154041358 Janet Dailey Nedoritul

8/13/2019 154041358 Janet Dailey Nedoritul

http://slidepdf.com/reader/full/154041358-janet-dailey-nedoritul 1/265



*

Bucure^ti 1995



Janet Dai ley

NEDORITUL

Traducere de Cristina Brezoescu

Bucure?ti - 1995



Editor:

Consiiier editorial:

Redactor:

Tehnoredactor:

Aurel Liviu Nefoiu

Doina Dumitrescu

Mihaela §tefan

Anca Pisica

Vasile Jivin

Culegere ?i tehnoredactare computerizata

Editura COLOSSEUM Bucure?ti.

I.S.B.N. 973-97CX36-9-1Janet Dailey

NIGHT WAY



1

Tinutul se Tntindea ca t vedeai cu ochii, Tntretaiat de rauri

§iTncununat cu coline §1povarni$uri. Paduri de cedri §i de pini

umbreau povarni§urile, iarba §1 salvia acopereau platoul

sterp.

Un avion cu reactie lasa o dara alba pe cerul luminos,

de deasupra rezervatiei indienilor NAVAJO. Granijele terito-

riuiui atingeau patru state: Arizona, New-Mexico. Utah §i

Colorado.

La sud, la hotarul cu Arizona,Tn stancile de un ro§u carmin,

timpul sapase un canion. Un plop uria§ T?l apleca crengile

pana pe marginea canionului, iar frunzele lui dese ascun-deau intrarea unel grote sapate Tn piatra. Acum, grota era

goaia, abandonata de stramo?ii care T§i facusera aici un

ascunzl?. Deasupra canionului era o mica locuinfa: o con-

structie din lemn, cu o singura camera, a carei u§a se

deschidea spre est.orlentare sacra. Foarte aproape o „rama-

da" rustica forma un adapost contra soareiui arzator.

Un cdine raios §i scheletic dormea Tntr-o scobitura a

pamantului racoros, la adapostul unui wigwam.1

Un baiat, cam de noua ani, aparuTn graba. EraTmbracat

cu jeans §i o cdma?d ro?u caramiziu, care 11flutura Tn jurul

taliei. Tn plcioare avea mocasini din piele subjire. Parul negru§i lucios ca pana corbului era legat cu o panglica galbena.

/ wigwam - loculnja Indiana



6 Janet Dailey

Pu§tiul avea pielea aramie §i ochli alba§tri ca cerul dupa o

furtuna de primavara.Silueta aplecata a unei femei tinere se Tndreptfii la zgo-

motul pa§ilor. Privi la baiatul care se apropia §i zGmbi duios

§i plin de mflndrie. Ochii ei Tntunecati straluceau ca taciune-

le, raspandind caldura §i dragoste. Parul ei lung ?i drept era

prins la ceafa cu o legatura alba. Un cordon de argint

Tncrustat cu scoici, strangea o bluza de catifea verde, peste

o fusta de in, care unduia peste jupoanele puse unul peste

altul.

— Chizh kin gone yah'tenil.

Copilul se opri ISnga mama sa, de-abia mai rasuflflnd

dupa cursa Tntre wigwam $i campul de grau. — Nu. Merge-pe-doua-drumuri", tu trebuie sa vorbe§ti

engleza, altfel el va crede ca nu o §tii! Trebuie s-oTnvefl, este

limba lui.

Fafa copilului exprima supunere. El repeta fraza rostita

mai Tnainte Tn indiana, facand eforturi la flecare cuvant: — Am dus lemne. Va veni astazi?

Mama se Tntoarse ?i scruta tinutul, spre sud.

Nu existau §osele ?i numai urmele vreunui vehicul marcau

drumul. lar vanturile puternice din Arizona le astupau ime-

diat.

La est, cam la o suta de kilometri, se afla ora§ul Flagstaff;

la nord, pamantul neamului Navajo, brazdat de poteci glo-

duroase §i cateva drumuri. Ferma sotului sau era la sud.

— Poate, raspunse mama, care, ca $i fiul sau, spera ca

acesta sa vina.

Tn mana tinea o sapaliga, semn ca nu-?i terminase Thcatreaba.

— Daca ai dus deja lemnele pentru foe, ajuta-ma sa

seman porumbuL



NEDORITUL 7

Ti intinse un sac cu seminfe. Porumbul nu era semanat Tn

brazde, a?a cum faceau albii.Faceau cocoloa§e mici de boabe, pe care le bagau Tn

pamant cu un bat. la o adancim e de treizeci de centimetri.

Porumbul Tncoltea Tn umezeala solulul. Patru boabe pentru

vierml, patru pentru corbi, patru pentru scarabei §i patru care

sa Tncolteasca, spunea un vechi proverb. Porumbui era o

planta sacra, nu numai pentru valoarea sa nutritiva ci §1

pentru ca primii oameni au fost creati din doua spice dupa

care s-au plantat patru boabe albe, albastre §i ga lbene, a§a

spunea o iegenda navajo.

Salvie-Alba §tia ca omul alb nu avea aceea§i conceptie

despre crea te. Tn rezervatie erau numeroase misiuni condu-se de diferite ordine religioase - frati franciscani, metodi$ti,

bapti§ti, mormoni. Toti acejti credincio§i vorbeau despre un

tinut Tndepartat, numit Palestina §i despre un sat numit Be-

thieem, pe care Salvie-Alba nu §i le putea imagina. Pieile

ro§ii, din contra, venerau cei patru munti sacri, §i Salvie-Alba

vazuse, ea Tnsa?i, piscurile din San Francisco, la orizont de

Flagstaff, care faceau parte din Muntele de Vest.

Cartea sfanta a albilor vorbea despre un Dumnezeu §i

despre discipolii sai. Salvie-Alba credeaTn principiul ..Feminin

Schimbator", personaj principal al basmelor, §i Tn alte divi-

nitati ca ..Animalul cu multe picioare din apa sarata".Oamenii albi erau convin§i ca Dumnezeul lor este bun.

Dar indianca ?tia ca Tn orice lucru coexistau binele §i raul.

Credinta omuiui alb nu avea nici un sens.

Baiatul se ap leca sa arunce semintele. Tn timp ce mama

sa le Tndesa cu sapaliga, el se ridica §i privi Tn departate. Ocuta subtire Ti aparu pe frunte.

— Noi suntem saraci? Tntreba el.



8 Janet Dailey

— Nu. nu suntem saraci, II raspunse mama. Avem hrana

§i haine calduroase, cu care ne Tmbracam. Tatal tau s-aTngrijit de toate. El este bogat.

Salvie-Alba, botezata Mary de catre misionari, §tia ca un

om bogat putea tine doua case §i doua familii. Misionarii din

rezervatie Ti explicasera ca a avea doua neveste, este un

pacat, dar Ochi-care-rad spunea ca oricum el este un

pacatos. Adesea radeauTmpreuna de de§ertaciunile legiior

occidentale, care porunceau ceva. iar oamenii faceau

altceva.

MaryTntelesese cand Ochi-care-rad Ti expiicase ca prima

iui sofie nu ar accepta ca ei sa traiasca la un loc. Ea era

altfel decat Salvie-Alba. —Tata are oi multe? insista copilul.

Bogatia, la neamui Navajo, era da ta de marimea turmei

de oi ?i nu de pamantul pe care II avea fiecare membru. Tn

rezervatie, pamantul apartinea Tntregului grup care ii folo-

sea. Capul familiei detinea controlul, dar toti membrii H

puteau foiosi. Fiecare avea dreptul sa-si pasca turmele pe

aceste pamanturi.

Wigwam-ul Tn care locuia Salvie-Alba era construit pe

pamantul unchiuluisau dinspre mama, „Picioare-Arcuite".

— Tatal tau are multe animate, raspunse indianca, impre-

sionata de faptul ca turmele uria§e ale acestuia aveaunevoie de suprafete mari de pamdnt pentru hrana. §i mai

avea §i multi oameni care Ti ajutau. Ei munceau pentru el,

ca de exemplu acest Rawlins.

—Trebuie sa avem oi multe, spuse pu§tiul cu Tncredere.

Sunt destul de mare ca sa le pazesc. Picioare-Arcuite malasa sa am grija de ale sale, cdnd ma due cu el.

Mama sa Ti atrase atenfia.

— Nu poti pazi oiie, atata timp ca t e§ti la §coaia.



NEDORITUL 9

Ochii albaftri ai micutului, sclipitori ;i lumino§i pana mai

adineauri, se umbrira ;i el se revolta.

— Tu §i tata puteti sa ma Tnvatafi ceea ce am nevoie sa

§tiu.

Aceste cuvinte sunara ciudatTn gura unui copii, care se

aratase avid sa Tnvete, curios la toate, mai zelos decat un

coiot. Mama se opri §i-?i privi copiiui.

— De ce nu mai vrei sa te duci la fcoala?

El a ftepta pujin, pana sa raspunda,

— Pentru ca mi se spune ca nu fac parte din .Meam"!

Tribui Navajo T§i spunea „N eam “ pentru ca termenui

navajo. provenit din „Apache de Navajo” Tnsemna

„du§manii campuriior cultivate". — Cine spune asta?

—Toata lumea. Parul meu nu este drept, ca ai indienilor

§i am ochii albaftri.

Mary ezita sa-i raspunda, cand un zomot neobi§nuit Ti

atrase atentia. Se uita la norui de praf care se apropia de

locuinta sa. Ochii enormi i se umplura de o lumina calda,

cand recunoscu camionul sofului sau.

— lata-l, spuse ea fiului sau.

El Ti arunca sacul cu seminfe. Tristetea copilului disparu

brusc, facand loc unei bucurii nemarginite. Cu rapiditatea

unei antilope, alerga spre wigwam, Tnainte ca mafina sa sefi oprit, Tanara femeie nu fugi, pa§ii sai erau mai pufin agili

deca t ai copilului, din cauza fustelor care Ti Tmpiedicau

mersul.

Cand camionul se opri, copilul era deja Tn fata cabinei,

gata sd se arunceTn bratele barbatului care tocmai cobora.

Revederea tatalui cu fiul urma mereu acela?i ritual. Pu§tiul

izbucnea Tn ras, Tn timp ce tatal TI arunca Tn sus §i TI prindea

Tn braje.



10 Janet Dailey

— Cat poate sa creasca un copii Tn doua zile I

Barbatul ciufuli parul lui . Merge-pe-doua-drumuri". Nu era

facut sa stea prlns cu o pangllca.

—Sunt ca porumbelul, mereu Tn crejtere; $tiam ca o sa

vii astazi!

Mlcutul se gasea Tn dreptul ochilor tatalui sau, ?i intelese

de ce mama sail numise .Ochi-care-rad".

Zeci de riduri fine 11Tncreteau pielea la coltul p leoapelordand impresia cd ochii sai rad - irisul, de un albastru luminos,

contrasta cu pielea bronzata, putin mai deschisa la culoare

decat cea aramie a unui indian.

— Ti-am adus ceva.

Barbatul baga manaTn buzunarul de la cama§a ?i scoaseun pachet de chewing-gum, dulciurile preferate ale pujtiu-

lui.

John Buchanan Faulkner Tntinsese pachetul, care fu luat

Tn stapanire de degetele mici ?i nerabddtoare, fi Tl puse pe

fiul sau jos. .Merge -pe-doua-drumuri" rupse hartia ?i baga Tn

gura prima lameia. Chiar Tnainte de a o mesteca, el o

deschise ?i pe a doua. Tn curand, Tntreg pachetul de

chewing-gum se afla Tn gura micului indian.

— N-o sa tina mult, daca mesteci o bucata dupa alta,

spuse tatal cu indulgenta, dar „ Merge-pe-doua-drumuri" nu

era Tn stare sa raspunda cu gura plina de guma.Salvie-Alba Tncetini pasul pentru a-i lasa pe tata ?i fiu sa

guste unul din rarele lor clipe de intimltate.

Tanara femeie se uita cu mandrie la acest barbat, care

era sotul sau, Tnalt cu umerii largi, imbracat cu o cama§a

alba $i cu pantaloni de catifea Tn dungi. Un Stetson 1bej H

acoperea parul castaniu. Nu se schimbase de la prima lor

Tntainire.

1 Stetson - pdldrle texand



NEDORITUL 11

Era Tn timpul sarbatorll . Poteca du$manilor\ la dansul

tinerelor fete, singurul moment al ceremoniei, cand erau

admi§i ?i straini.

Albii li spuneau .Dansul Squaws" ?i putini dintre ei $tiau ca

era vorba de un dans razboinic. Tinerele indiene de varsta

marlti§ului T§i alegeau un partener din asistenta. Salvie-Alba

participa pentru prima oara la sarbatoare.

Pentru aceasta ocazie, ea Tmbracase cea mai frumoasa

toaleta ?i T§i pusese colierul de argint cu peruzele al mamei

sale. Tl observase pe John Buchanan Faulkner stand jos, cu

picioarele Tncrucijate ?i T§i dadu seama ca §i el o remarcase

printre celelalte dansatoare.

Ascuitand de un impuis neiamurit, Tl invitase la dans. Numai tinea minte de cate oriTnconjurasera .stalpul scalpului".

Apoi privind Tn ochii lui, Mary Tnfelesese ca aibul o dorea. §i

ea avea aceea§i dorinja, cu toa te ca era fecioara. Tnsfar§it,

el reveni Tn cercul barbatilor, iar ea T§i alesese alt cavaler.

Cateva zile mai tarziu, el aflase numele tribului ei §i al

locului unde traiau rudele ei. O vizitase de mai multe ori,

aducand de fiecare data cadouri. John Buchanan facea

parte dintre putinii albi respectati de indieni. Salvie-Alba

aflase ca el avea o ferma mare, la sud de rezervatie, §i ca

adesea folosea oameni ai .Neamuiui” . la munca.

La o luna de la Tntalnirea lor, Faulkner o ceruse pe Salvie-Alba de nevasta de la unchiul sau dinspre mama. Tn

noaptea nunfii, tanara mireasa descoperise obiceiul c iudat

al sofului sau de a dormi dezbracat, spre deosebire de

indieni, care T$i pastrau pe ei hainele de peste zi, cand se

culcau. Salvie-Alba T§i amintea caTnvafatorul lor le explicase

ca albii purtau o Tmbracaminte speciala, cand se culcau.

„Ochi-care-rad” nu purta nimic, §i el insistase ca $i ea sd faca

la fel. §i ea o facu, Tncetul cu Tncetul.



12 Janet Dailey

Dar toate acestea aparfineau trecutului. Acum, el era

aici, §i II zambea. Ea se grabi sa-l tntampine §i se ghemui Tn

brateie sale puternice. El apleca capul §i-?i freed obrazul

fepos de al ei.

— Mi-a fost dor de tine!

Vocea lui monotona, susuraTn urechile ei ca vantul printre

crengile cedrilor.

— Nu traiesc decat pentru momentele petrecute cu tine.

Simtindu-i mainile lacome pe trup, ea T§i dori ca noaptea

sa vina mai repede, pentru a fi a lui. El ridica capul, cu regret,

?i mangaie obrazul sojiei sale.

— Sunt mereu Tngrijorat. cand sunt departe de tine. Cum

merge?Ea Tl lini§ti din priviri aratand spre baiatul care-§i mesteca

guma. Obrazul Ti era umflat, ca $i cdnd ar fi finut Tn gura un

ou.

— Baiatul Tmi este de ajutor.

— Ma bucur sd aud asta.

Faulkner slabi Tmbrati§area, pentru a-§i privi fiul.

— l-am mai adus un cadou.Tn afara de chewing-gum. Ai

face bine sd te uiti Tn camion, micutule. Mestecandu-§i me

reu guma ,Merge-pe-doua-drumuri" se duse spre camion.

Ochii sai aiba§tri se marira din cauza surprizei.

— O falSe catard Tn spatele vehicuiului §i trase o mandrete de ?a

din piele prelucrata artistic, ca sd fie admirata §i de mama

sa. Era a§a de grea, cd de-abia putu s-o mi?te, dar nici nu

ceru ajutor. Vroia sd o Tncerce imediat. Dupa ce o aduse Tn

§opron, o puse pe spatele unui cal, regia scarile la lungimea

potrivita, ;i facu o mica plimbare Tn jurul wigwam-ului,Tn a?a

fel, Tncat Salvie-Alba $i John Buchanan Faulkner sa-l poata

admira.



NEDORITUL 13

-M i-a ? dori ca ?i Chad sa calareasca la fel de bine,

suspina John Buchanan, regretand imediat aiuzia la cealalta

familie.

— Calare§te de cand era ca t o middita de yucca 1, spuse

Salvie-Alba, fara a pronunja numele fiului sau. Nu-i spunea

prea des pe nume, pentru a nu-i face rau. Traditia spunea

cd oamenii .Neamuiui" trebuie sd aiba mai multe nume.

Astfel, tn afara numelui sau mic, baiatul se mai numea §i

„Cel-care- are-ochii-alba§tri" iar la jcoa la li spuneau Jimmy

Blue.

—Astazi, copilul nostru a spus cd ar vrea sd pazeasca oile,

§i cd nu mai vrea sd mearga la §coala. I se spune cd nu face

parte din .Neam", se planse Mary. — Nici nu este indian, spuse John Buchanan, pe un ton

care nu admitea replica. §tiu cd adesea copiii ie?ifi din

casatorii mixte sunt considerati ca membri a i»Neamului", dar

nu pot sd neg cd fiul meu este pe jum atate alb. Trebuie sa-$i

termine ?coala ;i sd mearga la universitate. Acolo va primi

ce a mai bund educate care i se poate da.

Indianca nu putu d ecat sd fie de acord, dar, adeseori T§i

aducea aminte cdt suferise ea la §coala, vazand cum era

ridiculizat modul sau de via fa, iar credinfa .Neamului” batjo-

corita. La fel fusese ?i Tn timpul §ederii sale la Flagstaff, unde

fusesera tratati cu dispret-Salvie-Alba era Tngrozita de cuvintele pe care barbatii

albi i le aruncau pe strada. Fusese fericita sd se Tntoarca

acasa. De atunci nu se mai aventurase Tn afara rezervaflei.

Acum, era nelini§ti+d la gandul cd fiul sau o va pdrasi Tntr-o

zi, dar poate cd Ochi-care-rad avea dreptate, dorind pentru

baia t o educatie aleasa.

i - yucca - planta arborescenta din familia iillaceelor. (n.tr.)



14 Janet Dailey

— Trebuie sa vorbejti cu el, nu-i place sd se simta altfel

decat ceilalti.

— Este altfel, iar acesta nu este decdt Tnceputul, spuse

Faulkner. El zambi privind spre sofia sa, dar zambetul Tl era

stingher.

John Buchanan Ti fa ce semn copilului sd vina. Acesta se

supuse, Tn ciuda dorinfei sale, §i aduse calul aproape de

§opron, unde Tl a§tepta tata l sau. Salvie-Alba se uita laOchi-care-rad, care prinse calul de zabala ajutandu-§i copi-

lul sd descalece. Ea intra Tn wigwam sd pregateasca

mdncare.

Dusera animalui Tn grajd §i legara fraul de un stalp.

— Am auzit cd nu mai vrei sd mergi la §coala, spuse JohnBuchanan cu o aparenta nepasare.

Pu§tiul se ridica Tn varful picioarelor pentru a slabi chinga.

— Se spune cd suntem saraci, pentru cd nu avem oi. Dar

noi nu suntem saraci ?i vreau sd le-o dovedesc. Cdnd Tmi vei

aduce oile, o sd raman acasa sd le Tngrijesc. Sunt destul de

mare.

Copilul ocoli privirea tatalui sau.

— Numai acesta este motivul pentru care nu mai vrei sd

mergi la §coala?

Copilul nu raspunse, §i tatal insista:

—T§i bat jo c de tine, cd nu efti la fel ca ceilalti? —Sunt la fel ca ceilalti.

Copilul trase de ?a. ca s-o dea jos de pe cal. Tatal sau

veni ;i o puse jos.

— Nu este adevarat; tu e§ti altfel: nici indian, nici alb. Tu

e§ti ?i una ;i alta Tn acela§i timp.

John Buchanan Tl ridica pe baiat ?i-l puse pe o barna, Tn

dreptul sau.



NEDORITUL 15

— Trebuie sa fii mandru de asta! Dar nu vei fi niciodata

nici una, nici alta! Tnvia ta ta, indienii vor dori ca tu sd fii mai

indian decat ei, iar albii, mai alb d ecat ei.

Copilul T§i Tncrefi sprancenele, neTncrezator.

— Cum adica, o sd flu §i una §i alta.Tn acela§i timp?

— TnvatandTn acela$l timp $i obiceiurile .Neamului” ?i feiul

de viafa al albilor. la ce este mai bun de la fiecare, ca sd

devil tu Tnsuti. Tntelegi?

Micuful dadu din cap, fara convingere.

— Va trebui sd a leg?

— Asta vei hotarT tu, raspunse John Buchanan cu un

zambet trist, eu nu te pot ajuta, iar mama ta nici atat. E?ti

singur, iar cdnd vei create, va fi §i mai greu.Tatal ?tia cdt este de greu pentru un copii sd devina

barbat. Ridica ochii la un ?oim care plana Tn aer folosindu-se

de curenfii de aer.

— Va trebui sd faci ca §oimul asta singuratic, sd nu depinzi

decat de tine Tnsuti ?i sa zbori deasupra tuturor.

Merge-pe-doua-drumuri Tntoarse capul §i se uita la

pasarea dusa fara nici un efort de aripile sale Tntinse. Cerul

era senin, fara nori §i silueta lui se profila pe albastrul nesfar§it.

— Astazi este o zi noua, spuse baietelul cu o voce grava.

De acum Tncolo md voi numi Hawk 1. Se Tntoarse spre tatal

sau. Tfi place? —Tmi place, spuse John Buchanan Faulkner.

/ - hawk - f oim



2

Tn vara, pantecul mamei Tncepu sa se Tngroa§e. Hawk

chibzuia Tndelung §i descoperea lumea cu alfi ochi,

strapungatori, ca ai unui §oim. Veni toamna §i o data cu ea,

Tncepu §coala, Tn rezervatie. Baiatul Tl asculta pe Tnvatatorul

alb, fara sd se revolte cand acesta vorbea despre credinja„Neamului". Se mai legauTnca de ochii lui albajtri §i de parul

sau ondulat, care i se a§eza mai bine de cand Hawk re-

nuntase la panglica cu care Tl lega. Se simtea deosebit fa ta

de ceilalti, §i pentru cd era deosebit, trebuia sd fie cel mai

bun.

La Tnceputul primaverii se nascu surioara sa. Hawk ob-

serva cd aceasta nu era ca el. Ochii ei erau Tnchi§i la

culoare, ca $i ai mamei sale, iar parul Ti era deschis ca

trunchiul cedrilor §i nu stralucea ca pana corbului. Nou-

nascuta fu numita Cedre. Hawk o numi pe sora sa

.Cea-care-pldnge-tot-timpur. De fapt, ea tipa §i cand Ti erafoame $i cdnd auzea vreun zgomot, pana cand mama o

trezea sau o culca. Fetita nu-l accepta decat pe tata l sau,

Ochi-care-rad.

La Tnceput baiatul suferise, simtindu-se dat la o parte,

parintii sdi ocupandu-se numai de surioara sa. Deveni singu-

ratic ca §oimul aruncat din cuib ca sa-§i faca singur rost de

hrana. §i el putea s-o faca! Nu purta el pantaloni? Nu era el

pe cale sa cunoasca probele de inifiere ale tribului?



NEDORITUL 17

Hawk 11deplangea pe bebelu? din toata inima, pentru ca

acesta depindea de alfii.

Deoarece fetifa avea nevoie permanenta de mama sa,

Hawk trebui sa-§i asume responsabiiitati enorme. Tatal sau

venea sa-i vada de doua, sau de trei ori pe sdptdmdna,

aducandu-le cadouri, mancare sau haine. Ramanea ca te

va ore, sau prima jum atate a noptii, dar p leca Tntotdeauna

Tnaintea zoriior. §1 astfel. Hawk ducea pe umerii sai povara

care ar fi revenit tatalui, daca acesta ar fi locuit cu familia

sa. Daca orele de jcoa la se terminau devreme, primul gand

al lui Hawk era sa se duca sa adune lemne, pe care sa le

taie pana la caderea nopjli. Nici zapada nu-l oprea. Tn ziua

aceea, zapada cadea, deasa. din norii grei $i cenu§il.Pamantul se acoperise deja cu un strat gros de cativa

centimetri, cand autobuzul ?colii Tl lasase pe baiat Tn fa{a

casei. Hawk nu daduse atenjie spuselor Tnvatatorulul, care

anunfase cd va fi viscol. Tnainte de a ajunge la wigwam,

Tncepu vantul, spulberand zapada. Cu toate ca vizibilltatea

era redusa, chiar Tnainte de a intra Tn coliba. Hawk T?i dadu

seama cd focul nu era aprlns Tn soba. Din co? nu se ridica

nici o urma de fum. Hawk se gandi cd mama §i surioara sa

se adapostisera la unchiul lor din cauza crivatului. Trecand

prin fa ja §opronului, auzi nechezatul calulul. Nu vedea nimic

?i Hawk se grabl spre animal. Tl Tncaleca, fara a-i mai pune?aua.

Vantul urla, calul Tnainta greu din cauza zapezii. Salvie-

Alba §i Cedre nu erau la unchiul lor ?i Hawk ramase cateva

clipe Tn faja sobei pentru a-§i Tncalzi mainile §i picioarele

Tntepenite. Familia Tncerca sa-l convlnga cd nu era nici o

speranta sd le gaseasca pe mama §1 pe sora sa pe un

asemenea viscol, dar nu putura sa-l convlnga sd nu piece



18 Janet Dailey

Tncautarea lor. Tn absenta tatalui raspundereall revenea lui

Hawk.

Acoperit cu o patura calda, Tmprumutata de verii sai, el

le§i afara. Furtuna se Ihtetise, era mai frig. Frigul sapase o

dara dureroasa pe fruntea copilulul, care nu mai vedea

aproape deloc.

Vdntul Thcepu sd sufle Tn rafale, iar calul se Tmpotmolea

Tn zapada care-i ajungea pana la burta. Cam la un kllometrude wigwam, el cazu pe picioarele din spate. Hawk T§i dadu

seama cd n-are rost sd se Tncapataneze. Se dadu jos, eli-

berand animalul, a carui coama era plina de gheata. Din

instinct, animalul se Tntoarse la grajd.

Hawk Tfi cauta un adapost $i descoperind o gramadd depietre, se ascunse Tn spatele lor facand din patura un fel de

cort. Nu se revolta contra Tmprejurarilor vitrege. Ca totii

indlenii, Hawk se pleca Tn fa ta evenimentelor. Era timpul sa-§i

adune fortele.Tn ciuda frigului, a vantului $1a viscolului, care

faceau prapad Tn jurul sau. Timpul se scurgea Tncet. Hawk

ramase ghemuit, acoperit de cortul improvizat, fara sd se

gdndeasca la nimic. Dupa mai multe ceasuri, simti cd visco-

lul s-a te rm inal Se ridica, scutura zapada,T§i puse patura pe

dupa umeri, trecand-o Tn cruci§ peste piept, Totul era alb ?i

Tncremenit, dar ciudat de nou. Locurile erau ascunse de

mantaua imaculata. Hawk se Tndrepta spre wigwam. Dacarezlstase el crivatului, atunci §i mama ;i sora sa rezistasera.

Probabil cd Tl ajteptau Tn casa, nelini§tite de ja, de absenta

sa.

Hawk facuse vreo suta de metri, cand zari in zapada o

pata de un verde luminos, ca bluza favorita a mamei sale.

Copilul se grabi, poticnindu-se, spre acel punct colorat.

Cdnd se opri, distlnse contururile unor corpuri omenejti. Tn

apropiere, leaganul copilului formase o movila. Totul Tn jur



NEDORITUL 19

era Tncremenlt. Hawk se ulta Tndelung ?l cu atentie la

aceasta forma, apoi curand se apropie. Tnlatura zapada cu

pumnul. Pe obrajii lui Cedre, lacrimile Tnghetasera. Hawk se

dadu Tnapoi, un pas, apoi altul, apoi se Tntoarse §i o iua la

fuga. Trebuie sa se Tndeparteze cat mai mult de mama fi

sora sa.Frigul care Tl mu§ca din spate, Tl obliga sd mearga

mai Tncet. Fara sd mai priveasca Tnapoi, el ajunse la wig

wam.

Un zgomot Tnabu?it de copite ajunse pana la el,

razbatand prin aceste locuri Tncremenite. Se auzi scartaind

o ?a. Baiatul ridica ochii §i zari un calaret care se apropia Tn

trap marunt. Din narile calului ie?ea un abur alb. Calaretul

tinea de frau calul ro?cat al lui Hawk. — Hawk!

Auzind chemarea tatalu i sau, Hawk Ti facu semn cu

mana. Ochi- care-rad se opri §i descaleca Tn graba spre fiul

sau. Chipul sau exprima u§urare.

—fi"0171 gasit calul... Unde este mama §1copila§ul?

Mainile marl ale lui John Buchanan Faulkner frecau pielea

copilului, prin patura.

—Au plecat...

Raspunsul era real, fara urma de emofie,

— Au plecat? Ce vrei sd spui? Tntreba Faulkner.

— Au plecat pe un drum care nu duce decat Tntr-unsingur Ioc.

Hawk raspunsese pe tonul celui care T?i accepta cu stoi

cism soarta.

— Nu! Doamne, Dumnezeule! Nu vreau sa le las sd

moara. Du-ma la ele.

— Nu.

Baiatul se feri, cu fried, sd scape din mana puternica a

tatalui sau.



20 Janet Dailey

—Ai sa ma conduci la ele, ai Tn|eles?

Faulkner II apuca pe fiul sau de braf, Tnvartindu-I Tn Ioc, §iobligandu-l sd porneasca pe urme. Hawk o Iua pe drumul

pe care venise. Tatal sau scruta pamdntul acoperit de

zapada, din fata sa. Scoase un geam at, descoperind urme-

le care duceau la pata verde, acolo unde zapada fusese

proaspat Tnldturata.

Deodata aparu fata Tnghefata a unui copii mic. Tncepu

sa fuga, urmat de fiul sau. HawkT§i pierdu echilibrul §i cazu.

Tatal sau Tl tart Tn genunchi cativa metri. Stratul moale de

zapada amortiza §ocul. Hawk se ridica aruncand patura $i

tremurand mai mult de frica, decat de frig. Frica lui crescuse

vazand cum Ochi-care-rad Tnlatura, cu mainile saleTnmdnu§ate, zapada care acoperea cele doua corpuri,

bolborosind cuvinte nearticulate. ca un nebun.

— Nu! striga Hawk, cuprins de panica Tn fata corpului

mamei sale, prins Tn lintoliul sau de zapada. Picaturi

Tnghefate de sange Ti patau fa ja. Copilul Tntoarse ochii de

la fata Tnghetata. Groaza sa crescu, cdnd tatal sau freca

membrele Tnfepenite. Cu accente disperate, Ochi-care-rad

T§i implora sofia sa-i raspunda §i-i repeta mereu numele.

Cand el T§l apasa gura, pe buzele vinete pentru a sufla

pujina viata Tn acest Tnveli§, Hawk se temu mai mult pentru

tatal sau, decat pentru sine.Se arunca asupra barbatului Tngenunchiat§iTITmpinse cu

putere.

— Lasa-lel Nu trebuie sd le prive?ti! Te rog! Te rog!

O sd ti se Tntample lucruri Tngrozitoare, daca le privejti.

Fantomele vor pune stapanire pe tine. Tndeparteaza-te de

ele.

Avertismentul avu un oarecare efect, caci John Bucha

nan Faulkner se Tntoarse spre fiul sau, agafdndu-se de el,



NEDORITUL 21

Tmpietrit de groaza. Fafa sa semana cu ma§tile

Tnspaimantatoare pe care le purtau Kachinas. 1-Lasa-ma!

Vocea ie§ea din gura tatalui sau, dar parea nu era a lui.

Prea speriat deTnfati§area lui. Hawk nu remarca mana, care

Tl plesni pe partea dreapta a obrazului. El se prabu§i Tn

zapada. Era Tnca incon§tient, cdnd doua brafe Tl apucara

cu duio§ie §i degetele tremurande Hmangaiara semnui ro§u

care Ti acoperea o parte din fata. Nu auzi cum i se cerea

iertare; plutea Tntr-o lume obscura §i de nepatruns.

Cand T§i reveni, era singur Tn wigwam. Un foe de lemne

ardea, raspandind caldura. Obrazul drept Ti zvacnea. Cu

grija. Hawk T§i pipai pielea umflata a falcii.Tn momentul Tn care baiatul se salta Tn cot, u§a se deschi

se. Hawk se dadu Tnapoi, instinctiv, vazand silueta masiva a

tatalui sau. Dar nebunia disparuse din ochii sai, ca §i rasul.

Ochii lui erau tri§ti ?i Ti ocoleau pe ai lui Hawk.

—Ji-e foame?

Faulkner se a§eza Tn fafa focului ca sd se Tncalzeasca,

Tntorcandu-se cu spatele la fiul sau.

— Varul tau a pregatit o supa.

Vocea era sparta §i pufin jenata, dar Tl scoase pe copii

din toropeala; apoi mirosul mdncarii Ti aduse aminte cd are

stomacul gol. Trebui sd faca un mare efort pentru a se sculaTn picioare. Partea dreapta a fefei sale atarna mai greu. Lua

o cand din cositor, care atarna pe peretele wigwam-ului ;i

o baga Tn fiertura de pe foe. John Buchanan Faulkner era

stanjenit. Hawk Tl simfea, chiar daca Tl ocolea cu privirea. A

vrut sd bea supa, dar cum deschise gura, obrazul umflat seTntinse dandu-i senzafia cd mii de aceTi strapungeau pielea.

Nu putu sa-§i ascunda o strdmbaturd de durere.

/ - Kachinas - g en d e p ap u la foloslfa la ceremon ll le de Inlf lere.



22 Janet Dailey

— Nu am vrut sa-fl fac rau, micufule, spuse o voce plina

de regret. — N-ar fi trebuit sd le prive§ti. Asta aduce nenorocire,

repeta Hawk. Daca nu faci ce trebuie, vor apare fantomele.

— Nu cred Tn fantome, nu exista! Cum po|i crede cd

mama ta ar reveni sa-fi faca rau? §tii bine cd t te iubeal

— Fantomele sunt partea rea a oamenilor.

Tn timp ce Iua Tnca oTnghifiturd de supa, privirea copilului

cazu pe pumnii stranji ai tatalui sau. Era furios, dar lupta sd

se stapaneasca.

— Ce crezi tu, ce crede „Neamur cdnd moare cineva?

Faulkner facea aluzie la ultima afirmgtie a fiului sau.

— Mortul se duceTntr-un laca§ negru, Tn nord. Pana acolocalatoria dureaza patru zile §i el este Tnsotit de o ruda

disparuta Tnaintea lui. La marginea unei faleze Tnalte este o

poarta care duce la laca§ul secret. Dar paznicii portii trebuie

sd verifice daca mortul este mort de-adevaratelea.

Barbatul finea ochii Tnchi§i §i strangea din falci sd nu-i

tremure barba. Cdnd Hawk T§i termina expiicatia, murmura

cu durere:

— Dumnezeule, ce Ioc oribill

Trase cu putere aerTn piept. Apoi Tl dete afara Tncet,

—Albii nu au aceasta credinfa. Cdnd moare un om, el

urcaTn rai. Este un locTn cer, plin de bunatate §i fericire, undenu este nici foame, nici frig. Durerea nu exista. Tn cer, mama

ta T§i va gasi lini§tea §i fericirea pe care nu le-a cunoscut pe

pamant.

—Atunci de ce vrei tu s-o aduci Tnapoi, daca ea este

atat de fericita?

— Pentru cd sunt un egoist.

Hawk medita asupra acestui raspuns, cu sprdncenele

Tncretite. Tnvdfdtorul din rezervafie Ti vorbise despre un astfel



NEDORITUL 23

de Ioc, dar el seTndola de existenta lui. Totu?i, daca fa tal lui

credea astfel, poate...

Faulkner se Tndeparta de foe, evitdnd privirea fiului sau.

— E tarziu, Tn curand se va lasa Tntunericul, vom petrece

noaptea aici ?i maine dimineata vom pleca.

—Vom pleca? se mira Hawk. Mai sunt multe de facut aici.

Vor urma patru zile de doliu ?i jertfe.

Tatal Ti trecu mdna obosita pe frunte.

—Tmi pare rau, iartd-ma, pentru cd nu pot Iua corpurile

mamei §i surorii tale, sunt obligat sd le las aici...

Tnchise gura, fara sd termine fraza. Verii tai au strans deja

lucrurile mamei tale. Am fost de acord ca ea sd fie

Tnmormantata conform ritualului lor. — Ma vei Iua sd loeuiese cu tine.Tn wigwam-ul tau?

Din nou tatal se simfi stanjenit.

—Te iau cu mine, dar... nu vom loeui Tmpreuna.

— De ce? Cealalta nevasta nu ma vrea? Sunt puternic §i

munca este grea. A§ putea s-o ajut.

— E§ti un copii bun Hawk! Daca |i-a§ explica, n-ai Tnfelege,

izbucni tatal sau (suspina obosit). Cdnd vei fi destul de mare

ca sd Tnjelegi, vei gasi singur raspunsul, iar eu nu va mai

trebui sd ma justific. Pana atunci, de tine se va ocupa o alta

familie. Tl cuno§ti pe Tom Rawlins? Este o persoana care

munce?te pentru mine. Locuie?te la ferma.Stanjeneala tatalui Tl cuprinse §i pe baiat. Nu-i placea

aceasta situate.

—A§ putea sd stau la Picioare-Arcuite, el are nevoie de

cineva care sa-i pazeasca oile.

Raspunsul fu categoric:

— Nu. Daca mama ta traia, ai fi trait Tmpreuna cu neamul

ei. Acum vei trai cu al meu, cu lumea albilor. Este timpul sd

pa§e§ti pe acest drum, sd ne cuno?ti valorile ?i credinfa.



24 Janet Dailey

Trebuie sa-fi ocupi locul, singur, eu te voi ajuta ca t voi putea,

dar §i eu sunt prizonierul unui sistem pe care tu nu pofi sa-l

Tnfelegi Tnca.

Tatal citi nedumerirea din ochii alba§tri ai lui Hawk.

— Nu Tnfelegi despre ce vorbesc, a§a este?

Hawk scutura din cap, semn ca nu Tnfelesese.

-L asa-m a sa-fi explic, ?opti John Buchanan Faulkner.

Tnchipuie§te-fi cd ai o turma de oi, §i cd un miel ratacit este

a ta cat de lupi, iar tu vrei sa-l aperi, sa-l salvezi. Tn timp ce tu

te ocupi de el, lupii ataca turma. Ce valoreaza mai mult?

Sd salvezi mielul ?i sd pierzi turma? Sau sa ramai langa turma,

sperand cd mielul se descurca singur?

— Eu a§ ramane cu turma, spuse cu tarie Hawk. — Asta fac §i eu. Tu e§ti mielul meu. Bine... Acum ma due

sd arunc o privire la cal, §i sa-i gasesc un Ioc sa se odih-

neasca. §i noi suntem obligati sd dormim aici, cu toate cd

n-a§ fi vrut, dar... Tu nu crezi Tn fantome, Ti aduse aminte

Hawk, crezand cd acesta este singurul motiv pentru care

tatal sau ezita.

— Nu Tn fantome, aproba Faulkner, darTn amintiri.

La mijitul zorilor, doi caldrefi se Tndepartau de wigwam, la

trap, Tn imensitatea de zapada. Fumul subfire al unui foe

care se stinge ie§ea din co§ul wigwam-ului parasit. Soarele

careTncepuse sd se ridice, dadea fumului o nuan|a liliachie.Tn frigul mujcator al diminefii, calarefii parasird Tn tacere

canionul. Barbatul T§i ridicase gulerul canadienei ca sd se

apere de frig, cu Stetsonul Tnfundat pe cap. Baiatul avea

capul descoperit, iar parul sau negru stralucea Tn primele

raze ale soarelui. Umerii barbatului erau lasafi, Tn schimb

copilul, drept Tn §a, avea o finuta plina de noblefe.

Tndreptandu-se spre sud, patrunsera Tntr-un finut pe care

Hawk nu-l mai vazuse niciodata. Baiefelul privea la aceasta



NEDORITUL 25

lume noua, Tncercand sa descopere vreun semn, vreo

mi§care. Spre pranz el descoperi o turma; mai vazuse el vaci,dar niciodata a§a de multe §i a§a de grase, cu parul ro§u §i

capul alb. Hawk T$i umplu narlle de mirosul calduf al anlma-

lelor. Apoi, se uita la tatal sau, studiindu-i profilul. Liniile fine,

care dadeau impresia ca ochii sai rad, disparusera jtergand

de pe fafa sa fericirea §i vitalitatea. Hawk era singur, dar el

accepta aceasta situate, datorita modulul de viata indian,

care HTnvatase sa nu se revolte Tn fata mortii, nici macar q

mortii mamei sale. Ti era dor de ea, §i atat. Wigwam-ul Tl

paruse ciudat de tacut fara tipetele surorii sale, iar el nu

putea schimba nimic $i T§i accepta soarta.

Trebuia sa-§i urmeze calea ?l sd uite. Soarele straluceapentru o noua zi.



3

Cand Hawk descoperi grupul Tntins de construct, crezu

ca ajunsese Tntr-un ora?. Drumuri de pamant legau cladirile

unele de altele, ca nijte linii negre care se Tncrucl§au pe

zapada. Grajdurile erau construite din scanduri drepte, vop-

site Tn alb. Caii erau foarte mari §i musculoji, la fel cu celcalarit de fata l sau.

Cladirea aceea ciudata, denumita grajd. avea o u§a

destul de Tnalta pentru a permite unul calaret sa intre, fara

sa descalece. Calul lui Hawk ezita Tn fafa intrarii, apoi urma

Tnfricojat calul lui Faulkner. Tn contrast cu soarele de afara.

Tnauntru era Tntuneric. Hawk fixa colful cel mai Tntunecos,

pentru ca pupilele sale sa se adapteze diferen|ei de lumina.

Cu toate ca nu era soare, atmosfera era calduta. Tatal

Tnainta cativa metri, urmat de fiul sau $i T$i opri calul. §aua

scarfai. Faulkner puse piciorul Tn seara ca sd coboare. Hawk

ezita, a jtep ta ca tata l sau sd scoata §aua de pe pur-sdngelesau, pentru a-l imita. Lua patura Tn care T§i avea lucrurile ;i o

puse pe pamant. Ciudafenia locului Ti alerta toate simturile.

Auzul sau ascufit, percepu zgomotul unor pa?i omene§ti,

care faceau sd scartaie zapada. Tl preveni pe tatal sau, cu

voce scazuta. Cdnd pa§ii fura destul de aproape pentru a

fi auzifi de urechea unui alb, John Buchanan Faulkner ridica

capul. Caluful rojiatic ?i pur-sdngele formau un paravan, Tn

spatele caruia Hawk putu sa-l observe pe noul venit, Tn



NEDORITUL 27

momentul Tn care acesta intra pe u?a. De statura mijlocie,

acesta purta un Levi's ?i o haina de oaieTntoarsa,Tncheiatapana la gat. Hawk 11recunoscu; era Rawlins, cu ochii sai negri

§i fafa liniftita.

Supraveghetorul ezita pu|in.

—Tn sfQr§it v-afi Tntors, domnule John Buchanan, Tncepu-

sem sa ne Tngrijoram.

Ochii lui Rawlins, neobifnuifi cu Tntunericul, nu remarca-

seraTnca al doilea cal mai mic. Faulkner nu raspunse $i ridica

?aua, ca sd o puna la perete. Rawlins il zari.

— Totul este Tn ordine?

Urma o tacere Tndelungata, timp Tn care Faulkner, ne-

mi§cat, se uita la angajatul sau. Trupul ii fu strabatut de unfrison puternic.

— Ea a murit, Tom. La fel §i fetrja. Au fost surprinse de

viscol, Tn drum spre wigwam-ul unchiului lor.

Cuvintele curgeau din gura lui Faulkner ca apa retinuta

de un baraj, pe cale de a ceda. — Avea sange Tnghejat pe frunte. Tom... au murit de frig,

ea $i copila§ul... Eu...

Restul frazei fu Tnabu§it. Hawk 11 vazu pe tata l sau

Tnghifindu-fi saliva, aplecand capul §i trecdndu-§i mdna pes

te ochi. Rawlins se Tntoarse spre patronul sau:

— Eu... Tmi pare rau!

Era o formula obi§nuita, fara o semnificatie aparte. John

Buchanan T§i freed salbatic obrazul.

—§i pu§tiul? Tntreba Rawlins.

John Buchanan, care tocmai scotea patura de pe §a, se

opri emotionat, apoi Tfi privi fiul pe deasupra spindrii calutului. — L-am adus cu mine, spuse el Tncruntat,Tntinzand patura

peste faua pusa pe pamant. Vazuse mifcarea din cap a lui

Rawlins ?i adauga:



28 Janet Dailey

— Nu puteam sa-l abandonez.

Faulkner Iua pur-sdngele de frau, ducandu-l Tn cealaltaparte a grajdului §i lasandu-l pe tanarul indian la vedere.

Hawk lasa capul Tn jos, preocupat.

—John Buchanan,..

— Hei, {i-am spus ca nu puteam sa-l abandonez, Are

nevoie ele instruire §i ar avea o §ansa mai mare sa reufeasca

Tn viata aici, d ecat Tn rezervafie, fi apoi, ii vreau langa mine.

Aceste uitime cuvinte fusesera rostite mai bland.

— Dar..., protesta Rawlins, tulburat de aceste cuvinte.

— $tiu, replica Faulkner cu un suspin.

Arunca o privire spre fiul sau, care, la randul sau scotea

?aua de pe micuful cal rofiatic §i o punea pe jos. — Nu pot sa-l iau acasa, Katheryn ar fi,.. ma gandeam

cd... speram... cd tu §i Vera va veti ocupa de el.

Rawlins ramase fara grai, cu ochii mariti de surpriza.

Faulkner paru nemulfumit.

—Tmi pare rau, dar n-am pe nimeni altcineva, caruia sd

i-i Tncredinfez.

Cei doi vorbisera a tat de Tncet, Tncat Hawk nu auzi nimic.

Faulkner se Tntoarse spre fiul sau §i-i porunci:

— Hawk, vino aici!

Baiefelul se apleca pentru a-§i iua patura cu lucruri. Trecu

pe sub gatul calului sau §i se apropie Tn lini§te de cei doi

barbati. Ochii sai alba§tritl studiara amanunfit pe cel cu care

avea sd locuiasca. Rawlins nu 1 Tntampina cu caldura sa

obi?nuita, iar Hawk nu vru sd faca el primul pas.

— Este un copii inteligent, care Tnva{a repede; nu o sa-fi

faca probleme, Tom, fi-o jur. — Ce-a pafit la fafa?

Privirea lui Rawlins se plimba de la obrazul umflat al

micutului, la patronul sau.



NEDORITUL 29

— Dumnezeu sa ma ierte, murmura Faulkner repede, eu

l-am lovit. N-am vrut sa-i fa c nici un rau, iar el, nu era vinovat. — Bine, spuse supraveghetorul, renun|and sa ftie mai

mult.

—Tl iei la tine?

Rawlins Tncuviinfa, dand din cap.

— §i d aca ma Tntreaba, ce spun?

Un mufchi tresari pe obrazul lui Faulkner.

— N-ar fi normal ca o pereche de creftini, sa ofere

adapost unui metis orfan?

— Cred ca da.

Faulkner il apuca pe fiul sau de umar §i-l Tmpinse Tnainfea

lui Rawlins. —Tl cheama Jim Blue Hawk; Hawk, de faptl

— Buna, Hawk! Tfi aduci aminte de mine, nu?

Un suras palid descrefi buzele lui Rawlins, cdnd Tntinse

mana copilului.

Hawk dadu din capTn semn de aprobare, fara a-?i pierde

expresia de afteptare. Tfi puse mdna Tn mdna Tntinsa; palma

barbatului nu era ca a tatalui sau.

T§i trase mana.

— Cred ca Tfi este foame fi frig dupa caldtoria asta lunga,

spuse Rawlins, o sa te due la mine, iar sofia mea, Vera, o sa-fi

pregateasca ceva de mancare. Ce zici?

Hawk acce pta, Tn tacere. Mana pe care tocm ai o

stransese i se a§eza pe umar, ca sa-l Tndrume spre casa.

Cu o voce nesigura Faulkner Tl opri pe supraveghetor.

— Tom, muifumesc! Tfi voi trimite bani Tn fiecare luna,

pentru Tm bracam inte, cheltuieii... —Tn ordine, raspunse Rawlins peste umar.

— Ce i-ai spus ieri lui Katheryn? Trebuie ca aTntrebat unde

am plecat.



30 Janet Dailey

— Ca v-ati dus sa vedefi ce-i cu turma, a$a cum mi-ati

spus.Durerea fi amaraciunea se puteau citi pe fata lui

Faulkner.

— Katheryn va fi probabil ufurata cand o sa-fi dea seama

cd nu o sa ma mai due sd inspectez, personal, cirezile.

— Desigur.

Hawk tl vazu pe fatal sau uitandu-se la supraveghetorul

sau cu un aer nefericit.

— Nu m-ai aprobat niciodata! E adevarat Tom?

— Nu trebuie sa va judec, spuse Rawlins dand din cap.

Faulkner se Tntoarse pentru a pune capdt discuflei. Tn

acest moment. Hawk Tfi dadu seama cd viata sa iua un altcurs, complet nou. Nu numai pentru cd va trai tmpreuna cu

nifte straini, care tl vor transforma, darTntelese ca sentimen-

tele tatalui sau se transformasera o data cu moartea mamei

sale. Niciodata Tntre ei nu vor mai fi aceleafi relafii tandre.

Hawk era, Tntr-adevar, singur. Cand iefi afara, Tfi ridica ochii

spre cer; era de un albastru intens, gol, infinit; neantul nu ti

oferea nici un refugiu.

Cu patura stransa sub braf. Hawk tl urma pe Rawlins.

Cizmele barbatului scartaiau pe zapada, iar pa?ii copilului

de ab ia se auzeau. Trecura amandoi prin fafa cowboy-lor,

care 11prlvira Tn fa ta , pe tanarul indian. Stoic, el nu acordaatentie acestor priviri.

Tn momentul tn care Rawlins urea treptele de lemn ale

casei sale. Hawk dadu tnapoi, tulburat.

—Ce s-a Tntamplat Hawk? Vino, nu-ti fie teama.

TlTmpinse Tnainte cu un zambet fortat.

— Ufa nu este Tndreptata spre rasarit, spuse indianul

aratand spre orizont.

Zambetul barbatului disparu.



NEDORITUL 31

— Albii nu considera necesar ca u?ile lor sd dea spre

rasarit.Hawk §tia acest lucru, dar gdndul cd va trai Tntr-un astfel

de ioc, 11deranja. Rawlins a?tepta rabdator, fara a-l grabi pe

copilul care ezita Tn fa fa intrarii.

Hawk se hotaiT, Tn sfar?it, sd urce seara ?i Tl urma pe om Tn

casa. RawlinsT§i ?terse picioarele de zapada. U§a se deschise

Tntr-o camera alba, unde se simfea mirosul de la bucatarie.

Rawlins Iua patura stransa din mainile lui Hawk ?i o puse pe

jos,Tntr-un colf.Tn timpul acesta, copilul T?i surprinse imaginea

Tntr-o oglinda. Obrazul Ti era vanat §i umflat pana sub ochi.

Cu tot frigul care Tl Tnviorase, pielea vatamata Ti ardea $i era

dureroasa la atingere. — Vera! striga Rawlins.

— Tatal tatal

O fetifa dadu buzna, fipand cu o voce ascufitd. Se

arunca Tn brateie tatalui sau.

— Mama m-a lasat sd fac biscuiji, spuse ea orgolioasa.

l-am facut singura.

— Aproape singura, spuse o voce feminina.

Tn cadrul u$ii Hawk zari o femeie, iar buclele blonde ale

femeii Tl fascinau.

— Cum afi pus razele de soare Tn parul ei? Tntreba el

impresionat.Auzise vorbindu-se, cd exista ;i par galben, dar de vazut

nu-l vazuse niciodata. Apoi, atenfia Ti fu atrasa de ochii verzi

ai fetifei.

— N-am furat soarele, explica Rawlins, ea este blonda.

Mulfi oameni albi au parul de culoarea asta, fara a facefarmece.

— Cum te cheama? Tntreba fetifa.

Hawk nu raspunse; se gdndea la cele spuse de Rawlins.



32 Janet Dailey

— Cine este copilul asta?

Tntrebarea fusese pusa de femeie. — Carol, Vera, vi-l prezint pe Hawk, spuse Rawlins

Tmpingandu-§i fiica Tnainte. Hawk, iat-o pe fiica mea, Carol.

— Hawk, se mira fetifa Tncretindu-§i nasul, la fel ca

pasarea? Ce nume caraghios!

— Probabil cd §i Hawk gase§te cd prenumele tau este

amuzant.

—Ce ai pe fata? Tntreba Carol privind fix la umflatura de

pe obraz.

—A cazut §i s-a lovit. De ce nu-l duci pe HawkTn bucatarie

sa-i dal sd guste din prajiturile tale? N-a m ancat de o bund

bucata de timp. — Hai, Hawk.

Carol Ti apuca pe baiat de braf. La Tnceput, el se opuse,

apoi se lasa condus de fetifa cu parul de aur, lung pana la

brau.

— Tom! Al cui este copilul asta? De ce l-ai adus acasa?

Tntreba Vera cu voce scazuta. Prin u§a Tntredeschisa, Hawk

privea parul femeii, care era to t de culoare deschisa, dar nu

tot atat de galben ca al fiicei sale. Ea purta o rochie Tnflo-

rata. Hawk renunfa s-o mai examineze, cdnd CarolTITmpinse

spre un scaun. El se a§eza, iar Carol se Tndeparta cdteva

secunde pentru a aduce tava cu biscuifi. Zgomotul Tl Tmpie-dica pe Hawk sd auda ce-§i spuneau cei doi sofl Tn u§a.

—John Buchanan l-a adus. El...

—Vrei sd spui cd pu?tiul este fiul amantei sale Navajo?

— Da, ea a murit din cauza viscolului. John Buchanan

mi-a cerut sd am grija de fiul sau, §i eu am acceptat,recunoscu Rawlins cu o voce grava.



NEDORITUL 33

—Vrei sd spui ca trebuie sa-i cre§tem noi? Tntreba femeia

cu o voce manioasa. Cum po|l sa fii complicele lui? Katheryneste prietena mea. Faulkner T§i Tnchipuie ca ea nu va ghlci?

— Katheryn va Tnchide ochii ca Tntotdeauna. Nu Tnfeleg

cum li pot fi femeile atd t de credincioase lui John Buchanan.

Pacat ca nu poate conta §i pe barbafi.

—Tn orice caz, este un neru§inat ca-§i aduce bastardul

aici, sub nasul sofiei sale legitime.

— Nu Tnjelegi ca are Tncredere tota la Tn noi, Vera?

Rawlins ramase calm, Tn ciuda tonului zeflemitor al sofiei

sale.

—A§ vrea ca Faulkner sa Tnfeleaga macar, Tn ce situajie

ne pune, replica Vera, mai moale.Carol se Tntoarse cu o farfurie cu biscuifi §i se a?eza langa

baiat, acoperind perechea care discuta Tn u§a.

Rawlins intra. T§i descheie §i T§i scoase vesta de oaie,

uitandu-se la Hawk.

— De ce nu te dezbraci? O sa-fl fie cald Tn casa.

Spre deosebire de albi, care acflonau Tnainte de a ?ti

dacd este bine, membrii „Neamului" Tnvafau ca nu trebuie

sa faca nimic Tntr-o situajie noua, pana nu §tiau cum s-o

faca. Cele spuse de Rawlins, era prima indicate data lui

Hawk despre ca lea pe care va merge. Se ridica §i Tncepu

sa-§i desfaca poncho-ul. — Da, §i spala-ji mainile, adauga Vera. Tn casa asta ne

spalam pe mdini, Tnainte de masa.

Rawlins Tl Tmpinse pe Hawk pe prispa, §i Ti agafd haina

Tntr-un cui, alaturi de a sa. HawkTI urma la chiuveta. Barbatul

rasuci robinetul §i lasa sa curga apa, Tn timp ce T§i sapuneamainile.

Ca toji stapanitorii albi, el folosea apa ca pe o marfa

inepuizabila.



34 Janet Dailey

Hawk critics Tn sinea sa o astfel de risipS, dar nu spuse

nimic. Se spSIS pe maini. Desigur, to{i albii erau risipitori. Tl urma pe Rawlins Tn bucatarie, §i-§i Iua locul pe scaun.

— Cafeaua este calda, draga mea? Tntreba supraveghe-

torul pe sofia sa.

— Este pe plitS.

Hawk se uitS la Rawlins, care Iua o cea§ca alba de

faianta de pe etajerS §i o umplu. Rawlins Tl zari pe tSnSrul

indian adulmecand aroma cafelei, §i surase.

—Vrei §i tu o cea§ca, Hawk?

Pu§tiul spuse da, ISsSnd bSrbia Tn jos. Rawlins aduse o a

doua cea§cS.

— Doar nu vrei sa-i dai cafea, protests sofia sa, nu estedecat un copii!

Ea veni spre masS cu o farfurie cu felii de paine albS.

— Midi Navajo obi§nuiesc sS bea cafea cu ceai, Vera,li

explicS so|ul sSu. Tn plus,TI va TncSizi. A stat multTn frig.

Din cauza obrazului umflat. Hawk era nevoit sS TnghitS

bucStele mici, cu mare grijS. Tn timp ce el savura bSutura

fierbinte, fetija se sui pe genunchii tatSlui sSu.

— El, de ce nu vorbe§te, tatS?

— Dar tu de ce vorbe§ti a§a de mult? o TntrebS Rawlins,

ca s-o necSjeascS?

Ea chicoti: — Poate i-a mancat pisica limba.

— M-ar mira, dar spre deosebire de tine, el nu vorbe§te

decat cand are ceva important de spus.

Rawlins o gSdilS pe vSrful nasului.

— Unde sunt mama §i tatSI tSu? insists aceastastrSpungandu-l pe Hawk cu ochii sSi verzi.

— Este orfan.



NEDORITUL 35

Tdnarul Tl strafulgera cu privirea pe omul care raspunse Tn

locul sau. — Nu mai are parinfi; au disparut.

Raspunsul confirma teama lui Hawk; fatal sau nu mai era

cu adevarat tata l sau.

—Sunt singur, raspunse el cu sinceritate, nedorind sa

trezeasca mild.

Acestea erau faptele, §i nimic altceva.

— Unde locuie§ti?

Raspunsul baiatului Ti inspirase lui Carol o alta Tntrebare.

Tatal II explica.

—Va locui cu noi.

— Da. Tom, continua Vera, dar Tnainte trimite-l pe copii safaca o baie. Nu m-ar mira sa aiba parazifi. Unde-i sunt

lucrurile? Ar fi mai bine sd i le spal. La fel §i hainele de pe el.

—Ai dreptate, Vera, suspina Tom Rawlins. Lucrurile lui sunt

Tn patura de pe veranda, dar va trebui sd puna ceva pe el

cdt va sta sd a§tepte. — Katheryn a lasat un pachet cu haine de ale lui Chad,

care i-au ramas prea mici. Trebuie sd le aduc Tn casa.

