discriminările rasile din Italia şi Franţa împotriva României. Tensiunile cauzate de xenofobie şi fenomenul anti - ţigani, au condus în 2007 la masă rotundă organizată de Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei (ECRI) cu tema: „rasismul şi xenofobia în discursul public şi în sfera publică, lupta pentru egalitate, implementarea de legi anti – discriminare, combaterea xenofobiei şi discriminării rasiale împotriva Romei.”7 Italia nu a fost un caz singular, astfel de mese rotunde au mai fost organizate şi în Marea Britanie, Irlanda, Georgia, Turcia, Ungaria, România, Spania, Portugalia etc. Prevederile tratatelor internaţionale, regionale şi normele naţionale apără cu fermitate principiile nedescriminării şi egalităţii în faţa legii. Ele prevăd că discriminarea pe motive rasiale sau etnice violează drepturile omului, încalcă principiile morale fundamentale şi împiedică interacţiunea socială pozitivă, precum şi buna funcţionare a instituţiilor publice. Dacă am trece şi am discuta despre o discriminare politică atunci am putea spune

the relationships of the people belonging to national minorities with persons from other states having the same identity. Thus, Article 10 of the Additional Protocol to the European Convention on Human Rights, adopted through the 1201st Recommendation of APCE recognizes the right of the people belonging to national minorities “to free and unlimited contacts with citizens of different countries with whom this minority has in common ethnic, religious or linguistic features, or a cultural identity” in terms of respecting properly the territorial integrity of the state within which they live.15 The issue is very difficult because relationships between people are regulated, but relationships between people belonging to national minorities and other states, including the state of origin, are not. This happens because the right of the minorities to maintain relationships with other communities is being addressed with great caution due to the fact that it might result in political consequences. In order to make things clear, we can talk about the racial discriminations from Italy and France against Romania. The tensions caused by the xenophobia and the anti-Gipsy phenomenon have led in 2007 to the roundtable organized by the European Commission against Racism and Intolerance (ECRI) upon the following problem: “the racism and xenophobia in public discourse and in public sphere, the fight for equality, the implementation of anti-discrimination laws, fighting against xenophobia and racial discrimination against Rome.”16 Italy was not a unique case; this kind of roundtables has been organized before in Great Britain, Ireland, Georgia, Turkey, Hungary, Romania, Spain, Portugal and so on and so forth. International treaties, regional and national rules strongly defend the principles of equality and anti-discrimination under the law. These provide that discrimination, either racial or ethnic, violates the human rights, violates fundamental moral principles and



226

că aceasta „poate consta în afectarea dreptului la vot şi a participării la alegeri; a accesului cu şanse egale în serviciile publice; a utilizării dreptului la liberă asociere ori la petiţie. Chiar aceste exemple arată că, de cele mai multe ori, discriminarea politică se amestecă cu discriminarea de natură economică şi socială.”8 Revenind la Recomandarea 1201, ca document al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Convenţia Cadru face referire la faptul că: „Nimic din acest protocol nu poate fi înţeles ca limitând sau restrângând un drept individual al persoanelor aparţinând unei minorităţi naţionale sau un drept colectiv al unei minorităţi naţionale.” Dacă s-ar fi adoptat Recomandarea 1201 şi ar fi fost transformată pur şi simplu într-un Protocol Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ţările membre ale Consiliului Europei ar fi fost puse într-o poziţie foarte delicată dacă ar fi refuzat să semneze şi să ratifice acest protocol, care ar fi instituit protecţia drepturilor colective în domeniul protecţiei drepturilor minorităţilor naţionale.9 S-a preferat o Convenţie Cadru, care face referire la Recomandarea 1201, dar care să stipuleze că nu face niciun fel de referire la drepturile colective. Cu toate acestea, definirea minorităţilor naţionale constituie o temă în sine. Nici până în ziua de azi nu există o definiţie clară a minorităţilor naţionale care să fi fost adoptată printr-un tratat internaţional. O încercare de a defini acest concept a apărut în Recomandarea 1201 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 1993, menită să devină protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dar la care s-a renunţat! Bibliografie

• Andreescu, Gabriel, Naţiuni şi minorităţi, Editura Polirom, Iaşi, 2004;

prevent positive social interaction, as well as, a good functioning of public institutions. Going deeper and moving the discussion to a political discrimination, we could say that it “might consist of impairment of the right to vote and to participate in elections; of the access with equal possibilities to public services; of the use of free association or of petition. These examples in particular show that, many times, political discrimination mingles with economical and social discrimination.”17 Going back to the 1201st Recommendation, as a document of the Parliament Assembly of the Council of Europe, the Framework Convention refers to the fact that: “Nothing of this protocol can be understood as limiting or restraining an individual right of people belonging to a national minority or a collective right of a national minority.” If the 1201st Recommendation had been adopted and had simply been turned into an Additional Protocol to the European Convention on Human Rights, the countries of the Council of Europe would have been put in a very delicate position if they had refused to sign and ratify this protocol, which would have established the protection of collective rights within the national minorities rights’ protection area. 18 Instead, a Framework Convention was preferred, one which refers to the 1201st Recommendation, but which states that there is no reference to collective rights. However, defining national minorities represents a wide topic. Not until today a clear definition of national minorities adopted in an international treaty has been given. An attempt of defining this concept emerged in the 1201st Recommendation of the Parliament Assembly of the Council of Europe in 1993, meant to become a protocol to the European Convention on Human Rights, still it was given up!

