Upload
others
View
15
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
12. Tendin�e
Cuvintele cu form� unic�, variate semantic, func�ional �i, nu în ultimul
rînd, ca origine lexical�, ofer� inevitabil o re�ea bogat� de direc�ii evolutive. Pare adecvat
ca prezentarea lor s� fie f�cut� în dou� trepte: un prim nivel ar fi cel al tendin�elor
particulare, un al doilea (însumînd mare parte din aceste direc�ii) fiind cel al tendin�elor
generale care privesc evolu�ia limbii în ansamblul ei.
Tendin�e particulare
Complexe adverbiale vs construc�ii prepozi�ionale
În greac� exist� o tendin�� de a restrînge folosirea complexelor adverbiale
(în ���������������� etc.) în favoarea construc�iilor prepozi�ionale (Lejeune, 1939, p. 139). Herodot,
de pild�, folose�te ������������ �� ������� ������� ������� ����� dar niciodat� �� ��������� ��������� ��������� �������. Dorica �i inscrip�iile atice rezerv�
aceste forme adverbiale numelor de localit��i de prin preajm� sau cu reputa�ie
panhelenic� (chiar �i în aceste situa�ii, adverbele sufer� concuren�a construc�iilor
prepozi�ionale: IG II-III 1611 �� ���������� ���������� ���������� �������� �i, în aceea�i inscrip�ie, �������� ���������������� (cele dou�
toponime sînt porturi învecinate).
Componente adverbiale vs componente nominale
O privire de ansamblu asupra adverbelor în ���������������� (ibid., p. 397 sq.) arat� c�,
pornind de la tipul homeric � ����� ����� ����� ���� ���� ���� ���� ����, posthomeric � ����� ����� ����� ���� � ������� ������� ������� ������ etc., sufixarea cu
���������������� se extinde la temele pronumelor personale (���������������������������� etc.), la temele nominale
( ��� ���� ��� ���� ��� ���� ��� ���� ���������� ������������� ������������� ������������� ���), la adverbe (�������������������������������� ������������������������).
În mod similar, în indo-iranic�, al�turi de kú-tah �� ��, yá-tah, ta-tah �� ��, katará-
tah �� �� exist� mat-tah �� �� (format pe pronume personal), mukha-tah �� ��, daks �� ��in �� ��a-tah �� �� (din
adverbe).
Cele dou� evolu�ii sînt independente �i, cu atît mai mult, depun m�rturie
pentru adoptarea în sistemul nominal a unor caracteristici adverbiale. Înc� din expresia
vedic� tátah �� �� s �� ��as �� ��thât se vede cum un substantiv în cazul ablativ poate fi determinat de un
adverb demonstrativ în -tas; mai departe, în indiana medie, -tas devine desinen�a
nominal� normal� de ablativ cam în acela�i fel în care formele grece�ti în ���������������� sînt
încorporate în declinare.
Concluzia lui Lejeune este c� aceste fapte totu�i nu ar constitui indicii
asupra flexiunii indo-europene, ci ar fi doar ilustr�ri ale unui procedeu care a func�ionat
în greac� �i indo-iranic�.
Schmidt (apud Ramat, 1976, p. 322) arat� c� printre factorii lingvistici
care au provocat schimbarea în sistemele cazuale ale limbilor indo-europene
(„operators”) trebuie f�cut� distinc�ia între operatori care modific� forma �i operatori care
modific� sistemul. Cei dintîi pot fi motiva�i fonematic sau paradigmatico-fonematic (prin
ac�iunea legilor fonetice sau schimbarea alomorfelor unui morfem în interiorul diverselor
clase, e.g. trecerea nom. pl. pronominal *-oi la temele în *-o/e); �i ace�tia în anumite
cazuri pot duce la schimbarea sistemului. Cît prive�te operatorii care modific� sistemul,
trebuie f�cut� distinc�ia între cei motiva�i semantic �i cei motiva�i sintactic. Sincretismul
cazurilor, de pild�, pare motivat mai cu seam� sintactic; reducerea sistemului cazual indo-
european prin sincretism �i transformarea ulterioar� a tipului primordial flexiv î�i are
punctul de plecare în a�a-numitele cazuri concrete, pentru c� acestea manifest� în mare
m�sur� necesitatea �i posibilitatea de a specifica local, prin intermediul elementelor
neflexibile, rela�iile (exprimate paradigmatic cu afixe) cu ce?, unde?, de unde?, încotro?.
Frecven�a particulelor
O tendin�� remarcat� în interiorul limbii grece�ti este aceea de reducere a
num�rului �i importan�ei particulelor în articularea expresiei. Margaret Thrall, în studiul
s�u asupra particulelor în Noul Testament (1962, p. 39 sq.), vorbe�te de o dubl� tendin��:
degenerarea �i dezvoltarea. Absen�a din � ��� a multora dintre combina�iile clasice de
particule este exemplul cel mai gr�itor al unui proces de degenerare lingvistic� (sau, mai
larg vorbind, de declin al civiliza�iei grece�ti). Statistica ofer� date f�r� echivoc: Noul
Testament, de zece ori mai întins decît Apologia Socratis, are abia jum�tate din
combina�iile de particule ale textului platonic. S-a observat totodat� c� �i textul de �coal�
al lui Aristotel are, în compara�ie cu cel literar, pentru public, al lui Platon un stil marcat
de un joc mai restrîns de particule. Aceast� continu� pierdere a subtilit��ii este înso�it� de
un proces pozitiv, de dezvoltare lingvistic� (proces ale c�rui r�d�cini se afl�, de
asemenea, în perioada clasic�): particulele î�i l�rgesc domeniul de ac�iune, cap�t� func�ii
noi (e.g. ������������������������dezvolt� un sens progresiv care pare s� fie în contradic�ie cu func�ia sa
adversativ� originar�; adverbialul ���������������� devine un conectiv în proza clasic� tîrzie, ca �i � � � �).
În aceea�i direc�ie trebuie v�zut� �i dezvoltarea în � ��� a lui ���������������� ca particul�
adversativ�. Un alt semn de cre�tere lingvistic� este formarea de particule din alte p�r�i
de vorbire, tendin�� ilustrat� în perioada elenistic� prin folosirea ca particule conective a
lui � �� �� �� �� �� �� �� � �i ����������������.
Complexe adverb & prepozi�ie
În germana contemporan� standard adverbul �i prepozi�ia sînt totdeauna
combinate inseparabil. Colocvial îns�, în special în nord, ele apar uneori desp�r�ite
(Lockwood, 1968, p. 58 sq.): aceasta trebuie s� fie o tr�s�tur� veche, de vreme ce
asemenea separ�ri sînt curente în germana medieval�. Un exemplu din Luther este
interesant: der Ort, da du aufstehest locul în care te ridici, expresie modificat� în
edi�iile ulterioare (�i a�a apare �i azi) ca der Ort, darauf du stehest locul în care stai;
separarea adverbului de prepozi�ie era socotit� o lips� de elegan�� (�i la fel este socotit� �i
în prezent).
