119332738 Accesul La o Functie Publica in Statele Membre Ale Uniunii Europene

ACCESUL LA O FUNCŢIE PUBLICĂ ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

CAP. 1 – INTRODUCERE

Funcţia publică cuprinde o individualizare a atribuţiilor şi responsabilităţilor,

stabilite de un cadru legislative propriu, în scopul realizării prerogativelor de putere

publică şi al satisfacerii intereselor generale ale societăţii.1

Funcţia publică în Uniunea Europeană este, indiscutabil, segmentul

sistemului politico-administrativ cel mai marcat de interferenţele socio-culturale ale

unei naţiuni şi mult mai puţin afectat de integrarea europeană. Până în prezent nici

un tratat european nu a stipulat competenţele comunitare pentru organizarea

funcţiei publice.

În acest context UE nu are competenţa legislativă să reglementeze funcţia

publică şi nici să reformeze sau să reorganizeze în vreun fel administraţiile publice

şi structurile administrative din statele membre. Cu toate acestea, serviciile

naţionale sunt influenţate în mod indirect de integrarea europeană ca urmare a

faptului că sistemele administrative şi juridice ale statelor membre sunt obligate să

se adapteze exigenţelor transpunerii şi aplicării dreptului comunitar.

CAP. 2 – REGLEMENTREA FUNCŢIEI PUBLICE ÎN STATELOR

MEMBRE ALE UNIUNII EROPENE

Majoritatea Constituţiior reglementează principiul egalităţii admisibilităţii în

funcţii publice, altele principii generale de acces pentru funcţiile publice

(Norvegia), altele prevăd garanţii specifice pentru funcţionari (Austria), altele au un

capitol special consacrat funcţiilor publice.

În afară de prevederile cuprinse în legile fundamentale, fiecare stat are şi o

legislaţie privind statutul funcţionarilor publici.

1 Lucica Matei, Management public, ed. a doua, Editura Economică, Bucuresti, 2006, pag. 83.

1


Statutul funcţionarilor publici reprezintă un ansamblu de reguli referitoare la

situaţia funcţionarilor ce formează dreptul comun al funcţiei publice.

În continuare sunt menţionate câteva acte normative cae reglementează

funcţia publică în câteva ţări ale Uniunii Europene:

În Franţa , statutul general al funcţionarilor este dat de 4 legi: Legea din 13

iulie 1983 ce are ca obiect reglementarea drepturilor şi obligaţiilor funcţionarilor

publici, Legea din 11 ianuarie 1989 cu privire la funcţia publică de stat, Legea din

26 ianuarie 1984 referitoare la funcţia publică teritorială şi Legea din 9 ianuarie

1986 ce se referă la funcţia publică în spitale.

Grecia are în vigoare Codul serviciului public încă din 1977.

În Olanda sunt menţinute în vigoare Legea cu privire la funcţionari din 12

decembrie 1929 şi Regulamentul general pentru funcţionarii regatului din 12 iunie

1931.

Italia are o lege cadru din 29 martie 1983, în care majoritatea dispoziţiilor

fac obiectul unor acorduri între stat şi sindicatele funcţionarilor. Este de menţionat

şi Legea nr. 59 din 1997 pentru reformă şi simplificarea administratiei publice.

Irlanda a votat , prin intermediul Parlamentului, încă din 1924, ,,Civil

Service Regulation Act’’, întregit în 1956.

În Germania coexistă Legea relativă la funcţia publică federală cu Legea

relativă la drepturile funcţionarilor publici la care se adaugă legislaţia landurilor.

În Olanda sunt menţinute în vigoare Legea cu privire la funcţionari din 12

decembrie 1929 şi Regulamentul general pentru funcţionarii regatului din 12 iunie

1931.

În Anglia , Statutul funcţionarilor publici de stat este compus din decrete-

legi, Ordinul serviciului public în consiliu şi Codul managementului fubcţiei

publice.

În Belgia, statutul a fost adoptat prin Decretul regal din 2 octombrie 1937 (cu

modificări), Legea din 20 februarie 1990 şi dcretl Regal din 22 noiembrie 1991.