Tom Rawlins o dadu jos pe fiica sa §i se ridica.

— Vino, Hawk, te vom spala pe cap. Apoi vei face o baie.

Lasand sd curga apa pe parul micului indian, Rawlins se

simji dezgustat.

—Tn casa asta nu sunt paduchi.

Aceasta familie era Tntr-adevar norocoasa, gandi Hawk.

Cand capul Ti fu curat, Rawlins Tl conduse Tntr-o camaruta

langa bucatarie, unde era o cada de baie lunga §i alba

pusa pe patru picioare, care semana cu ni§te labe decangur. Tatal lui HawkTi povestise deja despre cazile de baie.

Rawlins o umplu, §i dupa ce-i dadu baiatului instrucfiunile

legate de ve§mintele curate, Tl lasa sd se spele singur.



36 Janet Dailey

Hawk considerase Tntotdeauna Tmbaiatul ca pe un lux, §i

se spala Tncet, savurand aceasta placere rara. Dupa ce sespala, se Tmbraca; hainele erau prea largi pentru el, dar erau

curate §i miroseau bine.

Tntorcandu-seTn bucatarie, HawkT§i ajuta gazda sd insta-

leze un pat §i un dulap Tntr-o camera goala, care avea sd

devina camera sa.

Copilul observa fara Tncetare aceasta lume noua §i ciu-

data. L-au Tnvafat sd se spele pe dinfi, sa-§i pieptene parul,

des §i onduiat. Pentru noapte Ti dadura o pijama. De la

Tnvatatorul sau §tia la ce folose§te o pijama, dar nu o vazuse

la tatal sau.

Hawk dormi foarte prost, din cauza zgomotelor necu-noscute. Cdnd primele raze de soare patrunsera Tn camera

sa, el se scula §i se Tmbraca. Ie§i din camera luminata de

lumina slaba a zorilor, §i fara sd aprinda lumina, le§i pe

veranda. T§i cauta poncho-ul pe Tntuneric. Tn spatele sau,

bucataria se lumina brusc. Surprins, Hawk se Tntoarse §i scapa

o cizma pe jos.

—Cine este acolo?

Tn tonul poruncitor se simfea o unda d e team a. Tnainte

ca baiatul sd poata raspunde, Vera se strecura pe u§a,

fu lgerandu-l cu privirea.

— Ce faci la ora asta? —Ce s-a Tntamplat, Vera? Cu cine vorbe§ti? Tntreba

Rawlins.

Aparu Tn spatele sojiei sale §i Tl zari pe Hawk.

— Unde te duci micufule? Tntreba el.

—Calul meu o sd moara de foame §i de sete. Trebuie sa-i

dau apa §i mancare, Tnainte sd treaca autobuzul §colii.

Copilul nu era sigur cd autobuzul va §ti de unde sa-l ia,

de cand se mutase.



NEDORITUL 37

— Nu te Tngrijora din cauza calului; Luther o sa-l hra-

neasca, Tl lini§ti Rawlins. Cat despre §coala, este Tnchisaacum, doar este vacanta. De altfel, nu vei mai merge la

§coala Tn rezervatie, o sd te dam la o ?coala aproape de

noi.

Acum, baiete, ai face bine sd teTntorciTn bucatarie, Vera

Tfi va pregati micul dejun.

Vera disparu Tnauntru, dar Hawk ezita, ramanandTn prag.

—Avefi ceva de facut? Tntreba el cu o voce nesigura.

— Ceva de facut? (Rawlins Tncreji fruntea). Ce vrei sd

spui?

—Sarcina mea era sd tai lemne pentru foe, sd aduc apa

§i s-o ajut pe mama la camp.Aici, nu era nevoie de nimic din toate astea; casa avea

apa curenta, soba dadea caldura, iar de gradina, nici urma.

—Tnfeleg. Vei avea §i aici cate ceva de facut. Dupa

micul dejun trebuie sd ma due sd ma ocup de vite. Vei

merge cu mine.



4

Ferma era o lume complet necunoscuta pentru Hawk.

Viafa pe care o ducea aici 11era a?a de pufin familiara, ca

adesea se simfea pierdut, abandonat. Tn acela§i timp, de-

oarece total sau dorise ca el sd Tnvefe toate aceste obiceiuri

noi, copilul accepta ciudafenia situafiei. Rawlins Ti dadu luiHawk posibilitatea sa descopere meseria de cawboy. Tn

prima zi, copilul se mulfumi sd priveasca, a doua zi puse

Tntrebari.

—Ale cui sunt toate aceste vite? facu el, aratand cu

degetul spre animalele Tnsemnate cu un „F" pe crupa. Ele

mancau, cu capul lasat Tn jos, fanul, pe care cawboy-ii H

aruncasera dintr-o carufd. Parul lor stralucea pe zapada

murdara. Rawlins ezita un moment.

— Domnul Faulkner este proprietarul.

Aceasta afirmafie, ceru o alta Tntrebare din partea copi-

lului. — Dumneavoastra avefi grija de ele, dar turma este a

tatalui meu?

— M-a angajat sd am grija de ele, sunt ceea ce se

cheama un supraveghetor, adica sunt responsabil de toate.

Un cawboy veni sd ceara o aprobare lui Rawlins, ?i HawkTnfelese cd acesta era un om important §i respectat.

Tn dimineafa celei de-a treia zi, Rawlins Htrimise pe Hawk

de la pa§une Tnapoi la ferma, §i li dadu un mesaj:



NEDORITUL 39

—Spune-i Verei, sa-mi pregateasca masa pentru ora un-

sprezece. Azi, trebuie sa ma due mai devreme, Tn ora§.Tn momentulTn care Hawk ajunse la u§a din spate, el auzi

voci Tn sufragerie. O recunoscu pe prima, cea a Verei,

ascufitd §i stridenta, ca de obicei, dar cu o intonafie respec-

tuoasa acum.

A doua se auzea blanda §i limpede. Pentru indian, ea era

la fel de frumoasa ca a unei cucuvele. Conversatia acope-

rise zgomotul u§ii care se oprise Tn fata necunoscutei de pe

canapea. Subtire ca o liana, ea T§i mi§ca mainile cu gratia

unei trestii, care se apleca Tn bataia vantului. Parul ei avea

culoarea puiului de caprioara nou-nascut, §i Ti cadea pe

umeri Tn onduleuri largi. Pielea ei stralucitoare era u§or aurie,din cauza soarelui, iar buzele ei erau la fel de ro§ii ca soarele

la asflntit.

Hawk era a tat de fascinat, cd de abia Tl observa pe

baiatul a§ezat langa ea.

—John este hotarat sd cumpere pamant la Phoenix; vrea

sa profite de boom-ul imobiliar, explica straina. Tnchipuie-ti,

Vera, ora§ul asta e un infern vara, cu toate cd, trebuie sd

recunosc, iarna este un paradis. Sotul meu are de gand sd

cumpere teren pentru a construi o casa §i trebuie sd se duca

acolo saptdmana aceasta sd discute cu antreprenorii.

— Este un proiect a§a serios? Tntreba sotia lui Rawlins. —Se pare cd da, am locuit tot timpul la ferma §i §tie cat

este de lugubru iarna - toata zapada asta... §i nici o

distractie! La Phoenix, vom putea ie§i, sd mergem la restau

rant, la localuri de noapte. Ar putea fi, ca Tn timpurile cdnd

John Buchanan Tmi facea curte.Doamna schita un zambet care disparu Tn momentul Tn

care Tl zari pe pu§ti, Tn u§a. Expresia sa o alarma pe Vera,

care se Tntoarse Tn scaun.



40 Janet Dailey

— De cate ori sa-fi spun sa nu mai dai tarcoale peste tot?

Aceasta acuza|ieTI zdruncina pe Hawk. VeraTi banuia to ttimpul ca spioneaza. Ea nuTI auzea niciodata apropiindu-se,

chiar daca el mergea normal, fara intenfla de a o surprinde.

— Este orfanul metis adus de Tom?

Katheryn Faulkner apasase pe cuvantul „orfan".

— Da... da el este, recunoscu Vera,Tncruntata.

—Apropie-te, micu|ule, sa vad cu ce semeni, porunci

doamna.

Hawk se supuse. Simjise o schimbare Tn aer, ca §i cand

luminife invizibile Tncepusera sa dansezeTn jurul lui. Se opriTn

fa|a doamnei Faulkner §i T§i coborT ochii spre privirea ei

scanteietoare. Respira parfumul ei. — Mirosifi a flori salbatice, murmura el cu respect.

— Cum te cheama? Tntreba ea, fara a Iua Tn seama

complimentul.

— Hawk.

Ochii doamnei seTngustara nemulfumifi. Copilul T§i spuse

numele Tntreg, pentru ca ea sd nu mai aiba aceasta expre

sie dura:

—Jim Blue Hawk.

—Cine te-a botezat astfel? Tntreba ea.

— Eu Tnsumi.

Copilul Tncepu sa-i explice, dar doamna Tl opri. — Nu ai §i alt nume?

— Ba da, facu Hawk, JVIerge-pe-doua-drumuri".

El ezitase. Dar, poate, spunandu-§i numele totemic, soa

rele ar fi revenitTn ochii aprigi.

— Dar te cheama Hawk?Necunoscuta nu sesizase importanla numelui.

—Sunt Katheryn Faulkner §i ferma este a sofului meu. §tiai

asta?



NEDORITUL 41

Hawk scuturS din cap, el nu §tia cd aceasta femeie

strains era prima sofie a tatalui sau. —Cuno§ti semnificatia numelui Faulkner?

Hawk scutura din nou din cap.

— Nu.

—TnseamnS, dresor de §oimi. Ce coincidents ciudatS,

nu-i a§a?

Vocea doamnei vibra de manie. Se aplecS spre baiatul

a§ezat langa ea.

— latS-l pe fiul meu, Chad Faulkner.

De data asta, figura i se Tmblanzi. T§i privi fiul cu tandrefe.

Lui Hawk i-ar fi pIScut sd fie Tn locul acestuia, pentru a fi privit

astfel. Se uitS la fratele sau vitreg, care era cu patru ani maimare; acesta Tl depS§ea cu cdjiva centimetri. Avea parul

maiTnchis la culoare decat Katheryn, dar aceia§i ochi aprigi.

Micufa Carol §edea langa el §i colora o carte cu poze,

folosind genunchiul lui Chad drept masa.

Chad Faulkner Tl studie pe Hawk cu o curiozitate mode-

ratS. Aparent, situajia Tl amuza.

—Salut, facu el simuland indiferenta. Ce faci aici?

Tntrebarea Ti aminti tanarului indian motivul pentru care

fusese trimis acasa. Ti transmise Verei mesajul sofului ei.

— Foarte bine, raspunse Vera, sec.

Cu coada ochiului, Hawk o observa pe doamna Faulkner,care T§i ridica man§eta pentru a se uita la ceasul de aur.

— Daca trebuie sd pregate§ti masa devreme, Vera, noi

plecam.

Katheryn Faulkner se ridica §i trecu pe land Hawk, avand

grija sd nu-l atinga.

— Nu pleca! protests Carol, cand Chad T§i trase genun

chiul. Nu mi-am terminat desenul!

— Adumi-I dupS-amiazS, acasa.



42 Janet Dailey

Faulkner junior mangaie capul blond al fetitei cu o

afecfiune plina de indulgenfa.

— Poate facem §i un om de zapada.

—Adevarat?

Fafa i se lumina §i privirea ei se umplu de adoratie, ca §i

cum aceasta promisiune era cel mai minunat lucru din lume.

—Chad! o rasfefi prea mult, suspina Vera Rawlins.

Hawk n-o mai vazuse niciodata pe Carol a?a de fericitd.

Tdnarul indian se Tndeparta putin pentru a o spiona pe sofia

tatalui sau. De fiecare data , acesta Tl Tntreba cum o duce,

§i daca are nevoie de ceva. Dar copilul citiseTn ochii alba?tri,

goi de expresie, ca nu era nevoie de raspuns la Tntrebarile

puse. Nu facu nici o aluzie la dezradacinarea sa, la sin-guratatea sa §i se multumi sd spuna ceea ce a§tepta tatal

sau.

Luni, Hawk se duse pentru prima oara la ?coala albilor. Fu

gata foarte devreme: se simfea nervos §i agitat. Oare era ca

Tn rezervafie, unde Tnvafatorul Ti lovea pe copii peste maini,

daca vorbeau navajo? Cu paltonul sau nou, cu parul bine

intins. Hawk statea Tn fafa ferestrei de la bucatarie,

a§teptand ca Vera s-o pieptene pe Carol §i sa-i puna fun-

deleTn par. Tn aceasta prima zi, Rawlins Ti ducea cu ma§ina,

apoi, Tn celelalte zile, vor merge cu autocarul.

— E§ti Tmbracat prea gros, ca sd stai a?a Tnauntru, re-marca Rawlins.

A§ezat la masa din bucatarie, el T?i bea cafeaua uitan-

du-se la sofia sa, care o pieptana pe fiica lor.

— Mai bine a?tepfi afara. Carol va fi gata Tn curand.

Hawk accepta cu placere aceasta propunere §i ie§i din

casa cu pas de lup. Aerul rece Ti ciupi fa fa §i Ti transforma

respirafia Tn nori mici de aburi. Deodata, simfi o dorinfa

violenta sd fuga Tn nord, la wigwam-ul familiei sale. Privirea



NEDORITUL 43

sa trecu pe deasupra copacilor, spre casa alba unde locuia

tatal sau. Tl zari ie§ind §i Tndreptandu-se spre ma§ina sa par-cata Tn apropiere. Nu era Tmbracat cu haina sa de oaie §i

cu jeans, ci cu un palton Tnchis la culoare, care Ti ajungea

pana la genunchi, pus peste un costum asortat. Hawk se

avanta printre copaci, chinuit de o fried nedeslu§ita. Cdnd

ajunse la ma§ina, tatal sau era deja acolo.

— Ne conduci la §coala?

John Buchanan Faulkner Iua un aer vinovat.

— Nu, plec la Phoenix §i voiam sa-fi spun la revedere.

Cu cheile Tn mana, el evita privirea fiului sau. Teama Tl

sfa§ia pe baiefel, ca un animal care i se strecurase sub piele.

— Cdnd te Tntorci? — Nu §tiu. Nu Tnainte de... Hawk, Tncearca sd Tnfelegi! Ma

gandesc mereu cd mama ta md a§teapta Tn wingwam.

Prea multe amintiri Tmi bantuie memoria. Am nevoie de un

cadru nou. O sa md Tntorc, doar m-am Tntors mereu, nu-i

a§a?

De data asta, era altceva. Pentru Hawk, tatal sau era

stanca de care se agafa Tn aceasta lume mi§catoare ca

nisipul de§ertului. Indianul nu Tnfelegea aceasta nevoie de

fatal sau §i nici nu §i-o putea explica. Se muifumi sa-i adreseze

o implorare muta.

— O sd ai multe de facut la §coala, §i daca Tl ajufi pe Tom,nici n-o sa-mi simfi lipsa. Vreau sd fii silitor la §coala §i sa-fi faci

bine temele pe care fi le va da Tnvafatorul. Tom §i Vera vor

veghea asupra ta.

Pa§i u§ori se apropiau de ma§ina. Hawk se Tntoarse. Era

prima sofie, Katheryn. Ea Tl privi pe copii cu dispref, apoiarunca o privire nelini§tita sofului sau.

— Credeam cd pleci imediat, John!

— Plec.



44 Janet Dailey

John Buchanan raspunse Tn §oaptd. Tl privi pe Hawk

pentru ultima oarS, Tnainte de a se sui la volan. Deschiseportiera.

—Succes, Hawk, Tn prima ta zi de §coalS!

Privirea Ti aluneca spre femeia cu capi§on de blana.

— La revedere Katheryn.

— Nu uita sa-mi telefonezi disearS, spuse aceasta din

urma, cu un suras stingher.

El raspunse facand semn cu mdna, §i se a§ezS la volan.

Cdnd motorul porni. Hawk se dadu la o parte pentru a lasa

ma§ina sd treacS. Se uita la doamna cea frumoasS din fafa

lui. Disperarea ei muta era ecoul a ceea ce simfea copilul.

— Hawk!Era Tom Rawlins, care Tl chema Tn casa.

Adaptarea la noua §coalS fu dificiia. Dupa ce dadu ni§te

teste, Tl plasarS Tntr-o clasS cu copii mai mici de varsta. Nu

numai cd era cel mai mare, dar era §i cel mai Tnalt.

Elevii Tl tachinau fara mild, bStandu-§i joc de pielea lui

TnchisS la culoare §i de prenumele sau. Hawk simfea din plin

diferenfa dintre ei. Tnvafa cu ravnS, nu numai pentru a se

evidenfia §i a le dovedi astfel cd era la fel de inteligent ca

§i ei, ci pentru cd „a §ti" era o valoareTn sine.

Copilul se adapta viefii de la fermd. DupS cursurij ajuta

pe Rawlins, iar seara, Tnainte de culcare, T§i fdcea femeie.Timp de o lund, cdt durd absenfa tatdlui sSu, Katheryn o

vizitS de mai multe ori pe Vera, Tn timp ce Hawk era la

§coald. El T§i dadea seama de fiecare data cd ea fusese pe

acolo, recunoscand parfumul de flori sdlbatice care Tnmi-

resma casa. Atunci, el se a§ezS pe canapea, unde mirosulera mai persistent.

TmbStat de miros, copilul T§i imagina ca Tl iube§te §i pe el

cineva.



NEDORITUL 45

Tn cea de-a treizecea zi, John Buchanan Faulkner reveni

la ferma. Hawk era Tn grajd, cand se auzi ma§ina. Imediat,lasa lucrul §i alerga Tn Tntampinarea tatalui sau. T§i aminti de

alte regasiri.

—Te-ai Tntorsl

—Ji-am promis ca ma Tntorc, nu?

Tatal sau scoase din ma§ina un pachet.

—Ji-am adus ceva.

Hawk se a§eza Tn genunchi ca sd desfaca hartia colo-

rata. Tn cutie era o cama§d Tn carouri, ca cele purtate de

cawboys. Hawk o flutura Tn aer, cu mandrie.

—§tiam cd o sa-fl placa, spuse tata l sau, fericit de bucu-

ria copilului. —Tmparti cadouri, John Buchanan?

Tntrebarea fusese pusa de Katheryn, care aparu langa

ma§ina, urmata de Chad.

Hawk nu-l mai vazuse pe fratele sau vitreg de la prima lor

Tntalnire, acasa la Rawlins, deoarece Chad Tnvafa la un

colegiu particular. Mama §i fiul nu acordara nici o atenfie

indianului.

— Bund Katheryn, bund Chad.

Faulkner T?i Tntampina sofia §i fiul legitim. Stranse cu

mandrie mdna fiului sau.

— Md bucur cd e§ti la ferma Tn acest week-end. — Da, tata.

Semnul scurt din cap, pe care Tl facu baiatul, se potrivea

cu finuta sa rigida,

— Ce i-ai adus lui Chad?

Faulkner ezita putin. — Nimic; Chad nu are nevoie de nimic, are tot ce T§i

dore§te.



46 Janet Dailey

— Vrei sa spui ca i-ai adus un cadou acestui indian, ?i

nimic propriului tau fiu? fipa Katheryn, prada unei adevarate

mdnii.

John Buchanan Faulkner se crispa, apoi se destinse cu un

suspin plictisit.

— Exact; putem sd continuam discufia mai tarziu, calato-

ria asta lunga m-a obosit.

Katheryn se grabi sd ia un aer amabii.

— BineTnfeles, drgaui meu. Chad, intra Tn casa §i ofera-i

un whisky tatalui tau. Lasa bagajele, John Buchanan, trimit

un servitor sd le ia.

Hawk urmari din ochi pe cei trei care seTndepartau, apoi

se uita la cama§a sa. Ambalajul fa§aia din cauza vantului.Era un zgomot trist. Hawk traia la familia Rawlins, dar nu va

fi niciodata de- al lor. Era singur.

Tn timpul iernii, care nu se mai sfar§ea, §i pana Tn

primdvard, HawkTI vazu rar pe tatal sau, calatoria la Phoenix

fiind urmata §i de altele. De fiecare data cdnd pleca §i se

Tntorcea, John Buchanan Faulkner venea sa-§i salute fiul §i

avea cu el discujii serioase, pe diverse feme; dar niciodata

nu-l Tntreba pe Hawk, cum se adapteaza la noua viafd,

daca o duce bine la familia Rawlins, sau daca regreta

rezervatia. Tn urma fiecarei calatorii. Hawk primea un cadou;

un cufit stralucitor, o curea de piele. Nu-l interesa daca §iChad primea cadouri.

Tn curand §coala se Tncheie pentru vacanfa de vara.

Indianul descoperisesensulcuvintelor:„bastard\„amantd"§i

„nelegitim". Discujiile Tntre cawboysTI facusera sd Tnjeleaga

dlspreful pentru indieni.

Tncetul cu Tncetul, pentru Hawk deveni clar cd tatalui sau

Ti era ru§ine, ru§ine pentru cd fiul sau se nascuse „pe cai

laturalnice" §i cd avea ca mama o „sqvaw".



NEDORITUL 47

Cateodatd, copilul T§i aducea aminte de timpurile fericite

cand mama sa traia. A§ezat la masa,Tn fa fa feliilor de paine

alba, el visa la ea. Deseori, ramanea treaz Tn patul sau,

ascultand lemnul care trosnea, §i visand la cantecele rituale

ale indienilor. Cateodata le fredona Tncet, de fried sa nu o

vada pe sofia lui Rawlins intrand Tn camera sa §i facandu-i

observafie.

Vara, zilele mai lungi Ti permisesera sa stea mai mult afara.

Hawk era considerat ca muncitor. De altfel, cawboy-ii se

obi§nuisera sa-l aibe mereu printre ei, §i nu-l considerau o

persoana deosebita fafa de ei. Tl facura parta§ la glumele §i

la hazul lor. Tn prima saptdmand a lunii iunie, Chad reveni la

ferma pentru perioada de vara. Hawk Tl zari doar. Totu§i,Tntr-o seara, cand tanarul indian termina de curdfat grajdul,

intra Chad.

— L-ai vazut pe tata? Tntreba el, urmandu-l pe Hawk la

apa, trebuia sd ie§im Tmpreuna, calare.

— Nu.

Hawk deschise robinetul ca sd bea apa.

— N-ar trebui sd Tntarzie, spuse Chad nelini§tit.

Puse piciorul Tncaltat cu cizme pe bara de jos a padocu-

lui. Dupa ce bau, HawkTnchise robinetui §i se uita la fratele

sau vitreg. Nimic din expresia sa nu lasa sd se vada cd

prezenta acestuia Tl deranja, ci din contra. O curiozitatefireasca Tl facu pe Hawk sd mai ramana. Chad Ti arunca o

privire piezifa, apoi masura din ochi zarea care se Tntindea

Tn fata lui.

—Toate acestea Tmi vor aparfine Tntr-o zi.

Hawk se Tntoarse, fara sd raspunda.

—§fiu cine e§ti! spuse Chad.

Se Tnfipse Tn fafa fratelui sau vitreg, scormonindu-l cu

privirea.



48 Janet Dailey

—Am auzit-o p© mama vorbind de tine.

—§i ce-a spus?

Fascinatia pe care o Tncerca indianul pentru prima sofie

a tatalui sau Tl facea sd se creada vrajit.

Chad nu avea de gand sd raspunda la Tntrebarea lui

Hawk.

— Mama ta era Tntr-adevar o Navajo?

— Da.

Hawk nu sesiza nici o urma de dispref Tn tonul frateiui sau

vitreg.

—Ai participat la ceremonii?

— Da.

—Jess Hank, un coleg, pretinde cd ei tin Tntre dinfi §erpicu clopotei.

—Cei din tribul Hopi o fac, Tn timpul dansului §arpelui,

explica Hawk.

—§i nu-i mu§ca?

— Uneori, raspunse Hawk, ridicand din umeri pentru a

arata cd acest lucru nu are mare importanta.

Chad reflecta cu ochii Tn gol.

— Este adevarat cd mama ta era o tarfa §i cd se culca

cu tofi bdrbafii care i-o cereau?

Insulta aprinse focul care mocnea Tn privirea lui Hawk.

— Era a doua sofie a tatalui meu! Nu s-a culcat decat cuel.

Chad ranji.

—A doua sojie! Un barbat nu are dreptul decat la o sofie

legala, tatal nostru s-a casatorit cu mama mea. Daca ma-ta

s-a culcat cu el, era o tarfa.

Mania Tl facu pe Hawk sd uite de prudenfa obi§nuita; uita

cd Chad era mai mare decat el, mai Tnalt, mai puternic, §i

cd erau frafi vitregi. Se arunca asupra lui. Surpriza atacului Tl



NEDORITUL 49

trimise pe Chad la pamant. Cei doi se rostogolira Tn praf.

Hawk iovea cu picioarele §i cu mainile reujind sa-i provoace

durere lui Chad. Dar acesta Tl prinse de mdna §i i-o rasuci.

Apoi, Tl trdnti la pamant cu fa ta Tn tarand.

—Te dai batut? urla Chad abia mai rasufland.

Hawk stranse din dinfi stapanindu-§i un strigat de durere.

— Ce se Tntampla aici?

Auzind vocea ursuza a tatalui sau, Chad slabi stransoa-

rea, apoi Ti dadu drumul lui Hawk. Ni§te maini mari Tl ajutara

pe micuf sa se ridiceTn picioare, apoi Ti scutura pamantul de

pe obraji.

— E§ti ranit baiatule?

Hawk scutura din cap, finand ochii Tn pamant. — Intra Tn casa, Chad! ordona John Buchanan Faulkner.

— Dar trebuia sd calarim Tmpreuna!

—Am spus sd intri Tn casa.

— Nu am Tnceput eu, el a Tnceput!

Chad ridica acuzator un deget spre Hawk.

— Nu vreau sa §tiu cine a Tnceput. Ji-am poruncit sd intri

Tn casa.

Chad se supuse, cu sfidarea pe buze.

— Cine a Tnceput cearta. Hawk? Tntreba Faulkner.

Hawk ridica capul $i-l fixa pe tatal sau cu ochii sai alba§tri.

—Tu $i mama afi fost casatoriti?Trasaturile lui Faulkner erau pline de severitate.

— Da, am fost casatoriti dupa legile JMeamului".

— Dar nu dupa legea omului alb?

— Nu.

— De ce ai facut asta?

— Am iubit-o pe mama ta §i i-am respectat traditiiie.

— Dar pentru albi, ea nu era sofia ta?

-Salvie-Alba era sofia inimii mele.



50 Janet Dailey

—Atunci, de ce nu te-ai casatorit cu ea dupa tradifia

albilor?

— Prive§te Tn jurul tau Hawk. Mama ta n-ar fi fost fericita;

daca m-a§ fi casatorit cu ea, aici ar fi trebuit sd traiasca.

Hawk dadu crezare acestor cuvinte, dar nu se lini§ti com

plet.

—§i eu sunt fiul tau! De ce nu locuiesc cu tine?

— Nu se poate, raspunse Faulkner plecand capul Tn semn

de neputinfa.

— La §coala Tmi spun bastard, venetic, jumatate de alb.

—Ar fi mai rau daca ai locui la mine, Tl asigura fata l sau

obosit.

— Mi-ar spune cd sunt bastard? — Da, iar acum Tnfelegi de ce nu am vrut sa duci §i tu

aceasta povara?

—TeTngrijoreaza ceea ce spun oamenii despre mine, sau

propria ta reputafie? Tntreba copilul, cu o perspicacitate

surprinzatoare pentru varsta lui.

Fa|a tatalui sau pali.

— Hawk, Tncearca sd Tnjelegi. Nu este vorba numai de

tine §i de mine. Trebuie sd tin cont §i de Katheryn §i Chad!

Ji-am facut rost de un adapost, de o educate buna. Tntr-o

zi vei avea §i partea ta, din bunurile mele.

Cu ochii sai alba§tri, lipsiji de expresie, Hawk Tl judeca petatal sau. Ti descoperea slabiciunile. Copilul nu T§i mai facea

iluzii dar nu simfea nici o amaraciune. Tncet, se Tntoarse §i se

Tndeparta. Singur.

Pentru a sarbatori ziua de patru iulie, la ferma Faulkner se

organiza un rodeo §i un gratar. Tntre cawboys domnea o

rivalitate sportiva Tn Tntrecerile cu lasoul §i Tntrecerile cu tauri.

Ultima atracjie fu o cursa de cai la care participa §i Hawk.



NEDORITUL 51

Cand indianul aparu pe cdluful sau ro§iatic, Tn mijlocul

concurenfilor, se facu lini§te. Cea mai mare parte dintrecawboysTI vazusera deja pe micutul cal al de§ertului, lansat,

cu burta la pamant, Tn prerie.

Katheryn se duse spre linia de pornire, ca sd dea semnalul

cu un foe de pistol. Sofia lui Faulkner purta o fusta din piele

de caprioara §i o cdma§a alba.

Luther Wilcox, cawboy-ul care era land Hawk Ti §opti:

— Ar fi fost bine sd fi avut un cal bun, n-o sd Tntreci

niciodata murgul lui Chad.

— Este mai iute, recunoscu Hawk, dar eu calaresc mai

bine.

Cdnd fu dat semnalul, caii pornira. Traseul de parcurs eralung de o mie cinci sute de metri, formand un circuit care

pornea de pe paji§te, trecea peste un camp de bum bac §i

ajungea din nou de unde plecase.

Hawk, care la Tnceput se afla Tn frunte, se lasa ajuns §i

apoi d epart de murgul lui Chad. Alese terenul cu grija §i Tn

Ioc sd traverseze albia secata, a carei panta Tncetinea fuga

cailor,T§i conduse cdluful pe marginea rapei nu prea adanci.

Ajunse din nou Tn frunte.

Murgul, aproape Tl ajunse Tn campul de bumbac. Dar

curba Tn care trebuia sd se Tnscrie era larga. Cdlujul ro§iatic

trecu pe langa copaci a ta t de aproape, Tncat Hawk T§izgarie genunchiul. Statea culcat pe gatul calului a carui

coama Ti biciui fafa.

Murgul ca§tiga din nou teren, darTI pierduTn dreptul rapei.

La linia de sosire, caluful ro§iatic al lui Hawk ca§tiga la o

distanfa de un cap. Tropaitul copite lor §i nechezatul,amestecat cu strigatele mulfimii Tl asurzisera pe tanarul in

dian. Foarte emofionat de victoria sa, el facu un tur de



52 Janet Dailey

onoare, fara sa-i pese de privirea furioasa a frateiui vitreg.

Dar remarca mandria tatalui sau care statea in fafa multimii.Dar nu a ta t mandria lui John Buchanan Faulkner Tl

Tncanta pe Hawk, ci atenfia tinerei §i grafioasei femei care

Tnmdna premiul; o e§arfa §i o medalie din argint.

Ochii alba§tri ai lui Hawk stralucira de emofie cand se

apropie de Katheryn. A§tepta mai mult cuvintele ei de

lauda, decat premiul. Micufa Carol statea aproape de

doamna Faulkner.

Hawk se opri Tn fafa ei, calare pe calul sau alb. Trecura

clipe nesfar§ite pana cand ea ridica privirile. Hawk crezu cd

moare, cand descoperi mania §i ura din ochii ei.

Zambetul sau victorios disparu rapid, Tn.timp ce calul sausforaia de nerabdare.

—Ai tri§at!

InsultaTI biciui pe Hawk, iar ochii sdi alba§tri seTntunecara.

—Ai ca§tiat numai pentru cd ai deviat de la traseu.

O silueta Tnalta se apropie de fetija blonda, care statea

agafata de mdna lui Katheryn Faulkner.

— El a ca§tiat fara sd tri§eze, spuse John Buchanan cu o

voce atat de grava, cd nimeni n-ar fi putut sa-l auda. Nu

pofi sa-l favorizezi pe Chad Tn fafa tuturor acestor spectatori.

Jinand Tn mana panglica albastra §i plicul cu medalia de

argint, Katheryn se Tntoarse spre Carol, zambind de circum-stan|d:

—Tu vei Tnmdna premiul, de data asta!

Faulkner o ridica pe fetija pana Tn dreptul lui Hawk, care

era tot calare, ca ea sa-i poata oferi recompensa. Tn mo-

mentul Tn care Tnvingatorul Tntinse mdna, Carol o retrase pea sa, Tncruntand din sprancene.

—Voiam sd i le dau lui Chad, el ar fi trebuit sd ca§tige.



NEDORITUL 53

—Ar fi trebuit, aproba John Buchanan, dar Hawk merita

pangiica albastra a ca§tigatoruiui, iar lui Chad i-o vei da-ope cea ro§ie.

Ezitarea lui Carol nu-l surprinse pe Hawk; Tn rarele ocazii

cand erau Tmpreuna, ea se uita la Chad ca la un Dumnezeu.

Hawk accepta premiul §i se Tndrepta spre grajduri, la pas.

In timp ce scotea §aua de pe cal, cawboy-ii Tl felicitara, de

forma. Indianul prefera sa nu raspunda, ascunzandu-§i de-

ceptia sub o masca de indiferenta.

Dupa rodeo, concurentii §i spectatorii se adunara pe

peluza casei, unde urma sd aiba Ioc petrecerea. Hawk li se

alatura, fara chef, §i statu putin langa un grup de muncitori

de la ferma §i de familiile acestora. Nu dorea sd fie observat§i se mulfumi sd o admire pe sofia tatalui sau, care vorbea §i

radea cu invitatii sai. Farfuriile goale fura umplute de mai

multe ori, pana cdnd §i cei mai Tnfometati fura multumiti.

Adulfii stateau jos, mancand, band §i razand; copiii chico-

teau; Hawk, a§ezat sub un copac, Ti privea.

Tn aceea§i noapte, Tn timp ce tofi dormeau. Hawk se

strecura afara din casa, puse §aua pe cal §i pleca spre nord.

Luna plina Ti lumina drumul. De cdteva ori, dadu pinteni

calului, de teama fantomelor pe care §i le Tnchipuia Tn

Tntuneric.Tn zori, ajunse la wingwam-ul unchiului sau. Ramase aici

trei zile, pana veni tatal sau sa-l ia. Lui Hawk nu-i paru rau sd

piece de la rudele mamei sale; trecuse un an §i el se schim-

base.



5

Tn timpul ultimului an de colegiu, Hawk Tnjelese ca tatal

sau Tntenfiona sa-l trimitS la toamnS la o universitate Tn Est.

TSnSrul nu era deloc entuziasmat de ideea unei noi mutari,

dar era con§tient, ca acolo va ca§tiga experienfa §i noi

cuno§tin|e.Cdnd sosi momentul, el pleca fara sd protesteze.

Numai Carol, care devenise o adolescents frumoasS,

vSrsS cdteva lacrimi vSzSndu-l cd pSrSse§te ferma.

John Buchanan Faulkner T§i conduse fiul la aeroport, co-

ple§indu-l cu sfaturi panSTn ultimul moment. Hawk 11ascultS,

a§a cum fScea mereu. TnvSfase, indirect, de la tatSI sSu sS

gSndeascd singur. Chiar dacd HawkHTntSlnea pe Faulkner,

de fiecare datS cSnd acesta revenea la fermS, relajiile

dintre ei erau distante. Atitudinea tatdlui sSu fa|S de na§te-

rea nelegitimS, crease Tntre ei o prSpastie de netrecut. Cand

erau TmpreunS discutau despre fermS, despre colegiu §idespre afacerile lui Faulkner la Phoenix.

Circulau zvonuri despre John Buchanan Faulkner: el

cumpSra parcele de pSmant, pe care le revindea apoi,

obfinSnd profituri mari. Construise imobile cu destinafie co-

mercialS, investise Tn plantatiile de citrice §i intentiona sS

cumpere tot statul Arizona, Tnainte sS moarS.

Tn vacantele universitare Hawk venea la fermS §i mun-

cea. Nu cerea niciodatS favoruri §i accepta situajia sa de



NEDORITUL 55

subaltern. Astfel, ca?tiga stima celor mai multi dintre cow

boys, dar exista totu§i o bariera Tntre el §i cafiva dintreace§tia, pentru care el ramanea bastardul miliardarului. Pen

tru cei din tribul Navajo, Hawk era un om ca tofi ceilalti,

singura lor neTncredere fiind legata de faptul ca el avea

sange de alb. De cand fugise, Tn ziua de patru iulie, cu multi

aniTn urma. Hawk obfinuse permisiunea de a reveni Tn rezer-

vafie, doua saptamani, Tn fiecare vara, ca sa-§i viziteze

rudele din partea mamei sale.

Tn vara aceasta, el lasa camioneta de la ferma Tn fata

wingwam-ului unchiului sau, „ Picioare-Arcuite” Jmprumuta un

cal §i se duse la pa§unile Tnalte, unde pa§teau oile acestuia.

Cele doua saptamani trecura cu o viteza ametitoare.Hawk urmarea obiceiurile „Neamului“ §i observa stilul lor de

viata §i credinta lor.

Facuse economie de apa, mereu putina. Vara, familia

dormea afara §i Hawk trebuia sd fie atent sd nu ca lce vreun

trup adormnit, caci ar fi atras spiritele rele. Ocolise copacii

lovifi de trasnet §i se abfinuse sd Tmpu§te coioti §i §erpi cu

clopotei.

Pentru Hawk, aceste superstifii nu erau mai ridicole decat

cele ale albilor, cu teama lor de o pisica neagra, Tn ziua de

vineri 13, sau teama de a trece pe sub o seara. Hawk se

achitase de obligate sale. §ezuse Tn sauna indiana cubarbatii, cantase cu ei, avand fata Tndreptata spre nord,

cantecele rituale, §i T§i purificase trupul. Seara, se adunau fofi

Tn jurul unui foe de tabard, unde discutau §i povesteau

diverse Tntamplari. Picioare-Arcuite era preocupat de con-

struirea unui local oficial pentru trib §i discutase acest proiectcu nepotul sau.

Tntr-o dimineata, devreme, Hawk pleca. Soarele de au

gust Tl Tnsofi pana seara. Cdnd camioneta intra Tn curtea



56 Janet Dailey

fermei, se Tnsera. Remarca o activitate intensa Tn jurul casei

stapanilor, §i T§i aduse aminte, cu Tntarziere, ca se Tntoarse

Chad.

Se organizase o serbare pentru a Tntampina pe mo§teni-

torul Faulkner.

Meschinaria §i gelozia erau sentimente straine pentru

Hawk, de la cei din „Neamul” sau Tnvdfand sd accepte o

situafie Tn care nu avea de ales. Astfel viafa era mai u§oara.

Hawk coborT din ma§ina §i se opri putin ascultand muzica,

rasetele §i conversafia Tn engleza, care razbateau din casa.

Cantecele erau diferite fata de cele indiene. Hawk se uita

la hainele sale, pline de praf, cu care era Tmbracat de doua

zile §i intra la el, ca sd se schimbe §i sd faca un du§.Dupa o jumdtate de ora, se alatura musafirilor §i reu§i sa-l

gdseasca pe Chad - eroui seratei - care era la bufet cu

Katheryn, mama sa. John Buchanan Faulkner Tl zari pe fiul

sau mai mic §i se apropie de el.

—Te-ai Tntors, Hawk.

T§i Tnsoti urarea de bun venit de un zambet.

— Da, raspunse Hawk, luand o gura de bere. Picioare-

Arcuite te saluta.

Tanarul vroia ca tatal sau sa-§i aminteasca de locurile

unde el petrecuse cincisprezece zile.

—Ce mai face? Tntreba acesta. — Foarte bine.

Hawk Ti cauta cu privirea pe fratele sau vitreg; varsta Ti

daduse lui Chad un farmec putin sofisticat. La un moment

dat, acesta din urma ridica ochii §i privirea sa se Tncruci§d

pentru o clipa cu cea a lui Hawk.

—Se pare ca Chad este bucuros cd s-a Tntors acasa.

— Da, raspunse tata l, aceasta serbare Tl consacra; Tntr-un

fel, l-am Tnsarcinat sa-mi gireze afacerile la Phoenix.



NEDORITUL 57

Vested nu-l surprinse pe tanar, de ani de zile Fdulkner Tl

inifid pe fiul sau mdi mdre Tn secretele findntelor. — Este pregatit pentru asta, concluziona Hawk.

—Anul viitor, o sa-fi termini §i tu studiile de §tiin|e politice

iar eu Tfi voi objine un post Tnalt Tntr-o institute de stat.

Hawk reflecta la planul construit de John Buchanan

Faulkner. Era muljumit pentru cd Tntrevazuse dublul obiectiv:

fatal sdu Ti cumpara respectabilitatea unei pozifii Tnalte,

pentru a face uitata nelegitimitatea sa. Cu aceea§i ocazie,

T§i plasa un om de-al lui Tn guvern.

Hawk trebui sd admita cd era vorba de o manevra

geniala; Faulkner §tia sd traga foloase din toate.

— Este un plan bine gdndit, aproba Hawk.Un parfum de flori salbatice ajunse pdna la el, §i Katheryn

T§i Tntrerupse sofui, care tocmai vroia sa-i raspunda lui Hawk.

— Nu uita cd e§ti la o petrecere, spuse ea cu un ton bine

modulat.

Hawk se mi§cd u§or, pentru a o vedea mai bine pe

femeia care Tl tinea de bra| pe fiul ei.

—Tu ar trebui sd ramai Tntr-un coif, Hawk!

Lui Hawk, aceasta remarca i se paru amuzanta: „Mama

sa vitrega" Ti tinea de faptTn culisele familiei Tmpiedicandu-I,

geloasa, sd apara pe scena. Tl considera pe Hawk o ame-

nintare la adresa fiului sdu.

— Hello, Chad! John Buchanan tocmai Tmi vorbea de

tine, Felicitdri.

Hawk Tnainta ca sa-i stranga mdna fratelui sdu vitreg. Era

perfect consent cd Chad Tl tinea sub observatie, curios sd

vada la el vreo urma de invidie sau de resentiment.— Tfi mul tumesc.

Chad se Tntoarse spre tatal sdu, excluzandu-l pe Hawk din

conversatie. Indianul o privi pe Katheryn Faulkner. Era de o



58 Janet Dailey

frumusefe fara varsta, imateriala. Hawk nu Tnfelegea prea

bine sentimentele pe care acesta i le inspira. La moarteamamei sale, o considera ca pe o Tniocuitoare, natura lui de

navajo insuflandu-i respect pentru matriarhat. Acum, nu mai

§tia; Tn tot cazui, Katheryn il atragea Tn mod straniu, iar el

accep ta faptul ca atare.

Hawk se duse sa lase paharul de bere gol, pe masa; se

auzi un fa§ait de jupoane, iar cand se Tntoarse, o zari pe

Carol. Rochia sa alba imaculata, nu se potrivea cu ochii ei

verzi, fascinanti.

Cele doua saptamani petrecute departe, ascufise do-

rin|ele lui Hawk.

Buzele ro§ii ale fetei se Tntinsera provocator. — Este tarziu, md Tntrebam daca mai vii.

Hawk li expiica motivulTntarzierii, fara a da impresia cd se

scuzci:

— Acum am sosit. N-ar trebui sa-mi simfi lipsa; adoratul tau

Chad este aici!

— Chad md considera foarte frumoasa.

Macar o data, cei doi frafi erau de aceea§i parere. Vara

trecuta, Hawk remarcase cum Tnflorise Carol. Fetifa se

transformase Tntr-o femeie cu sanii rotunzi §i talia find. Atunci,

a doua zi dupa sosirea sa de la universitate, Carol 11provo-

case cu privirea, cu zambetul §i cu finuta ei. Hawkpresupusese cd ea se culcase deja cu barbafi, dar putin Ti

pasa daca era el primul sau nu. Navajo nu punea nici un

pret pe virginitate, contrar albilor. Carol i se destainuise, vara

trecuta. Hawk o blestemase pe mama ei, Vera Rawlins, care

umpluse capul fetei cu prostii, cd sexul era un pacat, §i cd

unei fete, care nu a§teapta pdna la mariti§, i se Tntampla

numai nenorociri. Chiar §i acum Carol mai avea refineri. Tl

cauta numai cdnd el era singur, iar Tn prezenfa familiei, se



NEDORITUL 59

ardta distanta. De altfel, Hawk nu se Tmpotrivea, un Navajo

nu-§i afi§a Tn prezenfa altora, relatiile sale intime. —Tu nu md consideri frumoasa? repeta Carol.

—§tii bine cd da, raspunse el, pe un ton oarecare.

—Ai putea fi mai entuziasmat, spuse ea, atinsa Tn demni-

tatea sa. Chad este.

Hawk Iua un aer amuzat. Carol Tncerca sd creeze o

rivalitate Tntre cei doi fra|i, ceea ceTi flata feminitatea.

— Nu voi intra Tn competifie cu Chad, ca sa-fi ca§tig

favorurile.

Ranita, Carol pleca de langa el, §i flirta exagerat toata

seara cu fiul cel mare al familiei Faulkner. Cdnd perechea

se furi?a Tn noapte. Hawk nu fu surprins. A§tepta sa-i vina §ilui randul.

Doua zile mai tarziu, pleca sd faca Tnconjurul proprie to r.

i§i mana calul la pas, pana Tn varful unei coline §i se opri

aproape de moara de vant. Descaleca §i se duse sd verifice

pompa de apa. Funcfiona normal.

Sprijinit cu spatele de cal, indianul contempla peisajul

arid. Glasul pdmantului §i tainele sale fd§neau din toate

parfile, Tn ar§ifa acestei dupa-amieze de vara. Cdt vedeai

cu ochii, totul era neclintit. Aceasta asprime a naturii, Tl

cmofiond pe Hawk, facand sd vibreze coarda sensibila Tn

interiorul sdu.

Ochii lui de un albastru profund, straluceau de placere.

Pielea sa expusa la soare, capatase o nuanfa aramie, pe

pomefi. Aceasta familiaritate ancestrald cu pamantul, era

0 mo§tenire din partea „Neamului". Tl reconforta §i Tl hranea.

1lawk §tia cd un alb nu l-ar Tnfelege. Oamenii aparfineaupdmantului, dar pamantui nu va aparfine niciodata oame-

nilor.



60 Janet Dailey

Percepu o mi§care, undeva Tntr-o parte. Se Tntoarse §i zari

un caldref care se apropia. Recunoscu Imediat siluetasubfire a lui Carol §i o a§tepta. Parul ei lung §i blond Ti flutura

pe spate pana la talie.

La optsprezece ani, era deja o femeie capabila sd

trezeasca dorinta unui barbat. Ea trase iapa de frau §i se opri

la cafiva pa?i de Hawk,Tndreptandu-seTn §a pentru a-§i pune

Tn evidenfa silueta. Zambi dulce, ca mierea. Hawk simfi

nevoia sd o sarute, dar se abjinu.

Era sigur, cd va veni §i timpul cdnd va fi a lui, iar acum Ti

mangaia cu privirea sanii care se ridicau liberi, sub fesdtura

find.

— In sfar§it, te-am gasitl suspina tanara fata. — Dar ce, md pierdusem?

Carol Tncrefi nasul provocator.

— Mama m-a trimis sa-fi amintesc cd avem invitafi la

masa, deseara. Trebuie sd te Tntorci la timp, ca sd faci du§

§i sd te schimbi. Nu vrea sd Tntarzii.

— N-am uitat.

Hawk se apropie de iapa §i-i mangaie botul roz $i moale

ca o catifea.

—Ai tendinfa sd te ratdce§ti, cdnd pleci singur, calare.

Hawk. Md Tntreb ce te-o fi atragand.

Cu un gest larg. Hawk arata orizontul. — Indienii navajo cred cd pamantul este mama tuturor

lucrurilor, a tot ce este necesar viefii: apa, aerul §i soarele,

care fac din corpul omenesc ceea ce este. Tn momentul

morfii, farana redevine fdrdnd, cenu§a redevine cenu§a.

Carol! Peste doua saptdmani plec Tn Est, dar va fi pentruultima oara, apoi, voi reveni la primavard §i voi ramane aici

pentru totdeauna.

— Este vorba de diploma ta?



NEDORITUL 61

Hawk o privi fix pe Carol. Dorinfa Ti ridica sangele Tn obraji.

— Nu crezi cd Tfi pierzi timpul? —Studiul nu este timp pierdut, o corecta tanarul.

— E§ti sigur cd John Buchanan Tfi va gasi de lucru? Chad

se ocupa de afacerile lui, iar tu...

Hawk oTntrerupse pundnd mdinile pe §oldurile tinerei fete.

O salta din §a §i o puse pe pamant. Pupilele lui verzi luceau

deja.

— Crezi cd John Buchanan Tfi va lasa tie ferma?

Hawk respinsese aceasta posibilitate, nuTI privea.

—Tatal tau se ocupa foarte bine de ferma, Carol!

—Tatal meu ar putea lucra pentru tine.

Hawk o studie pe tanara fata ai carei ochi straluceau deambitie.

—Tntotdeauna ai visat sd ajungi stapana acestui dome-

niu uria§, nu-i a§a? Vrei chiar, s-o imifi pe Katheryn; ti-ai Tnsu§it

§i manierele ei.

Cu capul aplecat Tntr-o parte, Carol Ti sfida pe Hawk Tntr-oatitudine impertinenta §i defensiva, Tn acela§i timp.

—Ah, da? Totu§i Tmi aduc aminte cd atunci cdnd eram

mica, o idolatrizai pe Katheryn. Noaptea te furi§ai s-o spio-

nezi, ascuns Tn arbu§ti, cdnd ea cdnta la pian.

— Md urmareai, deci? Sau vroiai sa-l zare§ti pe frumosul

Chad?

— E§ti gelos?

— Nu am fost niciodata gelos pe Chad, spuse Hawk,

apropiindu-se de Carol, §i aproape atingand-o.

Ea T§i puse mdinile pe pieptul lui, pe cdma§a uda de

transpiratie. —Trebuie sd plec, spuse Carol. Am venit sa-fi transmit

mesajul mamei.

Hawk zambi cu subTnfeles.



62 Janet Dailey

— Este singurul motiv?

Pielea lui Carol degaja un miros de flori salbatice, caci eaadoptase ?i parfumul lui Katheryn.

— BineTnteles!

Hawk T§i apropie buzele de gura tinerei fete, pe care ea

i-o oferea, din instinct. Ea Tncepu sd tremure. Tncet, fara ca

ea sa-§i dea seama de nimic.

— Daca ai venit numai sa-mi transmifi un mesaj, de ce

ti-ai scos sutienul?

Ea T§i dadu capul pe spate. Ochii ei verzi se umplura de

furie la vederea obiectului de dantela pe care Hawk Ti

balansa Tntre degete. Hawk §tia, cd fata era mdnioasa, nu

ata t din cauza sutienului, cd t datorita faptului cd elTi desco-perise planul. Lui Carol Ti placea sd lase impresia cd emotiile

ei erau spontane. §i totu§i, ea se simfea atrasa de el, Tn

aceea§i masura ca §i el de ea.

—Tfi place sd fii vanata ca un animal, nu-i a§a?

Hawk o prinse din nou Tn brafe. Ea se zbatu, dar buzele i

se Tntredeschisera.

— Opui rezistenfa de convenienfa, sau pentru a-fi mari

placerea?

— Hawk Tnceteaza! Lasa-ma sd plec, protesta ea furi-

oasa.

Descumpanit, Hawk slabi stransoarea §i se Tndeparta. — Bine.

Ea ramase consternata, nu vroia deloc sd fie eliberata.

—Ar trebui sa-fi pui sutienul Tnainte sd pleci. Mama ar

putea sa-fi puna Tntrebari.

— Du-te dracului, Hawk!

Ti smulse sutienul. Un hohot de ras ie§i din gatul indianului.

Ea Tncerca sa-l loveasca, dar el o prinse de mdna.

— Badarane!



NEDORITUL 63

— Provocatoareo!

Ti strivi gura cu buzele sale, Tmpiedicand-o sd mai spunaceva. Ti mistuia aceea§i dorinfa. Hawk se lasa sarutat,

punand frdu dorintei. O dorea pe Carol, dar nu voia sd fie

manevrat de ea, §i oricum, daca ea Iua initiativa, tot se va

intampla. Nu se simfea nici vinovat, nici tulburat.

§i navajo §i albii, macar o data , erau de acord. Sexul §i

dorinfele erau lucruri naturale, ca §i viafa §i moartea.

De altfel, Hawk trebuia sd recunoasca cd trupul fetei Ti

provoca o mare bucurie. Ea Ti mangaia parul §i fafa §i Ti

acoperea gura cu sarutari.

El o dadu pufin deoparte, ca sa-§i descheie cama§a.

— Am putea fi vazufi, protesta Carol, Tntr-un suflet.Hawk nu raspunse; nu avea ce sd raspunda. Ti trase bluza

de-a lungul brafelor albe, apoi T§i scoase Stetsonul pe care

1) agafa de §a. Pe urma, T§i scoase cama§a §i o Tntinse pe

iarba, sd nu se zgarie Carol. Ea statea Tn picioare, cu pieptul

gol, cuprinsa de f risoane. Hawk Ti Tntinse mdna, ea ezita pufin,

apoi T§i puse palma alba Tn mdinile aramii, care o trasera pe

culcu§ul improvizat. Hawk a§tepta pufin, devorand-o cu pri

virea.

— Nu crezi cd am un corp frumos. Hawk?

Vocea ei nu mai era decat o rasuflare. Hawk se Tntinse

langa ea, sprijinit Tntr-un cot. — Ba da.

Mdna lui aluneca pe pdntecui plat, urmari curba unui

san, Ti pipai sfarcul, descriind cercuri mici Tn jurul lui, ca sd

vada cum se Tntare§te. Cdnd Carol gemu, mdna lui Hawk

se ridica din nou spre parul ei blond. — Parul tau este luminos ca soarele. Alesese acest mo

ment, ca sa-i faca complimentul, pe care i-l refuzase la



64 Janet Dailey

petrecerea data Tn cinstea iui Chad. Este moale ca mata-

sea, iar ochii tai au culoarea pietrei-femeie.Indianul pleca capul §i mangaie cu buzele obrajii satinafi

ai fetei.

—Ce este o piatra-femeie? Chicoti tanara fata, intrigata

de acest compliment neobi§nuit.

— Cei din neamul navajo cred cd lumea Tntreaga se

Tmparte Tn masculin §i feminin. Hawk se Tntrerupse ca sa-i

sarute sanii, smulgandu-i lui Carol un nou geamdt. Tn acela§i

timp mdna lui Ti explora pantecele. Se opri la cureaua de la

pantaloni.

— De exemplu, peruzelele sunt barbafi §i femei. Albastru

Tnchis este al principiului masculin, albastru deschis este alprincipiului feminin, ca §i albastrul ochilor tai, Carol.

Cu abilitate, el trase fermoarul pantalonilor, §i o lasa pe

fata sa-§i scoata ve§mdntul. Se scula §i-§i scoase jeans-ul.

— Dumnezeule, ce aer salbatic ai cu acest suspensor,

exclama Carol, tremurand de excitare. De ce porfi a§a

ceva?

— Este mai comod decat un slip, explica Hawk ridicand

din umeri.

—Cdnd te vad a§a, am impresia cd sunt prizoniera.

Indienii navajo mai rdpesc femei albe? Tntreba Carol cu o

voce pe care curiozitatea o facea mai stridenta.Hawk era obi§nuit cu aceste Tntrebari caraghioase; de

fiecare data cdnd femeile T§i dadeau seama cd el este

metis, Ti puneau tot felul de Tntrebari, Tnainte sau dupa ce se

culcasera cu el.

El dadu din cap afirmativ.

—§i albe, §i mexicane, §i apache, oricare, numai sd nu

faca parte din trib. De aceea, neamul navajo sunt obligati,

uneori sa-§i fure viitoarea nevasta.



NEDORITUL 65

Hawk se strecura langa ea cu suplefea unei feline,

—§i daca ea opune rezistenta?Pe fa|a fetei el citi placerea pe care o da frica de pericol.

Se Tntinse peste ea, tintuind-o pe pamant cu toata greutatea

lui.

— E§ti la fel ca celelalte, nu? Visezi §i tu la „frumosul

salbatic" care te va rapi.

T§i puse mainile pe brateie lui Carol, pe care aceasta le

tinea Tncruci§ate deasupra capului. Tanara fata fremata, iar

pupilele i se dilatasera.

—Asta da mai mult gust faptului Tn sine, §i permite expri-

marea fantasmelor sexuale care le bantuie, nu-i a§a?

Pentru Carol, a§a ceva era imposibil de admis, iar Hawknici nu o dorea. Singurul lucru pe care Tl dorea, erau buzele

ei Tntredeschise. Tncet, Ti desfacu picioarele albe, cu genun-

chiul sau. Trupul lui Carol se arcui de dorinta. Murmura

cuvinte de neTnfeles.

Hawk ramase surprins de contrastul Tntre pielea fetei,

foarte alba, §i pielea sa aramie, dar nu se gandi prea mult,

din cauza trupului care se zvarcolea sub el, cerand un

raspuns brutal. Unghiile fetei i se Tnfipsera Tn pielea de pe

spate.

Cand o auzi flpand, el se lasa prada placerii care ex-

plodaTn el. Ramase cateva clipe deasupra, apoi se Tntoarse

Tntr-o parte. Carol se cuibari la pietul lui, sarutandu-l, pared

i-ar fi mulfumit Tn tacere.

—Spune-mi cd md iube§ti, Hawk,TI implora ea, rava§ita.

Ea avea buzele umflate de atatea sarutdri iar pielea ei

ardea. Era cald. Placerea celor doi tineri fusese reciproca.Cererea lui Carol Tl amuza pe Hawk.

— Ce este dragostea? protesta el cu amabilitate. Neamul

navajo nu crede Tn dragostea romantica, ca albii.



66 Janet Dailey

A§a cum observase, acest cuvant era folosit Tn cazuri

foarte diferite. Dorinta sexuala era considerata dragoste, a

avea grija de cineva era, de asemenea, o dovada de

dragoste; iubeai o culoare, o mancare, o fara etc... De

fiecare data cdnd indianul ceruse explicate i se raspunse ca

cineva §tie cd iube§te, atunci cdnd iube§te.

Hawk credea cd este mai bine sd aiba Tncredere Tn ceea

ce vedea cu ochii lui, decat Tntr-un sentiment vag.Pentru el „dragostea romantica" era inaccesibila, de nea-

tins §i de neTnfeles. Ajunse, deci, la concluzia cd aceasta nu

exista, concepfia poporului sdu fiind mai realista.

—Societatea navajo este Tntemeiata pe matriarhat, ex-

plica el lui Carol. Un barbat nu are nimic, cu excepjiahainelor sale §i a §eii. Restul, pamantul, casa, vitele, aparfin

femeii sale. Pur §i simplu, el munce§te pentru ea.

— Mi se pare chiar placut, chicoti Carol ghemuindu-se

langa el.

Hawk observa umbrele lunguiefe ale soarelui care cobo-

rau §i se ridicau. T§i puse slipul §i jean§ii.

Carol ramase Tntinsa pe cdma§a lui, Tntinzandu-se ca o

pisica satula, alba toata.

—Ai face bine sd te Tmbraci, o sfatui Hawk.

— Imediat, facu ea, cu o privire neclara.



6

— Da-mi cama?a.

Hawk T§i trase fermoarul de la jeans §i se apleca peste

§oldu! lui Carol sa-§i ia cdma§a. Tn momentul Tn care puse

genunchiul Tn pamant, simfi ni§te trepidafii: cal Tn galop. Seridica imediat, scrutand orizontul. Placerea dragostei Ti

mic?orase acuitatea simfurilor, care Tn alta situafie, l-ar fi

avertizat din timp despre sosirea caldretilor.

