RiriSylviaManor (n.Aberfeld în1935, laBucureşti) este fiicaunui omdeafaceribucureşteanşiauneimamecasnice,originarădinCraiova.Ascrispoeziidelanouăanişiafostfoarteactivăîndomeniulartisticîntimpulşcolii.Casăeviteproletcultismuldinfacultăţileumanistealevremii,seînscrieîn1953într-ofacultateştiinţifică,ceademedicină.În1957secăsătoreştecuinginerulMateo(Titel) Sussman. În 1959 termină facultatea, iar în 1960 emigrează în Israel.Acolo familia îşi schimbă numele din Sussman înManor. Se specializează înoftalmologielaSpitalulBeilinson,UniversitateadeMedicinădinTelAviv,şiînneuro-oftalmologie la Universitatea California din San Francisco. Publică înliteraturamedicalăanglo-saxonăpeste60dearticoleşiscriecapitoledincărţidespecialitate; înfiinţează prima unitate de neuro-oftalmologie din Israel; devineprofesor la Universitatea din Tel Aviv şi membră a numeroase societăţiştiinţificeinternaţionale.La20deanidupăstabilireaînIsrael,reîncepesăscriepoezie, de data asta în limba ebraică. Între 1990 şi 2000 revine adesea înRomânia, unde, în colaborare cu Spitalul Clinic de Ochi din Bucureşti şiministerele sănătăţii din România şi Israel, desfăşoară numeroase activităţi deajutorareîndomeniulmedical.Din2000reîncepe,după40deanideîntrerupere,să scrie poezie în limba română. În 2002 înfiinţează Societatea de ScriitoriIsrael–România.Cuocaziaprimelorfestivaluri„Zileşinopţideliteratură“delaNeptun, colaborează cu uniunile scriitorilor din ambele ţări; astfel vine pentruprima oară în România Amos Oz, împreună cu alţi 13 scriitori israelieniimportanţi; de asemenea, în 2012 redactează un număr al revistei israelieneMoznaimdedicatliteraturiiromâneactuale,pentrucareisedecerneazăPremiulAlexandruSafran.ÎnIsraelpublicădouăcărţidepoezieşiprimeştePremiulOferLieder,iarînRomâniapublicăpatruvolume:Privind(2000),Saveas… (2007),Pestriţ(2010),Încă(2015),şiisedecerneazăPremiulLucianBlaga.ÎnIsraelîiapăre o carte care se traduce în limba arabă (1996), iar în Franţa – volumulBariolée, tradusdeIrinaMavrodin(2011).ÎmpreunăcuIoanaIeronim,traduceînromânăcarteadepoemeŞeherezada,apoeteiisraelianeAgyMishol(2009).În 2015 i se decernează de către statul Israel Premiul Opera Omnia pentruactivitateaştiinţifică.

©HUMANITAS,2017,pentruprezentaversiuneromânească

ISBN:978-973-50-5791-6(epub)

EDITURAHUMANITASPiaţaPreseiLibere1,013701Bucureşti,Româniatel.021/4088350,fax021/4088351www.humanitas.ro

Comenzionline:www.libhumanitas.roComenziprine-mail:vanzari@libhumanitas.roComenzitelefonice:021.311.23.30

DedicaceastăcarteluiThomas,copilulcreştincarecreşteacumînfostameacamerădecopilevreu,caunrăvaşdedragostepestetimpşinaţionalităţişicaoîntrebaredeschisătuturorîntrebărilor:

Undeseducei,minunaţiicopiiaidimineţii?

Câtdeumilesuntamintirilemeledinforfotasenzuală-amariimetropolecumunportmoneugolpeCaleaVictorieiîndimineţicen-aufostniciatunciînamiezicenusuntniciaziînamurguricenuvorfiniciodată.

GHEORGHEGRIGURCU

Omuldeserviciudeschisepoartacurţiiinterioareabloculuişirămasecuguracăscată.Cecăutaacolodoamnaastaelegantă?Stătealângăimensaladădegunoiablocului,lacareseuitacuatenţie.„Seuitălaladădeparcăs-aruitalaunom!“—DoamneDumnezeule,doamnă,gata-gatasămăsperiaţi!Cecăutaţiaici?Mă întrerupsese brusc din gânduri. Am tresărit. Câţi ani trăisem în lumea

ochilorînchişi?Mi-avenitînmintecăNarcisseoglindeaînapă,eu–într-oladăde gunoi, dar cu ochii larg deschişi de data aceasta. Ce potrivit ar suna aicienglezesculbullshit,darsănumăaplecpreamultpesteladă.—Nulocuiţiînbloc,cecăutaţiaici?insistăomuldeserviciu.—Nimic,nucautnimic.M-amuitatîncăodatăspreladadegunoi.Nucaut

nimic!amrepetatşiamieşitînstradă.Defapt,erastradamea.Defapt,măîntorsesemundevadeundepoatecănu

plecasemniciodată.Odurerenedesluşită.Fusesestradameadepecândaveamnouăani.Aicimăîmpiedecampestetotdeamintiricadebolovani.Eracasameade peCaleaVictoriei 128A.Etajul patru.Apartamentul 24.Acolo crescusemcândva, singură, într-unapartamentplindeoameni.Singură?Stăteam înodaiameaîncareîmizâmbeaudepestetotcărţişireviste.Delafereastrăvedeamdesustrecătorii–furnicianonimecaremişunaupeCaleaVictoriei.În1961,cândpărinţiimeiaupărăsitRomânia,apartamentulafostvândutunuidoctorcarenuacumpărat însă şi tot ceea ce se petrecuse acolo, cheile se mai aflau la mine,atârnatepevreunperetevirtual.Oarescriemdesprelucrurilipsitedeexistenţăcasăexistămpentrunoiînşine?Apartamentulîncaremamameastăteatottimpulacasă.Chiardacănuaveam

nicioîndoialăcămăiubeştefoartemult,simţeamlaeaoabsenţăfaţădetotceerameu,ceasdeceas,zidezi.Artrebuisănumaiîncercsăînţeleg–mi-amspus.Lavârstameaartrebuisă

numaivreausăînţeleg.Artrebuisăfiutânărătocmaiacum,cândnumaidepinddetinereţeafeţeisau

deaplauzelecelorlalţi.Timpulartrebuisăinstaurezeoamnistiepentrurăniledintrecutcarepulseazăîncă.Şitotuşi,cânddupătreizecideanim-amreîntorslaBucureşti,primullucrupe

caremil-amdoritafostsă-mirevădcamera,săoconfruntcucealaltă,cameramea din memorie. Doi martori oculari faţă în faţă, într-un proces public. Încameradinmemorie,lumeamiseînfăţişaîntotdeaunaînculorischimbătoare,caprin ferestruica unui submarin, cu lumini furişându-se de sus, cu umbremişcătoare şi castele de nisip construite pe parchet ca pe malul mării. Cândcopilărias-asfârşitfirişoareledenisipseprăbuşiserăpepodea,risipindu-sesprecolţurileodăiişiîncutelememoriei.Când,dupăatâţiaani,amintratînclădire,num-amîndreptatsprelift,cisprecurte,amvrutsărevădmaiîntâiloculîncarescotocisempringunoaie.Gunoaielenesfârşitealeunuiblocdenouăetaje.Odatăpesăptămână,unmuncitordădeafocgunoiuluistrânsînenormaladădincurteainterioarăablocului.Pe-atuncioameniispuneaucăaruncăgunoiullacrematoriu.Nusecunoşteacuvântul„ghenă“înbloculmeu.Defapt,vrusesemsămăîntorclaBucureştinumaişinumaidincauzaluiFedericoFellini.CuolunăînainterevăzusemlaCinematecadinTelAvivRomaluiFellini,cu

scena în care o echipă demuncitori descoperă o încăpere rămasă sub pământvremedevreodouămiideani.Pereţii, acoperiţi cupersonajepictate înculorivii, uluitoare, îţi izbeau privirea. Siluetele parcă se mişcau, stârnindu-ţicuriozitatea,făcându-tesăvreisăcunoştisecreteleacelorfiinţeascunsededouămilenii.Deodată,pânăsălepoţidesluşifeţele,veşmintele,gesturile,personajeleaudispărut, de parcă nici nu fuseseră acolo douămii de ani şi încă unminut:minutul lung în care mi-au zâmbit. Numai erau. Curentul de aer proaspăt şiluminaputernicăaufăcutfrescelesăpălească.Dupădouămiideani,personajeleaudispărutcuiuţeală,desusîn jos,camăturatedeoundăcorozivă.Oadouamoarte.Dedataaceastaunadefinitivă.Am coborât treptele cinematecii. Scena şocantă a ştergerii personajelor

continuasămisederulezeiarşiiarînminte,deparcăopasăreuriaşăaşezatăpecap mă înţepa din când în când cu ciocul. Dar după o săptămână, când înaparenţă lucrurile reveniseră înmatca lor obişnuită,m-a străbătut ca un fulgerimagineasăliisubteraneşiapersonajelorimpresionanteşiunice,personajecares-auştersdinsusulînjosulpereteluiprefăcându-seîntr-oculoarealbă,lipsitădesemnificaţie.Dealtfel,albuleîntotdeaunaplicticos.Deodatăamînţelescălucrurilesepotpetreceşiinversatuncicândevorbade

subteranelecopilărieitale,încareatâtealucruriuitatesaumâzgălitesauneclare

îţi acoperă încăpereţi întregi,albi,dememorie.Au trecut treizecideanide lamoarteatatăluimeuşicincianidelamoarteamameimele,darpărinţiimeisuntîncă cele mai prezente fiinţe necunoscute din viaţa mea. Sunt familii în careexistă secrete. Eu sufeream tocmai de lipsa secretelor.Credeam că, dacă totulesterepetatmereucuaceleaşicuvinte,ştiutotul.Simplu.Negruşialb.Negrusaualb.Lanoi încasăsepovesteamereudespre trecut.Mereu la fel.TrecutuleraCraiova, dar de fapt Craiova era prezentul. Şi Craiova, ca întotdeauna înasemeneaîmprejurări,nueranumaiCraiova.„Copilăria?Ne iadouăzecideanisă învăţămtotul–ascris,poateşipentru

mine,FedericoFellinicelMare–şinepetrecemrestulvieţiicasănedebarasămde tabuuri, de prejudecăţi, de reguli colective, de idei inoculate… Ne estenecesarăadouajumătateavieţiicasăreparăm.“Încetul cu încetul, începeamsă-midau seamacădoardacăvoicălători spre

Bucureştiulodăiimeledincopilăriepersonajelealbeşinegreşicolorate,adunateîntr-un fel demormânt colectiv, îmi vor reapărea, poate, pe pereţiimemoriei,zugrăvindu-setreptatdejosînsus,înculorilelorfireşti,şi-mivorînapoiacevaextremdeimportant,desprecarecredeamcăsepierduse.Cevacaremăvaajutasă îmi decodific poveştile pe care mi le-am spus. Începusem să cred că peperetele alb din memorie vor reapărea tablouri colorate, un fel de Felliniinversat.Atunci îmi voi reaminti şi primii şase ani de viaţă, perioada completuitată,darrămasăundevaînsubconştientcaominăneexplodată.Ominăcarevaexplodacuîntârziere.Poate.Trebuie să admit cănu iauuşorhotărâri, dar între timp sepetrecuserănişte

„evenimente“ înRomânia, iar hotărârea se luase cumva independentdevoinţamea. ÎnziuacândCeauşescufugisecuelicopterul,au începutsăcircule laTelAvivcelemaiciudateşialarmantezvonuri.Deexemplu,căînBucureştiexistăterorişti care intră în case şi ucid oameni nevinovaţi. ÎnTelAviv, eu locuiesclângăstradapecareseaflăAmbasadaRomâniei.Amajunsacoloimediat.Stradaerablocată,seadunasedejaomulţimeimpresionantădeisraelienioriginaridinRomânia,iarceitinerivoiaucaguvernulisraeliansăledeaarmeşiavioaneşi,odatăajunşilaBucureşti,săajutelaluptaîmpotrivateroriştilorşilaînlăturarearegimului comunist. Am stat acolo toată ziua vociferând, discutând între noi,cerândcelordelaambasadăsăiasăşisănedeacelemainoiinformaţiidesprecesepetreceînRomânia.Spresurprindereanoastră,însuşiambasadorul–pânăatunciînaltfuncţionarîn

slujbaluiCeauşescu–afăcutungestimpresionant:adeschisporţileambasadei

şiastatdevorbăcudemonstranţii.EstevorbadedomnulBituleanu,într-adevărunmaredomn,nuuntovarăş(însensulde-atuncialcuvântului).Defapt,încănuerasigurdacăCeauşescunuvareveni laputere,darambasadorulaavutcuraj.Cândamajunsacasă, seara târziu,mi-amadusamintecă luasemde laParisorevistădepoeziecareaveauncapitoldedicatpoezieiscrise înRomâniacontraregimului.Pentruprimadatăamîntâlnitacolo,în1989,numeleAneiBlandiana,al luiMirceaDinescu sauMarin Sorescu.De când plecasem dinRomânia, în1960,numaieramlacurentculiteraturaromână.Deaceea,nuştiamcălucrurilese schimbaseră, credeam că sub comunism nu se puteau publica decât scrieriprefabricate,subochiulcenzuriide tipGheorgheGheorghiu-Dej.Pestenoapte,amtraduspoeziilecelortreipoeţi,amscrisunarticoldesprepoeziaromânădeprotestşiampublicattotulîncelmairăspânditziardinIsrael,YediothAhronoth.Între timp, preşedintele Societăţii Oftalmologilor din Israel, prof. Giora

Treister,carefusesecuolunăînaintelauncongresmedicalînSoci,şi-aamintitcăîntâlniseacoloundoctorremarcabildinRomânia,MihaiPop.Elîipovestisecă situaţia oftamologiei e catastrofală înRomânia, dar căCeauşescu refuză săprimeascăoriceajutordinstrăinătate.PrinurmareIsraelulnu-ipoateajuta.Imediatdupăvesteaschimbăriiregimului,GioraTreisterl-achematlatelefon

peMihai Pop şi i-a spus că acum, când pot primi ajutoare, să-i explice de ceanume este nevoie. Doctorul român i-a răspuns că prima urgenţă suntinstrumentelepentrusaladeoperaţii.Fiindcăvorbescromâneşte,mis-adatmiesarcinadecoordonareastrângerii

deinstrumentedelatoatespitaleledinIsraelşis-ahotărâtsăpleccâtmairepedela Bucureşti. De altfel, oricum voiam să merg în România – din cauza luiFedericoFellinişiaRomei–,darăstaerasecretulmeu.HotelulBucureşti,undeaveamsălocuiesc,seafla lângăfostulpalatregalşi

aproapevizavideblocul„nostru“.Bineînţelescăm-amgânditsă-ifacoplăceremamei, căreia îi fusese tot timpul dor de România. Găsise de mult în ParisMatchofotografiearegeluiMihaiîmpreunăcureginaAna,oînrămaseşi,de-alungulanilor,pozaaceastarămăseselacăpătâiulpatuluieidinIsrael.I-amspusmameicăaşvreas-oiauşipeeacumineînaceastăcălătorie.S-asperiatteribilşiapoimi-aplânszilniclatelefon.—Ririca,decândmi-aispusnumaidormnoaptea,cevreidelamine?Nupot

să zbor aşa, deodată.Amvenit în Israel cu vaporul, niciodată n-am zburat!Ofemeienuzboarăcuavionulpentruprimadatăla79deani!Cesăfac,aşasunteu…

Era adevărat. Aşa era ea. Ca de obicei, îmi era greu şi s-o înţeleg, şi s-oconving.Dar,cunoscând-o,ampututsă-ipricepfricadenou.Am aterizat în România în februarie 1990. Aeroportul Băneasa purta încă

pestetoturmelevechiuluiregim.Bandapecareveneaubagajeleerastrăveche,valizeleapăreauabiadinsfert însfertdeoră.Nuaveaivoiesă ieşidinsaladeaşteptareabagajelornicicasă teduci la toaletă,nicicasă-ţicumpericevademâncare!Ex-Ceauşescu-minded people! Nu existau bănci sau scaune disponibile, aşa

încât,împreunăcuceilalţiisraelieni,m-amaşezatpepardoseală!Făceamhazdenecaz,darnicinuaveamdeales.Aterizaţila6dimineaţa,amieşitdinaceasalăcuvalizapersonalăîntr-omânăşicuceaîncareadusesemmaterialemedicaleîncealaltă, abia la ora9. Între timp,mi-a trecut prin cap că, iată, nu cunoscnicimăcar un căţeluş în România. Toţi vechiimei prieteni, evrei şi creştini, ca şitoaterudelenoastre,părăsiserăRomânialuiGheorghiu-Dejprinanii1960–1961.Afarămăaşteptaude la5dimineaţadoidoctori:MihaiPop,şefulSpitalului

ClinicdeOftalmologie,careceruseajutorulSocietăţiiOftalmologilordinIsrael,şi Adrian Mihăilă de la Ministerul Sănătăţii. Le-am predat geamantanul cuinstrumente.Eramatâtdenerăbdătoaresă-mirevădstradaşilocuinţa!—Doamnăprofesor,trebuiesăveniţicunoisănevizitaţispitalul!Spitalul?Ceidee!Veneamdelaunspital,spitalulîncarelucramînIsrael,şi

tot ce-mi doreamera sămăplimbpeCaleaVictoriei, să rătăcesc singură prinlocurile copilăriei şi tinereţii, să-mi revăd casa, să-mi repopulez pereţiisubconştientului, să reapară, înotând la suprafaţă, personaje uitate. Roma şiFellini la Bucureşti. Sămă învârt în jurul trecutului meu ca o pisică în jurulcozii.Dar,deodată,m-amuitatlachipurilecelorcare-mivorbeauşii-amvăzutcuadevărat.Amvăzutcăpăreauoarecumdisperaţi,căvizitameaerapentrueiimportantă.N-amvrutsă-idezamăgesc.M-am hotărât. Mă duceam de fapt cu ei pentru ei, nu pentru mine. Nu

bănuiam că va fi vorba şi de următorii 25 de ani, nu bănuiam că acesta va fiînceputul unei prietenii importante din viaţa mea, prietenia cu Mihai. Nubănuiamcăvoi revenides înRomânia,că în2000voi începesăscriudinnoupoezieînromână,căîn2002îmivoicumpăraunapartament–ocasănudepartedevechiulmeuapartament.Căvoifacenavetaîntreceledouăcasealemele,unaînTelAvivşialtaînBucureşti.Nuîmiînchipuiamcăaşputeareveniacasădupă30deani,căvoiconsultaaicianidezilepacienţişicăvoiscrieiar–după40deani – poezie în limba română. Întrerupsesem totul şi de atâţia şi atâţia ani…

Plecasematâtdetânără.TotcerealizasemeralegatnudeRomânia,cideIsrael.Totuşiamalesatuncisămergîmpreunăcuceidoimedicinecunoscuţilaspitalullor,săfacovizitădepoliteţe,credeam.Dar, din clipa când am intrat în spital, amuitat că eramde fapt o turistă în

vacanţă,căvenisemşidincauza luiFellini,cănucunoşteampenimeniacolo.Situaţiaeraatâtde jalnică, încât imediat toţimi-audevenit rude.Nici înviselemelecelemaiurâtenumis-arfipututînfăţişaoastfeldesecţieoftalmologică–şiîncăînRomânia,cearenumităaltădatăpentrugeniuldoctorilorei.Nimicdintotcetrebuiasăexisteîntr-osecţiecâtdecâtnormalănuexistaacolo.Parcăşipereţiiplângeaudemilabolnavilor,aşanezugrăviţişiînnegriţicumerau.Mi-amimaginatcâtecazurideorbireapututprovoca lipsadedotarea spitalelor.Amconstatatcăpacienţii, înghesuiţicâteopt-zece într-unsalon,rămâneauinternaţişizeceziledupăooperaţiedecataractă.Înlumeamedicală„normală“,pacienţiioperaţi de catarctă numai erau internaţi, ci plecau imediat acasă cu o lentilăimplantată în ochi, care îi ajuta să vadă foarte bine. Din păcate, pe-atuncimajoritateapacienţilordinRomâniaerauoperaţidupămetodearhaice,iarodatăoperaţitrebuiausăpoarteochelariculentilefoartegroase,careledădeauameţelişi îifăceausăvadămaipuţinclar.Numeroşi tineribolnavidediabetorbeaulaambiiochifărăposibilitateadeafioperaţi,dinlipsădeaparaturăadecvată.Iarregimul luiCeauşescuaavutgrijă sănuexistenicioevidenţăanumăruluideorbidinRomânia.CândamîntrebatdedatestatisticebazatepeRegistrulanualde înregistratnoiinevăzători,amaflatcăacest registrunuexistă!Prinurmare,nuseputeacomparanumărulorbilordinRomâniacucelalorbilordinstatisticaunorţăricuregimsanitardemndeacestnume.Adouazi,împreunăcunoiimeiprieteni,amluatpartelao„şedinţădelucru“

ţinutăîncabinetulministruluisănătăţiiBogdanMarinescuşialadjunctuluisău,dr.RaduDop.Acoloamaflat cădin ianuarie1990seconstituise,prinFondulMonetar Internaţional, un fond pentru operarea nevăzătorilor, şi de-atunci setrimiteacutrenulcâteunsingurpacientorb,fărăînsoţitor,pânălaParis.Îngarăîlaşteptacinevade laspital,era internatşioperat.Ceeacenuseştiaatunci laminister era că asemenea operaţii necesitaumaximumo zi de internare şi treicontroalepeparcursuladouăsăptămânidelaoperaţie.DatfiindcăorbulveneadinRomâniasingur,s-aspusministeruluicăenevoiesăfieţinutînspitaldouăsăptămâni, preţul fiind de „doar“ 600 de dolari pentru fiecare zi de internare!Cumarveni,unhotelcarecosta600dedolaripezi!Le-amspusdoctorilordinminister că e nevoie de maximum o zi de internare în mod obişnuit şi am

încercatsă-i facsă înţeleagăcât trebuiesăsufereşipsihologicunomlipsitdevedere, obligat să călătorească singur atâtea ore, neştiind limbi străine şi decineputândcomunicaverbal.Unorbcare,şidupăaceea,stăinutildouăsăptămâniîn spital, izolat printre străini! Important era şi faptul că prin această internareinutilă şi costisitoare se consumau nişte bani cu care puteau fi operaţi alţinevăzători.Împreunăcudr.RaduDopamîntocmitunplandecolaborarecuIsraelul.Am

propussăsetrimităgrupuridecâtecincinevăzătoriînsoţiţidecâtedoivăzători:soţiaunuiaşisoţuluneiadingrup,cucondiţiasăaibăgrijădetoţiceidingrup,locuinddouăsăptămâniînapartamenteînchiriategrupuluicunumai20dedolaripezidepersoană.

1990–2000

Carezultatalacesteicolaborări, înurmătoriidoianiamţinutaproapezilniclegăturatelefonicăcuprof.MihaiPop,cudr.RaduDopşidr.AdrianMihăilădinMinisterul Sănătăţii, iar în România s-au organizat comisii de triere anevăzătorilorcareputeaufivindecaţiprinoperaţie.Misecomunicalacedatăvaveni în Israel următorul grupde cinci pacienţi cu însoţitorii lor. Îi aşteptam laaeroport. În Tel Aviv aveau deja aranjate locuinţe şi consultaţii cu profesorulspecialistînretinăcareaveasă-iopereze.Îmiamintescdeodoctoriţătânărăcareîşi pierduse vederea la ambii ochi din cauzadiabetului.Venise cumama ei laoperaţie. Am cunoscut oameni minunaţi, care îşi puseseră toate speranţele înprofesionalismul medicinii israeliene, şi m-am străduit să-i ajut pe toate căileposibile. Nu numai prin cuvinte. Cuvintele seamănă cu cecurile: unele auacoperire, altele nu.Nu amnici o îndoială că pacienţii veniţi dinRomânia ausimţitcăsuntdepartealorprinlimbajulfaptelor,căsufărşimăbucuralăturideei.Cu totul,auvenit laoperaţie80deorbi.Laplecareadin Israel,unuldintrepacienţiadeclaratpresei:„LuminavinedelaTelAviv!“Afostunuldintrecelemaimaripremiipecarele-amprimitînviaţă.Pe de altă parte, se desfăşura în Israel, sub patronajul Universităţii din Tel

AvivşialMinisteruluideExterne,unprogramdetreilunidespecializarepentrumedici din lumea a treia. Încă din 1990, când m-am întors prima oară dinRomânia, am insistat să se extindăacestprogramşipentrumediciidin fosteleţăricomuniste.AstfelauvenitlaspecializareînIsraeldoctoridintoatăRomânia,căroraamavutonoareasălefiuprietenăşiîndrumătoareaici.Înplus,amobţinut

finanţaredelaMinisteruldeExterneisraelianpentrucadoctoriisraelienisăvinăîn România şi să conferenţieze la Piatra Neamţ, la Congresul pe ţară aloftalmologilor din 1991.Doctori născuţi în Israel, ca prof.DovWeinberger şiprof. Ruth Siegal, care nu ştiau nimic despre România, au rămas profundimpresionaţidefrumuseţeapeisajuluişis-auîndrăgostitdeţarăşideoameniieicalzi şiospitalieri.Astfel s-au înfiripat legăturidecolaborarepentruviitor, câttimp România avea să mai aibă nevoie de ajutor. Ministrul sănătăţii BogdanMarinescumi-adatoscrisoare–pecareopăstrezşiastăzi–încareafirmacăîireprezintintereseleînIsrael!Înceeacemăpriveşte,amintrodusspecialitateameaoftalmologică–neuro-

oftalmologia–înRomânia,amdatconsultaţiişiamţinutconferinţelaBucureşti,ClujşiCraiova.Dat fiind că în toţi aceşti ani am venit des în ţară pentru chestiuni de

organizare medicală, m-am familiarizat şi cu schimbările suferite de limbaromânăînceitreizecideaniaiabsenţeimele.Limbileaudrojdiedebereînele–mi-amspus–,fermenteazăîncontinuu,se

schimbă. M-am familiarizat, cum spuneam, cu aceste schimbări. În 2000 amreînceputsăscriupoeziiînlimbaromână.După40deanideîntrerupere!Iatădecicămedicina,caremăîndepărtasedeliteraturăîn1953,m-areadusîn

Româniaşim-areapropiatdelimbaşiliteraturaromână.

Înapoiîn1990.InterviulaTeleviziuneaRomână

DupăvizitalaMinisterulSănătăţii,amfostsolicitatăsădauuninterviudeoorălaTeleviziuneaRomână.Cândamajunsacolo,amremarcatcăîncămaierautancuri împrejurul televiziunii, rămase probabil de la evenimentele dindecembrie1989. Întotdeaunaamfost fascinatăde felul încarepoate funcţionacreieruluman.Sădaiuninterviutimpdeoorăîntreagăefoarteobositor,dar–înpofidapaniciişiemoţiei–mis-aîntâmplatsă-mireaducamintetocmaicuvintelecelemaifrumoaseşisărbătoreştialelimbiiromâneliterare,cuvintepecarenulemaifolosisemdin1960,decândamplecatdinRomânia.Printre lucrurilepecare le-amspusatunci la televiziunea fost şio frazăde

care suntmândră până în ziua de azi: am spus că „doresc ca Israelul să ajuteRomâniaînaşafelîncâtsănumaifienevoiedeajutorulnostru–câtmairepedecuputinţă!“Îmiexprimamastfelempatiafaţădesituaţieşi,defapt,părereacămediciiromâninuartrebuipriviţicuniciunfeldesuperioritate,cidoarajutaţi

până se pun la punct cu noilemetode alemediciniimoderne,metode de careregimulluiCeauşescuîiţinusedeparte.Aşaaşifost.Pelasfârşitulanilor’90,lucrurileseschimbaserămultînbineşi

mergeausprenormalizare.

1990.Primaîntâlnirecuapartamentul„meu“

La trei ziledupă ce ajunsesem înBucureşti,mi-am luat liberpentruFellini,Romaşicevaurma.Medicinaputeaacumsămaiaştepte…Adulmecamaeruldeparcăaşfifostuncăţeleliberatdinlesă.Măîntorceam,peurmelemirosului,laprimiistăpânişilaprimacuşcă.Cuşcauneifetiţe.Eraovremecândmisepăreacă tufele de liliac îşi întindeau ramurile ca pe nişte palme ca să-mi cerşeascăprezenţa,cămărugausămăoprescşisălemiros.O clipă am închis ochii ca să le „văd“ doar parfumul. Ca orice copil al

Bucureştiului,obţinusemdemultdoctoratulînmiresmedeteişideliliac.Oarecâţianitrăiescarborii?Ecuputinţăcamirosulidenticcucelde-acumtreizecideanisăfifostemanattotuşidealtetufedeliliac?„Însufletnuexistăriduri“,spuneaunpersonajdincartealuiYehuditKatzir,

pecaretocmaiocitisem.„Însufletnuexistăriduri“,darpoatecăacolonusuntridurişidatorităatâtorsculptoricarene-aumodelatşine-aufăcutsăsunămcaunclopoţelînmânalor,iarazinicinulemaiştimnumelesaucumnevorbeausau cum trăiau lângă noi. Poate că trecutul nu este decât un caleidoscop. Lafiecare rotire, aceleaşi cioburi colorate te surprind desenând o imagine nouă,diferită de cea dinainte, şi totuşi e vorba de aceleaşi pietricele. Nu se spunedesprecărţiledememorii căar fide faptnişteautoficţiuni?Şiatunci,dacăneamintimceva–esteexactacelcevacareafost?Săfieoarecuvântul„exact“celmaiinexactcuvântdindicţionar?„Aş putea fi un martor convenabil numai cu condiţia să inventez“, a spus

odatăFedericoFellini.Deodatăcoloanavertebralăabloculuidenouăetajeîncarelocuisemcândva–

şi poate mai locuiam – se înălţă în faţa mea. Văzându-l, m-am simţitcontemporană cu amintirile, erau în mine rădăcini pe care nici nu le ştiampăstrateatâtdevii.Defapt,ampătrunsînapartamentînaintede-aajungeacolo.Înapartamentulacela,înaniiaceia.Trecuserăpestebloculmeuunmarecutremurdepământ, regimulcapitalist,

regimul comunist şi acum un nou regim care nu se decisese încă ce este. Cu

legăturăsaufărălegăturăcutoateastea,celeoptapartamentealefiecăruietajseîntindeau ca ramurile unui copac în toate direcţiile, iar înăuntrul fiecăruiapartamenteraofeudăcupropriilelegi,cupropriiletragedii,bucuriişihaosuri.OfeudăîncaredomneaMajestateaSaFamilia.ÎnapartamentulnostrudomneaMama.Era un apartament spaţios: o sufragerie, un salon, dormitorul părinţilor,

camerameaşicameraGherghinei, servitoarea.Numaibuniculnuaveacameralui.— Întinde fotoliul, Gherghina – îi spunea mama în fiecare seară –, şi

pregăteştepatulpentrudomnu’mare!Cândaveamnumaidoiani,îlporeclisemPică.Nimeninumaiştiadece.Nici

eu.Poatevrusesemsă-lalintşi îi spuneamOpapicăde laOpapa.BuniculPicădormea noaptea în sufragerie, iar ziua patul lui se transforma într-un enormfotoliu vişiniu instalat lângămasa şi scaunele de acolo. Pică locuia cu noi decândaveampatruani.FusesecerealistînportulCetateDoljdepeDunăre,dar,fiindevreu,atrebuitsăînchidăbiroulşiaîncetatsălucrezela58deani.Dupăpuţinăvremeavenitlanoi,înBucureşti.Erasinguruldinfamiliecupărulroşuşinasacvilin,adicăarătaexactcaunevreudincaricaturileantisemite.Şitocmaielvorbeaceamaipură şi frumoasă limbă românădincâteamauzit.Eracu totulromânpedinăuntru.Bunicul ţinea totdeaunao carte înmână.Oriunde ar fi fost, înmomentul în

careîncepeasăpovesteascăcevaîifermecapetoţi,cuexcepţiatatăluimeu.Dealtfel,buniculaproapecănuscoteaovorbăînprezenţaginereluisău,înacăruicasătrăiatotuşideatâţiaani.Picăeracelcaremăînvăţasesăscriuşisăcitesc.Îmi cumpăra din banii lui de buzunar celemai frumoase cărţi şi-mi aducea înfiecare săptămână Ziarul copiilor şi apoi Universul copiilor, când primul aîncetatsămaiapară.Păstramtoaterevistele,îmiplăceafieşidoarmirosullor,leciteamşilerăsciteam,erauprietenelemelecelemaibune.„Pică–îispuneam–,nuînţelegdeceoameniimarinumaicitescrevistepentrucopii,euşicândosăfiumareosă-mifacabonamentlarevisteşiosălecitesctotdeauna!“Picărâdea.„Deceîţifacigrijidepe-acum?Îţipromitsăţileaducînfiecaresăptămânăşicândteveifacemare!“Sufrageria noastră din apartamentul de pe Calea Victoriei avea o fereastră

largă care dădea spre curtea interioară a blocului. Prea multă lumină nupătrundeaînodaiaastaticsitădemobiledeculoarecafenie,neagră.Lângăpereţiseînşiraudouăbufete,ovitrinăşifotoliul-patpecaredormeanoapteabunicul.

Înmijloceraomasăovalăfoartelargă,iardejurîmprejuroptscauneîmbrăcateîncatifeavişinie.Deasuprascaunuluiundestăteamamaatârnadelampăunşnurlacapătulcăruiaeraosonerie.Bucătăriaseafladoarlaunmetruşijumătatedesufragerie,darîntimpulmeseimamanuseridicaniciodatădepescaun.Ridicamâna după ce se termina un fel de mâncare şi apăsa pe butonul soneriei. OchemapeGherghinasăstrângăfarfuriileşisăaducăurmătorulfel.Meseleeraula noi în casă ceva foarte important,mai ales pentru tata.Mama şiGherghinapregăteau în fiecare dimineaţă bucate pentru masa de prânz, în funcţie depreferinţeletatei.Tata a fost ceea ce se numeşte un cetăţean al lumii. Plecat la 19 ani din

România,atrăitlaParis,VienaşiBerlinşis-areîntorsbogatla29deani.Dupăpatruanide lareîntoarcerea înRomânia,acunoscut-opemama.Mamaeracunouăanimaitânărădecâtelşifoartefrumoasă.În1934s-aucăsătorit.Deşiunbărbatcatatasecăsătoreape-atuncinumaidacăfataaveazestremare,elaluat-opemamafărăniciozestre.BuniculdinCraiovanuaveabani.La un an după ce s-au căsătorit, m-am născut eu. Cinci ani după nuntă,

buniculavenitsălocuiascălanoipentrutotdeauna.Adicăpentrutreizecişiunudeani,pânăîn1970,cândamuritînIsrael.Cudoianiînaintedemoarteatatăluimeu.Înafaracaseitataerarege,şiîncăunulfoarteelegant.Îiplăceasăfieelegant

înaceeaşimăsură încarepentrumamaeraunchinsăse îmbracecugrijă.Dartata nu trebuia nicimăcar să-şi dea osteneala, orice costum şi orice pălărie îiveneau extraordinar, avea nenumărate cravate demătase naturală pe care şi leasortacuciorapii;sespuneacăseamănălachipşilaalurăcuactorulCaryGrant.Pe hipodromul de la Băneasa, la cursele de galop, era poreclit „arbitruleleganţei“, şi – până la instalarea comunismului – la curse chiar venea elitasocietăţiiromâneşti.Darşisubcomuniştitataaavutunsalariufoartebun,deşinuafostniciodatămembrudepartid.Reuşisesăsefacăfoarteapreciatşi,lucrulcelmai important, izbutisedupă1948 să-şimaschezebunăstareamaterialădintrecut. Însă în clipa în care intra în casă, tata devenea un rege detronat. Înapartamentdomneamama–cuosingură întrerupere:oreledemasă.Atuncişinumaiatuncitatadomneadinnou.Mamaluafoarteînseriospreparareameselorşigăteafoartebine,sestrăduiacatotulsăfiepegustultatei.Da, la ora prânzului tata îşi recăpăta importanţa. Dar şi eu, încă de mică,

simţisemtocmailamasăcâtdeimportantăeramîncasanoastră.Ceamaibunăbucăţicăîmierapusămieînfarfurie.„Astaepentrucopil“–spuneamama.

—Ririca –mă îndemna şi tata –,mai ia încă puţin… şi încerca să-mimaipunăniştesarmaleînfarfurie.—Numaipot!refuzameuautomat.Chiardacămăsimţeamîncăflămândă,cândmăîndemnaşi-mipuneamâncare

înfarfuriemăsimţeamsătulă.Şinumaimâncam.Tocmaipentrucăeraatâtdeimportant sămănânc.Numai prăjiturilemămai smulgeau din indiferenţameaculinară.Dealtfel,sosităînsufragerieînultimaclipă,dupăcemaifusesemchematăo

dată,mi se părea că farfuriile albe cu dungă albastră de cobalt pemargine seaşezaseră singure pe faţa de masă din ţesătură albă de damasc. Nu asistamniciodată laceremonialul repetatdepregătireameseideparcă în fieceziar fifostsărbătoare.Nicinum-amgânditvreodatăceseîntâmplăcufarfuriileşicutacâmurile după ce terminam prânzul. Imediat după desert, mă ridicam de lamasă şi plecam în cameramea.Totdeauna aveamo servitoare care să strângămasa. Poate că nici nu-mi dădeam seama cât de frumos şi ademenitor erauprezentatemâncărurile în casa noastră, tocmai pentru că ceimari făceau preamult cazde asta.Şi probabil şi fiindcă în camerameamăaşteptao carte abiaîncepută. De cum ne aşezam la masă, tata îşi spunea pe larg părerea, ca unprofesorcaredănote.Saucaunjudecătorcarerosteşteunverdict.Mamaaşteptacusufletullagură.Părinţiimeicomunicaubinegastronomic.„Astăzifripturademielareungustextraordinar,eceamaibunăfripturădin

câte ai făcut vreodată!“ (Şi înainte cu o săptămâna fusese la fel.) Sau: „Aziplăcintacumerenuedestuldedulce,ces-aîntâmplat?“Sau:„Aziafostscoasădincuptorpreadevreme…“Însăpentrumineceamaibunăprăjiturădin lume,ceacaremăscoteacompletdinindiferenţă,seaducealamasădoarvara.Peunplatou argintat se lăfăiau pătrăţelele presărate cu zahăr pudră ale plăcintei cuvişine. Gustul ei minunat, dulce-amărui, prospeţimea fiecărei îmbucături nuaveaupereche şi nu sufereau comparaţie cu nici o altă prăjitură. Îmi plăcea şiîmbinareaculorilordinplăcintăcumirosuldeuntşigustuldevişine,îmiplăceacontrastuldintreculoareadeschisă,aproapealbă,acelordouăstraturisubţirişisfărâmicioasedecocăşiculoareavişinieaumpluturii.Defapt,şiastăzicredcămadleneleluiProustauungustfadfaţădeplăcintacuvişineamameimele,dartotuldepindedevarianteleculinarepecareţileoferăloculdenaştere.Înfiecarevară,înafaraplăcinteicuvişine,aşteptamcunerăbdaresăsosească

ziuameadenaştere,18august.Atuncimiseiertaudeobiceitoatepăcateleşiseinstalaseotradiţie–sepregăteauînfiecareanaceleaşifeluri încinsteamea:o

minunatăraţăpevarzăşiuntortîntreiculori,pecaremamaîlbotezaseRiritort.Dar eu trăiam în casă şi în afara orelor de masă. Altceva, nu mâncarea, eraimportant pentrumine. Voiam să fiu lăsată în pace. În cameramea. Singură.Voiamcamamasănusteatottimpulpeurmelemele.Sănumădojeneascăcândnucorespundeamaşteptărilorei.Sănu-mideapalme.Erapeurmelemele,darnu mă vedea. Eu şi mama eram uluitor de neasemănătoare. Voiam să-i potspune:„Sunteu!Uite-mă,suntaltfeldecâttine,darsunteu,suntaici,suntaici,da,vreausă…“„Nu-ţidauvoie! îmispunea.Mama ta te iubeştecumnusepoatemaimult.

Nimeninu-ţivreabinelecamamata,nuexistăpelumedragostecadragosteademamă!“Vorbeaatâtdefrumos.„Aşaeea!“îmiziceam.Măiubeştefoartemult,darnupoatesăînţeleagăanumitelucruri.Vreasăfiucaea,săfaccecredeeacăebinepentrumine,sămăiubeascădacăsuntcaea,săfiuunpersonajînpiesadeteatruregizatădeea.Darîntr-opiesădeteatruspuidoarcuvintelescrisedinaintedealtcineva,or, euvoiamsă jocpropriulmeu rol, sămădescurc, săcresc, săevadezsprealtemeleaguri,sărămânlucidă.Înrealitate,îmieragreusărezist.S-ofacpemamaşimainefericitădecâtera?Trăiamcaunagentstrăincaresetemesănufiedescoperit,deşi,oricum,parcănicinueramacolo.Saueramacolodinîntâmplare,ceeacepoatefitotuna.Iartata?Tatanuveneaacasăpânăsearaşi,oricum,erafoarteocupat.Mama

măameninţatotdeaunacuceosăpăţesccândosăafletataceamfăcut.„Elemultmaiseverdecâtmineînchestiileastea!“Ocredeamşi-mierafricădetata,deşinuţipaseniciodatălamine.Poatecăveneapreaobositcasămămaibată,credeam,darfricaseţineadupăminecaundulău.Întremineşipărinţiimeiseînălţaunzid,euerameuşieierauei.Prietenii tateiveneaucâteodatăsă joacepoker lanoi, şi atuncieramrugată să stau încameramea. Într-o seară, tocmaifiindcămisespusesesărămânîncameramea,amdeschisuşaşim-amuitatlatataşimusafiriilui,toţicucărţiledejocînmână.Musafiriiseuitaulatata.Poatecăerarândullui.Seştiacăeunfoartebunjucătordetableşidepoker.Dartataşi-apuscărţilepemasăşiaspus:—Domnilor,ăstaafostultimuljocdepokerdinviaţamea!Amdecissănu

maiîncepunnoujoc!—Ceprostiispui,Carol!Tocmaiaicâştigatoavere!Ştiisăjociinteligent,ca

nimenialtul,latinenuedoarunjocdenoroc.—Da,aspustata,darmi-amdatseamacă,aşacumampututsăcâştigosumă

enormăacumcuvoi,lafeldebineaşfipututşisăpierdoastfeldesumă.Acum

orialtădatăpotpierdeoastfeldesumă,oavere,şinuvreauasta.Nu,n-osămaijocniciodată!Şinicin-amaijucatvreodată.Nuamspusnimănuicăamasistatlaacestultim

jocdepokeraltatei.Copiiinuaveauvoiesăfiedefaţălaviaţaadulţilor.Aşfifostpedepsităcăamieşitdincameramea.NumaidePicănumătemeam,cuelmăprăpădeamderâs,aveamamândoilumeanoastră.—Ririca,îmispuneaglumind,tucândvreisăvorbeştisătaci,şicândvreisă

tacisănuvorbeşti!—Cumsăfac,Pică,atunci?Sănuvorbescniciodată?Şirâdeamşi-ispuneamtotceaveampeinimă,celemaimarisecrete.Fetiţele

din clasamea alergau lamamele lor pentruorice fleac aşa cumalergameu laPică.Mamamea era altfel. Nu avusese serviciu nici măcar o oră în viaţa ei,stătusetottimpulacasă.Doarealuahotărâriîncasă,iareuaparţineamobiectelorcasei.Tatanuaveaniciuncuvântdespusînlegăturăcumine.„Nu permit!“ spunea mama. „S-o asculţi pe mama ta, că-ţi vrea numai

binele!“spuneatata.„S-oiubeştipemamata,căomamăseiubeştecelmaimultpelume!Decâte

ori ai fost bolnavă îmi smulgeam părul din cap, am fost totdeauna o mamănebună!“ îmispuneamama.Euaveamoptani şi simţeamcămamanu trebuiesă-şismulgăpăruldincapdincauzamea…Maiaveamnevoiedeea,trebuias-oprotejez.Cândmădureaîngât,nicinu-ispuneam.Sănuseîngrijoreze.Sănu-şismulgă iar părul din cap din cauza mea, să nu ţipe. Să nu spună „Lua-m-armoarteasămăia!“PealeeaGeneralGhenea,undelocuiserămdoiani,înaintedeCaleaVictoriei,

mamanu-midădusevoiesăjocşotroncubăieţii.NicimăcarpePicănuputeamsă-lîntrebdecenuamvoiesămăjoccubăieţii.Eln-arfiieşitdinvorbamameiniciînruptulcapului.Chiarcuvântul„băiat“aveaparcăunînţelesruşinos.Ne-ammutatpeCaleaVictoriei,darniciaicinusecuveneasădiscuţidesprebăieţi.Ei erau altceva decât noi, fetiţele. „Nu ai voie să joci şotron cu băieţii!“Împlinisemnouăanişiîncănuştiamcumsefaccopiii,multmaitârziu,într-unacces de curaj (Să nu mă audă cucoana!) mi-a povestit Gherghina. Existauatâtealucruridecarenutrebuianicimăcarsăaducemvorbaîncasanoastră.Laşaisprezeceani,ajunsesemsăplângnopţiîntregipentrucămiseinterziceasăfiuca toate celelalte fete de vârstamea. De exemplu, nu aveam voie sămerg laceaiuri,căciacoloveneauşibăieţi.„Ce-osăspunăblocul?!“ziceamama.Doar în casă lanoi se credea căbăieţii, dacănu-mi sunt veri, reprezintăun

subiect care trebuie evitat. Iar dacă-mi telefona vreun băiat,mama îi închideatelefonulînnas.Eamăvoiaacasă.Însiguranţă.Iarbăieţiiputeausăaştepte,eierau nişte fiinţe periculoase „care lasă fetele gravide şi apoi le părăsesc“, îmispunea mama pe la cincisprezece ani. Nu credeam asta, dar vorbele ei măinfluenţau. Când stăteam lângă un băiat mă înroşeam şi mă bâlbâiam, măpierdeamcufirea.Eracevaneobişnuitpentrumine,nuştiamcetrebuiesăspunşicetrebuiesăfac.Nuştiamdacăbăieţiisuntaltfeldecâtfetele,darştiamcăeudevenisemaltfeldecâtcelelaltefete.Trebuiasămergnumaicumamaşicutatala cinema sau la teatru. Trebuia să merg cu ei duminicile dimineaţa lahipodromuldinBăneasa.TrebuiasămergcuGherghinadupăminelaşcoală.Înrest, trebuia să stau acasă, preferabil pe terasa dinspreCaleaVictoriei.Acolo,scaun lângă scaun, privind strada de la etajul patru,mama şi bunicul vorbeaudespreCraiova.SeaflauînCraiova.Oraşulîncaretrăiseeapânălaoptsprezeceani.Oamenii Craiovei, care poate că nici nu mai trăiau sau nu mai locuiau în

Craiova,rămăseserăînmamaşiînbunic,undevaînăuntrullor,caîntr-unghetoualmemoriei.Amândoi încercauparcăsămăprezinteşipemineoamenilordinCraiovalor,fiinţelordragiîngropateîncimitiruloraşului:mamamamei,Raşela,caremurisela40deanidetuberculoză,şifratelemamei,Jean,careseprăpădisela cinci ani de apendicită. Jean cel mic care, neputând rosti Paula, îi spuneamameiLala.De-atuncimamarămăsesedoarînactePaulaZuckerman.— Bunicul tău Herman Zuckerman a fost cineva în Craiova, îmi spunea

mama.Artiştii, scriitorii şi intelectualiiCraiovei îl respectau şi-i erau prieteni.Darde la începutnuaavutnoroc–povesteamamacaşicumbuniculnuarfifostdefaţă–,chiarlanaşterei-amuritmama.StrăbunicultăuSolomonapărăsitatunciBucureştiulşiavenitlaCraiova.Eln-avrutsăserecăsătoreascăcasănuaibăcopiiiomamăvitregă,aşacăPicăa fostcrescutdeJeanetta, sora luimaimare.Cunouăanimaimare.—Şice s-a întâmplatcu Jeanetta? întrebam,deşiauzisemdemaimulteori

povesteaşiaşfiputut-orepetacuvântcucuvânt.Întotcazul,orices-arfiîntâmplatmamami-arfipovestit-oîncăodată.—Staisăvezi!JeanettaeraceamaifrumoasăfatădinCraiova.Ladoar18ani

s-acăsătoritcuunbăiatdintr-ofamilieevreiascăbună.TatăleişialluiPicăeraufericiţi,înînchipuirealuiseşivedeajucându-secucopilaşiiJeanettei,daradouazi după nuntă proaspătul ginere i s-a aruncat la picioare şi i-a cerut iertare:„Iartă-mă,tată,aspus,te-amminţit,amascunsadevărul,căcim-amîndrăgostit

deJeanettaşiamvrutsă-mifiesoţie.Amdezertatdinarmataromână,trebuiesăfug, am pregătit paşapoartele şi biletele de călătorie pentru mine şi pentruJeanetta.TrebuiesăfugimînAmerica!“—Şiaufugit?întrebamcaşicândn-aşfiştiut.—Adouazi,dis-de-dimineaţă.Pică,acumbăieţeldenouăani,şitatălluiau

aşteptat-o pe Jeanetta la un colţ de stradă de lângă gară. Pentru Pică, Jeanettafusesemamalui,eaîlcrescuse.Erazânaluiatâtdebunăşifrumoasă!Avăzut-odeladistanţă,adatfugaspreea,acuprins-ocubraţeleluimici,aîmbrăţişat-oplângând, căci oricâtde copil era el înţelegea cănuo s-omaivadă.Tatăl lor,Solomon,aizbucnitşielînplâns,plângeaşiJeanetta,plângeauşipietrele–îmipovesteamama.S-austrânsînbraţetoţitrei,auplânsiar,şiPicăafugitdupăeaatâtcâtl-auţinutputerile.Cincizecideaniauprimitfotografiişiscrisori.DelaJeanetta, de la copiii ei, mai ales de la fata ei, Rose Barash, care locuia peBulevardul Rugby 194, în Brooklyn, şi de la Anette Slossberg, fiica acesteia.AvemrudeînAmericaşinulemaiştimdeurmă.TristecăPicăşiJeanettanus-aumairevăzutniciodată.Dar Picămi-a povestit altceva despre Jeanetta. El îmi povestea întotdeauna

doaristorioarehazlii.Chiarşiunelepetrecuteînanul1889.—Cândaveamşapteani,Jeanettam-atrezitîntr-odimineaţădinsomnşim-a

îmbrăcatdesărbătoareîntr-uncostumaşalbcuguleralbastrudemarinar.Eramfoartemândru,căcifusesemalessădeschidserbareadesfârşitdeanşcolar.„Ştiipoezia?“m-a întrebat. „Sigur că da!“ i-am răspuns semeţ şi am ieşit din casăîmpreunăcutataşicuea.Neîndreptamspreşcoală.Deodată,înmijloculstrăzii,amvăzutcăogăinălăsasecaamintireunoumareşialb,careparcă-mifăceacuochiul.Cumsă-llaspedrum?M-amaplecat,l-amluatşil-amvârâtînbuzunarulpantalonuluialbdemarinar.Cândamintratpescenăşiam începutsă recitcuvocetarepoezia,auînceputsărâdătoţiînhohote.Odârăgalbenăcleioasămisescurgeadinbuzunarpânăînpantofi.Credeaucămăemoţionasempestemăsură.Adevărulecănimeninus-agânditcăevorbadeunouspart, îşi încheiaPică,râzând,povestea.Elniciodatănu-mipovesteacevatrist.Decândîmiputeamaduceaminte,mamatăifăsuiaoreîntregi,zileîntregicu

bunicul, vara pe terasă, iarna în salon. Vorbeau despre Craiova lor şi despreîntâmplăricuoameniiCraiovei.Craiovaîntreruptăcaoveiozăscoasădinprizăla 18 ani ai mamei, la 58 de ani ai bunicului. Dar toată Craiova rămăsese înmintea lor, cu oamenii ei, cu ce spuseseră, ce făcuseră, ce păţiseră. Eram înOltenia.Cândterminaudepovestitdespreunul,începeaupovestireadesprealtul

cu acelaşi interes şi plăcere. Adevărul este că povesteau frumos fie lucrurivesele,fielucruritriste.—Într-ozimergeampeCaleaUnirii–spuneaPică–şi-lvădpetrotuarulde

vizaviperabinulCraiovei.Doicreştinicaretreceaupelângămineîşispununulceluilalt:„Văzuşi,măi?Ăstadevizaviepopăevreiesc!“Aşaspuneau,nuexistaupe-atunci la noi, în Craiova, evrei habotnici cu perciuni, în haine deosebite;oameniinesocoteauaproapetotunacuei.Popăcreştinşipopăevreiesc!— De altfel – continua Pică –, era la Cetate Dolj un preot de o bunătate

vrednicădeunomalbisericii.Într-ozi,cândfăceamplatalunarăsătenilorcarelucrauînfirmameadecereale,îlvădintrândpepreot.„DomnuleZuckerman–spune –, lăsaţi totul şi veniţi numaidecât la mine acasă, vă aşteaptă doamnapreoteasă!“—Cum,Pică,aşa-ispuneasoţieilui–doamnapreoteasă?— Da, aşa-i zicea. I-am răspuns că nu pot, că mă aşteaptă oamenii să le

plătesclefurile,darelnicin-avrutsăaudă.Vorbeştecuoameniisăseducăpelacaselelorşisăseîntoarcăpestecâtevaore.Săteniil-auascultatşiauplecatcareîncotro. Ne ducem împreună acasă la preot şi înăuntru mă aştepta coanapreoteasă şi omasă încărcată cu toatebunătăţile. „DomnuleZuckerman– zisepreoteasa–, amauzit şi euprinCraiova că aveţi astăzi dumneavoastră, evreii,sărbătoarea de Purim. Din păcate, nu ştiu ce se pune tradiţional pe masă laaceastăsărbătoare.Deaceea,ampregătitşieucem-ampriceput,darsăştiţicăcelipseştedintradiţiadePurimnoicompletămlaaceastămasăcudragosteaşirespectul pe carevi le purtămde atâţia ani de cândvă cunoaştem.“Mi-audatlacrimile,ceoamenierauacolo!şi-aîncheiatPicăpovestirea.Seara, tata venea acasă după o zi de lucru şi poate că nu voia să ştie că la

CraiovaeraaltfeldecâtlaBucureştişicăacolooameniisimpliziceauodată,cudrag, popă creştin şi popă evreiesc. Tata venea acasă, dar mama rămânea peterasă cu bunicul vorbind încă şi încă despreCraiova,Cetate şi despre câte şimaicâte.— Îţi mai aduci aminte, tată – îi spunea mama –, ce distrus a fost

compozitorulIonVasilescucândi-amuritprimalogodnică?—Da,amcunoscut-obinepelogodnicalui,eradintr-ofamiliedeevreicutrei

fetedemăritat.Logodnica compozitorului erao fatădeo frumuseţe răpitoare,păreaunînger.Aveatuberculozăşiamuritfulgerător,săraca.Darcontinuândsăvizitezefamiliarăposateiluilogodnice,IonVasilescus-aîndrăgostitdeBebe,osoră a defunctei, care era şi ea foarte frumoasă.De-atunci sunt căsătoriţi, însă

puţini ştiu că soţia celebrului compozitor e evreică. (Ce va deveni interesantpentrumine peste vreo zece ani va fi faptul că a treia fată a acestei familii –Silvia– secăsătorisecu inginerulMişuLupescu, frateleviitoareimele soacre,aşa că în 1957, la nunta mea cu Titel, am avut onoarea să-i vedem prezenţiprintreoaspeţipeBebeşipeIonVasilescu.)Tata venise acasă,mamanumai era de douăzeci de ani înCraiova, iar Ion

Vasilescu – viitoarea mea rudă prin alianţă – trăia de o viaţă întreagă laBucureşti.Cineştiecearfiavutşitatadepovestitînsearaaceea–nimeninuvaaflavreodată.MamacontinuapeterasăcubuniculşicuCraiovaei.Parcănimicaltceva nu o interesa. Doar dacă aveau bilete la teatru sau dacă se duceau larestaurantcuprietenii,mamaîntrerupeaCraiovaşisepregăteasăiasăînoraşcutata.Şidacădoarpretindea?Dacăeraunadintreacelemincinoasecaresemintpe

eleînsele,şiîncădeatâtavremeîncâtnumaiştiudemultcinesunteledefapt?Poatecă-ierafricăsăsematurizeze,căciatuncinimănuinui-armaififostmilădeea.Niciodatăn-ampututînţelegedeceeramulţumităcândoameniiocredeaunefericită,slabăşitoţitrebuiausăaibăgrijădeea.Poateştiusedemiccopilcămamaeivamurişisetemusetottimpulcăvarămâneorfană?Poateaflasecăoalăptase Lina, doica ţigancă, fiindcă laptele mamei ei i-ar fi putut aducemoartea? Poate ar fi vrut să-şi îmbrăţişezemama, dar s-ar fi pututmolipsi detuberculoză şi nu fusese lăsată nici măcar s-o atingă? Poate că Pică, care îşipierdusebăiatullavârstadecincianişibăteadrumulîntreCraiova,undelocuia,şiCetate, unde lucra, ca să acopere toate cheltuielile pricinuite deboala soţieilui,avăzut-opemamacapesingurarazădefericiredinviaţăşiorăsfăţasepreatare?Poatecădemiccopilaalessăfieputernicăprin„metoda“eideasearătaslabă,dealesolicitacelorlalţisăaibăgrijădeea?Poatecăatunciînvăţasesă-ifacăpealţiisăgravitezeînjurulei,s-ocompătimească,s-oalintedespăgubind-opentrufrustrăriledecareaveaparte?Mama era înzestrată cu ureche muzicală absolută, lucru rar – spuneau

specialiştii–,interpretaexcepţionalariideoperă,luaselecţiidepiandela6pânăla18ani.Dariatăcă,odatăajunsăînBucureşti,abrodatdoargoblenuripecarele-aînrămatşiatârnatprinapartament.AdusesefireştelaBucureştişipianuldelaCraiova,darnuamaicântatlapianaproapeniciodată.„Cânderalaşcoalăîiplăceamultsădanseze,mergealaceaiuridansante,ieşeacubăieţi“,îmispuneaMarcela, fosta colegăamameidinCraiova. „Aveaunprietenpecare-l chemaMişuKleinşiseplimbacudânsulpeStradaUnirii,dispunealadiscreţiedetoate

libertăţiledinlume.“Eunuamvăzut-oniciodatădansând.Doarîntr-ofotografiedepecândera logodităcu tata.Elnupreaştiasădanseze, însăeramândrucămamaareurechemuzicalăabsolutăşicântăexcepţional.Într-ovară,înaintederăzboi,cândauvizitatViena,adus-opemamalaunstudioşii-afăcutundisc.Pesteani, amascultatdiscul:mamacântânddesăvârşitnişte lieduri.Daracasămamacântafoarterarşinumaidansa.Poatecădansadoarunvalscutrecutul,şiastanumaiatuncicândstăteapeterasă,lataifascubunicul.Într-unuldintregoblenurilebrodatedemamasevedeauncopilcarepictacuo

pensulăspinareauneibroscuţe.Pictafolosindoculoareverdemaideschisădecâtverdelepieliibroscuţei.Ojumătateabroscuţeieradeculoareverdedeschis,aşacumopictasecopilul,şicealaltăjumătaterămăseseverdeleoriginaralbroscuţei.Nuputeaiştidacăacelcopilterminasevreodatăs-ocolorezeşidacăacumtoatăpieleabroscuţeiepictată.Verdepesteverde.Mămirasemmereucăbroscuţanusarelaopartedesubpensulă,căstăşirabdăsăfiepictată.Darpoatevoiasăfiemaifrumoasă,cineştie?Obroscuţăcarevoiasăfiemaipuţinverdedecâtera!îmispuneameu.Sauerasilităsăfiemaipuţinverde,cineputeaşti…Doianiabrodatmamalagoblenulatârnatpeperetelecamereimele.Unanpentrufiecareculoare de verde, unul al broscuţei şi celălalt al verdelui care masca verdelenaturalalvietăţii!Tata se întorcea acasă. Mama stătea iar pe terasă, la picioarele acelui

monument ridicat de ea însăşi tocmai la etajul patru, pe soclul căruia eraugravatecuvintele:„Lala,curecunoştinţă,Craiovei,1911–1929“.Lumeade ieriglorificată. Justificare pentru teama şi sila faţă de prezent? Să nu deranjămvecinii–spunea.Iar tata,careeraunomfoartebun,dar irascibil, se înfuria.Se înfurianupe

mama.Pemamaoiubea.Sause temeadeeaşideplânseteleei.Saupoatecă,avânddeprotejatopăpuşăcaîntr-ovitrinădesticlă,mamaîlfăceasăsesimtămai puternic. Era frumoasă, stătea întotdeauna acasă şi searamergea cu el lateatru sau la restaurant, iarduminicile lahipodromuldinBăneasa.Nu îldureacapulcapealţibărbaţicănevastaîlînşală–l-amauzitodatăspunândastaunuiprieten.Erafrumoasă,oiubea.Dacăi-arficerutlunadepeceri-arfidat-o.Şiatuncicânderavorbadelunăerageneros.DarmamaeralaCraiova,maidepartecaluna.LaCraiova,cubunicul.Asemenealuniidepecer,nuputeafiatinsă.Şi tata începea să ţipe. La bunicul. Să-i spună vorbe urâte. Bunicul nu-i

răspundeaniciodată,aşacumniciodatănumi-aspusvreovorbăreadespretata.Buniculşimamafoloseaudoarcuvintefrumoase.Cuvintelefrumoasesuntcaşi

cărţile bune–o ancoră aruncată lângăun ţărmpromiţător.Dar tata nuvorbeafrumoscubunicul,seenervaşiţipa.Fuseseobişnuitdemiccopilsăreuşească.Reuşiseîntoatălumeaşiînoricesituaţie.Numailaelacasănupreareuşea,căci,decâteorivoiaaltcevadecâtmama,easesupăra.Poatesimţeacănueînstaresăobţinăpreamultdelaea,căforţaeistăteaîna

şti să dobândească de la alţii tot ce-şi dorea. Poate că-i plăcea să-l scoată dinminţi,să-lfacăsăţipe,tatanueraPică.DareavoiacatatasăfiePică.Poateîiinvidia tatei perseverenţa, ideile care-i veneau mereu, noi şi multe, puterea,reuşita, independenţa, însufleţireacucare trăia. Îlştiaputernic,darslab înfaţaei, poate îl voia şimai slab. Poate îl simţea străin. Erau atât de diferiţi. El şiprovinciaeinufăceaucuniciunchipcasăbună.—Lala,spuneatatacas-oîmpacecândsesupărapeel.Lala!spuneatataşise

apropia s-o îmbrăţişeze. Dar mama îşi croise totdeauna drumul prin viaţăinterpretândrolurişinucredcămaifăceadefaptvreodeosebireîntreea,ceadinrealitate,şiea,ceadinroluldenenorocită.—Lasă-mă-npace!îidădealaopartemânaşirămâneaîmbufnată.Iartatadeobiceiceda,făceaoricecamamasănuajungăînculmeasupărării,

sănuplângă,sănu-şismulgăpăruldincapşisănuspună–semnaldisperăriiultime: „Lua-m-ar moartea să mă ia! N-am avut noroc în viaţă!“ Câteodatăadăuga:„Mamă,mămicamea,undeeşti,sămăvezi…Uită-telamine,mămico!Fie-ţimilădemine!“Laastatatanurezistaniciodată,îieramilădeea,defetiţaluineajutoratăcare

aveanevoiedeel,pecareoiubeaşioocrotea.Darpebunicul seenerva şi ţipa lael.Din temiri ce.Bunicul tăcea.Odată

doar l-amsurprinsstândpeîntuneric înfotoliul luişiplângândînhohote,caofemeie.Nuscoteaovorbă,nusevăita,fuseseinsultatfărămotiv,cadeobicei,seascunseseacolocasăplângă.Buniculerascundşigrăsuţ,aveaofaţărotundăşijovială.Nasulîieraacvilinşibuzelecărnoase,purtaochelarişiîşifăceacărareaîntr-oparte,iarpărulîncănealbit,roşcat,reuşeasă-iacopereparţialînceputuldechelie.Pentrumineeracelmaifrumosomdinlume.Eraeroulmeu,afostşiarămasprimameadragoste.Luii-amscrisprimapoezie.Aveamnouăani.Nu se ştia atunci de surprise party, dar eu mi-am imaginat una de ziua

bunicului.Pe27iunie,deziualuidenaştere,i-amdatpoeziaDeziuabunicului:„Când încrângveipăşi, fărănimicaaşti /veigăsiserbaremare /dată îna taonoare/şi-orsăjoacetoţicufală/oscenetămuzicală/scrisăde-unpoetsărac/domnulgreierCricCrac./Zânede-ormaiexista/le-oitrimite-ncaleata/şicu

toţii-ţivorstriga:LAMULŢIANIDELANEPOATATA!“Picămi-aaduspeurmăZiarulcopiilor, în caremi se publicase poezia. Prima poezie e ca primadragoste,nudureazătotdeauna.Nuştiamcăvoimaiscriepoezii.ÎlîmbrăţişampePică,şielmăbăteapespatespunându-mi:„Osănătateşiunnorocpeoaseletale!“ Aşa spunea. Nu spunea „sănătate şi noroc“, ci o sănătate şi un noroc!Niciodată nu l-am întrebat: De ce, Pică, tocmai pe oase sănătatea şi noroculmeu?Darpoatecăaşaîispunea,bătându-lpespate,tatăllui…Aşfivrutcabuniculsăfieregeîntr-uncastel,aşfivrutcatoţisăsepleceîn

faţalui,săfiepurtatpebraţeşislăvit,săfietotatâtdemarepecâteraînochiimei.Cândl-amgăsitplângândînfotoliu,aveafaţaudădelacrimişiamplânsşieucuel.Râdeamatâtdemultîmpreună,acumamşiplânsîmpreunăşimădureaatâtdetaredurerealui!Cândiubeştipecinevavreisăfiefericit,îmipărearăucănu-ipotdaînapoibuniculuice-ilipsea.Şlepurileîncărcatedecerealecareplecauspre Viena pe Dunăre, oamenii din portul Cetate care lucrau la firma lui şi-lrespectauşiiubeau,casaluidinCraiova,viaţaluicânderaviaţalui.Şi,maiales,voiam ca tata să-l iubească. Dar eram doar un copil, nu o zână cu o baghetăfermecată.—Tata iubeştepeoricine,nuştiucearecu tine,Pică,darai săvezi,osă-i

treacă,îispuneam.Voiamsăfietotulfrumoscutata,cumamaşicuPică.Poatecădepreamulte

oriînviaţăamvrutcatotulsăfiefrumosşiăstaafostdefectulmeu,amrefuzatsă văd urâtul. Aveam nevoie să-l văd frumos. Dar oare există frumos înîntregimefrumos,şiurâtînîntregimeurât?Exagerez,probabilcădinastamisetragepoezia.Totuşi,cuvremea,numaipoţiiubiniciodatălafeldeputerniccumai iubit odată. Viaţa îţi dă lecţii, un fel de doctorat al iubitului-mai-puţin. Undoctoratalnefirescului.Pentrucăfirescesăiubeşti.Euiubeam.Îmidoreamsăfiuozână,casăreaducînjurulbuniculuipetoţicraioveniicare-lcunoşteauşi-lstimau, să aibă iar casa lui de pe Strada Unirii din Craiova. Să fie fericit.Credeam (poate încămai cred?) că a vrea e unmagnet care atrage înspre tineceeaceîţidoreştişiîltransformăînrealitate.Darpoatecăavreasă-idauînapoicasadinCraiovanueraoideebună.Casa

buniculuimeuHerman era aceea în care bunicamea cea frumoasă,Raşela, seîmbolnăvise de tuberculoză. Tot ce câştiga bunicul la Cetate se ducea pemedicamenteşipedoctoridinCraiovasauViena,undeRaşelafuseseoperatăşiisefăcusepneumotoraxdupăcelemaimodernemetodealeanului1925.ÎncasaluiPicădinCraiovarăsunatuseaşimiroseaaboalăşisânge.

— Raşela, mama mea – îmi povestea mama –, bunica pe care tu n-aicunoscut-o, tuşea şi vărsa ligheane de sânge. În casa noastră doctoruluiSchultzman i se plătea leafă lunară, căci era chemat tot timpul.Cândmama aajunsla40deani,l-aîmbrăţişatpePicăşii-aspus:„Hermann,iartă-măcăte-amchinuitatâţiaanicuboalamea,ştiucăaifăcutsacrificiimaripentrumine,aifostun soţminunat, bun, devotat, iartă-mă, dar acum numai e nimic de făcut. Îţimulţumesc!“Şiînaintedeamuri,i-asărutatmâinile.Aşaamrămasorfanăla18ani…De-atuncimama trăia laBucureşti.Rămăseseşi fărămamă, şi fărăCraiova.

ÎntâialocuitîmpreunăcuBerta–soraRaşelei–,apoiîmpreunăcutatălmeuşicutatălei.Darşiacumsemaisimţeaorfană.„Nuexistădragostecadragosteademamă“–spuneaîndoliatăşicumilădeeaînsăşi.Mieîmieramilădebunicul.

Înaintedea-mirevedeablocul,amtrecutpelacolţulstrăzii,undemăaşteptaGherghina.

Septembrie1946

Undeeşti?măstrigaGherghinacuvoceaeidecaporal.Exact atunci când voiam ca nimeni să nu bage de seamă că e lângămine.

Exactcândvoiamcatoatecolegeledeclasăsăcreadăcăînsfârşitmisedăvoiesămă întorc singură acasăde la şcoală, singură, ca toate feteledin clasamea.DarGherginaeraîntotdeaunalapost,încolţulstrăzii,aşteptându-măvânjoasăşimarecaStatuiaLibertăţii.Numaicănupurtaniciofăclieînmânăşinicinuavearazeînjurulcapului,iarfaţaîierapunctatădecicatricimici,rotunde,urâte.— La vârsta ta – iar eu nu puteam înţelege cum de avusese Gherghina

vreodată11ani–amfosttarebolnavă,„cububepefaţă“.De-atunci i-au rămas semnele. Gherghina are umerii largi, mâinile şi

picioarelemusculoase,deaceeaovădtoţi.Nuarvedea-o,poate,dacăarfimaimăruntăşimaislabă,dacăpăruli-arfimaipuţinnegru,dacărochiai-arfimaipuţin înflorată.Fiecare floare depe rochia ei ţipă spre toate zările: „Uitaţi-vă!Suntaici!Nulipsescdinpost!“Şicopiiiovăddeladistanţăşirâd.Dacătoatemamele ar trimite câteoGherghină să le ia copiii de la şcoală…atunci poatefetelen-armaişuşotivăzându-măcuea.Atuncin-armairâde…Dar uite, chiar în clipa când Gherghina m-a luat de mână şi a înşfăcat

ghiozdanul,Monicaaapărutlângănoi.Niciodatănu-iauzeampaşii,deparcăarfiavuttălpilecăptuşitecuplută.Asta-mimailipsea–Monica.Mâineosăspunălatoatăclasacăsuntunbebeluş.Monicaestereginaclasei. Ia lecţiidebaletde lacinciani, lafiecareserbare

dansează pe scena şcolii şi toate fetele se gudură în jurul ei, „Monica a spus.Monicaafăcut…“Monicanuecamine,ştietotdeaunacetrebuiesăspună,cetrebuiesăfacă.Ogăsesctotuşicamîngâmfatăşirăutăcioasă.Cemarelucruecădansează bine dacă i s-a dat voie să ia lecţii de balet, nimeni nu se teme căMonicaosăse împiediceşiosăcadă.„Tueştifoartebunăla învăţătură–îmispuneamereumama.Să înveţi ca să aibanul tău, sănudepinzidebărbat!Lagimnastică e altceva – mai spunea mama, şi eu o credeam –, nu eştiîndemânatică,eşticammoale,aşaefireata,şiemaibineaşa,dacăstaideopartecelpuţinnucazişinuameumotivesăînnebunescdeîngrijorare.“Mamaetottimpulîngrijorată,măiubeştepreamult.Cepăcatcănumaiamunfratesauosorăcasăseocupeşideei,şieusămămaipotstrecura.Sămăduclalecţiidedans,încoloniidevarăcufeteşibăieţi,caceilalţicopii.Săsemaiocupeşidefratelemeu.Dar iată-mă ţinută demână deGherghina, de parcă sunt invalidă sau copil

mic,cummăapropiidebloc.Deobiceicopiii,cândvinacasă,îşicautămama.„Mama, unde eşti?“ Eu aş fi putut să strig: „Cameramea, cum să ajungmairepedelatine?“Mereucăutamsătraversezîngrabăsalonul.Săscurteztimpulîncaretrebuiasăfiufetiţăbună,uncăţeluşcareface„frumos“,stănefirescsineluisăuîndouălabeşiprimeştemângâiereastăpânului.Însalon,uşateraseiplinedeCraiovaşiuşacamereimelesuntînvecinate,dardistanţadintreterasăşicameramea este egală cu distanţa dintre România şi Polul Nord. Lucrurile stau cumstau,şieutrebuiesămăfurişezprintreele.Părinţiimăiubescfoartemultdacăsuntfetiţăbună.Măsimtvinovatăpentrutotcesimtşimaialespentrutotcenusimt,darmărepedsprecamerameacaspreuncolacdesalvare.Cărţi,cărţi,pestetotcărţi.Dezordine,viaţă.CelpuţincărţilenusuntCraiova,

cărţilesuntreale,lepipăi,lemiros,leţinînmâini,lerespir.Încamerameasuntnumaieuşiprieteniimeiceimulţi,cărţile.Măsimtvie!Liberăsăzburdprintrecuvinteletipărite.Şicamerameamiseparemairealădecâtcelelaltecamerealecasei,încarebântuiestafiaCraiovei.Personajeledescriseîncărţimiseparşielereale,levăd,leaud,lemiros.Laurmaurmelor,toţisuntemliberisănealegemrealitateaproprie,chiardacănuedefaptceareală.Eualesesemcărţile,deelenutrebuiasămăferesc,eleîşiţineaufileledeschisespremine,totceconţineauera

acumşiaici.Aproapezilnicmamaîmispunecămăiubeşteşimăîntreabădacăoiubesc.—S-oiubeştipemamata,cămamaeceamaipreţioasăfiinţădinlume,iartu

eştiochiimeidincap!—Da,mamă.Teiubesc!îirăspundeam.Îmidădeamseamacâtsuntdeimportantăpentrueaşimăsimţeamvinovată.