2


În România există Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarului public

precum şi Legea nr. 7/2004 ce reglementează Codul de conduită a funcţionarului

public în exercitarea funcţiei publice.

CAP. 3 - PRINCIPIILE DREPTULUI FUNCŢIEI PUBLICE EUROPENE

.

Principiile dreptului funcţiei publice europene sunt acele idei călăuzitoare

care guvernează întreaga activitate a funcţionarilor europeni si care trebuie avute în

vedere în momentul interpretării oricărei reguli normative adoptate de o instituţie

sau un organism european. Aceste principii sunt pe de o parte comune cu celelalte

ramuri ale dreptului comunitar in general ( cum ar fi principiul subsidiarităţaii, non-

discriminării, egalităţii, etc.) dar şi principii specifice reglementării funcţiei publice

europene ( de exemplu principiul concursului public şi principiul dispersiei

teritoriale).1

În fiecare din constituţiile ţărilor Uniunii Europene se găsesc principii ale

functiei publice. Obiectivul major al legiuitorilor a fost stabilirea competenţei

pentru fixarea regulilor aplicabile funcţiei publice.

În democraţiile europene, recrutarea funcţionarilor publici imparţiali şi cu o

înaltă calificare, este unul dintre rolurile esenţiale ale instituţiilor, recrutarea

făcându-se în general pe baza următoarelor principii :

1. Principiul egalităţii la acces

Principiul egalităţii de acces derivă din principiul egalităţii şanselor

consacrat pentru prima dată în art. 6 din Declaraţia Universală a Drepturilor

Omului şi Cetăţeanului din 1789 şi este reluat în art. 21 al Declaraţiei Universale a

Drepturilor Omului cu următoarea formulare ‘’toate persoanele au dreptul de a

accede în

1 Constanţa Călinoiu, Verginia Vedinaş ; Teoria funcţiei publice comunitare, Lumina Lex, Bucureşti, 1999

3


condiţii de egalitate la funcţii publice în ţara lor ‘’. Sunt interzise în acest fel

restricţii şi discriminări fondate pe sex, religie, rasă, opinii. Singurele limitări

acceptate sunt cele referitoare la naţionalitate, moralitate, condiţii de vârstă şi

aptitudini pshihice.

Principiul egalităţii în accesul la funcţia publică a fost reglementat ca o

reacţie împotriva promovării pe criteriul rangului de nobleţe. Se consideră că între

ţările uniunii Germania este prima care a reglementat acest sistem al promovării şi

accesului la funcţia publică pe criteriul merituăzităţii.

2. Principiul concursului public

Accesul la o funcţie publică presupune de cele mai multe ori o modalitate de

selecţie dintre candidaţii aspiranţi la funcţia respectivă. Concursul este modalitatea

nediscriminatorie la care face apel pentru selecţia funcţionarilor, procedura de

derulare a concursului fiind satabilită prin legi speciale ale fiecărui stat membru.

Modalităţile de examinare a candidaţilor înscrişi la concursul pentru

ocuparea unei funcţii publice diferă de la o ţară la o ţară europeană la alta. În unele

state predomină testele teoretice pe motiv că funcţionarul urmează să fie învăţat

despre realităţile practice ale funcţiei la care aspiră. Pentru altele, dimpotrivă,

predomină probele practice, pentru a se testa mai curând eficienţa persoanei

respective şi capacitatea de a se descurca în situaţii concrete, avându-se în vedere şi

faptul că prezentarea dipolmelor de studiu obţinute este o garanţie a cunoştinţelor

teoretice.

5. Principiul randamentului

Pentru activitatea funcţionarior publici acest principiu are o conotaţie

practică puternic reliefată de evaluarea periodică la care este supusă activitatea

funcţionarilor.

4


Misiunea concretă pe care o are de îndeplinit funcţionarul public în general şi

funcţionarul european în particular, presupune asumarea unei cariere profesionale

în sensul obligaţiei funcţionarului european în particular, presupune asumarea unei

cariere profesionale in sensul obligaţiei funcţionarului de a îndeplini sarcinile de

serviciu într-o manieră cât mai corectă şi de a realiza anumiţi parametri de calitate

şi de rentabilitate a lui pe postul pe care îl ocupă.

