Upload
anca-anghelescu
View
123
Download
5
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Intrebari grila
Citation preview
PREFAŢĂ
Reforma învăţământului medical veterinar nu poate modifica informaţiile necesare
practicării profesiunii de medic veterinar nici sub aspect cantitativ şi nici calitativ. O asfel
de încercare, indiferent de sens, ar duce inevitabil la un rabat profesional şi la un
compromis de la idealul informaţional (informaţii exacte, complete şi utile) A pune la
îndemâna studenţilor o informaţie actualizată, insistându-se cu detalii numai asupra unor
probleme de interes practic cert este o stare de normalitate şi nu efectul unor tendinţe
reformiste. Pentru a încerca un răspuns la întrebarea: “ce se poate reforma în
învăţământul chirurgical veterinar?” am riscat o abordare frecvent uzitată pe plan
mondial: creearea unei forme de verificare a însuşirii cunoştiinţelor teoretice care să
redea cât mai fdel condiţiile practice din activitatea chirurgului veterinar. Verificarea prin
teste cu variante de răspuns (tip grilă) se apropie de optim în ceea ce priveşte capacitatea
examinatului de a sesiza esenţialul, de a discerne şi a decide într-un timp limitat - toate,
componente ominiprezente, extrem de solicitate, în activitatea de zi cu zi a medicului
veterinar practician . Reproducerea acestor condiţii şi pentru o examinare teoretică sper
să determine acea mult dorită schimbare de mentalitate în relaţia “furnizor – consumator”
de informaţii – “studentul trebuie să înveţe pentru a practica real medicina veterinară şi
nu pentru a reproduce mecanic şi neselectiv informaţii din domeniu.” Un alt avantaj,
aparent secundar, este înlăturarea , în mare parte, a subiectivismului inerent în alte forme
de verificare ca şi posibilitate de a crea condiţii identice de examinare pentru toţi
candidaţii.
Critica acestei forme de verificare este bazată în mare parte pe inerenta reticenţă la
nou dar şi pe realitatea unei impuneri exagerate a conceptelor unei singure “şcoli.”
Generalizarea la scara naţională a verificării cunoştinţelor teoretice prin teste de tip grilă
va putea înlătura acest neajuns prin consensul specialiştilor din domeniu, iar această carte
ar putea constitui un început pentru o bază de discuţii.
Cartea este destinată în principal pregătirii studenţilor şi postgraduaţilor în
domeniul propedeuticii chirurgicale, a traumatologiei, anesteziei şi a tehnicilor
chirurgicale veterinare, neexcluzând medicii veterinari angajaţi în diferite forme de
pregătire profesională permanentă.
Complexitatea întrebărilor ca şi efortul intelectual necesar selectării răspunsului
corect nu depăşeşte în nici o situaţie realitatea practică a utilizării cunoştinţelor. Având în
vedere greutăţile financiare prin care trece întreaga societate românească şi în particular
dificultăţile intelectualilor, inclusiv a studenţilor de a procura o bibliografie actuală de
specialitate am considerat necesar indicarea pe lângă – lista cu bibliografia consultată şi
lista răspunsurilor corecte însoţite de menţionarea unor surse bibliografice “locale” şi
paginile la care acestea poate fi găsite.
Doresc să mulţumesc editurii Brumar pentru sprijinul acordat în apariţia acestei
lucrări şi să-mi asigur cititorii de întreaga receptivitate la criticile, sfaturile şi sugestiile
menite să îmbunătăţească conţinutul unei viitoare ediţii.
Autorul
I. ANESTEZIA
1. Anestezia presupune:
a. suprimarea definitivă a sensibilităţii;
b. suprimarea temporară a sensibilităţii;
c. reechilibrarea sinergetică
d. reechilibrarea cumulativă
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
2. Nocireceptorii pot fi:
a. pshiotici
b. polimodali
c. anamnetici
d. semnaleptici
e. adrenergici
3. Declanşarea excitaţiei dureroase nu este mediată de:
a. prostaglandine
b. histamină, serotonină, bradichinină, kalidină
c. adrenalină
d. anoxie, hipertactacidemie
e. endorfine
4. Endorfinele sunt morfine:
a. semi-sintetice
b. sintetice
c. biologice (endogene)
d. cataleptice
e. emetice
5. Precizaţi mediatorii chimici implicaţi în medierea extranevraxială a durerii prin
fibrele colinergice
a. adrenalina
b. dopamina
c. serotonina
d. acetilcolina
e. substanţa gelatinoasă Rolando
6. Clasificaţi durerea după aria de culegere a informaţiei algogene.
a. – superficială b. – tactilă c. – segmentale spinale
- profundă - termică - suprasegmentale
- viscerală - mecanică - comportamentale
7. Sediul terminal al integrării mesajului algic (transformarea în senzaţi de durere) este:
a. neuronii transmiţători “T”
b. cortexul
c. talamusul
d. hipotalamusul
e. toate variantele, a-d, sunt incorecte
8. Reacţiile neurofiziologice de răspuns la stimulii algici se clasifică după nivelul de
integrare în:
a. – acute b. – segmentale spinale c. – de origine
nociceptivă
- cronice - suprasegmentale - de origine nervoasă
- comportamentale
9. Selectaţi varianta corectă de enumerare (în ordine descrescătoare) a sensibilităţii
algice a următoarelor specii:
a. cal, vacă, oaie, capră, porc, câine, pisică ,păsări
b. câine, cal, pisică, vacă, oaie, capră, porc, păsări
c. cal, pisică, câine, capră, oaie, porc, vacă, păsări
d. pisică, câine, capră, oaie, porc, vacă, cal, păsări
e. păsări, câine, pisică, cal, capră, oaie, porc, vacă
10. La nou născuţi sensibilitatea este redusă, datorită:
a. absenţei receptorilor algici
b. maturizării sistemului nervos
c. prezenţei catecolaminelor
d. prezenţei endomorfinelor
e. toate variantele, a-d, sunt corecte
11. Intensitatea senzaţiei dureroase este violentă în cazul afectării:
a. membranei cheratogene
b. mucoasa faringiană
c. muşchii scheletici
d. zonei lombo-sacrale
e. tuturor zonelor de mai sus (a-d)
12. Anestezia locală se bazează pe:
a. suprimarea temporară a conductibilităţii pe traiectul căilor nervoase aferente
senzitive.
b. suprimarea temporară a modulării influxului nociceptiv în retis sau cortex
c. suprimarea temporară a recepţiei senzitive, urmare a blocării receptorilor
algici.
d. blocarea SNC.
13. După nivelul la care se realizează blocarea conducţiei influxului nociceptiv anestezia
(analgezia) regională poate fi
a. trunchiulară, plexală, epidurală, rahidiană
b. de contact, superficială, profundă
c. centrală, disociativă, ataranalgezie
d. neuroplegie, neuroleptanalgegie narco-neuroleptanalgegie
14. În cazul supra dozării procainei se observă:
a. vasconstricţie periferică în vecinătatea locului în care a fost infiltrată.
b. hiperestezie
c. covulsii, colaps
d. nu se observă reacţii patologice
e. epiforă
15. Anestezia locală prin infiltraţie este contraindicată în cazul:
a. inflamatoriilor septice
b. inflamatoriilor provocate de injectarea perivascularaa unor soluţii
iritante.
c. diagnosticul şchiopăturilor
d. afecţiunilor inflamatorii aseptice
e. variantele c şi d sunt corecte
16. Doza toxică de procaină la vacă este în cazul infiltraţiilor de:
a. 20 gr. /100 Kg. corp
b. 0,45 gr. /Kg. corp
c. 2 g /Kcorp
d. 1,8 g /100 Kg.corp
e. nu există o astfel de doză
17. Efectul anestezicelor locale apare după:
a. 1- minut
b. 20-30 de minute
c. 2 –10 minute
d. 60 –80 de minute
e. 1- 2 ore
18. Efectul anestezicelor locale durează:
a. 20 –80 de minute
b. 2 –3 ore
c. 4 –5 ore
d. 5 –10 minute
e. 1-2 minute
19. Pentru prelungirea efectului analgezic conferit de soluţia de procaină la aceasta se
poate adăuga:
a. eter etilic
b. adrenalină
c. pilocarpină
d. apă distilată
e. hialuronidază
20. Pentru a mări puterea de difuzie a soluţiei de procaină la aceasta se poate adăuga:
a. atropină
b. hialuronidază
c. sorbitol
d. pilocarpină
e. cafeină
21. Doza maximă admisă de xilină utilizată pentru infiltraţii analgezice este de:
a. 0,3 –0,5g /100 Kg.
b. 3 –5 g /100 Kg.
c. 30 –50 /100 Kg.
d. 60 –100 /100 Kg.
22. Neurolepticele fenotiazinice sunt adrenergic antagoniste:
a. adevărat
b. fals
c. valabil doar pentru Diazepam
d. valabil doar pentru Droperidol
e. valabil doar pentru Halotan
23. Neurolepticele betirofenonice blochează receptorii adrenergici:
a. alfa 1
b. beta 1
c. beta 2
d. delta
e. toţi (variantele a- d)
24. Tranchilizantele benzodiazepinice modifică efectele vasopresoare ale
catecolaminelor:
a. adevărat
b. fals
c. doar Combelenul
d. doar Romtiazinul
e. doar Halotanul
25. Selectaţi tranchilizantele din următoarea înşiruire:
a. Diazepam
b. Acepromazină
c. Droperidol
d. Stresnil
e. Promazină
26. Acţiunea antistres a Diazepamului este datorată:
a. efectului anticateolaminic
b. efectul anxiolitic
c. protecţiei sistemului simpatic
d. inhibiţiei noradrenalinei
e. toate variantele, a-d, sunt corecte
27. Selectaţi neurolepticele fenotiazinice din următoarea înşiruire:
a. Diazepam
b. Droperidol
c. Clorpromazină
d. Medazepam
e. Stresnil
28. Contraindicaţiile utilizării neurolepticelor includ:
a. animalele agresive
b. animalele în stare de şoc
c. combaterea stresului de transport
d. capturarea animalelor sălbatice
e. pisica
29. Selectaţi neurolepticele butirofenonice din următoare înşiruire:
a. Acepromazina
b. Stresnil
c. Diazepam
d. Clorpromazină
e. Romtiazin
30. Selectaţi clasificarea corespunzătoare a substanţelor analgezice generale:
a. opioide b. opioide c. procainice
nonopioide nonopioide xilinice
morfinice antiinflamatorii cocainice
ciclohexaminice morfinice
31. Xilazina face parte din următoarea categorie de substanţe analgezice:
a. opioide
b. nonopioide
c. de tip antiinflamator
d. ciclohexaminice
e. cocainice
32. Selectaţi clasificarea corespunzătoare a analgezicelor opioide, după provenienţa
produselor:
a. sintetice b. naturale c. naturale
biologice sintetice semisintetice
sintetice
biologice
33. Acţiunea excitantă provocată de administrarea analgezicelor opioide este pronunţată
sau foarte pronunţată la:
a. câine
b. pisică
c. cal
d. toate cele trei specii de mai sus
34. Analgezicele morfinice produc:
a. hipotonie digestivă
b. hipertonie digestivă
c. nu acţionează asupra musculaturii netede
d. nu acţionează asupra musulaturii striate
e. nu acţionează asupra tubului digestiv
35. Analgezicele morfinice au efect emetizant:
a. adevărat
b. fals
c. doar Ketamina
d. doar Fenilbutazona
e. doar Flunixin meglumina
36. Selectaţi analgezicele nonopioide din înşiruirea.
a. Domosedan
b. Petidină
c. Morfină
d. Fentanyl
e. Codeină
37. Analgezicele nonopioide sunt agonişti alfa 2 adrenergici:
a. adevărat
b. fals
c. doar morfina
d. doar Fentanylul
e. doar Petidina
38. Care din substanţele înşiruite mai jos sunt antagonişti morfinici (substanţe
antimorfinice):
a. Fentanyl
b. Ketamină
c. Nalorfină
d. Xilină
e. Detomidină
39. Selectaţi din înşiruirea de mai jos antagoniştii analgezicelor nonopioide:
a. Pentazocină
b. Iohimbină
c. Xilazină
d. Nalaxon
e. Nalorfină
40. Analgezicele nonopioide induc contracţii uterine, putând provoca avortul la vacă.
a. adevărat
b. fals
c. doar morfina
d. doar Fentanylul
e. doar Petidina
41. Utilizarea analgezicelor morfinice nu este contraindicată în cazul:
a. animalelor sătule
b. premedicaţiei narcotice
c. femelelor parturiente
d. animalele cu afecţiuni hepatice pulmonare
42. Mialginul (Petidina) poate fi utilizat în combaterea colicilor la cabaline ?
a. da
b. nu
c. este contraindicat în spasmul intestinal
43. Când analgezicele generale sunt utilizate ca medicaţie prenarcotică se recomandă a fi
administrate:
a. după narcotic
b. cu 15-30 de minute înainte sau după neuroleptic
c. cu 1-2 ore îninte de neuroleptic
d. este contraindicaţiei majoră
e. toate variantele, a-d, sunt corecte
44. Precizaţi specia la care analgezicele morfinice naturale nu sunt contraindicate :
a. câine
b. oaie
c. pisică
d. porc
e. vacă
45. Analgezicele ciclohexaminice produc catalepsie (imobilizare)
a. adevărat
b. fals
c. doar morfina
d. doar Fentanylul
e. doar Petidina
46. Selectaţi analgezicele ciclohexaminice din următoarea înşiruire:
a. Ketamină
b. Xilazină
c. Fortral
d. Hidromorfon
e. Domosedan
47. Anestezia disociativă se realizează prin administrarea de:
a. neuroleptice şi analgezică morfinice
b. neuroleptice şi analgezice nonopioide
c. neuroleptice analgezice nonopioide narcotice stabile
d. analgezice ciclohexaminice
e. analgezice morfinice
48. Efectele simpaticone induse de ketamină pot fi controlate printr-o premedicaţie cu:
a. pilocarpină
b. adrenalină
c. atropină
d. pentetrazol
e. cofeină
49. Analgezicele ciclohexaminice produc la rumegătoare regurgitare pasivă:
a. adevărat
b. fals
c. doar morfina
d. doar Fentanylul
e. doar Petidina
50. Acţiunea analgezicelor ciclohexaminice se bazează pe blocarea selectivă a:
a. sistemului talamo-cortical şi a structurilor subcorticale
b. nervilor spinali
c. cortexului
d. trunchiurilor nervoase motorii
e. trunchiurilor nervoase senzitive
51. Pentru realizarea neuroleptanalgeziei (NLA) se utilizează asocierea:
a. neuroleptic – tranchilizant
b. analgezic opioid – analgezic ciclohexaminic
c. neuroleptic – analgezic
d. neuroleptic – neuroleptic
52. În realizarea neuroleptanalgeziei (NLA) se recomandă următoarea ordine de
administrare:
a. neuroleptic şi după 5 - 15 minute analgezic
b. analgezic şi după 5 – 15 minute neuroleptic
c. neuroleptic, după 5 – 15 minute analgezic şi după alte 20 minute
narcotic
d. concomitent – neuroleptic, analgezic, narcotic
53. Termenul de “anestezie generală “vigilă este sinonim cu:
a. neuroplegia
b. neuroleptanalgezia
c. anestezia disociativă
d. narco-neuroleptanalgezia
54. Termenul de “somato-analgezie” este sinonim cu:
a. neuroleptanalgezia
b. neuroplegia
c. narco-neuroleptanalgezia
d. anestezia disociativă
55. Prin asocierea neuroleptic-analgezic nu se realizează:
a. sumarea efectelor anestezice utile
b. potentarea efectelor anestezice utile
c. diminuarea efectelor secundare periferice
d. pierderea stării de conştienţă
56. Neuroleptanalgezia poate fi utilizată în condiţii de teren?
a. da
b. nu
c. doar asociată cu narcoza stabilă
d. doar asociată cu narcoza inhalatorie
57. Neuroleptanalgezia nu poate fi asociată cu narcoză?
a. adevărat
b. fals
c. numai la câine
d. numai la cal
e. numai la bovine
58. Narcoza presupune pierderea reversibilă a:
a. stării de conştienţă
b. activităţii cardio-respiratorii
c. activităţii respiratorii spontane
d. activităţii cardiace spontane
59. Narcoza apare în urma acţiunii deprimate exercitată de narcotice asupra:
a. sistemului nervos central
b. sistemului nervos periferic
c. sistemul nervos central şi sistemul nervos periferic
d. sistemul nervos nu este deprimat
60. Primul segment la sistemului nervos central inhibat de narcoticele stabile este:
a. măduva spinării
b. bulbul rahidian
c. cortextul
d. nervii rahidieni
e. nervii spinali
61. Narcoza se poate realiza prin:
a. mijloace biologice
b. mijloace fizico-chimice
c. mijloace de acupunctură
d. nici una din cele de mai sus
62. Narcoticele stabile nu se pot administra:
a. numai pe cale enterală
b. pe cale parenterală sau centrală
c. pe cale inhalatorie
d. prin aplicaţii locale
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
63. Narcoticele nestabile se prezintă sub formă de:
a. suspensii
b. pulberi
c. comprimate
d. lichide volatile, gaze
e. numai de gaze
64. Narcoticele nestabile pot fi administrate:
a. pe cale enterală
b. pe cale parenterală
c. pe cale inhalatorie
d. prin aplicaţii locale
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
65. Narcoza realizată prin administrarea enterală a narcoticelor se caracterizează prin:
a. inducţie rapidă
b. necesită doze reduse de narcotic
c. este perfect controlabilă ca profunzime şi durată
d. risc ridicat
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
66. Care din următoarele dezavantaje sunt caracteristice (specifice) narcozei realizate pe
cale injectabilă:
a. aplicarea este condiţionată de aparatură adecvată:
b. este stresantă, induce descărcări mari de catecolamine
c. în timpul inducţiei se produc spasme musculare
d. trezirea este lentă, dependentă de rata metabolizării şi eliminării (starea
funcţională hepato-renală)
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
67. Prepararea soluţiilor de narcotice pentru administrarea intravenoasă trebuie făcută cu
lichide:
a. slab alcoolice
b. sterile
c. piretogene
d. hipertone
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
68. Care din următoarele narcotice nu sunt hidrosolubile:
a. cloralhidrat
b. cloroform
c. barbiturice
d. cloraloză
e. uretan
69. Calea intraperitoneală de administrare a narcoticelor stabile este utilizată mai frecvent
la:
a. vacă
b. măgar
c. animale de blană (iepure, nutrie, nurcă)
d. cal
e. căine
70. Pentru administrarea intraperitoneală dozele de narcotic utilizate sunt:
a. cu 10 – 20% mai mari decât cele utilizate în administrarea
subcutanată
b. cu 10 –20% mai mici decât cele utilizate în administrare intravenoasă
c. duble faţă de cele utilizate în administrarea intramusculară
d. duble faţă de cele utilizate în administrarea intramusculară inhalatorie
e. variantele a şi d sunt corecte
71. Pentru a obţine un efect miorezolutiv, cloralhidratul se poate asocia cu:
a. clorură de sodiu
b. sulfat de magneziu
c. sulfat de sodiu
d. tiosulfat de sodiu
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
72. Cloralhidratul poate produce tulburări digestive la:
a. cal
b. vacă
c. câine
d. porc
73. Este recomandabilă utilizarea cloralhidratului în operaţia cezariană cu fetuşii vii:
a. da
b. nu
c. doar la pisică
d. doar la iapă
e. doar la vacă
74. Alcoolul etilic se administrează intravenos în următoarea concentraţie:
a. 5%
b. 10%
c. 20%
d. 30%
e. 70%
75. În cazul administrării barbituricelor se poate observa o necorelare doză – efect la:
a. cal
b. câine
c. viţel sub 3 luni
d. vacă
e. pisică
76. Pentru o eutanasie fără suferinţe la câine se poate administra intravenos:
a. Stricnină
b. Combelen
c. Pentobarbital
d. Cloraloză
e. Methohexital
77. Althensin (saffan) este un narcotic steroidic care poate produce, chiar la dozele
recomandate:
a. reacţii de tip anafilactic
b. anorecsie
c. dromomanie
d. retroprelsil
e. agresivitate
78. Hipnodilul este un hipnotic excelent pentru:
a. cal
b. porc
c. vacă
d. pisică
e. oaie
79. În narcoză profunzimea inhibiţiei sistemului nervos central variază de la, la:
a. analgezie b. sedaţie c. bradipnee
deconectare nervo-vegetativă hipnoză tahipnee
narcoză hipercapnie
80. Narcoza inhalatorie se bazează pe trecerea anestezicului:
a. din alveolele pulmonare în sânge
b. din sânge în alveolele pulmonare
c. din stomac în sânge
d. anestezicul este administrat direct în sânge (intravenos)
e. anestezicul este administrat intrapleural
81. Care este sistemul tehnic al aparatelor de narcoză inhalatorie care prezintă cele mai
multe avantaje:
a. sistemul deschis
b. sistemul semi-deschis
c. sistemul închis tip dus-întors
d. sistemul închis tip circuit
82. Care este sistemul tehnic (tipul) de aparat de narcoză inhalatorie care are obligatoriu
în construcţie un rezervor de calce sodată:
a. sistemul deschis
b. sistemul semi-deschis
c. sistemul închis
d. toate (a-c)
e. niciunul (a-c)
83. Toate aparatele de narcoză inhalatorie din sistemele semi-deschis şi închis sunt dotate
în mod obligatoriu cu:
a. monitor de puls
b. filtru de bioxid de carbon
c. sursă de oxige cu reductor de presiune şi debitmetru
d. electrocardiograf
e. ecograf
84. Balonul de respiraţie şi amestec dintr-un circuit închis se poate utiliza în cazul
narcozei animalelor de talie mică la:
a. respiraţia asistată manual
b. fixarea bioxidului de carbon
c. vaporizare narcoticului
d. controlul presiunii din circuit
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
85. Intubaţia nu se poate efectua sub:
a. analgezie locală
b. neuroplegie
c. NLA
d. narcoza de scurtă durată
e. narcoza de scurtă durată cu miorelaxare
86. Administrarea narcoticului inhalator prin mască este mai avantajoasă decât cea prin
sondă endotraheală deoarece:
a. se poate controla pneumotoraxul
b. se poate asista manual sau mecanic respiraţia
c. nu se insuflă gaze în stomac
d. afirmaţie falsă
e. se poate opera pe torace deschis
87. Care narcotic inhalator are şi cea mai puternică acţiune depresivă cardio-respiratorie:
a. Halotanul
b. Protoxidul de azot
c. Desfluranul
d. Narcotanul
88. Narcoticul inhalator care pentru administrare nu necesită vaporizator este:
a. Halotanul
b. Isofluranul
c. Protoxidul de azot
d. Methoxifluranul
e. Desfluranul
89. Reglarea debitului de Halotan este asigurată de:
a. fluxmetru
b. volumetru
c. dispozitivul de reglarea debituluicu care este prevăzut vaporizatorul:
d. reductorul de presiune
e. manometru pentru presiunea din circuit
90. Concentraţia narcoticelor inhalatorii volatile în amestecul inhalator se exprimă în:
a. mg /Kg. corp
b. volumetric în %
c. mg. /l
d. ml./l
e. Kg. /l
91. Intubaţia endotraheală este strict necesară:
a. în orice narcoză inhalatorie
b. în orice anestezie câine
c. în narco-miorelaxare
d. păsări
92. Respiraţia asistată este manevra de:
a. aplicarea manuală sau mecanică a volumului respirator curent
b. monitorizarea a frecvenţei respiratorii
c. administrarea a unui narcotic gazos
d. administrarea a unui narcotic volatil
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
93. Respiraţia controlată este manevra de:
a. monitorizare a volumului respirator
b. creştere a frecvenţei respiratorii
c. suprimare a respiraţiei spontane şi executarea manual sau mecanic
a ventilaţiei artificiale
d. administrare a unui narcotic inhalator
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
94. Pentru narcoza inhalatorie a unui cal adult în recipientul filtru-fixator de bioxid de
carbon trebuie să existe următoarea cantitate de calce sodată:
a. 1 – 2 L
b. 3 – 5 L
c. 5 – 8 L
d. 10 – 15 L
95. Care din următoarele anestezice utilizate la pisică au potenţialul analgezic cel mai
ridicat:
a. Morfină
b. Xilazină
c. Fentanyl
d. Meperidină
96. Inducţia narcotică se realizează lent cu următoarul narcotic:
a. Halotan
b. Metoxifluran
c. Cloroform
d. Isofluran
e. Desfluran
97. În perioada de trezire din narcoză voma poate apare în cazul anesteziei realizate cu:
a. Eter etilic
b. Halotan
c. Isofluran
d. Metoxifluran
e. Protoxid de azot
98. În narcoză cu Halotan trezirea are loc:
a. în momentul sistării inhalării narcoticului
b. după 1 – 2 minute de la sistarea narcoticului
c. după 10 – 20 minute de la sistarea narcoticului
d. după 1 – 2 ore de la sistarea narcoticului
99. Dezechilibre neurovegetative manifestate prin tulburări cardio-respiratorii apar în
cursul narcozei în:
a. stadiul I.
b. stadiul II.
c. stadiul III.
d. stadiul IV.
100. Nistagmusul dispare în cursul narcozei în:
a. stadiul I.
b. stadiul II.
c. stadiul III.
d. stadiul IV.
101. Reflexul palpebral dispare (este abolit) în următorul plan al stadiului III al
narcozei:
a. planul 1
b. planul 2
c. planul 3
d. planul 4
102. Intrarea în stadiul III planul 3 al unei narcoze este indicată de:
a. persistenţa reflexului cornean
b. abolirea reflexului palpebral
c. nistagmus convergent
d. abolirea reflexului anal
e. evidenţierea pleoapei a-III-a
103. Paralizia bulbară apare în următorul stadiu al narcozei:
a. I.
b. II.
c. III.
d. IV.
104. Apariţia unei midriaze accentuate în timpul narcozei indică:
a. supradozare narcotică
b. inducţie narcotică în curs de desfăşurare
c. atingerea stadiului narcozei fără reflexe
d. subdozare narcotică
105. Electronarcoza este caracterizată de:
a. toxicitate
b. efectul cumulativ
c. trezire tardivă
d. hipertensiune arterială
106. Distribuirea curentului în electronarcoză se face prin doi electrozi plasaţi
a. fronto-occipital
b. pe picioarele trenului anterior
c. pe un picior din faţă şi pe unul din spate
d. pe picioarele trenului posterior
107. Etapele realizării narcozei complexe sunt:
a. – preanestezia b. – sedare c. – analgezia
- inducţia narcotică - imobilizare - protecţia neuro-
vegetativă
- narcoza propiu-zisă -antagonizarea efectelor adverse - imobilizare
108. Narco-miorelaxarea realizată cu miorelaxante depolarizante şi antidepolarizante
presupune
în mod obligatoriu:
a. intervenţi pe torace deschis
b. monitorizare electroencefalografică
c. asistarea respiraţiei
d. monitorizare prin electrocardiografie
109. Dintre următoarele miorelaxante care afectează în cea mai mică măsură
musculatura respiratorie:
a. Galamina
b. Glicerilguaiacolatul
c. Succinilcolina
d. Tubocurarina
110. În cazul utilizării narco-neuroplegiei, dozele de narcotic trebuie:
a. crescute cu 10 – 20%
b. crescute cu 20 – 40%
c. reduse cu 20 – 40%
111. În cazul utilizării narco-neuroleptanalgeziei doza de narcotic trebuie:
a. redusă cu 10 – 20%
b. redusă cu 30 – 60%
c. crescută cu 10 – 20%
d. crescută cu 30 – 60%
112. În cursul anesteziei bradicardia poate fi cauzată de:
a. supradozare narcotică
b. analgezie superficială
c. hipotonie vagală
d. administrare de simpaticomimetice
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
113. Tahicardia apărută în cursul anesteziei poate fi cauzată de:
a. supradozare narcotică
b. analgezie superficială
c. hipotermie
d. administrări de simpaticolitice
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
114. În caz de bradicardie intranestezică se administrează:
a. Atropină sau Glicopirolat
b. Lidocaină
c. Pilocarpină
d. Halotan
e. nu se administrază nimic
115. În caz de tahicardie ventriculară intraanestezică se administrează:
a. Atropina sau Glicopirolat
b. Lidocaină
c. Pilocarpină
d. Adrenalină
e. nu se administrează nimic
116. Bradipneea intranestezică poate fi cauzată de:
a. supradozări narcotice
b. excitări ale centrilor respiratori
c. hipercapnee
d. stenoza căilor respiratorii
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
117. O valoare a Pa CO2 de 25mm. coloană Hg la un câine sub N-NLA semnifică:
a. hipoventilaţie
b. acidoză respiratorie
c. hiperventilaţie
d. normalul (valoare fiziologică)
118. O valoare a Pa O 2 de 50 mm. coloană Hg. la un câine sub N-NLA semnifică:
a. oxigenare corespunzătoare
b. hiperoxigenare
c. stare hipoxiemică
d. normalul (valoare fiziologică)
119. Un animal anesteziat este considerat hipotermic când temperatura corporală
centrală scade sub:
a. 30º C
b. 39º C
c. 37º C
d. 35º C
e. 15 o C
120. Hipertermia malignă apare mai frecvent la porc cauzată de administrarea de:
a. Halotan
b. Protoxid de azot
c. Droperidol
d. Thiopental
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
121. Miozita apărută ca şi complicaţie sub anestezie este mai frecvent observată la:
a. cal
b. pisică
c. oaie
d. câine
e. capră
122. Pentru a preveni accidentele şi complicaţiile care pot apare în cursul anesteziei
bovinelor se impune:
a. aşezare animalului în decubit lateral stâng
b. premedicarea cu doze mari de analgezice morfinice
c. administrarea de pilocarpină
d. dietă restrictivă de minim 16 – 24 de ore
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
123. Pentru a efectua neuroplegia la bovine cel mai eficient şi sigur produs este:
a. Diazepamul
b. Rompunul
c. Combelenul
d. Romtiazinul
e. Plegomazinul
124. În anestezi calului răspunsuri paradoxale pot apărea după:
a. Domosedan
b. Rompren
c. Combelen
d. Detomidină
125. Pentru trântirea (imobilizarea medicamentoasă în decubit) a unui cal se poate
utiliza:
a. Diazepamul
b. Combelemul
c. Glicerilquaiacolatul
d. Romtiazinul
e. Plegomazinul
126. Folosirea neurolepticelor fenotiazinice în premedicaţia narcotică la cal au
efect:
a. stabilizant neurovegetativ
b. vasoconstrictor în circulaţia periferică
c. măresc sensibilitatea cordului la catecolamine
d. laringospastic
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
127. Care aspect face dificilă controlarea anesteziei la porc:
a. forţa musculară mare
b. ţesut adipos bogat
c. sistem neurovegetativ de tip parasimpaticoton
d. toate variantele (a-c) sunt corecte
128. Pentru a efectua neuroplegia unui porc cel mai sigur produs este:
a. Diazepamul
b. Rompunul
c. Stresnilul
d. Romtiazinul
e. Plegomazinul
129. Pentru o narco-neuroplegie eficientă la un porc se poate utiliza combinaţia:
a. Rompun – Ketamină
b. Combelem – Morfină
c. Xilazină – Hidromorfon
d. Stresnil – Hypnodil
e. Rompun - Morfină
130. Selectaţi efectul indus de neurolepticele fenotiazinice asupra unui armăsar:
a. în cazul asocierii cu narcoticele scurtează durata somnului
narcotic
b. relaxează penisul
c. măresc sensibilitatea cardiacă la catecolamine
d. destabilizează sistemul neurovegetativ
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
131 Concentraţia unui narcotic barbituric (Thiopental) administrat intravenos la
câine
trebuie să fie:
a. 5%
b. 15%
c. 25%
d. 30%
e. 50%
132. Funcţionarea (eficienţa) filtrului fixator de CO2 (calce sodată) în cazul
unei anestezii
inhalatorii în sistemul inchis este indicată de:
a. cantitatea de apă acumulată în canistra de calce sodată
b. indicaţiile volumetrului
c. gradul de încălzire a canistrei de calce sodată
d. graadul de răcire (refrigerare)a canistrei de calce sodată
133. Calcea sodată trebuie schimbată din recipientul filtru – fixator de CO2 a aparatului
de narcoză
cănd:
a. este tare şi albă
b. este moale şi albă
c. este tare şi albăstrie – violet
d. este moale şi roz
134. În cursul anesteziei hipoventilaţia produce:
a. acidoză respiratorie
b. acidoza metabolică
c. alcaloză respiratorie
d. alcaloză metabolică
135. Sub anestezia generală debitul urinar:
a. nu este influientat
b. scade prin reducerea ADH-ului
c. creşte ca urmarea reducerii circulaţiei renale
d. creşte ca urmare a scăderii ADH-ului
e. creşte ca urmare a scăderii circulaţiei renale
136. Dintre cauzele care produc acidoză metabolică nu fac parte:
a. vasoconstricţia periferică prelungită
b. insuficienţa cardiacă
c. insuficienţa renală
d. hipoventilaţia
e. stările de şoc
137. O profunzime exagerată a narcozei apare mai frecvent la animalele:
a. în gestaţie avansată
b. cu hiperventilaţie impusă
c. cu stări de hiperexcitabilitate
d. în lactaţie
e. înţărcate
138. În timpul unei neuroleptanalgezii cu Xilazină – Ketamină la câine apar fasciculaţii
musculare cauzate de:
a. analgezie insuficientă
b. absenţă premedicaţiei cu atropină
c. nivel scăzut de xilazină
d. toate variantele (a-c) sunt corecte
e. toate varianele (a-c) sunt incorecte
139. MAC (minimun alveolar concentration) este concentraţia alveolară de anestezic
care suprimă reacţia motorie la incizia cutanată la:
a. 100% din pacienţii anesteziaţi
b. 95% din pacienţii anesteziaţi
c. 50% din pacienţii anesteziaţi
d. 25% din pacienţii anesteziaţi
e. 5% din pacienţii anesteziaţi
140. Ketamina nu poate fi administrată:
a. intramuscular
b. intravenos
c. subarahnodian
d. oral
e. subcutanat
141. Care din următoarele anestezice are cea mai puternică acţiune antiemetică:
a. Droperidol
b. Morfină
c. Xilină
d. Ketamină
e. Pilocarpina
142. Porcii cu boala muşchiului alb (PSE – palide, soft and exudative) care a fost
identificată cu PSS(porcine stress syndrome) pot fi depistaţi prin supunerea la testul
sensibilităţii la halotan Reacţia pozitivă constă în:
a. narcoză cu relaxare musculară
b. bradipne, hipotermie, relaxare musculară
c. imposibilitatea narcotizării
d. polipnee, rigiditate musculară, hipertermie
143. Care din următoarele afirmaţii nu corespund acţiunilor induse de administrarea
atropinei:
a. previne şi combate efectele vagotoniei din inducţia anestezică
b. are acţiune spastică asupra tubului digestiv
c. creşte tensiune intramusculară
d. scade secreţiile din căile respiratorii, care devin vâscoase, greu de eliminat
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
144. În care situaţie administrarea de Ketamină este riscantă:
a. traumatisme musculare
b. bradicardie, hipotensiune
c. operaţii intramusculare
d. castrare la pisică, motan
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
145. Innovar-Vet este o combinaţie:
a. Droperidol-Fentalyn
b. Diazepam-Ketamină
c. Xilazină-Ketamină
d. Tiletamină-Zolazepam
e. Droperidol-Ketamină
146. Imobilonul este o combinaţie:
a. Acepromazina-Etorpină
b. Droperidol-Fentalyn
c. Xilazină-Ketamină
d. Tiletamină-Zolazepam
e. Droperidol-Ketamină
147. Revenirea din electronarcoza are loc:
a. instantaneu la întreruperea curentului electric
b. după 3-10 minute de la întreruperea curentului electric
c. după 30-60 minute de la întreruperea curentului electric
d. după 3-4 ore de la întreruperea curentului electric
148. În cazul blocajului analgezic troncular a unui nerv mixt întăi se observă:
a. dispariţia sensibilităţii dureroase
b. dispariţia reacţiei motoră
c. dispariţia concomitentă a sensibilităţii dureroase şi a reacţiei motorii
d. toate variantele (a-d) sunt greşite
149. Blocajul analgezic troncular ca metodă de diagnostic în şchiopături la cal, a fost
aplicat pentru prima dată în lume de:
a. Morton (1842)
b. Reclus (1862)
c. Udriski (1901)
d. Bovet (1947)
e. Pasteur
150. Efectul analgeziei acupuncturale apare după:
a. instantaneu
b. 20-30 de minute
c. 1 oră
d. 2 ore
e. 3 ore
II. TERAPIA INTENSIVĂ
151. Terapia intensivă constituie un ansamblu de acţiuni medicale aplicate cu
caracter:
a. paleativ
b. de urgenţă
c. programat
d. iatrogen
e. sezonier
152. Hipoventilaţia poate fi cauzată de:
a. administrarea de Doxapram
b. puls normotrop
c. conformaţia capului la câinii dolicocefalici
d. pneumotorax
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
153. La câinii brahicefalici obstrucţia căilor respiratorii poate fi cauzată de
conformaţia
defectuasă a:
a. vălului palatin
b. cutiei toracice
c. diafragmei
d. abdomenului
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
154. Hipoventilaţia apare mai frecvent atunci când o vacă este contenţionată în:
a. poziţie patrupedă
b. decubit sterno-abdominal
c. decubit lateral stâng
d. decubit lateral drept
e. decubit dorsal drept
155. Selectaţi afecţiunea care în mod obişnuit nu produce hipoventilaţie:
a. obezitate excesivă
b. hernie diafragmatică
c. hernia ombilicală reductibilă
d. ascita
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
156. Anestezia epidurală înaltă cauzează insuficienţă respiratorie acută:
a. afirmaţie falsă
b. prin paralizia musculaturii respiratorii
c. prin eversarea ventriculilor laringieni
d. prin laringospasm
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
157. Insuficienţa hipoxiemică apare ca urmare a schimbului necorespunzător de:
a. O2 şi CO2 în capilarele alveolare
b. O2 şi NO în capilarele alveolare
c. O2 şi H2 O în capilarele alveolare
d. O2 şi CO2 dintre artera şi vena pulmonară
158. Insuficiena hipoxiemică poate apare în urma hiperventilaţiei:
a. da
b. nu
c. doar la cal
d. doar la câine
e. doar la pisică
159. Acumularea de CO2 la nivel pulmonar, consecutiv neeliminării, determină
apariţia de reacţii (răspunsuri cardiace) după:
a. maxim 2 minute
b. minim 10 – 15 minute
c. 30 – 60 de minute
d. 90 de minute
e. afirmaţie falsă
160. Moartea în accidentele respiratorii acute survine în primul rând datorită:
a. hipoxie
b. hipocapniei
c. hipercapniei
d. hipovolemie
e. hiperoxigenării
161. Obezitatea excesivă poate fi cauza atelectaziei pulmonare:
a. nu
b. da
c. doar la cal
d. doar la vacă
e. doar la nou născuţi
162. Aportul pasiv de O2 fără a asigura o ventilaţie minimă poate restabili funcţia
respiratorie la un animal cu insuficienţă respiratorie:
a. da
b. da în condiţiile menţinerii volemiei în limite normale
c. da când aportul de O2 depăşeşte cu 25% necesarul
d. nu
163. Obiectivele tratamentului de urgenţă a insuficienţei respiratorii acute sunt:
a. asigurarea libertăţii căilor aeriene b. asigurarea
normovolemică
instituirea respiraţiei artificiale instituirea
oxigenoterapiei
asigurarea expansiunii pulmonare restrângerea
expansiunii pulmonare
stimularea centrilor respiratori intubaţia traheală
164. Pentru asigurarea libertăţii căilor aeriene capul animalului se aşează:
a. antidecliv în flexie
b. antidecliv în extensie cu limba exteriorizată
c. decliv în extensie
d. se plasează sub cap şi gât o pernă pentru a devia în plan superior
căile
respiratorii anterioare
e. toate variantele (a-d) sunt eronate
165. În edemul alergic masiv al laringelui se recurge în primul rând la:
a. intubaţie oro-traheală
b. intubaţie naso-traheală
c. lichefierea secreţiilor cu aerosoli
d. traheotomie de urgenţă
e. perfuzii cu glucoză
166. Care din următoarele situaţii nu impune instituirea ventilaţiei artificiale:
a. narcoza stabilă
b. stop cardiac
c. edem pulmonar
d. operaţii pe torace deschis
e. apneea noilor născuţi
167. La animalele de talie mică ventilaţia artificială manual se execută:
a. comprimând ritmic cutia toracică
b. prin extensii şi flexii ritmice a membrelor anterioare
c. prin abducţii ritmice a membrelor anterioare
d. prin suspendarea animalului de membrele posterioare
e. prin suspendarea animalului de membrele anterioare
168. Timpii respiratori în cursul ventilaţiei artificiale manuale se realizează:
a. inspir – activ, expir – pasiv
b. inspir – pasiv, expir – activ
c. inspir – activ, expir –activ
d. inspir – pasiv, expir – pasiv
e. toate variantele (a-d) sunt greşite
169. Pentru a fi eficientă o ventilaţie artificială executată manual trebuie să se
imprime o frecvenţă
a mişcărilor respiratorii:
a. redusă cu 50% faţă de mişcările respiratorii spontane
b. egală cu frecvenţa mişcărilor respiratorii spontane
c. crescută cu 50% faţă de mişcările respiratorii spontane
d. dublă faţă de mişcările respiratorii spontane
e. triplă faţă de mişcările respiratorii spontane
170. Ventilaţia artificială manuală este contraindicată în insuficientele respiratorii
consecutive:
a. supradozărilor narcotice
b. traumatismelor toracelui
c. apneei nou-născuţilor
d. nu are contraindicaţii
171. Timpii respiratori în cursul ventilaţiei artificiale “gură la gură” se realizează:
a. inspir – activ, expir – pasiv
b. inspir – pasiv, expir – activ
c. inspir – activ, expir – activ
d. inspir – pasiv, expir – pasiv
172. Pentru realizarea respiraţiei artificiale “gură la gură” aerul expirat de om conţine
suficient O2 pentru menţinerea vieţii:
a. afirmaţie eronată
b. aproximativ 16 %
c. aproximativ 30-40 %
d. conţine doar CO2 şi NO
e. conţine numai N
173. Ventilaţia artificială mecanică prin mască este riscantă putând provoca:
a. iritaţia traheei
b. hipovolemie
c. distensie gastrică
d. colabarea pulmonului
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
174. Ventilaţia artificială mecanică prin sondă oro-traheală este riscantă putând
provoca:
a. retroversiunea limbii
b. distensie gastrică
c. bronhopneumonie “ab ingestis” în caz de vomă
d. infecţii dacă sonda nu a fost corect antiseptizată
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
175. Ventilaţia artificială poate duce la apariţia tamponadei cardiace:
a. da
b. nu
c. doar la nou născuţi
d. doar la animalele bătrâne
e. doar la animalele obeze
176. În cursul ventilaţiei artificiale raportul de timp (durata) între inspiraţie şi
expiraţie trebuie să fie:
a. 1 : 1
b. 1 : 2
c. 2 : 1
d. 4 : 1
e. 5 : 1
177. Momentul trecerii de la respiraţia controlată la respiraţia spontană sau asistată
se decide
atunci când:
a. Pa CO2 creşte la peste 55mm. coloană Hg.