Ştiamcăvoiasăfiuaşacumsuntlaşcoală,adicăsăiaunotemari,darînafarăşcolii dorea să fiu altă fetiţă decât eram: să mă intereseze Craiova şi toatepoveştileei,iarvara,laBuşteni,cândPicărămânealaBucureşti,sămăplimbcuea pe strada principală şi să fiu tot timpul ochi şi urechi, să ascult VoceaCraiovei.Odatăm-amîndepărtat totuşideea.Voiamsăse împrieteneascăcucelelalte

mameaflateacoloînvilegiaturăşisădiscuteîmpreunăcuelestândpebănci,iarnoi,copiiidinparc,sănejucămuniicualţii.Deodatămamam-aajunsdinurmăşim-aapucatdebraţ.— Pe unde umbli? Mi-a sărit inima din piept! M-ai lăsat singură! Era să

înnebunescdegrijata!Şi înmijloculstrăziiprincipaledinBuştenimi-a trasdouăpalme,carem-au

durutmai puţin decât ruşinea că toţi se uitau lamine. Şi înBucureşti îmi eraruşine,dardealtceva.Ştiamcămamamăiubeşte,dar totce-midoreamerasăajungcâtmairepedeîncamerameaşisătraguşadupămine.Acoloputeamsăarunc ancora ca o corabie când ajunge la ţărm.Aruncam ancora printre cărţi.Cărţile pe care le iubeam, cu care puteam sta de vorbă, cărţile care aveau unînceput,unmijlocşiunsfârşitcutâlc.Iarspredeosebiredeprieteniimei,băieţişi fete, cărţile puteau să intre la mine în cameră. Aveau voie! Doar nu eraubăieţi!Astaeceamaimare slăbiciuneamamei– îmi spuneam–,nupreabagăde

seamălucruriledeaici,fiindcăetottimpuldincolo,laCraiova.Măiubeşte,darşiovazădeporţelanpoţisăiubeşti.Înochiieisuntfoartepreţioasă,doareaaredreptuldeahotărîundesăfiuaşezată,pemasăsaupebufet,şicebuchetdeflorisăadăpostesc.DarpeCraiovao iubeaaşacumera.Aşacuma fost.TotuşinueramgeloasăpeCraiova.Eustăteamcucărţilemele,mamacuCraiovaei.Deschidpagininoi,suntcurioasă,niciodatănusimtcumîmitrecetimpul.Îmi

populezlumeacuoameniidincărţişieiîmidausperanţacăosădescopărodatăceamaibunădintrelumişiceimaibunidintreprieteni.Maitârziuamînceputsăcitescpeascunscărţipentruceimarişisămămirdeschimbareadeconţinut.Cât

demult se încâlceau acolo lucrurile, nu era întotdeauna limpede cine e bun şicine nu, cine e bun de tot sau rău de tot, nimeni nu era definitiv negru saudefinitivalb.Îmieragreusămăobişnuiesccucenuşiul.Personajeleşisituaţiileparcăeraudescriseîntr-unnoualfabet.Nicicusfârşitulcărţilorpentruceimarinumăprea împăcam…Deobiceinuse terminaubine.Depildă,unbăiat şiofatăseiubesc,darpânălaurmăsedespart,ceeacemisepăreaomareprostie,voiamcaeisărămânăîmpreună.Stândîncameramea,participamlaîntâmplăripetrecutepealte tărâmurisau înaltevremurişimăsimţeamalta, făceampartedintre personaje. Când mă uitam în oglindă, faţa mea împrumuta trăsăturileeroinei din carteape care tocmaio terminasem, ca şi cumaş fi îndemnat-o sătrăiascăalăturideminesauprinmine,să-mimaivorbească,să-ivorbesc.Pecâtdeuşorvorbeamcueroiidincărţi,peatâtdemutădeveneamcânderau

defaţăbăieţiîncarneşioase.Tăceamîncontinuu,pesemnemăcredeauproastă,darştiamcă,oricâtaşvrea,nupotsăscotovorbă,îmieraruşinecănueramcafetelecare-şigăsescrepedecuvinteleşirâdşispuncevorşicândvor.Carepotveniacasăsă-ipovesteascămamei:„Mamă,ştii,aziamîntâlnitunbăiatsimpaticşicredcăm-aplăcut!“Doream uneori să invit în camera mea o colegă de şcoală, o prietenă

nealcătuită din literele unei cărţi, dar mamei nu-i prea plăceau fetele cu careînvăţam la şcoală. Şi când toate fetele din clasamea au început sămeargă laceaiuriduminicaseara,ştiamcăosăîntrebe:„Vinşibăieţi?“Şiîmieragreusă-ispuncăvinşibăieţi.Oricumştiamcănumăvalăsasăiesdincasă.—Eunupermit!zicea,şicuastaîncheiadiscuţia.Deziuamea îmispuneasă invitdoar fete şibineînţelescăniciunanuar fi

venitdacănuinvitamşibăieţi.—Lasă,Ririca,leinviteupeprietenelemeleşirudele,aisăvezicefrumoso

săfie!Sosea18august,sepregăteaufelurispeciale,misedădeaucadourifrumoase,

casaseumpleademusafiri.Toţibătrâni,depeste30deani.Mamamăinvitasălecântlapianşisărecitvreopoezie,şitoţimălăudau:„Cemaifetiţă!Cefetiţăaitu,Lala!“Apoiseaduceatortul,suflamînlumânărişimăsimţeamşieucaolumânarestinsă,carenicinuapucasesăardăde-adevăratelea,saucaojucărieîncareaivârâtocheieşiairăsucit-oşisemişcăovreme.Darjucărianuplângepedinăuntrucândsemişcăautomat.Decesuntofetiţăcuminte,dece?—Lala,dardeundevinenumeleRiri?oîntrebauprietenele.—Cândaveam16ani,amstatcupărinţiiolunălaOlăneşti.Centrulatenţieiîl

ocupaofatăfrumoasăşiinteligentă,pecareochemaRiriScânteie.Amhotărâtatunci,la16ani,cădacăvreodatăosăamofetiţăos-ochemeRiri.—DarpeRiriScânteieaimaivăzut-ode-atunci?—Nuşinicin-ammaiauzitnimicdeea!aspusmama. (Iareua trebuitsă

aştept până în 1987, când am cunoscut-o sau am crezut că o cunosc pe RiriScânteie.Darfiecarepovestelavremeaei.)În anii copilăriei şi adolescenţei, important pentrumine era să ştiu nu cum

arată femeiadupă care fusesemnumităRiri, ci cumsămă înţeleg cu cea caredecisese cuopt ani înaintede amănaşte căo sămăchemeRiri.Cucea caredecideaundesă fiuaşezatăşice flori săpună învazacareeram…Trebuiacaodatăşi-odatăsăreuşescsăoschimb,să-iexplicmamei,s-oconvingcănufacnimic răudacăsuntca toţiceilalţicopii.Cândvaamsăpot stadevorbăcueafărăsă-mitragăpalmecasămăeduce,cândvavaficacelelaltemamepecareleştiam… După ce o voi convinge. Până atunci mă simţeam vinovată că nureuşeamsă-iexplicdestuldelimpede.Intuiamcăpetatal-aşputeaconvinge,darelnueramainiciodatăacasăşi,cânderaacasă,nueraregeşinuhotăranimic.

Adouazi,îndrumsprecasă,Gherghinami-aspusultimanoutate:—Laetajulnostrus-amutatdoamnaSimu,închipuie-ţi,mamaIleneiSimo!—CineeIleana?Vorbeştidespreeadeparcăartrebuis-ocunosc.—Afostomarebalerinăanoastră,nuştiai?AmuritacumtreiluniînFranţa

într-unaccident,înmaşinaprietenuluiei.Sărăcuţa,aveadoar27deani.Darsănumăspuilacucoanacăţi-ampovestit,eacredecălacopiinutrebuiesălespuichestiidinastea.—Cum să-i povestesc? Nici cemi-ai spus că fac băieţii cu fetele când se

căsătorescnu i-ampovestit,şiastaeramultmai important,cumsă-ipovestescce-mi spui?Peminem-ar bate şi pe tine te-ar da afară!Nici luiPicănu i-amspus,casănuscapevreovorbăcândstăpeterasăcumama.Gherghina,liniştitădespuselemele,intrăcumineînlift.Laetajulnostru,în

faţa liftului, aştepta o doamnă slabă, măruntă, îmbrăcată în negru şi cu ochiiplânşi.Cândamprivit-omis-apărutcăochiii-audevenitmaipuţintrişti.„ÎmiaduciamintedeIleanacânderadevârstata“,spusedoamnaSimu,şimăinvităsăvinpelaeaînvizită.Mamanus-aîmpotrivit,doardoamnaSimunuerabăiatşi apoi era vorba de acelaşi etaj, ba chiar i-a trimis noii noastre vecine uncozonaccunucăabiascosdincuptor.Pentrumamapărereavecinilorerafoarteimportantă.Încasănuaveamvoiesădămpreatareradioulsaupatefonul.„Sănu

audă vecinii, să nu-i deranjăm! repeta mama. Trebuie ţinut cont de vecini!“Aproape că aş fi vrut să fiu şi eu vecin.Când ne întorceam seara târziu de lateatru,mama deschidea uşa încet, cu precauţie, să nu facă zgomot. „Poate căveciniidorm!“spunea.Apartamentul doamnei Simu era plin de fotografiilemărite ale fetei ei care

muriseînFranţa.Niciodatăpânăatuncinuvăzusemcostumedebaletşidescenăcaaceleapurtatedetânăradansatoareplinădeviaţă,deşimoartă.Misepăreacăîncădansează,căosă iasădinrame.Misepăreacăaudomuzicărăscolitoareînsoţindmişcărilecaptateodatădeaparatuldefotografiat.OvedeampeIleanadansând prin aer, dansa mult mai frumos decât Monica şi nu era îngâmfată,simţeamcă,dacăfacibinecevaşidacătebucuricuadevărat,nupoţifiîngâmfatsau răutăcios. Doamna Simu scosese două ceşti frumoase de porţelan, leumplusecuciocolatăcaldă,tăiasecâtevafeliidecozonacşimăaşezaselângăea,laomăsuţărotundăacoperităcuocatifeaverzuie.—IleanaafostdansatoarelaCasinodeParis,îmispuseîntristată.Nupreaştiameuceeraasta,darm-amruşinats-oîntreb.—Aşfivruts-oficunoscutpeIleana,s-ofivăzutdansând,i-amspus.—Pentrumineea încădansează, în fiecareclipădansează, iarcândovisez

chiardanseazăşitrăieşte.Aşdormitottimpul,atunciuitcăamurit.Doamna Simu începu să plângă, uitând că sunt de faţă, şi lacrimile i se

amestecau cu ciocolata din ceaşcă. Când Pică plângea, îl îmbrăţişam; m-amridicatdepescaun,m-amapropiatdeeaşiamîmbrăţişat-o.Eradeparcăoştiammultmaibinepe Ileanadecâtpe răposaţiiCraioveiprezenţi de atâtavreme înpovestirile mamei şi ale bunicului. Dar despre Ileana nu auzisem nimic pânăatunci.Îmipărearăudeeaşidedansuleişidefemeiacare-ieramamăşicaresetransformasepestenoapteînmamauneimoarte.Aşacumşimamameaerafiicauneimoarte.Măgândeam:cineştie încâtecaseseaflauacumoamenipecarenu-icunosc,dardacăi-aşcunoaşteaşvreasă-iîmbrăţişez.Saueipemine.Mi-amluatrămas-bundelanouanoastrăvecinăşim-amînchis încamerameacupozele.PozeleIlenei.DoamnaSimumălăsasesăiauacasăpentruoziolădiţăcupozealespectacolelordebaletîncaredansaseIleana.„Uită-te,fetiţo,săvezicefatăamavut!mi-aspusdoamnaSimuladespărţire.

Mileaduciînapoimâineseară.“Erauatâteafigurişipoziţiidebaletcumnumaivăzusemniciodată,depildă

Ileana, încostumthailandez, îşiscoteacapulprintrepicioare,sprespate.Parcănici n-ar fi avut oase, mi-am spus. Ce e baletulMonicăi faţă de o asemenea

mişcare,cumpoatefiaşadeîncrezutăşirăutăcioasă?Pelocmi-avenitoideepecareamîncercats-oalung,darcucâtvoiams-oîndepărtez,cuatâtsestrecuracaunhoţpefereastrauitatădeschisă.Dacăaşducepozaastamâine laşcoalăs-oarătfetelor,săvadăşieleşisăvadăşiMonicaceînseamnăunbaletadevărat,sănumaifieatâtdeînfumurată?Şicumvindelaşcoalăopunlalocînlădiţăşioînapoiezvecinei.Nicin-osăştie,iarMonicavaprimiolecţie!Cemailecţie!—Nutescoli?Etârziu,osăîntârziilaşcoală!mi-aşoptitadouazilaureche

Gherghina.M-aajutatsă-mipregătesclucrurileşicânds-aduslabucătărieamscospoza

cu Ileana îmbrăcată în costum thailandez şi am strecurat-o într-un caiet dinghiozdan.—Ceeştiaşadetăcută?m-aîntrebatmiratăGherghina.Nu i-am suflat o vorbă, va rămâne secretul meu şi al Ilenei Simo această

plimbarelaInstitutulMoteanu,şcoalameadepeCaleaVictoriei.Cândamintratînclasă,amvăzutcăMonicalipseşte.„Monicaesterăcităşiarefebră“,îispuneaprofesoarei o fată. Tocmai acum lipsea, ce păcat! În recreaţiemă uitam dupăfetelecareseîmprăştiaserăprincurteşimăîntrebamdacămaiarerostsălearătpoza Ilenei. Deodată, de la distanţă, am văzut-o pe Gherghina alergând spremine.—Ceaifăcut,ailuatvreopozăabalerineideladoamnaSimu?Avenitsă-şi

ceară înapoi lădiţa şi spune că lipseşte o fotografie la care ţinea foarte mult.Cucoanaeînfuriatăcumîncăn-ammaivăzut-o…Undeaipusfotografia?Am scos din ghiozdan speriată poza şi i-amdat-o. În orele următoare n-am

înţelesnimicdincesespuneaînclasă,măgândeamînfricoşatălacevafiacasă.—M-ai făcut de râs faţă de vecină! a ţipat mama la mine. Ce o să spună

bloculdenoi?—Mamă,dari-aşfidat-oînapoiastăzi,nucredeamcăosăvinădedimineaţă

să-şicearălădiţa.Mama nici nu mă asculta. Nu doar Gherghina, nici eu n-o mai văzusem

vreodatăatâtdefurioasă.DupăCraiova,celmaiimportantlucrupentrueaerauvecinii.Sănu-ideranjăm!Săaibăopărerebunădespreea.S-oiubească.—Cumaipututsă-mifacimieunacaasta?Amînceputsăplâng.Num-apălmuit,darcândamintratîncamerameaam

priceput ce pedeapsă îmi dăduse. Am înlemnit. Numi-a venit să cred! Toaterevisteleşiopartedincărţilemeledispăruseră.—Mamă, unde mi-ai ascuns cărţile şi revistele, sunt revistele mele, ce-ai

făcutcuele?!amţipat.Iartă-mă,n-osăsemaiîntâmple!—Laminenuseţipă!Suntmamata!ţipamamalamine.Săsimţişituce-a

simţit doamna Simu! Le-am aruncat la crematoriu. Ţi-am dat o lecţie s-o ţiiminte toatăviaţa,sănumai iei lucruride laalţii,m-aifăcutderâs înbloc!Pemine!La crematoriu? Capacul lăzii de ars gunoaiele peste revistele mele? Peste

cărţilemele?Pestemine?Nuputeamcrede.Obosită de ţipat,mama intrase îndormitor.Gherghina se refugiase în odăiţa ei, bunicul era la târgueli şi tata înoraş.Rămăsesemsingură.Eramdeobiceisingură.Chiarcândmamaîmivorbeaeramsingură.Darcucărţilenueramniciodatăsingură.Ampusghiozdanulpepat. Mă uitam la rafturile goale. Nu mai plângeam. Mă gândeam. Poate maigăsescopartedinreviste.Poatenueziuacândseardegunoiul.Poaterevistelemelemaisuntacolo.Cărţilemilemaipotregăsi.„Poate“eracuvântuldecareacummăsprijineamcabătrâniideunbastonîntimpulmersului.Dacănuîncerc,voi rămâne chiar fără reviste şi fără cărţi, trebuie să încerc. Niciodată numădusesem în curtea crematoriului, dar nu era greu de găsit. Am ieşit dinapartamentfărăsăspunnimănui,oricumnuaveamcuispuneceva.Mamaavrutsă mă pedepsească, dar simţeam că nici nu-şi dădea seama cât de tare m-apedepsit.Nuputeasă-şiînchipuiecăeradeparcăm-aaruncatpeminelagunoiodatăcurevistele.Num-arfipedepsitaşadacăarfibănuitsaudacăarfiştiutcăpentruminerevisteleînsemnauacelaşilucrucapentrueaCraiova.Am coborât pe scări cele patru etaje, am găsit uşa care dădea spre curtea

interioarăundetronaimensaladădegunoiablocului,pejumătateîngropatăînpământ.Aveauncapacgreu,pecareamreuşitsă-ldauîncetlaoparte.Miroseaa şoarece, aş fi zis, dacă aş fi ştiut cummiros şoarecii.Un borhot de legumeputrede,măruntaiedepasăre,oasedepeşte,ziare,cojideouă,pâinemucegăită,pantofirupţi,zemurişizdrenţe.M-amîndepărtatdeladacugunoicasănumaisimt mirosul şi ca să caut în celălalt capăt al curţii un băţ de răscolit pringunoaie.Amgăsitunulşim-amîntors.Amdat laopartecubăţulobiectelemaimariaruncate în ladă.Mirosulurât

mi-a izbit nările, îmi ţineam cât puteam respiraţia. În genunchi, lângă ladă,dădeamgunoaielelaoparteşipriveamînăuntru,câtdeadâncseputeavedea,însperanţa că vor apărea nişte foi cunoscute. Când nu mai puteam să-mi ţinrespiraţiamă ridicam,mă îndepărtamde ladă şi respiram adânc de câteva ori.Îmi venea să vomit, dar mă întorceam la ladă. Robinson Crusoe, fetiţanaufragiatăpeunoceandegunoaie…NuaveamnicimăcarajutorulunuiVineri.

EramşiRobinsonCrusoe,şiVineri.Darpoatecăeramşizânacărţilorcaremăaveaudoarpeminecasălepescuiescdingunoaie.Totrăscolind,mi-amamintitdeultimapovestirecitită.Voiams-orecitesc.Opovestiredespreofetiţăcaresehotărăştesănumintă,sănu-şiascundăniciungândşisălespunătuturordoaradevărul,cecrede,cegândeşteşicumgândeşteînacelminut.Darcâtecatastrofeiseîntâmplădincauzaastaşipecâţioamenimâhneşte!Totatuncimi-avenitînmintealtăpovestiredintr-ocartearuncatădemamalagunoi.Unacuunspiriduşpiticcarecoboarăîntr-obunăziperazeledelunăînodaiaunuibăieţelcăruianu-i plăcea să înveţe. Spiriduşul se împrieteneşte cu băiatul şi, de câte ori acestaavea de dat un examen la şcoală, piticul se strecura în buzunarul de sus alcămăşiibăiatuluişiîişopteade-acolorăspunsurilelaîntrebărileprofesorului.Cutimpul,băiatula învăţatmultede lapitic,astfel încâta îndrăgit învăţăturaşiaînceputsăştie răspunsurilesingur. Înaintedecatastrofacucrematoriul, tocmaicitisemcumpiticul îşi ia rămas-bunde labăiat spunându-i sănu-iducădorul,căcideacumîncolonumaiarenevoiedeajutorullui.Probabilcăexactcândseurca înapoiperaza luide lună, tocmaiatunci fusese tras în josşiazvârlitde-adreptullaladacugunoi.Cineştie?Poatecăaşaseîntâmplăşicuoamenii,dartotceaveamînmintecândrăscoleamgunoiulcubăţuleradesenuldincartecupiticulcăţărându-seînapoiperazelelunii.Voiamsă-lrevăd.Eracaldşitranspirasem.Păruluddesudoareîmicădeapefrunteşiîldădeam

laopartecubraţul,căcimâinilenu-mieraunici libereşinicicurate.Deodată,subohainăveche,amvăzutunteancdereviste.Nuputeaufidecâtalemele.Amuitatsăîmiţinrespiraţiaşivederearevistelors-aasociatcumirosulcareanidezilemi-aasaltatîncontinuarenările.Miroseaurât,îmiveneaiarsăvomit,eramtranspirată,obosită,murdară,aproapeungunoişieu,darfericită.Stăteamlângăladadegunoişizâmbeam.Cumarisforţăriamreuşitsăscotdinladărevisteleşicâtevacărţi,căzuserăunelepestealteleşirămăseserăîmpreună,darnuşicarteacupiticulcareacoborâtşiaurcatpeorazădelună.Aruncatlagunoi,piticularămasîngunoi,iareuîlcautde-atunciprinanticariate,darnuştiuautorulcărţiişipiticula rămaspânăacum irecuperabil.Dardecândsuntpiticii şi razeledelunărecuperabile?M-amîntorsacasăşiamintratcu„salvaţii“înbaie.Salvaţiiaveaufoilepătate

şi răumirositoare.Mâinilemele eraumurdare şi răumirositoare.Le-amprivitmirată. Le-am vârât sub jetul robinetului, continuam să le privesc şi era ca şicumsăpunulîndepărtamurdăriadepemâini,darodepuneaînmemorie.Mi-amspălat bine mâinile, apoi am luat paginile mânjite şi mi-am petrecut degetele

umezitecuapăpestefoi.Sănuleudpreatare.Sănuleînmoi,darsălecurăţ.Încetulcuîncetul.M-amîntorsîncamerăcutrofeelemele,mândrădeparcăaşfifostcelpuţinNapoleonsauGenghis-Han.Şi totuşi încămămaidureacevapedinăuntru,darmădurealatimpultrecut…Amîntinsfoilelauscat.Pescaune,pepat,pepianşiînăuntrulmeu.Amscosdindulapniştebatisteşile-amîntinsîntrepaginicasăseusucemaiuşor.Totmirosulurâtdispăruse.Lepriveamfericită,eraufamiliamea,mâineputeamîntindeomânăşihotărîcecartesaucerevistăsăiaudeperaft.Începovestiresăintrucapeopoartă.Caprintr-ouşă.Lucrurilefrumoasepecareviaţaţilearuncălagunoitrebuiesăîncerci,măcar,

sălecauţi,sălegăseşti,săleridici,sălecureţi,sălepriveşticaşicumarfinoi.Viaţapoatemustişidingunoi.Sănufiifoartenefericitcândlucrurilefrumoaseîţisuntaruncate lagunoi,chiardacănu lemaipoţi regăsişi recicla. Importantestesăîncercisălemaiveziodată.Eramatâtdeobosită,darcelpuţinnumaiaveam nimic de căutat în ladă. Dacă nu m-aş fi dus la ladă, m-aş fi gândit:trebuiesămăducsălecaut!Mâine!Mâine.Aveamcevagreudefăcutpeziuademâine.Darmâineosăvinăşieulegăsisemdeja.Astăzi.Legăsisem,puteamsămăculc liniştită şimâine îmivoipune la loccărţiledejauscate.Totuşi îmipersista în nărimirosul de gunoi.De ce luasem fotografia balerinei? – iată cănicinuamputut-oarătaMonicăi.Nua fost frumosnici faţădedoamnaSimu,carenuaveadeundesăştiecă-ivoiînapoiapoza.Poatecredeacăampierdut-oşis-anecăjit.Erafataei,carenuvamaifiniciodatăfotografiată,carenuvamaidansa niciodată. Da, făcusem ceva urât, eram la fel ca personajele din cărţilepentru ceimari, eram alcătuită şi din alb, şi din negru.Dar de ce, dintre toatepedepsele,mamaaalessăaruncetotceaveammaiimportantlagunoi?Emamamea–m-amgândit –, aşa e ea.Cuminţile laCraiova.Nu ştie ce e importantpentru mine, dar mă iubeşte. A vrut să mă înveţe minte. Bine că am găsitrevistele!Adouazinui-ampovestitnimicluiPică.Nui-ampovestitcăamavutmâinile

murdare.Aveaşielnecazurilelui,şicândiubeştipecinevanu-ipovesteşticâtdeurâtmiroasegunoiul.Nu-ipovesteşticăşituaiplânsdupăceţi-atrecutplânsul.

2014

După ce am terminat de pus pe hârtie această întâmplare cu tânăra balerinămoartă,cumamaei,cumamameaşicucrematoriulblocului,amcontinuatsăstaulacomputer.AmdeschisInternetulpeGoogle.Ce-arfi,îmispuneaovoce

interioară, dac-aş scrie Ileana Simo şi aş apăsa butonul „caută“? Au trecutşaizeci şioptdeanidecândamurit! striga înmineoaltăvoce interioarămaimatură, cu un strop de logică în ea. Şi totuşimi-am spus că nu am nimic depierdut.AmtastatIleanaSimo.DeodatăaapărutînfaţameaIleanaSimo(fotografiefăcutădeSergedeSazo

prinanii’40târzii),balerinălaCasinodeParis.AmmaiapăsatodatăşiIleana,întoatătinereţeaşisplendoareaei,dansândînvelitădelaumeripânălatălpiîntr-oreţealipitădecorp,într-unextraordinarjocdeluminişiumbre,fotografiatădeunmare artist, a apărut în faţamea!N-omai văzusemde la 11 ani!Serge deSazo,probabilechivalentul francezal luiManRay, le fotografiasede-a lungulanilor pe celemai renumite saumai puţin renumite vedete franceze şimurisefoarte învârstă, iar fotografiilegăsite înatelierul lui fuseserăscoase la licitaţiepeInternet.Vocea mai matură, cu stropi de logică, dinăuntrul meu amuţise complet,

biruitădevirtual.BineînţelescăamcumpăratfotografiaIleneidepeInternetşi,dacănumăcredeţicădupădouăsăptămânipozaartisticăaIleneiSimoaajunslaTelAviv, saudacănumă credeţi căm-amemoţionat privind-o, ei bine, văînşelaţi!Pespatelefotografieierauînsemnatecâtevaindicaţiidetaliate,scrisedeSerge,desprecumsăseprelucrezepoza.Deexemplu,scriasăseestompezeodungă pe care reţeaua o avea în mijlocul costumului. Cât de importantă eraaceastaindicaţienu-miputeamdaseamaastăzi,darfuseseimportantăîn1946.Cupuţinînainteaaccidentuluidemaşinăcareacurmatdansul.M-am gândit la doamna Simu. Mi-a părut rău că nu mai trăieşte. S-ar fi

bucuratcăamfăcut-opeIleanasăvinălaTelAviv,căi-amcerutsămaidansezeo dată şi că i-am publicat fotografia în cartea mea despre mama şi desprecopilăriamea, în care avusese şi eaun rol.Precis că şi luiFellini i-ar fi surâspovestea asta, ar fi avut ceva de adăugat dacă ar mai fi trăit. De altfel, câţioamenicaremaipotadăugacevas-auştersdepeperete,caînscenadinfilmulRoma?S-auştersşiseştergdeparcăarfitrăitacumdouămiideani.Şiacum,înapoilaanul1941,pecarel-amsăritînpovestireadespremine.

1941

AmtrecutpelângăbloculdinStradaJustiţiei41.Casaexistăîncăşilocatariimi-audatvoiesărevădapartamentul.DacăCeauşescumai trăiacâtevaluni,şiaceastăcasăarfifostfăcutăprafşipulbere.Arfifostocasă-stafie,caatâteaalte

case. Case-stafii care bântuie Bucureştiul de când cu comunismul. Stafiilerămasepestrăzilememoriei.Primamea amintire e legată de ziua când am vrut să scap pe cineva de la

moarte. Aveam şase ani. Nu ştiam că erau ultimele săptămâni petrecute înapartamentuldepeStradaJustiţiei.Încasălanoilucraupe-atuncitreifemei:obucătăreasăcarepregăteaîmpreunăcumamamasadeprânzşimasadeseară,ojupâneasăcarefăceazilniccurăţenieprintoatăcasaşiodoamnăSchwestersauFräuleindemareimportanţă,fiindcăvorbeagermana,stăteacumineîncameră,măîngrijea,îmifăceabaie,măîmbrăca,măînvăţapoeziiînlimbagermană,îmiciteapoveştidintr-ocarteculiteregoticeşicucoperţiverzuiafraţilorGrimm,măplimbaprinparculCarol,dinapropierealocuinţei.Într-odimineaţămamadormeaîncăşiFräuleinscriaoscrisoare.Neavândce

face,amintratînbucătărieşiarfifostmultmaibinedacănuintram.AmvăzutcumsemoareînaintedeaşticăsemoarenudoarînpoveştilefraţilorGrimm.Tereza,bucătăreasa,stăteaîngenunchişiţineaîntr-omânăuncuţitşiîncealaltăogăină.„Tereza,sănutaicaplapui!“amţipatînromânameastricatăde-atunci.Dar era prea târziu, găina care tocmai rămăsese fără cap se zăpăci de nouasituaţie, se smuci din mâna Terezei şi începu un dans bezmetic pe lespezilebucătăriei,unbaletînjurulcapuluipierdut.Amvrutsăaducunaccuaţăcasă-icoslaloccapul,darTerezaluăunlighean,îlpusepestegăinăşiligheanulmaimişcăovreme.„SchlimmeTereza,schlimmeTereza,Terezacearea–amţipatlaeaplângând–, ia ligheanuldepegăină!“Şiamfugit lamamaîndormitorsă-ispuncefăcuseTereza.„Pentruastamăscolitudinsomn?s-arăstitealamine.UndeeTetadetelasădecapultău?“Eram sigură cămama nu înţelesese bine şi habar nu avea ce se petrecea în

bucătărie,darştiamcăn-arfitrebuits-oscoldinsomn.Cătrebuiasăamgrijădeea.S-oocrotescdecâteorivastafaţăînfaţăcuTerezacearea.M-amîntorsîncameramea, unde Schwester continua să scrie, iar în bucătărie Tereza tocmaităiase capul unei găini, pusese un lighean peste ea şi nimănui nu-i păsa. De-atunci,înafarădeanulcândamlocuitlabunicamea,undetrebuiasătreciprinbucătăriecasăajungilaterasă,nuammaiintratniciodatăînbucătărie.Pânăm-ammăritatnuammaiintrat.„Ce-osăsealeagădintine?îmispuneamamapela17ani.Unpaharcuceai

nuosăştiisă-ifacisoţuluitău!“Dareurefuzamîncontinuaresăintruîncameradeexecuţieagăinilor.DinpovestirilemameidespreSchwestersauFräuleinsauTeta, femeile angajate ca guvernante în casele de oameni înstăriţi ale epocii,

aflasemcădeobiceieraudomnişoarebătrânevenitedinGermaniacasăpunăunban deoparte.Mai ştiamde lamama că a concediat de câteva ori guvernanta,astfel încât până la şase ani am fost crescută de vreo patru, una după alta.Neţinândmintenimicdincemis-aîntâmplatpânălaşaseani,nupotdinpăcatereconstituifiguraniciuneiadintreacesteguvernante.Dealtfel,nicipărinţiimeinu-şi mai aminteau nici măcar numele lor, spuneau întotdeauna: „Schwesterata“, de parcă ar fi fost numai o singură Schwester. Poate o iubisem pe oSchwestercare-miţinuselocdemamă,darplecadintr-odatăşiapăreaodoamnănecunoscută în locul ei.Saupoate fuseseoSchwester rea şimăbucuramcăavenitaltcineva.—Când aveai doi ani –mi-a spus odată tata – am intrat pe neaşteptate în

camerăşiamvăzutpefaţataurmeroşiidedegete.Schwestertocmaiîţiaplicaseopalmă.Amdat-oafarăpeloc!PeurmăamaflatcăîispuneaiSchlimmeTeta!Tetacearea.—Vorbeai o germană berlineză şi toţi seminunau ce frumos recitai poezii

întregi în germană, mi-a povestit mama pe la 11 ani. O dată pe săptămână,Fräulein avea o după-amiază liberă şi atunci rămâneam eu cu tine. Să-ţi spundrept,măuitammereu la ceas,mi sepărea că abia trecorelepână s-ovădpeTetaînapoi!Amcăutat recent în cărţi depsihologiedacăo situaţie similară cuamea se

poate oglindi în viaţa unui adult şi cum o poate influenţa. Copii crescuţi încamera lor nudemamă, ci debone schimbatedin când în când, copii care seobişnuiseră cu o bonă, care dispare şi în locul ei apare o alta, stând cu ei dedimineaţapânăseara,cuexcepţiacelorcincioreliberepesăptămână.Înacestecinciore,săfiicumamaodatăpesăptămânăşieasăseuitemereulaceasşisă-ţipovesteascădespreastapela11ani.Fiindvorbadespreolumedemultapusă,nu amgăsit nimicpe acest subiect în tratateledepsihologie.Nu scrie nicăieridespremamecarenuauserviciu,daraubone,mereualtele,pentrucopiiilor,şinici despre cum ar trebui să se simtă acum acei copii deveniţi adulţi, cu unasemeneasubconştientpecap.Sausubcap.Subconştientcare,cauncăţel,nicinusepotoleşte–dincândîncândmailatrălaei.Faptestecă,laşaseani,cândultimaSchwesterafostconcediată,euvorbeam

româneştecuunputernicaccentgerman.—Carol, ce-o să fie cu ea peste un an, când o să intre la şcoală? i-a spus

mamatatei.— Tu eşti întotdeauna îngrijorată! i-a răspuns tata, îmbrăcat elegant ca

totdeauna,cupălăriapecapşigatadeplecare, îndimineaţa încaresedecideasoartalimbiigermanedincreierulmeudefetiţă.—Nuaidreptate! insistămama.Riricavorbeştestricat româneşte.Vorbeşte

cuaccentgerman.Haisăvorbimîncasănumairomâneşte!Sănumaiscoatemtimpdeunanniciuncuvântîngermană.Tata învăţase demic la Şcoala Luterană şi vorbea perfect ambele limbi, şi

francezăpedeasupra.—O limbănu strică altei limbi, a zis el, las-o săvorbească cumvrea,o să

meargălaşcoalăşiacoloosăiseevaporeaccentulgerman.Darbineînţelescădorinţamameiafostpusăînpractică,şiunans-avorbitla

noi în casă numai româneşte. După trecerea anului, când părinţii au vrut săvorbeascăcuminedinnouîngermană,nuammaiînţelesnimic!Niciuncuvânt!Nicimăcar un singur cuvânt! Limba luiGoethemi-a fost trântită în faţă ca opoartăgrealaovârstăcândînveţişiuiţirepede.FraţiiGrimmdincarteaculiteregoticeşicoperteverzuieraupoatetriştiîndulapulîncarestăteaudeanişianipeîntuneric.Amuitatşitoatepoeziileînvăţatepedinafarăîngermană.Şipeaceeadesprecarebunicul îmi spuneacăo recitamatâtde frumos:„Ririkleinpleacăsingurăînlumeamareşibuniculocautăpestetotsupăratşitrist.“Poatedeaceeanicinu-miamintescnimicdintotcemis-aîntâmplatpânălaşaseani:amintirilemele erau în limba germană şi au plecat împreună cu geamantanul ultimeiSchwester. „Pe ultima Schwester ai iubit-o cel mai mult, spuneamama. Taremult o iubeai. A cerut un spor la salariu. Puteam să-i dau oricât, doar Tuţucâştiga foarte bine şi nu ne lipsea nimic, dar ce să fac? Eram tânără, m-amîncăpăţânat,nui-ammăritsalariul.Laplecareaeiaiplânstu,aplânseaşiaşav-aţi despărţit.“ La despărţirea de Nenikurşa – aşa îmi povestea mama că îispuneam–amplânseu,aplânsşieaşirămăseserămîmbrăţişate.Câtdemultamputut. Nu am mai văzut-o niciodată. Nici măcar nu-i ţin minte chipul, doaratingerea. Îmbrăţişarea. Întotdeauna rămâne ceva din căldura unei îmbrăţişări.Probabilcădemultlucraînaltăcasă,locuiaîncameraalteifetiţeşi,cineştie?,poatecălaînceputmaigreşeaşiostrigapefetiţăRiri.De când nu mai aveam Schwester, Pică mergea cu mine dimineţile la

plimbare.Într-ozi,măîntorcacasăcuPicădinparculCarolşigăsescîncamerameacevanemaipomenit:numaiaveamnicipat,nicidulăpior,nicijucării!Odaiameaeragoală.Amînceputsăplâng.Darşimamaplângea.„Carol,Carol,cumosă-i explicăm copilului?“ Pe parchetul apartamentului erau strânse claie pestegramadacovoare,plăpumiîmpăturiteîngrabă,geamantane,cratiţe,lucrurilecele

maineobişnuitesăsegăsescălaolaltăeraulaolaltă.Unbărbatînalt,înuniformăde ofiţer, se plimba prin apartament cu o doamnă îmbrăcată toată în roz.Măsuraucamereledinochi.—Aiciosăpunemdulapul!îispuseofiţeruldoamneiînroz.Daracoloera loculundedormeameu,era loculpatuluimeu.„Cândosă-mi

puneţilalocpatul?Acoloeloculpatuluimeu,să-mipunăpatullaloc!“amţipat,darpărinţiim-auluatdeopartesperiaţi,făcându-măsătac.—Domnuleofiţer–aspustatacuovoceliniştitoareşiamînţelescătatălmeu

voia să se împrietenească cu dansul –, domnule ofiţer, ştiţi, e tare greu săîmpacheteziocasăîntr-osingurăzi,dacăs-arputeasămairămânemozi…— Legea spune că un apartament trebuie predat familiei care îl ia în

maximum24 de ore, deci trebuie să eliberaţi apartamentul, hai să spunem celmaitârziumâinedimineaţă.Tataoliniştipemama:„Vezi,maiputemrămânepânămâinedimineaţă!“După ce ofiţerul şi doamna în roz ieşiră din apartament, mama începu să

plângăşisăţipe:—Mamă,mămicamea, fie-ţimilădenoi,cenenorocirepecapulnostru,ce

legemaieşiastasătemuţiîn24deore?!Cumpoţisă-ţigăseştialtapartament,cumpoţisăîmpacheteziaşarepedeşisăteşimuţi,ceosăfie?Tata, un om nervos în general, devenea totdeauna foarte calm, adoptând o

voce calmă şi gesturi liniştitoare de câte ori situaţia era într-adevăr serioasă.Căuta rapido soluţie. Întotdeaunagăsea soluţii, dar numai fiind calm. „Pentruoriceproblemăexistăcelpuţinosoluţie,totules-ogăseşti“,spunea.—Lala,ştiibinecăs-adatolege,îispuseelmamei.Dacăofamiliecreştină

vedeun apartament locuit de evrei şi îi place, poate cere şi primi unordin deevacuareaapartamentuluiîn24deore.Sepoatemutaînel…Ghinionulnostru,ofiţeruluiromâni-aplăcutapartamentulnostru.Parcănoinuamfitotromâni…Daraşasuntvremurile,sănuvinăuneleşimaigrele.Cummulţievreierauizgoniţidinapartamentelelor,segăseaufoartegreucase

de închiriat în Bucureştiul anului 1941. Atunci tata s-a dus să vorbească cumama lui, bunica Frida de pe Strada Cazărmii 21, stradă foarte apropiată deStrada Justiţiei. Bunica locuia singură într-o casă cu patru camere, în care secăsătorise în1901, încarenăscuseşicrescusepatrucopii şi încaremurise, în1937,buniculHeinrichAberfeld.Casă în carevamuri şi ea în1952.Deci, în1941,tataarugat-opebunicasăneprimeascălaeapânăvagăsialtceva.—Lala,cumutatulăstaprecipitat,vezisănusespargăsticladeşampanie!a

spusîntorcându-sedelabunica.—Ce-ţi veni tocmai acumcu sticlade şampanie,de astane ardenouă? s-a

miratmama.—Terogmults-oîmpachetezibine,ţi-amspusacumunancăamcumpărat-o

cas-opăstrămpână lasfârşitul războiului. ÎnziuacândosăauzimcăHitleramuritdestupamsticladeşampanie!Sărămânăîntreagăpânăatunci!Mama,Picăşi tataaucontinuatsăîmpachetezeîngrabătoatelucrurileşiau

înfofolitşampaniaîntr-unpalton.—Vezi, Carol, am grijă, a spusmama, n-o să se spargă! Dar înainte de a

închidedefinitivuşaapartamentului,mamaaşoptitniştevorbepecarenule-ampututînţelegebine:„Dacăofiţerulne-adatafarădincasăîn24deorepenoi,familiecucopilmic,

atuncisăiasădincasaastanumaiînpoziţieorizontală!“— Taci, Lala, ne mai aude cineva şi intrăm în bucluc! a încercat s-o

linişteascătata.—Ceeaiaorizontală?amîntrebat.—Tacişi tudingură–a ţipat tata lamine–,copiiinu trebuiesă leştiepe

toate!—Decenu trebuie să le ştie pe toate?Ce e aiaorizontală?m-am ţinut eu

dupămama.—Vezice-ai făcut?Nusevorbeşte înzileleasteapreamult.Tacidingură,

Lala,sănuteaudăşialtcineva.Laurmaurmei,astaefloarelaurechefaţădeceniseputeaîntâmplaşichiarlis-aîntâmplataltorevrei.Pestevreunan,ofiţerul,noullocatardinStradaJustiţiei,acăzutlaStalingrad.—AstaejustiţiepentruStradaJustiţiei!azismama.L-apedepsitDumnezeu!

Aieşitdincasăculcat.Înpoziţieorizontală.Cumamspuseu.—Mamă,ceeaiaorizontală?m-amîncăpăţânats-o întreb.Încănuaflasem

ce înseamnăuncuvântatâtdeciudat.Mama totnumi-aexplicat,poateeraeaînsăşicamsperiatădeproorocirea-blestempecareofăcuselanecazşi îipărearău.Ceomaificudoamnaînroz?îmiziceam,daramînţelescăsunt lucruride

careebinesănupomeneşti,maialescândeşticopilevreuşimaieşiunrăzboipedeasupra–spuneauceimari.

1942–’43

Casa bunicii avea balcoane la etaj, o curte la stradă şi o farmacie situată încolţulpecare-lfăceaStradaCazărmiicustradaLogofătulNestor.Bunicalocuiaînapartamentulmaredelaetaj,restulapartamentelor,caşifarmacia,leînchiria.Cartierulaveastrăziliniştitecucasebătrâneşti,cumaximumunetaj,şigrădiniţeînjurulcasei.Toţiveciniitrăiauacolodeoviaţăşisecunoşteauîntreei.Bunicamoştenisecasade lamamaeişi, înaintederăzboi, luaseun împrumutcasă-şiconsolideze şi modernizeze casa, scările, baia şi bucătăria. Intrarea înapartamentuleieraseparatăderestulcasei.Dinstradă,deschideaiouşăînaltădelemncastaniuşiintraiîntr-oîncăperelatăşimarecâtosalădedans,lacapătulcăreiasevedeauscările.—Uite,Ririca,mi-aspusbunica, înaintede-afaceconsolidarea,acolounde

vezi acum ciment era o pardoselă de lemn, chiar şi scările erau pardosite culemn.După ce urcai treptele de ciment roşiatic împestriţat cu puncte mici albe,

ajungeai la apartamentul bunicii.Deschideai uşa şi te aflai într-o sală de vreoşasemetrilungimeşipestedoimetrilăţime,pecarebunicaonumeavestiar,deşieraatâtdemare.Pestânga, imediat lângăintrare,erauşauneicamereşi lângăaceauşăsedeschideasprecoridorofereastră.Adicăaceaodaienuaveafereastrăsprecurtesausprestradă,ciîşiprimeaindirectlumina,prinvestiar.Dupăaceea,peacelaşiperetedinstângaintrării,maieraunmiccoridorcareducealacamerabuniciişilasalonulcubalconaşelastradă,salonîncaredormeaacumPică.Peperetele de vizavi de intrare, la capătul vestiarului, se află uşa de la baie. Pepereteledindreapta intrării în apartament, erao fereastrădând spreo curte încarecreşteauniştecaişişimaieraouşăde intrare înbucătărie.Dinodaiafărăfereastră spre exterior, pe care mi-o dăduseră mie, intrai în a patra cameră aapartamentului, acolo unde dormeau acum părinţii mei. Patul meu a fost puschiarsubfereastracare-şiprimeapuţinaluminădincoridor.„Fereastra asta e flămândă de lumină“, am spus, de fapt poate eu eram

flămândădeluminăînaceacameră,darnuamavutcefaceşiamprimitcemis-adat.Prinbucătărieajungeailaoterasăfoartemare,deasupracareia,înnopţilesenine,domneautoatestelelecerului.IarlângăterasăeracămăruţaMărioarei,ofată venită de mică de la ţară şi crescută de bunica. Mărioara o ajuta lagospodărie.Cândne-ammutatacolo,bunicaFridaeratare,tarebătrână,avea60deani.Şi

buniculPicăavea60deani,darnumi-arfitrecutprincapsă-lcredbătrân.Pebunica, o femeie scundă cu privire inteligentă, nu mi-o aduc aminte râzând

vreodată, părul ei alb era strâns într-un coc la spate şi purta totdeauna rochiinegre. Uneori, rochiile aveau o margine subţire albă la guler sau buline albeminuscule în ţesătură. Dovedea mult bun-gust la îmbrăcat şi gătea excelent,lucrupecareşimama,deşinuopreasimpatiza,îlrecunoştea.Mama nu putea concepe ca cineva născut şi crescut în România să nu

vorbească perfect româneşte, să facă uneori greşeli, dar bunica nu era dinCraiova, limba ei maternă era idiş.Mama nu se împăca nici cu religiozitateabunicii,maialespentrucăsetemeadeinfluenţapecarearfiputut-oaveaasupratatei.Credea–şiîmispuneaşimie–cătataeinfluenţatdebunicaînrelaţiasaneprietenoasă cu Pică. Asta m-a făcut ca, în toată copilăria mea, să fiu mairetrasă şi rece faţă de bunica, eu fiind trup şi suflet în „tabăra“ bunicului şi aoricăruipersecutat.Astăzi, când încerc să intru în pielea bunicii, nu ştiu cum de a supravieţuit

atâtor nenorociri adunate în scurta ei viaţă de om. Îmi pare atât de rău că,preocupată tot timpul de cele ce mi se întâmplau cu mama, de lupta meapermanentă să-mi croiesc un drum almeu, să am drepturile pe care le aveaucelelaltefetedinclasamea,nuamascultatdestuldeatenttăcereabunicii,nuamîntrebat-o mai multe despre familia ei, despre ea. Sau poate că masa deinformaţiiprimitedespreCraiovami-aanihilatdorinţadeaaflacevaşidesprecealaltăpartea familiei.Erampoatemulţumităcu tăcereabunicii. ÎmiajungeapovesteacuCraiova.Bunica se trăgea din familia Shaffer din Brăila, o familie de evrei foarte

religioşi.AmaflatdecurândcăShaffereraunnumeevreiescfoartecunoscutînBrăila,existândacolounmare liceu,„Netti şiHershLeibShaffer“, înfiinţat laînceputulsecoluluiXX.Cineştie?PoateHaim,tatălbunicii,săfifăcutpartedinfamiliacareaveasăîntemeiezemaitârziuliceul.Cândamuritdetânăr,probabilprin1886,Fanny,mamabunicii,aluat-opeFridaceamicăşipefrateleeimaimarelaBucureşti,undelocuiafamiliaei,aconstruitcasadepeStradaCazărmiişiatrăitprobabildinchirii.Cândbăiatulaîmplinit13ani,l-atrimissăstudiezetreianilaoşcoalăreligioasă(Ieshiva)laIerusalim,dupăcumseobişnuiaatunciînfamiliilebunedeevrei.Launmomentdat, înaintecabăiatulsă împlinească16ani,auîncetatsămaiprimeascăscrisoridelael.Într-ozi,auprimitînsfârşito scrisoare de la Ieshiva şi s-au bucurat, dar pe plic nu era scrisul băiatului.Străbunica Fanny s-a repezit la plic, a vrut să-l deschidă iute, dar îi tremuraumâinile. Până la urmă a reuşit să scoată o foaie pe care scria negru pe alb căbăiatul dispăruse şi nupoate fi găsit, pesemne îl omorâse cineva.A fostmare

jaleînfamilie,darFannyerasigurăcăfiuleitrăieşte.Alăsat-opebunicaFridala rudeşiaplecat să-şicautebăiatul înŢaraSfântă.O femeiesingură,care înanul1894săcălătoreascăînOrient,pestemărişiţări–cecurajtrebuiesăfiavutstrăbunicaFanny!Cepersonalitate!Ajunsăacolo,Fannyşi-acăutatbăiatulpestetot,darnul-agăsitniciodată.S-a

întors singură. Niciodată nu va descoperi ce se întâmplase cu fiul ei. BunicaFridaîşipierduse,copilăfiind,tatălşifratele.Întâlnisedejamoarteadedouăori.Deobicei,dupăcesenasc,oameniimaiauunrăgazpânăsăse întâlneascăcumoartea.Bunicameanus-abucuratdeaceastăamnistie.Înpozăarătacaofatăzveltă, cu mijlocul tras ca prin inel şi cu o privire inteligentă. Fără să fie ofrumuseţe,aveaofaţăovalăşi trăsături regulate, iarpărulblond îiera împletitîntr-ocoadălungălaspate.Soţulei,buniculmeudinspretata,HeinrichBernardAberfeld, era un bărbat înalt, impozant, foarte frumos şi cu mustăţi stufoase.Aveaunserviciubun,deveniseresponsabilpestetotpersonalulceluimaimareşielegant magazin de stofe şi mătăsuri pentru femeile din Bucureşti, numit„Papagalul“.BuniculHeinricheraveseldinfire,îiplăceaumusafirii.CasadepeStrada Cazărmii era odinioară plină de veselie, veneau întreaga familie şiprietenii, semâncanemaipomenit, se cânta, iar bunicul dansa uneori pemasă.Buniciimeiauavut treibăieţi şi laurmăo fatăSylvia,născutăca şimama în1911.Copiiiaveaudoartreilucruriîncomun:toţipatrunuaudevenitcâtuşidepuţin nişte bigoţi, deşi crescuţi într-o casă religioasă, toţi au fost frumoşi şiinteligenţi,darînrestaveaualtelumi,altefiri,altevise,fiecareînfelullui.Câtsepoatedediferiţiuniidealţii.Tatălmeu învăţase la ŞcoalăLuterană, era întreprinzător, extremde harnic,

seriosşifoarteordonat,îiplăceasăseîmbracefrumosşiîncepusesăcâştigebanide la15ani.A fostun foarte reuşitomdeafaceri şi aavutpreviziunipoliticejuste în 1938.Atunci a adus acasă paşapoarte şi bilete şi a vrut să plecăm înArgentina,căci„aicinuvafibinepentruevrei“.Mamanicin-avrutsăaudăsăpărăseascăRomânia.Credcădacăarfireuşits-oconvingăpemamaşiarfifostlăsat înaceianidecapul lui în lumeacapitalistăaArgentinei, s-ar fi simţitcapeştele înapăşiar fiajunsmultimilionar.Dararămas înRomâniadinpricinamamei, deşi presimţise evenimentele care se pregăteau. Citeamult, îi plăceauteatrulşicaiidecurse,iarfamilianoastrăeraprezentălatoatespectacolelebunedeteatrudinBucureştişi–duminicadimineaţa,cumammaispus–lacurseledegalopdepehipodromulBăneasa.Odatăaţinutşiuncalînproprietateîmpreunăcu un prieten, într-un an a câştigat derby-ul, care însemna între altele şi o

mulţimedebani,şiafostovaţionatşipurtatpebraţedemulţime.Niciodatănuapariat pe un cal fără să ştie toate datele despre el: sănătate, antrenament, cejocheu îl călăreşte şi ce performanţe a obţinut. Era o întreagă ştiinţă. Acesteduminici cu tata mă încântau, îmi plăcea să urmăresc caii în goană, cadenţacopitelorşiemoţiaspectatorilorcarestrigaufiecarenumelecaluluipreferat.Mădelectamşicuprăjiturilebunedelarestaurantulhipodromului.Cândm-am făcutmare, tatami-a povestit odată că, în lumea oamenilor de

afaceri în care se învârtise până la instalarea comunismului, se încheiauînţelegeri numai pe cuvânt, nu în scris, dar că acest cuvânt nu era încălcatniciodată,chiardacăpeurmăsedovedeaafifostneavantajosuneiadintrepărţi.Cinearfiîncălcatcuvântuldatarfifostimediatexclusdincerculoamenilordeafaceriserioşi.Adicăarfipierdutmultmaimult.

Dar să revenim în 1920, la cei 18 ani ai tatei, când a fost luat la armată.România era imediat după Primul Război Mondial. „Exerciţiile militare suntcomplet inutile acum – le spunea el părinţilor –, mă plictisesc de moarte înarmată!“Pedealtăparte,el,atâtdepedant,sufereadincauzalipseidecurăţeniedincazarmă.Aplecatdecâtevaoripe furişcasăse întâlnescăcuvreo fată,afostpârâtşiis-autrasdeaicimultenecazuri.Lescriafetelorpoeziişiparticipala bătăile cu flori între trăsuri la şosea. Bunica era disperată. Descoperise onevastă de colonelmilostivă, se ducea la ea încărcată cu toate bunătăţile şi oimplorasă-ivorbeascăsoţuluiei,casă-lprotejezepeneastâmpăratuldeCarol.„Ce se poate face? Nu are răbdare să stea tot timpul în regiment. Şidumneavoastrăaveţicopii…“i-aspusşiafăcut-osăsetopeascătoată.—Da, da, dragă doamnă, i-a spus bunicii mele coloneleasa, care era şi ea

mamă, de parcă te ascultă copiii… Aveţi perfectă dreaptate! Oricât ai fi deseverăcuei,nuareefect,aveţidreptate,văînţeleg,săvădcepotface,soţulmeunueunomuşordeabordat.Cândarevenit,nevastacoloneluluiaîntâmpinat-oradioasă.—Doamnamea,bărbatulmeuagăsitsoluţiaideală:îlvacatalogabolnavşiîl

vaţineizolatîninfirmerie.Acoloesingurulloccomoddinregiment,elinişte,emâncarebună,vafisingur,vaaveatimpsăciteascăşisăînveţeşiaşavatrecevremea.Vascriearticole,cămi-aţispuscăeşiziarist,poezii,căeşipoet,darsănucarecumvasăiasăde-acolo!Bunicaaplecatfericită,l-aubăgatpetataîninfirmeriesăciteascăşisăsteaîn

curăţenie, calm şi linişte, dar după câteva zile cine a fost văzut pe Calea

Victoriei, braţ la braţ cu o blondă? Carol Aberfeld. Proaspăt ieşit în luminastrăziiprincipale,evadatdininfirmeriaregimentului!„Amdouăscuze,aspusel.Prima:nu e război şi ceea ce facemnu e luptă saunecesitate, nupregătimunrăzboiacum,eomareplictiseală.Adouascuză:am19ani!“Dar,câteraeldetânăr, a înţeles că acum poate intra într-un mare bucluc şi atunci, fără să-şiavertizeze părinţii, s-a dus la marele rabin din SatuMare, el, nereligiosul, şiacestal-aajutatsăfugădinţară.BunicaaprimitcincianiscrisoridelaParisşicinci ani scrisori dinBerlin şiViena. Când a devenit un om bogat s-a întors,oricumdemultîifuseserăamnistiatepăcateletinereţiidinarmată.TatapovesteacătoatemamelegermaneîlvoiauginereînGermaniaanilor’20târzii,căcierauconvinsecăunginereevreueunomserios.SesimţiseextremdebineînBerlin,iar dacă ar fi crezut că va veni vreodată la putere unHitler, spunea tata, ar fibănuitcăastasevaîntâmplaînFranţa.Tataeracelmaimaredintrefraţi.Nicu,fratelecupatruanimaitânăr,eramai

scunddecâttata,aveatendinţădeîngrăşareşieramarepoznaş.Bunicapovesteacă invitase odată la o petrecere toată familia, au venit toţi, aumâncat bine şi,cânds-adussăaducădesertul,aîngheţat:îninteriorulrăcitoruluinugăsiseniciurmă din tortul pe care-l pregătise! Platoul era gol. Nicu se întorsese maidevremedelafacultate,deschisesefrigiderul,luasepuţincâtepuţindintort,maicitisecâtevapaginidintratatuldemedicină,mailuasepuţindintort,pânăgoliseplatoul!Dar principalul era că orice femeie care-l vedea se îndrăgostea de el, era

frumos, cald, carismatic, vesel, plin de viaţă şi, spre deosebire de tata, era unfoarte bunmuzician şi dansator. La petrecerile pe care le organiza la el acasădansa,deexemplu,cazacioccaunprofesionist.Întimpulstudiilordemedicinăîşi câştigase existenţa cântând la vioară în cinematografe, acompaniind filmemute, iar sub pseudonimul Nicola Abero a scris şi şlagăre demuzică uşoară.Medicina a fost o profesie foarte potrivită pentru el, avea intuiţie şi puneadiagnosticeexacteîntr-ovremeîncarenuexistauaparateleşianalizeledeacum.Bolnaviiîladorau.Sespuneacăpânăşipacienţiigravbolnavisesimţeaumultmai bine când îl vedeau, pentru că, intrând pe uşă, îi molipsea cu veselia şientuziasmul lui. Sub nemţi, avea pacienţi, politicieni sus-puşi, care-l solicitaufărăsălepesecăeevreu.Acelaşilucrus-aîntâmplatmaitârziucucomuniştii,care-l căutau pe doctorulNicuAberfeld cu toate că nu era comunist şi nu eramembrudepartid.Încasălaunchiulmeuşilasoţialui,Claruţa,i-amîntâlnitîncopilăriameape

ceimaimariartişti.Îieraupacienţi,îierauprieteni.VorbescdeElviraGodeanu,GeorgeVraca,MariettaSadova,LenyCalercusoţulei,omulde teatruScarlatFroda, dramaturgi ca Victor Eftimiu şi soţia lui, actriţa Agepsina Macri,compozitoricaEllyRomansauoamenideobogăţieconsiderabilă,caAuschnitt.OdatăVictorEftimiuşi-acititopiesănouădeteatruîncasaluiNicu,înprezenţaartiştilorinvitaţi,înaintedeafimontatălaTeatrulComedia.MamameaspuneadespreNicuşiClaruţacăarfi„CasaRegală“şiîicriticapentrustilullor,pecareea îl considera cam snob, dar mie îmi plăcea casa lor deschisă, lipsa lor deprovincialism,admiraţiapecareoaveaupentruAnglia şiAmerica.Pevremeacând toţi îşi învăţau copiii franceză,Claruţa şi-a crescut copiii cuprofesori deengleză, iar primul născut – în 1932 – a fost numit Donald, nume scoţian laorigine. În iunie1941 s-anăscut sora luiDonald, pe care aunumit-oDaphne,dupăunromanfoartelamodăatunci,DaphneAdeane.Uniiprieteniauziscănutrebuiasădeaacestnumecopilului,devremecedelaprimapaginăaromanuluiaflicăDaphneAdeane,eroinacărţii,murisedeja.AltreileabăiatalbunicilordinStradăCazărmii,Ioji,eraşielcutotuldiferit

de ceilalţi doi fraţi: nepractic, foarte sensibil, visător, cu o imaginaţie bogată,pictatottimpul,decânderafoartemic.Într-ozideiarnăgreaavenitacasăfărăpalton şi, la întrebările bunicii, a răspuns că îşi scosese paltonul nou-nouţ şi-ldaduseunuicopilsăracîntâlnitpestradă.Fusesefoarterăsfăţatdefraţiimaimaripână în 1911, când, după trei băieţi, s-a născut în casă o fetiţă, Sylvia, care aatras imediat atenţia familiei asupra ei. Se pare că Ioji s-a închis în sine şi adevenitgelospenou-venitaînfamilie.Cândaavut17aniaspuscăvreasăfacăbellearte,darbuniculmeus-aopusvehement, i-adatexemplupefraţii luiceireuşiţi şi i-a spus cănumai stricaţii urmeazăo astfel de facultate.Adoua zi adispărutdeacasă.Buniciil-aucăutatpestetot,dartreianinuauştiutnimicdesoarta lui. Parcă se repetă povestea cu fratele pierdut al bunicii. Spresurprinderea tuturor, după trei ani au primit o scrisoare din Egipt. De la Ioji.Când fugise de-acasă, se dusese la Constanţa. Acolo primul vapor care plecaaveacadestinaţieEgiptul.S-aangajatpevas,adebarcatînEgiptşide-atunciatrăit acolo. Fusese şi în India, unde îşi câştigase existenţa pictând fresce înpalate.Nus-amaiîntorsînRomâniadecâtpentrudouăsăptămâni,atuncicândbuniculHeinrich, tatăl lui,amurit.La30deaniaveapărulalb,se îndepărtasecompletdefamilie,levorbeafraţilorluicu„dumneavoastră“şicelmaibines-asimţitcumine,careaveamdoiani.Afostsurprinsdebunicadându-midulceaţăculinguradesupă,iareu,bineînţeles,încântatădetratament,numămaidădeam

josdinbraţelelui,dupăcummis-aspus.Maitârziu,Ioji,subunaltnumedecâtcelpecare-lprimiselanaştere,afăcut

omarecarierădepictorîntr-unadinţărileeuropene,însănule-aspusnicimăcarcopiilor lui că e evreu. Spunea că e creştin, deşi nu se botezase niciodată, s-acăsătoritcuocreştinăcareniciean-aavuthabardetrecutul luiIojicaIoji. În1960,cândamajunsînlumealiberă,Iojinuamairăspunsscrisorilormeleşiaevitatsămăîntâlnească.40deaninuamştiutnimicdespreacestfratealtateişinicinucredeamcăvoimaiaflacevavreodatădespreel.Darînviaţătrebuiesăairăbdare.

2007

Într-oziasunattelefonul:eraAna,soţialuiIoji,carenuştiacăpesoţuleiîlchemase Ioji cândva.Elmurise în 1987 şiAna, cu vreo 40 de animai tânărădecâtdânsul, intenţionasăscrieocartedespreviaţacelebruluipictor.Deodatăşi-adatseamacănuştiamainimicdesprecopilărialuiînRomânia.Atuncişi-aadus vag aminte că G. i-a povestit odată că avea o rudă doctoriţă, care, deşicreştină,predalaouniversitatedinIsrael.AcăutatnumeleRiriSylviaAberfeldpeInternet.Însă toate lucrările mele medicale şi literare fuseseră publicate sub numele

meu schimbat în Israel, adicăManor. Exista un singur loc în care semnasemManor-Aberfeld.EravorbadeprimameacartedepoeziipublicatăînRomânia,în2000!Înceledinurmă,Anaşi-adatseamacăaceastăpoetăeraunaşiaceeaşicu profesoara Manor de la Facultatea de Medicină din Tel Aviv. Ne-amemoţionatamândouălatelefon,Anami-aspuscăeprofesoarădeenglezăşicăceledouăfetealeeivorsăafleamănuntedesprebuniciilordinRomânia.—Cevârstăaufetele?amîntrebat-o.—30deaniceamicăşi34deanicealaltă.Amfăcutrepedecalculul.—Eîntr-adevărpăcatcănepoatelenuşi-aucunoscutbuniciidinRomânia…Nu ştiamcum să-i prezint noiimele rudeun fapt biologic: bunicii fetelor –

dacăarfitrăit–arfiavut130şi125deani!Eraunăscuţiîn1877şi1882!Dinamănunt în amănunt, i-am spus că bunicii făceau parte dintr-o familie foartebunăşi foarte religioasă,că încasăsemâncacuşer,darcăniciunuldintreceipatrucopiiailornuafostcâtuşidepuţinreligios.—Ceee?G.eraevreu?aţipatuluitămătuşameaceanoudescoperităşimai

tânărădecâtmine.Aascunsatâţiaaniadevărul?Cumdel-aascuns,cumdenumi-apovestitniciodată?Ceamsălespunfetelormelecareaucrescutcatolice,într-ofamiliecatolică,dinpărinţicatolici?Amînceputocorespondenţăelectronicăcunoilemelerudeşiastfelamaflat

că, în afară de pictură, Ioji scria şi poezie, de asemenea cânta şi compuneamuzicăpentrupian.Datfiindcănuputeauînţelegepoeziile luiscrise în limbaromână,mi-au trimis prin poşta clasică un pachet cu cele scrise în română înprimiisăianilaCairo.Voiaupărereameadespreele.Într-o zi, primesc din Italia un plic voluminos, îl deschid şi-mi recunosc

scrisul!Amîncercatsă-miamintesccândtrimisesemcevafamilieidinItalia,nuprin poşta electronică, şi de ce-mi venise pachetul înapoi?Deodatămi-amdatseamacăaveamdefaptînainteameascrisulluiIoji,care,iată,seaflalaCairocucincianiînaintedeamănaşteşiîşiscriapoeziileexactcuscrisulmeudemâna!Probabilcăuneoriscrisul,caşisângele,apănuseface!Dupăunanm-amdusînaceaţarădinEuropa,undeG.făcusecarierăinternaţională,mi-amcunoscutnouapartedefamilie,amvrutsăfacarteiluiolegăturăcuRomânia,darfeteleauspuscătatăllorfuseseatâtdeapreciatşiiubitacolo,încâtnuvorsăseaflecăs-adatdreptcatolic,poatecăaavutmotivele lui săpăstreze tăcereaasupra trecutuluidinRomânia.Cedreptaraveaele,carel-auadorat,sănu-irespectedorinţa?Pedealtăparte,feteleauînceputsăciteascămultdesprereligiamozaicăşidespreevreitateşi,dupăcâţivaani,auadăugatpeInternet„pictordeorigineebraică“,ceeace i-ar fiplăcutmult luiOmama.Bineînţeles,dupăce şi-ar fi revenitdintraumacăareunfiucare,deşinusebotezaseniciodată,le-arfispustuturorcăecreştin şi că ea,mama lui, evreicăhabotnică, era finlandeză, „artistă plastică“,celpuţinaşascriaubiografiiîncărţilepublicatedespreIoji.Iojicarespusesecăecreştin şi a fost creştin înochii tuturor.Probabil că şi înpropriii săiochi.SaupoatecăpeundevamaiştiacăarămasIoji.Demnderemarcatestecăel,altreileanăscutalbuniciiFridaşialbunicului

HeinrichdinBucureşti, vorbeao arabăextraordinară,pe carenumai cei foarteculţioposedă.ÎntâmplareaafăcutcalaParis,launadinmultelerecepţiioficialeeuropenelacareaparticipat,săfieprezentşiAnwarSadat.Ştiindu-secăatrăitunnumărdeanilaCairo,Iojiafostrugatsătraducăinvitaţilorînarabăceeacelespuneaugazdeleînfranceză.Lasfârşitulrecepţiei,soţialuiSadatl-afelicitatpe Ioji–adicăpecelebrulpictorG.S.–pentrudesăvârşitacunoaşterea limbiiarabeşipentrueleganţacucareaştiutsăseexprime.Aşadar,deşitotulîncepusepeStradaCazărmiidinBucureşti,Iojişiartaluinu

sevormaiîntoarceniciodatăacasă.Dacăniciodatăeuncuvântdurabil.

Înapoilacasabuniciişila1942–1943

DespreSylviami-egreusăpovestesc.Întotdeaunaîmivapărearăucănuamavutpartes-ocunosc.Dintreceipatrucopii,atâtdereuşiţifiecareînfelullui,eaafostmareamândrieafamiliei.CândSylviaa împlinitzeceanişi tatălmeuafugit din cazarmă, bunica, deşi era atât de religioasă, s-a dus dupămoda de-atunci la ceamai renumită ghicitoare a Bucureştilor. În faţa casei ei aşteptautotdeauna o mulţime de trăsuri elegante, cu doamne din înalta societate, carestăteaularândcasăpoatăintra,povesteabunica.„Eramtare îngrijoratădece iseputea întâmpla tatălui tău laParis,nueram

bogaţişielplecasefărăunban.Amvrutsăvădce-mispuneghicitoarea,num-am uitat la plată. Ghicitoarea nu mă văzuse niciodată, locuia în cu totul altcartier,nuputeaştinimicdespremine,dars-auitatlamine,s-auitatînochiimeişiapoiînpalmă,şimi-aspus:—Ai treibăieţi şio fată, fatanuarenoroc.Aspusastaapăsat.Fatanuare

noroc,şiadatdincap.Eum-amgânditcăpoateSylviaosăsemăriteprost,semaiîntâmplă,darnuastamisepăreaimportantatunci.—Ceecubăiatul?amîntrebat.Pentruelamvenitladumneata,ce-osăfiecu

băiatulmeu?—Aiunbăiatpecarel-ainumitcaperegelenostru(Caroleranumeletateişi

Caroleranumeleregeluicaredomneacândsenăscusetata).Săn-ainiciogrijăcuel,nicin-ai ideecâtdebineosă reuşească,o să fiebogat şio să-imeargăbine.Darfatanuarenoroc,să-ţiaduciamintedevorbelemele.Bunicaaieşitnăucădelaghicitoare,pede-oparteuluităcăaceastaştiacâţi

copiiareşicăpetataîlchemaCarol,pedealtăpartefericităsăaudăcătataseva descurca, dar i se păruse ciudat că o să devină chiar bogat şi că o fatăfrumoasăşi talentatăcaSylvianuvaaveanorocînviaţă.Abiamultmaitârziuşi-a amintit ce-i spusese ghicitoarea. Anii trecuseră şi Sylvia, devenitădomnişoară,sefăcusefoartefrumoasă.Tatăleiîiaduceacelemaireuşitestofeşipânzeturidela„Papagalul“,îşicoseasingurărochiileşipăreaîmbrăcatălacelemaimaricasedemodă,cântabinelapianşieraprimanupeclasă,cipeliceu.Se spunea despre ea că e o a doua Iulia Haşdeu. La 21 de ani a terminat cumagna cum laude trei universităţi: Litere, Filozofie şi Academia Comercială.Imediat,VirgilMadgearu,carerecrutaelementelestrălucite,avruts-oangajeze

înministerullui.Îşi luase licenţele în 1932, dar imediat a început să scuipe sânge, i s-a

descoperit o tuberculoză galopantă, s-a încercat totul, amurit în trei luni. Auvenitvreomiedepersoanelaînmormântareaeişiiars-aspuscăafostvorbadeoadouaIuliaHaşdeu.MormântuleieunuldincelemaifrumoasedinCimitirulGiurgiului,făcutdinmarmurăalbăşiavândpeelfotografiaşiiscălituraei,darceimportanţămaiareasta?Bunicanus-amaiîmbrăcatde-atuncidecâtînnegru,iar fotografia mărită a Sylviei, strălucind de tinereţe şi frumuseţe, fotografiefăcutăartistic,parcăpictată,stăteapeunperetedincamerabunicii.ŞtiudespregenialitateaSylvieinunumaide la familia tatei, ci şide lamama, care eradeaceeaşi vârstă cu Sylvia. Ea locuise ani de zile la mătuşa ei, vizavi de casabuniciiFrida, şi celedouă fete se împrieteniseră cumult înainte camama să-lcunoascăpetata.Dar sămă întorc lamine, ceanou-venită în casabunicii.Casăodinioară cu

patrucopii.Sămăîntorclanouameacameră,carenuaveafereastrăsprecurte,cinumaisprevestiarullungdelaintrareaînapartament.Deoparteşidealtaaferestrei,operdeaalbădedantelăatârnadepereteledecareeralipitpatulmeu.Uneorimăridicamînpicioarepepatşi,cândnumăvedeanimeni,măînfăşuramîn perdelele albe de dantelă, închipuindu-mă mireasă. Tocmai fusesem cupărinţiilaonuntă.Poateosă-icerbuniciiperdelele,îmispuneam,sălepăstrezşi să-mi fac din ele rochia de nuntă atunci cândmămărit. În casa bunicii, înfiecareodaietronaosobădeteracotă,Mărioarapunealemneînsobeşiflăcărileporneausăţopăieveseleşinebune.Îmiplăceaumultsobele,eracevanoupentrumine, în Justiţiei avusesem numai calorifere şi nu mai văzusem flăcăriledansând.DinsalonuldedeasuprafarmacieidepeStradaCazărmiiseputeaieşipe două balconaşe mai mult decorative decât funcţionale, aşa că cei maripreferausătăifăsuiascăpeterasaspaţioasădelângăbucătărie.Abianemutaserămîncasabuniciicând,într-ozi,stăteamcumamaşibunica

Fridalângăbalustradagroasădezidaterasei.Credcăaceastaafostunadintreprimelemeleamintiri.Vizavidenoişideterasăeraocasăcuetaj,darmaimicădecâtanoastră,nuaveachiriaşi.Încurteacaseistăteaîntr-unşezlongofemeiecamdevârstabunicii.Mamavorbeacubunicatocmaidespredoamnadincurte.AmînţelescăocheamăBertaşiammaiînţelescămamaşibunicaocunoşteaubine,darerausupăratepeea,iareunuaveamvoiesămăfaccăînţelegfiindcăs-ar supăra şi pemine. Am priceput că lamijloc e unmare secret. Era.MamavenisedinCraiovala18anisălocuiascălaBerta,soramameiei.Aîncercatsă

urmezeunanFacultateadeDrept,darnuareuşit.Apoi,stândacolo,pestradaLogofătulNestor,l-acunoscutpetatacândels-aîntorsdinstrăinătate.Cincianilocuise la Berta, peste drum de casa familiei Aberfeld. Pică venea din Cetateîncărcatcutoatebunătăţilesă-ivizitezepeea,peBerta,cumnatalui,pesoţulei,IsidorGrunberg,şipefiullor,Carolică.Apoimamas-acăsătoritcutata.Nuntaafostorganizatămodest,nuîntr-unlocal,ci încasafamilieiKestenbaum,rudeleluiIsidor.„Nuamvrutnuntămare,căcieramorfanăşitristăcămamanupoatefidefaţălanuntamea“,mi-aspusmamadupămaimulţiani.Dar,dupăces-acăsătorit,mamas-asupăratpemătuşaeiBertaşinuşi-aumaivorbitniciodată,nicipânăazinuştiudece.Iarbunica,oviaţăîntreagăvecinăcuBerta,afostşieanevoităsărupărelaţiilecuea.Abiacândamîmplinit11aniceledouăvecineaureînceputsă-şivorbească.„Ririca, mi-a spus bunica într-o zi, Berta mi-a mărturisit că cea mai mare

dorinţă a ei e să te cunoască.“Aşa că bunica – deşi se temea de ce va spunemama–m-adusîntr-ozilaBerta.Aveapăruldejaîncărunţitşirar,strânsîntr-uncoclaspate,corpulplin,sâniimarişiprivireacaldă–arătaaşacumtrebuiesăarate omamă. „Tu eşti nepoata Raşelicăi, soramea, semeni cu ea. Frumoasăcum a fost ea. Atât am vrut, să te văd, să te ţin în braţe…“Mă îmbrăţişa şiplângea.Cândamcrescutm-amgânditlaceofisimţitmătuşaBertacândmama,casăajungălabunica,treceapelângăcurteaei,cucăruciorulîncareerameu,nepoatasingureieisurori,Raşela.Treceaşinuseoprea.Întotcazul,laşaseaniam avut o senzaţie foarte puternică pe terasă când am înţeles că doamna dincurteerasorabuniciidinCraiovaşicănuamvoiesă-ipomenescnumelesausămăduclaea,deşistăteaacolo,pestedrum.Lanoisevorbeatot timpuldespreoameni din Craiova pe care nu-i puteam vedea, în schimb pemătuşa Berta ovedeam,darnuvorbeamdespreea!Într-oziavenitînvizităNicu,frateletatei,şiaintratcutataîncamerabunicii,

iar eumă ţineamscaidupăei.Vorbeaudeuna,dealta, subiectepecareerampreamicăsăleînţeleg.Deexemplu,ceosăseîntâmplecuevreii.NicupovesteaceauziseprinBucureşti.—Mulţisepregătescînoraşsăseboteze,sespunecăcineebotezatnuvafi

dusînlagăr,îşisalveazăviaţa.Cepărereaai,Carol?MaimultnuaapucatNicusăspună.Bunica,ceadeobiceităcută,aînceputsă

plângăşisăţipecăcegrozăviiisevorîntâmplaeipelumeacealaltădacăosădevinămamădecopiibotezaţi.—Stai,mamă,linişteşte-te–i-aspustata–,noivorbimdoar,Nicune-aspus

ceseaudeprinoraş,că trebuie încercatorice săne salvăm,astaa spus,nucămâineneducemsănebotezăm.—Să-mifaceţivoimie,tocmaimie,unacaasta,vădcăvăpreocupă,osăvă

botezaţi,os-ofaceţi,vaidemineşidemineceamajuns!Şi plângea, şi plângea, ea despre care credeam că nu mai are lacrimi, şi

deodatăisefacerăuşileşină.Nicuaconsultat-oşii-aspustateisăchemeurgentambulanţacăevorbadeunatacdecord.Bunicaastatînspitalcâtevazile,afosttratată, şi-a revenit din atacul de cord şi de-atunci nimeni nu a mai pomenitdesprebotezînfamilianoastră.— Ce înseamnă botez, tată? l-am întrebat, dar el a evitat să-mi răspundă.