Recunoaşterea realizării sarcinilor de serviciu la un nivel corespunzător are

loc prin dezvoltarea carierei funcţionarului prin avansarea lui într-un eşalon

superior, gradaţie superioară, grad sau categorie mai bine cotată.

3. Principiul independenţei

Acest principiu este reglementat expres în expunerea de motive pentru

adoptarea Regulamentului nr. 259/1968 al consiliului CEE – EURATOM şi CECA1

şi reiterat în numeroase dintre regulamentele de organizare şi funcţionare ale

instituţiilor comunitare. Principiul independenţei are în vedere faptul că un

funcţionar comunitar nu este în slujba statului a cărei cetăţenie o poartă, ci trebuie

să acţioneze doar în vederea atingerii idealurilor comunitare în calitate de cetăţean

european.

Astfel, spre exemplu, membrii Consiliului Guvernatorilor Băncii Centrale

Europene trebuie să acţioneze independent, nu ca reprezentanţi ai ţărilor din care

provin, în toate deciziile pe care le iau cu privire la politica monetară în zona Euro.

4. Principiul competenţei

1 Tratatul instituţional CECA a expirat la 23 iulie 2002. Conform art.1 din Protocolul asupra consecinţelor financiare ale expirării tratatului CECA, adoptată la Nisa în anul 2000, ‘’toate bunurile şi obligaţiile CECA, asa cum se găsesc ele la data de 23 iulie 2002, sunt transferata Comunităţii Europene, începând cu data 22 iulie 2002

5


În primul rând competenţa poate fi privită drept element componenet al

funcţiei publice adică drept îndrituire recunoscută prin norme juridice

funcţionarului de a avea o altă misiune şi de a dispune de puterea de a-şi îndeplini

sarcinile. În al doilea rând, principiul competenţei se referă la obligaţia

funcţionarului de a proba înalte calităţi profesionale şi morale conforme cu postul

ocupat şi cu misiunile atribuite acestuia.

Principiul competenţei se aplică în dreptul european în ambele accepţiuni

atribuite termenului de competenţă activitatea funcţionarilor europeni fiind

determinată de limitele descrise de cadrul normativ aferent funcţiei respective dar şi

de obligaţia de a proba înalte competenţe morale şi profesionale.

Anunţul privind posturile vacante trebuie făcut astfel incât să să asigure un

număr cât mai mare posibil de persoane calificate care să fie informate de aceste

posturi şi care să primească suficiente informaţii pentru a-şi depune o candidatură

notabilă.1 În majoritatea statelor membre, anunţul trebuie să fie publicat cel puţin în

Monitorul Oficial şi să fie inserat la rubrica “Oferte de muncă” a ziarelor şi

revistelor de specialitate. ÎnGermania, posturile accesibile doar prin promovarea

internă sunt anunţate public în cadrul administraţiilor. În Belgia, lista de anunţuri

care descrie clar tipul de post este actualizat prin siteul SELOR, organism belgian

de selectare şi orientare pentru toate posturile din cadrul funcţiei publice federale,

regionale şi comunitare.

6. Principiul stabilităţii în funcţia publică

Una dintre caracteristicile esenţiale ale funcţiei publice în ţările cu veritabile

sisteme democratice de guvernare, o reprezintă stabilitatea. În această filozofie

funcţionarul nu mai fluctuant, un personaj pasager în viaţa unei comunităţi , el este

un element de referinţă permanent pentru buna sau reaua desfăşurare a activităţii

serviciului public respectiv.

1 Androniceanu, A. Noutăţi în managementul public, Bucureşti, Editura Universitară, 2004

6


Unele categorii de funcţionari, în înţelesul cel mai larg al noţiunii de

funcţionari beneficiază chiar de reglementarea inamovibilităţii în funcţie, de

exemplu magistraţii din Franţa. În Germania funcţionarii sunt numiţi în principiu

pe viaţă.

Se remarcă sub aspectul garantării stabilităţii pe funcţia ocupată a

funcţionarilor legislatia italiană, care face ca fluctuaţiile de personal la schimbarea

de mandat să afecteze doar funcţiie elective şi nu şi pe cele prin concurs.