b. Pa O2 scade sub 60 mm. coloană Hg
c. presiune pozitivă din circuit nu depăşeşte 20 cm.coloană H2 O
d. apar respiraţii spontane
e. după alte criterii
178. Trecerea de la respiraţia asistată la respiraţia spontană se decide atunci când:
a. volumul respirator / minut este cel normal speciei
b. apar mişcări respiratorii spontane
c. Pa CO2 creşte la peste 55 mm. coloană Hg.
d. scade constant Pa CO2
e. după alte criterii
179. La o vacă cu insuficientă respiratorie acută şi timpanism ruminal se recurge de
urgenţă la:
a. sondaj oro-traheal
b. pleurocenteză
c. ruminocenteză
d. sedative
e. perfuzii
180. Anelepticele respiratorii sunt medicamente care:
a. realizează analgezia în narcoza inhalatorie
b. depresează centrii respiratori
c. stimulează centrii respiratori
d. corectează acidoza respiratorie
e. corectează alcaloza respiratorie
181. Selectaţi analeptice respiratorii:
a. Doxapram b. Dopamină c. Diazepam
Nalorfină Morfină Mialgin
Lobelină Levamisol Levopromazină
Pentetrazol Pentran Procaină
182. Pentetrazolul nu se utilizează în:
a. supradozările cu narcotice volatile
b. supradozările cu narcotice barbiturice
c. supradozările cu analgezice morfinice
d. toate variantele (a-c) sunt corecte
183. În supradozările cu barbiturice se recomandă următorul analeptic respirator:
a. Nalorfina
b. Naloxon
c. Bemegrid
d. combinaţia Penthotal-Thiopental
e. nici una din substanţele de mai sus
184. În tratamentul insuficienţelor respiratorii acute administrarea analepticelor
respiratorii reprezintă un mijloc terapeutic:
a. radical, esenţial
b. ajutătoare
c. de urgenţă primordială
d. facultativ
e. neesenţial
185. Stimularea reflexă a respiraţiei se pot face prin acupunctură:
a. nu
b. da
c. numai la oaie
d. numai la vacă
e. numai la porc
186. Pentru oxigenoterapie se utilizează concentraţii de O2 de:
a. 100%
b. 80 – 90%
c. 60 – 70%
d. 30 – 40%
e. 1 – 2 %
187. În oxigenoterapie umezirea O2 este:
a. contraindicată
b. facultativă
c. obligatorie
d. necesară doar la nou născuţi
e. necesară doar la animalele bătrâne
188. În oxigenoterapie este recomandat ca administrarea O2 să se facă:
a. continuu
b. în reprize de 5 minute la interval de 5 – 10 minute
c. continuu fără a depăşi 48 de ore
d. continuu fără a depăşi 24 de ore
e. continuu fără a depăşi 12 ore
189. Care din situaţiile de mai jos nu necesită oxigenoterapie:
a. stări apneice cauzate de Pa CO2 scăzută
b. stări de şoc traumatic
c. edem pulmonar
d. emfizem pulmonar
e. bronhopneumonie
190. După un stop cardio-respirator procentul de supravieţuire şi revenire la
normal este de:
a. 25 – 30
b. 45 – 50
c. 65 – 75
d. 80 – 90
e. 100
191. După instalarea stopului cardiac, leziunile cerebrale ireversibile apar în:
a. 2 ore
b. aproximativ 1 oră
c. 30 – 40 de minute
d. 10 – 15 minute
e. 3 – 4 minute
192. În etiologia stopului cardiac hipoxia miocardică este cel mai important
factor. Hipoxia miocardică apare consecutiv:
a. insuficienţei renale acute
b. normovolemie
c. reducerii debitului coronarian
d. administrării de O2 pe cale nazală
e. creşterii debitului coronarian
193. În timpul efectuării intubaţiei traheale apariţia stopului cardiac se poate
datora:
a. neaseptizării sondei traheale
b. iritării laringelui cu sonda traheală
c. comprimării sinusului carotidian
d. neetanşeităţii balonaşului sondei traheale
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
194. Diagnosticul clinic al stopului cardiac se bazează următoarele simptome cu
excepţia:
a. dispariţia pulsului
b. nedetectarea bătăilor cardiace
c. oprirea respiraţiei voluntare
d. cianoză
e. midriază şi hipertensiune arterială
195. Aplicarea masajului cardiac în tratamentul stopului cardiac nu trebuie să
întârzie peste:
a. 1 – 2 minute
b. 5 – 6 minute
c. 10 – 15 minute
d. 30 de minute
e. 1 oră
196. Pentru efectuarea masajului cardiac în tratamentul stopului cardiac animalul se
aşează:
a. cu capul şi corpul antidecliv pentru a favoriza distribuirea sângelui
b. cu capul antidecliv şi corpul decliv pentru a favoriza eliminarea secreţiiilor
şi respectiv distribuirea sângelui
c. cu capul şi corpul decliv pentru a favoriza umplerea diastolică
d. cu capul decliv şi corpul antidecliv pentru a favoriza eliminarea secreţiiilor
şi respectiv distribuirea sângelui
e. toate variantele (a-d) sunt incorecte
197. Masajul cardiac cel mai eficace este efectuat:
a. prin traversul toracelui
b. prin traversul diafragmei
c. direct după toracotomie
198. În tratamentul stopului cardiac în absenţa contracţiilor cardiace se va administra
intraventricular
a. atropină
b. clorură de calciu
c. detomidină
d. carbonat de calciu
e. pilocarpină
199. În tratamentul fibrilaţiei ventriculare se va administra:
a. adrenalină
b. clorură de calciu
c. xilazină
d. procaină
e. pilocarpină
200. Tehnica masajului cardiac extern la câine presupune comprimări ritmice ale
peretelui toracic
stâng în dreptul joncţiunilor condro-costale:
a. 5 – 10 / minut
b. 10 –20 / minut
c. 20 – 30 /minut
d. 30 – 40 / minut
e. 60 – 80 / minut
201. Adrenalina se administrează în stopul cardiac ca substanţă vasopresoare
numai dacă:
a. se asigură o circulaţie coronariană şi o oxigenare corespunzătoare
b. activitatea cardiacă nu a fost reluată
c. se constată fibrilaţie ventriculară
d. circulaţia coronariană este obturată
e. se constată fibrilaţie atrială
202. Continuarea masajului cardiac este inutilă dacă activitatea cardiacă nu se reia
în:
a. 1 – 2 minute
b. 5 – 6 minute
c. 10 minute
d. 30 de minute
e. 1 oră
203. În tratamentul stopului cardiac administrarea intravenoasă de lichide este:
a. contraindicată
b. indicată pentru a realiza reântoarcerea venoasă şi umplerea diastolică
c. acceptată doar dacă ritmul administrării este foarte lent
d. inutilă
e. acceptată doar în cantităţi foarte reduse
204. Pentru a trata edemul cerebral apărut ca o consecinţă a stopului cardiac
(anoxiei)
se va administra:
a. clorură de calciu
b. atropină
c. glucoză
d. adrenalină
e. pilocarpină
205. Din greutatea unui animal adult apa reprezintă:
a. 5 – 10%
b. 20 – 25%
c. 35 – 40%
d. 50 – 70%
e. 98%
206. Manifestările clinice în stările de dezhidratare sunt mai evidente la:
a. animale adulte
b. animale cu stare de întreţinere foarte bună
c. animale cu stare de întreţinere foarte rea
d. animalele tinere
e. animalele obeze
207. În hipovolemia consecutivă hemoragia în fază iniţială se constată:
a. tahicardie cu hipertensiune arterială
b. tahicardie cu hipotensiune arterială
c. bradicardie cu hipertensiune arterială
d. bradicardie cu hipotensiune arterială
e. nici una din variantele de mai sus (a-d)
208. În deshidratarea uşoară pierderile de lichide se apreciază ca fiind de:
a. 40 – 50%
b. 30 – 40%
c. 15 – 20%
d. 5 – 10%
e. pănâ la 5%
209. Timpul de reumplere capilară de peste 4 secunde semnifică:
a. dezhidratare uşoară
b. dezhidratare moderată
c. dezhidratare gravă
d. normovolemie
e. hiperhidratare
210. Apreciaţi gradul de dezhidratare a unui animal care prezintă următorul tablou clinic:
oglinda botului şi mucoasa bucală cu tentă uscată lipicioasă, sete, piele şi păr fără
luciu,
tahicardie uşoară, desen vascular periferic puţin evident.
a. dezhidratare uşoară
b. dezhidratare moderată
c. dezhidratare gravă
d. animal nedezhidratat
e. animal hiperhidratat
211. În deshidratare moderată pierderile de lichid se apreciază ca fiind de:
a. 40 –50%
b. 30 – 40%
c. 15 – 20%
d. 5 –10%
e. până la 5%
212. Apreciaţi gradul de deshidratare a unui viţel care prezintă următorul tablou clinic:
botului
uscat, mucoasele uscate, lipicioase, ochi fără strălucire, plin cutanat persistent,
TRC=3
secunde, puls filiform,hipotermie periferică.
a. deshidratare uşoară
b. deshidratare moderată
c. deshidratare gravă
d. animal normovolemic
e. animal hiperhidratat
213. În deshidratarea gravă pierderile de lichid se apreciază ca fiind de:
a. până la 1%
b. 1 – 2%
c. 5%
d. 5 – 10%
e. peste 10%
214. Apreciaţi gradul de deshidratare a unui animal cu următoarele semne clinice:
adinamic,
trist, oglinda botului uscată mucoase uscate-livide, enoftalmie, TRC= 6 secunde,
prils
gene perceptibil, pliu cutanat persistent, extremităţi reci.
a. deshidratare uşoară
b. deshidratare moderată
c. deshidratare gravă
d. animal normovolemic
e. animal hiperhidratat
215. Un semn cardinal al pierderii excesive de apă la un animal privat de apă pe timp de
vară este:
a. hiponatremia
b. hipernatremia
c. hipropotasiemia
d. hiperpotasiemia
e. altul decât cele din variantele de mai sus (a-d)
216. Pierderile de potasiu prin deshidratare pot duce la apariţia de tulburări cardiace:
a. da
b. nu
c. numai la câine
d. numai la pisică
e. numai la porc
217. Administrarea intravenoasă foarte rapidă a soluţilor de calciu poate produce:
a. şoc anafilactic
b. diaree
c. bradicardie, stop cardiac
d. reacţii alergice
e. horipilaţie
218. Dezechilibrul acido-bazic asociat stărilor de deshidratare se manifestă clinic prin:
a. dispnee
b. distrofii miocardice
c. reducerea plasticităţii eritrocitelor
d. hepatită
e. icter
219. În rehidratările cu soluţii electrolitice pentru a evita disioniile se va avea în vedere:
a. timpul de reumplere capilară
b. reflexul patelar
c. temperatura corporală
d. rezultatul testelor de compatibilitate de grup
e. tipul de deshidratare
220. Administrarea excesivă de soluţie perfuzabilă 0,9% de clorură de sodiu poate duce
la:
a. hiponatremie şi alcaloză
b. hiponatremieşi acidoză
c. hipernatremie şi acidoză
d. hipernatremieşi alcaloză
e. oricare din situaţiile de mai sus (a-d)
221. Soluţia Ringer lactat utilizată în acidozele metabolice este:
a. contraindicată
b. utilizată numai după diluare 1:1 cu apă distilată
c. utilizată numai după diluare 1:2 cu apă distilată
d. utilizată numai după diluare 2:1 cu apă distilată
e. recomandată, soluţie 1,5%
222. Bicarbonatul de sodiu este o soluţie perfuzabilă:
a. alcalinizată
b. macromoleculară
c. nutritivă
d. mixtă
e. acidifiantă
223. Soluţia 3,6% de Trihidroxiaminometan (THAM) este o soluţie:
a. electrolitică
b. alcalinizată
c. macromoleculară
d. nutritivă
e. mixtă
224. În stările hipovolemice cauzate de hemoragii înlocuirea pierderii de sânge este
indicat să se facă cu:
a. soluţie perfuzabilă de glucoză
b. soluţie 0,9% de clorură de sodiu
c. soluţie Ringer lactat
d. Dextran
e. THAM
225. Din următoarea enumerare selectaţi o soluţie electrolitică:
a. Ionoser
b. Ringer
c. Plasmagel
d. Dextran
e. Glucoză
226. Din următoarea enumerare selectaţi o soluţie mixtă:
a. Ionoser
b. Ringer
c. Plasmagel
d. Dextran
e. Glucoză
227. Care din următoarele afirmaţii referitoare la soluţiile macromoleculare sunt
adevărate:
a. nu se utilizează niciodată în stările hipovalemice cu pierderi de
sânge
b. după administrare părăsesc rapid patul vascular
c. produc oligorie şi chiar anurie
d. au greutate moleculară mare
e. nici una (a-d)
228. În cazul deshidratărilor extracelulare perfuzia cu Dextran este:
a. contraindicată
b. trebuie asociată cu soluţii electrolitice
c. trebuie asociată cu transfuzie cu plasmă
d. inutilă
e. trebuie asociată cu transfuzia de sânge
229. Ionoserul este o soluţie mixtă:
a. izotonă
b. hipertonă
c. hipotonă
d. hiperproteică
e. hiperlipidică
230. Din următoare enumerare selectaţi o soluţie nutritivă:
a. Plasmagel 3,5%
b. Ringer
c. Glucoză 33%
d. Bicarbonat de sodiu 1,5%
e. Dextran
231. Soluţia perfuzabilă 5% de Sorbitol este:
a. alergogenă
b. energogenă şi hepatoprotectoare
c. alcalinizant-neutralizantă
d. acidifiantă
e. hiperproteică
232. Necesarul hidric bazal al unui animal adult de talie mare este pentru 24 de ore de:
a. 1 –2 ml. / Kg.
b. 5 –10 ml./ Kg.
c. 30 – 35ml. / Kg.
d. 80 – 150ml. / Kg.
e. 175 – 250 ml. /Kg.
233. Ritmul perfuziei este:
a. mai mare în primele 3-4 ore de la montarea perfuziei şi apoi se
reduce
treptat la 25-50% din ritmul de debut
b. constant pe toată durata perfuziei
c. mai mic în primele 3-4 ore de la montarea perfuziei şi apoi
creşte treptat
cu 25-50% faţă de ritmul de debut
d. alternant, mic – mare –mic
e. alternant, mare – mic - mare
234. Hiperhidratarea poate cauza:
a. reacţii anafilactice
b. hemoconcentraţie
c. edem pulmonar
d. oligourie
e. xeroftalmie
235. Perfuzia presupune administrarea unui fluid:
a. intravascular
b. intrapleural
c. subcutanat
d. subarahoidian
e. intamuscular
236. Cel mai simplu şi practic sistem de monitorizare a unei perfuzii este:
a. electrocardiografia
b. determinarea hematocritului
c. măsurarea presiunii venoase centrale
d. determinarea Pa O2
e. determinarea Pa CO2
237. Pentru stabilirea cantităţii de fluid care trebuie administrat în tratamentul unei stări
hipovolemice
se va lua în calcul:
a. greutatea corporală: (împărţită la) gradul de deshidratare
exprimat
procentual
b. greutatea corporală x (îmulţită cu) gradul de deshidratare
exprimat
procentual
c. greutatea corporală – (minus) gradul de deshidratare exprimat
procentual
d. greutatea corporală + (plus) gradul de deshidratare exprimat
procentual
238. Valorile normale ale presiunii venoase centrale sunt:
a. 2 – 4 cm. coloană apă
b. 6 – 10 cm. coloană Hg.
c. 6 – 14 cm. coloană apă
d. 18 – 24 cm coloană Hg.
e. 6 – 14 cm. coloană Hg.
239. Un viţel de 50 de Kg. cu un deficit de fluid de 5% va avea un necesar de fluid pentru
24 de ore de:
a. 4,5 L
b. 2,5 L
c. 25 L
d. 250 ml.
e. 450 ml.
240. După resuscitare respiratorie şi cardiovasculară perfuzarea cu soluţii nutritive este:
a. contraindicală
b. indinspensabilă
c. inutilă
d. ineficientă
e. necesară doar la nou născuţi
241. Necesarul hidric bazal pentru 24 de ore al unei pisici este:
a. 5 –10 ml./Kg
b. 15 –25 ml./Kg.
c. 40 –45 ml./Kg.
d. 80 –150 ml./Kg.
e. 200 –250 ml. / Kg.
242. Nerespectarea strictă a regulilor de asepsie şi antisepsie în efectuarea unei perfuzii
nu poate cauza:
a. flebită
b. piemie
c. septicemie
d. periflebită
e. analgezie
243. Febra de perfuzie apare ca urmare a:
a. utilizării unor soluţii pirogene
b. evacuării incomplete a aerului din sistemul de perfuzie
c. utilizării unor soluţii apirogene
d. ocluziei cateterului cu un coagul de sănge
e. dozelor reduse de soluţii perfuzabile
244. Care categorie de vărsată are cel mai ridicat necesar hidric bazal în 24 de ore:
a. animalele în primele trei săptămâni de viaţă
b. animalele tinere
c. animalele adulte
d. animalele bătrâne
e. animalele înţărcate
245. În hiperhidratare tratamentul include administrarea de:
a. Adrenalină
b. Dextran
c. antibiotice
d. diuretice
e. sulfamide
246. Administrarea de Marisang (gelatină hidrolizată) într-o hipovolemie posthemoragică
se
face în doze de 10-20 ml./Kg. Repetarea administrării se face după:
a. nu se repetă
b. 1 –2 ore
c. 8 –10 ore
d. 48 de ore
e. 7 zile
247. Soluţiile alcalinizante se administrează în:
a. şocul hipovolemic
b. şocul vasogen
c. şocul cardiogen
d. toate stările (tipurile) de şoc
e. varianta a şi b
248. Substanţele tampon sunt:
a. substanţele care neutralizează excesul de ioni de hidrogen
b. substanţele care neurtralizează excesul de bicarbonat
c. substanţele care neutralizează excesul de rezervă alcalină
d. substanţe cu pH neutru
e. substanţe acidifiante
249. Dezechilibre acidobazice complexe, acidoză metabolică cu alcaloză respiratorie
există la animalele:
a. da
b. nu
c. numai la nou născuţi
d. numai la ierbivore
e. numai la carnivore
250. Supradozarea cu soluţii alcalinizate poate produce crize tetaniforme:
a. da
b. nu
c. numai la nou născuţi
d. numai la ierbivore
e. numai la carnivore
III. TRAUMATOLOGIA
251. În alcătuirea unui focar traumatic se disting următoarele zone:
a - inflamatorie b. –distrucţie c. –hemoragie
-inflamatorie purulentă -de ischemie -necroză
-supuraţie -de reacţie inflamatorie -autointoxicaţie
252. Selectaţi componentele principale ale agresiunii traumatice:
a. – distrucţia tisulară b. – durerea c. –
durerea
- durerea - plaga -
hemoragia
- pierderile de capital structural şi energetic - contuzia - liza
celulară
- intoxicaţiile - fractura
253. Recunoaşteţi un teritoriu corporal foarte sensibil la agresiunea traumatică:
a. copita, onglonul
b. teritoriul peritoneal
c. pielea membrelor
d. teritoriul cu mase musculare mari (crupă, fesă)
254. Agenţii traumatici mecanici pot produce leziuni directe şi indirecte:
a. numai directe
b. da
c. doar exploziile
d. doar exploziile şi armele de foc
255. Cu câtă energie cinetică este mai mică, cu atât leziunile indirecte vor fi:
a. mai intense şi mai grave
b. mai reduse
c. nu există un raport de dependenţă între energia cinetică şi leziunile
indirecte
d. nu există corelaţie
256. Din următoarea enumerare selectaţi specia cea mai sensibilă la agresiunea
traumatică:
a. suinele
b. rumegătoarele
c. câinele
d. calul
e. păsările
257. Intoxicaţia, o componentă principală a agresiunii traumatice rezultă din:
a. introducerea în organism a toxinelor de către agentul traumatic
diret în
focarul lezional
b. poluarea accidentală a pielii la locul de contact cu agentul
traumatic
c. acţiunea distructivă a traumatismului cu eliberarea produşilor de
liză
celulară
d. toate variantele (a-c) sunt corecte
e. toate variantele (a-c) sunt incorecte
258. Din următoarea enumerare selectaţi un traumatism deschis:
a. hematomul
b. contuzia
c. comoţia
d. plăgile
e. abcesul
259. După examinare primară cazurile cu leziuni traumatice pot fi împărţite din punct
de vedere
al gravităţii leziunilor (a caracterului de urgenţă) în:
a. – cazuri cu leziuni care afectează funcţiile vitale
- cazuri cu leziuni fără pericol de moarte
- cazuri cu leziuni oculte
b. – cazuri cu leziuni traumatice închise
- cazuri cu leziuni traumatice deschise
c. - cazuri cu leziuni traumatice accidentale
- cazuri cu leziuni traumatice intenţionate
260. În traumatismele grave conduita terapeutică include administrarea de
antiinflamatori:
a. nu, este contraindicată
b. da, iniţial prednisolon şi ulterior dexametazon
c. se acceptă doar în cazul traumatismelor deschise
d. numai dacă nu există contuzii
e. numai dacă există fracturi
261. Dacă într-un traumatism grav TRC este de peste 2 secunde şi volemia a fost
corectată rezistenţa periferică trebuie deblocată:
a. nu este contraindicată
b. da, se administrează un blocant adrenergic ( antagonist adrenergic)
c. da, dar numai dacă TRC este sub 2 secunde
d. da, se administrează adrenalină
e. variantele b şi c sunt corecte
262. Din enumerarea de mai jos care este indiciul restabilirii funcţiei cardio- vasculare
şi renale în tratamentul unui traumatism grav:
a. Presiunea venoasă centrală (PVC) de 4 cm. apă
b. Timpul de reumplere capilară (TRC) sub 2 secunde
c. hematocritul de 38%
d. debitul urinar de 10 – 20 ml. /Kg. /zi
e. niciunul
263. În timpul aplicării măsurilor de terapie intensivă într-un traumatism grav animalul
prezintă semne de nelinişte, gemete şi tahipnee (în ciuda unei oxigenări eficace Sa
O2 = 96%). Simptomele sunt expresia:
a. durerii
b. comoţiei cerebrale
c. sincopei
d. ineficacităţii masajului cardiac
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
264. Contuzia este un traumatism în care pielea din zona supusă contactului cu corpul
contondent este:
a. perforată (înţepată)
b. spintecată
c. cu integritatea păstrată
d. cu discontinuităţi de diferite forme
e. toate variantele (a-d) sunt incorecte
265. Următorul tablou clinic – echinoza, edem inflamator, piele strivită – apărut în
zona crupei în urma unei lovituri de copită – corespunde:
a. contuziei de gradul I
b. contuzie de gradul II
c. contuzie de gradul III
d. hematomului
e. toate variantele (a-c) sunt corecte
266. Următorul tablou clinic – piele strivită, edem inflamator, şchiopătură accentuată
(absenţa
sprijinului), tumefacţia evidentă a regiuni, sensibilitate, crepitaţii osoase – apărut
la
antebraţul unui cal în urma unui accident de maşină – corespunde:
a. contuziei de gradul I
b. contuziei de gradul II
c. contuziei de gradul III
d. abcesului
e. flegmonului
267. Într-o contuzie de gradul II sunt afectate următoarele ţesuturi:
a. pielea de ţesutul conjunctiv şi adipos subcutanat
b. fasciile, aponevrozele şi vasele
c. muşchii, articulaţiile, oasele
d. organele parenchimatoase din cavităţile osoase (cerebel, cord
pulmon,
măduva spinării)
268. Care este complicaţia septică care nu poate să apară în urma unui traumatism:
a. abcesul
b. flegmonul
c. tetanosul
d. gangrena gazoasă
e. toate variantele (a-d) sunt incorecte
269. În contuziile superficiale se recomandă tratamentul antiinflamator local cu:
a. unguent iodat
b. soluţie de acetat bazic de plumb
c. tinctură de iod
d. unguent ichtiolat
e. toate variantele (a-c) sunt corecte
270. Dacă într-o contuzie superficială (gradul I) după 4 zile de tratament antiflogistic se
constată persistenţa tumefacţiei se trece la:
a. rubefacţii cu tinctură de iod
b. deschiderea chirurgicală a focarului lezional
c. terapia colagenolitică cu tripsină
d. drenaj aspirativ
e. toate variantele (a-c) sunt corecte
271. În contuziile de gradul II la tratamentul iniţial cu antiinflamatorii locale se va
adăuga:
a. unguent vezicant
b. injecţii cu alfachimotripsină
c. aplicarea de vată termogenă
d. infiltraţii perifocale cu procaină, pnicilină şi hidrocortizon
e. toate variantele (a-c) sunt corecte
272. În contuziile de gradul III terapia antiinfecţioasă cu antibiotice:
a. este contraindicată
b. administrări numai pe cale generală
c. administrări numai intrafocal
d. administrări pe cale generală, intra-şi perifocal
e. inutilă
273. În contuziile de gradul II se recurge la deschiderea chirurgicală a focarului:
a. când procesul tinde spre fibroscleroză
b. încă din prima zi
c. când procesul evoluează spre supuraţie
d. numai când se constată tendinţa de retrocedare a tumefacţiei
e. niciodată
274. În contuziile de gradul III deschiderea chirurgicală primară a focarului de
distrucţie este:
a. obligatorie pentru îndepărtare ţesuturilor mortificate şi asigurarea
drenajului
b. contraindicată
c. obligatorie numai după ce a dispărut tumefacţia inflamatorie
d. obligatorie numai când există schele cicatriceale
e. variantele a-d sunt incorecte
275. Comoţia apare ca urmare a:
a. traumatismelor prin înţepare
b. traumatismelor prin tăiere
c. traumatismelor prin contuzionare (vibraţiilor)
d. traumatismelor prin smulgere (avulsie)
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
276. În comoţia cerebrală se observă următoarele leziuni:
a. fracturi multiple prin prin înfundare
b. ţesuturi ischemiate, mortificate
c. pierderi de piele, edem cerebral
d. hematoame intracraniene
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
277. Abolire bruscă şi de scurtă durată a stării de conştienţă (vigilitate) în urma unui
traumatism şi urmată de revenire totală caracterizează:
a. comoţia cerebrală
b. sincopa
c. colapsul
d. coma
e. contuzia cerebrală
278. Comoţia este o tulburare funcţională a organelor cu consistenţă parenchimatosă
din cavitatea:
a. craniană, toracică, vertebrală, abdominală
b. craniană, toracică, vertebrală, abdomeno-pelvină
c. orală (bucală), cerebrală, abdominală
d. craniană, vertebrală, toracică
e. nici una din cele de mai sus (a-d)
279. Care entitate patologică se poate manifesta prin paralizie totală (de gradul 0):
a. comoţia medulară
b. sindromul de compresiune medulară
c. comoţia toracică
d. comoţia cerebrală
e. sindromul de compresiune cardiacă
280. Într-un sindrom de strivire edemul care apare în primele 24 – 48 de ore este:
a. dureros fără deformarea evidentă a regiunii
b. dureros şi păstos-moale
c. consistent, incolor, deformând evident regiunea
d. consistent, dureros,
e. păstos, incolor, fără deformarea evidentă a regiunii
281. Tabloul clinic unui animal cu sindrom de strivire corespunde în ultima fază de
evoluţie cu starea de:
a. compresiune
b. şoc
c. ischemie
d. anurie
e. hemoragie
282. Hematomul este o acumulare de:
a. sânge
b. limfă
c. lichid pleural
d. lichid cefalo-rahidian
e. lichid abdominal
283. La un cal adult (650 Kg.) un hematom mare are un volum exangvinat de:
a. 5 – 10 l
b. 2 – 4 l
c. 1 –3 l
d. 0,5 l
e. 0,1 – 0,2 l
284. Un hematom activ-pulsatil apare în urma ruperii:
a. unui capilar
b. unei artere
c. unei vene
d. unui vas limfatic
e. unui nerv
285. Un hematom superficial circumscris are la palpare o consistenţă:
a. moale – fluid cu senzaţie de val
b. de caş proaspăt – crepitant
c. fermă-dură
d. păstoasă – păstrând amprenta degetului
286. În hematoamele mari constant se observă:
a. febră
b. edem difuz
c. anemie
d. exsudat purulent
e. durere intensă
287. La care specie coagulul este ferm şi ocupă toată masa hematomului:
a. câine
b. pisică
c. cal
d. bovine
288. Othematomul este localizat:
a. subperiostal
b. auricular
c. testicular
d. intraarticular
289. Un hematom stagnant apare în urma ruperii:
a. oricărui vas sangvin
b. unei artere
c. unei vene
d. unui vas limfatic
e. unui nerv
290. Un hematom continuă să se dezvolte (să acumuleze sânge) până când:
a. se intervine chirurgical şi se definitivează hemostaza
b. presiunea din spaţiul dislocat este egal sau mai mare decât presiunea
din vasul lezat
c. presiunea din vasul lezat este mai mare decât presiunea sângelui
acumulat
d. ocupă 1/3 din volumul cavităţii în care apare
e. presiunea arterială este egală cu presiunea venoasă
291. Un hematom poate constituii un teren propice dezvoltării unui proces neoplazic la:
a. bovine
b. cal
c. porc
d. câine
e. pisică
292. Care din elementele de diagnostic nu sunt caracteristice hematomului:
a. apariţia postraumatică
b. crepitaţie palpatorie
c. apariţie lentă
d. tumefacţie
e. apariţie rapidă
293. Hematoamele neresorbite se deschid chirurgical (evacuând conţinutul) după:
a. 1 – 2 zile de la producere
b. 3 – 4 zile de la producere
c. 5 – 6 zile de la producere
d. 10 – 12 zile de la producere
294. Tratamentul hematoamelor superficiale, stagnante constă în:
a. puncţie şi evacuare
b. medicaţie proflogistică (rubefacţii)
c. medicaţie antiflogistică (compresie cu soluţii astringente)
d. medicaţie fibrinolitică
e. antibioticoterapie
295. Tratamentul hematoamelor mari, circumscrise, stagnante se începe cu:
a. rubefacţii cu tinctură de iod şi medicamente hemostatice
b. comprese cu soluţii reci de acetat bazic de plumb
c. antibiotice administrate intrafocal
d. tripsină administrată intrafocal
e. tinctură de iod administrată intrafocal
296. În cavitatea rămasă după drenajul unui hematom circumscris de mărime medie se
introduce:
a. procaină şi tinctură de iod
b. hidrocortizon şi antibiotice
c. soluţie hipotonă de calciu
d. unguent biiodură de mercur
e. apă oxigenată
297. Unguentele cu Hialuronidază (Lasonil)se utilizează în tratamentul:
a. hematoamelor mari pulsaţile
b. hematoamelor mari stagnate
c. hematoamelor mari profunde
d. hematoamelor mici, profunde, neresorbite după 10 –15 zile
e. hematoamelor mici superficiale
298. Hematoamele mari pulsatile se deschid chirurgical:
a. după 10 – 12 zile de la producere
b. după 5 – 6 zile de la producere
c. după 3 – 4 zile de la producere
d. imediat ce a fost precizat diagnosticul
e. deschiderea este contraindicată
299. Când după deschiderea şi drenarea unui hematom se constată prezenţa în cavitatea
rămasă a unor septuri şi reţele fibrinoase se introduce:
a. tripsină; streptochinază
b. apă oxigenată
c. unguent cu biiodură de mercur
d. acetat bazic de plumb
e. se sistează orice medicaţie
300. În cavitatea unui hematom drenat (deschis chirurgical) se introduce tinctură de iod
sau soluţie de sulfat de cupru în cazul:
a. unei regiuni dureroase
b. în care regiunea este puternic inflamată
c. hematoamelor intracavitare (toracice, abdominale)
d. unei capsule groase, fără tendinţă de resorbţie
e. în care nu a apărut testul de granulaţie
301. Chistul traumatic este o colecţie:
a. sanguină
b. de transudat seros
c. limfatică
d. sero-sangvinolentă
e. limfo-sero-sangvinolentă
302. Chistul traumatic apare în urma acţiunii unui agent traumatic care acţionează prin:
a. presiune directă – înţepare
b. presiune tangenţială – dilacerare, decolare
c. smulgere
d. spintecare
e. tăiere – secţionare
303. Chistul traumatic se localizează:
a. subcutanat
b. intramuscular
c. subperiostal
d. intradermic
e. intragastric
304. În sindromul de strivire după decomprimare în primul rând se va:
a. perfuza animalul şi aplica un pansament uşor compresiv
b. lăsa în repaus
c. începe terapia antiinfecţioasă
d. calma durerea
e. administra o medicaţie hemostatică
305. Chistul traumatic este:
a. foarte dureros
b. nedureros
c. puţin dureros
d. nedureros însoţit de parestezie
e. nici una din cele de mai sus (a-d)
306. Chistul traumatic are la palpare o consistenţă:
a. păstoasă – păstrând amprenta degetului
b. fermă
c. elastică
d. fluctuentă – dând senzaţie de val
e. caş proaspăt – crepitant
307. Tratamentul unui chist traumatic recent constă în:
a. evacuare prin puncţie şi pansament uşor compresiv
b. aplicarea de vezicatori
c. enzimoterapie
d. antibioticoterapie pe cale generală timp de 8 – 10 zile
e. rehidratare prin perfuzie şi administrarea vasodilatatoare
308. În prima fază a tratamentului unui chist traumatic recidiviat se recurge la:
a. spălarea cavităţii cu apă oxigenată
b. enzimoterapie
c. rubefacţi cu tinctură de iod timp de 10 – 12 zile
d. comprese reci cu soluţii astringente
e. unguente cu haluronidază
309. Selectaţi elementele anatomoclinice caracteristice plăgilor:
a. margini b. inel c. membrană d. zonă de distrucţie
pereţi şoc coagul zonă de ischemie
fund înveliş transudat conţinut
cavitate conţinut înveliş zonă de inflamaţie
conţinut înveliş
310. După aspectul anatomo-clinic plăgile se clasifică în:
a. simple b. superficiale c. înţepare d. arme de foc
comprese profunde tăiere explozii
recente penetrante contuzie accidentale
vechi penetrante cu perforaţie smulgere operatorii
operatorii transfixice muşcătură
311. Clasificaţi o plagă în flancul stâng la bovine din care se scurge conţinut ruminal:
a. profundă
b. penetrantă
c. penetrantă cu perforaţie
d. veche infectată
e. superficială
312 Clasificaţi o plagă a articulaţiei humero-radio-ulnare din care se scurge lichid
sinovial clar:
a. profundă
b. penetrantă
c. penetrantă
d. veche, infectată
e. superficială
313. O plagă este considerată veche, infectată când de la producere până la
acordarea asistenţei calificate au trecutmai mult de:
a. 30 de minute
b. 1 oră
c. 2 ore
d. 3 ore
e. 6 ore
314. Care element nu face parte din tabloul clinic al unei plăgi:
a. întreruperea continuităţii anatomice
b. hemoragia
c. durere
d. abcedarea
e. tulburarea funcţională
315. O plagă produsă prin înţepare este în primele ore de la producere:
a. puţin dureroasă, puţin hemoragică
b. dureroasă dar puţin hemoragică
c. nedureroasă şi hemoragică
d. dureroasă şi hemoragică
e. nici una din variantele de mai sus (a-d)
316. Plăgile produse prin înţepare de către albine nu pot declanşa:
a. fenomene alergice
b. şoc anafilactic
c. contaminarea cu germeni anaerobi
d. hipertermie
e. colaps
317. O plagă a copitei produsă prin înţepare se poate complica cu:
a. gangrenă uscată
b. pododermatită traumatică supurativă
c. erizipel
d. gangrenă gazoasă
e. pododermatită aseptică difuză
318. Gradul de distrucţie a ţesuturilor este cel mai mare la o plagă:
a. prin înţepare
b. prin tăiere
c. prin secţionare
d. prin glonţ
e. contuză
319. O plagă produsă prin tăiere este în primele ore de la producere:
a. puţin dureroasă, puţin hemoragică
b. dureroasă şi puţin hemoragică
c. nedureroasă şi hemoragică
d. dureroasă şi hemoragică
e. nici una din variantele de mai sus (a-d)
320. O plagă contuză este:
a. puţin dureroasă, puţin dureroasă
b. dureroasă şi puţin hemoragică
c. nedureroasă şi hemoragică
d. dureroasă şi hemoragică
e. nici una din variantele de mai sus (a-d)
321. O plagă produsă prin împuşcare cu o armă de glonţ de la mică distanţă (20 de
metri)
va avea caracter:
a. exploziv
b. perforant
c. contuzionat
322. Plăgile produse prin muşcătură de cal au iniţial un aspect predominant de:
a. plagă prin înţepare
b. plagă prin tăiere
c. plagă prin sfâşiere
d. plagă contuză
e. plagă infectată
323. Plăgile produse prin muşcătură de pisică au iniţial un aspect predominant de
plagă:
a. înţepată
b. tăiată
c. sfâşiată
d. contuză
e. infectată
324 Plăgile produse prin muşcătură de porci au iniţial un aspect predominant de plagă:
a. înţepată
b. tăiată
c. sfâşiată
d. contuză
e. infectată
325. Singurul şarpe veninos întâlnit în libertate în România este:
a. şarpe de casă (apă)
b. vipere cu corn
c. şarpe de alun
d. şarpe cu clopoţei
e. cobra
326. Care elemente nu corespunde tabloului clinic al unei plăgi prin muşcătură de
şarpe:
a. două urme lăsate de colţi
b. durere
c. eritem
d. edem
e. aspect contuz
327. Care tulburare sistematică nu este indusă de veninul de şarpe:
a. hipervolemia
b. creşterea permeabilităţii capilare
c. hemoliză
d. modificarea coagulabilităţii sângelui
e. acţiuni neurotoxice
328. Selectaţi ţesutul (la animalele domestice)la care vindecarea prin regenerare este
posibilă:
a. măduva spinării
b. fasciile
c. oasele
d. tendoanele
e. pulmonul
329. Care fenomen nu are loc în “faza imediată”de vindecare a unei plăgi:
a. vasoconstricţie
b. vasodilataţia inflamatorie
c. necroliză enzimatică
d. proliferare fibroblastică
e. fagocitoză
330. Care fenomen nu are loc în “faza secundară” de vindecare a unei plăgi:
a. formarea coagulului din exsudatul inflamator
b. neocapilarogeneză
c. epitelizare
d. formare a ţesutului de granulaţie
e. proliferare fibroblastică
331. În cursul vindecării, mugurii ţesutului de granulaţie sunt vizibili în faza:
a. imediată
b. secundară
c. terţială
d. nu sunt vizibili cu ochiul liber
e. nu pot fi văzuţi, apărând după constituirea cicatricei
332 În faza terţială de vindecare a unei plăgi “perioada critică”este reprezentată de:
a. reconstituirea membranei bazale a epiteliului
b. umplerea cavităţii plăgii cu ţesut de granulaţie
c. migrarea celulară
d. contracţia plăgii
e. contracţia fibroblaţilor “S”
333. Maturarea şi transformarea ţesutului de granulaţie în ţesut cicatriceal parcurge o
fază
critică. Aceasta este:
a. faza de retracţie primară (2 – 3 luni)
b. faza de hiperplazie (2 – 6 luni)
c. faza de cicatrice stabilizată
Din următoarea enumerare selectaţi răspunsul corect la întrebările 334 – 337
a. 2 –3 zile
b. 4 – 5 zile
c. 7 – 10 zile
d. 12 – 14 zile
e. 20 – 21 de zile
334. Vindecarea primară a unei plăgi cutanate la cal are loc în:
335. Vindecarea primară a unei plăgi cutanate la vacă are loc în:
336. Vindecarea primară a unei plăgi cutanate şi musculo-aponevrotice la câine are loc
în:
337. Vindecarea primară a unei plăgi cutanate la porc are loc în:
338. Persistenţa supuraţiei timp de mai multe săptămâni şi tendinţa de fistulizare a unei
plăgi
denotă:
a. ineficacitatea medicaţiei antiseptice
b. prezenta în plagă a unei sechestru osos
c. hemostază incorectă
d. epitelizare demarată prematur
e. contaminare cu germeni aerobi
339. Structura unei cicatrice este reprezentată de:
a. ţesut identic cu al substratului lezat
b. ţesut cherafilos
c. ţesut fibros
d. ţesut conjunctiv lax
e. ţesut epitelial, epidermic
340. Vindecarea sub crustă are loc în:
a. 10 – 14 zile
b. 6 – 8 zile
c. 2 – 4 zile
d. 1 – 2 luni
e. 3 – 4 luni
341. Vindecarea sub crustă are loc în plăgile:
a. profunde
b. penetrante cu perforaţie
c. cutanate superficiale
d. cutanato-musculo-aponevrotice
e. infectate
342. O plagă se vindecă mai rapid atunci când temperatura mediului ambiant este de:
a. 30o
C
b. 20o
C
c. 10o C
d. 5o C
e. 0o
C
343. Cele mai susceptibile la complicaţi cicatriceale sunt plăgile de la:
a. nou născuţi
b. animalele foarte tinere (primele săptămâni de viaţă)
c. tineret
d. animalele adulte
e. animalele bătrâne
344. Acţiunea nocivă a unui corp străin într-o plagă constă în:
a. iniţial tardivează procesul de granulaţie iar ulterior îl stopează
b. iniţial grăbeşte procesul de granulaţie iar ulterior îl stopează
c. iniţial tardivează procesul de granulaţie iar ulterior îl întreţine peste
limitele normale
d. iniţial grăbeşte procesul de granulaţie iar ulterior îl intreţine peste limite