Copiiinutrebuiesăleştiepetoate–credea.EuînsăauzisemdenemţişideHitlerşicăeramevrei,adicătrebuia,poate,să

nepregătimbocancii,cumspusesemătuşaCuca,sorabunicului,cândveniseînvizităchiarînziuacândnemutaserămlabunica.Dacăvorvenisăneducăacolo,zisese.Undeacolo?Ceeaiaacolo?Decenuspuneînceoraş?Înceţară?Ceînseamnăacolo?Nuînvăţasemdesprenicioţarăcuacestnume,ţaraacolo,caresă-iiapePică,peOmama?Nulaspenimenisă-liapePică!Laniciunacolo!Dar nu prea vedeam eu cum şi de ce. Vor să ne ia pe toţi de-acasă şi să neomoare–îimaispuseseCucabunicii,cânderagatadeplecare.Se înserase când m-am culcat pentru prima oară în patul de sub fereastra

camerei pe care o primisem. Prima noapte în casa bunicii. Perdeaua de lângăminesemaimişcaşi,dupăces-a închisuşa,era linişte,părinţiiseduseseră lateatru.Picădormeaîncameracubalconaşe,iarOmamaînodaiaei.Deodatăamauzitunzgomot.S-aurăsucitdecâtevaoriniştecheiînuşadelaintrare.Uşas-adeschiscuzgomot,s-adatdepereteşiamauzitpaşigreidecizmepecimentulvestiarului.M-am ridicat pe pat în picioare şim-am uitat pe fereastra dinsprevestiar. Trei bărbaţi cumantale negre şi pălării cenuşii pătrunseseră înăuntru,aveaubastoaneînmâini,ţipauşiseîndreptauspreodaiabuniciişispresalonulunde dormea bunicul. Sunt hoţi, mi-am spus, au venit să fure, o să-i bată pebunicişipeurmăosăfuretotcegăsesc.Poateosă-iducăpebuniciacolo,cumzicea tanti Cuca. Dar întâi o să-i bată, o să le facă rău, o să-i doară. Păreaufioroşi.Aveauşibastoane.Amsăritdinpat,numi-ampuspantofiicasănufaczgomot, şi încet-încet am deschis uşa camerei mele care dădea spre vestiar.Voiam sămă strecor afară, să nubagede seamăhoţii cei răi că sunt şi eu peacolo, voiam să ajung tiptil-tiptil până în capul scării, să cobor fără zgomot şiapoi,cândnumămaiputeauauzi,săîncepsăalergrepede,săiesînstradă,să

cerajutordelatrecători:„Veniţi,veniţi,sunthoţiîncasă,îibatpebuniciimei,vorsăleiabanii,vorsăîiducăacolo,nuenimeniacasă!Părinţiimeinusuntacasă.Veniţi!Vărog!Îibatpebunici!Aubastoane!“Darmai întâi trebuia sămă strecor afară. Încercam sămă fac şi maimică

decâteram,măghemuiamînmine,mergeampâş-pâşpecoridor,sănumăaudănimeni,îmierafricălafiecarepas,darînaintam,încăpuţinşiajungeamlauşă,încăpuţinşieramlângăscărişideacoloputeamfacezgomot,puteamdafugaînstradă ca să-i rogpe trecători să intre în casă, să-i salvezepebunici.Aproapereuşisem, oamenii cei răi numă simţiseră, ajunsesem la scară. Încă un pas şiîncepeamsăcoborsprestradă.Cebine!Deodatăcinevaparcăm-atrascuforţăînapoi.Amvăzutiarperdelelealbeale

ferestreimelecaredădeasprevestiar.Învestiareralinişte.Oameniirăinumaierauacolo.Nuputeamsăcred,îiauzisem,îivăzusem,măcăzneamîncăsămergîncet, fărăzgomot,măcăzneam încăsănubagenimenideseamăcăsuntprinpreajmăşicăeu,ceamică,trebuiesă-isalvezpebunici.Unandezilecâtamstatîn casabunicii amavutnoaptedenoapte acelaşi vis. În fiecarenoapteveneauhoţii.Mătrezeamşivedeamperdeauaşifereastradepecoridor,ceaprincaresevedeafereastracaredădeasprecurte.Dinpat,prinfereastradelângăpatulmeu,puteamvedeanumaicăafarăeîntuneric,darnuputeamzăriniciodatăstelelesauluna.Stiamînsăcăelesuntacolo.Astaeraimportant,săleştiuacolo,cevamaisusdefereastraadoua.Ţinmintetoateamănuntelevisuluifiindcăl-amavutînfiecarenoapte,vreme

deunan.TotanulcâtamlocuitpeStradaCazărmii.Dupăunan,înprimanoaptecândamdormitîncamerameadinaleeaGeneralGhenea,n-ammaiavutvisul.Niciodatăn-ammaivisatcăauvenithoţiisă-ibatăpebunicisausă-iducăacoloşinicicăîncercsămăstrecorafarăcasăcerajutor,darnureuşescfiindcăatuncimătrezescdinsomn.Între timp se apropia Paştele. Bunica ne-a invitat pe toţi la masă la ea, în

noaptea deSeder.O săptămână întreagă toate femeile casei, în afară demine,carenueramfemeie,cicopil,augătitşiautotgătit.Peurmăs-augătitelecuceaveaumaibunşimainou.DarcutreizileînaintedenoapteadeSeder,bunicaadeschis fereastravestiarului, fereastrăcareera faţă în faţăcu fereastracamereimele.Şifereastraastadădeaînspreocurtecupomifructiferi.Adeschisfereastraşiachemat-opeMărioaras-oajute.Atunciamvăzutcăafară,subfereastră,pezidulcasei,erabătutuncuimareşigrosdecareatârnaoscară.Oscarădelemncaretotanulstăteasuspendatădeasupraunuicais.Cândcinevavoiasăurcedin

coridorînpod,scaraeraridicatădincuiuleişiadusăîncasă.—Caisulosămaicrească,Mărioara?amîntrebat-o.—Înfiecareancreşte,arăspunsMărioara.—Poatecăpesteunan,aspusbunica,scaravăatârnalaumbră,printrecrengi

decaişi.Nicipânăazinuştiudacăatâtdeînalţicresccaişiisaumi-aspusmienumai

aşa.M-amuitatlapom,m-amuitatlascarăşimi-amînchipuitcăfiecarefuşteialeiarelamijlocogurăcareseînchideşisedeschideabiaaşteptândsăpiceîneacâteocaisă. Între timp, scara fusese ridicatăde la locul ei şi trasă învestibul.Fuşteiinuaveaudeocamdatăguri.Amridicatochiişiamremarcatpetavanunchepeng pătrat. Mărioara rezemă scara de chepengul care dădea în pod, îldeschise şiurcă înpod.Bunicachemaseunvecin s-oajute sădea josdinpodladacuveselă,careera folositănumaiodatăpean,dePaşte.VeselăcuşerdePaşte.Poateeraovesélăvéselă,bucuroasăcăescoasăînsfârşitlalumină.Cândladaaajunsînbucătărieşiafostdeschisă,s-auscosdinăuntruleimultefarfuriideporţelandelacarenumi-ammaipututluaprivirea.Petoateeraudesenaţi,şideseneleieşeaupuţinînrelief,japonezeşijaponezicuochioblicişiînfăşuraţiînkimono.PânăatuncinumaivăzusemasemeneadeseneşiîncepusemsăcredcăpoateşiMoiseavuseseochioblicişipurtasekimono.KimonoînŢaraSfântă?N-arfifostoideereadacăn-arfifostoideeprofanatoare.Masafusesearanjatăfrumos.Şicedeprăjituri…ÎmipărearăucănuePaşte

în fiecare seară.Lamasă am stat întreOmama şiPică, veneau apoipărinţii şiNicucuClaruţa,DonaldşimicuţaDaphne,careaveanouălunişipecâteradefrumoasă,peatâteradecuminte,nuaplânsniciodată,numaiseuitamirată înjur.PoatepresimţeacăacestaeprimulşiultimuleiPaştepeaceastălume.Cândmi-auumplutfarfuria,m-amgrăbitsăterminsupacas-opotvedeadinnoupefunduleipefrumoasajaponezăînfăşuratăînkimono.Mădureainimasăştiucăeaşiprieteniieidepecelelaltefarfuriivorfisuiţiînpodpentruunandezileşivor petrece îngrămădiţi în ladă, pe întuneric, zilele şi nopţile care despart unPaştede altul. Îmipărea rău cănu ePaşte în fiecare seară, dar dacă ar fi fostPaşteînfiecaresearăprobabilcănuarmaififostsărbătoare.„Zidezimâncăm,darceezidezinuesărbătoare“,îmispuneaMărioara.AfostprimanoaptedeSederdecareîmiaducaminte.Credcănuedemirare

călatoatepopoarelesărbătorilereligioasesepetrecînjuruluneimese.—Chiardacănueştireligios–îmispuneaPicăatuncicânderamnumainoi

doi –, bucatele alese, care-i bucură pe comeseni, le întăresc sentimentul de

sărbătoareşioevlaviereligioasăîţipătrundeînsufletşiîlîncălzeşte.Îţiaduceoschimbare în bine. Iar părinţii părinţilor părinţilor noştri şi părinţii lor ausărbătoritPaşteleînacelaşifelcaşitine,caretrăieştiastăzi.Aucititperânddinaceeaşicarte,aumâncataceleaşibucate,înaceeaşiordinetradiţională.—Aumâncattotdinfarfuriicaaleaadusedinpod?— Când toată familia mănâncă în jurul unei mese, nu farfuriile sunt

importante!îşispusePicăpărerea.Dar în familia noastră, la masa de Seder, Sylvia nu era cu noi. Însă de pe

peretele de lângă masă mă privea din ramă cu ochii sclipitori. Era frumoasă,aveadouăzecideanişizâmbeadininimă,parcăarfivrutsăsarădinramăşisăseaşezelângănoi,săgustedinminunatulpeşteumplut,capodoperaculinarăamameiei,bunicaFrida.PoateîşiaminteaşieadeprimulSederdinviaţaei,cândCarol, Nicu şi Ioji îi stăteau alături în pantaloni scurţi, iar tatăl ei, HeinrichBernardAberfeld,stăteaaşezatcapentru totdeauna încapulmesei,privindu-şinevastaceatânărăîmbrăcatăîntr-orochieînflorată.Pe-atuncibunicanuştiacâtelucrurireleisemaipotîntâmpla.Frida,mamatânără,aducealamasăbucatelealese, unele după altele. Ca şi acum. Nu fusese încă la ghicitoare. Serveacomeseniişieraveselă.Poate.LaosăptămânădupăPesah,duminicădimineaţaauvenitlanoiînvizităvărul

tatei, Virgil, cu soţia şi băiatul lor Ionel şi cu părinţii lui Virgil, JeanMontaureanuşiCuca.Defapt,Cuca,sorabuniculuiHeinrich,frumoasăcatoatăfamiliaAberfeld,nueramamaluiVirgilşiaAntoanetei,soralui,darîicrescusedemicicopii.NeneaJeanrămăsesevăduvdetânărşisecăsătorisecutantiCuca.Plindeviaţă,glumeţşitalentatactordeteatruderevistă,JeanMontaureanu,maitârziudecoratcaartistemerit,jucaseprinmaitoatesateleMoldoveitravestitînCoanaChiriţa.Deatâtaperindareprinsateajunsesesăsemeneleitlachipşilavorbăcuunţăranromânneaoş,nimenin-arfiziscăeevreu.Credcănicielnu-şimaiaduceaaminte.DoarcătantiCucaerafoartereligioasăşimâncaseparatmâncăruripregătitecuşer,iarelocamluaînrâsşisecertaudinpricinaasta.DespreVirgil se spunea că semăna cuAmedeoNazzari, un actor italian de

film în vogă pe vremea aceea, darVirgil eramai frumos decât el. Faţa îi eraîncadratădeunpărnegrucapanacorbului,aveamustaţă,unnasfrumosşiochicăprui, calzi, care parcă ardeau. Iradia prestanţă şi carismă. Se căsătorise cuMary, fata unuia din cei doi proprietari (Schwartz şi Sharaga) aimagazinuluiuniversal „La Fayette“. Virgil conducea acolo etajul destinat cărţilor şi, deasemenea,EdituraSocec, iar cumnatul lui,Ocneanu, era şidânsulproprietarul

unei edituri renumite. Un mare autodidact – spunea tata –, toţi intelectualiiromânivinsăsesfătuiascăcuel laSocecşisă-icearăajutorul.Oridecâteoriaveaudedezvoltatunanumitsubiect,Virgil,caunGoogleambulantşiprecocealtimpului, îiorientacecărţisăcitească.DarGooglenuiubeştepenimeni,pecândVirgileraunmareiubitordeoamenişidecărţi.

2003

Ioana Pârvulescu, în cartea ei Întoarcere în Bucureştiul interbelic,menţionează că Virgil Montaureanu, librar care îşi inaugurase în toamna lui1932librăriaproprie,estedescrisastfelînrevistaUnu:„Unsfertdeorăpetrecutîn preajma lui şi lângă etajul de cărţi, după ce primeşti informaţia justă şiaprecierea inteligentdotată, tepoate transformadinoaspete întâmplător într-unîmpătimit al cărţilor. Cuvântul cald, zâmbetul şi emoţia cu care librarul trecefiecare carte din propriile mâini în cele ale cumpărătorului sunt remarcate deSaşaPană,care-şi încheiescrisoareacuourarecătreVirgil:«Să-ţi fierafturilemereuneîncăpătoareşimereugolite.»“

ÎnapoilaBucureştiulanilor1942–’43.Casabunicii.AleeaGeneralGhenea

—MăiCarol,îispuneaVirgiltateifărăsăştiecă-iauzeam,cepotsăfac?MieîmiplacmultcărţileşiluiMaryîiplacmultcărţile,darcărţiledejoc.„TantiMary nu e frumoasă, îmi spunea mama, dar i se vede bunătatea pe

faţă.“—Maryeogospodinăşiomamăextraordinară–i-areplicattataluiVirgil–,

fiecarecusferaluideinteres,uite,şimieîmiplăceasăjocpokerşitable.—Dartuşiciteşti–i-arăspunsVirgilrâzând.—Tuţu,Tuţu, şi eu joc rummycuOmama, şi eu joc cărţi!mi-am făcut eu

auzitglasul.—Tusăvorbeştilaoracopiilor–arâstatademine–,decândseamestecă

ceimiciîndiscuţiileoamenilormari?Amtăcut,jignităcăeramsocotitămică,daramdevenitatentăcândi-amauzit

discutând despre sora lui Virgil, Antoaneta, care era căsătorită cu un germancreştinşitrăiadeanidezileînGermania.—Ştii,Carol,ultimaoarăcândafostaiciînvizităne-apovestitcăniciceidoi

băieţiailornuştiucăeevreică.BăieţiisunttrupşisufletdevotaţiluiHitlerşis-auînscrisînorganizaţianazistădetineret.AntoanetaşisoţuleisuntîngroziţicăsevaaflaadevăruldespreeaşifamiliadinRomânia.—Cândaiprimitveştiultimaoară?întrebătata,darn-ammaiauzitrăspunsul

fiindcă, tocmaiatunci,a intrat încamerăIonel,băiatul luiVirgil,careerade-oseamăcumine.—Haisănejucămpeterasă!apropusel.Zis şi făcut. În trecere prin bucătărie, am văzut căMărioara tocmai punea

lemneînmaşinadegătit,încălzeacuptorulşiaranjacocaînformedecozonac.—Dă-neşinouăpuţinăcocă,Mărioara,amrugat-o.—Cesăfaceţivoicucoca,cuptoruleplinşioricumvăputeţiarde,nuvădau

voiesăumblaţilacuptor!—Nuavemnoitreabăcucuptorul,i-aspusIonel.Ştiice-osăfacem?—Ştiudacă-mispui.—Ce-arfisăstrângemcăpăceleledesticledebereşisăleumplemcucocă?

Osăiasănişteprăjiturelemici,capentrupăpuşi.Am dus căpăcelele pe terasă, le-am umplut cu cocă şi le-am înşirat pe

balustradă.—Şiacumcefacem?l-amîntrebat.—Aşteptămsăsecoacălasoare.Vezicecalde.Le-am lăsat la soare, siguri că atât cât ne jucămnoi soareleo să-şi vadăde

treabă.Darsoarelehabarnuaveacătrebuiesăfiefierbintecauncuptor.Aveaelmultealteledeîncălzit,nubalustradadepeStradaCazărmii.—Nicisăcoacănişteprăjiturelenueînstare!s-aînciudatIonelpesoare.Pânălaurmăcocaaînceputsăcreascărevărsându-sepestecapaceşimânjind

balustrada. Mărioara s-a îndurat de noi, a curăţat balustrada şi, când a scoscozonaciidincuptor,ne-adat fiecăruiacâteo felieaburindă,dar faptulcă îmiamintescde întâmplare arată că eşecul şi-a avut importanţa lui şi cănunumaioameniimaritepotdezamăgi,cişisoareleînsuşi.A doua zi, în drumul spre terasă, undemă aştepta Pică să jucăm împreună

ţintar,amfosttaremiratădeceseîntâmplaînbucătărie.Peplitafierbinteclocoteaunvasdecositoratâtdelarg,încâtaproapecăaşfi

putut face baie în el. Pe jos, o ladă mare de tot, plină cu roşii. Mărioara şiOmama au răsturnat în vasul de cositor toate roşiile şi le-au amestecat cu unfăcăleţ.Cândm-am întorsdepe terasă,amvăzutcă roşiile se şi făcuserăcaosupăgroasă,sângerie.Bolboroseau.

—Dă-telaoparte!mi-aspusmama.Vreisăsarăbulionulpetine?Şiaavutdreptate,căcideodatăstropiroşiiauînceputsăsarăînaer,ajungând

pepereţiivăruiţiînalb.Săreauşisăreaufărăoprire.—Aşasefacebulionul!mi-aspusMărioara.Întoarce-telajoacă!Maitârziuamvăzutpemasadinbucătăriemultesticlegoaleşiuncastronelcu

ozeamăneagră.—Ceeasta?amîntrebat.—Smoalăcaldă,mi-aspusmama.Ea,bunicaşiMărioaraturnaucuolingurăbulionulînsticle,astupausticlele

cuundop şi, aplecând sticlele, băgaudopul în smoală fierbinte.Toate sticleleerauacumroşiipedinăuntruşiaveaugâturilenegre.„Sănusarădopul!spuneaMărioara.Smoalaţinedopulşi,cândvadafrigulşinuvormaifiroşii,osăluămcâteosticlă,osă-iscoatemdopulşiosăpunembulionînmâncare,săvezicebineosăneprindă!“Întretimp,pereţiibucătărieisefăcuserăalbicupicăţeleroşiişimis-aupărut

foarte frumoşi şi veseli. Oricum copiilor le place să se petreacă în casăminunăţii,săsefacăschimbări,săaibălocevenimenteşisăaparăpetecoloratefistichiu.pe-atuncinuseputeacumpărabuliondinprăvălieşiodatăpeanseserbaîn

oricebucătărieSfântulIgnatalroşiilor.Darroşiilenueraugăinisaupurceluşi.Nu mă întristam pentru ele. Mai ales că a doua zi, după ce se aranjaseră încămară toate sticlele cu bulion, iar s-a petrecut ceva neobişnuit în bucătăriabunicii.Un domn lat în umeri a intrat în casă cu nişte căldări şi un băţ; aveascaralui,nualuatscaradesubfereastră.—Ezugravul!aspusOmama.Elcurăţăpereţiidebulionşiapoizugrăveşte.

Săfiealbşicurat.—Doarcaiverzipepereţisănufie!arâsbunicul.—Laanulosăfacemiarbulionşiiarosăzugrăvim!l-apusbunicalapunct.

Dar până la anu’mai e!Ai să fii elevă la anu’. Fatămare.Trece timpul şi teducemlaşcoală,Ririca.Oascultampebunicaşinuştiamdacătrebuiesămăbucursausămăîntristez

pentrudusul la şcoală.Măuitam laPică,dar elnu-mi spuneace crededesprefaptulcănuvommaistadimineaţaîmpreună.Trecuserăvreotreilunidelazugrăveală.Deodatăauizbucnitomarezarvăşi

plânsetelanoiîncasă,amînţelescăseascundeaudemine,copiiinutrebuiausăştielucruriaşadetriste–credeatata.Pânălaurmămi-auspus.Măjucasemcu

Daphneînurmăcuosăptămână,ofăcusemsărâdăînhohoteşiîmiţinusestrânsdegetul. A doua zi, Donald s-a îmbolnăvit de pojar, l-au ţinut izolat, cât maidepartedeDaphneşidecameraei,darNicu,tatăllor,nueraliniştit.Nuebineca un copil aşa de mic să se molipsească de pojar de la Donald, spunea. Aumblatprinfarmacii,darerarăzboi,pânălaurmălaosingurăfarmacieagăsit,cumareprotecţie,unvaccincontrapojarului.Acumpăratcubanigreiflaconulşi a venit acasă. Era pe înserat,Daphne se juca în odaia ei.A întrerupt-o dinjoacă şi cu mâna lui i-a injectat vaccinul. A doua zi, la zece dimineaţa, eramoartă. Nu s-a putut face nimic. Probabil că vaccinul fusese alterat. Nicuplângea, el cumâna lui de doctor îi făcuse copilului injecţia. El cumâna lui.Claruţaplângea,toţiplângeau.Lumeaşi-adatiarcupărereacăpoates-agreşitcând s-a dat fetiţei numele Daphne. Daphne Adeane era moartă încă de laînceputulcărţii,spuneau.Lumeaaretotdeaunacevadespuscândcinevasuferă.Îmieragreusăînţelegceseîntâmplase,pânăatuncinumaimuriseînpreajma

meacinevacucarerâsesem.Şicaresemănacuopăpuşă,dareravieşirâdeaşiîmistrânsesedintoateputeriledegetul.—Aproapeatrecutvara.Ririca,vinosă-ţispunceva!m-achematmama.Ştii

căteducidinseptembrielaşcoală,darşcoalatanuvafiîntr-oşcoală.—Cumsănufieîntr-oşcoalădacăeşcoală?—E război,Ririca, nimic numai e cum trebuie. În vremurile bune, eu am

învăţatlasurorileUrziceanu,lapensionuldinCraiova,cevremuriaumaifost!Daracumnusedăvoiecauncopildeevreusăînveţelaşcoalăîmpreunăcuuncopildecreştin.EuamînvăţatînaceeaşiclasăcuTanţiNaiculaescu,părinţiieierauceimaimariboieridinOltenia,măduceamîncasălaea,eramprietene.—Decenumaievoiedacătuaiînvăţatcutoţicopiii?—Acumerăzboi.Evreiisuntevreişicreştiniisuntcreştini,oameniinumai

ţinminte că IisusHristos s-a născut evreu. Există acummulţi copii de şcoalăevreilaBucureştişitrebuiesălisegăseascăunlocundesăînveţe.Încartierulnostru uite că s-a găsit! La sinagoga de lângă noi, de pe intrarea (fundătura)Vânătorinr.13.Ziuavafişcoalăşisearalocderugăciunipentruceicarevindeobiceilatemplu,cabunicata.Mama spunea „bunica ta“ altfel decât spunea „Pică“. Dar eu chiar mă

bucuramcândbunicamăluacuealasinagogaundeseduceasăseroage.Erauşibănciacolo,astaebine,mi-amspus.Ştiamcăînclasătrebuiesăfiebănciîncaresăsteacopiii.Însă,atuncicândcredeacănuoaud,mamaşi-aspuspărerealuiPică:

—Ce şcoală o sămai fie şi aia? Sinagoga e foartemică, unde o să încapăacolopatruclaseprimare?— Păi da, i-a răspuns Pică, sinagoga asta a fost construită în 1890 şi

bineînţelescăatuncinus-agânditnimenicăvafifolosităcaşcoalăprimară.

În septembriemamam-adus la şcoală şi amvăzut că în sinagogă încăpeautoatecelepatruclase.Jos,înloculundeserugaubărbaţii,băncilecarestăteaudeobicei cu faţa spre altar fuseseră întoarse cu faţa spre peretele din stângaaltarului.Înmijloceraunparavan.Întreparavanşiintrareaîntemplueraclasaatreia. Între altar şi paravan era clasa a patra. Balconul nu era construit de jurîmprejur, ci, fiind o sinagogă foarte mică, exista balcon numai pe partea devizavi de altar şi pe una dintre părţile laterale, adică avea formă de L. Labalconuldindreaptaseînşirau,perpendicularpebalustradă,băncileclaseiîntâiprimară,clasamea.Băncileatingeaupereteledindreaptaşilăsauunspaţiuliberîntreeleşibalustradă.De-alungulpărţiiceleilalteabalconului,parteadelângăscărişidevizavidealtar,seaflaclasaadouaprimară.Profesoaramea,doamnaMarian, era o femeie tânără, energică, cu o faţă simpatică şi atrăgătoare. Amfăcutcunoştinţăcueaîncurteatemplului,dupăcefuseserămlăsatelaînceputsăne învârtim în cele două hore concentrice foarte iubite pe-atunci de copii:Madam Tiro Riro Ra. „Noi avem un castel frumos, Madam Tiro Riro Ra“,cântau fetiţele din cercul exterior. Noi, cele din cercul interior, cântam: „Noiavemsăvi-lstricăm.“„Şicuce-osăni-lstricaţi?MadamTiroRiroRa.“„NoipeDoinaodorim.“„Şice-aveţisă-idăruiţi?“Atunciseanunţautotfeluldecadourinostime care să atragăpe cinevadin cercul exterior să intre în cercul interior.Pânăcândcerculinteriordeveneamaimareşiînvingea.„Şice-aveţisă-idăruiţi,MadamTiroRiroRa?“Eraolistăîntreagă:„Ocutiedebomboanegarnisităcucartoane“sau„Unbărbatcucapulspart“sau„Opăpuşăjucăuşăaruncatădupăuşă“şimultealtele.Neînvârteamîncerc,cântamşirâdeamdeacestecadouri,darunacâteuna rupeamcerculcelmare,ademenitedecadouri, şi totmăreamcercul cel mic. Aşa ne-am obişnuit repede cu şcoala, dacă am fost lăsate săjucămşotronşiMadamTiroRiroRa.Cândamobositdeatâtaînvârtitînhoră,amfostchematedeclopoţelşiprofesoare.Apoi noi, fetele clasei, ne-am aşezat câte două în bancă, de parcă ne

născuserăm acolo. În timp ce doamna Marian ne vorbea, le auzeam şi peprofesoareledincelelalteclasevorbind.Cândvorbeauncopil, toatecelepatruclaseîlputeauauzi,căcieramdefaptcutoţiiînacelaşitemplu,iarparavanelenu

absorbeausunetele.Pentrunoi,totuleranouşinuştiamcăpoatefialtfel,fetiţelemaimariştiau,apucaserăsăînveţeîntr-oşcoală-şcoală.Pentrumine,noueraşicăsuntelevăşicăamouniformăcuguleralbbrodat

şicămis-adatunghiozdanşiunsandvişşiopauzăsă-mimănâncsandvişul.Înpauzacândmâncammăuitamînjos,lafetiţelemaimari,eracuriossălevezidesus.Când,dupăpărereamea,avansasemmultlascris,cititşimatematică,adicădupăvreojumătatedean,m-amuitatdesuslatablaclaseiapatraprimarăşiamrămas uimită. Pe tablă erau foarte multe numere înşirate unele după altele şiunelepestealtele,cumulţideplus,şipânălaurmăsescriarezultatul.Careerarezultatulatâtornumereadunate?Scriamare:zero.Ştiambinematematică–îmidădeameucupărerea–,orfifăcutvreogreşealăfetiţeledezeceani,nusepoateca atâtea cifre să se adune şi să dea zero. Cred că nici doamnaMarian nu aîncercat să-mi explice atunci cămai există şi ecuaţii pe lumea asta.Dar, iată,copiiioamenilorsepotadaptaşipotsăînveţepatruclaselaolaltăîntr-osinagogăcubăncileîntoarsedinsprealtarşiseparateprinparavane.Larăzboicalarăzboi.Aşaamînceputlunguldrumdelaşaptela18ani.Eramdejaînsistem.Acolo.

ÎntempluldepeAleeaVânătoriloramfăcutprimeledouăclaseprimareşinuammai apucat să cobor ca să mă instalez, eu, fetiţă, în partea pentru bărbaţi atemplului,înloculundesegăseaualtarulşiclasaatreiaşiclasaapatraprimare.Nuammaiapucatsăfiuabsolventăşiaclaseiatreiaîntemplu,fiindcă,iată,seterminaserăzboiulcaredespărţisecopiiidecreştinidecopiiideevreilaovârstăcândnicinupreaştiamceînseamnăasta.Oareştiauceicareaudărâmattempluldinordinul luiCeauşescucăacoloamînvăţatşim-amjucatMadamTiroRiroRa?Dar,chiardacăarfiştiut,ceimarinusuntsentimentali,maialescomuniştii,einuarfipututsăînţeleagăceşicum.Copiiiîşiaulimbalorsuboriceregim.Nuexistăanalfabeţilacopilărie.

Copilul–adicăeu–învaţăbine!spuneamamaşisemândreacumine.Învaţăbine, i-a spus doamnaMarianmamei, dar de ce întârzie în fiecare dimineaţă?Acestaafostînceputulîntârzierilormele,darnuşisfârşitul.Atunciamaflatşicăînvăţbine, şică întârzii.Spresfârşitulclasei întâiprimară,doamnaMarian i-aspusmamei să cumpere o coroniţă şi să i-o dea din timp, căci la serbarea desfârşitdeanosăiaupremiulîntâicucunună!Mamaerafoartemândră.DePicănumaivorbesc.—Dacăeşicucunună,bravo!spusetataşirâselamineşideminecudrag.La serbare trebuia să recit o poezie găsită într-un almanah, ceva în genul:

„Mamă,sănufiigeloasă,darînfiecaredimineaţăcândmăduclaşcoalămaiamacolo o mamă, o mamă bună şi grijulie pe care o iubesc: ea este doamnaprofesoară!“Totuleraînversuri,pecaredinpăcatenulemaiţinminte.Mă plimbam prin cameră şi învăţam poezia pe dinafară – făceam o pauză

înainte de-a dezvălui misterul celei de-a două mame (doamna profesoară). ÎlîntrebampePică dacă să fac la urmăo reverenţă şi cum s-o fac, şi Picămi-aarătat,darcânds-aînclinati-aucăzutochelariidepenasşiamrâsşiamfăcutreverenţă spre un scaun aşezat pe post de profesoară. Când învăţasem binepoeziaşireverenţaşi-mitotprobamcoroniţapecap,amînceputsămăscarpinpetotcorpul,să-miiasăpeteroşiicabulionulşisă-micreascătemperaturapânăla 40 de grade. „Copilul are scarlatină şi pojar concomitent – a spus doctorulHerşcovici,idolulcopiilordinvremeamea.Grişculapteşipurgativ!“aordonat.Nuspusesemamacăerăzboişinimicnuecadeobicei?Dupăcecăfăcusem

clasa întâi la templu într-o jumătate de balcon, după ce că obţinusem premiulîntâicucunună,dupăcecăamînvăţatcumsărecitopoezieşisăfacoreverenţăprofesoarei,dupăcecămisepusesedelaînceputulanuluiînfiecaredimineaţăopunguţăcucamforlagâtcasămăfereascădeboli,iatăcăluasemşiscarlatină,şipojar!Toţicopiiiîmpreunăcuprofesoaraaufostdefaţălaserbareadesfârşitdean,numai euam fost îndopată cugriş cu lapte, stăteam înpat, iar coroniţadefrunze verzi şi de flori era agăţată alături şi nu-mi împodobea părul. De cetocmaieu?Aşaamdescoperitaceastăîntrebareesenţială.Mă însănătoşisem când, într-o bună zi, Pică mi-a adus cadou o carte de

poveşti. Era cea mai frumos tipărită carte de poveşti din câte văzusem pânăatunci–poveştile lui IonCreangă ilustratedepictorulTh.Kirakoff.Pefiecarepagină, într-un chenar albastru, se înşiruiau cuvintele care alcatuiau povestea.Din loc în loc, în chenarul albastru, în loc de cuvintele poveştii, era un desenmare cât toată pagina, dar tipărit pe o planşă aplicată pe carte.Desenele eraulipitedecotorînaşafelîncât,dacăridicaiplanşapânălalipitură,dădeaipesteofoaiealbă.Albuleplicticos,trebuieumplut–m-amgândit.Săfacundesensubdesen?Să-mi scriu sub desenele din carte un jurnal cu tot cemi se întâmplă?Nicimaman-osăpoatăvedeacescriuşinicidacăvorveninemţiisauoameniirăiprincasă,oricâtarcotrobăi, totnuvorputeasăgăseascăcescriueuacolo.Zis şi făcut. Ce nu am scris acolo! Despre prietenele mele Daniela şi Ilona,despre cum învăţăm noi în templu, despre părinţii copiilor cărora le e mereufrică,deparcăn-arfioamenimari,bal-amdesenatchiarşipeHitlercumustaţalui, dar, cu lipsa mea totală de talent la desen, i-am făcut o mustaţa care-i

înghiţiseaproape toată faţa.Defapt,mustaţaemultmaiuşordedesenatdecâtfaţa,scriameuînjurnal.Daramfăcut-omaredetot,săsevadăcâtdeurâte.AmscrisdespreprietenameaLidiaLam,carelocuiaînmijloculaleiişiaveao

mamămultmaiînvârstădecâtmamelecelorlalţicopii.ÎmiplăceamultsămerglaLidiaacasă,mamaeistăteadevorbăcumine,oputeamîntrebaorice,încasaloreraumultecărţişiobiecteinteresante,darlaunmomentdatmamanumi-amaidatvoiesămăducacolo.SubpozaluiHarapAlbamscriscănuînţelegdece numămai lasă sămerg laLidia.Timpul petrecut cu ea era pentrumine obucurie,aşfivrutsănutrebuiascăs-oascultpemama.Daratrebuit.Peurmăs-aumutatdepealee.MulţianiamcăutatsăaflucevadespreLidia,darnimeninuştianimicdesprefamiliaLam.ÎmiaducamintecăamscrisîncartealuiCreangăşidespreprimiibăieţicare

mi-aufăcutcurte!Eraudoidepealee,carelanouăani(şieu,şiei)mi-auscrisdouăscrisoridedragosteşis-auînroşitcaroşiile(şiei,şieu)cândmile-audat.Deunulîmiplăcea,dealtulnu.Darmaipresusdetoatemătemeamsănuaflemama.Mi-erafricăşideumbramea.Asta-mimailipsea!Nuaveamvoiesăjocnicişotroncuei,şideodatăprimescscrisoricupropunerideîmprietenire?Delabăieţi?Amcopiatscrisorile,casăleţinminte,pespateledesenelordincartealuiCreangă.Amînapoiatscrisoareabăieţeluluidecarenu-miplăcea,fărăsă-ispunceva. La scrisoarea lui Marius, de care îmi plăcea, am răspuns: „Să lăsămprietenia–amscris,darnicinupreaînţelegeambinelacesereferă–,sălăsămprieteniapentru cândvom fimaimari.“M-ammutat depe alee şi de câte oriveneamîncartiersăovădpebunicasperamcăMariusvatrecedinîntâmplareşinevomvedea.Ne-amrevăzutdupădouăzecideani.Erafrumoscaîncopilărie,dar cu cel puţin un capmai scunddecâtmine.E adevărat că-l încurajasem sărevinăcândosăfiemare.Darnuchiaratâtdemareşidescundşidecăsătorit(şieu,şiel).CândamajunslaultimapozădincarteacupoveştileluiCreangăs-aterminat

şi războiul. Ultima poză se întindea pe toată pagina. Moş Ion Roată voia săciteascăopetiţie.VodăCuzasesprijineaînsabieşi-lasculta.Amavutmultlocsă-miscriuperipeţiiledinaceazi:totspaţiulalbdepespateleultimeiilustraţii.Cândne-ammutatpeCaleaVictoriei,copiiidepealeeaurămasşiînalee,şiînmemorie, şi sub pozele din carte. Când am plecat din România, în 1960, amcăutat cartea cupoveştile luiCreangă, amcitit tot ce era scris subpoze şi amşters, mâzgălind cu cerneală, rând după rând. Să nu râdă cineva la anticariatcitind despre copiii dispăruţi din aleea General Ghenea, dispărută şi ea mai

târziu, de parcă a intrat în turbinca lui Ivan Turbincă-Ceauşescu. Şi nu amaiieşit.AşaafostlegăturaluiIonCreangăcuamintirile–mele–dincopilărie…Darnupreacredcăcineacumpăratcarteaaavutideeasăridicepozeleşisă

găseascăiată,niştehieroglifemâzgălitedeuncopilneegiptean,careafostodatăcaniciodatăşis-adestrămatcaunnordenisipînSahara.Câte lucruriseperindăînviaţaunuiom,spuneaLizica,oprietenăamamei,

dareueramabialaînceput.

2002

Din 1990, de câte orim-am întors în România pentru acţiunimedicale sauliterare, primul lucrupe care l-am făcut a fost să intru în librării şi sănedămbineţe,euşicărţile,precumsecuvineunormaivechişimainoicunoştinţe.Darîn 2002 privirea mi s-a oprit pe o carte. Ce surpriză! Mi s-a tăiat respiraţia!CarteapoveştilorluiIonCreangăîntocmaicaamea–copertă,formatşideseneinterioare.Eraoreeditareacărţii,superbilustrată,pecareoprimisemcadoudelaPică atunci când am împlinit opt ani.Totul identic, doar că de data aceastadesenelenumai erau separate, ci fuseseră tipăriteodată cu cartea, adicănu semaiputeau ridica.Acum,dacăaş fivrut să-mi scriumemoriile subpoze,n-aşmaifiputut!Amcumpăratcartea,amluat-ocumineînIsraelşiamtradusunelepovestiri

pentru nepoatelemele.Dar peste o lună, la următoarea vizită înRomânia, amgăsit într-unanticariatchiarcarteadincopilăriamea,ceacu ilustraţii separate,aşacăacumîiamînbibliotecăşipevechiul,şipenoulCreangă.Darnuammaiscrisnimicsubilustraţii,căciazinuaşmaiaveasuficientlocpentrutotcemiseîntâmplăchiarşila80deani!De fapt, amintirile din copilăria lui Creangă au fost cu totul altfel decât

amintirilemeledincopilărie.DiferenţadintreHumuleştişiBucureşti.Diferenţadintredouăepocişidouăidentităţietnice.Şi totuşi, locuitorii efemeri aiPlaneteiCopilărie se aseamănă şi se întâlnesc

poateundeva, încolţuluneiuliţe, înzâmbetulşugubăţalvreunuidispărutdragrămasînmemorie,sauînsurprizaadusădevreunnăvodîncaresezbatmereuamintirivii.Pestetotcopilăriaîncăestecunoişiînnoi,şinimeninueanalfabetla copilărie. Cartea de poveşti a lui Ion Creangă, „reîncarnată“ în 2002,reprezintăcontinuitateatimpuluimeupealeeaGeneralGhenea7dinBucureşti.

Capul unui bunic lângă capul unei nepoate, privind fermecaţi unul la altul. Şiacum.Încă.

1944.AleeaGeneralGhenea.Aprilie

Aşacumrăzboaieleînceplaoanumitădată,darnupoţişticândsetermină,lafel e şi cu bombardamentele. Bombardamentele începuseră în Bucureşti la oanumitădată:4aprilie.Nimeninuştiapentrucâtăvremesevorîntâlnibombelecuoamenilocuiţidevise,cuclădirilocuitedeoamenişicutufedeliliac,caretotînfloreaucaşicumnulepăsadecâtderomantismulprimăverii.Fratele tatăluimeu,Nicu, locuia nu departe de noi. Trecuseră doi ani de la

moarteatragicăaluiDaphneşiiatăcă,înacelaprilie,elşiClaruţaaşteptauuneveniment fericit.PeStradaOlimpului,strada lor, lanumărul13,seconstruiseunadăpostdemarecapacitate.Dupăceasunatalarma,cândtoţiveciniidepestradăs-auîndreptatspreaceladăpost,Claruţaarefuzatsăiasădincasă,cutoateinsistenţeleluiNicu.Treisprezeceeunnumărcughinion–aspus–,rămânemîncasă.Edenecrezut,darpeadăpostulsolidconstruitacăzutobombăşinimeninuasupravieţuit!La sfârşitul acelei luni s-a născut verişoaramea,Minola, o fetiţă blondă şi

frumoasă.Şiîntimpulrazboiuluisepotîntâmplaevenimentefericite.Cândîncănuîmplinisemnouăani,ne-ammutatînbloculdepealeeaGeneral

Ghenea.Acestbloceraultimaclădiredepeparteastângăaaleii,careseterminaîn zidul ce împrejmuia dealul Arsenalului. Din cauza acestei vecinătăţi, loculdevenise una dintre ţintele preferate ale aviatorilor. O bombă căzuse chiar pezidulgroscareseparadealulArsenalului,celplindesecrete,dealeeanoastră.Înacel bombardament aproape toate casele de pe strada paralelă cu a noastră –aleeaGeneralRoşca–fuseserădistruseunadupăalta,caîntr-unjocdedomino.Astfel, în acea primăvară, noi, copiii, am jucat şotron cu cioburile vaselor

spartedinaleeacucasedărâmateşiamimprovizatoscenădeteatruînpantăpeiarbadepedealulArsenalului,undeampătrunsprinbreşadinzidulbombardat.Pentrunoi,înaceaprimăvară,oricelucruobişnuitdeveneacutotulaltceva.Nuexistavreunadăpostpealeeanoastră,aşacă,atuncicândsedădeaalarma,eu,mama,tataşibuniculneduceamlaunadăpostdelasubsolulunuiblocuriaşdepeStradaBateriilor.Seadunauacolopoatedouăsutedepersoane,darera locpentru toţi, căci se deschiseseră toate camerele-debara de la subsol, careaparţineauproprietarilorblocului.

Launuldintrebombardamenten-amapucatsăajungempeBateriilor.Tocmaicoboramscărilecândauînceputsăcadăbombele.Atuncitatane-aînghesuitpetoţipatrusubcasascărilor,lângăuşadeieşireînstradă.Stăteamacologhemuiţi,căciloculnueradestuldeînalt,şilipiţiunuldealtul.Mamaplângea.Seauzeazgomotulbombelor şialcaselorcare seprăbuşeaupealeeavecină.Alarmadeîncetare s-a lăsat aşteptatămaimult decât oricând, sau poate aşa ni s-a părutnouă acolo, sub casa scărilor.Numai era cu noi nici un alt vecin, căcimulţilocuitori ai Bucureştilor preferaseră să se refugieze în satele din preajmacapitalei.Mulţibucureşteni,darnuevrei.Sedăduseundecret.Evreiinuaveauvoiesăpărăseascăoraşul.Prietenii tatălui meu, care şi-au adus aminte că în tinereţe el lucrase şi ca

ziarist subpseudonimulCamilBorceanu, i-au făcut rostdeunbuletinpeacestnumeşil-ausfătuitsăserefugiezeîmpreunăcufamilia,dându-sedreptcreştin.Zisşifăcut.TataaînchiriatocăsuţăîncurteauneiţărăncidincomunaBuda–cumsenumeaatunci–şiaşaamfăcutcunoştinţăcurâulArgeşşiluncalui.DarînaintedeaajungelaArgeş,tataatrebuitsămairezolveoproblemă.Toţiceicupărulroşueraupe-atuncisuspectaţicăsuntevrei.Înacelsat,prezenţabuniculuicupărulluiroşuarfiatrassiguratenţia.—Trebuiesă-ţivopsimpărul!i-aspustatabunicului.—Carol, toată viaţă am fost un om serios şi respectat, cum să-mi vopsesc

părul? Cum să fac una ca asta la bătrâneţe? Găseşte altă soluţie, eu nu măvopsesc!Epesteputerilemele!Nuededemnitateamea,teimplor,înţelege-mă!Era prima oară când îl vedeam pe bunicul răzvrătindu-se în faţa tatei. Era

completrăvăşit.Pe-atuncinumaifemeiletinereîşivopseaupărul,cândvoiausădevină blonde. Şi făceau asta doar la coafor, nu existau de vânzare vopselepentruacasă. Iarmajoritatea femeilordepeste50deanipecare le cunoşteamaveaupărulcăruntsaualbnatural.Nusevopseau.Bunicul părea disperat, pierdut, diminuat în propriii săi ochi. Îi dispăruseră

acea minunată seninătate, înţelepciunea şi simţul umorului care-l făceau sănavighezepesteoricesituaţieaşacumtreceoluntrepesteunrâuvijelios.Oricesituaţie,darnunemaiauzitaşinemaipomenitasituaţiecael,HermanZuckerman,bărbatdecoratînPrimuluiRăzboiMondialpentruvitejiepefront,sătrebuiascăsă-şivopseascăpărulcaodemimondenă.Dar tatas-adus launcoaforşia făcut rostdevopseapentrupăr, inclusivo

rezervăpentruîncăniştevopsiriviitoare,cândpărulroşuaveasăsearatedesubpărulvopsitnegru.Tataobţineaîntotdeaunaceîşipuneaîncap.Eusperasemcă

nu va găsi vopsea pentru acasă, era ceva complet neobişnuit pe-atunci. Dar agăsit.—Ceputemface, i-aspusTuţu luiPică,nuomuldomneştepestevremi,ci

vremile domnesc peste om! Trebuie să salvăm copilul, trebuie să plecăm dinBucureştilatimp!Şimamaapuspeeaunhalatvechişiunprosopmarepeumeriibunicului,l-a

rugatsă-şiscoatăochelariişiaînceputsă-lvopseascăşuviţăcuşuviţă.Amstatlângă bunicul să-l distrez cât a trebuit să aştepte să se prindă culoarea, apoimamal-apussăseapleceasuprachiuveteişil-aspălatpecap.Văzându-l,m-acampufnitrâsul,darm-amabţinutcâtamputut.— Pică, am un bunic brunet, să ştii că-ţi stă bine! Te iubesc şi roşcat, şi

brunet!ŞiaşaamplecatpentrutreilunilaBuda,cuunbunicbrunetşicuuntatăsub

pseudonimulCamilBorceanu.CareaviatordintreceicarearuncaubombepesteBucureşti putea să-şi închipuie că, în afară de a preface case normale în casedărâmate,iată,prefăcuseşiunbunicroşcatîntr-unbunicbrunet?

Mai–iulie

SatulBuda.—Bineaţivenit! Ia teuităcedomnişoarăaveţi, săvă trăiască!Ecevamai

mică decât Florica noastră, ziseLenuţa, proprietăreasa casei de închiriat, şi serepezilavalizeluândcâteunaînfiecaremână.Înmers,mâinileiselegănauînechilibrucatalgereleunuicântar.Lenuţaavea

părulalb,obasmaroşieşiobluzăalbastră.— Dacă ar avea părul blond, ar semăna cu steagul României! i-am şoptit

mameilaureche.—Tacidingură,sănune-audă!Sănusesupere,aspusmama.Cesăsesupere?Deeaneardeanouăacum,cânduncâineuriaşserepezisela

noi?Poatecănemirosisetoatevopselele,mi-amspus.Buniculcuvopseaneagrăînpărşitatacuvopseaînacte.—Marş!Laoparte!aţipatlaelLenuţa.Speriicopilul,tontule!Câinelesepotoli.Binecănuputeasăvorbeascăşisăspunătotcecredeael

desprepărulbuniculuişidespreCamilBorceanu.—Nu-lluaţiînseamă,latrăel,darnumuşcă!Poftiţi,poftiţidupămine!Încurteeraudouăcase,întreeledouăcabanemicidetotşiînfaţacurţii,pe

uliţă, un puţ din care se scotea apă cu o găleată legată de un lanţ. Pe urmeleLenuţei,amintratcutoţiiîntr-unadinceledouăcase.—V-amdat casa în care stătea ginere-meu,Costel.Acume pe front. Fiica

mea şi Aurica, nepoţica, stau cu mine. Am făcut curat, am schimbataşternuturile.Domnişoaracudomnulmare înprimacameră,dumneavoastrăcudomnulîncealaltăcameră.SădeaDumnezeusăfiebine!spuseLenuţaşinelăsăsinguri.Nu pentrumultă vreme! În uşa deschisă apăru primulmusafir: câinele care

ştia totuldesprebunicul, darnumai lătra ştirea înguramare.Seobişnuise cupărul bunicului. Mama era ocupată cu despachetatul, tata se întorsese laBucureşti,iareum-amapropiatdecâinesă-lmângâi,căcipăreapocăit.Dupăcei-am dat şi nişte salam, am început o lungă prietenie (trei luni, cât am locuitacolo)cuMajestateaSa,CâineleCurţiiNeregale.CurteadeBuda.—TantiLenuţa,i-amspusproprietăresei,spune-mi,terog,cumîlcheamăpe

câine?—Darcineaavuttimpsă-ideaunnume,păcatelemele?Săzicăbogdaproste

căstăşielpelângăocasădecreştinişi-idămdimineaţaobucatădemămăligă.Îilipseşteunnume,amărâtuldeel?Am fugit la Pică, care avea patul în cameră cumine.Am tras câinele după

mineşii-amspusluiPicăvestea,căbietulnuaveanume.—Cumsepoate,Pică,săn-aibăşielunnume?Ce-arfisă-ispunemGuţă?Pică nu a avut nici o obiecţie şi Guţă i-a rămas numele. Eram tot timpul

împreunăşil-amînvăţatsăîmpartămâncarea(mea)cumine.Credcănu-iveneasăcreadăcenoroccăzusepecapullui.Mâncadeparcănişteturcicuiataganeseputeau năpusti în fiece clipă să-i înşfacemâncarea de sub bot. Dar nu numaiGuţă,cişieueramfericităacolo.Totuleranou,neobişnuitpentrumine.—Carol,i-aspusmamatateidupăosăptămână,copilulăstan-osămaivrea

săsteadecâtlaţarăde-acumîncolo!Pentrumine chiar că era trai pevătrai, se isprăvise cu adăpostul, nu semai

auzeaubombe,numaimergeamlaşcoală,stăteamînaceeaşicamerăcuPicăşiîn locdepăpuşimă jucamcuGuţă şiAurica. Într-o zi,Picăm-a luat cu el laluncaArgeşului.Treceamprintrecopaciatâtdeapropiaţi,căserezamauunuldealtulşiauzeampăsăreleciripindşivedeamalbinelezburânddinfloare-nfloare.Pânăatunciştiamcumaratămierea,darnucumseface.ApaArgeşuluiseauzeaaproape, totmai aproape.Cândamvăzut râul, soareledogoreaputernic, dar–prinfrunzişuldes–sestrecuraudoarpetedeluminămişcătoare,purtatemereu

deapelecareveneauuneledupăaltele,nuseopreauniciodată,curgeausprealtesate, spre alţi copii pe careArgeşul avea să-i vadă, şi eu nu.Răcoare, linişte,zgomot,lumini,umbre,mirosdeiarbăşiflori.Mirosdeproaspăt.Clipeleaceleanusepotdescrie,sepotscurgedinnoucândînchiziochiişieştiiarlângăPică.După două săptămâni lui Pică începuse să i se vadă părul roşcat de sub

vopseauaneagră.Mama luă un castron pentru salată şi două sticluţe, pe care le răsturnă în

castronşileamestecăbinecuolingură.—Ririca,terogsăstailauşaşi,dacăvineproprietăreasa,să-ispuicănune-

amsimţitbineşine-amculcat.Săn-olaşisăintreniciînruptulcapului!Mamaţineaînmânăopensulămică,caaceleafolositedezugravi.Picăstătea

pe scaun cu o privire de condamnat la moarte. Nu mai văzusem de fapt uncondamnatlamoarte,dardacăaşfivăzuteramsigurăcăprivirealuiarfiarătataşa. Parcă era Maria Antoaneta! Mi se rupea inima de mila lui, îi venea săplângă, dar se stăpânea din cauza mea. Totuşi era mai bine decât la primavopsire,aceeafusesefoartegrea.—Lasă,Pică,nutedoareşitrecerepede.Peurmătemaivopseştemamaabia

dupătreisăptămâni,nuenevoiemaidevreme!Cumamspusasta,Picăaizbucnitînplâns.Numaiştiamcesă-ifacemsăse

potolească.Mamam-acertatcănuamtăcut.—Nuţi-aspusPicăodatăcătucândvreisăvorbeştimaibinesătacişicând

vreisătacisănuvorbeşti?DedataastaluiPicăi-avenitsăzâmbească,pesemnecăseobişnuisecuideea

vopsitului. El, cel decorat cu o mare medalie în Primul Război Mondial. Ovăzusemcuochiimei, păstrată cu sfinţenie într-o cutiuţă.Faptele devitejie lefăcusecupărulluiroşcat.Tocmaicândcredeamcăprecisnusuntemevreiînochiisatului,vinLenuţaşi

fiicaeiFloricalanoi,penepusămasă.—DomnuleBorceanu,săştiţicătotsatulvorbeşte.Nicinuştiţicelucrurise

spundespredumneavoastră.Tataşimamas-aufăcutalbilafaţă,deparcăfuseserătăvăliţiprinfăină.Nul-

amvăzutdemulteoripetatălmeusperiat.Acumera.—Şicezicesatuldenoi?întrebătata,căutândsăparăcalm.—Păi,uite,dumneavoastrănumergeţiduminicalabiserică,lumeaabăgatde

seamăşi tot satulvorbeşte…darmaibinenuvăspun,căeunucredaşacevadespredumneavoastră!

—Celucrurispun?întrebătatălmeu.—Eispun…spuncăsunteţiadventişti!Părinţii se uitară unul la altul şi răsuflară uşuraţi. Să fim adventişti, numai

evreisănuseştiecăsuntem.—Carol,n-arfibinesămergemduminicaastalabiserică,adventiştisaunu,

sănucirculepreamultevorbeprinsat?—Nu, spuse tata,dacăaici în satnedămdrept creştini ca săne salvămde

bombardamente, e una. Satul nu e biserică. Dar să te dai drept creştin într-obiserică unde vin oameni care cred e ca şi cum i-ai lua în râs… Zi slavăDomnului că ne cred adventişti, aşa că nu trebuie să ne ducem la bisericaortodoxădinsat.Darcuvinteleluin-auliniştit-opemama,caresetemeacăvomatrageatenţia

asupranoastrăşinuvomrămâneadventiştimultăvreme.Adouazi,cântatulcocoşuluim-atrezitdinsomn,caîntoatezilelepetrecute

acolo.Guţă,trezitşielpesemnedecocoş,săriînpatpestemineşilângămineşilătră bucuros cămă revede.Numai eramprizonieramamei sau aGherghinei,deschideam larg ferestrele, mirosea a fân şi a aerul dimineţii…Mă îmbrăcairepedeşiieşiiîncurte.Nutrebuiasămaicervoie,casaeraşicurte,curteaeraşicasă.Eueramşiiarbă,şimirosulfânuluidecurândcosit,şiputeamsăfiuorice,nutrebuiasăcervoie,nutrebuiasătrebuiască,eramcapomii,prindeamrădăcinişi-mi creşteau frunze!Dar şi zburdam, voiam să zburd şi zburdam, nu-mi eraruşinesăzburd…Lângămine,Guţăaşteptasăvadăundemergem.Guţănuaveaplanuriproprii.Aştepta.Număpierdeaoclipădinochişimămiroseacaşicumvoia să memoreze mirosul meu dintre toate mirosurile. Căci mirosul meu nuseamănacuniciunaltmirosdepelume,fiindcăelmăiubeapeminedintretoatefetiţeleşieuîliubeampeeldintretoţicâiniidepepământ.Peplitadincurteeraunceaunîncaresefăceamămăliga.Cândmămăligaa

fostgata,mamaAuricăiatrasmaiaproapeomăsuţărotundăşijoasădelemnşia răsturnat pe ea mămăliga din ceaun. Aşa ceva nu mai văzusem.Mămăligarăsturnatădirectpemăsuţă.Apoialuatoaţăgroasă,aînfundat-odecâtevaoriînmămăligă şi a tăiat mămăliga fără cuţit cu ajutorul aţei. A obţinut astfel optbucăţi de mămăligă pe care le-a pus în nişte castronaşe cafenii. Peste fiecarebucatădemămăligădincastroneleapuscâteunouprăjit.Astaarămasceamaibunămămăligăpecareammâncat-ovreodată.Mamagăteaseparatîncasă,pentrunoi,peolampădegaz.Făceaşitocăniţe,

şisarmale,şifripturi,darsenecăjeadincauzamea.

—Copilulăstanumănâncămainimic!îispuneatatei.Seîndoapănumaicumămăligă.Uită-telaGuţă–îmispuneamama–,şielemaideşteptdecâttine!Înaintesăvenimmâncadoarmămăligă,şiacumuită-teladumnealui,înfloreşte,nusemaiatingedemămăliga,numaicărnicăşifripturică.—Las-o,dacă-iplacemămăliga–olinişteaPică–,nucăarfivreomămăligă

fermecată,daromănâncăîmpreunăcucealaltăfetiţăîncurte,laiarbăverde,nuînchisăînapartament,laetaj.Pică avea dreptate, şi-apoi el ştia prea bine cum e la ţară, aşa fusese şi la

CetateDolj!BuniculmergeacumineşicuAuricapânăînluncaArgeşului,careera foarteaproapedecasă.Eu,AuricaşiGuţă înainte,bunicul înurmă,darpeurmelenoastre.Eracaşicumcăzusemdintr-olumefărăzgomotşimiros,într-olumecare-mispuneatottimpulcevanouşidincareculorileîmipicauînpoalăcaniştefructedinpom.Pedrum,Auricaîmipovestiîncet,caPicăsănupoatăauzi,despretatălei.ÎlchemaCostelşieraplecat.Înrăzboiulcuruşii.—Nune-avenitdemultpoştadelael,darpoateofiprimitIoanaceva…—CineeIoana?Auricas-aopritînlocşis-auitatsăvadădacăPicăedestuldedeparte.—Ioanaeofatădinsat.Tataalăsat-oborţoasă.—Ceeaiaborţoasă?—Nuştii?Poatenuştiinicicumsefaccopiii?—Nuştiu.—Păii-afăcutuncopil,şimamaplângeacândtatanumaidădeacuzilelepe

acasă.Peurmăl-auluat laarmată.Avenitsănespunăcăpleacă.AcumIoanastă să nască şi tot satul vorbeşte ce-o să fie.Nici numai am tată.Mi l-a luatIoana!NiciodatănuauzisemaşacevaînaleeaGeneralGhenea.—Suntpoveşti şi pe-acolo, lavoi, îmi spuseAurica,nu ştii tu câtepoveşti

suntpelumeaasta,daraici,lanoiînsat,seştietot,secretelesuntcaopâinecaredospeşteşicreşteşicreşteşicreşte,pânădăafarădincovată.Adouazimergeampeuliţasatului,cândvădcăvineparcăsprenoiofemeie

tânărăşigrasă.—Ovezi?Nuegrasă,eborţoasă!Eae!Eramaimultlatădecâtînaltă.Selegănaînmerscaoraţă.Lipăitulpicioarelor

Ioaneiseauzeadedeparteşis-amaiauzitovremeşidupăceatrecutdenoi.M-amuitatlaAurica.Mamameaaveaovorbăcânderafoartenecăjită:„Dacămătăiai,numi-arficurssânge!“DacăotăiaiînaceaclipăpeAurica,precisnui-ar

fi curs sânge. Aşa necăjită era. O să mai aibă un tată când s-o întoarce dinrăzboi?Dacăseîntoarce,seîntoarcelacasaluisaulacasaIoaneişitotsatulosărâdădemamaAuricăi?Prietenelemeledelaşcoală,dintemplu,erauniştefetiţeobişnuite,înafarădeproblemacuevreii,nuaveaualteproblemeacasă,ştiaucămâinevaficaşipoimâine.Saunulecunoşteameuproblemele.DarAurica?Sărămână fără tată din cauza războiului ori din cauza Ioanei? Şi nici măcar nuputeamsă-ispunceva luiPică,dacămamaauzeace-mipovestiseAuricaşicămaiştiuşiceînseamnăborţoasă,bacăamşivăzut-opeborţoasă,numămailăsasăfiuprietenăcuea.ÎnfiecarezimăgândeamcăAuricaîmispunetotuldespreeaşipărinţiiei,iar

eunu-i spunnimic,bachiarmi-e frică sănu scapcănu suntemadventişti, căbunicularepărulroşuşicăeupăzescuşacândmamaîlvopseşte.Dacăos-orogsănuspunălanimenipelumeşiosă-ipovestescceecunoi?

Dardacăspuneşiseaflă?MergeamcueaspreluncaArgeşului,luminarăzbeade sus, printre frunzele copacilor, pe poteca împestriţată cu pietricele, iargândurilemeleerauşieleniştepietricelecaremăînţepauînlimbăcasănutac.Săpovestesctotul.Auricatocmaiîmispuneacedorîiedetatălei,cămamaeiplângeatuncicândcredecăn-ovedenimenişicăţipălaeadintemirice.Calanoi, m-am gândit. Nici noi nu suntem prea veseli când nu ne vede nimeni.Suntem evrei, ceea ce nu prea avem voie să fim, asta e rău în ochii celorlalţioamenimari. În tot cazul, să fii adventist emultmai bine decât să fii evreu.MâineîispuntotulAuricăi,nuefrumoscaeasă-mipovesteascădespretot,şieunu.Os-orogsănuspunălanimeni.A doua zi, când a cântat cocoşul, eram deja trează.Mămânca pielea şi-mi

apăruserăpetotcorpulniştepeteurâte.Tatam-aluatimediatcuellaBucureştişim-adusladoctorulHerşcovici.—Copilulareurticarie,afăcutalergielavreoplantădinsatorilapolenorila

apă.Îmiparerău,dartrebuiesăvăîntoarceţiimediatînBucureşti,alergiileasteapot fipericuloase.Uiteo loţiunedeuns, şi între timpsămănâncedoarcartofifierţi, fărăsaresaugrăsime.Darprincipalules-oscoateţidinmediul lacareealergică,nuputemştilaceanume.Vestea a căzut ca un trăsnet pe capul părinţilor mei. Pică fusese proaspăt

vopsit, stătuserăm trei luni în sat, bombardamentele asupra Bucureştiului nuîncetaseră,trebuiasă-lpărăsescşipeGuţădupăce-lfăcusemfericit,darşielmăfăcusefericităpemine.ÎliubeamşiaşaamdescoperitAmerica:atuncicândaigrijădecinevaşi-l iubeşti, eşti şi tu fericit.A trebuit să-i spun rămas-bunnoii

meleprietene,amplânsamândouă,nuaveamsăştiudacăIoana îivanaşteunfrăţiorsauosurioarăAuricăişidacătatăleisevaîntoarcedinrăzboişidacăvalocuilamamaeisaulaIoana.Ne-ampromissănescriemîntotdeauna.Lanouăani, cuvântul întotdeauna e foarte scurt. Vin de-a valma atâtea lucruri, unelepestealtele,căîlştergpeacestîntotdeaunapecare-lcredeaipentrutotdeauna.

August.AleeaGeneralGheneaşicomunadelângăBucureşti

DacădinprimăvarăBucureştiulfusesebombardatdincândîncânddealiaţiianglo-americani şi alarmele duraseră puţin (avioanele nu aveau baze dealimentareapropiateşitrebuiausăpărăseascărepedezonapecareobombardau),acum, în august, după declaraţia regelui Mihai că România cere armistiţiu,nemţiinuauvrutsăseretragăşiauînceputsăbombardezeBucureştiulziuaşinoaptea, numai exista pauză între bombardamente, eram tot timpul în alarmă(bazelelordealimentarepentruavioanesegăseauînapropiere).—Mi se face rău! spusese de fiecare datămama, încă din aprilie, de când

începuserăm sămergem la adăpost, până în august – în afară de cele trei lunipetrecute la Buda. Îmi e rău, ce-o sămai fie? şi brusc leşina. Tata o freca latâmple, o încuraja, dar ea ţipa şi plângea şi după ce îşi revenea din leşin.Dealtfel,lafiecarealarmăsauzgomotdebombăcarecădeaînîmprejurimi,mamaţipa,leşinaşiîntotdeaunaceidinadăpostseadunauînjuruleis-oajute.„Cesăfac,aşasunteu,slabădinfire,omămăligă“,sescuzamama.Pe24august,lascurttimpdupăceintraserămînadăpost,tataîispusemamei

cătrebuiesăsegrăbeascăpânăacasăcuPicăşicăseîntorcrepede.„Aigrijădemama!“ mi-a spus, probabil fiindcă eu nu leşinasem nici o singură dată înadăpost şi spuneau toţi că sunt ceamai curajoasă de-acolo.Dupăo vreme, unbărbat de vreo 40 de ani, înalt, cu un păr negru ondulat, intră pe coridoruladăpostuluisubteranşiîntrebă:CineestedoamnaAberfeld?Mamaîncepusăţipe:„Vaidemine!S-aîntâmplatcevacuCarol?“Necunoscutul o linişti: „Totul e bine, dar trebuie să vă vorbesc între patru

ochi.“Ne-amretrasîntr-uncolţ−eu,mamaşinecunoscutul.—AmfostcolegdeşcoalăcuCarolşisuntemprieteni.Dealtfel,probabilcă

ocunoaşteţipesoţiamea,avemcofetăriapenumeleei,cofetăria„Cornelia“.Nu puteam să cred, era ceamai bună cofetărie din cartier, renumită pentru

cremşniturileeiîntotBucureştiul!

— Uitaţi despre ce e vorba, doamnă Aberfeld, am vorbit cu soţuldumneavoastră şi am ajuns amândoi la concluzia că s-ar putea ca nemţii săocupeBucureştiul pentru câteva zile înainte să fie înlăturaţi, dar aceste câtevazilelevorfideajunscasă-i lichidezepetoţievreiidinoraş.Noiavemocasămareîncomuna…(nu-miaducamintenumele)şiexistăacoloopivniţăsecretă.Văprimesccudragăinimălanoipentrucâtevazile,însatamspuscă-miaşteptnişte fini, iardacănemţii vorocupaoraşul, vă ascundem înpivniţăpână trecepericolul.TatăldumneavoastrăşiCarolauşiajunsacolo,sedauluptedestradăînBucureşti,întreromânişinemţi,amadusbuletinelesoţieişifiiceimele,careeaproapedeaceeaşivârstăcuRiri.Dinclipaastasunteţisoţiameaşifiicameaşi,dacăcinevaîntreabăpedrum,learătactele.Zisşifăcut.Aveamdemersvreotreioredupăapreciereatatăluimeufictiv.Se

vedeauincendiiledelaclădirilebombardate,seauzeauexploziişibubuituridepestetot.Amajunslaointersecţieşipetrotuarulundeeramnoitrăgeaunemţii,iardepe trotuaruldevizavi trăgeau înnemţisoldaţisau jandarmiromâni. Ion,„tatăl“, ne şopti să ne culcăm pe burtă. Stăteam aşa, întinşi la pământ, şigloanţele ne şuierau pe deasupra capului. Mama tăcea, era culcată şi tăcea.Tăcea,nuţipa,nuleşina.Ionvaaveacuogrijămaipuţin–îmispuneam.—Mamă,totulebine?amîntrebat-omirată.—Dene-amvedeaodatălatata!mi-arăspuns.Cecurajaveamama,cândvoia!Ne-am ridicat, am pornit mai departe, dar am fost din nou nevoiţi să ne

trântim pe burtă. Trecând pe străzi liniştite şi pe străzi în care unii trăgeau înalţii, iar noi ne trânteampe trotuar, amajuns, dupăvreopatruore, în comunaunde, în pragul unei case impunătoare, ne aşteptaCornelia, regina prăjiturilor.Cumne-a văzut, s-a repezit lamama, a strâns-o în braţe şi a spus tare, să fieauzitădevecini:„Bineaivenit,fină!Decândnune-amvăzut!“Îispuseseaşa,deşiovedeapentruprimaoarăînviaţaei.Deodatăpovestiriledinrevistelemelemisepărurămăruntefaţădeaventuriledinaceazi,dinclipaîncarepărăsiserămadăpostul.Şuieratulgloanţelor,culcatulpeburtă,sătrecitu–evreică–pelângăsoldaţiigermani,niciusturoin-aimâncat,niciguranu-ţimiroase,săaiuntatăpecare-lcheamăIonşipecare-lvezipentruprimaoară,săaiomamăcarenuţipăşinuleşină,deşitrecgloanţeleşiîişuierăpelaurechi,săaionaşăpecaren-aivăzut-ovreodată,darîţispunecătecunoaşteşitepupă,ceputeafimaigrozav?Maialescăîncepândcu18augusterammare:aveamnouăani.Apoiamţinut-oîntr-opetrecereînaceacasăundemaierauşialţicopii,şialţi

bunici, iarcele treizileaufost–celpuţinpentrumine–minunate…EramcuPicăşirafturiledeacoloerauplineoricucărţi,oricuprăjituri.Curteaduduiadecopii.Seara,cândînchideacofetăria,Corneliaveneaîncărcatăcutoateprăjiturilecarenusevânduseră.Săaibănumaiclienţifărăpoftădemâncare!îmiziceamîngând.—Pică,îispuneambuniculuimeuceladevărat,eucândosămăfacmareosă

mămăritoricuunlibrar,oricuuncofetar!—Aidreptate!Aşasăfaci!îmispuneaPică.Amfostfericităînaceacasăşierammândrădetatacăaveaasemeneaprieteni

creştinişicăgăseaocaledeieşirechiarcândşuieraugloanţeleprinaerşieraunemţilafiecarecolţdestradă.

Septembrie

Sunt laoşcoalăcarenuesinagogăşi fiecareclasăarepatrupereţi,undenuauzisimultanvocileapatruprofesoare,predândfiecareuneialteclase.Oşcoalăunde copiii creştini şi copiii evrei învaţă împreună.De două ori pe săptămânăavemorădereligie.Profesorulesteunpreotbătrân,foartefrumoslachip,cuobarbăalbăcazăpadaşicuniştesprâncenestufoase.Laprimalecţiene-apovestitdespre Adam şi Eva, cum până la urma l-au supărat pe Dumnezeu şi au fostazvârliţidinraipePământ.—Ştii– îi şoptesccolegeimeledebancă–, ieriamcitit într-o revistăcă în

jurulPământuluiestratosfera,careareo înălţimede50dekilometri.Dacă i-aazvârlitdelaoasemeneaînălţime,cumdenus-aurănit?—Întreabă-lşitupepărinte!măîndeamnăfetiţadelângămine.Nuamcesăfacşi–înlocsătorccaopisicădefericirecă,iată,stauîntr-o

bancănormală,într-oclasănormală,într-oşcoalănormală–ridicmâna.— Părinte, ieri am citit că până să ajungi pe Pământ trebuie să treci prin

stratosferă, care are o înălţime de 50 de kilometri.OareAdam şiEva nu s-aurănitcândaucăzutdesusşiautrecutprinstratosferă?!„Întrebărilenu suntniciodată indiscrete,dar răspunsurile–câteodată,da“, a

spusOscarWilde,decarenuaveamhabaratunci.Întotcazul,separecăaceastaafostexactunadintreacelesituaţiiîncarerăspunsularfiindiscret.Preotuls-atotgânditşipânălaurmăarăspuns:—Păi,dacăDumnezeui-aazvârlit,totElaavutgrijă,înmareaSabunătate,

caAdamşiEvasănuserăneascăîndrumullorsprePământ.

Lasfârşitulorei, copiii trebuiausă treacăprin faţa sfinţiei sale şi să-i sărutemâna.Darpeminepărintelecelfrumosnum-alăsatsă-isărutmâna.Totanulnuammaipusniciodată întrebări şiam învăţatcusârgBibliaşiNoulTestament.Părintelecel frumosmi-adat tot timpulcelemaimarinoteşimălăuda înfaţaclasei:„Vedeţi,eanuecreştină,darştielecţiiledespreIisusHristosmaibinecavoi!“Totuşinum-alăsatniciodatăsă-isărutmâna.Îmipăreaatâtderăucănul-amascultatpePică:„Tucândvreisăvorbeştisă

tacişicândvreisătacisănuvorbeşti!“E adevărat că, pe-atunci, voiam să devin astronom, dar de ce să lămuresc

lucrurilegatedeastronomietocmailaoradereligie?După vreun an, religia a fost scoasă din programul tuturor şcolilor din

România.Seinstalaanotimpulreligieiroşii.

1990

În1990amtrecutpeundefusesecasabunicii.Adicăpeloculundeexistaseocasăîncaresenăscuserăşicrescuserăpatrucopii,ocasăcusobedeteracotăşiuncuiînexterior,decareeraatârnatăoscarădeasupraunuicais.Caselepotfiucise,caşioamenii?Caseleatâtdefireşti,de îngrijite,de frumoase, fiecare înfelulei,şiavând–cebanalităţisănătoase!–curţiplinedecopiişideflori?Oarefusese timp suficient să-i îndepărteze pe copii atunci când au dărâmat casele?Saupecopiiicarenumaieraucopii,darrămăseserăacolo?Loculcaseibuniciis-o fi aflând sub care cameră dintre sutele de camere ale palatului zidit pestegroapacolectivăacartierului?Pânălaurmă,mis-aspuscăloculexactalcaseibunicii este o bucată de caldarâm de pe bulevardul Regina Maria de lângăPalatul-Casă a Poporului, caldarâm străbătut demaşini în viteză. Iar pe lângăloculundefuseseodatăaleeaGeneralGheneaamtrecutprobabilfărăsăştiucătrec pe-acolo. Ştiam că e foarte aproape de casa bunicii, dar orice indicaţiidispăruseră.Ca şi cumun roman, născut şi crescut la Pompei şi plecat pentrucâteva zile la Roma, s-ar fi întors după erupţia Vezuviului să-şi caute casaîngropatăîncenuşăşilavă.

1945.Mai

Tata s-a dus în cămară să aducă sticla de şampanie pe care o cumpărase laînceputulrăzboiului,promiţându-necăovadeschidedoarlamoartealuiHitler.

Sticlascăpaseteafărăşitrecusecubineprintoatemutărilefamiliei,dinJustiţiei41 în Cazărmii 21, din Cazărmii 21 în aleea General Ghenea 7 şi din aleeaGeneralGhenea7 înCaleaVictoriei 128A, unde tocmai nemutaserăm.Ne-achematpe toţi, chiar şi pemine, caremai aveampatru luni până să împlinesczece ani, pe mine, care nu beam nici vin, darămite şampanie. Am deschisîmpreună, tata, mama, eu şi Pică sticla lui Hitler. În fine, sticla dedicatăsărbătoririimorţiilui.MazelTov!Norocbun!aspustata.Amînţelescănoroculbun ne era adresat nouă, căci Hitler era mort şi oricum moartea lui însemnacontinuareavieţiinoastre,cutoatecăeramevrei.„Carol, şampania e foarte bună!“ a spus mama şi ne-a sărutat, pe tata, pe

buniculşipemine.DeCraiovanuapomenitşinuacomparatşampaniaastacuşampaniadeacolo.Măcammiram,căciîncepusemşieusăcredcălaCraiovatotul emai ceva ca la Bucureşti. Dar în acea lună ammai avut o sărbătoare:sărbătoareafranzeleialbe.Tataaadusacasăprimafranzelă.Întimpulrăzboiuluinuseputeacumpărafranzelă.Aproapecănumaiexistafăinăalbă.—Iaşigustă!Efăcutăcufăinăalbăşiareexactgustuldedinaintederăzboi.Aşaamvăzutatunciprima franzelădinviaţameadecopil, care îşi amintea

numai ce i se întâmplase după şase ani. Nu ţineamminte gustul franzelei dedinaintederăzboi.Erampreamică.Mamaatăiatofelie,auns-ocuuntşimi-aîntins-o.Eaîmidădeaîntotdeaunasămănâncprimatotceeramaibun.—Săvadăcopilulceesteofranzelăca-nvremurilebune.Ammuşcatdinfelieşinuştiudacăaveachiarungustextraordinarsaudacă

emoţiile din jurul primei franzele i-au îmbunătăţit gustul, dar voi, cititorii deacum,măputeţi invidia.Bineînţeles cămâncaţi uneori franzelă.Dar nuprimadin viaţa voastră. Nimic nu poate fi comparat nici la gust, nici la culoare cuprimafeliedefranzelădedupărăzboi.Cândbunicaavenitprimaoaraînvizitălanouanoastrălocuinţăşiaieşitpe

balconuldepeCaleaVictoriei,s-amirat.—Ştiţi, i-a întrebat pe părinţi, că exact vizavi de bloc e o casă care a fost

renumităpevremuriînBucureşti,casaluiTincuţa-colivie?—CasaluiTincuţa-colivie?—Da,da, casaaceastaboiereascăcuetaj şi cupoartaboltită,deschisă spre

curteainterioară,poartăprincareintraodatăotrăsurăcucai.Deşiapartamentulnostruerasituatlaetajulpatru,acoperişulroşuşiînpantă

alcaseicuunsinguretajseterminacevamaijosdefereastracamereimele.—Plafonulcamerelorlacaseleboiereştiefoarteînalt,mălămuriOmama.

—ŞidecesenumeacasaluiTincuţa-colivie?amîntrebat-ocurioasă.—Ei,Ririca,spusebunica,eraodatăunmareboiercareaînălţatcasapentru

iubitaluişipeeaochemaTincuţa.Casaerafoartefrumoasă,darşiTincuţaerafoarte frumoasă, şi boierul gelos nu o lăsa să iasă din casă, degeaba avea eatrăsură.DeaceeatotBucureştiuloporecliseTincuţa-colivie,căcisăracafemeiestăteatottimpulîntrepereţiicasei.De-atunci,decâteorimăuitamprinfereastraodăiimelelaCaleaVictoriei,mi

se părea că o zăresc pe Tincuţa, frumoasă şi tristă, la fereastra casei de pestedrum.

1947

ÎnvăţamdejadetreianilaInstitutulMoteanudepeCaleaVictoriei,darnimicnum-asalvatdepedeapsăînziuaaceea.Stăteamdecelpuţinojumătatedeorăcunasul într-uncolţalclaseişicuspatelesprecolegelemele.Maierapuţinşisunaderecreaţie,anunţândastfelşisfârşitulpedepseimele.Fusesempusălacolţpentru că vorbisem în timpul orei de geografie cu Ruthie Dauber, colega debancă.Ceamaibunăprietenăamea.Eralafeldeînaltăcamine,daraveapărulblond şi nişte ochi mari albaştri, cercetători. Văzuse prea multe în timpulrăzboiuluişiştiacătrebuiesăfiitottimpulatent,săvezitotcesepetreceacumşi aici. Era mereu în mişcare, chiar şi gura ei, frumos conturată, cu buzeproeminente,nuseodihneaoclipă.Orivorbea,orizâmbea.Măfăceamereusărâd.Bănuiamcăzâmbeşteşiatuncicânddoarme.Dupărăzboi,tatălluiRuthfăcusetotposibilulsăfugădinCernăuţi,adicăde

ruşi, şi săajungă împreunăcu familia laBucureşti. (La felcumcâţivaanimaitârziu va face tot posibilul să fugă clandestin din România, adică iarăşi decomunişti,şisăajungăînAustriacutoatăfamilia.)DeciRuthieveniseînclasanoastră nu mult după încetarea războiului, şi la început nici nu ştia bineromâneşte. Ne-am împrietenit din prima clipă şi în recreaţii ne plimbam lanesfârşit împreună şi ne miram de atâtea lucruri care ni se întâmplau, parcă,numainouă.Cândamavut,camînaceeaşilună,primamenstruaţie,nis-apărutcă e o mare revoluţie despre care merita să vorbim între noi. Ca să nu seînţeleagădesprecediscutăm,amporeclitacestevenimentfiziologictantiLily.—Ştii,ieriavenittantiLilyînvizită!spuneam−şitoţicredeaucăevorbade

omătuşă,iarnoineprăpădeamderâs.Dar celmaimult aveampoftă să vorbim şi ne provocamuna pe alta la râs

tocmaiatuncicândnueravoie:întimpulorelor.—Amsăcersăfiimutatălângăaltăfată.Voidouăvorbiţitottimpul!decretă

profesoaraşiieşiînsfârşitdinclasăcucâtădemnitateîşialesesesăarborezeînaceazi.InstitutulMoteanu era un pension la care se făcea şcoală de înalt nivel, şi

totuşiseaplicaupedepsecapevremuri.—Vezicăainasulmânjitdevar!mi-aspusRuthieşiarâslamineşidemine.