7. Principiul integrităţii

Integritatea funcţionarilor este privită în primul rând ca o obligaţie generală

a acestora de a se abţine de la orice conduită contrară valorilor etice şi morale , dar

şi ca obligaţie particulară a lor de anu săvârşi fapte incriminate de legea penală

drept infracţiuni de corupţie.

Pentru a se contura mai bine obligaţia de integritate a funcţionarilor europeni a fost

adoptat relativ recent un cod de conduită etică a funcţionarului Comisiei Europene,

cod transpus şi în legislaţia internă română. Vezi în acest sens prevederile Legii nr.

7/2004 privind Conduita funcţionarului public.

CAP. 4 ACCESUL LA FUNŢIA PUBLICĂ ÎN STATELE MEMBRE

Diversitatea conditiilor de acces în functia publică îşi găseşte în principal

originea în sistemul educaţional al statelor membre şi în dificultăţile de a compara

normele lor educative.

În toate ţările Uniunii Europene predomină sistemul carierei potrivit căruia

un funcţionar public va ocupa succesiv posturi în ierarhia administrativă a funcţiei

publice, în condiţiile garantării stabilităţii titularilor pe posturi şi funcţii publice.

7


În cadrul sistemului carierei, funcţionarul intră în serviciul administraţiei pe

un post de începător, la cel mai jos nivel al unei cariere pentru care sunt cerute

cunoştinţe şi o pregătire suficientă; funcţionarul este promovat in funcţie de un

sistem reglementat.

Sistemele de carieră sunt fundamentate pe conceptul de stabilitate şi

continuitate, fie în interiorul unui corp de funcţionari, fie prin trecerea de la un corp

la altul. Odată ce o persoană devine funcţionar public se integrează într-o anumită

poziţie a corpului respectiv de profesionişti şi poate rămâne toată viaţa în corpul

respectiv, dezvoltând-şi dreptul la carieră.

Sistemul de carieră implică aşadar o formă de apreciere constantă a activităţii

funcţionarului, apoi anumite drepturi ale funcţionarului în cea ce priveşte evoluţia

sa profesională. Dreptul la carieră duce duce la existenţa dreptului la avansare ,

evident cu respectarea anumitor condiţii.

În toate statele membre, informaţiile referitoare la posturile vacante din

cadrul funcţiei publice sunt accesibile tuturor. În general, concursul de recrutare sau

posturile vacante fac obiectul unui anunţ public.

Pentru încadrarea pe un nivel al serviciului public în majoritatea statelor

membre se solicită anumite diplome de studii excepţie făcând ţările în care selecţia

se face în funcţie de cerinţele postului sau funcţiei publice.

4.1 Condiţiile de acces la o functie publică în statele Uniunii Europene

În toatele statele membre, anumite condiţii specifice provin din aptitudinile

necesare pentru intrarea în cadrul funcţiei publice, în calitate de funcţionar. Unele

state membre cer deţinerea anumitor diplome sau a unui traseu educativ specific

pentru diferite niveluri de ocupare. Printre altele, exigenţele vizează competenţele

8


lingvistice, cunoaşterea drepturilor civile, obligaţii militare, limită de vârstă,

aptitudini fizice. Posturile care implică respectarea unui sectret profesional necesită

un control de securitate.

Limbile străine. În general, cunoaşterea limbilor oficiale ale statelor

membre este una dintre condiţiile de acces la funcţia publică.

În Austria, exignţele lingvistice presupun cunoştinţe suficiente de germană.

În Belgia, criteriile lingvistice care trebuiesc îndeplinite pentru posturile din funcţia

publică trebuie să fie concepute in conformitate cu legislaţia generală referitoare la

utilizarea limbilor străine. Cunoştinţele lingvistice (limbi naţionale: olandeza,

franceza şi germana) sunt testate pe baza metodelor informatice.

Programul ,, ATLAS” (Adaptive Testing of Linguistic Achievement

Significance) testează toate aspectele competenţelor lingvistice, iar testul poate fi

completat printrun examen scris sau oral.

În Finlanda, există două limbi administrative oficiale, finlandeza şi suedeza.