normale
e. nu influenţează procesul de granulaţie
Din următoarea enumerare selectaţi răspunsul corect la întrebările 345 –352
a. inhibă vindecarea
b. accelerează vindecarea
c. nu influenţează vindecarea
d. acţionează ca şi corpi străini
e. favorizează cicatrizarea anormală
345. Cum influenţează infecţia plăgii procesele de vindecare a acesteia:
346. Cum influenţează administrarea de cortizon procesele de vindecare a unei plăgi
347. Cum influenţează vindecarea unei plăgi aplicaţiile locale de nitrofurazonă.
348. Cum influenţează vindecarea unei plăgi aplicaţiile locale de antiseptice sub formă
de pulbere.
349. Cum influenţează vindecarea unei plăgi aplicaţiile locale de bacitracină
încorporată în
vaselină neutră.
350. Administrarea de aspirină în doze terapeutice influenţează procesele de vindecare
a unei plăgi
în sensul că:
351 Cum influenţează vindecarea unei plăgi prin arsură întreţinerea animalului într-un
microclimat cu 96% oxigen, 75% umiditate şi 30o C temperatură
352. Cum influenţează vindecarea unei plăgi infectate spălarea acesteia cu o soluţie
0,5%
de dezinfectant cationic.
353. Explorarea unei plăgi accidentale se face:
a. la locul accidentului ca primă manoperă
b. după ce chirurgul s-a îmbrăcat cu un halat steril
c. după igenizarea regiunii şi decontaminarea plăgii
d. după închiderea plăgii prin sutură
e. după aplicarea pansamentului protector
354. Decontaminarea unei plăgi accidentale este mai eficientă când spălarea se
face:
a. cu soluţii reci
b. cu soluţii călduţe
c. cu un tampon
d. sub jet sub presiune
355. Decontaminarea unei plăgi accidentale recente musculo-cutanate cu apă
oxigenată este:
a. strict necesară
b. justificată, grăbind vindecarea
c. numai concentraţii de 3 volume de peroxid de hidrogen
d. necesară timp de mai multe zile
e. justificată, doar în plăgile contaminate
356. Prelucrarea chirurgicală a unei plăgi accidentale recente urmăreşte excizia cât
mai largă a:
a. ţesutului adipos
b. pielii
c. mucoaselor
d. fasciilor
e. aponevrozelor
357. Prelucrare chirurgicală va fi minimă în:
a. plăgile contuze
b. plăgile penetrante
c. plăgile produse de glonţ
d. plăgile tăiate
e. plăgile penetrante cu perforaţie
358. Aprecierea vitalităţii testurilor dintr-o plagă ţine cont de:
a. forma plăgii
b. gradul de sângerare
c. forma agentului traumatic
d. prezenţa epitelizării marginale
e. prezenţa cicatricei
359. Drenajul nu este obligatoriu după închiderea prin sutură a unei plăgi:
a. prin muşcătură
b. escoriate
c. contuze
d. cu decolări şi dilacerări de ţesuturi
e. penetrante cu perforaţie
Din următoarea însuşire selectaţi răspunsul corect la întrebările 360 –363
a. 1 – 2 zile
b. 3 – 5 zile
c. 6 –9 zile
d. 10 – 12 zile
e. peste 21 de zile
360. Într-o plagă contuză drenată cu meşă de tifon persistă supuraţia. Drenul se va
schimba la:
361. La un cal cu o plagă suturată vindecată primar firele de sutură se scot la:
362. La o vacă cu o plagă suturată vindecată primar firele de sutură se scot la:
363. Pansamentul hemosulfamidat care acoperă o plagă cu pierderea integrală de
piele cade
sau se îndepărtează după:
364. Într-o escoraţie crusta se îndepărtează după:
a. 1 – 2 zile
b. 6 – 8 zile
c. 10 – 12 zile
d. 21 de zile
e. se aşteaptă căderea spontană a ei
365. Pentru stimularea epidermizării unei plăgi tratate iniţial cu pansament
hemosulfamidat
se utilizează:
a. pensulaţiile cu permanganat de potasiu soluţie 1%
b. hidrocortizon unguent
c. rubefacţii cu tinctură de iod
d. pensulaţii cu piocatanină
e. pudrarea cu sulfat de cupru
366. Antisepsia medicamentoasă a unei plăgi vechi, infectate nu se face cu:
a. dezinfectant cationic
b. dextran
c. hipocloritde sodiu
d. apă oxigenată
e. soluţie Dakin-Carrel
367. Antisepsia medicamentoasă a unei plăgi putride este recomandat să se facă cu
soluţie de:
a. permanganat de potasiu
b. dezinfectant cationic
c. apă oxigenată
d. tinctură de iod
e. acid boric
368. Pentru combaterea infecţiei într-o plagă veche infectată nu se introduce:
a. iodoform
b. suzotril pulbere
c. talc
d. nitrofuran pulbere
e. nitrofuran bujiuri
369. Pentru a stimula inflamaţia demarcantă a unei plăgi infectate nu se utilizează:
a. rubefacţia marginală cu tinctură de iod
b. vezicaţia cu biiodură de mercur
c. antibiotice injectate perifocal
d. scarficaţia marginală
370. Pentru a stimula procesul de debridare dintr-o plagă infectată nu se utilizează:
a. unguentul cu oxitetraciclină “T”
b. tripsină
c. pansamentul umed cu acid boric
d. pansamentul umed cu dezinfectant cationic
e. pensulaţiile cu piocanină
371. O plagă în faza de îmugurire se tratează cu:
a. dezinfectant cationic
b. Manis pulvis
c. Oximanirom pulvis
d. Tinctură de iod
e. se sistează ori ce medicaţie antiseptică
372. Suturile întîrziate se aplică plăgilor:
a. recente, tăiate
b. infectate după asigurarea antisepsiei medicamentoase
c. infectate, autodebridate şi acoperite cu ţesut de granulaţie
d. superficiale (escoriate)
e. operatorii
373. Se impune desfacerea suturii întârziate a unei plăgi când se constată:
a. demararea epidermizării
b. sistarea secreţiilor
c. apariţia cicatricei
d. reacutizarea inflamaţiei
e. hipotrofierea cicatricei
374. Tratamentul deschis pentru a realiza o vindecare secundară prin contracţie şi
epidermizare se recomandă plăgilor:
a. tăiate, recente
b. cu pierderi inchise de substrat şi persistenţa necrozelor
c. operatorii
d. penetrante
e. penetrante cu perforaţie
375. Tratamentul prin închidere (sutură)secundară se aplică plăgilor înmugurite:
a. în momentul apariţiei ţesutului de granulaţie
b. după 4 – 5 zile când plaga este acoperită de un strat subţire de ţesut
de granulaţie
c. după 12 – 16 zile pentru a scurta timpul de vindecare
d. după încheierea epidermizării pentru a consolida cicatricea
376. Pansamentul umed cu insecticide se aplică în tratamentul plăgilor:
a. de vară (hipergianulonatoase)
b. produse de înţepăturile insectelor
c. produse prin muşcătură de şarpe
d. suturate primar şi protejate de pansament
377. În cazul unei plăgi prin muşcătură de viperă administrarea de ser antiverpin se
face:
a. în primele 4 ore de la muşcătură
b. după 12 ore de la muşcătură
c. după 24 de ore de la muşcătură
d. după 48 de ore de la muşcătură
e. după 72 de ore de la muşcătură
378. Un prim obiectiv al tratamentului plăgilor produse prin muşcătură de şarpe
este:
a. aplicarea unui pansament protector
b. realizarea antisepsiei plăgii cu sulfamide
c. împiedicarea difuziunii veninului
d. instituirea terapiei intensive
e. antibioticoterapia intra şi perifocală
379. În absenţa serului antiviperin inactivarea veninului la un animal muşcat de
viperă
se poate face cu:
a. doze duble de antibiotice administrate intra şi perifocal
b. infiltraţii perifocale cu soluţie 1% permanganat de potasiu
c. perfuzii cu soluţii cloruro-sodice 0,9% şi glucoză 5%
d. infiltraţii perifocale cu procaină
e. infiltraţii perifocale cu hialuronidază
380. Excizia chirurgicală a unei plăgi prin muşcătură de viperă este recomandat să
se facă:
a. este contraindicat
b. la 48 de ore după muşcătură
c. la 24 de ore după muşcătură
d. după apariţia ţesutului de granulaţie
e. imediat după muşcătură
381. Plăgile produse prin înţepături de insecte pot declanşa reacţii anafilactoide al
căror
tratament de urgenţă constă în administrarea de:
a. venisecţie largă (flebotomie 10ml /Kg)
b. antibiotice pe cale generală
c. furosemid intravenos
d. antihistaminice, hidrocortizon pe cale generală
e. unguente cu insecticide, local
382. Dehiscenţa plăgii poate avea următoarele cauze, cu excepţia:
a. suturii prea strânse
b. îndepărtarea timpurie a firelor de sutură
c. gratajul plăgii
d. infecţia şi supuraţia postoperatorie
e. creşterea temperaturii corporale cu 1 –2 oC în primele 2 –3 zile
după operaţie
383. Necroza marginilor unei plăgi suturate primar se datorează:
a. suturii prea strânse
b. îndepărtarea prea timpurie a firelor de sutură
c. antibioticoterapiei
d. pansamentul protector-antiseptic
e. utilizarea pentru sutură a acelor atraumatice
384. Apariţia supuraţiei la o plagă suturată primar presupune:
a. completarea suturii pentru a deveni etanşă
b. administrarea de antiinflamatorii pe cale generală
c. drenaj prin desfacerea suturii în punctul cel mai decliv
d. aplicarea inainte de toate a unui pansament absorbant
e. aplicarea de suturi secundare
385. Hiperplazia ţesutului de granulaţie apare mai frecvent la:
a. iepure
b. porc
c. pisică
d. oaie
e. cal
386. Hiperplazia ţesutului de granulaţie este mai frecventă la plăgile localizate:
a. pe coadă
b. pe membre
c. pe torace
d. în regiunea abdominală ventrală
e. în regiunea flancului
387. Testul de granulaţie hiperplaziat este:
a. nevascularizat neinervat
b. puternic vascularizat şi inervat
c. puternic vascularizat şi neinervant
d. nevascularizat şi puternic inervat
388. Hiperplazi ţesutului de granulaţie are următoarele cauze, cu excepţia:
a. corpi străini retenţionaţi în interiorul plăgii
b. lingerea plăgi de către animal
c. aplicarea antisepticelor în plagă în perioada de îmugurire
d. sutura primară a plăgi
e. cauterizarea ţesutului de granulaţie
389. Pentru un diagnostic diferenţial între hiperplazia ţesutului de granulaţie şi
cheloid
selectaţi elementul de diagnostic care nu corespunde hiperplaziei ţesutului de
granulaţie:
a. apare într-o fază timpurie a procesului de vindecare
b. are aspect pseudotumoral
c. recidivează după ablaţie
d. are o bază de implantare puternică
e. ţesutul de granulaţie este acoperit de epiderm
390. Pentru oprirea proliferării în formele incipiente de hiperplazie a ţesutului de
granulaţie
pe plagă se va aplica:
a. unguent cu hidrocortizon 5%
b. Manis pulvis
c. Oximanirom pulvis
d. zahăr pudră
e. bicarbonat de sodiu pulvis
391. În hiperplazia ţesutului de granulaţie după cauterizarea proliferărilor pe plagă
se aplică:
a. Manis pulvis
b. tinctură de iod
c. unguent cu tripsină 5% sau cu hidrocortizon 5%
d. bicarbonat de sodiu pulvis
e. zahăr pudră
392. Unguentul pe bază de Helleborus (spânz) se utilizează în terapia hiperplaziei
ţesutului de
înmugurire pentru efectul său:
a. este contraindicat
b. conjunctivolitic
c. stimulator al creşterii mugurilor ţesutului de granulaţie
d. preventiv asupra “inhibiţiei de contact”
e. inhibitor al mitozei
393. După extirparea chirurgicală a ţesutului de granulaţie hiperplaziat sutura
plăgii:
a. este contraindicată
b. plaga va evolua deschis 4 – 5 zile apoi se acoperă cu un pansament
c. plaga va evolua deschis 4 – 5 zile apoi se suturează
d. este indicată, urmată de acoperirea unui pansament
e. este indicată, dar pansamentul ca şi imobilizarea regiunii sunt
contraindicate
394. Grefele insulare de epiderm se introduc în cuiburi practicate în ţesutul de
granulaţie,
la o adâncime de:
a. 3 – 4 mm.
b. 10 – 12 mm.
c. 2 cm.
d. 2,5 cm
e. 3 cm.
395. Hipoplazia ţesutului de granulaţie beneficiază de următoarele procedee
terapeutice,
cu excepţia:
a. excizia ţesutului de granulaţie şi sutura plăgii
b. rubefacţii marginale cu tinctură de iod
c. pudrarea ţesutului de granulaţie cu zahăr
d. vezicaţie marginală
e. aplicarea de unguent cu hidrocortizon 5%
396. Pensulaţiile cu piocanină favorizează epidermizează unei plăgi prin efectul
lor:
a. colagenolitic
b. conjunctivolitic
c. de maturare a ţesutului de granulaţie
d. de reducerea a sintezei de colagen
e. de înhibare a eliberării de colagenază
397. Ulterior cicatriceal apare pe fundul întreţinerii iritaţiei traumatice sau septice,
fiind favorizat
de următorii factori cu excepţia:
a. exces de colagenaze
b. întreţinerii animalului la o temperatur de 260
C
c. hipervitaminoza A
d. subnutriţie
e. senilitate
398. Următoarele cantităţi reprezintă transformări patologice ale cicatricei, cu
excepţia:
a. cicatricei atrofice
b. cicatricei hipertrofice
c. cicatricei stabilizate
d. cicatricei retractile
e. cicatricei dureroase
399. Cheloidul este o transformare patologică a:
a. ţesutului de granulaţie
b. ţesutului cicatriceal
c. fibroblaştilor
d. ţesutul epidermal
e. coagulului de fibră din plagă
400. Cheloidul se întâlneşte mai frecvent la:
a. cal
b. vacă
c. oaie
d. porc
e. câine
401. Cheloidul are o structură tisulară:
a. epidermală
b. epitelială
c. musculară
d. fibroconjunctivă
e. osoasă
402. Cheloidul este:
a. puternic vacularizat şi dureros
b. nevascularizat şi nedureros
c. nevascularizat şi dureros
d. puternic vascularizat şi nedureros
403. Sub aspect oncologic cheloidul este:
a. malign, recidivează şi metastazează
b. malign, recidivează dar nu metastazează
c. benign, dar metastazează şi recidivează
d. benign nu metastazează şi nu recidivează niciodată
e. benign, nu metastazează, dar de regulă când au bază largă de
implantare recidivează
404. Care complicaţie posttraumatică nu face parte din complicaţiile primare:
a. hemoragia
b. abcesul
c. şocul
d. tromboza
e. emfizemul
405. Care este complicaţia posttraumatică secundară, polifactorială din
următoarea enumerare:
a. flegmonul
b. erizipelul
c. gangrena uscată
d. gangrena gazoasă
e. embolia venoasă
406. O hemoragie este fatală când din volumul de sânge al animalului sângerarea
reprezintă:
a. 10%
b. 15%
c. 25%
d. 40%
e. 65%
407. Indicaţi o formă de hemoragie internă neexteriorizabilă:
a. hematemeza
b. hemartroza
c. epistaxis
d. melema
e. hemoptizie
408. Urinare cu sânge la sfârşitul micţiunii arată că sediul hemoragiei este în:
a. uretră
b. vezică urinară
c. ureter
d. rinichi
409. Care simptom nu corespunde manifestărilor clinice din hemoragiile grave:
a. hipertensiunea arterială
b. tahicardie
c. mucoase palide
d. tahipnee
e. oligourie
410. Epistaxisul este termenul care defineşte hemoragia:
a. abdominală
b. toracică
c. articulară
d. pulmonară
e. cavităţii nazale
411. O hemoragie în care pierderea de sânge este de 25 – 30 % din voulmul de
sânge al
animalului are un prognostic:
a. favorabil
b. favorabil dacă se intervine în primele ore
c. rezervat
d. rezervat spre grav
e. grav
412. Metaplazia cicatriceală este o transformare patologică a ţesutului cicactriceal
în ţesut:
a. epidermal
b. fibros
c. osteoid
d. conjunctiv
e. nervos
413. Stabiliţi ordinea corectă de succesiune a manoperelor terapeutice în cazul
hemoragiilor mari:
a. definitivare hemostazei b. terapie intensivă c. terapie
intensivă
oprirea hemoragiei (garou) definitivarea hemostazei oprirea
hemoragiei (garou)
terapie intensivă oprirea hemoragiei definitivarea
hemostazei
d. oprirea hemoragiei (garou)
definitivarea hemostazei
terapia intensivă
414. Posttraumatic persistenţa şi accentuarea durerii semnifică:
a. hemoragie
b. complicaţie septică
c. emfizem posttraumatic
d. dehiscenţa plăgii
e. hipoplazia ţesutului de granulaţie
Din următoarea enumerare selectaţi răspunsul corect la întrebările 415 – 419.
a. capacitatea redusă a inimii de a pompa sângele în corp
b. existenţa unui eşec în consumul de O2 la nivel celular
c. eşec neuroendocrin în controlul homeostaziei vasculare
d. scăderea volumului de sânge sub necesarul pentru o perfuzie tisulară
eficientă
e. depresie miocardică şi prăbuşirea rezistenţei vasculare
415. Recunoaşteţi factorul etiopatogenic implicat în apariţia şocului hipovolemic.
416. Recunoaşteţi factorul etiopatogenic implicat în apariţia şocului cardiac.
417. Recunoaşteţi factorul etiopatogenic implicat în apariţia şocului vasogen
hiperdinamic.
418. Recunoaşteţi factorul etiopatogenic implicat în apariţia şocului vasogen
hipodinamic.
419. Recunoaşteţi factorul etiopatogenic implicat în apariţia şocului neurogen.
420. Un proces inflamator întins (peritonită) poate determina apariţia şocului:
a. nu, niciodată
b. hipovolemic
c. cardiogen
d. neurogen
421. Şocul cardiogen poate fi cauzat de următoarele disfuncţii, cu excepţia:
a. infarct miocardic
b. aritmie cardiacă majoră
c. tamponadă cardiacă
d. anevrism aortic
e. hemoragii
422. Stările de anafilaxie sunt caracterizate de:
a. vasoplegie (prăbuşirea rezistenţei vasculare)
b. presiunea sangvină normală şi debit cardiac mărit
c. scăderea volumului de sânge circulantcu peste 20%
d. vasoconstricţia periferică
Selectaţi din următoarea enumerare răspunsul corect la întrebările 423 – 428.
a. şoc hipovolemic
b. şoc cardiogen
c. şoc vasogen hiperdinamic
d. şoc vasogen hipodinamic
e. şoc neurogen
423. Ce tip de şoc poate fi cauzat de o arsură întinsă.
424. Ce tip de şoc poate fi cauzat de o mastită coliformă la vacă.
425. Ce tip de şoc poate fi întâlnit în faza incipientă a stărilor septice grave.
426. Ce tip de şoc poate fi întâlnit în colicile grave la cal.
427. Ce tip de şoc pot cauza traumatismele craniene.
428. Ce tip de şoc poate fi cauzat de empiemul pericardic.
429. În patogeneza stărilor de şoc acidoza metabolică apare în urma unor
modificări în
microcirculaţie, respectiv:
a. spasmul sfincterelor pre - şi postcapilare
b. relaxării sfincterelor pre – şi postcapilare
c. paralizia muşchilor netezi arteriolari
430. Coagularea intravasculară diseminată (CID) este declanşată de următoarele
cauze, cu excepţia:
a. acidoză metabolică severă
b. lezionare endotelială
c. flux sanguin lent
d. tromboplastinele tisulare sau toxinele bacteriene
e. activarea factorilor fibrinolitici
431. Proteza lizozonală cu acţiune depresive asupra cordului (MDF) este eliberată
de:
a. suprarenală
b. pulmon
c. pancreas
d. ficat
e. muşchi
432. În condiţiile vasoconstricţiei hipercatecolaminice din stare de şoc capacitatea
ficatului
de a neutraliza toxinele bacteriene:
a. este neinfluenţată
b. scade
c. creşte
d. creşte exponenţial
e. în şoc nu apare vasoconstricţie portală
433. În şocul hipovolemic presiunea venoasă centrală este:
a. peste 14 cm. coloană apă
b. 10 – 14 cm. coloană apă
c. 8 - 10 cm. coloană apă
d. 6 - 8 cm. coloană apă
e. negativă (sub 0 cm. coloană apă)
434. În stările de şoc diferenţa între temperatura corporală centrală şi temperatura
periferică (DTC-TP) este de:
a. peste 3 – 4o C
b. 2 – 3o C
c. 1 – 2o C
d. 0,5 – 1oC
e. sunt egale
435. Când la un cal cu o plagă perforată cu penetraţia cecumului se constată:
vasodilataţie periferică (mucoase roşii cărămizii), hipertermie şi presiune sangvină
normală diagnosticul
este de şoc:
a. hipovolemic
b. cardiogen
c. vasogen hipredinamic
d. vasogen hipodinamic
e. neurogen
436. Evoluţia stărilor de şoc este în mod obişnuit:
a. supraacută
b. acută
c. subacută
d. cronică
437. Timpul de reumplere capilară (TRC) în stările de şoc este de:
a. sub o secundă
b. 1 secundă
c. 2 secunde
d. 3 secunde
e. peste 3 secunde
438. Hematocritul crescut foarte mult se întâlneşte:
a. în faza iniţială a stărilor de şoc
b. în hemoragii grave
c. în şocul avansat
d. în hiperhidratare
439. Dacă după testul perfuzării (administrarea i. v. a 1ml./ Kg. corp de soluţie
coloidală timp de 2
minute) într-o stare de şoc creşterea înregistrată de PVC este mică (1- 3 cm
coloană apă),
pasageră diagnosticului este de şoc:
a. hipovolemic
b. cardiogen
c. vasogen hipodinamic
d. vasogen hiperdinamic
e. neurogen
440. Debitul urinar la un animal sănătos este de:
a. 10 – 15 ml /Kg. corp / oră
b. 8 – 10 ml. /Kg. corp / oră
c. 5 – 6 ml. /Kg. corp / oră
d. 1 – 1,5 ml. /Kg. corp /oră
e. 0,5 ml. /Kg. corp /oră
441. Ce valoare a PVC implică sistarea perfuziei în cursul tratamentului şocului
hipovolemic:
a. 5 cm. coloană apă
b. 10 cm.coloană apă
c. 15 cm. cloană apă
d. 20 cm. coloană apă
e. 25 cm. coloană apă
442. În stările de şoc hipovolemic pentru a combate vasoconstricţia periferică se
administrează:
a. Dopamină
b. neuroleptice
c. Izoprenalină
d. Adrenalină
e. Heparină
443. Pentru a combate agregarea eritrocitară şi plachetară din stările de şoc se
administrează:
a. Adrenalină
b. Izoprenalină
c. Gluconat de calciu
d. Sulfat de protamină
e. Dextran şi/sau Aspirină
444. Pentru a stimula funcţia cardiacă într-un şoc cardiogen se administrează:
a. soluţii izotonice în perfuzii cu debit mare
b. Adrenalină
c. Dextran în cantităţi mari
d. Digoxin
e. Hiparină
445. Pentru a descărca “patul venos”, într-un şoc cardiogen se recurge la:
a. perfuzii cu soluţii hipotone
b. perfuzii cu Dextran
c. flebotomie
d. administrarea de corticosteroizi
e. administrarea de adrenalină
446. În şocul anafilactic (vasogen hipodinamic) în primul rând se va administra:
a. Adrenalină
b. neuroleptice femotiazinice
c. neuroleptice butirofemonice
d. Nitroglicerină
e. Procaină
447. În şocul vasogen cu debut hiperdinamic nu se recomandă administrarea de:
a. antibiotice
b. chimioterapice
c. neuroleptice fenotiazinice
d. corticosteroizi
e. glucoză
448. Care mijloc de combatere a hipotermiei este contraindicat în stările de şoc
hipovolemic:
a. perfuzii cu lichide la temperatura corpului
b. perfuzii cu soluţii energizante (glucoză, sorbitol)
c. administrarea de lichide calde pe cale orală
d. adăpostirea în grajduri cu o temperatură de 22 –24o C
e. masajele, acoperirea cu pături
449. Tromboza venoasă se recunoaşte clinic după următorul aspect:
a. colabarea venei
b. reducerea calibrului venei
c. apariţia pulsului venos
d. stază venoasă şi aspectul de “cordon” al venei
e. nu se poate recunoaşte clinic numai angiografic
450. În tromboflebita tratamentului constă în:
a. administrarea de heparină
b. administrarea de antibiotice
c. perfuzii cu Dextran
d. flebectomia segmentului afectat
e. administrarea de corticosteroizi
451. Sindromul de ischemie periferică acută posttraumatică are următoarele
simptome regionale
cu excepţia:
a. absenţei pulsului
b. hipertermiei locale
c. colabării venelor subcutanate
d. palorii
e. durerii
452. Combaterea spasmului în sindromul de ischemie periferică acută
posttraumatică se face prin
infiltraţii periarteriale cu:
a. Gluconat de calciu
b. Thiopental
c. Procaină
d. antibiotice
e. Adrenalină
453. În sindromul de ischemie periferică acută posttraumatică evitarea
trombozării extensive
se face prin administrarea intravenoasă de:
a. Heparină
b. Gluconat de calciu
c. Adrenalină
d. Etamsilat sau Venostat
e. Protamină
454. În sindromul de ischemie periferică acută posttraumatică este implicată
următoarea
componentă vasculară:
a. trunchi venos
b. venulă (capilar venos)
c. trunchi limfatic
d. trunchi arterial
e. arteriolă (capilar arterial)
455. Emfizemul posttraumatic este o acumulare în spaţiile subcutanate sau
subfasciale de:
a. puroi
b. transudat
c. limfă
d. sânge
e. aer
456. Infecţiile chirurgicale se deosebesc de infecţiile specifice prin următoarele,
cu o excepţie:
a. etiologie monomicrobiană
b. se dezvoltă iniţial într-un focar
c. sunt evidente la examenul clinic
d. se tratează chirurgical, de regulă prin drenaj
457. Fazele evolutive ale abcesului sunt:
a. - inflamatorie şi de infiltraţie purulentă b. - desicaţie
- mortificare - mortificare
- congestie - delimitare
- abcedare - cicatrizare
d. - inflamatorie şi de infiltrativ purulentă
- formarea a colecţiei purulente
- abcedării spontane
458. Care caracteristică nu corespunde puroiului de “bună natură” :
a. cremos
b. ihoros
c. ph acid
d. gălbui
459. Care caracteristică nu corespunde puroiului de “rea natură“:
a. cremos
b. ihoros
c. ph alcalin
d. gri-verzui
460. Abcesul rece formă moale se întâlneşte mai frecvent la:
a. bovine
b. cabaline
c. câine
d. porc
e. pisică
461. Abcesul rece forma dură se întâlneşte mai frecvent la:
a. câine
b. pisică
c. iepure
d. cabaline
e. bovine
462. În faza de debut (inflamatorie, infiltrare purulentă) a unui abces se recurge
la:
a. vezicaţie locală
b. rubefacţie locală
c. tratament antiflogistic şi antibioticoterapie
d. injectarea intrafocală a esenţei de terebentină
e. deschiderea declivă şi drenaj
463. Pentru stimularea circumscrierii unui abces se recurge la:
a. rubefacţie sau vezicaţie
b. comprese cu acetat bazic de plumb
c. infiltraţii peri şi intrafocale cu procaină
d. aplicarea unor pansamente umede, reci
e. puncţie exploratorie
464. Pentru drenarea conţinutului purulent a unui abces, deschiderea chirurgicală
(incizie) se practică:
a. în partea antideclivă a colecţiei
b. în partea declivă a colecţiei
c. în centrul colecţiei
d. lateral de colecţie
e. orice variante din cele de mai sus
465. În cazul existenţei unor diverticule în cavitatea abcesului drenat se recurge
la:
a. aplicarea unui pansament absorbant, antiseptic
b. ocluzionarea diverticulelor prin sutură
c. spălarea cavitătii cu apă oxigenată
d. antisepsie prin plombare masivă cu Suzotril pulvis
e. contraincizie
466. Abcesele reci, superficiale, de mici dimensiuni se recomandă a fi:
a. drenate prin puncţie
b. drenate printr-o incizie largă
c. extirpate în totalitate (cu capsulă) fără a fi deschise
d. lăsate să abcedeze spontan
e. injectate cu terbentină
467. Drenajul decliv cu meşe de tifon sau cu tub de cauciuc ferestruit reprezintă în
tratamentul
abcesului o manoperă:
a. obligatorie
b. contraindicată
c. aplicabilă doar în abcesele calde
d. aplicabile doar în abcesele reci forma moale
e. aplicabile doar în abcesele reci în forma dură
468. Care din caracteristicile următoare nu corespunde definiţiei flegmonului:
a. proces supurativ-necrotic
b. afectează ţesuturile conjunctive
c. are tendinţa de delimitare-colectare-fluctuenţă
d. evoluţie acută
e. se numeşte şi celulită necrozantă difuză
469. Care din caracteristicile următoare nu corespunde simptomatologiei
flegmonului:
a. edem difuz
b. stare generală neafectată
c. durere intensă
d. febră
e. tulburări funcţionale regionale
470. În faza de supuraţie şi necroza a evoluţiei unui flegmon apare:
a. puroi de “rea natură”
b. puroi de “bună natură“
c. transudat sero-fibrinos
d. ţesutul de granulaţie
471. Tratamentul flegmonului se realizează prin antibioticoterapie:
a. generală
b. infiltraţii perifocale
c. infiltraţii intrafocale
d. infiltraţii peri-şi intrafocale
e. generală şi infiltraţii peri-şi intrafocale
472. Erizipelul este o dermatită streptococică rar întâlnită la:
a. pisică
b. câine
c. porc
d. vacă
e. cal
473. În erizipel antibiotico – sau chimioterapia pe cale generală este:
a. obligatorie în toate formele
b. aplicabilă doar în erizipelul gangrenos
c. aplicabilă doar în erizipelul flegmonos
d. aplicabilă doar în eritemul erizipelatos
e. contraindicată
474. Limfagita acută posttraumatică este mai frecvent întâlnită la:
a. vacă
b. cal
c. oaie
d. porc
e. câine
475. Prognosticul este grav în limfangita:
a. reticulară
b. tronculară
c. supurativă (flegmonoasă)
476. Septicemia este urmarea pătrunderii germenilor microbieni dintr-un focar
septic în:
a. sânge
b. pulmon
c. ficat
d. rinichi
e. articulaţii
477. Abcesele metastatice în organele interne (ficat, pulmon, rinichi) apar în:
a. erizipel
b. limfangită reticulară
c. gangrena uscată
d. septicemie
e. piemie
478. Care din manifestările clinice următoare, poate constitui un element de
diagnostic
diferenţial între septicemie şi piemie:
a. adinamia
b. inapetenţă
c. frecvenţa cardiacă
d. febra
e. frecvenţă respiratorie
479. Care din manifestările clinice următoare, pot constitui un element de
diagnostic diferenţial
între gangrena gazoasă şi emfizemul posttraumatic:
a. durere şi febră
b. hipersonoritatea la percuţie
c. deformarea regiunii
d. caracterul crepitant la palpaţie
e. niciunul
480. În gangrena gazoasă se recomandă antiseptizarea focarului cu:
a. Rivanol
b. Dezinfectant cationic
c. Apă oxigenată
d. Bromocet
e. Clorhexidină
481. Care dintre aspectele enumerate mai jos nu corespunde simptomatologiei
uscate în
faza de dlimitare:
a. piele cu aspect brun – negricios
b. zona afectată este caldă
c. zona afectată este indoloră
d. zona afectată are aspect uscat
e. zona afectată este hipersonoră la percuţie
482. Gangrena uscată presupune următoarea situaţie fizopatologică:
a. obliterarea circulaţiei arteriale şi evacuarea lichidelor prin circulaţia
venoasă
b. aport lichidian prin circulaţia arterială şi evacuarea lichidelor prin
circulaţia venoasă
c. aport lichidian prin circulaţia arterială şi obliterarea circulaţiei
venoase
d. obliterarea circulaţiei arteriale şi a circulaţiei venoase
483. Care din aspectele enumerate mai jos nu corespund simptomatologiei
gangrenei umede:
a. ţesut cu aspect păstos
b. ţesut cu aspect friabil
c. ţesut cu aspect gălbui – gri
d. desprinderea ţesuturilor este întotdeauna spontană
e. iniţial durere, apoi zona devine indoloră
484. Care din următoarele aspecte nu sunt definitorii pentru ulcerul posttraumatic:
a. procesul distructiv are loc la suprafaţă (piele, mucoase)
b. leziunea nu are tendinţă de vindecare
c. este produs numai de acţiunea directă a factorilor traumatici,
infecţioşi,
parazitari, micotici
d. au tendinţă de extindere
485. Care element, din enumerarea de mai jos nu este definitorie pentru fistulă:
a. orificiu nenatural
b. traiect canalicular
c. inel
d. prezenţa scurgerilor
e. persistenţă
Selectaţi răspunsul corect la întrebările 486 – din următoarea enumerare:
a. mamară
b. fistula grebănului
c. urinară
d. purulentă
e. stercorală
486. Indentificaţi o fistulă secretorie.
487. Indentificaţi o fistulă din care se scurg materii fecale.
488. Care element nu corespunde descrierii unei fistule excretorii – urinare:
a. orificiu strâmt mascat de muguri cornoşi
b. traiect epitelizat
c. nu este reacţie inflamatorie în jurul orificiului
d. traiect rectiliniu, simplu
e. nedureros la palpare
489. Un corp străin exogen, steril este mai bine tolerat de:
a. mucoasa laringiană
b. mucoasa conjunctivală
c. mucoasa gastrică
d. mucoasa uterină
e. mucoasa traheală
490. Care arsuri termice au un potenţial de gravitate mai mare ? Cele provocate de
contactul cu:
a. corpuri metalice fierbinţi
b. flacăra, gaze fierbinţi
c. jarul
d. smoală topită
491. Când o arsură de gradul I afectează 40% din suprafaţa corporală prognosticul
este:
a. favorabil
b. rezervat
c. grav
d. dependent de zona afectată
492. Apariţia unui eritem bulos însoţit de edem inflamator, durere şi plasmoragie
caracterizează o arsură de gradul:
a. I.
b. II.
c. III.
d. IV.
e. V.