—Tmbraca-te! Vine cineva I

—OI Dumnezeule! ?opti Carol Tmpleticindu-se. T§i trase

pantalonii Tn graba.

Chiar Tnainte de a vedea fefele cawboy-lor, indianul Ti

recunoscuse: Bill Short §i Luther Vileox. Calaretul din frunte era

Chad, iar langa el, Tom Rawlins.

—O nul Este tata , scanci Carol, luptandu-se cu fermoarul

pantalonilor.Hawk T?i dadu seama cd era imposibil sa-l minfi pe

Rawlins, care vazuse destule, ca sd nu-fi dea seama de

ceea ce seTntamplase. HawkT§i trase cama?a pe braje, dar

nici nu Tncerca macar s-o Tncheie. Carol era atat de tulbu-

rata, Tncat nu putea sa-?i puna sutienul.

Cdlarefii se oprira la cativa pa§i de tineri §i descalecara.

HawkT§i concentra atenjia asupra lui Rawlins. Expresia sa era

Tn§elatoare ?i Hawk nu subestimase niciodata, nici forfa nici



68 Janet Dailey

voinfa acestuia; era un tip tare. Dar Rawlins avea un punct

slab: fiica sa, Tn ochii lui, ea nu eraTn stare sa faca nimic rau.

Hawk Tl respecta pe omul care acceptase povara edu-

cafiei sale §i care Tl Tnvafase to t ceea ce §tia despre ferma.

Rawlins fusese Tntotdeauna un om Tnjelegdtor, dar Tn acest

moment, expresia sa dura §i rea lasa sd seTnfeleaga cd orice

explicate era inutiia. HawkTITntampind fara sd ciipeasca pe

omul care Tnainta spre el.Tn spate, o auzi scancind pe Carol. — Ce se petrece aici? tuna Rawlins. Ce i-ai facut fiicei

mele?

Hawk, care se a§tepta la aceasta izbucnire, ramase im-

perturbabil.

—Tom, eu...Nu i se dadu nici posibilitatea sa-§i termine fraza.

—Tatal Eu n-am vrut, urla Carol cu o voce isterica, el m-a

silit.

Tnmdrmurit de o asemenea acuzafie, Hawk Tntoarse ca

pul §i o fintui cu privirea pe fata. Pe fafa ei ro§ie curgeau

lacrimi de ru§ine. Bretelele sutienului Ti atarnau pe umeri, iar

bluza §i-o finea la piept, pentru a-§i ascunde goiiciunea.

Ochii ei verzi implorau iertare.

—Te-am tratat ca pe un fiu, bastardTmpufiti latra Rawlins,

§i tu Tmi violezi fata?

Hawk n-avea cum sd se eschiveze. Un pumn Tl lovi Tnfalca, trantindu-l la pamant. O durere violenta Ti invada

craniul. Scutura din cap, ca saTmprd§tie ceaja ce-i invadase

creierul, un }ipat de femeie Ti rasunaTn minte. Tmpleticindu-se,

reu?i sd se ridice Tn genunchi §i cu toata vederea Tnce|o§atd,

o vazu pe Carol alergand spre Chad. Tnainte de a putea sd

se ridice Tn picioare, un al doilea pumn Tl Tntinse Tn praf. Se

ridica Tn coate, dar varful unei cizme se Tnfunda violent Tn

coastele sale, rostogolindu-l la pamant.



NEDORITUL 69

Instinctiv, se rostogoli, ca sa scape de atacatorul sdu §i se

scula. Se arunca asupra lui Rawlins, care se repezea spre el,

abatandu-i directia pumnului. Se agafa de mijlocul lui ca sa-l

faca sd dea Tnapoi. Indianul era mai Tnalt §i mai puternic, ar

fi putut sa-l bata pe alb u§or, dar Rawlins nu cadea. Parea

de o rezistenfa ie§ita din comun.

Hawk simfi cum alte maini Tl trag Tn spate. Crezu cd un

cawboy Tncerca sd puna capat luptei, dar cdnd primi onoua lovitura Tn stomac, Tnfelese cd Bill Short §i Luther Wilcox

veniseraTn ajutorul lui Rawlins careTI toca cu pumnii.Tn timp

ce pe el Tl fineau cei doi. Soarele disparu. Orbit, Hawk simfi

cum i se Tnmoaie picioarele, dar cei doi cawboy nu-l lasara

sd cada. Loviturile continuara sd ploua asupra lui, cu toatecd el era aproape inconftient. Trupul Tl devenise moale, iar

capul i se Tnvartea Tn directia Tn care era lovit.

UmbreleTI invadara ;i el atarna ca un obiect fara viata.

— Este terminat, §efule, grohai Luther Vilcox, Tn dreapta

lui.

—Trezifi-I, porunci Rawlins, cu o voce plina de turbare.

Luther facu apel la rafiune.

— Nu pofi sa-l omori, §efule. Dumnezeule, este... Omul

ezita asupra cuvintelor, nedorind sd faca legatura de rude-

nie Tntre Chad §i indian.

In plus, Luther nu era convins cd Rawlins avea dreptul sa-iaplice o pedeapsd lui Hawk. In timpul verii, o vazuse de mai

multe ori pe Carol Tn compania lui Hawk ?i nu era sigur cd

Hawk era singurul vinovat. Apoi, trebuia finut cont de reacfia

lui Faulkner, daca „fiul" sdu era ucis.

Tacerea care se lasa, Tl facu pe Luther sd Tnfeleaga cd

fusese ascultat. Sentimentul razbunarii Tl mai anima Tnca pe

Rawlins, dar sclipirea uciga§a din ochi disparuse.

— Lasa-I Bill, porunci Luther, facdnd semn cu capul.



70 Janet Dailey

Trupul lui Hawk cazu la pamant cu un zgomot Tnfundat.

Rawlins se Tntoarse spre fiica sa, care ajutata de Chad, T?ipuse bluza. Tanarul o finea strans, cu un aer protector §i

reconfortant. Fafa lui frumoasa capata un aspect sinistru,

cand se Tntoarse spre Rawlins.

Agafata de cama?a lui, Carol se smiorcai.

— Nu md lasa, Chad!

—A§teaptd-ma, porunci el, md due sa-fi aduc calul.

Cum se Tndeparta tanarul, Tom Rawlins se apropie de

fiica sa, care lasa capul Tn jos, o §uvifa blonda acoperindu-i

fafa. Cdnd tatal sdu Ti puse mdna pe umar, ea tresari §1se

Tntoarse cu spatele. Umerii lui Rawlins se lasara Tn jos, el T§i

retrase mdna cu un sentiment de Tnfrdngere.Chad trecu peste trupul imobil al fratelui sdu vitreg, Iua

frdul iepei lui Carol §i o duse fetei. Caluful lui Hawk ridica

capul §i necheza, vazdndu-i pe cdldrefi cum se Tndepar-

teaza la trap. Apoi apleca capul asupra omului care zacea

la pdmdnt. Cum acesta nu facea nici o mi§care, calul

Tncepu sd pascd cu toata durerea pe care i-o provoca

zabala la fiecare gura de iarba verde ;i grasa pe care o Iua.

Cdnd Hawk T§i reveni, era frig §i pe cer stelele se aliniasera

ca la parada. Totul era confuz Tn mintea lui. Tdnarul nu

Tnfelese imediat de ce era Tntins la pamdnt. Apoi, cdnd

Tncerca sd se ridice, o durere ascufita Ti sfd§ie maruntaiele, §iel cazu din nou, scofdnd un fipdt. Trecura minute bune,

pdna T§i limpezi gandurile §i Tnfelese, cd are cdteva coaste

rupte.

Tncerca din nou sd se ridice, §i cdnd reu§i, se Tmpleticea

ca un om beat. Tn cap pared avea o toba care Tl Tmpiedicasa-§i puna ordine Tn ganduri. Fafa Ti era umflata, moale §i

umeda, nasul deformat, iar pleoapele umflate li transforma-

sera ochii Tn doua linii subfiri. Hawk tocmai T?i ducea mdna



NEDORITUL 71

la gura, cand auzi un zgomot. Tncerca sd localizeze zomotul

§i T§i zari calul la cdfiva pa§i. Tncerca sd se duca spre el, darcreierul sdu nu eraln stare sd transmita ordinul catre picioare.

Totu§i, dupa un timp, reu§i sd Tnainteze §i apuca cu greu-

tatefraul. Calul sezbatu,Tnnebunitde mirosul sangelui. Hawk

Ti vorbi Tncet, Tn limba navajo §i calul se lasa Tn sfar§it, prins.

Hawk puse un picior Tn seara, T§i aduna toate puterile ca sd

se salteTn §a. Mdinile lui se aga-fara cu disperare de creasta

§eii, lasand fraul, care cazu pe gatul animalului.

Calul §tia drumul spre casa; porni drept Tn aceasta

direcjie. Doar instinctul Tl facu pe Hawk sd se find Tn §a,

cramponatde creasta ei, cu picioarele stranse peste pante-

cele animalului.Cdnd, dupa un timp nedefinit. Hawk ie§i din ceafaTn care

plutise, Tnjelese cd se oprisera. Calul batea pasul pe Ioc,

refuzand sd Tnainteze. Hawk vazu cd au ajuns la padoc. Se

clatina Tn §a, gata sd cada. Undeva, nu prea departe, auzi

un cal apropiindu-se, dar durerea era prea mare pentru a

acorda atenjie acestui zgomot.

— Hawk!

Aceasta voce scrd§nita, nu putea fi decat a tatalui sdu.

—Am auzit cd ai avut necazuri, §i am venit sd vad ce tl

s-a Tntamplat.

Hawk puse un picior pe pdmdnt, dar T§i pierdu echilibrulTn momentul Tn care cizma ie§i din seara. Apucandu-se cu

mdna de creasta §eii, se rostogoli Tntr-o parte, dar se opri din

fericire.Tn crupa calului, sprijinindu-se de ea.

— Dumnezeule, Hawk!

Gatul lui John Buchanan Faulkner parea cd se rupe.Striga:

— Frank, Pecho! Venifi sa-mi dafi o mana de ajutor.

— Nu!



72 Janet Dailey

fipatul lui Hawk sunase limpede. John Buchanan se apro

pie de fiul sau. O slabiciune imensa Tl coplefi pe Hawk;

durerea li sfafia trupul, facand sd i se zbata tamplele.

Reu§i sa-l distinga pe fatal sdu, fi spuse:

— Ai venit sd vezi ce ml s-a Tntamplat?

Din cauza buzelor umflate, fiecare cuvant Ti provoca

durere. Continua:

—Ti-a compromis cineva planurile? Ai uitat, dinTntampla-re, sa-l previi pe Tom Rawlins cd aveai sd md faci un om

respectabil, Tn cafiva ani? Af fi fost un ginere prezentabil.

Se mai apropiasera fi alfi cawboy, Tn afara celor chemafi

de Faulkner, dar lui Hawk pufin Ti pasa ca-l aud. Era total

indiferent fafa de cei din jur.

— N-af fi crezut niciodata cd... pofi fi a tat de rautacios.

Erau cuvinte spuse la Tntamplare, tocmai pentru a evita

alte Tntrebari jenante.

—La ce te afteptai?

Tanarul Tfi ascunse dezgustul. Durerea 11 smulse un

geamat; coastele rupte Ti Tnvinefisera pieptul. —Ar fi bine sd te duci la un doctor, continua John Bucha

nan, facand un pas Tnainte.

— Nu!

Hawk se sprijini de calul sdu, pana TI lasa durerea.

—Este inutil sd chem un doctor pentru un nas spart ficdteva coaste rupte. Sunt sigur cd nu am nici o leziune

interna.

Tanarul reufi sd se Tndrepte fi sa-l Tnfrunte pe tatal sdu.

—John Buchanan Faulkner, mai demult, m-ai sfatuit sa-mi

urmez propria cale. N-am nevoie de tine. De Rawlins o sd

md ocup singur. Voi acfiona singur, afa cum am facut

Tntotdeauna.

Faulkner ezita, apoi pali Tn fafa hotararii lui Hawk.



NEDORITUL 73

—Avand Th vedere cele Tntamplate, ai face mai bine sa

teTntorci la unlversitate, cat mai curand posibil.

Hawk schita un zambet, care semana mai mult cu o

strambatura.

— Adica sa fug? A§a ar trebui sd faca un navajo, nu-i

a§a? Cdnd lucrurile iau o Tntorsatura proasta, iar el este

depart de evenimente, trebuie sa dezerteze? Pun pariu cd

asta v-ar face placere, fie, lui Tom, lui Carol. §i afi fi muifumitisa nu mai revin niciodata. Ei bine, ramani

Hawk lasa aceasta ultima fraza sd pluteasca ame-

nintatoare Tn aer. Tn Tncheiere spuse:

— De acum Tnainte, eu Tmi voi alege drumul, ;i daca asta

nu Tfi este pe plac, John Buchanan, du-te dracului.

Hawk se Tndeparta pa§ind hotarat, a ta t ca t Ti permiteau

mu?chiiTndurera|i. Plcarea lui dadu naftere la §u§oteli printre

cawboy, dar Faulkner T?l lasa fiul sd piece fara a manifesto

vreo urma de emofie.

Luminile erau aprinse Tn casa familiei Rawlins, casa, careTn lipsa de altceva mai bun, fusese caminul lui Hawk timp de

unsprezece ani. Se agaja de balustrada, ca sd poata urea

treptele peronului. Trupul sdu moiestat, avea nevoie de

odihna, dar mai avea ceva de facut. Intrand Tn vestibul,

tanarul indian T§i zari chipul Tntr-o oglinda. Era de nerecu-noscut; semana cu un monstru cu coama neagra. Hawk

Tntoarse spatele imaginii ?i se Tndrepta spre bucatarie, unde

Tom Rawlins statea la masa. Avansa pana Tn pragul u?ii.

— Am venit sa-mi tau lucrurile, spuse el cu o voce neutra.

— la-le §i §terge-o!

Altadata , Hawk ar fi tacut. dar acum lucrurile se schim-

basera.



74 Janet Dailey

— Ma cuno?ti Tom, §i §tii ca nu |i-am violat fiica. M-ai tratat

ca pe copilui tau, dar eram ultimui om pe care fi i-ai fi doritca ginere. Ji seTntorcea stomacul pe dos, Tom, la gandul cd

fiica ta s-ar casdtori cu un metis? Bastardul lui John Bucha

nan Faulkner?

Fafa lui Tom deveni stacojie, dar se abfinu de la orice

comentariu. Hawk ?tia cd marcase un punct. Tnconjura ma

sa §i se Tndrepta spre camera lui. Tn acel moment, Vera

Rawlins, aparu pe coridor, §i se opri brusc, la vederea india

nului. Fara sa-i lase timp sa deschida gura, Hawk se adresa

ambilor so|i:

— Nu sunt primul care se culca cu fiica voastra, §i trebuie

sd marturisesc cd nici daca ar fi fost fecioara, n-a§ fi datTnapoi.

Cu aceste cuvinte se Tndrepta spre camera lui.

Sustinandu-§i coastele rupte, cu mana dreapta, se sprijini de

u§a sa-?i adune puterile, apoi se Tndrepta spre pat, desfacu

patura Tn careTji adusese lucrurile cdnd sosise aici, §i eraTnca

un copii. O folosea pentru a doua oara. Goli sertarele de la

comodd §i-§i puse hainele Tn mijlocul paturii Tntinse. Cdnd

termina, se mai uita o data prin camera, sd vada daca nu

a uitat nimic.

Auzi un zgomot slab pe coridor, apoi auzi clan|a Tnvartin-

du-se. Mu§chii Ti erau Tntin§i, Tn a§teptare, cdnd u§a sedeschise Tn tacere. O singura persoana ar fi putut sd do-

reasca sa-l vada: Carol.

— Hawk, Tmi pare rau, ?opti fata. Nu §tiu de ce am vorbit

a?a. Eram... speriata. Trebuie sd ma crezi; mama ?i tata m-ar

fi omorat, daca aveau cea mai mica Tndoiala.Hawk se Tntoarse spre ea. Carol holba ochii, se dadu un

pas Tnapoi §i-?i duse mdna la gura §i la stomac.

—Sunt respingator, nu-i a?a?



NEDORITUL 75

—Te rog, iartd-ma, murmura fa ta ocolindu-i privirea.

— Ca sd te iert, trebuie sd uit ceea ce s-a Tntamplat.HawkTnnoda capetele paturii.

— De ce nu alergi la Chad? El te va ierta.

Ridia patura strdnsa, §i trase aer Tn piept ca sa-§i Tnvinga

durerea.

— Hawk?

Indianul Tntinse mdna dreapta §i-i ridica o bucla blonda.

— Nu tot ce straluce§te, este aurl

Parasi camera.

Drumul Tntre casa §i dormitorul cawboy-lor i se paru

nesfdr?it, lui Hawk. Discufiile Tncetara brusc, Tn momentul Tncare el deschise u§a, dar era prea obosit §i batut ca sa-i mai

pese de privirile Tndreptate spre el. Avu nevoie doar de o

secunda sa-§i faca patul §i se lungi cu bagare de seama,

fara a-§i mai scoate cizmele §i fara sd se mai Tnveleasca.

Adormi instantaneu.

Dormi 36 de ore, un somn profund §i reparator.

Cdnd se trezi, sangele de pe fata era spalat, iar coastele

bandajate. Un castron cu supa aburea langa el. Hawk

descoperi, mai Tntai o mana osoasa, apoi privirea Ti urea

pana la Luther Wilcox.

—Ce este? Tntreba tdnarul, cu o voce sparta.Tofi mu§chii i se contractors de durere, cdnd Tncerca sd

se mi§te.

—Ai venit sa-fi termini treaba murdara?

— Nu-i nimic.

Luther a§tepta pana cand Hawk Iua castronul, §i Tl in-forma, pe scurt, asupra situatiei.

— Carol a plecat la Phoenix cu John Buchanan §i cu

doamna Faulkner. Va ramane acolo pentru un timp.



76 Janet Dailey

Cinci zile mai tarziu, H awkjncarcat cu provizii, se Tndrepta

calare, spre canion. Ramase o luna Tntreaga la rudele ma-

mei sale pentru a-§i reface forfele ;i a-§i regasi pofta de viata.

Dar viafa indienilor nu era potrivita pentru el.

Cdnd s-a Tntors la ferma, nimeni nu-l Tntreba unde a fost,

§i nici nu-i contesta dreptul la un pat, Tn dormitorul cawboy-

lor. Dimineata Ti Tnsofea pe cei care mergeau cu vitele.Rawlins, nu-i dadea nici un ordin dar ochii Ti ardeau de ura

de fiecare data cdnd Tl zarea pe Hawk.

Doua luni dupa aceste evenimente. Hawk auzi cd Chad

§i Carol s-au casatorit. Pentru el, acest fapt nu avea nici o

importanta. §ase luni mai tarziu, Carol nascu un baiat, caruia

Ti dadura acela§i nume cu al bunicului sau: John Buchanan

Faulkner.



7

Deasupra ora§ului Phoenix, nori sumbri acoperisera cerul,

aruncand ora§ul Tntr-o obscuritate nefireasca. Din cdnd Tn

cdnd, fulgere galbene luminau strazile. Descarcarile electri-

ce stralucitoare, erau Tnsojite de tunete, care faceau sd

trosneascd aerul §i sd vibreze pamantul. O perdea deasa deploaie Tngreuna circulatia, blocand-o. §tergatoarele Volk-

swagen-uiui se agitau frenetic, maturand apa care §iroia pe

parbriz. Lanna Marchall T§i descle§ta degetele crispate de pe

volan, relaxandu-se putin. Locuitorii Phoenix-ului Ti vorbisera

despre aceste furtuni violente care se abateau din senin

peste ora§, dar nu le ddduse crezare. Totul era atat de

secetos §i prafuit, ars de o canicula nemiloasa, Tncat i se

paruse imposibil ca o asemenea cantitate de apa sd cada

vreodata. Acum Tnfelegea. Tn jurul tinerei fete, circulatia

densa de la ora §ase, se desfa§ura lent. Fara a scapa din

ochi drumul §i intersectiile aglomerate, Lanna se apleca §a-§idesfaca §ireturile de la pantofii din piele alba.

—Ah, ce bine este! suspina ea.

Circulatia deveni §i mai lenta, obligand-o pe Lanna sd

franeze. Parcurse deja §apte kilometri, mai avea Tncd trei,

pana sd ajunga acasa, la ea. Dupa felulTn care Tnainta, mai

avea nevoie de o jumatate de ora Tn plus.

Cu o figura resemnata, fata T§i trase parul pe spate §i Tl

prinse Tn coada de cal. Avea parul de un negru cald, cu



78 Janet Dailey

reflexe ro?iatice. Un suras discret Ti arcui buzele pline. Cand

T§i scotea uniforma austera de infirmiera, Lanna se simfea ca

un fiuture care ie§ea din crisalida lui. Nu pentru ca finuta alba

i-ar fi ascuns formele; din contra, ea Ti evidenfia linia rotunda

a §oldurilor §i a pieptului §i finefea taliei. Dar ramdnea, ori-

cum, o uniforma. Caldura §i ploaia faceau atmosfera din

ma§ina greu de suportat. Daca lasa geamul Tn jos, intra

ploaia. Lanna T§i descheie primii doi nasturi ai uniformei, care

Ti strivea sanii.

Pe dreapta, pe §osea, zari luminile din spate ale unui

camion Tn pana. Cdnd Tncetini pentru a trece pe langa el,

portiera din dreptul §oferului se deschise §i din camion coborT

un barbat solid. Tn lumina farurilor Volkswagen-ului, Lannadistinse o vesta de piele §i o palarie stil Stetson, care acope-

rea un parTnspicat. Pe una din parfile laterale ale camionului

inscripfia,,Falcon International"1era picta ta deasupra unei

embleme care reprezenta pliscul ascufit al pasarii de prada.

Cum depa§i vehiculul §i pe §oferul acestuia, Lanna

arunca o privire Tn oglinda retrovizoare §i vazu barbatul

mergand cu capul aplecat, ferindu-se de ploaie.

Ea nu ezita decat o clipa, apoi semnaliza §i opri. Fara sd

opreasca §i motorul, coborT geamul. Necunoscutul, un

barbat Tntre doua varste, ocoli ma§ina §i se apropie de

portiera. — Nu vrefi sa urcafi? striga Lanna Tn clipa Tn care tuneful

bubui.

Barbatul, pufin surprins, se apleca pe geam. Picaturile de

ploaie se scurgeau de pe borurile largi ale palariei sale. De

sub sprancenele carunte, dese, o privire albastru deschis ostudia cu interes pe tanara femeie. Anii sapasera cute

/ Falcon=$oim



NEDORITUL 79

adanci pe fata sa, ceea ce Ti dadea un aer sever, dar Lannei

nu-i fu teama. — Urcati, spuse ea surazand.

Strainui ezita putin, apoi deschise portiera.

— Multumesc.

Vocea lui ragu§ita se potrivea cu fizicul sau aspru.

— Este un adevarat potop, iar dumneavoastra suntefi ud

pana la piele, spuse ea, Tn timp ce omul se strecura Tn

ma§ina.

Lanna apasa pe accelerator §i intra din nouTn §irul ma§ini-

ior care Tnaintau Tncet. Arunca o privire barbatului de langa

ea. Observa ridurile din colful ochilor sai plini de tristefe.

Con§tient de faptul cd este observat, el Tntoarse capulspre Lanna. Imediat, ea se concentra asupra drumului matu-

rat de ploaie.

— Paring dumitale nu te-au Tnvafat cd nu e bine sd iei

necunoscu|i Tn ma§ina? Este periculos pentru o fa ta tanara.

Pe Lanna o amuza faptul cd repro§ul venea chiar din

partea aceluia caruia Ti facuse acest serviciu.

— Ba da, mi-au atras atenfia asupra autostopi§tilor §i a

necunoscutiior, dar Tn acela§i timp, mi-au spus §i legenda

bunului samaritean. Ce s-aTntamplat cu camionul dumitale?

— Cred cd a intrat apa Tn delcou.

Lanna observa cd se apropiau de o intersecfie. — Daca tin bine minte, la aceasta intersecjie este un

SERVICE, dar nu sunt sigura. Te-a§ putea lasa putin mai

departe, unde sd gase§ti pe cineva care sa-fi remorcheze

camionul.

Barbatul T§i privi ceasul de pe mdna stanga.

—Tntr-un sfert de ora, ar trebui sd fiu Tn fata unei cladiriTn

constructie, la urmatoarea ie§ire de pe autostrada. Te-ar

deranja daca m-ai duce pana acolo?



80 Janet Dailey

— Nu, deloc, este chiar Tn drumul meu.

Ea Tl privi cu curiozitate pe strain: hainele sale, varsta saTnaintata, faptul ca trebuia sa fie pe un §antier, dupa orele

de program, o facura sa creada cd este vorba de un paznic

de noapte.

— Nu o sd avefi prea multe probleme Tn noaptea asta,

daca va continua sd ploua.

Surprins, omul T§i Tncrefi sprancenele dese.

— De ce?

— Pe un timp ca acesta, muncitorii raman sd lucreze

Tnauntru, §i deci, nu mai scot materialele afara. Sarcina

dumitale va fi mai u?oara, a§a cred.

Barbatul surase amuzat; Tnfelese cd tanara fata Tl luasedrept paznic de noapte.

— Da, va fi bine, fu el de acord. Lucrati la un medic?

Tntreba el aratand spre uniforma alba.

— Da, la doctorul pediatru Fairchaild.

— La recepfie?

—Sunt infirmiera cu diploma, Tl corecta Lanna.

—Spitalul din apropiere angajeaza mereu personal. Faci

parte dintre ei?

— Deloc. Nu mai lucrez la spital.

— De ce? Tntreba barbatul, intrigat de tonul ei categoric.

—O infirmiera nu trebuie sd se ata§eze de bolnavii sai §i,din pacate, eu sunt o fire prea sensibila. Acum lucrezTntr-un

cabinet, unde contactul cu pacientii este mai redus.

— Regrefi spitalul?

— Uneori, munca Tn colectiv Tmi lipse§te.

—Casdtorita?Lanna simfi privirea omului fixata pe inelarul sau, dar ea

nu purta niciodata bijuterii la uniforma.



NEDORITUL 81

— Nu, nu sunt casatorita, raspunse ea pujin trista, Tncep

sa cred ca taina casatoriei nu este facuta pentru mine. — N-a§ crede; o femeie frumoasa ca dumneata, atrage

barbafii.

—Am douazeci §i cinci de ani, mi s-au facut multe pro-

puneri, dar nici una de casatorie, se confesa ea, cu un suras

ironic.

— Dupa amaraciunea cu care o spui, cred cd ai avut o

experinfa nefericita.

Lanna izbucni Tn ras, impresionata de atata perspicacita-

te §i de nota de intimitate pe care o Iua conversafia. Nu era

oare un rise sd discute despre viafa sa intima, gandi ea.

— E§ti un bun observator, remarca ea. — Este privilegiul varstei, raspunse el. Ce s-a Tntamplat?

Te-a parasit pentru alta?

—Tntr-un fel, admise infirmiera... Chiar daca... cealalta,

era sofia lui. Timp de doi ani, am a§teptat sd divorfeze, apoi

am Tnfeles cd n-o va face niciodata. De ce ar fi facut-o?

Avea to t ce-i trebuia, §i Tntr-o parte §i Tn cealalta.

Se lasa o lini§te apasatoare. Lanna remarca cd strainul

parea, mai degraba, trist.

— Am spus ceva, c e nu trebuia? Tntreba ea, Tncruntand

din sprancene.

— Poftim?Omul tresari, surprins de aceasta Tntrebare, dar T§i reveni

imediat.

— Nu, de Ioc. Ie§irea din §osea este chiar aici. Altadata

acest Ioc era plin de cactu§i §i salvie; uite cum arata acum.

Lanna se facu cd nu observa cd schimbase brusc subiec-tul conversajiei.

— E§ti din Phoenix?

— Nu, din nordul Arizonei. §i dumneata?



82 Janet Dailey

— Din Denver, Colorado.

Lanna se angaja pe o §osea laterala Tn urma unui §ir dema§ini, care deviasera ca §i ea.

— De cat timp e§ti aici, domni§oara...?

Lanna ezita; de fapt,Ti facuse atatea confidenfeTncdt nu

avea rost sa-§i ascunda numele.

— Lanna Marchall. LocuiescTn Phoenix de §ase luni.

— §i,Tti place?

— Este foarte cald.

— Un infern.

Omul rase; rasul lui avea acela§i timbru ragu§it ca §i

vocea, dar era p lacut la auz.

—Tmi lipsesc muntii, zapada §i copacii, marturisi tanarafemeie.

Lanna opri, a§teptand sd se elibereze intersecfia, ca sd

poata intra din nou pe §oseaua principala.

—Ji-ai facut prieteni, de cdnd ai venit? Tntreba el.

— Cativa... pujini.

Lanna nu dorea sd dea impresia unui om parasit; era o

fire expansiva §i nu prea complicata. Pur §i simplu, nu avuse-

se timp sa-§i faca cuno§tin|e.

§antierul aparu pe partea dreapta.

— Lasa-ma aici, spuse omul aratand spre o remorca.

Tn partea din spate a remorcii, la o fereastra mica,patrata, stralucea o lumina. Pe u§a era scris cu vopsea:

FALCON CONSTRUCTION COMPANY. Tn fafa u§ii era parcat

un Cadillac de culoare Tnchisa. Lanna opri la coif

—Ai ajuns, anunfa ea cu un surds cald. Mi-a parut bine

cd am stat cu cineva de vorba, drumul mi s-a parut maiscurt.



NEDORITUL 83

Omul puse mana pe manerul portierel, dar nu deschise

imediat. Raspunse zambetulul tinerei infirmiere; ochii lui al-ba§tri nu mai erau tri$ti, pentru moment.

— Muifumesc pentru ajutor, dar data viitoare, cand vei

mai Tntalni un necunoscut pe drum, lasa pe altul sd faca pe

bunul samaritean.

— O sa Tncerc, promise Lanna, iar dumneata o sd te uzi

pana la piele.

El rase, ragu?it.

— Daca o sd racesc, §tiu cui sd ma adresez, ca sd ma

faca bine.

Deschise portiera, §i ie§i Tn ploaie.

— Ai grija de dumneata, spuse el, trantind portiera.El facu cu mana un semn de ramas bun ;i fugi cu capul

plecat spre remorca. Dupa ce el intra, Lanna demara.

Apoi, de fiecare data cdnd trecea prin fafa §antierului,

Lanna se gandea la paznicul de noapte. N-ar fi putut spune

cd e batran, cu toate cd arata cam de §aizeci de ani; avea

o vitalitate §i o asprime, care o atrageau. Oricat de ciudat

ar fi parut, acest strain o obseda. Tndeparta acest gand,

convinsa fiind cd numai din cauza pufinelor cuno§tin|e pe

care le avea la Phoenix, se gandea atat de des la el.

Adevarul era, cd aerul morocanos al strainului Ti aminteade ta tal ei, caruiaTi simfea lipsa. Cdnd avea unsprezece ani,

Lanna T§i pierduse mama, iar ta ta l Ti fusese foarte apropiat,

pana cdnd Tntalnise o vaduva tanara, cu doi copii, de care

se Tndragostise. Lanna se bucurase pentru el, dar Tntre tata

§i fiica se crease o ruptura. Lanna se gandise cd Tntr-o zi vaavea ?i ea propria ei casa §i familie, dar dupa o aventura

sentimentala, dezastruoasa, nu se grabi sd mai Tncerce din



84 Janet Dailey

nou. Prefera sa se ocupe mai Tntai de cariera ei §i se gandi

chiar sa urmeze cursuriie seraie, la universitate.

Lanna puse jos ligheanul cu rufe; sambata dimineata era

ziua rezervata spalatuiui. Privi apartamentul Tn care locuia:

era mic §i cu pufina mobila. Pentru moment, era tot ce T§i

putea oferi. Era prima oara cdnd locuia singura. Pana acum

loculse cu o colega; singuratatea Ti prindea bine, caci numai depindea de nimeni. Sentimentul de stabiiitate era mai

mare, avdnd propria ei locuinfa.

Tocmai se gandea la acest lucru, aranjand prosoapele

uscate pe etajera din baie, cand auzi ciocanituri Tn u§a. Se

grabi sd ajunga la u§a de la intrare, Tndepartandu-§i o §uvifarebela de pe frunte. Prudenfa o facu sd puna lanful de

siguranfa, Tnainte sd deschida.

— Hello! spuse ea, surprinsa §i alarmata Tn acela§i timp,

recunoscandu-l pe paznicui de noapte, care statea pe

culoar.

— Bravo, vad cd ai un lanf de siguranfa, observa omul

surazand.

—Ce faci aid?... Adica vreau sa spun... sunt Tncantata

sd te revad, Ai uitat ceva Tn ma§ina?

Nu gasise altceva mai bun sa-l Tntrebe pentru a-§i justifica

prezenfa lui la ea. Privirea Ti aluneca pe statura Tnalta. Dedata asta, paznicui purta o cdma§a alba §i pantaioni kaki.

Lanna remarca cizmele bine lustruite §i cureaua Tmpodobita

cu o peruzea. El ascundea ceva la spate. Ochii verzi ai

Lannei se marira de surpriza, cdnd el Ti Tntinse un buchet de

trandafiri.

— Vroiam sa-fi muifumesc, spuse el simplu.

—Sunt foarte frumo§i, spuse tanara femeie, cu stangacie,

respirand parfumul. Cum dracu', mi-ai gasit adresa?



NEDORITUL 85

—Tn cartea d© telefon, nu este decat o Lanna Marchall.

Era atat de simplu, ca Lanna izbucni Tn ras. Pe nea?tep-

tate, ea spuse:

— Nici nu Tfi cunosc numele!

El ezita o secunda.

— John Buchanan.

—Cu ce-fi pot fi de fobs, John Buchanan?

Ea ezita sa scoata lanful, Tn ciuda trandafirilor primifi. — M-am gandit ca am putea Iua masa Tmpreuna. Tfi

place bucataria mexicana? John Buchanan nu-i dadea nici

o posibilitate sd raspunda. Aici, aproape, este un restaurant

mic; nu arata cine §tie ce, dar mancarea este excelenta.

Ea Tnca mai ezita. —Te a§teptTn ma§ina ta, daca asta te poate lini§ti.

Aceasta propunere Tnlatura §i ultlmele Tndoieli ale tinerei

femei.

— De acord, da-mi zece minute, sd ma schimb.

— Ce sd fac cu florile? N-ar fi mai bine sd le punem Tntr-o

vaza? Tntreba John, privind buchetul pe care Tl mai finea

Tnca Tn mana.

— BineTnfeles.

Lanna Tnchise u§a, scoase lanful, deschise din nou §i Iua

florile.

— A§teapta-md aici. Nu va dura mult.

Restaurantul era mic §i pufin aglomerat, chiar daca era

ora pranzuiui. John o conduse peTnsofitoarea sa spre o masa

din coif, §i se a§eza cu spatele la intrare. A§a cum Ti spusese,

preparateie erau delicioase, iar Lanna gandea cd prezenfa

nouiui sau prieten Ti dadea §i mai mare savoare. Avea un

umor reconfortant.



86 Janet Dailey

Chelnerita trase farfuriile goale §i servi cafeaua. Lanna se

lasa pe spatarul capitonat.

—Vorbe?te-mi despre dumneata, John, despre mine ?tii

totul.

— Ce ai vrea sa ?tii?

El zambi.

— Nu §tiu, spuse ea facand un semn vag cu mana, ceva,

orice. E§ti casatorit? Ai copii? — Legitimi sau nelegitimi?

— Nu mai glumi §i raspunde corect, insista Lanna.

— Bine; sunt casatorit, am doi fii §i un nepot, aproape un

barbat.

Scoase o fotografie din portofel §i o Tntinse Lannei. — Greu de crezut caTn curand va avea doisprezece ani.

Lanna remarca asemanarea dintre bunic §i nepot; ace-

ia§i ochi alba§tri. Ti Tnapoie fotografia.

— Oricine T§i da seama ca este nepotul dumitale. Nici o

fetita?

—Am avut o fata, demult.

John puse fotografia la Ioc, Tn portofel, avand un aer

absent. Cand ridica capul, Tn ochi i se citea o urma de

melancolie.

— Era un bebelu§, cand a murit. Ar fi avut aproape varsta

dumitale; douazeci §i trei de ani. Avea ochii negri §i parul deculoarea cedrului - ca dumneata. Dar, mai bine, vorbe?te-mi

de parintii dumitale, unde locuiesc?

— Mama a murit, cand aveam unsprezece ani, iar ta ta

s-a recasatorit acum cafiva ani §i locuie§te Tn Colorado.

— Deci te-ai pricopsit cu o jnam a vitrega".

— Nu, Ann este o femeie minunata, ma prime§te Tntot-

deauna cu mare placere §i-l face fericit pe tata.

— Dar nu-i vizitezi prea des, nu-i a§a?



NEDORITUL 87

— Au via ja lor. Ann are trei copii, ?i asta Ti da destul de

lucru. Tata Ti dedica mult timp sofiei sale §i nici nu-i place sd

scrie. N-a§ vrea sa-fi faci nici o idee gre§ita despre el. Tata

ma iube§te, dar acum are responsabilitati noi.

—Tnfeleg, o asigura John cu convingere. Un barbat nu

trebuie sd aiba obligati speciale fata de unul din membrii

familiei.

— Vorbe§te-mi de sofia ta , Ti forta Lanna, nerabdatoare

sd afle despre femeia, care avea fericirea sd traiasca cu

acest om fermecator.

— Eu §i Katheryn traim sub acela§i acoperi§. Tn afara de

asta nu mai este mare lucru de spus. Ridica din umeri §i

Lanna se Tntreba daca nu cumva tristetea din ochii lui sedatora sotiei sale.

— Are preocuparile ei: clubul, prietenele, receptiile, care

Ti plac atat. Eu le am pe ale mele.

— Vad, murmura Lanna, stanjenita cd pusese asemenea

Tntrebari.

— Katheryn este o sofie credincioasa §i o mama buna.

Am un respect nemarginit pentru ea §i nu pot sa-i repro§ez

e§ecui casniciei noastre.

Lanna remarca, cu amdraciune, cd John nu spusese cd

T§i iube§te sotia. Lua o Tnghititura de cafea.

—Sofia ta Tmi pare un om remarcabil; a§ vrea s-o cunoscTntr-o zi.

Aceasta dorinta spontana,Tl crispa pe John.

— Nu cred cd ar fi o idee bund, spuse el, Katheryn ar

interpreta gre§it relatiile noastre. Recunosc cd Tn trecut i-am

dat ocazia sd fie geloasa, n-am pretins niciodata cd sunt un

sfant, din contra...

Lanna prefera sd renunte la acest subiect, gandind cd

John nu tine sd povesteasca amanunte despre viata sa



88 Janet Dailey

conjugala. Terminara cafeaua ;i mai flecarira putin, apoi

plecara spre locuinta Lannei.

— Muifumesc pentru dejun $i flori. Mi-au facut mare

placere.

— Placerea a fost de partea mea, spuse John. M-a§

bucura, daca ne-am mai vedea.

—§i eu, raspunse Lanna.

§i era sincera: Tn aceasta lume de oameni indiferenfi, eatocmai descoperea un prieten.

Tn timp ce John traversa holul spre u§a de ie§ire, vecina

Lannei, o femeie de o varsta neprecisa, ie§i din apartamen-

tul sau, Lanna Ti zambi.

— Buna ziua, domna Morgan. — Ma bucur ca te-ai Tntors, Lanna, suspina vecina. N-ai,

din Tntamplare, pufina scorti?oara? Parintele d'Art §i sofia sa

vin la masa deseara §i am promis sd le fac o prajitura.

Lanna dadu din cap, razand Tn sinea ei. Vecina era o

flintd dragu|a, cu condijia sd nu fie nevoie s-o suporfi prea

mult timp. Intra.

— Cred cd am scorJi§oara. Intra, ma due s-o caut.

— M-ai salvat, spuse femeia bruneta, privind la umerii largi

ai lui John, care se Tndeparta pe coridor.

Ochii ei mici straluceau de curiozitate.

— Mai am multe de facut pana la sosirea musafirilor. Cineeste domnul?

Doamna Morgan intra dupa Lanna Tn bucatarie.

— O ruda?

— Nu, un prieten.

Lanna Iua borcanul cu mirodenii §i scoase un baton de

scorfi§oara.

— Poftim.



NEDORITUL 89

— Asta ma va scuti de un drum la bacanle. A§ fi putut sa-i

cer familiei Art, dar se uita la televizor. Este un meci de base

ball. Este un prieten?

— Nu genul de prieten pe care fi-l Tnchipui, doamna

Morgan, explica rabdatoare tanara femeie, ci un prieten

adevarat.

— Cu ce se ocupa? Unde l-ai cunoscut? In zilele noastre,

fetele trebuie sa fie prudente.

— Este paznic de noapte pe un §antier, camionul lui se

stricase ieri seara, iar eu l-am luat cu ma§ina mea.

— L-ai luat fara sa-l cuno§ti? Ar fi putut sa te jefuiasca,

sau... §i mai rau. E§ti infirmiera §i ar trebui sa ?tii, ca un barbat

ramane barbat, indiferent de varsta. —Suntem prieteni, asta-i tot, doamna Morgan, insista

Lanna.

Cand acestei femei Ti intra ceva Tn cap, era nevoie de

dinamita ca sa o faci sa renunfe. A§a ca Lanna prefera sa

seTntoarca la subiectul initial.

— Piacinta cu mere este siabiciunea mea. Cata

scorti§oara pui?

Sylvia Morgan ti dadu reteta, Tn timp ce Lanna o condu-

ceaTn hoi. Cand ramase singura, Lanna dddu trista din cap;

pacat ca vecina ei nu Tnfelegeal Tntre ea §i John exista o

afinitate, care nu se baza pe o atracjie sexuala. Era cevagrozav, iar Lanna nu-i va permite doamnei Morgan sd-i

distruga prietenia, cu aluziile ei perfide.



8

Cu fiecareTntdlnire, prietenia Tntre John §i Lanna cre§tea.

Tn timpul saptamanii, John veni de doua ori §i o duse la

restaurant, apoi Lanna Tl conduse la §antier. Apoi, luara

obiceiul sd mandnce acasa la Lanna, care pregatea masa.

Cateodata, John venea sambata dupa-amiaza: atunci,se ultau la televizor, sau flecareau. Niciodata John nu mai

aborda subiectul „familie" §i Lanna se gandi cd el avea o

casnicie nefericita.

Toata vara Lanna lucra la doctorul pediatru, §i avu ocazia

sa-§i faca noi cuno§tinte. Din fericire, prietenia cu John, o

facu sa nu se simta prea singura §i nici sd se lanseze Tn

aventuri cu necunoscu|ii. Tn ultima saptdmand a lui august,

John Ti propuse sd se duca sd viziteze „Muzeul de Antropolo-

gie” , speciaiizat Tn arta primitiva a triburilor indiene din

Sud-Vest.

IntrandTn galeria „Kachinas" Lanna §opti: — N-am Tnteles niciodata, de ce Tn muzee este atata

lini§te. Aici toata lumea vorbe?te Tncet.

—S-ar putea, §uiera John cdt se poate de serios, ca

oamenilor sd se teama cd ar putea trezi spiritele.

Lanna Tl privi scrutator. Dar el era deja adancitTn contem-

plarea obiectelor expuse. Se simfi privit §i atunci Ti explica:

— lata una din cele mai prestigioase colecfii de „Kachi

nas” ale triburilor Hopi §i Zuni.



NEDORITUL 91

Lanna se apropie ca sa admire expozifia de figurine

sculptate Tn lemn §i Tncrustate cu pene, scolci, spini decactus, sfaramaturi de os §i peruzele. Erau de toate marimile,

formele, unele mai caraghioase decat altele, cu ochi

enormi, cu capete rotunde, cu ciocuri lungi, dinfi ascufiti.

Forme misterioase §i de co§mar.

—Sunt idoii care reprezinta pe Dumnezeul indieniior? $op-

ti Lanna.

—Sunt papu§i, nu idoli, o corecta John cu un zambet

amuzat, aceste papu§i neavand, Tnsa, nimic comun cu

papu§ile pe care le cunoscuse Lannajn copiiarie. „ Kachinas"

sunt imagini ale zeilor. Mai exact, ele simbolizeaza fortele

naturii. John 11arata ma?tiie, una dupa alta. —Sunt fascinante, marturisi Lanna, putin speriata. La ce

sunt bune? Oricum, nu sunt jucarii.

— Ba da, Tntr-o oarecare masura, sunt jucarii. Copiiior li se

dau aceste „Kachinas", dar nu ca sa se joace, ci casaTnvefe

sdlecunoascd.CuvantuLKachinas"creeazdconfuzii, pentru

cd se refera la o papu§a lipsita de putere. Tn timpul ceremo-

niiior, dansatorii care poarta costume asemanatoare

papu§iiorse numesc, de asemenea „ Kachinas".

Aceste explicafll sunau ciudatTn urechile Lannei, care se

simfea §i atrasa §i speriata, Tn acela?i timp. John T?i continua

comentariul: —Tntre §apte §i treisprezece ani, balefii navajo participa

ia o inifiere numita „Yeibichai". CopiiiTmbracafi doarTn panza,

de la mijloc Tn jos, cu capul acoperit cu o patura, sunt

condu§i, de cu noapte, Tn fa fa unui foe, unde nu au voie sd

priveasca „zeii". Lanna T§i imaina scena: noaptea neagra,flacarile care se ridicau spre cer, §i o duzina de adolescenfi

acoperifi cu o panza, a§teptand Tnfrico^afi cu trupurile aramii

luminate de flacarile focului.



92 Janet Dailey

— Fiecare copii este condus, separat, Tn fafa divinitafii

feminine a grdului, ca sd aiba un curaj divin. O persoana

care poarta o masca neagra, fi biciuie§te cu trestii, scofand

strigate ascufite.

Lanna Tncepu sd tremure, imagindndu-§i spaima unui

copii biciuit de un om pe care nu-l poa te vedea §i din partea

caruia aude doar urlete.

— La sfar§itul ceremoniei, „ Kachinas” T§i scot ma§tile,

dezvaluindu-§i identitatea Tn fafa copilului. Adesea, este vor

ba de unchiul baiatului, de varul lui, sau de cineva cunoscut.

Apoi, inifiatul ia un sac de polen oferit de vrajitor ?i Ti Tmpra§tie

peste ma§tile folosite §i peste oamenii care le-au purtat.

John se Tntrerupse, cu privirea pierduta:

— Psihologic, rituaiul este interesant: dezvaluindu-§i iden

titatea, „Kachinas" demonstreaza copiilor cd nu sunt zei ci

fiinfe omene?ti. Este o maniera simbolica de a arata cd supranaturalul exista Tn om, sub forma binelui §i raului.

Aceasta explicafie o facu pe Lanna sd Tnfeleaga maibine o ceremonie, care mai Tnainte i se parea inumana. Era

impresionata de cuno§tinfele Tnsofitorului sau.

— Ai asistat deja la vreo inifiere? Tntreba ea.

— Nu, raspunse el, este interzis albilor.

—Totu§i ?tii foarte multe.

— Nu uita cd am trait langa o rezervafie Navajo, un popor

unic.

—Ti admiri mult pe Navajo.

— Da, §i albii sunt singurii din lume care au nimicit alfi

oameni pentru a le Iua pamdntul. Ca american, ma Tntreb:

ce se va Tntampla? De ceTi exterminam, sub pretextul cd nule Tnfelegem modul de viafd? Sistemul indian §i sistemul

occidental sunt incompatibile. De exemplu, indianul nu con-



NEDORITUL 93

sidera pamantul proprietatea sa; albul Tl ?i Tngrade§te pe al

lui.

— Da, cred ca indienii au respect pentru pamant. Totu§i,

§i noi dorim sd ni-l apdram pe al nostru.

—Tn fine, exista o tendinfa de Tntoarcere la pamant, la o

viafa primitiva, cu care nu sunt de acord.

— Omenirea progreseaza revenind la trecut, insista John.

Chiar Navajo cred ca „Drumul viejii" este unic. Nu po|i mergedecat Tnainte.

John §i Lanna se apropiau de ie§irea din muzeu. John

Tmpinse u§a, vizitatorii ie§eau Tn tacere. Cdnd ajunsera la

parcarea unde era ma§ina Lannei, o mana se agata de

braful tinerei fete. Ea se Tntoarse repede §i Tntalnii ochii ro§ii,

aburiti de alcool, ai unui indian. Purta o pana albastra Tn

parul caruntjncalcit.

— Boabe de cedru, Tngana el cu o voce cleioasa,

Tntinzand lui John un colier. Cumparati-I pentru doamna. Un

dolar.

Lanna se dadu Tnapoi, evitand respiratia Tmbacsita aomului. Efortul acestuia de a ramane Tn picioare facea

spectacolul §i mai dezolant.

— Nu multumesc, refuza John.

— Nu scump, o jum atate de dolar, insista indianul,

Tmpingand podoaba, artizanat autentic.

— Nu, repeta John.

Clatinandu-se, indianul facea eforturi sa-l identifice pe

John.

— Eu te cunoajtel facu el.

—Te recunosc §i eu; Bobby-cainele.

— „Ochi-care-rad"l exclama indianul, sotul lui „Salvie-

Alba".



94 Janet Dailey

El continua Tntr-o limba de neTnfeies, formata din sunete

guturale. John raspunse Tn acela§i dialect. Conversajia dura

cateva minute, apoi John ridica mana, cerand lini§te.

—Vorbe§ti cu asprime, Bobby-Cainele.

— Mai bine te-ai duce acasa, replica John, luand mana

indianului Tntr-ale sale.

— Care casa?

Ochii injecta|i ai omului se umplura de lacrimi. — Ai grija de tine,Ti spuse John retragandu-?i mainile.

Lanna zari o bancnota Tn palma lui Bobby-CSinele ?i

Tnjelese ca prietenul ei Ti daduse banii. John o prinse pe

Lanna de cot §i se Tndepartara.

—A§a se Tntampla mereu, baigui John, indienii sfar§esc

prin a devenl alcoolici, vanzand fleacuri pe strada.

—Tnfeleg ce vrei sa spui, suspina Lanna, §i este §i mai rau

pentru tine, caren cuno§ti.

— Da, Bobby-Cainele este simbolul decaderii neamului

navajo. De treizeci de ani lucreaza ca figurant Tn filmele

western, la Hollywood. A parasit „calea“ frafllor sai, ca saadopte sistemul albilor §i...

— Cdnd n-a mai avut succes, ghici Lanna, s-a trezit fara

nimic.

— Exact, este o problema generala: abandonandu-§l

credinfa tradifionala, indianul nu a Tnlocuit-o cu nimic. El avazutTn obiceiurile albilor o oarecare libertate, §i a Tnlaturat

valorile sale morale. Astfel, el nu mai are nici un sprijin Tn

existenja sa.

Ajungand langa ma§ina, Lanna 71Tntreba:

—Salvie-Alba este numele navajo al sofiei tale?

— Da.

Raspunsul scurt, nu putu sa-i ascunda slabiciunea. Mainile

lui John Buchanan tremurau, cdnd deschise portiera.



NEDORITUL 95

—Totul este Th regula John? Tntreba Lanna.

Aproape oTmpinse pe scaun.

— Foarte bine, o asigura el, Tnchizand portiera.

Se a§eza la volan; transpira din abundenfa. T§i baga

mana Th buzunar, scoase o cutie $i Iua o pilula.

— Inima?

— Totul este Tn regula, repeta John, lasandu-se pe spata-

rul scaunului. Tnchise ochii.Tmpinsa de instinctul profesional, Lanna Ti Iua pulsul.

—Odihne§te-te pufin.

—Am iubit-o atat de mult, atat de mult! striga John.

— BineTnteles cd ai iubit-o, aproba Lanna cu o voce

lini?titoare.Totu§i, era surprinsa, deoarece to t timpul avusese impresia

cd John nu T§i iubea sofia. Era clar cd el vorbea despre

trecut, care Tl mai bulversa §i acum. Tanara considera cd

este mai bine sd schimbe subiectui.

Dupa cdteva momente John T§i reveni.

—§tii Lanna? tu e§ti singura persoana preocupata deinima mea. §i asta, numai pentru cd suntem prieteni. Este un

lucru rar.

—Sunt sigurd cd §i familia ta este nelini§tita, replica Lanna;

sotia ta, fiii tai...

— Crezi? Mi-a§ dori-o. Ne vedm joi, daca nu ai alt program.

— Nu, nu am. Joi este foarte bine.

Joi seara, Lanna pregatea masa, la ea acasa. John era

bine dispus; Tn timpul mesei, rase, glumise, ca §i cdnd ar fi

uitat de confidentele pe care i le facuse sambdta.

Cdnd Lanna se ridica sd stranga masa, John Ti propuse:

—Vrei sd te ajut?



96 Janet Dailey

— Nu, ma descurc singura.

Stranse farfuriile §i fa|a de masa.

—Stai Tntins §i cite§te-Ji ziarul.

Lanna T§i pleca ochii spre cea§ca goala.

— Mai vrei cafea? Ce-ai zice de un ceai de sassafras1?

John privi pe deasupra ziarului.

— De sassafras? Tntreba el.

— Da, de sassafras; este o bautura minunata, insista ea,amuzata de mirarea lui, este un Tntaritor.

— Iar tu e§ti o infirmiera cu diploma! o tachina John,

amabil.

— Avem §i noi refeteie noastre miraculoase.

— Bine, de sassafras sd fie, spuse John §i T§i relua lectura.Tndreptandu-se spre bucatarie, Lanna trecu prin spatele

fotoliului lui John §i-§i arunca privirea pe articolul de fond al

ziarului.

—Te intereseaza ceva? Tntreba John, privind-o piezi§.

—Articolul despre Faulkner §i procesul lui cu spitalul. Doc-

torul Fairchild Tmi vorbea ieri despre asta, la telefon.

Lanna se apleca sd citeascd tot paragraful.

—John, dar tu lucrezi la Compania Faulkner!

— Da, dar nu vad ce rost au Tntrebarile astea. Ancheta

s-a facut Tn prezenja tuturor membrilor spitalului. Totul este

absolut legal. — Ai dreptate, recunoscu Lanna, dar cred cd afacerea

este totu§i dubioasa.

— Numai pentru suspiciofi.

Lanna ridica din umeri, nu putea Tnjelege Tncrederea

necondi|ionata pe care John o acorda patronului sau.

— Din cate am auzit vorbindu-se, Faulkner a facut presiuni

Tn ora§. A devenit un personaj legendar Tn Phoenix. Se po-

i sassafras: p lan ta din famil ia dafinulul.



NEDORITUL 97

vestesc multe pe aceasta tema; cum cumpara terenuri pe

nimic, ?i le revinde mai scump, cu o suta sau doua la suta. Ti

ruineaza pe micil proprietari.

John T§i dadu capul pe spate, izbucnind Tn ras:

— Nu a Tn§elat niciodata pe nimeni. Plate§te doar preful

cerut ?i a?teapta momentul favorabil pentru a revinde Tn

profit.

— Crezi cd nu tri§eaza, ca sa cd§tige! Eu nu-l vad a§a.Cred cd unele persoane sunt nascute sub o stea norocoasa,

iar John Buchanan Faulkner face parte dintre ace§tia.

— Nu sunt a§a de sigur de asta, se strambd John: eu am

auzit cd este un om singur.

— Poate cd ai dreptate, dar cdnd ma Tntalnesc cu unCadillac nu pot sa-i compatimesc pe cei dinauntru.

John Tmpaturi ziarul §i se ridica, Tndreptandu-se spre

bucatarie. Tn trecere, zari ni§te bucdfi de tapet pe bar.

— Ce-i cu astea? Vrei sd schimbi decoratia interioard?

— Da, vreau sd pun tapet nou Tn baie, ;i mi-am oferit

acest cadou de ziua mea.

John se uita repede la tapet.

— Cdnd este ziua ta? Nu mi-ai spus nimic.

— Vinerea viitoare. Tnca n-am uitat, dar Tn curand va

trebui sd ma fac cd uit; Tmplinesc douazeci §i §ase de ani.

— De abia cand vei avea varsta mea, pofi sd te faci cduifi. Cum Tfl sarbatore§ti ziua de na§tere?

— Primesc orice propunere. Vrei sd vii la masa? propuse

Lanna.

— Am o idee mai bund: mergem la restaurant.



9

— Fa|a de masa din dantela, lumanari, §ampanie. Nu ma

ajteptam la un asemenea lux, John.

Flacarile tremuratoare faceau sd straluceasca parul

castaniu al Lannei §i sd scanteieze pieptenii aurii, prin§i la

tample. Ea ridica paharul, pe care maTtre d'hotel tocmai Tl

umpluse cu vin spumos §i tl ridica spre Tnsotitorul sau.

— Muifumesc.

— Este o seara deosebita, Ti aminti el cu o voce grava,

doar sdrbatorim ziua ta.Lanna bau o Tnghi|iturd de §ampanie, bulele de aer

u§oare o tnfepara tn nas, facand-o sd rada.

— Ar fi groaznic, daca a§ stranutal

—§i de prost gust.

John plesni din limba a dezaprobare. —Sunt sigurd cd „mattre" m-ar trata cu disprej, chicoti

Lanna privindu-l pe omuleful care conducea o pereche la

masa.

— N-ar tndrazni, a§ fi Tn stare sa-l distrug daca ne strica

seara, ameninja John.

Lanna puse paharul pe masa, mangaind piciorul fragil.

Lichidul spumos avea aceea§i culoare cu rochia fetei,

facuta dintr-un material u§or, care i se mula pe forme.



NEDORITUL 99

— Ma simt ca jampania asta, declara ea. Acest local,

pufin frecventat, este mai placut decat un restaurant plin;

este elegant §i intim.

— De ce crezi cd l-am ales? Aici Tmi aduc prietenele.

John rase, aplecandu-se spre Tnsotitoarea sa.

—Tofi bdrbajii din aceasta said ma invidiaza (ochii lui

straluceau cu rautate) §i se Tntreaba daca e§ti nepoata sau

am anta mea. Nu le auzi pe doamneTntrebandu-se „Ce faceacest batran dezgustator, cu o femeie a tat de atragatoa-

re"?

Parul carunt al lui John, des §i ondulat, lucea Tn lumina

lumanarilor. Purta un costum §i cravata §i se simfea Tn largul

lui. — E§ti foarte elegant Tn seara asta, John. De fapt, te vad

prima oara Tmbracat astfel. Tntotdeauna e§ti Tn tinuta de

lucru.

— N-am fost paznic de noapte toata viafa mea, raspunse

el, cam brusc.

— De ce nu ne servesc mai repede? n-a§ vrea sd ajungi

tarziu la §antier.

John se Tnfepeni Tn scaun.

— Nu ti-am spus oare? Tn seara asta nu lucrez, a§a cd nu

e cazul sd ne grabim.

— Nu mi-ai spus, replica Lanna ganditoare.Privirea lui John deveni mai patrunzatoare.

—S-a Tntamplat ceva?

— Nu, ma gandeam.

— La ce?

— Ma gandeam la familia ta, cd nu e§ti cu ea Tn seara

asta. Nu mi-ai vorbit niciodata de fiii tai, nici macar nu le

cunosc numele! Locuiesc Tn Phoenix?



100 Janet Dailey

— Doar cel mare. §tii, este greu sa-|i judeci propriii copii.