Candidaţii la posturile care necesită o diplomă universitară trebuie să aibă, în

general, cunoştinţe bune în aceste două limbi. În depertamentele şi agenţiile situate

în districte unilingve, candidaţii trebuie să stăpânească limba oficială şi să

demonstreze că înţeleg şi alte limbi. În departamentele şi agenţiile situate în

districtele unilingve, candidaţii trebuie să stăpânească limba oficială şi să

demonstreze că înţeleg şi alte limbi. În districtele bilingve, sunt organizate lucrări

orale şi scrise pentru a evalua nivelul de cunoştinţe al celor două limbi oficiale. În

ceea ce priveşte locurile de muncă de la un nivel inferior, candidatul trebuie să aibă

cunoştinţe suficiente din cele două limbi pentru a-şi putea îndeplini sarcinile de

serviciu.

Naţionalitatea. În ceea ce priveşte posturile care necesită participarea la

exercitarea puterii publice, statele membre pot impune criteriul naţionalităţii.

9


Vârsta. Aproape toate statele membre fixează limite de vârstă minime şi

maxime pentru accesul lal funcţia publică, cu excepţia Olandei, a Suediei, a

Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii. În acest ultim caz, este stipulat în

mod explicit

faptul că nu pot exista discriminări bazate vârstă, iar funcţionarul numit trebuie să

fie capabil să satisfacă serviciul pe o perioadă rezonabilă de timp înainte de a ieşi la

pensie, în mod normal la vârsta de 60 de ani.

4.2. Conditii de acces într-o funcţie publică in România

a) Condiţia cetăţeniei române şi domiciliul în România

Prima condiţie reglementată de legea-cadru este cea cu privire la cetăţenia

română şi domiciliul în ţară. Această condiţie îşi regăseşte izvorul atât în

dispoziţiile legale, cât şi în cele constituţionale. Astfel, art.16 din Constituţia

României prevede că „funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare pot fii

ocupate doar de persoane care au cetăţenie română şi domiciliul în ţara.”.

Prin urmare, această condiţie de acces vizează atât funcţiile, cât şi

demnităţile publice, indiferent dacă sunt civile sau militare. Din textul de lege se

trage de asemenea concluzia potrivit căreia o funcţie publică nu poate fi ocupată de

persoane care nu au cetăţenie română sau care au dublă cetăţenie. Raţiunea

reglementării acestei condiţii este aceea că un funcţionar sau un demnitar public

trebuie să-şi îndeplinească atribuţiile care îi revin cu devotament şi să slujească cu

credinţă, să fie fidel statului căruia îi aparţine.

d) Condiţia capacităţii depline de exerciţiu

Legea nr. 188/1999 reglementează separat de condiţia unei vârste minime de

18 ani, condiţia capacităţii depline de exerciţiu. Este firesc, având în vedere că în

10


anumite cazuri, deşi îndeplinită condiţia reglementată în art. 54 lit. d), este posibil

ca persoana să nu aibă capacitate de exerciţiu.

e) Condiţia unei stări de sănătate corespunzătoare funcţiei publice pentru

care candidează, atestată pe bază de certificat medical de specialitate

O condiţie esenţială pentru naşterea raportului juridic de funcţie publica este

aceea a stării de sănătate care să permită funcţionarului public desfăşurarea în bune

condiţii a sarcinilor de serviciu. Potrivit dispoziţiilor Codului Muncii, controlul

medical reprezintă o condiţie obligatorie şi în cadrul salariaţilor, atât în momentul

încheierii contractului individual de muncă, cât şi pe parcursul modificării acestuia.

Lipsa examenului medical obligatoriu atrage nulitatea contractului de muncă.

f) Condiţia ca persoana respectivă să nu fi fost condamnată pentru

săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra

autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea

justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu

intenţie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia

situaţiei in care a intervenit reabilitarea.

Înainte de modificarea sa, Legea nr. 188/1999 nu făcea referire expresă la

acele infracţiuni care ar face incompatibilă o persoană cu exercitarea unei funcţii

publice.