493. În tratamentul arsurilor de gradul I în primele ore se face:
a. îndepărtarea suprafeţei arse
b. evacuarea conţinutului flictenelor
c. hidroterapie rece
d. pansament uşor compresiv
e. spălare cu apă caldă şi săpun
494. Aplicarea unui pansament uşor compresiv, menţinut timp de 2 – 3 zile se
recomandă
în arsurile de gradul:
a. I.
b. II.
c. III.
d. IV
e. V
495. Arsurile chimice cu acizi anorganici (sulfuric) produc o escară de culoare:
a. albicioasă
b. roşietică
c. galben – negru
d. albastru – violet
e. roz
496. Arsurile chimice cu acizi anorganici (tricloracetic) produc o escară de
culoare:
a. albicioasă
b. roşietică
c. galben – negru
d. albastru – violet
e. roz
497. În arsurile cu oxid de calciu (var nestins) prima manoperă terapeutică este:
a. spălarea cu soluţii uşor acide
b. spălare cu soluţii alcaline
c. spălare cu apă
d. spălare cu soluţie de sulfat de cupru
e. curăţirea mecanică
498. În arsurile cu fosfor inactivarea particulelor pătrunse în ţesuturi se poate face
prin
spălare cu:
a. apă sterilă
b. emulsie de săpun
c. soluţie de bicarbonat de sodiu
d. soluţie de sulfat de cupru
e. oţet
499. În degerăturile uşoare (forma eritematoasă) şi / sau medii (forma edematoasă)
se recomandă:
a. aplicarea de comprese fierbinţi
b. scufundarea animalului în apă călduţă
c. blocaj analgezic regional
d. aplicarea unui pansament compresiv
e. amputaţia
500. În hipotermia prin expunere la frig prognosticul este grav când temperatura
corporală centrală a scăzut sub:
a. 37oC
b. 36oC
c. 35oC
d. 30oC
e. 24oC
RĂSPUNSURI
I - ANESTEZIA
1. a. - 12 pag. 39; vezi şi - 1 pag.104
2. b - 12 pag. 43
3. e - 12 pag. 43
4. c - 12 pag 43 şi 72
5. d - 12 - acetil colina mediază transmiterea impulsurilor nociceptive prin fibrele colinergice;
- noradrenalina şi produşii intermediari ai adrenalinei, dopamine şi serotonina,
mediază transmiterea impulsurilor nociceptive prin fibrele adrenergice.
6. a - 12 pag. 45
7. b - 12 pag. 45 – 48
8. b - 12 pag. 48
9. c - 12 pag. 49
10. d - 12 pag 49
11. a - 12 pag. 49 -50
12. c - 12 pag. 53; sau 10 pag. 164
13. a - 12 pag. 53; sau 10 pag. 164
14. c - 12 pag. 56
15. da - 12 pag 55 –57; sau 10 pag. 167
16. d - 12 pag. 56
17. c - 12 pag. 55 – 56
18. a - 12 pag. 55 – 56
- 20-40 de minute – cocaine
- 30-60 de minute - procaina
- 60-80 de minute - xilina
19. b - 12 pag. 56 - adrenalină sol. 1:1000 (25 de picături la 100 ml. Procaină)
20. b - 12 pag 56 - hialuronidază sol. 1,6%
21. a - 12 pag. 56
22. a - 12 pag. 69
23. a - 12 pag. 68 şi 69
24. b - 12 pag. 69
25. a - 12 pag 68; sau 10 pag. 206 - 207
26. b - 12 pag. 71
27. c - 12 pag. 68
28. b - 12 pag. 71; sau 10 pag. 206
29. b - 12 pag. 68
30. b - 12 - analgezice morfinice (opioide); analgezice nonopioide; analgezice de tip
antiinflamator; analgezice ciclohexaminice
31. b
32. c - produse naturale (morfina, codeina); produse semisintetice (hidromorfona); produse sintetice
(Petidina, Fortral, Penteazocina, Fentanyl); produse biologice (endomorfinele)
33. b - 12 pag. 73
34. b - 12 pag. 73
35. a - 12 pag 73
36. a - 12 pag. 74 - Domosedan (detomidina)
37. a - 12 pag. 72 şi 74
38. c - 12 pag. 77
39. b - 12 pag. 77
40. a - 12 pag 76
41. b - 12 pag. 76 - 77
42. a - 12 pag. 76
43. b - 12 pag. 77
44. a - 12 pag. 73 şi 78
45. a - 12 pag 78
46. a - 12 pag. 78
47. d - 12 pag. 78
48. c - 12 pag. 78
49. b - 12 pag. 78
50. a - 12 pag 78
51. c - 12 pag. 80
52. a - 12 pag. 80
53. b - 12 pag. 79
54. d - 12 pag. 78
55. d - 12 pag 79
56. a - 12 pag. 80
57. b - 12 pag. 80
58. a - 12 pag. 82
59. a - 12 pag. 82
60. c - 12 pag 82
61. b - 12 pag. 82
62. a - 12 pag. 82
63. d - 12 pag. 82, 85 şi 91 - 92
64. c - 12 pag. 82
65. d - 12 pag 82
66. d - 12 pag. 82
67. b - 12 pag. 82
68. b - 12 pag. 82 - 85
69. c - 12 pag. 83
70. a - 12 pag 83
71. a - 12 pag. 45
72. b - 12 pag. 45 – 48
73. b - 12 pag. 48
74. c - 12 pag. 49
75. d - 12 pag 49
76. e - 46
77. a - 12 pag. 84
78. b - 12 pag. 84
79. b - 12 pag. 82
80. a - 12 pag. 85
81. d - 12 sau 9 sau 10 Avantaje: spaţiu respirator pasiv minim; sunt necesare cantităţi reduse de
anestezic; fixarea bioxidului de carbon pe calcea sodată este mai eficientă decât la sistemul dus-
întors; se poate controla şi asista respiraţia, facilitând utilizarea miorelaxantelor şi operaţiile pe
torace deschis.
82. c 12, 26, 46 Calcea sodată constituie filtrul care reţine CO2 din aerul expirat. Rezervorul
de calce sodatăse montează în sistemele inhalatorii închise tip dus-întors şi tip circuit. În sistemele
deschis şi semi-deschis aerul este expirat înafara sistemului, nefiind recirculat
83. c - 12 pag. 86 sau 10 pag. 202 –203
84. a - 12 şi 10 pag. 219 Volumul respirator pe minut (l/minut) este asigurat prin comprimări
ritmice ale balonului de respiraţie. Numărul de compresări trebuie să fie egal cu frecvenţa
respiraţiei (valori normale ale fiecărei specii). Volumul de aer pompat la o compresare se
urmăreşte pe volumetrul aparatului de narcoză şi trebuie să fie egal cu volumul respirator pe o
respiraţie. În timpul asigurării inspirului forţat (comprimarea balonului) presiunea în circuit nu
trbuie să depăşească 15-20 cm. coloană apă. Raportul dintre durata inspirului şi cea a expirului
trebuie să fie 1: 2 - 1 : 3.
85. a - 12 pag. 90
86. d - 12 pag. 90
87. a - 12 pag 91
88. c - 12, 46 sau 48 Protoxidul de azot (NO2 ) este un gaz îmbuteliat sub presiune în recipienţi
(butelii) metalici. Pentru administrarea dozată a NO2 sunt necesare reductoare de presiune şi
debitmetre (fluxmetre).
89. c - 12 pag. 86
90. c - 12 sau/şi 46, 48
Concentraţiile necesare pentru inducţia şi menţinerea narcozei inhalatorii
Anestezicul Starea de agregare Concentraţia necesară
pentru inducţia
narcotică
Concentraţia necesară
pentru menţinerea
narcozei
Protoxid de azot
NO2
gaz 60 – 75 % 50 – 75 %
Ciclopropan
C3H6
gaz 15 – 20 % 8 – 10 %
Eter dietilic
(C2H5) = O
lichidă 5 – 15 % 3 – 10 %
Cloroformul lichidă 3- 5 % 1 – 3 %
Metoxifluranul
CH2Cl – CF2- O – CH3
lichidă 4 – 5% 0,5 – 1 %
Halotanul
F3C - CHBrCl
lichidă 2 –4 % 0,5 – 1 %
Enfluranul
CHFCl–CF2–O–CHF2
lichidă 2 – 5 % 0,5 – 3 %
Isofluranul
CF3-CHCl-O-CHF2
lichidă 2 – 5 % 0,5 – 3 %
91. c - 12 pag. 99
92. a 12, 15, 26, 46, 48. Respiraţia (ventilaţia) asistată este manevra de amplificare a volumului
respirator current (VT). Manevra poate fi executată manual (comprimarea balonului de amestec
din circuitul aparatului de anestezie) sau mecanic (ventilaţie mecanică – VM) cu aparate speciale
(“minivent” – dispozitive magnetice; aparate cu ciclaj electronic). Suplimentarea volumului
respirator se face la animalul care poate respira spontan prin aplicarea unei presiuni positive în
căile aeriene în cursul inspiraţiei (ventilaţie cu presiune pozitivă). Aplicarea presiunii positive
poate fi: “impusă-intermitentă” se fac insuflări la intervale de timp prestabilite; “impusă-
intermitentă-sincronizată” (respiraţie cu respiraţie) se fac insuflări la intervale prestabilite
sincron cu respiraţiile spontane ale animalului; “la sfârşitul expiraţiei” se menţine presiunea
pozitivă la sfârşitul expiraţiei; “continuă” în timpul inspiraţiei presiune în căile aeriene rămâne
supraatmosferică.
93. c 12, 15, 26, 46, 48. Suprimarea respiraţiei spontane se realizează în mod obişnuit prin
utilizarea miorelaxantelor. Executarea ventilaţiei artificiale (VA) se poate face manual sau
mecanic. Realizarea practică a respiraţiei controlate se face cu aceleaşi mijloace ca şi respiraţia
asistată. Aparatele mecanice trebuie să permită reglajul volumului respirator curent –VT (volumul
unei inspiraţii), frecvenţei mişcărilor respiratorii –F, a raportului duratei fazei de inspir faţă de faza
de expir –I/E (cel normal este de 1:2 – 1:3) şi presiunea de insuflare. Parametrii de control pentru
o ventilaţie asistată / controlată corectă sunt:
- valoarea presiunii positive – obişnuit 20-25 cm. coloană apă, maxim 30-45 cm. coloană
apă;
- volumul ventilaţiei pe minut - l/min.;
- gazele sangvine PaCO2 30-45 mm. coloană Hg; PaO2 90-100 mm. coloană Hg.; SaO2
(saturaţia în O2 a sângelui) 95%.
- Hemoglobina 9-15 g / 100 ml.
94. d - 12 pag. 87
95. c - 12 pag. 75
96. b - 12 pag. 91
97. a - 12 pag. 91
98. c - 12 pag 91
99. b - 12 pag. 95
100. c - 12 pag. 95
101. b - 12 pag. 95
102. d - 12 pag. 95
103. d - 12 pag. 95
104. a - 12 pag. 95
105. d - 12 pag. 96
106. a - 12 pag 97
107. a - 12 pag. 98 - 99
108. c - 12 pag. 99
109. b - 12 pag. 100
110. d - 12 pag. 101
111. b - 12 pag. 101
112. a - 12 pag. 104
113. b - 12 pag. 104 - 105
114. a - 12 pag 104
115. b - 12 pag. 105
116. a - 12 pag. 108
117. c - 12 pag. 109
118. c - 12 pag. 109
119. d - 12 pag. 111
120. a - 12 pag 111
121. a - 12 pag. 117 şi 130
122. d - 12 pag. 118
123. b - 12 pag. 123
124. c - 12 pag. 123
125. c - 12 pag. 124
126. a - 12 pag 130
127. b - 12 pag. 130
128. c - 12 pag. 131
129. d - 12 pag. 131
130. b - 12 pag. 130
131. a - 12, 10. Barbituricele se prezintă în mod obişnuit în flacoane de o,5 g. sau 1 g., sub formă
de pudră, care se dizolvă în momentul folosirii. Concentraţia de barbituric trebuie să fie de 5%,
respective flaconul de 0,5 g. se va dizolva în 10 ml., iar cel de 1 g. în 20 ml. de soluţie cloruro-
sodică 0,9% sau soluţie de glucoză 5%.
132. c Calcea sodată absoarbe CO2 din amestecul gazos expirator prin următoarele
reacţii: - CO2 + 2NaOH = H2O + Na2CO2
şi Na2CO2 + Ca(OH)2 = 2NaOH + CaCO3 Reacţiile care se produc sunt exoterme. În
interiorul canistrei de calce sodată temperatura poate ajunge la 60o C. Căldura degajată de canistră
poate fi sesizată tactil, indicând eficienţa absorbţiei CO2.
133. c
Calcea sodată are o capacitatee de absorbţie de 100 ml. CO2 / g. de calce. Cantitatea de bioxid
de carbon din aerul expirat este de aproximativ 6 ml./Kg./minut. Deoarece timpul după care ar trebui
înlocuită calcea sodată presupune calcule bazate pe evidenţa exactă a mai multor parametrii (numărul
animalelor anesteziate, greutatea fiecărui animal,numărul de ore de anestezie pentru fiecare animal)
firmele producătoare introduc în granulele de calce sodată substanţe care prin virarea culorii (de la alb
la violet) indică momentul în care calcea şi-a epuizat eficienţa – trebuie înlocuită.
134. a - 12 pag. 110 –111
135. b - 12 pag. 111
136. d - 12 pag. 111
137. a - 12 pag. 115
138. c - 46
139. c - 46
Valorile MAC a diferitelor narcotice la câine
Nr. crt. Narcoticul MAC
1. Eter dietilic 3,04
2. Halotan 0,87
3. Enfluran 1,68
4. Ciclopropan 15.5
5. Metoxifluran 0,23
6. Protoxid de azot 188 vol%
140. d - 12 pag. 62 –63 şi 119 – 137
141. a - 12 pag.70 şi 9 pag. 123
142. d - 9 pag. 50 şi 56
143. b - 12 pag. 96, 117 şi 118 şi/sau 9 pag. 180
144. c - 46 Ketamina produce hipertensiune oculară
145. a - 12 pag. 80
146. a - 12 pag. 80
147. b - 12 pag. 95
148. b - 12 pag. 63
149. c - 12 pag. 55 În 1842 Morton şi Jackson introducanestezia cu eter etilic. Reclus, în 1862,
aplică analgesia locală cu cocaină. Pasteur intoduce conceptual de asepsie. În 1947 Bovet
experimentează narco-miorelaxarea cu Flaxedyl.
150. b - 12 pag. 65
II TERAPIA INTENSIVĂ 151. b - 12 pag. 140
152. d - 12 pag. 140
153. a - 12 pag. 141
154. c - 12 pag. Abdomenul cilindric şi viscerele abdominale voluminoase fac ca poziţia
decubitală laterală să fie nefiziologică. Decubitul lateral stâng determină creşterea presiunii pe
diafragmă şi stânjeneşte mişcările respiratorii mai pregnant decât celelalte poziţii decubitale
datorită aplatizării rumenului (cel mai voluminos şi încărcat organ cavitar digestiv). Când
decubitul lateral stâng nu poate fi evitat se recomandă trântirea pe o saltea pneumatică de formă
circulară, evitând aplatizarea abdomenului, sprijinul facându-se pe regiunile periabdominale ceea
ce stânjeneşte mult mai puţin mişcările respiratorii.
155. c - 12 pag. 140
156. b - 12 pag. 141
157. a - 12 pag. 140
158. a - 12 pag. 142
159. a - 12 pag. 140
160. c - 12 pag. 140
161. b - 12 pag. 142
162. d - 12 pag. 140
163. a - 12 pag. 142
164. c - 12 pag. 142 - 143
165. d - 12 pag. 143
166. a - 12 pag. 143
167. a - 12 pag. 143 -144
168. b - 12 pag. Prin comprimarea cutiei toracice se realizează expiraţia (activ), iar prin
elasticitatea cutia toracică revine la poziţia iniţială, realizându-se inspiraţia (pasiv).
169. d - 12 pag. 144
170. b - 12 pag. 144
171. a Insuflarea de aer realizează distensia pulmonului – inspirul (activ), iar prin
elasticitate şi greutate cutia toracică se decomprimă, revine la poziţia iniţială, realizând expirul
(pasiv).
172. b - 12 pag. 144
173. c - 12 pag. 144
174. d - 12 pag. 144
175. a - 12 pag. 145
176. b - 12 pag. 145
177. d - 12 pag. 145
178. a - 12 pag. 145
179. c - 12 pag. 145
180. c - 12 pag. 145
181. a - 12 pag. 146
182. c - 12 pag. 146
183. c - 12 pag. 146
184. b - 12 pag. 145
185. b - 12 pag. 146
186. d - 12 pag. 147
187. c - 12 pag. 147
188. b - 12 pag. 147
189. a - 12 pag. 147 şi 145
190. a - 12 pag. 148
191. d - 12 pag. 148
192. c - 12 pag. 148
193. c - 12 pag. 148
194. d - 12 pag. 148
195. a - 12 pag. 148
196. c - 12 pag. 148
197. c - 12 pag. 148 - 149
198. b - 12 pag. 149
199. d - 12 pag. 149
200. c - 12 pag. 149
201. a - 12 pag. 149
202. c - 12 pag. 149
203. b - 12 pag. 149
204. c - 12 pag. 149
205. d - 12 pag. 150
206. d - 12 pag. 150
207. a - 12 pag. 150
208. d - 12 pag. 150
209. c - 12 pag. 153
210. a - 12 pag. 153
211. c - 12 pag. 153
212. b - 12 pag. 153
213. d - 12 pag. 153
214. c - 12 pag. 153
215. b - 12 pag. 153
216. a - 12 pag. 153
217. c - 12 pag. 153
218. a - 12 pag. 154
219. e - 12 pag. 155
220. c - 12 pag. 155
221. e - 12 pag. 155
222. a - 12 pag. 155
223. b - 12 pag. 155
224. d - 12 pag. 155
225. b - 12 pag. 155
226. a - 12 pag. 155
227. d - 12 pag. 155 - 156
228. b - 12 pag. 156
229. b - 12 pag. 156
230. c - 12 pag. 156
231. b - 12 pag. 156
232. b - 12 pag. 159
233. a - 12 pag. 158 – 159
234. c - 12 pag. 159
235. a - 12 pag. 159
236. c - 12 pag. 159
237. b - 12 pag. 158
238. c - 12 pag. 340
239. b - 12 pag. 158
240. b - 12 pag. 156
241. c - 12 pag. 159
242. e - 12 pag. 159
243. a - 12 pag. 159
244. a - 12 pag. 159
245. d - 1 pag. 277 Se sistează orice aport de lichide ca şi de sodium şi se administrează diuretice
pentru a elimina excesul de apă pe cale renală
246. c - 12 pag. 156
247. d - 12 pag. 157 şi 339 - 347
248. a - 12 pag. 157
249. a - Se întâlnesc mai rar, în cazul insuficienţelor renale acute sau în accidentele
terapeutice (tratamentul alcalozelor metabolice cu ClNH4 sol. 1% şi supraventilare).
250. a - 1 pag. 261 Cauza o reprezintă hipocalcemia.
III TRAUMATOLOGIA 251. b - 12 pag. 274
252. a - 12 pag. 275
253. b - 12 pag. 276
254. b - 12 pag. 274
255. b - 12 pag. 274
256. c - 12 pag. 275
257. c - 12 pag. 276
258. d - 12 pag. 276
259. a - 12 pag. 277
260. b - 12 pag. 278
261. c - 12 pag. 278
262. d - 12 pag. 278
263. a - 12 pag. 278
264. c - 12 pag. 278
265. a - 12 pag. 279
266. c - 12 pag. 279
267. b - 12 pag. 279
268. e - 12 pag. 274 - 323
269. b - 12 pag. 279
270. a - 12 pag. 279
271. d - 12 pag. 280
272. d - 12 pag. 280
273. c - 12 pag. 280
274. a - 12 pag. 280
275. c - 12 pag. 274
276. a - 11 pag. 275 Comoţia este o tulburare funcţională fără leziuni organice. Modificările
existente sunt de structură fizico-chimică. Aceste modificări se petrec în fluidele viscerelor
afectate, tulburând permeabilitatea celulară.
277. a - 11 pag. 128 – 131 Sincopa – suspendarea de scurtă durată a respiraţiei, iar dacă nu se
intervime imediat se produce stopul cardiac. Colapsul – stadiu al stării de şoc – manifestat prin
prăbuşirea activităţii cerebrale, hipotensiune arterială, puls imperceptibil, stare de prostraţie.
Coma – abolirea conştienţei şi a sensibilităţii, relaxare musculară şi diminuarea sau chiar abolirea
reflexelor.Activitatea cardio-respiratorie este normală. Contuzia cerebrală este un sindrom
lezional. Starea de conştienţă este abolită, dispnee. tahicardie, reflexe asimetrice, hipotonie sau
rigiditate musculară, midriază. În perioada de convalescenţă imediată se constată: apatie,
somnolenţă, pareze. Leziunile sunt preponderent vasculare – sufuziuni, peteşii, hematoame.
278. d - 12 pag. 280
279. b - 12 pag. 281
280. c - 12 pag. 281
281. d - 12 pag. 281 - 282
282. a - 12 pag. 282
283. a - 12 pag. 282
284. b - 12 pag. 282
285. b - 12 pag. 282
286. c - 12 pag. 282
287. d - 12 pag. 282
288. b - 12 pag. 282 Oys, otos (gr.) : ureche – (h)aima (gr.) : sânge; osmos (gr.) : crud, necopt =
acumulare de sânge în ţesuturi ca urmare a ruperii unor vase sangvine.
289. c - 12 pag. 282
290. b - 12 pag. 282
291. a - 12 pag. 283
292. c - 12 pag. 283
293. e - 12 pag. 284
294. c - 12 pag. 284
295. a - 12 pag. 284
296. b - 12 pag. 284
297. e - 12 pag. 284
298. d - 12 pag. 284
299. a - 12 pag. 284
300. d - 12 pag. 284
301. e - 12 pag. 285
302. b - 12 pag. 285 şi 273
303. a - 12 pag. 285
304. a - 12 pag. 282
305. c - 12 pag. 285
306. d - 12 pag. 285
307. a - 12 pag. 285
308. c - 12 pag. 285
309. a - 12 pag. 286
310. b - 12 pag. 287
311. c - 12 pag. 287
312. b - 12 pag. 287
313. e - 12 pag. 287
314. d - 12 pag. 287
315. a - 12 pag. 288
316. c - 12 pag. 288
317. b - 12 pag. 288
318. e - 12 pag. 288 - 291
319. d - 12 pag. 288
320. b - 12 pag. 289
321. a - 12 pag. 290
322. d - 12 pag. 291
323. a - 12 pag. 291
324. c - 12 pag. 291
325. b - 12 pag. 291
326. e - 12 pag. 291
327. a - 12 pag. 291
328. c - 12 pag. 292
329. d - 12 pag. 292 - 294
330. c - 12 pag. 294 - 296
331. b - 12 pag. 294 - 296
332. a - 12 pag. 298
333. b - 12 pag. 298
334. c - 12 pag. 299
335. d - 12 pag. 299
336. c - 12 pag. 299
337. d - 12 pag. 299
338. b - 12 pag. 299
339. c - 12 pag. 298 - 299
340. a - 12 pag. 300
341. c - 12 pag. 300
342. a - 12 pag. 301
343. e - 12 pag. 301
344. c - 12 pag. 301
345. e - 12 pag. 301
346. a - 12 pag. 301 -302
347. a - 12 pag. 303
348. d - 12 pag. 302
349. b - 12 pag. 302
350. c - 12 pag. 302
351. b - 12 pag. 301 – 302
352. b - 12 pag. 303
353. c - 12 pag. 304
354. d - 12 pag. 305
355. e - 12 pag. 304
356. a - 12 pag. 305
357. d - 12 pag. 305
358. b - 12 pag. 305
359. b - 12 pag. 306 - 307
360. a - 12 pag. 307
361. c - 12 pag. 307
362. d - 12 pag. 307
363. b - 12 pag. 307
364. e - 12 pag. 307
365. d - 12 pag. 307
366. b - 12 pag. 308 şi 156
367. a - 12 pag. 308 şi 10 pag. 84 Permanganatul de potasiu este preferat pentru efectul său
dezodorizant.
368. c - 12 pag. 308
369. c - 12 pag. 309 şi 165
370. e - 12 pag. 309
371. e - 12 pag. 310
372. c - 12 pag. 310
373. d - 12 pag. 312
374. b - 12 pag. 312
375. c - 12 pag. 312
376. a - 12 pag. 313
377. a - 12 pag. 313
378. c - 12 pag. 313
379. b - 12 pag. 313
380. e - 12 pag. 313
381. d - 12 pag. 313
382. e - 12 pag. 314 Uşoara creştere a temperaturii corporale după intervenţiile chirurgicale majore
este normală pentru primele zile postoperator.
383. a - 12 pag. 314
384. c - 12 pag. 315
385. e - 12 pag. 315
386. b - 12 pag. 315
387. c - 12 pag. 315
388. d - 12 pag. 315 - 316
389. e - 12 pag. 315 - 316
390. a - 12 pag. 317 - 318
391. c - 12 pag. 317
392. b - 12 pag. 317
393. d - 12 pag. 317
394. a - 12 pag. 317
395. e - 12 pag. 318
396. c - 12 pag. 318 şi 298
397. b - 12 pag. 319 şi 301
398. c - 12 pag. 319 şi 298
399. b - 12 pag. 320
400. a - 12 pag. 320
401. d - 12 pag. 320
402. d - 12 pag. 320
403. e - 12 pag. 320
404. b - 12 pag. 321
405. c - 12 pag. 321
406. d - 12 pag. 322
407. b - 12 pag. 322
408. b - 12 pag. 322
409. a - 12 pag. 323
410. e - 12 pag. 322
411. e - 12 pag. 324
412. c - 12 pag. 320
413. d - 12 pag. 324
414. b - 12 pag. 324
415. d - 12 pag. 330
416. a - 12 pag. 330
417. b - 12 pag. 330
418. e - 12 pag. 330
419. c - 12 pag. 330
420. b - 12 pag. 330
421. e - 12 pag. 330
422. a - 12 pag. 330
423. a - 12 pag. 330
424. d - 12 pag. 330
425. c - 12 pag. 330
426. d - 12 pag. 330
427. e - 12 pag. 330
428. b - 12 pag. 330 Umplerea cu exsudat a sacului pericardic limitează mişcările cordului,
provocând tamponada cardiacă.
429. a - 12 pag. 331
430. e - 12 pag. 333 - 334
431. c - 12 pag. 334
432. b - 12 pag. 334
433. e - 12 pag. 336
434. a - 12 pag. 336
435. c - 12 pag. 330
436. a - 12 pag. 337
437. e - 12 pag. 340 tabelul 5.3
438. c - 12 pag. 341 tabelul 5.3
439. a - 12 pag. 340 tabelul 5.3
440. d - 12 pag. 342 tabelul 5.3
441. c - 12 pag. 343 tabelul 5.4
442. b - 12 pag. 345 tabelul 5.4
443. e - 12 pag. 345 tabelul 5.4
444. d - 12 pag. 344 – 347 tabelul 5.4
445. c - 12 pag. 347 tabelul 5.4
446. a - 12 pag. 347 tabelul 5.4
447. d - 12 pag. 347 tabelul 5.4
448. e - 12 pag. 348
449. d - 12 pag. 348
450. d - 12 pag. 348
451. b - 12 pag. 349
452. c - 12 pag. 349
453. a - 12 pag. 349
454. d - 12 pag. 349
455. e - 12 pag. 349
456. b - 12 pag. 350
457. c - 12 pag. 351
458. b - 12 Puroiul de “bună natură” nu are miros respingător.
459. a - 12 Puroiul de “rea natură” este fluid. Culoarea puroiului depinde de tipul florei
microbiene şi de ţesutul în care se dezvoltă
460. d - 12 pag. 351.
461. e - 12 pag. 351
462. c - 12 pag. 352
463. a - 12 pag. 352
464. b - 12 pag. 352
465. e - 12 pag. 352
466. c - 12 pag. 352
467. a - 12 pag. 352
468. c - 12 pag. 354
469. b - 12 pag. 354
470. a - 12 pag. 354
471. e - 12 pag. 355
472. d - 12 pag. 355
473. a - 12 pag. 356
474. b - 12 pag. 356
475. c - 12 pag. 356
476. a - 12 pag. 357
477. e - 12 pag. 357
478. d - 12 pag. 357 Febra este constantă în septicemie şi oscilantă în piemie.
479. a - 12 pag. 358
480. c - 12 pag. 358
481. b - Gangrena uscată este un proces de necroză mumifiantă a ţesuturilor situate
superficial. Procesul are loc în condiţii de sicitate şi de desicaţie progresivă. Ţesutul uscat este dur,
rece, insensibil, negricios, hipersonor.
482. a - Traumatismele care acţionează prin compresiune sistează aportul lichidian al
ţesuturilor (obliterare arterială – sicitate) iar fracţiunea lichidă existentă în ţesuturi este evacuată
prin circulaţia venoasă (desicaţie progresivă).
483. d - Gangrena umedă este un proces de necroză şi putrefacţie a ţesuturilor
superficiale. Procesul are loc în condiţii de infiltraţie seroasă. Factorii patogeni sunt reprezentaţi
de traumatismele constrictive, strangulatorii care obliterează circulaţia arterială şi venoasă. În
faza de congestie se remarcă stază circulatorie, edem inflamator şi durere. În faza de mortificare
dispare durerea, ţesuturile au aspect devitalizat (gri-gălbui) şi sunt friabile, de consistenţă păstoasă,
exprimând un lichid cenuşiu-roşcat, ihoros. Faza de delimitare (apariţia şanţului disjunctor) rar
are loc spontan.
484. c - Ulcerele apar şi în dismetabolii (albuminurie), avitaminoze, tulburări vasculare
(ulcere varicoase), tulburări neuroendocrine şi afecţiuni sistemice (stres, diabet, cancer).
485. c - Inelul (herniar) este un element component al herniilor.
486. a - Scurgerile sunt un produs de secreţie – lapte. Fistulele secretorii pot fi mamare
sau salivare.
487. e - Fistula stercorală (din care se scurg materii fecale sau conţinut digestiv) face
parte alături de fistula urinară din fistulele excretorii.
488. a - Aspectul clinic diferenţiază fistulele secretorii şi excretorii (orificiu: formă de
pâlnie, fără reacţie inflamatorie în jur; traiect: epitelizat, rectiliniu, simplu, nedureros la palpare;
fundul: comunicant cu o deschidere naturală – canal, acin, lumen, cavitate; scurgerile: lapte, salivă
– fistule secretorii şi urină, conţinut digestiv – fistule excretorii) de fistulele purulente (orificiu:
strâmt, mascat de muguri cornoşi, reacţie inflamatorie în jur, deasemenea cicatrici; traiect: dureros
la palpaţie, sinos, multiplu; fund: orb, există un focar necrotic, corp străin, sechestru; scurgeri:
purulente).
489. d - Mucoasa tractului genital femel (vagin, cervix, uter) are în general o toleranţă
mare pentru corpii străini sterili.
490. e - Contactul cu lichide fierbinţi (topite) de tipul grăsimilor şi bitumului cauzează
arsuri grave prin: capacitatea calorică mare, epuizarea lentă şi contactul timp îndelungat (dificil de
îndepărtat).
491. c - 10 pag. 319 Indiferent de gradul arsurii, depăşirea a 30% din suprafaţa corporală are un
prognostic grav.
492. b - 10 pag. 319
493. c - 10 pag. 319 - 321
494. b - 10 pag. 320
495. c - 10 pag. 321
496. a - 10 pag. 321
497. e - 10 pag. 322
498. d - 10 pag. 322
499. c - 10 pag. 323
500. e - 10 pag. 323
partea a II – a
IV. DATE GENERALE ASUPRA INTERVENŢIILOR
CHIRURGICALE LA ANIMALE 501. Când pentru tratamentul unei afecţiuni există şi alte posibilităţi terapeutice înafara
intervenţiei chirurgicale enunţăm o:
a. indicaţie absolută
b. indicaţie relativă
c. contraindicaţie
502. Dieta restrictivă preoperatorie ca etapă a pregătirilor preoperatorii comune este
limitată
în timp la:
a. 1 – 2 ore
b. 3 – 6 ore
c. 6 – 12 ore
d. 18 – 48 de ore
e. 3 – 5 zile
503. Pentru o operaţie programată de rezecţie (îndepărtare)a colonului la o pisică este
obligatorie efectuarea preoperatorie a:
a. perfuziei cu soluţii izotone
b. corectării dietei cu raţii hiperproteice
c. golirii şi antisepsiei colonului (administrări orale şi prin clismă)
d. stimularii organelor hemotopoetice
e. hemostazei medicamentoase preventive
504. Pregătirea preoperatorie a unui cal cu cornaj cronic presupune în mod
obligatoriu:
a. antibiotcoterapie locală
b. hemostază medicamentoasă preventivă
c. golirea vezicii urinare
d. administrarea de antisecretorii
e. traheotomie provizorie
505. Dacă operaţia permite opţiuni în aşezarea unei vaci pe masă de operaţie va fi
preferat
decubitul:
a. dorsal
b. lateral drept
c. lateral stâng
d. oricare variantă
506. Enterectomia (îndepărtarea) unei anse jejunale gangrenate la un câine este o
operaţie:
a. radicală
b. ajutătoare
c. paleativă
d. programată
e. sezonieră
507. Celiotomia exploratorie este o operaţie:
a. radicală
b. ajutătoare
c. paleativă
d. pentru precizarea diagnosticului
e. estetică
508. Operaţia de creere a masculilor genitostimulatori este o operaţie:
a. zootehnologică
b. terapeutică
c. pentru precizarea diagnosticului
d. estetică
e. cu caracter de urgenţă
509. Traheotomia în stările de asfixie este o operaţie:
a. zoothnologică
b. pentru precizarea diagnosticului
c. estetică
d. programată
e. cu caracter de urgenţă
510. Ruminocenteza (puncţia rumenului) este o operaţie:
a. zootehnologică
b. simplă
c. complexă
d. de mare chirurgie
e. estetică
V. MANOPERE CHIRURGICALE DE BAZĂ
Pentru întrebările 511 – 515. selectaţi răspunsul corect din următoarele cinci
variante:
a. miotomia
b. histerotomia
c. celiotomia
d. colpotomia
e. enterotomia
511. Cum este denumită incizia intestinului
512. Cum este denumită incizia vaginului
513. Cum este denumită incizia cale de abord a cavităţii abdominale
514. Cum este denumită incizia unui muşchi
515. Cum este denumită incizia uterului
516. Scarficaţia reprezintă:
a. îndepărtarea crustei
b. incizia cicatricei
c. incizia superficială, multiplă a pielii
d. etajarea în trepte a inciziei planurilor anatomice
e. descuamarea epidermului
517. Din enumerarea următoare, care condiţie nu este obligatorie pentru incizia cale
de abord:
a. să asigure un acces larg
b. să asigure un acces direct
c. să fie conservatoare
d. chiar dacă expunerea este necorespunzătoare prelungirea este interzisă
e. să respecte liniile de forţă tegumentare (paralelismul cu aceste linii)
518. Disecţia boantă realizează separarea ţesuturilor prin:
a. incizii fine cu bisturiul
b. secţionări cu foarfecele
c. secţionări cu dalta
d. secţionări cu ferăsrăul
e. dilacerări efectuate cu degetele
519. Decolarea constă în:
a. ridicarea unui plan tisular de pe altul
b. separarea ţesuturilor prin ruperea elementelor de legătură
c. separarea ţesuturilor prin tăiere
d. îndepărtarea parţială a unui ţesut
e. îndepărtarea parţială a unui organ
520. Flebocenteza reprezintă puncţia:
a. ficatului
b. vezicii urinare
c. foiosului
d. splinei
e. unei vene
521. La un cal într-o operaţie pe abdomen se constată intraoperator timpanismul
cecumului.