Cel mic este de o inteligenfa remarcabila, foarte capabil,

dar parea nu are nici un fel de ambitie. Cel mare Tmi sea-

mana din foarte multe puncte de vedere, cred. Nu §tiu daca

fi-am marturisit, dar pana acum nu am mai avut ca prieten

o femeie.

— Nici eu, declara Lanna, sesizand ca §i de data asta,

John evitase sa vorbeasca despre familia sa. — Aceasta seara cu tine mi-a daruit atata fericire, cdt

n-am avut Tn toata viafa.

Aceasta confidents, aduse lacrimi Tn ochii tinerei femei.

John ridica paharul.

—Ajunge cu sentimentalismul, sa mancdm, sd bem §i sd

ne distram. La multi ani, Lanna!

Toate trei urarile se Tmplinira. Paharul Lannei nu ramase

gol nici un moment, John umplandu-l mereu, cu toate pro

tested tinerei femei. S-a servit friptura suculenta, garnisita cu

sparanghel §i cartofi copfi, stropifi cu unt topit. Meniul fu

Tncoronat de un tort cu adevarat festiv, cu douazeci §i §asede lumanari. Dar cel mai placut lucru a fost conversatia

amicala.

U§or ametita, Lanna ezita sa coboare din ma§ina cand

John opri Tn fafa blocului.

Facu un efort sa se Tntoarca spre Tnsofitorul ei §i sa-l

Tntrebe:

—Vrei sd vii la o cafea, Tn casa?

El ezita Tnainte de a accepta.

— BineTnteles.

Dar Lanna remarcase nota de oboseala din vocea lui.

— E§ti obosit?

—Sunt prea batran pentru a mai rezista la o petrecere,

glumi el, ie§ind din ma§ina.



NEDORITUL 101

La randul ei, Lanna coborT din ma$ina, dar se Tmpletici

putin. Aerul rece o facu sa amefeasca §i se sprijini de John,

care o prinse de braf.

— Ei bine, m-amTmbatat putin, marturisi ea surazand.

— Amuzat, el o conduse spre u§a de la intrare. Pe palier,

Lanna se opri §i scormoni Tn po§eta, cautand cheile.

— Lasa-ma pe mine, propuse, vazand-o cum pipaie

broasca. — Cu placere.

Ea Ti Tntinse cheia §i se sprijini de perete Tn timp ce el

descuia. Tn partea opusa a culoarului, se deschise o u§a §i

doamna Morgan traversa holul. Lanna a§tepta ca aceasta

sd intre Tn spalatorie. Sylvia Morgan se mai Tntoarse o data

la colful culoarului.

— E curioasa sd vada daca intri la mine, Ti explica Lanna

pa§ind prima Tn vestibul. Este convinsa cd e§ti amantul meu.

John Tncepu sd rada, dar rasul lui era lipsit de veseiie.

— Nu sunt surprins, este concluzia pe care ar trage-o

oricine ne vede Tmpreuna.El traversa camera §i se tranti pe scaunul din fafa mesei.

— Oasele mele batrane ma lasa.

— O sd Tncalzesc, repede, pufina apa, promise Lanna

disparandTn bucatarie. Nu se tinea bine pe tocuri §i T§i scoase

pantofii. Gresia rece Ti produse o senzafie placuta pe talpilegoale. Umplu o sticla cu apa §i o puse pe plita.

— §tii cd am comandat tapetul pentru baie? Ti spuse lui

John, deschizand bufetul. Mi-1 aduc sambata viitoare. Ma

ajufi sa-l pun, sambata?

Se auzi ceva cazand.

—John?

Lanna se Tntoarse §i privi pe deasupra barului. Scaunul lui

John era gol. Zari un trup Tntins pe jos.



102 Janet Dailey

— Dumnezeule, murmura ea.

Anii de practica profesionala o faceau sa nu se paniche-

ze. Se repezi la prietenul ei §i reu§i sa-l Tntoarca pe spate,

imediat, ti deznoda cravata §i-i deschise cama§a la gat, ca el sa poata respira mai u§or. Ti Iua pulsul. Din Tntamplare, zari

cutia cu pilule al carei confinut era Tmpra§tiat pe jos. T) lasa

incon§tient §i se repezi la telefon, formand numarul Salvarii.

Vocea ei era clara, dar ferma, cand T§i dadu numele §i adresa, cerand o ambulanta §i precizand ca este vorba de

o criza de inima.

Lini§tita ca salvarea va veni, se Tntoarse la John, prada

gandurilor de tot felul. Instinctul profesional o facu sa se

concentreze asupra bolnavului, pandind sirenele salvarii. Dar

Tn sine, se acuza ca nu fusese capabila sa-?i dea seama de

semnele prevestitoare ale bolii prietenului ei. Probabil ca

John se prefacuse, ca sa nu-i strice aniversarea. Trecura

secole, pana cand Lanna auzi sirena ambulantei. Se auzira

portierele trantindu-se, pa§i grabifi pe coridor. Tn sfar§it se

auzira batai Tn u§a. Lanna striga: — Este deschis, grabiti-va!

Infirmierii Tn halate albe se napustira Tnauntru, aducand

cele necesare reanimarii. O dadura deoparte pe Lanna. Un

barbat Ti punea deja Tntrebari.

— Facefi parte din familie?

— Nu, este un prieten.

Lanna se sprijini de masa, ciatlnandu-se.

— Numele lui?

—John Buchanan.

— Varsta?

Ea avu un lapsus, dar T§i reveni imediat. —§aizeci §i trei de ani.

—A mai avut probleme cu inima? Lua medicamente?



NEDORITUL 103

— Da, pilulele astea care s-au rastumat; posologla este

indicata pe spate.

Infirmierul Tntoarse cutia,

—A luat din ele?

— Nu §tiu, eram dincolo cand a cazut.

Al doilea infirmier interveni:

— Cred ca putem sa-l luam.

—Va rog, a§ putea sa-l Tnsotesc? Tntreba Lanna. — BineTnfeles, raspunsera cei doi, punand trupul nemi§cat

pe un carucior.

Lanna intra grabitd Tn bucatarie sa-§i ia pantofii, sd stinga

gazul §i sa-§i ia po§eta. Caruciorul traversa holui sub ochii

holbafi ai doamnei Morgan.

— Ce s-a Tntamplat? Un atac? striga ea Lannei, care

raspunse mergand preocupata Tn urma brancardierilor.

— Ma a§teptam la a§a ceva, un barbat de vdrsta asta!

Lanna prefera sd nu dea atenfie acestor insinuari §i se

Tnghesui Tn partea din spate a ambulan|ei. Portierele fura

Tnchise §i ma§ina demara Tn urletele sirenei, cu girofarulaprins.

Sosirea Tn regim de urgenja la spital era o scena famiiiara

pentru Lanna, dar acum totul avea un aspect straniu: infir-

mieri §i interni§ti, Tn fafa u§ii, a§teptand caruciorul pe culoar,

ordinele §optite de o persoana autoritara §i calma, mirosuldezinfectantelor §i a antisepticelor. Lanna avea impresia cd

traie§te un co§mar.

— Avem nevoie de cdteva informatii, domni§oara.

O femeie Tmbracata Tn alb, cu o boneta pusa peste parul

Tncaruntit, Ti interzise sd treaca, retinand-o de braf. Lanna

urmari cu ochii caruciorul pana cdnd acesta disparu dincolo

de u§ile batante.

— Da, bineTnteles!



104 Janet Dailey

O urma pe femeie Tn biroul mic al camerei de garda,

unde se a§eza pe un scaun incomod. Lanna repeta ceea

ce spusese §i infirmierului.

Incepura Tntrebarile:

—§tifi unde locuie§te domnul Buchanan? Adresa lui?

— Nu.

— Numdrul de telefon.

Lanna suspina §i T§i trecu degetele prin par.

—Sta|i, John lucreaza la societatea Faulkner. Este paznic

de noapte.

—Vedefi, §tr{i cate ceva din toate, spuse infirmiera cu un

zambet Tncurajator.

Pe coridor era o activitate intensa: cuvintele §optite cuvoce grava faceau ca nelini§tea Lannei sd creasca. O alta

infirmiera navali Tn birou, cu lucrurile lui John Tn mana.

— Este John Buchanan Faulkner!

Numele o plesni pe Lanna ca o palma. Ea protesta.

—Trebuie sd fie o gre§eala.

Femeia se Tntoarse, ca §i cdnd ar fi vazut-o pentru prima

oara, fixand-o cu o privire care nu admitea o asemenea

absurditate. Infirmiera din camera de garda o prezenta pe

Lanna.

— Domni§oara Marchall era cu victima cand a survenit

atacul. — Este John Buchanan, repeta tanara femeie, Tl cunosc

de doua luni, este paznic de noapte. Nu Tnteleg de unde

avefi aceasta informafie.

— Din portofelul lui, domni?oara Marchall. M-am uitatTn

el, cautand refeta §i am gasit actele lui de identitate.

Privirea femeii Tn alb aluneca peste obrazul frumos al

Lannei §i peste rochia de culoarea chihlimbarului, care i se

mula pe corp.



NEDORITUL 105

—Tnfeleg ca avefi motivele dumneavoastra, ca sa-i

ascundefi identitatea.

Obrajii Lannei devenisera stacojii §i protesta:

—Va Tn§ela|l, doamna. CQnd l-am cunoscut, se numea

John Buchanan. Este numele pe care vi l-am §i comunicat.

Infirmiera zambi Tnfepat, §i nu raspunse direct la aceasta

declarafie.

— Daca nu va deranjeaza, lua|i Ioc Tn saia de a§teptare§i va voi anunja cdnd vor apare modificariTn starea domnu

lui Faulkner.

— Muifumesc.

Lanna se scula, Tnjelegand cd prezenta ei nu mai era

necesara. Reveni Th saia goala, de langa serviciul de ur-genfd, §i Tncepu a§teptarea.



10

Cu umerii cdzufi, Lanna §edea pe un scaun de plastic. In

maini strangea o cea?ca de cafea rece pe care i-o aduse-

sera cu o ora Tnainte. Se Tndrepta §i T§i trecu mana prin parul

des castaniu, suspinand. Apoi, din ochi, Ti adresa infirmierei

de garda, o Tntrebare muta. Femeia dadu din cap: nimic

nou, starea lui John nu se schimbase. John sau domnul

Faulkner, nu asta avea importanta. Lanna era nelini§tita

pentru prietenul ei. Se agafa de speranfa ca el ramasese Tn

viafa. De altfel, ea era sigurd cd aici el va primi cele mai

buneTngrijiri.

Soneria telefonului o facu sd priveasca spre infirmiera.Tncerca sa prinda cate ceva din conversatie.

— Da, doctore, am reu§it s-o gasim pe doamna Faulkner,

acum doua ore; era la ferma ei din Arizona §i va veni cu

avionul ei particular.

Urma o pauza.

— Fiul lui? l-am lasat un mesaj sd contacteze spitalul,

imediat ce se Tntoarce.

Din nou tacere.

— Bine doctore, ma ocup eu de asta.

Imediat ce infirmiera puse receptorul Tn furca, Lanna lasa

cea§ca de cafea pe masa, printre revistele Tmprd§tiate §i serepezi Tn boxa cu privirea plina de nelini§te.

—Ce face John? Ce a spus doctorul?



NEDORITUL 107

—Tmi pare rau, domni§oard Marchall. Starea lui ramane

critics, raspunse infirmiera.

— Mai concret, mai precisl §l-a recSpStat cuno§tin|a?

S-a...

—Tncercafi sa Tnfelegefi, domni§oarS Marchall, nu avem

voie sa dam amSnunte fara accep tul familiei; mai bine v-afi

duce acasa, nu este nevoie de dumneavoastrd aici.

Cu o mi§care a capului, Lanna respinse propunerea. — Nu, voi a§tepta!

Reveni pe scaunul verde, din plastic, cople§itS.

—Te rog, Doamne, te rog!

Lanna §opti o rugSciune, care se terminS cu un suspin.

Tnghifi, ca sS-§i degajeze gatul. Voia sS-§i stapaneascaemotiile. Totu§i avea nevoie sa vorbeasca cu cineva, sd se

gSndeascS §i la altceva, decat la starea de sanState a lui

John. Ca infirmiera §tia cd urmStoarele ore vor fi critice.

Ridica capul, Tncercand sd se gandeasca la altceva.

Intra o pereche. Lanna remarca contrastul dintre barbat

§i femeie. Aceasta, cu toate cd se apropia de §aizeci de ani,T§i pastrase silueta eleganta §i tinereasca. Purta o fusta mo

derns, verde, o vests asortatS §i o bluzS-cSma§S din mdtase

TnfioratS. PSrul ei, castaniu deschis, era bine coafat ;i cu

toatS aparenta de simplitate, trSda o elegants trufa§S.

Prin contrast, bSrbatuI era discret, o umbrS tScutS ISngSea. Avea un mers felin ;i mi§cSri suple, chiar dacS avea

umerii lafi §i un spate drept. Nu Tncerca sS facS impresie, cu

toate cS avea o finutS mSndrd, nici sS rivalizeze cu Tnsofitoa-

rea lui mai Tn vSrstS pe care o Tntrecea cu un cap. Era

TmbrScat modest, dar pantalonii maro §i cdma§a bej nu-i

puteau ascunde corpul subtire §i viril. Era ceva neTnduplecat

Tn profilul lui ascufit, de pasdre de pradS. PSrul negru, des §i

onduiat, li cSdea neglijent pe frunte.



108 Janet Dailey

Tn spatele indolenfei lui, Lanna simtea ca strainul statea

la panda, ca privirea lui vedea totul. Omul Tnregistra, din

instinct, §i mirosurile §i sunetele. Nu acorda prea mare

atenjie, pentru moment, acestor lucruri. Lua din nou cea§ca

de cafea de pe masa §i o duse la gura; cafeaua era amard

§i rece. O napadira ganduri nelini§titoare; stinsese gazul,

Tnchisese u§a? Aceste ganduri i se parura ata t de importan-

te, Tncat se repezi la telefon s-o cheme pe Sylvia Morgan.Tntre timp, doamna eleganta se oprise Tn fafa biroului.

—Sunt Katheryn Faulkner, a§ vrea sa-l vad pe soful meu.

Tonul §i atitudinea ei aratau ca nu avea obiceiul sd ceara

voie. Stand deoparte. Hawk observa reactiile infirmierei fafa

de aroganja lui Katheryn Faulkner.

Infirmiera ridica receptorul §i cu o voce scazuta comu-

nica cele aflate.

La celalalt capat al firului i se dadu un raspuns afirmativ.

Femeia Tn alb puse receptorul jos §i Ti zambi cu amabilitate

lui Katheryn.

— Doctorul Sanderson ar dori sd va vada personal, doa

mna, va rog sd luafi Ioc.

Infirmiera nici nu avu timp sa-§i termine fraza, §i Katheryn

parasi deja biroul, reducand-o la tacere prin atitudinea ei.

Facu cafiva pa§i. Figura ei indiferenta nu era cea a unei sofii

care venise sa-§i vada soful bolnav. Dar Hawk, care o obser-vase Tn timpul calatoriei, o vazuse cum T§i rodea unghiile, Tn

avionul cu care venisera de la ferma, la Phoenix. Se mira cd

ea mai avea Tnca sentimente vii pentru omul cu care se

casatorise §i nu putu sd nu admire adorafia pe care ea o

avea pentru tatal sau, condamnand-oTn acela§i timp pentru

fidelitatea ei ridicola. Tn ace§ti ani, atractia pentru mama sa

vitrega crescuse, timp Tn care ura lui Katheryn prinsese

raddcini adanci. Hawk era dovada vie a infidelitafii lui John



NEDORITUL 109

Buchanan Faulkner, amintirea constanta a faptului ca el nu

o iubea. Relafia ciudata Tntre Katheryn §1Hawk evoluase la

fel. Katheryn era con?tienta de ata§amentul fiului sau vitreg,

dar fl trata ca pe un bastard. Se rdzbuna pe el, neputand sd

se razbune pe soful ei. De aceea Ti §i ceruse sd piloteze

avionul familiei, cdnd trebui sd vina langa John Buchanan.

Aceasta idee nu-i venise din compasiune; din contra, Kathe

ryn Tl luase cu ea pe HawkTn acest moment de criza, pentruca pe urma sa-l umileasca mai bine.

Regulamenul spitalului era foarte strict §i nu permitea

decat membrilor familiei sd stea langa bolnav. John Bucha

nan Faulkner nu-l recunoscuse niciodata pe Hawk. Fiind

nascut Tntr-o rezervajie Navajo, el nu avea certificat de

najtere american, cu care sa-§i dovedeasca identitatea.

Con§tient de toate aceste lucruri, tanarul acceptase sd

oTnsoteasca, de fapt pentru ea §i venise. S-ar fi putut sd aiba

nevoie de el.

Zgomotul ascensorului atrase atenjia indianului. Aparu un

barbat cu parul carunt, Tnalt, Tmbracat cu o bluza verde. Else adresa imediat doamnei Faulkner, pe un ton profesional.

Hawk se retrase, jucand rolul unui simplu Tnsojitor.

— Doamna Faulkner.

Doctorul avea o voce politicoasa, respectuoasa chiar,

care exprima o oarecare Tngrijorare. — Sunt doctorul Sanderson, Tmi pare bine cd afi sosit.

—Tn ce stare este?

Katheryn, cu capul sus, abia T§i stapanea lacrimile. Doc

torul se facu cd nu aude Tntrebarea.

—Secjia noastra de cardiologie este una din cele mai

bune din to t statul.

—Vreau sa-l vad pe soful meu, spuse Katheryn.



110 Janet Dailey

Doctorul Tl privi pe Hawk, a§teptand ca acesta sa spuna

ceva, dar acesta ramase tacut.

— Domnul Faulkner este incon§tient, dar bineTnfeles, pu-

teji sa-i facefi o vizita de cateva minute. Venfi cu mine.

Doctorul ii facu doamnei Faulkner Ioc sd treaca, apoi se

uita Tntrebator la Hawk.

—A§teaptd-ma aici. Hawk, spuse Katheryn.

El Tnclina din cap, Tn semn cd a Tnfeles. Cdnd doctorul §imama sa vitrega se Tndreptara spre lift. Hawk simfi o mi§care

langa el. Era tanara femeie pe care o gasise a§teptand

deja, cdnd venise el.

— Doctore, Tl striga ea cu o voce grava, dar ferma.

Doctorul ezita. Katheryn devenise nerabdatoare, ceea

ce mari Thcurcatura acestuia.

Tn Hawk se trezi curiozitatea.

Medicul opri o femeie Tntre doua varste.

—Sora! condu-o pe doamna Faulkner Th saia de terapie

intensiva, voi veni §i eu direct acolo.

Tn timp ce Katheryn seTndeparta, doctorul se apropia deLanna.

— CumTi merge domnului Faulkner?

Necunoscuta §tia numele tatalui sau! Ochii lui Hawk se

Tngustasera; de ce se interesa aceasta femeie de John

Buchanan?

— Facem tot ce putem, repeta doctorul cu rabdare.

Ochii fetei, de culoarea alunei, se aprinsera de manie.

—Sunt infirmiera, vreau sd §tiu Tn ce stare este.

— Are ?anse foarte mici, l-am salvat deja de doua

atacuri, ar fi o minune sd supraviefuiasca unui al treilea.

Lanna deveni livida, ochii i se marira neTncrezatori, deschi

se gura, dar nu putu scoate un cuvant. Atunci, Hawk Tnainta

spre ea.



NEDORITUL 111

—Cine este aceasta tanara?

HTntrebase direct pe doctor, uitandu-se atent la tanara

femeie care manifesto atfita nelini?te.

Parul ei drept, moaie ca o catifea, cazandu-i Tn dezordi-

ne, Tl dadea mult farmec. Luate separat, trasaturile ei nu

aveau nimic frapant, dar ansamblul - ochii de culoarea

alunei, pomefii ridicap, gura plina - formau un to t armonios.

O rochie, fara pretenfii, de culoarea §ampaniei, Ti scotea Tnevidenfa corpul subfire, dar cu forme atragatoare.

— Domni§oara Marchall era cu domnul Faulkner cand a

suferit atacul, explica doctorul Sanderson.

Hawk T?i Thcle§ta falcile, prada unei furii instantanee,

Tndreptate nu atat Tmpotriva tatalui sau, cdt Tmpotriva umi-

lintei la care era supusa Katheryn.

— Unde s-a Tntamplat? Tntreba el.

— La mine, marturisi Lanna.

Hawk reu§i sa se stapaneasca; Tl privi pe medic, apoi pe

tdnara femeie.

— Presa a aflat? —Nu, afirma Sanderson.

—Spitalul nu trebuie sd dea nici o informafie, cred cd ma

Tnfelegefi doctore?

Tonul lui Hawk era calm, dar amenlntator.

— Perfect.

—Atunci, e bine. Exista vreun Ioc Tn care... domni§oara

Marchall ar putea sd a§tepte?

Indianul o fulgerase pe necunoscuta cu o privire, Tnainte

sa-i rosteasca numele, dar aceasta parea indiferenta fa|a

de situatia data §i fafa de consecintele ei asupra familiei

Faulkner.

Tnainte de a raspunde, doctorul reflecta pu|in asupra

cererii lui Hawk.



112 Janet Dailey

—Avem vestiarul personalului; acolo domni§oara Mar

chall nu va fi deranjata.

Cu mana, indica saia.

— Muifumesc, facu Hawk luand-o pe Lanna de braf. Ea

nu se opuse §i se Tndrepta spre vestiar.

—§i daca va cheama doamna Faulkner..., Tncepu medi-

cul.

Hawk o lasa pe Lanna §i se Tntoarse. —Spune-i ca am ie§it pufin.

— Desigur, v-o Tncredinfez pe domni§oara Marchall,

Tncheie Sanderson cu un zambet de u§urare.

Trecand pe langa biroul de internari. Hawk o privi printre

genele sale negre pe femeia care mergea alaturi de el. Ea

tremura, iar fafa ei era livida de Tngrijorare. Era clar, chiar §i

pentru un strain, cd aceasta Tngrijorare se datora omului

care zacea undeva Tn acest spital - poate chiar gata sd

moara.

Hawk deschise u§a vestiarului. Acest gestTI apropia pentru

un moment de Tnsofitoarea sa, simfindu-i parfumul de santal.Indianul simfi cd se enerveaza din cauza acestei creaturi

seducatoare, care, dupa toate aparenfele, petrecuse cu

tatal sau.

Tanara femeie parea pierdutdTn gandurile sale §i HawkTi

admird sdngeie rece. — De cand Tl cunojti pe John Buchanan Faulkner?

Aceasta Tntrebare brutala o surprinse pe Lanna, iar tonul

ostil o §oca. Hawk se mai Tnmuie.

— De ce nu luafi Ioc, domni§oara Marchall?

—Nu, nu mai vreau sa stau jos! izbucni Lanna.

— De cdnd Tl cunoa§tefi pe John Buchanan? repeta

Hawk.



NEDORITUL 113

— Din iuliel Lanna T§i apasa mana pe frunte, suspinand;

sunt deja mai mult de trei luni...

—Suntefi infirmiera, mi se pare; cum l-afi Tntainit?

—Tntr-o seara, cdnd veneam spre casa, de la munca,

camionul lui eraTn pana pe §osea §i l-am iuatTn ma§ina mea.

Lanna 7§i arunca capul pe spate, descoperind linia find a

gatului. Izbucni Tntr-un ras neTncrezator.

— Nu i-am cunoscut numele pana 7n seara asta, este denecrezut, nu-i a§a?

—Se nume§te John Buchanan Faulkner, declara Hawk.

Faptul ca fatal sauT§i ascundea identitatea nu-i mai mira;

anonimatul Ti permisese sa aiba o aventura cu o femeie,

care nu 71cautase pentru banii sai.

Nu o luase ca amanta pe mama lui Hawk, o Navajo, care

nu avusese nici macar idee de averea lui? Dar pe Hawk nu-l

interesau motivafiile tatalui sau. Voia sa cunoasca amanun-

tele exacte ale situafiei actuate.

—A§ vrea sd §tiu ce s-a Thtamplat 7n cursul acestei seri,

domni§oara Marchall. Cum a survenit atacul?Lanna pleca ochii.

— Era ziua mea, John ma invitase la masa. §ampanie,

aniversare cu lumanari. Hawk 7§i imaginase scena: tatal sau

gata sd zambeasca, sd glumeasca, a§ezat la masa 7n fafa

acestei 7ncantatoare necunoscute. Tinerejea §i frumusefeaei trebuie cd Hflatasera.

— N-a spus nimic despre starea lui. Cred cd nu dorea sd

strice seara. Iar eu, spuse Lanna, cu un aer vinovat, n-am

observat nimic. Apoi am mers la mine, am pregatit o cafea

§i- — Cdnd apoi, domni§oara Marchall? Nu ma intereseaza

viafa dumitale sexuala, a§ vrea sd §tiu, daca John Buchanan

era 7mbracat, cdnd a venit ambulanta §i, daca era 7n pat.



114 Janet Dailey

— Da, era Tmbracat §i nu era Tn patul meu! Nu sunt aman-

ta lui, ci prietena lui, Tn cel mai strict sens al cuvantului. De

ce nu vrea nimeni sa creada?

Lanna se Tntoarse hohotind.

Hawk nu raspunse, o observase Tn tacere. Tanara fata

parea sincera §i poate ca judecase gre§it relafiile ei cu tatal

sau. Dar pentru moment, putin Ti interesa acest lucru, din

moment ce eaTi raspunsese la douaTntrebari fundamentale.Hawk se Tndeparta, fara sa se scuze §i fara a o Tncuraja

pe tanara femeie. Nu dorise sd fie dur, dar nici ideea de a

o consola nu-i surase. Asta era tot.

Cdnd ajunse Tn capatul culoarului, 11 vazu intrand pe

Chad. Haina lui din par de camila ascundea o talieTngro§ata din cauza abuzului de whisky. Mergea cu rigidita-

tea unui fost elev de §coala militara. Parul sau castaniu-auriu

era bine aranjat, iar fa|a bronzata, era incredibil de fru-

moasa. Ochii lui caprui straiucira rece la vederea lui Hawk.

—Ce cauti aici?

Hawk se Tndeparta de birou, pentru a scapa de curiozi-

tatea infirmierei, impresionata de prezenja lui Chad. Nu

dorea ca discufia cu fratele sau vitreg sd fie auzita.

— Katheryn m-a rugat s-o aduc aici cu avionul.

Aceasta informatie Hlini§ti pe Chad, care nu §tia de jocul

crud pe care mama sa 11 facea cu Hawk. El Tncerca unsentiment de gelozie, sa-l §tie inclusTn cercul familiei.

—Carol §i Johnny sunt aici?

Chad se uita Tn hoi, cautandu-§i sotia §i fiul.

— Nu, domnui §i doamna Rawlins Ti vor aduce cu ma§ina.

— Ce face tata? Va scapa?

Hawk se Tntreba daca vulturii T§i pun asemenea Tntrebari

cdnd T§i Tncolfesc prada. Dar ace§tia aveau scuza unei



NEDORITUL 115

necesitafi vitale, chiar daca, uneori, nici nu mai a§teptau ca

prada sd fie moarta pentru a-§i Tnfige gheareie Tn ea.

—Traie§te, dar nu este bine, recunoscu Hawk.

Cu pleoapele pe jumatate Tnchise, el se amuza vazandu-l

pe fratele sau vitreg cum se straduie?te sd para Tngrijorat.

— Unde este? ar fi bine sd ma due la el, mama ar putea

avea nevoie de mine.

HawkTI opri.

— Este o problema mai urgenta de rezolvat.

—Care? Tntreba Chad adoptand imediat un ton de sfi-

dare.

Hawk ridica un coif al gurii.

—Se pare cd John Buchanan era la o prietena, cand aavut atacul.

Pielea bronzata a lui Chad deveni ca de marmurd; el

scra§ni din dinfi.

—Ticaiosull §uieta el. Nu putea sd moara, fara sd ne

tarasca Tn noroi? Noi ce avem de facut?

ChadT§i trecuse nervos degetele prin par. Spusese „noi".

—Sd telefonam judecatorulul Garvey, Hsfatui Hawk. John

Buchanan i-a facut cdteva servicii. Sunt slgur cd ai putea

sa-l convingi sd declare cd prietenul sau se afla cu el, cdnd

a facut infarctul.

— De unde Tl cuno§ti tu pe Garvey?ChadTI observase pe fratele sau vitreg surprins §i banuitor.

—Am auzit vorbindu-se de el, raspunse Hawk, ca ?i cdnd

aceasta precizare n-ar fi avut nici o importanfa.

—§i femeia?

—Vom discuta §i cu ea, imediat ce vom aranja aceasta

problema.

Dupa cateva ezitari, judecatorul Garvey accepta sd de-

puna marturie pentru a salva onoarea prietenului sau. A mai



116 Janet Dailey

fost nevoie de Tnca jumatate de ora pentru a cumpara

tacerea personalului care venise cu ambulanta. Totu§i Hawk

§tia ca „povestea" va circula. Tn to t cazui, scandaiui nu va fi

subiect de presa.

Hawk §i Chad revenisera Tn biroul infirmierei.

—Acum sd ne ocupam de amanta, suspina Chad.

— Este aici, Thcepu Hawk, dar fratele sau Ti taie vorba.

— Aici? La spital? — Da, l-a Tnsofit pe John Tn ambulanta, preciza Hawk, pe

un ton posomorat.

— Unde esteTn momentul de fata? Dumnezeule, nu cum-

va este cu el? N-a§ vrea ca mama sd suporte o astfel de

umilinta!

— Pana acum, Katheryn nu §tie nimic, dar sunt convins ca

mai devreme sau mai tarziu, va afla. Doctorul Sanderson

mi-a dat voie s-o due Tn vestiar, pentru a evita Tntrebarile

ziari§tilor.

—Scoateti-o afara imediat, latra Chad.

—Se pare cd este hotarata sd ramana pana Ti vor da

ve§ti despre John! Tn plus, ea sustine cd sunt simpii prieteni,

adauga Hawk, amintindu-§i de protestele vehemente ale

tinerei infirmiere.

— Prieteni? John Buchanan nu cunoa?te decat un singur

mod de a trata femeile, facu Chad.Privirea lui era ca o condamnare la adresa lui Hawk, pe

care 11Tncadra Tn aceea?i categorie; sotia sa Carol Tl „cuno-

scuse" pe Hawk, Tn sensul biblic al cuvantului, Tnainte de

casdtorie.

—Tn tot cazui, nu pare a fi genul care se lasa cumparat.

—Ticalosul, Tnjura Chad, n-am Tnteles niciodata de ce

femeile se lasa prostite de el, ca §i mama, de altfel. Daca



NEDORITUL 117

aceasta fata Tl iube§te cu adevarat, o putem convinge sa

piece. Am sa-i vorbesc, arata-ml unde este, poruncl el.

Hawk se executa, dar fara servilism, §i coborT pe culoar,

pana la vestiar. Cand deschise u§a, o vazu pe Lanna privind

Tn noapte, prin fereastra. Auzind zgomotul, ea se Tntoarse cu

iuteaia, dar se opri recunoscandu-l pe Hawk. Tn spatele

fratelui sau vitreg, Chad §opti:

— Macar, o data , a avut §i tata gust!Era o insulta directa la adresa mamei lui Hawk. Ochii

alba§tri ai indianului se aprinsera pentru un moment, dar se

abjinu sd raspunda. Lanna crezuse cd cineva din personalul

spitalului Ti aduce ve§ti despre John. Cand privirea ei Tntalni

ochii alba§tri insolenti, se lasa cuprinsa de o manie rece.Nu-§i Tnchipuise cd acest om diabolic, cu parul negru ca

taciunele, va mai Tndrazni sd vina, dupa toate acuzatiile pe

care i le adresase, cu toate cd nu parea genul de om care

sa-§i poata permite orice. Tntrebarile brutaie, dar sincere, o

facusera sd Tnjeleaga cd el spunea cu voce tare, ceea ce

alfii §opteau doar.

Zarindu-I pe al doilea barbat, Lanna deveni atenta. Era

incredibil de frumos, de o frumusefe care-fi taia respiratia §i

avea haine elegante §i costisitoare. Tn timp ce acesta tra-

versa Tncaperea, Lanna vazu ca-i zambea cu amabilitate;

ochii lui de culoarea alunei erau lumino§i. — Sunt Chad Faulkner, fiul lui John Faulkner.

Aceasta amabilitate, aceasta forta stapanita, Ti aducea

aminte de John §i de manierele sale.

— Am venit, imediat ce am putut. Muljumesc cd afi

ramas cu fatal meu, pana la sosirea familiei, domni§oara...

Se opri, a§teptand ca tanara femeie sd se prezinte:

— Lanna Marchall.



118 Janet Dailey

Cand Chad Tl Iua mana Tntr-ale sale, ei Ti veni sa planga

de recuno§tinta, pentru ca durerea ei era, Tn sfdr?it,

Tmpdrtajita.

—Cum... Cum se simte? Nu am nici o veste.

Stationar, raspunse Chad pe un ton Tncurajator. §ti|i ca

este puternic, este un luptator!

— Da.

Privirea Lannei aluneca spre barbatul cu parul negru,care observa scena cu un aer rautacios.

—John §i cu mine eram prieteni.

Lanna precizase natura relatiilor dintre ei, pentru a preve-

ni o interpretare gre§ita.

— Da, mi s-a spus ca erati cu el cdnd a avut atacul. Cred

cd a fost neplacut.

Lanna simti nevoia sd se sprijine pe umarul acestui om

ata t de Tnfelegdtor.

—Tocmai sarbatoream ziua mea de na§tere...

— Nu este nevoie sa-mi poveste§ti, o Tntrerupse Chad,

petrecerea a fost stricata de ceea ce s-a Tntamplat.Lanna Tncepu sd se simta nedemna de atata Tntelegere.

T§i trase mdna §i-i adresa lui Chad un zdmbet, pared pentru

a-l convinge cd totul era Tn ordine.

Tn to t acest timp, era con§tienta de prezenta, Tn spatele

sau, a barbatului care Ti privea, distant §i de nepatruns.

— Domni§oara Lanna, a§ putea sd va cer sa-mi faceti un

serviciu?

Chad T§i lasa mdna pe Idnga trup, §i zambi Tncrezator cd

nu poate fi refuzat.

—O favoare, dar n-a§ vrea sd fiu Tnteles gre§it.

— Despre ce este vorba?

—A§ prefera ca nimeni sd nu §tie cd tata era la dumnea-

voastra, Tn momentul accidentului. Oricdt de nevinovata ar



NEDORITUL 119

fi fost prietenia voastra, daca ziarele afla aceasta po-

veste...eu nu vreau sa-mi vad familia ranita §i dezonorata de

insinuarile veninoase ale presei. Vreau sd va protejez pe

dumneavoastra §i pe mama, dar pentru asta am nevoie de

ajutor.

— Ce pot sd fac?

—A§ prefera sd plecafi acasa. Hawk va va conduce.

Vazand-o deceptionata, el adauga: —Tfi promit sa te tin la curent cu orice modificare a starii

tatalui meu.

— Da, da,Tnteleg, aproba Lanna.

— Multumesc, Lanna! (Chad surase dezarmant). §i Tfi pro

mit, cd numele tau, nu va fi niciodata pomenit langa cel al

lui John Buchanan.

— Suntefi foarte amabil, domnule Faulkner, murmura ea.

—Spune-mi Chad. Tmi pare rau, dar nu mai pot sd stau,

probabil mama are nevoie de mine.

— Normal, nu vreau sd va retin,Tl asigura Lanna, dand din

cap.Chad puse o mana protectoare pe umarul tinerei femei.

— Hawk va avea grija sd ajungi cu bine acasa. Te voi

suna imediat ce voi avea noutati.

— Multumesc, Tnca o data.

Lanna arunca o privire ostila barbatului taciturn caretrebuia s-o conduca acasa. Individul pe care Chadll numise

Hawk o privi curtenitor, dar ea nu-§i putu da seama daca

aceasta misiune Ti facea placere sau Tl plictisea.

Chad se opriTn prag pentru a spune ceva, dar Lanna nu-l

auzi. Individul numit Hawk raspunse scurf, la fel de impene-

trabil. Statea mereu la panda, cu atentia treaza, chiar §i

atunci cdnd parea distrat. Lanna se simti stanjenita cand

Chad ie§i din said §i o lasa singura cu Hawk. Ea propuse:



120 Janet Dailey

—A§ putea sa iau un taxi.

Barbatul surdse ironic:

— Doar nu vrei sa strici planul lui Chad? Ar fi Tngrijorat din

cauza ta, §i nu cred ca asta Tfi dore§ti.

— Nu.

Lanna se Tntreba de ce avea sentimentul ca el T?i bate

joc de ea.



11

Pe strazi era o circulate intensa, pentru ora aceea tarzie.

La fiecare intersectie, luminile semafoarelor deveneau verzi,

cu o regularitate misterioasa. Lanna Hstudia pe omul de la

volan. Luminile electrice faceau sa luceasca parul lui des §i

negru ca onixul. Nasul lui era putin coroiat, pometii erau ie§ifiTn afara accentuand curba obrajilor ?i cutele sapate de

fiecare parte a nasului, pana la coltul buzelor. Buzele erau

fine §i nu lipsite de ironie. Ansamblul forma o fata dura,

atragatoare, dar care Tfi inspira teama.

Mai ales ochii lui o tulburau pe Lanna: de un albastru

coba lt adanc, ei contrastau cu pieptanatura lui posomordta

;i pielea tabacita. Ochii lui puteau la fel de bine sd explo-

deze de batjocura §i sd straluceasca de ironie, sau sd devina

duri ca ofelul, sau limpezi ca o oglinda. Alteori, privirea Ti era

complet indiferenta. Daca ochii sunt oglinda sufletului, omul

asta nu avea suflet.Un ciocan bubuia Tnca Tn capul Lannei, putin amenta

Tnca de §ampanie. Tn ma§ina, tacerea devenise de nesupor-

tat §i Lanna simfi nevoia sd tipe pentru a rupe Tncordarea.

— Lucrezi pentru domnui Faulkner? Tntreba ea.

Barbatul Tnceta sd mai fie atent la circulate §i privi cu

atenfie, Tn obscuritate, profilul Tnsotitoarei sale.

— Nu chiar.

— Atunci, e§ti un prieten al familiei?



122 Janet Dailey

Pentru Lanna, el nu putea fi decat ori una, ori alta,

deoarece se bucura de Tncrederea lui Chad.

—S-ar putea spune §i a?a.

Lanna se nelini§ti, ar fi vrut sa vorbeasca, sa nu se mai

gandeasca la John ?i la spital. De ce nu o conduse Chad

acasa? SeTncdpdtdna sa continue conversatia.

— Chad te-a numit Hawk, este prenume sau nume?

— Nume. —§i prenumele? continua Lanna.

—Jim, dar nimeni nu-mi spune a§a.

— Hawk, pur §i simplu?

— Hawk, pur §i simplu.

Nu era nimic simplu la el. Din contra, era Tn el ceva ce-iscapa tinerei femei, ceva ce-l deosebea de altii.

Ea Tl fixa cu intensitate. Hawk se Tntoarse ?i Tntalni privirea

Lannei, Tntr-o sfidare muta. Ea T§i Tntoarse privirea, con-

centrandu-se asupra spectacolului strazii.

—Tntoarce dupa coif, spuse ea.

Apartamentul ei era la patru blocuri mai departe. Lanna.

privi pe geam, trecandu-?i degetul mare peste buze. Frica o

paraliza amintindu-§i ambulanta care venise pe acela§i

drum, cateva ore mai devreme.

—Chad ma face sa-mi amintesc de ta ta l lui, remarca ea.

— Da, se pricepe sd vorbeasca cu femeile.Tonul fusese prea sec, ca aceasta fraza sd sune ca un

compliment. HawkTncetini viteza.

—Aici?

— Da.

Imediat ce ma§ina se opri, Lanna puse mana pe butonul

portierei. Hawk era deja pe trotuar. Dupa cum se vedea, el

Tndeplinea Tntocmai instructiunile lui Chad, conducand-o

pana la u§a. Mergea alaturi de tanara femeie, fara sd o



NEDORITUL 123

atinga, deschizandu-i u§a de la intrarea Tn bloc. Intra dupa

ea Tn hoi. Tn timp ce Lanna T§i cauta cheile Tn po§eta, aparu

doamna Morgan.

—Vii de la spital? Ce face? Am verificat, daca ai stins

totul Tn bucatarie, dar uitase§i u§a deschisa. Ce face priete-

nul dumitale?

— Foarte bine, raspunse Hawk, ludndu-i-o Tnainte Lannei,

va multumesc.

Se a§eza Tntre Lanna §i vecina ei, semn cd pusese capat

conversatiei. Apoi, luand cheile din mdna tinerei femei,

descuie u§a §i oTmpinse.

Lustra de deasupra mesei ramdsese aprinsa. Lanna se

opri Tn living, rdva§ita de amintirea lui John Tntins pe jos. —S-oTntreb pe doamna Morgan, daca n-a sunat telefo

nul, cdnd eram pe drum. S-ar fi putut sd sune Chad, de la

spital.

— Nu.

Hawk o apuca de brat, Tmpiedicand-o sd mai faca un

pas.

— O sd telefonez eu. De ce nu faci o cafea?

—Vrei... vrei sa ramai? se nelini§ti Lanna, de abia mai

stapanindu-§i nervii.

El nu-i dadu atentie §i se duse Tn bucatarie, unde era un

telefon de perete. Lanna se Iua dupa el, se opri la bar, Iuacafeaua, puse apa la fiert Tn ceainic. Tncerca sd asculte

conversatia, dar Hawk vorbea preaTncet, ca sd auda ceva.

Cdnd vru sd ia cafeaua solubila cu lingurita, mdna Ti

tremura a ta t de tare, cd Tmpra§tie granulele.

—Ar fi mai bine sd ma la§i pe mine s-o fac.

Hawk Iua lingurita cu fermitate §i o dadu pe Lanna deo-

parte.

— De ce nu te duci sd te odihne§ti Tn camera cealalta?



124 Janet Dailey

— Nu vreau.

Lanna tremura din tot corpul.

—Spitalul? Chad?

— Nici o veste.

Lanna se agdfa de marginea barului ca sa nu cada §i

Tnchise ochii.

—Te doare capul?

— Da, spuse ea cu un zambet sfar§it.Cuvantul era prea slab pentru a descrie bubuiala din

capul ei. Ceainicul scoase un fluierat ascufit. Lanna suspina.

Hawk se duse pana la plita §i facu sa Tnceteze zgmotul

strident. Lanna Tl privi cum toarna apa fiartaTn ce§ti. O spuma

neagra aparu la suprafafa. Privind-o piezi§, de pared ar fi

cantarit-o, Hawk ie§i din bucatarie. Ezitand, Lanna tl urma. El

puse o cea§ca pe masa din living, iar cu cealalta Tn mana,

se a§eza pe canapeaua verde. Ea se a§eza pe un coif,

framantand cu mainile fesatura find a rochiei trase peste

genunchi. Omul acesta, care o privea fara sa clipeasca, o

indispunea, —Scoate-fi pantofii, o sd te simfi mai bine, o sfatui Hawk.

— Nu.

Daca ar fi facut-o, ar fi fost cuprinsa de emofii puternice,§i

exact acest lucru nu era de dorit. Peste o secunda, HawkT§i

puse jos cea§ca §i Tngenunche Tn faja ei. Nu-i dadu timp sd

protesteze, Ti prinse un picior §i o descalta. Puse jos pantoful

cu toe Tnalt, Ti masa talpa piciorului Tndurerat. Lanna simp imediat o u§urare §i puse piciorul pe mocheta. Hawk repeta

operafia §i cu celalalt picior. Aplecat spre tanara femeie,

era atat de aproape de ea, cd ti putea distinge porii fefei §i

ridurile fine din coljul ochilor, Privirile li se tntalnira. Narilefrematatoare ale barbatului semanau cu cele ale unui ani

mal salbatic. Avea ceva primitiv, o ferocitate latenta,



NEDORITUL 125

mascata de un aspect civilizat. Hawk se ridica, puse o mana

pe umarul Lannei, obligand-o sa se lase pe spatarul cana-

peiei. O strabatu un fior §iT§i puse capul pe perna,Tncercand

o senzafie delicioasa candT?i simfi mu§chii gatului relaxafi. O

cuprinse un fel de sfdr§eaia; Tnchise ochii. Trase aerTn piept,

ca un suspin. Daca se lasa prada senzafiiior, ar fi izbucnit Tn

iacrimi. Cdnd deschise ochii, Ti zari pe Hawk langa ea.

— Nu e nevoie sd ramai, md voi descurca §i singura.Dar Hawk se instala Tntr-un fotoliu langa canapea. Ochii

lui exprimau Tndoiala.

— O sd a§tep|i degeaba telefonul lui Chad §i ar fi mai bine

sd nu suni tu, ar putea da na§tere la banuieli.

— Vad §i eu, murmura Lanna. Ai venit cu doamna Faulk

ner?

— Da.

Hawk T§i Tntinse picioarele lungi, uitandu-se spre Lanna.

—John mi-a spus cd ea nu locuie?te aici, ci la o ferma Tn

Nord. Tu ai adus-o la Phoenix?

— Da. Dupa ce ne-au sunat de la spital, ea m-a rugat sdpilotez avionul.

Hawk era, deci, pilot.

— Ferma este a lui John?

— Da.

— El unde locuia? Odata mi-a vorbit de Nord, de „Cele

patru Coljuri".

Lanna era stanjenita cd §tia ata t de pufin despre John.

— Da, dar nu mai locuie§te acolo de mai multi ani, vine

doar o data sau de doua ori pe vara.

Hawk parea interesat mai mult de cafea, decat de

discufie. Cdt despre Lanna, ea dorea sa-§i satisfaca §i curio-

zitatea §i sd mai converseze cu cineva.

—Tu conduci ferma lui John?



126 Janet Dailey

— Nu, aceasta este sarcina unui tip numit Tom Rawlins.

—Totu§i, locuie?ti la ferma, Hawk, nu-i a§a?

Era evident, dupa cat de u§or TI spusese pe nume.

— Da, eu... acolo locuiesc.

Ezitarea lui fusese aproape imperceptibila.

—§i acolo lucrezi?

O cuta u§oara aparu pe fruntea Lannei.

— Uneori. Bea-fi mai repede cafeaua, pana nu serace§te.

Tonul fusese ferm, dar nu poruncitor. Lanna Iua cea§ca

cu amandoua mainile §i bau lichidul fierbinte care o lini§ti

pentru moment.

—§i tu, unde lucrezi? Tntreba Hawk, dupa ce Iua a doua

Tnghifitura.

Lanna Tncepu sa vorbeasca despre ea, fara sa-§i dea

imediat seama cd el schimbase subiectul. De fapt, pufin Tl

pasa. Nici nu mai avea puterea sa reia subiectul. Se lasa

prada amintirilor; Tmprejurarile Tn care ll cunoscuse pe John,

serile lini§tite petrecute cu el. Dupa cateva luni, avea destuleamintiri.

Lanna nu-§i dadu seama cd plange, decat cdnd simfi o

lacrima rostogolindu-se pe obraz, O §terse cu un gest

ma§inal.

—Te plictisesc cu pove§tile mele, scuza-ma.Puse cea§ca pe masa, surprinsa cd o bause pe toata.

Hawk ridica din umeri, indlferent.

—Aveai nevoie sd te descurci. Ma due sa-mi mai fac o

cafea.

Se Tndrepta spre bucatarie.

— Nu telefonezi la spital?

Lanna se simfea data deoparte de la deznoddmant.

HawkT§i continua drumul spre bucatarie, fara sa-i raspunda.



NEDORITUL 127

Cu o Thcetineala voita, puse apa la fiert §i puse o lingurita

de cafea Tn cea§ca sa. Convinsa ca el se preface ca nu

aude tnfrebarea ei, Lanna fu cuprinsa de o manie neputin-

cioasa. Dar Tn timp ce apa fierbea, Hawk forma numarul

spitalului. Lanna a§tepta, nelini?tita.

— Nimic, spuse el, revenind la cafea.

—Imposibil, izbucni Lanna, situafia a evoluatTn tot acest

timp, sunt schlmbari! — Ejti infirmiera; e posibil, sa fi aparut schimbari, dar nu

sunt esentiale.

Lanna fu obiigata sa se supuna rationamentului sau logic.

T§i trecu mdna peste frunte.

— Ai nevoie de odihna, observa Hawk. De ce nu te duci

Tn pat? Lasa totul pe maine dimineata.

— Nu!

Ea respinse propunerea cu un gest brusc, mi§care necon-

troiata care Ti trada agita ta.

—Nu vreau sa ma culc fara sd §tiu, n-a§ putea dormi. Tu

nu pofi sa Tnfeiegi, nu e§tl destul de apropiat de John. — Trebuie sa-fi spun cd prietenii §i familia sa 11spun John

Buchanan, preciza Hawk, dandu-i sd Tnteleaga cd nu-l cu-

no§tea cu adevarat pe Faulkner. El schimba subiectul.

— Unde te-ai nascut? Cred cd nu Tn Arizona.

Lanna povesti pe scurf despre copilaria ei Tn Colorado,despre moartea mamei sale §i despre casatoria tatalui sau.

DarTi era greu sd se destainuiasca: Hawk nu era John!

Cu ochii umflafi de lacrimi, Lanna T§i privea apartamentul;

devenise un adevarat camin, de candTi cunoscuse pe John.

Pe HawkH considera distant, indiferent la durerea ei. Se scula

revoltata, facu cdfiva pa§i §i T§i Tncruci§a brajele stanjenita.

— Ma simt a tat de slaba Tn fafa dumitale §i mi-e ru§ine de

aceasta slabiciune.



128 Janet Dailey

T§i freed coatele, §i lacrimile Tl ta§nira din ochi curgandu-1

pe obraji. Stranse buzele pentru a-§i Tnabu?i suspinele. Pleca

capul §j o §uvifa de par Ti ascunse chipul.O mdna o atinse pe braf; schifd gestul de a se da Tnapoi,

dar nu avu curajul sa-l duca pana la capat §1se trezi lipito

de un piept musculos. Forta barbatului Ti dadu §i ei putere.

Hawk o stranse pe tanara femeie la piept, §i ea Ti uda

cama§a de lacrimi. Continuand sa suspine, ea Tncerca sd sestapaneasca.

— Pun pariu cd faci parte dintre barbatii carora nu le

place sa vada femeile plangand, spuse ea cu o voce

tremuratoare.

—Este mai curand stilul lui Chad, raspunse Hawk.

Tonul lui era mai curand amuzat, decat critic.

—Ce greu trece timpul...

T§i §terse fata §i lasa capul Tn jos.

—Tncerc sd ma conving cd nu s-a Tntdmplat nimic rau,

daca nu ne-au sunat.

Tn acela§i moment, telefonul suna. Lanna scoase un tipatu§or ?i se desfacu din Tmbrati?area lui Hawk.

— Raspund eu.

El puse mana pe umarul ei. Lanna nu avu putere sd se

mai mi§te, iar Hawk, dintr-un singur pas, ajunse la receptor.

Lanna ramase nemi§cata, ascultand, cu mu§chii Tncordati.

Din raspunsurile monosilabice ale lui Hawk, nu Tnfelese nimic.

Ti cerceta fata,Th cautarea unei reactii, dar nu putu descifra

nimic. Cdnd el lasa receptorul, ea T§i tinu rdsuflarea,

— Unde ai ni§te whisky?

—Whisky? sufla ea. Nu Tnfeleg legdtura... Nu era Chad la

telefon? Ce a spus? Ce face John, starea lui s-a stabilizatTnsfdr§it?



NEDORITUL 129

Hawk deschise la Tntampiare un bufet din living, scoase

o sticla de whisky, pe jumatate plina §1 un pahar, fara sd

raspunda la Tntrebare. Se apropie de Lanna. Paharul seciocni de sticla.

—S-a sfdr§it, spuse el cu cruzime, a murit la ora doua.

Lanna T§i duse mdna la gura, Thabu?indu-?i un tipat.

Sangeleil disparu din obraji, capul Ti cazuTn piept. Tnainte ca

genunchii sd i se Tnmoaie complet. Hawk o prinse Tn brafe,Tmpiedicand-o sd cada §i, o conduse spre un scaun. Lanna

cazu inerta, nefiind Tn stare sa Thteleaga. Hawk se apropie

de ea ?i scoase dopul sticiei.

— Nu-i adevarat, nu a murit!

— Beal

Hawk apasa marginea rece ?i neteda a paharului de

buzele ei, fortand-o sd le deschida. Ea respira mirosul alcoo-

lului, Tnainte de a simfi lichidul cald Tn gura. O secunda, T§i

simfi gatul anesteziat, apoi fu cuprinsa de o fuse spasmo-

dica.

— Mai bea pufin, porunci Hawk.Arsura alcoolului Ti risipi nauceala, facand Ioc durerii.

Tncepu din nou sd planga, Tngropandu-?i capul Tn maini, ca

sa-§i ascunda lacrimile. Nu mai era con§tienta de prezenfa

barbatului care statea 7n picioare, Tn spatele scaunului,

uitandu-se la paharul pe care-1 tinea Tn mdna.

Lanna planse pana la istovire. Viaja nu i se paruse nicio-

da ta mai searbada.

—Tnca!

O mana bronzatd, Ti Tntinse din nou paharul. Tremurand,

ea apuca paharul ?i-l duse la gura. De data asta, gustul

alcoolului n-o mai Iua prin surprindere; gatul i se stranse, darnu mai tu?i. Se lasa pe spate, uitandu-se Tn tavan, simfind

caldura ce-i cuprindea pieptul. Tnchise ochii §i fu strabatuta



130 Janet Dailey

de un frison. Ceva se mi§ca langa ea. Deschise ochii ?i-l vazu

pe Hawk; aplecat peste ea, el nu-i mai Tntindea sticla sau

paharul. Ti trecu o mana pe sub umeri. —Ce faci? Tntreba ea din ceafa.

—Tot ce-fi trebuie acum este patul,

Ti trecu celalalt braf pe sub genunchi, o ridica §i o duse fn

camera ei. Lanna nu protesta ?i i se agafa de gat,

strangandu-se la pieptul lui. Capul Ti cazu pe umar. Gasi unsprijin Tn trupul lui puternic.

Tn camera. Hawk o puse pe picioare cat aprinse lumina.

Lanna nu-l parasea din ochi; simfea nevoia sa fie luata de

mana. Hawk reveni langa ea §iTi descheie rochia. Ea nu facu

nici un gest ca sa-ITmpiedice, sau sa-l ajute. Rochia aluneca

de pe umeri, cazand Tn jurul gleznelor.

Acest gest Ti amintea de trecut, de copiiarie; odata, ea

adormise Tn ma§ina tatalui ei §i el o dusese Tn brafe pana Tn

camera ei, unde o dezbracase §i o bagase Tnpat. Hawk li scoase sutienul, apoi slipul.

— Unde-fi este camaja de noapte? Tntreba el impasibil.Lanna Ti arunca o privire lipsita de expresie. Ea purta

pijama, el nu putea sa-§i dea seama cd aceasta era sub

perna? Hawk se Tntoarse sd stranga cuvertura, o salta pe

Lanna §i o puse pe salteaua moale. O acoperi cu cear§aful,

Tnainte sd iasa. Se auzi zgomotul Tntrerupatorului §i camera

fu cuprinsa de Tntuneric. !§i aminti de trecut §i o panica

u§oar<3 o cuprinse.

— Hawk, chema ea, Tmpinsa de o putere necunoscuta.

Se ridica pe coate ?i zari o silueta,Tn cadrul u?ii.

— Da?

— Nu pleca, nu ma lasa a§a!



NEDORITUL 131

Hawk reveni langa pat §1T§i pleca ochii peste obrazui ei

paiid. Privirea ti aluneca pe dunga cear§afului, tn dreptul

sanilor.

— Dormi, spuse ei.

— Mi-e fried, spuse Lanna, nu vreau sa rdman singura.

Aceste cuvinte, pared nu avusesera nici un efect, apoi

cear§aful se afunda sub greutatea genunchiior lui.

— Da-te mai Tncolo.Lanna se trase Tn cealalta parte a patului §i Hawk se

Tntinse Tn locul tinerei femei, trecandu-§i brafui pe sub ea. Ea

tresari, u§urata, la contactul cu aceasta forta virila. Se agafa

de cama§a lui Hawk, simfindu-i respirafia reguiata care Ti

umfia pieptul. T§i sprijini fruntea de pomefii lui ascufiti'

— Pare fara sens, dar ma simt atat de pustiita §i Tnfri-

co§atai

Ti vorbise aproape atingandu-i pielea. Hawk T§i mi§ca

capul pe pema §i se Tntoarse spre ea. Lanna Ti simti buzele

deasupra alor sale. O mana Ti mangdia spatele, alta parul.

La Tnceput, sdrutul nu a fost decat o apasare a buzelor, darfoarte repede Lanna se simfi arzand ca o flacara. Raspunse

la sarut.

Mainile o mangaiau Tncet, Tnfiorandu-i pielea la fiecare

atingere. Sanii ei Tndurerafi, se trezira. Cu degetele, simfi

bataile repezi ale inimii lui. Tl simfi Tntinzandu-se langa ea, Ti

simfi picioarele musculoase prin stofa pantalonilor, §oldurile

tari, pieptul suplu, dar puternic - o forfa virila Tn stare pura,

puternica §i salbatica.

Tncet, Tncet, corpul Lannei reveni la viafa. Umbrele §i frica

disparuseraTn fa fa focului aprins de dorinfa. Senzafiile urmau

una dupa alta. O mdna i se plimba pe §old, pe pantec, pesan, dinfii lui se jucau cu sfdrcurile.



132 Janet Dailey

Deodata el o abandona. Ea se regasi singura Tn pat,

pierduta, derutata, suferind de o noua nelini§te. Urechile Tl

pulsau frenetic. Disperata ca nu a fost decat un vis, Lanna

se cufunda Tntr-o suferinfa neagra, pustiltoare.

— Nu!

Jipatul ei era mai mult decat un protest. Salteaua ceda

din nou sub greutatea unui trup. O forma barbateasca se

lipi de ea. Sarutarile o arsera ca un tier ro§u, purtand-o sprecreste abrupte. Actul procreerii se transformase Tntr-o promi-

siune Tnnoita. Lanna descoperea orizonturi necunoscute,

glorioase, purtataTn extaz.

Cand coborT de pe aceste culmi, Lanna era prea obosita

ca sa-§i dea seama unde fusese. Voia doar sd se odih-

neasca putin, nu-i mai era frica de co§maruri.

Tn zori. Hawk se desprinse de trupul adormitTn brateie sale

§i se dadu jos din pat. Tn lumina primelor raze de soare, el

contempla fafa lini?tita, Tncadrata de o cascada de par

brun, lucios. Simfi nevoia sa-i atinga buzele frumos conturate;

dorinfa i se trezi din nou. Dar se opri. Trase cear§aful pestetrupul gol. Tntinse mdna spre hainele sale.



12

Lanna se trezeaTncet din somn. Era cufundataTntr-o stare

de bine §i de caldura binefacatoare §i era con§tienta cd va

veni momentul cdnd ceva neplacut se va Tntampla, cdnd

va deschide ochii.

Chiar cu ochii Tnchi§i, simti pe fata razeie soarelui.

Schimba iocui ca sd scape de ele §i sa se poataTntoarceTn

somnui plin de farmec §i visare. Aceasta mi§care, Ti produse

o durere surda Tn cap.

— Nu trebuia sd beau atata §ampanie, mormai ea,

Tntinzand cear§aful.