Preverbe în serie
Preverbele înseriate sînt o m�rturie important� a unui fapt lingvistic care
nu este propriu numai preverbelor: anume c� aglomerarea de cuvinte cu form� fix� nu
este rezultatul unor prezen�e simultane, ci al unor ad�ugiri succesive. Într-o serie de
cuvinte fixe exist� totdeauna un element la care apoi se adaug� un altul (�i procesul poate
continua cu o a doua �i a treia ad�ugire).
•vedic�
În vedic�, prezen�a a dou� preverbe este relativ banal�, cel dintîi
sprijinindu-se mai mult pe valoarea nominal� (Renou, 1952, §381). Cel mai adesea sînt
separate unul de altul, al doilea aflîndu-se sudat cu verbul (î�i p�streaz� îns� accentul).
Un comportament aparte are preverbul á, care atrage �i preverbul precedent (e.g.
upágahi), el fiind aproape totdeauna în pozi�ia secund� sau, mai precis, fiind considerat
parte integrant� a verbului: din acest punct de vedere, se comport� asem�n�tor preverbele
pára, áva; dimpotriv�, ánu, ádhi �i abhí ocup� aproape totdeauna pozi�ia prim�. În
propozi�ia subordonat�, cele dou� preverbe stau de obicei al�turi; pierderea sau p�strarea
accentului de c�tre primul preverb nu este reglementat�. Mai mult de dou� preverbe în
contact sînt rare.
•hitit�
�i în hitit� (Sturtevant & Hahn, 1951, §214) se combin� adesea dou�
preverbe (i.e. preverbe separabile, frecvente în aceast� limb�): kat-ta-an, a-ap-pa, a-wa-
an.
•latin�
Latina clasic� în general respinge determinarea unui verb de c�tre dou�
preverbe (Bassols de Climent, 1956, §234), aglomerare favorizat� îns� în vorbirea
popular�, de unde intr� în literatur�, în special începînd cu epoca postclasic� (e.g. Pliniu
circumadspicio).
•vechea irlandez�
S-ar putea spune (v. Kurylowicz, 1964, cap. VII) c�, de�i teoretic este
posibil�, cumularea de preverbe nu pare s� fi fost un procedeu tipic pentru limbile indo-
europene vechi. Vechea irlandez� este o excep�ie interesant�: folose�te uneori trei sau
chiar patru preverbe înseriate.
Productivitatea compu�ilor verbali în vechea irlandez� se explic� prin
faptul c� ultimul preverb (ultimul din punct de vedere cronologic, i.e. ini�ial din punctul
de vedere al structurii formale) se deta�eaz� limpede de restul temei compusului. Ultimul
preverb P3 din suita /P3+P2+P1+verb/ are în forma fundamental� /P3—P2P1verb/
statutul unui proclitic, nu al unui preverb. Preverbarea suplimentar�, cu un preverb P4,
schimb� compusul de mai sus în /P4—P3P2P1verb/altfel spus: P3 î�i pierde statutul de
proclitic �i este încorporat ca preverb. Ultimul preverb este perceput ca determinare a
formei verbale care îi urmeaz� (form� luat� ca întreg) �i nu ca determinare a unui singur
preverb (cel imediat urm�tor).
•sîrbo-croat�
În sîrbo-croat� (Meillet & Vaillant, 1952, §263), verbele cu dou� preverbe
sînt relativ frecvente: ele se las� interpretate ca fenomen de preverbare a unui complex
verb-preverb tratat ca o unitate.
Alte criterii formale sînt dificil de g�sit. Astfel, de pild�, faptul c�
preverbul ini�ial din vechea irlandez� este totdeauna proclitic (cu excep�ia imperativului)
se datoreaz� unei reguli mecanice comparabile cu unele limit�ri impuse accentu�rii
compuselor verbale în greac�, vedic�, baltic� sau slav�; aceste restric�ii, rezultat al unor
dezvolt�ri independente �i relativ tîrzii, au în comun o tr�s�tur� distinctiv�: accentuarea
preverbului (sau a silabei) care preced� imediat radicalul verbal.
Tendin�e generale
Parcursul cuvintelor cu form� unic� din limbile indo-europene contureaz�
trei tendin�e puternice:
1. Evolueaz� spre abstractizare, într-o continu� îndep�rtare de sensul
originar, în general concret. Muta�ia este fundamental� pentru c� ea se produce dinspre
no�ional spre rela�ional. Cuvintele tind s� exprime tot mai pu�in no�iunea care le era
proprie: tind s� înglobeze semantic un ansamblu de no�iuni sau un aspect al lor, eventual
un punct de vedere asupra no�iunii respective, �i de aici pîn� la exprimarea pur� �i simpl�
a rela�iei cu o alt� no�iune sau cu întregul comunic�rii drumul nu mai este foarte lung.
Poate cel mai solid exemplu îl constituie r�spunsurile pozitive sau negative la întreb�ri:
de la repetarea, cu plus sau minus, a întreb�rii, se ajunge treptat în punctul maxim al
abstractiz�rii, al punerii în rela�ie cu contextul �i, în fond, al instrumentaliz�rii unui enun�
care nu spune nimic în sine, ci func�ioneaz� ca un semn matematic pozitiv sau negativ: da
�i nu.
2. Îndep�rtarea de sensul originar cunoa�te uneori evolu�ii surprinz�toare:
o form� rigidizat�, oprit� o vreme la un anumit în�eles, cunoa�te apoi o fluidizare a
sensurilor, putînd dobîndi, în condi�ii care sînt specifice fiec�rei unit��i lexicale în parte,
valori noi, uneori chiar în contradic�ie cu cele precedente.
3. Tendin�a cea mai evident� — �i care prive�te, în fond, esen�a
comunic�rii lingvistice — este cea de înt�rire continu�, de fortificare prin redundan��; cu
timpul, efectul redundant se consum�, devine insesizabil, dar aproape la fel de rapid se
uzeaz� �i fortificarea.
1. Abstractizarea
Sînt interesante r�spunsurile de tip da/nu ca procedee de articulare a
expresiei. Studiul amplu al lui H. Thesleff, pe texte din Plaut �i Teren�iu, vorbe�te în
esen�� despre o tendin�� general�: abstractizarea r�spunsului pîn� la no�iunile pure �i
absolute de afirma�ie �i nega�ie.
H. Thesleff urm�re�te modalit��ile prin care se dau r�spunsuri tip da/nu,
f�r� a avea totu�i inten�ia de a-l contrazice pe Meillet (1951, p. 36 sq.) asupra faptului c�
limbilor antice le-a lipsit no�iunea de da. Este evident c� grecii �i romanii nu au avut un
asemenea cuvînt specializat, exclusiv �i exact; totu�i to�i vorbitorii, antici sau moderni,
sînt capabili s� r�spund� afirmativ sau negativ la întreb�ri. În acest fel trebuie în�eles
titlul studiului lui Thesleff, Yes and No in Plautus and Terence.