Puncţia evacuatoare se va face:
a. decliv (vîrful cecumului)
b. antidecliv (lângă valvula ileo-cecală)
c. sub protecţia unei suturi în bursă a seroasei cecumului
d. transcutanat, lateral de plaga din peretele abdomenului
e. este contraindicaţie majoră
522. Exteriorizarea reprezintă manopera de:
a. evacuarea a unor colecţii
b. aducere a unor formaţiuni anatomice la nivelul plăgii cutanate sau în
afara organismului
c. îndepărtare parţială a unui ţesut
d. exereza a unui organ
e. avulsie a unui ţesut
Alegeţi din următoarele variante, răspunsul corect la întrebările 523 –527
a. orhidectomia
b. histerectomie
c. enterectomie
d. otectomie
e. flebectomie
523. Exereza unei porţiunide intestin poartă denumirea de:
524. Exereza uterului poartă denumirea de:
525. Care este termenul care defineşte exereza testiculelor:
526. Termenul corespunzător amputaţiei pavilionului auricular este:
527. Rezecţia unei vene poartă denumira de:
528. Procedeul de îndepărtare a colţilor dentari (anomalii de uzură a dinţilor – colţişori)
este:
a. rezecţia dentară
b. răzuirea dentară
c. rabotajul dentar
d. raclajul dentar
e. extracţia dentară
529. Îndepărtarea cornului (crescut în sxces) onglonului cu ajutorul renetei şi / sau a
unor freze
speciale poartă denumirea de:
a. potcovit
b. laminectomie
c. trimaj
d. rabotaj
e. chiuretaj
530. Îndepărtarea unei porţiuni de os sub formă de rondelă poartă denumirea de:
a. raclaj
b. extruzie
c. histotripsie
d. extracţie
e. trepanaţie
531. Instrumentul utilizat pentru a menţine organele şi ţesuturile din vecinătate în afara
câmpului operator, facilitând expunerea leziunii, este:
a. elevatorul
b. forcepsul
c. depărtătorul
d. trocarul
e. tenotomul
532. Sacul Mickulicz este un mijloc hemostatic utilizat:
a. în sângerările copitei
b. în sângerările cozii
c. în sângerările unor vase mari
d. în cavităţi sângerânde (nas, vagin)
e. după sutura plăgilor vasculare
533. Aplicarea garoului asigură o hemostază chirurgicală utilă pentru intervenţii pe:
a. cap
b. acropodiu
c. gât
d. torace
e. abdomen
534. Garoul nu trebuie menţinut aplicat mai mult de:
a. 15 minute
b. 30 de minute
c. 50 de minute
d. 2 ore
e. 4 ore
535. Hemostaza definitivă se realizează prin mijloacele enumerate mai jos cu excepţia:
a. forcipresurii vasculare
b. penselor de baraj
c. ligaturii vasculare
d. restaurării vasculare
e. cauterizării vasculare
536. Ligaturile vasculare cu catgut se utilizează pentru:
a. trunchiuri arteriale mari
b. trunchiuri venoase mari
c. trunchiuri arteriale şi / sau venoase mari
d. vase indiferent de tip şi calibru
e. vase mici (calibru redus)
537. O legătură a unui vas mare în care un fir este trecut prin ţesutul perivascular
(teaca vasului – ţesut conjuntiv lax) este o ligatură:
a. simplă
b. dublă
c. sutură – ligatură
d. mediată
e. elastică
538. Coagularea proteinelor celulare este principiul care stă la baza:
a. cauterizării
b. chirurgiei laser
c. criochirurgie
d. sintezelor chirurgicale
e. utilizării adezivilor tisulari
539. Catgutul este un:
a. material de sutură resorbabil biologic
b. material de sutură resorbabil sintetic
c. material de sutură neresorbabil biologic
d. material de sutură neresorbabil sintetic
e. fir metalic
540. Tratarea firelor de catgut cu săruri de crom (cromarea) duce la:
a. scăderea rezistenţei firului
b. scăderea timpului de remanenţă (resorbţie) în ţesuturi
c. creşterea timpului de remanenţă (resorbţie) în ţesuturi
d. sterilizarea firului
e. prelungirea timpului necesar pentru vindecarea plăgilor
Pentru întrebările 541 – 545 selectaţi răspunsul corect din următoarele cinci
variante:
a. aci poliglicolic (PGA – DEXoN)
b. polipropilenă (Prolenă, Surgilenă)
c. polidioxanonul (PDS)
d. nylon
e. acid poliglactic (Vicryl)
541. Care este materialul de sutură care are cel mai redus efect trombogenic:
542. Care este materialul de sutură resorbabil cu cea mai lungă perioadă de resorbţie:
543. Care este materialul de sutură care prin degradare eliberează produşi care inhibă
infecţia:
544. Care este materialul de sutură care nu trebuie amplasat perforant (expus în
lumenul ) vezicii urinare:
545. Care este materialul de sutură resorbabil a cărei rezistenţă scade accentuat după
implantarea într-un mediu alcalin.
546. Resorbţia firelor de catgut simplu (plain, tip A, netratat) are loc în mod obişnuit
în:
a. 1 – 2 săptămâni
b. 4 săptămâni
c. 8 săptămâni
d. 6 luni
e. 1 an
547. Riscul desfacerii nodurilor este mai mare în cazul utilizării firelor de:
a. acid poliglicolic (Dexon)
b. acid poliglatic (VICRYL)
c. mătase naturală
d. bumbac (cotton)
e. nylon monofil
548. În suturile digestive este recomandată utilizarea acelor:
a. atraumatice cu vârful triunghiular
b. atraumatice cu vârful rotund
c. cu ureche dublă cu resort (Haghedorn) cu vârf triunghiular
d. cu ureche dublă cu resort (Haghedorn) cu vârful rotund
e. cu ureche fixă (de croitorie) cu vârful triunghiular
Pentru întrebările 549 – 555 alegeţi răspunsul corect din următoarele cinci
variante:
a. sutură afrontantă
b. sutură endoversată (inversată)
c. sutură exoversată (eversată)
d. sutură în puncte separate
e. sutură în surjet
549. Cum se numeşte sutura care realizează coaptarea tranşelor plăgii margine la
margine.
550. Cum se numeşte sutura care realizează coaptarea tranşelor plăgii prin răsfrângerea
marginilor spre exterior:
551. Sutura în fir continuu se mai numeşte şi:
552. Sutură tip Lembert este o:
553. Sutura afrontantă de tip strivitor (crusching) este o:
554. Surjetul simplu este o:
555. Sutura Conel este o:
Pentru întrebările 556 – 561 alegeţi răspunsul corect din următoarele variante:
a. material de sutură neresorbabil mono- sau multifilament
b. material de sutură resorbabil mono sau multifilament
c. material de sutură nersorbabil monofilament
d. material de sutură resorbabil multifilament
e. material de sutură neresorbabil metalic
556. Este recomandat ca pentru suturile ţesutului conjunctiv subcutanat să se utilizeze
un:
557. Este recomandat ca pentru suturile tendoanelor să se utilizeze un:
558. Este recomandat ca pentru ligaturile vasculare să se utilize un:
559. Este recomandat ca pentru suturile pielii să se utilizeze un:
560. Este recomandat ca pentru suturile vaselor să se utilizeze un:
561. Este recomandat ca pentru suturile oaselor să se utilizeze un:
Pentru întrebările 562 – 566 alegeţi răspunsul corect din următoarele variante:
a. angiorafie
b. tenorafie
c. histerorafie
d. cistorafie
e. treionorafie
562 Cum se numeşte sutura plăgii mamelonare:
563 Cum se numeşte sutura tendoanelor:
564 Cum se numeşte sutura vezicii urinare:
565 Cum se numeşte sutura uterului:
566 Cum se numeşte sutura vaselor:
567 Termenul de gastropexie defineşte procedeul de:
a. incizie a peretelui gastric
b. hemostază a unei plăgii stomacale
c. sutură a unei plăgii gastrice
d. fixare cu fire de sutură a stomacului
e. examinare endoscopică a stomacului
568. Într-o sutură un nod chirurgical trebuie să fie constituit din minim:
a. o buclă
b. două bucle
c. trei bucle
d. patru bucle
e. cinci bucle
569. Într-o sutură cutanată strângerea excesivă a nodurilor unei suturi în puncte
separate simple poate produce următoarele modificări, cu excepţia:
a. durerii locale
b. stenozei
c. edemulu
d. dehiscenţei plăgii
e. necrozei marginilor plăgii
570. Care aparat pentru sutura mecanică (cu agrafe metalice)este utilizat în mod
obişnuit pentru sutura pielii:
a. T. A
b. G. I. A.
c. L.D.S.
d. E.E.A.
e. F.S.M.
571. Îngrijirile postoperatorii ale tenorafiilor constau în obligativitatea:
a. trecerii firelor prin peritendon
b. utilizării acelor atraumatice
c. protejării plăgii cu un pansament absorbant
d. imobilizarea regiunii în bandaje gipsate
e. rubefacţiei locale.
572. Sângerarea timp de două minute a unei suturi vasculare în momentul restabilirii
fluxului sanguin (declamparea vasului) are semnificaţia unei:
a. suturi stenozante
b. suturi corecte
c. suturi neetanşe
d. suturi tensionate
e. suturi exoversate
573. Procedeul prin care nervul sau capetele unui nerv secţionat se eliberează dintr-o
cicatrice încastrantă se numeşte:
a. neuroliză
b. nevrectomie
c. epineurorafie
d. perineurorafie
e. neuroprobazie
574. Care este tehnica de sutură în fir continuu, endoversată în care firul nu este
expus în lumenul intestinului:
a. Connel
b. Schmieden
c. Cushing
d. Halstead
e. Surjet simplu
575. Stratul cel mai rezistent al tubului digestiv este:
a. seroasa
b. musculara
c. submucoasa
d. mucoasa
576. Selectaţi tehnica de sutură digestivă utilizată în plăgile cu margini cu lungimi
diferite (de egalizare a marginilor plăgii):
a. punctul de sutură simplu
b. punctul de sutură strivitor (crushing)
c. sutură tip Gambee
d. punctul de sutură în “L” tip Roman
e. punctul de sutură tip Lembert
577. Intervenţia operatorie într-un focar de fractură pentru alinierea şi fixarea
mecanică a fragmentelor osoase în poziţie anatomică se numeşte:
a. osteosinteză internă
b. anastomoză
c. osteosinteză externă
d. osteotomie
e. ostertagia
578. Cum se munceşte osteosinteza în care fragmentele osoase sunt fixate prin
încercuire cu un fir metalic:
a. osteorafie
b. osteosinteză centromedulară elastică
c. cerclaj
d. osteosinteza cu fixatori externi
e. osteosinteza centromedulară elastică
579. Care tip de ostosinteză internă se poate realiza fără deschiderea focarului de
fractură(cu focar închis):
a. osteorafia
b. cerclajul
c. osteosinteza cu plăci de sprijin
d. osteosinteza cu plăci de neutralizare
e. osteosinteza centromedulară
580. Care tip de oteosinteză centromedulară este utiilizată pentru imobilizarea unor
fracturi epifizare:
a. cu tijă Kuntscher
b. cu tijă zăvorâtă
c. elastică cu arcuri paralele
d. elastică cu arcuri secante
e. cu fixare multiplă – tip Ender
581. Într-o fractură de platou tibial pentru pentru a anula tendinţa de deplasare
laterală a
fragmentelor osoase se recomandă utilizarea unei osteosinteze cu placă de:
a. sprijin
b. neutralizare
c. semitubulare (H.T.)
d. tip şaibă (K.F.P.)
e. reconstrucţie (R.C.P.)
582. Care tip de placă se utilizează complementar altor metode de osteosinteză
(mijloc,
ajutor, acompaniant):
a. plăci de compresiune
b. plăcile autocompresive (DCP)
c. plăcile de sprijin
d. plăcile de neutralizare
e. plăcile semitubulare (HT)
Pentru întrebările 583 –587, selectaţi răspunsul corect din următoarele
variante:
a. montaj unilateral
b. montaj bilateral
c. montaj biplanar
d. montaj Kirschner
e. montaj Ilizarov
583. Cum se numeşte montajul cu fixatori externi care presupune implantarea
transfixică a
a broşelor şi conectarea cu bare de susţinere pe ambele feţe ale osului:
584. Cum se numeşte montajul cu fixatori externi care utilizează un sistem de
conectare a broşelor cu mai mult de două bare de susţinere:
585. Cumse numeşte montajul cu fixatori externi format din două montaje
unilaterale
plasate unul faţă celălalt sub un unghi de 90o :
586. Cum se numeşte montajul cu fixatori externi care utilizează un sistem circular
de conectare a broşelor:
587. Cum se numeşte montajul cu fixatori externi cu broşe inserate şi conectate pe o
singură faţă a osului:
588. Înserarea broşelor (fixatorilor externi) se face cu o maşină de găurit cu o turaţie
de:
a. sub 100 de rotaţii / minut
b. 500 de rotaţii / minut
c. 1000 de rotaţii / minut
d. 1500 de rotaţii / minut
e. 2500 de rotaţii / minut
589. Drenajul cavităţii toracice în pneumotorax este:
a. drenajul pasiv gravitaţional
b. drenajul pasiv capilar
c. drenajul aspirativ
d. drenajul prin sifonaj
e. drenajul postural
590. Drenajul cavităţii abdominale trebuie să respecte următoarele reguli de
poziţionarea drenului cu excepţia:
a. aşezarea capătului interior în partea cea mai declivă a cavităţii
b. aşezarea capătului interior în contact direct cu organele din cavitate
c. traiect scurt către exterior
d. traiect liniar fără cutări
e. evitarea contactului între dren şi nervii peretelui abdominal
591. Dezobstruarea unui dren tubular al unei plăgi accidentale penetrante articulare
se face:
a. prin spălarea cu un jet sub presiune
b. mecanic cu un mandren
c. prin insuflare de aer
d. prin aspiraţie
e. este contraindicată
592. Drenul din tifon sub formă de meşă permite un drenaj:
a. aspirativ continuu
b. aspirativ intermitent
c. prin sifonaj
d. pasiv capilar
e. al cavităţii toracice
593. Care material de drenaj cauzează mai frecvent infecţia traiectului de drenaj:
a. tuburile de caucic
b. meşa de tifon
c. tubul Redon
d. lamele din material plastic
e. tubul Penrose
594. Prelungirea nejustificată a menţinerii drenajului gravitaţional al cavităţii
abdominale poate cauza:
a. colmatarea drenului cu cheaguri de sânge
b. compresiunea unor vase
c. pătrunderea drenului în cavitate
d. abcese reziduale
e. infecţia ascendentă exogenă a cavităţii:
595. Distrugerea prin congelare controlată a unor ţesuturi se numeşte:
a. cauterizare
b. criochirurgie
c. histotripsie
d. chirurgie laser
e. chirurgie ortopedică
596. Distrugerea ţesuturilor în criochirurgie are loc prin reducerea bruscă a
temperaturii acestora la valori de:
a. + 8oC
b. 0oC
c. – 20oC
d. – 80oC
e. – 196oC
597. Cele mai fine şi mai precise incizii se realizează cu:
a. o undă laser
b. bisturiul cu lama subţire
c. bisturiul electric
d. tenotomul
e. sondele criochirurgicale
598. Selectaţi firul de sutură cel mai subţire din următoarea enumerare:
a. 5 metric
b. 4 metric
c. 3 metric
d. 2 metric
e. 1 metric
599. Alegeţi din variantele de mai jos firul de catgut cel mai gros, având în vedere că
sistemul de clasificare este cel românesc:
a. 000
b. 00
c. 1
d. 3
e. 4
600. Următoarele substanţe sunt agenţi criogeni, cu excepţia:
a. freonului
b. clorurii de etil (Kelenul)
c. zapezii carbonice
d. monomerilor cyanoacrilici
e. azotului lichid
VI. TEHNICI CHIRURGICALE
601. Pentru sutura unei plăgi a pleoapei inferioare este necesar să fie realizată
achinezia
palpebrală, executându-se:
a. blocaj analgezic al nervului infratroclear
b. blocaj analgezic al nervului auriculo- palpebral
c. blocajul analgezic al nervului oftalmic
d. blocajul analgezic al nervului alveolo-mandibular
e. blocajul analgezic al nervului frontal
602. O plagă palpebrală profundă (discontinuitate a conjunctivei palpebrale) se poate
sutura monoetajat, utilizând tehnica de sutură:
a. în puncte separate simple
b. în puncte separate strivitoare
c. în surjet întretăiat
d. în “8” vertical
e. se poate face doar bietajat
603. Materialul de sutură recomandat pentru sutura monoetajată a pleoapelor este:
a. bumbacul (cotton) împletit
b. firul de oţel împletit (polifil)
c. catgutul nr. 00
d. neresorbabil polifil împletit
e. neresorbabil monofil
604. Anchiloblefaronul chirurgical este:
a. închiderea fantei palpebrale prin sutură
b. o afecţiune congenitală, constând în nedeschiderea fantei
palpebrale
şi care se tratează chirurgical
c. separarea cu bisturiul a pleoapelor unite
d. apariţia de aderenţe între conjunctiva palpebrală şi cea bulbară
e. acoperirea chirurgicală a globului ocular cu pleoapa a III-a
605. În realizarea anchiloblefaronului chirurgical traiectul pasului de sutură este:
a. transfixic prin burdonet şi piele
b. transfixic prin piele, ieşind prin marginea liberă a pleoapei
c. transfixic prin piele, tars, ieşind prin marginea liberă a pleoapei
fără a penetra conjunctiva palpebrală
d. transfixic prin piele, tars, şi conjunctiva palpebrală după care iese
prin
marginea liberă a pleoapei
e. transfixic prin piele, tars, conjunctiva palpebrală şi conjunctiva
bulbară
606. Blefaroproprotecţia polului anterior al globului ocular prin acoperire cu pleoapa
a III-a se face prin sutură:
a. cu un fir principal amplasat transfixic prin pleoapa a III-a
b. firul principal în “U” înconjoară braţele orizontale ale “T”-ului
tarsului pleoapei a III-a fără a perfora conjunctiva de pe faţa internă
a
pleoapei a III-a şi iese prin pleoapa superioară
c. firul principal trece transfixic prin cele trei pleoape
d. firul principal trece transfixic prin pleoapa a III- a şi prin pleoapa
inferioară
e. pleoapa a III-a este ancorată cu trei fire la cornee
607. Cantotomia presupune şi o anestezie loco-regională efectuată prin blocajul
analgezic al:
a. nervului intratroclear
b. nervului frontal
c. ramurii zigomatice a nervului maxilar
d. nervului auriculo-palpebral
e. nervilor, frontal, auriculopalpebral şi maxilar (ramura zigomatică)
608. Cantotomia presupune secţionarea:
a. pleoapei superioare
b. pleoapei inferioare
c. comisurii nazale a fantei palpebrale
d. comisurii temporale a fantei palpebrale
e. pleoapei a III- a
609. Indicaţiile cantotomiei includ următoarele, cu excepţia:
a. blefarofimozei
b. blefarospasmului
c. lărgirii fantei palpebrale pentru tratamentul luxaţiei globului
ocular:
d. micşorării fantei palpebrale în lagoftalmie
e. ulcerului corneei
610. Sutura plăgilor palpebrale este denumită:
a. blefarorafie
b. blefarostat
c. bisturnaj
d. monoplegie
e. diplegie
611. După cantotomie, refacerea unghiului temporal printr-o sutură biplan presupune
coaptarea conjunctivei palpebrale în puncte separate:
a. simple, înnodate spre globul ocular
b. simple, înnodate spre piele
c. strivitoare
d. tip Halstead cu nodurile orientate spre piele
e. în “L” tip Roman cu nodurile orientate spre piele
Pentru întrebările 612 – 617 alegeţi răspunsul corect din următoarele variante :
de procedee chirurgicale:
a. excizie în felie de pepene (procedeul Berlin)
b. excizie în vârf de săgeată (procedeul Schleich)
c. procedeul în “V” – Y” (procedeul Samson – Warton)
d. procedeul de scurtare a pleoapei inferioare
e. paracenteza oculară
612. Care este procedeul chirurgical în care nu se intervine pe pleoapă :
613. Care este procedeul operator în ectropion care presupune o excizie triunghiulară
a pleoapei inferioare (piele,tars, conjunctiva palpebrală):
614. Care este procedeul operator în entropion care presupune o excizie eliptică a
tegumentului pleoapelor:
615. Care este procedeul operator în ectropion care presupune o excizie cutanată
triunghiulară:
616. Care este procedeul operator în entropion în care excizia cutanată este orientată
cu vârful în direcţia unghiului palpebral temporal:
617. Care procedeu operator poate remedia printr-o singură excizie entropionul
bilaterallocalizat în unghiul temporal al fantei palpebrale:
618. În remedierea chirurgicală a entropionului printr-o excizie cutanată eliptică
(procedeul Berlin – “în felie de pepene”) lungimea lamboului trebuie să fie:
a. cu câţiva milimetrii mai scurt decât lungimea porţiunii de pleoapă
răsfrânte
b. egală cu lungimea porţiunii de pleoapă răsfrânte
c. cu câţiva milimetrii mai lungă decât lungimea porţiunii de pleoapă
răsfrânte
d. egală cu lungimea pleoapei afectate
e. egală cu lungimea pleoapei neafectate
619. În remedierea chirurgicală a entropionului printr-o incizie cutanată în formă de
“ vârf de săgeată“ (procedeul Schleich) sutura plăgii cutanate începe:
a. de pe latura poziţionată pe pleoapa superioară
b. din partea cea mai dehiscentă a plăgii (unind vârful săgeţii)
c. de pe latura poziţionată pe pleoapa inferioară
d. de pe latura poziţionată pe pleoapa a III-a
e. nu are nici o importanţă
620. În remedierea ectropionului prin scurtarea pleoapei inferioare printr-o excizie
triunghiulară a acesteia, mărimea bazei triunghiului este dictată de:
a. lungimea marginii libere a pleoapei superioare
b. lungimea marginii liberei a pleoapei inferioare
c. lungimea marginilor libere a ambelor pleoape principale
d. gradul de resfrângere spre globul ocular a pleoapei inferioare
e. gradul de resfrângere spre în afară a pleoapei inferioare
621. În remedierea ectropionului prin procedeul în “V-Y” prin sutură, deschiderea
“Y”-ului se va orienta spre:
a. porţinea exoversată a pleoapei
b. în partea opusă porţiunii exoversate din pleoapă
c. unghiul nazal al ochiului
d. unghiul temporal al ochiului
e. nu are nici o importanţă orientarea deschiderii “Y”-ului
622. Procedeul chirurgical de îndepărtare (exereză)a pleoapei a III- a este:
a. blefarotomia
b. blefarorafia
c. blefaroptoză
d. blefarectomia
e. blefaroplastia
623. Anestezia în blefarectomia pleoapei a III- a include şi blocajul analgezic al
nervului:
a. infraorbital
b. auriculo-palpebral
c. infratrochlear
d. frontal
e. maxilar (ramura zigomatică)
624. Indicaţiile blefarectomiei pleoapei a treia nu includ:
a. hipertrofia pleoapei a III-a
b. prolapsul narcotic al pleoapei a III- a
c. conjunctivita cronică foliculară a pleoapei a III- a
d. infiltraţia plasmocitară a pleoapei a III- a
e. neoplasmele pleoapei a III- a
625. După exereza pleoapei a III- a, hemostaza plăgii operatorii se face prin:
a. tamponament compresiv
b. forcipresură
c. ligatură vasculară
d. sutura plăgii
e. cauterizarea plăgii cu cu hidroxid de sodiu sau nitrat de argint
Pentru întrebările 626 – 628 selectaţi răspunsul corect din următoaele variante.
a. canaliculele higroftalmice
b. punctele lacrimale
c. glanda lacrimală
d. carunculul lacrimal
e. orificiul nazal al conductul lacrimo-nazal
626. Pentru permeabilizarea prin irigare anterogradă a conductului lacrimo-nazal se
introduce sonda simplă prin :
627. Pentru permeabilizare prin irigare retrogradă a conductului lacromo-nazal se
introduce cateterul prin:
628. Secreţia lacrimală a glandei este deversată în fundul de sac conjunctival superior
prin:
629. În operaţia de ticul suptului la bovine procedeul Mc Cormack modificat se
excizează un lambou muco – muscular de pe:
a. faţa dorsală a limbii
b. feţele laterale a limbii
c. faţa ventrală a limbii
d. se excizează în totalitate vîrful limbii
e. se incizează frâul limbii
630. Pentru menţinerea exteriorizată a limbii în timpul operaţiei de ticul suptului la
bovine se recurge la:
a. un speculum oral tip căpăstru
b. un speculum oral tip liră
c. un speculum oral tip Gunther
d. fixarea cu mâna, (blocajl analgezic al nervilor hipoglos şi
linguali menţine limba prolabală)
e. un speculum oral tip arc
631. În rabotajul dentar la cal pentru a facilita deschiderea gurii se recurge la:
a. aplicarea unui speculum oral tip căpăstru
b. blocajul analgezic bilateral al nervului mandibular la ieşirea
din cutia craniană
c. aplicarea unui speculum oral tip Gunther
d. contenţia severă a capului
e. aplicarea iavaşelei de gură
632. Îndepărtarea colţilor dentari cu cleşti dentari de rezecţie prezintă un risc ridicat
de:
a. dislocare / fisurare a dintelui
b. cariere a dintelui
c. tetanos
d. rănire a limbii
e. rănire a buzelor
633. Operaţia de regularizare a suprafeţei tablei dentare prin nivelare cu o pilă
dentară se numeşte:
a. rezecţie dentară
b. rezecţie apicală
c. rabotaj dentar
d. revulsie
e. retroversiune dentară
634. Pentru extracţia dentară a unui premolar superior – PM2 la un câine, va fi
preferat blocajul analgezic al nervului:
a. mandibular la ieşirea din cutia craniană
b. alveolo-mandibular
c. mentonier
d. infraorbitar
e. oftalmic
635. Extracţia dentară prin avulsie unui canin la un câine presupune:
a. că se imprimă dintelui mişcări repetate de lateralitate
b. că se impune dintelui mişcări repetate de răsucire
c. o avulsie executată în forţă
d. detaşarea cu dalta a peretelui labial al alveolei caninului
e. utilizarea unor cleşti cu vârful încurbat
636 Divizarea rădăcinilor unui dinte prin tăierea acestuia cu freza electrică se impune
pentru a facilita extracţia:
a. dinţilor parodontonici
b. dinţilor dislocaţi
c. caninilor
d. incisivilor
e. premolarilor şi molarilor cu rădăcini multiple, divergente
637. Pentru extracţia dentară decolarea gingiei se execută cu:
a. sindesmotomul
b. osteotomul
c. trepanul
d. trocarul
e. depărtătorul
Pentru întrebările 638 –639, alegeţi răspunsul corect din următoarele variante:
a. incisivi
b. canini
c. premolari
d. molari
e. premolari şi molari
638. Pentru extragerea cărui dinte de pe arcada maxilară (superioară) la un cal
cleştele de extracţie este manipulat ca o părghie de gradul I. (se apasă pe mâner
înspre maxilar se împinge mânerul în sus):
639. Pentru extragerea cărui dinte de pe arcada maxilară (superioară) la un cal
cleştele
de extracţie este manipulat ca o pârghie de gradul II. (se apasă pe mâner spre
mandibulă
în jos)
640. Ce este tonsilectomia:
a. exereza unei porţiuni de tendon
b. exereza amigdalelor
c. rezecţia parţială a unei coaste
d. metoda de măsurare a tensiunii unui muşchi
e. incizia unei tonsile
641. Pentru trepanaţia cavităţi nazale la cal este obligatorie executarea în
prealabil a:
a. trepanaţiei sinusului maxilar superior
b. trepanaţiei sinusului maxilar inferior
c. traheotomiei
d. fixării garoului
e. fixării în fiecare nară a unui tampon compresiv
Pentru întrebările 642 – 64 alegeţi răspunsul corect din următoarele variante:
a. deasupra liniei care uneşte mijlocul apofizelor orbitale şi la 3 cm.
lateral
de planul sagital al capului
b. în treimea aborală a dreptunghiului delimitat de creasta fascială,
paralela
cu creasta care porneşte din unghiul nazal al ochiului şi cele două
perpendiculare care unesc aceste paralele
c. în treimea rostrală a dreptunghiului delimitat ca mai sus (punctul
b. )
d. la 2 –3 cm. rostral de creasta intercornuală şi 3 cm. lateral de
planul
sagital median al capului
e. ventral de linia care uneşte unghiurile nazale ale ochilor şi la 1 –2
cm.
lateral de planul sagital median al capului
642. Pentru trepanaţia cavităţii nazale la cal incizia pielii se face:
643. Pentru trepanaţia sinusului frontal la bovine incizia pielii se face:
644. Pentru trepanaţia sinusului maxilar superior la cal incizia pielii se face:
645. Pentru trepanaţia sinusului frontal la cal incizia pielii se face:
646. Pentru trepanaţia sinusului maxilar inferior la cal incizia pielii se face:
647. Aplicarea clupei pe pavilionul auricular în otectomia estetică asigură:
a. forma urechi
b. hemostaza definitivă a plăgii operatorii
c. forma urechii şi hemostaza preventivă
d. închiderea conductului auditiv extern
e. vindecarea plăgii operatorii
648. În otectomia estetică firele de sutură nu trebuie amplasate transfixic prin:
a. pielea de pe faţa externă a pavilionului urechii
b. cartilajul auricular
c. pielea de pe faţa internă a pavilionului urechii
d. sutura plăgii auriculare este contraindicată
e. pielea care acoperă tragusul urechii
649. Rezecţia peretelui lateral al conductului auditiv extern este o operaţie
frecventă la:
a. cal
b. vacă
c. oaie
d. porc
e. câine
650. Precizaţi indicaţia corectă a rezecţiei peretelui lateral al conductului auditiv
extern la câine:
a. othematon
b. plăgi delabrante ale conchiei auriculare
c. scop estetic
d. otită externă
e. otită internă
Pentru întrebările 651 – 653, selectaţi răspunsul corect din următoarele cinci
variante:
a. “V”
b. “C”
c. “U”
d. “T”
e. “Y”
651. În urma rezecţiei peretelui lateral al conductului auditiv extern la câine prin
procedeul Hinz, după sutură, plaga va avea forma literei:
652. În urma rezecţiei peretelui lateral al conductului auditiv extern la câine prin
procedeul Zepp, după sutură, plaga va avea forma literei:
653. În urma rezecţiei porţiunii verticale a conductului auditiv extern la câine,
după sutură, plaga va avea forma literei:
654. Otehematonul este:
a. o colecţie sangvină în conductul auditiv extern
b. o colecţie sangvină localizată în urechea medie
c. o colecţie sangvină localizată în urechea internă
d. o colecţie sangvină localizată între cartilajul şi pielea conchiei
auriculare
e. scurgerea de sânge dintr-o plagă a urechii
655. Incizia pentru drenajul othematomului se execută:
a. pe faţa externă a conchiei auriculare
b. pe faţa internă a conchiei auriculare
c. pe marginile conchiei auriculare
d. pe plica intertragică
e. pe suportul reprezentat de de tragus
656. Ce este miringotomia:
a. procedeu de amputare estetică
b. incizia meningelui
c. incizia unui menisc
d. incizia cartilajului auricular
e. incizia timpanului
657. După drenajul othematomului acolarea prin sutură a pielii desprinse de
cartilagiu se face cu fire de sutură separate:
a. inserate transfixic prin conchia auriculară în “U” vertical
b. inserate neperforat în “U” orizontal
c. inserate după tehnica Lembert
d. inserate după tehnica Halstead
e. inserate după tehnica punctului de sutură strivitor
658. După drenajul othematomului amplasarea punctelor de sutură se face:
a. perpendicular pe incizia de drenaj
b. în rânduri paralele cu incizia de drenaj
c. închizînd parţial incizia de drenaj
d. închizînd total incizia de drenaj
e. sutura este contraindicată
659. Ecornarea unui viţel în vîrstă de 10 zile presupune:
a. tăierea cornului fără deschiderea sinusului frontal
b. tăierea cornului cu deschiderea sinusului frontal
c. îndepărtarea şi / sau distrugerea mugurului cornal
d. tăierea cornului şi aplicarea unui pansament protector
e. tăierea cornului şi efectuarea autoplastiei cutanate
660. În ecornarea chimică cu hidroxid de sodiu este obligatorie:
a. efectuarea unei renuri la baza cornului
b. contenţionarea viţelului în decubit
c. asigurarea unei hemostaze preventive sau provizorii
d. protejarea pielii din jurul mugurului cornual prin uncţionare cu
vaselină neutră
e. aplicarea unui pansament
661. Ecornarea viţeilor prin procedeul combinat, presupune combinarea
procedeelor de:
a. incizie – secţionare
b. diereză – drenaj
c. excizie – sutură
d. excizie – pansament
e. excizie – cauterizare
Pentru întrebările 662 – 663 alegeţi răspunsul corect din următoarele variante:
a. 1 –2 secunde
b. 1 – 2 minute
c. 3 – 5 secunde
d. 20 – 30 secunde
e. 3 – 5 minute
662. În procedeul combinat de ecornare a viţeilor termocauterul se menţine aplicat
pe locul denudat timp de:
663. În procedeul combinat de ecornare a viţeilor locul denudat se fricţionează cu
creionul de ecornare (hidroxid de sodiu) timp de:
664. Pentru bovinele adulte procedeul recomandat de ecornare este:
a. constricţia elastică
b. combinat (excizie – cauterizare chimică)
c. cu autoplastie cutanată
d. tăiere simplă cu ferăstrăul de la bază
e. tăiere cu cleştele Hodge
665. În ecornarea cu autoplastie cutanată incizia pielii se face:
a. pornind de pe creasta intercornuală, continuând pericornual şi apoi în
sens
ventral pe creasta frontală laterală
b. pericornual
c. pornind de deasupra ochiului continuând pericornual perpendicular pe
creasta
intercornuală
d. nu este necesară
e. se decolează pericornual doar bureletul cutidural al cornului
666. Drenajul chistului sublingual la câine se face prin:
a. puncţia peretelui chistului şi aspirarea conţinutului
b. incizia peretelui chistului şi montarea unui tub de dren
c. incizia peretelui chistului şi sutura parţială a inciziei
d. implantarea perforantă prin peretele chistului a unui fir neresorbabil
polifilament
e. incizie largă
667. Extirparea chistului sublingual la câine presupune:
a. excizia chistului fără deschiderea cavităţii acestuia
b. excizia chistului în întregime, împreună cu frâul limbii
c. excizia peretelui lateral al chistului şi cauterizarea peretelui profund
d. excizia peretelui profund al chistului şi cauterizarea peretelui lateral
e. oricare variantă (a –d) este corectă
668 În extirparea chistului glandei mandibulare incizia de abord (a pielii) se face:
a. în faţa ramurii recurbate a mandibulei paralel cu vena facială
b. în spatele ramurii recurbate a mandibulei paralel cu vena jugulară
c. în spatele ramurii recurbate a mandibulei paralel cu aceasta
d. caudal de ureche şi paralel cu cu ramura recurbată a mandibulei
e. ventral de ureche şi paralel cu ramura recurbată a mandibulei
669. Hiovertebrotomia este operaţia prin care:
a. se abordează hioidul
b. se incizează prima vertebră cervicală
c. se incizează glanda parotidă
d. se abordează laringele
e. se incizează diverticulul tubelor auditive (punga guturală)
670. Hiovertebrotomia se practică mai frecvent la:
a. cal
b. vacă
c. porc
d. câine
e. pisică
671. Abordarea chirurgicală a diverticulului trompei auditive (pungi guturale) se fac
prin:
a. triunghiul Scarpa
b. triunghiul Viborg
c. triunghiul herniar al flancului
d. faringe
e. miringotomie
672. Operaţia prin care se crează o comunicare (traiect) directă între faringe şi piele,
ocolind cavitatea orală se numeşte:
a. faringotomie
b. faringoscopie
c. faringorafie
d. faringostomie
e. faringectomie
673. Selectaţi indicaţiile faringostomiei cu tub (sondă) la câine:
a. obstrucţie esofagiană
b. torsiune gastrică
c. afecţinui ale cavităţii orale care impun hrănirea artificială
d. apnee spontană
e. operaţie pregătitoare pentru trepanaţia cavităţii nazale
674. În faringostomia cu tub (sondă) la câine un capăt al sondei este scos prin plaga
operatorie
şi fixat la piele iar celălalt capăt este plasat în:
a. faringe
b. laringe
c. esofag
d. stomac
e. trahee
675. Ventriculectomia constă în:
a. extirparea corzilor vocale
b. rezecţia unei porţiuni din canalul deferent
c. extirparea unor vegetaţii (papiloame) laringiene
d. extirparea unei porţiuni dintr-o venă
e. extirparea mucoasei ventriculilor laringieni
676. Selectaţi indicaţiile ventriculectomiei
a. cornajul laringian cronic
b. devocalizarea (antifonia) animalelor de companie
c. obstrucţii traheale
d. edem glotic
e. corpi străini cantonaţi intra nazal
677. Pentru executarea ventriculectomiei la câine se poate interveni prin acces:
a. traheal
b. oral
c. esofagian
d. gutural (prin diverticulele tubelor auditive)
e. toracic
678. Pentru executarea ventriculectomiei la cal se recomandă accesul prin:
a. traheotomie
b. esofagotomie
c. laringotomie
d. toracotomie
e. celiotomie
679. În ventriculectomiei pentru a preveni pneumonia prin aspiraţie de sânge se
recomandă:
a. traheotomia provizorie cu canulă unidirecţională
b. traheotomia provizorie cu canulă bivalvă
c. traheostomia
d. sondajul esofagian cu sonde cu balonaş de etanşeizare
e. intubaţia oro-traheală cu sondă cu balonaş de etanşeizare
680. În ventriculectomia laringiană pentru creerea accesului operator se incizează
ligamentul:
a. crico – aritenoidian
b. hio – tiroidian
c. interaritenoidian
d. crico –tiroidian
e. tiro – epiglotic
681. Cordectomia vocală la câine (devocalizarea) este o operaţie:
a. curativă radicală
b. executabilă la cererea proprietarului
c. estetică
d. curativă paleativă
e. de urgenţă
682. La câine cordectomia vocală prin acces oral se poate executa doar cu:
a. bisturiul
b. bisturiul electric
c. foarfecele
d. traheotomul
e. pensa de biopsie
683. Ce tip de anestezie se practică în traheotomia de urgenţă:
a. neuroplegia
b. N.L.A.
c. N-N.L.A.
d. infiltraţii analgezice pe linia de incizie
e. rar există timpul necesar pentru anestezie
684. Locul de elecţie pentru traheotomia de urgenţă este:
a. pe faţa ventrală a gâtului imediat în spatele laringelui
b. pe latura stângă a gâtului la limita dintre 1/3 superioară şi 1/3
mijlocie
c. pe faţa ventrală a gâtului la limita dintre 1/3 superioară şi 1/ 3
mijlocie
d. pe latura stângă a gâtului în 1/3 toracică
e. pe latura dreaptă a gâtului la limita dintre 1/3 superioară şi 1/3
mijlocie
685. Deschiderea traheei în traheotomia de urgenţă presupune secţionarea:
a. unui ligament interinelar la traheei
b. transversală a traheei
c. peretelui ventral al laringelui
d. longitudinala a 2 – 4 inele traheale
e. exereza a 2 – 4 cm. din trahee
686. În traheotomia provizorie transversală suspendarea (extragerea) canulei traheale
este
indicat să se facă după:
a. 1 lună
b. 2 săptămâni
c. 7 zile
d. 48 de ore
e. maxim 8 ore
687. În traheotomia provizorie transversală se incizează ligamentul interinelar:
a. dintre inelele traheale 4 şi 5, aproximativ 50 –60% din circumferinţă
b. dintre inelele traheale 2 – 3, complet
c. dintre inelele traheale 10-12, complet
d. dintre inelele traheale 10-12, aproximativ 50 – 60% din
circumferinţă
e. dintre inelele traheale 14 – 15, aproximativ 80 – 90% din
circumferinţă
688. Plaga traheală rămasă după o traheotomie provizorie transversală se suturează:
a. în puncte separate simple inserate transfixic prin inelele traheale care
mărginesc plaga
b. în punctele separate simple inserate numi prin ligamentul interinelar
c. se suturează doar pielea
d. în punctele separate simple inserate transfixic prin două inele
traheale
aflate la distanţa faţă de plagă
e. sutura este contraindicată
689. Operaţia prin care este creeată o comunicare directă şi definitivă între trahee şi
exterior se numeşte:
a. traheotomie
b. traheostomie
c. traheorafie
d. traheoscopie
e. traheoanastomoză
690. Pentru a practica o traheostomie mucoasă este necesară rezecţia unui lambou
dreptunghiular traheal format din:
a. 5 – 6 inele traheale împreună cu mucoasa traheală aferentă
b. 5 – 6 inele traheale fără mucoasa traheală aferentă
c. 2 –3 inele traheale fără mucoasa traheală aferentă
d. 2 – 3 inele traheale împreună cu mucoasa traheală aferentă
e. un singur inel traheal împreună cu mucoasa traheală aferentă
691. În traheostomie fixarea traheei în planul superficial al gâtului se face prin:
a. pexia mucoasei traheale la piele
b. pexia adventicei traheale la piele
c. pexia inelelor traheale din jurul stomei la piele
d. pexia adventicei traheale la marginile muşchiului sternohioidian
e. pexia adventicei traheale la marginile muşchilor sternomandibulari
(drept şi stâng)
692. În esofagotomia cervicală la câine ( un corp străin obstruant oprit în treimea
mijlocie a gâtului) incizia de abord se face:
a. pe faţa ventrală a gâtului
b. pe latura dorsală a gâtului
c. pe latura dreaptă a gâtului deasupra muşchiului cleidomastoidian
d. pe latura stângă a gâtului deasupra venei jugulare
e. pe latura dreaptă a gâtului deasupra venei jugulare
693. După esofagotomia care strat al esofagului se coase ultimul:
a. seroasa
b. musculoasa
c. submucoasa
d. mucoasa
e. sero – musculoasa
694. Din următoarele variante alegeţi firul de sutură recomandat pentru sutura muco –
submucoasei esofagiene:
a. catgut simplu
b. catgut aromat
c. catgut iodat
d. polipropilenă
e. muco – submucoasa esofagiană nu se suturează
695. Pentru flebectomia jugularei la un cal descoperirea venei se face, incizând pielea:
a. pe faţa ventrală a gâtului
b. pe latura dorsală a gâtului
c. pe latura dreaptă a gâtului deasupra muşchiului claidomastoidian
d. pe latura stângă a gâtului deasupra muşchiului claidomastoidian
e. pe latura gâtului în jgheabul jugular
696. În flebectomia jugularei ligaturile venei se fac:
a. între cele două pense hemostatice
b. distal şi respectiv proximal de pensele hemostatice fără a lăsa o
distanţă
între fir şi pensă
c. distal şi respectiv proximal de pensele hemostatice la o distanţă de 1
– 2 cm.