Realitatea o lovi napraznic; John murise. Se a§eza pemarginea patului, Tncercand sd reconstituie evenimentele

dureroase de peste noapte, care apareau dezordonat Tn

mintea ei, Cele mai nesigure senzafii erau cele dinainte de

a adormi. Arunca o privire peste umar la patul gol. Oare a

visat? Hawk facuse dragoste cu ea Tn noaptea asta? T§i amintea vag cd Ti ceruse sd n-o lase singura, cd el ramase,

dar se §i culcase cu ea? De ce totul era atat de confuz?

Abuzase luand §ampanie, dar T§i amintea Tn special de

whisky-ul pe care Hawk o facuse sa-l bea. Constata cu

groaza, cd era goala. De ce nu-i pusese tatal ei pijamaua,

ieri seara, cdnd o dezbracase §i o bagase Tn pat?

Nu, nu fusese tatal ei! Fusese Hawk, Lanna T§i aminti: ieri Ti

confundase. Atunci, poate facuse dragoste cu el, sau nu era



134 Janet Dailey

decat vis? Dar de ce 11lasase? Doar daca nu fusese prea

beata, ca sa-i reziste... Macar daca ar putea scapa de

bubuielile din cap §i ?i-ar putea limpezi gandurile.O bataie Tn u§a facu sa rasune apartamentul goi. Nu avu

nevoie decdt de o secunda, pentru a Tnfelge ca nu zgomo-

teie din capul ei se amplificau. Era cineva la u?a, doamna

Morgan, probabil: vecina era Tngrijorata §i voia sd vada

daca totul este Tn ordine. Lanna T§i puse o mana pe frunte,dorind din tot sufletul ca vecina sa piece. Bataile Tn u?a

devenira mai insistente.

Lanna privi ceasul de§teptator de pe noptiera; era aproa

pe amiaza. Daca nu deschidea, vecina l-ar fi alertat pe

proprietor. T§i Iua rochia de casa, de la plciorul patului ?i se

ridica, clatincindu-se. Nimeri cu greu mcinecile §i se Tmbraca,

Tn sfar§it. Bataile continuau.

—Vin, striga ea, agasata.

T§i iega cordonul ?i ie§i din camera. Cdnd deschise, vazu

ca nu era doamna Morgan, ci Chad Faulkner. Ochii lui

caprui alunecara pe decolteul rochiei §i peste parul Tncalcital tinerei femei.

— Buna ziua, reu§i ea sa articuleze.

Pe jumatate ametita Tnca, ea T§i ridica o §uvlta de par.

— De abia m-am trezit...

—Tncepusem sd ma Thgrijorez, vazand cd nu raspunzi.

Barbatul purta un costum Tnchis, a carui sobrietate con-

trasta cu finuta lui sofisticata, din ajun.

Zambetui lui cerea o invita|ie.

— Potsa intru?

— Da... desigur.

Lanna se dadu deoparte, lasandu-l sa treaca §1T§i aranjarochia de casa.

—Tmi... Tmi pare rau pentru ta tal dumitale...



NEDORITUL 135

— Muifumesc.

Chad cerceta, Tngrijorat, figura trasa a tinerei femei.

— Cum te simfi, Tn dimineafa asta? — A§a cum arat, probabil.

Lanna Thcerca sa rada, dar efortulTi trezi durerea de cap.

— Chiar §i a§a, e§ti fermecatoare, Lanna, o asigura Chad.

Cred ca ?tii asta.

Lanna era prea vulnerabila pentru a accepta compii-mentul, pur §i simplu.

Nu mai cunoscuse dorinfa, de cdnd rupsese relafiile cu

amantul ei. Doar asta noapte, poate, facand dragoste cu

Hawk. Daca facuse. Arunca o privire piezi§a, pe inelarul lui

Chad. Nu avea verigheta.

— Va muifumesc cd afi te lefonat azi-noapte. Vrefi o ca

fea?

Facu cafiva pa§i spre bucatarie.

— Nu, nu pentru mine. Te rog, fa o cea§ca pentru dum

neata. Scuza-md cd te-am trezit (Chad zambi). Nu m-am

gdndit nici o clipa, c-ai mai putea fi Tn pat. — M-am culcat tarziu, azi-noapte.

Intrdnd Tn bucatarie, Lanna observa sticla de whisky §i

paharul gol, pe bar. Chad, care venise dupa ea, Ti vazu

privirea.

—Ai trecut prin momente grele, nu-i a§a? Cred cd asta

te-a ajutat, adauga el, facand aluzie la whisky.

— M-a ajutat sd uit, aproba ea.

Ea T§i trecu o §uvifa de par dupa ureche, apoi o lasa sd

cada la ioc.

— Nu eram Tn apele mele, nici macar nu i-am mulfumit lui

Hawk, cd a stat cu mine.Deodata, T§i dadu seama cd barbatul nu venise numai

din politefe.



136 Janet Dailey

—Oh, §tiu de ce a ramas, spuse Lanria adaugdnd apa

pentru cafea, nu doreai ca eu sa sun la spital; oamenii ar fi

putut interpreta gre§it. — Partial, ai dreptate; de fapt nu voiam sd ramdi singura.

Chad se apropie de tanara femeie cu o expresie de

nelini§te. Interesul pe care Tl manifesto era departe de com-

portamentul distant al lui Hawk.

—Te rog sa ma crezi.

Mirosea a apa de Colonia. Privirea lui Chad lasa sd se

Tnfeieaga cd era singura femeie de care Ti pasa.

—Suntefi foarte amabil cd va ocupafi de mine, domnule

Faulkner.

Lanna avea gatul uscat. Puse ibricul pe plita, dar uita sd

aprinda gazul. — Sunt sigurd cd avefi multe lucruri importante de facut.

— Dumneata e§ti importanta pentru mine, Lanna. Nu vrei

sa-mi spui Chad? Ai fost foarte apropiata de tatal meu, Tn

ultimele luni. Cred cd mai tarziu o sd ne cunoa§tem mai bine.

Lanna simfi un fel de placere. Poate cd nu era chiarsigurd.

—§i eu mi-o doresc, marturisi cu simplitate.

Chad nu parea a fi omul care sd arunce cuvintele Tn vant

§i ea se simfi u§urata, §tiindu-l liber.

—Am trecut pe la dumneata ca sd ma conving cd totul

este bine §i ca sd te asigur cd numele dumitale nu va aparea

Tn ziare. Oficial, tatal meu a murit din cauza unui atac,Tn timp

ce era Tn vizita la judecatorul Garvey, un prieten intim al

familiei, care locuie§te prin apropiere, explica Chad.

Scoase o carte de vizita din buzunarul interior al hainei.

— Nu da nici un interviu, iar daca te Tntreaba cinevaceva, suna-md imediat. Voi avea eu grijd. Nu vreau ca

onoarea sa-fi fie prejudiciata.



NEDORITUL 137

Nimeni nu se preocupase sa-i protejeze onoarea, cu

excepfia lui John. Crezuse Tntotdeauna ca aceasta forma

de galanterie era demodata. Tn momentul Tn care ea Tntinsemdna sd ia cartea de vizita, Chad o atinse cu degeteie. Era

un gest placut §i Lanna nu-§i pleca ochii.

— Nu vreau sd fii victima ceior petrecute azi-noapte,

Lanna. Nici tatal meu nu ar fi dorit-o.

Cdnd barbatul o prinse de barbie, Lanna facu un pas

spre el, fara sa-§i dea seama. Fremata la contactul buzelor

calde, care o sarutau cu pasiune. Cu regret, Chad se

Tndeparta pentru a observa reacfia tinerei femei. Ti era tea-

ma cd o suparase.

— lartd-ma, se scuza el, contrar tuturor a§teptarilor, n-ar fi

trebuit. Tnfeleg, de ce tatal meu te gasea irezistibila.

— Eram prieteni, nimic mai mult.

Lanna se Tntrista vazand cd el regreta sarutul, care ei Ti

facuse atata placere.

— Da, tin minte, dar cdnd te ating... pot sd spun cd asta

nu treze§te Tn mine sentimente platonice.Lanna aproba, tremurand. Omul acesta o tulbura §i ea

era fericita sd vada cd sentimentul Ti este Tmpdrta§it. Chad

avea destul farmec, ca sd poata seduce toate femeile.

Deodata, trezindu-se, Lanna T§i aminti cd el era fiul lui John

Buchanan §i cd el va mo§teni o avere, care-1 va propulsa Tn

afara lumii ei.

Lui John nu-i pasase niciodata daca ea era bogata sau

sdraca §i nici din ce clasa sociala facea parte. Chad era din

acela§i aluat? Presupunea cd el este cel mai mare dintre fii,

deoarece John spusese cd Ti semana.

Chad se Tndeparta de tanara femeie. —A§ vrea sd mai raman, dar am multe de facut, spuse

el, cu parere de rau.



138 Janet Dailey

— Cand va avea Ioc Tnmormantarea? A§ vrea sa vin §i

eu... ma rog, daca se poate.

Ti ceruse permisiunea de teama ca prezenfa ei ar dana§tere la Tntrebari indiscrete.

— Desigur ca se poate. Dat fiind faptul ca ta ta era o

persoana foarte cunoscuta, va fi lume multa. Daca te Tn-

treaba cineva, lucru de care ma Tndoiesc, spune cd e§ti o

cuno§tinfa a familiei, sau, mai precis, cd ma cuno§ti pe mine. —Ar fi nedrept sd nu particip la Tnmormantarea lui John,

dar Tnfeleg cd acest fapt ar putea crea incidente, spuse

Lanna.

—?tiu. e?ti ultima persoana care ar dori-o, n-am nici o

Tndoiala.

El aborda un aer satisfacut §i aprobator, care se trans-

forma curand Tntr-o expresie de Tngrijorare.

— Daca plec acum, totul va fi bine?

— Da, promise ea.

Chad mai ezita Tnca.

— Pot sd te sun sdptamana viitoare, dupa ce lucrurile vorintra Tn normal?

Dorea s-o revada: era o certitidine, care facu sd

straluceasca ochii Lannei.

—Te rog. Sunt acasaTn toate serile, mai pujin atunci cand

fac cumparaturi.

—Atunci, voi telefona Tnainte de a veni.

Chad se Tndrepta spre u§a. Dupa plecarea lui, Lanna

zambi. Acum avea motive sd a§tepte §i alte „a doua zi".

Privi ibricul §i baga de seama cd nu aprinsese gazul.

Ma§inaTnchiriata, ultimui tip, condusa de Hawk, Tncetini §iintra pe aleea Tncadrata de doua coloane din lut. De fieca-

re parte a benzii de asfalt, pamantul ars de soare era



NEDORITUL 139

plantat cu cactu?i §i arbori de Barbaria. Drumul mergea

obllc, prin fafa unei locuinfe vaste, acoperita cu flgla ro?ie.

Hawk opri ma§ina, Tn fa fa peronului din piatra, care duceala intrarea principals. Se Tndrepta spre u?a pe care atarna

o coroana mortuara, neagra.

Suna ?i, a§teptand sd i se deschida, privi cerul ?i lanful de

munfi care formau o pata Tntunecata, Tn departare. Cand

u§a se deschise, el se Tntoarse. Era Carol, Tmbracata Tntr-orochie costisitoare, neagra. Ea schita un zambet de bun

venit.

— Intra, Hawk.

Ea deschise u§a larg, ramanand Tn fafa lui Hawk. Parul

blond auriu, era tuns, Tntinerind~o. Ca de fiecare data, ochii

ei de un verde deschis, Ti cautau pe ai lui Hawk. El nu

Tnfelegea ce dorea ea, poate iertare, chiar §i dupa atata

timp. El trecu pragul §i Tnainta pe dalele lacuite ale holului,

Tn timp ce Carol Tnchidea u§a dupa el.

— Plec la aeroport, m-am oprit doar sa va spun ca ma

Tntorc la ferma.Cum nimeni nu-i dorea prezenfa, Hawk nu intentiona sd

Tntarzie prin preajma.

— Nu vii la Thmormantare, iuni? insista Carol.

— Nu.

— Dar...

Hawk nu o lasa sd termine §i ridicand o sprdnceana,

spuse:

—Tnmormantarile sunt felul vostru de a va ocupa de

morfi, nu §i al meu.

— Cine-i acolo, Carol? Tntreba o voce de barbat.

Tom Rawlins aparu sub bolta de mozaic, care ducea spreun living spa|ios. La vederea lui Hawk, se opri cu narile



140 Janet Dailey

frematand de mdnle. Cu trecerea anilor, fafa lui, teribil de

Tnasprita, era cea a unui om batran.

— Ce fad aid . Hawk? —Linijte$te-te, n-am venit sa-fl prezint condoleanfe!

Zambi ironic, Tn timp ce continua:

—Am venit sa spun ca plec.

— Atunci, pleaca, imediat.

Rawlins Ti arata u?a.

—Tata, te rog, facu Carol pe un ton iritat.

— Nu-mi da ordine Rawlins, sau ma razgandesc.

— Nu este momentul sd ne certdm, ta ta, spuse Carol,

dorind sa-§i Tmpiedice fatal sd faca scandal.

Rawlins Ti arunca o ultima privire lui Hawk §i se Tntoarse pe

calcaie. Hawk simti o tensiune §i o privi pe Carol cu un calmprefacut.. De cand 11..tradase", ea intervenise de multe oriTn

favorea lui.

—Tmi pare rau, se scuza ea.

—Asta nu mai are nici o importanta, de mult, Carol,

raspunse Hawk.O vazu tresarind. Ea deschise gura ca sa protesteze, dar

fu Tntrerupta de zgomotul unor pa§i. Hawk Tl fixa pe baiatul

care tocmai intra Tn camera, a carui fata era luminata de

un zambet. Pu§tiul era o copie fidela a lui John Buchanan -

de la parul Tnchis, pana la ochii albajtri, care pareau mereu

ca rad.

Baiatul 11Tntampina cu entuziasm.

— Bunicul Tom mi-a spus ca te Tntorci la ferma cu avionul.

Ma iei §i pe mine?

—Johnny! spuse Carol, cu un ton de repro§, §tii ca-l

Tnmormanteaza pe bunicul tau, iuni? Ce va spune lumea,daca nepotul lui o sa lipseasca?



NEDORITUL 141

— 'Ma, se planse pu§tiul de doisprezece ani, nu o sd mai

am ocazia sd calaresc calul pe care mi l-a cumparat tata.

Dupa Tnmormantare maTntorc la colegiu. — Cdteodata nu te pot Tnfelege, Johnny Faulkner, facu

Carol; vrei sd calare§ti, Tn Ioc sd participi la funeraliile buni-

cului tau, aratand respectul pe c are i-l datorezi. Ce-ar spune

lumea, daca ar afla?

Hawk zambi fortat §i o expresie batjocoritoare Ti strabatu

privirea.

— Este foarte important ce zice lumea, Johnny, crede-o

pe mama ta, ea §tie ce spune.

Carol Tntoarse brusc capul; devenise pallda. Hawk se Tntreba de ce facuse aluzie la parerea altora - poate pentru

cd ea deschisese vorba, poate pentru cd nu voia ca Johnny

sd aiba un spirit Tngust,Tngradit de paring §i bunici.

— Dar nici tu nu vii la Tnmormantare Hawk,Ti spuse Johnny.

L-am auzit pe bunicul Tom, spundndu-i bunicii.

— Micujule, diferenja este cd nimanui nu-i pasa d aca voi

veni sau nu §i eu.Era purul adevar. De altfel, chiar daca nu mai credea Tn

fantomele care Ti hartuiesc pe cei vii, Hawk nu vedea motivul

pentru care ar fiTnsotit pe ultimul drum un corp plin de formol,

culcat Tntr-o cutie.

— De ce? insista Johnny?

Hawk rase u§or, remarcand stanjeneala lui Carol.

—Tfi voi zice acela§i lucru pe care mi l-a spus mie John

Buchanan, cdnd eram de varsta ta; cdnd vei fi destul de

mare ca sd poli Tntelege, nu va mai fi nevoie sa-fi explic.

Hawk se Tntoarse §i puse mdna pe clanja u?ii, cdnd se

auzi soneria de la intrare. Deschise §itl recunoscu pe barbatulchel; Era Benjamin Calder, unul dintre avoca|ii lui Faulkner.

Parea prost dispus.



142 Janet Dailey

—Sunt a§teptat.

Calder se adresa lui Carol, care venise langa Hawk,

tinand o mana posesiva pe umarul fiului ei, Johnny.

— Da, domnule Calder, fiji amabil §i intrafi.

Hawk se retrase Tn colt la umbra unei ferigi, Tn timp ce

avocatul intra. Tn momentul Tn care se gandea sd piece,

atenfia Ti fu atrasa de un zgomot de tocuri. Recunoscu

imediat pa§ii lui Katheryn, Nu o mai vazuse de la spital.

—Tn sfdr§it, Ben, ai venit,

Katheryn Tl Tntampind pe avocat cu nerabdare. Era, §i ea,

Tmbracatd Tn negru, dar nu parea trista ci, mai curand,

manioasa. Nu Tl zari pe Hawk, ascuns Tn umbra, aproape de

u§a.

—Ce-i absurditatea asta? Un alt testament?Omul legii pali din cauza jignirii.

— Nu este o „absurditate", doamna Faulkner. Johr

Buchanan l-a redactat acum o luna.

—Cine este principalul beneficiar? Dumnezeu sd ma ier-

te, dar daca l-a dezmo§tenit pe Chad, Tn favoarea acestui

bastard blestemat, jur sd...

Se opri brusc, zarindu-l pe Hawk,

—Continua, Katheryn.

Buzele lui Hawk se Tntinsera Tntr-un zambet batjocoritor;

situafia devenea Interesanta.

— N-o sd capeti nici o para!Ura aprinse o stralucire galbena Tn ochii lui Katheryn.

Semana cu o pantera care-§i apara puiul.

—Tfi jur! Acea navajo, care te-a nascut, era o tarfd, §i a§

putea gasi o duzina de barbati cu ochii alba§tri ca ai tai. Ar

fi cea mai scurta lupta la care ai asistat vreodata, dragul

meu Hawk!



NEDORITUL 143

— Acum, ca John Buchanan a murit, pofi sa la§i sa iasa

la suprafata toata ura pe care ai ascuns-o Tn ace§ti ani,

Katheryn.Amenintarile nu-l impresionau pe Indian. Nimeni nu-i pu

tea face rau. Avocatul, stacojiu, se straduia sa ia o atitudine.

ie§irea lui Hawk o enervase pe Katheryn.

— Rawlins ar fi trebuit sd te omoare, cand a descoperit

cd i-ai violat fata.

Katheryn nu baga Tn seama exclamajia lui Carol. HawkTI

zari pe Johnny care cascase ochii, uimit. Copilul ar fi aflat

oricum, mai devreme sau mai tarziu. Hawk regreta numai

circumstantele Tn care se Tntamplase.

—Toata lumea, continua Katheryn, a observat felul Tn

care Carol se poarta cu tine. Ti este fried sd te Tntalneasca,frica de ceea ce ai putea sa-i faci. Nu mai poji sd pacale§ti

pe nimeni.

Avocatul o Tntrerupse pe Katheryn.

—Scuzati-ma doamna, nu §tiu despre cine vorbifi, dar...

— Dati-mi voie sd ma prezint, domnule (Hawk Tnainta, cu

ochii stralucind de o manie Tngrijoratoare), ma numesc Jim

Blue Hawk.

Avocatul facu un gest vag §i continua sd se uite la

doamna Faulkner.

—Acest domn... vreau sd zic, domnul Hawk nu este prin-

cipalul beneficiar.Se grabi sa-l asigure pe acesta din urma:

— Dumneavoastra mo§teniti jumatate din ferma §i bani

lichizi, cealalta jum atate revine domnului Chad, dar...

— Dar ce Ben? Tntreba Katheryn pe un ton nelini§tit, chiar

bataios.

— Partea importanta a averii domnului Faulkner se afla la

Phoenix §i el i-a lasat totul unei oarecare... Lanna Marchall.



144 Janet Dailey

Aceasta declaratie fu urmata de o tacere de moarte.

Apoi, HawkTgi dadu capul pe spate §i izbucniTntr-un ras teribil,

care facea sd rasune toata Tncaperea: radea de el, deceilalji §i de John Buchanan, care Ti fentase pe tofi.

Apoi se Tndrepta spre ie§ire. in momentui Tn care deschi-

dea, o ma§ina se opri, §i din ea coborT Chad. Vazandu-I pe

Hawk, trasaturile i se Tnasprira. Se duse la el §i-l Tntreba:

—Ce faci aici?

Ochii lui Hawk sclipira, diabolic.

—Tocmai plecam, draga frate. Tmi pare rau ca nu voi fi

aici sa-fi vad mutra, cdnd vei afla cd faci parte dintre

dezmo§teniti.

Un vdnt cald §i uscat adia Tn cimitir, Tndepartdnd deLanna rugaciunea preotului. Cu capul descoperit, ea se

tinea deoparte de persoanele Tn doliu, stranse Tn jurul gropii.

Nu era Tmbracata Tn negru §i, chiar daca tinuta ei nu era

ideala pentru o Tnmormdntare, purta un costum, din jerseu

de culoarea cafelei, care-i scotea Tn evidenfa stralucirea

parului castaniu fluturat de vant.

Un soare puternic ardea pamanful §i facea sa straluceas-

ca grauntele de nisip, pe care vantul le Tncolacea Tn jurul

siluetelor cernlte. Pe deasupra capetelor, Lanna putea ve

dea foarte bine co§ciugul luxos, acoperit cu jerbe §i cu

coroane. Familia statea Tntr-o tacere grava.Lanna remarcase cat de mult se adancisera trasaturile lui

Chad, bineTnJeles, din cauza mortii tatalui sau §i a grijilor din

ultimele zile. Ca §i cum ar fi simtit privirile tinerei femei, Chad

T§i ridica ochii Tn directia ei. Fdlcile i se Tncle§tara.

Tntr-o parte, statea mama lui, vaduva lui John. Silueta eineagra, mandra, parea totufi fragita, ascunsa sub voaiui

negru de crep. Lanna T§i dadu seama cd doamna Faulkner



NEDORITUL 145

facea parte dintre acele fiinfe, care se purtau foarte natural,

chiar ?i ihlmprejurari tragice. De cealalta parte, se afla o alta

femeieTn doliu, fara voal, cu parul blond, auriu prinsTn coc.finea mdna unui baietel cu costum §i cravata de culoare

deschisa: semana a ta t de mult cu John, Tncat Lanna deduse

ca este vorba de nepotul sau.

Privirea tinerei femei reveni la cosciug. I se puse un nod

Tn gat la gandul ca acolo era cel ce-i fusese prieten. Ne-

putand sa auda cuvintele preotului, ea examina, din nou,

familia. O mira absenta lui Hawk. Tl cauta printre cei prezenfi,

dar nu-l putu recunoa§te. De ce nu venise? Crezuse ca este

o persoana aproplata familiei Faulkner.

Mulfimea Tncepu sa se mi?te Tn jurul Lannei. Cafiva defi-

lard prin fafa familiei, exprimandu-?i simpatia. Lanna ar fi vrutsd faca la fel, ezita putin, apoi se Tndepdrta.

Micui ei Volkswagen distona cu Cadillac-urile §i limuzinele

negre din jur. Auzi pa§i Tn spatele ei, dar nu le dadu atenjie,

pdna cand simti ca cineva o prinse de braf §i se opri. Se

Tntoarse tresarind §i Tndepartandu-§i o §uvifd de pdr care Ti

cazu pe fa|a.

Chad nu spuse nimic, dar o privi dreptTn ochi. De aproa-

pe, trasaturile lui dovedeau durerea. Lanna ar fi vrut sa spuna ceva, sa-l Tncurajeze, sd-§i exprime compasiunea, Tn

timp ce mulfimea se Tmpra§tia, dar se gdndi ca Tmprejurarile

nu erau favorabile unei conversajii personale. — A fost o ceremonie frumoasa, spuse ea.

— Da, a participat §i primarui, §i guvernatorul §i senatorul,

declard Chad cu o voce indiferenta.

Delicat, Ti trecu bratul Tn jurul taliei.

—Vino, vreau sa te prezint membrilor familiei.Tn timp ce doi domni prezentau condoleanfe mamei sale,

Chad o dirijd pe Lanna spre tanara femeie bionda §i fiui ei.



146 Janet Dailey

—So{ia mea, Carol §i ffuI nostru Johnny.

Lanna rdmase uluita; Tncerca sa-§i ascunda surpriza $1

surase. — lat-o pe Lanna March all.

— Ce mai facefi, domni§oara Marchall?

Sofia lui Chad Ti Tntinse o mdna find, zambind distant.

Lanna lasa capul Tn jos, Tn ioc de raspuns.

Femeia asta era frumoasa, avand frumusefea papu?ilor

de porfelan. Asocierea dintre parul blond-auriu ?i ochii verzi

era minunata; prin comparatie, Lanna se simtea banala. Ti

fu mult mai u§or sa-l salute pe baiat.

—Semeni cu bunicul tau, Johnny, murmura ea.

— Da, to|i spun asta.

Pu?tiui ridica din umeri §i o cerceta pe necunoscuta cucuriozitate.

— Mama!

Chemarea lui Chad Ti permise vaduvei sd se ellbereze. Ea

se aidtura grupuiui.

— Vreau sd |i-o prezint pe Lanna Marchall, 11 expiica

Chad, lat-o pe mama mea. Katheryn Faulkner.

—A§ fi preferat sd facem cuno§tinta Tn alte Tmprejurari,

doamna, spuse Lanna, Tntinzand mdna.

Sub voalui des, ea nu putea distinge trdsaturile vaduvei,

darTi simti refinerea.

— Domni§oara Marchall, am aflat cd erafl foarte apro-piata de soful meu, raspunse Katheryn Faulkner, cu o voce

studiata.

— Da, devenisem buni prieteni.

Lanna simtea nevoia sd precizeze natura reiajiilor ei cu

John, dar explicatia fu primita foarte rece.



NEDORITUL 147

— Da, bineTnteles, replica doamna Faulkner, cu o curtoa-

zie dlstanta. Scuzafi-md. A§ vrea sa-i spun ceva preotului,

Tnainte de a pleca. — Desigur, sufld Lanna.

Sofia lui Chad se Tndepartase deja Tn direcfia barbatului

TmbracatTn negru. Lanna Tl fixa pe Chad, ca sa se convinga

cd el era fiul, „casdtorit", al lui John. O Tntrebare Ti staruia Tn

minte: unde era celalalt fiu?

Se uita la grupul care statea Tn jurul mormdntului. Sofia lui

Chad §i fiul sau erau deja acolo. Mai era o pereche, mai Tn

varsta. Nedumerita, Lanna Tl Tntreba pe Chad.

— Unde este fratele tau?

Tntrebarea Tl fac u sa tresara.

—Ce §+ii despre el? Tntreba el, cu un ton temator.Reacfia lui o facu pe Lanna sd ridice din sprancene.

— Nimic... John Tmi spusese cd are doi fii, dar nu l-am

remarcat pe cel de-al doilea printre cunoscufii familiei.

Chad a§tepta pufin, Tnainte sd raspunda, ca §i cdnd ar fi

cauta t o justificare. — Pufina lume §tie cd John Buchanan a avut o aventura

cu o femeie,Tnfelegi? Cred caTnfelegi susceptibilitatea ma-

mei Tn legatura cu acest subiect?

— BineTnfeles, murmura Lanna, blocata de aceasta des-

coperire.

Doamna Faulkner reveni langa ei. Se uitd piezi§ la fiul ei.

— Ai anunfat-o, Chad?

— Nu.

El raspunse foarte Tncet, ca §i cdnd intervenfia mamei

sale Tl deranjase.

— Ce sd md anunfe? Tntreba Lanna. —-Dumneata e§ti mo§tenitoarea averii, domni§oara

Marchall.



148 Janet Dailey

Pared i se repro§a, ca nu era la curent.

— Cum! Trebuie sa fie o gre§eala!

Lanna se uita la Chad, a§teptand disperata ca el sd nege

o asemenea absurditate.

— Nu este o gre§eala.

Zambetul lui subtire Tl dadea de Tnteles cd ar trebui sd se

bucure de aceasta veste.

— O sd prime§ti documentul oficial de la tribunal, zileleastea. Familia a luat deja cuno§tinta de continutul testamen-

tului lui John Buchanan §i de ultima sa dorinfd.

— Dar...

Lanna era prea zapacita ca sa-?i aduca aminte ceea ce

voia sd spuna.

— Da-mi cheile de la ma§ina dumitale. Tom o va duce

acasa, sugera Chad. Dumneata o sd mergi cu noi, Tn

ma§ind. Voi avea astfel ocazia sa-ti explic despre ce este

vorba.

Lanna ezita pujin, apoi Ti dadu cheile.



13

Aceasta suita de evenimente afectasera sanatatea Lan

nei; maiTntai moartea lui John, apoi descoperirea cd Chad

era casatorit, cd fiul absent era nelegitim §i,Tn sfar§it, cd John

Ti lasase toata averea. La trei zile dupdTnmormdntare, Lanna

facu o gripa.Zacu doua saptdmdni. Ie§ea rar, fapt care nu oTmpiedi-

ca Tnsa sd fie foarte ocupata. Telefonul suna mereu. Ziari§tii

doreau sd §tie povestea ei cu John Buchanan Faulkner §i sd

se informeze despre mo§tenire. Trebui sa-§i treaca numarul

la secret, ca telefonul sd nu mai zbarnaie.

Cu toate acestea, boala Lannei nu Tmpiedica cu nimic

reglementarile succesiunii lui Faulkner. Totul depa§ea pute-

rea de Tnfelegere a tinerei femei. Chad Tl traducea limbajul

juridic Tn termeni obi§nuifi.

Nu se putea obi§nui cu noua sa situate de mo§tenitoare.

Ar putea sa-§i renoveze apartamentul, sd puna tapet nou,sa-§i decoreze interiorui altfel, ca sd nu mai vorbim cd acum

ar putea sa-§i ofere o casa. Ar putea sd se Tntoarca la

universitate, dand noi examene... Dar nu, acum era bogata,

nu va mai fi nevoita sd munceasca. Atunci, va duce

Volkswagen-ul la un garaj §i-i va instala aer condijionat, dar,

nu, mai bine ?i-ar cumpara un Rolls-Royce. §i apoi, mai era

§i familia Faulkner. La Tnceput, se a§teptase ca ei sa-§i arate

resentimentele, explicabile, de altfel. Dar sofia lui Chad se



150 Janet Dailey

aratase de o curtoazie prieteneasca, iar Lanna nu se putea

plange nici de atitudinea lui Katheryn Faulkner. Chiar daca

aceasta era mai distanta. Astfel, Chad era singura persoana

cu care Lanna ramasese Tn contact. Dar, §tiindu-se sensibila

la farmecul lui, Tn el se Tncredea mai pufin decat Tn ceilalfi

membri ai clanului.

Pipai cotierele din catifea §i se sprijini de speteaza,

lasandu-§i capul pe spate. Prin geamul ma§inii, ea contem-pla cerul albastru, degajat de ceafa care acoperea, de

obicei, ora§ul. Tntoarse capul §i-l privi pe Chad, care condu-

cea. Observandu-I, se gandea la propunerea, pe care i-o

facuse; o invitase sd vina sd se odihneasca, o luna, la ferma

pe care familia lui o aveaTn nordul Arizonei. Tndepdrtandu-se

de Phoenix, pretindea el, §i-ar fi asigurat lini§tea §i pacea,

imposibil de gasit Tn ora§.

Lanna fixa un punctTn fata ei. Oferta era generoasa, era

o dovada cd o considerau ca o prietena a familiei Faulkner.

— De ce a facut asta?

Ea Ti pusese lui Chad Tntrebarea pe care §i-o punea §ipentru sine mereu. Preciza:

— De ce John Buchanan mi-a lasat mie totul? N-afi Tncer-

cat sentimente de animozitate la adresa mea?

Chad ezita, Tnainte sd raspunda. §i-i arunca o privire.

— Ba da, cdnd am aflat. Apoi n-am mai avut timp sd ma

mai gandesc.

De altfel, nu sunt chiar sarac; Tnca din timpul viejii, tata

transferase Tn contul meu o bund parte din acfiuni §i din

afacerile companiei sale. A depus fonduri serioase pe nume

le mamei §i a flului meu Johnny. §i-a Tmparfit averiie, Tn Ioc

sd le find pana la moarte.

— Vrei sd spui cd v-ati primit deja partea?



NEDORITUL 151

Lanna dorea sd auda ni§te explicafii, care sa-l Tnlature

sentimentul de vinovafie.

—Tntr-un anumit sens, da, recunoscu Chad. De altfel, noi

doi suntem asociati Tn anumite afaceri.

—Am multe deTnvatat despre lumea afacerilor.

Tnchise ochii, cuprinsa de o u?oara oboseala.

— O sd Tnvefi repede.

Ea remarca tonul sec al conversafiei §i seTngrijora. Deschise ochii, privind spre Chad, dar el era preocupat de drum.

— Dupa boala, ai nevoie de odihna ?i lini§te, departe de

toata aceasta publicitate.

— Lini?te §i odihna, ce cuvinte minunate! suspina Lanna.

— Eu voi ramane doar cdteva zile la ferma, dar mama §i

Carol vor fi acolo, ca sa-fl find companie, dupa plecarea

mea. Ne vom vedea Tnsa, Tn fiecare week-end.

— Ce ciudat va fi, sd nu te am langa mine!

Gandise cu voce tare, fara sd vrea. Cdnd ochii lui Chad

Ti cautara pe ai ei, nu avu curajul sa-§i Tntoarca privirea.

— Este mai bine, sd fim despdrfifi catva timp, Lanna.Mesajul tainic, transmis de ochii lui, o facura pe Lanna sd

Tnjeleaga, ceea ce el nu putea spune. Chiar daca era

casatorit, atracfia Lannei pentru fiul lui John nu scazuse;

fusesera deseori Tmpreuna, Tn timpul ultimelor sdptdmani.

Lanna se temea de o aventura cu un om casatorit §i presu-punea cd §i Chad Ti Tmpartd§ea teama. Aceasta atracfie

reciproca constituia o tentafie permanenta.

— Da, desigur, recunoscu Lanna pe un ton voit dezinvolt.

M-am sprijinit de prea multe ori, pe umarul tau.

Chad Ti Iua mana cu tandrefe.

— Poji sa te sprijini pe umarul meu, Lanna.

T§i strecura degetele printre degetele ei. Se apropiasera

de aerodromul Sky Harbor. Un avion mic era garat pe pista



152 Janet Dailey

de beton. Pe o parte, se vedea un cap de §oim: Lanna

recunoscu imediat emblema; era aceea§i, cu cea de pe

camionul lui John. — Este avionul vostru? Tntreba ea.

— Da.

Chad cauta un Ioc unde sa-§i parcheze ma§ina. Deo-

data, T§i Tncrunta sprancenele, vazand pe cineva langa

cladire.

— Ce dracu cauta aici, mormai el printre dinfi.

Lanna Ti urmari privirea §i descoperi omul sprijinit de zidul

cladirii. Era Tmbracat cu o cdma§a ro§u-aprins, iar un Stetson

maron pus pe frunte Ti acoperea parul negru. Nu putea sd

se Tn?ele; era Hawk. Un frison o strabatu la vederea acestei

siluete virile. Amintirea Tmbrdfifdrii lui, a brafelor lui puternice,nu era un vis. Inima Tncepu sa-i bata nebunejte. Cum era

posibil sd se simta atrasa de ace§ti doi barbati, atat de

diferiti, ca Chad §i Hawk?

Hawk se desprinse de zidul cladirii, cdnd Chad ie§ea din

ma§ina. Zambi, vazdnd iritarea fratelui sau. Continua sdzdmbeasca, pdna cdnd Lanna coborT din ma§ina, ajutata

de Chad. O cerceta cu ochii lui alba§tri, cautand o oareca-

re schimbare. Gasi ceva: pantalonii verzi §i biuza Tnflorata

erau probabil opera unui croitor de lux. Coafura era aceea?i,

dar facuta de un profesionist. Lanna intercepta privirea in-

dianului §i ro?i.

— Unde este Jake Sanchez? Tntreba Chad. Tnjelesesem

cd el ne va a§tepta. Remarca glaciala a lui Chad 11atinse

pe Hawk. T§i privi fratele.

—A ramas la ferma; am venit eu Tn locul lui.

— De ce?Hawk zambi.



NEDORITUL 153

—§til bine cd n-a§ fi ratat aceasta Tntalnire, pentru nimic

Tn lume, Chad.

Daduse raspunsul cu o voce plina de batjocura - un spin

de cactus Tn nasul unui taur, cum spuneau cawboy-ii.

Nepasator fa ja de mania lui Chad, Hawk T§i plimbd privi

rea pe Lanna. Simturile lui pastrasera amintirea tinerei femei.

O adiere de lemn de santai Ti gadila ndrile; se Tntreba daca

ea T§i parfuma subsuorile §i lobul urechilor. — Ce poate simti cineva cdnd devine mo§tenitoare,

domni§oard Marchall?

Hawk urmarea emotiile de pe fata ei, ale carei trasaturi

exprimau forta §i orgoiiu, doua calitati care trezira admiratia

indianului.

Lanna zambi, dandu-i sd Tnteleaga cd nu avea de gand

sd se aventureze pe un teren strain.

—Totul s-a petrecut atat de repede, Tncat nu am avut

timp sd ma gandesc la asta, marturisi ea.

Tntoarse capul catre Chad. Hawk remarca expresia

acestuia, §i mdna cu care Tnconjura mijlocul tinerei femei.SimtiTncoltindTn el un sentiment degelozie. Dumnezeule! Mai

avusese femei §i Tnainte, dar niciodata nu fusese furios, cdnd

le atingeau aljii.

— Nu ti-am spus eu cd John Buchanan Tfi va rasplati

prietenia,Tn felul sau?

Tonul lui Hawk era ostil. O vazu pe Lanna Tncordandu-se

§i aprecie cu o admirafie crescanda, abilitatea cu care ea

masca §ocul.

— Despre ce e vorba? Tntreba ChadTncruntand sprance-

nele.

— Despre o discutie pe care am avut-o, raspunse earidicdnd din umeri, ca §i cdnd faptul nu ar fi avut importanta.

— Bagajele suntTn ma§ina, spuse Chad.



154 Janet Dailey

Se duse la portbagaj, separand cheia acestuia de cheile

ma§inii. Hawk se Tndrepta spre avion ducand bagajele Lan

nei, care mergea langa Chad cu o valiza Tn mana.

Lanna simtea tensiunea care aparuse Tntre ea §i Chad.

Era vina lui Hawk. Evenimentele petrecute, dupa moartea

lui John, o facusera sa creada cd cei doi erau apropiati unul

de altul: ostilitatea lor, Tnsa, abia ascunsa, o surprinse.

Totodata se Tndoia cd Hawk i-ar fi spus lui Chad cd seculcase cu el; de ce ar fi facut-o? Tn noaptea aceea nu

fusese ea Tnsa§i. Hawk ar fi putut sa-§i dea seama. Amintirea

acelei nopfi puse stapanire pe ea cu o asemenea forfd,

Tncat se Tntreba cum de o putuse neglija pana Tntr-atat.

Lanna se Tndeparta putin, observandu-l pe Hawk, care

aranja bagajele Tn cala micului avion. El se Tntoarse luand

valiza din mainile Lannei, remarcand expresia ei pufm neli-

ni§titd. Zambi amuzat.

—Ai mai calatorit cu avionul, domni§oara Marchall?

Parea cd T§i bate joc de ea.

— Numai cu avioane mari, niciodata, Tnsa, cu unul particular.

—Vom zbura pe deasupra unui finut salbatic, dar magni-

fic; te sfatuiesc sd te a§ezi langa mine, ca sd po|i vedea mai

bine.

Invita|ia fusese facuta pe un ton relativ politicos, dar

Lanna Tnfelesese cd el dorea ca ea sd fie singura cu el. Ezitd,

observand reacfia lui Chad, caruia nu dorea sa-i trezeasca

banuieli.

—Te-ar deranja? Tntreba ea cerand, de fapt, o aprobare.

N-am fost niciodata Tn cabina de pilotaj a unui avion §i cred

cd ar fi o experienfa interesanta.



NEDORITUL 155

Lanna voia sa dea impresia cd este preocupata numai

de noutatea faptului. Chad scruta cu privirea fata tinerei

femei, ;i paru satisfacut de ceea ce vazu.

— Nu ma deranjeaza deioc, zambi ei, am cdteva dosare

de examinat. O voi face Tn timpul zborului §i astfel voi fl liber

sd te due sd vizitezi ferma, cdnd ajungem.

— Minunat!

Lanna Ti raspunse cu un zambet; se simtea Tngrozitor deipocrita.

Se urea Tn avion, T§i puse Centura de siguranta, sfudiind

numeroasele cadrane ale tabloului de bord. Hawk se a§eza

pe scaunul pilotuiui. T§i arunca Stetsonul Tn spate §i-§i trecu

mdna prin parul des §i negru.

—fi-ai pus Centura?

O privi, Tn timp ce ea Ti raspunse afirmativ.

— Atunci, stai dreapta §i profita de spectacol. Lanna T§i

Tncle§ta mainile pe coapse, Tn timp ce Hawk verifica apara-

tura. Un soare orbitor lovea Tn carlinga, transformand

interiorul Tntr-un adevarat cuptor. Era sufocant. Aerul, carepatrundea doar prin geamul deschis de Hawk, era fierbinte.

Motorul din stanga Tncepu sd se Tnvarta cu un zgomot asur-

zitor. Hawk deschise radioul §i ceru instructiuni de la turnul de

control. Lanna nu Tnjelegea nimic din cuvintele folosite.

Cdnd primi permisiunea de decolare. Hawk se Tntoarse spreChad, care statea Tn spatele lui.

— Am pornit rulajul, Tl anunta pe acesta.

Cu motoarele turate la maximum, avionul porni pe pista

§i prinse viteza. Cdnd se desprinse de sol, un suflu de aer mai

racoros patrunse Tn interior. Lanna respira adanc. La orizont,

piscuri gola?e T§i profilau formele amenintatoare.

—Sunt muntii Superstitiei, anunta Hawk.



156 Janet Dailey

Tn ochelarii lui de soare, se reflecta imagined tinerei femei.

Ea se Tntoarse §i privea pe fereasfra. Avion ul zbura pe dea-

supra muntilor. Un labirint amenin|ator, de stand gola§e §ivarfuri ascufite, strabatute de canioane care pastrau pentru

totdeauna secretul auruiui ascuns, se Tntindea sub ei.

Avionul se Tndrepta spre nord. Soarele se reflecta pe o

Tntindere de apa, un lac, chiar Tn mijlocul muntilor salbatici,

ca o veritabila ironie a naturii. Se pdrea ca avionul de abia

Tnainteaza, dar Lanna Ti urmarea umbra rapida profilata pe

stand §i pe Tntinderile sterpe.

— Cuno|ti Batranul Vest? Tntreba Hawk.

Lanna se Tntoarse ca sa-i raspunda:

- V a g .

Nu-i putu vedea ochii Tn spatele ochelarilor, dar §tia cd eprivita.

— Putin mai sus, este bazinul Tonto. Urcam spre Mogollon

care este la vreo doua sute de mile.

Lanna privi Tn directia indicata §i descoperi un povarni§,

care delimita, aproape dramatic, un platou. Perefii aibideveneau cdnd cenu§ii, cdnd galbui, dupa cum ajungea

lumina la ei. Platoul era acoperit de o padure de brazi.

Lanna deslu§i cdteva semne de civilizatie, dar nimic nu va

putea Tmbldnzi vreodata, acest tinut salbatic.

—Spectaculos! glumi eaTn timp ce umbra avionului urea

pe versanti §i aluneca peste varfurile copacilor.

Fara sd a?tepte un raspuns, ea se Tntoarse spre Hawk. N-ar

fi putut spune daca el se uita la ea, sau Tn zare.

— Da, facu el, pe un ton nepasator.

Apoi, schimband subiectul:

— Ai descoperit cd Chad se pricepe grozav sdTmbdrbateze femeileTnlacrimate, nu-i a§a?



NEDORITUL 157

Auzind aceasta remarca acida, Lanna arunca o privire,

Tn spate, spre Chad. Acesta era aplecat peste hartiile lui, cu

geanta pusa pe genunchi.—Nu te te me, spuse Hawk, nu poate auzi nimic, daca nu

tipi.

—Chad mi-a fost de mare ajutor, replica ea, avand grija

sa nu mai ridice vocea.

— Nici nu maTndoiesc.Raspunsul lui Hawk era plin de dispref. DiscufiaTi adusese

Tn jurul unui subiect pe care Lanna dorea sa-l lamureasca.

— Noaptea aceea de pomina... Tncepu ea.

— Daca ti-ai facut probleme, crezand ca a§ fi putut sa-i

spun lui Chad, o Tntrerupse Hawk, fit lini§tita; numai Chad s-ar

putea lauda cu cuceririle sale.

— Nu vreau sa insinuez ca ai fi raspandit vestea, dar pur

?i simplu nu eram Tntr-o stare normala.

Tncerca sa-§i justifice compor tamentul, dar Hawk n-o lasa

sa termine.

— Ne-am satisfacut o dorinta reciproca. Las-o balta!Pentru a-i arata ca subiectul eraTnchis, pilotulTi atrase din

nou atenfia asupra peisajului.

—Zburam pe deasupra partii sudice a fermei.

Tn Ioc sa se simta u?urata §i lini§tita, Lanna Tncerca o

oarecare deziluzie. Nu se a§tepta ca Hawk sa treaca peste

cele petrecute, cu o astfel de u?urinta.

Pantele acoperite cu paduri, facura Ioc unei vai lungi,

care devenea din ce Tn ce mai larga. Avionul Tncepu sd

coboare. Aparura cladirile fermei, ascunse Tntr-un pale de

arbori, nu departe de pista de aterizare.

Cand atinsera solul. Hawk dirija aparatul spre un hangardin tabla, langa care era parcata o furgoneta. Tn fata ei

a§tepta Carol. Tanara femeie le facu cu mana, cand avionul



158 Janet Dailey

se opri Tn hangar. Un cawboy se grabi sd puna piedicile Tn

fata rotilor. Motoarele se oprira. Cu tot efortui sau, Lanna nu

reu?i sd desfaca catarama de la Centura de siguranta, Hawkobserva, §i o ajuta. Cdnd mainiie lui atinsera talia, simti cum

i se strange stomacul.

Hawk nu paru cd remarca reactia ei, sau nu dadu aceas-

ta impresie. Cdnd Lanna ie§i din cabina, Chad o a?tepta.

Hawk veni langa ei; T§i scosese ochelarii de soare §i T§i pusesedin nou Stetsonul prafuit. Ochii lui alba§tri de abia se oprira

asupra Lannei, cdnd deschise trapa, descarcand bagajele.

Cawboy-ul se apropie sa-l ajute §i DTmpiedica pe Chad sa-i

ia valiza.

Carol, blonda ?i zvelta, Tnainta sa-i Tntdmpine.

— Ati calatorit bine?

— BineTnteles!

Chad se apleca, sdrutandu-§i sofia pe obraz.

— Lanna a calatorit pentru prima oara cu un avion par

ticular.

—Cum va simtiti?Carol Tntoarse spre pasagerd fata surazdtoare. Era ama-

biia, dar Lanna deslu?ea un avertisment Tn ochii ei verzi.

Casnicia lui Chad cu Carol nu parea nefericita, dar Ti lipsea

ceva.

— Mult mai bine, multumesc, declara Lanna. Ea nu-fi Iua

ochii de la Hawk, careTncarca bagajele Tn furgoneta.

— Cred cd de abia a§teptati sa ajungeti la ferma, ca sd

va odihniti. Conduci tu, Chad?

— Da. Lanna, urca-te langa mine.

— Nu. Ma urcTn spate, insista Lanna, care nu dorea detoc

sa-i ia locul lui Carol. Carol se va urea langa dumneata.



NEDORITUL 159

— A, nu, va rog, interveni tanara femeie rdzand, cum a§

putea sa-l supraveghez pe Chad, d aca nu stau Tn spatele

lui?Tmportiva dorintei ei, Lanna se instala pe scaunul din fafa,

Tn timp ce Carol se a§eza Tn spate. Chad se sui la volan. Tn

acest moment. Hawk traversa pista prin fata ma§inii §i, fara

a-i privi, seTndrepta spre avion. Chad o Iua pe drumul spre

ferma. — O sd va placa casa, Lanna, este veche, dar este

facuta sd dureze generafii, declara Carol.

Cdnd Chad se opri Tn fata cladirii impozante, Lanna

Tntelese ce a vrut Carol sa spuna. Casa era construita din

piatra §i cdrdmidd aparenta, avand o structura solida, care

se armoniza cu Tmprejurimile rustice.

Chad coborT, Tnconjura ma§ina §i o ajuta pe Lanna sd

coboare, apoi pe Carol. Tanara femeie Ti arata drumul pana

la intrarea Tn casa. Lanna ezita.

—§i bagajele? Tntreba Chad.

—O sd le aduca un slujitor, o asigura el, trecandu-§i mdnape sub bratulTndoit al Lannei. O conduse spre o u§a din stejar

masiv. Grosimea peretilor pastra racoarea din interiorul ca-

sei. Primul lucru pe care 1) observa Lanna, intrand Tn holul

pavat cu cdramizi, fu schimbarea temperaturii. Perefii albi,

ca §i coridoarele boltite, care duceau spre camere §i Tn

vestibul, dadeau impresia de spatiu. Camera era mobilata

sobru; un tapet navajo foarte colorat, pe perete, §i o mas a

din nuc lustruit, pe care se afia un vas cu flori uscate.

Atmosfera creata era un amestec Tntre cultura americana §i

indiana.

—Katheryn, striga Carol, a venit Chad cu Lanna.



160 Janet Dailey

Tanara femeie blonda, o Iua spre arcada din stanga.

Chad ?§i apasa mana pe cotul Lannei, sugerandu-i s-o urme-

ze.

Tn salon, trona un camin imens din piatra galbena. Langa

u§a cu vitralii, care dadea spre o veranda, era un pian cu

coadd. Piese ciudate de olarie indiana, aranjate pe etajere

din lemn, contribuiau la eleganfa camerei. Langa ele, cdte

va sculpturi Tn bronz reprezentau diferite forme de viafa.Aparu o silueta, care atrase atenfia Lannei. Katheryn o

Tntampina cu un zambet distant. Lanna nu era deloc con-

vinsa cd sojia lui John credea cd ea §i defunctul ei sot

fusesera doar prieteni. Prezenfa lui Katheryn o indispuse.

—Sper cd afi calatorit bine. Doriti o cafea, un ceai?

Tntreba Katheryn.

— Nu, nu am nevoie de nimic, mulfumesc, spuse Lanna.

T§i dadea seama de situatia ei delicata: prietena lui John,

Th casa vaduvei sale.

—A§ vrea o cafea, mama, zise Chad.

Carol Ti propuse: — O fac eu, dragul meu.

—Stai jos, Lanna, spuse Chad, Tmpingand un fotoliu.

— Doriti sd vedeti camera? Tntreba Katheryn, vazand-o

pe Lanna nehotarata. Cred cd vrefi sd va racoriti, dupa

voiaj.

— Da, multumesc mult, se grabi sd spuna Lanna.

Katheryn trecu pe sub arcada §i o Iua Tn lungul unui

coridor. Cele doua femei traversara un §ir de holuri §i came-

re. Lanna se gandea cd singura s-ar fi pierdut. Tn sfar§it,

doamna Faulkner se opriTn fa |a unei u?i pe care o deschise.

—Aceasta este principala camera de oaspefi, are baieproprie §i da pe veranda, explica ea intrandTn camera. Sper

cd veti fi multumita.



NEDORITUL 161

— Este grozava! exclama Lanna.

Camera era mare, cat tot apartamentul ei din Phoenix.

Mobila era impunatoare. Tn afara patuiui, mai era o berjera,

un secretaire §i un scaun asortat.

—Sper ca nu va deranjeaza prezenta mea. §tiu ca a

avea musaflri, cand e§tiTn doiiu...

— Nu ma deranjeaza vizita pe care ne-o faceti, declara

Katheryn. Chad mi-a explicat ca avefi nevoie de odihna,Ma bucur ca v-afi gandit s-o gasifi aici.

Aceasta urare de bun venit nu o lini§ti pe Lanna. Atenjia

lui Katheryn fu atrasa de un zgomot: ea se Tntoarse catre hoi.

Tn u§a statea Hawk, cu valiza Lannei Tn mana.

— Adu §i celelalte bagaje ale domni§oarei Marchall,

Hawk, ordona doamna Faulkner.

Se adresa tanarului, la fel ca §i unui servitor. El stranse din

dinti, dar executa ordinul §i aluneca fara zgomot Tn mijlocul

Tncaperii.

—Trimit pe cineva sd va ajute, sd va instala|i, propuse

Katheryn. — Nu, nu este nevoie, refuza politicoasa Lanna.

— Cum doriti.

Aerul trufa§, cu care Katheryn primi aceasta decizie, o

facu pe Lanna sd se simta §i mai prost. Cdnd doamna

Faulkner parasi camera, tanara femeie fu cuprinsa de Tndo-ieli, dar nu avu timp sd se lase prada lor. Hawk T§i manifesto

prezenta, Tntreband-o:

— Unde pun valiza?

— Oriunde, langa pat, raspunse ea iritata.

Hawk puse bagajele langa pat ?i se Tntoarse spre Lanna.

— Nu te lasa Tn§elata de femeia asta.

— Poftim?



162 Janet Dailey

— E§ti la fel de dorita Tn casa asta, ca §i mine, o asigurd

el.

Lanna voi sa protesteze, dar se gandi, ca Tn afara deChad, nimeni n-o Tntampinase Tntr-adevar cu caldura. Tn

acela§i timp, nici pe Katheryn nu putea s-o condamne pen

tru suspiciunea ei.

—Ji-am explicat, deja, ca John Buchanan facea parte

dintre oamenii care „iau" continua Hawk, dar era un amator,Tn comparafie cu Chad. Chad nu da niciodata ceva cuiva,

Tfi va Iua tot ce ai mo§tenit.

— Nu-i adevarat!

—Te-am avertizat.

Ridica din umeri, aratand cd pufin Ti pasa d aca este

crezut sau nu.

—Sper sa-fi aduci aminte de asta, cand va mai trebui sd

semnezi vreun document.

Indianul T§i duse mdna la palarie §i Tnclina capul, dar

aceasta curtoazie nu era decat bataie de joc. Lanna scoa

se un suspin de revolta. Hawk disparuse deja. Ne§tiind cumsd se razbune, tranti u§a §i-§i Tnfipse unghiile Tn palme.

Hawk Ti semana Tndoiala Tn suflet.



14

— Buna dimineata!

Carol era la masa, cand Lanna intra Tn sufrageria

scaldata de soare.

— Credeam ca eu m-am sculat ultima, Tn dimineata asta,

dar nici dumneata nu ai un aer prea treaz.

— Nu prea §tiu, recunoscu Lanna, punandu-§i un pahar

cu sue de portocale. Eram mai obosita, decat a§ fi crezut.

— Ma bucur ca nu voi manca singura. Chad lucreazaTn

biroui sau, iar Katheryn raspunde scrisoriior de condoieante,

explica Carol. Roseanne, subreta noastra, face ni§te omiete

spaniole delicioase, vrei sa-fi pregateasca ?i dumltale una? — Nu, o cafea §i o chifla sunt de ajuns, vreau sa-mi pastrez

linia.

Lanna invidia silueta tinerei femei, a carei farfurie era

plina de omleta, de carne tocata §i prajituri. Lanna T§i iua o

tarta cu afine.

—A spus cumva, Chad, ca t timp va fi ocupat? Speram

sd vizitam azi femna.

— N-a spus nimic.

Carol se concentra asupra farfuriei, preocupata, deo-

data, de conjinutul ei.

—Sunt sigura ca o va face, daca Tfi vei exprima dorinja.Ceva Tn vocea lui Carol, o facu pe Lanna sd presupuna

cd aceasta era geloasa.



164 Janet Dailey

— Poate este mai bine sa nu-i cer nimic, hotaff Lanna,

atacand tarta pentru a-§i ascunde iritarea. §i a§a l-am

monopolizat destul.

— Oh, asta nu l-a deranjat pe Chad, spuse Carol Th

graba.

— Dar te-a deranjat pe dumneata, izbucni Lanna. Este

normal ca sd dore§ti sd fii pufin singura cu soful dumitale,

care nu ramane decat cateva zile! — E adevarat cd nu stam Tmpreuna, a tat de des ca alfii,

dar din motive precise. Chad conteaza peinfelegerea mea.

Ceie cateva momente, pe care le-ai petrecutTn compania

lui, te-au facut sd Tnjelegi ce om minunat este. Este un

tovara§ admirabil, chiar daca... Carol se opri, ca sd poata

Tnghifii o bucata de omleta.

Curiozitatea o facu pe Lanna sd Tntrebe:

— Chiar daca... ce?

—Chiar daca nu mai pot avea copii, spuse Carol, Tncet.

(Facu un efort vizibil, sd zambeasca). Mi-a spus cd nu este

un lucru grav. Tl avem pe Johnny. Este un copii sanatos §ifericit; dar §tiu cd Chad §i-ar fi dorit §i alfi copii. De altfel, dupa

trei avorturi spontane doctorul a insistat sd nu mai Tncerc.

—Tnfeieg, murmura Lanna.

—§i Chad Tnjelege, de aceea am spus cd este un om

minunat.

Veselia puse stapanire pe trasaturile lui Carol, atat de

trista cu cdteva minute mai devreme.

—§tii, nu vad nici un inconvenient, sd vizitezi ferma, daca

el considera asta de datoria lui.

— Nu vreau sa-mi arate tot domeniul, preciza Lanna. Nu

aveam nici cea mai mica idee deTntinderea lui, pana cand

Hawk nu mi-a aratat hotarele, din avion. Vroiam, doar, sd



NEDORITUL 165

vizitezTmprejurimile apropiate. Daca Chad este ocupat, pot

sa ma adresez altcuiva.

—Tata a plecat Tn ora§, astazi, dar s-ar putea ca Hawk

sa te conduca. Cunoa?te locurile ca pe propriul sau buzu-

nar.

Lanna nu gasi propunerea pe gustul sau.

—A§ prefera sd nu ma due nicaieri, cu el.

Aceasta replica trezi teama lui Carol. — N-a§ fi crezut cd e§ti genul care tine cont de preju-

decafi. Desigur, m-am Tn§elat.

— Prejudecafi? Nu am nici o prejudecata, protesta Lan

na, dar nu-mi place Hawk.

— Multa lumell dispre|uie§te pe Hawk pentru cd este pe

jumatate navajo. Nu §tiu de ce am crezut cd tu nu e§ti ca

ei.

— Nu §tiam cd are sange indian, nici macar nu am banuit.

Lanna se lasa pe spatele scaunului reflectand la cele

auzite. Se uita la Carol, care o studia cu atenfie.

—Sincer, chiar nu §tii cine este Hawk? relua Carol. JohnBuchanan nu fi-a spus nimic despre el, niciodata?

—John? Nu. De ce ar fi facut-o?

— Hawk este fiul lui.

— Fii serioasa!

Lanna o fixa pe Carol, apoi T§i Tntoarse ochii, convinsa cdtanara femeie spusese adevarul. Se Tntreba de ce Hawk §i

Chad nu-i spusesera nimic.