Tocmaiacumte-apuslacolţ,cândţi-avenittantiLilyînvizită!Eueram totuşimulţumităcănumăpusese să stau lacolţ îngenunchi, ci în

picioare.Ralucaseapropiedenoi.Nucasămăconsoleze,cifiindcăsimţisecăarfipututsăfieeaRiri,ceapusălacolţdeprofesoară.Ralucanuerapur şi simpluocolegă, eraRalucaceablondă şihaioasă, cea

careştiasăfarmece,săatragăprivirile,săfieînvârstăde18anişiînvârstăde12aniînacelaşitimp.Toateamfivrutsăfimcaea,dar,oricâtnecăzneam,nueram. Raluca era şi singura din clasă ai cărei părinţi divorţaseră. Pe-atuncidivorţurilenueraulamodă.Ralucarămăsesecumamaeipecareoadoraşicusoţulacesteia.—Viilaminedupă-masă?Arămasoprăjiturăfoartebunădelaziuamea.Numaifusesemniciodatălaeaacasă.—Etimpulsăvii!spuseRaluca,deparcămi-arfighicitgândurile.Vorbeşte

cumamasăteaducăGherghinaşisăvinăsăteia.Şi Raluca ştia de Gherghina, dar ea nu râdea. „Aşa e mama ta şi gata!“

rezumaseodatăsituaţia.—DecetesimţiruşinatăcuGherghina?Tuotrimiţidupătine?M-amdespărţitdeGherghinalaintrareaapartamentuluiRalucăi.—Cebine că ai venit!m-a îmbrăţişatRaluca şimi-a făcut loc să intru din

vestiar într-un salon imens care continua cu sufrageria, ambele camere foarteluminoase,plinedetablourişi flori,mobilateatâtdecaldşiarmonios, încât îţifăceaimpresiacădinoricecolţseîntindespretineomânăsătemângâieşisăteinvitesăteaşeziundevreişicumvrei,sătesimţiconfortabil,săasculţimuzicaliniştii.Şiatunciamvăzut-opemamaRalucăi.DelaRalucaştiamcăocheamăcapesoratatăluimeu:Sylvia.Şicapemine.Văzând-o,amrămasîncremenită.Sylviaera„îmbrăcată“doarcuniştepantofinegricutocuriînalteşisubţiri.Pe

corpulproaspătbronzatlamare,pieleaaveaosuperbăculoarecafenie,aşacumprindbronzulnumaifemeileblonde.Pieleaeracafenietoată,cudouăexcepţii:îndreptulpieptului şi înparteade josaabdomenului.Doaracoloeraudouă fâşii

orizontaledepielerămasăalbă.Acoloundefusesecostumuldebaie…TrupulşifaţaSylvieieraudeofrumuseţeperfectă,gesturileeieraugraţioaseşifaptulcămergeagoalăprin toatăcasapărea laeacelmai firesc lucrudin lume.Nici înfilmeledelaHollywoodn-ammaivăzutofemeieatâtdecopleşitordefrumoasă,înzestrată totodată cu o asemenea naturaleţe emoţionantă. Ca şi cum noi, ceiîmbrăcaţi,amfifostartificialişicaraghioşi.Caşicumogazelăs-arfiplimbatprinapartament.Mersuleinuaveanimicerotic.Nimicprovocator.Probabilcasă te simţi normal sau anormal– îţi vinedin cap.Dar astanum-a ajutat preamultmaitârziu,cândiarammerspestradălângăGherghinaşim-amsimţitdinnoustângaceşistingheritădeprezenţaei.—CumafostlaRaluca?m-aîntrebatmama.—Cum să fie?Am stat de vorbă şi ammâncat o prăjitură grozavă!m-am

auzitspunând.

2004

În2004amcititîntr-orevistăcălaParisodoamnădinînaltasocietate,RalucaSterian-Nathan, şi-a descoperit calităţi de vizionară şi poate citi în cafea şi încărţi,dar,bineînţeles,doarprietenilorapropiaţi.TrebuiesăfieRalucamea,mi-amspus.Decândpărăsisem,la13ani,InstitutulMoteanu,n-omaivăzusemşinumaiauzisemnimicdespreea.Amcerut la informaţiinumăruleide telefon.StăteapeAvenueFoch.Nicimaimult,nicimaipuţin.Numărulnuerasecret,darprobabil că nu voia să răspundă oricui. După ce am format cu multă emoţienumărul,i-amauzitvoceajucăuşă:„Poatecăsuntacasă,poatecănusuntacasă,dar,mai ales, nu închideţi telefonul! Spuneţi-mi cine sunteţi!“Atuncimă audspunându-i:„Raluca,n-aisăcrezi,darsuntRiriSylviaAberfelddelaInstitutulMoteanu!“Înaceaclipăaridicattelefonulţipând:„Riri!Chiarierim-amgânditlatine!“Bineînţeles că am râs cu lacrimi amândouă, şi încă de la telefonmi-amdat

seama că nu murise pe dinăuntru, că, spre deosebire de multe alte colege deaceeaşivârstă,noidouăamcontinuatsăfimproasteşideştepteşiviişimereuînschimbareşirâzânddenoiînşineînciudaatotceştimşiamînvăţat.Ne-amdatîntâlnirelaFouquet’s,dinalcăruicomitetdefondatorifăceaparte.Îşiaveamasachiarlaintrareaînrestaurant.Amrecunoscut-odeladistanţă.Eraîncăfrumoasă,remarcabilă şi avea o privire pătrunzătoare, curioasă şi zâmbitoare, ca a uneifetiţe.Ţineaînbraţeuncăţeluşcupărulcârlionţat.

Toţichelnerii s-aurepezitspreRaluca,mai târziuambăgatdeseamăcăerafoartegeneroasăcuei.Întotcazul,nicidacăarfifostpreşedinteleFranţeinuis-ar fiacordatmaimultăconsideraţie!MadameNathan, spuneauei, şiparcăeraintrareaînscenădinHelloDolly,celebraoperetă.Cem-aimpresionateracăpânăşicăţeluşulîşiaveacastronaşulluipersonalla

Fouquet’s!MasaRalucăierachiar la intrare,cumammaispus,şiaproape toţicei care intrau în restaurant, personalităţi remarcabile ale societăţii franceze, ocunoşteaupeRalucaşiveneaulaeas-osalute.Aveatalentuldea-ifacesărâdă.O iubeau şi râdeau cu ea.Demulţi aniRaluca făcea parte din faimosulTout-Paris.LaFouquet’s,şiapoipeterasaapartamentuluieidepeAvenueFoch,ne-am

povestitreciprocvieţilededupăvârstade13ani.Eradenecrezut,darlaunandupă ce o vizitasem în somptuosul ei apartament din Bucureşti – şi ocunoscusemacolopeceamai frumoasă şiuluitoare femeievăzutăvreodatădemine –, au năvălit securiştii, au perchiziţionat toată casă, au sechestrat-o şi auaruncat-opeSylviaşipesoţuleiîngheenaînchisorilorromâneştidinaceiani.—GheorgheGheorghiu-Dej–i-amspusRalucăi–parcăeraunucenicallui

Stalin,careşi-aîntrecutmaestrul.Pânăşisovieticiiarfiavutcevadeînvăţatdelacruzimearegimuluisău.—Mamaamurittânără,lanumaicâţivaanidupăceaicunoscut-o.Mi-afostfoartegreusăcred.Aşfivrutsămăridicînpicioare,sădepunun

buchetdefloriundeva,oriunde,sămărevolt,săreclam–cui?–lipsadelogicăprin care zeiţa care se plimba iradiind de frumuseţe şi având tot universul lapicioareafostschingiuită,umilită.Is-aamputatviaţa.Cineştiecumofiarătatdupăchinurişiînfometare!M-a cuprins tristeţea. Interesant, de ce atunci când moare un om atât de

frumos şi de tânăr resimţim mai dureros pierderea decât dacă se prăpădeştecinevacarenune-a impresionatprin frumuseţe?Percepemoaredistanţadintrefrumuseţea care te apropie de zei şi banalitatea efemeră a existenţei?Oameniifrumoşineîncurajeazăprinînsăşifiinţarealorprintrenoi,făcându-nesăcredemînnemurireafrumosului?Sănepropovăduiascăeiiluziaperfecţiuniiposibile?Întot cazul, imaginea acelei gazele emoţionante, care se plimba cu atâta graţie,feminitateşinaturaleţeprincasaeişicăreiaîirămăsesedoarunansăseplimbeastfel,esteunadintreimaginilecarevordispăreanumaiodatăcumine.Cinenuavăzut-onupoateînţelege.Păcatcănuavăzut-oRembrandt.IarRaluca,dupăcei-auarestatmama,atrebuitsăseîntoarcăîncasatatăluiei,

lângăomamăvitregăcaren-oiubea.Aînduratfoame,persecuţiişiatrecutprinîntâmplări neplăcute până a reuşit să fugă la Paris. L-a cunoscut acolo perenumitul editorNathan, s-au îndrăgostit şi auavuto căsnicie reuşită.Soţul eimurisecupuţinînaintedeaoreîntâlnieupeRaluca.— Şi tu –m-a întrebat Raluca –, cum de te-ai acomodat cu trecerea de la

literaturălamedicină?—Păimedicinalanivelînalttefacesăporneştimereuspreunnoupunctde

vedere. Deci are ceva în comun cu poezia şi literatura. Semne de întrebarefertilizândaltesemnedeîntrebare.—Nuştiudece,dareunutevădstândfaţăînfaţăcuunpacient!aremarcat

Raluca,ceacaremăcunoşteadincealaltăviaţăamea.—Laînceputamavutîntr-adevăroproblemă.La25deaniarătamcade18,

eramsfioasă,deschisăşi încercatădeaceaîndoialădesinecare-i tortureazăpetoţiceicufiredeartist.Eposibilsăfirealizat întrecutceamaibunăoperădeartă sau de literatură, dar când treci la alta, mori şi învii aşteptând părereacriticilor, ai îndoieli, o iei de la capăt. Eşti partenerul propriei tale torturi.Deodatăam înţelescă–dacăamajunsmedic–pacientularenevoiedeunaltgendepersonalitateînfaţalui.—Cefeldepersonalitate?—Celmaicinicşimairaţionalomdinlumesimtenevoia,cândebolnav,să

creadă în existenţa unui medic-dumnezeu. Ca un african. El se simte atât deneajutoratcândebolnav,încâtvreainstinctivsăcreadăcăexistăunmedic-vraci,căacestaareputerisupraomeneşti,căîlpoatevindeca.Dacăcinevacomandăovilă unui mare arhitect, de exemplu, şi îi face o vizită acasă, nu se simtedezamăgitsă-lvadăînpijamaşipapucidecasă.Săînţeleagăfiresculfaptuluicărenumitularhitectseduceuneorilatoaletă!Înrelaţiapacientuluicumediculsău,aşacevaardăunaraportuluidintreei.Dorinţasubconştientăapacientuluiestecadoctorulsă-lajutecaunfeldesupermanaflatdeasuprabanalităţilorneglorioasealeexistenţeiomeneşti.—Şice-aifăcut?Aveai25deani–aspusRaluca.—M-aajutatfaptulcăamjucatteatruînşcoală.Mi-amimpussă-micreezun

altgendepersonalitate.Săcorespundaşteptărilor.Săcapătprestanţă.Gândeşte-tecumar fi să scriipoezii şi săai şiprestanţă!Darpentruunmedicasta facepartedin tratament– felul în care eşti perceput depacient.Eramacolopentrupacienţi, întotdeaunagata să-i ascult şi să le fiu celmai bun avocat.Empatică(astaţineatotuşidelaturameascriitoricească).Existadoarproblemalor,numai

eiexistau,eierauînsuferinţă.Nulepovesteamcevapersonal,doarnuveneausă-mi asculte problemele. Mi-am impus acest mod de a mă comporta şi amreuşit.Măpreferaudoctorilorînvârstă.—Fiindempatică,probabilcăîntr-adevăraiînţelesdeceaunevoiebolnavii.—În totcazul,noulmeufeldeafiadevenit repedeoadouanatură.Când

consultunpacientnuexistăpentruminenimicaltcevadecâtel.Darcândiesdinspitalsuntcutotulalta.Reîntoarsălamine.—Sper–mi-azisRaluca–căaisăfiiextravertităcumine!

RevenindlaBucureşti,amavutonoarea,datorităRalucăi,săfiuinvitatăacasă,în acel an, la prinţesa Anana Florentina Bibescu, aristocrată aparţinând uneiadintrecelemainobilespiţeromâneşti.Eraînvârstă,deointeligenţăincisivă,cuo gândire cu totul originală şi un spirit rămas tânăr, dinamic,modern. Corpulvizibilîmbătrânitşisuferindcontrastaputerniccumintearămasăagerăşitânără.Primul lucru despre carem-a întrebat prinţesa Bibescu a fost ultimul lucru lacarem-aşfiaşteptatsăfiuîntrebatădeoprinţesă:— Cunoaşteţi cumva reţeta prăjiturii care se face de Purim? La Brăila,

locuiamîncopilăriepeaceeaşistradăcuofamiliedeevreişinupotuitagustulprăjituriiHamantaschen,pecareofăceauaceştia.Amîncercatdemaimulteorisăgăsescreţetacasălefacprăjituracopiilormei,cândvindelaParis(amândoicopiiiprinţeseiBibescutrăiesclaParis),darnimeninuarereţeta!Toatăemoţiaîmitrecuse,amsimţitdoarcăldurăşiapropieresufletească.Nu-

miimaginasemcăsepoaterupegheaţaşicuoprinţesăchiaratâtderepede!Şineprotocolar.—Cum ajung în Israel vă trimit o reţetă extraordinară, pe care o am de la

bunicamea,maregospodină.Oreţetăpecareoaveaşieadelamamaei,decivechedepesteosutădeani!PrinţesaBibescumi-aspuscăapublicatîntinereţeunvolumdepoezieşimi-a

datunexemplarcudedicaţie.Apoimi-apovestitistoriavieţiieisubcomunism,aproapecăamplânsascultând-o.Afostridicatădepeproprietateafamilieicarese afla laBrăila şi– cudoi copiimici– trimisă la reeducare laCanal, undealucratcastrungar.PrinţesaBibescustrungar?!Dardelacomuniştitepoţiaşteptalaorice.AmtrimisprinţeseiBibescureţetadorită,casăsebucuredegustulregăsital

prăjiturii din copilărie. Îmi urmărea emisiunile când apăream la televiziune înRomânia şi-mi citea cărţile depoezie.Ne-am revăzut demaimulteori, dar în

ultima vreme, când i-am format numărul de telefon, n-amai răspuns. „Vociledragialecelorcareautăcut“ascris,cred,AnatoleFrance.DecâteoriveneamlaParismăîntâlneamcuRaluca.Amrevăzut-oşidupăce

apublicato captivantă carte autobiografică, excepţional scrisă:L’âme tatouée,cuoprefaţădeSamuelPisar.AmfăcuttotulcaaceastăcartesăfiepublicatăînRomânia şi am reuşit. Raluca se reîntorsese, prin cartea ei, în ţara undecunoscuseatâtasuferinţă.Dareaînsăşi,încarneşioase,nuamaivrutsăvină,să-şireamintească,sărevadălocurilecunoscute,printrecareoanumeclădiredinBucureşti, în al cărei subsol fusese torturată şi violată de agenţii Securităţii.Aceastăclădiredecaremi-apovestitseaflăvizavidebisericaKreţulescu,lângălibrăria Humanitas de acum. De-a lungul anilor am vorbit des la telefon cuRalucaşidinIsrael.Nepovesteamunaceleilaltenoutăţiledinvieţilepersonale.În urmă cu un an mi-a spus că nu se simte bine. Când am sunat-o iar, nu arăspunsşiapoiamaflatcăamurit.Nuaveacopiisaurudeşinicinuştiunumeleprieteniloreicasămăpot interesaces-a întâmplat.Adatodatăun interviu lateleviziunea franceză, pe care l-am găsit după ce am scris pe GoogleRalucaSterian-Nathan. În interviu spune că toată viaţă a vegheat-o un înger păzitorcare, încazulei,aavutatâtdemultde lucru, încâta trebuit să facămulteoresuplimentare ca s-o ferească de rău! În interviu era aşa cum o revăzusem laFouquet’s: veselă şi vie, sclipitor de inteligentă şi rafinată. Ca întotdeauna.Oiubesc.Măfacesărâd.Potoareoameniisămoarădacăîiiubeştişidacătefacsărâzi?

Înapoila1947

Acolo, la Institutul Moteanu, am avut norocul să întâlnesc cel mai bunprofesordeliteraturăpecarel-amavutvreodată,domnulGarabet,caretefăceasă te îndrăgosteşti până şi degramatica română.Peminemă răsplătea cu celemaimarinoteşigândullaastaîmidăcurajchiarşiacum.Unprofesorbuneunprofesorpentrutotrestulvieţii.Câtmi-afostprofesoramscrismultepoeziişiopiesădeteatru,Caterinaenevinovată,pecareamjucat-ocucolegeledeclasăîncurteaşcolii.Tot atunci Mihai Gafiţa – redactorul revistei Universul copiilor – mi-a

publicat treipoezii.Erammândrăcă îmipuseserăpoezia–Serbare în luncă –singurăpeopaginăîntreagă,iardejurîmprejurilustraserăcudesene.Apoim-amgânditmultlacopiiicareîşipierduserătatălpefrontşiamscrisopoeziepe

care am recitat-o de mai multe ori, despre o fetiţă care pândea în fiecare zipoştaşul.Într-oziîlvedecăseîndreaptăsprecasalorşiefericită,deschidecunerăbdarescrisoareadelatata.Defapt,eraoînştiinţarecămurise.Poeziameas-a pierdut, dar nu şi durerea închisă în ea. Durerea copiilor aruncaţi brusc înnecopilarieşipurtândpoverilelăuntricealetrecutului.1947afostşianulcândnoi,copiiidedoisprezeceani,ne-amînceputucenicia

înartadeadansapesârmafricii.Dacăînprimăvaraaceluianscrisesemopoeziede dragoste „regelui nostru“, pe care am recitat-o cumare înflăcărare şimultsucces la serbarea de sfârşit de an, iată că în decursul aceluiaşi an, într-odimineaţă,înaintesăpleclaşcoală,tataşimamam-auchematîndormitorsă-mispunăceva.Eracutotulneobişnuitsămăchemetocmaiacoloşitocmaicândmăgrăbeamsăpleclaşcoală.Dormitoruleraceamaiizolatăcamerădinapartament,departedevestiarşideintrare.Ne-amaşezattoţipepat,careeradejastrânsşiacoperitcusfântacuverturădecatifeastacojie,pecarenimeninuaveavoiesăseaşeze.Cineştiecâtoficostat înurmăcuomiedeani,cândsecăsătoriserăeidoi,îmispuneamînsineamea,denunelasămamasăneaşezămpeea.„Căsestrică!“ spunea. De data aceasta ne-am aşezat cu toţii pe catifeaua devenităospitalierăşimi-auspussănumaivorbescdespreregelaşcoală,căepericulossăvorbeştidespreelînacestevremuri,căafostsilitsărenunţelatron.— Nu e adevărat! am spus. Duminică l-am văzut la fereastra palatului, la

schimbareagărzii,erafrumos,eravesel!—Era,suspinămama.—Dar,mamă, regele stătea ca în fiecare săptămână la fereastra din partea

stângăapalatului,lângăcâineleluilup,şinefăceacumâna.Nouă,copiilordepestradă,şigărzii.—Săptămânaviitoarenuvamaifiacolo,Ririca,nuvamaifiniciodatăacolo,

l-augonit!—Binecăcelpuţinîl lasăsăplece,cănu-ifacniciunrău!îşidădutatacu

părerea,dareutotnuputeamcredecăregelepleacă.Celmai trista fostcândpărinţiimi-aupus în faţă foaiacupoeziapecareo

recitasem în faţa şcolii, la serbare. Îi ţin minte numai sfârşitul: „Din toatecolţurile României, gândurile noastre prind să se închege: Trăiască-al ţăriinoastreiubitRege!“Eraînprimăvaralui1947.Acumeramîndecembrie1947.Einustătuserănicioclipăînaceastăjumătatedeancubraţeleîncrucişate.Comuniştiidelaputeresetransformaserălanoiîncasăînei.Tata,mamaşi

Picănuspuneauniciodatăcomuniştii,spuneauei.Einueraunoi,ei trebuiausă

nuafle,sănuînţeleagăcecredemnoidespreei.Sănecreadăaltfeldecâtsuntem,cănuavemniciopărereanoastrădespreeiîncasanoastră,încorpulnostru,încapulnostru.Săneferim–prindeşteptăciuneanoastră–,săpăremmaiproştişimaineînsemnaţidecâtsuntem,chiardacăpemulţiniciastanui-aajutatcândafostsă-iridicenoapteadinpat.—Trebuiesărupemfoaiacupoezia,nuavemîncotro,dacăfacoperchiziţie

pentruoricefleac,cumfacei,şigăsescfoaia,vafirăudenoitoţi!Amruptcumânameafoaiaşiamplâns.Spredeosebiredemama,carevoiasăfiutottimpulcaeaşicuea,şidecitot

timpul găsea motive să mă pedepsească, tata nu mă pedepsea pentru nimicaltcevadecâtpentruminciuni.—Ririca,sănuminţi!Nuexistălucrumaiurâtcaminciuna.Credcăsinguradatăcândtatami-adatopalmăafostatuncicândm-aprins

cuominciună.Eramfoartemică,daramînvăţatlecţiafiindcăştiam,simţeamcătataaredreptateşicănuefrumossăminţi.Acumnusuntsigurăcăastam-aşiajutatînviaţă.Iarcândammaicrescutşiampututsăînţelegmaibine,tatami-acitatdinCehov:„Ruginaroadefierul,păducheleroadeiarbaşiminciunaroadesufletul!“Şiiatăcăacumtocmaitataeracelcare-micereasă-miascundgândurile,săfiu

maideşteaptădecâtei,sădespart„casă“şi„acasă“debloc,destradă,deşcoală,deoricelocundeeraueisauputeaufiei–mascaţiîncolegi.Sămăprefac,adicăsămint. Şimai curios era că lucrurile se desfăşurau cu o viteză de avalanşă,mereuapăreacevanou înziareşicevanoudecititprintre rânduri,astfel încâtce-micereatata,deşieramîncăuncopil,deveniseoadouanatură,chiarlauncopileducat:săspunăadevărul.Apărusedivorţuldintreceeacecrezişiceeacespui. Făceam asta automat, aşa cum alegi grâul de neghină. Dar noi păstramneghina. „SănudeaDumnezeuomului câtpoateduce.“Şiuite cănicinoinuaveam încotro. „Nu omul este peste vremi“, spunea până şi Pică. Pe terasanoastră spunea el asta.Ei şi cemai făceau acei ei dominau o bună parte dindiscuţii.DarşiCraiova,şivremurilebunereapăreaumereu,caofatamorganaînSaharaprăpăduluifăcutdeaceiei.— De ce ai ochii roşii? Ai plâns? m-au întrebat la şcoală fetele în acel

decembrie1947.Să înveţi să spui numai ce trebuie să spui îţi ia timp, dar eram la Institutul

Moteanu.Eramprintrenoi,nuprintreei.Le-amspusadevărul:„Amplânsşisuntamărâtăfiindcăaplecatregele!“Iar

einuauauzitdelanimeniceamspusatunci.SecretularămasînmormântatlaInstitutulMoteanu.Pânăîn1960,anulcândamplecatdinRomânia,nuammaitrimisniciopoezie lavreo revistă.Scriamdespredragoste şidespre teamacăvremeavatreceprearepede,orastanueranicipublicabil,niciproletcultist.Nupomeneam nici măcar în trecere în poeziile mele de clasa muncitoare şi deconducătoruleiiubit.Deneconceputînaceianidemaimuţărireapoeziei.

1948.Septembrie

Reforma învăţământului a dus la desfiinţarea tuturor şcolilor particulare dinRomânia şi înlocuirea limbii franceze cu limba rusă. Drept care pensionulparticular de pe Calea Victoriei, InstitutulMoteanu, a fost desfiinţat şi m-ammutatlaaltăşcoală.—CerăuîmiparecăRiricatrebuiesăpărăseascăpensionul!i-aspusmama

Marcelei,prietenaei.ŢiimintecefrumoşiaufostaniicândînvăţamamândouălapensionulsurorilorUrziceanudinCraiova?MieîmiplăceasămăuitlaMarcela(Berman?).Erafoartefrumoasă,brunetă

cu ochii verzi, avea un corp superb şi se îmbrăca de parcă ar fi venit tocmaiatunci de la o filmare. Iubea fiecare piatră a Bucureştiului şi nici unul dintreevenimenteleoraşuluinu-ierastrăin.DincândîncândveneaînvizitălanoicuAngi,fiicaeicevamaimaredecâtmine,darcareaveavoiesă joaceşotroncubăieţii.—Lala, la tineeca la Istanbul,nicinumăaşezbinepescauncăşisoseşte

cafeaua!—Păisepoatefărăocafeluţă?Îţiaducimediatşiunşerbetdezahărars,pe

carel-amfăcutieri!Câttimpmamaastatînbucătăriesăpregăteascălinguriţelecuşerbetdezahăr

ars în pahare cu apă rece, după moda de-atunci, Marcela mi-a povestit că laCraiovamama fusese o fetiţă ca toate celelalte, mergea la serate dansante cubăieţii, se plimba cu băieţii şi, în cele din urmă, s-a plimbat pe StradaUniriinumaicuMişu,prietenulei,într-uncuvânt,aavuttoatelibertăţile.—Nuştiudeceeaşadeseverăcutine!N-aveaniciogrijă,ams-orogsăte

lasesăviilanoi,laziuadenaşterealuiAngi.Cândmamas-aîntorsdelabucătărie,Marcelaoinformăcăvinerieziuade

naştere a lui Angi, iar copiii cu care fusese în colonia de vară vor veni s-osărbătorească.

—Las-oşipeRiri!Osăfiefrumos.Mamanus-agrăbitsărăspundă.DeceoarenuoîntrebaseMarcelaîntrepatru

ochi,segândea,sănuaflecopiluldeinvitaţie?—Olassăvină,spusemamadupăuntimp,darnumaidacăvinşieucuea.—Lala,darniciomamănuvafiacolo,copiiisuntîntreei,eurămânnumai

câtservescmâncarea,înrestultimpuluistauînaltăcameră.—Înţeleg,darştiişitucumsunteu,oexagerată,omamănebună,n-opotlăsa

singură.Marcelanuavuîncotro,neinvităpeamândouă.Eramarţi.Pânăvinerile-am

povestittuturorprietenelormeledinclasăcăînsfârşitmăducşieulaunceaicubăieţii,cămamamălasă,doarcăvastaşieaacolocumine.—Launloccucopiii?semirauele.—Nuareaface,lespuneam,principalulestecăsevaobişnuicuideea,căva

fiunînceput,peurmăosămălaseşisingură.De lazeceanivoiamsămerg laopetrecereunde să fie şibăieţi,nupentru

băieţi,cipentrucătoateprietenelemeleseduceaulaastfeldereuniuni.Pentruelenueranimicdeosebit.Seduceau,vorbeau,râdeauîmpreună,deparcăbăieţiieraufetecanoi.Eu numai fusesem niciodată la un ceai cu băieţii, deşi împlinisem 13 ani.

Cumvafi?Vineridimineaţă,mamaşiPicădiscutaupeterasădespreinteresantapovestea

unuiavocatdinCraiova.Ştiampovesteapedinafarădemult,dareiorelataudeparcăsepetrecuseieri.—Amvăzutofotografieafamiliei,spuneabunicul.Mamaviitoruluiavocat

MarcelE.amuritlanaştereacopilului,tatălluis-arecăsătoritşiErna,soraceleide-adouăsoţii,ofemeiedevreo20deani,căsătoritălaBerlin,avenitînvizitălaCraiovacândMarcelaveadoiani.Înfotografiadefamiliepecareamvăzut-oatunci, Erna, sora mamei vitrege, îl ţinea pe Marcel, copil de doi ani, pegenunchi.—Ceeacenul-aîmpiedicatdupă20deani,cândMarcelstudiaavocaturala

Berlinşişi-avizitatrudeledeacolo,săseîndrăgosteascădeErna,şiErnadeel!îlcompletămama.Avenitînţară,aspuscăvreasăsecăsătorească.Eraupeste20deanidiferenţă întreei, înCraiovanusemaipomeniseaşaceva,a fostunscandalnemaipomenit,darnuaajutat lanimic.Tânărulavocataspuscă,dacătatălluinu-llasăsăsecăsătorească,sevasinucide.ErnaaveaofiicădevârstaluiMarcel.ToatăCraiova(aşaspuneaumereu:toatăCraiova,deparcănuputea

fidoar jumătatedinCraiova), toatăCraiovavuia,dar tânăraperecheavenitsălocuiască în oraş! se minuna mama de parcă era prima oară când auzea deîntâmplare.—Trebuieremarcat–spuneabunicul–căeravorbadeoamenifoartesubţiri,

eladevenitunavocatextremdesolicitatînCraiova,iarea–opersoanăfoartecultivată – s-a ocupat de teatrul pentru amatori. Juca în spectacole şi recitapedantşiexagerândfiecarecuvântînmodulacelanenaturalşiafectatîncaresejuca teatru odinioară. Problema era că şi în viaţa de toate zilele vorbea şigesticulacapescenă,darce importanţăaavutasta faţăde faptulcăsoţuleiaadorat-o?—Da,mi-aipovestitodatăcescandalafostcueilatemplu–spuneamama–,

adu-miaminteces-aîntâmplatexact.Puteam să răspund eu în locul bunicului, căci ştiam pe de rost tot ce se

întâmplaselatemplu.Înafarădeasta,aşfivrutsăstauşieupuţindevorbăcubunicul despre ziua lui Angi de după-amiază. Doar că Pică nu era liber, sedusesedinnoulatemplulaCraiovacumama.— La sărbătorile noastre de toamnă, după cum se ştie, bărbaţii stau jos în

templuşifemeilelabalcon.LuiMarcelnupreaîiconveneasăsteadespărţitdenevastă, şi ce făcea?Stăteapebancă lângă ceilalţi bărbaţi, dar cu capul întorsspre balcon, se uita în sus la Erna, o sorbea din ochi şi îi trimitea bezele. Întemplu! Ştii, Lala, eu n-am fost niciodată religios, dar acolo chiar şi eu, şiprieteniidefaţăamgăsitcomportamentulăstacamnelalocullui.Întretimpsefăcuseoramesei,ammâncatfoartepuţin,mătotgândeamceva

filaAngi.Dupămasă,mamanus-agrăbit, aşacăamajunspe stradaLucacicând toţi

copiii erau deja acolo.Angi avea o casă-vagon, patru camere care dădeau dinunaînalta,despărţitedeglasvanduripliante.Pestegeamurileglasvandurilorerauîntinseperdeluţealbefixatejosşisuscuniştebare.Douăuşierauastfelpliate,încâttreicameresetransformaserăîntr-osingurăîncăperemare.Pelângăpereţieraupusemultescauneşiomasă.Marcela ne îmbrăţişă, termină de pus platourile cu sandvişuri şi prăjituri pe

masă şi o duse pe mama în ultima cameră, la care uşile pliante rămăseserăînchise.M-am uitat de jur împrejur. Băieţii şi fetele păreau că se cunosc toţidinainte, treceau de la un grup la altul, vorbeau, gesticulau şi râdeau laolaltă.Toatălumeaeraalor.Eunuştiamsălevorbesclimba.Nueraloculmeuacolo,daraşfivrutsăfiucaei.Acasălaminecărţilenumămăsuraudinpriviri,numă

judecau, puteam să le deschid de câte ori doream.Copiii de aici erau fiecare,pentrumine, o carte închisă, şi unei cărţi noi, închise, nu-i ştii conţinutul. ÎnafarădeAngi,nucunoşteampenimeni,darsesărbătoreaziuaei,eaeracentrulatenţiei.Poatenuvăzusecăamvenit.M-amaşezatpeunscaun,nuştiamcesăfaccumâinileşipicioarele.Toţicei

deacoloaveauuncodpecarenu-lştiam.Nimeninumăvedeaşinimănuinu-ipăsademine,oricumnuaveaunevoieaicidecinevacarenumaifusesevreodatăîntr-o societate cu băieţi. Devenisem exact ca omul invizibil din poveste. Îmiveneasăplângşimăabţineam.Darcelemaitristelacrimisuntcelepecarenulelaşisăcurgă.Deodatăunbăiatînaltşibronzatsedesprinsedegrupşivenispremine. Nu era o greşeală, chiar venea spre scaunulmeu. A căutat cu ochii unscaunliber,l-aaduslângăscaunulmeuşimi-azâmbit.— Eu sunt Mircea. Nu te-am mai văzut până acum la Angi. De unde o

cunoşti?I-amzâmbitşieu.Într-osecundă,altălume!Amuitatcăvoiamsăplâng.M-

amsimţitînrândcutoţiceilalţi,ofatălafelcacelelalte.—Mamaei a fost colegăde şcoală cumamamea, am răspuns,dar în acea

clipăperdeluţauneiadintrecelepatruuşipliantealecamerei rămase închiseafosttrasăîntr-opartedemânamameimele.Din chenarul geamului, mama, aşezată pe un scaun, se uita la mine cum

vorbesc cu un băiat.Măprivea şi chiar zâmbea puţin, dar cine ştie ce gândeadespre această nemaipomenită situaţie, eu cu un băiat aşezat lângă mine şivorbindu-mipedeasupra.Unbăiat?Înacelmomenttotceprinseseviaţăînmineaîngheţat.—Te-aialbitlafaţă,îmispuseMircea,ces-aîntâmplat?Nui-amrăspuns.Îmieraruşine.Numaieramînstaresăvorbesc,sămămişc,

devenisemo carte cupaginile lipite.Mirceamăprovoca să-i povestescdespremine, despre şcoalamea, despre filmele văzute în ultimul timp, despre cărţilecitite.Euchiarcitisemcarteacare-iplăcuseluiMirceacelmaimult,dupăcumvăzusemşifilmuldesprecarevorbea,dareracaşicumunpietroideotonăîmistăteapelimbă.Încercamsă-lurnesc.Nuputeam.ÎirăspundeamluiMirceadoarcudasaunu.Cuvintescurte.Odată îi răspundeamda şiodată îi răspundeamnu,şiîntimpulăstamăgândeamcăîiparproastăşiplicticoasăşi„nuaicevorbicu ea“; ştiam ce poate crede, dar nu puteam face altfel. Îndărătul uşii pliante,mama continua să ţină ridicată perdeluţa, urmărindu-mă ce fac. Ochii ei eraunegri,mari şi foarte frumoşi.Mama era o femeie foarte frumoasă.Mă privea.

Chiarzâmbeapuţin.Totrestulseriiamstatcaospectatoareîntr-osalădeteatru,nucaunactorpe

scenă.Nu am făcut parte din spectacol, toţi copiii se zbenguiau, eu am tăcut,aşezatăundevajos,înîntunericulsălii.Apoine-amîntorssprecasă,osăfiudinnou singură în camera mea. Ca o plantă într-un ghiveci, care îşi ţine singurăstropitoareaşidincândîncândtoarnăapăpeeaînsăşi.Pedrummamami-a spus: „Ce fatăbună,Marcela!Cemultmă iubeşte!Ce

milăîiedemine!“Eu îmi recăpătasem glasul. Totdeauna am vrut s-o fac pe mama să fie

mulţumită de viaţă, în acea clipă parcă uitasem cum ridicase perdeluţa şi măprivise.—Dardecetrebuiesă-ifiecuivamilădetine?amîntrebat-o.Eştitânără,eşti

frumoasă,noiteiubim,staipeCaleaVictoriei,decetrebuiesă-ifieMarceleişialtoramilădetine?Eraciudat,darsejucauncadrilîntremineşimama.Eadoreasămăschimbe,

eudoreams-oschimb.Eavoiasă-midictezetoatemişcările,săfacădinminecenueramşiceeaceprobabilnureuşisesăfacădineaînsăşi.Iareudintotdeaunaamsperat s-o reeduc, să-iexplic şipână laurmăs-o facsă înţeleagă, sănusemaiinteresezedelucruriledecareerainteresatăşicarepeminemăplictiseaudemoarte.Trăiamcusperanţacăîntr-obunăziîivoiputeaspunecevarealşicănuvafacedinastaotragedie,căvaînţelegerealitateaşipemine,şiatuncivaficaopăpuşăcareînvieşiiesedincutiadecartonaCraiovei.Eramamamea, îmi era complet străină, dar o iubeam, speram că odată şi-

odatăosăpotvorbicueaşi-ivoiputeaspune:„Eu“,şiatuncinuvaţipalamine,nu îmi va trage o palmă.Demult cemă feream de reacţiile ei exagerate,măînvăţasem poate să mă feresc şi de înăuntrul meu, de neruşinarea gândurilormele. Mi-era ruşine şi că nu mă interesa nici o poveste despre acea Craiovăpăstratălanaftalină.Voiamsăfiucatoţicopiiidevârstamea.Pedealtăparte,ştiamcâtdeimportantăsunt înochiimamei,ceamaibunăbucăţicăamâncăriiera„pentrucopil“.Şispuneamereu:„Săînveţi,săaibanultău,sănudepinzidebărbat!“Tocmaieaspuneaasta.—Săoiubeştipemamata–spuneatatacuoriceocazie–,ladoiani,cândai

fostgravbolnavă,şi-asmulspăruldincapdedisperare!— Tată, am rugat-o eu să-şi smulgă părul din cap? Cu ce sunt eu de vină

pentruasta?îirăspundeamtatei,darnumaiîngând.Altminterităceam,nuaveamcurajulsă-ispuncăaşfipreferatsănumăţină

de mână. Să nu-şi smulgă părul din cap. Să coboare perdeaua, să acoperegeamul, să-mi dea drumul când e important să mi se dea drumul. Să măiubească.Dardecesăsufăreudinpricinaasta?Eramdejamare,aveam13ani,toatemamele pe care le cunoşteam erau altfel decâtmama. Ce n-aş fi dat săapară din nou acea mamă a mea care, într-o dimineaţă de război, a putut sămeargăzecekilometriprintregloanţeşinuascosniciunţipăt,nicimăcarodată.AşfipreferatsănuseîntoarcăatâtderepedeînapoilaCraiova.

1949.Primăvara

În noua mea clasă aveam o prietenă pe care o iubeam mult, Adina P. Neîmpărtăşeamtoatesecretele,aşacumfăcusemodatăcuRuthie,caresemutaselaViena.Într-o după-amiazăm-am dus la ea acasă. Locuia nu departe de noi, într-o

curteplinădeliliacînflorit.Casaeraunadetipvagon,asemănătoarecucasaluiAngi.Uşadela intrarefiinddeschisă,amintratşim-amîndreptatsprecameraAdinei. Înprima camerănu eranimeni, în a douanu eranimeni, dar prinuşaîntredeschisăaceleide-atreia,amvăzut-oşiamauzit-opemamaAdinei,care-icitea surorii de şase ani aAdinei. Tocmai lăsase cartea dinmână şi îi spuneafetiţei:„…şi jidanii s-aunăpustitasupraDomnuluinostru IisusHristosşiL-auscuipatînfaţăşiL-aubătutcupumniişiL-aupălmuit…“PoatecătotaşaîipovestiseşiAdineicândaveaşaseani,probabilcălafelîi

povestisemamaei,bunicaAdinei,atuncicândeaaveaşaseani.ÎmipăreaatâtderăucăaşaîivapovestiAdinafetiţeieicândosăaibăofetiţă(sauunbăieţel).Povestea asta veche, dar nouă pentrumine,mă şfichiui peste faţă ca un bici,povesteaucenicieiînantisemitism.Lafelcumînveţisăspui:„Bunăziua!“Amieşitdincasăfărăcacinevasămăfisimţitacolo.Plângeam.Adinaeraceamaibunăprietenăamea.Oiubeam.Dareuceerampentruea?Expediţia mea în lume începuse aici, printre copii creştini, primele mele

poeziiaufostvisateşiscriselavioloncelulvrăjitallimbiiromâne,dintotdeaunamăsimţisemde-alocului.Săfifostpoate–începeamsăînţeleg–oobrăzniciedinparteamea?Pecine întrebasemdacămi-adatcinevadreptul să fiuatâtdemândrădelimbaromână?MamaAdineiîipovesteafetiţeieidespreevreiiceirăidinanulzero,deacum1949deani.Şiuitecăatuncicândeuaveamşaseani,casoraAdinei,buniculmeunu-mipovestisenimicdespre româniicarecunumaiunan în urmăuciseseră înBucureşti zeci de evrei, dar şi pe savantulNicolae

Iorga, creştin.Bunicul credea că unei fetiţe de şase ani trebuie să-i povesteştilucrurifrumoasepecaresăleîmpărtăşeascăcualţiicapeopâine.Buniculmeuiubea până în străfundul sufletului România şi-mi spunea că Iisus Hristospropăvăduisedragosteaşiiertareaşinuarfitoleraturafaţădealţioameni.PoatecămamaAdineinuavuseseunbuniccaalmeu.PoatecăAdinaşimamaeinuştiaucăIisuseradinNazareth,dinGalileea,ţarălocuitădeevreiicaretrăiausubocupaţie romană. Că Iisus, că preacurata Maria, că cei doisprezece apostolifuseseră cu toţii evrei. Poate că Adina nu ştia că numai la romani exista capedeapsăcrucificarea,evreiinepracticândoasemeneapedeapsă.Dacă fuseserăşievreicareceruserăpedepsirealuiIisus,aufostatâţiaalţiicareÎlveneraserăşiajutaseră,precumevreulSimon,acelacareI-aluatcruceaşiapurtat-opânăpeGolgota, sau evreul Iosif din Arimathea, cel care i-a cerut lui Pilat trupulMântuitorului şiL-a înfăşurat într-un giulgiu de in şiL-a depus înmormântuldestinatLui.Nu, nu ar fi trebuit sămă nimeresc tocmai atunci laAdina şi săalunec peste acele cuvinte mocirloase. Oricum mama ei, pesemne, nu erapurtătoareadecuvântacreştinităţii.Româniarămâneapentrumineloculundeamiubitpânăşipietricelecucare

jucamşotron.Măsimţeamolocalnică.Erapoateoobrăznicie.

Anii2000

CitescînJurnalulfericiriialluiNicolaeSteinhardt:„Mă întâlnescpe stradăcuprofesorulAl., căruiamăapucsă îi spunatâtde

emoţionat,încâtîighicescmirareaînduioşată–căexistăşievreicareiubesccuadevăratRomânia.“Genialul Steinhardt, evreu-creştin-călugar-om, era unul dintre ei.Când i-am

cititJurnalulfericiriiamfostfericităcăexistăşiaexistat.Nu ammai pus întrebări.M-am simţit îndreptăţită sămă simt localnică pe

acestemeleaguri. Primisemungreen card de la călugărulNicu Steinhardt. ÎnIsrael l-amcunoscutpersonalpe fermecătorul Ioşca– IosefA.Steinhardt–unadorat mecena al artiştilor veniţi în turneu din România. A fost atât de iubit,încât,dupămoarteasa,artiştiiromâniajunşiînIsrael, înpuţinultimppecare-laveauladispoziţie,seduceauîncimitirulevreiescsă-idepunăflorilacăpătâişiungândfrumos.Amcunoscut-olaTelAvivşipeVictoriţaSteinhardt,verişoarăprimarăa luiNicu,o femeiecuomemorieexcepţională şide lacare seputeaînvăţa tot arborele genealogic al familiei.Am fost s-o vizitez împreună cu dr.

AncaMendel,fiicaluiIoşca,specialistăînpsihiatrie.Atuncimi-amreamintitcăînJurnalulfericiriiNicolaeSteinhardtpomeneştedeoînrudireafamilieiluicuceaadoctoruluiFreuddinViena.Închideresaudeschideredecerc?

1950

Am împlinit 15 ani într-o vreme când copiii de un an erau învăţaţi săvorbească, iaroameniimarierau învăţaţi să tacă.Aproapecănu lemaieradefoloscă launan învăţaseră săvorbească. Închisorileerau ticsite.Duşmaniideclasă se înmulţeau ca iepurii şi erau infiltraţi peste tot. Se impunea vigilenţa.Demascarea lor. Lupta pentru pace era în toi şi în război permanent cu aceiacare,iată,doreaurăzboişimoarte.

Lamasaverde,faţă-nfaţă,Ceruniimoarte,alţiiviaţă!

ÎnaceianiseînvăţaşiserecitaaceastăpoezieaMarieiBanuşîntoateşcolile.Ceicarecereaumoarte,„imperialiştiianglo-americani“,erauînfăţişaţipeafişeledin ţărilecomunistecaniştemonştriodioşi, scunzi, stafidiţi,cocoşaţi,cusaculdedolariîntr-omânăşicujobenulUnchiuluiSampecap.Princontrast,ceicarelepuneaustavilăerausoldaţisovieticişimuncitoriînalţi,tineri,frumoşi,vânjoşi,îmbrăcaţiînsalopetealbastre.Oaltăaşa-zisăpoezierecitatăpestetotînlocdeTatălnostruera (citezdinmemorie): „Coşurile fabricilor carepecerul liber şiseninscriucufumnumeletău,Lenin.“Dedoiani, apropiereazileide21decembrie–ziuadenaşterea tovarăşului

Stalin – se făcea simţită din plin în toate şcolile României. „Fiecare elev săpregătească darul său pentru tovarăşul Stalin“, ne spunea diriginta.Ordinele –căcieraunordin–nusediscutau,seexecutau!Încădinoctombrieîncepeamsătricotămcâteunfularpentrutatălcopiilordinîntreagalumesausădesenămcâteuntablou,sausăbrodămcâteoperniţă.Şi,bineînţeles,trebuiasăînsoţimdarulcuoscrisoareplinădeurări.Pânăpe21decembriesestrângeautoatecadourile–într-oclasăde30seadunau30decadouri,apoipeşcoalăşiapoipeţară–şinisespuneacătoatecadouriledinRomâniaseîndreaptăacumspreKremlin.Credcăsupremul tovarăş armai fi în viaţă şi azi dacă ar fi hotărât să-şi înfăşoaregâtulînfiecarezicuunuldintreinterminabilelefularetrimisedinRomânia!Miseîntâmplăcâteodată,dinpăcate,săuitziuadenaştereavreunuiprieten,

darpânăînziuadeazi,cândseapropie21decembrie,îmiaducaminte:„Ziualui

Stalin!“Tresar.Undesuntele,fulareledealtădată?La alegeri ieşea totdeauna victorios Partidul Muncitoresc Român, cu o

majoritatede99%.Cu toate acestea, înaintedealegeri,Partidul şiUTM-ul îşiexprimauîngrijorareafaţădeposibilelemanifestărialeduşmanuluideclasăşideîncercărilelui„dea-şiridicacapul“înziuaalegerilor.Înaceazidealegerieraunfrigcumplit,darnouă,fetelordinclasamea,nis-a

încredinţat fiecăreia câte o stradă pe care să patrulăm toată ziua şi să luămamintesănusepunălacalevreoacţiuneduşmănoasă.Strada era acoperită de zăpadă, mă plimbam fără rost în sus şi în jos, îmi

îngheţaserăpicioarele,cândamvăzutpeobancădingrădiniţapublicădoitineri.Seaşezaserăpestezăpadadepebancă.Stăteauşivorbeau.Nuampututauziniciuncuvânt,băteavântul,fataîncepusesăplângă,elomângâiapepăr.Nuştiudece,daramintuitcăeraunevoiţisăsedespartă,căsevedeaupentruultimadată.S-auridicat,s-auîmbrăţişatşiauluat-ofiecareînaltădirecţie.Dupăunminutauîntorscapul şiaudat fugaunul sprecelălalt. Încăo îmbrăţişare,păreauaşadetrişti şidisperaţi, şiapoiauplecat,poate,unuldinviaţaceluilalt. Iarmiemi-avenitsăplâng.—Aivăzutcevasuspect?m-aîntrebattovarăşuldelaUTM.Lacrimi – mi-a venit să-i răspund. „Nu, tovarăşe, nu am remarcat nici o

activitatesuspectă!“Adouazis-ascriscăpartidulaobţinut99,8%dinvoturi.Peobancăîntr-ogrădiniţăpublicădoitineriplângeau,einuştiaucăîisupraveghezşieunuştiamdecesedespart.Nune-ammairevăzutvreodată.Latoţitreine-afostfoartefrig.

Înmaipuţindetreiani,faţaBucureştiuluiseschimbase.Nu-lmairecunoşteai.Aşa grăit-a Stalin. În loc deDumnezeu,muriseOmul. Sau aumurit amândoi.Legileseînmulţeaucaiepuriipecâmp,darideile,caşicuvintele,seîmpuţinaudevenindfixe,repetateziuaşinoapteaînritmulunor loviturideciocanîncap,pânăcândaveai impresiacă suntdintotdeaunaale tale.Cărţile scrisedeautoriimportanţi erau eliminate de pe rafturile librăriilor. Cu rare excepţii, apăreaunumai cărţi scrisedemercenari ai tocului, deoameni care îşi căutau, ca într-oreţetăculinară, ingredientele,cecuvinte trebuiesă introducă încartea-plăcintă,înaşafelîncâtsăfieacceptatădecenzură.Sămiroasăbine.Aproletarşiaţăranmuncitor. „Stegari căliţi ai veacului ce vine, purtând în inimi alte destine.“Lozincinoi.Limbinoi.Cumdeapăruserăatâtderepede?Cumdeleînvăţaserăatât de repede? Cum se răspândiseră peste tot, de parcă existau automate

invizibile de scos din ele cuvinte caraghioase, ridicate la rang de sfinţenie?Gheorghe Gheorghiu-Dej şi oamenii lui semănau peste tot, ca pe un câmp,seminţe.Numaicăacesteaerauseminţelefricii.Casărodescănuaveaunevoiede apă, ci de sânge. Ceea ce mi se părea extraordinar era că până şi mamaadăugaseîntaifasuleidepeterasăcuPicăniştecuvinteîncarenicimăcarnusepomenea de Craiova. „În vremurile bune“, spunea mama, şi totul, chiar şiBucureştiul, era înăuntru. Iar Pică îi răspundea trist: „Vremurile bune sedeosebescdeprezentcaziuadenoapte.“Era de parcă o zăpadă alcătuită din cuvinte ciudate, străine, nemaifolosite

vreodată se aşternusepeste toată ţara.Şi expresiile acestei limbinoi–viitorulţării = luminos; burghezo-moşierimea = suge sângele clasei muncitoare;imperialismul anglo-american = putred = vrea război, şi nu pace ca şi noi;duşmanul de clasă = nu doarme = trebuie zdrobit; prietenia dintre poporulsovieticşipoporul român=nemuritoare; tovarăşulGheorgheGheorghiu-Dej=scapă ţara de burgheji, mai întâi împreună cu Ana şi Luca, iar apoi singur-singurel; Iosif Vissarionovici Stalin = soarele popoarelor etc., etc., etc. –cuvintele acesteanu semai topeau, se rânduiauunelepeste altele, îngheţate şiîncremenite. Rămâneau acolo. Dicţionarul limbii de lemn. Trebuia să înfulecicuvinteleacesteacaogâscăîndopată,şieleţiselipeaudecerulguriişilerosteaica sămaschezi cuvintele vechi cu cele noi. Să nu fii recunoscut pentru că aiaccentul limbii vorbite în vremea vremurilor bune. Era o plasă de cuvinte noipestegoliciuneagândirii tale, ca s-o ascundă.Bănuiesc cănouă, copiilor, ne-afosttotuşimaiuşorcucuvintelenoidecâtoamenilormari,carestăteaumaiprostlacapitolul„schimbări radicale“.Şicareeraupreocupaţidesupravieţuireşidecumsăsefereascădeinformatori.ÎncarteaPâineşivindeIgnazioSilone,amcititşirecititofrazăpotrivităpentruceicareseîmbătaucucuvinteşiideologieşi îidenunţaupecolegişiveciniSecurităţii.„Câtdemizerabilăe inteligenţa–spune Silone – dacă nu e bună la nimic altceva decât să servească drept alibipentrua-ţipăstraconştiinţaliniştită!“

„Suntemstegaricăliţiaiveaculuicevine!“cântamlaşcoală,darnesimţeamcăliţi de sentimentul de frică. Grija permanentă de a te strecura, de a nu firemarcat, te învăţanunumaicumsăvorbeşti, ci şicumsă te îmbraci.Caprinfarmeceleunuivrăjitorrău,dispăruseparcădeodatădepestrăziforfotaveselăşimulticoloră a femeilor elegante, cu pălăria de fetru asortată la rochie, şi abărbaţilor în costume impecabile, cu cravate de mătase naturală şi pălării

Borsalino.Într-untimprecord,bucureşteniisetransformaserăînproletarisausedeghizaseră în proletari, sau erau obligaţi de regulile fricii să se arate maiproletari decât sovieticii. Totul era să nu atragi atenţia asupra ta, să faci partedintr-o armată uniformă şi diformă de basmale şi şepci, de haine spălăcite şiproduse în serie. Să devii şi tu un produs în serie. Să nu te latre cineva,suspectându-te:„Astanuede-alnostru!“Pânăşitataîşicumpăraseoşapcă,ceeacemis-apărutsfârşitullumii.Euaveamunpaltonspecialpentruşcoală,cumpăratpepuncte,rospeici,pe

colo,prinpărţileesenţiale.Principalaluicalitateeracăarătaponositşisemănacucelelaltepaltoanedinclasă.Pentruieşitsearacupărinţiilateatruaveamunaltpalton,lucratpecomandădeocroitoreasă.ÎnBucureştiulcopilărieişialanilormei de şcoală, îţi coseai rochiile la croitoreasă, dar până să-ţi vezi terminatărochiatreceaiprintr-oîntreagăsaga.—Nu găseşti nimic ca lumea de cumpărat în tot oraşul, spunea bunica, şi

dânsaaveamultbun-gustlaîmbrăcat.Cene-amfacefărădoamnaKiseleff?DoamnaKiselefferaocroitoreasăfoartebună.Pentrucănuexistauconfecţii

de-agata,câtdecâtpurtabile,majoritateaoamenilorcumpăraustofe,stămburi,mătăsurişileduceaulacroitoreasă.Confecţionarea unei rochii era aici un adevărat ritual. Întâi trebuia să-ţi

stabileşti o oră la croitoreasă prin telefon. Ajunse la doamna Kiseleff, neinstalam într-un adevărat consiliu. Obiectele în discuţie erau stofa şi câtevareviste de modă care, pe căi miraculoase, ajungeau din Occident în Orientulcomunistizat (cuvânt inventat demine) tocmai pemăsuţa din antreul doamneicroitorese.Caşicumarpătrundeoscrisoaredestinatăsardelelordinăuntruluneicutii închisedeconserve.Dar cu faptelenuputeaidiscuta.Revistele tronau întoatămăreţia lor – ce importanţă avea că eraupoate vechi de câţiva ani? – încasadoamneiKiseleff.Lastofaastasepotriveştemaibinemodelulăstasauăsta…Lavârstafetiţeise

potriveştemai bine croiala asta sau asta (iar eu preferam de regulă altmodeldecât ăsta sau ăsta). La vârsta dumneavoastră, doamnaAberfeld, v-ar stamaibine modelul ăsta sau ăsta. După ce – vorba marxistului: slavă Domnului! –alegeammodelul, ceea ce dura foartemult în cazulmeu, fiind singură contracelorlalte două, se discuta ce nasturi, fermoare, accesorii trebuie să cumperemama,mi se luaumăsurile şi se fixa data primei probe.Dar, la o croitoreasăbună,dataprimeiprobeeramereuamânată.— Croitul durează mult mai mult decât am crezut! Este destul de mult

neprevăzut în croitorie, spunea doamna Kiseleff la telefon, iar mama – deşicredeacăluaseînlucrumultealtecomenzi–tăceachitic.Săn-osupere!Laprimaprobătotuleraînsăilatşiprinsînace.Învăţasemsămăferescdeace,

dar tot mă înţepam, mai ales atunci când doamna muta acele ca să ajustezerochiapecorpulmeuşi-mi spuneasănumămişc, şi eumămişcam!Dupăcefuseserădesenatepeminecucretatotfeluldesemne,deparcăeramotablădescris la şcoală, şi după cemi se scotea peste cap zdreanţa de rochie, la fel deciuruitădeacecaşipieleamea–sefixaudataşioraceleide-adouaprobe.Laadouaprobăeraumaipuţineacedeînfipt,dartrebuiasăurcpeunscăunelşisămă învârt din când în când. Astfel, eu murind de-a binelea de plictiseală, seînsemna cu creta lungimea rochiei măsurată de la podea. La a treia probă –amânatălanesfârşit–rochiaeraaproapegataşieueramterminată.Niciodatănuamsuportatbineplictiseala.Daruitamdechincândmergeampestradăşinutreceabăiatcaresănuseuite

lamine,dincauzarochieiprobabil.Lanoiîncasăsespunea:„DoamnaKiseleffeîntr-adevărgenialăîndomeniulei!“Poatecăerasinguraprivinţăîncareeramdeacordcumama.15ani a fost şivârsta la caream luptatpedouă fronturi cu totul şi cu totul

diferite.Dupăreformaînvăţământului,sedecretasecăsingureleşcolidupăabsolvirea

cărorateputeaiînscrielacefacultatedoreaierauliceeletehnice.Sespuneacăînliceele teoretice–celenormalepânăatunci–vor fi înscrişinumaiceicarenureuşesc la examenul de admitere în liceele tehnice şi, în plus, dacă terminaiacesteşcoli,intraifoartegreulafacultateşinumailaanumitefacultăţi.Euscriampoeziidelanouăani,scrisesemşiopiesădeteatru,organizamîn

fiecare an serbările şcolare şi jucam teatru laAteneul Popular, cum se numeaatunci teatrul de amatori. Niciodată nu mă interesase altceva decât literatura,teatrul şi filmul, dar, fiindcă ni se spusese că numai dintr-o şcoală tehnică veiputea fi admis la facultatea dorită, m-am înscris pentru examen la un liceutehnic,apropiatdecasă:LiceulTehnicSanitar,situatînfostaşcoalăcondusădecălugăriţeledepestradaPitarMoş.Erauvreo500decandidaţipe40delocuri,daramreuşitsăintru.Al doilea front a fost lupta contra propriei mele timidităţi. De câte ori mă

aflamîntr-osocietateîncareerauşibăieţi,eramcaparalizată.Încelmaibuncaztăceam,sautăceamşimăînroşeam,ceeacemăparalizaşimaitare.Aveamîncamerăooglindămareşiîntr-obunăzim-amprivitînoglindăde

parcăţineamînmânăunrevolverîndreptatspremine.„Aisădeschiziguraşiaisăvorbeşti!“m-amsomat.Fiinţadinoglindăaridicatmâinileşis-apredat.Amîncercatsă-miînchipuicăînfaţameaseaflăunbăiat.Elspuneceva.Trebuiesă-irăspund!Trebuie!Amînceputsădeschidşisăînchidgura.Săpovestescvruteşi nevrute, numai să scot un sunet, săvorbesc.Ca şi cumbăiatul nu ar fi fostacolo.Defaptchiarnuera,dar,totfăcândexerciţiiînfaţaoglinziiosăptămână,două,m-amauzitdeodatăspunândcâtecevaşiînprezenţabăieţiloradevăraţişiam putut vorbi ca şi cum nu ar fi fost de faţă. Ca şi cummama numi-ar fipovestitcăbărbaţiivordoarsălasefetelegravideşipeurmăsălepărăsească.Caşicumbăieţiiarfifostniştefăpturinormale.Darcem-aajutatmaimultdecâtcomenzilepecaremiledădusemprivindu-

mă înoglindăa fost faptulcăbăieţiinunumaicăerauşiei„făpturinormale“,daraveauşiochişimăurmăreaudemultăvremecuprivirile.Printreei,Claudiu.Claudiuerafrateleuneicolegedeşcoală.Îlgăseampreablondşipreapalid.

Îmitrimiteapoezii,darparcăarfifostfratecumine.Cândmăvedea,seînroşeaşi se bâlbâia. Sau tăcea. Totuşi odată a prins curaj şi a încercat să măîmbrăţişeze.Ecurioscăţinmintesfârşituluneiadintrepoeziilepecaremile-ascris:„Te-aşprivioviaţă-ntreagă/şite-aşascultamereu/căciatâtîmieştidedragă/şiatâtteiubesceu!“MamaîmipermiteatotceeralegatdeactivităţileşcolareşideUTMcasănu

fiususpectatăcăaşfiunelementduşmănos,aşa încâtcontinuamsămăduc laAteneul Popular. Piesele alese erau scrise de autori pe linie, dar jucam teatru,ceeace îmiplăceafoartemult,maialescădemicămersesemlaspectacolecupărinţii. Am cunoscut acolo şi artişti profesionişti care lucrau cu noi, caprofesori. Printre ei, Peter, care avea 28 de ani, era chipeş, subţire, înalt şiînsufleţit de nişte ochi negri, pătrunzători. Atenţia lui mă flata, dar încă măsimţeamlavârsta„dintreultimapăpuşăşiprimulsărut“.Întreşiîntre.Îmifăceaucurtemulţibăieţi,astamăîncurajaşimăvindecaoarecumdetimiditate,darabiaieşisemdinlumeacărţilorşidinodaiacucărţi.Aveam15ani,arătamcade18anişimăsimţeamcade10.Îmiplăceanumaisăplac.Punct.Eraoexperienţănouă şi plăcută pentru cineva care se simţea prea înaltă şi având prea multemâinişipicioareşicarenuştiacesăfacăşicesăspună.Experienţănouă,astacubăieţiicare-mifăceaucurte–dacănupunemlasocotealăşiceledouăscrisoridedragosteprimitelanouăani.Între timpPeter încerca să-mi steamereuprinpreajmăşi ţineamorţiş să-mi

cunoascăpărinţii.Amintenţiilecelemaiserioase–spunea–,dacăaşştidepe-

acumcăatuncicândveiîmplini18aniteveicăsătoricumine,nelogodimacum.Ştiu că risc enorm ca în aceşti trei ani să întâlneşti pe altcineva şi să terăzgândeşti,dar te iubescşidorescsăvorbesccupărinţii tăi.Vreausăfiisoţiamea!Mămângâiapepărşirepeta:Vreausăfiisoţiamea,nu-iaşacăsuntprimulcareteceredenevastă?M-amtrasdeoparte.Eramsperiatărău.Mamanumălăsasenicisăjocşotron

cu băieţii, şi acum, la 15 ani, îi aduc un ginere de 28 de ani caremămai şimângâiepepăr!Vedeampanicatăscena,darmăşipufnearâsul!Amîncercatîntoate felurile să-i explic lui Peter că oi fi arătând la 15 ani ca la 18, dar suntcopilăroasăcala10anişiultimullucrucaremis-arpotriviarfiologodnă.MaitârziuamjucatînteatruldeamatorirolulprincipaldinCumpănadeLucia

Demetrius.Eraroluluneifemeide40deani,fostaproprietăreasăauneifabrici.Eaîncearcăsă-lseducăpetânărulsecretardepartidcarenaţionalizeazăfabrica.Ţinmintecămi-amtrasatpefaţă,cuajutorulunuicreionnegru,omieşiunadeliniicasăamomieşiunuderiduri,cumcredeamcă trebuiesăaibăofemeiebătrânăde40deani!Într-oziamvăzutînziarunanunţcuoanumitădatăşilocaleunuiconcurs.

Secăutaofatăde15anipentruunfilmcuGeorgeVraca.SlavăDomnului!Amfost aleasă din vreo sută de candidate. O săptămână întreagă am fost filmatăîmpreunăcualţii înGaradeNord,credcăurcamşicoboramdintr-untren,dardefaptpluteamdefericire,l-amvăzutdeaproapepeGeorgeVracajucândşi,lasfârşitulsăptămânii,amprimitprimulsalariudinviaţamea.Primulsalariula15ani!Eraosumăfoartefrumoasă,egalăcusalariulpeolunăalunuifuncţionar.TocmaiapăruserălaBucureşti,laconsignaţiacupacheteletrimisederudeledinApus, primii ciorapi de nailon, foarte transparenţi, ciorapi Cristal, cum li sezicea,şicostauoavere.Cubaniicâştigaţilafilmărimi-amcumpăratoperechedeciorapiCristal.Aşa

amînceput,subnasulcomuniştilorşiînciudalor,epocameadecochetărie,atâtcâtseputeaînBucureştiulacelorani.

1951

Era totmai greu să te aprovizionezi şi numai familiile cu bunici îşi puteaupermite luxul să-i trimită la cozi interminabile pentru alimente. Pică îşi luasacoşaşipleca.Nutotdeaunaseîntorceacueaplină.Darerafoarteactiv,căciîţitrebuiamultăperseverenţăcasăobţiirezultateconcrete.

—Laînceput–povesteaPică–îiîntrebam:Aveţibrânză?Nu,domnu’mare,nu avem! Acummă cunosc de la intrare. Nici n-am intrat bine şi strigă spremine:N-avembrânză!Înfiecareapartamentalbloculuinostrulocuiescdejalaolaltădouă-treifamilii.

În fiecare dintre cele patru camere, o familie cu copii. Bucătăria şi baia suntproprietateatuturorşidimineaţaeoconcurenţăacerbăsăprinziunlocînacestespaţiidestinateuneisingurefamilii.Bătăi înuşabăii, ţipete,certurisuntporţiade toate zilele… Tata a reuşit să scutească numai apartamentul nostru de oprezenţăstrăină.Autorităţilespuneaucăîntr-ocamerăvordormipărinţii,într-ocamerăPică,într-ocamerăeu,deciînapatracamerătrebuiesăniseaducăoaltăfamilie.DarTuţui-aconvinscănuecazul,pentrucăsedădusecămăruţadepeterasa de lângă bucătărie (alocată servitoarei pe vremea burgheziei, când seconstruise blocul) unei fete de la ţară, care lucra în oraş ca frizeriţă. Cum peterasănuexistabaie,tataaarătatcăapatracamerăserveştefrizeriţeicatrecerecătrebaianoastră–decinupoatefiluată.Faţă de ceilalţi locatari din bloc, viaţa noastră a fost mult mai bună. În

apartamentul nostru nu se stătea la coadă la baie şi bucătărie. Numai eucontinuam să fac coadă ca să ajung la inima şi la urechile mamei. În varăîmplineam16ani,dartotnu-midădeavoiesăinvit,larândulmeu,băieţişifetelaunceai,cumsespuneaatunci.Nupermiteaniciunuibăiatsănetreacăpragul.Şinu-midădeavoiesămăducînaltecase,laprietene,atuncicândtotgrupulseîntâlnea,râdea,dansa.—Măauzi?Nu-ţidauvoiesăviidupăoptsearaacasă!Ce-osăspunăblocul?— Când vin târziu de la şedinţele UTM din şcoală nu spui „Ce-o să zică

blocul?“Decede-acolopotvenişila11noaptea?—Acolon-ai încotro, te pot eliminadacănu eşti prezentă.Măaştept de la

tinesăteporţicumsecuvineşisăfiilatimpacasă.—Mamă, am încercat să explic, o fată se poate întâlni şi după-amiaza cu

cinevaşisănufie„cevadecent“.Eunumăizolezcucineva,măduccuungrupîntregdeprietenilaunceaisaulaunspectacol,toateasteaîncepabialaoraopt.Potsă-ţispunîncasacuisuntsaulacespectacolmăduc,nuemaibineaşa?Dareracaşicumce-ispuneamnuarfiavutniciolegăturăcuceauzea.Exista

osingurăreţetăvalabilăpentruea,nupentrumine:„Nu-ţidauvoie.“Atunciplecamfărăsăspuncămăduclaunceai.Dacă-ispuneamnumălăsa

săiesdincasă.Toţiceidingrupulmeupetreceaudeminune,maipuţineu,carestăteamcugândullacescandalmăaşteaptăacasă,darrămâneampânălasfârşit,

voiam atât de mult să fiu ca cei de vârsta mea. Voiam. Dar nu eram. Eramconcentratănuasupralor,ciasuprameaşiasupraaceeace-osămiseîntâmpleacasă.La ora 11 sunam la uşă. Cheia casei numi s-a dat niciodată înainte sămă

mărit. Părinţii dormeau deja. Pică avea misiunea să-mi deschidă uşa. Nu-mispuneanimic,darnicinumăapăra,nicinuascundeaceva faţădemama.Oadouamisiunealuilegatădevenireameatârzieacasăerasăseducăînbucătărie,săseuitelaceasuldepepereteşisămemorezelaceorăajunsesem.Niciodatănu l-am rugat: „Pică, spune-i mâine lui Muţa că am venit mai devreme!“ Îliubeamşi-mieraşimilădeel.Nuvoiamcadincauzameasăaibăceamaimicăneplăcere. Dar mă durea că Pică al meu era mai puţin al meu de când măfăcusemmare.Nu-imai puteam povesti despremine. Îl pierdusem pe Pică almeu!Trecuseîntabăramamei.Trebuiasăfieacolo.Eranormalsăfieacolo.Darşiceenormalpoatefigreudeacceptat.Adouazi,cândmamaaflalaceorăvenisemnoaptea,începeascandalul.—Ţi-am spus că nu ai de ce să vii după opt.Nu permit!De ce nu-ţi bagi

minţileîncap?Aisăvezituce-aisăpăţeşti!După-amiază,cândamvenitdelaşcoală,amgăsitdulapulcurochii încuiat.

„Săteducilapetrecerişi laîntâlniricuprieteneletaleîmbrăcatăînuniformă!“Ştiacă înuniformaşcoliin-o să iesdincasă.Am început săplâng. Îmiveneagreu să cred că oamenii care te iubesc îţi pot provoca asemenea durere. Amplânstoatănoaptea.Decesăfiusingurafatădevârstameacăreianuisedăvoiesăfieîmpreunăcuprieteniiei,decenumailamine,careaveamocasăspaţioasă,de ce numai la mine nu se putea veni? De ce numai eu nu am cheiaapartamentuluiîncarestauşidecetrebuiesăsescoalePicădinsomnşisă-mideschidăuşa?DecetocmaiPică,celcarefusesedeparteameaatâţiaani,trebuiasăraportezelaceorăamvenit?„Dece“potfidouăcuvintetâmpite!De dimineaţă am luat o hotărâre. Când am fost chemată de Pică la micul

dejun,i-amspuscănuvinşicăn-osămaimănâncpânănumisedaurochiileînapoi,pânănuamvoiesăiessearadincasă.Douăzilen-ammâncatşimi-amplâns toate lacrimile.Nicidacămăscuturacinevacredcănumaiputeau ţâşnilacrimidinmine.Rândperând,şimama,şitata,şiPicăauvenitsă-mivorbească,darnum-au

înduplecat.GrevafoameicalaînchisoareaDoftana!Ştiamcăamdreptate,cănufacnimicrău,căvreausăfiucatoatefeteledevârstamea.Plângeampentrucănueramaşa.Poateşipentrucănicinuvoimaiputeafivreodatăcaeledupătot

cemiseîntâmpla.Atreiazimi-audeschisdulapulderochiişiatunciamdeschisşieuguracasă

mănânc.— Carmen – îi spuneam la şcoală prietenei mele –, la japonezi există

ceremonialul ceaiului. La mine există ceremonialul de după ceaiul dansant laprieteni. Pică deschide uşa. Pică se uită cât e ceasul în bucătărie şimamamăadmonesteazăadouazi!—Ştiucăţi-egreu!îmispuneaCarmen,darnicieanumaicredeacăsepoate

schimbacevalamineacasă.EunusuntdinBucureşti–spuneaCarmen–,stauîngazdă,oducprost cubanii, darparcămi-emaibinedecât ţi-e ţiepeCaleaVictorieiata!În mijlocul anului şcolar am fost trimisă de şcoală la raionul Uniunii

TineretuluiMuncitor, careeraaproapedePiaţaRomanăşidecasanoastră.Săajutacolosecţiacultural-artistică,săorganizămmanifestăriculturaleînfabrici,şcolişiîntreprinderi.Şefulsecţiei,tovarăşulA.,eragenuldeomcareştiasătuneşisăfulgere,ceeacepentruofuncţiecaaluinueranepotrivitînacelevremuri.Avea o faţă închisă la culoare şi plină de cicatricile lăsate în copilărie de o

boalămolipsitoare,ceeacemi-aamintitdefaţaGherghinei.Tocmai tuna şi fulgera, tronând la o masă lungă, la care stăteau înşiraţi

colaboratorii secţiei. Ca de obicei, ajunsesem mai târziu, după ce începuseşedinţa. M-am căznit să mă fac cât mai mică, să nu fiu luată la ochi. M-amaşezatpesingurulscaun liber.TovarăşulA.număobservase,elerapreocupatdoardearticulareasunetelorpecarelescoteapegurăţipând.Cesarcinipusesepartidulînfaţanoastră,ceesteimportantpentrupartidşipentruclasamuncitoareşi cum să se oglindească toate astea înmanifestările culturale pe care le vomorganiza împreună în acel an. Şi muştele pot muri aici de plictiseală – îmispuneam.Darnu!Deodatămuşteleauîncetattoatesămoară.Numairămăseseniciurmădeplictiseală.Schimbaretotală,caatuncicândtrecidepeunpostderadio pe altul, cumuzică bună.Vocea tovarăşuluiA. nu semai auzea. Lângăminestăteauntânărcaremăpriveaşi-mizâmbeadinpriviri.Ştefan.Amînceputsăvorbimatâtcâtseputea,casănuatragematenţia.—ŞtiicefaceA.?îmişoptinouameacunoştinţă.Areunobicei–decâteori

îl cheamă cineva la telefon spune la sfârşit: „Să trăieşti, tovarăşe!“ Închidetelefonulşiadaugă(cândnumaipoatefiauzit):„100deanicufaţalaperete!“M-amstăpânitcugreusănuizbucnescînrâs.—Crezicăaşami-ofispusşimie:„Sătrăiţi,tovarăşaRiri,100deanicufaţa

laperete“?—Darce,aivorbitcuellatelefon?—Nu!Amvrutsămălaud.Laterminareainterminabileişedinţe,Ştefanm-acondusacasă.I-amexplicat

decetrebuiesănedespărţimcumultînaintedeintrareaînbloculmeu:casănufiuvăzutăcuunbăiat!—Darai16ani!s-amirat.—Nupentrumama.Mamaareprincipiileeişieîncăpăţânată.Nureuşescs-o

conving!Laminenuvinbăieţi,nutelefoneazăbăieţi,nusefacceaiuri.—Osă-misubţiezvoceaşiosătecautlatelefon!—Nuparisăfiiînstaresă-ţisubţiezivocea!m-amauzitspunându-i.Ammaivrutsăadaugcevaşinuamreuşit.Măreîntorsesemlaceaiuldansant

delaAngi,cândrăspunsesemprosteştedoarcudasaunu,paralizatădeprivireamameidedupăperdeluţă.Băieţiifacfetelesăsufere–îmitotspuneamama,iareunuvoiamsădepind

deei ca sămă facăpeurmăsă sufăr.De laovreme îmi impusesemo regulă:după o singură întâlnire sau două – îmi plăcea să fiu complimentată, să fiuprivităcuadmiraţie–refuzamurmătoareaîntâlnire.Nuştiamdecemăsimţeambinefăcândasta.Lerăzbunampefetelecaredevinjucăriiînmânabărbaţilorşisuntpărăsitedupăcerămângravide?Oarerămăsesemînchisămentalîncameramea,oarenumaiacoloeramînsiguranţă?Oarenumaiacolonimeninu-miputeafacevreunrău,încameramea,printrecărţilemele–supuselemele?Îmierafricădeunstrăincare-miputeafacerăudacăîlîncurajamsănu-mimaifiestrăin?Poate fusesempreapreocupatădebătăliamea ca să fiu lăsată înpace şi nu

avusesemtimpsădescopărcinesuntdefapt,săştiucesimt,sărespectceeacesimt.Pânăatunci,cademultealteoriînviaţameaulterioară,m-amdirijatdupăunmodelpecaremil-amimplantateuînsămiîncap.Sclavăacreierului.Aveamuncreierdomesticit.A doua zi era duminică. Am stabilit cu Ştefan să ne întâlnim la ora 10 la

acelaşicolţdestradăşisămergemlaşosea.L-amgăsitacolodeparcănus-arfimişcatdinlocdecândnedespărţiserăm.

Amluat-oprinzăpadă.M-aprinsdebraţ.Amîncercatsă-idaumânalaoparte.Nuamîncercatpreatare.Tăceam.Amândoineobişnuiamcuprezenţaceluilalt,îisimţeamritmulşoldurilorprinpalton.Laşoseam-aluatdemijloc.Niciodatănumersesemaşacuunbăiat.Mi-apovestitdespreel.Avea19anişiveniseînBucureştilafacultate.