Works Cited • Andreescu, Gabriel. Naţiuni şi



227

• Sandu, Antonio, Orientări metodologice privind dezvoltarea comunităţilor etnice, Editura Lumen, Iaşi, 2009;

• Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Proctocolul adiţional al drepturilor minorităţilor la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Recomandarea1201),apudhttp://www.assembly.coe.int/ASP/Doc/XrefViewPDF.asp?FileID=15235&Language=EN

• Institutul de politici publice, Drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Standarde internaţionale. Aspecte privind reglementările interne ale R. Moldova., pp.7-8, apud http://www.ipp.md/doc.php?l=ro&idc=162&id=48

• Raportul anual al activităţilor ECRI, 1 ianuarie – 31 decembrie 2007, apud http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/ecri/activities/24Round_Table_Italy_2007/RT_Italy_briefing_en.asp#TopOfPage

minorităţi, Polirom, Iasi, 2004. • Sandu, Antonio. Orientări

metodologice privind dezvoltarea comunităţilor etnice, Lumen, Iaşi, 2009.

• Parliament Assembly of the Council of Europe, Additional Protocol on the Rights of Minorities to the European Convention on Human Rights (The 1201st Recommendation), cited http://www.assembly.coe.int/ASP/Doc/XrefViewPDF.asp?FileID=15235&Language=EN

• Institute for Public Policy, The rights of people belonging to national minorities. International Standards. Aspects regarding the internal regulations of Moldavia, pp.7-8, cited http://www.ipp.md/doc.php?l=ro&idc=162&id=48

• Annual Report of ECRI activities, Janury 1st – December 31st 2007, cited http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/ecri/activities/24Round_Table_Italy_2007/RT_Italy_briefing_en.asp#TopOfPage

1 Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Proctocolul adiţional al drepturilor minorităţilor la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ( Recomandarea 1201 ), apud http://www.assembly.coe.int/ASP/Doc/XrefViewPDF.asp?FileID=15235&Language=EN, consultat pe 17.09.2013, orele 20:00. 2 Institutul de politici publice, Drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Standarde internaţionale. Aspecte privind reglementările interne ale R. Moldova., pp.7-8, apud http://www.ipp.md/doc.php?l=ro&idc=162&id=48, consultat pe 18.09.2013, orele 21.05. 3 Ibidem. 4 Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, op. cit., p. 2. 5 Ibidem, p. 3. 6 Ibidem. 7Raportul anual al activităţilor ECRI, 1 ianuarie – 31 decembrie 2007, apud http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/ecri/activities/24Round_Table_Italy_2007/RT_Italy_briefing_en.asp#TopOfPage, consultat pe 19.09.2013, orele 17:38. 8 Gabriel Andreescu, Naţiuni şi minorităţi, Editura Polirom, Iaşi, 2004, p. 97. 9 Antonio Sandu, Orientări metodologice privind dezvoltarea comunităţilor etnice, Editura Lumen, Iaşi, 2009, p. 29.



228

10 The Parliamentary Assembly of the Council of Europe, The Additional Protocol on the Rights of Minorities to the European Convention on Human Rights ( The 1201st Recommendation ), cited http://www.assembly.coe.int/ASP/Doc/XrefViewPDF.asp?FileID=15235&Language=EN, last check on September 17, 2013 at 20:00. 11 Institute for Public Policy, The rights of people belonging to national minorities. International Standards. Aspects regarding the internal regulations of Moldavia, pp.7-8, cited http://www.ipp.md/doc.php?l=ro&idc=162&id=48, last check on September 18, 2013 at 21:05. 12 Ibid. 13 Parliament Assembly of the Council of Europe, op. cit., p. 2. 14 Ibid 15 Ibid. 16 The annual Report of ECRI activities, January 1st – December 31st 2007, cited http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/ecri/activities/24Round_Table_Italy_2007/RT_Italy_briefing_en.asp#TopOfPage, last check on September 19, 2013, at 17:38. 17 Gabriel Andreescu “Naţiuni şi minorităţi”, Polirom, Iasi, 2004, p. 97. 18 Antonio Sandu, Orientări metodologice privind dezvoltarea comunităţilor etnice, Lumen, Iasi, 2009, p.29.

Documents

Document15