— Da, mama lui Hawk era navajo. A fost amanta lui John

Buchanan, ani de zile. Pe atunci, nu eram decat o fetifa §i nu cunosc amanunte; ce §tiu, §tiu din auzite.

Carol se gandi la cuvintele spuse, §i continua:

— Mama lui Hawk a pieritTntr-un viscol, cred. John Bucha

nan n-a vrut sd abandoneze copilul lasandu-l la familia lui



166 Janet Dailey

indiana, de teama ca va fi crescut ca un navajo. L-a adus

la ferma. BineTnfeles ca respectand-o prea mult pe Katheryn,

nu i-a cerut sa-l creasca pe baiat.

— Katheryn §tia?

— Da. Din cate am Tnfeles, toata lumea §tia, ca John

avea o amanta indiana. O ferma este ca un sat adevarat.

Dar, daca Tmi aduc bine aminte, nimeni n-a facut vreo aluzie

Tn fa |a lui Katheryn. Pretindeau ca Hawk este orfan. Katheryna a cceptat aceasta versiune.

— §i cine s-a ocupat de el?

— John Buchanan i-a rugat pe paring mei sa-l creasca.

Tatal meu era omul de Tncredere al lui John ;i atunci, normal

ca i s-a adresat lui. Hawk locuia cu noi. Am crescut ca frate

§i sora.

— Ce s-a Tntamplat Tntre Chad §i Hawk? Se poate spune

cd nu se prea iubesc.

— Este normal, avandTn vedere circumstanfele; Hawk nu

numai cd este nelegitim, dar este metis.

— O oarecare animozitate este de Tnteles; dar aceastalipsa de Tncredere, aceasta ura... trebuie sd aiba un motiv.

— Exista un motiv, suspina Carol, punand jos farfuria pe

jumatate plina. Eu.

— Dumneata?

— Da. Ji-am spus cd Hawk §i cu mine am fost crescufi ca

frate §i sora. El era „fratele cel mare" §i eu „m icuta lui surioara"

dar Tn vara Tn care aveam optsprezece ani, am descoperit

cd Hawk dorea sd se casatoreasca cu mine. Era Tndragostlt

de mine.

Carol se opri §i Iua Tn maini cea§ca cu cafeaua racitd.

—Chad a fost Tntotdeauna cavalerul meuTn armura, nuvisam decdt la el.

—§i l-ai respins pe Hawk?



NEDORITUL 167

— Da. El n-a Tnjeles §i a aruncat vina pe Chad. A fost o

lupta Tngrozitoare. Chad l-a batut pe fratele sau fi asta a

Tnveninat lucrurile.

Buzele arcuite ale lui Carol nu mai erau decat o linie

subtire.

—AmTncercat sa-l conving pe Hawk cd Tmi pare rau, dar

el n-a vrut sd auda nimic. Cred cd s-a gandit cd nu vreau

sa-i fiu sotie, pentru cd este metis. — S-a simfitTnfelat de toti, fi am contribuit fi eu la aceasta

Tn§elaciune, constata deodata Lanna. Am primit o mofteni-

re, care Ti revenea lui de drept. John i-a lasat ceva prin

testament?

—John Buchanan i-a lasat jumatate din ferma. Vreau sd

fiu sincera cu tine, Lanna. Hawk are mai multe drepturi decat

tine.

— Da.

Lanna era de aceeafi parere cu Carol, dar nu ftia ce sd

faca. Era vina ei? Numai DumnezeuTi era martor cd nu dorise

aceasta avere. De ce i-o daduse ei, Tn Ioc s-o lase mofteni-torului natural? Totul era confuz fi Lanna nu mai ftia ce este

bine fi drept. Se Tntdmplasera multe fi ea era obosita atat

fizic cd t fi psihic. Chad Ti propusese sd se odihneasca la

ferma. Era deci de mai putin de douazeci fi patru de ore fi

se simtea mai prost, decat la Phoenix.Carol Tfi dadu scaunul deoparte.

— Am Tnceput, ieri, o scrisoare pentru Johnny. A§ vrea s-o

termin fi s-o trimit.

Carol se Tndepdrta spre Ufa, dar se Tntoarse.

— Lanna, n-a§ dori ca cele spuse de mine, sd te fi ranit.

— Nu m-ai ranit, o asigura Lanna.

— Perfect, pentru cd mi-ar face placere sd devenim prie-

tene, adauga Carol, zambind.



168 Janet Dailey

—§i eu a§ vrea, aproba Lanna.

— Pe curand.

Carol facu un gest delicat cu mdna §i disparu prin u§aboltita. Lanna T§i turna o cea§ca de cafea calda §i puse unt

pe placintd. Pofta de mancare Ti disparuse. Auzi ni§te pa§i

care se apropiau de sufragerie. Lanna recunoscu mersul iute

al lui Chad. Ridica ochii, tocmai cdnd infra Chad.

— Bund dimineaja, m-am ihtalnit cu Carol, care mi-a spuscd e§ti aici.

Lua cafetiera de argint ?i T§i puse o cafea.

— M-am hotarat sa-fl tin companie la cafea.

—Ji-ai terminat treburile? Tntreba Lanna.

—Tn mare parte, da.

Chad trase un scaun §i se a§eza alaturi de tanara femeie.

Ochii lui aprigi o strapungeau.

— Ma flatezil Ti ironiza Lanna, acum dorm bu§tean.

—Ai nevoie de somn.

Sorbi din cafea §i se uita la placinta,din care Lanna de

abia ciugulise. —Asta-i tot ce ai mancat la micul dejun?

—Vorbe§ti ca un doctor, spuse ea. De fapt, vroiam sd te

Tntreb daca facem o plimbare prin ferma.

— Cu ce scop?

Chad surase indignat. Aceasta propunereTI amuza, vizibil.

— Ca sa-mi fac o idee. Cred cd ar fi interesant sd vad o

ferma, sd vad cum functioneaza.

— Functioneaza, practic, singura. Rawlins se ocupa de ea

de ani de zile. Totul este rutina §i nu cred cd ar prezenta

vreun interes pentru dumneata.

Chad lasa cea§ca, pundnd astfel capat conversafiei.Lanna continua totu§i:



NEDORITUL 169

—A? putea sa cercetezTmprejurimile tinutului. Sunt doi ani

de cdnd nu am mai caldrit §i mi s-ar parea amuzant.

— E posibil. O sa-i spun unui cawboy sd puna ?eaua pe

doi cai §i ne vom plimba, dupa-amiaza. Ce zici?

— Perfect.

Chad T?i apleca capul Tntr-o parte ?i o flxa pe tanara cu

surprindere.

—Te framdnta ceva? Ai ceva sa-mi spui?Ea ezita, ?i-?i Iua cea§ca.

—Am aflat cd Hawk este fiul lui John.

— Bastardul lui, vrei sd zici, spuse Chad.

T§i Thtoarse privirile ca sa-?i ascunda mania.

—Tmi pare rau, dar asta este §i cu numele §i cu atitudinea.

— Pare inteligent, Thcepu Lanna.

— Inteligent? Instruit, atata tot. John Buchanan a platit

destul de mult, ca el sd poata merge la ce le mai bune

universitaji din Est. §i ce s-a Tntamplat? Hawk a abandonat,

Tnainte de a-?i Iua diploma. Bani risipifi! Asta nume§ti dum-

neata a fi inteligent? — Nu §tiu.

— Nu-fi face griji pentru el, Lanna, Tfi pierzi timpul. John

Buchanan dorea sa-l cointereseze pe HawkTn afacerile sale,

dar el, tot ce-§i dore§te este o haina Tn spate §i o §a bund.

—Tnjeleg, murmura Lanna.

—Sper.

Trasaturile lui se Tndulcira §i el T§i regasi zambetul

Tncantator.

— Mai vrei sd te plimbi dupa-amiaza? Tfi promit sd nu-fi

mai tin predici.

Lanna Ti surase.

— M-a§ bucura.



170 Janet Dailey

Tn cursul serii, Lanna rememora fiecare minut petrecut la

calarie, dupa amiaza. Spre sfarjit, toata familia Faulkner li se

alaturase, ei §i lui Chad. Plimbarea fusese plina de veselie,de rasete $i plina de lucruri noi. Dar mu§chii tinerei femei,

neacomodaji cu astfel de exercijii, o dureau la cea mai

mica mi$care. Nici chiar melodia lini?titoare, pe care Kathe

ryn o cdnta la pian, nu-i Tndulcea durerea. Cdnd ultimele

note se pierdura Tn lini§tea salonului, Lanna T§i forfd mu?chiisd funcjioneze §i se ridica. Gestul fu observat de Chad.

—Voi Iua doua pastile de aspirina, apoi voi face o baie

de cel pu|in o ora. Apoi ma voi culca.

Lanna se forta sd rada de ea Tnsa§i.

— Pofi sd ajungi singura Tn camera? o tachina Chad.

Daca nu, te ajut eu.

— O sd ma descurc, II asigura Lanna.

— N-ar fi trebuit sd ramai atata timpTn §a, interveni Carol.

Sper cd maine dimineata sd te simti mai bine.

—§i eu sper, noapte bund.

Lanna se adresase tuturor, iar ei li raspunsera Tn cor.Katheryn T§i puse din nou degetele pe clape. Cdnd Lanna

ie§i, ea Tncepu o noud melodie.

AjunsaTn camera, Lanna se grabi sd umple cada cu apa

calda, Tn care varsa cdteva picaturi de ulei parfumat, Se

dezbrdca §i Intra Tn cada, Tntinzandu-se cd t era de lunga, ca

sd se deconecteze. Tnchise ochii de placere §i lasa ca apa

sa-i alunge durerea mu§chilor. Apa se racise aproape, cdnd

gasi forta sd se sapuneasca §i sd se frece. Se §terse energic

cu un prosop aspru, ca sd seTncalzeasca. T?i puse rochia de

casa din saten argintiu §i se Tntoarse Tn camera. Baia Ti

localizase durerea. Se simtea mult mai bine.Familia Faulkner era to t Tn salon, iar accentele sonatei

interpretate de Katheryn ajungeau pana la ea, prin u?a



NEDORITUL 171

deschisa a verandei. Se dus© s-olnchida, sd nu intre insecte

atrase de lumina. Puse mdna p© mdnerul u§ii; o adiere de

aer proaspat §i parfumat patrunse Tn camera. Afara, frumu-

sefea lini§tltd a nopfii era ca o invitati© la plimbare. Ie§i sd

faca cdfiva pa§i pe veranda. Pardoseala pastra caldura d©

pest© zi, ddnd o senzaji© agreabila pe picioarele goale. Se

apropie de balustrada §i se sprijini de un stdlp gros, care tinea

acoperi§ul $i privi cerul. Stelel© aveau o sclipire d© cristal §iparea cd este suficient sd Tntinzi mana, ca sd le atingi.

Se auzi o pasare Tn copacii de pe peluza care Tnconjura

casa. Cantecul ei se confunda cu sunetele pianului.

Printre ramurile copacilor straluci flacara unui chibrit, car©

descrise un arc luminos, Tnainte de a se stinge, ramandnd

numai un punct incandescent. Lanna Tnfelese cd era cineva

afara, iar punctul luminos era o tigara.

Punctul se mi§ca. Silueta unui barbat ie§i fa iveala §1 se

apropie. Lanna 11recunoscu pe Hawk, dupa silueta lui supla

§i mersul lui lene§.

Cdnd barbatul se apropie de ea, trasaturile lui ascufiteaparura Tn lumina stelelor stralucitoare. Noaptea facea ca

ochii lui alba?tri sd para Tntunecafi. Privirea lui fixa o sperie

pe Lanna.

—C© faci aici? Tntreba ea cu o voc© tremuratoare, din

care razbatea frica.

—Ascult muzica.

Hawk se sprijini de o coloana §i trase din tigara.

— Katheryn studia muzica, Tnainte de a-l Tntdlni pe John

Buchanan. Dupa casatorie, a abandonat. §tiai?

— Nu, habar nu aveam, spuse Lanna, pared

apardndu-se.Lanna fixa un punct Th fata ei, §tiind cd Hawk o privegte.

—§tii, nu-i a§a?



172 Janet Dailey

— Nu, sincer, nu §tiam despre Katheryn cd studiase pianul

cu intenfia de a-§i face o cariera,

— Nu asta am vrut sd spun: careva fi-a spus, cine sunt, — Cd e§ti fiul lui John? Da, sunt la curent.

Era inutil sd nege, Privirea Lannei aluneca Tn zare,

evitandu-l pe Hawk.

—Carol ti-a spus?

— Cum ai ghicit? —O simpla deducfie.

Trase un fum §i-l sufla Tn noapte.

— §tiam cd Chad nu va spune nimic, nici Katheryn.

Rawlins nu este aici... Ramane Carol!

— Exact.

Chiar a§a fiind, logica rationamentului Ti scapa Lannei.

— De ce n-ar fi putut Chad sd spuna nimic?

— Daca ar fi avut aceasta intenfie, ar fi facut-o Tnainte.

Poate T§i imagina cd n-ai sd descoperi niciodata.

Hawk zambi.

— L-am Tntrebat cate ceva despre tine, murmura ea.Hawk riposta.

— Cred cd §i-a expus parerea despre mine.

—Nici tu nu l-ai crutat deloc, cdnd fi-ai spus parerea

despre el, Ti spuse sec Lanna.

Dar el nu o asculta, statea cu capul plecat, absorbit de

gandurile sale.

— Ma auzi?

T§i ridica privirea patrunzatoare, o fixa pe tanara femeie

§i zdmbi.

— Eram sigur, cd o s-o cante.

Lanna Tnfelese cd el se referea la „Valsul vienez" pe careKatheryn tocmai Tl interpreta. Hawk arunca tigara §i o strivi

cu calcdiul cizmei, Tnainte ca Lanna sa-§i dea seama, el Ti



NEDORITUL 173

Tnlanfui talia cu mana stanga, iar cu dreapta Ti prinse palma.

O antrena Tn ritmul valsului. Dansa cu eleganfa. Lanna se

Tmpiedica de marginea de piatra a verandei. Hawk Ti puse

o mana pe spate, pentru a o susfine.

Nu numai stelele §i muzica o faceau pe Lanna sd se simta

rdva?ita. Prin fesatura find a rochiei de casa, ea simfi doua

coapse tari, sprijinite de ale ei. Varfuriie sanilor atingeau

cama§a de bumbac albastru Tnchis.Lanna relua conversafia, pentru a-§i ascunde emofia.

— De unde ai §tiut cd va cdnta aceasta melodie?

— E melodia mea preferata §i ea o §tie bine.

O privi, cu pleoapele pe jumatate lasate.

— De cate ori crede cd sunt afara, o cdnta , doar pentru

mine, ca sa-mi aminteasca cd eu sunt cel de afara.

In cuvintele lui, nu era nici urma de amaraciune §i Lanna

fu surprinsa.

—§i nu te deranjeaza?

— Pufin Tmi pasa de motivele pentru care o face. Tmi

place piesa. E?ti dezamagita? — De ce a§ fi? Tntreba Lanna, Tncruntand sprancenele.

— Credeam cd te a§teptai sd ma vezi band rachiu §i

dansand Tn ritmul tobelor, Tn Ioc sd valsez sub clar de luna

cu o femeie frumoasa, pe care o strang Tn brafe cu pasiune.

Aceste cuvinte de abia murmurate se Tnfipsera cu litere

de foe Tn corpul Lannei. Inima Ti batea Tn piept, la fel de

salbatic, ca §i tam-tamurile la care Hawk facuse aluzie.

Tncerca sa-§i potoleasca respirafia. Dansatorii se oprira, Lan

na simfi cum i se Tncordeaza gatul cdnd simfi mainile lui

strangdndu-i mijlocul. Se lasase prea tare prada emofiilor §i

se hotaff sa-§i revina pana nu era prea tarziu. Ti simfeacoapsele dure, corpul cald care o Tmbrafi§a deja fierbinte.

Lanna se simfea ameninfata de propriile ei dorinfe.



174 Janet Dailey

— E§+i surprinsa de felul Tn care ma exprim?

Radea de ea cu blandefe.

— Nu, §tiu cd e§ti instruit, raspunse ea. — Instruit, da. Am fost crescut cu limba engleza. §i totu§i,

limba navajo este mai bogata §i mai precisa.

T§i Iua o mana de pe talia Lannei §i o ridica spre cer, Tn

direcfia nordului.

—Vezi Steaua Polara §i Ursa Mare? — Da.

Lanna nu putu sd se concentreze asupra stelelor, caci

parul ei mangaia barbia lui Hawk. Respira|ia lui mirosea bine,

a tutun.

— Indienii navajo numesc nordul „nakookos“ . Literar se

poate traduce prin: „Orice obiect care face o rotafie com-

pleta Tn jurul..." Asta se refera la rotafia Caruiui Tn jurul Stelei

Polare. Un navajo nu spune niciodata „eu posed"; elfolose§te

de fiecare data alt verb, Tn funcfie de obiect: daca este

ceva lung, ca un baston, daca este gramadd, ca fanul, sau

viu, ca o femeie.Lanna se mi§ca u§or. Tncerca deja sd orienteze conver-

safia spre alt subiect.

— De ce nu ai venit la Tnmormantarea lui John?

Genele Tntunecate ale lui Hawk ascunsera, pentru un

moment, ochii alba§tri. Chiar daca Tn aparenfa expresia nu

i se schimbase, Lanna observa, din nou, o expresie ironica.

El Ti puse din nou mdna pe talie, dar nu Tncerca sd §i-o

apropie.

— Nu ma intereseaza morjii, numai viii.

Ridica mdna §i Ti mangaie parul castaniu, de-a lungul

tamplelor. — Glume§ti? protesta Lanna.

Ea Tncerca sd nu acorde atenfie mangaierii.



NEDORITUL 175

—John era fatal tau.

— Biologic, da. §i-a asumat educafia mea pe plan mate

rial §i astfel neamul navajo nu poate spune cd ne-a Jurat".Poate n-am fost la Tnmormdntare §i pentru cd aversiunea

neamuiui navajo fafa de cei morfi este Tnfipta prea adanc

Tn subcon§tientul meu. Adevarul este cd... (Hawk se opri,

zambind ambiguu). Sunt prea alb pentru a fi indian, §i prea

indian pentru a fi cu adevarat alb. Apreciez confortul lumiioccidentale - muzica clasica, coniacul, paturile moi, conver

sable incitante, pe plan intelectual, §i femeile frumoase. Dar

am nevoie de spafiu, de orizonturi Iargi §i de libertate.

— De ce ai abandonat universitatea, Tnainte sd iei diplo

ma? Lanna simtea cd tremura. Mdna lui Hawk Ti mangaia

u§or barbia §i obrazul.

— §i pe-asta o §tii? Am abandonat-o fiindca ma

plictiseam.

El Ti trecu o §uvi{a de par dupa ureche, descoperindu-i

umarul §i ceafa, pe care le mdngaie. Tn gesturile lui era atata

stapanire de sine, cd ea se simfea Tn stare sa-i reziste. Dealtfel, nu frica era senzatia pe care o Tncerca.

— De ce te-ai Tntors aici §tiind ce gandesc ei despre tine?

— Acest pamant este casa mea. De ce i-a§ lasa sd ma

alunge?

Hawk vorbise mai mult cu logica, decat cu amaraciune.

—§i apoi, daca nu eram eu aici, familia se destrama. Au

nevoie de mine. Sunt tapul ispa§itor, indispensabil, asupra

caruia T§i arunca ura.

Hawk Ti desfacu putin rochia, apleca capul §i-§i puse

buzele la baza gatului, acolo unde sangele pulsa mai tare.

Lanna Tl Tmpinse, dar deja rezistenfa ei era foarte slaba.Cdnd el Ti deschise mai mult rochia, descoperindu-i complet

umerii, ea tresari, §tiind cd apararea ei cedase complet.



176 Janet Dailey

— Miro§i atQt de curat §i proaspat, murmura el.

—Tocmai am facut o baie.

Ea Tnfelese dorinfa din vocea lui ?i se simfi tulburata de

ceea ce i se Tntampla. Capul li aluneca Tntr-o parte, ceea

ce Ti dadu lui Hawk libertatea de mi§care. Tidesfacu complet

rochia. Sdnii tinerei femei se umflara sub palmele lui. Buzele

lui alunecasera pe lobul deiica t al urechii, mu$candu-l u§or.

Lanna Tntoarse capul, cautand gura barbatului, care oTnne-bunea. Cdnd o gasi, un rau de foe Ti strabatu venele. Sub

fesdtura, mainile lui Ti alunecara pe spate, strdngdnd-o la

piept.

Se auzi o bataieTn u§a. Lanna crezu cd era inima lui, care

batea Idnga ea. O voce de barbat o striga pe nume. Hawk

ridica capul, ochii Ti ardeau de mdnie.

—Te cauta, spuse el, Tn doua minute va fi aici.

Lanna Tnjelese cd era vorba de Chad. Trupul Ti deveni ca

de gheafa, la gandul cd l-ar putea descoperi pe Hawk.

Hawk ii ghici gandul.

— Cred cd ai pre fera sd nu raman aic i, spuse el,Tnchizdndu-i rochia.

— Hawk!

—Tntinde-te Tn §ezlongul asta.

Cu un semn din cap, Ti arata scaunul de langa perete. Ti

Tnnoda cordonul rochiei de casa §i adauga, fara pic de

emotie:

—Spune-i cd adomnise§i pe §ezlong.

— Dar tu...

— N-o sd ma vada, o asigura el, disparand, fara zgomot,

Tn noapte.

Se auzi o u§a deschizandu-se, apoiTnchizdndu-se. Se auzidin nou strigata pe nume, §i se grabi spre §ezlong. Picioarele

ei goale nu faceau nici un zgomot pe gresie. De abia se



NEDORITUL 177

lungi, ca u§a care separa veranda de camera ei, se deschi-

sese.

— Lanna?

— Orbit de lumina din camera, Chad nu o zari imediat,Tn

umbra.

—Sunt aici.

Puse picioarele jos, ca ?i cand ar fi vrut sd se ridice, §i-§i

trecu o mana prin parul ciufulit. — M-ai strigat? Cred ca atipisem.

— NeTntrebam unde ai dispdrut. (Venise foarte aproape

de ea). Tnainte sa se culce, Carol s-a opritTn fa ta u§ii, ca sd

vada daca totul este Tn regula. N-ai raspuns cand te-a

strigat. Ne-a fost teama; spusese§i cd te duci Tn pat.

—Am ie§it sd iau putin aer, este o noapte atat de fru-

moasal spuse ea cu o voce pufm sfidatoare.

Chad privi Tn noapte la stelele care straluceau deasupra

verandei.

— Este frumoasa Tntr-adevar, nu m-am gdndit, aproba el

luandu-i mainile Tntr-ale sale. Vrei sd faci o plimbare? — Nu, sunt epuizata. §i nici nu am pantofi. Sper cd nu te

superi.

Se ridica din scaun, nu-i era greu sd se prefaca obosita.

— De data asta, ma due Tn pat.

Chad Ti taie calea.

— Nu mai ie§i, fara sa anunti, Lanna.

Ei nu-i placu nici tonul lui autoritar, nici atitudinea pose-

siva.

— Chad, n-am trecut decdt pragul u§ii. Nu m-am gdndit

cd am nevoie de autorizatie.

— BineTnteles cd nu, numai cd... eram nelini§tit, spuse

Chad cu un ton potolit.

—Ce mi s-ar putea Tntampla?



178 Janet Dailey

Rase scurt §i disparu.

— Noapte buna, Chad.

El se Thtoarse s-o priveasca.

— Noapte buna Lanna.

Tnchizand u§a de la veranda, ea Tl urmari pe Chad cu

privirea: el scruta umbrele nopjii. Trase draperiile, ca Tntune-

ricul sa fie total. Privi patul §i-§i puse un deget pe gura, acolo

unde ramasese imprimata sarutarea lui Hawk.



15

Lanna traversa camera suspinand. Tocmai T§i desfacea

cordonul, cdnd auzi un zgomot Tn spatele ei. Se Tntoarse §i

vazu fluturand draperiile de la fereastra care dadea spre

veranda, N-o Tnchisese bine? se apropie, strangandu-§i ro

chia la piept. Din faldurile perdelei aparu Hawk, cu StetsonulTn mana. Se opri §i o masura pe Lanna din cap pdna Tn

picioare.

— Pofi sa-mi spui sd plec.

Lanna Tnainta spre el.

— De ce te-ai Tntors?

— Pentru cd te doresc §i cred cd §i tu ma dore§ti.Facu un pas spre ea. Pentru Lanna, nu era chiar ata t de

simplu. Se retrase pufm, cu degetele crispate pe faldurile

rochiei de casa.

— Nu-mi place sd ma prefac.

Palaria lui Hawk zbura pe pat. T§i puse mainile pe umeriiei, apoi, cu capul plecat, T§i freed obrazul de parul ei casta-

niu.

—Tmi place.

Contactul cu acest trup viril, o facu pe Lanna sd simta o

dorinta violenta. Protesta totu§i:

— Nu Tnfelegi.

Hawk o rasuci.Ti strecura o manaTh par §i-i rasturna capul.

Ea se agafd de brafele lui puternice, simjind cum genunchii



180 Janet Dailey

Ti cedeaza. Admira aceasta fafa aramie, pe care secolele

de suprematie o marcasera cu noblefe §i mandrie aroganta.

Dar, ochii mai ales, asemenea unor satire Tntunecate, ovrajeau.

— Gande§ti prea mult, Lanna, mulfume§te-te numai sd

simfi, Ti spuse Hawk.

O saruta, lasand-o fara suflare §i alungandu-i dorinfa de

a rezista. Ea se lipi de el cu buzele Tntredeschise.Pe neajteptate, el lasa sa-i cada brafele §i se desprinse

de ea. Tn ciuda surprizei, Lanna nu zise nimic, pana cand nu-l

vazu ca se Tndeparteaza.

— Unde te duci, Hawk?

O privi peste umar, dar nu se opri,

— Sa Tncui u§a §i sa sting luminile. Nu vreau ca cineva sa

se Tntrebe de ce stai de veghe §i sa vina sa dea o raita pe

aici.

Zavorul fu tras cu un zgomot sec, urmat de zgomotul mai

bland al Tntrerupatorului. Camera se cufunda Tntr-o bezna

totala. Se auzi un fo§net de ve?minte, dar Lanna n-ar fi pututspune din ce parte. Dezorientata de aceasta noapte

nea§teptata, ea ramasese Tn locul unde o lasase Hawk. O

u§oara panica o cuprinse.

— Hawk? §opti ea.

Simfi ni§te degete prinzand-o de brafe.

—Sunt aici, zise el.

— Nu vad nimic, raspunse ea, Tntorcandu-se Tn direcfia

vocii.

Atinse cu mana pieptul gol. Lanna scoase un geamat de

placere §i se clatinci spre el.

U§or, dar ferm, un braf li Tncolaci mijlocul. Apoi, Hawk oridica §i o strdnse la pieptul sau. Lanna Ti trecu un braf Tn jurul

gatului §i-§i strecura degetele Tn parul lui des. InTntuneric, nu-i



NEDORITUL 181

distingea profilul de pasare, dar imaginea indianului era vie

Tn amintirea ei. Tn drum spre pat, sanii rotunzi ai Lannei TI

atingeau pieptul musculos. O a§eza pe cuvertura §i se lungilanga ea. T§i puse un picior peste al ei, imobilizdnd-o. O

Tmbrati§a cu pasiune, frecandu-§i gura de buzele el pline.

Aceasta Tmbrdfi?are o rava?ea. Ea Tfi trecu mainile peste

spatele lui musculos, Tncercand sa-l aduca mai aproape.

Dorin|a de a-l simti mai aproape, o sfa§ia.Dar pldcerea de abia Tncepuse §i cre?tea cu fiecare

Tmbrati§are.

El Ti Iua un san Tn palma §i cu degetul Tncepu sd descrie cercuri mici.Tn jurul sfarcului, care seTntari, CandTI prinse cu

buzele, ea gemu, din nou. Hawk o mu§caTncet, cu tandrefe.

Lanna se abandona voluptatii. Se stranse langa Hawk

dorind un contact mai strans cu trupul celui ale carui calitafi

de amantTi erau cunoscute.

Tncet, ea Tnceta sd mai reziste tensiunii care urea din

strafundurile ei. T§i freca fafa de pielea c are mirosea a barbat. Simtea c a m oare de dorinta.

Deodata, Hawk o strivi sub el. Cand o patrunse, ea

scoase un tipat de u§urare. Fu cople§ita de un val de place-

re. Ardoarea placerii sale cre§tea, purtdnd-o spre culml,

pana acolo unde, strabatand norii, se trezea Tn stralucirea

soarelui.

Mainile, care stransesera mijlocui Lannei, T§i slabira

Tmbrati?area §i cazura pe saltea. Corpul Tndurerat al Lannei

fu eliberat de greutatea care o apasa. Cdnd HawkT§i puse

gura pe buzele ei Tnca paipitande, ea simti picaturile de

sudoare pe nas §i barbie. Apoi simp tresaririle dupa spasmuiorgasmului,

Gura indianului Ti mangaie obrazul.



182 Janet Dailey

—A§a a fost §i prima oara.lti aminte§ti?

—A fost ca un vis, murmura Lanna cu regret, dar n-a fost

vis.

— Nu, n-a fost vis.

Hawk se saita pe brafe §i se lungi mai aproape de ea.

Lanna se Tntoarse cu fafa spre el, urmarind cu varful dege-

telor conturul fefei. El puse o mana posesiva pe §oldurile ei,

pastrand contactul fizic Tntre ei. Lanna T§i trecu mana pedupa gatul lui, jucandu-se cu §uvi|ele negre de la ceafa,

Tnfa§urandu-le pe degete.

—Trebuie sd te tunzi.

Era o constatare stupida, dar Lanna nu-§i putea exprima

admirafia, decat prin cuvinte fara importanta.

— Parul lung md apara de soare.

Ti Tnconjura umerii cu brateie, iar ea se cuibari la pieptul

lui. Cand Tncerca sa-?i treaca piciorui drept peste genunchii

lui Hawk, o durere Tn mu§chi o facu sd fipe.

— Te-am iovit cumva? se Tngrijora Hawk.

— Nu.Lanna T§i gasi pozifia dorita, punandu-§i capul Tn scobitura

umarului iubitului ei.

—Am calarit, azi dimineata.

—§i ai febra musculara, spuse Hawk razand, cu capul Tn

parui ei castaniu. Ai nevoie de un masaj bun.

— Din pacate, singura maseza, pe care o cunosc, este la

Phoenix.

—Ai ni§te ulei Tn baie?

— Da. De ce?

Tntoarse capul,Tncercand sa-i vada trasaturileTnTntuneric.

El se desfacu din Tmbrati?are, iar ea simti arcurlle salteleltrosnind, cand el se ridica.



NEDORITUL 183

—Am facut destul masaj cailor care aveau dureri §i nu

s-au pldns niciodata. Sunt Tn stare sd fac bine §i unui animal

cu doua picioare, ca tine.

Lanna se ridica Tntr-un cot §i vazu o umbra care seTndrep-

ta spre baie. Auzi u§a deschizandu-se. Un moment mai tarziu

auziTntrerupatorul. O dara luminoasa aparu pe sub u§a. Auzi

un zgomot de flacoane. Ie§ind din baie, Hawk nu stinse

lumina §i Lanna putu sa-l vada gol complet. Ceea ce des-coperi Ti taie rasuflarea. Hawk avea un corp lung §i subtire,

musculos, iar pielea Ti era ca arama. Din toata fiinfa lui, se

degaja o virijitate de necrezut.

—Ar fi bine sa luam masuri de precaufie, Tn cazul Tn care

uleiul s-ar rasturna.

Lanna stranse cuvertura §i se Tntinse pe cearceaf. Lumina

din baie cadea pe ea. Simfi ochii lui Hawk studiind-o §i fu

surprinsa cd nu simfea niciodata nici un fel de jena.

—A§aza-te pe burta, ordona el.

— De ce?

— De obicei, spatele doare, la calorie.Cu obrajii ro§ii, Lanna se Tntinse pe burta §i-§i ascunse

capul Tntre brafe. Tn aceasta pozifie, se simfea pufin ner-

voasa; Tncerca sa se relaxeze, dar mu§chii i se crispara cdnd

simfi salteaua afundandu-se sub greutatea lui Hawk.

Tncepu cu talpile, Tntinzand uleiul Tn secul piciorului §imasandu-ie bland dar ferm, separdnd fiecare deget. Sen-

zafia era prea placuta ca Lanna sd nu i se abandoneze

acestui contact lini§titor. Ti masa apoi gieznele §i gambeie.

Cdnd degetele lui atinsera fafa interioara a coapselor, par-

tea cea mai dureroasa, Lanna pali sub mangaierile care-i

produceau un amestec ciudat de placere §i suferinfa.

— Relaxeaza-te, mormai Hawk.

— U§or de spus, sufla ea.



184 Janet Dailey

Dar Tnceta sa mai opuna rezistenfa mainiior care Ti iini§-

teau mufchii Tndurerafi.

— Egti ambitios. Hawk? — Vrei, cumva, sa ma schimbi?

Tncepu aceea§i operafie, cu al do ilea picior.

— Nu.

— Nu te vreau altfel decat e§ti, dar Chad a facut aluzie

la... §i ma Tntrebam daca este adevarat. —Te Tndoie§ti de el? Este un pas Tn direcfia cea bund.

Daca prin ambitie, Tnfelegi dorinta de a avea putere §i

bogatie, atunci, nu sunt ambitios.

Indianul Tncaleca pe spatele Lannei, ca pe un cal, ?l

Tncepu sa-i maseze fesele. Atingerea era Tn acela§i timp

lini§titoare §i stimulativa, impersonald §i totu§i intima. Lanna

Tncerca sa-§i stapaneasca bataile inimii.

— Doamne, ce bine este! murmura ea cdnd degetele

mari ale lui Hawk, urcara Tn lungul coloanei vertebrale pana

la baza gatului.

Ea relua: —Cred cd Chad se teme de tine. Probabil, pentru cd e§ti

inteligent §i cultivat, capabil sd conduci Tntreprinderea

Faulkner.

—Chad e muncitor §i perseverent, dar nu prea dotat. Are

nevoie de planuri ca sd actioneze: daca ceva nu merge,

lasa totul balta. Dar, daca simti nevoia sd vorbe?ti, Lanna,

gase§te alt subiect de conversatie.

Ti toca umerii cu muchia palmei. Lanna renunfa sa mai

vorbeasca. Cdnd termina. Hawk se a§eza pe genunchi

spunand:

—Tntoarce-te.Lanna se Tntoarse pe spate §i se trezi cu el Tn fata. El varsa

ulei pe mu§chii ei crispati, deasupra genunchiului, Tn aceasta



NEDORITUL 185

pozifie, tanara femeie putea sa-i contemple liniile sinuoase

ale umerilor ?i brajelor. Tn lumina de la baie, p ielea lui aram ie

lucea c a aurul, iar parul negru li stralucea.

Impinsa de dorinta, Lanna reactiona la atingerea lui. Din

instinct, T?i mi§ca §oldurile, ca o invitatie. Ar fi putut sd se

Tnfraneze, daca n-ar fi vazut ca Hawk Ti raspunde.

— Hawk!

Ti atrase m dna bronzata p e sanul ei §i-l trase spre ea.

Nu a mai fost nevoie sd spuna ceva. Gura lui Hawk o strivi

pe a ei. Tntr-o mi?care de pasiune reciproca, pantecul

barbatului se lasa pe §oldurile femeii. Placerea purta trupurile

lor pe culmi de exfaz, de unde revenira extenuafi.

Epuizata, Lanna dormi Tn brateie iubitului ei. Ca §i data

trecuta. Hawk se strecura afara din camera, Tn zori. Soarele

era sus, cdnd Lanna, trezindu-se, gasi patul gol. Tncerca sa-§i

stapaneasca deceptia, §tiind cd a§a trebuia sd fie.

Lanna seTndrepta spre grajduri, pe sub umbra copacilor.

Pasarile cantau pe ramuri. Triluriie lor vesele se armonizau cubuna dispozitie a tinerei femei, care se amuza ascultandu-le.

Era Tmbracata cu jeans, cu cizme noi §1o cama§a din

matase crem. Purta o palarie plata, mai mult argentiniana,

decat texand, a carei curea Ti atdrna sub barbie.

Cdnd ajunse Tn curtea fermei, Lanna auzi voci §i privi Tn

directia lor, sperand cd Hawk este acolo. Era Chad, mama

sa §i Tom Rawlins, care se Tndreptau spre casa discutand.

Lanna se Tndepartd brusc, luand-o pe un drum care

ducea direct la grajduri. Nu-i mai vazuse de la mlcul dejun.

Cele trei persoane pareau absorbite de conversatie §i Lanna

prefera sd treaca neobservata. — Lanna!

O strigase Chad; ea se Tntoarse §i-i facu semn cu mdna.



186 Janet Dailey

— Buna, lansa ea, continuQndu~§i drumul.

—Ajteaptal

Tdnarul nu se muljumi cu acest salut simplu §i alerga dupaea. Ea se opri ascultand scarfaitul cizmelor pe dale ;i a§tep-

ta. Cum era bine dispusa, zambi, chiar daca nu dorea

aceasta Tntainire. „Chad este de o frumusefe divina", gandi

ea, cand el se apropie. El Ti zambi contrariat.

— Unde te duceai?

— La grajduri; vroiam sa fac o plimbare, calare.

Cu pufin noroc, spera sa-l gaseasca acolo pe Hawk.

— l-am spus §i lui Carol, adauga ea, ca sa previn orice

repro§.

— Dar, e ora mesei, protesta Chad.

—Am dormit pana tarziu astazi §i cum am luat un micdejun copios, m-am hotarat sa sar peste masa de pranz.

Dimineata, cand se a§ezase la masa, Lanna simtise o

foame de lup.

—Astazi arafi mai putin obosita, remarca Chad, cu o

privi re admirativa. Obrajii §i-au recapatat culorile. Odihnati-a priit, ma bucur.

—Absolut, aprobc Lanna, cu un zambet larg.

— Din cauza asta te-ai hotarat sa calare§ti? Daca mai

a?tepti p3na dupa masa, te Tnsotesc. De fapt, mai ai febra

musculara?

Privirea lui Chad aluneca pe ?olduri)e ei rotunde, scoase

Tn evidenta de pantaloni,

— Mai sunt putin Tntepenita, recunoscu ea, dar m-am

gandit ca daca voi caiari din nou, mu§chii mi se vorTncalzi.

Multumesc pentru propunere, dar nu ma a§tept sa-ti petreci

tot timpul cu mine. Pot sa ma descurc §i singura. — Nu-mi place sa te §tiu singura, te poti rataci u§or Tn

aceasta regiune, Ti explica Chad cu o grimasa. Avem mult



NEDORITUL 187

de lucru la ferma Tn aceasta perioada §i m-ar deranja sd

trimit o patrula de cawboy sd te caute.

— Nu m-am gdndit la asta.Lanna T§i mu§ca buzele, fiind obligata sd recunoasca cd

argumentul era bine fondat.

—Tntoarce-te Tn casa §i ia un ceai cu gheaja , Tn timp ce

eu voi Iua masa.

Chad puse o mana pe bratul Lannei, convins cd ea Tiacceptase propunerea.

— Prefer sd ma plimb. Este un timp prea frumos, ca sd stau

Tnchisa.

Se Tntoarse §i cu un gest amplu, ardta pared placerile pe

care le putea oferi o ziTnsorita. Zari o silueta singuratica care

se Tndrepta spre ferma.

—Cine este?

Chad Ti urmari privirea.

—S-ar spune cd este un indian, spuse el cu o nuanfa de

dispret Vine sd cer§easca, probabil. Mai bine s-ar duce Tn

alta parte. Rawlins Tl va expedia curdnd.Pe mdsura ce silueta se apropia, Lannei i se paru ca-l

recunoa?fe pe nou-venit.

— L-am mai vazut pe omul asta, §opti ea.

—fl cuno§ti? se mira Chad. De unde cuno?ti dumneata

un indian?

Lanna observa patura slinoasa §i zdrenjuita care acope-

rea umerii slino§i ai omului. Aceea§i pana subtire era Tnfipta

Tn parul lui cdrunt. Ultima oara cdnd Tl zarise, omul era beat.

Azi, el mergea drept.

— L-amTntalnit cdnd eram cu tatal tau.

— Unde?Brutalitatea Tntrebarii o surprinse pe Lanna.

—Tn fa}a unui muzeu. Este atat de important?



188 Janet Dailey

Ea Thcrunta din sprdncene, vazand cum Chad Tncerca

sa-§i ascunda nemultumirea. Tntre timp, li se alatura Katheryn

§i Tom Rawlins. Atenjia iorfu atrasa, de asemenea, de indian. — Nu, de ioc, o asigura Chad,

Lanna se Tntoarse. Indianul Tl vazu, §i T§i Tndrepta umerii,

straduindu-se sa ia un aer demn. Era murdar, pielea lui avea

o nuanta galbuie, dar parea mai tanar. Privind la micul grup,

ochii lui negri stralucira.

— Hello, Bobby-Cainele.

Lanna Tl salutase, spunandu-i pe nume. Ea Ti zambi. El o

privi mirat.

— Ne cunoa§tem?

Nu mai vorbea ca un indian incult.

— Nu cred cd Tfi mai aminte§ti de mine, raspunse Lanna.Dar ne-am Tntalnit acum o luna; aveai un colier din seminje

de cedru §i insistai ca John Buchanan Faulkner sd mi-1 cum-

pere.

— Este posibil, accepta indianul, Tndreptandu-§i finuta.

Chiar pe John Faulkner Tl caut.

— A murit, Tl anunfa Chad, brusc. Ochii negri pierdusera

din strdlucirea pe care le-o daduse speranja. Lanna re

marca cd el seTndoi sub greutatea noutafii. Parea pierdut §i

dezorientat.

Lanna Ti spuse, cu simpatie:

—Tmi pare rau, Bobby-Cdinele.

—Cred cd Salvie-Alba a fost aici, l-a luat pe Ochi-care-

rad de mana §i l-a dus acolo. §tiu asta, spuse trist indianul.

La auzul acestor cuvinte, Katheryn se sufoca de manie.

Lanna se Tntoarse aruncandu-i o privire rapida, dar Katheryn

plecase deja. —Tmi spusese sa ma Tntorc acasa, continua Bobby-

Cainele, adresandu-se Lannei.



NEDORITUL 189

Indianul ridica spre Chad fafa obosita §1plina de riduri.

— Am facut un drum lung ca sa-mi revad prietenul,

adauga el. — Doar n-ai venit pe jos, de la Phoenix?

Expresia omului se schimba; el Iua un aer de bufon.

— Am venit calare pe degetul mare.

IfiTnsofi cuvintele cu gesturi, bagand mana Tntre picioare.

Spectacolul o Tnghefa pe Lanna; o caricatura grotesca.

— Sunt ridicol, nu?

Bobby-Cainele izbucni Tn ras, descoperind un §ir de dinji

sanato§i, darTngalbenifi de neTngrijire.

— Este caraghios sa-fi calaresti degetul!

— Foarte caraghios,

Lanna zambi, ghicind ca indianul se Iua adesea Tn ras,pentru a trage foloase.

Omul T§i Iua un aer nenorocit, implorand.

— Mor de foame; nu se gase§te oare nimic de mancare,

pentru un vechi prieten al lui John? sau un Ioc de dormit?

Pamantul e tare, e rece, §i patura mea este ciuruita.Aceasta cerere era adresata lui Chad. Lanna se Tntoarse

spre tanar, ochii ei ca aluna intervened Tn favoarea lui

Bobby-Cainele. Chad avea o expresie lini§tita.

—Tmi aduc aminte. Tatal meu te cuno§tea, Bobby-Cdine-

le, spuse el. Tom Rawlins te va conduce Tn dormitorul

cawboy-lor. O sd ai de mancare §i un pat. E§ti bine venit §i

po|i sd ramai cdt vei dori.

Pana indianului cazu Tn fata, cdnd acesta T§i apleca

capul Tn semn de mulfumire.

— Multumesc, e§ti un fiu bun. Tatal tau ar fi fost mdndru

de tine, nu ai uitat un vechi prieten. —Tom!

Chad facu semn supraveghetorului, sd se apropie.



190 Janet Dailey

— Du-I de aici, §i vezi sa aiba ceva de mancare.

Ordinui nu-i Tncanta pe Rawlins, dar Ti executa. Lanna 11

vazu pe Bobby-Cainele Tnclinandu-se Tn fata omului mic §iuscativ.

—Sunt bucuroasa cd i-ai propus sd rdmdnd, Chad.

— Da. Nu e cel care turna filme la Hollywood? L-am auzit

pe tata pomenindu-i numele.

— Exact.

—Scuza-ma. Ma due sa vad, daca Tom i-a gasit ceva

haine curate §i daca i-a aranjat sd faca baie. Are mare

nevoie; pute de la zece metri.

Cu un zambet vag, Chad pleca dupa cei doi. Solicitudi-

nea lui o Tncalzi pe Lanna. Chad fusese la Tnaltime. Se

pregatea sd piece ?i ea, cand Tl zari pe Hawk traversdndcurtea fermei, venind spre ea. Tn atitudinea lui, Lanna re-

marca ura, care-1 deosebea de fratele lui.

Hawk arunca o privire ascutita, Tntrebatoare, Lannei.

— Nu era Bobby-Cainele?

— Ba da. Tl cuno§ti?Lanna fu surprinsa cd HawkTI cuno§tea,Tn timp de Chad

nu avea deca t o vaga amintire.

— L-am Tntalnit de mai multe ori.

Hawk Tncrunta sprancenele, examindndu-i pe cei trei

care se Tndepartau.

— Unde-I due?

— Sa-i dea sd manance, Ti explica Lanna; Chad i-a spus

cd poate ramane cd t vrea.

— N-are unde sd se duca, wigwam-urile rudelor lui Ti sunt

Tnterzise, pentru cd i-a dezonorat, facand trafic cu alcool

furat.Gura lui Hawk schijd un suras amar.





192 Janet Dailey

u§a. O deschise §i o Tnchise cu zgomot. Auzise destul, ca sd

Tnteieaga cd Katheryn era geloasa pe iegatura sofuiui ei cu

mama lui Hawk. §i gelozia persista, pe deasupra mormantu-lui.

Lanna se duse spre arcada, desfacandu-§i brida de la

paldrie §i scofand-o de pe cap.

—Credeam ca e§ti deja pe cal, remarca Carol.

— M-am hotarat sa aman piimbarea pe mai tarziu. Chadmi-a promis ca ma Tnsofe§te, dupa masa.

Tanara femeie se la sa Tntr-un fotoliu.

—Ceva nu este Tn regula? Tntreba ea, adresandu-se lui

Carol §i Katheryn.

Doamna Faulkner raspunse:

—Am o migrena; prea muftsoare, desigur! (Vocea ei era

la fel de crispata ca §i finuta). Am gre§it ca nu mi-am pus

palaria, azi dimineata.

Lanna regreta ca pusese aceasta Tntrebare, care o

forjase pe Katheryn sd minta. Se ridica din fotoliu,

scuzandu-se: — Ma due sd vad daca mai este cafea.

Conversatia pe care o Tntrerupse nu mai fu reluata. Dar

Lanna era obsedata de ceea ce auzise. Ti parea rau pentru

Katheryn. Viata ei fusese otravita de o gelozie, care se

hranea din ea Tnsa§i.



16

Privirea lui Hawk parasi jocul de poker ;i se Tndrepta spre

col|ul Tncaperii, unde doi cawboy batrani stateau langa

Bobby- Cainele.

Indianul le depana amintirile lui de la Hollywood - despre

filmeleTn care jucase, despre starurile pe care le cunoscuse.

Tncercase sa vanda tot ce avea pe el, pentru un pahar de

whisky, dar nu era Tnca satul.

— Chiar ai turnat cu John Wayne?

Bill Short Tl privea sceptic pe indian.

— M-a luatTn toate filmele lui, il asigura Bobby-Cainele.

Nu mai avea patura slinoasa §i nici pana. Tn locul cama§ii§i a pantalonilor gdurifi, purta o cama§a nouaTn carouri §i un

jeans, care Ti accentuau slabiciunea.

—Singurii indleni, pe care i-am remarcat Tn film, erau tofi

mortil

— Ei, acolo eram eu! fipa Bobby cu un zambet radios,

care-i descoperea tofi dinfii. Tntotdeauna muream $i ma

aratau mereu Tntins Tn praf. Izbucni Tn ras, Tmpreuna cu

ascultatorii sai.

— E randul tau. Hawk, sa joci, anunta mexicanul Sanchez,

atragandu-l atenfla asupra joculul.

— Dan a supralicitat.Hawk T§i privi cartile; n-avea decat o pereche de patrari,

iar cartea a $aptea iejise. Dan Tl batuse cu doua dame.



194 Janet Dailey

Arunca cartile §i se ridica brusc.

— ies din joc.

Ti venea sd fuga, dar se Tndrepta, lini§tit, spre u§a. Afara,se opri, ca ochii sd se obi§nuiasca cu Tntunericul. Deodata

privirea Tifu atrasa de ni§te lumini care sclipeau printre pomi.

Facu un pas spre casa, dar se opri auzind o voce Tn Tntuneric,

foarte aproape.

—Te-a deranjat fumul?

Luther pusese aceasta Tntrebare cu prea multa nepasare.

—§i eu am ie§lt sd iau aer, plamanii mei nu mai suporta

fumul asta.

Hawk se enerva cd nu remarcase mai devreme prezenfa

lui Luther. §i asta, din cauza Lannei; fafa ei frumoasa, cu

trasaturi regulate, cu ochii ca aluna Tl urmareau.Hawk se Tntoarse cu o nepasare aparenta catre omul

care §edea pe un scaun. Cu varsta, Luther se Tngra§ase,

parul Ti Tncarunjise. Cu toate cd mai vorbisera, Tn to ji acejti

ani. Hawk §i batranul cawboy ramasera Tn reiafii reci. Luther

§i Bill Short Tl ajutasera pe Tom Rawlins sa-l bata §i Hawk nuuitase.

—Aveam nevoie de aer, raspunse Hawk.

Tnainta §i se sprijini de marginea ferestrei. Luther facu un

efort sd se Tndrepte Tn scaun. Varsta Tl facea pe batranul

cawboy sd se resimta, care, dupa o zi de munca, era

aproape anchilozat.

—Ar trebui sd te pensionezi, Luther, e?ti batrdn pentru

munca asta.

Era o constatare: Hawk nu avea nici un interes sd spuna

asta.

— Pensie? Ei, nai o sd raman cawboy pana cdnd oi muri,sau oi ramane infirm. §i daca ajung infirm, o sd ma legafi de

§a.



NEDORITUL 195

Hawk se simfi nelini§tit, dar nu arata. Din interior, se auzeau

hohote de rds. §i prezenfa lui Bobby-Cainele Tl nelini§tea.

Chad trebuie cd avusese un motiv precis, ca sa-l opreasca;Lanna crezuse cd era vorba de un gest de buna-vointa, dar

Hawk nu credea la fel.

Luther tu?i §i se Tntoarse sd scuipe.

-Bobby-Cainele aTncercat sa-mi vanda o iuneta. Cdnd

te uifi prin ea, vezi o femeie goala. Ranji. — E frumoasa prietena lui Chad, asta ar putea da idei

unui barbat.

— Nu o cunosc bine, iar Chad nu pare dispus s-o arate.

Aceasta aluzie Tl enerva pe Hawk. Privi furios spre casa.

— Doamna nu cdnta la pian, Tn seara asta, remarca

Luther. Are un fel de a cdnta, de te mi?ca.

— Este o pianista talentata, recunoscu Hawk.

— Te-a fermecat, asta-noapte ai stat pana Tn zori.

— M-ai spionat Luther?

Hawk primise cu raceala provocarea, doar ochii Ti

capatasera sclipiri de ofel. Cawboy-ul ezita, apoi sestramba. Ridica capul.

— Nu, §tiu bine cd nu vrei sd accepfi sfaturi de la mine.

Dar, o sa-fi faci du§mani, copilule, p-ai primit porfia, da-te

deoparte, copilule, mai ai timp.

— Nu Tnfeleg ce vrei sd spul. E?ti obosit, Luther, trebuia sd

te culci, deja. Du-te la culcare.Ti sugera Hawk cu solicitudine.

— Nu. Nu mai dorm bine; Tmbatranind corpul nu mai are

nevoie de atdta somn.

Hawk Tnjura, Tn tacere.

— Eu ma due sd ma eule, anunfa el. Noapte bund Luther.

— Noapte bund.



196 Janet Dailey

A doua zi, soarele era la asfinjit, cand Hawk se Tntoarse

la ferma, calare. Era transpirat, obosit §i murdar §i nuTnchisese

ochii toata noaptea. Se rasucise Tn patul lui cu gandul laplacerile pe care leTncercaseTn alt p a t cu o noapte Tnainte.

Doamne, cata nevoie avea sd simta lucruri curate §i moi ca

Lanna, pe pielea lui,

Hawk T§i Tncle§ta falcile.

Tragand brusc de frau, se opri Tn fa{a grajdului. Apoi

scojdndu-i zabaia, duse calul Tnauntru sa-i scoata §aua.

Apropiindu-se de ciadire, auzi un cantec monoton. Tmpins

de curiozitate, se opri, lega calul §i se furi§a traversand barne-

ie. Cand ajunse la coltul cladirii, Tt zari pe Bobby-Cainele care

se legana, cdntand, cu fata spre soarele care apunea.

Hawk ramase nemi§cat §i ascuita cu spranceneleTncruntate,din cauza efortuiui pe care-1 facea ca sd Tnfeleaga cuvinte

le. Sunetele guturale ajungeau la el neclare.

—Ce canfi? Nu cunosc melodia asta, facu Hawk.

Bobby Hprivi cu dispref.

— Flaming Arrows 1949.

Aceasta precizare Tl facu pe Hawk sa ridice capul, amu-

zat, dar veselia li disparu, cdnd zari sticla de whisky din mdna

indianului.

— Unde ai gasit whisky?

Tofi §tiau bine cd nu trebuie sa-i dea alcool batranului.

—L-am cd§tigat, preciza Bobby, ofensat cd Hawk ar fiputut crede cd l-a cer§it. Am dat magia contra sticlei.

Hawk se gandi cd magia era imaginea femeii goale pe

care indianul Tncerca s-o plaseze vreunui cawboy, noaptea

trecuta. Probabil ca a pacalit pe careva.

—Cine a facut schimbul? Tntreba Hawk.

Indianul ridica din sprancene, Tncercand sa-§i amin-

teasca.



NEDORITUL 197

— Cea-care-are-aoua-fete.

Aceasta denumire se potrivea mai multor persoane de la

ferma. — Ea mi-a dat un whisky bun.

Bobby Iua un gat §i scoase un mormait de mul|umire.

— Ea?

Hawk se gandi ca asta nu Tnseamna mare lucru, deoa-

rece Tn limba navajo nu era o diferenfa Tntre prenumele

feminine §i cele masculine. Deveni nelini§tit.

— Era un barbat sau o femeie?

Dar Bobby-Cainele nu-i raspunse; contempla din nou

soarele §i fredona melodia lui, de neTnfeles.

Hawk se rasuci, clatinand din cap. De fapt, pufm Ti inte-

resa sd ?fie cine II fumizeaza whisky lui Bobby. Oricum §i-ar fifacut rost. Era singurul mijloc de a-l face pe batran sa-?i

regaseasca gloria pierduta.

—p-am spus ca Johnny a luat o nota excelenta la testul

de matematica, Katheryn? Tntreba Carol. Am primit astazi o

scrisoare de la el! este foarte mandru.

— Nu, nici macar n-ai pomenit. Va trebui sa-i trimit o

recompensa, spuse Katheryn cu generozitatea unei bunici

exemplare.

—Johnny Thvafa bine, ca §i tata l lui.

De data asta, Carol se adresa Lannei. Cele doua femeitinere §edeau pe canapea; Carol cosea o tapiterie, iar

Lanna rasfoia o revista.

— Chad este extraordinar de inteligent, toata lumea o

§tie.

Lanna facea eforturi disperate sd para interesata deconversafie. Dar aceasta era la fel de plicticoasa ca ?i

revista. T?i puse mana la gura Tnabu§indu-§i un cascat.



196 Janet Dailey

—Te plictisesc cu Johnny, s© scuza Carol.

— Deloc, sunt obosita. Am dormit prost, azi-noapte.

S© perpelise Tn pat, trezindu-se la cel mai mic zgomot,

crezand ca ©ste Hawk. Toata ziua se simfise obosita §i depri-

mata, semn cd nu se refacuse total, dupa boala.

—Ar trebui sd te culci mai devreme, Tl sugera Katheryn.

— Cred cd avefi dreptate, suspina tanara.

Puse jos re vista §i se ridica.

— Noapte bund!

— Nu vrei putin lapte cald sau o ciocolata? li oferi Tnca o

data Katheryn.

Lanna refuza. Ezita pujin Tnainte sa piece, Tntorcandu-se

spre gazda.

— Nu aveji cumva,ceal de sassafras? Este panaceulmeu.

Katheryn Ti raspunse cu Tntdrziere,

— Cred cd avem, o voi trimite pe Roseanne sd ti-l aduca

sus, Tn camera.

Lanna porni pe coridorul care ducea la camera ei. De

cum intra se uita la fereastra vitrata a verandei. Se duse sd

traga perdeleie. Puse o mdna pe draperie §i privi Tn noapte.

Printre copaci sclipeau lumini, Lanna coborT transperantul §i

trase perdeleie grele. Peste un sfert de ora, T?i puse crema

pe fata, se spalase pe dinfi §i-§i pusese pijamaua de matase.

Lanna trase cuvertura patuiui. Cineva batu la u§a. Carol oanunfa cu o voce limpede:

—ServiciulTn camera!

Lanna surase.

— Intra.

Stranse cuvertura §i tocmai aranja pema lunga, cdnd se

deschise u§a. Carol puse o ceajca din poijelan de China

pe noptiera.



NEDORITUL 199

— Mulfumesc, dar nu trebuia sa te deranjezi.

Lua cea§ca §i respira parfumul lichidului fierbinte.

— Nu m-am deranjat, protesta Carol. Te simfi mai bine?Sa nu faci o recidiva, tocmai ai venit sd te odihne§ti.

—Sunt numai obosita, preciza Lanna, Tnghifind o gura de

ceai. Nu are acetaqi gust cu ceaiul meu, remarca ea. Tmi

place. §tii cumva ce este?

— Nu, Katheryn l-a pregatit; Roseanne se culcase deja.

De aia, fi l-am adus eu.

Lanna bau din nou §i puse cea§ca pe farfurioara.

— E§ti franta, nu te mai refin, decla ra Carol,

Tndepartandu-se spre u$a. Noapte bund.

— Noapte buna.

Grafioasa, Lanna se a§eza pe pat §i aprinse veioza. — Vrei sa stingi lumina, Carol?

— Binelnfeles.

Carol deschise u$a,Tntise brafui spreTntrerupator §iTnchise

apoi u§a.

Lanna Iua din nou cea§ca, sperand cd infuzia o va face

sa doarma. N-avea chef de o alta noapte alba. Casca, T§i

termina ceaiul, se Tntinse Tntre cearceafuri §i stinse veioza.

Dupa cdteva minute, ghemuitd pe perna, avu senzafia

u§oara de voma, care nu dura mult, §i adormi.

