Discutii posibile:

a) categorii de cereri care pot fi supuse procedurii regularizării: pot face obiect al

procedurii de regularizare orice cereri, fie ele contencioase sau necontencioase; de

asemenea, sunt supuse regularizării și cererile care prezintă un caracter urgent

(pentru o analiză mai detaliată a problemei, se poate consulta studiul lui Liviu pe care

ni l-a comunicat in cursul lunii septembrie);

b) cerințe a căror absență atrage anularea cererii de chemare în judecată; principial,

absența oricăruia dintre elementele prevăzute la art. 194-197 C. pr. civ. poate

conduce la anularea cererii. Sigur, ea va interveni întotdeauna dacă omisiunea

privește unul dintre elementele prevăzute de art. 196 C. pr. civ. Intervine ea de

aceeași manieră irefragabilă și în absența celorlalte elemente? Se pare că în practică

s-a optat pentru anularea cererilor de chemare în judecată în cazul omisiunii

oricăruia dintre elementele prevăzute la art. 194-197 C. pr.civ. S-a susținut însă că

aplicarea art. 200 alin. 3 C. pr.civ. reclamă verificarea unei proporționalități între

sancțiunea aplicată și motivele care o justifică (pentru detalii, a se vedea studiul lui

Liviu la care am făcut deja referire);

c) numai cererea de chemare în judecată este supusă procedurii de regularizare, nu

și alte cereri incidentale [pentru argumente în sprijinul acestei idei, a se vedea D. N.

Teohari, în G. Boroi, (coordonator), O. Spineanu-Matei, A. Constanda, C. Negrilă, V.

Dănăilă, D. N. Teohari, G. Răducan, D. M. Gavriș, F. G. Păncescu, M. Eftimie, Noul

Cod de procedură civilă, Comentariu pe articole, vol. I, art. 1-526, Ed. Universul

juridic, București, 2013, pp. 484-485, citat în continuare autor/Noul Cod de procedură

civilă. Comentariu pe articole];

d) problema complinirii lipsurilor ulterior împlinirii termenului de 10 zile prevăzut de

art. 200 alin. 2 C. pr.civ. Sub acest aspect pare că soluțiile se îndreaptă spre a se

considera că, deși făcute peste termen, aceste compliniri sunt suficiente pentru a

împiedica incidența anulării cererii, printr-o aplicare în cauză a art. 177 alin. 3 C. pr.

civ (D. N. Teohari, Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, p. 484).

III. Redactarea unei încheieri de anulare a cererii de chemare în judecată, în

condițiile art. 200 alin. 3 C. pr.civ./de reexaminare, în condițiile art. 200 alin. 6 C.

pr.civ. Redactarea rezoluției de stabilire a primului termen de judecată – 1 oră

1

Pornind de la dosarul cauzei, pe grupuri, unii auditori pot redacta încheierea de

anulare, ceilalți, cea pronunțată în reexaminare. Ulterior, se redactează rezoluția se

stabilire a primului termen de judecată.

IV Aspecte care privesc taxa judiciară de timbru și ajutorul public judiciar – 1

oră și 20 minute:

A) Aspecte de drept tranzitoriu. OUG nr. 80/2013 a abrogat în mod expres atât

Legea nr. 146/1997, cât și OUG nr. 32/1995 (art. 58 din OUG nr. 80/2013). Sunt

abrogate și dispozițiile Ordinul Ministrului Justiției nr. 960/C/1999, prin care au fost

aprobate normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, a căror existență nu

poate fi gândită decât în corelație cu Legea nr. 146/1997, act normativ abrogat

expres, așa cum s-a menționat.

OUG nr. 80/2013 cuprinde o singură norma tranzitorie regăsită în art. 55. Textul

nu este suficient de lămuritor asupra dispozițiilor legale aplicabile cererilor incidentale

formulate sub imperiul OUG nr. 80/2013 într-un proces început în perioada în care

era activă Legea nr. 146/1997. Dacă acest text este privit ca o aplicare a principiului

general instituit de art. 24 alin. 1 C. pr. civ., soluția care se impune este aceea că și

cererile incidentale sunt guvernate de legea taxelor în vigoare la data formulării

cererii principale. Ar fi însă de preferat ca problema să fie lămurită legislativ, cu atât

mai mult cu cât este discutabilă calificarea normelor care stabilesc taxele de timbru

ca fiind dispoziții de procedură și nu de drept fiscal. Odată stabilită legea aplicabilă,

ea va guverna toate incidentele legate de taxarea cererii de chemare în judecată. Cu

alte cuvinte, nu s-ar putea susține că se aplică Legea nr. 146/1997 numai cu privire

la stabilirea cuantumului taxei, pentru ca, spre exemplu, privitor la restituirea taxei

judiciare de timbru, să se aplice OUG nr. 80/2013 intrat între timp în vigoare.

B) Determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru. Trebuie menționat că

OUG nr. 80/2013 păstrează distincția: acțiuni evaluabile/neevaluabile în bani pentru

stabilirea cuantumului taxei judiciare de timbru (art. 2 din OUG 80/2013).

a) Stabilirea cuantumului taxei judiciare de timbru în cazul acțiunilor evaluabile

în bani.

Regula: taxa judiciară de timbru se stabilește prin aplicarea unei cote

procentuale care se raportează la valoarea obiectului cererii, determinată în funcție

de mai multe criterii, după cum urmează:

2

i) Potrivit art. 31 alin. 2 din OUG. nr. 80/2013, valoarea la care se calculează

taxele judiciare de timbru este cea prevăzută în acţiune sau în cerere. Dacă valoarea

este contestată sau apreciată de instanţă ca vădit derizorie, evaluarea se face în

condiţiile art. 98 alin. 3 C. pr. civ., adică pe baza înscrisurilor și explicațiilor date de

părți. Pentru determinarea competenței se recurge, în principiu, la aceleași criterii

(art. 98 alin. 1 și alin. 3 C. pr.civ.).

Totuși, suprapunerea dintre valoarea avută în vedere pentru stabilirea

competenței și cea care stă la baza stabilirii cuantumului taxei judiciare de

timbru nu este perfectă. Pentru stabilirea competenței se ia în calcul numai

valoarea capătului principal, nu și aceea a pretențiilor accesorii (art. 98 alin. 2

C. pr.civ.). În schimb, art. 34 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 impune determinarea

cuantumului taxei judiciare de timbru pentru toate capetele de cerere care au o

finalitate diferită, deci va fi supusă taxării atât acțiunea principală, cât și cea

accesorie.

ii) În cazul cererilor având ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real

asupra unui imobil, taxa de timbru se calculează în funcţie de valoarea impozabilă a

bunului imobil. Dacă valoarea impozabilă este contestată sau apreciată de instanţă

ca vădit derizorie, taxarea cererilor se va face prin raportare la grilele notariale

cuprinzând valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare (art. 31 alin. 3 din OUG nr.

80/2013). Reglementarea concordă parțial cu soluția oferită de art. 104 C. pr. civ.

Dispoziția cuprinsă în acest text legal nu prevede însă posibilitatea contestării valorii

impozabile și, ca o consecință, nici determinarea competenței în funcție de valorile

regăsite în grilele notariale. Se creează astfel premisele legale ca determinarea taxei

de timbru să se realizeze prin raportare la o valoare, iar stabilirea competenței prin

referire la o alta atunci când valoarea impozabilă este contestată sau apreciată de

către instanță ca vădit derizorie. Sigur, un aspect regretabil, care se impune a fi

remediat într-o viitoare reglementare.

iii) Când prin cerere se solicită acordarea unor prestaţii succesive, dacă

durata existenţei dreptului este nedeterminată, taxa de timbru se calculează la

valoare, corespunzător valorii prestaţiei anuale (art. 31 alin. 4 din OUG nr.

80/2013). Textul se suprapune perfect cu art. 103 C. pr.civ.

Excepția: există situații în care acțiunil evaluabile în bani sunt supuse unui

regim special de taxare (ex: cererile cu valoare redusă, acțiunea în grănițuire etc)

3

b) stabilirea cuantumului taxei judiciare de timbru în cazul acțiunilor

neevaluabile în bani.

Cu titlu general, acțiunile neevaluabile în bani, se timbrează cu suma de 20 lei

(art. 27 din OUG nr. 80/2013). Există însă numeroase situații când texte ale OUG nr.

80/2013 instituie un regim specila de taxare pentru anumite cereri al căror obiect este

neevaluabil în bani (ex: constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial,

anularea sau constatarea nulității unui act juridic nepatrimonial etc).

C) Scutiri legale de la plata taxei judiciare de timbru. Sunt prevăzute de art.

29 și 30 din OUG nr. 80/2013. Enumerarea nu este limitativă (art. 29 alin. 1 lit. l OUG

nr. 80/2013).

D) Sancțiunea neachitării taxei judiciare de timbru.

a) Anularea cererii de chemare în judecată netimbrată sau insuficient

timbrată.