—Amsă-ţi spunopoveste.Eprimaoarăcândospuncuiva.La15aniamcunoscuto fată înclasamea, în şcoaladinSibiu, şine-am îndrăgostit.Părinţiimeisuntsăraci,şifataafostşieacrescutăcumarigreutăţi,căeraorfanădetatădemică.Dela15aniamfosttottimpulîmpreună,şila18ani,cândamdevenitmajori,amvrutsănecăsătorim.Familiameanicin-avrutsăaudă,iarmamaeiîigăsiseunsoţpotrivit–directoruluneiîntreprinderi–,foartebinesituat.„Unomcumsecadecarearesăscoatăfamiliadinsărăcie.“—Şi?Afăcutcunoştinţăcudirectorul?amîntrebat.—Nu,fiindcăamdeciscăsuntemdejamajori,ne-amdussingurilaprimărie

sănecăsătorim!Amluatactelenecesare,amstabilitozideîntâlnirepetrepteleprimăriei, am început săurcăm treptele,urcamşidiscutam.Cevomfacedupăaceea,undevommerge.Nuputeamstanicilamineacasă,nicilaea.Nune-arfiprimitniciunii.EutrebuiasăîncepsăînvăţlaBucureşti.Săstaulacămin.Cucebani să întreţin o familie? „Nu avem pe nimeni în toată lumea asta decâtdragosteanoastră“,aspusMaria.Cândamajunspeultimatreaptă,amînceputsăneîmbrăţişămşisăplângem.

Seuitalumealanoi.Ne-amdatseamacănuneputemcăsători.Nisepăreacătreptele seclătinăsubnoi.Căneprăbuşim.De fapt,nuştiudece-ţipovestesctoateastea,abiate-amcunoscut!—Poatetocmaideasta!Şices-aîntâmplatmaideparte?—Maideparteamcoborâttrepteleprimăriei,daraltfeldecâtleurcaserăm.—Şi?—Şiapois-acăsătoritcudirectorul.Vaaveacopiicarenuvorfiaimei.Vor

semănacudirectorul!— Îmi pare rău, dar a fost totuşi extraordinar, urcarea treptelor, căsătoria.

Aproapecăaţifăcut-o.Numulţiarfisuittreptele.—Decândte-amîntâlnit,eprimadatăcândamcoborâtcuadevărattreptele.

Mi-amdatseamacăpottrăişidupăMaria.Nuştiamcesăspun. Îmiera frică tocmaipentrucă întâlnisempecinevade

carenutrebuiasă-mifiefrică.Zăpadaîlpreschimbasedintr-unbăiatbrunetîntr-unulcupărulalb.Seuitalaminezâmbind.Întotdeaunami-auplăcutbruneţii.Ne-amaşezatpeprimabancă,pestezăpadadepeea,şiaşas-atopitşigheaţa

dintrenoi.—Cevieeşti,mi-aspus.Tun-osămoriniciodată!—Aisă-ţiaduciamintedemineşicândosăai80deani?—Darnicieun-osămorniciodată!80deanivorfimijlocultinereţiinoastre.

Pentrucăacumsuntviu.Pentrucăacumeştivie,pentrucădimineaţaastaetotatâtdevieşidefrumoasăcaşinoi…S-aaplecatşim-aîmbrăţişat.Ce-osăspunăCraiova?arzicemamamea.„Există atâta frumuseţe în fiecare început“, mi-a şoptit Ştefan la ureche

versurileluiRilke.

ÎnRomâniaacelorani,celemaiabsurdelucrurideveniserădemultopartedinrutină.Înfiecarean,la1mai,sărbătoareainternaţionalăamuncii,la23august,eliberareaRomânieidecătresovietici, şi la7noiembrie,aniversarea revoluţieidin 1917, în funcţie de un protocol respectat riguros, toate întreprinderile,instituţiile, şcolile din Bucureşti pregăteau pancarte cu lozinci, multe steaguriroşii şimultmai puţine steaguri tricolore. Se ţineau adunări pregătitoare şi seindica tuturor locul de întâlnire în ziua manifestaţiei, la ora 7 dimineaţa, deexemplu.Noi, toţi elevii şcolii sanitare, ne adunăm în apropierea şcolii de pestrada PitarMoş şi ne îndreptăm spre bulevardulMagheru. Cineva nota toatenumele participanţilor şi, la terminarea defilării, la punctele de împrăştiere delângălaculHerestrău,severificadacătoţiceinotaţimaisuntprezenţi.Nuaşfivrutsăfiuînpieleaunuiparticipantcareseevaporasepedrum.Defapt,defrică,nupreaseevaporanimeni.Deasemenea,niseînmânauunoradintrenoisteagurisaupancartepecaretrebuiasălepurtămpânălasfârşitulmanifestaţiei.Eufiindînaltă–1metru70, ceeace era foartemult faţădemedia înălţimii fetelordinacea perioadă – primeam întotdeauna un steag şi mă alegeam cu mâinileamorţite!Pebulevardneîncolonamcâte12-14într-unrândşiîncepeammarşul.Atunci venea un tovarăş şi ne împărţea fiţuici cu texte scrise: lozincile caretrebuiaustrigate.Lafiecaredouă,treirânduri,conţinutuleraaltul.Deexemplu,trei rânduri trebuiau să strige de-a lungul străzilor parcurse: Trăiască în veciprietenia dintre poporul român şi poporul sovietic! Următoarele trei rânduritrebuiausăstrigeînconformitatecufiţuicaprimită:URSS–bastionalpăciie!Altetreirânduristrigaualtceva,calumeasănuseplictisească:TrăiascăStalin,cel mai bun prieten al poporului român! Sau: Trăiască tovarăşul GheorgheGheorghiu-Dej! Şi aşamai departe. Fiecare avea scris ce trebuia să strige cuentuziasm, până la răguşeală. Traseul demonstraţiei era foarte lung, „oameniimuncii“dinîntreprinderi,şcoli,universităţiveneaudintoatecolţurileoraşuluişimărşăluiaudinainteaunei tribune foarte înalte (pentrucaduşmanuldeclasăsănupoatăatentalaviaţalor).Acolostăteau„conducătoriimultiubiţiaipoporuluimuncitor, în frunte cuGheorgheGheorghiu-Dej“. Cei care treceau jos,mii şi

mii,îşifluturaumâinileşisteagurileroşiisalutându-icapeCaesarImperator,iarcei care stăteau sus, la tribună, se topeau de plăcere văzândmulţimea imensăcare-iiubeaşiîşifluturaularândullormâinile.Darpesemnecăeinusealegeaucumâiniamorţitecamineînluptacusteagulroşufluturatcalede10kilometri.ZecidemiideoamenitraversauastfeldetreioripeantotBucureştiul,mergândore întregi într-un ritm lent, purtând steaguri şi pancarde grele în mâini şistrigândlozinci.Culmeamanifestaţieieraatinsăcândseajungeaînsfârşitînfaţatribuneiconducătoriloriubiţi,şilamicrofoaneleemisiuniideradioseauzeaîntremarşurivoceacrainicului:„Bucuriaspontanăapoporuluiromânumplestrăzilecapitalei“, „Oamenii vor să-şi exprime recunoştinţa faţă de conducătorii loriubiţi“.Detreioripean?Darcinegândeape-atuncicuvocetare?Şispontan?

La toateposturilede radio se transmiteaun cântecdespreun copil coreean,orfanderăzboi:„SuntWu-Wu-Wingaltău,celmic/Mi-efoameşimi-efrig“–şi tot timpul se vorbea despre războiul dintre Coreea de Nord comunistă –sprijinită de China şi de Uniunea Sovietică – şi Coreea de Sud acaparată demâinilemonstruoşilorimperialiştianglo-americani.La şcoala noastră, unde erau numai fete, ni s-a spus că baletul şi opera din

Coreea comunistă vor da un spectacol în Parcul Herestrău. Împreună cu alteşcoli din Bucureşti, am fost transportate acolo cu autobuzele ca să asistăm laspectacol.Afostîntr-adevărunspectacolfeeric,deînaltăcalitateartistică.Ţinminteoscenăcuomamăcare-şipierdecopilulîntr-unbombardamentşi,

îndurereaei,îşiimagineazăcădanseazăcuelpurtându-lprinaer.Darcelmaimultmi-aplăcuttenorulprincipalalopereicoreene.Înprimulrând,îlchemaRiSanKu,adicăaveajumătatedinprenumelemeu,Riri.Eraunbărbatdevreo30deani,maiînaltdecâtceilalţiactoridepescenă,şisepăreacăunuldinpărinţiilui nu fusese coreean. Avea o faţă foarte expresivă, iradiind magnetism. Îlgăseam chiar frumos. Întotdeauna mi-au plăcut oamenii cu ochi catifelaţi şipătrunzători, care te privesc transmiţându-ţi unmesaj cu care trebuie să-ţi baţicapul.Cândaînceputsăcânte,s-afăcutotăcereneobişnuităîntr-unloccuatâtatineret.Aveaovoceextraordinară–mis-apărutmieşifetelordinclasamea.Înpauzăne-amdusînspateleareneisăluămautografeînlimbacoreeană,lucruatâtdeneobişnuit.ÎlvedempeRiSanKuînpicioare,dândautografe.Imediateu,câtevacolege

şi Carmen, colegamea de bancă, ne îndreptăm spre el. Deodată Ri se uită lamine de parcă eram singură acolo şi toţi ceilalţi dispăruseră, de parcă ne

cunoşteamdintotdeauna.Râdem, află cămăcheamăRi-ri, zâmbeşte. Pe scurt,măinvităşilacelelaltespectacolepecareledădeaînBucureştişi-mioferătoateflorilepecareleprimiselaacelspectacol.Deasemenea,m-ainvitatşim-amduscuCarmenlaorecepţielaAthénéePalace,undeeragăzduitcutoatădelegaţia.Trebuiesăspuncăoriundem-amîntâlnitcuelamfostîmpreunăcuCarmen,

îmiînchipuicănupreai-aconvenit,darnumi-ampermisniciunmomentsăfiusingurăcuel.Moralaproletară?Măvedeainvizibilulochialmamei?Nu,daraşamisepăreafirescsăprocedezlaîntâlnirilecuuntenordeoperăînvârstăde30deanişicoreeanpedeasupra!M-amdustoatăsăptămânalateatreleundeaveaspectacol:nepuneamieşilui

Carmencâteunscaunprintrescaunelepecareerauaşezaţimembriiorchestrei–călocuriliberenuexistauînsală–şicinemaieracamineşiCarmen?Neuitamunalaaltaşiizbucneamînrâs!Mi-erafricăsănudiluămmuzicaorchestreicurâsulnostruşisănedeaafară,Rierapescenăşinuneputeaapăra.Totuşi,şidepescenă, făceace făceaşi-mi trimiteacâteoprivireacolo jos,undemăaflamprintremuzicanţi!ÎnpauzănechemapemineşipeCarmenînculise.Acoloîmidădea toateflorileşi fursecurilepecare leprimisede laadmiratori!Ştia limbarusăşimereuerautraducătoriprinpreajmă.ÎncepusesămiledescriepemamaşipesoraluidinCoreea,pescurt,eu,careaveamnumai16ani,nupotspunecăideeauneicăsătorii-aventurăşiplecareaînCoreeanumi-ausurâsînsurdină,nudegeabaaveam16anişişaisprezecemiidevise.Eracaşicumte-aifiîmbătat.Deşi niciodată nu fusesem beată, mulţi eroi din povestirile citite îmimărturisiseră nu o dată că se îmbătaseră, aşa că ştiam de la ei ce este beţia.Teoretic.CufiecarespectacolînaltcolţalBucureştiului,euscaunlângăscauncuceidinorchestră,RiSanKususpescenă,cântându-şiariile,măsimţeamcaoprinţesă, dar una uimită, totul era atât de neaşteptat, neobişnuit, exotic.Comuniştii, războiuldinCoreea, turneulopereidinPhenian– şi iată că lumeacenuşieaBucureştiuluidinaceianiputeadevenitrandafirie.Mergeampestetot–pânăşi laşcoală–cuopoezie încap.Voiams-oscriu.Nuamscris-o.Dar,dacăaşfiscris-o,s-arfinumitOdăneprevăzutului.Noroculmeu era că spectacolele aveau loc de obicei lamatineu, aşa că nu

întârziampreamultacasă.ŞiCarmenerafericită:primeaînfiecarezidelaminetoatebucheteledeflorişifursecurilepecaremiledăruiaRi.Cădoarnuerasămergacasăşisămăvadămamacumaldăredeflorişideprăjituridăruitedeuntenorcoreean!Astaarficatastrofatşiomamămaiobişnuitădecâtamea.În săptămâna în care ne-am văzut zilnic, m-a învăţat literele alfabetului

coreeanşicumsespuneIloveyouîncoreeană:Nanansaranhamnida.Totulînprezenţa lui Carmen, pe care cred că o cam detesta. Ne-am despărţit cu osărutare–primaşiultima înacestcapitol imprevizibil.Dardedataaceastanuam mai ţinut cont de prezenţa lui Carmen. A fost o sărutare adevărată şi oîmbrăţişare care au presărat şi puţină realitate peste această poveste ireală, încare nu s-a întâmplat nimic şi totuşi s-au întâmplat atât de multe. O singurăsărutare.NueraatuncianulîncareYvesMontandcânta:Tumefaistournerlatête?Pe urmă, Ri San Kumi-a scris o scrisoare plină de emoţie din Coreea, pe

adresaluiCarmen.Mi-atrimisfotografialuişifeteledinclasameaauschimbatcuvinteleunuicunoscutcântecşicântaudespreRicareîiscrieluiRiri:„Ochiieinupoatesă-iuite/Chiardepestemultemărişiţări.“CoreeanulRiSanKuscriape ruseşteunei fetedinBucureşti, adicămie, careamrugatocolegă refugiatădinBasarabiasă-mitraducăînlimbaromână:„Precumnişteboabedemărgăritarpicuratepestesufletaufostpreţioaselemomentepetrecuteîmpreună.“La16anitotuleunprilejdeminunare.Camameţisemdupă frumosulRi,daracestaeraultimullucrulacarem-aşfipututaşteptadinparteamea:gândurişivisestârnitedeunreprezentantalCoreeicomuniste.PânăamplecatdinRomânia, în1960,ampăstratbreloculcusteagulcoreean,scrisoareaşifotografiacuautografaleluiRi.Abiaatunci,ştiindcănulepotluacumine,le-amruptşile-amaruncat.Amavut odată 16 ani –mi-am spus la vârsta de 24.Dar dacă s-ar fi putut scoateatuncidinţarălucruriscrise,fărănicioîndoialăcăaşfiluatcuminefotografiaşiscrisoarea.Interesantecănicila50deani,înIsrael,nui-ampovestitmameică,cineştie,aşfipututaveacopiicoreeni!S-arfisperiatchiarşiatuncicăatâtasupraveghere ar fi putut să nu dea roade. Sau să aibă ca roade nişte bebeluşicoreenişiofiicătrăindînCoreea!DeciniciodatămamanuaştiutcăexistaserăcândvaRiSanKuşidorinţameadealuapartelacevaceaduceaaaventură.DarRiexistăşiacum,cândam80deani,şim-aînvăţatsăspunabiaieri,înurmăcu64deani,cuvinteleNanansaranhamnida.Euteiubesc.Şiîivădumărullarg,decarenumi-amsprijinitniciodatăcapul,deşiaşfivruts-ofac,şivădsemneledeîntrebarelacarenuamrăspuns.CiudatesuntcăileDomnului–arfispusunpreot şi mi-ar fi dat ca penitenţă să postesc. Încă o dată, ca în acea grevă afoameidela16ani.Darevreiinusespovedesc!

1952

Toatăvarabunicaafostbolnavă.Aveacancerşistătealapat.Nusuportabinemorfina şi prefera să îndure durerile fără să apeleze la acest medicament.StrăbăteamcumamazilnictoatăCaleaVictorieipânăpeStradaCazărmii,cas-ovedemşisă-iducemdemâncare.Totdeaunabunicafuseseslabăşiscundă,daracumpăreaşimaimăruntă,obrajiiîieraupalizi,însăaproapecănusevăita,înciudadurerilor.Eraofemeiecurajoasă.Pepereteledelângăpatseaflatabloulcu fotografia-pictură a singurei ei fiice, SylviaAberfeld, cea rămasă tânără şifrumoasă.Stând înpat, oprivea tot timpul.Poate că îşi lua rămas-bunadouaoarădelaea.Poatesperacăovareîntâlni.—Ririca,cegreuesătedesparţideceicare-ţisuntdragi,mi-aspusbunica

într-odimineaţă.A doua zi, la 30 august 1952, a murit şi a fost înmormântată la Cimitirul

Giurgiului,lângăbuniculHeinrichşilângăSylviaceade21deani.Sedespărţisedenoi,darseduseselângătatălcopiiloreişilângăunicasafiică.

Înseptembrieaînceputiarşcoalaşiprimaorăafostdelimbarusă.Predarealimbii ruse în toate şcolile din România se făcea de cadre fără pregătireprofesionalăadecvatăşifoartepuţinetextedinmanualeledeuzeraufolositoare.Puteai să studiezi rusa câţiva ani, dar să nu ştii să ceri lucruri elementare înruseşte,într-oprăvălieoarecare.Pentru noi însă, această frumoasă limbă reprezenta doar o limbă impusă de

comunişti, se suprapunea cu importarea prin forţă a sistemului comunist înRomâniaşivoiamnumaisătrecemcubineexamenele,darnus-oînvăţăm.Datfiind că nivelul celor care ne predau limba rusă era scăzut, nu era greu să-ipăcălim,săscriemcuuncreionsubţirepestetexteledincărţitraducereaînlimbaromânăşisădămimpresiacăştimlecţiile.În clasa mea preda o profesoară foarte drăguţă şi bună, dar atâta tot. La

aceastăprimă lecţiededupăvacanţă,ne-a spus: „Inspectorulcareavenit anultrecut de la minister mi-a cerut să facem şi conversaţie la începutul fiecăreilecţii.“Cumeramprimaîncatalog–Aberfeld–,măscoatelatablă.—Riri,haisăfacemconversaţie.Cefilmaivăzut înultimul timp?Darsă-i

traducititlulînlimbarusă!Amînceputsăcautfebriluntitludefilm,daroricetitluîmireaminteamîmi

eraimposibilsă-ltraduc.Şidupăcâţivaaniderusă–lafelcatotrestulclasei–nu ştiam decât alfabetul. Deodată mă inundă fericirea. Întotdeauna există osoluţie,numaicătrebuies-ogăseşti,spuneatata.

—AmvăzutfilmulRuslanşiLudmila!—Şiceţi-aplăcutcelmaimultdinfilm?Iar eram disperată, nu ştiam să leg două vorbe, d-apăi fraze despre film.

Deodatămi-avenitdinnouoideesalvatoare.—Celmaimultmi-aplăcutRuslan!—Ocenharaşo!Amfăcutconversaţiecumacerut inspectorul,aspus tovarăşaprofesoarăde

limbarusă,drăguţadeea.În restul anului, toate fetele scoase la tabla în ordine alfabetică au fost

întrebateînaintealecţieidacăauvăzutunfilm,iarrăspunsullorafostRuslanşiLudmilaşicăceeacele-aplăcutcelmaimultdinfilmafost,bineînţeles,Ruslan.Amfăcutconversaţiecumacerutinspectorul!spuneaiarşiiar,fericită,tovarăşaprofesoară.Pavatăcubuneintenţii.

Aniideşcoalăsuntplinidesemnificaţiişiparfoartelungi.Dinviaţameade17anipetrecusemultimiiopt,adicămaimultdejumătate,dupăCortinadeFier.Deanidezile,şiaceştiaerautocmaianiimeidedezvoltare,aniimeideîntâlnirecu lumea, numai venea nici un străin înRomânia, nu semai putea pleca dinRomânia.„Auvenitnoapteaşil-auluat“eraunadintrecelemairăspânditeveştipe care şi le dădeauoamenii, iar cei care nu erau arestaţi se simţeaupotenţialarestaţi, vinovaţi fără vină. Ziarele nu scriau nici un rând de informaţieveritabilă, librăriile erau pline cu cărţi de propagandă în favoarea raiuluisocialist.Am văzut odată un film la cinematograful Scala. Îl ţin minte în amănunt.

Miezul nopţii.O bancă într-un parc. Pe bancă, un tânăr şi o tânără. Stau unullângăaltul.Numaienimeniînparcînafarădeei.Pecer,lunăplină.Şiatunci,tânărulîispuneiubiteisale:„Dragamea,astăsearănutesărut,căciamvăzutlaprânz,lagazetadepereteauzinei,căailucratnumailaşaserăzboaiedeţesutînparalel, şi nu la paisprezece, ca lucrătoarele stahanoviste.Dar dacămâine veidevenifruntaşăînproducţie,da,atuncimâinenevomsărutaşivoifimândrudetine.“ E de mirare că ţin minte şi cinematograful unde am văzut acest film,model de realism socialist în cinematografie?Minciuna nu stătea cu regele lamasă,caîncelebrapoeziealuiVlahuţă,cieraeaînsăşiMajestateaSaMinciuna,oreginăcrudăşihidoasă,cocoţată ladomniedupăbunulsăuplac.Totuleraominciună,devremecerevolverul–vizibilsaunu–era îndreptatspre tine,celîncănearestat.Armata sovietică şi comuniştii care înhăţaseră regimul înmâini

erau peste tot. Şi pereţii puteau avea urechi. Trebuia să înveţi regulile şi săjonglezi cu ele de parcă erau nişte mingi. Să repeţi ca un papagal cuvintelenoului dicţionar răsărit ca din pământ, înmânând false certificate de valoare şilegalitate. Să arăţi public că, bineînţeles, crezi în ceea ce nu crezi, săsupravieţuieştiîncondiţiidemoartespiritualăşimorală.Sălupţicasăgăseştidemâncare, să te gândeşti cum să nu baţi la ochi şi cum să te strecori de azi pemâine.Săfiiunamărâtînmodcronicşidiscret.Unamărâtviupejumătatemort.Eu, care crescusem într-un astfel de regim, credeam că e cea mai bine

organizatădictaturădinlume,cănuexistăniciobreşădescăpare,dovadăcăînUniuneaSovieticăoamenii numai aveaunici o speranţă într-un alt viitor încădin1917.Totuşimămiramcumde-aureuşitsăînchidăatâtdeermeticoţarăcaRomâniaşicumtoţiîşirecitauînpublic,caniştecopiibuni,lecţiiledecăţeluşicuminţiţi.Iaracasă,casăpoatăvorbiîntreei,oameniidădeautareaparatelederadio. Ca să-i bruieze astfel pe eventualii ascultători de pe partea cealaltă aperetelui.Da,la17ani,credeamcătrăiescîntr-odictaturăoriginală,unică,fărăperecheînistorie,pânăcândunchiulmeuVirgilMontaureanune-aîmprumutatocarte. El, care fusese renumitul librar al secţiei de cărţi a magazinului „LaFayette“, avea acum, la intrarea unei clădiri, o cămăruţă de reparat stilouri!Oducea foarte greu, dar rămăsese acelaşi om cu frumuseţe de aristocrat şiemanândspiritualitate.Dinsurseneştiute,Virgilmaireuşeasăfacărostdecâteocartebunăvenitădepestehotareşis-otreacădinmânăînmânăpelaprieteni.AmînceputsăcitesccarteaadusădeunchiulVirgilşinuamputut-olăsadin

mână. Era cartea lui Stefan Zweig, terminată în aprilie 1936,Castellio contreCalvin,ouConsciencecontreviolence1.

1.Publicatărecent(Humanitas,2016)subtitlulLuptaînjurulunuirug.CastellioîmpotrivaluiCalvin,trad.dingermanădeE.Marghita.(N.ed.)

Zweiga scris această cartedescriinddictatura luiCalvin înGeneva,dar s-areferitdefaptladictaturafascistăînplinăascensiuneînaceianiînGermania.Iareuociteam laBucureşti în1952 şi aveam impresiacăZweigdescrie, în toateamănunteleei,dictaturacomunistădinaceaperioadăavieţiimele.Dictaturapecare,pânălacitireacărţii,ocrezusemunicăatâtîncreativitateaeidiabolică,câtşiînînchidereaeiermeticăfaţădeoriceposibilitatedeevadare.ŞiiatăcescriaZweig despre dictatura lui Calvin: „Datorită unei formidabile tehnici deorganizare,Calvinareuşitsătransformeunoraşîntregcumiidecetăţeni,pânăatunci liberi, într-o rigidămaşinăriedeascultareoarbă; a izbutit sănimicească

oricetendinţădeindependenţă,săacaparezeoricelibertatedegândire,aservind-onumaişinumaidoctrineisale.“2

2.Ed.cit.,p.12.(N.ed.)

DacăînlocuiainumeleluiCalvincuGheorgheGheorghiu-Dej,asemănareacuRomâniaeraperfectă.SebastianCastellio,uneruditşiunidealist,caretrăiasăraclipitpământuluiîn

afarazidurilorGenevei, s-a revoltatcontracondamnării laardereape ruga luiMichelServet,omulcaredescoperisecirculaţiasângeluiînorganism.Castellioaavutcurajulsăscrieînaceiani:„Aucideunomnuînseamnăniciodatăaapăraodoctrină,ciînseamnăaucideunom.“3Deşişi-adatseamacăînluptacontraluiCalvin este de fapt ca omusculiţă faţă de un elefant,Castellio a îndurat toatepersecuţiile, şi-a riscat viaţa şi a scos la lumina tiparului noi şi noi pamfletecontraluiCalvin.Numaiomoarteprematurăl-ascăpatdeexilsaudeexecuţie,iar opera i-a fost interzisă, arsă, distrusă şi astfel numele celui care înainte deHume şiLocke a predicat toleranţa înEuropa – scrieZweig – a fost uitat, deparcătratatulluiCastellioTraitédeshérétiquesnuarfifosttipăritniciodată.

3.Ed.cit.,p.20.(N.ed.)

Câtdeexactaputut rezumaZweig în1936situaţiadinRomâniaanilor ’50:„Dacăîntr-unorganismstatalfiecarecetăţeantrebuiesăseaştepteoricândsăfieanchetat,cercetat,condamnat;dacăştiecăfiecareacţiuneasaşifiecarecuvântrostit sunturmăritepermanentde invizibile căutături iscoditoare;dacă laoriceoră din zi şi din noapte uşa casei se poate deschide brusc pentru percheziţii –atunci nervii cedează treptat. Se naşte o spaimă colectivă căreia îi sucombăîncetulcu încetulpânăşiceimaicurajoşi.“4 Iar lasfârşitulcărţii,Zweigscrie:„Toateideologiileşiizbânzilevremelnicesesfârşescodatăcuepocalor:numaiideea libertăţii spirituale,caredomneştepeste toatecelelalte idei şinupoate fibiruitădeniciuna,revineveşnic,fiindcăeveşnicăprecumspiritul.“5

4.Ed.cit.,p.68.(N.ed.)5.Ed.cit.,p.216.(N.ed.)

Citeamşiaproapeplângeam.Pentrumine,aflatăîncuşcaunuiastfelderegim,săcitescoasemeneacarte înacei ani, înaceacuşcă, a fost cevadenedescris,cevacarem-atulburatprofund,m-ainfluenţat,mi-adatsperanţă.Maiexistaserăasemeneadictaturi,exactlafelcaşiceacomunistă.Şidictaturiles-ausfârşitde-

alungulistoriei.Maidevremesaumaitârziu,dars-ausfârşit.Egreupentru un cititor de azi să-şi imaginezeRomânia luiGheorghiu-Dej.

Să-şi imagineze că citeşte această minunată carte a lui Zweig aflându-se înRomânialuiGheorghiu-Dej.Nepreţuituldaralacesteicărţiafostsperanţa–înplinăteroareadictaturii–cădictaturasepoatedestrămaîntr-obunăzi.

1960

OdatăajunsăînIsrael,primacartepecareamvruts-ocumpărdinlibrăriisauanticariateafostCastelliocontreCalvin.Nuamgăsit-o,şiatunciamcomandat-odinstrăinătate.Dupădouă luni ţineamînmâinicartea republicată în1949 înElveţia, laEdituraGrasset.Am recitit-o– era aceeaşi carte scrisă cu sângedeStefanZweigînperioadagreadeinstalareanazismului.Amrecititcarteaacum,cândtrăiamîntr-olumeliberă.Nuammaitremuratcitind-o.Amcitit-olareceîntr-oţarăîncarenimănuinu-ipăsacecitesc.Reciteamocartefoartebună.Aşacum ştia să scrie Zweig. Dar o citeam altfel. Cartea rămăsese aceeaşi. Eudevenisem o fiinţă neîncercuită de gratii invizibile. Neexpusă la explozielăuntrică.

1953.Începutulanului

Cadeobicei,trebuiesăpetrecRevelionulîntr-unrestaurantcupărinţiimeişiprieteniilor.Am17anişijumătate,toţitineriicare-misuntprieteniseîntâlnescacasălaunuldintreeisăsărbătoreascăsosireanouluian.Tineriicutinerii.Cadeobicei,mamanu-midăvoie.„Nu-ţipermit,viicunoi!“spune.„MaibinerămânacasăcuPică!“Darnum-aulăsatacasăcuPică.Restaurantulerafoartefrumosamenajat,cuvâscsub lămpişicu lampioane.

La mese numai oameni veseli. Aveam rezervată o masă de treisprezecepersoane.Adicăşaseperechideadulţişieu,atreisprezecea.Prieteniipărinţiloraveauşieicopii,uniidevârstamea,dareradelasineînţelescăniciuncopildevârstameanuarfivenitcumamaşicutatalaRevelion.Ne-am aşezat în jurul mesei, nu auzeam nimic şi nu ţin minte nimic din

discuţiilecelormari.Ochiimeirămăseserăaţintiţilamasavecină,undestăteautineridevârstamea,veseli,degajaţi,râzândîmpreună.Dincândîncând,dansauuniicualţii.Eumăsimţeamdinceîncemairidicolăşimaineajutoratăprintreoameniide lamasanoastră.Nicimăcarunsingur lucrudincespuneaunumă

interesa. Se distrau de minune, glumeau şi făceau remarci în legătură cumâncarea.Cadeexemplu:„Cesarmaleextraordinare!Aigustatlacherda?“Unuldintre prietenii tatei era avocat şi a povestit despre un proces la care tocmaipledase. El şi frumoasa lui soţie erau evrei unguri, şi atunci când orchestra aintonatunceardaşle-audatlacrimile.Întotdeaunami-afostgreusăînţelegdeceexistă un patriotism unguresc neobişnuit de puternic la evreii unguri,supravieţuitoriîntr-oţarăîncareevreiiauavutatâtdemultdesuferit.Întretimp,tineriidelamasaalăturatădansauşifredonaumelodiilelansatede

orchestră.Aveau17,poate18ani.Euaveamcelpuţinomie!M-aşfi întors încameramea şi laPică.Dar nu se putea.Lamasa noastră toţi aşteptau venireanouluian!Încăunminut!Şampanieîncupe,aşasănefietotanul!„Ririca,lamulţiani!“m-ausărutatpărinţiilaoradouăsprezece.Ne-amaşezatdinnou.Parcăerambătutăîncuie.Tineriidelamasadelângă

noirâdeau,dansau,sepriveauşiseatingeaucadinîntâmplare.Mie–aşezatălamasăîntreoamenimari–începuserăsă-micurgălacrimilepeobraji.Nimeninuabăgatdeseamă.Tristăsosire,1953!

ŞedinţaUTMdinParculStalin

Într-o zi ne-au dus cu autobuzele, pe noi şi pe alţi elevi din şcolileBucureştiului,înamfiteatruldinParculStalin.Acoloamasistatlaoscenătristăşidegradantă,pecarenumaicomuniştiioputeauregiza.AuvorbitdespreAnaPauker, au înfierat-o. În februarie Ana fusese arestată, cu binecuvântareatătuculuiStalin.OreuşităaluiGheorgheGheorghiu-Dej.ŞtiamdelaTommySuranycăfiicaAneiPauker,MaşaPauker,şisoţuleierau

laFacultateadeElectronică,înacelaşiancuel.LamasaprezidiuluiadunăriidinParculCaroltocmaifuseseadusăMaşa.„DămcuvântultovarăşeiMaşaPauker!“auspus.ŞiMaşaavorbitîmpotrivamameiei,carefăcusegravegreşeli–spunealecţia

pe care i-o dictaseră s-o recite – şi că ea,Maşa, fiica ei, o înfierează pentrugreşelilecomise,sedezicedeea.Acestaafostpreţulrămâneriieiînuniversitate.Unpreţdegradant,darpecare

mulţi alţii aflaţi în situaţia ei l-ar fi plătit. Nu e exclus să fi făcut asta şiîndemnatădepropriaeimamă,înaintedeafiarestată.Ce lume tristă şi abjectă mi se părea lumea comunistă! Trăiam acolo.

Deveniselumeamea.Făceampartedinmascaradă.

(MaitârziuMaşaşisoţulei,ajunşiînFranţa,audevenitproprietariiuneimariîntreprinderielectroniceşimultimilionari.)Înacelezilecirculaoanecdotă:Încelulauneiînchisoriaufostaduşitreideţinuţicarenusecunoşteauîntreei.Se uitau curioşi unul la altul şi erau interesaţi să afle de ce fusese arestat

fiecare.—Euamfostarestat–spuseprimul–pentrucă,înurmăcuunan,l-amvorbit

derăupeVasileLuca!—Eu – zise al doilea – am fost arestat pentru că, în urmă cu o lună, l-am

vorbitdebinepeVasileLuca!—Daţi-mivoiesămăprezint–zisealtreilea–,eusuntVasileLuca!

Martie

Lucrurileimportanteaulocdeobiceidinîntâmplare.Alegerilenoastreparşielelipsitedeimportanţapecareopotcăpătaînrealitate.Laacel1martie1953am fost invitată la trei petreceri de Purim. Două mă atrăgeau foarte tare,cunoşteam acolo pe toată lumea, ceea ce era plăcut pentru o fostă timidă camine.Şansasămerglaatreiapetrecereeranulă,înatreiasocietateocunoşteamdoarpeNellyşimereuîispuneamcănupotînţelegecumdeaalesungrupîncarebăieţiieraucunumaitreianimaimaridecâtfetele,adică„niştecopii“.Suntîncănesiguripeei şivor să facăpegrozavii– îi spuneamluiNelly. Înultimaclipămi-amschimbathotărârea.Afostdefaptohotărârecaremi-adeschisunanumitparcursde27deanideviaţă.M-amdecisîntr-odoară.M-amgânditcăNelly e cea mai bună prietenă a mea şi nu e frumos să-i refuz de atâtea oriinvitaţia de a veni în societatea prietenilor ei.Mă sacrific şi eu o dată,mi-amspus,şidejaregretamdecizia,cănumăduclaceilalţipecareîicunoşteamdemult. Purimul fiind o sărbătoare la care lumea vinemascată, am găsit într-uncufăralbuniciiorochiearuncatăacolodevreunsfertsauvreojumătatedeveac.Era de catifea neagră, cu un decolteu adânc în spate şi exact pemăsuramea.Arătambine şi săarătbine îmidădeacuraj, asta fiind totdeaunaceamaibunăarmăameacontra timidităţiicare îşimaiscoteadincând încândcapul,caunşarpe al trecutului. Stăteam foarte aproape de clădirea în care avea locpetrecerea,daramcăutatsăscurtezcâtpotdrumul,aproapealergampestradădefricăsănumăîntâlnesccuvreocunoştinţă.Înacelan,1953,sămergipestradăcuorochielungăcare-ţiiesedesubpalton,parcăţipând:„Suntdepevremurile

burghezo-moşiereşti“ – era ceva inimaginabil. Am urcat scările ţinându-mirochia lungă cumâna şi am sunat la uşă.Mi s-a deschis, şi restul uşilor s-audeschis deja automat, în continuare, ani şi ani şi ani. Ca nişte oglinzi care sereflectă unele în altele, aproape la infinit.Dar nu bănuiam ceva care stătea săînceapă,careaşteptalarând.Atuncivenisempentruaceaseară.Credeamcăvafidoaraceaseară.Căvoiuitaanulşidata.Căvafidoarunadintremultealteseri.Petrecereaeraîntoi.Fiecareeraocupatcuactivitateasamomentanăfărăsă-i

pândeascăpenou-veniţi.Dansau.Artrebuisăştiuşieusădansez,mi-amspus.Artrebuisăştiusăbeauvin,ar

trebuisăamgândurispumoaseşisuperficiale,artrebuisăgândescaltfel,sănugândesc,sănuamcomplexe,artrebuisăfiuceeacenusunt.Sănuprivescdintr-opartelamineînsămi,caunspectator,sănuridicperdeluţaşis-ovădpemamauitându-selamine.Câtdeînlargullorsesimtdansatorii–măgândeam–,parînlargullorcaniştepeştişoriînocean.Darn-amapucatsă rotescmaidepartecaleidoscopulacestorgânduri încap,

fiindcă imediat un băiat drăguţ, înalt, smead, slab şi cu sprâncene groasem-ainvitatladans.„Nuştiusădansez!“i-amspus.„Nicieu!“mi-arăspuns.Şiaşa,cumnuştiamniciunulsădansăm,amrămas împreunăpână în1980.Defapt,numaidupă1980amînvăţatsădansez.Cualţii.Pânăacumdansuleunadintrecelemaimariplăcerialemeleşipotdansa înneştireore întregi.Existăatuncipentru mine numai ritmul şi muzica, orice altceva din univers dispare. Cânddansezicrezicăveitrăiveşnic,eşticuadevăratviu.Dar să nu anticipez. Atunci nu eram încă ceea ce am devenit.Vie. Sau nu

ştiamsădevinceeace subconştientulmeu ştia că sunt.Cândamdansatprost,cavalerul meu şi-a petrecut mâinile peste spatele meu expus deasupradecolteului. Când m-a condus acasă, nu a cerut permisiunea şi şi-a petrecutbraţulpedupămijloculmeu.Laprimaîntâlnire,cândamîntârziat(cumfăceamdeobicei)num-aaşteptat(cumfăceautoţiceilalţibăieţimaimaridecâtel,caremărăsfăţauşimăaşteptauşicâteoorăîntreagă).Mi-aplăcuttocmaifaptulcănumă răsfaţă.Mi-a plăcut că avea simţul umorului.Mi-a plăcut că-mi aducea înnărimirosuldeportocaledinIsrael,datfiindcăelapucasesăfacăpartedintr-oorganizaţie sionistă de tineret, înainte de a fi desfiinţată de comunişti, şi ştiamultedespreEretzIsraelcelinaccesibilnouă.Darpoatecăneplaccelmaimultceidesprecarenuştimdeceneplac.Şicaresuntatâtdediferiţidenoi, încâttrebuie tot timpul să fim activi, încordaţi, să exersăm un fel de gimnastică aacomodării.

Întotcazul,Titelne-ainvitatpestecâtevazile,într-ovineri,laelacasă.Eracaşicumfăceamdejapartedingrupşiaceastăimediatăapartenenţăm-abucurat.Înziuadevineri–era5martie1953–m-amduscutotgrupulpentruprimaoarălalocuinţaluidepestradaIonescuGion4.Cândamintratînapartamentamfostşocată.Ştiamcătoţitineriidingrupauexactpărerilemeleşialepărinţilormeidespre comunism. Ştiam că Titel fusese în Hashomer Hatzair, organizaţiesionistă, şi că are rude în Israel. Însă, tronând pe perete lângă masa dinsufragerie, mă izbeşte o acuarelă înrămată reprezentându-l pe Stalin. Nu maiînţelegeamnimic.DacăînacelevremuriportretulluiStalineraexpusobligatoriuîn întreprinderi, instituţii, şcoli şi universităţi, nu era deloc obişnuit să-i vezichipulpeperete,într-ocasăparticulară.—Cecautăăstaaici?l-amîntrebatpeTitelaproapebrutal.—TatălmeuestecelmaifricosomdinRomânia.AactivatînPartidulSocial

Democratşişi-avăzutmulţiprietenişicolegideacolobăgaţilaînchisoare.Ţinepoza lui Stalin şi acasă în speranţa că va fi lăsat în pace şi că o să i se iertepăcateletinereţii.Cines-afriptcuciorbăsuflăşi-niaurt!—Spune-mi,Titel,tatăltăueacasăacum?—Nu,părinţiimeipleacăîntotdeaunacândîmiinvitprietenii.—Splendid!amspus.Pânăuna-alta,îlîntorccufaţalaperete,cădoarnuvrei

să„ciugulim“cozonacsubprivirealuiStalin?Şi fără sămai cer voie, deşi erampentru primaoară în casa lui, am apucat

tabloulluiStalinşil-amîntorscufaţalaperete.Eraînjurulorei9seara.Câtampetrecutnoiacolo,Stalinastat,sărăcuţuldeel,cufaţalaperete.AdouaziauanunţatlaradiocămareleStalin,părintelepopoarelorşisoarele

omenirii,adatortulpopii,lungprilej–osăptămână–deasetransmitemuzicăsimfonică clasică de dimineaţă până seara, o binemeritată desfătare pentruurechilenoastre.Opauzăde la lecţiilede îndoctrinareprin radioşide la luptapentrupaceşisocialism.Defapt,Stalinmurisecuoziînainte,exactla5martie,înjurulorei9seara,

exactcând îl întorsesemcu faţa laperete.Pe-atuncinicinuştiamce înseamnăpractica voodoo. Am făcut-o fără să ştiu că există! Aşa cum burghezul luiMolièrefăceaproză.Toţiprietenii luiTitelmi-aureproşatcănu l-amîntorscufaţa laperetemai

devreme,cumulţianimaidevreme.—PăidacănuvăcunoşteampevoişiniciaceastăcasăcuStalinînsufragerie!

m-amjustificat.

Iunie–iulie

1953afostşianulcândamterminatşcoala.Amscris,speriată,nişteversuri:„Sfârşit de şcoală şi-nceputdeviaţă /Pe ce cărări tupaşii-miveipurta /Şi

câtevisefăurite-acuma/Deaspra-ţirealitates-orsfărma?“Eram speriată ca voi îmbătrâni cu zborul îngrădit de închisoarea comunistă.

Gratiilenuerauvizibilepentrumine,darlesimţeamatâtdeconcret.Maieramsperiată şi cămăvoi schimbacu trecereaanilor.Nicimăcarnu-mi treceaprincapatuncisăfiuîngrijoratăcă-mivorapăreariduri,eramînsăfoartepreocupatăşiîngrijoratăcăvoiîmbătrânipedinăuntruşivoisemănacubătrâniide40deaniplus,vârstapărinţilormeişiaprietenilorlor,căvoiaveapreocupărilelorşifelullordeagândi.(SlavăDomnului,cândscriuacesterânduri,amîmplinitnu40,ci80deanişideocamdatăoastfeldenenorocirenumis-aîntâmplat,nusimtpedinăuntrunicioîntrerupereînvârtejulgândurilor.„Cetânărăamîmbătrânit!“amscrisîntr-opoezie–şipebunădreptate.)1953a fost şianulcândam luatunadintrecelemaigrelehotărâridinviaţa

mea: să abandonez înscrierea la o facultate umanistă şi să mă îndrept spre ofacultate ştiinţifică. Scriam poezie de la nouă ani. Literatura, beletristica,filozofia,actoriaşiregiadecinemaeraudomeniilecaremăatrăgeaucelmaitarede când mă ştiam. De-a lungul anilor de şcoală fusesem considerată cea maibunălaliteratură,organizamserbărileînşcoală,compuneamtexte,primiibaniîicâştigasemla15anipentruofilmare,aşacumamscrismaiînainte,jucamîntr-unteatrudeamatori.Darcaşimaitârziuînviaţă,deşicapulmeupluteaînnori,unpiciorîmirămâneaputernicproptitpepământ.Atrebuitsă-midauseamadefaptulcăregimulcomunisteliminadinmateria

studiată în facultăţile umaniste pe cei mai însemnaţi autori şi gânditori dacăaceştia nu slujeau propagandei. Sau îi comenta complet deformat de o criticăvulgar-sociologică,pecaretrebuias-oreciţicaunpapagallaexamene.Nueraiîncurajatsăgândeşti,cisărepeţisloganeînvăţatepedinafară.Înultimulan, lafilozofie,sestudianesfârşitulşirdevolumealoperelorluiStalin.Opere–aşasenumeau.Îmipovesteaunprietendelafilozofiecălis-adatotemă:„DezvoltaţiceaspustovarăşulStalindesprecolectivizareaagriculturiiîntr-oanumităcarte“,dar înaceacartegeneralissimul scriseseo singură frazădespreagricultură.Cualtecuvinte,trebuiasăcunoştilaperfecţiefiecarepaginădincărţileluiStalin,casă nu mai intrăm în micul amănunt al legăturii îndoielnice dintre filozofie şi

agriculturacomunistă.Pareaproapeincredibilăaceastămascaradădinfacultăţileumaniste de pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, dar scopul evident alacestorfacultăţieradeafabricapropagandiştiînserie,înserviciulîndoctrinăriicomuniste.În ultima clipă înainte de admiterea la facultate, m-am decis, cu multă

strângeredeinimăşimaialesdatorităaceluipicioralmeucarestăteaancoratdepământ,săschimbdirecţiaşisămăînscriulaofacultateştiinţifică.Şiacolosefăcea–dedouăoripe săptămână–oorădemarxism-leninism,dar în restnuputeaudescrie,deexemplu,oaseleprinprismaexploatăriiosuluidecătreos.Amalesmedicina la întâmplare,nicio facultateştiinţificănumăademenea,

darvoiamsăamodiplomăuniversitarăcasăprimescoleafăsigurăcândterminfacultatea. Mă vedeam un medic neînsemnat sau un modest architect sau unmediocru inginer, fiindcă nu credeam că poţi reuşi într-un domeniu care nu-ţiplace,carenuteinteresează,pentrucarenueştidotat.Toatăvaraamînvăţatpentruadmiterealamedicinăşinumi-afostuşor,mai

alescămăvedeamdescuTitel–întimpulsăptămânii–şicuprieteniicucare„l-amomorâtpeStalin“ lasfârşitdesăptămână.Amscrisşiopoeziedespreonoapte de vară în care „Luna-ţi priveşte curioasă prin casă / Că nu te lasă-aînvăţace-ipasă?/Într-onoaptedevară/Ridicimânacasăprinzicaldăînea/Ceamailuminoasăaceruluistea/Dareaievea-aproapeceeacevremaavea?“Înfiecaresăptămânăgrupulseîntâlneaîncasaunuiadintrenoi,cuosingură

excepţie:lamineacasă.Deşiaveamunapartamentfoarteîncăpător,laminenuseputeaveni.Băieţilamineacasă?!Dintre casele prietenilor în care ne adunam duminicile, nu pot să nu-mi

reamintesc apartamentul fraţilor Moni şi Nori Lupu şi al familiei lor. MamaBluma Lupu era prototipul unei idischeMame, scundă, rotunjoară, religioasă,una dintre acele femei pline de bunătate, pe care nu ţi le poţi imagina cumarătaserăînaintededevenimamedefamilie,deparcăsenăscuserădejaînvârstăde 40 de ani şimame.Dar Bluma era şi foarte activă ca sionistă, stătuse dincauzaasta în închisoareobunăbucatăde timp.Dece ţinminteapartamentul?Pentrucă,atuncicândamintrat îngrupulcaredeveniseşialmeu,amaflatcăapartamentul familiei Lupu, în care vieţuiau în trei camere patru persoane, atrebuitsăfieîmpărţitcuîncăofamilie,ofamiliecompletstrăină.Faptestecădeani de zile nu se construise nimic înBucureşti, populaţia, în creştere, nu aveaundesăstea.Peloculcaselordărâmatedebombardamenteîntimpulrăzboiuluise amenajeau grădiniţe. Apăruse şi un cântec: „A mai înflorit o grădiniţă în

Bucureşti!“Daracestegrădiniţeeraucaventuzelelamort!Ammaiscrisînaintecă,înîncercareadearezolvaproblemalocativă,sedăduseolegeprincareţiseputea introduce o altă familie în apartament, deci în fiecare cameră trebuia sălocuiascăofamilie,şiastaînapartamentenormale,careposedauosingurăbaieşi o singură bucătărie.Câteodată într-un apartamentmaimare erau repartizatechiardouă,treifamilii–şiatunciîntr-adevăr„iadulerauceilalţi“,caînpiesaluiSartre.Mai alesdimineaţa era iadulpepământ: toţi segrăbeau să ajungă repede la

serviciusaulaşcoalăşibaiasaubucătăriaerauasaltate.pe-atuncisepublicauînziarenumailucrurireferitoarelaparadisulcomunist,

niciodatănuapăreacevadesprecrime,dardingurăîngurăseaflacăînacesteapartamentecomuneaveau loc lucruricumpliteşinuodatăceicondamnaţisătrăiascăalăturideniştestrăiniajungeaulaexasperare,bachiarlaomoruri.Când a ieşit din închisoare, doamna Lupu, care ca orice femeie-mamă prin

vocaţie era o bună gospodină, a venit acasă şi a găsit încă o familie înapartament.Rândullabucătăriesaulabaiedeveniseoasemeneaproblemă,încâtBlumas-ahotărâtsăîmpartădependinţelecuaceafamilie,adicăsăpăstrezebaiaşiclosetul,iarcealaltăfamiliesăiabucătăriaîncaresăamenajezeuncolţpentruspălatşicloset.Până în ziua de azi văd baia peste care se punea o scândură ca planşetă de

întins coca şi acolo se gătea, acolo se preparau deserturile şi cozonacii. Pestecloset se punea de asemenea o scândură pentru a lărgi spaţiul de gătit.Introduseserăşiomaşinădegătitlipitădecloset,căcinumaiacolomaierapuţinloc.Cândveneamînvizităcutotgrupulşicinevavoiasăredeabăiişiclosetuluiroluliniţial,seîndepărtauscândurileşiisepunearespectivuluibaia-bucătărieladispoziţie.Apoi–magie–iarseetalautăvişiplatouricumâncarepescânduriledin„bucătărie“.Câtdeciudateşitristepotpăreaaziasemenealucruri,darviaţanu-irăsfăţape

copiiiparadisuluisocialistalluiGheorgheGheorghiu-Dej.Le-amdescrisfiindcăastăzi suntuitate,negate,deneimaginat; şi totuşi eravorbade însăşi existenţaoamenilorsacrificaţiistoriei.Înaugust împlineam18ani,darşi laaceastăvârstă,caşiatuncicândjucam

şotron,băieţii eraumai răidecâtduşmanuldeclasă!Şi,bineînţeles,nuaveamvoie să am un prieten. Dacă mama auzea o voce de băiat la telefon, trânteareceptorul,număchema!Înacestecondiţii,mamaluiTitel–Marioara–salvasituaţia.Eamăcereala

telefon, auzind o voce feminină mama mă chema imediat, dar între timp –desigur–voceafemininăsetransformaînvocealuiTitel.

De altfel, avusesem între timp ocazia să-i cunosc pe părinţii lui Titel. Deobiceisoţiisuntdiferiţi,darMariaşiEmilSussmanerauîntr-adevărcutotulşicutotuldiferiţi.Marioara,născutăLupescu,dintr-ofamiliedeevreisefarzidinPloieşti,eraexactopusulmameimele.Nimicdinceeomenescnu-ierastrăin.Lucra,aveapicioarelebineancorateînpământ,nuerafrumoasă,dareraplinădeviaţă, simpatică şi cu mult simţ al umorului. Nici bărbaţii nu-i displăceau. Oadoramfiindcăputeamdiscutacueadespreorice,deparcăeraoprietenădeoseamăcumine.EmilerafiulunuifoartebogatbijutieroriginardinIaşi,alcăruimagazin celebru de vizavi de Prefectura Poliţiei de peCaleaVictoriei, „FraţiiSussman“, îl moştenise împreună cu fratele lui, Dolphy. Spre deosebire deMarioara,Emilerapalid,visător,anemic,necoborându-şiniciunmomentcapuldin nori, preocupat numai de studii şi scrieri de economie politică. Îşi semnaarticolele şi traducerile din germană S. Emil. Făcea parte din Partidul SocialDemocratşieraprietencuTitelPetrescu,şefulpartidului.Cândlis-anăscutunbăieţel, Emil a vrut să-i dea numele Matteotti, după celebrul social-democratitalian,şitotceaobţinutMarioaraafostsăîlreducălaMateo.Oricum,toţii-auspus viitorului meu soţ Titel – şi asta dată fiind prietenia lui Emil cu TitelPetrescu.În 1947, Emil şi fratele lui au lichidat magazinul de pe Calea Victoriei

(temându-sedeevenimentelecevorveni),astfelcănimicnus-anaţionalizatîn1948.Întretimp,Emilseîncadraseconferenţiardeeconomiepolitică,ceeacei-apermis luiTitel să răspundă convenabil la întrebarea:Ce făceau părinţii tăi în1948?Şisăpoatăintramaitârziulafacultate.Înaceianimarepartedintresocial-democraţiaufostaruncaţiînînchisori,şi

cealaltăparte–EmilşiŞtefanVoitecprintreei–aufost„aruncaţi“ fărăsăfieîntrebaţi în Partidul Comunist. Existau social-democraţi cinstiţi – comuniştiiaveaunevoiesăarateastastrăinătăţii.ŞtefanVoitecdeveniseministru, şiEmil–care îşi transformasehobby-ul în

meserie:economiapolitică–îmirelatamultmaitârziuvizitelesalelaminister,lavechiulcolegdepartidşiprieten.„Intram,ministrulVoitecstătealaunbirouuriaş,îmifăceasemnsămăaşezvizavideel.Măaşezam.“—Emil–spuneaVoitec–sănuvorbeşti!—Nu,Ştefane!Cemaifaci?

—Bine!Vechiiprieteniseuitaucâtevaminutebuneunullaaltul,darîşipironeauochii

şipebiroulministrului,dupăcareEmilseridica.—Îmiparebinecăte-amvăzut,Ştefane!—Şimie!Sămaivii,Emile!Îşistrângeaumâinileşisedespărţeau.Însfertuldeorăpetrecutîmpreunănu

schimbaserăniciovorbă.Birouleraprobabilplincuaparatedeînregistrat.Datfiindcăaveaatâţiabuniprieteniînînchisoareşiştiaceînseamnăunregim

comunist,darmaialesfiindcăeraunomslabşifricosdinfire,intelectualulEmileraunuldintreceimaiînspăimântaţioamenipecarei-amcunoscutînRomânia.Cred că era panicat tot timpul de faptul că numai din întâmplare nu fusesearestat, sau nu încă. Poate că lucrurile care capătă cea mai mare importanţăînăuntrul nostru sunt tocmai cele care nu ni se vor întâmpla niciodată, dar nebântuiemultăvremecaniştestafii.

August.Festivalul

În oraşul încremenit de şase ani ca o statuie, dar una pe capul căreia nicipăsările nu semai aşezau, a început deodată să circule un zvon şi zvonul s-aconcretizat în articole apărute în toată presa României comuniste. Avea să seîntâmpleceva.Pecalea„sprebelşugşifericire“urmasăaibăloccevacarenuvaadăugabelşug,darvaaducepoatefericire.Caîntr-unimenslaboratorştiinţific,sevaefectuaoexperienţădemareanvergură:timpdedouăsăptămâni,zilelenuvormaisemănaunelecualtele.Între3şi16augusttreizecidemiidetineridinlumea întreagă vor veni laBucureşti, la cel de-al patruleaFestivalMondial alTineretului. Vor veni tineri din aşa-zisa lume a treia, vor veni tineri din raiulţărilor socialist-comuniste, dar vor veni şi tineri din iadul capitalist, inclusivIsraelul.600dedelegaţiidin20deţări.Negândeamcăpentrumineşigrupulmeudeprietenisedeschideaînsfârşit

prilejuldeaintraîncontactcureprezentanţidinIsraelcasăauzimdinguralorcesepetreceînţaranouă-vecheasperanţelorşiaportocalelor.Ţaraîncarepoatecă vom reuşi să ajungem într-o bună zi, dacă vom evada în sfârşit dinînchisoarea regimului comunist, închisoare din care de mai bine de cinci aninimeninuputuseplecasauveni.Închisoareîncarenuseaduceaucărţişifilmedin lumea intelectuală liberă. Închisoare care, iată, îşi deschidea porţile pentruprimireaatâtoroaspeţistrăini.

Cu mult înainte de festival, restricţiile alimentare au fost mai severe caniciodată. Totodată s-au construit şi amenajat teatre, „Stadionul 23 August“,parcuri, pregătindu-se cazarea şimanifestările cultural-artistice alemusafirilor.Cum hotelurile nu puteau fi suficiente, s-au improvizat tot felul de locuri decazareînşcolişiîntreprinderişicaseparticulare.Într-odimineaţăveneamdinPiaţaSenatuluişi,intrândpeCaleaVictoriei,am

luat-ope trotuarul dindreapta. În faţa primei clădiri, cea înaltă şi cu turnuleţerotunde,seopriserăzecidetrecători.Cinetreceaşiseuitaînsusseoprea.M-amuitatînsus.Laetajulîntâi,într-unbalconstăteautreinegritineriîncarneşioaseşi înT-shirts ţipătoare. Oaspeţi ai festivalului, ajunşi cu o zi, două înainte demajoritatea delegaţiilor, găzduiţi în acea clădire, tinerii negri – foarte negri –ieşiserăpebalconsăpriveascăoraşul.Credeaucăsuntîntr-unlocnormal.Dar cine văzuse străini negri în balcoane, în Bucureşti?! Nu văzuseră ei,

bucureştenii,deanidezile,nicimăcarstrăinialbi.În tot cazul, primii trecători care, ridicându-şi privirile, i-au descoperit, au

scosţipetedeuimireşii-auarătatcudegetul:Vedeţi?Vedeţi?Acolo,înbalcon?Apoitoţiceicaretreceauseopreauşipriveauînsus.Nuleveneasăcreadă.Şi

noine-amoprit.Deodatăuluirea tuturor s-a transformat înbucurie.Vedeaucuochii lor prezenţa străinilor. Negri. Între timp oamenii opriţi deveniseră omulţime care – nesuspectând acolo prezenţa Securităţii – a pornit să aplaudefurtunos.Negriis-ausperiat,darpeurmăs-aulăsatadulaţişiovaţionaţi.Nuştiaudece,

darînţeleseserăcăseaflauîntr-unspaţiunutocmainormal.Ceeacenuştiaueratocmai faptul că ei, trei tineri americani obişnuiţi, deveniseră simbolulnormalităţiiînacelspaţiuanormal.După-amiazăm-amîntâlnitcuTitelşicutoatăgaşca.Le-ampovestitscena.— Se vede că acum, când vor veni mii de oaspeţi în oraş la festival,

Securitateanuvaputea fi foarteeficientă–a remarcatGhidoDrimmer.Eleraîntotdeaunaseriosşiprudentşiaveamotivesăfie:frateleluiseafladela18ani,din1948,într-unchibuţdinIsrael,mamaluieraprofesoarădelimbaebraicăşibunaluiprietenă,Boţi, lucracasecretarălaAmbasadaIsraeluluidinRomânia.Elementul pozitiv (în ochii comuniştilor) din familie era tatăl lui – un foarteapreciatinginerlaCăileFerateRomâne.Faptul că Ghido credea că Securitatea va avea „faliţii ei“ în perioada

festivaluluicontamultînochiinoştrişi,într-adevăr,aşas-aşiîntâmplat.

2013.Ce-afost–cumafost.PaulCorneadevorbăcuDanielCristea-Enache

Paul Cornea: „Au apărut atunci pe piaţă filme, băuturi, chiar şi cărţioccidentale şi aceste potemkiniade au sugerat oamenilor distanţa la care negăseamfaţădeţărilecapitaliste,unadevărînrăspărcuceeacesescriaînziareorilisespuneaparticipanţilorlaînvăţământulpolitic.Însă,fărăîndoială,celmaimare câştig [al festivalului] a rezultat din convieţuirea, vreme de douăsăptămâni, a miilor de tineri străini cu tinerii noştri. Nimic nu a putut fi maibeneficdecâtcontactulreciproc,decâtdialogurilepecare,dincauzaamploareişia dispersiunii, turnătorii n-au mai fost capabili să le supravegheze, iarpropagandiştiipartiduluinule-aupututcontrola.“

Înapoiîn1953

Bucureştiulîncepusesăsemenecuomireasăînziuanunţii.Nuntacucelde-altreileaCongresMondialalTineretuluişicelde-alpatruleaFestivalMondialalTineretului.DelaaeroportpânăînPiaţaNaţiunii,steaguriletuturornaţiunilor–ca nişte bijuterii colorate – fuseseră arborate pe stâlpi de-a lungul străzilor. ÎnPiaţaScânteiiseinstalaseunglobmaredecoratcuporumbeişipestetoterascris„Paceşiprietenie“.—Osăvinăşiodelegaţieisraelianălafestival,vorajungeîntâicuavionulla

Viena.DeacolovorcălătoricutrenulşivorajungelaBucureştiînGaradeNord–ne-ainformatGhido.Spaimacucarene-amdusînGaradeNordînziuarespectivăs-arisipitcând

am văzut coborând din tren delegaţia israeliană. Ni s-a părut că e vorba delocuitoriialteiplanete.Einuputeau înţelegeemoţianoastrăcând le-amvorbit,cândle-ampututdamâna.Dartotcevoiamsălespunemne-afostcuneputinţăsăexprimămîncuvinte.EramexactcaadolescentuldincartealuiDostoievski,careseîntreba:„Oare

cumsefacecăceeacespuneunomdeşteptestemultmaistupiddecâtceeacerămânenerostitdeel?“Realitatea era însă că numai cine trăise ca noi în ultimii ani, în mediul

incredibil de viaţă conceput de comunişti, numai acela ne-ar fi putut înţelege.Totrestuloamenilorcrescuţiîntr-oţarăliberăarputeaînţelegecuvintele,darnu

ceeacespunînrealitateşiînprofunzimeşiîndiagonalăacestecuvinte.În tot cazul, nici unul dintre cei crescuţi „normal“ n-ar fi putut înţelege cât

eramdeînsetaţinoi,provincialiilagăruluisocialist,despectacole,decărţişidefilmeoccidentale.Cu repeziciune,Bucureştiul a fost invadat de tineri veniţi din toate colţurile

lumii, îmbrăcaţi într-o diversitate de neimaginat până atunci pentru noi. Eiumpleaustrăzilecuforfota,veseliaşineprevăzutullor.Credcămulţisecuriştisepricopsiserăcudureridecapşisepredaserăridicându-şimâinile.Eu şi cu prietenii mei nu eram originali: doream să vedem cât mai multe

spectacole.Totuşi nu găseambilete.Atunci amplănuit să ne îmbrăcămcât sepoate de trăsnit, imitându-i pe delegaţii străini, şi să jucăm teatru: suntem odelegaţie venită din altă ţară. Brusc, nici unul dintre noi n-a mai ştiut decâtenglezeşte, iar Marcel era interpretul român care ne conducea, traducând înromâneştecelorinteresaţitotcespuneamnoi,„străinii“,înlimbaengleză.Amintratastfel lamultespectacole în fruntecu„traducătorul/îndrumătorul“

grupuluinostru.Am cutezat să ne ducem într-o seară la spectacolul de dans al formaţiei

israeliene.Îmbrăcaţiînalbşiportocaliu,cupicioarelegoale,ne-amlăsatcuceriţidesimplitateaşispontaneitatealor,precumşideflautistulcare-iacompania.Înpauzăamîndrăznitsăvorbimcuuniidintreeişiamaranjatsăneîntâlnim

şiînafarasăliidespectacol.Ştiamcănupreaputeausăneurmăreascăpetoţi,aşa că am făcut ceva aproape sfidător pentru acele vremuri. Ne-am dus cuisraelienii într-o pădure de la marginea Bucureştiului, am strâns surcele şivreascurişibăieţiiaufăcutunfocdetabărăaşacumfăcuserăcândvaîntabarelesioniste.Ne-am aşezat în cerc în jurul focului, noi, evreii dinBucureşti, şi ei,evreiidinIsrael,şiamînceputsăvorbimuniicualţii,traducândatuncicânderacazul–uniidintrenoiştiauebraică.Le-ampovestitcumstăteaulucrurileîntr-oţarăcomunistă.Pelângăasta,tineriiauîntotdeaunadesprecesăvorbeascăîntreei.Apoiamcântatcutoţii,feţeleneerauluminatedeflăcări,nesimţeamliberica păsările cerului.Era ireal că stăteam înpădure, în jurul unui focde tabără,împreună cu „străini“ sionişti. De parcă Securitatea n-ar fi existat. De parcăîncepuserămşinoisăcredemcăsuntemstrăini,căeramliberisănesimţimlafelcuceidinţărilecapitaliste.Deodatăvăddeladistanţăunelşioeacareseplimbauprinpădureţinându-se

demână.Aveamlamineogeantămicădelacstacojiu,pecaremi-opusesemînpoală.Cânds-auapropiatdenoi,fataarecunoscutgeantacafiinddeproducţie

românească.Atuncierafoartepuţinăvariaţieînmagazineşifetelepurtauacelaşimodeldegenţisaudepantofi.—Astaeromâncă,nuestrăină–oaudspunându-iînsoţitoruluiei–,cecaută

custrăinii?Amîngheţat.Dardupăces-auopritcasăaudăîncelimbăvorbim–atunciam

tăcutcutoţii–,ne-aumăsuratiardinprivire,ne-auîntrebatcevaşine-amfăcutcănuînţelegem.Atunciauplecatmaideparte.Israelieniin-aupututpricepedecearătamaşadeîngrozităşivoiamsăpleccâtmaiiuteacasă.Darcu intrările la spectacoleaproapecăam înregistratuneşec.Ştiamcă la

cinematografulînaerliberdinpiaţadelaintrareaînParculLibertăţii(fostulParcCarol, undemă jucamcând erammică) se va proiecta o singură dată celebrulfilmHamlet,încareLaurenceOlivierjucarolulprincipal.AuzisemdeelchiarşiînRomânia.Nuvăzuserămniciunfilmenglezescpânăatunci,darămiteunastfeldefilm.Trebuiasăfitrăitcanoiînaceiani,subcenzuracomunistă,casăpricepiîncemăsurăfuseseimportantpentrunoisăvedemfilmul.Nu existau bilete de vânzare, iar controlul era foarte strict, aşa că nu au

înghiţit povestea cu grupul de străini care trebuie introdus. „Locurile suntnumerotate,tovarăşi,aveţibiletepentrugrupsaunu?“nis-aspuslaintrare.—Sănunepierdemcumpătul!azisMarcel.Haisăstudiemlocul!Grădinacinematografuluiaveafaţadasprepiaţaparculuişispatelespreparc,

iarpelaturiledinstângaşidindreaptaerauziduriînalte.Darzidurileofereauşinişte întreruperi: un restaurant cu o magazie în formă de cub lipită de el; pecealaltă laturăeraocasăparticularăcuunetaj, alecăreibalcoanedădeauspregrădinaundesevaproiectafilmul.Seîntunecasedeja.Eramvreozecemuschetari.Ne-amîndreptatspremagazia

cuacoperişplatarestaurantului.Băieţiiauajutatfetelesăsecaţărepeacoperişulmagazieideunde,stândînpicioare,amfipututvedeafilmul.Eramfericiţi.Darfericireanoastrănuaduratmult.—Nenorociţilor!urladejosproprietarulrestaurantului.Acoperişuleşubred!

Dacăseprăbuşeşteîmistriviţitoţicartofiidinmagazie!Daţi-văjos,căimediatchemmiliţia!Astanemailipsea.Dacănunevaomorîprăbuşireaacoperişului,nevorucide

părinţii noştri. Ne-am dat jos tăcuţi şi ne-am îndreptat spre casa cu balcoane.Schimbăm locul, schimbăm norocul! Uşa de la intrare era deschisă. Intrăm?Intrăm!Hamletneînfierbântaseminţile.Cufiecareminutpierdeamunafisauanu fi! Deci am urcat scările tiptil, să nu facem zgomot, şi minune! Iată că

Dumnezeu există! Ajungem pe un coridor care dădea direct în balcon.Deschidemuşabalconuluicapeunsesamdeschide-te!ŞicomoaraHamlete lapicioarelenoastre!Avemlocînlojă!Neaşezămpepardoseală,darnesimţimpeacoperişullumii.EramşiRothschild,şiniştealpiniştiajunşipeEverest.Ceimaibogaţi tineri din lume. Priveamhipnotizaţi ecranul şi ascultam fericiţi englezadumnezeiască a filmului – filmul care aşteptase să ajungem noi cu bine pebalconşiabiaatunci,exactatunci,săînceapă.CasadefilmeJ.ArthurRanknuştia pentru ce spectatori clandestini făcuse filmul. Şi astfel, în faţa balconuluinostru,s-auivitprincortinedeneguricastelul,prieteniiluiHamlet,stafiatatăluiluiHamletşiHamletînsuşi,căruia,cândaaflatdecrimacomisă,iseprelingeaupicăturidesudoarepefaţă.Dupăceşi-aconjuratprieteniisăpăstrezetăcereaasupracelorvăzute,Hamlet,

interpretatdeLaurenceOlivier,parcăaprivitşisprebalconuldevenitalnostru,spunând, bineînţeles, în engleză: „Sunt mult mai multe lucruri în cer şi pepământdecâtîşipoateomulînchipui.“Defapt,nuluiHoratio,cinouănespuneaastamareleWill!Dar, dupămai bine de 30 deminute, cândHamlet îşi lua rămas-bun de la

Ofelia,interpretatădeJeanSimmons,şinoiintramodatăcueaîncastel,auzimdeodată româneşte!CăOfelia aveao servitoare româncă eragreude crezut înacea atmosferă shakespeariană. Că servitoarea înjura de mama focului ne-asurprinsşimaitare.Neprăbuşiserămînplinăproză.Ceseîntâmplase?Stăpânulapartamentului se dăduse jos din pat ca să meargă la toaletă şi a trecut princoridor. Nu ne-am putut da seama de ce, dar nu i s-a părut deloc firesc sădescopere zece muschetari străini în balconul lui, toţi cu gâturile sucite sprefilmuldingrădină.Poatecăşibalconulluieraşubred.Poatecunoşteapiesaşiis-apărutcăda,ecevaputredînDanemarcaapartamentuluisău.DarnuspusesemaiînainteHamletcă„scurtimeaesufletulgândirii“?Pescurt,proprietarulne-avăzutpenoişinoil-amvăzutpeel.Purtaocămaşădenoaptealbă,largăşilungăpânălacălcâie,cummaipurtaupe-atunciuniibărbaţiînvârstă.Aveaoscufăpecapcaînvechilereclamedepurgative,deşinuţineaşiolumânareînmână.Iarpe faţa lui sevedeacănuposedănicimăcarundramdesimţalumorului.Nuştiucâtdetarevoiaelsădeafugapânălacloset,darştiucâtderepedene-amridicatnoidepejos,şiduşiamfostpescaraatâtdeospitalierăcândourcaserăm.Ajunşi în stradă, ne-am sfătuit iar între noi. La literatură învăţaserăm odată

desprecelebrulstrigătalmulţimii:CapulluiMoţocvrem!NoivoiamsăvedemmaideparteHamlet-ul,nudoarcapulluiLaurenceOlivierdepeafiş.

— Hai să încercăm să sărim peste zid, după cât a trecut de la începutulfilmului n-o sămai fie control – am sugerat eu. Zis şi făcut. Zidul era foarteînalt, băieţii s-au ajutat unul pe altul şi, odată ce primii au ajuns în grădină,împreună cu cei de afară, le-au ajutat şi pe fete. Am trecut peste zid! Cu oîntreruperedeunsfertdeoră,amvăzuttotrestulfilmului.Câştigaserămdreptulsă vedem singura proiecţie în Bucureşti a unui film pe care cei din lumeacapitalistăîlputeauvizionadelasine!NuspuneaHamlet:„Euaşputeasăfiuînchisîntr-ocoajădenucăşitotm-aş

socotiun regealnemărginirii“?Regiainemărginiriine simţeamşinoiprintreceimărginiţi!A doua zi am văzut în Scânteia un articol despre film: „…Frământarea

interioară[aluiHamlet]nuîlajutăsăgăseascăunscoppentrucaresătrăiascăşisă lupte.“I-amarătat luiPicăarticolulşiamrâsamândoi.Binecă toţi româniiaveaupe-atunciunscoppentrucaresătrăiascăşisălupte!

1954

Într-oziînvăţampentruexameneşimi-amaruncatoprivirepegeam.Deodatămi-a venit să mă frec la ochi. Pe acoperişul roşu în pantă al casei Tincuţei-coliviecreşteaunpom!Niciodatănuvăzusemaşaceva,caunpomsăcreascăpeunacoperiş.Sevedecăvântuladusesepământpeloculundepantaacoperişuluieraopritădestreaşină.Cutimpul,vântulaaduscuelşiosămânţă.Decisoareera, pământ era, de plouat ploua şi sămânţa a germinat. Sau pomul era nouaincarnarepeacestpământaTincuţei.Euurmăreampomulzidezicuprivireaşiîiadmirameforturiledeaseînălţa.Schimbărileînbine.Tincuţasauunpom–cevedeamîmidevenisedragşieraopartedinpeisaj.

Între timp îmi dădeam seama că, dacă fugisem de Facultatea de Litere şiFilozofiecasăevitpropagandamarxist-leninistă, iatacăşi lamedicinăexistauîncercăridearidicaînslăviculturasovietică.Şiceeaceeraşimairegretabil–sestrecuraserăîncatedreşiprofesoriimprovizaţi:deveniţiprofesoridoarpemotivedeapartenenţălaPartidulMuncitorescRomân.Unul de acest soi era S.O., profesorul de biochimie, care habar nu avea de

biochimie, scria pe tablă elemente chimice cu valenţele greşite. La cursuri s-alăudat tot anul cu fenomenala sa descoperire ştiinţifică: o anumită coenzimă!Cândlaexamenunstudentnuştiasădescriecoenzimadescoperitădeel,luaonotăfoartemicăsaunutreceaexamenul.După un an, la o şedinţă a Academiei, S.O. a fost acuzat că şi-a falsificat

rezultateleexperimentelor,aşacăpseudocoenzimaluişi-adatobştesculsfârşit,iarS.O.nuamaitorturatstudenţii.Afostînlăturat.AltprofesorimprovizateraprofesorulM.,debiologie.Edemnderemarcatcă

maimultorpromoţiidemediciniştidinaceianinulis-apredatmaterianumităGenetică! Această ştiinţă importantă era rezumată de M. în câteva fraze:„Geneticaeopseudoştiinţăreacţionară,inventatădecapitalişti,carearedreptscop să prevină lupta de clasă a muncitorilor. Pretinzând că toate calităţileomuluisunttransmiseereditar,rezultăcăcineecapitalistenăscutcapitalistşiva rămâne aşa toată viaţa; de asemenea, cine e născut proletar va transmiteaceastăcalitateşicopiilorsăi,carevorrămâneproletarifărăposibilitateadeaserevoltacontracapitaliştilorşia-ibirui.Deci,tovarăşistudenţi,geneticaeopseudoştiinţăalcăreisingurscopesădescurajezeluptadeclasă.“(!!!)

Latoatecursurile,M.făceaparadădeprietenialuicumareasavantasovieticăOlgaLepeşinskaia,pecareavuseseonoareas-ocunoascăînUniuneaSovietică.Olgaîncepusesăstudiezemedicinala50deanişi,dupăabsolvire,primisecelemai înalte decoraţii şi ordine sovietice din mâna lui Stalin însuşi, pentrudescopeririştiinţificeepocale!„PrietenameaOlgaLepeşinskaia–nespuneaM.smerit în faţa acestui geniu – a arătat că omul sovietic poate deţine secretulfăuririivieţiiînlaborator.“—Neputeţipovestiprinceexperiment?amîntrebatcurioşi,caoriceoameni

inteligenţi.—Bineînţeles.Savantaa luatohidră şi apisat-o înmojar,distrugând toate

celulele animalului. Apoi, prin procedee inventate de ea, a reuşit ca dinmaterialul chimic rămas, material amorf lipsit de celule, să dea naştere înlaborator unor celule noi şi să refacă hidra. Vă daţi seama, tovarăşi studenţi,savanta a dat naştere unor celule vii în laborator, ştiinţa sovietică va controlaviaţa!Ceminunat!Problemas-aivitdupăunan–darnoinumaifăceamatuncibiologialacurs

–, când în laboratorul Olgăi Lepeşinskaia a venit o delegaţie de savanţiamericanişiniciunuldintreexperimenteleeinuamaireuşitînprezenţalor.Defapt, hidra e un animal care se poate reface din propriile celule şi, cumrămăseserăchiarşidupă„strivire“unelecelule întregi,hidrase regenerasedincelulelevii,şinudinmaterialulamorf.Olgaarămasprobabilcumedaliile,darnimeni nu a mai auzit de ea. Mă întreb cum şi-o fi predat M. cursurile fărăprestigioasaluiprietenădinumbră.— Ce mai nume, Lepeşinskaia! a spus Pică şi a râs când i-am povestit

episodul.—Bineînţeles–l-amtachinateu–,laCraiovan-aexistatoastfeldesavantă!