de acestea, firele fiind amplasate perforant
d. dista şi respectiv proximal de pensele hemostatice la o distanţă de 1 –
2 cm.
de acestea, firele fiind amplasate transadventicial
e. flebectomia nu presupune executarea unor ligaturi vasculare
Pentru întrebările 697 – 698 alegeţi răspunsul corect din următoarele variante:
a. în spaţiul intercostal 6 dreapta şi 7 stânga la nivelul articulaţiilor
condro-costale
b. în spaţiul intercostal 10 –12 la cca. 20 cm. deasupra articulaţiei
condro-costale
c. în spaţiul intercostal 5 sau 6, ventral
d. în spatele ultimei coaste lângă articulaţia costo-vertebrală
e. în penultimul spaţiu intercostal la nivelul articulaţiilor condro-costale
697. Care este locul de elecţie pentru toracocenteză la bovine:
698. Care este locul de elecţie pentru toracocenteză la câine:
699. În toracotomie intercostală la câine anestezia recomandată este:
a. N – NLA
b. N – NLA cu narcoză inhalatorie în circuit închis
c. N – NLA cu narcoză stabilă
d. neuroplegia şi blocaj analgezic al nervului intercostal
e. blocaj analgezic al nervilor şi infiltraţie analgezică pe linia de incizie
700. În toracostomia la câine tubul de dren se plasează:
a. extrapleural prin spaţiu intercostal 8
b. intrapleural prin spaţiul intercostal 8
c. extrapleural, transdiafragmatic
d. intrapleural, transdiafragmatic
e. subcutanat
701. Amplasarea circumcostală a unor fire de sutură la coastele din jurul plăgii
uşurează închiderea şi vindecarea plăgii toracice după:
a. toracocenteză
b. toracostomie
c. toracotomie intercostală
d. toracotomia prin sternotomie
e. toracoscopie
702. Rezolvarea pneumotoraxului apărut concomitent toracotomiei presupune:
a. montarea unui dren tubular, gravitaţional
b. montarea unui dren capilar gravitaţional
c. aspirarea sângelui pătruns în cavitatea toracică
d. aspirarea aerului pătruns în cavitatea toracică
e. sutura etanşă a pleurei, aerul pătruns în cavitatea toracică se resoarbe
în timp
de 7 – 21 de zile
703. Secţionarea coastei în toracotomia cu rezecţie costală la bovine se face cu:
a. dalta
b. trepanul
c. bisturiul
d. ferăstrăul cu lamă fixă
e. ferăstrăul Gigli
704. Secţionarea coastei în toracotomia cu rezecţie costală se face:
a. după decolarea periostului de pe ambele feţe ale coastei
b. după decolarea periostului de pe faţa externă a coastei
c. cu coasta acoperită de periost
d. împreună cu musculatura intercostală de pe coasta respectivă
e. toate variantele (a – d) sunt corecte
705. În toracotomia prin sternotomie mediană la câine riscul major îl constituie:
a. pneumotoraxul
b. secţionarea pleurei parietale concomitent cu sternul
c. lezionarea venei cave
d. lezionarea venei porte
e. lezionarea arterei toracice interne
706. Osteosinteza sternului după toracotomia cu sternotomie mediană se face prin:
a. fixare cu tije plasate centromedular
b. cerclaj şi / sau fire metalice amplasate în “x”pe după joncţiunile
costo-sternale
c. plăci de compresiune semitubulare
d. osteorafie cu fire metalice
e. fixare cu şuruburi de corticală
707. Locul de elecţie pentru pericardocenteza intercostală la bovine este:
a. spaţiul intercostal 6, drept
b. spaţiul intercostal 8, stâng
c. spaţiul intercostal 5, stâng
d. spaţiul intercostal 5, drept
e. spaţiul intercostal 2, stâng
708. Punctele de reper pentru fixarea locului de elecţie în pericardocenteza
paraxifoidiană la bovine sunt:
a. linia albă, arcul hipocondral stâng şi orificiul de pătrundere sub
hipocondrul
a venei mamare externe
b. apendicele traheal al strenului, marginea muşchiului pectoral
transvers şi
a treia coastă
c. linia albă, inelul ombilical şi vena mamară externă
d. linia albă, penultimul mamelon şi coarda flancului
e. sternul, linia albă şi a patra coastă
709. În pericardocenteza intercostală la bovine profunzimea pătrunderii acului prin
peretele toracic până la sacul pericardiac este de:
a. 1 – 2 cm.
b. 10 – 12 cm.
c. 14 – 15 cm.
d. variază între 4 şi 8 cm. în raport cu vârsta şi talia animalului
e. acul pătrunde prin diafragmă
710. Contenţia recomandată pentru efectuarea pericardotomiei la bovine este:
a. patrupedă cu membrul anterior stâng în faţa liniei de aplomb
b. decubit latera drept
c. decubit lateral stâng
d. decubit lateral sterno – abdominal
e. decubit lateral dorsal
711. Pericardopexia constă în:
a. sutura miocardului la pleura parietală
b. sutura miocardului la periostul coastei rezecate
c. sutura miocardului la piele
d. sutura sacului pericardic la miocard
e. sutura sacului pericardic la pleura parietală
712. Pericardopexia se execută:
a. înainte de a face rezecţia coastei
b. înainte de a deschide sacul pericardiac
c. după deschiderea sacului pericardiac
d. înainte de a inciza pleura parietală
e. după deschidere, explorarea şi toaletarea sacului pericardiac
713. Calea de acces pentru execuţia pericardotomiei la bovine este creeată prin:
a. toracotomie cu sternotomie mediană
b. toracotomie intercostală stângă în spaţiul intercostal 5 – 6
c. toracotomie intercostală stângă în spaţiul intercostal 2 – 3
d. toracotomie cu rezecţie costală – coasta a V-a, stângă
e. toracotomie cu rezecţie costală – coasta a VII-a, stângă
Pentru întrebările 714 – 717, selectaţi răspunsul corect din următoarele cinci
variante: a. xifo-pubiană
b. xifo-ombilicală
c. centrată ombilical
d. ombilico-pubiană
e. ombilic – hipocondru
714. Precizaţi punctele de reper între care se face incizia într-o celiotomie mediană mezogastrică
715. Precizaţi punctele de reper între care se face incizia într-o celiotomie mediană
lungă
716. Precizaţi punctele de reper între care se face incizia într-o celiotomie mediană
posterioară
717. Precizaţi punctele de reper între care se face incizia într-o celiotomie mediană
anterioară
718. Într-o celiotomie mediană, incizia peretelui abdominal interesează următoarele
straturi cu excepţia:
a. pielii
b. ţesutului conjunctiv subcutanat
c. muşchilor oblic extern, oblic intern, transvers şi drept abdominal
d. peritoneului
e. ţesutului fibros al liniei albe
719. Refacerea prin sutură a peretelui abdominal după o celiotomie mediană poate fi
compromisă de includerea în sutură a:
a. peritoneului
b. ţesutului fibros al liniei albe
c. aponevrozei muşchiului drept abdominal
d. aponevrozei muşchiului transvers al abdomenului
e. ligamentului falciform
720. Sutura plăgii după o celiotomie mediană la câine este recomandat să se facă:
a. monoplan, fire separate în “8”
b. monoplan, fire separate în “U”
c. biplan (linia albă; pielea)
d. triplan (peritoneu – linia albă; ţesut subcutanat; piele)
e. biplan (peritoneul; pielea) 721. Celiotomia paramediană este practicată mai frecvent la:
a. animalele tinere
b. animale bătrâne
c. masculi
d. femele
f. în herniile ombilicale ireductibile
722. Locul de elecţie pentru celiotomia paramediană este:
a. pe linia albă
b. lateral de linia albă
c. transversal pe linia albă
d. paralel cu hipocondru
e. în regiunea flancului
723. În celiotomia paramediană muşchiul drept abdominal:
a. se decolează, retrăgându-l lateral
b. se incizează transversal
c. se dilacerează în lungul fibrelor
d. în această regiune este prezent doar sub forma de aponevroză
e. nu este prezent în regiune
724. Care etaj de sutură (strat) nu este necesar în celiotomia paramediană:
a. sutura peritoneului
b. sutura aponevrozei muşchiului transvers şi a apronervozei profunde a
muşchiului oblic intern
c. sutura muşchiului drept abdominal
d. sutura aponevrozei superficiale a muşchiului oblic intern şi a
aponevrozei
muşchiului oblic extern
e. sutura ţesutului subcutanat
725. Pentru o celiotomie (laparatomie) postcostală la bovine nu este necesar blocajul
analgezic al nervului:
a. toracic XIII
b. lambar I
c. lombar II
d. lombar III
726. Pentru o celiotomie postcostală la cabaline nu este necesar blocaj analgezic al
nervului:
a. toracic XVII
b. toracic XVIII
c. lombar I
d. lombar II
e. lombar III
727. În celiotomia postcostală nu se pătrunde (incizează – dilacerează) prin următorul
strat anatomic:
a. pielea şi tunica abdominală
b. muşchi oblic extern al abdomenului
c. muşchi oblic intern al abdomenului
d. muşchi drept abdominal
e. aponevroza muşchiului transvers abdominal şi peritoneu
728. Locul de elecţie pentru celiotomia sublambară dorsală este:
a. în regiunea abdominală lateral, paralel cu ultima coastă
b. în regiunea abdominală lateral, paralel cu hipocondru
c. în mijlocul regiunii abdominale laterale, 2 – 10 cm. sub apofizele
transverse
lombare
d. în regiunea abdominală laterală, pornind de sub aripa iliumului în
direcţia
ventro- cranială
e. în regiunea abdominală ventrală, lateral de linia albă
729. Triunghiul herniar al flancului poate fi abordat printr-o celiotomie:
a. mediană
b. paramediană
c. postcostală
d. sublombară dorsală
e. sublombară ventrală
730 În triunghiul herniar al flancului peretele abdominal este constituit din:
a. muşchiul drept abdominal şi muşchiul oblic extern
b. aponevrozele muşchilor oblic extern, oblic intern şi transvers
abdominal
c. muşchiul oblic extern,şi aponevrozele muşchilor oblic intern şi drept
abdominal
d. muşchiul oblic extern,aponevroza muşchiului oblic intern şi muşchiul
drept
abdominal
e. aponevroza muşchiului oblic extern, muşchiul oblic intern, muşchiul
transvers
abdominal
Pentru întrebările 731 – 733 alegeţi răspunsul corect din următoarele variante:
a. dorso – ventral, liniar
b. dorso – ventro – cranial
c. dorso - ventro – caudal
d. cranio – caudal, liniar
e. dorso – ventral, în forma literei “Z”
731. În celiotomia sublombară ventrală incizia aponevrozei muşchiului oblic extern
este orientată:
732. În celiotomia sublombară ventrală incizia aponevrozei muşchiului oblic intern
este orientată:
733. În celiotomia sublombară ventrală incizia aponevrozei muşchiului transvers al
abdomenului
este orientată:
734. În celiotomia subilială incizia pielii este orientată:
735. Celiotomia subilială are locul de elecţie situat:
a. dorsal de coarda flancului
b. chiar pe coarda flancului în direcţia acesteia
c. perpendicular pe coarda flancului
d. ventral de coarda flancului
e. coarda flancului nu reprezintă un punct de reper
736. Care este celiotomia în care pentru lărgirea accesului se va ligatura şi
secţiona vena subcutanată abdominală şi se va inciza parţial muşchiul drept
abdominal:
a. mediană ombilico – pubiană
b. paramediană
c. postcostală
d. sublombara dorsală
e. subhipocondrală
737. Celiotomia subhipocondrală executată în partea dreaptă a abdomenului la
bovine permite abordarea:
a. rumenului
b. splinei
c. ovarului
d. abomasului
e. uterului gestant
738. Celiotomia postcostală stângă la bovine permite abordarea:
a. uterului gestant
b. vezicii urinare
c. cecumului
d. intestinul subşire
e. rumenului 739. În herniile ombilicale voluminoase este recomandat ca incizia pielii să se facă:
a. longitudinal
b. eliptic (“in felie de pepene”)
c. transversal pe linia albă
d. circular în jurul inelului herniar
e. toate variantele (a- d) sunt incorecte
740. Tehnica repuneri conţinutului unei hernii ombilicale fără deschiderea sacului
herniar şi sutura inelului ombilical în puncte separate tip Lembert este recomandată
pentru:
a. herniile mici reductibile
b. herniile voluminoase reductibile
c. herniile voluminoase ireductibile
d. herniile voluminoase congenitale
e. herniile mici ireductibile
741. În herniile ombilicale deschiderea saului herniar este impusă de următoarele
situaţii, cu excepţia:
a. aderenţelor între conţinut şi sac
b. stenozării inelului herniar
c. sac voluminos şi conţinut reductibil
d. ştrangulării conţinutului herniar
e. sac redus şi conţinutul ireductibil 742. Repunerea conţinutului prin torsionara sacului herniar este posibilă în herniile ombilicale:
a. mici, reductibile
b. voluminoase, reductibile
c. mici, ireductibile
d. voluminoase, ireductibile
e. ştrangulate
743. Metoda Olivkov constă în interpunerea şi fixarea prin sutură între marginile
inelului herniar a:
a. omentului
b. unei plase de nylon
c. cordonului testicular
d. sacului herniar
e. unui pedicul de ţesut adipos
744. Sutura breşei (inelului) herniare printr-un procedeu de întărire prin
dedublarea peretelui
(“vestă peste pantaloni”) este recomandată în herniile ombilicale:
a. mici, reductibile
b. mici, ireductibile
c. voluminoase, cu imposibilitatea afrontării marginilor inelului
d. voluminoase, ireductibile
e. voluminose, la animalele cu perete abdominal lax
745. Incizia pielii în tratamentul operator al unei hernii inghinale, mici la o căţea,
se face:
a. pe linia mediană
b. în lungul axului mare al inelului inghinal
c. transversal pe axul inelului inghinal
d. “în felie de pepene” centrat pe sacul herniar
e. toate variantele (a- d) sunt incorecte
746. În tratamentul operator al herniei inghinale la femele sutura inelului herniar
constă în afrontarea:
a. marginilor inelului inghinal superficial
b. marginilor inelului inghinal profund
c. marginilor inelelor inghinale (superficial şi profund)
d. ţesutului fibros al liniei albe
e. muşchiul sfincter anal extern la muşchiul coccigian
747. În tratamentul operator al herniei inghinale prin sutura inelului inghinal
superficial riscul cel mai mare este reprezentat de:
a. dificultatea menţinerii anselor intestinale în interiorul cavităţii
abdominale
b. posibilitatea lezării arterei şi venei pudende externe
c. dificultatea lărgiri inelului inghinal
d. dificultatea rezecţiei sacului herniar
e. dificultatea evidenţierii testiculului la masculi
748. În tratamentul operator al herniei inghinale ireductibile lărgirea inelului
inghinal superficial se face incizându-i:
a. comisura caudo-medială
b. marginea medială
c. comisura cranio-laterală
d. marginea laterală
e. oricare variantă (a-d) este corectă
749. În tratamentul operator al herniei inghinale la câine (mascul necastrat) –
procedeul operator fără orihidectomie constă în:
a. orihidectomia este obligatorie
b. se obliterează inelul inghinal cu testiculul
c. se obliterează inelul inghinal cu cordonul testicular
d. sutura incompletă a inelului inghinal superficial
e. testiculul este fixat în regiunea inghinală
750. La masculii cărei specii sacul unei hernii inghinale are două braţe (aspectul
literei “Y” - hernie Stochfleth):
a. cabaline
b. ovine
c. bovine
d. suine
e. caprine
751. In tratamentul operator al unei hernii scrotale unilaterale la un vier, incizia
de abord (acces) este:
a. ca pentru orhidectomie (a învelitorilor testiculare)
b. celiotomia mediană ombilico-pubiană
c. plasată deasupra inelului inghinal
d. celiotomia paramediană retro-ombilicală
e. celiotomia mediană mezogastrică
752. În tratamentul operator al unei hernii scrotale la un armăsar incizia de abord
(acces) este:
a. ca pentru orhidectomie (a învelitorilor testiculare)
b. celiotomia mediană ombilico-pubiană
c. plasată deasupra inelului inghinal
d. celiotomia paramediană retro-ombilicală
e. celiotomia mediană mezogastrică
753. În tratamentul operator al unei hernii scrotale procedeul fără orhidectomie
este recomandat
să se aplice în:
a. herniile congenitale de dimensiuni mici
b. herniile dobândite cu etiologie traumatică la indivizi fără antecedente
herniare
în ascendenţă
c. herniile dobândite cauzate de lărgimea excesivă a inelelor inghinale
d. herniile congenitale reductibile
e. herniile congenitale ireductibile
754. În tratamentul operator al unei hernii scrotale reductibile procedeul cu
orhidectomie la un armăsar este recomandată inchiderea inelului inghinal superficial
prin:
a. sutura în puncte separate simple
b. sutura în puncte separate amplasate în “U”
c. sutura în puncte separate amplasate în “U” cu ancorarea bontului de
cordon
testicular în marginile inelului
d. sutura în surjet simplu
e. sutura în surjet întretăiat
755. În eventraţia ventro-laterală grefele de substituţie se plasează:
a. subcutanat
b. intramuscular
c. peste stratul aponevratic
d. intraperitoneal
e. sunt contraindicate
756. În tratamentul herniilor ventrolaterale închiderea breşei herniare este recomandat
să se facă cu:
a. fire neresorbabile naturale amplasate în “U”
b. fire neresorbabile sintetice amplasate în “U”
c. fire resorbabile naturale amplasate în “X”
d. fire resorbabile sintetice amplasate în “U”
e. fire resorbabile sintetice în “U”după tehnica suturii de dedublare
757. În tratamentul herniei ventrale prepubiene închiderea breşei herniare se face cu
fir de sutură :
a. amplasate în “U” între tendonul prepubian şi pubis
b. amplasate în “U” între cele două margini ale tendonului prepubian
rupt
c. amplasate în “U” între cele două simfize pubiene
d. amplasate în “U” între cei doi muşchi
e. amplasate în puncte separate simple între cele două margini ale
tendonului
deşirat
758. Canalul femural se află plasat:
a. în faţa inelului inghinal
b. caudal de inelul inghinal
c. lateral de inelul inghinal
d. medial de inelul inghinal
e. retroperineal
759. În tratamentul herniei femurale închiderea canalului femural se face cu fire
separate de
sutură amplasate între:
a. marginea laterală a inelului inghinal şi fascia muşchiului pectineu
b. marginea laterală a inelului inghinal şi marginea lui medială
c. aponevroza femurală şi fascia muşchiului pectineu
d. aponevroza muşchiului oblic extern şi ligamentul inghinal
e. aponevroza laterală şi cea medială a muşchiului drept abdominal
760. Cistocelul reprezintă:
a. puncţia vezicii urinare
b. cateterizarea vezicii urinare
c. incizia
d. fistula vezicii urinare
e. hernia vezicii urinare
761. În tratamentul herniei perineale închiderea breşei parietale se face prin
sutura:
a. muşchiului drept abdominal la muşchiul coccigian
b. muşchiului sfincter anal extern la muşchiul cocigian
c. muşchiul sfincter anal extern la muşchiul pectineu
d. muşchiului semitendinos la muşchiul sfincter anal extern
e. muşchiului semitendinos la muşchiul semimembranos
762. Accesul operator în hernie diafragmatică este asigurat prin celiotomie:
a. subilială
b. mediană xifo-pubiană
c. postcostală
d. mediană ombilico-pubiană
e. mediană xifo-ombilicală
763. Anestezia recomandată pentru tratamentul operator al herniei diafragmatice
este:
a. neuroplegia şi infiltraţie analgezică locală
b. NLA
c. N-NLA
d. N-NLA cu narcoză inhalatorie şi respiraţie asistată
e. oricare din variantele b – d
764. Breşele diafragmei pot fi închise prin:
a. sutură în puncte separate simple
b. sutură în puncte separate în “U”
c. interpunerea unui pedicul omental
d. acoperirea cu un lambou din fascia transversă şi peritoneu
e. toate variantele sunt corecte
765. Din următoarele variante selectaţi o hernie abdominală internă:
a. diafragmatică
b. perineală
c. femurală
d. inghinală
e. ombilicală
766. Care variantă defineşte hernia intestinului:
a. ombilicală
b. epiplocelul
c. enterocelul
d. histerocelul
e. cistocelul
767. Fundoplicatura periesofagiană a peretelui gastric este procedeul operator de
tratament al
herniei:
a. diafragmatice
b. hiatale
c. perineale
d. ombilicale
e. ventro-laterale
768. Procedeul de deschidere operatorie a stomacului se numeşte:
a. gastroscopie
b. gastrorafie
c. gastropexie
d. gastrotomie
e. gastroragie
769. Gastrorafia la carnivore este recomandat să se execute:
a. monoplan
b. biplan
c. triplan
d. fiecare strat al peretelui gastric se suturează separat
e. toate variantele sunt incorecte
770. În gastrotomie provizorie pe cateter la câine accesul operator la stomac se
face printr-o celiotomie:
a. mediană xifo-ombilicală
b. mediană ombilico-pubiană
c. paramediană retroombilicală
d. subhipocondrală stângă
e. subhipocondrală dreaptă
771. Gastropexia permanentă presupune:
a. fixarea peretelui stomacal la peretele abdominal
b. fixarea peretelui stomacal la piele
c. fixarea peretelui stomacal la peretele duodemului
d. acolarea omentului mare la peretele stomacului
e. sutura definitivă a unei gastrostomii
772. Care din următoarele variante nu reprezintă un procedeu de gastropexie
permanentă:
a. gastropexia liniară
b. gastropexia cu lambou circumcostal
c. gastropexia cutanată
d. gastropexia cu gaică peritoneală
773. Gastrectomia parţială defineşte:
a. examinarea parţială a mucoasei gastrice
b. sutura parţială a unei plăgi gastrice
c. exereza unei porţiuni de stomac
d. procedeul de fixare a stomacului la piele
e. procedeul de fixare a stomacului la peretele abdominal
774. Pentru ruminotomie accesul operator se creează prin celiotomie:
a. subhipocondrală stângă
b. subhipocondrală dreaptă
c. sublombară stângă
d. sublombară dreaptă
e. postcostală stângă
775. Alegeţi o variantă recomandată pentru o ruminorafie monoplan:
a. puncte separate perforante
b. surjet Schmieden
c. puncte separate strivitoare
d. surjet Connell
e. rumenul se suturează doar biplan
776. Pentru abomasotomie, în cazul dilataţiilor abomasale simple (fără torsiune
şi deplasare) la bovine, se recomandă accesul prin:
a. celiotomie sublombară ventrală stângă
b. celiotomie subhipocondrală dreaptă
c. celiotomie sublombară ventrală dreaptă
d. celiotomie subhipocondrală stângă
e. celiotomie postcostală stângă
777. Omentopexia peritoneală la bovine:
a. previne retorsionarea rumenului
b. previne retorsionarea abomasului
c. previne retorsionarea reţelei
d. previne retorsionarea rumenului şi reţelei
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
778. Procedeul de abomasopexie transcutanată presupune în mod obligatoriu:
a. incizia pielii în aria de proiecţie a abdomenului
b. verificarea ph-ului lichidului de puncţie
c. verificarea transrectală a poziţiei abomasului
d. să fie precedat de ruminotomie
e. să fie precedat de celiotomia subhipocondrală
779. Care procedeu operator nu face parte din tratamentul distopiilor
abomasale la bovine:
a. abomasopexia transcutanată
b. omentopexia prin celiotomie în flancul stâng
c. omentopexia prin celiotomie în ambele flancuri
d. abomasopexia prin celiotomie mediană
e. pericardopexia
780. Pentru exteriorizarea pilorului este necesară:
a. exteriorizarea în prealabil a stomacului
b. aplicarea unui depărtător Balfour
c. secţionarea ligamentului hepato-gastric
d. secţionarea omentului mare
e. secţionarea membranei freno-esofagiene
781. În piloromiotomie seroasa şi musculara pilorului se incizează:
a. longitudinal, pe faţa antimezenterică
b. transversal, pe 1/3 din circumferinţă
c. longitudinal, pe faţa mezenterică
d. transversal, pe ¾ din circumferinţă
e. procedeele de mai sus (a-d) sunt incorecte
782. Toate procedeele de piloroplastie (Heincke-Mickulicz, “Y-U”,Finney,
Jaboulay) presupun:
a. incizia longitudinală a pilorului
b. incizia tuturor straturilor pilorului
c. sutura separată a fiecărui strat piloric incizat
d. sutura longitudinală a inciziei pilorice
e. o anastomoză latero-laterală
Pentru întrebările 783 – 786 alegeţi răspunsul corect din următoarele variante:
a. termino-terminală
b. termino-laterală
c. latero-terminală
d. latero-laterală
e. telescopată
783. Pilorectomia cu anastomoză-duodenală presupune o anastomoză:
784. Piloroplastia cu anastomoză duodeno-pilorică (Finney) presupune o
anastomoză:
785. Pilorectomia cu anastomoză gastrojejunală (Billroth II) presupune o
anastomoză:
786. Enteroanastomoza ceco-colică la cal este o anastomoză:
Pentru întrebările 787 – 790 alegeţi răspunsul corect din următoarele variante:
a. monoplan exoversat
b. biplan cu stratul II endoversat
c. triplan cu planul III endoversat
d. monoplan endoversat
e. biplan cu ambele planuri endoversate
787. Sutura recomandată pentru plăgile intestinului gros este:
788. Sutura recomandată pentru plăgile intestinului subţire este:
789. Sutura recomandată după tiflectomie la bovine:
790. Sutura recomandată pentru enteroanastomoza termino-terminală procedeul
cu lumen închis (Parker-Kerr) este:
791. Enterotomia pentru extragerea unui corp străin obstruant (masiv) se poate
face:
a. longitudinal pe latura antimezonterică
b. longitudinal pe latura mezenterică
c. transversal pe latura mezenterică,pe toată circumferinţa
d. transversal pe latura mezenterică pe ¾ din circumferinţă
e. transversal la distanţa de corpul obstruant
792. Abordarea cecumului la bovine se face prin celiotomie:
a. mediană ombilico-pubiană
b. paramediană retro-ombilicală
c. sublombară dreaptă
d. subhipocondrală stângă
e. subhipocondrală dreaptă
793. În cecotomia la cal, prin abord sublombar, după evacuarea conţinutului
cecumului este
obligatorie:
a. izolarea cavităţii abdominale
b. pexia cutanată a peretelui cecal
c. exteriorizarea cecumului
d. verificarea orificilor ileo-cecal şi ceco-colic
e. schimbarea instrumentarului
794. Procedeul de excludere (exereză) a unei porţiuni dintr-o ansă intestinală se
numeşte:
a. enterectomie
b. enterotomie
c. enterorafie
d. enteroanastomoză
e. enterostomie
795. O ansă intestinală viabilă după pudrarea cu cristale de clorură de sodiu se
colorează în:
a. albastru-violet
b. roşu aprins
c. roşu-negru
d. verde-galben
e. roz pal
796. Pentru enterectomie limitele rezecţiei se fixează în ţesut sigur sănătos, iar faţă de
tranşa de secţiune o arcadă vasculară pulsatilă trebuie să existe la maxim:
a. 10-15 cm.
b. 5- 8 cm.
c. 0,5 –1 cm.