- taxele se plătesc anticipat, cu excepția cazurilor prevăzute de lege (art. 33

alin. 1 din OUG nr. 80/2013);

- dacă taxa judiciară de timbru nu este achiată, se va dispune anularea cererii

de chemare în judecată, în condițiile art. 200 alin. 3 C. pr. civ.:

- când o acţiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa

judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura

lui, cu excepţia cazurilor în care prin lege se prevede altfel; dacă la momentul

înregistrării cererii au fost timbrate doar o parte din capetele de cerere, acţiunea va fi

anulată în parte, numai pentru acele capete de cerere pentru care nu a fost achitată

taxa judiciară de timbru (art. 34 alin. 1 și alin. 2 din OUG nr. 80/2013).

    - cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie principală, precum cererile

de chemare în garanţie se taxează după regulile aplicabile obiectului cererii, dacă

aceasta ar fi fost exercitată pe cale principală (art. 34 alin. 3 din OUG nr. 80/2013).

    - în cazul cererilor sau al acţiunilor introduse în comun de mai multe

persoane, dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună sau dacă

drepturile ori obligaţiile lor au aceeaşi cauză sau dacă între ele există o strânsă

legătură, taxa judiciară de timbru se datorează în solidar (art. 35. alin. 1 din OUG nr.

80/2013)

4

  - dacă legea nu prevede altfel, cererile depuse în cursul judecăţii şi care nu

modifică valoarea taxabilă a cererii sau caracterul cererii iniţiale nu se taxează (art.

35 alin. 2 din OUG nr. 80/2013).

- dacă în momentul înregistrării sale, acţiunea sau cererea a fost taxată

corespunzător obiectului său iniţial, dar în cursul procesului apar elemente care

determină o valoare mai mare a obiectului cererii, instanţa va pune în vedere

reclamantului să achite suma datorată suplimentar până la termenul stabilit de

instanţă; dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţă reclamantul

nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, acţiunea ori cererea nu va putea fi anulată

integral, ci va trebui soluţionată în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în

mod legal (art. 36 alin. 1 și alin. 2 din OUG nr. 80/2013).

- în cazul în care se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune

sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la

valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară (art. 37 din OUG

nr. 80/2013).

- în situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea

unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale

anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va

dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente,

dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu (art. 38 din OUG nr. 80/2013).

b) Procedura

I. Potrivit art. 33 alin. 2 OUG nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în

judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în

vedere, în condiţiile art. 200 alin. 2 teza I din Codul de procedură civilă,

obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite

instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile

de la primirea comunicării instanţei. Prin aceeaşi comunicare instanţa îi pune

în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de

acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la

primirea comunicării. Dispoziţiile art. 200 alin. 2 teza I din Codul de procedură

civilă rămân aplicabile în ceea ce priveşte complinirea celorlalte lipsuri ale

cererii de chemare în judecată. Instanţa însă nu va proceda la comunicarea

cererii de chemare în judecată în condiţiile art. 201 alin. 1 din Codul de

5

procedură civilă, decât după soluţionarea cererii de acordare a facilităţilor la

plata taxei judiciare de timbru.

Textul reclamă câteva observații succinte:

1. absența timbrajului se invocă în procedura regularizării, partea fiind

obligată să timbreze/completeze taxa judiciară de timbru în termenul de 10 zile în

care trebuie complinite și celelalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată;

2. partea poate formula cerere pentru acordarea facilităților la plata taxei

judiciare de timbru (persoana fizică, în condițiile OUG nr. 51/2008, persoana juridică,

în conformitate cu art. 42-44 din OUG nr. 80/2013);

- împrejurarea că partea a formulat o astfel de cerere nu o exonerează de

obligația de a complini celelalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată în termenul

de 10 zile acordat în acest scop; astfel, dacă aceste omisiuni nu au fost complinite,

se va dispune anularea cererii de chemare în judecată, așa încât cererea de ajutor

public judiciar va fi respinsă ca lipsită de obiect (cum se întâmplă în dosarul supus

discuției auditorilor); apreciez că în acest caz este justă opțiunea de a se pronunța o

singură hotărâre în care să își găsească locul atât soluția de anulare a cererii cât și

cea de respingere dată cererii de ajutor public judiciar (ea are un caracter incidental

în raport de procedura regularizării, astfel că devine aplicabil art. 460 alin. 3 C. pr.civ.