În literatura de specialitate s-a arătat că ar trebui să se facă distincţie între

condiţia subiectivă a unei moralităţi ireproşabile şi condiţia obiectivă a lipsei

antecedentelor penale care să-l facă incompatibil cu funcţia pe care urmează să o

îndeplinească, deoarece ar fi neconstituţional să se impună viitorului funcţionar

11


public lipsa oricărui antecedent penal, ci doar a acelor antecedente care l-ar face

incompatibil cu funcţia pe care urma să o exercite1. Potrivit Legii nr. 78/2000, sunt

infracţiuni de corupţie infracţiunile prevăzute la art. 254-257 din Codul penal,

precum şi infracţiunile prevăzute în legi speciale2,în funcţie de calitatea persoanelor

care săvârşesc sau faţă de care se săvârşesc faptele ori în raport cu sectoarele de

activitate unde acestea se comit.

g) Condiţia ca persoana în cauză să nu fi fost destituita dintr-o funcţie

publică în ultimii şapte ani.

h) Condiţia să nu fi desfăşurat activitate de poliţie politică.

Potrivit Ordonanţei de urgenţă nr. 5/2008 pentru asigurarea continuităţii unor

activităţi ale Consiliului naţional pentru studierea Arhivelor Securităţii3, acest

organism are competenţa de a verifica, din oficiu sau, la cerere, în anumite

situaţii, colaborarea anumitor persoane cu organele fostei Securitaţi.

4.3. Concluzii

Stadiul actual al evoluţiei legislaţiei româneşti nu oferă o unitate de

concepţie asupra problematicii funcţiei publice, impunându-se cu necesitate

anumite modificări pentru corelarea prevederilor diferitelor categorii de acte

normative şi pentru aşezarea acestora la temelia unor raporturi juridice viabile. Îmi

exprim speranţa că evoluţia procesului integrării europene, pus uneori sub semnul

1 Verginia Vedinas, Drept adninistrativ, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009, pag 119.2 De exemplu, Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în MO nr. 279 din 21 aprilie 20033 M. Of. Nr. 95 din 6 februarie 2008

12


incertitudinii, va însemna şi o reaşezare a realităţilor juridice, a reconsiderării

funcţiei publice.

BIBLIOGRAFIE

1. Androniceanu, A. Noutăţi în managementul public, Bucureşti, Editura Universitară,

2004 ;

2. Călinoiu Constanţa, Verginia Vedinaş ; Teoria funcţiei publice comunitare, Lumina

Lex, Bucureşti, 1999 ;

3. Matei Lucica, Management public, ed. a doua, Editura Economică, Bucuresti, 2006 ;,

Management public, ed. a doua, Editura Economică, Bucuresti, 2006 ;

4. Vedinas Verginia, Drept adninistrativ, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009;

5. Parlamentul României, Constituţia României şi Declaraţia Universală a Drepturilor

Omului, Editura Bogdana, 2004

Legislaţie :

1. Parlamentul României, Constituţia României şi Declaraţia Universală a Drepturilor

Omului, Editura Bogdana, 2004

2. Legea nr. 188 din 8 dec. 1999, republicată, privind Statutul funcţionarului public, M.

OF. NR. 251 din 22 martie 2004

Alte surse:

13


www.studiijuridice.ro

www.anfp.gov.ro

ec.europa.eu

CUPRINS

CAP.1 – INTRODUCERE pag.1

CAP.2 – REGLEMENTREA FUNCŢIEI PUBLICE ÎN STATELOR MEMBRE

ALE UNIUNII EROPENE pag.1

CAP. 3 - PRINCIPIILE DREPTULUI FUNCŢIEI PUBLICE EUROPENE pag.3

CAP. 4 ACCESUL LA FUNŢIA PUBLICĂ ÎN STATELE MEMBRE pag.7

4.1. Condiţiile de acces la o functie publică în statele Uniunii Europene pag.8

4.2. Conditii de acces într-o funcţie publică in România pag.8

4.3. Concluzii pag.12

14

http://www.anfp.gov.ro/

http://www.studiijuridice.ro/

ACCESUL LA O FUNCŢIE PUBLICĂ ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE 15

Documents

119332738 Accesul La o Functie Publica in Statele Membre Ale Uniunii Europene