Se poate men�iona (Thesleff, 1960, nota 3) �i faptul c� prima încercare de
a clasifica diferitele limbi europene a ales criteriul cuvîntului da — Dante Alighieri, De
uulgari eloquio siue idiomate (scris� în 1303 sau 1304): nam alii oc, alii oil, alii si
affirmando loquuntur; ut puta Hispani, Franci et Latini.
Cuvintele da/nu pot p�rea (ibid., p. 5) indispensabile în majoritatea
limbilor europene. Celor familiariza�i îns�, de pild�, cu latina �i finlandeza li se va p�rea
mai normal s� nu le foloseasc�: lipsa expresiilor idiomatice pentru da/nu ca �i, în general,
lipsa monopolului lingvistic, poate aduce o bog��ie în plus calit��ilor estetice ale unei
limbi.
Preciz�ri terminologice:
Thesleff nume�te prima propozi�ie „antecedent” (indiferent c� este
întrebare, porunc�, declara�ie sau exclama�ie) iar r�spunsul la antecedent îl nume�te
„replic�” (indiferent c� este afirmativ, negativ sau cu o nuan�� aparte). În principiu,
numai propozi�iile disjunctive (poate cu excep�ia celor în care un membru al întreb�rii
este forma negativ� a celuilalt) �i relative (pronominale) nu pot primi un r�spuns de tipul
da/nu.
Autorul împarte antecedentele în trei clase principale: întreb�ri
(considerînd relevante numai întreb�rile simple absolute), porunci �i declara�ii (incluzînd
�i exclama�iile); distinge întreb�rile (�i declara�iile) factuale de cele exprimînd o dorin��
sau o inten�ie. Distinc�iile nu se pot aplica rigid, poruncile putînd lua de pild� aspectul
unei întreb�ri: un accent interogativ, imposibil de determinat în scris, poate fi singurul
criteriu în detectarea nuan�ei.
R�spunsul poate fi afirmativ (confirmative) sau negativ (negative reply sau
denial). O consim�ire la un antecedent de dorin�� sau inten�ie poate fi numit� „permisiv�”
iar opusul ei (negativ) „prohibitiv�”.
O prim� clas� de r�spunsuri ar fi cele „anaforice”: antecedentul este
reprodus, explicit sau implicit, adesea într-o form� înt�rit�. Acest tip ar avea trei variante:
antecedentul este repetat în întregime sau par�ial; antecedentul este repetat în replic�
printr-un substitut; antecedentul nu e reprezentat în replic�, f�cîndu-se numai referire la
el.
A doua clas� ar fi cea a replicilor „descriptive”: antecedentul este
caracterizat, i.e. se spune ceva despre ideea exprimat� în antecedent.
Replicile anaforice au o pozi�ie mai important� în rîndul mijloacelor de
confirmare decît cele descriptive. Prevalen�a clasei anaforice este înc� �i mai izbitoare în
replicile negative: practic, autorul studiului nu poate da nici un singur exemplu de
expresie idiomatic� de negare (denial) derivat� din expresii descriptive. Interjec�iile sînt,
f�r� îndoial�, relevante pentru confirmare �i negare; dar, în limbile europene cel pu�in, ele
nu par s� se fi gramaticalizat în aceast� func�ie.
DA la Plaut �i Teren�iu
1. DA ca replic� anaforic�:
Se vorbe�te despre o „anafor� explicit�” atunci cînd în r�spuns este reluat
par�ial antecedentul; cum de obicei este reluat un singur cuvînt, aceast� situa�ie ilustreaz�
tendin�a de schematizare a replicilor.
«Substitute ale anaforei» sînt cuvinte relativ puternice, cum ar fi forme ale
lui facere �i fieri, pronume, ita (simptom al aceleia�i tendin�e c�tre schematizarea
replicii; sensul lui ita confirmativ este foarte aproape de modernul da: totu�i acesta nu-�i
pierde niciodat� leg�tura cu sensul de baz�, astfel încît s� poat� fi folosit ca r�spuns
afirmativ-confirmativ la un antecedent negativ), sic (fa�� de ita anaforic, sic are valoare
demonstrativ�; referirea lui la o propozi�ie pare s� �inteasc� mai degrab� înainte decît
înapoi).
«Anafora subîn�eleas�» se realizeaz� cu verbe de confirmare, particule
implicînd ad�ugarea sau corec�ia (datorit� naturii ei enclitice sau proclitice, în general o
particul� nu poate fi izolat�, deci nu poate prelua func�ia unui da accentuat), particule
emfatice (hercle trebuie socotit o particul� emfatic� �i nu poate fi folosit singur; edepol,
pol; ecastor, mecastor; uero, enimuero; quidem, quippe), pronume personale,
certum/certe/certo (certum nu are o func�ie confirmativ� proprie, dar certum est foarte
adesea are un în�eles semi-adverbial: desigur; certe �i certo se întîlnesc frecvent cu verbe
care înseamn� a vedea, a cunoa�te, a �ti; certo este aproximativ sinonim cu certe, dar
mult mai pu�in comun, în m�sura în care ne putem baza pe manuscrise: certe se refer� de
obicei la întreaga propozi�ie, în schimb certo este mai degrab� adverbial; distribu�ia lor se
poate interpreta �i în sensul c� forma certo este mai vie �i mai subiectiv� decît certe),
adverbe intensive (utilizarea lor în func�ie confirmativ� nu este comun� în latina literar�:
ual(i)de, nimis �i nimium, satis, sane, audacter); maxime confirmativ este destul de
comun (folosit �i cu i(m)mo); ca r�spunsuri de confirmare se folosesc �i întreb�ri.
2. DA ca replic� descriptiv�
Faptul c� declara�ia antecedent� este adev�rat� se sugereaz� prin uerum
(uera); uero este socotit printre particule — are în mod normal o pozi�ie ne-emfatic� în
propozi�ie �i, prin aceasta, se distinge clar de uerum.
Pentru adverbele cu în�elesul precis, exact (admodum, oppido,
planissime), dezvoltarea func�iei confirmative se poate explica în dou� feluri: fie se iau
ca ad�ugiri de înt�rire la replici anforice care, atunci cînd anafora e subîn�eleas�, au
primit un sens de confirmare (certo, nimium); fie sînt explicate ca descriind natura
antecedentului (optime, uerum).
3. DA redat prin expresii grece�ti
Sînt bine fixate în latina colocvial� �����!�!�!�! (notat în mod obi�nuit eu) �i ��!"���!"���!"���!"�
(notat euge) ca adverbe exclamative (în terminologia lui Thesleff; probabil c� golirea lor
de sensul originalului grecesc le-a redus la statutul de simple interjec�ii latine) cu în�eles
descriptiv; ele nu au un sens confirmativ. Rare sînt babae (#�#��#�#��#�#��#�#��); bombax (# �#��# �#��# �#��# �#��)
este un hapax; ambele exprim� uluirea.