d. vascularizaţia se apreciază după hemoragia tranşei de secţiune
e. nu există o astfel de condiţionare
797. Într-o operaţie pe tubul digestiv trecerea de la timpii septici la execuţia timpilor
aseptici trebuie să fie precedată de următoarele, cu excepţia:
a. ridicarea câmpurilor septice
b. igienizarea mâinilor
c. schimbarea mănuşilor
d. schimbarea halatului
e. spălarea instrumentarului
798. Într-o operaţie pe tubul digestiv timpii septici se încheie după:
a. montarea penselor de baraj
b. izolarea cavităţii abdominale
c. închiderea lumenului digestiv prin sutură
d. repunerea organului digestiv în cavitate abdominală
e. sutura peretelui abdominal
799. Într-o operaţie de enterectomie timpii septici încep odată cu:
a. incizia ansei intestinale
b. incizia pereţilor cavităţii abdominale
c. evacuarea conţinutului intestinal prin plaga operatorie
d. exteriorizarea ansei intestinale
e. aplicarea penselor de baraj
800. Care segment al tubului digestiv de le bovine poate fi îndepărtat fără a fi nevoie
de enteroanastomoză:
a. duodenul
b. ileonul
c. cecumul
d. colonul
e. jejunul
801. La un câine operaţia de exereză a cecumului se numeşte:
a. cecotomie
b. tiflectomie
c. timectomie
d. tiflită
e. bursectomie
802. Tiflectomia la bovine se poate executa după un procedeu care să nu apeleze la
timpi septici:
a. nu
b. doar în condiţiile pregătirii preoperatorii a tubului digestiv
c. doar în condiţiile exteriorizării şi evacuării conţinutului cecal
d. da, printr-o sutură “Cushing peste pensă”
e. toate procedeele sunt complet aseptice
803. Diverticulul Meckel este localizat pe:
a. duoden
b. jejun
c. ileon
d. cecum
e. colon
804. În enterectomie excizia mezoului (mezenterului) se face:
a. liniar
b. în “V”
c. în “Y”
d. în “U”
e. sub formă de dreptunghi
805. În enterectomie pensele de baraj se aplică:
a. strict numai pe intestin
b. cât mai aproape de tranşa de secţiune
c. pe intestin şi pe mezenter, delimitând triunghiul ce va fi excizat
d. la limita dintre porţiunea viabilă şi cea neviabilă a intestinului
e. toate variantele sunt corecte
806. Procedeul aseptic de enterectomie permite:
a. închiderea capetelor în bont şi anastomoza latero-laterală
b. o anastomoză termino-terminală exoversată
c. o anastomoză termino-terminală afrontantă
d. o anastomoză termino-terminală cu puncte strivitoare
e. excizia mucoasei prolabate
807. Enteroanastomoza Parker – Kerr este:
a. termino-terminală cu lumen închis (aseptică)
b. termino-terminală cu lumen deschis
c. latero-laterală
d. termino-laterală
e. latero-terminală
808. Punctul de sutură sau bucla surjetului amplasat în „U” între cele două tranşe
intestinale pe marginea mezenterică asigură:
a. hemostaza tranşelor de secţiune
b. sporirea rezistenţei închiderii
c. zona deperitonizată
d. exoversarea suturii
e. endoversarea suturii
809. Sutura unei anastomozei intestinale termino-terminale începe cu:
a. faţa anterioară a tranşelor de secţiune
b. faţa posterioară a tranşelor de secţiune
c. marginea antimezontericăa secţiune
d. dependent de preferinţa chirurgului
810. Enteroanastomoza în profunzime cu tranşe nerăsucibile suturată în puncte
separate simple, presupune plasarea nodurilor de pe tranşa posterioară în contact cu:
a. seroasa
b. musculara
c. submucoasa
d. mucoasa
e. mezenterul
811. Enteroanastomozorafie biplan cu tranşe nerăsucibile începe cu:
a. tranşa posterioară planul I de sutură
b. tranşa anterioară planul I de sutură
c. tranşa anterioară planul II de sutură
d. tranşa posterioară planul II de sutură
e. toate variantele sunt incorecte
812. În enteroanastomozorafia biplan planul al – II – lea de sutură este recomandat
să fie:
a. apoziţionant sau endoversat
b. apoziţionat sau exoversat
c. exoversat sau endoversat
d. exoversat sau telescopat
e. nu are nici o importanţă
813. În enteroanastomoza latero-laterală jejuno-cecală la cal se face închiderea în
bont nefuncţional – “ansă oarbă” a:
a. colonului
b. cecumului
c. duodenului
d. jejunului
e. ileonului
814. Enteroanastomoza latero-laterală poate fi evitată (înlocuită cu anastomoza
termino-terminală) prin recurgere la:
a. sutură aseptică Parcker-Kerr
b. sutură în bursă
c. sutură Cushing peste pensă
d. plasare de fire tractoare
e. tehnici de egalizare a tranşelor de secţiune
815. Care din următoarele anastomoze pot fi realizate latero-lateral:
a. jejuno-cecală
b. ceco-colică
c. colonică
d. gastro-jejunală
e. toate variantele (a - d)
816. Entoroanastomoza ceco-colică la cal prezintă următoarele caracteristici, cu
excepţia:
a. latero-laterală
b. comunicare între ansa I a colonului şi cecum
c. anizoperistalitică
d. planul II de sutură este endoversat
e. planul I de sutură este afrontant
817. După enterectomia ansalor II şi III ale colonului la cal, enteroanastomoza va
fi realizată:
a. termino-terminal
b. latero-lateral
c. telescopat
d. termino-lateral
e. latero-terminal
818. Anastomoza colonică latero-laterală la cal, după enterectomia anselor II şi III
ale colonului, presupune creerea unei comunicări largi realizabilă:
a. printr-o incizie în formă de potcoavă
b. printr-o singură incizie liniară pe bontul ansei I
c. printr-o singură incizie liniară pe bontul ansei a IV-a
d. prin două incizii lineare paralele inegale, câte una pe fiecare bont
e. prin două incizii transversale pe cele două bonturi
819. Plăgile rectului la animale de talie mare se pot sutura sub blocaj analgezic:
a. al nervului sciatic
b. al nervilor L2, L3
c. al nervilor ischiatici
d. al nervilor T13 L1 L2
e. epidural sacro-coccigian posterior
820. Plăgile rectului la animalele de talie mare se suturează:
a. triplan
b. biplan în surjet
c. monoplan în puncte separate simple perforante
d. monoplan în surjet intretăiat
e. sutura este contraindicată
821. Când o plagă rectală profundă nu se poate sutura se recurge la:
a. celiotomie şi sutura intra-abdominală a plăgii
b. colostomie provizorie
c. eutanasierea animalului
d. clismă înaltă
e. sutura în bursă a anusului
822. Colostomia provizorie la cal presupune enterectomia:
a. ansei a IV –a a colonului
b. ansei I a colonului
c. ansei a II –a a colonului
d. colonului descendent
e. ansei a III –a a colonului
Pentru întrebările 823 – 827 selectaţi răspunsul corect din următoarele variante:
a. rezecţie lângă joncţiunea ileo-cecală
b. fără rezecţie intestinală
c. enterectomie transversală a colonului descendent fără rezecţie
intestinală
d. enterotomie longitudinală a colonului descendent
e. eterectomiei anselor II şi III ale colonului
823. O anastomoză latero-laterală sau termino-laterală jejuno-cecală la cal
presupune efectuarea:
824. O anastomoză latero-laterală între ansele I şi II ale colonului la cal presupune
efectuarea:
825. O colostomie terminală la cal presupune efectuarea:
826. O colostomie (coloproctie) în continuitate la cal presupune:
827. O anastomoză ceco-colică (ansa I) la cal presupune efectuarea:
828. Care din elementele terapeutice mai jos nu fac parte din tratamentul
conservator al prolapsului rectal:
a. înfăşurarea porţiunii prolabate
b. uncţionarea porţiunii prolabate
c. reducerea prolapsului prin taxis
d. repunerea anastomozei în canalul anal
e. sutura în bursă a anusului
829. După reducerea manuală a prolapsului rectal la un câine de 25 de Kg. sutura
în bursă a anusului se strânge:
a. pe indexul operatorului
b. până ce firul pătrunde în ţesutul sfinctorului anal
c. până până la închiderea completă a anusului
d. firul nu se strânge, se înnoadă lejer
e. nu se aplică o sutură în bursă
830. În amputarea prolapsului rectal fixarea porţiunii prolabate se face cu fire de
sutură amplasate:
a. în bursă
b. în “U” prin mucoasa cilindrului rectal exterior
c. circumferenţial, “în U” prin ambii cilindrii rectali
d. în surjet extramucos
e. fixarea se face numai cu două ace “în cruce”
831. În amputarea prolapsului rectal, după enterectomie, se recomandă o sutură a
tranşei de secţiune:
a. în puncte separate simple amplasate extramucos
b. în puncte separate simple amplasate perforant
c. în surjet Cushing
d. în surjet Lembert
e. în surjet Bledinger
832. Prin operaţia de amputare a prolapsului rectal se realizează:
a. un “anus contra naturii”
b. o enteroanastomoză termino-terminală
c. o enteroanastomoză termino-laterală
d. o enteroanastomoză latero-terminală
e. o enteroanastomoză latero-laterală
833. Colopexia este indicată în:
a. hipertrofia vaginală
b. tumori rectale
c. adenita glandelor perianale
d. episiotomie
e. prolaps rectal
834. Colopexia presupune fixarea la peritoneu a:
a. uterului
b. ampulei rectale
c. colonului descendent
d. colonului transvers
e. colonului ascendent
835. Colopexia se execută cu fire de sutură amplasate în:
a. puncte separate simple perforante
b. puncte separate simple extramucoase
c. puncte de sutură tip Gambee
d. puncte de sutură tip Jobert
e. puncte de sutură strivitoare
836. Rezecţia colo-rectală prin abord abdominal presupune:
a. osteotomia pubiană
b. episiotomia
c. celiotomie subhipocondrală
d. celiotomie mediană xifo-pubiană
e. celiotomia mediană xifo-ombilicală
837. Rezecţia colo-rectală prin abord abdominal cu osteotomie pubiană se
finalizează printr-o:
a. enteroanastomoză latero-laterală
b. enteroanastomoză latero-terminală
c. enteroanastomoză termino-laterală
d. enteroanastomoză termino-terminală
e. colostomie în continuitate
Pentru întrebările 838 – 843 alegeţi răspunsul corect din următoarele variante:
a. incizia circulară a rectului imediat în faţa joncţiunii dintre anus şi rect
b. secţionarea muşchilor rectococcigian şi ridicător al anusului
c. sutura peretelui rectal la piele
d. incizia cutanată plasată circular în jurul anusului
e. incizia cutanată semicirculară în jurul anusului
838. Care variantă din cele mai de sus reprezintă un timp operator al amputării
rectului prin
tunelizare:
839. Care variantă din cele de mai sus reprezintă modalitatea de finalizare a
anoplastiei în
fistulele perianale:
840. Amputarea rectului prin abord perineal presupune crearea accesului operator
prin:
841. Amputarea rectului prin tunelizare presupune crearea accesului operator prin:
842. Pentru a efectua rezecţia (enterectomia) intestinului în amputarea rectului prin
abord perineal
după expunerea, segmentului afectat este necesar:
843 Anoplastia în fistulele perineale presupune crearea accesului operator prin:
Pentru întrebările 844 – 848 selectaţi răspunsul corect din următoarele cinci
variante:
a. rezecţie colo-rectală prin abord abdominal cu osteotomie pubiană
b. amputarea rectului prin tunelizare
c. amputarea rectului prin abord perineal
d. anoplastia în fistulele perineale
e. anoplastia în atrezia anusului
844. Care este procedeul operator care presupune două incizii cutanate plasate “în
cruce”:
845. Care din procedeele operatorii enumerate mai sus presupune exereza sfincterului
anal:
846. Execuţia cărui procedeu operator este facilitată de o celiotomie oblică:
847. Care procedeu operator presupune o incizie cutanată în arc de cerc între cele două
tuberozităţi
ischiatice:
848. Care procedeu operator presupune tractarea rectului prin sfincterul anal extern:
849. Care procedeu operator presupune exereza fundului de sac rectal:
850. În care procedeu operator execuţia enteroanastomozarafiei este facilitată de
incizia longi-
tudinală a tubului rectal exteriorizat:
851. Atrezia anală este mai frecvent întâlnită la:
a. mânji
b. viţei
c. purcei
d. miei
e. căţei
852. Atrezia anală se întâlneşte la animalele:
a. bătrâne
b. adulte
c. tinere (după înţărcare)
d. nou născute
e. la toate categoriile de vârstă
853. Adenectomia perianală este o operaţie practicată la:
a. cal
b. vacă
c. porc
d. oaie
e. câine
854. La carnasiere splina poate fi abordată prin celiotomie:
a. paramediană retro-ombilicală
b. mediană mezogastrică
c. subhipocondrală dreaptă
d. subhipocondrală stângă
e. subilială stângă
855. Pentru efectuarea splenectomiei totale este obligatorie ligaturarea dublă a:
a. ramurilor din artera şi vena splenică care converg spre splină
b. arterei şi venei splenice
c. arterei şi venei gastoepiploice stângi
d. arterei (trunchiului) celiac
e. arterei şi venei mezenterice
856. În splenectomia parţială sutura tranşei splenice restante se face:
a. în puncte separate simple
b. în puncte separate strivitoare
c. în surjet simplu
d. în surjet întretăiat
e. nu se suturează
857. Colecistectomia presupune:
a. exereza vezicii urinare
b. exereza canalului coledoc
c. exereza veziculei biliare
d. deschiderea vezicii urinare
e. deschiderea (incizia) veziculei biliare
858. Suprafaţa hepatică expusă în urma îndepărtării colecistului:
a. se suturează în puncte separate simple
b. se suturează în puncte separate amplasate în dublu “U”
c. se suturează în surjet simplu
d. se suturează în surjet întretăiat
e. nu se suturează
859. Colecistoduodenostomia presupune:
a. creerea unei guri de comunicare între vezicula biliară şi duoden
b. creerea unei guri de comunicare între canalul coledoc şi duoden
c. transpoziţionarea deschiderii canalului coledoc în duoden
d. creerea unei guri de comunicare între colecist şi duoden, posibilă doar
la cal
e. cateterizarea canalului coledoc prin papila duodenală
860. Anastomoza dintre colecist şi duoden este recomandat să se realizeze prin sutură:
a. triplan în surjet (simplu, simplu, endoversat)
b. biplan în surjet (Schmieden, endoversat)
c. monoplan în surjet simplu perforant
d. monoplan în surjet exoversat
e. în bursă
861. Pentru evidenţierea lobului drept al pancreasului la câine se incizează:
a. omentul mare
b. ligamentul duodenal
c. ligamentul gastro-splenic
d. ligamentul spleno-renal
e. diafragma
862. Care din procedeele următoare de pancreatectomie parţială la carnasiere este
contraindicat:
a. disecţie-ligatură a lobului pancreatic drept
b. ligatură strivitoare a corpului pancreasului
c. ligatura strivitoare a lobului pancreatic stâng
d. ligatura strivitoare a lobului pancreatic drept
e. disecţie-ligatură a lobului pancreatic stâng
863. Hepatectomia parţială defineşte:
a. exereza parţială a ficatului
b. exereza limitată strict la capsula hepatică
c. exereza strict limitată la căile biliare
d. exereza strict limitată la vezicula biliară
e. toate variantele (a-d) sunt incorecte
864. La un câine accesul la ficat este creat printr-o celiotomie:
a. paramediană retro-ombilicală
b. mediană mezogastrică
c. mediană ombilico-pubiană
d. mediană xifo-ombilicală
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
Pentru întrebările 865-869 alegeţi răspunsul corect din următoarele variante:
a. procedeul Aliev-Başirov
b. procedeul Şipilov
c. procedeul Rommel
d. procedeul Sik-Marlot
e. procedeul Addis-Colombo
865. Care este procedeul de deviere a penisului care transpoziţionează lateral doar
treimea cranială a penisului
866. Care este procedeul de deviere a penisului în care transpoziţionarea penisului se
face cu ajutorul unui lambou cutanat glisant
867. Care este procedeul de deviere a penisului care presupune două incizii cutanate
circulare şi o incizie de 2-4 cm. în apropierea bazei scrotului
868. Care este procedeul de deviere a penisului în care incizia cutanată de creere a
patului receptor porneşte de la baza scrotului în direcţie oblică cranio-laterală
869. Care este procedeul de deviere a penisului care presupune două decupaje cutanate
circulare şi o incizie liniară pe linia mediană a penisului între scrot şi decupajul orificiului
prepuţial
870. Un berbecuţ pregătit pentru o operaţie de deviere a penisului va fi contenţionat în:
a. staţiune patrupedă
b. decubit sterno-abdominal
c. decubit dorsal
d. decubit lateral stânga
e. decubit lateral dreapta
871. Care timp operator corespunde circumciziei la câine:
a. cateterizarea vezicii urinare
b. sutura în bursă a orificiului prepuţial
c. o incizie cutanată de 3-4 cm. la baza scrotului
d. sutura pielii la tegumentul intern al furoului
e. toate variantele, a-d, sunt timpi operatori ai circumciziei
872. Circumcizia este definită ca:
a. excizia parţială a prepuţului
b. incizia longitudinală a laminei interne a furoului
c. strâmtarea orificiului prepuţial
d. imposibilitatea exteriorizării penisului
e. imposibilitatea retragerii (repunerii) penisului în furou
873. Riscul apariţiei unei parafimoze consecutive circumciziei la taur se poate reduce
prin:
a. amplasarea intercalată a suturilor
b. sutura în surjet întretăiat
c. sutura în puncte separate simple
d. limitarea rezecţiei doar la tegumentul extern al furoului
e. amputarea oblică a prepuţului
874. În circumcizie la taur concomitent cu incizia furoului:
a. se efectuează cauterizarea plăgii
b. se plasează fire în “U” distal de linia de amputaţie
c. se plasează o sutură în bursă
d. se închide orificiul prepuţial
e. se suturează marginile plăgii în surjet întretăiat
875. Pentru a practica o operaţie de scurtare a penisului la vier se recomandă o anestezie:
a. locală
b. neuroplegie cu Rompun
c. neuroplegie cu Azaperone şi infiltraţie analgezică locală
d. narcoză cu Cloralhidrat şi Sulfat de magneziu
e. narcoză inhalatorie cu Halotan
876. Procedeul de scurtare a penisului la vier recurge la:
a. amputaţia glandului penian
b. amputaţia penisului cu uretrostomă perineală
c. efectuarea unei bucle peniene
d. excizarea unui manşon din tegumentul penisului
e. miorafia retractorilor penieni
877. Punctul de reper pentru incizia pielii în operaţia de scurtare a penisului la vier este:
a. orificiul prepuţial
b. pungile scrotale
c. penultima pereche de mameloane
d. ultima pereche de mameloane
e. cicatricea ombilicală
878. În operaţia de scurtare a penisului la taur incizia prepuţului se practică:
a. pe faţa sa laterală stângă
b. pe faţa sa laterală dreaptă
c. pe linia mediană
d. circular în jurul orificiului prepuţial
e. la baza pungilor scrotale
879. În operaţia de scurtare a penisului la taur fixarea penisului în furou se asigură cu fire
de sutură plasate:
a. între albugineea peniană şi linia albă
b. între furou şi piele
c. între albugineea peniană şi piele
d. între uretră şi piele
e. între uretră şi linia albă
880. Modificările induse de operaţia de scurtare a penisului la taur asupra “S”-ului
penian constau în:
a. ştergerea buclelor acestuia
b. accentuarea flexiunilor acestuia
c. nu se modifică
d. acolarea buclei ventrale cu un fir de sutură la piele
e. acolarea buclei dorsale cu un fir de sutură la piele
881. Pentru efectuarea miectomiei retractorilor penisului la taur este necesar blocajul
analgezic al nervilor:
a. fibulari
b. safeni interni
c. pudenzi
d. sciatici
e. safeni externi
882. Pentru miectomia retractorilor penisului la taur incizia de acces (cutanată) se
plasează:
a. anterior de orificiul prepuţial
b. prescrotal pe linia mediană a prepuţului
c. prescrotal pe faţa laterală a furoului
d. postscrotal lateral de penis
e. postscrotal, în zona perineală pe linia mediană
883. Modificările induse de miectomia retractorilor penisului la taur asupra “S”-ului
penian constau în:
a. ştergerea buclelor acestuia
b. accentuarea flexiunilor acestuia
c. nu se modifică
d. acolarea buclei ventrale cu un fir de sutură la piele
e. acolarea buclei dorsale cu un fir de sutură la piele
884. În miectomia retractorilor penieni la taur după rezecţia unei porţiuni din fiecare
bandeletă musculară se reface continuitatea muşchiului retractor penian printr-o sutură:
a. în puncte separate simple
b. în puncte separate stivitoare
c. în surjet simplu
d. în surjet întretăiat
e. toate variantele, a-d, sunt greşite
885. Un procedeu de fixare a penisului în furou practicabil numai la armăsar este:
a. efectuarea unei bucle peniene
b. excizia unui manşon din tegumentul penisului
c. scurtarea muşchilor retractori penieni
d. miectomia retractorilor penieni
e. circimcizia
886. Procedeul de scurtare a muşchilor retractori penieni se bazează pe:
a. excizia unui manşon din tegumentul penisului
b. sutura în bursă a orificiului prepuţial
c. excizia unei porţiuni din bandeletele muşchiului retractor penian
d. efectuarea unei bucle peniene
e. toate variantele, a-d, sunt greşite
887. Pentru amputarea penisului la cal descoperirea uretrei se face printr-o incizie
plasată:
a. pe faţa dorsală a penisului
b. pe faţa ventrală a penisului
c. pe faţa laterală dreapta a penisului
d. pe faţa laterală stânga a penisului
e. toate variantele, a-d, sunt corecte
888. Pentru amputarea penisului la cal se recomandă ca linia de amputaţie a corpului
cavernos să fie efectuată sub forma:
a. literei “U” cu deschiderea orientată caudal
b. literei “H”
c. unui vârf de săgeată orientat caudal
d. literei “T”
e. literei “Z”
889. În amputaţia penisului la cal bontul de amputaţie al corpului cavernos se recomandă
a fi:
a. închis prin sutură monoplan (puncte separate simple)
b. închis prin sutură monoplan (surjet simplu)
c. închis prin sutură monoplan (puncte separate strivitoare)
d. închis prin sutură biplan (puncte separate în “U” şi surjet întretăiat)
e. lăsat nesuturat, dar acoperit cu uretra
890. Care instrument nu este necesar în operaţia de amputare parţială a penisului la
câine:
a. bisturiu
b. pense hemostatice
c. ace de sutură
d. osteotom
e. pense de baraj
891. Timpul operator final de amputaţie parţială a penisului la câine este:
a. circumcizia
b. ridicarea garoului
c. efectuarea uretrostomei
d. ridicarea fixărilor de la nivelul furoului
e. ridicarea cateterului (sondei) uretro-vezicale
892. Operaţia de provocare a criptorhidiei abdominale este indicată :
a. în criptorhidismul bilateral
b. la masculii vasectomizaţi
c. pentru crearea masculilor genitostimulatori
d. pentru orhidectomia berbecilor
e. pentru tratamentul tumorilor testiculare
893. În operaţia de creare a masculilor criptorhizi se introduce testiculul în cavitatea
abdominală:
a. fără a răsuci cordonul testicular
b. după răsucirea cu 90 de grade a cordonului testicular
c. după răsucirea cu 180 de grade a cordonului testicular
d. după răsucirea cu 360 de grade a cordonului testicular
e. se introduce doar bontul de cordon testicular rămas după orhidectomie
894. Vasectomia prin epididimectomie parţială se bazează pe excizia unei porţiuni din:
a. gubernaculumul testicular
b. canalul epididimar
c. canalul deferent
d. canalul ejaculator
e. glandele seminale
895. Pentru vasectomia prin epididimectomie parţială se incizează:
a. inelul inghinal superficial
b. pielea de pe faţa posterioară a cordoanelor testiculare
c. pielea din zona perineală la jumătatea distanţei dintre anus şi scrot
d. scrotul, incizie clasică pentru orhidectomie
e. fundul fiecărei pungi testiculare
896. Pentru vasectomia prin rezecţia limitată a canalului deferent abordarea operatorie
presupune incizia:
a. inelul inghinal superficial
b. pielea de pe faţa posterioară a cordoanelor testiculare
c. pielea din zona perineală la jumătatea distanţei dintre anus şi scrot
d. scrotul, incizie clasică pentru orhidectomie
e. fundul fiecărei pungi testiculare
897. Care instrument este indispensabil pentru execuţia castrării armăsarilor prin tripsia
transcutanată a cordonului testicular:
a. bisturiul
b. foarfecele
c. pensa Reimers
d. pensa (cleştele) Burdizzo
e. portac şi ac de sutură
898. În castrarea armăsarilor prin tripsia transcutanată a cordonului testicular pensa
(cleştele) Burdizzo se menţine aplicat timp de:
a. 20-30 de minute
b. 5 minute
c. 2-3 minute
d. 20-30 de secunde
e. un număr de minute egal cu vârsta (anii) animalului
899. În castrarea armăsarilor prin tripsia cordonului testicular pensa Burdizzo se aplică
pe fiecare cordon testicular:
a. o singură dată
b. de două ori
c. de trei ori
d. de două sau trei ori în funcţie de situaţia patologică
e. se aplică pe testicul nu pe cordonul testicular
900. În castrarea armăsarilor prin tripsia cordonului testicular a doua aplicare a pensei
Burdizzo pe acelaşi cordon induce animalului o reacţie care indică a castrare corectă.
Care este această reacţie:
a. algică violentă
b. algică moderată
c. algică absentă
d. edemul brusc al învelitorilor testiculare
e. dublarea frecvenţei cardiace
901. Castrarea unui taur prin ligatura vaselor spermatice presupune urm[torii timpi
operatori,
cu excepţia :
a. incizia longitudinală a pielii cordonului testicular
b. incizia prin dilacerare a cordonului vasculo-nervos
c. ligatura cordonului vasculo-nervos
d. secţionarea cordonului vasculo-nervos
e. sutura pielii în puncte separate
902. Care instrument nu este necesar pentru orhidectomia armăsarilor procedeul cu
testicul
descoperit:
a. bisturiu
b. portac şi ace de sutură
c. pensă Reimers
d. foarfece
e. clupe
903. Care instrument sau material nu este necesar pentru castrarea unui armăsar prin
ligatura
vaselor spermatice:
a. bisturiu
b. fire de catgut
c. pensă Reimers
d. portac şi ace de sutură
e. fire de relon
904. Pentru orhidectomia armăsarilor contenţionaţi în decubit este recomandat:
a. decubitul lateral stâng cu legare în “8” a membrului posterior drept
b. decubitul lateral stâng cu legare în “8” a membrului posterior stâng
c. decubit lateral drept cu legare în “8” a membrului poterior stâng
d. decubitul lateral drept cu legare în “8” a membrului posterior drept
e. decubitul sterno-abdominal cu membrele legate în pachet
Pentru întrebările 905 – 906 alegeţi răspunsul corect din următoarele variante:
a. 2 minute
b. 3 minute
c. 5 minute
d. 9 minute
e. 12 minute
905. În orhidectomia unui armăsar de 3 ani pensa de castrare se va menţine aplicată pe
cordonul
testicular timp de:
906. În orhidectomia unui armăsar de 9 ani pensa de castrare se va menţine aplicată pe
cordonul
testicular timp de:
907. În castrarea unui armăsar contenţionat în staţiune patrupedă va fi preferat
procedeul operator:
a. de tripsie transcutantă a cordonului testicular
b. de orhidectomie cu testicul descoperit
c. de ligatura a vaselor spermatice
d. de orhidectomie cu testicul acoperit
e. de orhibursectomie
Pentru întrebările 908 – 910 alegeţi răspunsul corect din următoarele variante:
a. scrot
b. dartos
c. celuloasa-fascia spermatică externă
d. tunica vaginală externă
e. tunica vaginală internă
908. În orhidectomie cu testicul descoperit ultima învelitoare testiculară incizată este:
909. În orhidectomia cu testicul acoperit ultima învelitoare testiculară incizată este:
910. Care este învelitoarea testiculară pe care se aplică clupa de castrare pentru a
închide traiectul
inghinal:
911. La taurii adulţi castrarea prin tripsia transcutantă a cordonului testicular cu pensa
Burdizzo,
liniile de strivire de pe cele două cordoane testiculare sunt:
a. dispuse intercalat
b. dispuse în continuitate liniară
c. dispuse în imediata apropiere a inelului inghinal superficial
d. dispuse în imediata apropierea a fundului de sac scrotal
e. dispuse paralel cu rafeul median scrotal
912. Prin castrarea taurului prin tripsia transcutanată a cordonului testicular alegeţi o
contenţie recomandată:
a. staţiune patrupedă cu legarea membrelor poterioare în “8”
b. decubit sterno-abdominal
c. decubit dorsal
d. decubit lateral stâng cu legarea membrului posterior stâng în “8”
e. decubit lateral drept cu legarea membrului posterior drept în “8”
913. Care procedeu nu reprezintă un procedeu de orhidectomie aplicabil la taur:
a. cu testicul acoperit
b. cu testicul descoperit şi angiotripsie cu pensa Reimers
c. cu bursectomie
d. prin tripsia transcutanată a cordoanelor testiculare
e. cu testicul descoperit şi ligatura transfixică a cordoanelor testiculare
914. Care timp operator din orhidectomia taurilor are o execuţie diferită faţă de
orhidectomia armăsarilor:
a. incizia pungilor scrotale
b. evidenţierea prin dilacerare a testiculului
c. torsionarea testiculului şi a cordonului testicular
d. aplicarea pensei de castrare
e. exereza testiculului
915. Orhibursectomia este un procedeu de:
a. castrare a masculilor
b. castrare a femelelor
c. tratament chirurgical al bursitelor
d. tratament chirurgical al unei hernii ombilicale
e. special de otectomie
916. Castrarea prin tripsie percutanată prin compresiune elastică (inele de ecadou) este
aplicabilă la:
a. armăsar
b. taur
c. miel
d. vier
e. câine
917. Care este cel mai recomandat procedeu de orhidectomie la berbec şi ţap:
a. castrare cu pensa Burdizzo
b. castrarea cu inele de ecadou
c. castrarea cu testicul acoperit
d. castrarea cu testicul descoperit
e. în orice variantă complicaţiile postoperatorii sunt rare
918. În orhidectomia vieruşilor de 2-3 săptămâni aplicarea unei pense hemostatice pe
cordonul testicular se face:
a. cât mai aproape de testicul
b. cât mai aproape de bursele incizate
c. la jumătatea distanţei dintre bursele incizate şi testicul
d. se pensează cordonul în interiorul traiectului inghinal
e. se pensează doar fascicolul vasculo-nervos al cordonului testicular
919. “Gubernaculum testis” este un ţesut fibros care solidarizează:
a. testiculul cu epididimul
b. testiculul cu canalul deferent
c. testiculul cu fundul tecilor vaginală şi scroto-dartoică
d. testiculul cu canalul ejaculator
e. testiculul cu cordonul testicular
920. În orhidectomia câinelui procedeul cu testicul acoperit se recomandă ca incizia de
abordare a gonadelor să se facă:
a. clasic, incizia fiecărei pungi scroto-dartoice (dublă)
b. unică pe rafeul median
c. în plan median, imediat în spatele bulbului penian (unică)
d. deasupra inelului inghinal superficial (dublă)
e. deasupra inelului inghinal profund (dublă)
921. Care metodă de hemostază a vaselor cordonului testicular poate fi considerată
improprie orhidectomiei cotoiului:
a. exereza prin torsiune limitată
b. angiotripsia cu o pensă hemostatică
c. ligatura transfixică a cordonului
d. înnodarea tunicii vaginale cu cordonul testicular
e. aplicarea clupelor
922. Care din considerentele enumerate mai jos nu constituie un avantaj al
orhidectomiei iepurelui prin procedeul cu acces inghinal faţă de orhidectomia prin
procedeul clasic:
a. incizia cutanată unică
b. deprecierea minimă a blăniţei
c. exteriorizarea testiculelor
d. închiderea inelelor inghinale concomitent cu sutura pielii
e. exereza testiculelor prin torsiune limitată
923. În orhidectomia masculilor de nutrie, procedeul de acces inghinal, presupune o
abordare a testiculelor:
a. prin două incizii ale burselor testiculare
b. prin două incizii plasate deasupra inelului inghinal superficial
c. printr-o singură incizie plasată pe rafeul median
d. printr-o singură incizie plasată anterior de baza furoului
e. printr-o singură incizie plasată între cele două burse testiculare
924. Care este instrumentul cu care se face exereza testiculelor la cocoş:
a. bisturiul
b. foarfecele
c. pensa emasculator
d. croşetul
e. amigdalotomul
Pentru întrebările 925-930 alegeţi răspunsul corect din următoarele variante:
a. regiune inghinală
b. regiunea subanală
c. regiunea perineală
d. cavitatea abdominală
e. animale alternativ exorhide - enorhide
925. Unde sunt plasate testiculele la vier
926. Unde sunt plasate testiculele la cocoş
927. Unde sunt plasate testiculele la iepure
928. Unde sunt plasate testiculele la armăsar
929. Unde sunt plasate testiculele la câine
930. Unde sunt plasate testiculele la berbec
931. În criptorhidismul inghinal la armăsar testiculul se recomandă a fi abordat prin:
a. incizia clasică a învelitorilor testiculare
b. colpotomie
c. incizia pielii deasupra inelului inghinal superficial
d. celiotomie sublombară
e. celiotomie subilială
932. În criptorhidismul abdomial la armăsar în cazul ruperii gubernaclumului testis
identificarea testiculului poate fi înlesnită de următorul reper:
a. marginea cranială a pubisului
b. ampulele canalului deferent
c. arcada ischiatică
d. gaura obturată
e. flexura pelvină a colonului
933. În criptorhidismul abdominal la câine abordarea testiculelor se recomandă a se
face prin:
a. celiotomie sublombară
b. celiotomie paramediană retro-ombilicală
c. incizia pielii deasupra inelului inghinal superficial
d. celiotomie mediană prepubiană
e. fosa pararectală
934. Care este instrumentul indispensabil pentru efectuarea ovariectomiei la vacă prin
colpotomie:
a. bisturiu
b. ecrasor
c. colpotom
d. pensă hemostatică
e. portac şi ace de sutură
935. Colpotomia presupune incizia:
a. fundului pungilor testiculare
b. fundului de sac dorsal al vaginului
c. pediculului ovarian
d. colonului
e. vezicii urinare
936. În ovariectomia animalelor de talie mare viteza cu care se strânge lanţul
ecrasorului este de:
a. 2-4 dinţi / minut
b. 2-4 dinţi / 10 minute
c. 10-15 dinţi / minut
d. 15-20 de dinţi / minut
e. toate variantele (a-d) sunt incorecte
937. Ovariectomia bilaterală la iapă este realizabilă printr-o singură plagă operatorie
în cazul abordării ovarelor prin:
a. celiotomie mediană xifo-ombilicală
b. celiotomie mediană prepubiană
c. celiotomie subilială
d. celiotomie sublombară dorsală
e. celiotomie sublombară ventrală
938. În exereza tumorilor ovariene la iapă este recomandată:
a. infiltrarea pediculului ovarian cu un analgezic
b. utilizarea ecrasorului
c. utilizarea unei pense emasculator
d. ligaturarea transfixică multiplă a pediculului ovarian
e. extirparea ovarului ămpreună cu fosa de ovulaţie
939. Pentru ovariectomia la vacă procedeul prin laparaatomie este recomandată
aabordarea prin celiotomie:
a. sublombară ventrală dreaptă
b. sublombară ventrală stângă
c. subhipocondrală dreaptă
d. subilială dreaptă
e. subilialî stângă
940. Când pentru ovariectomie la vacă se utilizează o pensă de castrare (emasculator)
menţinerea acesteia pe pediculul ovarian trebuie să fie de:
a. 30 de secunde
b. 1 minut
c. minim 2 minute
d. un număr de minute egal cu vârsta în ani a vacii
e. 20-30 de minute
941. Pentru ovariectomie la scroafă se preferă contenţia în decubit:
a. lateral stâng cu o înclinaţie cranio-caudală de 10-250
b. lateral drept cu o înclinaţie caudo-cranială de 10-250
c. lateral drept cu o înclinaţie cranio-caudală de 10-250
d. lateral stâng cu o înclinaţie caudo-cranială de 10-250
e. dorsal cu o înclinaţie caudo-cranială de 10-250
942. Pentru ovariectomia scroafei se recomandă celiotomia:
a. mediană mezogastrică
b. sublombară ventală stângă
c. subhipocondrală stângă
d. subilială dreaptă
e. subilială stângă
943. Ovariectomia la scroafă presupune o exereză a ovarelor:
a. după ligaturarea rigidă a pediculului ovarian
b. după ligaturarea transfixică a pediculului ovarian
c. după ligaturarea elastică a pediculului ovarian
d. împreună cu bursa ovariană
e. exceptând bursa ovariană
944. Care formaţiune anatomică nu se întâlneşte în ovariectomia căţelei:
a. meatul urinar
b. mezoovarul
c. mezosalpinxul
d. oviductul
e. ovarul
945. Care vas nu trebuie legat în ovariectomia căţelei:
a. artera ovariană
b. vena ovariană
c. artera urogenitală
d. artera uterină medie
e. artera şi vena ovariană
946. În ovariectomia pisicii procedeul de acces prin laparatomie sublombară stângă
pentru a evidenţia ovarul drept se procedează la:
a. laparatomie sublombară dreaptă în cursul aceleaşi operaţii
b. laparatomie sublombară dreaptă după 10 zile de la prima laparatomie
c. deplasarea în sens ventral a colonului descendent şi agăţarea cornului uterin
drept cu croşetul
d. depănarea coarnelor uterine
e. variantele c şi d sunt corecte
947. Oviductul la căţea este dispus între foiţele seroase ale:
a. mezoovarului
b. ligamentelor largi
c. ligamentului suspensor al ovarului
d. mezosalpinxului
e. bursei ovariene
948. Ligatura oviductelor la căţea reprezintă o metodă de:
a. contracepţie
b. ovariectomie
c. castrare nesângeroasă
d. castrare sângeroasă
e. castrare hormonală
949. Locul de elecţie pentru uretrotomia la taur este în majoritatea cazurilor:
a. la nivelul arcadei isciatice
b. în porţiunea distală a flexurii sigmoide
c. la nivelul osului penian
d. la intrarea uretrei în vezica urinară
e. la nivelul glandului penian
950. În uretrotomie se recomandă ca sutura uretrei să fie executată:
a. în surjet endoversat cu catgut
b. în surjet endoversat cu nylon
c. în puncte separate simple cu catgut
d. în puncte separate în “U” vertical cu nylon
e. în puncte separate simple cu nylon
951. În uretrotomie la câine se recomandă ca postoperator cateterul uretral să fie:
a. extras în timpul trezirii animalului
b. extras după 6-12 ore
c. extras după maxim 24 de ore
d. menţinut timp de 7 zile
e. menţinut toată viaţa animalului
952. În uretrotomie la câine remanenţa postoperatorie a cateterului uretro-vezical
previne:
a. apariţia infecţiilor
b. apariţia stenozelor uretrale
c. dehiscenţa plăgii uretrale
d. scurgerea urinei în plagă
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
953. Locul de elecţie pentru uretrostomia la taur este:
a. cranial de procesul uretral
b. la 4 cm. caudal de procesul uretral
c. între pungile scrotale
d. la cca. 5 cm. în faţa pungilor scrotale
e. la cca. 10 cm. în spatele pungilor scrotale
954. Uretrostomia reprezintă o comunicare artificială, creată chirurgical între:
a. uter şi piele
b. uretere şi piele
c. uretere şi vezica urinară
d. uretră şi piele
e. uretră şi vezica urinară
955. Realizarea unei uretrostome scrotale la câine este obligatoriu să fie însoţită de:
a. orhibursectomie
b. vasectomie
c. castrare prin ligatura vaselor spermatice
d. orhidectomie cu testicul acoperit
e. orhidectomie cu testicul descoperit
956. Uretrostomia scrotală la câine are avantajul:
a. previne infecţiile ascendente ale căilor urogenitale
b. evită lezionarea glandelor seminale
c. evită scurgerea urinei pe piele
d. evită lezionarea glandelor bulbo-uretrale
e. toate variantele(a-d) sunt corecte
957. Uretrostomia la motan presupune şi:
a. transpoziţionarea ureterelor
b. anastomoza uretrei cu vezica urinară
c. amputarea penisului
d. cateterizarea permanentă a vezicii urinare
e. nici una din variante (a-d)
958. Uretrostoma la motan poate fi realizată (plasată):
a. pe peretele abdominal ventral
b. în zona inghinală
c. în zona scrotală
d. în zona prostatică
e. în toate cele patru zone de mai sus (a-d)
959. Cistocenteza la câine se face prin traversul (traversarea cu acul sau trocarul a):
a. peretelui abdominal ventral
b. peretelui abdominal lateral drept
c. peretelui abdominal lateral stâng
d. diafragmei pelvine
e. toate variantele (a-d) sunt greşite
960. Pentru cistocenteză la căţea vezica urinară se fixează:
a. cu fire de sutură la piele
b. cu ajutorul unor dispozitive speciale
c. prin palpaţie transrectală
d. manual transvaginal
e manual prin traversul peretelui abdominal
961. Cistotomia la carnivore efectuată pe faţa dorsală a vezicii urinare prezintă riscul
lezionării ureterelor:
a. dacă .incizia este longitudinală pe mijlocul feţei dorsale
b. nu
c. doar dacă este plasată în vecinătatea colului vezical
d. doar dacă interesează polul caudal al vezicii urinare
e. doar dacă incizia este plasată pe faţa ventrală a vezicii urinare
962. Cistorafia este recomandat să se execute:
a. monoplan exoversat
b. biplan (surjet simplu; surjet endoversat)
c. biplan (surjet simplu; surjet exoversat)
d. triplan (puncte separate; surjet simplu; surjet exoversat)
e. oricare variantă dacă firul penetrează submucoasa
963. Omfaluria est o afecţiune caracterizată de persistenţa unui canal care asigură
comunicarea între:
a. rinichi şi ombilic
b. ureter şi ombilic
c. rect şi vagin
d. ombilic şi vezica urinară
e. vezica urinară şi vagin
964. Tehnica operatorie în omfalourie constă în esenţă în:
a. rezecţia canalului urac
b. sutura în bursă a canalului urac
c. sutura în bursă a cervixului
d. rezectia uretrei
e. rezecţia ureterelor şi a cordoanelor testiculare
965. În prostatectomie la câine se secţionează şi:
a. veziculele seminale
b. canalele deferente
c. canalele glandelor bulbo-uretrale
d. canalele epididimare
e. ureterele
966. În prostatectomie la câine anastomoza uretrei se realizează:
a. termino-terminal în puncte separate perforante
b. termino-terminal în surjet endoversat
c. termino-terminal în puncte separate neperforante
d. latero-lateral în puncte separate neperforante
e. latero-lateral în surjet endoversat
967. În nefrotomie la câine pediculul vascular renal este:
a. ligaturat cu catgut
b. ligaturat cu nylon
c. pensat provizoriu cu o pensă Pean
d. pensat provizoriu cu o pensă Kocher
e. pensat provizoriu cu o pensă vasculară
968. În nefrotomie incizia rinichiului se face:
a. în lungul marii curburi (marginea laterală)
b. prin hilul renal (marginea medială)
c. pe faţa dorsală
d. pe faţa ventrală
e. varianta corectă se alege în funcţie de localizarea calculului
969. Care element anatomic nu se găseşte în pediculul renal:
a. artera renală
b. vena renală
c. ureterul
d. canalul urac
e. variantele c şi d sunt corecte
970. Nefrectomia este un procedeu de:
a. fixare a rinichiului în loja renală
b. îndepărtare a calculilor renali
c. exereză a unui rinichi
d. exereză a unui nerv
e. deschidere a bazinetului renal
971. Secţionarea comisurii dorsale a vulvei se numeşte:
a. epiforă
b. episiotomie
c. epispadis
d. epicardotomie
e. epifizectomie
972. Prin episiotomie se expune:
a. cavitatea toracică
b. cavitatea abdominală
c. cavitatea nazală
d. teaca vaginală
e. vaginul
973. Reconstituirea vaginului, comisurii dorsale a vulvei şi a perineului superior (plăgii
de episiotomie) se face prin sutură:
a. monoplan “în bloc”
b. monoplan în puncte separate amplasate cutanat
c. biplan – musculatura vaginului şi pielea
d. triplan – mucoasa vaginală; musculatura vaginului; pielea e. plan cu plan – mucoasa vaginală; submucoasa; musculatura vaginului; seroasa vaginală;
ţesutul subcutanat; pielea
974. Tratamentul operator al hiperplaziei vaginale la căţea constă în:
a. vaginectomie
b. excizia mucoasei hiperplaziate
c. colpotomie
d. colpectomie
e. colpohisterectomie
975. În amputarea prolapsului vaginal la căţea trebuie ţinut cont de:
a. meatul urinar
b. deschiderea glandelor lui Bartholin
c. deschiderea glandelor vestibulare mici
d. plica vestibulo-vaginală
e. clitoris
976. Execuţia amputării propriu-zise a prolapsului vaginal la căţea este facilitată de:
a. blocajul epidural sacrococcigian complementar N-NLA
b. aplicarea benzii Esmarch
c. episiotomie
d. aplicarea de comprese umed, reci
e. nici una din variantele a-d
977. Care este instrumentul necesar aplicării tratamentului conservator al prolapsului
uterin la vacă:
a. pensa chirurgicală
b. pensa hemostatică
c. pensa de baraj
d. cateterul uretral
e. acul Gerlach (Moij, Reverdin)
978. Prevenirea recidivelor după repunerea manuală a prolapsului uterin la vacă este
realizabilă prin:
a. obliterarea vestibulului vaginal cu un tampon compresiv
b. blocaj analgezic epidural cu Denervin
c. uncţionarea porţiunii prolabate cu antibiotice
d. sutura labiilor vulvare
e. aplicarea benzii Esmarch
979. Histerorafia este recomandat să se execute:
a. monoplan perforant
b. biplan extramucos
c. triplan cu stratul seros exoversat
d. biplan cu primul strat perforant
e. toate variantele (a-d) sunt incorecte
980. În histerotomie scurgerea lichidelor fetale în cavitatea abdominală poate provoca:
a. emfizem
b. neoplazii
c. peritonită
d. mixomatoză
e. nu provoacă reacţii, sunt lichide fiziologice
981. În histerotomie la iapă extragerea placentei este în toate situaţiile:
a. obligatorie, dacă nu se poate face este obligatorie histerectomia
b. nu se extrage niciodată
c. nu se extrage pentru că facilitează histerorafia
d. se suturează la mucoasa uterină
e. când nu se desprinde uşor se îndepărtează doar de la marginile plăgii
uterine
982. Care localizare a uterului gestant la vacă nu este posibilă:
a. supraomental stânga
b. infraomental dreapta
c. extraomental stânga
d. infraomental stânga
e. supraomental dreapta
983. Într-o gestaţie la vacă localizată infraomental dreapta după celiotomie pentru
abordarea uterului este necesară:
a. incizia omentului superficial (foiţei externe)
b. incizia omentului profund (foiţei interne)
c. incizia omentului superficial şi a omentului profund
d. îndepărtarea în sens cranial a omentului superficial
e. îndepărtarea în sens caudal a ambelor foiţe ale omentului
984. În histerotomie la animalele de talie mare este indicată exteriorizarea:
a. vârfului cornului uterin gestant împreună cu ovarul aferent
b. unei porţiuni uterine care conţine capul şi/sau membrele fătului
c. unei porţiuni uterine care conţine abdomenul fătului
d. unei porţiuni uterine care conţine toracele fătului
e. mici curburi a uterului
985. Într-o gestaţie la vacă localizată extraomental stânga după celiotomie pentru
abordarea uterului este necesară:
a. îndepărtarea în sens cranial a omentului superficial
b. secţionarea omentului superficial
c. tracţionarea în sens cranial a fundului de sac caudo-dorsal al rumenului
d. îndepărtarea în sens cranial a ambelor foiţe ale omentului
e. secţionarea ambelor foiţe omentale
986. Pentru histeotomia unei vaci gestante în poziţie decubitală care tip de celiotomie
nu este practicabil:
a. sublombară dreaptă
b. colpotomia
c. subilială dreaptă
d. subilială stângă
e. paramediană
987. Pentru histerotomia (cezariana) unei scroafe celiotomia recomandată este:
a. sublombară
b. cu acces prin fundul de sac recto-vaginal
c. paramediană
d. colpotomia
e. subhipocondrală
988. Incizia uterului în operaţia cezariană la scroafă se recomandă a se efectua:
a. în apropierea bifurcţiei coarnelor uterine
b. o incizie pentru fiecare fetus
c. incizia separată a fiecărui corn uterin
d. incizia cervixului
e. incizia vârfului fiecărui corn uterin
989. Al doilea plan de sutură în histerorafie la căţea se recomandă a fi efectuat:
a. în surjet simplu
b. în puncte separate simple
c. în surjet endoversat Connelp
d. în surjet endoversat Cushing
e. în surjet exoversat
990. Pentru histerotomia (cezariana) unei căţele se recomandă o celiotomie:
a. sublombară
b. subilială
c. mediană ombilico-pubiană
d. mediană xifo-ombilicală
e. subhipocondrală
991. Nivelul amputării uterului în ovariohisterectomia unei căţele este:
a. între ovar şi oviduct
b. între oviduct şi uter
c. cranial de bifurcaţia coarnelor uterine
d. caudal de bifurcaţia coarnelor uterine
e. caudal de cervix
992. Pentru ovariohisterectomia unei căţele este necesară:
a. secţionarea omentului mare
b. secţionarea omentului mic
c. secţionarea ligamentelor late (largi) ale uterului
d. dilacerarea boantă a ligamentelor late (largi) ale uterului
e. dilacerare boantă a ligamentelor ovariene
993. Corpul uterin rămas după ovariohisterectomia unei căţele se recomandă a fi:
a. ligaturat transfixic
b. lasat liber, nesuturat
c. suturat în puncte separate
d. suturat în surjet exoversat
e .suturat în surjet Cushing peste pensă
994. În mamectomia parţială la carnasiere respectarea principiului ablastiei presupune:
a. excizie largă în ţesut sigur sănătos
b. ligatura şi electrocoagularea fiecărui capăt vascular
c. hemostaza pofilactică medicamentoasă
d. sutură etanşă
e. drenaj aspirativ
995. În mamectomia parţială la carnasiere când tumora este aderentă la piele incizia
pielii va avea formă:
a. liniară
b. eliptică
c. în vârf de săgeată
d. de dreptunghi
e. circulară
996. În ablaţia mamelei inghinale la carnivore este obligatorie ligatura:
a. aortei descendente
b. arteri şi venei safene
c. arteri şi venei pudende
d. arterei şi venei epigastrice caudale superficiale
e. a tuturor vaselor enumerate anterior (a-d)
997. Când la o căţea se extirpă un întreg lanţ mamelonar, mamectomia este:
a. parţială
b. regională
c. completă unilaterală
d. completă bilaterală
e. totală
998. Sutura unei plăgi mamelonare la vacă se execută:
a. monoplan perforant
b. monoplan neperforant
c. biplan – stratul muscular erectil; pielea
d. biplan – mucoasa canalului papilar; pielea
e. triplan - mucoasa canalului papilar; submucoasa; stratul muscular şi pielea
999. În codotomie la câine se recomandă ca secţionarea cozii să se facă:
a. prin dezarticulare
b. prin mijlocul unui corp vertebral
c. prin treimea anterioară a unui corp vertebral
d. prin treimea posterioară a unui corp vertebral
e. toate variantele (a-d) sunt corecte
1000. Codotomia la câine necesită următorul instrumentar, cu excepţia:
a. garou
b. bisturiu
c. ferăstrău
d. pense hemostatice
e. ace de sutură şi portac
RĂSPUNSURI
IV DATE GENERALE ASUPRA INTERVENŢIILOR CHIRURGICALE LA
ANIMALE
501. b - 12 pag. 20
502. d - 12 pag. 22
503. c - 12 pag. 23
504. e - 12 pag. 24
505. b - 12 pag. 28
506. a - 12 pag. 31
507. d - 12 pag. 31
508. a - 12 pag. 31
509. e - 12 pag. 31
510. b - 12 pag. 32
V MANOPERE CHIRURGICALE DE BAZĂ
511. c - 12 Enteron (gr.) : intestin; tome (gr.) : secţiune, tăietură
512. e - 12 Kolpos (gr.) : vagin; tome (gr.) : tăietură
513. d - 12 pag. 163 şi 10 pag. 250 Koilia (gr.): abdomen; tome (gr.):
tăietură, secţiune
514. d - 12 pag. 163 şi 10 pag. 250 Myos (gr.): muşchi; tome (gr.): tăietură,
secţiune
515. d - 12 pag. 163 şi 10 pag. 250 Hystera (gr.):uter ; tome (gr.): tăietură,
secţiune
516. c - 12 pag. 165
517. d - 12 pag. 164 - 165
518. e - 12 pag. 168
519. a - 12 pag. 168
520. a - 12 pag. 170 Phlebos (gr.) :venă; kemtesis (gr.) : înţepătură
521. c - 12 pag. 170 -171
522. b - 12 pag. 172
523. c - 12 pag. 31 Enteron (gr.) : intestin; ek (gr.) : afară; tome (gr.) :
secţiune, tăietură
524. b - 12 pag. 31 Hystera (gr.) : uter; ek (gr.) : afară; tome (gr.) : secţiune,
tăietură
525. a - 12 pag. 31 Orchis (gr.) : testicul; ek (gr.) : afară; tome (gr.) :
secţiune, tăietură
526. d - 12 pag. 31 Oys, otos (gr.) : ureche; ek (gr.) : afară; tome (gr.) :
secţiune, tăietură
527. e - 12 pag. 32 Phlebos (gr.) :venă; ek (gr.) : afară; tome (gr.) : secţiune,
tăietură
528. a - 12 pag. 174
529. c - 12 pag. 175
530. e - 12 pag. 174
531. c - 12 pag. 172 şi 10 pag. 258
532. d - 12 pag. 178 şi 10 pag. 266
533. b - 12 pag. 178 şi 10 pag. 263
534. c - 10 pag. 163
535. b - 12 pag. 178 – 179
536. e - 12 pag. 179
537. d - 12 pag. 180 – 181 Ligatura simplă constă în legarea directă a
capătului vasului secţionat (cu un singur fir). Ligatura dublă constă în legarea
directă a capătului vasului secţionat cu două fire amplasate la distanţă de 0,5-2
cm. unul de altul. Sutura-ligatură constă în trecerea unui fir în “U” prin
ţesuturile tranşei de secţiune (de regulă friabile – splină, ficat), incluzând în bucla
firului şi capătul vasului secţionat. Ligatura elastică este o manoperă de exereză
prin histotripsie (vezi şi pag. 176).