Aproape imediat, Tncepu sa viseze. Hawk era Tn patul ei,

ochii lui straluceau albastru intens, aproape electric. Parul luinegru raspandea o asemenea lumina, cd Lanna amefi. Sub

pleoapele ei Tnchise, culorile explodau. Inima Ti batea a ta t

de tare, dandu-i senzafia cd este Tn afara capului. Ridica

ochii spre Hawk; el Ti finea inima Tn mana. Ea Tl ruga sa i-o

dea Tnapoi, dar el zdmbi §1 pleca. Chad era ?i el acolo §i-i

oferea o inima noua. Deodata, fafa lui se deforma, vaiurin-

du-se ca Tn oglinziie strdmbe din targuri.



200 Janet Dailey

Lanna visa apoi ceva ca o defilare: mai Tntai Hawk, apoi,

Chad, urmat de Carol §i Katheryn, care-i faceau o scena de

gelozie lui John. John venise s-o vada, avea hartii de o suta

de dolari Tn buzunare §i insista sa i le dea. Apoi venea

batranul indian navajo, fluturand o cama§a murdara,

caraind ca un corb. Lannei Ti era frica §i sa respire, inima i-o

luase razna.

Tncerca sa se trezeasca din vis, dar picioarele n-o ascul-

tau. Erau culori, multe culori orbitoare. Lanna se Tnvartea Tninteriorul unui caleidoscop, a carui alcatuire fusese conce-

puta special pentru ea: albastru-ametist, portocaliu, roz,

ro§u, verde smarald. Era Thconjurata de pietre prefioase.

Toata noaptea se zvarcoli Tntre co§maruri §i vise minunate.

Cand se trezi dimineata, Tncerca un regret. Nu voia sa

abandoneze aceasta splendoare. Dupa ce se scula, se simti

odihnita, dar putin apatica. Cand intra Tn sufragerie, Kathe-

ryn era la masa, singura. Ti zambi:

— Cum te simti Tn dimineata asta?

Lanna Ti raspunse to t cu un zambet.

— Mai bine. —Vrei un sue de portocale, sau de struguri? Avem din

amandoua.

Doamna Faulkner Tmpinse scaunul de rachit6,§i se

Tndrepta spre bufet.

— Nu va deranjati, striga Lanna. — Stai jos, oricum Tmi puneam $i mie cafea.

Lanna Iua o Tnghititura de sue de portocale.

— Unde este Carol? Tn pat?

— Nu, cred cd-i pregate?te bagajele lui Chad.

Katheryn T§i puse o bucatica de zahar Tn cafea.

— Chad pleaca?



NEDORITUL 201

— Da, trebuie sd prinda avionul de Phoenix, nu poate sa-?i

lase biroul, prea mult timp,

Ungurita clincanl lovind marginea ce?tll,Tn timp ce Katheryn amesteca zaharuiTn cafea.

—Acum este Tn birou, pofi sa-l salufi Tnaintea plecaril.

—Da, facu Lanna lasfind mancarea.

ieji din sufragerie, traversa Tn fuga culoarul, trecu pe sub

o arcadfii ?i ajunse Tn dreptul unei u§i maronli, sculptatfii.

Lanna batu de doua ori.

— intra, spuse Chad.

Lanna rasuci manerul din piele prelucrata. Birou! era o

camera foarte sobra, marcata de personalitatea lui John.

Lanna o simfi Tn tapiferia navajo care Tmpodobea peretele

§iTn .kachinas" aranjate pe marginea jemineului. John fusese,Tntotdeauna, un adept al culturii navajo. Tn mijloculTncaperii,

trona un birou impozant, din lemn de nuc, Tncadrat de o

canapea §i un fotoliu din piele.

Chad §edea Tn spatele biroulul pe care erau Tn?irate

dosare numeroase. Cdnd Lanna Intra, fafa tanarului fu lumi-

nata de un zambet.

— Buna dimineafa, Chadl Katheryn mi-a spus ca pleci

acum.

Lanna traversa Tncaperea, ramdnand Tn fafa biroului.

— Hotarasem sa plec dupa-amiaza, dar Carol m-a rugat

sd tree pe la Johnny, la colegiu. Vrea sa-i trimita ni§te prajituripe care Roseanne le-a facut special pentru el. Ti due, deci,

fiului meu un pachet.

Chad baga Tn geanta diplomat mai multe hartii.

—Carol T§i repro§eaza ca n-a fost sa-l vada, saptamana

trecuta. — Carol este mandra de fiul ei.



202 Janet Dailey

— MQndra? Putin spus! o corija Chad. Este nebuna dupd

el. Nu traie§te decat pentru acest copil, din care ?i-a facut

scopul existenfei ei, fapt care ma Tngrijoreaza, cateodata.Deseori Tmi spun ca se ocupa mai mult de el decat...

Chad se Tntrerupse, cu un aer necajit.

—Scuzd-ma, Lanna.

Tanara T§i lasa capul pe o parte, parul castaniu unduind

pe umeri.

— E o poveste veche, de cand lumea! Sofii se plang

mereu ca sunt neglijafi de so|ie.

Chad T§i Tnchise geanta diplomat.

— Carol nu este perfecta, eu nici atat.

— Tu e§ti mai aproape de perfectiune, decat ea.

Lanna Tl tachina, Tncercand sa Tnlature tensiunea care secrease brusc Tntre ei.

Chad Tnconjurd biroul, veni Tn fafa ei, §i-i puse mainile pe

umeri. O fixa cu o privire adanca, ca §i cand ar fi vrut s-o

convinga de sinceritatea lui absoluta. Deodata, o strafui-

gera un gand. Hawk nu avea Tncredere Tn fratele sau vitreg.

— Carol este o sotie §i o mama buna, declara Chad cu

emfaza. Vreau sa §tii asta, ca sa nu crezi ca-mi lipse§te ceva,

eu...

Se Tntrerupse, din nou.

— Preferam sa vii sd-|i iei la revedere, §opti el. Daca

mama §i Carol ar fi fost aici, mi-ar fi fost mai u§or, Lanna.Tonul lui era mai convingator ca orice explicate. Chad

stranse §i mai tare umerii Lannei. Ea T§i cufunda privirea Tn

ochii lui caprui, cu reflexe aurii. Lumina lor o hipnotiza. T§i

dadu seama cat de periculos este farmecul lui Chad. Peri-

culos, pentru cd acest barbat vorbea despre respectul pecare Tl purta sotiei sale, facand curte altei femei, Tn acela§i

timp. Chad o trase pe Lanna spre el. Ea T§i dadu capul pe



NEDORITUL 203

spate. Buzele lui erau ca lde; o saruta dovedind multa expe-

rienta. O cuprinse Tn brcrfe. Dar Lanna ramQnea race ca

marmura; nu simfea nimic din emotia pe care Hawk o trezeaTn ea. Tncerca sa se desprinda, regretand deja sarutul.

Tn acest moment, u§a se deschise. Lanna era tot Tn

brafele lui Chad, cu buzele de abia desprinse de ale lui.

Zgomotul Tl facu sa Tntoarca capul. Ochii Lannei se marira

de ciuda, vazandu-l pe Hawk,Tn cadrul u§ii. Privirea lui avea

o stralucire, care o Tnghefa. Chad slabi stransoarea, dar

pastra un brat protector Tn jurul umeriior Lannei.

—Avionul va fi gata de decolare,Tntr-un sfert de ora Jake

te va duce la Phoenix.

Hawk avu un zambet care T|i facea pielea de gaina.

—Tmi pare rau ca v-am deranjat.Tnchise u§a. Lanna pleca capul, imaginandu-?i ceea ce

putea crede Hawk fi gandindu-se cum ar putea sa-i explice.

Nu schita nici macar un gest, sa se desprinda din

Tmbrati?area lui Chad.

— Lanna, Tncepu acesta, n-ar fi trebuit sa-mi permit acestsarut. Nu la Hawk ma gdndesc, dar s-ar putea...

O prinse de barbie.

—Tmi pare rau, dar nu pot trece peste ceea ce simt.

Lanna se desprinse, Tn sfar§it.

— Nu spune nimic, te rog Chad.

— §tiu, n-am nici un drept sa-ti spun asta.

O prinse de bra|.

— Nu am dreptul sa simt ceea ce simt, dar asta nu

schimba nimic.

—Te cred, Chad.

Tl credea, oare? Nu facuse asta ca s-o desparta deHawk?

— N-o sa se mai Tntample, Tl asigura Lanna.



204 Janet Dailey

— Nu-}i reprogez nimic, draga mea.

Tncerca din nou s-o ia Tn brafe, dar ea se opuse.

— Nu, spuse ea, tragandu-se Tnapoi, cu fermitate.Chad o striga pe nume, dar ea se facu cd nu-l aude ?i

fugi dinTncapere. Nu fugea de Chad, ci, fugea dupa Hawk.

Afara, soarele o orbi., T§i proteja ochii pana ajunse la

umbra copacilor, pe peluza. Tn curtea fermei, se opri

scrutandTmprejurimile, dar nu zari nici urma de Hawk. Langa

o cladire, un cawboy descarca un camion.

— §tii unde l-a§ putea gasi pe Hawk? Tntreba ea, Tntr-un

suflet, cand ajunse langa camion.

Omul Tntoarse capul mirat, dar ei pufin Ti pasa.

— L-ai zarit? insista ea.

— L-am vazut ducandu-se spre grajduri, cam acum un

minut.

Facu un gest, indicandu-i direc|ia.

— Multumesc, facu Lanna, Tndreptandu-se spre grajduri.

Se strecura prin u§a Tntredeschisa. Tnauntru mirosea a

animate §i a praf. Hawk tragea un cal de capastru.Tn timp ce Lanna traversa aleea de ciment, el agata

franghia de un inel prins Tn perete. O §a §i o patura erau pe

jos, la cafiva pa§i. Hawk nici nu ridica ochii spre Lanna, cand

aceasta se apropie. Fata lui era rigida ca o masca.

— Hawk, vreau sd-fi explic ce s-a Tntamplat, Tncepu ea.

— De ce? Tntreba el, trecand fesala peste cal, Tnlaturand

praful. Nu ma prive§te.

Indiferenfa din vocea lui, o avertiza pe Lanna cd nu-i va

fi u§or.

— Aparentele pot fi Tn§elatoare, protesta ea.

Ar fi vrut sa fie privita Tn timp ce vorbea, dar Hawk eraabsorbit de munca sa.

— Sunt sigur ca sunteti doar prieteni!



NEDORITUL 205

— Nu asta vroiam sa-fi spun. Da, suntem prieteni, de fapt.

Chad a fost bun cu mine, m-a ajutat.

Nu astea erau cuvintele pe care Lanna ar fi vrut sa lespuna.

— §i erai pe cale sa-i muitume?ti pentru ceea ce a facut,

spuse Hawk pe un ton indiferent.

Lasa jesala §i stranse §aua.

— Nu l-am sarutaf Tn semn de muftumire, protesta Lanna.Ai putea, macar, sa te uifi la mine, cand Tfi vorbesc.

Se Tntoarse cu fafa catre ea, punand o mana pe piedui

reiat.

—Ce voiai sa-mi spui?

— Vroiam sd-{i spun, raspunse Lanna cu o voce ?optita,

ca Chad este un barbat frumos, plin de farmec. Nu cred cd

e§ti Tn stare sa Tn|eiegi ce vreau sa spun, dar o femeie se

simte flatata, cand un astfel de barbat Ti acorda atenjie.

— Daca te va flata suficient de mult, vei ajunge Tn patul

lui.

Hawk ridica §aua §i o puse pe cal. —In plus, Carol apreciaza pacatui. A|i putea crea un

menaj Tn trel.

— Du-te dracului Hawk! Deformezi cuvintele §i compiici

lucrurile. Tncerc sa b ag Thcapu l tau d e catdr, c d l-am sarutat

pe Chad, din simpia curiozitate.

— Un concurs de sarutari? facu el cu o expresie batjoco-

ritoare.

— Nu Tn mod deosebit.

Dupa ce prinse chinga, Hawk trecu prin fafa Lannei, ca

sa prinda hamui.

— M-am simfit pe jumatate moarta,Tn brafele lui, marturisiLanna, cu o voce slaba, aproape umiia.

—Tngrozitor.



206 Janet Dailey

Hawk fixa zabala.

— E tot ce ai gasit de spus?

Lanna II privi, neTncrezatoare. —To|i avem probleme, zise Hawk, dar eu nu ma amestec,

niciodata, Tn treburile altora.

Lanna Tl privi punand fraul §i tragand animalul.

— Unde te duci?

—Sa cercetez Tmprejurimile.

—A?teapta!

Ea puse o mana pe brajui lui.

— Vin §i eu, lasa-ma sa pun §aua pe un cal.

Hawk se opri §i privi mana tinerei femei, pe bratul sau.

Pdrea alba §i fragila pe fesatura gaibena a man?etel. Cand

ridica ochii, Tn ei nu se putea citi nimic. — Plec singur, anunta el.

Lanna se facu cd nu Tntelege.

— Te Tnsofesc.

— Nici nu exista o idee mai proasta, decat aceea de a

te arata Tn compania mea.

— Putin Tfni pasa. Nu Tntelegi? Putin Tmi pasa cine e§ti.

Merg cu tine.

Lanna daduse deoparte amorul propriu §i-l Tnfrunta pe

Hawk cu hotarare.

— Plec singur, am hotarat!

Mi§ca bratul, ca sa scape de mana ei.

— Deci, nu ai nevoie de nimeni, niciodata, Hawk? 11

Tntreba Lanna, cu un aer ratacit.

— La ce mi-ar folosi? §opti el cu o privire sumbra.

—Tnceteaza sa ma mai prive§ti ca un...

Ea se Tntrerupse, cautandu-§i cuvintele. Hawk spuse Tnlocul ei;



NEDORITUL 207

—Ca un venetic Tmputit. Cu care din cele doua jumatafi

ai vrea sa mergi: cu navajo sau cu albul? §uiera el, cu o

intonajie plina de dispref.Ea nu Tnjelese atacul §i se simti trasa de par. Fara a lua Tn

seama tipatul ei de durere, o saruta fara mila, mu§cand-o

salbatic, pana cand ea simti gustul sangelui Tn gura. Ti dadu

drumui, la fel de repede, precum o prinsese §i o Tmpinse cu

o asemenea violenta, cd eaT§i pierdu echiiibrui. instinctiv, T§iduse mana la gura tumefiata.

—§terge-o! (Ochii indianului straluceau de furie, abia

retinuta). Daca te grabe§ti, Ti mai prinzi pe Chad, sa-i plangi

pe umar.

Lanna T§i §terse lacrimlle care-i curgeau pe obraji.

— Nu te-ai eiiberat, Hawk. Te-ai condamnat la o viata de

singuratate. N-ai sa te eliberezi, pana cand nu vei lasa o

femeie sa te iubeasca §i, nu-i vei Tmparta§i dragostea. Va

trebui sa ai Tncredere Tn altii, sa ai nevoie de ei, ca sa pofi

trai cu adevarat.

Aceste cuvinte nu avura nici un efect asupra lui Hawk. SesuiTn §a. Lanna Tl urmari cu privirea, pana le§i pe poarta. Parul

calului stralucea Tn soare. Hawk porni la pas. Lanna Tncepu

sa tremure.



17

Timp d© o saptamana, Lanna nu se aventura 7n afara

casei, sperand ca Hawk o va cauta, dar nu-l zari, nici m6car

de departe. Cazu Tntr-o stare depresiva, care se accentua

pe zi ce trecea.

Continua sa bea ceai de sassafras, seara. Dimineata se

trezea plina de vigoare, dar spre pranz devenea indiferentafa ja de tot ceea ceea ce oTnconjura.

Se Tndrepta spre living, fara un scop precis. Katheryn

aranja un buchet de flori albe §1 gaibene Tntr-un vas de

cristal. Adauga cateva crengi de ferigd. A§ezatd langa

§emineu, Carol Ti scria o scrisoare lui Johnny.

— Buna, Lanna. NeTntrebam unde e?ti. Chad a te lefonat

sa ne spuna ca sosejte vineri.

—Perfect, murmura Lanna.

— M-a Tntrebat de tine, §i l-am asigurat cd totu l merge

bine. (Katheryn taie o tija). Nu este mare distractie pe aid,

sper ca nu te piictise§ti, Lanna. — Nu, nu ma piictisesc.

De fapt, era mai mult indiferenta decat plictisita. O ob-

serva pe Katheryn care era ocupata cu aranjatui fiorilor §i se

gandi cd ea nu este utila cu nimic. N-avea nimic de facut:

bucatareasa pregatea mancarea §i spala vasele; camerlstafacea paturile ?i se ocupa de menaj; Katheryn §1Carol se

ocupau de nimicuri, ca de exemplu buchetele de flori...



NEDORITUL 209

— Nu va sunt de nici un ajutor. Tot c© fac a id este sa dau

d© lucru altora. Mf-ar placea sa ma ocup macar de partea

mea. —-Spui prosti, Lanna, e§ti aid ca sa te odihne§ti. Chad ar

fi furios. daca te-ar auzi.

Lanna suspina. Nu avea curajul sa se angajeze Tntr-o

discuti©. Se oferi sa participe la treburile gospodariei §i avea

con§tiin}a Tmpacata.

Se tarT pana la fereastra §i privi umbra deasa a arborilor.

Se auzi un fa§ait de hartie §i Carol pus© scrisoarea pe masa.

—Ai vrea sa mergem sa calarim, Lanna? propuse ea. N©

putem Tntoarce la apusul soarelui.

— Daca vrei, facu ea ridicand din umeri.

Lanna nu simtea o dorinta speciala sa se piimbe, dardaca Carol voia s-o distreze...

— Tmi trebuie un sfert de ora, ca sa ma schimb. §i tie cat

Tfi trebuie? Tntreba Carol, pe un ton de vesela provocare.

— Un sfert de ora e bine, aproba Lanna.

De fapt, avu nevoie de mai pufin timp, ca sa fie gata.Putin Ti pasa daca era eleganta, sau nu. Nu avea pe cine

sd impresioneze. Daca s-ar fi Tntdinit cu Hawk, nici n-ar fi

bagat-o Tn seama. Tl vedea doarTn vis. De altfel, Lanna se

mira cand constata ca viseaza Tn culori. P6na acum nu

remarcase; era adevarat caTji amintea rar de visele pe care

le avusese altadata.

Carol nu Tnceta sa sporovaiasca pe drum, spre grajduri.

Cdteodata, Lanna o gasea chiar obositoare. Tnacela?i timp,

o §tia animata de cele mai bune intentii; Tncerca s-o Tnve-

seleasca, sa-i redea pofta de viata. Nu era vina lui Carol,

daca Lanna nu putea raspunde la atentiile ei. $tia §i motivul:nu-l mai vazuse pe Hawk de o eternitate.



210 Janet Dailey

Tn trei zile, Hawk se umpluse de sudoare, mirosuri grele §i

praf. Nevola de Lanna era cu atat mai mare, cu ca t fugea

de ea. Hawk era mereu Tn pragul furiei. Explicafia pe care

Lanna i-o daduse cu privire la motivele care o Tmpinsera sa-l

sarute pe Chad, Ti produsesera o mare u§urare, dar de cate

ori §i-o imagina Tn brafele fratelui sau, Tnnebunea.

O dorea pe Lanna, dar §tia ca nu va face nici un pas, Tn

Tntampinarea ei, Neamul navajo credea cd prea multasenzualitate era un semn rau. Desigur ca Tl vrajise, gandea

el. Trase de frau. Calul se opri Tn fata u?ii grajdului. Hawk salta

Tn §a; avea Tncheieturile Tnfepenite. Duse murgul Th grajd §i Tl

lega de un inel fixatTn perete. Cand scotea §aua de pe cal,

aparu Tom Rawlins; Hawk se facu cd nu-l vede §i puse §aua

pe jos.

— Ce faci aici? se rasti supraveghetorul.

— Ma ocup de calul meu, raspunse indianul.

— Credeam cd dai o mana de ajutor la adunarea cirezii.

— Poate, cel mult, sperai.

— Nu Tnteleg de ce te Tnvarti pe aici; ti-am cerut sa pleci,Tnainte de a se Tntoarce Chad. El sose§te maine.

Cuvintele sunau amenintator.

— Mai bine te-ai informa Tnainte, asupra planurilor mele.

Hawk trase patura umeda de sudoare de pe cal, §i o

Tntinse peste §a.

— O sa plec peste cateva zile.

— Nu crezi cd ar fi mai bine sa supraveghezi partea de

cireada care Tfi revine?

— Hawk T§i vedea de treaba.

— Nu pot exista doua ferme pe acela§i pamant, pentru

cd nu e loc pentru doi stapani. Credeam ca e§ti destul deTnteligent, ca saTnjelegi.



NEDORITUL 211

Supraveghetorul H lua Tn zeflemea; ochii Ti strdluceau d©

rautate.

— Crezi? facu Hawk cu un zambet batjocoritor. Eu nu sunt

decat um metis Tmpujit §i marginit.

— Mai bine te-ai Tntoarce la cireada.

— Nu primesc ordine de la tine.

Hawk §terse crupa scaldata Tn sudoare a calului, care

Tncepu sa tremure sub mana lui Tnmdnunjata. — O sa plec peste cateva zile.

— §i daca nu pleci...?

Rawlins Tl provoca; falclle lui devenira albe din cauza

Tncle§tarii.

Zgomotul u§ii care se deschise Ti atrase atentia lui Hawk,

dar el nu se Tntoarse complet, ca sa nu ramana cu spatele

la Rawlins.Tl strabatu o placere ujoara, cdnd o zari pe Lanna.

Tn imaginafia lui, o strong ea deja Tn brafe, chiar daca nu se

mi$ca din loc.

— O sa plec cand voi hofarf eu, spuse el cu o voce

§optita, care nu putea fi auzita din mijiocui grajdului. — Hello!

Vocea Lannei suna Tn urechile indianului ca o adiere de

vant. Aceasta aparifie Tl deranja pe Rawlins, dar T?i ascunse

nemuljumirea.

— Intenjionezi sa faci o plimbare calare, Tmpreuna cu

Carol, domni§oara Marchall? Tntreba el cu o voce calma.

— Da, asta este intentia noastra, raspunse Carol, Tn locul

Lannei.

— Ma due sa va pregatesc caii, propuse Rawlins.

Hawk, observand plecarea lui Rawlins, Tncepu s-o studie-

ze pe Lanna. Ochii ei ca aluna erau Tncercanaji §i aveau un

aer obosit. Fata ei nu exprima, deloc, placerea de a trai. Ti



212 Janet Dailey

distrusese oare sufletul, prin cruzimea lui? Hawk simtea nevo-

ia imperioasa sa oTmbrati§eze ca sa-i redea pofta de viaja.

Carol Tnainta repede §i se a§eza tntre cei doi tineri,luand-o pe Lanna de brat

— Hai sa-l ajutam pe tata.

O Tmpinse pe Lanna spre u§a. Lanna nu Tntoarse deloc

capul, dar Hawk o urmari din priviri, pana cand ea disparu.

Ce mai a§tepta? Se belstema cd nu fugise dupa ea sa-iceara iertare. Se detesta.

Lanna avu un vis violent §i Tncalcit: asista la adunarea

cirezii,Tn compania lui Hawk, dar In loc de vaci, erau hdituifi

oameni. Chiar daca ace§tia purtau md§ti, Lanna ii recu-

no?tea... Chad, din nou, avea Tn mana o inima de aur pe

care i-o oferea.

Co§marul dura toata noaptea. Lanna, pe caIJTnconjura

pe oamenii mascati, dar nu ajungea nicaieri. Tl Tntreba pe

Hawk pe ce drum s-o apuce, iar el Ti propunea sa urce pe

calul lui.

Cand se trezi, nu putu sa-?i dea seama ce anume a fostvis, §i ce este realitate. Culorile stridente ale ma§tiior Ti per-

sistau Tn cap. Nici chiar sosirea lui Chad, dupa amiaza, nu o

scoase din starea de melancolie. Zambetele lui nu o mai

fermecau, iar complimentele lui erau vorbe goale. Totu§i,

Chad parea la fel de entuziasmat §i de sincer. Lanna Tntelese

cd ea se schimbase. Crezuse cd se va simti mai bine, dupa

Tntoarcerea lui Chad, dar proasta dispozitie persista.

—Tom mi-a spus cd vrea sa mute cirezile, maine. Trebuie

sa coboare animalele pe pd?unile de vara.

Chad agita paharul de Martini.

—Cdnd m-a anuntat cd vrea sa coboare cirezile, m-amgandit cd ar fi o ocazie formidabila, de a-i arata Lannei

partea cea mai fascinanta la o ferma. A avut doud



NEDORITUL 213

saptamani de odihna, Tn care a dus o viafa retrasa. Are

nevoie de putina aventura, ca sa-i revina entuziasmul. Ce

zici, Lanna? Ji-ar placea sa stai doua zile la cireada? Am

putea dormi sub cerul liber, daca nu ploua, bineTnfeles.

Aceasta propunere nu o Tncanta Tn mod deosebit pe

Lanna. Tn mod normal, ar fi trebuit sa se bucure. Ce se

Tntampla? Tocmai se pregatea sa refuze oferta, cand Carol

aproba cu entuziasm. — Ce idee minunata, Chad! Ce amuzant, nu-i a§a Lan

na? N-am mai fost, de cand eram mica. M-am dus cu tata.

Este ceva de necrezut, Lanna. Vrei sa vii?

Tn fa ja unei asemenea bucurii, Lanna nu gasi nici un motiv

valabil, ca sa refuze. Sigur, avea nevoie ?i ea de o distractie

care s-o scoata din letargie.

— Desigur, raspunse ea, cu o ridicare din umeri, care li

trada indiferenta. Carol se scula §i-i scutura mana Lannei,

cum ar fi facut cu un copil.

—Vom avea nevoie de Tmbracaminte calduroasa Tn

prerie. Ai o scurta bund? Daca nu, ti-o voi Tmprumuta pe amea. S-ar putea Tnsa sa-ti fie stramta la umar.

Propunerea lui Chad se transforma repede Tn proiect.

Lanna se lasa antrenata de febra pregatirilor. Lasa Tn grija lui

Carol toate deciziile, care de fapt treceau pe la Katheryn,

care avea ultimul cuvant.

Lanna era epuizata, seara, cand mergea la culcare.

Ciudat, dar Tn noaptea asta, ea avu vise lini§tite, pline de

curcubee, prisme luminoase, rasarituri §i apusuri de soare.

Dimineata se scula odihnita §i gata saTnceapa marea aven-

tura pregatita de Chad. Spre amiaza.Tnsa, interesul Ti scazu.

La pranz, o urma pe Katheryn Tn sufragerie. Carol §i Chad

veneau Tn urma, schimband cuvinte amabile. Lannei chiar i

se parea cd formau o pereche fericita.



214 Janet Dailey

— Era sa uit, facu Chad, pocnind din deget, am adus

ni§te hartii sa le semnezi, Lanna. Sunt Tn geanta mea diplo

mat, Tn birou. Ma due sa le aduc.Se Tndrepta spre u§a.

— Du-te dupa el,Ti propune Katheryn, Lannei.

Nu mai a§tepta raspunsul tinerei femei §i striga, dupa fiul

ei.

— Nu le mai aduce, Lanna vine cu tine.Intrand Tn birou, Lanna se simtea ca o marioneta trasa de

sfori. Ea se blama ca avusese asemenea ganduri: de fapt

Katheryn tragea sforile, nu Chad.

Scoland un teanc de hartii din geanta dimplomat, Chad

rasfoi paginile de semnat.

—Tmi trebuie una sau doua semnaturi.

— Despre ce este vorba?

Lanna nu simtea nici o dorinta sa citeasca documentele

redactate Tntr-un limbaj juridic de neTnteles.

— Este un fel de procura, care Tmi da dreptul sa votezTn

locul tau, explica el. Va fi o adunare generala Tn timpulcareia se vor lua decizii importante.

Lanna ezita:

— Ar trebui macar sa citesc.

— N-o sa Tntelegi nimic, facu el oferindu-i un stilou. Este

numai o procura.

— Pentru un lucru atat de simplu este nevoie de atatea

pagini blestemate! remarca ea. S-o lasam deoparte, Chad,

o sa le citesc mai tarziu.

— Nu este nevoie sa le cite§ti; ti-am spus despre ce este

vorba.

—§tiu, dar nu cred cd ai ceva Tmpotriva, daca le citesc§i eu.



NEDORITUL 215

— BineTnjeles ca nu, dar este pur §i simplu o pierdere de

timp.

—Tmi pare rau, sunt caraghioasa, dar n-am semnat nicio-

data nimic fara sa citesc Tnainte, §i nu vreau sa fac aitfei

acum.

— Nu ai Tncredere Tn mine Lanna?

Chad era surprins §i ranit.

— Ba da, am Tncredere.De fapt, T§i dadea seama ca nu era adevarat, mai ales

ca el Tncerca sa faca presiuni asupra ei.

— Pur §i simplu sunt obosita §i, pufin Tmi pasa de aceasta

poveste juridica, pentru moment.

—A§ vrea ca hartiile sa fie semnateTnaintea plecarii mele

la Phoenix. Nu-mi place sa las totul Tn ultimul moment. Stai

jos, §i vom lua paragraf cu paragraf.

— Nu, nu acum,

Lanna era incapabila sa se concentreze, Tn acest mo

ment.

Ea promise: — Mai tarziu, cand ne vom Tntoarce.

Pe cal,Tn varful unei coline, Lannei i se Tnfa|i§a o priveli§te

de ansamblu a canionului adanc §i a preriilor din profunzime.

Parul ro§u-caramiziu al vacilor de Hereford formau o pata

uria§a pe iarba verde. Cawboy-ii aduceau animalele Tn

grupuri de cate trei §i patru. Chad Ti explicase ca aceasta

operatie preceda migrafia finala.

Hawk statea deoparte, cel pujin a§a i se parea Lannei.

Muncea singur, dar mai dadea §i ordine. Purta o cdma§d

albastra §i o vesta de oaie, bordata cu bland, §i calarea un

cal murg neascultator. Calul §i caldrejui se potriveau.



216 Janet Dailey

La aceasta Tnaltime, aerul era rece. Lanna T§i Tndesa

mdna Tn jacheta matlasata. Adierea vantului Tl flutura parul

castaniu care ie?ea de sub palarie.AcesteTmprejurimi de stand sparte, fage t galben §i tarba

verde ar fi trebuit s-o Tncdnte. Suspina: nu simtea nimic §i se

Tntreba, de ce?

lapa ciuii urechea spre spate; imediat, Lanna auzi zgo-

mot de copite §i Tntorcandu-se pe jumatate, o zari pe Carol,care se apropia pe calul ei halfat. Carol o striga, abia mai

sufland. Trase de frau, oprindu-se.

— Chad, care te-a vazut urcand, spune cd priveli§tea

este magnified.

Mangaie gatui calului, admirdnd Jinutul de sub ele.

— Da, este frumosl recunoscu Lanna.

— Chiar fascinant, nu? striga Carol.

— Da.

Lanna avea impresia cd aratase prea pufin entuziasm.

— Ma Tntorc la tabard, vreau sa beau o cafea, aici este

prea frig.Perfect con§tienta de decepfia zugravita pe fa |a lui Ca

rol, Lanna TfiTndrepta iapaTn directia opusa. Nu putea Simula

un entuziasm pe care nu-l simtea.

Drumul sinuos o facu sa dispara repede din vedere dupa

blocurile mari de piatra. Vantul u§or aducea pana la ea

mugetul vltelor ?i strigatele haita§ilor. Dupa o cotitura ajunse

Tntr-un lumini§. Din sens opus, se apropia un calaret. Lanna

zari ceva albastru §i dungi albe pe o vesta maro. Calul §i

omul ie§ira dintre copaci §i venira direct spre Lanna. Animalul

cu parul de culoare maro agita capul, nechezand, apoi pa§i

nelini§titTn laturi. Hawk slabi zabala §i lasa calul Tn voia lui. — Unde te duceai?



NEDORITUL 217

Lanna nu desluji nimic special in aceasta Tntrebare ama-

biia, nici tn expresia zambitoare a indianului.

—Tn tabard, sa-mi fac o cafea. —Te Tnsofesc, declara Hawk, aiaturandu-i-se.

—Credeam cd vrei sa fii singur.

Lanna nu se putuse abfine sa nu faca aceasta remarca.

— Nu vreau decaf sa fiu sigur ca vei ajunge cu bine la

destinafie, spuse el, ridicand din umeri.Acest interes nea§teptat fafa de siguranfa ei, o facu pe

Lanna sa Thfeleaga ca astfel Tl arata ca regreta ultima

discufie. Hawk era o fiinfa orgolioasa, care nu T§i cerea u§or

iertare.

Traversand luminijul, calul lui Hawk agita capul ;i arunca

asupra caldre|ului ni§te prfvlri furioase, ca §i cand ar fi vrut

sa-l arunce din §a.

— De ce nu pdrase§ti ferma. Hawk?

Lanna rupse tacerea.

— De ce mai ramdi? De ce vrei sa ramai?

— Ma Tntreb ?i eu, ?i... —§i? §opti ea.

—Trebuie sa joc pana la capat, Poate, pana cdnd vor fi

puse toate carfile pe masa $i atunci voi ?ti daca am pierdut,

sau am ca jtiga t.

Privi Tn laturi, dand impresia cd, pe moment, era singurul

raspuns pe care-1 putea da. Dintr-o tufa, T§i lua zborul o

pasare. Calul lui Hawk cabra, ca §i cdnd nu ar fi a§teptat

deca t acest pretext ca sa se manifesto. Lui Hawk Ti trebui

ceva timp ca sa-l potoleasca ;i sa-l aduca din nou langa

iapa.

Hawk se strdmba. — Nimeni nu vrea sa-l Tncalece.

—Tmi Thchipui, raspunse scurf, Lanna.



218 Janet Dailey

Aceasta situafie nu dura mult. Tanara femeie reveni la

ceea ce o interesa.

— De ce te urdfte Tom Rawlins? Doar el te-a crescut. — M-a crescut, Tntr-adevar.

—Atunci, de ce? Pentru ca voiai sa te Tnsori cu fiica lui?

^ S a spunem, cd nu ma voia ca ginere. Hawk zdmbi cu

subTn|eles.

— Dorea ca fiica lui sa se marite cu Chad?

—Se aseamana, sunt facufi unul pentru altul.

Lanna observa o expresie dura In ochii lui Hawk §i se

Tntreba, care o fi cauza.

— Din cauza cd te-ai certat cu Chad, cdnd te-a batut?

Hawk o Tntrerupse:

— Chad? Nu el m-a batut.

— Dar Carol mi-a spus...

—Carol a mintit. Singura corecfie pe care am primit-o a

fost din mdinile tatalui ei, Tn timp ce Bill Short ?i Luther Wilcox

ma fineau. Chad a asistat, bineTnteles, dar s-a mulfumit sa

priveasca, doar. Nasul spart, Tl pastrez ca amintire. — Te-a batut Tom Rawlins? De ce?

Timp de cateva secunde se auzi numai scartaitul §eilor §i

clinchetul pintenilor. Pe pamantul tare rasunau copitele cai-

lor, Tntr-un ritm neregulat. Hawk era atent la mi§carile calului

sau.

— Pretinde cd i-am violat fata.

Lanna T§i aminti cum o Tnfruntase §i pe ea: era capabil sa

se lase pradpa maniel. Tntreba:

—§i chiar ai violat-o?

—Ei bine, e§ti prima persoana care md Tntreaba! Tom n-a

facut-o, §i nici John Buchanan.Lenna 7i sim[i ciuda, 5I-0 Infelese.



NEDORITUL 219

— Daca vrei sa ?tli daca m-am culcat cu Carol, raspunsul

este: da. De prea multe ori, ca sa le tin cont. Dar, de mult,

de tot. — Iar ea s-a maritat cu Chad, chicoti Lanna.

—§i-a dorrt Tntotdeauna sa ajunga o mare doamna, ca

§i Katheryn. Din cate am auzit, Carol este ca o regina, la

Phoenix. §i-a tndeplinit dorinfa.

Hawk nu parea a-i purta pica lui Carol. Lanna nu putea

spune cd macar a vorbit despre ea cu cinism. Se observa o

oarecare amardciune Tn cuvintele lui, bineTnfeles, dar ac-

cepta iucruriie, ca pe ceva normal.

Aluzia la Katheryn o facu pe Lanna sa Tntrebe:

— Pe mama ta o chema Salvie-Alba?

— Da.

Hawk o privi Tntrebator.

—John a iubit-o enorm. La Tnceput, am crezut cd este

vorba de numele navajo al lui Katheryn. Dar, Tn ziua Tn care

Bobby-Cainele a aparut la ferma, Katheryn s-a lasat cu-

prinsa de furie. Am surprins-o cdnd 7i marturisea lui Carol, cdJohn i-a pomenit numele, Tnainte sa moard.

Lanna simfi cum cade din nou Tn starea ei depresivd.

Tnviorarea produsa de prezenta lui Hawk, disparea.

— De ce te intereseaza trecutul?

—Tncerc sa Tnteleg ce se Tntampla §i din ce cauza. Este

ca fi cdnd m-a? fi ratacit Tntr-o casa cu multe Tntrebari, fara

lumina. Fiecare informafie, cd t de mica, face pufina lumina.

§i astfel Tmi pot gasi drumul.

— Nu se poate schimba nimic, daca nu te schimbi tu

Tnsafi.

— Tofi ne schimbam, Hawk, asta este viafa.Vocea Lannei era indiferenta, lipsltd de expresie. Hawk

trase de fraul iepei, fortdnd-o sa se opreasca. T?i Tntoarse



220 Janet Dailey

calul pe jumatate $i veni langa ea, atat de aproape, cd li

se atingeau coapsele.

— Ce nu merge Lanna? Se Tntdmpla ceva, o simt, nu maie$ti aceea?i. Daca te-am ranit...

— Nu, nu din cauza asta, §i totu$i...

Lanna ridica din umeri, aratand cd nu §tie nici ea de ce

era a tat de obosita.

—S-au Thtdmplat ata tea de la moartea lui John! Mo§te-

nirea nea§teptata, toata tracasarea asta. Apoi, boala mea,

sosirea la ferma. Cred cd toate astea m-au influentat.

Cum sa-i explice, cd n-o mai interesa nimic?

Hawk se apleca Tnainte, §i-i puse mdna Tnmdnu§ata pe

ceafa. Apoi contactul gurii lui oTnviora pe Lanna. Da, acest

sarut o facuse sa tresara de piacere.

Dar calul lui Hawk nu suporta apropierea de iapa §i facu

o mi§care, care Ti separa pe cei doi Tndragostiti. Hawk Ti

Tnfipse un pinten Tn coaste. Dorinfa care se citea Tn ochii lui

alba?tri nu putea fi Tnfranta de mijcariie caluiui.

—O sa pierd cireada, daca nu ma Tntorc acum. —§tiu, ar fi mai bine sa p led, Tl sfatui Lanna.

Cazu Tn apatia ei. Tntoarse capul §i Tncerca sa prinda fraul

cu mdna.

— Nu sunt o companie prea pldcuta,Tmi pare rau.

Nu-i acorda atenfie lui Hawk, careTncruntase sprancene-

le $i lovind cu calcaiele pantecele iepei, porni spre tabard.

Se simti §i mai cople§ita auzind copitele murgului lovind

pamantul, Tn directia opusa.

Cdnd ajunse Tn tabard, Chad sosise deja. Veni Tn Tntampi-

narea ei §i o ajuta sa coboare, apoi dadu iapa unui cawboy.

Cdnd Lanna spuse cd vrea o cafea, el se grabi sa opregateasca pentru amandoi.

— De ce ma simt a?a de rau, Chad?



NEDORITUL 221

Lanna suspina, uitandu-se la barbatul care §edea aproa-

pe de ea, pe un bu§tean.

— Nu te simfi bine?Vocea lui Chad dovedea o mare nelini§te.

— Nu sunt bolnava. Dar nu mai am nici un pic de energie,

nici o alta dorinfd, decat sa stau jos. Tncep sa ma simt la tel

de vie, ca o leguma.

—Sunt sigur cd exagerezi, Lanna, spuse Chad, zambind. — Nu exagerez, Chad, insista Lanna, plecand capul, obo-

sitd.

—Ai trecut prin Tncercari fizice ?i prin emojii. Probabil cd

trupul tau are nevoie de odihna. Tn curand, o sa te simfi mai

bine, o sa vezi.

— Cred cd ai, Tntr-adevar, dreptate.

Toata dupa-amiaza Chad ramase langa Lanna, veghind

ca ea sa se simta bine. Solicitudinea lui, dezinteresata, era

linijtitoare. Cdnd Ti propuse sa se Tntoarca la ferma, Tn loc

sa-§i petreaca noaptea afara, ea refuza. §i a§a, le crease

destule probleme.Seara, nu avu ocazia sa vorbeasca cu Hawk, pentru cd

Chad §1 Carol erau a§ezafi langa ea. Cu toate cd simfea

privirea indianului fixata asupra ei, acesta nu se apropia. Era

Tnca devreme, cdnd Chad propuse sa mearga la culcare.

O avertizase pe Lanna cd se vor scula devreme ca sa prinda

rasaritul soarelui. Chad scoase sacii de dormit din camion.

— O sa-ti pregatesc patul, Lanna, propuse Carol.

— Nu te deranja pentru mine, protesta Lanna.

— Nu e nici un deranj.

Chad Ti Tntinse o cea§ca de cositor.

— Nu mai vreau cafea, Chad, mulfumesc. — Nu este cafea, mama fi-a pregatit ceai de sassafras,

Tntr-un termos. Ea fi-l trimite.



222 Janet Dailey

Lanna lua bolul, neTnfelegdnd cum Katheryn facuse un

gest ata t de delicat. Nu era stilul ei.

— Draguf, din partea ei, —Tofi suntem Tngrijorati de starea ta, Lanna, zambi Chad

cu tandrefe. Bea!

Atenjiile §i interesui pe care familia Faulkner le manifesto

fa |a de ea,Ti dadura Lannei, pentru o clipa, senzafia cd este

iubita.



18

Hawk statea Tn Tntuneric, departe de cercul luminos al

focului. Un cal dadea cu copita Tn scandura gardului. Privi-

rea absenta a lui Hawk se plimba peste preerie §i reveni la

tabard §i la oamenii adormiti. Automat, cauta cu ochii silue-

ta nemi§cata a Lannei.Hawk nu-§i dadea seama ce a§teptase de la Tntalnirea

lor de dupa-amiaza. Era sigur cd Lanna nu i se va arunca Tn

braje, dar nici nu-§i Tnchipuia cd atitudinea ei Tl preocupa,

nelasandu-l sa doarmd. Focul palpaia, gata sa se stinga.

Ultimele flacari ro§ii aruncau o lumina palida. Tn curand aerul

rece al nopfii va invada tabara. HawkT§i schimbase cizmele

cu mocasinii. Se apropie de gramada de lemne, fara zgo-

mot §i trase doua crengi groase. Trecand peste oamenii

adormiti, puse lemnele peste flacarile muribunde. Focul

flamand,Tnghiti lemnul uscat §i cercul luminos crescu, o data

cu flacarile.Tn lumina lor, Hawk privi trupul Lannei. PrivireaTi deveni mai

ascutita cdnd observa cd ea se contracta nervos, sub cu-

vertura. Tnsfar§it, se apropie de eaTncercand sa puna capat

co§marului.

— Lanna, treze§te-te!

Ti vorbise Tn ureche, ca sa n-o trezeasca pe Carol, care

era langa ea. Cdnd indianul Ti atinse umarul, tanara tresari.

Atunci el Ti puse mdna pe gura ca sa nu tipe de spaima.



224 Janet Dailey

—Visezi ceva urat, explica el.

Lanna Ti fixa ochii mariji §i-i Tmpinse mdna.

—Ochii tai, murmura ea cu o voce straina §i absenta, suntatat de alba§tri.

Se petrecea ceva grav. Hawk era a ta t de sigur, Tncat se

clatina. O studie pe Lanna cu mai multa atenfie §i observa

cd avea pupilele diiatate §i pieleaTnro?ita. Ca §i piesele unui

joc, elementele se a?ezau la locul lor: tenul ro§u, apatia,

tremuratul, Tn sfdr?it. Hawk recunoscu simptomele date de

peyotl1 §i se blestema Tn tacere, cd nu se gandise mai

devreme la asta.

—Ascuita Lanna, §opti el pe un ton grabit, este foarte

important.

Ea Tl privi atent, dar fix. — Cdnd ai baut cafeaua, Tnainte sa te culci, nu ai remar-

cat cd avea un gust ciudat?

— Nu era... cafea.

Ea scutura capul, dar mi?cdrile ei nu erau coordonate.

— Katheryn... mi-a trimis... ceai, facu ea.Hawk se ridica pe calcaie §i-l cauta cu privirea pe Chad.

Falcile i se Tncle§tara de furie. Lanna murmura cuvinte fara

sens, prada unei halucinafii.

— Dormi, Lanna, Tnchide ochii. Totul e bine.

O vazu destinzandu-se §i cufundandu-se Tn somn. Ca s-o

Tntrebe mai multe, trebuia sa a§tepte ca efectele drogului

sa dispara. Nu dorea sa-§i asume riscul de a o tulbura Tn

starea ei actuala. O lasa pe Lanna §i aluneca pe langa

Chad §i Carol. Logic, ceaiul fusese pregatitTnainte; Chad nu

putea risca sa-l pregateasca de faja cu tofi. Aceasta pre-

supunere limita aria investigatiilor.

/ narcotic



NEDORITUL 225

Hawk gasi termosul,Tn saco§a de pe §aua lui Chad. Gusta

§i verified daca are gust pe peyotl. Avea dovada Tn mana,

dar va fi crezut? Tn starea Tn care era, drogata, Lanna erasupusa influenjei altora asupra ei. Trebuiau pafruzeci §i opt

de ore ca efectul sa dispara complet. Asta Tnsemna cd

trebuia s-oTndeparteze pe Lanna. Hawk puse dopul la loc §i

aranja lucrurile a?a cum le gasise. Cu o privire rapida, se

asigura cd nimeni nu se va trezi imadiat §i Iua un sac cuprovizii.

Cdnd se apropie de cai, ei nechezara §i se mi§cara

nervos, dar se calmara recunoscandu-i vocea lini§titoare.

Hawk Tnainta spre iapa Lannei fi o prinse cu u§urin|a. O duse

Tn afara grajdului §i o lega de un copac, Tn timp ce el se

Tntoarse sa-§i ia murgul. Caii nu aveau §a, dar va calari pe

de§dlate. Tot Tn lini§te, Hawk se Tntoarse la foe §i se apleca

spre Lanna. O iua u§or Tn brate, fara s-o trezeasca §i o duse

la cai. Iapa nu se mi§ca pana nu simti greutatea. Hawk se

urea la spate. Trase de frau calul, pe jumatate salbatic §1-1

forta sa-i urmeze.Hawk Tnainta la pas pe covorul de iarba, a carui grosime

Tnabu§ea zgomotui copiteior. Cdnd ajunse destul de depar-

te de tabard, porni la trap ca sa poata sa se Tndeparteze

cat mai mult.

Chad va porni Tn urmarirea lor, imediat ce va descoperi

lipsa Lannei. Daca ipotezele sale se confirmau, fratele lui nu

i-o va lasa pe Lanna fara lupta. Din fericire, indianul avea

toata noaptea la dispozifie, ca sa-§i asigure reu§ita fugii. Era

sigur cd Chad nu va ezita sd ajunga pana la rezervajie.

Rawlins cuno§tea locul unde se afla wigwam-ul mamei sale,

dar Hawk spera ca el sd nu §tie unde era grota, Dupa fiecareora de drum, Hawk se oprea, lasdnd caii sd se odihneasca.

La ora doua, lasa murgul sd treaca Tnainte, conducand



226 Janet Dailey

iapa. La ora patru, traversa zona care seTntindea la sud de

granifa teritoriului navajo.

Bolborosind fraze incoerente, Lanna tot nu se trezea din

somnul ei artificial. De fiecare data cdnd se apleca deasu-

pra tinerei femei, pe care o tinea Tn brafe, se simtea inundat

de un sentiment protector, care ?i alunga oboseala. Cdnd

soarele aparu la rasdrit, opri caii §i studie terenul. Se gasea

la trei mile de wigwam-ul mamei sale. Murgul rasufla zgomo-tos Tn linijtea zorilor. Cu atentie, fara s-o trezeasca. Hawk o

a§eza pe Lanna Tntr-o pozitie mai comoda pe §a. Lumina

diminetii Ti mangaia fruntea §i pometii. Privirea lui Hawk

Tntarzie pe buzele ei Tntredeschise. Ti dete deoparte o §uvifa

de par castaniu.

— Am lasat ni§te urme, pe care §i un orb ar putea sd le

vada, §opti el la urecheaTnsotitoarei sale. Acum vom ajunge

la stand, §i nu mai ai de ce sd te temi. E§ti Tn siguranta, nu

ti se poate Tntampla nimic.

Lanna scoase un sunet slab, ca ?i cdnd ar fi auzit. Poate

cd ?i auzise, caci peyotl, ascutea simturile. Auzise vocea luiHawk Tn visele sale. Hawk tremura de manie. Dar nu era

momentul sd se emotioneze ?i-?i reprima sentimentele.

Mai departe era o albie de calcar secata. Hawk Tmpinse

murgul Tntr-acolo, tragand de funia cu care era prinsa iapa.

Caii nu lasau urme dare pe nisip. De altfel, era greu sd le

deosebe$ti de urmele oilor care treeusera pe aici. cu cateva zile mai Tnainte.

Mai jos, curgea un izvor, singura sursa de apa pe o

Tntindere de cafiva kilometri: apa td?nea din stanca ?i se

Tmpra§tia pe un camp de bumbac. Un copac urla§ domina

stanca, iar crengile lui dese ascundeau intrarea grotei. Ve-

chiul drum se oprea Tn fata primei intrari Tn caverna.



NEDORITUL 227

De unde era Hawk, acoperi§ul rotund al wigwam-ului, de

abia se vedea, dar tanarul T§i aducea bine aminte, de

RAMADA prabu?ita. Multumit de ceea ce vedea, Tncepu sa

coboare de-a lungul standi, care forma un jgheab Tngust

pdna la grota.

Tn cateva locuri, eroziunea rupsese cateva bucafi de

drum, dar el ramasese practicabil pentru un cal antrenat. O

stanca masiva masca a doua intrare Tn grota.Hawk intra Tn caverna, aprinse un chibrit §1-1flnu rldicat.

Interiorul era adanc, putand adaposti §i caii. Totul era a?a

cum finea minte Hawk, chiar daca el nu prea avea Tncre

dere Tn memoria lui, §tiind cd Tn ochii unui copil, totul pare

mai mare. Cam la zece metri, Tn fundul rapei, se formase o

movila. Hawk dadu pinteni calului pana la stanca. Coboff

panta, aruncdnd pietri§Tn urma lui, pentru a ascunde urme-

le. Jos de tot, era o gramada de pietre §i argila, pe care

soarele de§ertului le facuse tari ca betonul. Hawk merse pe

langa wigwam-ul abandonat. Acest Tnconjur, pentru deru-

tarea urmaritorilor, lungise drumul cu mai multi kilometri.Destina|ia finala a lui Hawk §i a Lannei era mai departe, sub

peretele canionului. Tn sfar§it, indianul opri caii §i Ti lega de

stdnca. Se dadu jos de pe cal, cu Lanna Tn bra|e §i o culca

cu multa grija pe pamant, Tnainte de a se duce sd caute un

loc. Trecuse mult timp de cdnd nu mai folosise cararea

strdmta care §erpuia de la faleza pana la grota sapata Tn

partea stancoasa a canionului.

Lipit de margine, Hawk examina mai Tntai canionul. La

acea ora matinala, parea pustiu; de fapt avea locuitori: un

coyot ?i un iepure cu urechi lungi, ocupat sa-?i spele blana.

Hawk ie§i din grota ?i urea pe carare pana la capat,

acolo, unde o lasase pe Lanna §i caii. O ridica ?i parcurse

drumul Tn sens invers. Dupa ce o instala Tn grota, cat mai



228 Janet Dailey

comod posibil §i se asigura cd nu se va trezi, se Tntoarse dupa

cai.

Pozifia soarelui pe cer Ti arata indianului cd trecuse multtimp de la plecarea sa. Imediat ce Chad va constata dispa-

ri|ia fratelui sau vitreg §i a Lannei, va pleca Tn urmdrirea lor,

Hawk verified ultimul kilometru parcurs, ?tergand o urma

lasata de o potcoava, aruncdnd nisip ici §i colo, peste urme.

Tn acela§i timp el avu grija sd nu lase vreo urma a moca-sinilor sai. Tn fine, gasi locul unde pascuse turma de oi, T$i

scoase cama§a, culese un braf de iarba pe care Tl puse Tn

ve§mdntul sau. Satisfacut, se Tntoarse la grota, arunca o

parte din iarba cailor §i puse restul langa peretele din spate. T§iTmbraca cama§a. Dupa ce aduna cdteva befe §i cateva

lemne marunte aduse de vant. Hawk facu focul Tn spatele

cavernei,Tncalzind §i cafeaua.

T§iTntinse mu§chii contractati; §i-ar fi dorit cdteva minute

de somn. T§i freed ochii iritafi, se lasa pe vine, a§teptand

rabddtor desfa?urarea evenimentelor. Ce se va Tntampla

daca Chad Ti va gasi? Hawk se a§tepta la tot ce era mairau.

Tn obscuritatea plina de forme neclare, Lanna deschise

Tncet ochii, incapabila sd Tnteleaga unde se afla.

Tn apropiere, un cal batea nervos din picior. O lumina

palpaia. Lanna privi Tn direcfia ei §i vazu un barbat aplecat

Tn fa|a focului de lemne. Avea Tn mana un vas din cositor.

Lanna ridica capul ca sd vada daca §i Carol se trezise §i fu

orbita de o raza de lumina care patrundea printr-o

deschizatura. Mai erau §i doi cai, Tn spatele unei franghii

Tntinse Tn diagonala ?i fixata de o stanca. Tn penumbra,recunoscu iapa pe care o caldrise. Al doilea animal era mai

Tnalt §i de o culoare mai deschisa.



NEDORITUL 229

Pe nesimfite, Lanna Tnfelese ca se afla Tntr-o grota. Se

ridica pufin §i privirea ei reveni nelini§tita la barbatul de langa

foe. Mi§carea Lannei atrase atenfia acestuia; Tl recunoscu

pe Hawk, dar prezenfa lui nu-i risipi neiini§tea. El se ridica §i

veni spre tanara femeie cu o cea§caTn mana.

—Cafea? Nu avem decat un singur vas care trebuie sd

ne serveasca de oala ?i pahar.

Indianul nu facu nici o aluzie la locul unde se aflau. — Unde sunt? spuse Lanna luand paharul, cu un aer

absent. Cum am ajuns aici?

— Eu te-am adus, recunoscu Hawk, degajat.

— Bine, dar...

Lanna privi din nou Tn jur.

— Unde ne aflam? §i cum m-ai adus, fara sa-mi dau

seama?

— Erai drogata.

— Drogata? Absurd!

Rase neTncrezatoare, apoi se opri, vazand cd Hawk era

serios. — De ce ai facut asta? Mi-ai dat ceva, cdnd dormeam?

Tntrebarea ei semana mai mult a mirare, decat o acu-

zafie.

— Ai auzit vreodata, vorbindu-se de peyotl? MescalinaTti

este cunoscuta. Se objine din seminfe de mac.

Hawk se apleca ajungdnd la nivelul ei §i ramase Tn echi-

libru pe calcdie.

— De mescalina, da, am auzit, recunoscu Lanna, este un

drog halucinogen, care o lunga perioada de timp, nu da

efecte secundare.

Ea explica ceea ce Tnvafase la §coala de infirmiere.

— Vrei sd spui cd am luat a§a ceva?

— De obicei, se puneTn ceai.



230 Janet Dailey

—Tn ceai?

Lanna Tncepea sa Tnfeleaga.

— Ceai de sassafras? Beau cate o cea§ca, Tnainte deculcare; mi-1 aducea Carol.

— leri seara, ti l-a adus Chad.

— Da.

Lanna aproba cu un semn din cap, Ti era frig, la spate.

— Mi-a spus cd mi l-a trimis Katheryn, Tntr-un termos. Asta

explica visele pe care le-am avut, ?i n-am avut nici o

banuiala. Dar tu, cum ti-ai dat seama?

—Tncercdnd sd te trezesc dintr-un co§mar, azi-noapte.

Cunosc starea Tn care te poate aduce peyotl. Cdnd am

gasit ?i termosui Tn saco§a lui Chad, n-am mai avut nici o

Tndoiala. — Dar pentru ce? Ce spera sd obtina?

—Tn mod obi§nuit, efectele drogului dispar Tn mod natu

ral, dupa douazeci ?i patru de ore. Dar daca este luat

regulat - §i tu ai luatTn fiecare seara - devii indiferent la toate.

— Exact a?a s-a §i Tntamplat.Lanna T§i trecu o mdna peste fata. Tn sfdr§it, gasise expli-

catia comportarii ei ciudate.

— Ma Tntrebam de ce sunt atat de apatica. iatal Dar

care este motivul?

— De cdnd ai Tnceput sd ai visele astea ciudate, ai sem-

nat vreo hdrtie? o Tntreba Hawk, privind-o patrunzator.

— Nu, eu...

imediat, T?i aduse aminte.

— Chad mi-a dat sd semnez nijte hdrtii, spunand cd este

vorba de o procura, care sa-i permita sd votezeTn iocui meu.

—Ai semnat?Hawk strdnse din dinti.



NEDORITUL 231

— Nu, n-am avut curajul sd le citesc, chiar daca Chad

mi-a explicat ce contin; am refuzat sd semnez.Lanna se mira ?i ea cd rezistase.

— Nu Tnteleg de ce insista, adauga ea.

Tl privi pe Hawk §i-i vazu expresia de neTncredere la adresa

fratelui sau vitreg.

—Vroia sd ma Tn§ele, §i de aceea ma droga?

— Fara Tndoiala. Bea cafeaua, cd t e fierbinte.

Lanna Ti asculta §i Iua o Tnghititura, dar mintea ei era

tulburata.

— Ce crezi cd erau aceste documente? Ti c ed am partea

mea?

—Cred cd era ceva mai subtil, decat asta, raspunseHawk, sec. Era un document, perfect legal, care Ti dadea

controlul asupra mo§tenirii tale, dreptul de a actiona Tn

numele tau, luandu-fi astfel, orice putere.

— Dar Chad este deja bogat, de ce ar proceda a§a?

— De obicei, aceasta pomire se nume§te cupiditate, spu-

se Hawk, zambind. De ce sd Tmparta, cdnd ar putea avea

totul?

Lua un pumn de tarana, lasandu-i sa-i curga printre de-

gete.

—Ar mai putea fi o explicate; toata viata, Chad a fost

„al doilea". Tn dragostea lui Katheryn, venea dupa JohnBuchanan. N-a fost decat al doilea barbat, pentru Carol. Tn

afaceri, venea dupa fatal sau §i, poate credea cd vine §i

dupa mine. Lui Chad nu-i place sd Tmparta. Cdnd a aflat cd

va trebui sa-§i Tmparta mo§tenirea, n-a mai suportat.

—§i eu care credeam cd este amabil §i a tent cu mine!

Ma facea sd ma gandesc la John, la cd t era de chibzuit.

— De fapt, John Buchanan era foarte chibzuit, o ironiza

Hawk. A demonstrat-o, lasandu-ti |ie to|i banii. Astfel, facea



232 Janet Dailey

din tine finta escrocilor. De aceea, te-a invitat Chad la

ferm6 ; dorea sa-i elimine §i sa-fl controleze averea.