NU la Plaut �i Teren�iu
Thesleff observ� c� neg�rile sînt sim�itor mai pu�in comune decît replicile
confirmative (fie c� acesta este un adev�r universal ori de aplicabilitate strict� la textele
luate în studiu; afirma�ia se extrapoleaz� cu u�urin�� la comedia roman� �i, în general, la
literatura roman�). Acest fapt explic� de ce exist� o mai slab� varia�ie a expresiilor
negative decît a celor de confirmare. Toate expresiile idiomatice latine�ti folosite în
nega�ii apar�in clasei anaforice.
Nega�ia non r�spunde la întreb�ri �i declara�ii factuale precum �i la
comenzi; nu este niciodat� un veritabil prohibitiv, chiar dac� r�spunsul în întregul lui
poate fi interpretat în acest fel; de obicei introduce replica. Poate fi o anafor� explicit�: fie
cu negativul reluat (în ecou) — dar r�spunsul a�teptat în acest caz este da, ca la
întreb�rile introduse prin nonne —, fie cu antecedentul f�r� negativ. Pot ap�rea substitute
pentru anafor� (non ita est uneori se folose�te ca un comentariu negativ la o declara�ie)
sau anafora poate fi subîn�eleas� (non cu sensul nu: aceast� utilizare trebuie probabil
explicat� ca o dezvoltare secundar�). Cînd este izolat, non este rareori înt�rit.
Sînt frecvente în r�spunsuri compusele cu ne-: nolo, nescio; neque (la
Plaut adeseori o propozi�ie negativ� este fortificat� cu neque: situa�ia este paralel� cu cea
în care se folose�te atque ca amplificator); nihil, nil; nemo, nullus, neuter, numquam,
nusquam.
Nega�ia special� haud la Plaut �i Teren�iu pare s� se refere întotdeauna la
un singur cuvînt �i, de aceea, nu poate lua în�elesul de nu. Totu�i, într-o serie de pasaje,
ofer� paralele la utiliz�rile lui non în replic� negativ�.
Adverbul minime adesea aproximeaz� o nega�ie, chiar dac� în faza Plaut -
Teren�iu nu se poate spune c� �i-ar fi pierdut sensul de superlativ. Este frecvent în replic�,
fie singur sau înt�rit printr-o alt� prezen��.
La acestea se adaug� o serie de interjec�ii (ah, uah etc.), frecvent asociate
cu o nega�ie într-un r�spuns negativ (denial).
Lucrarea lui Thesleff demonstreaz� în detaliu faptul c� natura, caracterul
antecedentului este elementul relevant pentru forma replicii. În vreme ce acelea�i tipuri
de replici sînt în general folosite egal cu întreb�ri �i declara�ii factuale (inclusiv
exclama�ii), exist� o tendin�� marcat� de a dezvolta replici speciale la comenzi �i la
antecedente exprimînd dorin�e sau inten�ii (e.g. replicile maxime �i minime sînt adecvate
acestui uz). Anafora explicit� este forma cea mai banal� de r�spuns la Plaut �i Teren�iu;
foarte pu�ine expresii idiomatice pot concura cu acest principiu (dintre cele confirmative:
ita, i(m)mo introducînd un climax; dintre replicile negative: i(m)mo introducînd o
corec�ie).
În marea diversitate de expresie, Thesleff depisteaz� dou� tendin�e (p. 75):
spre mecanizare, care const� în predilec�ia pentru folosirea unor cuvinte confirmative sau
negative singure (sau expresii cu aplicabilitate general�) în locul emiterii unei replici
speciale în fiecare caz; a doua, înc� �i mai manifest�, c�tre amplificare �i înt�rire.
Interac�iunea acestor dou� tendin�e, de mecanizare �i înt�rire, produce
expresii idiomatice confirmative �i negative. La Plaut �i Teren�iu asemenea formule de
r�spuns nu sînt rivale serioase ale anaforei explicite; dar pozi�ia lor devine predominant�
în latin�, ca �i în majoritatea limbilor europene.
2. Fluidizarea sensurilor
Aceast� a doua tendin�� este minu�ios urm�rit�, pe un teritoriu strîns
delimitat, de Jacqueline de La Harpe, în teza sa de doctorat din 1923: Étude sur tamen
conjonction adversative et son passage au sens causal avec remarques comparatives sur
les particules sed, autem, nam, enim.
Conjunc�ie adversativ� în latina clasic�, tamen apare în Peregrinatio
Aetheriae, ca �i în alte texte ale latinit��ii tîrzii, cu valoare cauzal�. Problema trecerii lui
tamen de la sensul adversativ la cel cauzal este cu atît mai interesant� cu cît exist� �i alte
fenomene asem�n�toare sau chiar identice: în latin�, particulele sed �i autem au trecut, ca
�i tamen, de la adversativ la cauzal; pe de alt� parte, particulele explicative �i cauzale
nam �i enim au servit la marcarea opozi�iei. Mai mult înc�, existen�a unei conjunc�ii care
î�i abandoneaz� sensul primar sau esen�ial pentru un altul care pare opus nu este proprie
latinei ci se întîlne�te �i în alte limbi; astfel c� trecerea unei conjunc�ii de la adversativ la
cauzal (ca în situa�ia lui tamen) pare a fi semnul unei tendin�e generalizate.
Pentru tamen (ibid. p. 15 sq.) se disting trei func�ii net caracterizate:
1. tamen adversativ: foarte des marcheaz� corela�ia fa�� de o
concesie precedent�, corespunzînd în general unei conjunc�ii proprii propozi�iei
concesive;
2. tamen restrictiv: cel pu�in (e.g. Pl. Cas. 780);
3. tamen cu valoare adversativ� slab�, îndeplinind de fapt func�ia
unui copulativ.
Loefstedt (Philologischer Kommentar zur Peregrinatio Aetheriae.
Untersuchungen zur Geschichte der lateinischen Sprache, Upsala 1911, p. 30) a fost cel
dintîi care a observat c� la aceste trei func�ii trebuie ad�ugat� o a patra: tamen cauzal.
O evolu�ie asem�n�toare cunoa�te sed: de la începuturi, sed este folosit în
trei func�ii diferite: cu valoare pur adversativ�, restrictiv (opozi�ia pe care o marcheaz�
este par�ial�), copulativ (valoarea sa adverbial� este mult sl�bit�). În scrierile epocii tîrzii
apare îns� cu o a patra semnifica�ie: îndepline�te o func�ie cauzal� echivalent� cu nam;
aceast� func�ie cauzal� este anun�at� înc� din textele vechi (e.g. Pl. Merc. 746, Trin. 674
etc.).
La rîndul s�u, autem marcheaz� în mod normal o opozi�ie de aceea�i
natur� ca �i tamen. Acestei valori uzuale i se adaug�: notarea unei opozi�ii slabe, par�iale
(pe de alt� parte); o foarte slab� nuan�� demonstrativ�, mai degrab� o simpl� valoare
disjunctiv� (rol analog cu gr. � � � �); o func�ie copulativ� (introduce o exclama�ie, o
considera�ie care se adaug� alteia, ultimul termen al unei enumera�ii).