538. a - 12 pag. 184
539. a - 12 pag. 198
540. c - 12 pag. 198
541. b - 12 pag. 205 şi 32 Polipropilena este considerat materialul
neresorbabil de sutură cel mai inert, ideal pentru suturi vasculare.
542. c - 12 pag. 174
543. d - 12 pag. 175
544. a - 15, 32, 43, 47 Prin expunerea la urină a firelor de acid poliglicolic se
accelerează foarte mult procesele de degradare a acestora.
545. e - 12 pag. 201
546. a - 12 pag. 187 şi 198
547. e - 12 pag. 200 – 205
548. b - 12 pag. 208 - 209
549. a - 12 pag. 212 - 217
550. c - 12 pag. 212 – 217
551. e - 12 pag. 212 - 217
552. b - 12 pag. 212 - 217
553. d - 12 pag. 212 - 217
554. a - 12 pag. 212 - 217
555. b - 12 pag. 212 - 217
556. b - 12 pag. 196
557. c - 12 pag. 196
558. d - 12 pag. 196
559. a - 12 pag. 196
560. c - 12 pag. 196
561. e - 12 pag. 249
562. e - 12 pag. Trayon (fr.) : mamelon; raphe (gr.) : sutură
563. b - 12 pag. 228
564. d - 12 pag. Kystis (gr.) :vezică; raphe (gr.) : sutură
565. c - 12 pag. 212 Hystera (gr.) : uter; raphe (gr.) : sutură
566. a - 12 pag. 231 – 234 Aggeion (gr.) : vas; raphe (gr.) : sutură
567. d - 12 pag. 173 Pexis (gr.) : fixare. Pexia poate fi temporară
(amovibilă), asigurând fixarea unui organ în timpul operaţiei sau definitivă
(inamovibilă), permanentă când asigură menţinerea poziţiei unui organ după
remedierea distopiei (vezi şi 30 pag. 168 şi 176 – 178)
568. c - 12 pag. 218
569. b - 12 pag. 218
570. e - 12 pag. 210 – 212 şi 226 FSM (eng.) Fascia Skin (piele) Manual
571. d - 12 pag. 231
572. b - 12 pag. 234
573. a - 12 pag. 235 Neuroliză – neyron (gr.) : nerv; lysis (gr.) : dizolvare,
desfacere. Nevrectomie – neyron (gr.) : nerv; ektome (gr.) : îndepărtare.
Epineurorafie – epi (gr.) : pe, peste; neyron (gr.) : nerv; raphe (gr.) : sutură –
procedeu de sutură a nervilor în care firele se trec prin epinerv (teaca conjunctivo-
fibroasă care înconjoară la exterior nervul). Perineurorafie – peri (gr.) : în jurul;
neyron (gr.) : nerv; raphe (gr.) : sutură – procedeu de sutură a nervilor în care
firele se trec prin perinerv (teaca conjunctivo-fibroasă care înconjoară fiecare
fascicul al unui nerv). Neuroprobazie - neyron (gr.) : nerv; probasis (gr.) : mers
înainte – proprietate a unor virusuri de a se propaga în lungul filetelor nervoase în
direcţie centripetă.
574. c - 12 pag. 243 - 244
575. c - 12 pag. 237
576. d - 12 pag. 243
577. a - 12 pag. 249 Osteotomie – osteon (gr.) : os; tome (gr.) : a tăia.
Ostertagia – gen de paraziţi din familia Trichostongylide, denumiţi după numele
medicului veterinar Ostertag R. (1886-1940).
578. c - 12 pag. 250
579. e - 12 pag. 251
580. c - 12 pag. 252
581. a - 12 pag. 253 - 254
582. d - 12 pag. 253
583. b - 12 pag. 258
584. d - 12 pag. 258
585. c - 12 pag. 258
586. e - 12 pag. 256
587. a - 12 pag. 258
588. a - 12 pag. 258 O viteză de rotaţie mai mare de 150 de rotaţii / minut
cauzează “arderea” osului şi apariţia osteolizei, conpromiţând rigiditatea
montajului.
589. c - 12 pag. 261 şi 264
590. b - 12 pag. 260
591. d - 12 pag. 261
592. d - 12 pag. 262
593. b - 12 pag. 265
594. e - 12 pag. 265
595. b - 12 pag. 266
596. c - 12 pag. 266 - 267
597. a - 12 pag. 271
598. e - 12 pag. 197
599. e - 12 pag. 197
600. d - 12 pag. 206 şi 266
VI TEHNICI CHIRURGICALE
601. b - 30 pag. 12 – 13 şi 10 pag. 172 - 175
602. d - 30 pag. 12 – 13
603. e - 30 pag. 12
604. a - 30 pag. 14 şi 39 pag. 113 Ankylos (gr.) :legat, crescut împreună;
blepharon (gr.) : pleoapă – unire parţială sau totală a pleoapelor principale.
Anchiloblefaronul chirurgical se realizează prin sutura celor două pleoape
principale. Simblefaron – apariţia de aderenţe între peloape şi globul ocular.
605. c - 30 pag. 14 - 15
606. b - 30 pag. 16 – 17
607. e - 30 pag. 18 - 19
608. d - 30 pag. 18 – 19
609. e - 30 pag. 18 – 19 şi 39 pag. 113, 119, 137, 270 – 271. Blefarofimoza
– blepharon (gr.) : peoapă; phimos (gr.) : botniţă, legătură – strâmtarea fantei
palpebrale. Blefarospasm – închiderea spastică a fantei palpebrale. Lagoftalmie
– lagos (gr.) : iepure; ophtalmos (gr.) : ochi – imposibilitatea pleoapelor de a
acoperi globul ocular, de închidere a fantei palpebrale. În ulcerele corneene se
recomandă acoperirea leyiunii cu conjunctiva palpebrală şi / sau bulbară.
610. a - 30 pag. 12 Blefarostat – blepharon (gr.) : peoapă; statos (gr.) : a
ţine pe loc instrument care imobilizează pleoapele. Bisturnaj – bistourner (fr.) : a
răsuci – metodă nesângeroasă de castrare prin răsucirea testiculelor în interiorul
burselor testiculare intacte. Monoplegie – paralizia unui membru. Diplegie –
paralizie bilaterală a unui segment corporal
611. b - 30 pag. 19
612. e - 39 pag. 90 Paracenteza oculară – puncţia camerei anterioare a
globului ocular. Locul puncţiei este în zona periferică, cât mai aproape de limb.
613. d - 30 pag. 22 - 23
614. a - 30 pag. 20 - 21
615. c - 30 pag. 22 – 23 Excizia implică doar ţesutul cutanat (pielea).
616. b - 30 pag. 20 – 21
617. b - 30 pag. 20 - 21
618. c - 30 pag. 20 - 21
619. b - 30 pag. 20 – 21 Neînceperea suturii din partea cea mai dehiscentă a
plăgii duce la o afrontare necorespunzătoare şi la redresarea incorectă a
marginilor pleoapelor.
620. e - 30 pag. 22
621. a - 30 pag. 22 – 23 În zona cuprinsă între braţele “Y”-ului pielea este
mobilizată spre porţiunea exoversată a pleoapei, redresând marginea liberă a
acesteia.
622. d - 30 pag. 23 Blefaroptoză – căderea pleoapei superioare.
Blefaroplastie – procedeu chirurgical de reconstucţie a pleoapelor, din alte
ţesuturi, din vecinătate.
623. c - 30 pag. 23
624. b - 30 pag. 141 – 146 şi 18 pag. 157 Apariţia prolapsului pleoapei a
III-a în cursul anesteziei este un fenomen normal, reversibil.
625. a - 30 pag. 24 – 25
626. b - 30 pag. 26 –27 şi 39 pag. 9 –11 şi 39
627. e - 30 pag. 26 – 27 şi 39 pag. 9 –11 şi 39
628. a - 39 pag. 9 – 11 Lacrimile secretate de glanda lacrimală ajung prin
intermediul a 5-6 canalicule lacrimale în fundul de sac conjunctival superior,
răspândindu-se pe întreaga suprafaţă a polului anterior al globului ocular. Excesul
se colectează în unghiul nazal al fantei palpebrale într-un spaţiu denumit “lac
lacrimal” în centrul căruia se găseşte carunculul lacrimal (un nodul conjunctivo-
grăsos). Drenajul lacrimilor din lacul lacrimal se face prin punctele lacrimale
(câte unul pe fiecare pleoapă principală), curgând apoi prin cele două canale
lacrimale în sacul lacrimal şi de acolo prin conductul lacrimo-nazal în fosa
nazală, printr-un orificiu plasat la limita orală a cornetului inferior.
629. c - 30 pag. 30 – 31
630. d - 30 pag. 30 – 31 şi 11 pag. 19
631. b - 30 pag. 32 – 33 şi 10 pag. 171
632. a - 30 pag. 32 – 33
633. c - 30 pag. 32 – 33 şi 12 pag. 174 – 175 Revulsia procedeu
medicamentos de obţinere a unui aflux sangvin într-o anumită zonă.
Retrovresiunea dentară – anomalie de poziţie a dinţilor care sunt îndreptaţi
aboral.
634. d - 30 pag. 34 –35 şi 10 pag.170 - 171
635. d - 30 pag. 34 - 35
636. e - 30 pag. 34 - 35
637. a - 30 pag. 34 - 37
638. d - 30 pag. 36 -37
639. c - 30 pag. 36 - 37
640. b - 30 pag. 38 – 39 Tonsilectomia – tonsillae (lat.) : amigdale; ektome
(gr.) : îndepărtare.
641. c - 30 pag. 42 - 43
642. e - 30 pag. 42 - 43
643. d - 30 pag. 44 - 45
644. b - 30 pag. 44 - 45
645. a - 30 pag. 44 - 45
646. c - 30 pag. 44 - 45
647. c - 30 pag. 48 - 49
648. b - 30 pag. 48 - 49
649. e - 30 pag. 50 - 53
650. d - 30 Otita externă cronică (formeloe: purulentă, ulcerativă,
proliferativă, inclusive neoplazică).
651. a - 30 pag. 50 - 51
652. c - 30 pag. 52 - 53
653. d - 30 pag. 54 -55
654. b - 11 pag.26 Termenul de otoragie defineşte hemoragiile produse în
interiorul urechii.
655. b - 30 pag. 56 -57
656. e - Miringotomie – myringe (fr.) : timpanul (membrana
timpanică); tome (gr.) : a tăia.
657. a - 30 pag 56 - 57
658. b - 30 pag 56 - 57
659. c - 30 pag 60 - 61
660. d - 30 pag 60 - 61
661. e - 30 pag 60 - 61
662. c - 30 pag 60 - 61
663. d - 30 pag 60 - 61
664. c - 30 pag 62 - 63
665. a - 30 pag 62 - 63
666. d - 30 pag 62 -63
667. d - 30 pag 66 -67
668. d - 30 pag 66 -67
669. d - 30 pag 66 -67
670. d - 30 pag 70 – 71 Pungă guturală (diverticul al trompei auditive) au
numai solipedele.
671. b - 30 pag 70 – 71 Triunghiul lui Scarpa (trigonul femoral) delimitat
de muşchii: gracilis, croitor şi pectineu.
672. d - 30 pag 74 – 75 Faringostomie – pharynx (gr.) : faringe; stoma (gr.)
: gură. Faringoscopie - pharynx (gr.) : faringe; skopein (gr.) : a examina, a vedea
– metodă de examinare a faringelui cu ajutorul unui endoscop.
673. c - 30 pag 93 -95
674. c - 30 pag 74 - 75
675. e - 30 pag 76 – 79
676. a - 14 pag 55 – 56 Cornaj – cornus (lat.) : trompetă; - zgomot de
stenoză a căilor respiratorii care se aude de la distanţă (c. nazal, c. palatin, c.
laringian, c. traheal, c. bronhic).
677. b - 30 pag 76 - 77
678. c - 30 pag 78 - 79
679. a - 30 pag 76 – 79 Este preferată canula traheală unidirecţională cu
balonaş de etanşeizare – vezi pag. 85, fig. 2. Canulele traheale bivalve lasă
sângele să curgă pe lângă ele. Intubaţia oro-traheală cu sonde cu balonaş de
etanşeizare previne scurgerea sângelui în pulmon, dar prezenţa lor în laringe
stânjeneşte execuţia timpilor operatori. Este recomandată montarea lor
intraoperatorie, după terminarea exerezei (cu vas închis – cu bisturiul electric)
ventriculilor laringieni.
680. d - 30 pag 78 - 79
681. b - Suprimarea funcţiei fonice la câine este o operaţie
mutilantă care nu trebuie executată decât la cererea proprietarului.
682. e - 30 pag 80 – 81 Accesul este limitat şi doar pensa de biopsie poate fi
manipulată din exteriorul cavităţii orale sub un riguros control visual.
683. e - 30 pag 82 - 83
684. c - 30 pag 82 - 83
685. d - 30 pag 82 - 83
686. e - 30 pag 84 - 85
687. a - 30 pag 84 - 85
688. b - 30 pag 84 - 85
689. b - 30 pag 86 – 87 Pentru etimologia termenilor vezi şi răspunsurile la
întrebările: 511, 523, 565, 672.
690. c - 30 pag 86 – 87
691. d - 30 pag 86 - 87
692. d - 30 pag 88 - 89
693. b - 30 pag 88 - 89
694. d - 30 pag 88 - 89
695. e - 30 pag 92 – 93
696. d - 30 pag 92 - 93
697. a - 30 pag 96 - 97
698. c - 30 pag 96 - 97
699. b - 30 pag 100 - 101
700. b - 30 pag 98 - 99
701. c - 30 pag 100 - 101
702. d - 30 pag 100 - 101
703. e - 30 pag 102 - 103
704. a - 30 pag 102 - 103
705. e -
706. b - 30 pag 104 - 105
707. c - 30 pag 106 - 107
708. a - 30 pag 106 - 107
709. d - 30 pag 106 - 107
710. a - 30 pag 108 - 109
711. e - 30 pag 108 - 109
712. b - 30 pag 108 - 109
713. d - 30 pag 108 - 109
714. c - 30 pag 112 - 113
715. a - 30 pag 112 - 113
716. d - 30 pag 112 - 113
717. b - 30 pag 112 - 113
718. c - 30 pag 112 - 115
719. e - 30 pag 114 – 115 Includerea în sutură a ligamentului falciform este
una din cauzele dezuniri suturilor peretelui abdominal.
720. d - 30 pag 114 - 115
721. c - 30 pag 116 - 117
722. b - 30 pag 116 - 117
723. a - 30 pag 116 - 117
724. c - 30 pag 116 - 117
725. d - 30 pag 118 - 119
726. a - 30 pag 118 - 119
727. d - 30 pag 118 - 119
728. c - 30 pag 120 - 121
729. e - 30 pag 120 - 121
730. b - 30 pag 120 - 121
731. c - 30 pag 120 - 121
732. b - 30 pag 120 - 121
733. a - 30 pag 120 - 121
734. b - 30 pag 122 - 123
735. d - 30 pag 122 - 123
736. e - 30 pag 124 - 125
737. d - 30 pag 174 - 175
738. e - 30 pag 172 - 173
739. b - 30 pag 126 - 127
740. a - 30 pag 126 - 127
741. c - 30 pag 126 - 129
742. b - 30 pag 126 – 129 În herniile mici reducibile conţinutul sacului
herniar este împins în cavitatea abdominală prin taxis manual.
743. d - 30 pag 128 - 129
744. e - 30 pag 128 - 129
745. a - 30 pag 130 - 131
746. a - 30 pag 130 - 131
747. b - 30 pag 130 - 131
748. c - 30 pag 130 - 131
749. d - 30 pag 132 - 133
750. e - 30 pag 132 - 133
751. c - 30 pag 134 - 135
752. a - 30 pag 134 - 135
753. b - 30 pag 136 - 137
754. c - 30 pag 136 - 137
755. d - 30 pag 138 - 139
756. e - 30 pag 138 - 139
757. a - 30 pag 140 - 141
758. c - 30 pag 142 - 143
759. a - 30 pag 142 - 143
760. e - 30 pag 144 Cistocel – kistis (gr.) : vezică; kele (gr.) :
umflătură - hernia vezicii urinare.
761. b - 30 pag 144 - 145
762. e - 30 pag 146 - 147
763. d - 30 pag 146 - 147
764. e - 30 pag 146 - 147
765. a - Deplasarea ectopică a unei formaţiuni anatomice
prin traversul pereţilor cavităţii abdominale defineşte o hernie abdominală.
Deplasarea transdiafragmatică – hernia diafragmatică – este o formă de hernie
abdominală în care o formaţiune anatomică trece dintr-o cavitate în alta (din
abdomen în torace) – hernie internă. Oaltă formă de hernie internă este trecerea
unei anse intestinale printr-o breşă mezenterică – hernie transmezenterică.
766. b - Enterocel – enteron (gr.) : intestin; kele (gr.) :
umflătură – hernia unei anse intestinale.
767. b - 30 pag 162 - 163
768. d - 30 pag 164 - 165
769. b - 30 pag 164 - 165
770. e - 30 pag 166 - 167
771. a - 30 pag 168 - 169
772. c - 30 pag 168 - 169
773. c - 30 pag 170 - 171
774. e - 30 pag 172 - 173
775. d - 30 pag 172 - 173
776. b - 30 pag 174 - 175
777. b - 30 pag 174 - 175
778. b - 30 pag 176 - 177
779. e - 30 pag 176 - 179
780. c - 30 pag 180 - 181
781. a - 30 pag 180 - 181
782. b - 30 pag 182 - 183
783. a - 30 pag 184 - 185
784. d - 30 pag 182 - 183
785. d - 30 pag 184 - 185
786. d - 30 pag 210 – 211
787. b - 30 pag 186 - 187
788. d - 30 pag 186 - 187
789. e - 30 pag 192 - 193
790. d - 30 pag 206 - 207
791. a - 30 pag 186 - 187
792. c - 30 pag 188 - 189
793. d - 30 pag 188 - 189
794. a - 30 pag 190 - 191
795. b - 30 pag 190 - 191
796. c - 30 pag 190 - 191
797. e - 30 pag 150 - 151
798. c - 30 pag 150 - 151
799. a - 30 pag 150 - 151
800. c - 30 pag 192 - 193
801. b - 30 pag 194 - 195
802. d - 30 pag 192 - 195
803. c - 30 pag 196 - 197
804. b - 30 pag 198 - 199
805. a - 30 pag 198 - 199
806. a - 30 pag 200 - 201
807. a - 30 pag 206 - 207
808. c - 30 pag 202 - 203
809. b - 30 pag 202 - 203
810. d - 30 pag 202 - 203
811. d - 30 pag 204 - 205
812. a - 30 pag 204 - 205
813. e - 30 pag 208 - 209
814. e - 30 pag 208 - 209
815. e - 30 pag 184 - 213
816. c - 30 pag 210 - 211
817. b - 30 pag 212 - 213
818. a - 30 pag 212 - 213
819. e - 30 pag 216 - 217
820. c - 30 pag 216 - 217
821. b - 30 pag 216 - 217
822. d - 30 pag 218 - 219
823. a - 30 pag 208 – 209 şi 214 - 215
824. e - 30 pag 212 - 213
825. c - 30 pag 218 - 219
826. d - 30 pag 218 - 219
827. b - 30 pag 210 - 211
828. d - 30 pag 220 - 221
829. a - 30 pag 220 - 221
830. c - 30 pag 222 - 223
831. b - 30 pag 222 - 223
832. b - 30 pag 222 - 223
833. e - 30 pag 224 - 225
834. c - 30 pag 224 - 225
835. b - 30 pag 224 – 225 şi 152 - 153
836. a - 30 pag 226 – 227
837. d - 30 pag 226 - 227
838. a - 30 pag 228 - 229
839. c - 30 pag 232 - 233
840. e - 30 pag 230 - 231
841. a - 30 pag 228 - 229
842. b - 30 pag 230 - 231
843. d - 30 pag 232 - 233
844. e - 30 pag 234 – 235
845. d - 30 pag 232 - 233
846. a - 30 pag 226 - 227
847. c - 30 pag 230 - 231
848. b - 30 pag 228 - 229
849. e - 30 pag 234 - 235
850. b - 30 pag 228 - 229
851. c - Atrezia anală este o anomalie congenitală
întâlnită la toate speciile. Frecvenţa cea mai ridicată este constatată la suine.
852. d - Atrezia anală (imperforarea anusului) nu este o
afecţiune care să permită supravieţuirea în absenţa tratamentului operator.
853. e - 30 pag 236 – 237 Glandele perianale ca formaţiuni circumscrise,
bine delimitate se întâlnesc doar la carnasier şi iepure.
854. b - 30 pag 238 - 239
855. a - 30 pag 238 - 239
856. d - 30 pag 238 - 239
857. c - 30 pag 240 - 241
858. e - 30 pag 240 - 241
859. a - 30 pag 242 - 243
860. c - 30 pag 242 - 243
861. b - 30 pag 244 - 245
862. b - 30 pag 244 - 245
863. a - 30 pag 246 - 247
864. d - 30 pag 246 - 247
865. b - 30 pag 250 - 251
866. e - 30 pag 254 - 255
867. d - 30 pag 254 - 255
868. a - 30 pag 250 - 251
869. c - 30 pag 252 - 253
870. c - 30 pag 250 - 255
871. d - 30 pag 256 - 257
872. a - 30 pag 256 - 257
873. e - 30 pag 258 - 259
874. e - 30 pag 258 - 259
875. c - 30 pag 260 - 261
876. c - 30 pag 260 - 261
877. d - 30 pag 260 - 261
878. a - 30 pag 262 - 263
879. a - 30 pag 262 - 263
880. b - 30 pag 262 - 263
881. c - 30 pag 264 - 265
882. e - 30 pag 264 - 265
883. a - 30 pag 264 - 265
884. e - 30 pag 264 - 265
885. b - 30 pag 266 - 267
886. d - 30 pag 266 - 267
887. b - 30 pag 268 - 269
888. c - 30 pag 268 - 269
889. d - 30 pag 268 - 269
890. e - 30 pag 270 - 271
891. a - 30 pag 270 - 271
892. c - 30 pag 272 - 273
893. a - 30 pag 272 - 273
894. b - 30 pag 274 - 275
895. e - 30 pag 274 - 275
896. b - 30 pag 276 - 277
897. d - 30 pag 278 - 279
898. d - 30 pag 278 - 279
899. b - 30 pag 278 - 279
900. c - 30 pag 278 – 279
901. d - 30 pag 280 - 281
902. e - 30 pag 282 - 283
903. c - 30 pag 280 - 281
904. a - 30 pag 282 - 283
905. c - 30 pag 282 - 283
906. d - 30 pag 282 - 283
907. b - 30 pag 284 - 285
908. d - 30 pag 286 - 287
909. b - 30 pag 286 - 287
910. d - 30 pag 286 - 287
911. a - 30 pag 290 - 291
912. a - 30 pag 290 - 291
913. d - 30 pag 290 - 293
914. a - 30 pag 292 - 293
915. a - 30 pag 288 - 299
916. c - 30 pag 294 - 295
917. c - 30 pag 294 - 295
918. b - 30 pag 296 - 297
919. c - 30 pag 296 - 297
920. c - 30 pag 298 - 299
921. e - 30 pag 300 – 301
922. e - 30 pag 302 - 303
923. d - 30 pag 304 - 305
924. e - 30 pag 306 - 307
925. b - 30 pag 296 - 297
926. d - 30 pag 306 - 307
927. e - 30 pag Enorhid – en (gr.) : înăuntru; orchis (gr.) :
testicul – plasarea fiziologică a testiculelor în interiorul cavităţii abdominale.
Exorhid - ex (gr.) : înafara; orchis (gr.) : testicul – plasarea fiziologică a
testiculelor înafara cavităţii abdominale.
928. a - 30 pag 279
929. c - 30 pag 299
930. a - 30 pag 295
931. c - 30 pag 308 - 309
932. b - 30 pag 308 - 309
933. d - 30 pag 310 - 311
934. b - 30 pag 312 - 313
935. b - 30 pag 312 - 313
936. a - 30 pag 321 - 315
937. b - 30 pag 314 - 315
938. d - 30 pag 314 - 315
939. e - 30 pag 316 - 317
940. c - 30 pag 316 - 317
941. b - 30 pag 318 - 319
942. e - 30 pag 318 – 319 şi 122 - 123
943. d - 30 pag 318 – 319
944. a - 30 pag 320 - 321
945. c - 30 pag 320 - 321
946. e - 30 pag 322 - 323
947. d - 30 pag 324 - 325
948. a - 30 pag 324 - 325
949. b - 30 pag 326 - 327
950. c - 30 pag 326 - 327
951. d - 30 pag 328 - 329
952. e - 30 pag 328 - 329
953. b - 30 pag 330 - 331
954. d - 30 pag 330 - 333
955. a - 30 pag 332 - 333
956. c - 30 pag 332 - 333
957. c - 30 pag 334 - 335
958. c - 30 pag 334 - 335
959. a - 30 pag 336 - 337
960. e - 30 pag 336 - 337
961. c - 30 pag 338 - 339
962. b - 30 pag 338 - 339
963. d - 30 pag 340 - 341
964. a - 30 pag 340 - 341
965. b - 30 pag 342 - 343
966. c - 30 pag 342 - 343
967. e - 30 pag 344 - 345
968. a - 30 pag 344 - 345
969. d - 30 pag 346 - 347
970. c - 30 pag 346 - 347
971. b - 30 pag 348 - 349
972. e - 30 pag 348 - 349
973. d - 30 pag 348 - 349
974. b - 30 pag 350 - 351
975. a - 30 pag 352 - 353
976. c - 30 pag 352 - 353
977. e - 30 pag 354 - 355
978. d - 30 pag 354 - 355
979. b - 30 pag 356 - 357
980. c - 30 pag 356 - 357
981. e - 30 pag 356 - 357
982. a - 30 pag 358 - 359
983. d - 30 pag 358 - 359
984. b - 30 pag 360 - 361
985. c - 30 pag 360 - 361
986. b - 30 pag 362 - 363
987. a - 30 pag 364 - 365
988. a - 30 pag 364 - 365
989. d - 30 pag 366 - 367
990. c - 30 pag 366 - 367
991. d - 30 pag 368 - 369
992. d - 30 pag 368 - 369
993. e - 30 pag 368 - 369
994. b - 30 pag 370 - 371
995. b - 30 pag 370 - 371
996. d - 30 pag 372 - 373
997. c - 30 pag 372 - 373
998. e - 30 pag 374 - 375
999. a - 30 pag 378 – 379
1000. c - 30 pag 378 – 379
BIBLIOGRAFIE
AMSTUTZ H. E. – Bovine Medicine and Surgery, 2 nd. ed. Am. Vet. Publ. Goleta,
CA, 1980
ANDERSON, R., EDNEIY, A. (s. red.) - Practical animal handling. Ed. Pergamon
Press, Oxford, 1991.
ANNIS, J., ALLEN, A. - Atlas de Chirurgie Canine. Ed. Vigot, Paris, 1976.
ARCHIBALD, Y., CATCOTT, J. (s. red.) - Canine and feline Surgery, vol. I. Ed.
American Veterinary Publications, Santa Barbara, 1984.
ARCHIBALD, Y. - Chirurgie canine, vol. I. Ed. Vigot, Paris, 1973.
AUER J. A. –Textbook of Equine Surgery, Saunders, Philadelphia, 1992
BAKER G. J. – Dental Diseases. American Veterinary Publications ine 1993
BOJRAB M. J. – Current Techniques in Small Animal Surgery 3 rd. ed. Lea &
Febiger, Philadelphia, 1990
BOLTE S. MOLDOVAN M. – Agresologia, anestezie , şi terapieintensivă în
medicina veterinară .Ed. Ceres Bucureşti 1981
BOLTE S. IGNA C. – Clinica şi terapeutica chirurgicală veterinară . Partea I
Propedeutică şi traumatologie generală, Ed. Mirton, Timişoara , 1994
BOLTE S. IGNA C. – Clinică şi terapeutică chirurgicală veterinară – Patologia
capului Ed. Mirton, Timişoara, 1993
BOLTE, S., IGNA, C. – Chirurgie veterinară. Ed. Brumar, Timişoara, 1997
CADIOT, J., ALMY, J. – Traite de therapeutique chirurgicale, vol. I, II. Ed. Vigot
Freres, Paris, 1923, 1924.
CĂPĂŢÂNĂ, V. - Ghid de chirurgie operatoare veterinară. Ed. Ceres, 1980.
COLVILL T. P. – Principles of Surgery in: American Veterinary Publications,
Inc.1993
CONSTANTINESCU, Gh., RADU, C., PALICICA, R. – Anatomia topografică a
animalelor domestice. Ed. Facla, Timişoara, 1982.
COX, J. – Surgery of the reproductive tract in large animals. Ed. University Press,
Liverpool, 1987.
CRISTEA I. ( s. red.) - 1983 - Propedeutică chirurgicală şi tehnică operatorie
veterinară, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti;
DEACONESCU, I., THEODORESCU, D. – Lucrări practice de propedeutică
chirurgicală şi medicină operatoare. Lito. Institutul Agronomic, Timişoara, 1972.
ESPINASE, J. (s. red.) – Chirurgie bovine. Ed. Societe Francaise de Buiatrie, Alfort,
1987.
EVANS H. E., LAHUNTA A. – Miller`s Guide to the Dissection of the Dog Ed.
Saunders, Philadelphia,1971
GHEŢIE, V., HILLEBRAND, A. - Anatomia animalelor domestice, vol. I. Ed.
Academiei, Bucureşti, 1971.
GHEŢIE, V. - Anatomia animalelor domestice. Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1967.
GRIGORESCU, I. - Propedeutică şi medicină operatoare. Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1973.
GRIGORESCU, L. - Intervenţii chirurgicale la animale. Ed. Agrosilvică, Bucureşti,
1968.
HALL L. W. CLARKE K. W. – Veterinary Anaesthesia 9th
ed. Ed. Baillere Tindall,
London, 1992
HARVEY C. E. – Veterinary Dentistry. Ed. Saunders, Philandelphia 1985
HICKMAN, J., WALKER, R. G. - An Atlas of Veterinary Surgery. Ed. John- Wright
and Sons L.T.D., Bristol, 1980.
HICKMAN, J. - Equine Surgery and Medicine, vol. I. Academic Press, Cambridge,
1985.
IGNA C. – Tehnici chirurgicale veterinare. Ed. Brumar Timişoara, 1999
IGNA, C. - Suturile şi anastomozele tubului digestiv la animale, Ed. Brumar,
Timişoara, 1996.
KNECHT C. D. et. al. – Fundamental Techingues in Veterinary Surgery 3 rd. Ed.
Saunders, Philadelphia, 1987
LIN H. C. THURMON J. C. – Anesthesiology American Veterinary Publication,
Inc., 1993
MAGDA, I. I. - Chirurgie operatoare şi bazele anatomotopografice la animalele
domestice, Ed. Kolos, Moscova, 1970.
MARCENAC, L. N. - Chirurgie generale veterinaire. Ed. Maloine, Paris, 1974.
MATEŞ, N. – Chirurgie generală. Propedeutică şi tehnică chirurgicală veterinară. Ed.
Medicală Veterinară, Bucureşti, 1997.
MATEŞ, N., OANĂ, L. - Propedeutică şi tehnică chirurgicală veterinară, Tipo
Agronomia Cluj-Napoca, 1996.
McILWRAITH, W., TURNER S. – Equine surgery advanced techniques. Ed. Lea &
Febiger, Pennsylvania, 1987.
MOLDOVAN, M., BOLTE, S. - Oftalmologie veterinară, Ed. Ceres, Bucureşti,
1984.
OEHME F.W. –Textbook of Large Animal Surgery Ed. Williams, Baltimore, 1974
PAŞTEA, E. (s. red.) – Anatomia comparată a animalelor domestice, vol I, II. Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985.
ROSENBERGER G. – Clinical Examination of. Cattle, Paul Parey, Berlin, 1979
ROUS H J. K, BRIGHT R. M., BUSHBY P. A, HARARI J. WALLACE C. E. –
Surgical Diseases. American Veterinary Publications, Inc. 1993
SCHATZMANN U. – Sedation und Anasthezie des Pferdes Ed Blackwell
Wissensch, Berlin – Wien, 1995
SEICIU, F., BLIDARIU, T. – Terapia chirurgicală a aparatuluigenital şi a glandei
mamare. Ed. Ceres, Bucureşti, 1976.
SHORT C. E. – Principles and Practice of. Veterinary Anesthesis, Wiliams &
Wilkins, Baltimore, 1987
SLATTER D. H. – Textbook of Small Animal Surgery Saunders, Philadelphia, 1985
SOMA L. R. – Veterinary Anesthesis. Ed. Willams & Wilkins, Baltimore, 1971
STANCU D. – Anestezia animalelor domestice. Ed. Ceres, Bucure;ti, 1978
STASHAK, T.S. - Equine Wound Management Ed. Lea & Febiger, Pennsylvania,
1991.
TAMAS, I., FELLNER, F. - Allatorvosi sebeszeti mutettan. Ed. Mezogazdasagi
Kiodo, Budapesta, 1996.
TURNER, S., McILWRAITH, W. - Techniques in Large Animal Surgery. Ed. Lea &
Febiger, Pennsylvania, 1989.
VLĂDUŢIU, O. - Patologie chirurgicală, vol. I, Ed. Academiei R.S.R., 1962.
VLĂDUŢIU, O. - Patologia chirurgicală a animalelor domestice, vol. II, Ed.
Academiei , Bucureşti, 1966.
WINGFIELD, W., RAWLINGS, C. - Kleintier Chirurgie, Ed. P. Parey, Berlin, 1983.