— Dar de ce ma droga? Aveam Tncredere Tn el. (LannaT§i trecu o mdna prin par, dorind pared sd-?i puna ordine, Tn

gdndire). Rdutdflle tale la adresa lui ma facusera sd cred

ca-l judec gre§it.

—S-ar putea ca Chad sd fie nemultumit, cd farmecul

Faulkner nu are efect asupra ta. A descoperit cd ramdiinsensibila.

O apuca pe Lanna de barbie.

— Ma Tnjel, cumva?

O fixa cu ochii arzatori. Lanna T§i simfi inima zbatdndu-se.

— Ba sunt sensibila la farmecul Faulkner, dar nu la cel al

lui Chad, declara ea.

Buzele lui Hawk se deschisera de placere; o tinea pe

Lanna de barbie. Brusc, o saruta cu pasiune. O dorinta vaga

o strabatu pe Lanna; peyotl Ti accentua senzape. Hawk se

stapani cu greu sd n-o mai sarute §i-i mangaie buzele tre-

murande. —Avdnd Tn vedere aceasta situafie, spuse el cu o voce

seaca, Chad s-a gandit sd gdseasca un alt mijloc de a

acfiona. Cred cd solufia i-a dat-o Bobby-Cdineie.

— Cum? Tntreba Lanna, dezamagita cd Hawk T§i retrase

mdna.

— Bea-fi cafeaua, altfel, o beau eu.

Lua cea$ca din mdna Lannei §i seTndrepta, ca sd poata

bea.

— Nu e genul lui Chad sd ofere ospitalitate indianului, la

ferma. Dar batranul §tia unde sd gdseasca peyotl, fara a trezi

banuiala cuiva. — l-a cerut lui Bobby-Cainele sa-i faca rost?



NEDORITUL 233

— Probabil l-a platit cu whisky. L-am Tntrebat pe Bobby,

de unde are bautura §i mi-a raspuns cd l-a primitTn schimbul

„magiei". Mi-a precizatca i l-a dat „Cel-care-are-doua-fete",

dar aceasta denumire corespunde mai multor persoane de

la ferma, inclusiv lui Chad.

Lanna completa lista.

— §i lui Katheryn §i lui Carol.

Aceste nume Ti rede§teptara mdnia, dar o manie care se

Tntorcea Tmpotriva ei.

— Nu Tnfeleg cum am putut fi a tat de credula. M-am iasat

amagita nu numai de Chad, ci §i de ele.

— Nu numai pe tine te-au Tn§elat, ci §i pe mine. Tn orgoliul

meu, credeam cd ei vroiau sd scape de mine, pentru cd leaduceam aminte de un trecut ru§inos. De fapt, ei sperau sd

ma Tnlature ca sd nu le descopar intenfiile fa|a de tine.

Probabil cd am avut o presimfire §i n-am plecat.

—Sunt bucuroasa cd nu ai plecat, recunoscu Lanna.

— N-am scapatTnca.

Aceste cuvinte o facura sd revina la prima ei Tntrebare.

— Unde suntem?

— O sa-ti arat. Hai, sd vezi.

Hawk li Tntinse mdna, ajutand-o sd se ridice. Ea dadu

deoparte patura care-i acoperea picioarele §i-i Iua mdna.

Se ridica Tn picioare Tmpleticindu-se pufin.O conduse la intrarea Tn grota. Soarele, filtrat prin umbra

deasa a copacilor, desena figuri ciudate pe perejii exteriori.

Lanna se opriTn prag §i privi Tn adancul canionului. T§iTntoarse

ochii de la aceasta imagine ametitoare, apoi observa cara-

rea Tngusta care urea pana la ei.

—Vezi acoperiful acela, aproape de intrarea Tn canion?

Hawk arata, cu mdna un punctTn departare. Lanna facu

semn ca-l vazuse.



234 Janet Dailey

—Acolo am locuit cu mama mea cand eram copil.

Suntem Tn rezervatia navajo.

Hawk coborT mcina §i o prinse pe Lanna de mijloc.

— De ce am venit aid?

Ea Tntoarse capul, §i-l ridica spre el. Ti placea forfa ?i

institnctul lui posesiv.

—Trebuia sd gasesc un ioc unde sd ramai pana trece

efectul drogului. Mdine, ce) tarziu, vei reveni la starea normala.

Ochii indianuiui o privira cu tandrete.

—Tn acest moment, simfurile tale mai sunt sub influenfa lui. De aceea, nu fac dragoste cu tine. Nu-mi doresc sd fii

prea Tnfldcarata.

Lanna prefera sd nu discute acest subiect, Tn ciuda do-

rinjei pe care o simtea fa ta de Hawk. Acesta Tnceta s-o mai

priveasca §i inspecta cu atentie canionul.

— Nu mi-ai explicat de ce ai ales acest Ioc cdnd mai erau

atatea altele.

— Rawlins, ca §i ceilalti de la ferma, cunosc bine oricecolti§or din aceasta vale. Daca ne-am fi dus Tn ora§, am fi

fost remarcati, faraTntarziere. Aici,facu Hawk, aratand toata

zarea, e§ti la mine. Rawlins §tie unde este wigwam-ul, dar

pariez pe tot aurul din lume cd nu §tie de existenta grotei.

— Te a§tepti deci ca Rawlins sd apara aici?

— Da, dar primul va sosi Chad! Rawlins Ti va arata doar

drumul.

— Nu au decat sd urce cararea; Tl va aduce drept aici,

nu-i a§a?

— O s-o piarda, cam la o mild de aici daca nu mai mult,

o asigura Hawk. Am Tncurcat urmele.

Se Tntoarse spre Lanna §i o observa Tn tacere, apoi

pundnd un deget pe obrazul ei, urmdri curba delicata.



NEDORITUL 235

—S-ar puteasa te fl bagat Intr-o mare Tncurcatura, Lan

na. Nu ftiu cat este Chad de furios §i de ce ar fi Tn stare

pentru...

— Nu mi-e fried.

Ciudat, dar spunea adevarul §i asta se vedea din tonul

calm cu care rostise cuvintele.

—Atdta timp,cat vom ramane aici,fara sa ne mi§cam, nu

ne vor gasi. Putem sta ascun§i, pana vor obosi sd ne maicaute.

—§i mancarea? §i apa?

—Am luat provizii din tabard , marturisi Hawk, cu o figura

comica; cdt despre apa, este un izvor, aici, dedesubt.

—Ai §i o pompa care s-o aduca sus? facu Lanna pe un

ton glumet

— Chiar daca nu se vad, exista ni§te coituri de stanca, de

care te poti agd|a. Nu am altceva de facut, decat sa cobor

§i sd umplu damigenele.

Lanna arunca o privire Tngrijorata la stdncile ascutite.

—§i daca o sd cazi §i o sa-ti rupi gatui?Hawk rase, nelini§tea ei Tl amuza. O stranse mai tare.

— De ce-a§ face un iucru prostesc?

O saruta pe obraz §i promise:

— Voi fi prudent.

Lanna T?i sprijini frunea pe umarul lui. — Nu vom putea ramane o ve§nicie, aici, Hawk. Ce vom

face peste cdteva zile?

— Ei bine, vom alege momentul cel mai bun, pentru a-l

Tnfrunta pe Chad.

Lanna Tnchlse ochii §i se emotiona auzindu-l cum spune

„noi“.



236 Janet Dailey

—O data, ai spus ca nu te amesteci Tn treburile altora;

de data asta, n-a§ putea spune ca acfionezi ca un simplu

observator dezinteresat. — De data asta, este altceva.

Hawk nu-?i termina fraza. Se Tncorda, §i-§i afundd dege-

tele Tn umarul Lannei. Ea il simfi tensionat, alarmat: ridica

capul, sa vada ce nu era Tn regula. Auzi un motor de ma?ina,

exact Tn momentul Tn care Hawk Ti spunea:

— lata-il

O Tmpinse pe Lanna Tn interiorul grotei.

—Stinge focul ?i lini?te?te caii.

Focul se stinse singur. Lanna se mulfumi sa puna pujin

pdmdnt peste taciuni. Apoi se duse la cai, mangaie narile

murgului §i lasa iapa sa se frece de umarul ei. Stomacul i sestranse de nelini§te, cand privi afara. Hawk era Tntins pe

burta. Lanna ar fi preferat sa fie langa el, sa vada ce se

Tntdmpla, decat sd fie condamnata sa ghiceasca,

ascuitand zgomotele.

Ma§ina se opri, se auzi motorul, apoi portierele trantite. Sea§ternu o lini?te apasatoare. Ciulind urechile, Lanna auzi, sau

i se paru ca aude, voci. Calul Tntoarse capul spre ie§ire, cu

urechile date pe spate. Lanna Ti batu pe cap.

Timpul se oprise Tn Ioc. Dupa clipe care i se parura ore

Tntregi, Lanna se Tntreba, daca trebuia sa ramana langa cai.

Tn sfar§it. Hawk reveni trantindu-se pe burta,Tn grota, se ridica

§i veni la ea.

— Ce se Tntdmpla? §opti ea scrutandu-i chipul de

nepatruns. Au plecat?

— Nu, facu Hawk, Tnsofindu-§i raspunsul cu un gest din

cap. Cred ca Chad va a§tepta sd vada daca Rawlins ne-areperat.

— Pana cdnd?



NEDORITUL 237

— PSna dupa-amiaza. Reperarea est© o treaba de du-

rata. Tn plus, Rawlins va continua urmarirea §i mai tarziu.

— Mi-ai spus ca ar trebui sa piarda urmele la o miia deaici, "fi aminti Lanna.

Da, dar cdnd T§i va da seama, T§i va trimite oamenii

Tnaintea lui Chad, sa-l avertizeze. Iar el, va ramane la urma. Tl cunosc §i §tiu ca se va Tnvarti Tn cerc, din punctul Tn care a

pierdut drumul, Tncercdnd sa descopere cea mai micaurma. Nu renunja u§or.

Hawk nu parea Tngrijorat. Se duseTn fundul grotei, lud un

brat de iarba §i-l dddu cailor.

— Mai bine te-ai odihni; se pare ca ziua va fi lunga.

Ziua paru §i mai lunga, din cauza ca trebuiau sa stea

ascun§i, fara sa faca zgomot.

A§a cum spusese Hawk, Tn plina amiaza, un caiaret sin-

guratic se apropie de wigwam. Cam dupa o ora, mai

aparura doi. Cateva minute mai tarziu, Lanna auzi din nou

portierele trantindu-se §i motorul pornind.

— Pleacd, §opti ea, din locul ei, Tn apropierea cailor. — Nu.

Hawk era lipit de o stanca, la intrarea Tn grota.

— Chad pleaca, dar Rawlins §i oamenii lui vor ramane aici

toata noaptea. §i-au priponit caii §i tocmai fac focul.

Lanna T§i Tnabu§i un suspin §i se uita la sacul cu provizii.

— Mai bine am manea. Fac o cafea §i pregatesc masa,

se oferi ea.

Tnainte ca ea sa deschida sacul. Hawk fu langa ea.

— Nici cafea, nici foe. O sa mancam sandviciuri, avem

paine §i came rece.

— Dar... de ce? protesta Lanna.



238 Janet Dailey

— Pentru moment, ei presupun ca suntem prin preajma,

dar daca simt miros de mancare sau de fum, vor §ti cdsuntem aici.

—Ai dreptate, spuse ea, cu regret.

Palnea ;i carnea se uscasera, iar apa era ca lduta §i fara

gust. O cea§ca de cafea fierbinte ar fi fost bine venita, mai

ales cd frigui nopjii invadase grota, imediat ce apusese

soarele.

Lanna se Tnfa§ura Tn sacul de dormit §i se Tnghesui cd t mai

Tn spate, la picioarele cailor. Tremura Tn tacere.

HawkT§i pardsi postul de observafie, veniTn mijlocul grotei,

T§i Iua sacul de dormit, scoase cearceaful §i-l Tntinse pe

pamdnt.O privi pe Lanna §i-i spuse:

— N-are rost sd stam amdndoi treji, mai bine te-ai culca.

T§i puse pe umeri o patura §i reveni la intrarea Tn grota.

Lanna privi cearceaful, dar renunfa sa-l foloseasca. Se

ridica §i se apropie de Hawk, care statea jos, cu picioarele

Tntinse §i cu spatele rezemat de peretele stdncii.

— Lasa-ma pe mine sd stau de veghe, iar tu odihne?te-te,

propuse Lanna.

La lumina slaba a lunii, ea distinse zdmbetul obosit al

prietenului ei. El facu semn din cap cd nu vrea.

— Du-te §i culca-te, Ti ordona el cu bldndefe. — Daca tu nu te culci, nu ma culc nici eu, replica Lanna,

Tngenunchind Tn fata lui. Raman cu tine.

El ezita, apoi ridica brafele dand deoparte patura. Lanna

accepta invitafia §i se strecura langa el, punandu-§i capul

pe umarul lui. Apoi, Lanna Tntinse patura peste amdndoi. —A§a, o sd ne fie mai cald, spuse ea.

Auzi mormaiala aprobatoare a lui Hawk §i 11simfi rasufla-

rea Tn par. Zambi, Tn Tntuneric, fericita sd simta brafele lui



NEDORITUL 239

Hawk peste trupul ei. Caldura barbatului se amesteca cu

caldura ei.



19

Un falfait de aripi Tl facu pe Hawk sa deschida ochii. Furios,

T§i dadu seama ca adormise. Cat timp dormise? Privi soarele

care de abia se ridica. Doua ore poate, nu mai mult. Lanna atarna greu Tn bratele sale; respira profund, ca orice om

care doarme.Hawk era Tnfepenit, dar se abfinu sa faca vreo mi§care.

Afara, ceva speriase pasarile; ramase nemijcat §i tacut. Ti

trebuira cateva clipe ca sa auda fa§aitul frunzelor ridicate

de vant §i zgomotul de pa|i pe iarba. Apoi auzi clar zgomot

de copite. Zgomotul venea direct de sub ei, se parea ca

erau multi cai.

Hawk o trezi pe Lanna, punandu-i mana la gura, Tmpie-

dicand-o sa scoata vreun cuvant. Ea mormai, apoi se Tntinse.

Se auzi un nechezat de cai, apoi zgomot de pietre dislocate

de o cizma. Hawk arunca o privire spre caii lor: faceau

impresia ca nu auzisera nimic. Apoi se auzi clipocitul apei,ceea ce 11facu pe Hawk sa Tnteieaga ca oamenii erau la

izvor.

— E cea mai buna apa, pe care am baut-o vreodatal

Hawk recunoscu vocea lui Bill Short.

— Umple damigenele, Tnainte s-o tulbure caii, ordona

Rawlins.

— Cum crezi tu, ca a facut indianul ca sa dispara astfel,

Tn mijlocul naturii? Tntreba Short, derutat. Vrea sa ne faca sa



NEDORITUL 241

pierdem timpul, facandu-ne sd-l cautam aici, Tn timp ce el

esteTn aita parte. D-aia a Tncurcat urmeie, la o mild de aici.

— Atunci, unde este?

—Cea mai mare parte din navajo au wigwam-uri pe

dealuri; locuinfe anexe. Cred cd acolo a dus-o pe fata,

spuse Rawlins. Este acolo ?i rade de e§ecul nostru. N-o sd mai

ranjeasca, cdnd o sa-l gdsim.

— §tii unde sa-l caufi? Tntreba Short, sceptic. —Tmi aduc aminte, cd John Buchanan spunea cd pe

dealuri sunt doua izvoare. Pe unul l-au gasit. Sd urcam mai

sus, sa-l cautam §1pe celalalt.

Se auzi scarfditul §eilor din piele §i copitele cailor bala-

cindu-se prin apa. Pamantul vibra de tropotul cailor. Hawka§tepta ca zgomotul sd se Tndeparteze, apoi o lasa pe

Lanna. se ridica cu iuteala sd vada daca Tntr-adevar

cdldrefii seThdepartasera.

—Au plecat, de tot? Tntreba Lanna plina de speranfa.

— Nu §tiu. Mai bine, da-le cailor de mancare §i de baut,

spuse Hawk.

Ridica patura care-i acoperea spatele.

— Unde te duci?

—Sunt o fire banuitoare, spuse Hawk ridicand din umeri,

vreau sd ma asigur cd au plecat cu adevarat §i cd discufia

dintre ei n-a fost o capcana. Nu o sd stau mult, promiseindianul, pornind pe cararea Tngusta care ducea spre ca-

nion.

Hawk se Tntoarse peste o jumatate de ora.

—Au plecat, o asigura el, raspunzand Tntrebarii mute a

Lannei. Au luat-o spre dealurile din Vest. Vom fi Tn siguranta,

cam doua zile.



242 Janet Dailey

Lanna percepu o mare oboseala Tn vocea lui; ultlmele

cuvinte, de abia le murmurase. Ridurile fine din jurul ochilorse Tncrefira, cand Ti zambi iini§tit.

— Ce-ai zice de-o cafea §i de pufina mancare?

Tn timp ce Lanna taia felii de §unca, Hawk aprinse focul.

Cei doi tineri Tmpartira o cea§ca de cafea, Tn timp ce §unca

se prajea Tn tigaie. Lanna amesteca praful de oua cu apa

ramasa §i le puse pe foe. Era cea mai buna masa pe care

o luase vreodata.

—Au mai ramas doua Tnghitituri de cafea, spuse Hawk

Tntinzandu-i vasul.

— Nu mai e apa, raspunse ea,Tnainte de a savura aroma

cafelei.Lichidul cald oTnviora, dar mu§chii ei rdmaneauTntepenifi

§i durero§i.

— Ma due sa aduc apa, o anunfa Hawk.

Ridica damigenele pe deasupra umarului.

— iar caii au nevoie de iarba proaspata.

—A§teaptal

Lanna Tnghiti ultima picatura de cafea.

— Vin ?i eu cu tine.

—Ce? Sa-fi frangi gatul? glumi Hawk.

Lanna T?i aminti de configuratia locuiui; exista un pinten

de stanca, de care putea sa se agafe. Dadu din umeri. —Am facut pufin alpinism, Tn Colorado. Nimic extraordi-

nar sau periculos, dar daca tu pofi, pot §i eu. §i apoi m-am

saturat sa raman Tnchisa Tn grota asta. Simt ca o sa ma

Tnabu§.

Era o afirmafie cam exagerata, dar Lanna nu mai vroia

sa ramana singura.

Hawk ezita pufin, apoi accepta.

— Bine, vino, dar voi coborT eu primul.



NEDORITUL 243

—Atunci, daca o sa cad, o sd ma prinzi, facu Lanna

izbucnind Tn ras. — Exact.

Hawk zambi §i se apleca luand patura.

—Sd mi-o arunci; am nevoie de ea, c a sd strong iarba.

Lanna Tl urma pe Hawk pe marginea standi, dibuind cu

piciorul orice sprijin. Hawk disparu rapid din vedere. Lanna T§i

refinu respirafia, pana Tl vazu aparand, jos. Ti arunca patura.

—Acum e randul tau.

T§i puse mainile palnie la gura, ca s-o Tncurajeze.

— Mai pofi sa te razgande§ti!

— Nici nu ma gandesc.

Lanna imita, Tntocmai, gesturile indianului, cu burta lipita

de perete, balansdnd cdnd un picior, cdnd altul.

Ea nu se simtea complet iini§titd, dar odata pornita, nu

avea decat o ie§ire; sd coboare. Genunchii tinerei tremurau,

iar Hawk o susfinu de mijloc, pe ultimii metri.

Lanna se gdndi cd Hawk exagerase: din cauza eroziunii,

crestele peretelui se tocisera, dar era bucuroasa cd se afla

din nou pe pdmant drept.

—Tfi bate inima?

Ochii lui Hawk radeau.

— O suta treizeci de pulsafii pe minut, recunoscu Lanna. — Umple damigenele cu apa, iar eu ma due sd strong

iarba.

Hawk dadu jos de pe umeri damigenele §i i le Tntinse

Lannei.

— Nu |i-e teama cd la?i urme, daca se reTntorc? —Au parcurs canionul Tn toate direcjiile §i nu vor fi Tn stare

sd deosebeasca urmele lor de ale noastre, o asigura Hawk.



244 Janet Dailey

El Tntinse patura pe iarba Tngalbenita de sub copaci. Tn

acest timp, Lanna finea damigenele la suprafafa micului

bazin format de izvor, ascultand galgaitul apei. Era rece §i

tanara bau oTnghifitura, apoi T§i stropi fata. Pielea i se Tntinse

sub racoarea binefacatoare. Cdnd damigenele se umplura,

Lanna le sprijini de stanca §i se duse spre locul unde era

Hawk. Atenfia Ti fu atrasa de o mica construcfie, ascunsa

printre copaci. Ea arata cu degetul spre obiectul care pareaun wigwam Tn miniatura.

Indianul privi Tn direcfia indicata, apoi se Tntoarse §i-§i

continua treaba.

— Este o cabina publica?

— Nu, este o casa pentru transpirat. — Cum adica? o casa pentru transpirat.

Hawk se Tntrerupse pentru cdteva momente.

— Cred cd poate fi versiunea navajo pentru sauna

voastra.

—Ce ioc minunat! murmura Lanna cu un oarecare re

gret. Cred cd n-a mai fost folosita de mult.

— Ba da. De fiecare data cdnd vin aici, o folosesc.

Dupa ce taie iarba, Hawk o Tndesa Tn patura.

Lanna se uita fix la wigwam-ul cel mic.

— Nu s-ar putea...

Ea se Tntoarse §i zari licarul rautacios din ochii lui alba?tri. —Sauna indiana este rezervataTn exclusivitate barbafilor,

declara Hawk.

—§i femeile n-au voie sd intre? se mira Lanna, pufin

provocator,

Hawk privi spre vest. Lanna Tnfelese cd se gandea la

Rawlins, Cdteva momente, uitaseTn ce situafie se aflau. Cu

regret, ea renunfa la „casa pentru transpirat"; era prea

riscant.



NEDORITUL 245

— Taie iarba Tn locul meu, spuse Hawk, Tnfigand cujitul Tn

pamant, o sa aprind focul, sd Tncaizesc pietrele.

— Poate n-ar trebui, Tncepu Lanna cu o voce

Tntelegatoare. Este o imprudenta.

— Nu vom mai avea alta ocazie sd facem o bale de

aburi, o Tntrerupse Hawk, iar ei vor reveni de abia maine.

Disparu un timp, care i se paru nesfar?it tinerei. Cdnd el

se Tntoarse, ea umplu patura cu iarba. Hawk aduse un fel decand, pe care o puse jos, cd t lega capetele paturii.

— Ma due sd due iarba Di grota.

Apuca balotul de un nod §i-l puse pe umar.

— Umple oaia cu apa, pana ma Tntorc.

— Bine.Lanna nu se mi§ca §i Ti urmdri pe Hawk, care escalada

stanca. Se temea ca povara pe care o ducea, sd nu-i

Tmpiedice mi§carile.

Cdnd el puse genunchiul pe stanca §i sari Tn grota, ea

scoase un suspin de u§urare §i se duse la izvor. Hawk, de abia

disparu §i oala era plin de apa. Fara sa-l agtepte. Lanna se Tndrepta spre micul wigwam-sauna. O patura plina de praf

finea ioc de u?a. O ridica §i simji un val de caldura. Intra ?i

lasa patura sd cadaTn urma ei. Construcfia din pamant fiind

mica, se Tncaizise repede.

Tn mijioc. Hawk Tngramadise pietre netede. Lanna bagamdna Tn oala §i le stropi. Picaturile de apa alunecara §i fura

repede, absorbite de suprafaja fierbinte. Lanna ie§i afara §i

privi Tn direcfia grotei; nici un semn de la Hawk. Tentatia de

a face sauna, era prea mare. Fara sa-l mai a§tepte, tanara

femeie se dezbracd,T§i Tmpaturi hainele §i le puse aproape

de u§a.

Tremurand Tn aerul rece de toamna, Lanna se grabi sd

intreTn casu}a. De data asta, stropi din plin pietrele Tncalzite,



246 Janet Dailey

care aruncara nori de abur. Tn cateva secunde, caldura

umeda o Tnvalui, alungand tensiunea din trup. Lanna T§i lasa

capul pe spate, bucurandu-se din plin de aceasta senzafie.

Un curent de aer rece Ti trecu pe la ceafa. Deschise ochii

?i-l zari pe Hawk deasupra ei. De la mijloc Tn jos era acoperit

cu o pdnza ujoara, care Vascundea prea pufin. Pielea lui

era ca arama, de la picioarele lungi, pana la bustul muscu-

los. Lanna simti cum Ti zvacne§te inima. Tesatura minuscula Tiscoase Tn evidenja mu§chii coapselor §i linia clara a feselor.

— Pietrele erau fierbinfi, §opti ea $i m-am gandit ca n-o sa

te super!, daca |i-o iau Tnainte.

— Nu ma supar.

Hawk stropi din nou pietrele §i furaTnvaluiti de un abur alb.Fascinata de pielea lui Hawk, lucind de sudoare, Lanna nu-§i

dadu seama ca el T§i scoase pdnza. De cand el o arunca

pe jos, ea se sufoca. Frigea toata.

Cu grafia unui animal. Hawk se apleca §i se a§eza pe jos,

langa Lanna, privind-o drept Tn ochi. Locul primitiv, goliciu-

nea lor §i temperatura ca de vulcan care se ridica din vatra,

o facura pe Lanna sa se iungeasca Tntr-un colt, iar Hawk o

imita. El Iua Tntre degete o §uvita din parul ei §aten, Cdnd T§i

lipi buzele de ale ei, Lanna scoase un suspin. Ea Ti mdngaie

pielea lucioasa, trecandu-i palmele peste mu§chii spatelui.

Gurile lor se strivira una de alta.Mdna lui Hawk aluneca pe corpul ei jilav §i-l simti

aprinzandu-se. Degetele lui mdngaietoare pareau ca se

lasa purtate de placerea de a o descoperi. Urmari linia

gatuiui, apoi coboff spre sdni. Mirosul de pamant care ema-

na din Hawk o Tmbata pe Lanna. Hawk abandona gura

Lannei, ?i-i sdruta obrajii, oprindu-se pe gat, acolo unde se

simfea pulsu I.

—Am a§teptat atat...



NEDORITUL 247

Vocea lui ragu?ita, rasuflarea rapida erau aidoma cu ale

Lannei. Cand Hawk T§i atinse fata de sanii ei rotunzi, tanara

i§i baga degeteie Tn parul lui negru, care se desfacuse Tn

§uvite, din cauza transpiratiei.

Nemaiputand suporta gura lui pe piept, corpul Lannei se

arcui, obligandu-l sa coboare. Hawk Ti devora acum pante-

cul roz. Lanna scoase un geamat de placere. Ea T§i mi§ca

u§or §oldurile sub mangaierile pricepute, care faceau sa-i

creasca placerea. Mainile Lannei, corpul ei frematand, Ti

implorau pe iubitui ei.

Hawk T§i strivi corpul de al ei. Amandoi erau jilavi de

aceea?i umezeaia, iar aerul saturat de vapori Ti tinea lipiti.

Lanna nu mai putea respira, fintuita pe pamantul tare. Sezbatu eliberandu-§i gura ?i reu§i sa articuleze:

— Hawk, e§ti prea greu... Ma sufoci.

Dintr-o mi§care, el se Tntoarse pe spate, iar Lanna se trezi

deasupra. El o ridicd u$or, o Tndeparta putin de pieptul lui,

admirandu-i sanii albi ?i goi.

—Credeam ca preferi pozrfia clasica, o necaji el cu

tandrete.

Din nou mdinile lui Hawk alunecara pe pielea ei,

Tnsufletind-o. Caldura din sauna se transforma Tntr-un infern,

Tn momentul Tn care cele doua trupuri Tnlantuite se mi§cara

la fel, purtate de acela§i ritm frenetic. Lanna fu Tnvaiuita deo flacara imensa, care o purta panaTn punctulTn care spiritul

§i carnea se uneauTntr-o singura straiucire.

Abandonata Tn bratele lui Hawk, vraja se destrama Tncet,

pentru Lanna. Nu putea vorbi, incapabila sa gaseasca cu

vintele potrivite. Cu ochii Tnchi§i, savura extazul violent, care

o lasase plapitand Tnca. Murmura ceva fara Tnteles.

— Baia asta de aburi ne-a store ultimele puteri, zise Hawk

cu o voce ragu§ita.



248 Janet Dailey

El se ridica Tn picioare, iar Lanna se trase Thtr-un colt al

saunei, cu picioarele stranse Tntr-o parte. Ochii ei verzul,devenisera lumino§i §1tandrl, privlndu-l pe barbatul caruia Ti

apartinea. El se apleca ajutand-o sa se ridice, apoi o Iua Tn

brate. Ti trecu o mana pe dupa gat, T§i puse gura pe pieptul

ei, acoperind-o cu sarutari pasionate.

Hawk o duse pdna la u§a §1cu o mi§care din umeri, dadu

deoparte patura. DupaTntunericul din sauna, lumina soarelui

Ti orbi. Lanna Tnchise ochii §i se lipi de corpul puternic care o

apara de aerul rece. Hawk nu o lasa Jos, ci continua sa

Tnainteze.

— Unde mergem? Tntreba ea.

Nu era Tngrijorata cu adevarat. — Nordicii sunt de parere cd e bine sd faci o baie rece,

dupa saune, nu-i a§a?

Lannei Ti trebuira cateva secunde, ca saThteleaga.

Ridica capul, dechise ochii mari §i observa ca Hawk o

ducea spre izvor. Se uita Tntrebator la fata imobila Tn care

doar ochii alba§tri scanteiau rdutacio§i.

— Hawk, sd nu faci asta! Doar n-o sa...

Se zbatu, cuprinsa de panica.

— Nu, lasa-ma, lasa-ma!

El zambi.

—Te las imediat. — Nu, nu ma arunca Tnauntru, protesta Lanna.

Nu era nici Tnspdimdntata, nici furioasa, dorea doar sa

scape de acest ritual.

— Bine, spuse Hawk oprindu-se pe marginea bazinului

format de izvor, nu te bag Tnauntru.

Lanna suspina u§urata §1se lasa purtata de iubitul ei. Pe

neajteptate, bratul careTI susfinea gambele aluneca §i Lan-



NEDORITUL 249

na se trezi cu picioarele Tn apa rece. Contactul cu apa rece

o facu sa scoata un |ipat ascutit.

— E rece?

Hawk izbucni Tn ras, stropindu-i coapsele.

— Mi-ai promis! striga LannaTncercdnd sa-§i menfina echi-

librul, pe fundul alunecos.

— Ji-am promis sa nu te arunc Tn bazin, 1i aminti el, conti-

nuand s-o stropeasca.Lanna facu la fel, luand apaTn cau?ul paimelor §i stropin-

du-l pe piept. Hawk se afunda din ceTn ce mai mult §i batalia

continua cu rasete §i fipete. Tn curand Lanna era uda din

cap §i pana Tn picioare. Tl stropi pe Hawk drept Tn fafa §i

izbucni Tn ras cand Tl vazu dand Tnapoi. Ea porni din nou

atacul, dar pe nea§teptate, elT?i duse mana la ochi. Urmari-

rea Tnceta.

— Ce-ai pafit? Tntreba Lanna venind repede spre Hawk.

O pacalise: o prinse de mana §i o Iua Tn brafe. Cdnd

buzele subtiri ale lui Hawk le atinsera pe ale sale, inima

Lannei tresalta, din nou. Se abandona corpului viril, lipindu-sede el, ca sa-i simta mai bine formele.

Buzele ei Tntredeschise erau ca o chemare pentru un

contact mai intim.

Hawk o ridica Tn a§a fel,Tncat gura lui eraTn dreptul sanilor

ei. Ti trecu un brat peste mijiocul zveit §i altui pe sub coapse.Cu §oldurile lipite de pantecui lui, cu picioarele batdnd aerul,

indianul o scoase din bazin. Tn fata arborelui de bumbac

uria§, el o lasa pe Lanna jos, la nivelul lui ?i o lipi cu spatele

de trunchi, avand grija s-o protejeze cu mainile. Chiar dupa

Tmbrati§area lor, ea continua sa-§i Tmbrati?eze iubitul, a carui

gura Ti mangaia parul.

— E§ti a mea Lanna, spuse el cu o voce puternica, nici un

barbat nu te va atinge, niciodata.



250 Janet Dailey

Ti Iua capul Tn maini §i-§i cufunda prlvireaTn ochii ei verzui.

O provoca, a?teptandu-se la un protest, dar ea nu facu

nimic din toate astea, ci suspina radioasa.

— Da, murmura ea, cople§ita.

Hawk inspira addnc, apoi dadu aerul afara Tncet, ca §i

cand ar fi vrut sd Tndeparteze de el orice violen}d.

—Ji-e frig, remarca el.

Lanna lasa ochii Tn jos §i observa cd din cauza frigului,pielea Ti devenise ca de gaina. Hawk 11Iua mdna.

— Hai sd neTmbracdm, pana nu race§ti.

— §i tu?

— Pielea mea e rezistenta, o asigura el, ducand-o spre

sauna.

Hainele lui Hawk erau Tmpaturite langa ale Lannei, dar el

disparu Tnauntru, Tn timp ce ea se Tmbraca. Ea tocmai T§i

tragea fermoarul jeans-ilor, cdnd el ie§i, acoperit cu pdnza

sa primitiva. Se Tmbraca §i el, la randul lui.

— Crezi cd pofi urea pana la grota? Tntreba el.

— Daca ma ajufi, o sd pot, spuse Lanna.Hawk a§tepta ca Lanna sd fie Tn siguranja pe marginea

stancii, apoi salta pe umeri damigenele. Din cauza Tntuneri-

cului, Tn grota parea mai frig.

—Sd fac cafea? propuse Lanna.

HawkTi dadu o damigeana.

— Mi-ar face placere.

Cdnd cafeaua fu gata, Lanna adauga pufina apa rece,

Tmpdrfind aceea§i cana,Tntr-o atmosfera de dulce intimita-

te. La un moment dat, umerii lui Hawk cazura de oboseala;

Tntinse cana Lannei.

—Tine, termin-o tu, o sd ma eule, n-am mai dormit de

patruzeci ?i opt de ore.



NEDORITUL 251

Tn c iu da oboselii. Hawk se scula cu ag il itatea unei pisici §i

se duse sa se Tntinda langa peretele grotei. Tnainte de a-§i

acoper i fa fa cu palaria, arunca o privire spre Lanna.

— Nu cred ca vom avea vizite, dar fii vigilenta!

Hawk adormi imediat. Fara sa faca zgomot, Lanna cauta

un pieptene Th saco§a ;i se a§eza la intrarea Tn grota,

pieptanandu-se Tn soare. Cand Tncepu sa se Tntunece, ea

observa ca Hawk dormea cu brafele ihcruci?ate pe piept,pared aparandu-se de frig. Scutura patura de uitimele fire

de iarba §i o Tntinse peste cel adormit. El se mi§ca, dar nu se

trezi.

Tnainte ca soarele sa apuna, Lanna pregati cina, §tiind

ca lui Hawk nu i-ar fi placut sa aprinda focul noaptea, lumina

lui putand fi vazuta Tn aceasta pustietate. Cand mancarea

fu gata, II trezi pe Hawk. De abia Tl atinse §i el fu Tn picioare.

Dupa ce mancara, Lanna pregati o ultima cea$ca de ca

fea. Cerul deveni purpuriu din cauza crepusculului §i Lanna

stinse focul. Hawk se instala la intrarea Tn grota, scrutand

orizontul. Ea Ti aduse cafea. — Unde crezi ca sunt? Tntreba ea, vazand neliniftea lui

Hawk.

El se Tntoarse ?i dadu u§or din umeri.

— Habar n-am.

Ea Ti Tntinse cafeaua ;i fremata cand Ti atinse degetele. — O sa stai Tn picioare toata noaptea, sa veghezi?

— Nu, nu cred ca e nevoie. Nu se vor Tntoarce Tn plina

noapte.

Tn lumina purpurie, Lanna de abia dlsfingea wlgwam-ul;

sauna nu se vedea deloc.

— Cum este cand traie$ti aici? Tntreba tanara femeie,

curioasd la tot ce avea legatura cu iubitul ei.



252 Janet Dailey

— Idilic. Dar §i crud, raspunse Hawk, fara amdraciune. De

aici, din copiiaria mea navajo Tmi menfin echiiibrui. Tntr-o zi,

o sd-ti arat acest finut care se nume§te „Cele Patru Coifuri".

— Mi-ar placea mult, spuse Lanna, fericita cd Hawk do-

rea sa-i arate propriile radacini.

— MESAS, tufeie dintre campurile acoperite cu saMe,

marginite de pietre. Canioaneie brodate de pini alba§tri,

nisipuriie ro§iatice, stancile ro§ii. Cum sd expiic cd aici, culorileau o intensitate dramatica, care reunesc contrastele de

umbra §i lumina? Acest pamant viu vibreaza, plin de forfa

Creatorului sau.

Remarcdnd emotia lui Hawk, Lanna Tnfelese identificarea

lui profunda cu pamdntul natal, pe care nu o va putea

Tmparfi cu el. Poate era mai bine cd §tia.

— Un indian nu poate fi desparjit de pamant, continua

Hawk, ca §i cdnd nu s-ar mai fi adresat tinerei femei, ci §i-ar

fi exprimat gandurile cu voce tare; triburile care s-au mutat,

au pierit; Chippewan, Mohicani, Chickasws. Triburile Navajo

?i Apache care au trait tot timpul pe pamanturile lor, ausupravie}uit,in interiorul celor „ Patru Piscuri".

Hawk se Tntrerupse §i o privi pe Lanna, ca §i cdnd §i-ar fi

adus aminte de existenfa ei.

— larta-ma.

— Nu trebuie sa-Ji ceri iertare.

— Prefer sd ma cuno§ti. Vezi, eu n-am parasit niciodata

acest tinut §i nici nu eram sigur cd voi mai reveni, SuntTmpartit

Tn doua. Dar am Tnvafat sd seman cu fiecare, pentru orice

eventualitate.

— Doua parti, ca §i numele tau, remarca Lanna.

— Ma cheama Jim Blue Hawk, rectified tdndrul. Jim §i

Hawk: o parte americana, alta indiana.



NEDORITUL 253

—Jim Blue... J.B., inifialele lui John Buchanan §i Hawk,

§oimui, pentru Faulkner.

— Pura coincidenta. Mi-am ales numele cand eram copil.

John Buchanan remarcase, probabil asemanarea, care l-a

amuzat, poate chiar se mandrea. Nu §tiu.

Ridica din umeri, aratand ca probiema n-avea impor-

tanta pentru el.

— Dar Tn tine se regasesc multe din trasaturile lui decaracter. Chad i-a mo§tenit siabiciunea, superficialitatea

poate, remarca ea cedand, Tn sfdrjit, ideii cd John Bucha

nan avusese §i defecte. Tu ai forta lui, inteligenfa lui, §tii sd

comanzl; am remarcat asta cand dadeai ordine la aduna-

rea cirezilor. De ce nu te folose§ti de acest talent? Ai evitat

acest subiect, ultima data cdnd l-am abordat.

— Patronii au prostul obicei de a cere personalului sd aiba

un orar regulat.

—Cdnd e§ti propriul tau stapan, Tfi aranjezi programul

cum vrei, replica Lanna.

Hawk zombi §i-i Tntinse cana. — Ji-am mai spus, gdnde§ti prea mult.

El se Tndeparta de intrarea Th grota.

— Ma due sd vad daca §i caii au tot ce le trebuie pentru

noapte. Maine dimineata trebuie sa-i dezmortesc pufin.

Lanna ramase Tn fa|a intrarii, ascuitdnd zgomotele din

spatele ei. Contempla ganditoare stelele care aparusera la

orizont.

Cdnd se Tntoarse, Hawk era deja Tntins pe pamant. El

ridica patura §i o invita.

—Adu-ji sacul.

Ea remarca cd el ramasese Tmbracat §i-§i pastra §1 eahaineie. Dupa ce aranja canaTn sacul cu provizii,T?i iua sacul



254 Janet Dailey

§i se lungi langa Hawk. El Ti oferi umarul Tn chip de perna §i

ea i se ghemui la piept.

— E§ti obosita?

— Nu am migrena, daca asta m-ai Tntrebat.

Hawk rase Tn tacere. Lanna Ti simti rasuflarea calda pe

obraji. Trupul ei era Tn a§teptarea ceiui de langa ea. Mana

lui Hawk se Tntinse spre talia ei, mangaindu-i §oldul. O acuza,

Tn gluma. —Tu poti face un barbat neputincios.

—Chiar a§a?

Dandu-§i capul pe spate, ea Ti arunca o privire provoca-

toare.

— Neamul navajo crede cd este vatdmator sd faci prea

multa dragoste, afirma Hawk, Tn timp ce mdna lui continua

sd rataceasca.

— De ce?

Ochii Lannei straluceau de curiozitate.

— Pentru cd, dupa credinfa navajo, asta ar putea afecta

spina dorsala, acolo unde ea Tntalne§te creierul. Un profesorde anatomie fi-ar spune, cd asta este Tn legatura cu nervul

median. Ai studiat Yoga?

— Nu.

Lanna Ti descheie cama§a §i-§i baga mdna Tnauntru, Tn

contact cu pielea.

— Pentru a atinge iluminatia transcedentaia, yoginii tre

buie sa-§i canalizeze potenfa sexuaia spre nervul median.

Puterea spirituala provine de la energia fizica, explica Hawk.

Budi§tii cred cd spiritul parase§te trupul, dupa moarte, prin

partea de sus a capului, unde se gase§te nen/ul median. De

aceea mulfi budi§ti T§i rad capul, cu excepfia acestei porfiu-

ni.

Hawk Tndepartase o §uvifa deasa de par castaniu.



NEDORITUL 255

— Din acela§i motiv indienii T§i scalpeaza du§manii. Se

asigura astfel cd spiritul acestora nu se va transforma Tntr-o

fantoma care sa-i vdneze.

— Fascinant, murmura Lanna.

Tn|eiegea, dar simfurile ei se concentrau asupra altui

lucru.

— Mi-ar parea rau sa vad parul tau frumos atarnand la

Centura unui barbat.Hawk fixa §oldurile Lannei pe sacul de dormit.

— Nici macar la a ta? §opti Lanna, descheind primii

nasturi ai bluzei sale.

— Nici macar la a mea, sufla Hawk, deasupra ei.

Tanarul alese un alt mod de comunicare decat vorbele.

Lanna aproba alegerea lui cu un geam at de placere.



2 0

Admirand efectul soarelui pe o movila Tndepartata, Lan

na T§i aminti de descrierea pe care o facuse Hawk, Tn ajun.

Simti pamantul tresarind, cand colina de argila T§i schimba

cuioarea Tn ro§u aprins, apoi Tn ro§u caramiziu. Tn departare,

o colina acoperita cu ienuperi Tntuneca orizontul.

Lanna T§i Tntoarse fata spre vantul care-i rascoiea parul

facandu-l sd semene cu un stindard matasos §i-i lipi bluza de

corp. Aerul mirosea a salvie §i praf. Totul era viu.

— Doamne, pe unde hoinare§ti?

Tonul scurt §i nelini§tit al lui Hawk o surprinse. — Admiram peisajul.

O rafala Ti aduse peste fata o §uvita de par castaniu. Ea

o dete deoparte §i se Tntoarse Tn vant.

— Voiam sd vad wigwam-ul unde ai locuit cdnd erai

copil.

— Nu e mare lucru de vazut.

— Nu aici, recunoscu ea, fara sa-l priveasca, preocupata

sd contemple tinutul, dar acolo...

Nu-§i termina fraza, incapabila sd gdseasca cuvinte mai

apropiate de cele ale lui Hawk. Indianul se apropie de ea,

Ti examina profilul, apoi la randul sau, scruta orizontul. Lannase smulse din meditatia ei §i-l privi pe Hawk. Totul Tn el avea

demnitate, mandrie §i o independent^ salbatica. Venise



NEDORITUL 257

momentul sa-i vorbeasca cu inima, fara sa fie infiuentata de

pasiune sau dorinta. — Hawk, te iubesc.

Era ca o constatare. El tresari, apoi se Tntoarse spre ea.

— Nu cunosc sensul cuvantului jubire", nu am experienta,

Lanna.

T§i puse mana pe umerii ei, imobilizand-o. Raspunsul o

dezamagise, darTn sinea ei spunea cd este de Tn teles.

— Ceea ce §tiu, este cd atunci cdnd te atinge un barbat,

ma apuca o furle uciga§a. Cdnd te tin Th brateie mele, sunt

Tn alta iume. §i nu sunt fericit decat cu tine. Daca dragostea

este mai mult decat toate astea, atunci va trebui sd ma

Tnveti tu.Lanna T§i Tnabu§i un tlpat, Tnteiegand sensul cuvinteior iui

Hawk. Se arunca Tn brateie lui, cu ochii umezi de o bucurie

neTncrezatoare. Hawk o stranse la piept §i-i sprijini capul pe

umarul sau.

— De neTnchipuit, nu-i a§a? Vreau sd fii femeia mea.

Ea radea copiejita de fericire; ridica capul, mdndrd §i

trlumfatoare.

— Ma voi casatori cu tine, putin Tmi pasa daca vom trai

Tntr-o grota, un wigwam, sau...

— MieTmi prasal declara el.

T§i Tntrerupse deciaratiiie pasionaie, cu un sarut. O stransepe Lanna la piept, ?i-i murmura:

— Gandurile ta le biestemate, m-au facu t sd ma

razgandesc.

O saruta pe gura, iar Lanna se strdnse Idnga acest corp

viril, pe care acum Ti cunojtea atat de bine. Tntotdeauna o

bulversa. Sarutul lor fu lung §1plin de pasiune, ca un preludiu

la alte Tntrebari ;i mdngaieri, dar, pe neajteptate. Hawk le



258 Janet Dailey

puse capat; avea mu§chii Tncordafi. Ridica barbia alarmat

§i se desprinse de Lanna.

—Avem musafiri. Nu ne-au reperatTnca, §i vom putea sa

ne refugiem Tn grota, daca ne grabim.

Lanna vazu norui de praf ?i simti pamantul vibrand sub

picioare.

— Nu, prefer sd raman sa-i Tnfrunt pe Chad.

Hawk paru mulfumit de raspunsul ei §i zambi. Arunca oprivire spre grota.

— Ce este? Tntreba Lanna.

— A? prefera sd am pu§ca, asta arTnlatura diflcultatile, Tn

cazulTn care lucrurile ar iua oTntorsatura neplacuta.

Tncrederea Lannei se spulbera pentru un moment. — Hawk!

— Nu te speria, se va sfdr§i cu bine.

VantulTi aduseTn ochi o ?uvija de par, pe care ea o prinse

dupa ureche.

Se apropia un camion, iar Tn fata lui erau trei oameni

calare. Lanna Ti auzi motorul, dar vehiculul disparu Tn norui

de praf ridicat de copitele cailor. Inima Lannei Tncepu sd

bata. Hawk facu un pas Tnainte, pentru a o acoperi.

Trupul lui eraTncordatdin cauza pericolului, darstapanea

situafla, ceea ce Ti dadea un sentiment placut. Cam la

douazeci de pa§i, camionul se opri, §i de asemenea ?icalaretii.

Cdnd td§ni din spatele unei rofi ?i veni spre ei ca un taur

furlos. Hawk recunoscuse pasagerii: erau Katheryn ?i Carol.

T§i concentra atentia asupra lui Chad, fara a-i scapaTnsa, pe

Rawlins din ochi.

—Salut Chad! Ce frumos din partea ta cd ai venit fara

surle ?l trambite; s-ar spune cd este o reglare de conturi. Nu-i

a§a?



NEDORITUL 259

— Las-o, se rdsti Chad.

— Nu, o tin eu.

indianui ridica dintr-un umar, apoi Hsfida pe Rawlins.

— De data asta, care-i acuzatia? Rapire?

SupraveghetoruiTi arunca o privire neagra, dar nu raspun-

se.

Ai rapit-o din tabara, spuse Chad, vreau s-o dai Tnapoi.

— Nu maTntorc, Chad, declara Lanna. Raman cu Hawk,din vointa mea. §tiu ce-ai vrut sa faci cu mine.

— Nu Tnteleg despre ce vorbe?ti. Mai bine te-ai urea Tn

camion, raspunse Chad.

—Ai dat gre? Chad, continua Hawk cu calm. Lanna nu

mai vrea sa ramana cu tine. — Nui N-am dat gre§, urla Chad, prada unei manii vecine

cu disperarea. Da-te deoparte. Hawk; Lanna merge cu noi.

— Nu!

Hawk observa o mi?care $i-l auzi pe Rawlins dand ni§te

ordine, cu o voce joasa, celor doi calareti. T?i scoase cutitul

din teaca §i-l Tnfrunta pe Rawlins. Pentru moment, Chad nu

era periculos.

— Nu te da jos de pe cal, Tom, spuse Tndreptand cutitul

spre el. Altfel, voi uita ca e§ti batran.

Ajutorul Ti veni de unde nu se ajtepta. Luther Wilcox T§i

scoase pu?ca ?i-o Tndrepta spre tovara§ii lui. — Este o poveste care nu ne prive§te pe noi, Tom. Ramai

pe Ioc. Disputa va fi Tntre cei doi Faulkner. Iar eu vreau sa flu

sigur ca §ansele vor fi egale.

— Lasa pujca, urla Rawlins, mai bine ai Thdrepta-o Th alta

directie.

Luther era gata sa traga.

— Cred c-ai uitat, ca jumatate din ferma este a lui Hawk.

— Tu hotara§ti, Chad.



260 Janet Dailey

Hawk T?i sfida fratele vitreg, acum cand pericolul imediat

fusese Tniaturat, datorita interventiei lui Wilcox. Chad ezita,

dar Katheryn Tl Tncuraja.

— Doar n-o sa-i ia§i sa piece a?a! Chad, ai facut rau ca

i-ai acordat ata ta Tncredere.

Hawk T§i muta privirea pe aceasta femeie Tntre doua

varste, pe care ura o Tnsufletea. Deodata, T§i dadu seama

ca rautatea ei Tl Tntarata pe fiul sau Tmpotriva lui, Tncu-rajandu-l sa se bata. Nu era nici un dubiu; venise cu el,

pentru a se bucura vazandu-l triumfator.

Hawk prinse privirea verde a lui Carol, ghicind ca aceasta

scena Ti amintea de o alta, asemanatoare, a carei miza

fusese odinioara, ea. Chad T?i tinea mainile iasate Tn jos, pelanga corp, cu pumnii stran§i.

— Pune cutitul jos, §i, atunci o sa vedem daca e§ti barbat.

Sangele lui Hawk ciocotea Tn vine. T§i dadu seama cu

surprindere, cd §i el vroia sa se bata. T?i reprimase ura, timp

de douazeci de ani; acum o va elibera. Facu cativa pa?i,

Tndepartandu-se de Lanna, pana Tntr-un Ioc fara arbu?ti. Tn

mijioc erau urme de cenu§a neagra, pe locul unde Rawlins

§i oamenii lui T?i petrecusera noaptea, cu doua zile Tnainte.

Fara sa-l piarda din ochi pe Chad, care se mi§ca Tn cerc,

gata sa atace, HawkT§iTnfipse cutitul Tntr-o craca pe jumata-

te arsa. Tn aceste cateva secunde T§i cantari adversarul.Chad avea avantajul greutatii, dar nu avea rezistenta. Re-

fiexele lui nu erau a?a de rapide, dar Hawk nu trebuia sa-l

subestimeze pentru asta.

Cercul se strangea. Hawk a?tepta ca Chad sd faca prima

mi?care. Acesta porni ca o sageata. Creierui lui Hawk Tnre-

gistra cd Chad nu era nici lent nici neTndemanatic. Umarul

fratelui sau vitreg Tl zdruncina Tnainte ca el sa poata evita

greutatea. Se agata de brateie lui ca sa nu fie trantit la



NEDORITUL 261

pamant. Cei doi barbafi se Tnhafara, fara ca vreunul dintre

ei sa fie Tn avantaj ;i Hawk dadu Tnapoi.

Tn momentul Tn care Chad se Iua dupa el, aparu prima

§ansa. Tniatura bratul ridicat al du§manului sau §i-i dadu un

pumn Tn gura. Ti simti buzele piesnind sub falangele sale.

Adversarul era ametit. Hawk profita §i-i mai dadu cateva

lovituri Tn barbie §i Tn cap; din rani curgea sange.

Ochii lui Chad ardeau de o ura uciga§a. Se aruncaasupra lui Hawk, ca un animal furios §i-i lovi din plinTn barbie;

Tn cap Ti rasuna un zgomot ca de clopotei. Se retrase, din

nou. Chad se arunca asupra lui, trantindu-l la pamant §i-i lovi

peste ceafa. Corp la corp se rostogolira Tn praf. Gafaiau.

Tn sfar§it. Hawk reu§i o mi§care care Tl tranti pe Chad Tncenu§a neagra. Se ridica imediat, orbit de sangele care-1

intra Tn ochi. Facu o mi§care brusca din cap §i se Tntepeni,

a§teptand atacul.

Tn acest moment, Lanna scoase un tipat. Chad T§i scoase

arma.

— Hawk! Cutitul!

Hawk nu observa lama Tn mana lui Chad. Se arunca

Tnapoi, evitand lovitura ?i mobiliza bratul fratelui sau vitreg.

Cei doi barbati Tncepura din nou sa se bata. Hawk se

straduia sa rasuceasca pumnui adversaruiui sau, ca sa-i ia

cutitul. HawkTi loviTn picior §i ChadT§i pierdu echilibrul. Cazu,icnind zgomotos cand atinse pamantul cu spatele. Degetele

lui scapara cutitul pe care Hawk se grabi sa i-l ia. Setea de

lupta TI Thcalzise pe Hawk; acum privea un Chad Tnsangerat

§i batut, ale carui trasdturiTji pierdusera frumusetea; eraTnvins

§i Hawk citeaTnfrangereaTn ochii lui. Tnfipse cutitul Tn pamant

pana la prasele, langa capul lui Chad.

Respirand greu, ca un animal ranit, Hawk se ridica, Tmple-

ticindu-se.



262 Janet Dailey

—Omoard-ll

O voce ascufita tipa.

— Hawk, omoara-i!

Indianul se Tntoarse uluit. Carol fugea spre el, cu o sclipire

de nebunie Th ochi. Se agata de cama§a lui rupta.

— Trebuie sa-l omori, Hawk!

De data asta, vocea Ti era grava, disperata.

— Dumnezeule! De cine vorbe?ti? — Nu vezi?

In privirea ei era c ev a respingator.

— Odata Chad mort, eu voi mo$teni partea sa, ne vom

casatori §i vom pune totul la un Ioc.

— De neTnchipuit!Dar ultandu-se la Carol, Hawk T?i dasu seama cd ea T§i

pierduse mintile.

— Hawk, Tl implora tanara femeie, tu e§ti fata l lui Johnny

;i trebuie sd ai grija de averea lui.

—Johnny?

Vocea rava§ita a lui Katheryn o Tntrerupse pe Carol. Ea

statea Tn genunchi langa Chad; lacrimile Ti curgeau pe fa ta

care devenise, dintr-o data, a unei femei batrane. Chad

Tncerca sd se ridice Tntr-un cot.

— Da! Johnny! urla Carol, cu o placere perversa. V-aJI

Tnchipuit c-a§ fi putut avea copii cu Chad? Nu am pierdutcopiii, i-am omorat. De fiecare data cdnd ramaneam

Tnsarcinata, avortam. Nici un mo§tenitor nu va avea ceea

ce i se cuvine lui Johnny ;l lui Hawk!

Se Tntoarse spre cel pe care acest spectacol Tl naucise.

Descoperi cd Chad nu era decat o victima, Tn planul ma-

chiavelic al lui Carol.

—Chad nu a obfinut semnatura Lannei.



NEDORITUL 263

— Dar eu, da, se avdnta Carol, dand drumul cama§ii lui

Hawk.

Baga mana Tn buzunarul pantalonilor §i scoase o hartie,

O desfacu §i arata o semnatura Tn josul paginii.

— Ea §i-a cedat tot.

Hawk privea fix, neTncrezator, numele Lannei.

—Cum ai Tn§elat-o?

— Foarte simplu, rase Carol. Tntr-o noapte, cand era cu-fundata Tn visele ei de peyotl, i-am cerut sa semneze o

scrisoare, adresata lui Johnny.

Din nou Carol avu o privire dementa. Apoi reiua:

—Trebuie sa-l omori pe Chad; e§ti Tn legitima aparare.

Hawk T§i puse mainile, cu biondefe, pe umerii lui Carol. — Chad e fratele meu vitreg, Carol.

—Trebuie, repeta ea cu o voce care implora. Am facut

totul pentru tine. Poji avea banii lui John Buchanan. Am

facut totul ca sd fim, Tn sfar§it, Tmpreuna. O sd ne casatorim

Hawk, e§ti bogat. Nimeni nu va maiTndrazni sa-ti faca ceva,

acum.

— El scutura din cap.

— Nu ma casatoresc cu tine, Carol. Tu §i eu... asta s-a

terminat de mult timp.

— Nu!

Nu putea crede. Il privi naucita de durere. — Nu! tipa ea- smulgandu-se din brateie lui Hawk.

T§i plimba privirea peste grupul care o fixa, Tntr-o tacere

de gheata. Apoi, sco|dnd un fipat de furie nebuna, porni Tn

fuga.

Rawlins, cu fa |a acoperita de lacrimi, dadu pinteni calului

§i porni Tn urmarirea ei. HawkT§i Tntoarse privirea de la tanara

femeie cu parul de aur, care fugea spre soare §i se uita ia

Chad.



264 Janet Dailey

—Johnny este fiul tau? Tntreba acesta rava§it.

— Carol este bolnava, Chad. Nu cred, ce spune. Poate

este convinsa ca este adevarat, eu, nu.

—§i daca este adevarat? sufla Chad.

—§i daca nu este? raspunse Hawk. Nu te lasa antrenat

de nebunia ei.

Hawk simji mana Lannei pe bratul sau §i-§i pieca ochii spre

fafa ei frumoasa. Citi mesajul mut al ochilor ei ca aluna. Dinei, disparuse sentimentul de spaima. Aceasta femeie va fi

mama copiilor lui.

— Hai sa luam caii §i sa plecam de aici, spuse el, calm.

Lanna accepta dand din cap. Hawk o Iua de mijloc, iar

eaT§i trecu bratul prin spatele lui. PerecheaTnlantuita, ajunse

la grota.

—Sarmana Carol!

Deodata, Hawk T§i dadu seama ca Tn mana tinea hartia

semnata. O Tmpaturi ?i o baga Tn buzunar.

—Crezi ca e legal? Tntreba Lanna, indiferenta.

— Nu §tiu, dar ma Tndoiesc, pentru ca l-ai semnat subinfluenta drogului.

— Pujin Tmi pasa (ea-§i ridica ochii lumino§i spre iubitui ei).

Nu mi-am dorit niciodata banii a§tia. Am ceea ce mi-am

dorit dintotdeauna.

Cu un suspin de placere, Lanna T§i puse obrazul pe umarul

lui Hawk. Hawk fu cuprins de o caldura binefacatoare. Ri

dica ochii spre cerul senin §i albastru, spre un orizont nesfar§it.

O stranse pe Lanna mai aproape de el.

SFAR§IT



In Arizona, viafa este o lupta continua.

Dreptul la existenfa §i dreptul la dragoste de-

clan§eaza un puternic conflict Tntre doi barbaji.Unul dintre ei fermecator manierat si bogat;

Documents

154041358 Janet Dailey Nedoritul