Aceste dou� cazuri ilustreaz� parcursul de la adversativ la cauzal; o
evolu�ie în sens contrar prezint� nam �i enim.
La origine nam (ibid., p. 71 sq.) este o particul� afirmativ�; în perioada
clasic� dezvolt� un aspect cauzal; func�ia sa cea mai frecvent� o reprezint� o pozi�ie
intermediar� între cele dou� func�ii men�ionate (într-adev�r — în consecin��); mai presus
de toate, nam este explicativ. Rolul s�u este acela de a introduce o expunere, o
dezvoltare, o parantez� explicativ�, de a ilustra printr-un exemplu o aser�iune dintr-o
fraz� precedent�. Existen�a func�iilor propriu-zis adversative ale lui nam este limpede
stabilit� de textele autorilor tîrzii; nam astfel folosit echivaleaz� cel mai adesea cu autem
( � � � �). Uneori valoarea sa adversativ� e mai evident�: îi corespunde atunci lui sed. Urme
ale unui nam adversativ se g�sesc �i la comici, adesea ca simpl� nuan�� adversativ�,
atenuat� �i de importan�� secundar� (e.g. Pl. Rud. 924, Trin. 64, Aul. 534; Ter. Adelph.
15, Hec. 403).
Strîns înrudit cu nam (dup� cum o atest� etimologia; cf. eheu vs heu,
ehem vs hem), enim (ibid., p. 82 sq.) este, ca �i acesta, o particul� afirmativ�. În evolu�ia
sa, enim poate fi înregistrat ca element explicativ (jucînd un rol analog lui autem, gr. � � � �,
cu diferen�a c�, în loc s� marcheze o opozi�ie ca acesta din urm�, subliniaz� sau confirm�
o aser�iune), cauzal (deoarece), copulativ, adversativ (asem�nîndu-se din nou cu autem �i
� � � �); semnifica�ia sa adversativ� totu�i nu este niciodat� atît de evident� ca cea pe care o
prezint� nam în unele pasaje.
Situa�ia din latin� are paralele în alte limbi, vechi sau moderne. În greac�,
particula de opozi�ie deja men�ionat� ( � � � �) introduce uneori o explica�ie, avînd aproape
sensul lui "��"��"��"�� (e.g. Od. I 433); fr. pour marcheaz� cauza �i opozi�ia (sub forma
concesiei); germ. denn deoarece î�i dilueaz� sensul, p�strînd doar valoarea copulativ�:
wer denn?; eng. as este adversativ precum �i comparativ (echivalînd cu yet) �i cauzal
(aproximativ egal cu since); it. perché este adversativ (la Dante), dar �i cauzal, la fel cum
�i peró e adversativ �i cauzal.
Concluzia lui Jacqueline de La Harpe este c� utilizarea lui tamen în func�ii
cauzale, p�truns� în proz�, a luat na�tere în limbajul cotidian, în modul de a vorbi al celor
care, c�utînd s� dea o turnur� expresiv� (mai degrab� pentru a fi bine în�eles de
interlocutor decît pentru a se conforma regulilor sintaxei), au modificat f�r� s� vrea limba
genera�iilor precedente.
3. Fortificarea
Unul dintre cele mai relevante cazuri de fortificare fonetic� a unui cuvînt
cu form� unic� este înt�rirea, prin diverse mijloace, a nega�iilor. Tendin�a particulei *ne
(ca, de altfel, �i a celorlalte nega�ii) c�tre leg�turi strînse cu proclitice, cu cuvinte izolate
în general, al�turi de corpul fonetic slab (care a facilitat combina�iile) a f�cut ca ea s�
devin� insuficient� pentru func�ia de negare a propozi�iei; efectul a fost fortificarea ei.
Acestei cauze obiective i se adaug� una subiectiv�: sublinierea, emfaza
care caracterizeaz� exprimarea negativ�. Marouzeau (apud Moorhouse, 1959, p. 73) pune
aceast� emfaz� pe baze psihologice: vorbitorul care neag� un enun� este înclinat s�
intensifice for�a exprim�rii. De aici o mai frecvent� accentuare (pe diverse c�i) a
propozi�iilor negative, fapt care într-o redare grafic� ar duce la urm�toarea prezentare
schematic�:
enun� pozitiv enun� simplu afirmare
enun� negativ enun� simplu negare
(prin negare în�elegîndu-se aici, în termenii lui Moorhouse, atît nega�ia
conexiunii cît �i cea special�)
În sanscrit� forma l�rgit� frecvent� este nahi, în sanscrita clasic� nanu. În
greac� formele fortificate fonetic sînt �� ���� ���� ���� �� ���������������������������� �������������������� �� �� �� �� �� �� �� �� ���� ���� ���� ����. Mult mai variate
sînt tipurile de înt�rire a nega�iei în latin�. Dintre ele, evident cea mai important� este
combina�ia non, care a ajuns nega�ia obiectiv� curent� �i, prin acest statut al ei,
înscriindu-se în tendin�a general� de maxim� extindere a nega�iei independente, a luat o
amploare f�r� concuren��.
Construit similar cu �� � �� � �� � �� �����, n�n < *noenom a ap�rut prin aplicarea
procedeului de ad�ugare la *ne a numeralului unu la neutru. Forma intermediar�
noenum exista înc� la poe�ii vechi (Ennius, Caecilius).
Ca procedeu fonetic de formare, Leumann (1977, p. 67) propune mai
degrab� o contragere din noenum decît o elidare n'oinom (Sommer, 1914, §168). Finala
a disp�rut timpuriu în trei neflexibile (dintre care dou� sînt negative): noenum, nihilum,
donecum (Leumann 1977, p. 224).
Dezvoltarea lui non se bazeaz� în mod cert pe o intensificare colocvial� de
expresie (Hofmann, 1951, p. 79). Ca �i gr. �� �� �� �� �� �� �� ��, a fost folosit la început ca o nega�ie
accentuat� (la origine e un acuzativ al con�inutului).
Non îl înlocuie�te pe ne �i în pu�inele cazuri în care se mai folosea: non
quit pentru nequit (En. Scaen. 273), non tu scis pentru nescis (Pl. Asin. 215). În
romanic�, dintre toate compusele cu ne, s-a p�strat numai nescio. Înlocuirea lui ne prin
non în toate formele verbului nolo (non uis, non uolt) a fost determinat� �i de
particularit��i fonetice: u-, ajuns în pozi�ie intervocalic� ar fi trebuit s� cad� l�sînd în
urm� o form� excesiv de debil� fonetic.