care poate fi interpretat în sensul că hotărârea va fi supusă căii de atac care oferă

părții regimul mai favorabil, inclusiv sub aspectul duratei căii de atac, deci, în ipoteza

analizată, termenului de 15 zile prevăzut de art. 200 alin.5 C. pr. civ și nu celui de 5

zile, așa cum prevede art. 15 alin. 2 din OUG nr. 51/2008);

- dacă cererea este respinsă sau admisă în parte, definitiv, se va comunica

reclamantului cuantumul taxei pe care trebuie să o achite, el având la dispoziție tot

un termen de 10 zile pentru achitarea taxei judiciare de timbru (sigur, premisa este

ca cererea de ajutor public judiciar să fi fost formulată în termen, altminteri ar

însemna că, prin mijlocirea cererii de ajutor public judiciar, partea ar putea eluda

termenul de decădere de 10 zile). Pentru a se justifica beneficiul noului termen,

cel mai firesc ar fi să se considere că cererea de ajutor public judiciar a

întrerupt termenul de 10 zile reglementat de art. 200 alin. 2 C. pr. civ. Este însă

de discutat dacă se poate susține această idee din perspectiva caracterului limitativ

al cauzelor de întrerupere. Chiar dacă nu s-ar atribui cererii de ajutor public judiciar

un efect întreruptiv, se poate ajunge la aceeași soluție pe calea unui alt raționament.

Din moment ce instanța se află din nou în situația de a comunica lipsurile

6

cererii de chemare în judecată, se reactivează dispoziția art. 200 alin. 2 C.

pr.civ., care o obligă la acordarea unui termen de 10 zile pentru complinirea

acestora. De altfel, pe temeiul aceluiași raționament, când se pune problema

regularizării în etape a cererii de chemare în judecată, instanța acordă de fiecare

dată reclamantului un termen de 10 zile pentru complinirea lipsurilor acesteia (ex:

instanța solicită reclamantului să indice valoarea obiectului acțiunii, pentru ca, ulterior

menționării ei, să solicite achitarea taxei judiciare de timbru într-un nou termen de 10

zile);

3. textul se aplică numai cererii principale, nu și cererilor incidentale supuse

timbrării, atât timp cât, așa cum s-a menționat, în ce le privește, nu se aplică

procedura regularizării;

4. el nu se aplică nici în cazul în care apar pe parcursul procesului modificări

ale valorii obiectului cererii principale (art. 36 din OUG nr. 80/2013).

II. Potrivit art. 39 din OUG nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei

judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi

instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de

reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. Cererea se

soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin

încheiere definitivă. Dispoziţiile art. 200 alin. 2 teza I din Codul de procedură civilă

rămân aplicabile în ceea ce priveşte complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de

chemare în judecată. Instanţa va proceda la comunicarea cererii de chemare în

judecată, în condiţiile art. 201 alin. 1 din Codul de procedură civilă, numai după

soluţionarea cererii de reexaminare. În cazul admiterii integrale sau parţiale a cererii

de reexaminare, instanţa va dispune restituirea taxei de timbru total ori, după caz,

proporţional cu reducerea sumei contestate.

Câteva observații și aici:

- art. 39 alin. 3 din OUG nr. 80/2013 nu trebuie interpretat în sensul că partea

trebuie să avanseze în prelabil taxa judiciară de timbru pe care o contestă, ci doar în

sensul că, dacă ea a fost plătită, instanța va dispune restituirea ei; cele menționate

cu privire la situațiile ce pot apărea odată cu formularea cererii de ajutor public

judicar se aplică mutatis mutandis și cererii de reexaminare;

7

- doar reclamantul are calitatea procesuală de a formula cerere de

reexaminare (mențiunea este utilă întrucât în contextul vechii reglementării exista o

dispută asupra celor carea aveau îndreptățirea să o formuleze):

E). Restituirea taxei judiciare de timbru (art. 45 OUG 40/2013)

F) Aspecte privind ajutorul public judiciar (OUG nr. 51/2008)

a) domeniul de aplicare (art. 1-3 OUG 51/2008);

b) condiții (art. 4-9 OUG 51/2008);

c) competența (art. 11 și 13 OUG 51/2008);

d) procedura (relații solicitate părții, procedura de judecată, posibilitatea de a

se refuza ajutorul public art 14-16 OUG 51/2008);

e) cazul celui care a beneficiat nejustificat de ajutor public judiciar (art. 17

OUG 51/2008);

f) persoana în sarcina căreia vor fi puse cheltuielile avansate cu titlu de ajutor

public judiciar (art.18-19 și 50 2 OUG nr. 51/2008).

8