Şinici laCetateDolj! ÎmipovesteainumaideVetaşiMariţa,gazdele talede-acolo!—Pevremeacânderameu laCetate,Lepeşinskaianuavea încă50deani,

deci nici măcar nu începuse să studieze medicina! Uite de ce nu a venit laCetate!apuscapătdiscuţieiPică.Picăşipărinţiimeieraumândrideminecăsunto foartebunăstudentă lao

facultategreacamedicina,dareuerammaipuţinmândră.Cum poţi fi mândră de tine însuţi dacă urmezi o facultate doar dinmotive

practice,casăaiomeserieşiodiplomăşiunlocdemuncăasiguratînviitor?Nu-miplăceacălamedicinătrebuiasăînveţipedinafarăpaginiîntregi,cănu

aicumsă-ţifoloseşti–credeameu–imaginaţia,logica,creativitatea.Colegiimei erau – cu rare excepţii –mai în vârstă decâtmine, se visaseră

doctoridemicicopiişidăduserădecâtevaoriexamenuldeadmiterelamedicinăpână să reuşească să fie primiţi. Erau cei mai fericiţi oameni din lume că auajuns acolo şi dacă încercai să discuţi cu unii dintre ei despre altceva decâtchestiuni medicale era ca şi cum ai scoate o lampă din priză. Ieşeau pebulevardul din faţa facultăţii în halate albe, să vadă lumea că sunt aproapedoctori.Aveam însă şi câţiva colegi care făcuseră înaintedemedicinăFacultateade

Filozofie şi cu carem-am împrietenit.De exemplu,Bianca –Coca – Segal şicoleguleidelafilozofieAlexandruIvasiuc.Ambiiexmatriculaţide-acolopentruoriginesocialănesănătoasă.Ambiicuminteabrici.OrigineasocialăaCocăilăsaîntr-adevărdedoritdinpunctuldevederealcomuniştilor,darcuorigineasocialăa luiSaşa Ivasiuc sepetrecusecevacu totulneobişnuit în acelevremuri, cândtoţi încercau să-şi camufleze trecutul şi averea părinţilor. După cum mi-apovestit Coca, Ivasiuc avea cea mai bună origine socială din perspectivaregimului: amândoi părinţii fuseseră învăţătorimodeşti în SighetulMarmaţiei.Familie săracă. Dinmotive necunoscute de noi, Saşa a preferat să-şi ascundăaceastăoriginelăudabilăşisăfiedatafarădelafilozofiepentruorigineasocialănesănătoasă!EllepovesteaCocăişialtoracăenepotulunuifostprim-ministrumaghiar–conteledeTisza!Înmediulnostruuniversitar,SaşaIvasiuceraofigurăunică.CuSaşastăteam

devorbădespreorice,cuexcepţiasubiectelorlegatedemedicină.Eraînalt,slab,cupărulvâlvoişiochiadânciţi înorbite,severişipătrunzători.Îi lipseaudinţiidin faţă.Numaicunoscusemniciun tânărcăruia să-i lipseascădinţiidin faţă,darluiSaşapreapuţinîipăsaşiprobabilcănicinuvrusesesăseducăladentist.Dealtfel,atuncicândnimeninupurtacămaşapestepantalonişinuexistauîncăbeatnici,elarătaexactcauntânărsositdinviitorcubluzaluilungăşilargăpestepantaloni. Remarcabil din toate punctele de vedere, dezvolta/inventaargumenteleuneiteoriişiapoi,cuaceeaşiuşurinţă,puteainventaargumentelecucare să combată acea teorie. „Totul curge.“Era un torent de gânduri, cuvinte,mişcare.Seagitatottimpulvorbind.Diabolicde inteligent, parcăvoia să arate înmodostentativ, cuunoarecare

snobism,aşzice,cănusesinchiseştedeaspectulsăuexterior,cinumaidecellăuntric, că numai strălucireaminţii contează. Pentru el, până şi examenele lamedicină se desfăşurau într-un mod unic: profesorii aproape că nu-i puneau

întrebări, ci erau curioşi să afle ce credea Saşa despre diverse problememedicale.Între timp, Coca Segal îl cunoscuse pe Dan Stănescu, unul din cei mai

străluciţistudenţiaianului,cucareaveasăsecăsătoreascăapoi.Înmodfiresc,DanadevenitşiunbunprietenalluiSaşa.

1990–2000

Revenită în 1990 în România cu ajutoare medicale, am întrebat de SaşaIvasiucşiamaflatcă,dupăcestătusecincianiînînchisoare,nuamaicontinuatmedicina.Lacâtevasăptămânidupăceaieşitdinînchisoare,fusesenumitşefulserviciuluidepresăalambasadeiamericane–lucrufărăprecedent,cred,pentruunproaspătabsolventalpuşcărieiînacelevremuri.MaitârziuaavutobursălaoşcoalădeliteraturădinIowa,adevenitsecretaralUniuniiScriitorilor,redactor-şef la Cartea Românească, director al unei case de film – o carieră uluitoarepentrucinevacondamnatpentruparticipare la încercareade revoltădin timpulRevoluţieiUngare.Amaflatcăşiuniidintrefoştiicolegideînchisoareşi-aupusîntrebări,nemaisimpatizându-lde-atunci.Ivasiucdevenisecelebruşicascriitor,apublicatzececărţi,romaneşieseuri.Separe totuşicăeraomaredistanţă între inteligenţa lui ieşitădincomunşi

talentuldescriitor.Judecânddupăfotografii,Saşa,dupăceieşisedinînchisoare,dădeaimportanţăaspectuluisăuexteriorşiseîmbrăcaînmodulclasicobişnuit.Amurittragicîn1977,lacutremur,cândbloculScalas-aprăbuşit.Din 2000 începusem să citesc toate publicaţiile literare care apăreau în

Româniaşi,decâteorisescriadespreAlexandruIvasiuc,seaminteafaptulcă-şipierduse dinţii din faţă, schingiuit fiind de Securitate în 1956. I-am telefonatfostului meu coleg de facultate şi prieten Dan Stănescu, acum profesor demedicinălaUniversitateadinBruxelles:„Spune-mi,Dane,nu-ilipseaudinţiidinfaţă lui Saşa şi în timpul facultăţii, înainte de închisoare, sau mă înşalămemoria?“ Dan mi-a confirmat că memoria nu mă înşală. Dar nu a scrisSoljeniţîncădacătu,cititorule,nuaifostînGulag,nuainiciundreptsăjudeci?Eucontinuisă-lamînfaţaochilorpeSaşacelplindetalente,insolit,sclipitor,

genial,unuldintreceimaioriginalioameniîntâlniţiînviaţamea.SaşaIvasiuc–care inventase ce înseamnă să fii beatnic avant la lettre. Şi care stăpânea canimenialtuljerbeledeartificiiasociativealeminţii.

Înapoiîn1954

Lacursurineadunamînamfiteatruzecidestudenţi,darlaspitalşilalucrărilepracticelucramîngrupedecâtezece.Îngrupameadezece,majoritateaaveauoriginesocialăsănătoasă:eraufiide

ţăranişimuncitori,dartocmaieispuneaumultecontraregimuluişiseplângeaude condiţiile proaste din căminele studenţeşti. Parcă pluteamai puţină frică înaer şi se ţineau mai puţine şedinţe UTM după moartea lui Stalin. În grupanoastră era şi o anume Jenica B.B., mult mai în vârstă decât noi, care nepovesteacăumblasedesculţătoatăcopilăria.Nulipseadelaniciuncursşinotafiecarecuvântrostitdeconferenţiar.Dacăunprofesorspuneacândintra:„Parcăs-amai încălzitpuţinafară“,eascria şiasta.Eramăritatăcuunministruşinefereamdeeacadefoc.—Vedeţi – ne atrăgea atenţia o colegă –, Jenica are un carnet în care îşi

noteazăşicespunemnoi,nunumaicespunprofesorii!—Sănoteze–râdeadeeaValentinP.Laceosă-ifolosească?Valentin,băiatdeţărani,erachipeş,plindeumorşiaveaoînsuşirefoarteutilă

pentrunoi:seîmprieteneacutoatesecretareleprofesorilor,probabilcănuştiauunadecealaltă,şicândprofesorulîidădeasecretareisăbatălamaşinăîntrebările(întrebările pe care le trăgeam la sorţi la examen), secretara îi înmânafermecătoruluiValentincopialisteicuozi,douăînaintedeexamen.IarValentinnuafostniciodatăegoist:cumprimeaîntrebările,nileîmpărţeatuturor.Faptulcă ştiam dinainte pe ce subiecte pune accentul un profesor ne ajuta enorm lapregătireaexamenului.DarJenicaaveametodaei,îşifăceafiţuicipesubiecte,folosindfiecarecuvânt

alprofesorului.Înziuaexamenuluiaveadouăposibilităţi.Prima:cândseaşezaînbancăsăscrie,îşiridicapuţinfustaşigăseasubiectuldinbiletprintrefiţuicileprinse sub jartierele ciorapilor.Atunci lua întotdeauna zece, repetând întocmaiexpresiileprofesoruluidelacurs.Şiceprofesornueamorezatdevorbelesale?Adouaposibilitateerasănureuşeascăsăcopieze,şiatuncilua5sau6,cutoatecă nu lipsise de la nici un curs. Nu o prea ducea capul. Nouă nu ne păsa decopiatulei,voiamsăfimlăsaţiînpace.Eu nu discutam cu nimeni politică şi-mimăsuram fiecare cuvânt în public.

Singuruldingrupcucarevorbeamdespreorice,atuncicânderamîntrenoişinuneputeaauzinimeni,eraAlexandru(Pupu)Brancovici,unbăiatcupărulblond,extremdebineeducat,sensibilşireţinut.Aveamoîncrederenemărginităunulîn

celălalt.ÎnIsraelamîntâlnitpecinevacare-icunoşteafamiliaşicaremi-aspuscătatălluiPupufusesetrimislaCanal, iarprofesorulBurghelea,rectoruldelamedicinădinaceiani,unomdeocalitatemoralăexcepţională,afăcutînaşafelîncât nimeni sănu afle acest lucru.Numaipentru cănu s-a ştiut că tatăl lui earestatapututBrancovicisăintrelamedicinăşisăstudiezenestingherit.Îmi făcusemun obicei: în cele două, trei săptămâni de sesiune, învăţam tot

timpul,nudormeamnopţiîntregişimăpuneamlapunctcutotcenuînvăţasemîntimpulanului.Laexameneluamnotefoartemari,darîiinvidiampeceicare,chiardacătreceaucugreuanul,iubeaumedicina.Dinpăcate,„viaţa“începeapentrumineatuncicândputeam–fărăsăsebage

deseamă–sălipsescdelafacultate.Existaucursurilacarenusefăceaprezenţa.Atunci eram la bibliotecă sau acasă. Continuam să studiez literatura pe contpropriu.Înprimulandefacultate,înlocsămădedicanatomiei,m-amdedicatluiIbsen.I-amcitittoatepieseledeteatruşipoemul.Îlgăseammultmaiinteresantdecâttratateledemedicinăşiînspecialmăfăceasă-mipunîntrebări.Anatomiaera prea clară. Exista. Era aşa.Nu era nimic de discutat despre structura uneivertebre.Trebuias-odescriiexactcumera.În al doilea an demedicină am studiat, în tot timpul liber pe caremi l-am

creat,secolulalXVII-leaalliteraturiifranceze.Astfel,cumeramşilaofacultatefărăpreamultmarxism,puteamsărămânprezentăşiînlumeacaremăatrăsesedintotdeauna.— Riri, mi-a spus într-o zi Marioara, mama lui Titel, retrage-te de la

medicină.Nimeninuvaspunecăairenunţatpentrucănueştiînstares-oducipână lacapăt, toţi ştiucăeştiprintrecelemaibunedinan.Dar ţienu-ţiplacemedicina,decesăcontinui?—Uiteceeste–i-amrăspuns–,mie,dacăîncepunlucru,îmiplacesă-lduc

labunsfârşit.Cândosăamdiplomădemedic,osăvădcefaccuea.Orios-oţinatârnatăpepereteşiosăfacaltcevadecâtmedicină,orivoiaveaunserviciuoarecareîndomeniulmedical!CuTitel,carestudiaingineria,măîntâlneamtottimpul.Facultatealuinuera

departedeFacultateadeMedicină,neduceamîmpreunălacinema,neplimbam,măconducea acasă, darnuurca. În continuarenu aveamvoie să aducnici unbăiatacasă.Nuaveamvoiesăamunprieten!Aşaspuneamamaşinuseputeadiscutacuea.Celpuţinodatăpesăptămână,măîntâlneamcugrupulnostru.Celpuţinodatăpesăptămână,înafarădevreozecezileiarna,cândplecaulaski,şizecezilevara,cândplecauînexcursiipemunte.ŞiTitelseduceacuei.Singura

carerămâneaerameu,ştiamcănumisevadavoie.Toţi prietenii din grup erau studenţi, o parte veniseră în Bucureşti din

provincieşiînchiriaserăcamerelagazde.TommySurany,carefăceaelectronică,şiprietenalui,viitoareasoţie,EvaCohn–careerastudentălabiologie–,veneaudinTransilvaniaşiaduceaucueiacelemanieredevechiImperiuAustro-Ungar,încăpăstrate.TamaraIszac–dupăcăsătorie,Wender–eradinBraşovşicolegăcu mine la medicină.Marcel era din Cernăuţi, fusese deportat în copilărie laMoghilev,înUcraina,şisuferisemultîntimpulrăzboiuluişiimediatdupă,cândajunseseîmpreunăcupărinţiilaFălticeni.Suferinţeleînduratelaovârstăatâtdefragedă nu l-au împiedecat să fie vesel, descurcăreţ şi plin de iniţiative. Îiplăceau mult opera, concertele şi fetele cu părul roşu. În România a avuttotdeaunacâteoDulcineeroşcovanăşiunadintreele,dupăunromandedoiani,i-azdrobitinima,darastaealtăpoveste.Într-ozinedestăinuietuturorunsecret:—Suntîntratative!—Marcelos,cucineeştituîntratative?Te-aiduslaIalta?l-amluatnoipeste

picior.—ÎntratativecuneaCristache!—CineeneaCristache?—Celcarearputeadevenicelmaiimportantpersonajdinviaţanoastră!Mis-

aurâtcănoi,carenufacempartedinelitacomunistă,nuputemgăsiniciodatăbiletelaoperăşilapremiere,deexemplu!Amstudiatsituaţialafaţalocului.Ceicare controlează biletele la intrare sunt nişte oameni necăjiţi. Cu lefuri demizerie. Nu mă întrebaţi cum, dar m-am împrietenit cu unul dintre ei, neaCristache!Văfaccunoştinţăcuellaprimaocazie.Mi-adatniştebiletevechi,pecareleveţilipicaşicumarfinoi.Însearacândvreţisămergeţilaoperă,luaţibiletele vechi lipite şi treceţi numai pe la intrarea unde controlează bileteleCristache.Elvărupebiletelecaşicumarfivalabileşivădăvoiesăintraţi!Nu-idaţiniciunbanacolo,casănufieprins.Veniţiînaceeaşisăptămânălamineşi-midaţibaniipebilete, iareu trecpe laneaCristacheacasă şi-lplătescpentruvoi.Zis şi făcut! Un avantaj – poate singurul din prietenia noastră cu Uniunea

Sovietică, în afară de excelenta traducere a literaturii ruse clasice în limbaromână–constaînfaptulcălaOperaRomânăveneaucelemaibunespectacoledinLeningradşiMoscova.Totodată,opereleinterpretatedeartiştiiromânierauexcepţionaleînaceaperioadă.Preţulbiletelorerafoartemic,decinueravorbadepreţ,cidefaptulcăbiletelesevindeauprotejaţilorregimuluicumultăvreme

înaintedespectacol.Niciodatănugăseaibiletelacasă.DardecândexistaneaCristacheînviaţanoastră,euşiTitelputeamdecidesă

mergemlaoricepremierănumaicuoorăînainte.AstăsearăsedăCălăreţuldearamă!Premiera!Haisămergem!Neîmbrăcamfrumosşi treceamcubinedecontrolul biletelor false la nea Cristache. A doua problemă era unde găsimlocuri. Tot Marcel ne-a recomandat-o pe „Anna Zaccheo“. Rulase un filmitalienesc cu un personaj feminin de o frumuseţe tulburătoare care se numeaAnna Zaccheo. Acest nume devenise în Bucureşti un simbol al femeiiatrăgătoare. S-o poreclimAnnaZaccheo pe plasatoarea de la operă fusese dinparteanoastrăpoateorăutate.Eravorbadeofemeieumilă,ştearsăşiridată,careparcăcereaiertarecăexistă.AnnaZaccheo ne cunoscuse deja pemine şi peTitel. Ea ne făcu semn s-o

urmăm şi introduse două scaune suplimentare într-o lojă de vizavi de scenă.LângălojadinmijlocaluiGheorghiu-Dej!Pentru că se obişnuia să dai un bacşiş plasatoarei, ei îi dădeam întotdeauna

baniipeloc,nunetemeamcăvomfivăzuţi,numaicăsumaeramultmaimaredecâtceaobişnuită.Merita.Înaceasearăspectacoluleraexcepţionalşidecorulunic. Se reproduseseră pe scenă, într-un mod genial, o furtună şi o ploaietorenţialăşiapecareurcauşiurcaupânălapicioarelestatuii.Înpauzăi-amvăzutpeGheorgheGheorghiu-Dejşipefetelelui,peminiştrişi

petoţioameniiSecurităţii.Ne-amplimbatpelângăeişinimănuinui-ampărutsuspecţi. Iar plăcerea noastră că am reuşit să pătrundem la spectacol a fostsporitădevânzolealanoastrăprintreoameniiSecurităţii.InteligenţaluiMarceli-aînvins!Astfel,datorităluiMarcel,luineaCristacheşiAnneiZaccheo,amputut,de-a

lungul anilor de studenţie, să vedem celemai bune spectacole de operă şi debaletşisăneplimbămpelângăGheorghiu-Dej.Securitateanuţineachiartoatelucrurilesubcontrol.Nune-ampusniciodatăproblemacesevaîntâmpladacăvomfiprinşi.Credeamînnoroc!Şiştiamcăfacemofaptăbună:îmbunătăţeamsituaţiamaterialăacelordoinecăjiţicareerauCristacheşiplasatoarea.

1955.Iunie

În acea vară Ghido, Marcel şi Tommy au făcut armata împreună şi s-aufotografiat toţi trei în uniforme. (A fost prima fotografie dintr-un şir lung defotografii.De-alungulanilor,ceitreimuschetarisevorfotografiacamodatăpe

an în aceeaşi poziţie ca la armată.Ultimaoară s-au fotografiat la Ierusalim în2013, când Ghido a primit Premiul Israel. În 2015 Tommy a părăsit planetaaceasta,darnuşiinimilenoastre.)Înaugustîmplineam20deani.Nuaveamniciunchefsă-ilasiarpeTitelşipe

prieteniimeisăpetreacăînmunţişieusărămânînBucureşti.—Cearfisăfuglamuntecuvoi?mi-amîntrebatprietenii.—Foartebine,îţiîmprumuteuniştebocanci–aspusMarcel,carepurtaşiel

40lapantofi.Zisşifăcut.Afostunproiectpecarel-ampusminuţioslapunct.Înduminica

încaretotgrupulcumpărasebiletedetrenpânălaBraşov,i-amspusmameicămă duc la ştrand – şi dusă am fost!Mă aşteptau cu toţii în Gara de Nord şifiecareaduseseîmbrăcăminteşimâncareşipentrumine.DecândapornittrenulşipânălaBraşovs-aufăcutbancuripesocotealamea,glumepecareeilegustaumultmai tare decâtmine.De exemplu: părinţiimei şi bunicul închiriaseră untaxişigoneaudupătrenînarmaţicuunrevolver!Numai în largulmeu numă simţeam,mai ales că ştiam ce-o sămă aştepte

cândo sămă întorc acasă,dar eram împăcată cuhotărârea luată.Poate căvoireuşisă-mieducpărinţiişisă-micâştigobrumădelibertate,catoţiceidevârstamea.Ştiamcăpoatearfitrebuitdemultsăfugde-acasăînmunţicuprietenii,ştiam

că„amdreptate“,dar,pemăsurăcetimpultrecea,măsimţeamtotmaivinovată,ovedeamparcăpemamacumţipaşiplângeacâtedenefericită,cumnu-iveneasăcreadăcăordineleeinumaisuntascultate.—Titel,cândajungemlacabană,telefonămlamineacasă.— Telefonăm. Dar vorbeşti numai tu, pe mine oricum nu au vrut să mă

cunoască,spuseTitel.Căţărându-netotmaidepartepeperetelemuntelui,douăzecidetinerişitinere,

grupulnostru,făceauglume,râdeau,inhalauprospeţimeaaerului,priveauînjosla oraşul devenit minuscul, căutau semnul galben care indică drumul. Toţi sesimţeau în largul lor. Parcă se născuseră acolo. Îşi reînnoiseră pactul cuîmprejurimile.Euaşfivrutsăfiucaeişicatoatălumea,aşfivrutsămăbucurlafelcaei,

dargândurileîmizburauacasă,lacrizadenervipecarei-oprovocasemmamei.Îmieramilădeea.M-amuitatlaceas.AcumeraoracândMariana,oprietenă

rămasă la Bucureşti, îi telefona mamei s-o anunţe că nu sunt la ştrand înKisseleff,ciamplecatlamuntecutotgrupul.Pentrucâtevazile.

—Cumtesimţiînbocanciimei?măîntrebăMarcel.—Perfect,nicinuţi-imaidauînapoi!CânddupăoreîntregidemersşicăţăratamajunslacabanaPiatraCraiului,a

începutsăplouă.Oploaiedeasăşimăruntă,carenuaveadegândsătreacăprearepede.Amscosdinrucsacurimâncareaşiconserveleşine-ampuspeînfulecat.Amîntrebat:Undeetelefonul?Telefon?Nuavem!Celmaiapropiat telefone laoaltăcabană, lavreoşase

oredemers.—Tot plouă, îmi spuseTitel,mâine vor rămâne toţi în cabană să joace tot

felul de jocuri de societate, iar noi pornim dis-de-dimineaţă spre acea cabană.Cumajungem,telefonămşineîntoarcemînaintedelăsareaserii.Seara,dupăce-ammâncat,obosiţidedrum,amintratîncamerafoartelungăşi

foarte îngustă care avea să ne servească drept dormitor. Existau acolo douărafturidelemn,pepriciuldesuserauzecelocurideculcareşipepriciuldejostotzece.Acesteaeraupaturilecomuneîncaresedormeaatunciîncabane.AfostprimaoarăcândamdormitlângăTitel,darlaolaltăcuatâteaaltepersoane.Cândne-amsculatdimineaţa,niciunuldintrenoinuaveaşireturilabocanci!

Am căutat peste tot şi n-am găsit nimic. Nu ne puteam continua drumul cubocancii desfăcuţi. Eram disperaţi, dar – într-un târziu – unul dintre noi ne-amărturisit că făcuse o glumă. Se sculase noaptea, scosese toate şireturile, lelegaseîntreeleşileatârnasede-alungulpriciuluisuperior!Noicăutaserămtottimpul ceva ce era la nivelul ochilor noştri!N-amprea râs de gluma asta, darbinecălegăsiserăm.Descoperiserămceimportanţăpotaveacâteodatăşireturile!Depindeînceloc!Dupăce-am luat lanoimâncare şibăutură, ampornit-ocuTitelprinploaie

spre cabana cu telefon.Ammers ore întregi.Amajunspe la prânz.Amcerutvoie să telefonăm şi am plătit. Am format numărul locuinţei mele: 33303.Întârziam la fiecare cifră, parcă voiam să amân ce va urma. Mama a ridicattelefonul.—Alo,Muţa,sunteu!amspusgâtuită.—Eunuamniciofată!mi-aspusşimi-atrântittelefonul.Suntdezamăgiripecarelesimţiîncerulguriicuungustpersistent.Titelnua

comentat.Amfăcutînapoiîncăşaseoreînţârâitulpersistentalploii.Totacestmersdeore întregi pentru a afla cămamameanu aveanici un copil! Îi eramrecunoscătoareluiTitelcănuspunenimic.Oricearfispusn-arfifostnimerit.

Nueranimicdespus.Amajunslacabanăşiamcăutatsămăbucurcăsuntofatăcatoatecelelalte.

Căajunsesemacolomaigreudecâtaltele,darajunsesem.M-ambucuratcămăafluacolo.Cămunţiisuntacolo.Cădormpeunpricialăturidealtedouăzecidepersoane în dormitorul comun.Că a doua zi ploaia se va opri şi voi continuaurcuşul.Căîmivorfidragipădureaşiculmileşimirosulzăpezii.Şilumeadinzareapecareoputeamvedea.Şicareeratotceaveam.După două zile, când am sunat la uşă,mi-a deschis Pică.Mama şi tata, în

picioare,unullângăaltul,măpriveau.Tateii-avenitsărâdă,darmamai-afăcutunsemn,eraînplinădramă,şiatuncitatami-adatopalmă.Mi-adatopalmăcasăpoatăsuportarestulzilei,sănu-şiînceapămamascenacusmulsulpăruluidincap.Dar după această palmă pe care am primit-o la 20 de ani, am înţeles că în

mintea mamei problema nu era că plecasem cu un grup întreg de prieteni lamunte, ci că fugisem cuTitel!Oricât i-am explicat că lamunte dormeau câtedouăzeci de oameni, uneori şi mai mulţi, într-o cameră, că poate afla de lapărinţiicelorlalţiprietenicăBucureştiulîţiputeadamultmaimulteocaziisăteizolezicucinevadacăvoiai, încapulmameivâjâiadoar ideeacăplecasemcuTitel!Deodatăaînceputsăîntrebe:Eevreu?Cinee?Cinesuntpărinţiilui?Sevedecărăspunsurileaufostsatisfăcătoareînochiiei.Bruscl-ainvitatpeTitelcupărinţiiluicutotlamasălanoi,bachiarşi-adatşi

consimţământulsă-michemtotgrupul–şibăieţii!!!–launceailamine!Nuafostnevoiededivertisment,toţiprieteniirâdeaufărăsăsepoatăopri.—Eştisigurăcănuţinpregătitpentrunoiunrevolverîncărcat?m-auîntrebat.

Chiarputemvenilatine?Chiarosăscăpămcuviaţă?Auscăpatşifaptestecă,deşiTitelnumi-acerutniciodatămâna–mi-amadus

aminte acest amănunt în ziua nunţii –, m-am pomenit în cel mai scurt timplogodită!Nicimăcarnueramşinuputeamfigravidă.Priciurileconstituiauunmaredormitorcolectiv.Întotcazul,dinclipaîncaremamaadecisTitel(dacătotam„fugit“cuelşi

dacă aflase deja tot blocul,Bucureştiul,România, inclusivCraiova), exact dinclipaaceeamamam-aeliberatdinînchisoareapecarevruseses-oridiceînjurulmeu, de parcă nu era suficientă închisoarea ridicată de comunişti.Amdevenitliberăsămăcăsătorescurgentşiastfeltoatăresponsibilitateaasuprameaaveasăfiepredatăviitoruluimeusoţ.Amfostliberăsăfiuchematălatelefondebăieţişiliberăsă-miinvitprietenii,chiarşiceinăscuţibăieţi.Îmiveneasămărecomand

pestetotcaacelpersonajalluiStendhaldinMănăstireadinParma:„Pala,omliber!“

1956

DecândîlîntorsesempeStalincufaţalaperete,fusesemdemulteoriacasălaTitel,daracum,cănelogodiserăm,părinţiiluim-auinvitatpentruprimaoarălaomasădeseară„oficială“.Erampatru:părinţiiluiTitel,Titelşicumine.Stalinnumaieradefaţă.Am

băgatdeseamăcăpemasănueraniciosticlăcuapăsaucualtăbăutură,oreunupotsămănâncfărăsăbeau.Totuşimi-afostruşinesălespuncăvreauapă,probabilcămâncaudeobiceifărăsăbea,căcipemasanueraunicipahare.Deşiîmierafoame,ammâncatpuţin.—Eunumănâncmult!le-amspusflămândăşiînsetată.Deodatăs-aauzitsoneria.—Sunăcineva!aspusMarioara.—Da,asunatcinevalauşă,aspusEmil.—Estecinevacaresună,aspusTitel.Dinnous-aauzitsoneria.Amtresărit.—Sună!Nuauziţi?ne-aatrasatenţia,calmă,Marioara.—Artrebuicinevasădeschidăuşa.—Da,domnule,artrebuisădeschidăcinevauşa!aspusEmil.—Trebuiedeschisăuşa!Trebuievăzutcinesună!aspusşiTitel.Cucâtălinişte!Cucedemnitatedelordenglez.Saucuceindiferenţă?Scena mi s-a părut foarte cinematografică. Dacă am să scriu vreodată un

scenariupentruunfilmenglezesc–mi-amspus–,osăintroducoastfeldescenăIonesco-like.De la uşă s-aumai auzit câteva ţârâituri, apoi s-a instalat liniştea. Cel care

sunaseplecase.Nuenimeniacasă!şi-ofispus.Nuamsăştiuniciodatăcineafost.Îmi trecuseră foamea şi setea. Voiam să înţeleg psihologic scena. Avea

importanţăsăfiitottimpulstăpânpesituaţie,ignorând-o?Stândpescaun?Dar,cândeştiîndrăgostit,aiîntineunburetecucareştergitotcenu-ţiplace.

ÎnvarăPicăaîmplinit74deanişil-aminternatsăfacăooperaţiedehernie.Cândm-amîntorsdelaspital,amgăsittotapartamentuldatpestecapşimama

mi-aspusplângândcăl-auarestatpetata,nuseştiedeceşiniciundel-audus.Amvorbitcunişteprietenidelacooperativapentrucarelucraşimi-auspuscăîn ultima vreme le adusese nişte comenzi dinCluj, aşa cămi-au dat telefonulunuiavocatde-acolo.I-amtelefonatşiamstabilitcăadouazi,dupăcevoiasistala operaţia lui Pică şi voi vedea că totul e în regulă, voi lua trenul spreCluj.Mama, care de obicei era o fetiţă pierdută, plângea acum tot timpul şi număputeaajutapreamult.Cesăfac–spunea–aşasunteu,slabă.Adouazi,Picăatrecutcubineprinoperaţie.Laieşireadinspitalmăaştepta

Titel. Îl rugasemsăvinăcumine laCluj.Faptul că înasemenea împrejurări acălătoritcuminem-aajutatmult.NumaifusesemniciodatălaClujşi,deşieramdupă multe ore de călătorie cu trenul şi mortificată de situaţie, m-a frapatfrumuseţea acestui oraş universitar şi acoperişurile turnurilor care răsfrângeauluminasoarelui.Amajunslaavocatşielm-aliniştitoarecum.Deşieranervosdinfire,tatanu

spuseseînpublicnimiccontracomuniştilor,nudeastal-auluat.EldesfăceaîntoatăRomâniaproduseleuneicooperativeşilaClujveniseîncontactcucinevacareseparecădelapidasestatul.Ceicare-larestaserăîlvoiaupetatamartorînprocesulacelui infractor,dars-augânditcăcelmaibinevadepunemărturieşiva spune tot ce a observat la acea persoană dacă va fi mai întâi speriat şiameninţat.Unmartorînînchisoare.—Duceţi-vă liniştiţi – ne-a spus avocatul –, eu am să încerc să-i transmit

pachetul pe care mi l-aţi adus şi sper că după ce va depune mărturie se vaîntoarceacasă!În spectrul arestărilor de-atunci, această „miniarestare“ ni se părea unmare

noroc!Nueraunarestatpolitic.Ne-am întors la Bucureşti, l-am externat pe Pică din spital, am căutat s-o

liniştescpemamaşidupădouăsăptămâni„martorul“s-a întorsacasă.Dar tataeraaltom!Deobiceivorbăreţ,devenisetăcut,nuscoteaovorbăzileîntregişiseuitadejurîmprejurcuprivirisperiate.Unbărbatputerniccael!Deveniseaşaînnumaidouăsăptămânişifiindarestatnudinraţiuni„politice“!Iaracasănumaivorbeapânănudădearadioullavolummaxim.Situaţiaaduratvreodouăluni,după aceea s-amai liniştit, dar i-a apărut psoriasis, o boală de piele de care asuferitpânălasfârşitulvieţii.Mă durea inima să văd cum unui bărbat atât de atrăgător şi cochet ca el îi

apăruserăpepielezonelargi,vizibile,deleziuniviolacee.Nu mult timp după ce tata şi-a revenit, s-au răspândit zvonuri despre

evenimenteledinUngaria.Înduminicazileide4noiembrieruşiiauintratînBudapestaşirestuleistorie!Saşa Ivasiuc şi alţi colegi – printre care celmai frumosbăiat din an,Mihai

Serdaru–,împreunăcustudenţidelaaltefacultăţi,auvrutsăseadunelunilaoanumită oră în Piaţa Universităţii, ca de acolo să înceapă manifestaţii şi înRomânia.În cartea saOra României, Dan Stănescu scrie că l-a prevenit pe Saşa că

autorităţileauaflatdespreîncercarealorderevoltă.Saşan-avrutsăabandonezeplanul.Dupăpuţineore,el,Serdaruşialţi studenţiau fostarestaţi şiauprimitcâtecincianideînchisoare.

1957

În1957aufostdaţiafarădinfacultatecâţivacolegicare,chipurile,ştiuserăşipăstraseră tăcerea asupraprogramăriimanifestaţiei din1956, sau care fuseserăprietenicuorganizatorii.Datafarăafostşiunuldintreceimaistrăluciţistudenţidin an, Dan Stănescu, despre care scriam mai sus. Coca – Bianca Segal –,viitoarealuisoţie,afostşieaexclusădinUTMîntr-oşedinţăteribilăîncares-aspuscăe„prietenaprietenuluiduşmanuluideclasă“.Amauzitcuurechilemelecândis-adataceastăcalificare!Cualtecuvinte,afostdatăafarăpentrucăeraprietenaluiDan,careeraprietenulduşmanuluideclasăSaşaIvasiuc,celarestat.

La 13 ianuarie 1957,Titel şi cumine ne-am căsătorit.Am făcut şi cununiereligioasă la SinagogaMare, şi cununie civilă laRaionul I.V. Stalin din PiaţaAmzei.Mi-amschimbatnumeleRiriSylviaAberfeldînRiriSylviaSussman.Înainte de nuntă căutaserăm un apartament cât de mic, dar care să fie al

nostru, însă în acele vremuri era cu neputinţă de găsit.Aveamposibilitatea sălocuim lapărinţi într-ocamerăsau într-ocameră într-unapartamentcustrăini.Darpărinţilorlis-arfiintrodusimediatofamiliestrăinăîncameramea.Am ales, aşadar, să locuiesc în continuare cu părinţii, şi Titel a venit să

locuiască în camera mea. El lucra deja ca inginer într-o întreprindere deproiectăridinBucureşti–parcăIPROIL,dacănumăînşalămemoria.Adouazi,dupăcene-amîntorsdinvoiajuldenuntăpetrecutlaHotelulCota

1400şiTitels-aduslaserviciu,i-amdeclaratmameicăacum,dupăatâtavreme,când cred că deja duhurile găinilor ucise de Tereza în bucătăria noastră îşigăsiserăpacea,vreausă intrudinnouînbucătărieşisăfacoprăjitură–prima

din viaţa mea. Am cerut mamei să-mi dea reţeta ei de cake englezesc şiingredientele:faină,zahăr,untşitoatecelelalte.—Astaefăinăbună,albă,luatăalaltăierideTitelpecartelă,aspusmama,şi

mi-adatcugrijăopungă,deparcăînăuntrueraucelpuţinpietrepreţioase.Fainăalbăsedădeaatuncinumaipecartelă,nuoputeaigăsialtfel.Ceeace

uitasemamaera faptul că alaltăieri, în aceeaşi dimineaţă, îl rugasepeTitel săreparecevalabaie.Titelîiaduseseînacestscopopungăcufăinădeipsos!Decifreceumultăvremeuntulcuzahărul,adaugouăle,nucile,stafideleşila

urmăfăina,punprăjituraîncuptor,prăjituracreşteşiîntoatăcasaserăspândeşteunmirosnemaipomenit.AşteptamaplauzeleluiTitel,doarcăatuncicândavenitde la serviciu şi a încercat să-şi taie o felie – şi-a dat seama că de fapt i-ar fitrebuitunferăstrău!Amizbucnitîntr-unplânsgreudestăpânit.Spuneam:„Dacăaşfifăcutvreogreşealăînpreparareaprăjituriiarfipoatedeînţeles,doarn-ammaicălcatînbucătăriedecândsesăvârşeauacolocrimeîmpotrivagăinilor.Dareufacbineprăjitura,pascupas,prăjiturareuşeşte,creşte,miroasefrumosşivoiîmidaţiipsosînlocdefăină?!“Egreudeimaginatcâtaupututsărâdăatunciprieteniipesocotealameaşia

prăjituriiîmpietrite,dar,aşacumprimadragostenedezamăgeştedemulteorişicutoateacesteanoicontinuămsăiubim,lafelm-amîntrematşieudupăaceastăprimă experienţă culinară şi mi-am continuat drumul de cordon bleugastronomic.

După ce ne-am căsătorit, eu şi Titel am avut o discuţie serioasă, am întorsproblemapetoatefeţeleşiamdecissăneducemlamiliţie,peCaleaVictoriei,şisădepunemocereredeplecareînIsrael.—Vănenorociţi!ne-auspuspărinţiimei.—Osăvădeaimediatafarădinfacultateşidelaserviciu!auspuspărinţiilui

Titel.—Şinicin-osăputeţipleca,n-amaiplecatnimenidin1950!auinsistatiar

părinţiimei.—Lao loterie lacarenu joci–nupoţiaveanicioşansă!Ne-amhotărâtşi

gata!Eramînziuaaceeasinguriisolicitanţidintoatăclădireamiliţiei,s-auuitatla

noicalaniştenebunişitotuşine-audatsăcompletămnişteformulare.Acestavafisecretulnostru.Unuldintreele.Tremuramdefrică,dareuşisoţul

meu semnaserăm cererea. Ca şi cum puseserăm frica pe cântar. Cantitatea de

fricăstârnitădeideeacăamputeaîmbătrâniîntr-oţarăcomunistăeramultmaimaredecâtteamacămăvordaafarădinfacultateînaintedeaotermina,cănuvoigăsiniciunserviciu,căvoiocupadefinitivpostuldeduşmanalpoporului.Pentrumineeraclarcă,dacăcinevami-arfidatposibilitateadealegereîntreatrăinumai zeceani într-o ţară liberă saudea trăipână la adâncibătrâneţi subregimcomunist,aşfialesprimaposibilitate.NuspuseserămnimănuicăamfăcutcereredeplecareînIsrael,dardeobicei

miliţiaanunţadirectlasecretariatuluniversităţiisaulaloculdemuncă,şiatuncistudentul sau salariatul era dat afară. Nu aveam altceva de făcut decât săaşteptăm.Dealtfel,nunepuneammarinădejdiînplecareapecalelegală.Titelaînceput

aşadarsăpunălacaleplanurifanteziste.—Am să cumpăr din talcioc piese de confecţionatmăşti cu oxigen pentru

înotulsubapă.OsăajungemsubvreunpretextlaDunăre,nearuncămsubapăcu măştile, rezistăm vreo patru ore, cât timp ne caută, şi ieşim din apă înIugoslavia,pecelălaltmalalDunării!Deşiecutreianimaimarecamine–măgândeam–,băieţiisuntîntotdeauna

maicopilăroşidecâtfetele.Cumosăpoatăreuşiunasemeneaplan?Pedealtăparte–îmispuneam–,dacăvafiarestatşicondamnatlaanibunideînchisoare,lafelcatoţisioniştiicare-ifuseserăîndrumătoriînorganizaţiasionistădetineret,şidacăînînchisoaresevagânditottimpulcăavuseseoşansăsăfugădinţarăşin-ofolosisedincauzamea?Îliubescşi-lînţeleg,trebuiesă-llassăajungăsingurlaconcluziacăeunplannerealizabil.Încetulcuîncetul,Titelagăsitpieseledecareaveanevoieşiaconfecţionato

primă mască de oxigen pentru înotul sub apă. Ca să aibă un pretext pentrupreocupărileluis-ainteresatdacăexistăcluburidescafandri.S-ainteresatşideposibilitateadeanearuncalaTimişoaraîncanalulBega,cadeacolosăajungemlaDunăre!!!Euîllăsamsăstrângădateşinuscoteamovorbă.„Dacănuîncercămacum–cândsuntematâtdetinerişiîncănuavemcopii–,

atuncinuosămaiputemîncercaniciodată!Rămânemaici!“spuneaTitel.Euîlascultamşităceam.Într-o zi însă a trecut la acţiune: a falsificat o hârtie oficială a IPROIL-ului

care îl delegase să meargă pe teren ca să vadă nişte amplasamente pentruconstrucţia de poduri în Oltenia. Şi-a adus aminte că odată se întocmise unprogram, repede abandonat, de a se construi un pod în dreptul unui sat de pe

malulDunării,tocmaiîntr-ozonăaflatăvizavideIugoslavia.Aadăugatcumânalui pe trimiterea oficială numele satului respectiv, ceea ce îl îndreptăţea săvizitezeaceazonăinterzisăcasăvadăcumstaulucrurilelafaţalocului.AdicăsăştiedacăexistauşansesănearuncămînDunărecumăştilenoastre.Atuncicândvafigataşimascamea.Pede-oparte,eramîngrozitădeacesteplanuri,ştiamcătatălmeu–careluase

întotdeaunahotărârimatureşiinteligente–n-arfifăcutniciodatăaşaceva,dar,pedealtăparte, îladmirampeTitel tocmaipentrucănusemănacu tataşieraatâtdedeosebitdealţiişiaventurier!Esteunaiurit!arfispustatadacăarfiştiut.M-amdespărţitdeTitelînaceadimineaţăcumoarteaînsuflet.Cineştiecese

puteaîntâmpla!Citeamtextemedicaleşinuînţelegeamnimicdinceciteam.Titel a luat trenul spreDunăre şi compartimentul încareavea loculeragol,

pânăcândaintratuntânărcamdevârstalui,îmbrăcatsportiv.S-aaşezatlângăelşi,casătreacămairepedetimpul,auînceputsăvorbeascădespresport.Dinunaînalta,autrecutşilafeteşinou-venituli-afăcutconfidenţeluiTitel,aveaezităridacăsăsecăsătoreascăsaunucuiubitalui.Titel i-a făcut şi el confidenţe,dar cu rezerve.Nu i-a spusdeexemplucă e

evreu.Titelaveapieleaatâtdeînchisălaculoare,încâtnimeninu-lbănuiacăarfi evreu. I-a spus că lucrează ca inginer şimerge pe teren să vadă dacă se vaputea construi într-un anume loc un pod. Cei doi tineri au stat de vorbă totdrumulşis-audespărţitbuniprieteni,chipurile.Cumaintratînsatulrespectiv,Titelavăzutcăde-alungulDunăriiseîntinde

ungarddesârmăghimpatăşiopazăextraordinarănutelăsanicisăteapropiidefluviu.Cadinpământ,s-aivitunmiliţianlângăel:—Cecauţiaici?—AmvenitdinBucureştitrimisdeserviciu,uitaţiordinuldedeplasare.—Vedemnoiceordineăsta!Vinocumine!i-aspusmiliţianulşil-aarestat

lacâtevaminutedupăcesosiseacolo.Separecăsăteniiaveauordinsăanunţeimediatmiliţiadespreoricestrăincareapareînsatullor.Miliţianul l-adus la secţie şi l-a împins într-unbirou.Lamasă stăteaun tip

masivcareaţipatlaTitel:—Cucescopaivenitaici?Spunetot!—Amordindetrimiteredelaserviciu!—Săvădordinul!S-auitatpedelegaţiadelaIPROILşiacăutatnumărulde

telefon. Acum aflu eu dacă te-au trimis sau nu! a ţipat dezlănţuit tipul de la

masă. Titel îngheţase. Tipul forma încetul cu încetul cifrele numărului detelefon.Vadescopericuuşurinţăfăcătura.Titelsimţeacăisescurgetotsângeledininimă,segândealamine,lapărinţi.Tatălluiseînfricoşaatâtdetarechiarşiatuncicândnuexistaniciunmotivreal!Deodată s-adeschisuşa şi – înuniformăde colonel deSecuritate– a intrat

tânăruldintren.—Titel,ceecutineaici?—Păinu ţi-amspus– şi-a revenitTitel–, sunt inginer şi am fost trimispe

terenînzonaasta.—Sigur,sigur!Lasă-l,tovarăşe.Ede-alnostru!—Cândmaiviipe-aici,sănuuiţisămăvizitezi!i-aspuslaplecarecolonelul

celtânăr.—Lacalendelegreceşti!i-arăspunsTitel,darnumaiîngând.Dăduserămtareradioul.CândTitelaterminatdepovestit,mis-auluatdouă

pietre de pe inimă. Prima era că a scăpat, a doua – că nu vamai confecţionamascadeoxigenpentrumine!EuabiadacăînotamlaSnagov,aşacănupreamăvedeamaruncându-măînDunărecumascapefaţă.DarprobabilcăpentruTitelaşfifăcut-oşipeasta.Osinucidereprogramată!Binecăpărinţiinuştiaunimic.Dupăacesteepisoade,Titelasuferitdearsuristomacalejumătatedean.Nu mult după isprava cu Dunărea, a venit într-o zi să ne viziteze Virgil

MontaureanuîmpreunăcuIonel,acumstudent lamecanică.Cadeobicei,mi-aadusocarte.Cadeobicei,unaplinăcuideiburduşitedesemnedeîntrebareşidefermenţi.EraGogdeGiovanniPapini.— Bineînţeles că e antisemit – spuse Virgil –, dar ce original explică el

cauzeleantisemitismuluişiîncăprinvoceaunuievreu,doctorulBenrubi.—Cumpoate fiexplicatdinnouantisemitismul? l-a întrebatmama,carese

simţeatotdeaunaneliniştităînfaţaacevanou.—Benrubispunecăîntrecut,decâteorilumeaafostliniştităşis-alegănat

echilibratăînbraţeleuneiconcepţiifrumoaseşialeunoridealuriînalte,s-aivitun evreu care a pus semnul de întrebare, a inoculat fermenţii îndoielii şi arăsturnatordineaexistentă,aazvârlit-oînnoroi.—Exemple?amîntrebat.—Amsăţi lespunnuînordineadincarte,ciaşacumle-areţinutmemoria

mea,arăspunsVirgil.Dar,oricum,concluziaeaceeaşi.ExistăînEuropaolipsădelegăturaclarăîntrepolitică,morală,religie,artă,pede-oparte,şipântec,pede altă parte. Şi iată, spune Papini prin gura lui Benrubi, a apărut Marx cu

economiasavulgarăşitotcearezultatmaitârziuînurmascrierilorlui.Sfârşitul secolului alXIX-lea a fost considerat omare epocă a omenirii, în

carefamiliaerasacrosanctă,dariatăcăvineevreulMaxNordauşi,prinscrierilelui, demască minciuna societăţii burgheze patriarhale. Adică o arată ca pe osocietatebazatăpeminciuniconvenţionale.Toţi credeau în romantismul german, în idealism şi în reabilitarea

catolicismului, şi deodată vine un poet evreu din Düsseldorf, Heine, carerăsădeştesemnedeîntrebareşiîşibatejocdeacestenoţiuniînscăunate.Neconsideramoameninormalişimorali–spuneBenrubi–,cânddeodatăa

apărutFreudşi,dinnou,el,unevreu,asmintittotcesecrezusepânăatunci.Dacă femeiaeraobiectdeveneraţie înEuropa, iatăcăapareWeininger şio

coboarădepeacestpiedestal.Dacăeramconvinşicătrăimîntr-ununiversnormalşisolid,bazatpetimpşi

pe spaţiu, iată că apare evreul Einstein cu relativitatea sa şi distruge vecheafizică.Şiaşamaideparteşiaşamaideparte,spunePapinipringuraluiBenrubi.—Interesanteargumentecontraevreilor,amspus,dararfitrebuitsă-ladauge

pelistăşipeBaruchSpinoza.— Şi pe Iisus n-ar fi trebuit să-l adauge pe lista celor care au revoluţionat

ordineacareexistaseînainte?aîntrebatTitel.—DarprincesemaifaceevidentantisemitismulluiPapini?continuăVirgil.

Nu o să credeţi, dar – după ce Benrubi vorbeşte în tirade însufleţite despregenialitatearaseilui,defaptulcăevreuledespotîndomeniulmaterieişianarhicîndomeniulspirituluişicăs-arăzbunatastfelpentruumilinţelesuferite–iatăcăBenrubiparcăseînconvoaie,trecedeodatădelasuperioritateaarogantăcucareîşiexpuseseideilelauntonsupusşi-lîntreabăpeGogcuceamaimareumilinţădacăarputeasă-ideaunavansdinleafă.— Şi, dacă nu mă înşel, îşi cere şi scuze pentru că a fost, poate, insolent

spunândceeacespusese,aadăugatIonelcarecitiseşielcartea.—Separecăacestfragmentmaipoatefidiscutatşianalizatîncăşiîncă.Dar

numaidupăcecitescşieucartea,spusetata.Mamaaadusfaimoasaeiplăcintăcuvişineşiaproapecăapătatcopertalui

Gogcuzeamalăsatădefructe.—Muţa,uiteîncăunmotivsă-lfacipePapinişimaiantisemitdecâteste!Amconfiscatcarteaşiampus-olalocsigur,feritdevişine.Dupăosăptămânătrebuiasă-miîncepstagiullaSpitaluldeBoliContagioase

din fundul curţii, laColentina. Trecând prin curte, aveam la stânga pavilionul

SpitaluluideBoliInterne.Vădpetrepteofemeiecareplânge,înconjuratădeomulţimedeoameni.Câtădurere,săracadeea,mi-amspus.Curioscăseamănăcu tantiMary, dar aşa cum va arăta când va fi bătrână. Deodată îl văd şi peVirgil.Măducspreei,vreausăcredcănupoatefiMary.Eaeste.

Adouazi,dupăcefuseserălanoi,Ionelaînceputsăsângerezedepestetotşilaspitalis-adescoperitopanmieloftizie.Adicămăduvaosoasăîncetasesămaifabriceglobuleroşiişialbe.Cauza, îngeneral,nuseştie.Dat fiindcăcelulelesângelui trăiesc două, trei luni, se simţise bine până când celulele vechi nufuseserădistruse şi altelenoinuapăruserăca să le ia locul.Cânda început săpiardăcelulelesanguinenuamaifostnimicdefăcut,înstadiulştiinţeide-atunci.Dupăceafostinternatosăptămână,amurit.Avea22deani.TantiMaryîliubeaatâtdemult,încâtşiacum,cânderamare,îlînveleaînnopţiledeiarnăşiaveagrijă să nu se mişte de sub plapumă şi să nu răcească. Ce înmormântarecutremurătoareafost!Maryspuneacăvreasă-iaducăplapumalamormântcasăfieînvelitşiacolo.Nuvreausă-ţifiefrig–jeleaea.Ionelerasingurullorcopil.VirgilMontaureanu–unmareiubitordecărţişideoameni–nus-amairefăcutniciodatădupăaceastălovitură.

1958.Începutulverii

Adouavizită–ameaşialuiTitel–laMiliţiaGeneralădepeCaleaVictorieis-apetrecutlaunandupăcenedepuseserămacteledeplecareînIsrael.Eramînsesiunedeexamene.Deodată,pecoridor,îlvădpeTitel.—Tuaici?Laoraasta?—M-achematLalasăvinacasădelaserviciuurgent.Ajungimediatşi-midă

oscrisoaredelaMiliţie.Edelapaşapoarte!„Ştii–îmispuneLalacucandoareaei–,nicin-amştiutcesăfac.Amvrutsănuv-odau!“„Cum,Lala,sănune-odai?“„Nuvreausăplecaţidelângămineşim-amgândits-oascund!“—Binecăţi-adat-o,ştiicecopilăroasăeste!amspus.Titel,chiarcrezicăam

primitaprobarea?!Îmivinesăplâng,darnupot,căseuitălumealanoi!Le-amspus imediatcolegilorcăampecinevabolnav în familie şieurgent.

Duşi am fost! Toate castelele din Spania erau deja locuite de noi doi. Ledeschideamlargferestreleşineaplecamsprenecunoscut.Aveamînnărimirosdeaerproaspăt.—Ce fericire,o săputempleca,vezicebineecăamdepusactele?spunea

Titelmândrudeelînsuşi.Oloterielacarenujoci…AmzburatpânăpeCaleaVictoriei.Credcădeanidezilenuintrasecinevaîn

MiliţiaCapitalei zâmbind.Amfluturathârtia.Mergeţi laetaj!ni s-a spus.Amaşteptat înfaţaunuibirou.Neşivedeamposesoridepaşapoarteşidebiletedeavion. Eram euforici. Nu ne venea să credem! Frica şi provincialismul şidistanţareade talmeş-balmeşul unei societăţi libere aveau şi ele avantajele lor:poatecăacestfeldeviaţănepăstrasenaivişidornicideacredeînmiracole.Iată,neaflamîncentrulloculuifioros,undeoameniierauaduşicasăfietorturaţişisănu mai vadă lumina zilei, dar noi veniserăm invitaţi, intraserăm singuri şiaşteptamînfaţauneiuşi.Aproapecaîntr-oţarănormală.Cândvomfichemaţiînăuntru,nisevadapaşaportulşivomfaceprimulpasalieşiriisprelumină.Cesimpluesăfiifericit!Întretimp,casănufacemvreogreşealăşis-oplătim,nicinuîndrăzneamsă

vorbimunulcualtul,nepriveamşicomunicamprinsemnecasurdo-muţii.I-amarătat luiTitelcudegetuluşaînchisă:„Iat-o“,apoimi-amrotitdegetelemâiniidrepteînaerşiamridicatsprâncenele–„ceofi?“–,iarTitelaridicattotmânadreaptă,darcudegetele răsfirate înaer şi a lăsat-o săcadă, a ridicat-o iar şi alăsat-o să cadă: „Potoleşte-te, linişteşte-te, ai răbdare!“ Am zâmbit: „Pe maitârziu,adică“.Da,măgândeam,cândvomieşicupaşaportulşivomfiîndrumsprecasă,atuncivavenirândulbucurieifurtunoase,nesăbuite,nestăpânite.Caînvremurilebune,arfispusPică.Uşasedeschise.—Intraţiînăuntru,tovarăşi!Amintrat.Necăzneamsănuzâmbim,sănusevadăcâtnebucurăm,sănuse

răzgândească.Dareramaici,nesimţeamcaaceiacareaucuceritEverestul.Pe perete, din rama lui, se uita la noi bănuitor Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Lângă omasă îmbrăcată în pânză roşie stăteau doi tovarăşi în uniforme şi cugrademari.Unulaveaomustaţăcucareparcăvoiasă-lconcurezeperăposatulStalinşioburtăcâtauneigravidecarestăsănască.Aldoileaeramaitânărşisfrijitşinepriveadincapulloculuiîncruntat.Ne-aufăcutsemnsăneaşezămpescauneledepeparteacealaltăamesei.—Asteasunthârtiilepecarele-aţicompletatşisemnatacumunan?—Da!ne-ambâlbâitnoi,încercândparcăsăatenuămfapta.—VreţisăplecaţiînIsrael?Pentruce,tovarăşi,săvreţisăplecaţi?Uite,am

studiat dosarele voastre, sunteţi elemente talentate, cu origine sănătoasă,Româniaarenevoiedeoamenicavoi,tineri,studenţi,ingineri,spusecelsfrijit.

Ce-orsăspunăpărinţiivoştri,oamenicumsecade?— Inconştienţi! urlă deodată cel care părea un Stalin gravid. Sunteţi

inconştienţi, lăsaţiprostiilecâtmaietimp,câtnuveţiaveadedatdesocotealăpartiduluişiţării!—Vedeţi,suntemindulgenţi,luădinnoucuvântulsfrijitul.Daţiodeclaraţie

cărenunţaţilacerereadeplecare,osemnaţişitotulrămâneîntrenoi!— Nu merită ei aşa ceva, dar haide, treacă de la noi. Sunt tineri, spuse

grăsanul.Semnaţiimediatşipărăsiţiclădirea.Titelseuitalamine,eumăuitamlael.Erammoartădefrică,daramdatdin

capspreTitel,căciştiamcegândeşteşicevaface.Căîlaprob.—Vămulţumimmult,tovarăşi,pentrugrijapecarene-opurtaţi–aspusTitel

–,darnusemnăm.—Vedeţi,amspuseu,avemrudeapropiateînIsraelşinuputemsemna.Din acea clipăm-am speriat atât de taredeurletele şi de ameninţările celor

doi,cănumai ţinmintenimicpânăcândne-amvăzut înstradă însemnaţi,darnesemnaţipecerereaderenunţarelacerereadeplecaredinţară.Cererederenunţarelacerereadeplecare.Cerere de renunţare la cererea de plecare, cerere de renunţare la cererea de

renunţare, cerere a cererii cererii. Fiecare cuvânt era ca un ciocan stârnitor demigrenă.Am ajuns acasă,m-am băgat în pat, deşi era abia ora prânzului, şi am tras

plapumagroasăpestecap.Întunericulmi-aapărutcaolumină.

Poateaugust.1958ori1957?

Dedeparte amvăzutmulţimuncitori şimultemaşini în faţa caseiTincuţei-colivie.Odărâmă,spuneau,şiosăconstruiascăacolounbloccumulteetaje.—O să aveţi praf şi zgomot câteva luni! au afirmat. Eu ridic capul şi văd

pomul.Ajunsesesăaibădejapesteunmetruînălţimeşihabarn-aveacăisevaschimbaviaţa.IntruînapartamentulnostruşifuglaPicăexactcumfăceamdeatâteaoricânderammică.—Pică,terogeumult,du-teşivorbestetucumuncitoriisăscoatăpomulcu

rădăcinicutotşisăţi-ldeaţie.Petineosăteasculte.—Bine,o săpregătesc şiniştebanica să fiemaiatenţi cândmăascultă! a

glumitPică.Darceosăfacemcupomulpeurmă?—Cumce-osăfacem?Îlpunemîntr-unghivecimarelanoipeterasă!Tote

obişnuitcuCaleaVictoriei!—Unpomlaetajulpatru?semirăbunicul.—Daracumnuelaetajuldoi?—Ordinelenusediscută,seexecută!arâsPică.Nuamaidiscutat,acoborât,adatunbacşişfrumosşidelafereastrăamvăzut

cumdoimuncitoriculcaţipeacoperişulînpantăseluptaucurădăcinilepomuluişi-l ridicau.Victorios,Picăavenitcupomul înmâini.De-atuncicreşte într-unghivecipebalconşiîşiîmbogăţeştecunoştinţeleascultându-ipePicăşipemamavorbinddespreCraiova.Măgândeamce-o să facatuncicândpomulvaatingeplafonul şinuvamai

avea loc să se înalţe. De obicei ne facem probleme de viitor pe care noi,nemaiexistând în viitor, nu va mai trebui să le rezolvăm. Ceea ce s-a şiîntâmplat,darsănuanticipez,căcimaieraudoianipânăsămădespartdepomulpecare-lsalvasem.

Septembrie1958.PrimulFestivalEnescu

În totBucureştiul se răspândisededataaceastaovestebună:pedatade14septembrie, trei ani după moartea lui George Enescu, va începe la AteneulRomân primul Festival Internaţional Enescu. Ştiam deja că, la deschidereafestivalului, dublul concert pentru vioară al lui Bach va fi interpretat de doivioloniştigeniali:DavidOistrahşiYehudiMenuhin,ambiiproveninddinfamiliide evrei de origine rusă. Era o colaborare cu totul neobişnuită, o întâlnireemoţionantă în acele vremuri, dat fiind căDavid trăia înUniuneaSovietică şiYehudiînStateleUnitealeAmericii,ţărişisistemeseparateprinimpenetrabilaCortină de Fier. Şi iată că, la acest festival, un evreu sovietic şi un evreuamerican îşi vor strângemâinile şi vor lăsamagia artei lor să vorbeascăpestesisteme şi în ciuda cortinei. Discutam cu prietenii mei că festivalul va fi unrefugiutemporardinurâtulcotidianului,osalvareprinfrumos,printr-oevadaredincolo de ziduri, printr-unDumnezeu care va pluti în văzduh chiar şi pentrunereligioşi.Daramavutstrângereadeinimăcănuvoiputeafişieuacolo,expusăacelei

magii amuzicii şi libertăţii. Ştiam că în acea seară vor putea intra în sala deconcertdoarfavoriţiiregimului,iaroameniicaminenuvorputeagăsibiletepecăileobişnuite.ÎnsăGhidoşiMarcel,pasionaţidemuzică,ne-auexpusplanullordeaîncerca

săfieprezenţilaconcert.Remarcaserăcăsubpodeauaînpantăasăliideconcertseaflaopodeaorizontală,deciexistaunspaţiuliberîntreceledouăpodele.Zisşi făcut. În dimineaţa zilei de 14 septembrie, avusese loc acolo o repetiţie afilarmonicii.GhidoşiMarcel,prezenţilarepetiţie,auintratsubpodeacânds-aterminatrepetiţia.(NicimăcarregeleSuediei,când,pestezecideani,l-achematpeGhidolaStockholmsă-iînmânezemarelepremiu,nuamenţionat/nuaştiutde acest act de bravură.)Au stat dragii de ei ascunşi acolo până seara. Exactînainte de deschiderea festivalului, cei doi muschetari, amorţiţi de aşteptareaincomodă,auieşitafarăneobservaţi.—PăcatcăneaCristachenuecontrolorşilafilarmonică!mi-azisTitel.Ştii

ceva?Euoricumamolucraredeterminat,poateîncercisăintrisingură,aimaimulteşanse.Să încerc? Să nu încerc? Parcă smulgeam petalele unei margarete. Până la

urmăamsimţitcănumaidacăîncercamşansasăcâştig.Unvotînfavoareaîncercăriierafaptulcăarătammultmaitânărădecâtcei23

deaniaimeişiaveamofaţănevinovată,naivă,inocentă.Mi-amlăsatpărullungşiondulatpeumeri,m-amîmbrăcatfrumosşiamplecat.AteneulRomânestepeaceeaşiparteaCăiiVictorieicaşicasaîncarelocuiam.DedeparteamvăzutcăîntreHotelulAthénéePalaceşiAteneuseînşiraupatru(!)cordoanedemiliţienicare controlau biletele, deci trebuia să treci la fiecare nou control de un altcordondemiliţieni.Loculeraticsitdeoameni.M-amdatîntr-oparteşimi-amfăcutunplan,măconcentrasemcaşicumarfifostvorbadeochestiunedeviaţăşidemoarte,darpoatecăeravorbachiardeviaţăşidemoartecândîţipuneaiîncapsăobţiicâtevaclipedefrumos,înciudaşisubnasulregimului.Amvăzutcăvineoperechecubileteleînmână.Aveauvreo40deani,adică

tocmaipotriviţicavârstăsă-mifiepărinţi.Mi-ampotrivitpaşiilaritmulpaşilorlorşim-amapropiatdeeilăsândimpresiacăsuntemîmpreună.Einuşi-audatseama de nimic.Arătam atât de naivă!Când primul cordon demiliţieni le-aucerutbiletele,ceidoile-auprezentatlaunloc.Eumergeampelângă„părinţi“şinum-amuitatlamiliţieni.Priveamînainte.Totsecretultreceriifărăbiletestesănugrăbeştipasulşisănuteuiţiînapoi.Aivreaatâtdemultsăteuiţiînapoi!Daram mers încet de tot şi nu m-am uitat înapoi. N-am auzit nici o remarcă.Reuşisem. Îmi rămăseseră câţivapaşi pentru a studia situaţiapână la al doileacordondemiliţieni.Cândreuşeşteometodă,nuoschimbi.Amgăsitaltăperechecubileteleţinuteîntr-osingurămână.Iarm-amapropiat,iarnuamgrăbitpasul,iarnum-amuitatînapoi,iaramtrecut.Depatruoriamtrecut.Nuaveamcuisă-i

împărtăşescbucuriacă învinsesemsistemul,dardeodată i-amvăzutdedepartepeGhidoşipeMarcelprăfuiţi,însăcuzâmbetuldelaourechelacealaltă.Până la urmă amgăsit şi loc de stat jos. Singurul scaun rămas liber.M-am

aşezat.Depescenă,YehudiMenuhinazâmbit şiaprivit îndirecţiascaunuluimeudecâtevaori.Mi-amdatseamarepedecăvecinamea–ofemeiefrumoasăşifoarteînaltă–erachiarDiana,soţialui.Caşilacelelalteconcertedateînalteţări de genialul ei soţ, stătuse probabil numai lângă persoane care îşicumpăraserăbilet laconcert.Darniciunuldintrecei lângăcarestătuse înaintenufuseseîncercatdeoasemeneabeatitudinecamineînaceaseară.Dărâmasemun fragment din pereţii lumii cenuşii dimprejur şi pătrunsesem într-o oază afrumosului. Ce conta în acelemomente că nu avusesem bilet sau paşaport înbuzunarşicăvoirămâneacolodupăcemagiiseriivorpleca?Dupăanidezile–cândamajunsînţărilelumiilibere–amvăzutcâtdemulţi

tineriaunevoieacolodeparadisuriartificialeca săcunoascăclipedebucurie.Noi, copiii de pe vremea lui Gheorghiu-Dej, nu ne drogam. Aveam clipelenoastredefericireascunsedeochiilumiiurâtedinjur.Ştiamsăaprindemacestemomente de bucurie şi de râs. În ciuda regimului sau din cauza regimului.Momentedebucurieclandestinăimprovizată,pecarenimeninunileputealua.Descoperiserăm un frumos care se găsea în noi şi care nu avea nevoie deparadisuri artificiale ca să erupă. Comunismul, duşmanul, ne transformase înoamenisănătoşisufleteşte,erampreocupaţicumsăpăcălimregimul,nucumsănepăcălimpenoiînşine.

Octombrie.Primeleplecări

Eunusuntreligioasă,părinţiimein-aufostreligioşi,şimaialesPică,celcareaavutoatâtdemareoinfluenţăasupramea,nuerareligios.DarbunicaFrida,mamatatăluimeu,erafoartereligioasăşidelanouăanim-a

pussăpostescdeYomKippurozi întreagă,caşiea.Dealtfel, întotdeauna lasărbătorile de toamnă ale evreilor,AnulNou şiYomKippur,m-a dus demiccopillasinagogaîncareseruga.Ovedeamcitinddintr-ocartederugăciuniculitereebraiceşiobservamprivirileplinedeluminăşibunătatealecelorcareserugaualăturideea. Înaintede sărbători,bunica seducea lapiaţă.Printre toategăiniledevânzareacolo,eacăutaogăinăcaresă fie foarte tânără,aproapeunpui.Oaltăcondiţiepecare trebuias-o îndeplineascăerasă fiecât sepoatedealbă.Ocumpăraşioaduceaacasă.Aiciîncepeaunadevăratritualreligios.Eu,

copilă încă, eram aşezată pe un scaun, bunica ţinea într-o mână o carte derugăciunidincareciteaşiîncealaltămânăţineadepicioarepuiulalbdegăinăşi-lroteadeasupracapuluimeu.Decâtevaori.Nuînţelegeamtextulrugăciunii,darsemnificaţialuieracatoatepăcatelepecareleputusemfacede-alungulanuluitrecut să fie preluate de găinuşă şi astfel eu să fiu judecată cu indulgenţă deDumnezeu la Yom Kippur. Yom Kippur era ziua teribilă în care Dumnezeuhotăra soarta oamenilor în anul care stătea să înceapă. Cine va trăi şi cine vamuri.DupărotireagăiniideasupracopiluluiRiri,găinuşaerapredatăceluicareavea

meseria de a sacrifica păsările şi animalele după ritualul credinţei iudaice. Secredeacăgăinuşaekaparapentrumine,adicăesacrificatăcasăfiueusalvată,cătoatepăcatelepecareleputusemcomiteautrecutasupragăinuşei.Printreprieteniimeievrei, tinericaşimine înanii ’55–’58,nueraniciunul

câtdecâtreligios,darînzilelenegrealedictaturiiluiGheorghiu-Dejneadunamîntotdeauna de sărbători, împreună cu alţi studenţi şi tineri evrei, în curteaTemplului Coral din Bucureşti. Toată curtea se umplea de tineret şi nouă necreştea inima. Era singurul loc unde puteam fi numai noi între noi, nu ominoritate,iarfricaîncetasămaiexiste.Comunismuleralăsatlapoartă.IntramlarugăciuneadeKolNidreşiYizkor,fiecăeramsaunureligioşi.Defapt,aşteptamtotanulsărbătoriledetoamnăşiprilejuldeafinumainoi

întrenoi,deavisaîmpreunălamirosuldeportocalişidelibertate.Acolo,încurteaTempluluiCoral,amaflatodatăcăprinintervenţiistrăineun

mareconducătorsionist,gravbolnavdeleucemie,fuseseeliberatdinînchisoaredupăanişiani,permiţându-i-sesăplecelaParis.Deacolosperacăarputea,însfârşit,săajungăînIsrael.Deşierapericulos,Titel,împreunăcucâţivatinerisioniştiprieteni,m-aluatla

GaradeNord.ElîlcunoscusepersonalpeAbirîncăînaintedearestareasa,deciînainte de interzicerea organizaţiilor sioniste de tineret. Pe nu ştiu ce căiaflaserămşiîncevagonaveabiletul.Voiamsăneluămrămas-bun,să-ispunemcăsuntemacolo,cănegândimlael.DarlageamavenitnumaisoţialuiAbir.Elzăceapebanchetadinvagon.Nuaveaputerenicisăseridiceşisăvinălageam.Ne-amridicatpevârfulpicioarelorşi,pentruofrânturădesecundă,i-amvăzutfaţapalidă,emaciată.NuaapucatsăajungăînIsrael.LeucemiaafostmairapidăşiamuritlaParis.ÎnIsraels-adatunuichibuţnumelelui.ChibuţulluiAbirfărăAbir.TotîncurteaTempluluiCoralamaflatînanul1958,pentruprimaoară,vestea

denecrezutcăs-aueliberatprimeleaprobărideplecareînIsrael.Uniidintreceicarefăcuserăcerereîn1948–1950începuserăsăprimeascăaprobările.CinenuafostatunciîncurteaTempluluiCoralnupoateşticesuntbucuriaşisperanţa.Din1950graniţeleerauînchiseermeticpentruevreiisioniştisaupentruceicaredefaptdoreausăsesalvezedecomunism.Acumtoţivoiausădepunăîncăodatăactelepentruplecare,dupăopt-nouăanidelaprimacerere.Peparcurs,înafarăde cazuri răzleţe, ca al nostru, nimeni nu mai făcuse cerere, căci ştiau că deaprobatnuseaprobă,darîţidădeaunumelelaserviciuşieraidatafarăimediat.Amajunsînmaregrabăacasă,ampustareradioulşiamînceputsădiscutăm.

Cefacem?Depuseserămcerereacuunanînainte.Eumaiaveamunanpânăsăterminfacultatea.Nus-aaflatlafacultatecăamdepuscerereanicidupăcene-auchematlamiliţiesăsemnămrenunţarealaplecare.Darputeauaflaînoriceclipă.Saupoateauruptatuncicerereadeplecare.Sămaidepunemodată?Când vestea aprobărilor de plecare în Israel s-a răspândit, au început să se

formezecoziuriaşe la intrareaMiliţieidepeCaleaVictoriei.Dispoziţiaeracatoatăfamiliasăseprezinteacolocasăcompletezeformularulcereriideplecare,adicănueravoiesăvinănumaiunsingurreprezentant.Înconsecinţă–cumaproapetoţidoreausăplece–,s-auformatcozi imense

de-alungulbulevarduluiElisabeta(credcăsenumeaatuncibulevardul6Martie)şipânăpeCaleaVictoriei,laintrareaînsediulmiliţiei.Oamenicucopii,bătrânişiinvalizistăteauîncolonaţicâtepatru-cinciperândşiaşteptaudelaşaseseara,de-alungulbulevardului,însperanţacăadouazi,decândsedeschideşipânăseînchidemiliţia,săpoatăintraşicompletaformularele.Ammerspebulevardul6martiecâtevastaţiicutramvaiulşicoadanusemai

termina. Mii de oameni. Dacă aş fi putut atunci filma scena acesteiimpresionantecoziamfiavutaziundocumentzguduitor.Şiînceliniştestăteauatâţiaoamenilacoadă!Oreîntregi.Leerafrică,darrămâneaulacoadă.Tăceau.Setemeauşideumbralor.Dealtfel,erauconştienţicăprintreeisepotaflaşiinformatorii Securităţii, plantaţi acolo să facă ore suplimentare. Era o coadămută,darînsăşiexistenţaeiînsemnaoputernicăpalmădatăregimuluicomunist.Oameniivăzuţiafarălacoadăsauoameniicareintraulamiliţieşicompletau

cererea erau în pericol de a fi daţi afară de la serviciu şi din şcoli. Şi asta nuînsemna că aveau să se numere neapărat printre fericiţii a căror plecare dinRomâniaurmasăfieaprobată.Adicăputeaisărămâifărăsalariuşisăfiicondamnatsă-ţicontinuiviaţasub

regimul comunist. Totul era o loterie, nu exista nici o regulă după care unii

primeauşialţiinuprimeauaprobareadeapărăsiţara.La secţia de medicină internă cu faimă mondială a academicianului N.Gh.

LupudelaColentina,s-aţinutînacelezileoşedinţădepartid.Sedescoperisecăunmedic serios şi apreciat, conferenţiaruluniversitarDulce, dacămemorianumăînşală,făcusecereredeplecareînIsrael.Membriidepartidşisecretaruls-auridicatsăvorbeascăunuldupăaltul,înfierândacestelementduşmănosşicerânddarealuiafarădinslujbăşidinuniversitate.Atunci s-a sculat în picioare veneratul şef al secţiei, profesorul academician

Lupu,şiacerutcuvântul.Toţiochiis-auaţintitasupralui.—Tovarăşi!Doctorulacestacareafăcutpânăacumpartedinsecţianoastră

trebuiecondamnatlaîmpuşcare!S-aiscatomarerumoareprintremembriidepartidprezenţi.Nucănul-arfi

trimis la moarte cu uşurinţă dacă li s-ar fi cerut, dar nu auziseră încă despreexistenţauneiasemeneadispoziţii.PoatecătovarăşulacademicianLupueramaibineinformatcuultimeledispoziţii.L-auîntrebat.—Da, le-aspusmareleom,academicianulLupu,da, trebuieîmpuşcat.Căci

moarteaprinîmpuşcareemultmaiblândădecâtmoarteaprininaniţie!

1959

În1959,Titel trebuia săviziteze–dedataastanu falsificase traseul–niştelocalităţidinTransilvaniaundeinstitututuldoreasăconstruiascăcevaspecial.PărinţiimeierauînconcediulaSinaia.VorbiserăcuTitelsă-laştepteîngară,

sămaisteadevorbăcât timpopreştetrenul laSinaia.Laoraconvenită, tataşimama,cuuncartondeprăjituriînmâini,l-auaşteptatpeTitelîngară.Trenulaapărut,darn-aureuşitsădeadeel.Mi-autelefonatlaBucureşti,însănumi-amfăcutgriji,ofifostmultălume,mi-amspus.Daraveamdecesăfiuîngrijorată.DupăoptzileTitels-aîntorsacasăladatafixată.Cândl-amvăzut,amştiutcă

i se întâmplase ceva. Ne ducem în camera noastră, punem radioul la volummaximşiîncepesă-mipovestească.Aurcatîntrenşis-aaşezat.ÎnaintedePloieştiauintratdoicontrolori.—Biletuldumitalenueînregulă!Vinocunoipeculoarsălămurimlucrurile!Întretimp,trenulopriseîngară.—Biletulnuebun!i-auspus.—Nusepoate,institutulmil-aachiziţionat.Într-oclipă,„controlorii“ l-audat josdin trenşi înurmătorulmomentafost

îmbrâncit într-omaşină care aştepta cu portiera deschisă.A fost legat la ochi.După un timp a ajuns, tot cu ochii legaţi, într-o clădire. Întrebări puse dedimineaţăpânăsearacarecontinuauşinoaptea.CândTitelsimţeacădeobosealăşinesomnpoatepierdecontrolulasupracelor spuse,cereasă fiedus lacloset.Acoloîncercasăseodihneascăşisă-şirecapetecâtdecâtconcentrarea.Săspunăşisăscrienumele tuturorcelordingrupulnostru.Unde învaţăsau

lucrează.ListatuturorcelorcucareamfăcutultimelepatruRevelioane.Cucinene întâlneam de sărbători la templu. În buzunarul lui Titel au găsit lista cunumerele de telefon ale prietenilor. Din întâmplare, în capul listei era GhidoDrimmer.— A, el e şeful grupului vostru sionist organizat. Prin Boţi, una dintre

prietenele lui care e secretară la Ambasada Israelului, Ghido face legăturagrupuluicufrateleluidinIsraelşicuceideacolo.Vezicăştimtotul!Spune-ne,desprecevorbiţicândvăîntâlniţi?Disperat, Titel începea să înţeleagă că plămădeau aluatul pentru un proces

antisionist, noi fiind actorii principali. Un nou grup sionist organizat. Dar asimţitcăeivoiausăsemaigândească.Săprimeascăinstrucţiuni.Numaieramtotuşiîn1949.—Tovarăşi,le-aspusTitel,dacăcredeţicăceidecarevorbimsuntelemente

duşmănoase,eunumăvoimaiîntâlnicueişigata!—Banu,tocmaicăvremsătevezicuei,darsănecomunicitotcesediscută.