Alte nega�ii asem�n�toare (dar cu o r�spîndire mai redus� în compara�ie cu
non) sînt:
nullum: repet� alc�tuirea lui non (ne+ullum) �i este folosit numai în
latina veche (un interesant pronume creat de Ennius ca echivalent al lui nullus este
ningulus, format pe singulus). A rezistat mai mult timp predicativ. Este frecvent în
expresia nullus sum. Un pasaj relevant (Hofmann, 1951, p. 79) pentru trecerea lui nullus
la func�ia de negare a propozi�iei este Pl. Amph. 792: hic patera nulla incistulast. În
limba popular� nullus nu putea fi folosit ca non înt�rit dup� ce îi luase locul lui nemo,
cu care se �i confund� în paradigm�.
nihil (ne+hil/om/): (cf. �� �� �� �� �� �� �� ��, care constituie baza nega�iei curente în
neogreac�: � ��� ��� ��� ��) este, ca �i non, un acuzativ adverbializat. La început utilizat numai
colocvial, a p�truns mai apoi în texte (Cato, Cic. Ep., Caesar, istorici, în inscrip�ii).
Uneori apare surprinz�tor în latina tîrzie (Tert.). În romanic� nu s-a p�strat, fiind înlocuit
de nullum.
numquam, mai rar nusquam
nullo modo, nequaquam, în latina tîrzie nullatenus; neutiquam dispare
din latina popular� înc� din timpul Imperiului.
În paralel cu înt�rirea nega�iei se produce un fenomen (adesea spectaculos)
de fortificare semantic�, de înlocuire prin cuvinte cu un sens originar pozitiv.
F�r� a o putea încadra strict în procesul pozitiv>negativ, datorit�
incertitudinii etimologiei, nega�ia greac� �� �� �� �� pare s� se încadreze totu�i în categoria larg� a
înlocuirii nega�iei. Dintre încerc�rile de stabilire a originii sale, plauzibil� pare s� r�mîn�
doar apropierea de Arm. oc $$ $$; al�turi de aceasta se poate aminti �i ipoteza propus� de
Wackernagel (apud Chantraine, 1968, s.u. �� �� �� ��) �i care nu este de fapt decît o solu�ie
disperat�: un împrumut.
Înainte de pauz� �i de enclitice apare în manuscrise oxiton, uneori chiar în
mijlocul propozi�iei; în anumite cazuri mai tîrziu e scris chiar cu accent grav. Miceniana
furnizeaz� exemple în care caracterul proclitic apare limpede: o-u-qe (= ���� ���� ���� ����). În orice
caz, caracterul s�u proclitic pare s� nu lase loc îndoielii: finala consonantic� ( ����� ��� ����� ��� ����� ��� ����� ���)
nu s-ar fi putut men�ine într-un cuvînt de sine st�t�tor.
De timpuriu a intrat în combina�ii: ����� ����� ����� ����� �� � �� � �� � �� �. Complexul �� � �� � �� � �� � este curent
în greac� începînd cu Homer (Il. 1,354); înc� din acest stadiu lingvistic, �� �� �� �� �� �� �� �� este uneori
o simpl� modalitate expresiv� de negare (e.g. Il. 1,412). La Homer se pare c� nega�ia �� �� �� ��
se refer� mai ales la un singur cuvînt; totu�i este frecvent� folosirea sa �i pentru negarea
unei întregi propozi�ii.
Alte dou� exemple grece�ti sînt reprezentative pentru maniera general� de
înlocuire a nega�iei prin termeni fie expresivi, fie exprimînd micimi extreme (e.g. Ar.
Plutus 17: �� �� �� �� �%�%�%�% "���"���"���"��� groh�it de porc în scholiile la Aristofan, altfel murd�rie de sub
unghie, nimic; & �� �%'& �� �%'& �� �%'& �� �%' �������������������� în Noul Testament, Matei 5,18: �������������������� �(��(��(��(� �(�(�(�( ������������ ������������������������ �� �� �� �� ��%��%��%��%
�������������������������������� ��� %��� %��� %��� % � ��� ��� ��� �� � � �� � �� � �� � �).
Este greu de spus dac� sensul negativ al lui ������������������������(p�strat pîn� în româna
contemporan�, prin neogreac�) deriv� exclusiv din citatul biblic; în orice caz, chiar dac�
sensul este anterior acestei atest�ri, contextul pare s� cear� aici interpretarea lui în sensul
propriu, care face posibil� al�turarea liter�/accent; cf. Luca 16,17 (pasaj în care ��������������������
lipse�te) �(�(�(�( � ��� ��� ��� �� � � �� � �� � �� � � ���������������� ���������������������������� ����������������������������.
În vreme ce osco-umbriana pare s� se fi mul�umit cu nega�ia indo-
european� *ne (n� nei) �i cu l�rgirile în -kw- (nep), latina colocvial� preliterar� �i-a
împrosp�tat exprimarea negativ� prin forma�ii noi.
Incertitudinea etimologiei îl pune pe haud pe acela�i plan cu �� �� �� ��; totu�i, în
cazul nega�iei latine s-a ajuns în general la un consens, determinîndu-i-se un cîmp
semantic: haud (haut) < *hauidom, radical cu un corespondent în vechea irlandez� g�u,
g�o, g� minciun�, fals. Avînd aceast� determinare semantic�, se poate presupune c� a
fost ini�ial o propozi�ie nominal� exclamativ�, înscriindu-se printre procedeele sintactice
de negare (caracterizate prin folosirea perifrazelor de tipul nu e adev�rat c�, e fals c�
plasate înaintea propozi�iilor a c�ror form� negativ� urmeaz� s� fie ob�inut�), procedee
care se opun celor morfologice (cu adverbe de nega�ie).
Ca �i în cazul lui �� �� �� ��, tratamentul consoanei finale pare un indiciu al
caracterului proclitic, de vreme ce -d e tratat ca în sam�dhi intern: haud aliter, hau
temere (<*haut temere). Cu toate acestea, forma normal�, curent� este haud. La început
a fost al�turat adjectivelor �i adverbelor, apoi pronumelor (quisquam); haud quaquam
apare pentru prima oar� la Plautus pentru nequaquam; este considerat cu totul nepoetic.
Înc� din latina veche este al�turat �i verbelor (e.g. Pl. Pseud. 1222), mai ales în
combina�ii precise: hau sci�, dubit� etc. Nu ia niciodat� sensul lui ne în interdic�ii; nu
poart� niciodat� nuan�� subiectiv� în propozi�ii interogative, condi�ionale, finale,
consecutive. Limba clasic� îl evit� în ansamblu (Szantyr 1972, p. 453).
Singularitatea lui haud sci� din Caesar Gal. 5,54,5 este o bun� ilustrare a
nepopularit��ii sale. Cicero îl accept� într-un tîrziu îns� numai în formule stereotipe, nu
emfatic; haud ita apare în limbajul artificial al traducerilor sale din greac�. Salustiu îl
folose�te ca arhaism marcat, al�turîndu-l frecvent adjectivelor, adverbelor, particulelor (o
singur� dat� în Iugurtha cu un participiu; niciodat� cu un verb la mod personal, excep�ie
f�cînd desigur cele cîteva verbe care aproape fac corp comun cu nega�ia; în primul rînd
haud sci�, apoi contemn�, paenitet). Lipse�te la Petroniu în Cena, în rest apare de �ase
ori. La Seneca exist� numai în tragedii (destul de des, artificial, pe lîng� verbe). La
Quintilian — de dou� ori, la Catul tot de dou� ori (dar nu în primele �aizeci de piese), mai
des la Proper�iu. Ovidiu în general îl folose�te, îns� o singur� dat� în distih (în Tristia).
Nu apare deloc la Mar�ial �i Terentianus Maurus; Prudentius �i Iuvencus îl folosesc, dar
numai sub influen�a modelelor clasice.
Dintre istorici, Titus Livius l�rge�te utilizarea lui haud (arhaizant �i
artificial): haud dum pentru nondum; la fel de artificial în litote: haud sine. Sub
influen�a modelului livian �i a lui Salustiu, Tacit nu îl evit� (nu apare îns� în Dialogus).
În latina tîrzie este atestat la SHA, la arhaizan�i, Pronto �i Arnobius (literatura cre�tin�
avînd în general un stil artificial); rar la panegiri�ti. Este rar la Hieronim, doar în
expresiile consacrate: haud dubius, procul, ignobiliter.
În limba popular� haud a disp�rut complet înc� din timpul principatului,
probabil din cauza confuziei fonetice cu aut.
În latina popular� �i vorbit� apar o serie de alte expresii negative, de tipul
ne punctum, ne passum (limbile romanice în parte le preiau, în parte î�i creeaz� forma�ii
complet noi). Pl. Rud. 1323 arat� cum supralicitarea afectiv� în vorbirea vie �i în replicile
de contrazicere duce la înlocuirea unui nimic incolor cu toate expresiile posibile ale unei
micimi de neluat în seam�: tricas... tramas putidas etc. Exemple similare la: Enn.
Scaen. 423 homo non nauci; Petr. 58,5 homo dupundiarius; 44,13 aedilem trium
cauniarium; Catul.: al�turi de non assis facis (42,13) apare pozitivul omnes unius
aestimemus assis (5,3); Plaut Aul. 57 digitum �i Cic. Att. 7,3,11 digitum nusquam,
7,22,1 nullum pedem (cf. fr. pas, rom. nimic < ne mica (Petr. 42), forma�ie care apare �i
în italiana din sud); ciccum membran� desp�r�itoare (Pl. Rud. 580) a avut succes atît în
antichitate cît �i în romanic�: italiana l-a preluat cu sens negativ (fleac, nimic) în forma
cicca, rezultat al unei încruci��ri între ciccum �i mica.
În aceea�i rubric� se încadreaz� nega�ia rom. deloc. Demonstra�ia lui Byck
(1967, p. 217 sq.) nu mai las� îndoial� asupra etimologiei: provine din de leac, în care
leac are sensul de foarte pu�in; reetimologizarea leac > loc s-ar datora antinomiei cu tot
(situa�ie cu paralele în latin�, de pild� grauis > greuis sub influen�a lui leuis). Acela�i tip
de negare prin exprim�ri ale micimii apare �i în alte exemple citate de Byck în sprijinul
demonstra�iei sale: nu se sim�ea cîtu�i de pu�in obosit, pic�tur�, nici un pic, nici pic,
pic, f�r� (de) pic de, cît e picul cu sinonimele strop, boab�, �îr�, atîtica.
Astfel de exprim�ri ale unei cantit��i de neluat în seam� cu sensul unei
nega�ii complete sînt supuse în limba colocvial� în mod constant unei înnoiri afective �i
adesea ies înving�toare expresiile pline de culoare, de asprime, de non-elegan��, ne-
eufonice, dac� nu chiar cacofonice (v. Pl. Rud. 1323 curculiunculos minutos). Exemple
din Plautus arat� cum aceste expresii care la început au un con�inut justificat se extind,
desemantizîndu-se: Pseud. 397 neque gutta.
Al�turi de termenii afectivi, mai pu�in spectaculoase decît ele, dar mai
frecvente, expresiile par�ial negative ofer� o solu�ie mai incolor�, mai pu�in violent�,
necesit��ii de intensificare semantic� a nega�iei:
minime (Szantyr, 1972, p. 454), cf. ����������������������������, relativ pu�in popular, nu este
prea cultivat nici în poezie.
minus=non este o atenuare politicoas�, curent� în limbajul familiar; el
pune nega�iei o surdin�, dictat� de considerente sociale (cru�are, fric�, scuz�, supersti�ie).
Este r�spîndit în diverse combina�ii: si minus (cf. latina tîrzie: si quo minus) �i quo
minus (cf. osc. pod mins); Prop. nec minus = nec non; Chiron folose�te minus ca
element de creare a opozi�iei; în latina sec. al IV-lea ajunge aproape un prefix privativ:
minus esse = deesse; la fel: minus venire, facere, fieri, dicere, habere (s-a p�strat în
vechea francez� mesavenir, n.fr. médire). E concurat de parum, uix, male, ultimul mai
ales pe lîng� adjectiv (e.g. male sanus).
Studiul lui Otto Jespersen (1917), axat în principiu pe faptele limbii
engleze, surprinde aceea�i linie de evolu�ie �i în limbile germanice, evolu�ie care poate fi
urm�rit� �i în limbile moderne. Al�turi de fortificarea corpului fonetic, înt�rirea nega�iilor
(determinat� de incongruen�a dintre importan�a no�ional� pe de-o parte �i debilitatea
formal� a particulelor negative) se realizeaz� prin aducerea de noi sensuri, în general
printr-o exagerare evident�: substantive semnificînd lucruri foarte mici (al c�ror în�eles
etimologic nici nu mai este luat în seam�), numite de Jespersen „indirect negatives” (tip
nothing = not); de asemenea, intr� în aceast� categorie cuvinte însemnînd niciodat�
(desprinse acum de nuan�a lor temporal�): v.eng. na ) (ne-a), Ger. nie; never cu acest
sens special este frecvent înaintea unui comparativ precedat de articol (ca în combina�ia
nevertheless) �i never a = no care a devenit un fel de compus pronominal, foarte
frecvent în engleza colocvial�. Este interesant� seria de pozitive care devin negative (fr.
pas, point, jamais, plus, aucun, personne), adesea plasate în propozi�ii con�inînd ne +
verb �i c�p�tînd în consecin�� o culoare negativ� tare, care le-a diluat sensul propriu;
ajung s� fie folosite în imediata juxtapunere a verbului, iar într-o faz� ulterioar� exprim�
suficient de mult ideea negativ� în absen�a verbului pentru ca în cele din urm� s� se
ajung� la p�r�sirea lui ne chiar în prezen�a verbului. Pentru spaniol� o nega�ie proasp�t�
este nada < nata (res nata); ini�iala nazal� a favorizat probabil muta�ia pozitiv>negativ.
Pentru englez�, Jespersen vede în but < no... but �i, mai rar, more < no more dou�
exemple clare de prosiopesis (lege a articula�iei care face s� se piard� începutul emisiunii
fonice a unei fraze).