Totul!Semneazăaicică,dacăspuicuivacevadespreaceastăîntâlnirecunoi–nicisoţieisănu-ispui!–,eştipasibildecondamnarepentruînaltătrădare!Dincândîncândîţivomtelefonaşivomfixaoîntâlnirecasănespuice-aimaiaflat.După trei zile i-au dat drumul, speriat demoarte şi nedormit. L-au urcat în

tren.Biletulîidevenisedeodatăvalabil!—Dămaitareradioul,îmispuneTitel,vreisăfiutrădătordepatrie?—Primullucrupecaretrebuiesă-lfacemestesă-lchemămpeGhidolanoişi

să-l avertizăm! i-am spus, nevrând să-i arăt nici măcar lui Titel cât sunt desperiată.Îmiimaginamcătelefonulesupravegheat.— Ghido, Anca (prietena lui de-atunci, care era studentă în anul meu la

medicină)mi-adatocartepentrutine.Vinos-oiei!AdouazistăteamdevorbăînodaiameadepeCaleaVictorieitreipersoane:

Ghido, Titel şi cu mine. Un perete al camerei era lipit de peretele clădiriiComitetuluiGeologic.Săfiuitatsădămtareradioul?Cândl-auarestatpeGhido(la17februarie)is-

areproduscuvântcucuvânttotceamvorbitatunciîncameranoastrădelaetajulpatru.Între timp amaflat că-l arestaseră pentru câteva zile şi peMarcel şi că l-au

bătut la tălpi.AmînceputsăbănuimcăunoarecareV.,care intrase înultimultimp în grupul nostru de prieteni, era informator şi l-am evitat. Nu l-ammaivăzutniciodată. (Prin2015amauzit iardeel.Locuia laNewYorkşi a trimisvorbăprintr-unprieten că epemoarte, că are cancergeneralizat, şi-l roagăpeGhidosă-lierte.Ghidol-aiertat.NuaspusCaragialecădacăetrădare,trădaresă fie, dar s-o ştim şi noi? Totuşi nu-i dau numele de familie.) De altfel, amîncetatsănemaivedemcuprietenii,nuammaifăcutRevelionulîmpreunăşinum-ammaidusdesărbătorilatemplu.„Ceidintren“l-aumaichematdecâtevaoripeTitel,darelle-aspuscăsoţialuiaremultdeînvăţatlamedicinăşinunemai vedem cu prietenii decât excepţional. Nu l-au mai chemat. Vorba aceeamarxistă:„SlavăDomnului!“

Între timp, prin facultăţi începuseră eliminările studenţilor despre care seprimeainformaţiacăaudepusacteledeplecareînIsrael.PrietenameaTamara–caresecăsătorisecutalentatulmuzicianMaxiWender

din orchestraTeatrului deRevistă – era în cealaltă serie a anului, deci aveamexamenele la date diferite. Ne cumpăraserăm amândouă acelaşi tratat la unadintrematerii,căciştiamcăvomaveanevoiedeelladatediferite.DarTamaran-amaifolosittratatulcomun.S-aaflatcădepuseseacteleşiafosteliminatădinfacultate.AplecatlaBraşovşiareuşitsăajungăînIsraelabiadupăoptani.Abiaatunciapututcontinuamedicina.Începuseră să se ţină şedinţe UTM programate, dar nu se anunţa niciodată

dinaintecinevafieliminat,nuştiaidacăprintreceicarevortrebuisăpărăseascăsala, UTM-ul şi facultatea nu te vei număra tu însuţi. O şedinţă de acest felfuseseprogramatăadouazilaoradouă.Toatănoapteanuînchisesemunochi.200destudenţi,400deochimăvorurmăridacăvatrebuisămăridic,săies

din amfiteatru şi din universitate. Şase ani din viaţa mea aruncaţi la gunoi,precumşianulareaposibilităţiideaaveaîncurândoslujbă.Laoraprânzuluiamieşitdincasăşim-amgrăbitspreFacultateadeMedicină.Defapt,totdeaunamăgrăbeamşitotdeaunaîntârziam.Poatedincauzăcămănăscusemdupăzecelunide sarcină amameimele – de-atunci întârziammereu. Până şi ceimai temuţiprofesoriuniversitarişipedeasupramaricomuniştiînţeleseserăcănuenimicdefăcut cu mine şi se resemnaseră, chiar zâmbeau câteodată când intram pe

nesimţite, credeam eu, în clasă. Eram o studentă bună. Se acomodaseră ei cumine.Darastăzinutrebuiatotuşisăîntârzii.Înultimiidoianisoartameaatârnasede

celecesespuneausaunusespuneaulaşedinţeleUTM,trebuiasăaud,trebuia„săafludacăauaflat“.ClădireaFacultăţiideMedicinădinBucureştiîmiapăruînfaţă,cucoloaneleeiimpunătoaredemarmură,deparcănicinus-arfiruşinatcă fusese construită după preceptele decadente ale arhitecturii burghezo-moşiereştidinanuldegraţie1903.Maieraucinciminutepânălaoradouă,oraînceperiişedinţei.Amfiteatrulera

plin.Amurcattrepteleamfiteatruluipânălaultimulrând.Măaşteptaucolegiidegrupă.Întotdeaunaseaşezauacolosus,fiindcăputeausăşuşoteascăneobservaţi.ÎntreSandaşiRodicaeraunlocliber.Dacăaşfiavutooglindă,mi-aşfistudiatexpresiafeţei.Trebuiasăarborezo

mină jovială, calmă, obişnuită. Una de-a lor. Să fiu sub control. Să expun omimică de jucător de poker! De obicei, colegii mei de grupă – cu excepţiaJenicăi–nusepreainteresaudecelecespuneauconducătoriişedinţeipolitice.SeştiacăJenicaaveauncaietîncareîşiînsemneazăceaspusfiecareîncutarezişilacutareoră.NumaidemineşidePupuBrancovicinuaavutcescrie.Neferiserăm.—Riri,mi-aspusîntr-oziJenica,amauzitcăevreiipleacăînIsrael.—Da?Eprimaoarăcăaudasta.Aşaspuitu?—Cum,tun-airudeacolo?—Nuam.—Ei,pleacămulţievreiînIsraelşidoarnupleacăomuldelamaibinelamai

rău,nu?OfimaibineînIsrael,nu?—Aşaspuitu?şiamridicatvoceacasăseaudăînjur.Aşacrezitu,Jenica,că

emaibineînIsrael?—Nu,nu,ziceamşieuce-amauzit!şi-aîncheiateaiuteîncercareanereuşită

deamă„demasca“.Nuţinuseseamacăeramcevamaiinteligentădecâtea.Ceeacenicinueraun

compliment.Aşezaţidemult înultimul rândalamfiteatrului,colegiidiscutau întreei.La

rândulmeutrebuiasămăarătinteresatădediscuţii.Defapt,măsuramcuochiidistanţadintre loculmeudinultimul rândşimasaprezidiului.Măcar sănu fienevoie să cobor treptele, măcar să nu fie nevoie – îmi ziceam –, dar nu-miputeam lua ochii de la trepte. Le vedeam deja în zigzaguri multicolore care

zvâcneau. Îmi începuse atacul demigrenă. Zâmbeşte! îmi dau ordin, să nu sebagedeseamăcăeştisubtensiune.Se împlinisemaibinedeunandecândlafiecareşedinţăUTMmureamşiînviam,darmăpurtamcaşicumnuseîntâmplanimiccuminepedinăuntru.Caşicumnu-mierateamă.Îmiveneasăvomitdeteamă.DariatăcăarborezunzâmbetşizâmbescprietenosspreSanda.— Riri, ce-ai păţit de-ai venit la timp? Eşti bolnavă? mă ironiză Sanda.

Închipuie-ţi căamcunoscut ieriun tip formidabil,Lucian, student lageologie,toatăproviziaderâspeolunăamcheltuit-oiericuel.Sandapovesteaşipovestea,îivedeambuzelemişcându-secaîntr-unfilmmut,

dar nu-i auzeam cuvintele. A izbucnit în râs şi nu înţelegeam de ce. Şedinţaîncepuse.NuoconduceasecretarulnostruUTM,Nicolae,unomînţelegătorşicumsecade,ciînsuşiMateiIonescucelgroaznic,secretarulComitetuluidePartidpeuniversitate.(I-amdatacumunnumefictiv,einteresantcătocmainumeleluil-amuitat,darnu-miaducamintedecâtfaţaluişicespunea.)Arătamaiînvârstădecâtnoi şi aveaun începutdechelie.Vorbea şi eradeparcă în fiecaremânăţineaun revolver invizibil îndreptat spre studenţi şi spremine.Chiar şiceilalţimembriaiprezidiuluiaflaţilângăsecretar,lamasadepepodium,setemeaudeel. Nimeni nu vedea revolverul, dar toţi ştiau că există, că poate trage însperanţele tale ca în nişte potârnichi.Că omul ăsta avea puterea să-ţi schimbeviaţa.Căaveamultăputere.Cănuexistarecurslasentinţe.Dedoi aninu ştiamcevavenimai întâi: ostracizarea sauplecareameadin

România,sauniciuna,nicialta.La fiecare şedinţă de acest fel, Matei Ionescu vorbea, ţipa, îi înjura pe

duşmaniideclasăceivechişipeceinou-descoperiţi, tunaşi fulgera împotrivalor,păcătoşii.Cumspuneam,niciodatănuştiaidinaintepecinevoreliminadeastă dată. Poate că acum o căuta cu privirile tocmai pe ea, pe Riri SylviaAberfeld.Durereadecapmigrenoasăseînteţişieramdinceîncemaisigurăcă-mi voi auzi numele. Şase ani la cea mai grea facultate, întâlniri la o vârstăfragedă cu toate tragediile vieţii acumulate de oamenii bătrâni şi bolnavi dinspitale, confruntarea cu preparatori şi profesori exigenţi, nopţi nedormite,supravieţuireaprinslalomulcelorşaizecideexamene,lucrări,colocvii–toatesevormistuicaniştevreascuri într-unincediu.Nuvormaiexista.Nicieunuvoimaiexistapoatesaucevadinminenuvamaiexista,ceeaceetotuna.Părinţiinusevormairefaceniciodatădupăoastfelde lovitură.Voifidatăafarăşipoatenici nu voi avea norocul să ies din România cea înroşită de comunism şi desânge.

—Riri,nicinuaisă-ţipoţi imaginacemis-aîntâmplatlacămin!îmispuseRodica,aşezatăîndreaptamea.Rodicaeraofatăsolidă,cuniştesânineobişnuitdevoluminoşi.Poatecănuse

număra printre fetele frumoase ale anului, dar simţul umorului îi era la fel dedezvoltatcasâniişiaveamulţiadmiratori.—Cecrezicămis-aîntâmplat?—Ei,ceţis-aîntâmplat?oîntrebai.—Tovarăşi–urlaMateiIonescudelaprezidiu–,tovarăşi,îmiparerăusăvă

comunic,dariaramdescoperitprintrenoiexistenţaunorburuieniotrăvitoare…— Azi-dimineaţă – râdea Rodica încă înainte de a intra în poveste – mă

trezescdinsomnmaidevremecadeobicei.Toatecolegeledecamerădormeauîncă.Simtosenzaţieciudatăpesâni.Cumstăteameuculcatăpespate,cevăd?Încercam cu disperare să pescuiesc printre cuvintele Rodicăi ce spunea

Ionescu,darîmieraimposibil.Durereadecapseînteţea.Măenervamcănupotauzi,cănupotsezisadinnuanţelevociiluiIonescucesepetrece.Voirămâneînfacultate?Nuvoirămâne?—Cevezi?oîntrebpeRodica.—Asculţi?Osăaiosurpriză.Numai asta nu, să nu am nici o surpriză – mă rugăm în sinea mea unui

Dumnezeucareprobabilnuveneademult laşedinţeleUTM.Ce-osămai ţipemama:„Ţi-amspuseusănudepuiactelecăosătenenoroceşti.Vaidecapulşidezilelemele!vaţipa.Cenenorocităsunt!Spune-işituceva,Carol!Ah,Carol,dacăm-artăiacinevaacum,numi-arcurgesânge!“Aproapecănicimie,dacăm-arfităiatcinevaînacelmoment,numi-arficurs

opicăturădesânge!—Cinecrezitucămiseplimbaprintresâni?Şimăpriveagaleş,deparcă-mi

cerea voie să cotrobăiască între ei?Un şo-ri-cel!Da, da, un şoricel între sâniimeicaîntreScyllaşiCaribda!Sănurâzipreatarecănedauăştiaafară!Eu simţeam ciocanele migrenei izbindu-mă în cap fără oprire. „Apasă pe

butonuldeprodusrâsul!îmispun,trebuiesărâd.“„Unşo-ri-cel?!“amrepetatcaunecouşiamrâsdemineînsămi,desituaţie,denoroculşoriceluluifăcândbaletîntresâniifalniciaiRodicăi…Poatevoiaveatotuşinoroc.Toţiştiucănusuntinteresată să plec şi poate că nu se va afla. Toţi credeau că admonestareapersoanelorcareaudepuscereredeplecarenumăputeainteresaînniciunfelînaceadupă-amiază.Până la urmă am putut să ascult ce zice Matei Ionescu. Rodica ocupase

urecheaceluilaltvecindebancă,povestindu-idespreşoricel.— Imaginează-ţi, mi-a dansat ceardaş pe piept! Poţi să-ţi imaginezi scena?

Şoareculseplimbănestingheritprinpaturilefecioarelordincăminulstudenţesc!Îţidaiseama?Băieţiin-auvoiesăintreîncăminulfetelor,darşoareciida!„Ştiţi că o sută de muncitori lucrează un an în fabrică zi şi noapte ca să

întreţină un singur student la studii? întrebă retoric de la prezidiu Ionescu. Şiaceşti ticăloşi, fiare cu chip de om, au profitat din plin de ceea ce le-a oferitpatrianoastrăsocialistă,ne-ausuptsângeleşiacumvorsăplececuceleînvăţateaicispreiadulimperialist!“„DoamneDumnezeule–implorampecinevaprobabilabsentdelapost–,să

spunăodatănumele,săspunăpecineaudescoperitacum,şiabiadupăaiasă-şidescarce camionul cu morală proletară“, îmi murmuram în ritmul ciocanelormigrenei.Dartrebuiasăfiuatentă.Foarteatentă.Nimeninutrebuiasăsimtăcăurmărescscenacapeochestiunedeviaţăsaudemoarte.Dinacelmomentmisepărucă trebuiausă intre în jocdouăfetecunumele

Riri:RiriAşiRiriB.Separateşiseparabile.RiriAeraofatăcarenudoreasăîmbătrâneascăînminciuniscrisesauspuse,

în frica de a-şi vedea tatăl arestat în orice clipă, în climatul de creativitatecizelatădupămodelulrealismuluisocialist.RiriAeraunelementcareadepusactelepentrusalvareadinparadisulcomunistşiîşiaşteptapronunţareaosândei:oprobriulpublic, irosireaultimilor ei şase anide studii, scoaterea soţuluide lalocul demuncă. Totul se juca în acea clipă. La o ruletă la care jocurile erauprobabildejafăcute.RiriBeraocolegăobişnuitădegrupă,lacaretotulestebanal,carenutrebuie

să dea nimic de bănuit. O fată grijulie să-şi preschimbe cuvintele în cărămizipentruconstruireaunuiadăpostdecamuflatgânduri.Oricum,RiriBnutrebuiesăparăcăgândeştecevaspecial,defaptnimeninutrebuiesăbagedeseamăcăeagândeşte,cumgândeşte,cegândeşte.Sănuatragăatenţiaasupraeierapoatecelmai important scop în actuala viaţă a lui Riri B. La urma urmelor, numaişireteniaşicalmulluiRiriBomaiputeauajutapeRiriAsăsupravieţuiască.— Riri – îmi şopti Sanda –, de ce debitează ăsta iar toate lozincile ca un

papagal?Ştii,poatemăvădmâinedinnoucugeologul!—Aşteptsămăinviţilanuntăşilabotez,râsecueaRiriB,darurechilelui

RiriAseconcentraserăsăfiltrezedeladistanţă–printoatezgomoteledefond–spuseleluiIonescu.— Iar am descoperit printre noi fiare cu chip de om! Vor să plece la

imperialişti? Să plece chiar acum dintre noi, să plece în patru labe, scuipândsânge!urlăacumdezlănţuitMateiIonescu.Înamfiteatruerau200destudenţimaturi,între23şi28deani,darniciunul

nuîndrăzneasăsemişte,săatragăatenţiaasupra lui,săspunăcădefapt, iată,suntemoameni în toatăfirea, inteligenţi,şinuaşaar trebuisănisevorbească.Revolverulinvizibileraîndreptatdelacatedrăspreei,încărcat.—Îţidaiseamacândmătrezescşivădşoricelul învaleadintresâniimei…

Nici numămaimişcam, să nu-l sperii!Voiam să vadă şi colegele de camerăscena,altfelnumăcredeau,îşicontinuaRodicaînşoaptăinterminabilapoveste.„DoamneDumnezeule– imploraRiriApecinevaabsent–,decenu spune

odatănumele,pecinedăafară,săspunănumele!CeosăsemaimireSandaşiRodicaatuncicând–înmijloculpoveştiicugeologişişoricei–vapicapovesteacu eliminarea mea din facultate. Duşmanca de clasă Riri. Să-mi spună odatănumele,săştiucucertitudine,sămăridic,săcobortreptele,săieshuiduită,săsetermine!Cevorspunepărinţii,bunicul,cevoifacemâine?“sefrământaRiriA,întimpceRiriBîşiaplicaunzâmbetcaunplasturepestenelinişte.—Nu trebuia să depui actele până nu terminai facultatea, dar tu nu întrebi

niciodatăpenimeni,lefacipetoatedupăcapultău–îşifrământamamamâinileşiplângea.DoamneDumnezeule,cenenorocităsunt!—DoamneDumnezeule–îispuseSanda,cemăfacdacănu-mitelefonează?—Osă-ţi telefoneze,ce,eorb?Nuavăzutcebinearăţi?oîncurajaRiriB,

intrusaînbancaamfiteatruluiprintrecolegi.—Ştii,Lucianmi-acântatlavioarăTristăduminică.—Cecântecmaieşiăsta?amîntrebat-ocasăparinteresată.Acasă,mamaîncănuplângea.— E un cântec de dragoste al ţiganilor unguri, foarte la modă la noi în

interbelic.Ceidezamăgiţiîndragostefredonauacestcântec„Tristăduminică,tun-aivenit,zdrobite-ssperanţele…“şisesinucideau.Afostunvalatâtdemaredesinucideridincauzaacestuicântec–îmispuneaieriLucian–,încâts-avotato lege în Parlament, care a interzis pe tot teritoriul României interpretarea şirăspândireaacesteimelodii.Olegecareinterziceauncântecdedragoste!—Spercăvoidoi,tuşicuLucian,veţiaveaîncurândoduminicăveselă!îi

doriRiriB.Darhaisănusebagedeseamăcăvorbimtottimpul,săneprefacemcăascultăm!Sandatăcu.RodicaîncămaituruialaurechealuiTiberiudespreşoricel.Matei

Ionescu scoase în sfârşitpisicadin sac.CeledouăRiri ascultauuna lângăalta

sentinţacadouăcălugăriţecucernicecareserugauîmpreunăfărăascoatevreunsunet,mişcându-şidoarbuzele.— A depus actele pentru plecarea în Israel Aurica Grunberg! Să predea

imediatcarnetulUTMşisăplecedinrândurilenoastre,înpatrulabesăplece,săplecescuipândsânge,acesteasuntfiarecuchipdeominfiltrateprintrenoi–seîncălzeatovarăşulvorbind.DinacestmomentnumaiestudentăaFacultăţiideMedicină, nu avem nevoie de astfel de elemente duşmănoase printre noi, deduşmanideclasăcareneînşalăşinemint,caresugsângelepoporuluimuncitor,care…Toţistudenţiidinamfiteatruascultaserădelaînceputacestecuvinteşitoţise

străduiserăsăcoboarepânălanivelulcuvintelor,sauîncercaserăsăsegândeascăşi laaltcevaşi tăceau.Erauobişnuiţicuacestecuvinteşicuasemeneaşedinţe,erafelullordeatrăideanidezile,totceputeausperaerasătreacămaideparteşisănufieremarcaţi.Sănufiiremarcateraceamaideşteaptălozincăpersonală.Unmodusvivendiverificatîncomunism.Ceiaşezaţilaprezidiunu-şipierdurătimpulşiluarăcuvântulimediat,cerând

eliminareaparaziteidinFacultateadeMedicină. Înplus,câţivaactivişti risipiţiprin sală începură să vocifereze, să huiduie, dând naştere unei atmosfereadecvateexecuţieiplanificatepentruaceazi.RiriAşiRiriBsimţirăomareuşurare.Eclaracumcăelevorputeatrecemai

departe, ca la o cursă cu obstacole şi surprize, mai departe, până la şedinţaurmătoare.Laurmaurmei,MinisteruldeInternedinRomâniaîşiaveapoateşiellimitelelui,faliţiilui,dintreaceiacareauuitatsăanunţesecretariatulFacultăţiideMedicinăcăRiriadepusactelepentruieşireadinraiulcomunist.DeodatăfaţaAuricăiGrunbergîncepusăsemenecuunbulgăredezăpadă:era

albăşiaveaîneacevaîngheţat.Seridicădelaloculeişicoborîcugrijătreptele,de parcă s-ar fi temut să nu cadă cu carnetul roşu de membră a UniuniiTineretuluiMuncitoresc înmână.Roşu ca sângele pe care trebuia să-l scuipe.Poate chiar pe carnet. Asta mai lipseşte – se gândi Aurica şi îşi pipăi simţulumoruluicasăvadădacăel,celpuţin,mairămăseselalocullui.Puseîntăcerecarnetulpemasaprezidiului,nuseuitălaniciunuldintreceiaşezaţiacolo,nicilacarnet,nicilasală,parcăeradejaînaltăparte,seîntoarsecuspateleşiieşicâtse poate de repede din amfiteatru şi din cei şase ani risipiţi în van. Totul sepetrecuseatâtderepede,deparcăfăcuseînainterepetiţiiimaginare–cumsăiasăcâtmairepedeşicâtmaidemn.Măcaratât.Dinacelmoment,AuricaGrunbergnumaierastudentăînultimalunăaultimuluiandemedicină.Ourmăreamcu

gândul, oare cum va da familiei această veste greu de digerat? Cum va găsivorbesă-şiconsolezepărinţii?Erauoamenisăracişiselipsiserădetoatecafatalorsăpoatăstudiaînlinişte,săaibăcameraei,sătrăiascămaibinedecâtautrăitei.Cumlevaspune,cevorspune,cevafaceea,Aurica,adouazidimineaţă?Adunarea cu cei 200 de studenţi se terminase, dar oricum simţeam că sunt

multmaisingurăprintreeidecâteramînodaiamea.Înacestamfiteatrunimeninumăştia,nu-şiputea imaginacecredcuadevărat, câteramdeabsentăcândîncercamsăfacactdeprezenţăacolo,săparancoratăacolo,săştergdepefaţameaorice urmă a gândurilormele, ca un căţel care încearcă să-şi îngroape culabeledinapoimurdăria.AşfivrutsăsestârneascăunuragancaînVrăjitoruldinOz,caresămăpoarte

cucasăcutotîntr-oţarăundenuexistauşedinţeşiculoarearoşie.Undepereţiisănuaibăurechişiminciunasănusteacuregimullamasă.Deodatăm-am gândit că ceamaimare acuzaţie pe care i-aş putea-o aduce

regimuluicomunistarfifaptulcăea,Riri,s-asimţitunmomentuşurată,aproapefericită.Nueafuseseceaizgonită,cialtcineva.Arfipututfiea,dar,dinfericire,nuafostea.Nueatrebuisesăiasăînpatrulabe,caofiarăscuipândsânge.Nuea.Şisimţiseatunciouşurare,obucurie…Da,mi-amdat seamacăasta eraprincipala cauzăpentrucareuram regimul

comunist. Mă schimbase. Devenisem o făptură cioplită cu dalta fricii. Cevamuriseînmine.Iatăcăsimţisemomareuşurarecând,înloculmeu,oaltăfiinţăumanăcăzusecao frunză înnoroi.Daraş fiputut fieu, iarAuricaar fipututsimţi ea o uşurare. Riri fusese atât de aproape de a fiAurica.De a coborî eatrepteleamfiteatrului.—Ces-aîntâmplat?m-auîntrebatpărinţiicândamintratîncasă.—Nus-aîntâmplat,amrăspunsşiamintratîncameramea.Simţeamnevoiasăintruînpatnumaidecâtşisă-mitragiarplapumapestecap.

Subplapumăeracaldşimăputeamseparademocirlazilei.TocmaiînziuaaceeaTitelavenit târziude la lucru.Cândavenit,amfostnevoităsă retrăiescziua.Să-ipovestesctot.

La17 februarie 1959 s-a întâmplat un lucru teribil.Ghido, prietenul nostru,studentstrălucitladouăfacultăţiînparalel,matematicăaplicatăşihidrotehnică,afostarestat.AstatlaMalmaison10luni.

2006

LuiGedeonDagan–numele luiGhidoDrimmer în Israel– i-a fost acordatanul acesta titlul de doctor honoris causa din partea Universităţii Tehnice deConstrucţii dinBucureşti. Ceremonia a avut loc la Facultatea deHidrotehnicădinTei.AjunsînIsraelîn1962,Ghido-GedeonDaganadevenitprofesoremeritşi specialist mondial în hidrologie. A rămas acelaşi ommodest, dar strălucit,foarteseriosşi înzestratcuunsimţalumoruluispecial.CândaprimitPremiulIsrael, celmaimareprofesordehidrologiealAmericii a spus laceremoniecăştiinţa hidrologiei poate fi separată în două: înainte deGedeonDagan şi dupăGedeonDagan.Însăniciacelmareprofesor,niciregeleSuediei,carei-aînmânatpremiul la Stockholm, nimeni de la Princeton sau Sorbona, unde a fostsărbătorit,nua ştiutdeuniversităţileabsolvitedeGhido laMalmaison. Iareu,care am fost de faţă la Stockholm şi la Sorbona şi la multe alte ceremoniiextraordinareundeafostcelebrat,mi-ampăstrat întotdeaunacalmul–doarerafiresccaGedeonsăfiepremiat.Însă,cândamintratînamfiteatruldinTeişim-am aşezat lângă ambasadoarea Israelului de-atunci, Rodica Gordon-Radian, şilângăOra,soţialuiGedeon,afostcutotulaltceva.S-aauzitGaudeamusigiturşicândaintratGhido–sărbătoritul–,aflatînceamaionoratăpoziţie,împreunăcuşiruldevreozeceprofesoriaiuniversităţii,toţiîmbrăcaţiîntogatradiţională,iatăcă m-am emoţionat cum nu m-am emoţionat nici la Stockholm, când regeleSuediei l-a lăudat extraordinar în discursul său, şi nici la Sorbona, cândprofesoriide-acolol-auovaţionat.M-amemoţionatpânălalacrimi.Poatefiindcăaici, laBucureşti, a început totul.Poate fiindcăacumnueramdeparte fizicdeMalmaisonşidezidurilecuurechideodinioară.Deaiciamplecat.Şilucrurileprin care am trecut împreună ne-au făcut oameni.Nu că nu ne-am fi lipsit deaceleîncercărigreledacăamfiputut.Dar, teoretic,amfostcutoţiiabsolvenţiiMalmaisonului.Nuamavutnevoie

deparadisurisaudeiaduriartificiale.

Înapoiîn1959

Începuseră să se înmulţească şedinţele UTM şi să se strângă şurubul. Nunumai în legătură cuplecările în Israel.Dinnou se foloseau limbade lemn şiameninţările. În seriamea izbucnise unmare scandal provocat de JenicaB.B.Acum, când devenise iar foarte important să te arăţi activ în UTM, Jenica aînceputsăcriticeconducereaUTMaserieinoastreşisărecurgălaacţiunicares-opromovezepeea înacelcomitetdeconducere.Bazatăpe însemnările făcute

de-a lungul anilor în carnetele ei, cine a spus ce şi când, a cerut mai întâiexmatricularealuiValentinP.şiaaltordoicolegidegrupă.Aceştiaarfifăcutafirmaţii duşmănoase la adresa partidului şi a condiţiilor din căminele destudenţi.Trebuiaueliminaţi,spuneaJenica.Ne-amîntâlnitnoiîntrenoisăvedemceputemface.Trebuiagăsitcevafoarte

convingător, căci soţul Jenicăi era ministru şi prieten cu Gheorghiu-Dej. Daratuncicândasupracolegilortăipluteştepericoluldeafieliminaţidinfacultate–ideilecurg.—Nune-apăsatniciodată,aspusuncoleg,căJenicacopiazălaaproapetoate

examenele, dar acum, dacă pentru cariera ei politică vrea să calce pestecadavrelenoastre,haisăfacemastfelîncâtsăfieprinsăasuprafapteilaprimulexamen!— Excelentă idee, au spus toţi. O comunistă cinstită care-şi prinde toată

materiadeexamensubjartiere!Interesantcălaastaoducecapul!— O să primească Ordinul Jartierei! a adăugat Valentin şi ne-am încheiat

consfătuirearâzând,mândriuniidealţii.Zisşifăcut.Laprimulexamen,cadeobicei,Jenicaaintratînplinăactivitate

cufiţuicileşicujartiereleeişisetotuitaînjoscasăgăseascăsubiecteletraselasorţi.Să legăseascăşisă-şicopiezerăspunsurile.Darnupentrumult timp.Lasugestia noastră discretă, asistentul a prins-o pe doamna ministru în flagrantdelict, i-a confiscat toată biblioteca de sub fustă şi i-a anulat examenul!Eramfericiţi. Erau atât de rare împrejurările în care te puteai apăra efectiv în acelevremuri.Tot anul vuia, aşteptând cu nerăbdare şedinţa în care o vom admonesta. O

comunistăcinstitănucopiazălaexamene,nuînşală,numinte–spuneamnoi.LafelaminţitşiînlegăturăcuPetculescuşicuceilalţi!Lanoiîngrupă–spuneamnoicumutredemucenici–nimeninuavorbitderăucăminelestudenţeştisaupartidul,aceastăstudentăaminţitdupăcumminţeaşilaexamene.TrebuiedatăafarădinUTM!Săisetreacăastaîndosar!CumJenicavoiasădevinăcuforţamembră înconducereaUTMaanuluişi

nimeni n-o iubea acolo, am avut, bineînţeles, şi sprijinul secretarului UTM.Număramzilelepână laşedinţă.Nebucuramcăamreuşit. Înziuaşedinţein-alipsit nimeni.Toţi voiau săvadă cumva fi pedepsită cea care avrut să-şi deaafarăcolegiidinfacultate.ToţivoiausăfiemartorilaunadintrerareleocaziideasimţicăexistăunDumnezeuanticomunistactiv,căacoborâtcaMoşCrăciuntocmailaşedinţaFacultăţiideMedicină.

—Aaa,săvedeţi,fetelor,nespuneaocolegă,Jenica,ministră-neministră,vafidatăafară,nuvorputeafacenimics-osalveze!Auputut.Exactlaoracândtrebuiasăînceapăşedinţa,avenitunordindela

partid.TovarăşaJenicaB.B.emaiînvârstădecâtmajoritateacelordinan.Are28deani.DincauzavârsteinumaiestedefaptdedoianimembrăUTM.FiindieşitădinUTMdinmotivdedepăşireavârstei,nupoatefiexclusădinUTM!Şi,maiales,nusepotdiscutafapteleeilaoşedinţăUTM.În sală au început toţi să vorbească, se încinsese deodată o rumoare

nemaiîntâlnită,surprizafuseseatâtdemare,încâtalungasefrica.Darne-ampotolitrepede.Principalulîlobţinuserăm:colegiinoştrin-aveausă

fie daţi afară. Faptul că Jenica scăpase basma curată eramai puţin important.Oricum ştia că toţi ştiam şi de-atunci s-a ţinut deoparte.De-ale comunismuluivaluri.

1959,decembrie.Siriu

DupăabsolvireprimisemrepartiţieîncomunaSiriu.Titel,cainginer,trebuiasărămânăînBucureşti.Nuaveaicesăconstruieşti la ţară.Eueramgravidă înlunaatreia.ToţieraucontraplecăriimelelaSiriu,dar–tocmaifiindcătatălmeucâştigabineşiaveamosituaţieprivilegiată–n-amvrutsăprofit,amvrutsăfiuca toată lumea şi să facorice lucrugreudacă şi alţii îl fac.Amvrut să lucrezacolopânălaconcediuldenaştere.Siriueraunsatcuzecemiidelocuitoricareseîntindeape10kilometrideo

parteşidealtaarâuluiBuzău,înconjuratdemunţiînalţi,acoperiţidezăpadă.Unpeisaj feeric, dar nu ca să locuieşti acolo aterizând de-a dreptul de pe CaleaVictoriei. Fiindcă nu există alt medic prin împrejurimi şi venirea mea eraimportantăpentrucomună,mis-aupusladispoziţie,lainstalareaacolo,condiţiidetransportneobişnuite.Cândamajunsîngarăcutrenul,cuungeamantanmarecareconţineafoartepuţineobiectepersonaleşifoartemultecărţi(alesespecialpentruacest răgazdesingurătateforţată),măaşteptaambulanţacircumscripţieisanitare.Stăteamculcatăpepatuldininteriorulsalvăriişi–neexistânddrumînadevăratul înţeles al cuvântului –maşina ambulanţeimă sălta în sus şi în josfoarteputernic.Măgândeamlacopiluldinmine,dardefapteuînsămieramuncopil.AceastăcălătoriehurducatăînambulanţăpânălaSiriuafostoadevăratănebunieînsituaţiamea.Darcândnumergeaicuambulanţa–şiastaafostprimaşiultimaoarăcândamfăcut-o–călătoriapânălaSiriuerafoarteanevoioasă.De

la Bucureşti făceam vreo 10 ore, schimbând trenul la jumătatea distanţei şiaşteptându-lpealdoilea.De lagara finală trebuiasămergpe josmaimultdedouăoreşijumătatepeundrumînzăpezit.Nuexistauatunciautobuzeîntregarăşisat.Semaivedeauşineleunuitrenuleţcarecăraodatălemne,daracumnumaieraînfuncţiune.Deobicei,deşieraualunecoase,eramaiuşordemerspeşine,cândsevedeaupringheaţă.Dacăleacopereazăpada,îmivâramunpiciorpânălagenunchi înzăpadă, îl scoteamşi-lvârampecelălalt:pânăşinoapteavisampaşii repetaţi la nesfârşit pe drumul alb, fără capăt.Visamcumdefilau în faţameaşinedupăşine,nesfârşiteleşinepecaremergeam.Paşiiprinzăpadănusemai terminau, dar trebuia să ajung înainte de căderea nopţii. În patru lunifusesemosingurădatăacasă,şisoţulmeuveniseosingurădatăsămăviziteze.Nu putea lipsi mult de la serviciu şi pierdea două zile numai pe drum.Dispensarul–undeşi locuiam,aveamocamerăacolo–era înafarasatului, lamargineapădurii în carebântuiau lupii.Apa se scoteadinpuţ. În camerameaaveam, exact ca regina Maria Antoaneta în vremea sa, o măsuţă de spălatprevăzutăcuunligheanşiocanăuriaşă.Îmiturnamapăşiaşamăspălam.Nuexistautelefonsauluminăelectrică(înpuţinultimpîncarestătusemlaBucureştiîn concediu, reuşisem prin intervenţia la un minister să-i conving să aprobeintroducerealuminiielectriceînsat.N-amapucats-ovăd.)Încamerameamaiexistauosobăculemnecarefuncţionafoartebine,ooliţă

de noapte care funcţiona şi ea foarte bine (stând lângă pădure, numă puteamducenoapteaafarălalatrină)şiîncăceva,extremdeimportant.Proptitdeperete,eraunpatdeolărgimeneobişnuită,făcutparcăpentruunregimentdeinfanterie– spuneam eu. Dar exploatasem foarte bine lărgimea patului: la peretedepozitasem rânduri-rânduri toate cărţile pe care le adusesem. După-amiază,cândtoţisanitariişipacienţiipărăseaudispensarul,măbăgamînpat,întindeammâna,scoteamocartedinşirurileparalelecumineşiciteamlaluminalămpiidepetrol.Numaieramsingură.Toatăscenaastaputeasăparăşifoarteromantică,importatădinEvulMediuînsecolulXX!Cele două părţi ale satului erau legate printr-un pod suspendat la mare

înălţimedeasupraapelorvijelioasealerâuluiBuzău.Podul,acoperitdegheaţăşizăpada,eraalunecosşi,fiindsuspendat,selegăna.Casăpotvedeapacienţiidincealaltăparteasatuluitrebuiasătrecpesteacelpod.Măţineamcutoateputeriledebalustradă, temându-măsănualunecşi sănumăprăbuşesc înapele râului.Mi-eracuatâtmaigreucucâteramgravidă. Într-oseară,unchiulunei fetecutuberculozăavansatăm-a implorat sămergcudânsul laeaacasă.Spuneacăe

urgent. M-am dus cu el şi balansul podului a fost de astă dată de-a dreptultraumatic.Dedesubt,râullargşivijeliosparcăabiaaşteptasăalunecşisăcad.Cândamdeschisuşa,ampătrunsîntr-ocamerărăumirositoare, îmbâcsităşi

abia luminată de o singură lampă de petrol. Dintr-un colţ al camerei, o fatăextremdepalidăşideslabă,devreo20deani,s-arepezitlamine,mi-acăzutlapicioareşimile-asărutat,deparcăeramînplinromandeDostoievski.—Cefaceţi?Dece?Vărog,ridicaţi-vă!Nutrebuie…ambolbolosituluită.—Fie-vămilădemine,sănumărefuzaţi,îmiefoarterău,îmitrebuieimediat

codeină!Fatahohoteadeplâns,implorându-măsă-idaudeladispensarcodeinăsausă

i-oprescriuastfelca„unchiul“s-ocumpere.Amrămassurprinsădecontrastuldintre primitivismul în care trăiau şi faptul că pronunţa atât de corect numelemedicamentului, „codeină“. Mi-am dat seama că nu avea ceva legat deexacerbarea tuberculozei, ci de faptul că, în decursul bolii, primind codeină,devenise dependentă demedicament. De parcă ar fi fostmorfină! Era trist săveziofatătânărăîntr-oastfeldestare.Daratâtea,câtşiunchiul,carepăreasă-ifiemaiapropiatdecâtunsimpluunchi,aufăcutpresiunimariasuprameaînaceanoapte.Eramsingurăcueiîncasă.Amspuscăn-amvoiesă-iprescriucodeină.Şicăn-amcodeină ladispensar.Num-aucrezut.Adurat foartemult şia fostfoartegreupânăamreuşitsă-lconvingpeunchisămăaducăînapoiladispensar.Când am revăzut podul suspendat legănându-se peste Buzău, am simţit ouşurare.Şiafostgreusă-lconvingpeunchisănuintredupămineîndispensarca să caute codeină cu forţa prin sertare. Pentru prima oară am înţeles căavusesem poate un curaj care friza prostia. Că fusese într-adevăr o mareimprudenţă să consimt, gravidă fiind, să lucrez într-un loc consideratcircumscripţiedemuncăgrea.Şi sădorm– femeiesingură– într-undispensarizolat,lamargineasatului,undenoapteaseauzeaulupiiurlând.Dar,cademulteoriînviaţamea,amtrăitşiatuncisubdictaturapecaremi-amimpus-osingură:MajestateaSaDictaturaCuvântului:Trebuie.Trebuie I,Trebuie II,Trebuie IIIş.a.m.d.Eradetronatuntrebuiecasăfieînscăunatunalttrebuie.Deexemplu,sănu se spună că alţii se duc să lucreze camedici la ţară, iar eu, fata tatei,măeschivez!

1960,februarie

Între timp, la Bucureşti a venit prin poştă înştiinţarea că putem părăsi

România.Familiameas-atemutsă-mideabruscaceastăveste,datăfiindstareaavansatăasarcinei.Fărăsă-mitrimităvreotelegramă,soţulmeuatrecutîntâipela Pătârlagele, oraşul unde era situat centrul sanitar al raionului Cislău, şi aconvinsun funcţionar săvină cu el laSiriu.NuputeampărăsiRomâniadecâtdacăaveamoadeverinţădelacentrulsanitaralraionuluicăampredatînordinetotinventaruldispensarului.Întâiabătutlauşăsoţulmeu,i-amdeschisşieraatâtdeincredibilcaelsăfie

acolo,încât,deşiîlvedeam,amcrezutcăeunpacientcarevenisedupăoreledeconsultaţie,chiaram început să-iexpliccăa întârziat!Treptat,Titelmi-a spusvesteaceamare:căamprimitaprobarealacarevisamamândoideatâtatimp!Afostunadevărat şoc,eramfericită, înextaz–copilulmeunuaveasăsenascăsubregimulcomunistşiînţaracaredeveniseunimensaparatdezdrobitoamenişivisuri.Însăimediat,cagheaţaunuiicebergturnatăpesteVezuviutamancândîncepelavasăclocotească,şi-afăcutapariţiafuncţionaruldelaPătârlagele!—Măgrăbesc,doamnă,trebuiesămăîntorcastăseară–aspusfuncţionarul,

şiiatăcăatrebuitsă-miamânextazulpentrumaitârziu.— 20 de seringi, 10 pensete, 50 de pachete de vată, patru foarfeci, 100 de

bandaje…şiîncă,şiîncă.Număramşiscriam,scriamşinumăram.Înăuntrulmeu,pânăşibebeluşulse

plictiseaşi-şifăceadincândîncândsimţităprezenţadându-milovituriînburtăşi,probabil,întrebându-se:„Cândosăplecefuncţionarulăsta?Mammamia,cebirocraţie!“Adouazi,dis-de-dimineaţă,amplecatspregară,darnupejos.Dedataasta

am făcut prăpăd din banii pe care-i strânsesem: am închiriat de la un ţăran –angajându-lşicavizitiu–osanietrasădecai.Caprinfarmec,aceldrumatâtdegreudeparcurspejosadevenitunuldintrecelemaifrumoaseşistimulatoarelameditaţie drumuri din câte am făcut vreodată. Râul Buzău, larg, vijelios şiguraliv,sezbătea lapicioarelenoastre.Munţii înalţişialbistrăluceauînsoare,părândfăcuţidinnişteuriaşediamante.Frumuseţealoculuinunumaicănetăiarespiraţia, dar anihila orice gând. Ca într-un orgasm dezlănţuit, numai existanimicaltceva.Nunemaigândeamcăplecămde-acolo.Eramînspaţiulacelacutoatăfiinţanoastrăşitimpuldeveniseunconceptvetust.Nusemaijucacunoi.Aşezaţiînsaniacaregoneatrasădecai,simţeammultmaibinepeisajuldecât

atuncicândatingeamzăpada,cândtrebuiasăvârâmpiciorulînealafiecarepassausăneluptămcasă-lsmulgem.Eradeparcăsania,caosăgeatădezlănţuită,ne implanta direct în peisaj, eram înghiţiţi de el, impregnaţi şi copleşiţi de

frumuseţea lui.Deveniserămmunţi,deveniserămrâuri,deveniserămpietre.Nuampăşitpezăpadă,amalunecatpestezăpadăaşezaţiînsanie.Ne-amimaginatcădacăoatingemerece,dacăoţinemînmâinisevatopi.Iubeştizăpadaşimaimult dacă nu o atingi – ne-am spus. Ca pe unii oameni. Dar aceeaşi goanănebună a saniei care ne-a făcut să ne contopim cu acel loc fermecat ne-a şiîndepărtatdeel.Brusc,înfaţanoastrăaapărutsiluetastaţieidecaleferată.

1960.Bucureşti

ÎnBucureştiamfostpurtaţipatruziledelaoautoritatelaaltaşiînapoi,dintr-un colţ alBucureştiului în celălalt şi înapoi – un labirint al birocraţiei care techinuia,darn-aveaiîncotro.Pânălaurmă,ne-audatosingurăfoaiedeieşiredinţarăpentruamândoi.Nuseeliberapaşaport.Pefoaiescria:RiriSylviaşiMateoSussman–fărăsăsemenţionezedacăsuntemfraţisausoţşisoţie.Amavutvoiesă trimitem amândoi în Israel, pe cale maritimă, într-o ladă, numai 60 dekilograme.Defapt,doarhaine,lenjerieşicâtevacratiţeşifarfurii.Fiecareobiectdin ladă a fost luat la puricat. Farfuriile au fost întoarse pe dos ca să citeascăfirmadefabricaţie.Dacăerascris,deexemplu,căfarfuriilesuntRosenthal–nuerailăsatsăleiei.Apoiladaafostînchisăcuunlacătşinis-adatcheia.Tristeracănuaveaivoiesăieicutineniciunrândscrisşitrebuiasăînveţipe

de rost toateadresele şinumerelede telefonale rudelor.Aflândcăplecăm,auvenitprieteni–şicreştini,şievrei–săneroagesăleanunţămrudeledinIsrael,BelgiaşiAustraliacăleimplorăsătrimităbanicasă-iscoatădinRomânia.Ţinminte că eu aveamo listă şi soţulmeualta, treceamde colo-coloprin camerăunulpelângăaltulşimemoramadreseşinumeredetelefon.—Cecaraghios–amspusdeodată–,decândne-amcăsătoritşiamcumpărat

scauneleastealeţinemînvelitecuhusesănusemurdărească,sălepăstrămnou-nouţe,sădurezetoatăviaţa.Darpestedouăzileplecăm…—Haisăneîndurămacum!aspusTitel.Într-unminutamscoshusele,caşicumnuaveamcevamaiseriosdefăcut,şi

scaunelenou-nouţeauapărutaşacumfuseserăînmagazinuldemobile,întoatăsplendoarealor,tapisatecuomătasealbăstruie.—Suntemnişteproşti!amzis,darnueramsigurădacăeravorbadefaptulcă

vrusesemsămenajămmătaseascaunelorpentruzecideanisaucă,avândatâtealucruridefăcut,noiscoseserămhuseledepescaunelecareurmausămaitrăiascăalăturidenoiexactdouăzile.

Nemai puteambucura de ele.Două zile însemnamult.Adicămulte adreseînvăţatepederost.—Matuşa Fici şi soţul ei, inginerul Haras din Haifa, strada Allenby 60 –

încercasoţulmeusămemorezeoadresă.RicuLufiKibutzSarid,telefonul…şise plimbaprintre scaune recitând.Euveneamdin direcţia opusă şi recitamnumaipuţinvehement,însperanţacăvoiţineminte:—Tanti Frida, numărul de telefon…Lizica şiMonyKaufman, numărul de

telefon, ruda lui Dan Stănescu din Australia, adresa… Ruda Cocăi StănescuSegal,adresadinIsrael…AdresaluiDanşiaCocăidinBucureşti–treceameuprintre scaune, recitând adresele ca pe nişte poezii, dar poezii care puteauschimbasoartaunoroameni.Părinţii şibuniculmeueraufoarteafectaţideplecareanoastră.Totuşi tata îi

spuneamamei:— Sunt fericit pentru copii, dar nu sunt sigur dacă trebuie să facem şi noi

cereredeplecare.Euam58deani,cunoscaicifiecarepiatră,toţimăcunoscşimăapreciază,chiardacătrăiescpânălaosutădeaniamexistenţameaşipeavoastrăasigurată.ÎnIsraelnuamvârstalacaresămaiîncepceva.Situaţiasevanormalizaşiaici,nevomputeavizitacopiiişiîntotcazulîivomputeaajutamaimultfiindaicidecâtînIsrael.—Carol!aţipatmamadeodată.Dacănufacicereredeplecaremăaruncdela

etaj!Vorbescserios!Vreausăplecămlacopii!Eunustaufărăcopii!Măaruncdelaetaj!O ascultam şi mă gândeam cât de greu e să cunoşti omul de lângă tine –

aproapelafeldegreucuatecunoaşteînsfârşitpetineînsuţi.Mă uitam lamama şi nu puteam crede. Până atunci fusesem sigură că ştiu

exact cevagândi şi ceva spune înorice împrejurare.Ea, careplecaseatâtdegreudinCraiova,careapoinumaiplecasenicăieri,carevoiacazidezisăsepetreacăacelaşilucrulaaceeaşioră,ea,pecareoriceschimbareoînspăimânta–să fie gata să plece în altă ţară, pe alt continent, într-o altă limbă? Parcă ovedeampentruprimaoară.Parcănuştiusemnimicdespreea.Oareîicreămpeceidinjurulnostrudincoastaimaginaţieinoastre?Saunueiseschimbă,cinoisuntemcăptuşiţicucelulenoinăscuteînochiicreierului?

AeroportulBăneasa

A sosit şi una dintre cele mai memorabile zile din viaţa mea: 12 februarie

1960.Ziuacândceeacepărusedenerealizat,evadarea(şiîncăunalegală!)dinlumea cenuşie, absurdă şi ameninţătoare aRomâniei luiGheorgheGheorghiu-Dejs-apetrecut.Dis-de-dimineaţă,MarioaraşiEmilauvenitsă-şiiarămas-bunde la noi, acasă la părinţiimei, unde, după cum am povestit, am continuat sălocuiesc şi după căsătorie. Socrului meu îi fusese frică să nu fie văzut laaeroport.Dacă ar fi fost întrebat, ar fi putut să declare că el s-a împotrivit cuvehemenţăplecăriinoastre.Ne-auîmbrăţişatşiauplâns.Faptulcăeramgravidăafăcutsituaţiaşimaidramatică.Picăplângeaînhohote,eraaşadetristsăveziunomdevârsta lui,pecare-l iubeamatâtdemult,plângândînhohote.Mi-amadus aminte cu câtă bucurie îmi aducea în fiecare săptămână revistele pentrucopii.Mi-amadusamintecumm-aînvăţatsăcitesc.Pică,iubitulşibunulmeuPică.Apoi ne-am urcat într-un taxi, eu, Titel şi părinţii. După ce am ajuns la

Băneasa,Titel,careerafoarteuituc,avăzutcănuavealaelcheiadelaladă.Fărămăcar să-l dojenească, tata a luat alt taxi până peCaleaVictoriei. S-a

întorsuimitorderepede,darmi-aarătatcăpânăşicăptuşealapălărieiîieraudădetranspiraţie.Ne-adatcheia.Nudupămultăvreme,auvenitniştetovarăşicarene-auspuscătrebuiesănedespărţimimediatşisăintrămînaeroport.Nuştiamdacă-mivoimaivedeapărinţiivreodată.Plângeamcutoţii.Atrebuitsăintrămşii-ammaizăritprintrelacrimişiprintr-unperetetransparent,care-iseparapeceiintraţideceirămaşi.Eu,caredeatâţiaanimăstrăduisemsă-ifacpepărinţisăînţeleagăcăsuntdemultadultă,m-amsimţitdeodatăuncopilmicşineajutoratşimi-amdat seamacă-mieragreu să fiu,dinacelmoment, completantrenatăpentruadevăratalumeaadulţilor,undetueşticelcarehotărăşteşinuainiciunsprijinşiajutorînafarădepropriatapersoană.Plângeam aşa de tare, încât auzeam cu greu instrucţiunile, dar înţelesesem

corect: femeile şi copiii până la zece ani trebuiau să intre într-o cameră şibărbaţii în alta. Fetele mai mari de zece ani trebuiau să intre în cameră cumamele lor, iar băieţii cu taţii lor. Am crezut că nu înţelegem bine, darînţeleseserămperfect.Ceeaceaurmatafostşimaiuluitor: încameranoastră,undeseadunaserăfemeileşicopiii,ne-auspussăpredămpoşetelelacontrolşisă ne dezbrăcam în pielea goală pentru controlul corporal, să vadă că n-amascunsaur,pietrepreţioasesauvalutăpeundeva.Ştiamcănunevortrimitelagazare,darartrebuisăignorinteligenţacititorilordacăaşrepetaaiciceasociaţiiîngrozitoareexistă înminteaevreilorprivinddezbrăcareacolectivă. Înplus, însituaţiamea,fiindatâtdetânără,deobişnuităsăfiuplăcutăşifeminină,faptulde

a-miarătatuturorcorpuldeformatdesarcinaavansatăeratraumatizant,maialescă erau de faţă atâţia copii.Eram singura gravidă de acolo.Copiii îşi fixaserăprivirea plină de curiozitate pe burta mea umflată. Îmi era atât de ruşine!Plângeamîncă,şocatădedespărţireadepărinţi,şiacumplângeamşideruşine.După ce au văzut că nu avem nimic ascuns la noi, ne-au spus că ne putemîmbrăca.Ceeacenu-miiertpânăînziuadeaziestecăi-amspusceleicaremi-adat geanta înapoi: Mulţumesc! Reflex condiţionat al educaţiei primite laBucureşti – să spui mulţumesc când ţi se înmânează ceva, dar de ce i-ammulţumit acelei femei grosolane, îngrozitoare, înspăimântătoare, de ce? Pe dealtăparte,femeiaexecutaordineleprimite,aveanevoiedeunsalariu.După ce m-am mai liniştit, l-am reîntâlnit pe Titel, care avusese parte de

acelaşicontroldupădezbrăcare.Nisespusesepeundesămergem.AmurcatînavionulTAROMşiîncăneerafrică.PânălaAtenane-afostfrică,datfiindcăînavionneaflamîncăpeteritoriuromânesc.AuziserămdeoamenicareînultimulmomentaufostîntorşilaBucureşti(undenumaiaveaunicicasă,niciserviciu).Şi mai eram preocupaţi de ceva. Învăţaserăm pe de rost, cum am spus, ogrămadădeadreseşinumerede telefon.Neera fricăsănu leuitamdincauzaemoţiilorşiaimpresiilornoidinAtenaşiIsrael.Numaicălătoriserămniciodată înviaţăcuavionul.Auziserămcăsevomita

despe-atunciînavionşicăpentrufiecarecălătorerapregătităopungăspecialăîn acest scop. În buzunarul scaunului din faţa noastră era într-adevăr o pungă.Amluat-o,amscosunstilouşi,atuncicândnimeninunevedea,cândnutreceaniciun flightattendant, am scrispepungăadresele şi numerelede telefon.Petoate!Lememoraserămbineşiexact.AmluatcunoiînIsraelpungacurată,darplinădeadrese.

Grecia,Atena

Amcoborâtdinavionşiamfăcutprimiinoştripaşideoameni liberi.NunemaierateamăcăceidelaTAROMnepotîntoarceînapoi.Darsevedecămaiduceam încăpeumeri, capeohainădemodată, umbra comunismului, căci decumamvăzutunpoliţistpeaeroportne-amdusîntinslael,ne-amdeschislarggenţileşiile-amvărâtsubnas.I-amspusînengleză:Vărugămsănecontrolaţigenţile! După expresia feţei lui, am înţeles că ne privea ca pe nişte deranjaţimintal.Şieram!Nuconcepeamcăpoţiîntâlniunpoliţistpeaeroport,caresănutecontroleze.Cănu-ipasădeceaituîngeantă!Dupăacestprimşocveritabil,

amvăzutcăneaşteptaufuncţionariidinIsrael,carene-aucondus,împreunăcuceilalţi pasageri ai avionului TAROM, la un hotel ieftin de lângă o piaţă dezarzavat.Însănouă,mieşiluiTitel,nis-apărutcăavemde-afacecuunHilton–dacăamfiştiutpevremeaaceeadespreacest lanţhotelier.Nis-audatbanideîntreţinerepentrupatruzileşiamînceputsăneplimbămprinAtena.Trecempelângăpiaţadezarzavatşi-micadochiipeunmuntedeconopidă.

Conopida este legumameapreferată.Nuodatămi se spusese cămultedintrelegumeledelanoinuexistăînIsrael,şică,înspecial,nuexistăconopidă.—Titel, i-amspus,conopidanusestrică încâtevazile.Hai să luămuna,o

punemîntr-oplasăşiogătescînIsraelcasămădespartdegustulei,vafiultimaconopidădinviaţamea!Titel a întrebat de preţ, era foarte ieftină, aşa că am luat cu noi o conopidă

mareînIsrael,decenu?Ne-amcontinuatplimbareaşiprimullucrucarem-afrapataufostchioşcurile

deziare.Erauacoloziaregreceşti,franţuzeşti,englezeşti.Nu scria nimic în ele despre munca din uzine şi fabrici, nu erau publicate

fotografiilevreunorlidericomuniştişilaudeadusepartiduluiinvincibil,fermşiunic.Nicimăcardespreluptapentrupacenugăseaivreunrânduleţ.Înschimb,înacestejurnaleşireviste,scriadesprenumeroasepartidecareaveaudreptulsăseşi înjure între ele. Scria şi despre oameni deosebiţi, care nu semănau unul cucelălalt.Deasemenea,paginileerauplinedepozecufemeifrumoase.Măuluiau,fiindcănuerautotdeaunaîmbrăcate,saueraudoarparţialîmbrăcate,şiaşacevachiarnu-miimaginasemcăsepoatepublica.Plecând gravidă din România, n-am putut să-mi fac rochii noi. Oricum, în

Româniade-atuncisepurtaurochiifoartelungişipălării,pecândlaAtenanusemaipurtaaşacevadefoartemultăvreme.ÎmifăcusemlacomandăînBucureşticincipălării de fetru,unamai frumoasăca alta, şi unpaltondegabardinăbej,largşi lung,careaproapemăturastrada.Eramconsideratăo fatăcumultbun-gust,şiiată-măîmbrăcatăculungulmeupaltondegabardină,mulatpesteburtaenormă,şipurtândpecapopălărieverdesuperbă,cumîncepsăurcalăturideTitel colina de la Acropole. Ne încrucişam cu cei care coborau şi atunci s-aîntâmplatcevaciudat:nueraunulcaresămăvadăşicaresănu-şiîntoarcăuimitcapuldupămine,începândsărâdă!Parcăeramopaparudă.ToatecelelaltefemeicareurcausaucoboraudepeAcropoleerauînminişiniciunanupurtapălărie!CândamajunsînIsraelprimelelucrurifăcuteaufost:1. Să donez toate cele cinci pălării de fetru unui chibuţ, ca cinci găini să-şi

cloceascăconfortabilouăle,instalateînacestepălării.2.Să-miscurtezsingurărochiileşipaltonul,tăindu-lecuofoarfecă.3.SăfierbconopidaadusădelaAtenaînrâseteleluiTitel.ÎnIsraelseînălţaupestetotmunţideconopidă.Darsănuanticipez.

1960.Israel.16februarie.Lod–KiriatHaim

ÎnzborulspreIsraelfusesem,paradoxal,aproapetottimpultristă.Aşacumpieleasclavilorpurtapentrutotdeaunapeceteastăpânuluiînscrisăcu

fierul înroşit înfoc,măsimţeammarcatădeanii trăiţi înRomâniacomunistăaluiGheorgheGheorghiu-Dej.Spredimineaţazileide16februarie,amajunspeaeroportuldinLod,Israel:

eu,Titelşifetiţacareaveasăsenascăliberă,într-oaltfeldelumedecâtceacarefuseseanoastrăpânăatunci.Anidezileamsărbătoritziuade16februarie1960ca pe o zi a începutului, a independenţei, a evadării din cenuşiu şi deplorabil.Ziuacândamîncetat să tăcemoridecâteoriaveamde rostitcuvântul:eu.Laaeroport ni s-a dat o carte de identitate provizorie şi ni s-a scris numele defamilie înebraică,dargreşit. Înebraică literaSseciteştenumaiS, iar literaZnumaiZ.DeciînebraicătrebuiausăneînscriecaZussman,darne-auînscriscaSussman, or, în ebraică, sus înseamnă cal. Deveniserăm, cum s-ar spune,Călescu,dar,neştiindebraică,acestlucrun-aavutatuncinicioimportanţă.Delaaeroportamfostduşicuunautobuz, împreunăcualţinou-veniţidinRomânia,într-unadintrelocalităţilenumiteKiriot, localităţidingolfulHaifei,deundesespunecăsetrăgeaIudaIscariotul(întraducere,omdinKiriot).LaKiriat-Haimne aşteptau, unele lângă altele, zeci de cabane de azbest, foarte mici, foartemodeste,mobilate rudimentar,darcare îţi asiguraugratuitunacoperişpână îţiputeaipermitesă-ţicumperiolocuinţă.Pedrumtreceaupelângănoicamioaneîncărcatecuportocaleşine-amemoţionatvăzându-le,darnis-apărutciudatcăatâtea portocale cădeau din camion şi nimeni nu se oprea să le culeagă. ÎnRomâniaportocaleleeraupe-atuncifoartescumpe.Încabanadestinatănouă,numărul223A,amgăsitpemasăzahăr,untdelemn,

făină, fructe şi alte câteva alimente, pe pat erau cearşafuri şi pleduri, înbucătărioară erau o plită de gaz şi un răcitor cu gheaţă şi ţin minte că amremarcatcăavuseserăgrijăsănepunăşiomătură!Înceţarădinlume–ne-amspus–teducifărăunbanşigăseştidinprimanoapteunlocaltău,undeaugrijăsă-ţideacearşafuri,bachiarşiomătură!Dimineaţa,copiiidinKiriat-Haimau

bătutlauşăşine-auadusunbuchetdeflorinouă,celornou-veniţi.Nuaveamunban,locuiamîntr-ocabană,nuştiamlimba,darprimiserămdejaflori,eramliberişi ne simţeam bogaţi şi fericiţi. Nu cred căm-ammai simţit vreodată atât debogatăşicuunorizontatâtdelargdeschis înfaţameacaatunci, încabanadeazbestdinprimanoastrăzidinIsrael.Totuşi,unancâtamlocuitacolo,nune-amputut obişnui cu schimbareade regim, căci, de câte ori vorbeam între noi,mai întâi închideam ferestrele şi deschideam radioul!Sănune audă trecătorii.Securitatea! În prima zi în Israel am ieşit să ne plimbăm printre cabane.Bineînţeles, toţi vorbeau acolo româneşte, fiind şi ei nou-veniţi ca şi noi. Erafoarte cald, deşi eram în februarie. Deodată, în această căldură tropicală, vădprintrecabanecevaincredibil:undomnşiodoamnă,ellavreo50deani,într-uncostum elegant cu cravată, venit parcă de pe străzile Vienei de odinioară,plimbându-seprinnisipşiţinânddemânăpeodoamnădevreo70deprimăveri,carepurtaorochieînfloratăcugulerdedantelă.Doamnaţineaîncealaltămânăoumbreluţă de soare roz cu volane, deschisă deasupra creştetului şi a rochieicehoviene.—Nu sunteţi dumneavoastră avocatulMarcelEskenazi şi doamnaErnadin

Craiova?—Formidabil!Dardeundeştiţi?Ştiam.Maiţineammintedelamamapovesteabăiatuluicaresecăsătorisecu

sora mamei lui vitrege. Şi cu templul în care o privea şi-i trimitea bezele labalcon.

Dupădouăsăptămânide lavenireanoastră,auapărutcanoi locatariaiuneicabane din vecinătate Marcel G., prietenul nostru, împreună cu părinţii lui.Marcelcel împrietenitcuneaCristacheşicăruia îidatoramminunateleserideoperă şi balet în compania întâmplătoare, şi de care nu eram mândri, a luiGheorgheGheorghiu-Dej,precumşiaacoliţilorsăidelaSecuritate–Dumnezeusănu-iierte!Titel şiMarcel fuseseră şi colegi de facultate şi în scurtă vreme şi-au găsit

amândoilocuridemuncăînTelAviv.VeneauînKiriat-Haimdoarlasfârşitdesăptămână.Marcelnevorbeadespreplanurileluideviitor:„Cincianinicinumăgândesc

sămăcăsătorescsausăamolegăturăserioasă.Amscăpatdecomunism–acumvreaunumaisăpundeopartebanidinsalariu,şiastfelsăpotsămăplimbmultînfiecareanînstrăinătateşisăpetrecfărăniciogrijăsauobligaţie!“L-amînţeles,

căci fuseserăm oarecum martori oculari la necazurile lui sentimentale cuDulcineelecareînmodobligatoriutrebuiausăaibăpărulroşu.NuOscarWildeaspus:Heartslivebybeingwounded?AcumMarcelvoianumaisăseplimbeşisăsedistreze.Vindecat.Nu au trecut două luni şi s-a prezentat la cabana noastră cu o soldată mai

brunetădecâtoricebrunetăşicareînplusaveapeumăropuşcăîncărcată!Darn-aavutnevoiedepuşcă.Ofemeieareşialtefarmece.Chiardacănueroşcată,pesemne.În tot cazul, după puţin timp am fost invitaţi la nunta lui Ghila – numele

soldatei – şi a lui Mordechai sau, prescurtat, Motke – numele lui Marcel înIsrael.Sevedecăplanurilesuntfăcutedeinginerişiviaţaetrăitădeoameni.Eutrebuiasănascînaprilie.VenisemdinRomâniacuîmbrăcămintegroasă,

darînacelancăldurileîncepuserădevremeînIsrael.Titelgăsisedelucru,însăcâştigapuţinşi-mipărearăudebani,săcumpărorochiesubţiredegravidăcândtrebuiasănascnupestemulttimp.Cumeraimposibilsăumblucuorochiedestofăgroasăpecălduritropicale,îmifăcusemunobicei–să-mipetrecdimineţileneîmbrăcată,încabanaîncarelocuiam,citindşiascultândmuzică.Deodatăaudobătaielauşă.—Cinee?—SuntdoamnaEskenazi.Îmi pun ceva pemine şi îi deschid. Era, ca de obicei, cu umbreluţa roz de

soare şi cu rochia cehoviană cu volănaşe. Ireală printre cabanele de azbestrăspânditeprinnisip.Darprezenţaeisfidarealitateaprovizorie.CuungestşiovocedemnedeSarahBernhardt,iată,stăteaînuşacabaneişiîmideclamacutotdramatismulnecesar:„Dragamea,euîmidauseamacuregretcăstaimaimultîncasă,nuieşiafarăde-loooc!Dareştigravidă!Dacăeştigravidăăă,plimbăăă-te,plimbăăă-teoooreîntregi!“I-amexplicatlegăturaprozaicădintrecăldurade30degrade şi rochiameade stofădepe cheiurileDâmboviţei.Nuaveao rochielargăcuvolănaşesă-miîmprumute.Aşacănuamdevenitcehoviană,deşiCehovescriitorulmeupreferat.

1960.Aprilie

ÎnfiecaresăptămânăneduceamlaHaifasaulachibuţulSarid.LaHaifa locuiaudemult celedouă surori ale soacreimele,MelaKanner şi

Fici Haras, şi cele două prietene ale mamei mele, Frida Fishman şi LizicaKofman, fiecarecufamiliaei, toţioameni foartecalzişidrăguţi.Nuodată, lasfârşit de săptămână, ne-amdus în chibuţul Sarid laRicuLufi, fratele soacreimele, celmaimic dintre cei şapte copii ai familiei Lupescu. Când bunica luiTitel era gravidă cuRicu,Mela, ceamaimare dintre copii, era şi ea gravidă,astfelîncâtmamaşifiicaaunăscutaproapeînacelaşitimp!La 18 ani, în 1932, Ricu a venit singur în Israel şi s-a numărat printre

fondatorii chibuţului. În timpul războiului, înrolat în armata engleză, a fostparaşutat în România ca să strângă date pentru aliaţi. A fost prins şi făcutprizoniercaofiţerenglezşiaşal-aapucatsfârşitulrăzboiului.Dartottimpulîncarefuseseînchisareuşitsăascundătreilucruri,şiastai-asalvatviaţa.Primullucru:căştielimbaromână.Aldoilea:cănueenglez.Şialtreilea,celmaigrav:căeevreu.Dupăsfârşitulrăzboiului,cânds-arevăzutcutoatăfamiliarămasăînRomânia, Ricu a organizat până în 1948 trimiterea masivă în Israel, prinRomânia,aevreilorungurisalvaţidelaHolocaust.În această acţiune l-au ajutat mult Tzipora şi Artur Mendelovici, ajunşi la

BucureştidelaSighetuMarmaţieişidelaAuschwitz.În1948,cândSecuritatearomânăeradejapeurmelelor,RicuaorganizatfugasaşiasoţilorMendelovicicupaşapoartelefalsificatealeunordiplomaţioccidentali.ÎnIsrael,Ricul-arecomandatpeArtur–carefăcuseînaintederăzboistudiiîn

Franţa,aveauncreiermaimultdecâtstrălucitşiomemoriefantastică–luiBenGurion.DeşiexistaregulacacinevavenitdinEuropadeRăsăritsănufieprimitîn serviciul de informaţii, fiindcă se ştia că sunt trimişi şi oameni care săspionezepentrucomunişti,BenGuriona făcutoexcepţieşi l-a recomandatpeMendelovici.DupăunandecândajunseseînIsrael,Arturadevenitnumăruldoiîn serviciul unde existau atâtea minţi extraordinare şi, nu după mult timp, adevenitşefulShimBet.Înnouasafuncţie,afostrugatsă-şischimbenumelecuunulisraelianşi,dinArturMendelovici,adevenitAmosManor.ÎnchibuţulSarideleraîntr-unfelşimembrualfamilieiluiRicu,întreceidoi

existaolegăturăexcepţională,şiastfeli-amcunoscutşieubinepeelşipesoţialui,fiindcăneîntâlneamlatoatesărbătorile.Maitârziumi-aufostşipacienţişiamlocuitaproapeuniideceilalţiînTelAviv.—Amos,deundevinenumeledeManor?l-amîntrebatodată.— Din Biblie. În vremurile biblice, manor era numele axei centrale a

războiuluideţesutpânză,pemanorsepuneautoatefirelecândse ţeseapânza.IarînBibliestăscriscăuriaşulGoliatavenitsăsebatăcuDavidînarmatcuo

sabiemarecâtunmanoralrăzboiuluideţesut.

1960.24mai

S-anăscutRuthie.Trebuiasăsenascădefaptmultmaidevreme.Interesantecă eu m-am născut după zece luni de sarcină a mamei şi, iată, şi Ruthie s-anăscutcuolunăîntârziere.Amajunslaspitallaoracincişijumătatedimineaţaşi ştiam că, fiind prima naştere, trebuia să dureze ore întregi. Citisem asta încărţi.Soracarem-acontrolati-aspusluiTitelcăabialaprânzvaîncepenaştereaşi l-a trimis la lucru. Dar, cum a plecat, am început să simt dureri tot maifrecvente. Am chemat sora abia la şase fără zece, căci nu credeam că poateîncepedejanaşterea.Doarcitisemînmanualuldeobstetricădespredurataprimeinaşteri!Naşterea–înpuţinultimpcâtamaiţinut–s-apetrecutînlimbaenglezăşimi-

a fost taregreu sămăexprim înasemenea împrejurări într-o limbă străină.Laoraşaseamnăscuto fetiţă tare frumoasăşimare,deaproapepatrukilograme.Amfostfoarteemoţionatăcândamvăzut-o,darimediatauluat-odelângăminepentruoziîntreagă.Aşaeraprotocolullaspitalpe-atunci.NumailuiTitel,cândavenitcâtevaoremaitârziu,fărăsăştiecăevenimentulavuseseloc,is-aarătatbebeluşul printr-un geam. Pentru că eram doctoriţă, mi s-a dat o rezervăindividuală,iarTitels-aîntorslalucru.Arevenitlaoraşasedupă-amiază,toatăziua fusesem în acea rezervă complet singură. Am cerut bebeluşul, dar s-auîncăpăţânat: există reguli! N-au vrut să-mi dea copilul în prima zi. Prin uşaîntredeschisă am văzut în camera de vizavi o fată de vârsta mea care tocmainăscuse.Nici ei nu i-audat copilul, dar lângă ea stăteaupărinţii şi prietenii şirudelecuflori,iareuamstatsingurătoatăziuafărăcopilşifărăMuţa,şiTuţu,şiPicăaimei,fărăniciunprieten,şim-amsimţitsingurăcaînSaharaşiamplânstoatăziuapânăavenitTiteldelalucruşimi-atrecuttristeţea.Unanamlocuit încabanadinKiriat-Haimşiamfostatâtdefericită înacel

an,săracăşifericită!Scăpatădecomunismşidevenitămamă.DedimineaţăpânăsearanumădezlipeamdeRuthica.Eramdedimineaţăpânăsearăcubebeluşulmeuşi,deşisenăscuseînIsrael,euamînvăţat-opeSabralimbaromână,şinuSabrapemineebraică.Fierbeamscuteceleîntr-unligheanpeolampăcugaz,leatârnam pe sforile întinse între două cabane şi eram fericită. Primele douăsăptămânin-amavutbanisăcumpăruncăruţdeocazieşiatunciammerspânălapoliclinică ţinând-o înbraţe,peodistanţădestuldemare,dareramfericită.

MăplimbamcucăruţulmaitârziuprinKiriat-Haim,oricefemeiecaremăvedea–arătamcade16ani–măopreaşi-midădeasfaturi–dacăsăpunsausănupununtifonpestecăruţşimaiştiueuce.Mănăuceaucusfaturilelorcontradictorii,dareramfericită.SingurullucrutristînacestentuziasmdeevadatădinRomâniaera lipsa părinţilor şi faptul că eram complet analfabetă, nu ştiam nici măcaralfabetul ebraic, şi în acea izolare şi stând numai printre vorbitori de limbaromânănicin-amavutdelacinesăînvăţ.Amvrut sămi se recunoascădiplomadeabsolvire aFacultăţii deMedicină

dinBucureşticasăpotfaceanuldestagiuînIsrael,darpediplomăerascrisR.S.Aberfeld. Trebuia să dovedesc că sunt aceeaşi cuR.S.Sussman, cea intrată înIsrael, lucru foarte greu dat fiind că nu fusesem lăsată să-mi iau dinRomâniacertificatuldecăsătorie,iarpefoaiadeieşiredinţarăscriaRiriSylviaSussmanşiMateoSussman,darnuşicăsuntemcăsătoriţi.Puteamfifrateşisoră.Şinuscrianicinumelemeudinaintedecăsătorie.Ceamaibună soluţie ar fi săvăcăsătoriţidinnou!ni s-a spus. În Israelnu

existăcăsătoriecivilă.Decine-amprogramatlarabinat.Netrebuiaudoimartoridelacăsătorianoastrădin1957.Toţiprieteniilucraudimineaţa.Amgăsitdouădoamne învârstăcare locuiau lângănoişicareauconsimţitsănefiemartore,întrebându-i pe prietenii prezenţi la cununie unde şi cum a fost.Ampus-o peRuthieîncăruţşiampornitcuTitelsănecăsătorimoficial,astfelîncâtbebeluşulnostrusănu fie socotitcopildin flori şicei şaseanidemedicinăaimei sănudevinăhaloimăs.La rabinat intrăm în sala respectivă şi vedem o masă lungă cu vreo cinci

judecători-rabini. Toţi impozanţi, cu bărbi lungi, albe sau argintii. Deodatăpersonajeleprincipaleaudevenitceledouădoamneadusedenoicamartore.DecândîlcunoscpeTitel?Şiceprieteneaavutînaintedecăsătorie?Şiceafăcutcuele?Şierauevreice?Măuitamlachipurilerabinilorşiaveamimpresiacăsuntfoarteinteresaţisă

audăamănuntepicante.Petoate!Lesclipeauochii!Celedouădoamneînvârstă,pescuitedenoicamartoreprintrenou-veniţiidinKiriat-Haim,nuştiaucăFellinia scris pentru ele că „aş putea fi un martor convenabil numai cu condiţia săinventez“.Dar inventau,nuse sfiau.Simţeamcum îmicreştemereuadmiraţiafaţădeele.Însăîntrebărileinsistente(carecontinuau)despreviaţadepreacurvieaunuibăiat tânăr înprezenţa luiRuthie şi amamei ei au avut asuprameaunefect ilariant.Râdeam de zgâlţâiam căruţul şi peRuthie odată cu el. Râdeam,făcusemocrizăderâs,număputeamopri,râdeamisteric,culacrimi!Cucâtmă

mustramaimultTitel,cuatâtrâdeammaitare!Atuncidoamnele,caredefaptnevăzuserăpentruprimaoară înurmăcuo săptămână,au început şi ele să râdă!Numai Titel nu râdea, căci plătise deja taxa – foarte mare – pentru căsătorianoastră.Şidupăcem-audatafarădinsalatribunaluluirabinicamcontinuatsărâd!—Lasă-mă-npace,Titel!Dacăeştiaşaprostcăvreisă tecăsătoreşti încăo

datăcuaceeaşifemeie–astaetreabata!Dareucândrâd,râd!AşaamrămasnecăsătorităînIsraelşiamtrăitînmarepăcatcuTitel,pânăce

Tuţu,cuenergialui,areuşitsănetrimităactuldecăsătoriedinRomânia.

1960.18august

Împlinesc25deani.ÎmiscrieTuţudinBucureşti:

Rirulinameadragă!Împlineştiazi25deani–unjubileufrumos–şiaialăturidetineunsoţideal.

Amândoiaveţicelemaifrumoasecariere,iarcaoîncununareaiubiriivoastreaţiscoslaluminasoareluiocomoarădemarepreţ,pemicaşidulceaRuthişor.Dar tu, scumpamea fetiţă, să nu uiţi niciodată pemama ta.Nu aveai încă

patru ani la Buşteni când erai grav bolnavă şi, în disperarea ei, îşi smulgeapărul din cap. Şi pe urmă atâtea şi atâtea clipe grele, urticarie, pojar,scarlatină.Iarazi, cândanii trecutului îmi zboarăprinamintire şi vădceaproape îmi

eşti,simtcumplitdepărtarea.Dacămăcaraşşticândne-ommairevedea…Te iubesc mult, nespus, scumpa şi draga mea Ririşor, şi aş da totul să te

revăd,săaudiarglasultăuiubitînurechi.Săsimtcăldurazâmbetuluităudragşiprivirealuminoasăaochilortăifrumoşi.Lacei25deaniaităi,tatăltăuîţidoreştealtetreisferturideveacdeviaţăfericită.Testrânglapiept,viteazameaRirişor,tesărutpecreştetşiîţisimtmult,multdetot,foartemultlipsa…

Tuţu

Decândplecaserăm,eu,Titelşipărinţiinescriamdedouăoripesăptămână.Nu ştiam dacă ne vom revedea vreodată.Am păstrat aceste scrisori şi e atâtadragosteşidorşidisperareînchisăînele,deschisăprinele.Când voi muri, abia atunci scrisorile vor muri şi ele. Vor fi aruncate.