La toate acestea se adaug�, f�r� a fi nega�ii propriu-zise, ci doar variante
stilistice ale neg�rii, întreb�rile care implic� o propozi�ie negativ� (eng. Am I? cu
r�spunsul obliagatoriu I am not; similare sînt în latin� interoga�iile cu particula num care
implic� un r�spuns negativ) �i cîteva modalit��i populare de negare prin plasarea într-un
period condi�ional cu I am a villain (Shakespeare H4, A II 4 169), I am a pogue (id.
Merch. II 2 120), cu variantele the devil take me, I will be damned (adesea cu
prosiopesis: be damned, damned). O cale ironic� frecvent� de negare este plasarea la
începutul propozi�iei a cuvîntului much (e.g much I care); god (heaven) knows e în
majoritatea limbilor o form� uzual� de a spune nu �tiu.
Împotriva curentului general de amplificare a negativelor în cît mai mul�i
membri ai frazei, apare în latina medieval� fenomenul contradictoriu al suprim�rii
nega�iei n(e)- (Szantyr, 1972, p. 455), un poetism care decurge din deliberative �i
exclamative/interogative retorice; în felul acesta apar ullus cu sensul lui nullus, ullom
modo pentru nullo modo, poate �i ullatenus pentru nullatenus. Opozi�ia era probabil
înc�lcat� înc� din latina popular� tîrzie, cînd se folosea nullus pentru ullus, fapt care a
dus la nesiguran�� în utilizare �i apoi la o încruci�are de forme. Al�turi de variantele lui
nullus, documentele latinei medievale mai atest� prorsus pentru prorsus non, magis
pentru magis non. Un fapt asem�n�tor semnaleaz� Szantyr �i în compunerea cu *n-,
unde in- privativ apare �i f�r� sens negativ (e.g. indignus pentru dignus). Explica�ia lui
Szantyr pleac� de la un compus aparte din punct de vedere semantic: indebilis, termen
care neag� o calitate cu con�inut negativ �i al c�rui rezultat însumat are prin urmare un
con�inut pozitiv: indebilis, sub influen�a lui infirmus, inualidus, se transform� semantic
în propriul s�u pozitiv.
Datorîndu-se cu totul altor pricini, rezultate asem�n�toare pot fi culese �i
din limbile moderne. Adverbul negativ fiind adesea prea pu�in subliniat, din cauza unui
alt cuvînt care trebuie s� preia în propozi�ie un puternic accent de contrast, î�i poate dilua
extrem de mult consisten�a fonetic�; în engleza colocvial�, de pild�, nega�ia poate fi
redat� doar printr-o u�oar� modificare a unei vocale: I can do it [ai kæn du it] vs I can't
do it [ai ka'n du it].
Toate acestea îns� nu par s� fie decît ni�te întrebuin��ri accidentale,
contrapuse curentului general de marcare a neg�rii pe toate c�ile posibile �i, în primul
rînd, prin multiplicarea nega�iei în fraz�. Aceast� multiplicare se ob�ine prin
descompunerea epexegetic� a nega�iei (Szantyr, 1972, p. 803 sq.). Nega�iile calitative
împr��tiate pe tot parcursul frazei, cumulul de adverbe �i pronume negate nu duc în final
la o anulare, ci la o înt�rire reciproc�, elementele frazei fiind gîndite separat, fiecare în
parte. Construc�iile sînt evident populare (Pl. Capt. 76 numquam quisquam neque
uocat, neque inuocat; Petr. 58.5 nec sursum nec deorsum non cresco), fiind atestate
mai des în texte vechi sau tîrzii. Gramaticii condamn� o combina�ie de genul numquam
nihil peccaui, corectînd quid în locul lui nihil. Pleonasmele la nega�ie apar îns�, cu o
culoare afectiv� tare, �i la Cicero �i la poe�i. Originea tiparului nu e clar�; poate are o
leg�tur� cu combina�ia (mai ales la distan��) ���*** ���*** ���*** ���*** �� �� �� �� �� �� �� ��.
Pleonasmele la nega�ie se pot grupa în cîteva mari categorii:
nega�ii ad�ugate la neque (nec) — Ter. Andr. 205 neque tu
haud dicas; Pl. Pseud. 136 neque ego... numquam uidi;
nega�ii ad�ugate la non — Enn. Scaen. 139 quos non
miseret neminis (non plus o alt� nega�ie apare �i în textele religioase îns� aici este
urmarea direct� a traducerii din greac�);
nega�ii ad�ugate la ne — (poetic �i vulgar) Sulpicia (Tib.
4,7,8) ne legat id nemo.
Exist� �i cazuri de infinitive negate dup� verbe negative (nego te nescire):
acestea sînt un rezultat al contamin�rii determinate de nesiguran�a plas�rii nega�iei într-o
fraz� care este negat� în planul superior, planul de întîlnire a regentei �i subordonatei,
care sînt gîndite ca o unitate (nego te scire + dico te nescire).
Dintre acumul�rile stilistice de nega�ii iat� doar dou� exemple: Platon
Parm. 166a �� ���% �� ���% �� ���% �� ���% �� ����� �� ����� �� ����� �� ����� �� ���� �� ���� �� ���� �� ���� �� ����� �� ����� �� ����� �� ����� � ������� ������� ������� ������ ��������������������; Chaucer (apud
Jespersen, 1968, p. 332) he nevere yet no vileynye ne seyd in at his lyf unto no maner
wright (nega�iile cumulative sînt frecvente în engleza veche �i medie, rare în schimb în
engleza elisabethan�).
Din acela�i punct de vedere, Cicero Ver. 2,60 exceleaz� prin învecinarea
strîns� a celor trei nega�ii cantitative: debebat... numquam nullum nemini.
Unul dintre cele mai interesante exemple de multiplicare a nega�iei în
limbile moderne este cel al dialectului Black English (Labov, 1972, p. 773); situa�ia
aparte a acestui caz nu const� atît în abunden�a negativelor, cît în posibilitatea dubl�rii
unui negativ f�r� a determina prin aceasta schimbarea sensului propozi�iei: rezultatul este
îngrijor�tor din punctul de vedere al posibilit��ii de în�elegere reciproc� între un vorbitor
de Standard English �i unul de Black English. Exemplul pe care este construit articolul
citat, It ain't no cat can't get into no coop, este în�eles în limba standard There isn't any
cat that cannot get into any /pigeon/ coop, în timp ce emi��torul s�u a inten�ionat s�
comunice exact sensul opus: There isn't any cat that can get into any /pigeon/ coop.
Schematizînd exemplele, se observ� c� aceea�i comunicare înseamn� X în dialectul A �i
non-X în dialectul B.
Imaginea haotic� sugerat� de aceste exemple, în care negativul nu poate fi distins
de pozitiv, se atenueaz� sim�itor dac� le a�ez�m la locul lor, adic� în limba vorbit�,
nuan�at� prin tonalitatea vocii, prin mimic� �i gestic�, �i în care contextul ofer� repere
certe, inconfundabile. Nivelul pragmatic îl dubleaz� �i domin� aici pe cel pur lingvistic.