Dragosteaşidorulcuprinseînăuntruvorplecamaideparte,caunstoldepăsări

călătoare care se destramă.Acolo unde pleacă şi dispar scrisorile de dragoste,împreunăcuoameniialcărornumeescrispeplic.Saumaiexact:afostscrispepliccuatâtaemoţie…

2015

În vederea pregătirii acestei cărţi, am deschis deci cutia cu scrisori de lapărinţişideodatăamdatdesingurailustratătrimisădetataînacelanşijumătatecât am fost despărţiţi. Mă mir văzând-o, căci de obicei îmi trimitea numaiscrisori,casăaibăcâtmaimultlocdescris.Măuitlailustratăşi-midauseamacămetafizicanueuncuvântgol.Nu-mipotcredeochilor,darTuţumi-atrimisîn1960fotografiabloculuiunde-mivoicumpăraunapartamentlaBucureştiînanul2002!Fotografiabloculuicu15etajedepestradaCâmpineanu25,proaspătterminatpe-atunci.Sevădînpozăşiceledouăferestrealeapartamentuluimeudelaetajul trei!Săfipresimţit tatacăvoi locuiacolodupă42deani?Să-şi fidoritelsărevinînRomâniaşisăisefipărutcăarfiunlocbunpentrumine?Câtmi-aşdoricaTuţusăştiecaamrevenitacasă,laBucureşti,şicălocuiescînbloculcarel-aimpresionatcândva.Darprobabilcăştie…Şiemulţumit.

1961–’62

Tuţumi-atrimis–eradejapermis–toatevolumeledeoperealeluiCehovşitoţiclasiciiromânişiuniversalicareştiacăîmiplac.Când Ruthie a împlinit un an, ne-am mutat într-un mic apartament la Bat

Yam, o localitate de lângă Tel Aviv, şi am început să lucrez la spital. Să fiianalfabetla25deanieotraumăpentrutoatăviaţa!Nuînţelegeamuncuvântdincesespunealavizităsaudincescriaînfoiledeobservaţie.Dartataîmiscriacâtdemândruedemine:

Înfine,azi9aprilie1961,începeserviciultăudemedicstagiarlaspitaluldinJaffa. Te felicit din inimă şi-ţi doresc reuşită din plin, după inima ta bună şisinceră.Faciceamaifrumoasăşinobilămuncăpentruofemeieşisuntconvinscă în scurtă vreme vei fi un doctor renumit şi iubit de bolnavi. Abia aştept,copilulmeudrag,săîmidescriiînceputulşiafirmăriletaleprofesionale,căcinumăîndoiescdevaloareaşcoliipatrieiîncareaivăzutprimulrăsăritdesoare.AzieprimulPaştedecândne-aupărăsit luminilebătrâneţilornoastre,Riri şi

Titel.Cetriştisuntemcutoţiişibătuţidenenorocşiceveseleracândneştiamîmpreună.

Tata credea că voi fi un medic renumit şi eu nu înţelegeam nimic din cevorbescmedicii în ebraică şi-i luăm la rând pe şeful de secţie, pe adjunct, pedoctori,pesurorişi-iîntrebampefiecarecâteuncuvântpecare-lnotamîntr-uncarnet, în ebraică, dar cu litere latine. Când terminam rondul, începeam să-iîntrebdinnou,larând,casănuplictisescpreadesaceeaşipersoană.Niciodatănum-amsimţitatâtdefrustratăcaînacelaprilie,laprimulmeuspitaldinIsrael,maifrustratăşidecâtatuncicândstăteamlângăMirceaşimamaseuitalanoidedupăperdeluţă.Aicimăuitamlaminecadeladistanţăşinu-miplăceadeloccevedeam. Luam acasă teancuri de foi de observaţie şi încercam să descifrezscrisuldemânăcapeniştehieroglife,oarecumsefacealef,oarecumse facegimelş.a.m.d,nuştiamîncănicicumaratălitereletipărite!Dupătreiluni,înarmatăcuoschemăfăcutădeuncoleg,i-amluatpepărinţii

unui copil – eram la o secţie pediatrică – şi am întocmit prima foaie deobservaţieînebraică.Adurattreiore!Amtranspiratşieu,autranspiratşiei,daramtrecutRubiconul.Aşaamînvăţatebraica,oarecumcaţiganulmuzica,dupăurecheşiadeseade

ladoctoricareveniserăşieicuzeceani înainteameaînIsraelşinustăpâneaulimba în toate subtilităţile ei. În afară de efortul de a învăţa ebraică, orele delucrude-atunci eraupentrumineneomeneşti: se lucrapână la şase seara şi dedouăoripesăptămânăsefăceadegardă.Veneamacasăcaobătrânăistovită,oluampeRuthicade laodoamnăcareo îngrijea, târguiam, făceamcurăţenieşigăteam. Eram săraci. O rudă îşi trimisese în 1946 mobilele în Israel, eraudepozitatedeanişianiîntr-ocurte,întretimprudanoastrămuriseînînchisoarecasionist–şiatunciamluatacelemobiledeterioratedeploi,le-amreparat,le-amvopsitşine-ammobilatcueleapartamentul.Lasfârşitulveriilui1961amplecatlaHaifafericiţi.Aşteptamcuochiiaţintiţi

spremare.CândLala,TuţuşiPicăaucoborâtdepevaporşile-amdesluşitfeţeleîn mulţimea de călători, am revăzut scena despărţirii noastre, cruzimeadespărţirii de pe Aeroportul Băneasa. Cineva care se jucase cu demnitateanoastră,cuvieţilenoastre,fuseseabiaacumînvins,lăsatînurmă,înmormântat.Dacăammaifi locuit încabanadeazbest,probabilcădinacestmomentn-ammaifiînchisferestrelecânddoreamsăvorbimîntrenoi.Lala,TuţuşiPicăeraucunoi,familiamea,copilăriamea,universităţilemele.Realitatea.

„Pâinecuceapăsămâncăm,darsăfimîmpreună!“spusesemama.EaşitataaudevenitdinacelmomentbunicişiPicăstrăbunic.Unanamlocuitîmpreunăînmiculnostruapartamentşiapoieiauprimitunapartamentînvecinătate.— Titel, ai făcut cerere la bancherul din Londra pentru părinţii tăi? ne-a

întrebatîntr-osearăunprieten.—Cebancher?AşaamaflatdeexistenţaluiIacoberşiamfostmulţumiţi,căcieramsigurică

tatălluiTitel,fricoscumera,nuvafaceniciodatăcereredeplecareînIsrael.I-am scris lui Iacober că avem părinţii în România şi vrem să-i scoatem.

„Scrieţi-mi,vărog,cevârstăşiceocupaţieau“,avenitrăspunsul.I-amscriscăsunt pensionari. Iacober trimitea aceste date în România şi de acolo primeapreţuldecostalaceleiperechi.Câţidolari.Evreiisevindeaupedolari,nupelei.Cucât era cinevamai învârstă, şipedeasupra şipensionar, cuatât costamaipuţin. Celmai scump costau tinerii doctori. Emil şiMarioara au avut un preţrelativ rezonabil. Cred că 1 000 de dolari fiecare. Am trimis banii. Au fostchemaţilamiliţieşi,fărăsăfifăcutcereredeplecaredinţară,auprimitfoaiadeieşire,aşacăîn1962auajunsşieilanoi.Astfel,familiareîntregităşi-aînceputcălătoria anilor în Israel. Eu îmi tachinam soacra: „Marioara, voi aţi costatieftin!“

Preciscănuştiampe-atuncicăaveamtotul,neavânddefaptnimic,căerambogaţi.Atâţiaşiatâţiaanisedesfăşuraucaniştepotecidemunteînfaţanoastră.Invitaţiedestrăbătutanii.Credeamcă,dacăamscăpatdecomunismşidacăvomfacelucrurileaşacumtrebuiefăcute,nouănunisevaîntâmplanimicrău,noinuvomsemănacuoameniimaturidinpreajmanoastră.Dealtfel,Titelşicumineîmbrăţişaserămfilozofiaevităriioricăreirutineîntrenoi,întreoeaşiunel,caşicândaiputeafistăpânulsituaţieişialtimpului.CredeamînFrumos,nuînReal.Defapt,amcititîmpreunăpentruprimadatăîntrebarea„Ceereal?“într-ocartepecarele-ocumpăraserămcopiilor,IepureledecatifeadeMargeryWilliams.„—Cee real? întreabă iepurele-jucărieoaltă jucărie,peSkinHorse,uncal,

veteranulcelorlaltejucăriidincameraunuicopil.Defapt,calulcucaresejucaseunchiulcopiluluicânderamic.—Realnuînseamnăfelulîncareeştifăcut,aspusSkinHorse.Ecevacareţi

seîntâmplă.Cânduncopilteiubeşte,multă,multăvreme,nunumaisejoacăcutine,ciîntr-adevărteiubeşte,atuncideviireal.—Ecevacaretepoaterăni?aîntrebatiepurele.

—Câteodată,arăspunsSkinHorse.Darcândeştirealnicinu-ţipasădacăeştirănit.—Se-ntâmplădintr-odatăsauîncetulcuîncetul?— Nu se-ntâmplă dintr-odată. Devii aşa. Îţi ia mult timp. Şi asta nu li se

întâmplăcelorcaresefărâmiţeazăuşor,careauunghiuriascuţitesaucaretrebuieţinuţi cugrijă. Îngeneral, cânddevii real ceamaimareparteapărului tău s-adus,ochii telasă,articulaţiileţisemoaieşieştide-adreptulponosit.Dartoatelucrurileasteanucontează,pentrucăînmomentulcândaidevenitrealnupoţifiurâtdecâtînochiicelorcarenuînţeleg.—Presupuncătueştireal,aspusiepurele.—Unchiulbăiatului,cânderacopil,m-afăcutreal.Astaafostcumulţi,mulţi

ani în urmă, dar din clipa când devii real numai poţi fi din nou nereal. Ţinepentrutotdeauna.“—Povesteaastatrebuiespusăbătrânilor!aremarcatTitel.Nuepentrucopii.—Dar pentru noi e? l-am întrebat – şi nu am aşteptat răspunsul vreme de

cincizecideani,cumarfitrebuitpoates-ofac.

1963

TitelfusesetrimisdeserviciulluipentruoperioadădetreianilaTivon,undetrebuia să efectueze o lucrare. De aceea, eu m-am angajat într-un spital dinapropiere,înoraşulAfula.Eraunspitalmare,caredeservea toată regiuneaGalileeaşioraşulNazareth.

Locuinţeledoctorilorşialesurorilorseaflau în interioruluneicurţienormedelângăspital,existauacoloopiscină,ocreşăcareîţipreluacopiiimici,transportorganizatcuînsoţitor,careîţiduceaşiîţiluacopiiimaridelaşcoală,ospălătoriecareadunarufeledimineaţaşiţileaduceacuratedupă-amiaza,precumşiosalăde mese cu un bucătar excepţional. Toţi, inclusiv şefii de secţie, mâncaudimineaţa, la prânz şi seara în acea sală de mese, situată la cinci minute delocuinţă.Acoloneduceamşifamilia,şioaspeţii.Afostdealtfelsinguradatăînviaţa mea când am ţinut în frigiderul de acasă numai apă! Direcţiunea erainteresatăsăatragăcadre,aşaîncâtofereacondiţiiexcepţionalepersonalului,eracaunchibuţ,darculeafă.Iarleafaţi-oputeaipunedeoparte.Când se întorceau de la lucru, oamenii se plimbau cu copiii prin curtea-

grădină în care locuiam.Un lucru îmi devenise evident: toţi ştiau totul despretoţi.ParcăeramînCraiova.MajestateaSaCurtea,spuneam,daramreuşitpână

laurmăsărezist.Dupălucrustăteamcucopiiisauciteam.Eramultimacareaflaştiri despre ceilalţi, dar nici nu generam ştiri. Nu-mi plăcea să fac parte dinMajestateaSaCurteaşimăfeream.Dealtfel,totdeaunacândmăsimtîngrădită,îmi ridicmâinile, lungesc picioarele, fac totul ca să ies din cadru. Cadrulmăstrânge,osimt.Totuşi prima mea consultaţie oftalmologică la Afula a dat prilej la multe

comentariiMajestăţiiSaleCurteaşim-avârâtîntr-uncadru.Celcudoctoribuni.Tocmai terminasemdedespachetatşiaranjat locuinţa.Măuitamprincasă–

fiecare lucruera la locul lui.Numaieumăsimţeam încănelaloculmeu.Eramobosită şipuţinsperiată.Nuexistaaltdoctordeochi în spital, iar şeful secţieimeleerasingurulşefcarenulocuiaîncurteaspitalului,ciînaltoraş.LaHaifa.Curajul în viaţă mi se părea în acel moment ceva prostesc. Din nou, aceeaşimantrădincauzacăreiamădusesemsălocuiesclamargineapăduriibântuitedeanimalesălbaticelaSiriu?Totulcasănusespunăcăsuntfatatateicearăsfăţată?Iar înscăunam pe Majestatea Sa Trebuie? Citisem (aproape) totul despreoftalmologie, dar încă nu văzusem (aproape) nimic. Fiind singurul medic înspecializarelaoftalmologiedinspital,eradelasineînţelescăvoifidegardăînfiecarenoapte.Numaieu.Darerameuspecialistăînacestdomeniu?Maiaveamcinciani.Dacănuvoicorespunde?Sunătelefonul.Amtresăritsperiatăşiamridicatreceptorulcuostrângerede

inimă.Oficameradegardă,îmispuneam.DarerauMuţaşiTuţu,dornicisăaflecefacşisămăîncurajeze.Dupăceînchidtelefonul,măîntorcspresoţulmeu:—Titel,poatenutrebuiasăvinaici!Nuştiunimicşinuampecinesăîntreb!

Şefulmeulocuieşte laHaifa,esingurulşefcarenustă înspital.Existăposturilibere,darspitalulnuagăsitmomentanniciunspecialistînoftalmologiedispussăvinălaAfula.Ce-osămăfac?—Tuspuitotdeaunacănuştiinimic!mi-arăspunsTitelrâzând.Eleraunînţelept–niciodatănupuneapreatarelucrurilelainimă.Deodatăsunăiartelefonul.Delacameradegardădedataaceasta.— Ce-i, ce este? am întrebat îngrijorată pentru mine şi pentru eventualul

bolnav,bietuldeel!—Suntmediculdegardă,afostgăsitcinevapestradă încomăprofundă.E

clarcătratamentuldepindedecauză,darnuseştienimicdespreelşinuareniciunact.Laconsultaţieambăgatdeseamăcăareopupilămultmaimaredecâtcealaltă şi nu reacţionează la lumină. Pupile inegale, adică anizocorie.O aveacevalacreier.Vărugămsăveniţiimediatlacameradegardă!

—Habarn-amce-iasta!Suntpierdută!i-amspusluiTitelşiamplecatsprespitalmaimultmoartădecâtvie.Eramaproapeîncomăşieu.Nuştiudecenum-amînscristotuşilaliteratură

–îmispun–,aşfiavutde-afacecupersonaje,şinucuoameniviisauaproapemorţi!Şansasăştiuceareacelomeraegalăcuzero!Totdrumulmătotgândescla ce-o să fac şi, cu câtmă gândescmaimult cu atât suntmai disperată!NuspuseseGoethe: „Nu e nimicmai înspăimântător decât ignoranţa în acţiune“?Despreminespusese,probabil.Aanticipat.Ajung la patului bolnavului în comă,mă uit la ochii lui, la pupilele lui, şi

deodată învii din morţi, mi se luminează faţa, cred că nici cel care a strigatEvrika!înbaienuafostmaifericitdecâtmineînacelmoment!—Are anizocorie de naturămecanică –mă aud spunându-lemedicilor, cu

impertinenţameadetânăraignorantăcareacţionează.—Ce înseamnăasta, „denaturămecanică“?m-au întrebatmedicii de lângă

pacient.—Adicăevorbadesticlă!Pacientulareunochibunşiunochidesticlă!La

ochiuldesticlăpupilaemaimareşinureacţioneazălalumină.Num-aucrezutşiafostnevoiesăscotochiulşisăli-larăt.A doua zi, toată Curtea nu vorbea decât despre asta. „Ce diagnosticiană

extraordinarăestetânăradoctoriţănou-venită!“Fărăsăvreau,s-arăspânditprintotspitalulzvonulcăsuntunmedicbunşi,cândalţiicapătăopărerebunădespretine,nupoţisă-icontrazici,bachiareştiprovocatsădeviimaibun.Defapt,laAfulam-amsimţitpentruprimadatămedic.Amsimţitcăposedun

anumitinstinct.S-arputeacapracticareamedicineilaunnivelînaltsădepindădeaceleaşiproprietăţi înnăscuteale creierului ca şipoezia: flexibilitate,putereasociativă,ogândireoutsidethebox.

2016.După53deani

Cecredastăzi?Diagnosticulînmedicinăţineşidefilozofie.Medicinalanivelînalt este şi filozofie.Adevărul biologic e atât devariabil, încât unmedicbuntrebuie să fie asemenea unui filozof care caută şi gândeşte soluţiile cele maiapropiate de adevăr, păstrând toate semnele de întrebare active, ca pe niştesemnaleluminoase.Înplus,unmedicbuntrebuiesăaibăşiînsuşiridepsiholog.Săsepoatăidentificacupacientulneajutoratdinfaţasaşi,pedealtăparte,săsesimtădestuldeînlargullui,încât–dacăestecazul–săschimbediagnosticul,să

renunţecompletlaundiagnosticpecareelînsuşil-apuspacientului,laprimulsemn incomod de întrebare. Un semn care sugerează că pacientul are poatealtceva decât ceea ce părea evident. Dacă eşti un adevărat profesionist,diagnosticulevidentdevinenumaiostaţiedelacarenuîncetezisăfiideschisşialtorposibilităţi.Greşeştimaipuţincândpăstreziunsentimentdevinovăţiefaţădeposibilitatea

noastrădeaînţelegecomplexitateaadevăruluibiologic.De aceea, şi astăzi cred că un doctor începător, dar cu calităţile înnăscute

necesaremeseriei,nuvafacemaimultegreşelidejudecatălaînceputdecâtdupăanişianideexperienţă.Caîncepătorveiinvestidoarmaimulttimpşimaimultăenergie şi sudoare, dar vei fi un doctor bun şi atunci. Nu vei comite eroriinadmisibile.Existătotuşiunanumitparadoxcaremăobsedează.Cândeştidemultăvreme

un bun specialist într-un domeniu, acţionezi fără sămai ştii cum, dar repede,pentru că se aprind uşor toate acele circuite asociative create în creier peparcursulanilordepracticareaprofesiei.Chiarşisemnelede întrebare rămasedeschise,chiarşiabordareamultilateralăaposibilităţilordediagnostic–toateîţi„vin“deobiceirepede.Elegant.Stârneştiadmiraţieşimulteaplauze.Totuşi,înultimiizeceanimătot întrebdacăaceastăuşurinţăcomodăprodusăîncreierulunui ins specializat într-oprofesie („Eunucaut,găsesc“, a spusPicasso)nueasemănătoareculipsadeactivitateaunuimuşchialcorpului.Paradoxulestecă,pe de-o parte, ai ajuns pe culmea profesionalismului. Stârneşti aplauze cu ononşalantă uşurinţă. Pe de altă parte, oare nu a fost înăbuşit ceva dinefervescenţa creierului care se zbătea odată în durerile naşteriiprofesionalismului? Oare „muşchii“ creierului nu sunt puşi mult mai puţin înacţiune?Oarestimululenergeticalmarilorîndoielideînceputaleunuicercetătorcinstit („Există două cuvinte cu aripi degigant:Nuştiu“, a scris într-unpoemSzymborska)nudevinemaianemicînperioadaderecunoaştereavaloriisaleşiapremiilorştiinţifice?Oarenuteleneveşti,oarecreierultăunuseblazeazăabiaperceptibil,dartotmaimult?Poatecăidealularfica,aflându-tepeculmeauneicariere,să-ţipoţipermite

luxuls-oieidelaînceputîntr-oaltăcarieră,într-unaltdomeniu.Tocmaiatuncicândeşti legănatde „insuportabilauşurătate a fiinţei“–pebunădreptate–peculmiartrebuipoatesăpărăseştitotul.Înaniicreativiîncă,sădeviicreativînaltdomeniu.Luptacuunînceputumil,catoateînceputurile,nune-arstârnionouăfurtună de adrenalină, de energie şi tinereţe a creierului? Poate. Poate e un

cuvântnecesar.Lasăferestreledeschiseşicamerei,şivântului.

ParteaCeamaifrumoasăAcorpuluiEsteMişcarea.

Suntversurilepecarele-amscrisatuncicând,dupăanişianidepracticareamedicinei,amreînceputsăscriupoezie.

ÎnapoilaAfulaşiîn1963

Învremeaaceeapacienţii erau ţinuţi în spital o săptămânădupăoperaţiadecataractă, dar aparatură de cabinet oftalmologic exista numai la o policlinicăsituată în centrul oraşului Afula. Consultam acolo pacienţii doar când erauexternaţidinspital,adicădupăzecezile.I-amspusşefuluimeucăpacienţiidinAfula trebuie să se bucure de aceeaşi supraveghere ca pacienţii dinTelAviv.Şefulmeu,unomcarevorbeaexcepţionalde frumos,eraunstoic.„Riri,mi-aspus,decâtsănuexistedelocmedicinădeochilaspitaluldinAfula,nuemultmai bine că există şi aici? Şi cu toate astea e vorba deAfula.Dacă nu avemprăjituri,trebuiesămâncămpâine!Nuexistăbanipentruaparatură.“Num-am împăcatcuaceastă ideeşim-amdus ladirectoruladministratival

spitalului. Ştiam de la alţii că e un om deosebit de puternic şi sever, că elconduce totul cuomânăde fier.Sepovesteacăpână şiprofesoriiuniversitaritremurauînfaţaluişinicinuprimeaumarelucrudintotcecereaupentrusecţialor.„Nusuntbani“eunslogancarearămasdeactualitate.— Uitaţi ce e, i-am spus cu voce tare şi invocând în gând ajutorul unui

Dumnezeuîncarenucredeam,aşvreasăpărăsescspitalul!L-amvăzutcăseschimbălafaţă.Mărisesecţiadeochilapestedouăzecide

paturi şi nu găsise deocamdată alţi oftalmologi care să vină la Afula. Eramsingurulmedic.Aveamacestpreţ.Oriprezenţamea,orisecţiaînsine.Dardirectoruladministrativşi-arevenitrepedeînfire.Eradinnousigurpeel.—S-aîntâmplatceva?Povesteşte-midespreceevorba.—Am venit aici să lucrez ca oftalmolog – i-am spus ca şi cum asta era o

noutate–,daramimpresiacăsuntîntr-opiesădeteatru.Numaiacolojocirolulunuioftalmolog,nucontrolezicuadevăratpacienţiicuaparaturămedicală.

—Decespuiasta?Saladeoperaţieeperfectutilată!—Saladeoperaţieda.Dardupăcebolnavultreceprinoperaţiadecataractăîl

controlămculanterna.Nupoateficontrolatcumtrebuie,zidezi,nuexistăniciun cabinet utilat în spital, numai după opt, zece zile e văzut la cabinetuloftalmologicdinoraş.Apoi,cuobrăzniciacelor27deaniaimei,m-amuitat lael şi l-am întrebat

direct:—Dacămamadumneavoastrăartrecelanoiprintr-ooperaţiedecataractă,ar

dezvolta a doua zi semne de infecţie la ochi şi ar pierde ochiul din lipsă detratament administrat la timp, atunci aţi mai economisi oare cumpărarea deaparaturănecesară?Directorul administrativ cel teribil se făcu mai mic în scaun. Reuşisem cu

mama,darmai interesantestecă,peparcursulcelor trei anicâtamstat acolo,mi-aarătatafecţiune,căldurăsufleteascăşiunfeldea-mivorbicadelaegallaegal.Însă nu a mai trebuit să cumpere aparatură. Familia unui oftalmolog din

Chicago – care se sinucisese aflând că are cancer – a pus toată aparaturacabinetului său în lăzi şi a donat-o Israelului. Directorul ceruse de urgenţăaparaturăpentruspitaluldinAfulacentraleiKupatHolimdinTelAviv.Tocmaisosiserăacololăzile.Ne-aufosttrimisenouă.Dintr-odată,amavutuncabinetdotatcuoaparaturăcarenuexistaîncăniciin

cele mai importante spitale din ţară. Printre altele, un scaun ca în cabineteledentare,careseorizontalizasauseridicaşisecoboradupănecesităţi.—Ioav,haisămăajuţisămontămscaunulşiaparatele,căcineştiecândva

venitehnicianul!i-amspusnerăbdătoareasistentului-şefalsecţieideochi.Putea sămă refuze?Asudăm,muncimdingreu, citimprospectele şi iată că

scaunul în toată măreţia lui stătea în picioare şi, lângă el, masa rotativă cuaparaturădecercetatochii.Primapacientădinaceaziafostofemeiecorpolentă(deşioriginarădinParis).Credcăaveapesteosutădekilograme.Fuseseoperatădecataractăcuozi înurmă.Aminvitat-osăseaşeze,amapăsatrepetatpeunbuton şi deodată scaunul începe săurce şi săurce şi săurce şi rămâne sus, lavreojumătatedemetrudeasupralămpiicufantă,deasupramea.Începsăapăspetoatebutoanele,citesccarteadeinstrucţiuni,oliniştescpefemeie,dar,indiferentpeceapăs,scaunulnuseurneştedinpoziţiamaximală!—Maisqu’est-cequisepasse,docteur,combiendetempsjeresteraicomme

ça?măîntreabă,privindu-mădesus,pariziancaeşuatălaAfula.(Măcardac-aş

şti! îmi spun.) Îmi arunc iar ochii pe cartea cu instrucţiuni, Ioav, lângămine,citeşte şi el, parcă eram la templu şi citeamdinCarteaSfântă.Apăsăm iar pebutoane.Câtoptimism!Eunaparatoptimistcaredoarurcă!—Madame,îispunînfranceză,nuavemîncotro,eopanădeelectricitatela

aparat,văvomajutasăcoborâţidepescauncuunscaun!Luămunscaunşilângăelpunemuntaburetcaotreaptăşipealtedouăscaune

nesuimeuşiIoavcas-oajutămdesus.Afostocoborârelină,fărăcapacientasămişteînmodpericuloscapulcuochiulproaspătoperat.—Nuexistănimicsuperiortehniciiamericane!îispunmaitârziuluiIoav.Singurul meu noroc a fost că n-a trecut pe acolo tocmai atunci directorul

administrativ,săvadăşielcumprogresămdecândcunouaaparatură!Dupăprimulghinion,amavutuncabinetbinedotatşiimpresionant.Dedouă

oripe săptămânăeram în saladeoperaţie împreunăcu şefulmeu, iar în restulzilelorconsultampacienţi lapoliclinică.Diagnosticareacazuriloroftalmologiceurgenteedeobiceifoarteuşoară.Nuastaeraproblema.Înrestulcazurilor,oridecâteorieravorbadecevacomplicat,îminotamobservaţiileşiinvitamdinnoupacientulpesteosăptămână.Între timp, căutam în cărţile bibliotecii şi le telefonam la Tel Aviv sau la

Ierusalim specialiştilor în acel subiect.Mă consultam cu ei. Când se întorceapacientul după o săptămână, aveam deja o părere cristalizată despre caz,pregătisem un rezumat, hotărâsem la ce analize îl trimit şi ce tratament îiprescriu între timp. Devenisem din primul an o autodidactă. Mă simţeamfrustrată că nu sunt într-o clinică mare, cu profesori cărora să le pot puneîntrebări.Totuşi,maitârziu,cândamrevenitînregiuneaTelAviv,amconstatatcă toţiceicareaveau treianidespecializare într-unmarespitaleraumultmaipuţinindependenţidecâtmine.Săairesponsabilitateapacienţilordeunasingurădelaînceputşisătrebuiascăsălerezolvituînsăţiproblemele,săgăseşticearepacientulşicumtrebuie tratat–acestaeunprocescaresolicitămultmaimultefortdecâtatuncicândţisedauordine,cândleaipetoatede-agataşidispuideunmentor.DarlaAfuladevenisemoautodidactăşicredcăacealuptăşifoamede a învăţa, acea independenţă în luarea hotărârilor au fost trepte spreprofunzime şi maturitate profesională. Un lucru pe care-l cauţi singur şi-ldesluşeşticâştigămultmaimultătemeinicie.Odatăpesăptămânăterminamlucrullaoratrei,casăpotprindeautobuzulde

TelAviv. Încănuconduceam.Măduceamsă-ivizitezpeMuţa,peTuţu şipePică laBatYamşimă reîntorceam laTelAviv,unde laoraopt seara începea

întâlnirea oftalmologilor din regiune, condusă de un profesor excepţional,profesorulRichardStein.Ştiatotulşiştiaşisălepredeaaltoraceeaceştia.Eramăruntşipipernicit,cuunnascoroiatproeminent,păreamultmaiînvârstădecâtera,dar îl întinereaumultochiipătrunzători, sclipitori, jucăuşi şimaliţioşi.Nutoleraprostiaşipefalşiiprofeţi.Cândvorbeasaupolemiza,nicinumaivedeaicâtedefiravşiînvârstă,săreadintr-oparteînaltaascenei,îşiapăraideile,îşidocumenta frazele, ochii îi aruncau scântei, îi ieşeau perle din gură, totuldeveneasistematizatşi logic.Toatămedicinapecareoştiuaînceputacolo,cuacest profesor genial, cu aceste polemici şi cu reuniunile medicale unde, înpauză,întrebamşimăconsultamînlegăturăcupacienţiimeidinAfula.LaoraununoapteaeramînapoilaAfulaşiadouazireîncepeamlucrullaoraobişnuită.Odată am audiat la Tel Aviv o conferinţă ţinută de un renumit profesor

elveţian care preda şi înTelAviv, profesorul în psihiatrieBodenheimer.Ne-avorbitdespreorbirepsihicăşine-apovestitoîntâmplarecaremăurmăreştepânăînziuadeazi.Încăn-amterminatsămămăsorcuînţelesuleitainic.—Mi-afostadusunbărbat,T.,lavreopatruzecideani–aspusprofesorul–,

un bărbat care declarase într-o bună zi: „Amorbit!Deazi-dimineaţă numaivăd nimic!“Dar totul era perfect cu vederea lui. Avea orbire isterică. A fostinternat. Se comporta ca un orb. Pipăia obiectele din jur. Nu putea mergesingur.Nureacţionalascenevizuale.Seuitaîngolfărănicioexpresie.Toateîncercările de a-l face să vorbească despre problemele personale, despre elînsuşi, orice colaborare cu psihiatrii dăduseră greş. Se închisese în sine.Continuasăfieorb.Tăcutşiorb.Pesteolunăl-auaduslamine.Ştiţice?le-amspus doctorilor. Omul vrea să fie orb. Are motivele lui. Nu vrea să ni leîmpărtăşească.Darsimtenevoiasă fieorb.Haisă-idămaceastă posibilitate!La dispoziţia mea, în fiecare dimineaţă bolnavului i se legau ochii cu obanderolă neagră. Devenea cu adevărat orb. T. nu s-a împotrivit deloc. Erarealmente orb toată ziua. Numai seara îi scoteau banderola, când se culca.Dupăolună,înmijloculzilei,cândl-auaduslaconsultaţiacupsihiatrulsău,adeclarat:„Amînceputsăvăddinnou!“(Eraîncălegatlaochi.)Is-ascosfaşadepeochişidedataaceastaaînceputsărăspundălaîntrebărilepshiatruluişisă colaboreze la procesul de descărcare emoţională şi de vindecare. A douasăptămânăapututfiexternat,arămasînsupraveghere,darsevindecase– îşiterminăprofesorulBodenheimerprelegerea.Încămămaigândesclafrazaprofesorului:„Dacăsimtenevoiasăfieorb,hai

să-idămaceastăposibilitate!“Încămaiamdegăsitînţelesuri!Încăînţelegşinu

înţeleg,darcredcăafostuntratamentgenial.Maitârziu,cândamlucratlaunmarespitalşilocuiamdejalaTelAviv,numămaiduceamtotdeaunalaacesteşedinţe săptămânale, dar cât am fost laAfula nu am lipsit o singură dată, fievară,fieiarnă.Dintoatăcarieramea,ceitreianipetrecuţilaAfulasuntpentrumineceimai

importanţi, căci acolo am internalizat faptul că sunt medic, m-am bucurat căexistcamedicşicăpotîntr-adevărajuta.Înoricarealtlocundeamlucratdupăaceeaarfipututfişialtcinevaînloculmeu.LaspitaluldinAfulanumaiexistaatunci alt oftalmolog. Niciodată n-aş fi crezut asta despre mine, dar numaidatorităprezenţeimeleacolounnumărdeoameninuauorbitsaunuaumurit.Astaemedicina,cred.

Abia venisem în Afula şi lucram la policlinica din oraş. Ultimul pacientplecase când, deodată, a intrat pe uşa rămasă deschisă una dintre cele maiimpozante femeipe care levăzusemvreodată.Erade-adreptulmaiestuoasă şieleganţa ei părea naturală, înnăscută. Înaltă, dreaptă, cu un corp frumos, faţa-ieraluminoasă,ovală,frunteaînaltă,sprâncenelebinearcuiteşiochiicalzi,bunişicercetători.Dardincolodefrumuseţeaochilorciteaiundeva,înadâncullor,ourmădetristeţe.Entuziasmşireţinerebinecumpănite.Ogurăcuunzâmbetcarefermeca, dar şi dădeadegândit.Parcă se sfia să zâmbeascăpână la capăt.Nuvedeamcelegăturăpoateaveaoastfeldefemeie–oadevaratălady–cuAfulaşicuaceapoliclinicămodestă,situată lângă liniide trenruginitecaredemultnumai duceau călători spre Beirut. Acolo, la Afula, eram în plină provincie. EapăreaRoma,ParisulşiLondralaolaltă.— Sunt Matilda Tansanu – a spus într-o românească fără urmă de accent

moldovenesc–,m-amnăscutlaRomanşitrăiescînIsraeldin1949.EuşisoţulmeusuntemoptometriştişiavemunmagazindeopticăînAfula,situatdincolode linia de cale ferată. Aş vrea să vă invit cu familia la noi lamasă şi să nevizitaţimagazinul.M-ambucurat.Nuosimţeamstrăină.Aveamsenzaţiainexplicabilăcădefapt

orevedeam,cănueraprimaoarăcândstăteamdevorbă.Searai-amspusluiTitel:—Amîntâlnitofemeieremarcabilă!ArecudoianimaipuţincaMuţa,dare

atâtdetânărăpedinăuntru!Aşaa intratMatilda înviaţamea.Decâteoriovedeam,măbucuram.Când

intra pe uşă îmi dădea senzaţia că, în ciuda junglei, mai există ceva. Ceva

frumos, ceva lipsit de banalitate. Era ceamaimaternă femeie din lume, chiardacăn-apututsăaibăeaînsăşicopii.Deobicei,opereche,cândsimtelipsaunuicopil,adoptăunul.Miemi-alipsittotdeaunaomamăcaresănufiecopil,lacaresăpotsăalerg,sărâd,săvorbesc,săfiueuînsămi.Săfiucopil.Mi-avenitideeas-oadopteupeMatildacamamă.Camamăacopiluluisingurcareamfost.Uncopil-mamăamameimele.De-atuncişipânăamurit,de-alungulapeste40deani,amsimţit-ocapeo

mamă.Eramfericită,pentruprimaoarăştiamceînseamnăunastfeldesentimentminunat.Căpotalergalaea,cămăvaprimiaşacumsunt,căînţelegedincolodecuvintece sepetrececumine.Căadmirăceeace simt şi când tac, şimaialescândzâmbesc,darpeundevaplâng.Cămăvaajuta.Căvaspunecetrebuiesăspunăomamă.

1980

Matildei Tansanu i-am dedicat una dintre primele poezii scrise în limbaebraică.Poeziapecareamintitulat-oMaternitate.„Uneori/existăofemeie/ceamaimaternădinlume/chiardacănuaputut/săaibăcopii./Uneori/existăofemeiefărăcopii/pecareoadopţicamamă/şiîţidăruieştelumea/de-alungulşide-alatul/deparcăarfi lumeaunloc/făcutpentruaripi/ iarturedeviiuncopilmic/libersăfiituînsuţi/fericit/cuîntârziere./Uneori/existăofemeiecutotulstrăină/caretenaşte/şitemaidoareîncă.“

Iarînapoila1963

Adouaziamvizitatmagazinuldeopticăşisearaamfostinvitaţi laMatildaacasă. Iosef, soţul ei,nu-i semănaabsolutdeloc.Eranegricios, scundşi foarteslab.Obrajii îi erau supţi şi ochii adânciţi în orbite.Era un om foarte bun, cumultă inteligenţă emoţională, darmultmai simplu, nu avea nimic din apariţiaaristocratică,dinrafinamentulintelectualşifelulMatildeideavorbi.ÎnsăluiIosefnu-ivorbeacucăldură,cifoartepoliticos,parcădindatoriape

careoareosoţiefaţădesoţulei.Îltolera.Niciodatănuiseadresaaltfeldecâtcu„Tansanu“.ŞispuneaTansanudinvârfulbuzelor.LaRoman, la începutulanului1927,Matilda, careavea14ani, eraceamai

maredintrecelepatrusurorirămaseorfanedetată.Situaţiamaterialăafamilieis-aînrăutăţitdelaozilaaltaşimamaMatildeiafostnevoităsăînchiriezeuna

dintrecamerelecaseilorcasăaibăunvenit.Matildadeveniseofatădeofrumuseţetulburătoareşi,cândaîmplinit18ani,

a fostcurtatădeviitorulmaredirijorCelibadacheşideundoctor foarte reuşit.Dar pe-atunci fetele se căsătoreau cu astfel de personalităţi numai dacă aveaudotă mare. MamaMatildei îi închiriase tocmai atunci o cameră lui Iosef, unceasornicarcare,devenindcomunist,eramereuarestatşitrăiadelaoeliberaredin închisoare la alta. El s-a îndrăgostit nebuneşte deMatilda.Matilda era nunumaifrumoasă,darşicerebrală,cuunsimţaldatorieiatâtdedezvoltat, încâtdeveniseaproapeundefect.MultefetedinRomannusecăsătorescdindragoste– şi-a spus –, la noi în casă sunt încă trei surori de măritat. Am datoria să-iuşurezmameisituaţia.Aacceptatcerereaîncăsătorie,darnus-asimţitniciodatăatrasădeIosef.Eleranebundupăea,şiastaafosttragediaacesteicăsnicii.Doioameni, fiecare bun şi înzestrat, dar care nu aveau nimic în comun sufleteşte.Fiecaretrăiaînaltunivers.La prima masă la care fuseserăm invitaţi, la ea şi la Iosef acasă, stăteam

aşezatăvizavideMatildaşiopriveam.Deodatăamvăzut-odeparcăarfifostooperădeartă,ostatuieacoperităcuopânzăpânălavernisaj.Numaicăimpresiameaeracăpânzaaveadreptscops-oacoperepeMatildanudevizitatori,cideea însăşi.Era evident cădeveniseo self-madewoman, că era cosmopolită, căgândurileeiaveauaripi.Tottimpulînvăţaînprofesiaeideopticianşiabsolveacursurinoiînţarăşiînstrăinătate.Sevedeacăaremulttemperament,pecare-lţinea în frâu, că nu-i displăceaudeloc bărbaţii.Că subconştientul i se afla înfiecare clipă în căutarea şi în întâmpinarea unei fiinţe-pereche, că resimţeafrustrarea,dar,pedealtăparte,aveaconştiinţacompletliniştităcândseculcalângăunomcăruianu-isufereaatingerea.Aceloraşprovincial,Roman,încarenu mai trăia de o viaţă, îi dicta şi astăzi legile de comportament personal.Flirtasedeatâteaoricuideeadivorţului,darsesperiase,ea,atâtdecurajoasăşi neprovincială, nu dusese această idee niciodată până la capăt, căcicomportamentuleitrebuiasăfiecontrolat,exemplar,sănuaibănimeninimicdezis.Darceicaretrebuiauneapăratsănuaibănimicdezis,cineerauei?Ştiacăniciunulnuaveanici ceamaimică importanţă înochii ei, şi totuşi formauoagoră de care se temea, de a cărei aprobare avea nevoie ca de un certificat.Pânzaţesută laRomanîncăacopereaoperadeartăunicăavieţiiei. Încăn-oputeadalaoparte.Toatăviaţaeiadevăratăseascundeasubpânză.Şiîiscăpadinmâininupânza,civiaţa.Odată i-am spus: „Matilda, dacă ar apărea acum lângă noi regina Angliei,

poatecăean-arştiexactceatitudineşicegesttrebuiesăfacă,dartu,cugraţiatanaturală, ai şti exact cum trebuie să teporţi şi ce trebuie să spui!“Era atât deneprovincialădinnaştere,înciudaorăşeluluiRomandinMoldova,decaremaiţineacontpeundeva.

Aflând cămă duc o dată pe săptămână laTelAviv, Iosefmi-a spus că areacolooîntâlniredeafaceriadouazişis-aoferitsămăducăcumaşina.Pedrumamauzitunadintrecelemaiinteresanteşitristepoveşticare,printr-uncomplexdeîmprejurări,iseîntâmplasetocmailui.Dinpăcate.

PovestealuiIosefAveam 16 ani când s-au năpustit asupra mea nişte colegi de clasă:

„Jidanule!“mi-auspusprintrealte înjurături.Amvăzutroşu înainteaochilor.Amdatînei.Aieşitoîncăierare,avenitpoliţiaşim-aarestat.Pentruonoapte.Darafostonoaptecaremi-aschimbatviaţa!Părinţiimeierauoamenisăracişinupreaînvăţaţi.Înceluladeînchisoareîncareamfostintroduseraunsingurom.Unbărbatdevreo40deani,carea început imediatsă-mivorbească.Amrămas uluit. Nu un astfel de om cult mă aşteptam să întâlnesc acolo. Mi-apovestit şimi-a povestit despreManifestulPartiduluiComunist, despre cauză,despre faptul că numai într-o societate comunistă vor fi rezolvate problemarasială şi inegalitatea socială.Eraprimaoară cândauzeamastfel de lucruri.Sunau extraordinar. „Eu nu voi fi eliberat mâine, ca tine, pe mine mă vorcondamnalaanigrei,daruiteoadresă.Învaţ-opederost.Cumteeliberezi,teduciacolo,lespuicăeute-amtrimis.EocelulăaPartiduluiComunistcareeînilegalitate în România. Fii prudent. Ei te vor îndruma şi vei înţelege altfellucrurile.“Eramatâtdeflatatcăunommatur,unintelectualstăteadevorbăcumine ca de la egal la egal, iar explicaţiile lui despre o societate a viitorului,dreaptă şi frumoasă, mă entuziasmaseră. Cum am ieşit din închisoare amcontactatceluladepartid şiamprimit sarcinasă împartmanifeste incendiareprinoraş.Amfostprinsşiarestat–şiăstaafostînceputul.Eramdejadrogatcucomunismcumsuntdrogaţialţiicumorfinăşicocaină.Numaiaveamscăpare.Cum ieşeam din închisoare, începeam iar activitatea comunistă, eram prins,bătut, condamnat. Când eram eliberat, treceam la acţiuni din ce în ce maicomplicate şi mai rău văzute, până eram prins iar. Nu exista închisoare înRomânia în care să nu fi stat, fusesem coleg cu renumiţii de mai târziu,Gheorghiu-Dejşialţiicael.Odată,partidulmi-acerutsăîntreprindoacţiune

subunnumefals.Poliţiam-aarestatşiauvrutsămăfacăsărecunosccă,defapt,măcheamăIosefTansanu.Să-mitrădezcamarazii.M-aubătutcumplit,daram susţinutmai departe că sunt acel altcineva fictiv.Până la urmă, am făcutgrevafoamei.Cânderamaproapepemoarte,alungitpeotargădupă20deziledepost,auadus-oîncelulăpemama.„Iosef,numărecunoşti?“aspusmamaşia izbucnit în plâns văzând cum arăt. „Cine sunteţi dumneavoastră?“ i-amrăspuns. „Nu v-am mai văzut în viaţa mea!“ Când am fost eliberat dinînchisoare,dupădoiani,amaflatcămamamurisenulamulttimpdupăvizitadinînchisoare.Nu-mipotiertacei-amfăcut,oampeconştiinţă,darchestiuneaera simplă atunci pentru mine. Eu, venit dintr-o familie săracă, căpătasemimportanţă în ochii mei. Eram cineva. Îndeplineam misiuni grele, înduramchinuri de nedescris şi bătăi în închisoare, dar iată că eu, Iosef Tansanu,reuşeam să rezist torturilor şi să nu-mi trădez camarazii, îmi dovedeam mieînsumiceimportantsunt!Într-unadintreperioadelemailungi,cânderamliber,amînchiriatcamerade

lamamaMatildei şi am învăţatmeseria de ceasornicar.Ne-am căsătorit, dardestulderepedeavenitrăzboiul.Peminem-autrimislaVapniarkacaevreuşicomunist. Acolo ne-au hrănit cumazăre furajeră, care i-a omorât pe o partedintre prizonieri şi le-a provocat invaliditate celor rămaşi în viaţă. Eu ampicioarele mai slabe de-atunci. Oricum, faptul că am rămas în viaţă e oîntâmplare.Odatăm-autrimiscuunplutondesoldaţisăfiuîmpuşcat.Mergeamprintre ei şi mă gândeam la viaţa mea şi îmi luam rămas-bun în gând de laMatilda.Deodatăengleziiaubombardatlocul,soldaţiiaufugitşiaşaamrămasînviaţă.După război m-am reîntors, am găsit-o pe Matilda şi am fost imediat

contactatdetovarăşiimeidinpartid.Unuldintreprimelecuiebătuteînsicriulconcepţiilor mele de până atunci a fost că partidul îmi cerea să-mi schimbnumele,săiauunaltnumeînlocdeIosef.NumaievreiipurtaunumeleacestaînRomânia,arfibătutlaochicăsuntevreu.Nuamacceptatsă-mischimbnumele.CunumeleIosefTansanuamfăcuttoateînchisoriledinRomânia–mi-amspus–, evreul Iosefa fostbun să facă închisoare şi acum, în comunism, trebuie săascund faptul că sunt evreu? M-au făcut secretar de partid, dar încetul cuîncetul şi, trebuie s-o recunosc, ajutat mult de remarcile Matildei desprecomunism,decare înaintenu ţinusemcont,amvăzut totceerarăuşi înainte,dar nu vrusesem să văd. În 1948, conducerea partidului mi-a propus să mătrimitălaMoscova,laoşcoalăînaltădepartid,şi,cândosămăîntorc,aveau

sămănumeascăministru,unul foarte important.M-amsperiat,darMatildaaavutoideestrălucită.Ampus-oînpractică.M-amduslapartidşile-amspus:„Tovarăşi!Suntmăgulitdeonoareapecaremi-ofaceţi,darmăsimtîncăfoartetânărşivreausămaislujescpartidulînmisiunigrele,amtimpdeonoruridupăaceea.Ce-ar fisămătrimiteţi înIsraelsăajutacolola înfiinţareauneiceluleputernicedepartid?“Ideeale-asurâs.Dealtfel,întotdeaunaauîncercatsătrimităspionişialiaţi

înţăricapitaliste.Aşa am ajuns în 1949 în Israel. Situaţia era aici foarte proastă.Matilda a

lucratîntâicabucătăreasălaunmoshav,iareu,aşainvalidcumamrămasdelaVapniarka,amlucratcamuncitorla–cred–toateşoseleledinIsrael.Muncăfizicăgreaşi la temperaturiridicate. Înprimalunădupăsosirea înIsrael,amfostcontactatdeuntovarăşdelaPartidulComunistIsraelian.Voiausă-mideaoleafăfoartemareşisăîncepemcolaborarea.I-amspuscăagreşitadresaşicănumaivreausăamde-afacecucomunismul.—Lasă,IosefTansanu,căvavenicomunismullaputereşiînIsraelşinevom

maisocotinoi!Osăregreţiamarnic!Şicuacesteameninţăris-a îndepărtat,şieuamcontinuatsă lucrez la toate

şoseleledeaici,darnuammaiauzitdePartidulComunistşidetovarăşiilui.Peurmă am învăţat optometria şi cu timpul am deschis magazinul din Afula.Prezenţa Matildei în magazin, spiritul ei comercial şi faptul că stăpâneşteperfect engleza, franceza şi germana, în afară de română şi ebraică, deasemeneatalentultehnicincredibilpecaremil-amdescoperitşifelulseriosdealucra–toateacesteaaufăcutrepededinnoinişteoamenifoartebinesituaţi,dar…—Dar?îlîntreb.—Daracum,căpotsă-mipermitorice,simtputernicregretulcăampierdut

ceimai frumoşi ani din viaţă – 23 de ani – pentru o cauză nevalabilă, falsă,diabolică,mamamea amurit din cauzamea, am vrut să cred că sunt un omsuperior, că rezist la orice tortură; de faptmă simţeam atât demărunt, încâtaveamnevoiedecomunişticadeoconfirmareavaloriimelepersonale.Totce-ampierdutnusemaipoaterecupera,faptulcăazimisedămânăliberăsăfacorice nu înseamnă căamvreodorinţă să profit cât de cât de viaţă.Ammulţibani,satisfacţieprofesională,oameniimăstimează,numădoarecapulpentruviitor,darînmineamuritceva.Numaiamdorinţe.Nu-mitrebuienimic.Dacăaşputeanumaisămăîntorclaaceianipierduţi,să-ischimb,să-itrăiesc!Să-i

iauînapoi!

Spunea toate acestea de parcă era vorba de altcineva, resemnat, zâmbind apagubă.Liniştit,prealiniştit.AmajunslaTelAviv.Ioseferaunomcarefuncţionabineaparent,dar–cala

ceasornicelepecareînvăţasecândvasălerepare–ceva,unarcînsinealuierastricat.Murise pe dinăuntru şi o ştia. Eram empatică la tristeţea lui.Aveamostimăenormăpentruel,numulţioameniarfirenunţatsăprimeascăleafădelaPartidulComunistşiarficontinuatsăfacămuncăgreaşisăconstruiascăşosele.Oricarealtulşi-arfispus:Dacătotamsuferitatâtaprinînchisori,măcaracumsăprofit!Iaubaniilunarşimăprefaccă-iservesc,dardefaptdoarprofitdebani.Aşaarfireacţionatmajoritateaoamenilor.NuIosef.Înaniiurmătoriacontinuatsă fie foarte sus în ochiimei. Era un răstignit. Îşi purta crucea.Nu s-a văitatniciodată faţă demine sau de alţii, dar viaţa lui lăuntrică era tristă, lipsită demotivaţii.Poatedeaceeaeraunombun,suferinţa îi facepeoameniori foartebuni,orifoarterăi.Peste ani, când s-a îmbolnăvit şi a fost internat în spitale aflate departe de

Afula,Matildanus-amişcatdelângăpatul luişi l-a îngrijitzişinoaptecuundevotament excepţional.L-a dus la ceimai buni doctori din ţară.A făcutmaimultdecâtarfipututfacechiarşiofemeiecarel-arfiadorat.Niciodatănupoţiînţelege prea bine oamenii. Continua să-i spună „Tansanu“.Nu i-a spus Iosefnicimăcar o singură dată.Dar tot timpul se întreba dacămai poate face cevapentruel,dacăafăcutdestul.Înrealitate,afăcuttotceeomeneşteposibilşimaimultdecâtatât.Numaisăiubeşti,dacănusimţiasta–nueomeneşteposibil.

7iunie1964

S-anăscut băiatulmeu,Ari.A fost tot o naştere foarte uşoară,mă simţeamprostfaţădecelelalteşasefemeicareîncepuserătravaliulînsalacomună.Euamfost ultimavenită, ele eraude câtevaore acolo şi au rămas încămulte ore, întimp ce eu, din clipa în carem-am culcat pemasă, am născut din nou într-ojumătatedeoră,nicinuamaifosttimpsămiseiatensiuneaşipulsul,şiamfostimediat scoasă din sala de naşteri. Însă acum, după patru ani de Israel, măcunoşteautoţi,părinţiişisocriimeierauaici,prieteniişidoctoriidelaloculdemuncăaufostcutoţiilângămine,m-auînconjuratcudragostealor.Naştereas-adesfăşuratdedataaceastanuînlimbaengleză,ciînebraicapecareoştiambine.

Copilulaveaexactgreutatea luiRuthiecânds-anăscut,3750degrame, şi erafrumos şi vioi.Semănamult cu tatălmeu, care era foartemândrude asta.Ariavea câteva zile când, deodată, s-a deschis uşa şi a intrat şeful secţiei deginecologieşiobstetricăcasămăviziteze.—Riri,spuneel,săştiicăeu,personal,vreausă-ifacbăieţeluluităuoperaţia

decircumcizie.Ştiicâttepreţuiesc!Îimulţumesc,şiadouazimăduccubebeluşullasaladeoperaţie,îmietare

milădeel,darcineaspuscătrebuiesăfieuşorsăfiievreu?Vineprofesorulcuasistentul lui, se spală pe mâini vreo zece minute (mi s-au părut zece ore),„împachetează“înfeşepicioareleluiAricasănusemişte,iareusuntpământiedespaimăcând,deodată,miseadresează:—Lasă,Riri, o să treacă repede, ştii cât te apreciez eu pe tine, eşti atât de

tânărăşidetalentată!Săştiicăeudedouăzecideanin-ammaifăcutunuicopilcircumcizie,darpetinetestimezaşademult,căvreausă-ifacchiareucopiluluităucircumcizia!—După douăzeci de ani? bolborosesc eu distrusă. Cu temperamentul meu

latin,aşvreasă-ismulgcopilulşisăfug,darTitelîmighiceştegândurileşimăduceînaltăcameră.—Riri,epreatârziu.Săsperămcăvafiînregulă.L-auluatdecipeAri, iarcândl-aureadusnuplângea,păreachiarmulţumit,

nuştiudece!Poateîidăduserăobomboană,mi-amspus.—Aşaeştitu,tesperii!mi-azisTitel.

1966

Acesta a fost anul când ne-am schimbat numele de familie din Sussman înManor.PânăatuncipecopiiîichemaRuthşiAriSussman.Darîn1966Ruthietrebuiasămeargălaşcoală.Aveadejaşaseanişori.—Titel,casăcorectămnumeledinSussman(susînsemnândcal înebraică),

aşa cum din greşeală ni l-au scris la Lod, în 1960, în loc de Zussman, estenecesarăaceeaşiproceduralungăcaşilaschimbareatotalăanumelui.—Decetrebuiesă-lschimbăm?s-amiratTitel.—Copiiisuntcruzi,sănurâdădeRuthieşis-ostrigecal!Haisăneluămun

nume uşor de pronunţat aici şi israelian!Mie-mi place foartemult numele defamiliealluiAmos!—Întreabă-l,aspusTitellaconic.

AmosManorafostîncântat.—Foartebine,aspusel,doioamenitinerişitalentaţicavoiosăluaţinumele

deManor.Să-lpurtaţicuplăcere!Suntmândru!AşaamajunsManor,darcelmai important lucruecăcopiiimeiauavut la

şcoalănumelefrumoasedeRuthşiAriManor.

1968

VirgilMontaureanu,acelmareiubitordecărţişideoameni,ajunsesedecâţivaaniînIsraelîmpreunăcuMaryşiîncercasesă-şideschidăonouăeditură,daramînţeles că fusese înşelat de parteneri şi a eşuat după ce publicase câteva cărţi.Făcusecancergeneralizatşi,laultimavizităpecarei-amfăcut-o,s-auitatlunglamine, ştia că ne despărţim, şimi-a spus ceva uluitor pentru un om atât deoptimistşicarepăstraseintactacelcopillăuntric,înciudaanilor.M-aprivitlungşimi-aspus:„Riri,oameniisuntrăi!“El, Virgil, mi-a lăsat aceste cuvinte cu limbă de moarte! Testamentul unui

optimist?Luciditate?Metastazălacreierîncentruloptimismului–dacăexistă?Dar, dacă ajunsese la aceste concluzii, poate că într-adevăr oamenii sunt răi.Poate.Virgil era unmare iubitor de cărţi şi deoameni. Am căutat în Israel ofotografie a frumosului şi carismaticuluiVirgil, darMary se recăsătorise dupămoartealuişiapoimuriseşieaşin-ampututgăsinicăieriînfamiliepecinevacaresă-iaibăfotografia.Dacăaşfiavuttalent,aşfipututsă-idesenezportretul.Unportretcarearfispusmultşidesprecălduraluiinterioară.

1972

Cândamîmplinit37deaniamurittata,launandupăcemurisebunicul.Eracu o săptămână înainte de 15 noiembrie, ziua lui de naştere. Îi mai lipsea osăptămânăpânăsăîmplinească70deani.Nu i-a fostdelocuşor în Israel. ÎnRomâniadădusebani rudeiunoroameni

bogaţidinIsrael,is-aspuscăvaprimibaniiînapoiaici,darnui-amaiprimit.Încercasesă-şideschidăunmagazincuunasociat,darafostînşelatşiapierdutbanii.Atrăit10aniînIsraelşi,aşacumpresimţise,acestaafostsingurullocdinviaţaluiundenuareuşit.Nucunoştealimbaşiobiceiurile.Luasereprezentanţauneifirmedeprodusecosmetice,mergeaprinmagazinesăledesfacăşiapututsă-şiîntreţină,debine,derău,familiadetreipersoane.Nus-avăitatniciodatăde

schimbareaînrăuasituaţieiluisaudeoboseală,saudefaptulcălocuieşteîntr-un oraş periferic. În apartamentul de două cameră pe care-l aveau, îi dădusedormitorul bunicului, iar el şimama dormeau în salon. Invers decât pe CaleaVictoriei.Mienu-mipăsadesumamicădebanipecareocâştigalunar,darîmipăsaşi

mă durea faptul că în România lumea îi spusese „domnul Aberfeld“ cu multrespectşisebucurasedeomareconsideraţie,iarînIsraeleradoarunoarecaredomnînvârstă.Mădureapentruel.ReuşisesăscoatăosumămicădebanidinRomânia şiopăstrapentruviitor,dar în1971, cândamcumpărat înTelAvivapartamentul în care locuiesc şi astăzi, nu a fost ommai fericit ca el. „Lala,copiii noştri vor sta în Tel Aviv!“ spunea, şi mi-a dat o parte din banii deapartament. Apartamentul fiind la etajul trei fără ascensor, tata a măsuratînălţimea treptei şi a spuscă,deocamdată,vorputea săurceuşor,darceva fimai târziu?Defapt,cândplecade lamine,cobora treptelecaunsportiv,douăcâte două. Se mişca la 69 de ani ca la 30. Dar, de când măsurase înălţimeatreptelor,amaiavutdetrăitdoarunan.Cuosăptămânăînaintedeaseprăpădiînurmaunuicancer,erafoarteslăbitşi

stătea culcat tot timpul. Trebuia să-i duc un medicament de la farmaciaspitalului.Titelavenitsămăiadelaserviciu,dar,cândsămăurcînmaşină,m-amîmpiedicatdeopiatrăşiamcăzutrănindu-mălagenunchi.Când am ajuns la părinţi, înBatYam, am simţit că nu pot urca scările din

cauzadurerilordelagenunchi.L-amtrimispeTitelcumedicamentulşieuamaşteptat în maşină. Deodată îl văd pe tata în pijama cum coboară scara spremaşinaîncareeram.Cândaauzitcăsuntrănită,s-adatjosdinpatşiacoborâttreietajecasăvadăcummăsimtdupăcăzătură!Niciunprotestnul-afăcutsărenunţe.Apărăsitpatulînstarealuideslăbiciuneşiavenitsămăvadăşisămăîmbrăţişeze.Înainte să fie operat, i-a lăsatmamei o scrisoare, pe care– fiindcămama e

personajul principal în această piesă din care nu înţeleg nimic nici azi – oreproduc.Saupoateoreproducşifiindcătata–unself-mademan–eratotodatăunomatâtdeviuşidegeneros,iareunui-amspusniciodatăcă-lapreciezcapeunuldintreceimaienergici şineprovincialioamenipecare i-amcunoscut,unomcumulţiprietenişimultesferedeinteres.Întinereţeascrisşipoezii,alucratca ziarist subpseudonimuldespre care ampomenit,CamilBorceanu, şi a fostcampionpeţarălajoculdetable.Mi-amadusamintecâtdemândrămergeamlacurse cu tata, ţinându-ldemână, şi cum– când devenise proprietarul unui cal

împreunăcuunprieten–îipuneammereuaceeaşiîntrebare:„Tuţu,careparteacalului este a ta şi care a prietenului tău? Cine are capul şi cine are coada?“Amândoi râdeam, calulnu înţelegea care-i problema.Mi-amadus aminte cumtataîicumpărămameicâteorochienouăpentrucurseşieu–fetiţădenouăani–îispuneam:„Mamă,aiorochienouăaşadefrumoasă,dece-ţipui iar lacurserochiapecareoporţiînfiecaresăptămână?“„Nuvreausăseuitetoţilarochiamea,număsimtbinecucevanou“,răspundeamama.Îmiparerăuşicănui-amspusniciodatătateicâtîlpreţuiescfiindcă,în1967,

atuncicândtoţieramameţiţi înIsraeldevictoriadinRăzboiuldeŞaseZile,elne-acontrazisdelaînceput,avăzutlucrurileclarşiaprezistotcesevaîntâmpladupăaceastăvictorieàlaPyrrhus.Înnoiembrie1972,cucâtevazileînaintedeaîmplini70deani,amvenitsă-l

iaupetatadeacasăşisă-lducdinnoulaspital.Trebuiasăseinternezeadouaoară.Înpuţinultimpîncarestătuseacasă,serepezisepânăînoraşsănecumperecadou aparate de aer condiţionat pentru tot apartamentul nostru. Pe-atunci eracevaabiaintroduspepiaţadeaicişifoartecostisitor.M-aîntrebatdacăveniserăsănemontezeaparatele.—Vorvenimâine,i-amrăspuns.Darsăştiicănutrebuiasăcheltuieştiatât.—Astaafostplăcereamea!mi-aspus.Aveaţimarenevoiedeaercondiţionat.Decenui-amspuscăveniserădeja,căne-aumontataparateleşicâtdebine

nesimţimîncasacuaerulcondiţionatdeschis,căniseschimbaseviaţa?—Vorvenimâine,i-amspus.Dealtfel,doctoriimăasiguraserăcămaiavea

câtevalunibunedetrăit.Tataşi-aalescuminuţiozitatedinbibliotecăunmaldărdecărţişinişterevisteParisMatch,casăaibăcecitilaspital.RomanulPapillonafostultimacartepecareacitit-o.Laspital i-amarătatprimularticolmedicalcare îmi fusese publicat exact în acea lună în American Journal ofOphthalmology.Tocmaiprimisemrevista.S-auitat laarticolulmeu, l-acitit şimi-aspus:—Dacăţi-aupublicatdejaunarticolînAmerica,aisăajungideparte.—Cetotspui,tată!i-amzis,darelcredeaînmine.Era sigur că voi deveni profesor universitar atunci când nici nu visam la o

carierămedicalăinternaţională.Numailăsarevistamedicalădinmâini.Opriveaşizâmbeafericit.Amuritadouazi.Înaintedeoperaţieîilăsaseaceastăscrisoaremamei.Oreproducînîntregime

şifărănicioschimbare.

IubitaşinepreţuitameaLala,Nuştiu,scumpo,cesăîţiscriu.SuntînmânaDomnuluişitotulesteposibil.Tuaifostşieştizânameadinpoveşti,nuţi-amspus-oatât–şiregret!–,dar

tuaifostşieştitoatăviaţamea.Mi-aidăruitcelemaifrumoaseclipedinviaţă,te-amiubitdintotsufletulmeu

şi nu ţi-a fost întotdeauna prea uşor cu mine, dar bunătatea ta nemărginită,vorba ta dulce şi mângâietoare, siguranţa de a trece prin viaţă cu o femeieînţelegătoare şi inteligentă, cu judecată clară şi dreaptă, şi pe deasuprafrumoasăşidulcecatine,m-aucălăuzitaproape38deani,zidezişinoaptedenoapte,printoatehăurileşigrijilevieţii.Aifostpentruminemereu,scumpaşiiubitameaLala,caunfarluminosşio

binecuvântareacerului.Şi acum nimeni nu ştie ce poate fi, poate vine pentru mine trista zi a

despărţirii.Fiicurajoasă,iubitamea,veşnicaşiunicameadragoste,şinuplânge.Dorescsătrecitotulcubine,aicopiiicutineşivreausăîţirefacicâtdecât

viaţa,eştiîncăatâtdetânărăşifrumoasă.Tesărutpetineşipescumpiinoştricopii,darultimulmeugândestenumaişi

numaipentrutine.Carol

Mi-am adus aminte cum Tuţu cobora totdeauna primul din autobuz, seîntorceacufaţaspreuşaautobuzuluişiîiîntindeabraţelemamei.Eacoboradesus ca o regină, de-a dreptul în braţele lui. Cât de mult trebuie să-l fi durutgândulcănuvamaiputeafaceasta,cănuvamaifiacolocândmamavacoborîdinautobuz.Căvatrebuisăsemăsoaresingurăcupericolulcoborârii.I-amspusmamei.I-amspuscătataamurit.„Ceosăfiecumine?“aîntrebat.

Astaafostprimaeiîntrebare.I-amdatscrisoareadedragosteatatei.ApoimamaaspuscănusemaiîntoarceînapartamentulundealocuitcuPică

şicuTuţu.Arămaslanoi.Sesimţeaacasă,cred,cunoişicucopiii.Aveamultăgrijă de ei. De asemenea, Lizica, buna ei prietenă, locuia lângă mine, era ofemeie foarte bună şi îi era milă de mama. Îşi lăsa soţul singur şi stătea oreîntregis-oconsoleze.Mamaplângeaşiaumblattotanulîmbrăcatăînnegru,cutoatecăînIsraelnuseobişnuieştesăporţidoliumaimultdeosăptămână.Cândvenea sâmbăta,voiamsăneducemcucopiii şi cualte familiideprieteni care

aveaucopiilapicnicurisauînpăduresaupemalulmăriişioimplorammereupemamasăvinăcunoi.—Nuvreausăvin,amrămassingură,lua-m-armoarteasămăia!—Mamă,eşticunoi,cumsăfiisingură?îispuneam.Insistam să vină. Nu voia. Aranjammâncarea, pregăteam copiii şi în clipa

când eu,Titel şi copiii voiam să ieşimpe uşă,mama, din tot apartamentul depatrucamereşiterase,veneatocmailângăaceauşăşiîncepeasăplângă!—Rămân singură, rămân singură! spunea şi plângea exact lângă uşa de la

intrareînapartament.—Mamă,daramvrutsăteiaucunoi!—Nu-miardedeplimbări!spuneamamaşicontinuasăplângă.Dacăn-ar fi fost copiii, probabil că aş fi rămas acasă, dar chiar şi pemalul

măriisauînpădure,cuprieteniişicucopiii,măobsedaplânsulmamei,încehalfusesemnevoităsăolas.TotaveammarenoroccuLizica,care-ivorbeamameicacelmaibunpsihologşiomailiniştea.

1973

Într-ozi,odoamnădinBatYam,undelocuisemama,atelefonatsănespunăcălaHaderaseaflaunvăduvfoartesimpatic,Saul,careocunoscusepemamaînurmă cu 30 de ani laBucureşti, el fiind fratele soţiei celuimai bun prieten altatăluimeudincopilărie.Acumcopiii luiSauls-aucăsătorit şielarvreasă-şirefacăviaţa.Pescurt,SaulavenitlaTelAvivşis-aîntâlnitcumamalacofetăriaRowal.

Apoimama,carenerugas-oducempestetotundeaveanevoie,căcinuputeasăsedescurcesingurăneştiind limbaebraică,a luat treiautobuzeSINGURĂşiaajunscubinelaSaul,înoraşulHadera,să-lviziteze.Pesteolunăs-aucăsătorit,launanşiolunădelamoarteatatei,darînaintedenuntăatrebuitsăaducăuncertificatcumcăafostlabaiaritualicăcaresefacelaevreiînaintedecăsătorie.—Ofemeiedevârstameatrebuiesăfacăbaielamikveh?s-amiratmama.Trebuia!Eunuputeamlipsiînaceazidelaspital,şiatuncimamas-adusla

baiaritualicădedinaintedenuntăînsoţitădeginereleei,Titel,şinuaulipsitpeaceastă temă motivele de râs. După baia ritualică şi după nuntă, am invitatfamiliileşiprietenii laminecasăsărbătorimevenimentulatuncicândproaspătcăsătoriţiiauvenitdelarabinat.MazelTov!DecilaunandelamoartealuiTuţu,mamas-amutatdelanoilaHadera.

1980.Primulplâns

În acel an, apartamentulmeu, dacă ar fi avutminte, s-ar fimirat. Totul seschimbaseînăuntru,cuexcepţiapereţilorşimobilei.Până în acel an nu ştiusem mare lucru despre apropiaţii mei pentru că nu

ştiusem mare lucru despre mine. Când ai ochii legaţi cu pânza opacă apreconcepţiilor,nuştiinicimăcarcumsăpipăilucrurilepecarenulevezi.„Seîntâmplăcâteodatăcătoatedecorurileseprăbuşesc.Tetrezeştidimineaţa,

patru ore de birou sau uzină, pauză, tramvai, alte patru ore de lucru, odihnă,somn–şiluni,marţi,miercuri,joi,vinerişisâmbătăînacelaşiritm.Acestdrumeste urmat mai tot timpul. Numai că, într-o singură zi, de ce-urile se ridicădeodatăşitotulîncepe-atunci,înaceastăobosealăamestecatăcuuluire“,scriseseAlbertCamusîntr-unadincărţilesale.Camusparcăscriadesprecemis-aîntâmplatmieînacelan.Unlucrumărunt,

întâmplător, neînsemnat a căpătat proprietatea unei scântei care aprinde altescânteişicascadasemnelorde întrebares-anăpustitasupramea.Totcefusesevizibilşiclarşiclasificatde-alungulaniloraînceputsăseclatineşisă-miaparăîntr-ocutotulaltălumină.Timp de zece ani, picioruşe mici şi mari străbătuseră în lung şi-n lat

apartamentul în care locuiam, uşile se închideau şi se deschideau cu zgomot,ceasuldeşteptătorsunadimineaţa,telefoanelesunautoatăziua,pecoridorrăsunaun amestec incredibil de Beethoven – din camera fetei –, cu Beatles – dincamera băiatului, de două ori pe zi semânca în jurulmesei din bucătărie, iarcândveneaumusafirisestăteaînsalon,totuleracalaceilalţi:normal,evidentşiprevizibil.Nueranevoiedeniciunpaşaportcasă trecidintr-ocameră înalta.Dar poate fi o lume normală, evidentă şi previzibilă altceva decât o lumeimaginară?După ani de prezenţă, cum poate un om, chiar dacă e soţul tău, să devină

invizibilînclipaîncare-lvezi?Cums-apetrecutacestproces,aparentrapid,dedestrămareauneirelaţiidincopilărie?„Eum-amnăscutcăsătorită“,lespuneamprietenilor râzând. Şi, deodată, un fapt banal ca o scânteie care a aprinsincendiul.„Ideeapecareţi-aifăcut-odemulttimpdesprecinevaîţiastupăochiişiurechile“,scriaMarcelProustlaumbrafetelorînfloare.Cumdes-aîntâmplatsă-lvădatâtdediferit,încâtnicinumămaiinteresacespune,căcinu-lcredeam?Numai era cel pentru care făcusem atâtea eforturi ca să-i corespund, ca să-lmulţumesc,casă-iprimescprivirileaprobatoareşisăascundadânctotceeace

defapterameu,altcineva,cutotulşicu totulaltcineva.Probabilcăastaeraşiceeacenu-iputeamierta.Abandonareaeului.Caşiîncopilăriecumama,numaicădedataastaeunuştiamcădefaptnusunteu.Credeamcăsunt,colaboram,voiamsăplac,sădansezcaNoraluiIbsen,săfietotulliniştitşiliniştitor.Eramtristă pentru soţulmeu care-midevenise invizibil, el eraunomdrăguţ, dar nupentrumine,nueraelcelcarecrezusemcăeste,elexistasenumaiînimaginaţiamea. Vorbea atât de frumos. Dar cuvintele seamănă cu cecurile, nu toate auacoperire.Elealtcineva.Probabilcădacăamfistrigatunullaaltul,dacăne-amficertat,dacăl-aşfiurât,ammaififostşiastăzicăsătoriţi.Daropusuldragosteinueura,ciindiferenţa.Peacelacareeraşicarefusesetottimpul–eunu-lmaivedeam.Sauîntrecutnu-lvăzusem.Sauîlvedeamacumpentruprimaoară.Saumăvedeampeminepentruprimaoarădupăatâţiaani.Faptulcăomulcucarefăcusemdoicopiimi-adevenitstrăinsaufaptulcă întotdeaunami-afoststrăinfărăs-oştiu– toateacesteanumaiaveau importanţă.Cufapteleoricumnusepoatenegocia.Nicinueramsupăratăpeel,eramsupăratăpemineînsămicănul-amvăzut,

cănum-amvăzut,cănuamvrutsă-lvăd,cănuamvrutsămăvăd.Mi-afostteamăcăaşputearepetaînviitoroasemeneaorbire,oasemeneasurditate.Cănuvoifiatentălanuanţe.Cănuvoidafrâuliberlaceeacesimt.Înprimelezilealecrizeidinviaţameapersonală,m-amduslaMatilda,înAfula.Aveamnevoiedeomamă.Matildam-aascultat.I-ampovestittotceeuînsăminuştiam.Eramatâtdetristă.„Haisăplecămde-aici!“aspusşim-a luatpentrucâtevazile launhotelde

lângăMareaTiberiadei.ApoiMatildaaplecatînoraş.Aînţelescăvreausăfiucu mine însămi. Stăteam pe mal, mă uitam la lac, luam parte la liniştea luiaparentă.Peapăpluteauniştepeneşiamştiutcătocmaitrecuserăpestelacniştepăsări.Măgândeam,rezumamtrecutul.Eradeparcă îmiaruncasemaniicapenişte rochii pe scaune, când vrei să-ţi faci ordine în dulap. Desluşeam pe cercâtevasteleascunseînsânullumineidezi.Măîntrebamdeundevinecăldurapecarenuaicuis-odăruieşti.Căldurapecareoacumulezi,atâtacăldurăpecarenumaiaicuis-odaişicucareţi-efrig.Deodatămi s-a întâmplat ominune. Semai petrecuserăminuni acolo. Fără

zgomot,sfioasă,avenitlaprimaîntâlnirecumineopoezieînlimbaebraică.Opoezie despre mine şi despre lac. Lacul Kinneret – îi spunem noi MăriiTiberiadeiînebraică.Eraprimapoeziedupă20deani.Şiprimameapoezieînebraică.Poatecănuscrisesempoeziifiindcănumiseîntâmplasenimicadevărat

pe dinăuntru. Am luat o foaie de hârtie şi am scris despre mine şi despreKinneret. „Eu şi lacul şi liniştea aparentă… /ValurileKinneretului curg într-osingură direcţie, / valurile mele curg în atâtea direcţii. / Eşti atât de frumos,lacule,/eum-amurâţit/amaripileprinseînpăpuriş./Şiridurilemelenusuntpefaţă,/cipedinăuntru./Eştiatâtdealbastru,lacule,/insuportabildefrumos./Rămâicubine,Kinneret,/şibinete-amgăsit!“Eramfericităcăscriudinnou,şiîncă în ebraică. Aşa am reînceput să scriu poezie. Din 1960, de când numaiscrisesemunrând,credeamcăascriepoezieecascarlatinaşicălaminefusesepoateoboalăacopilăriei.Darprobabilcănuammaiscrispoeziepentrucămăminţeam pe mine însămi de atâţia ani. În capul meu îmi lipisem o etichetă:Happilymarried.CândteminţipetineînsăţinupoţiscriePoezie.Acumeracaşicumm-aşfipititsubomobilătimpde20deanişinicinumai

ţineamminteundemăascunsesem.Eramobosită.Eramtristă.Aşacumdevenimtrişticândcredemcăsuntemiarsinguri.Darscriamdinnou.Toateschimbărilepetrecuteînăuntrulmeus-aucristalizat

înpoezii.Amchemat-opemamadelaHaderasă-ispun.Ne-amaşezatînsalon.—Mamă,i-amspus,amdecissădivorţez.—Să-mifacimieunacaasta?aspusmama.Ce-osăspunăHadera?Nicipânăînziuadeazinuînţelegcemis-aîntâmplat,darvorbeleeiauavut

asupra mea un efect devastator. Nu mai eram eu, nu mai judecam, măpreschimbasem într-un animal din junglă care urla plin de furie! Urlam, nuţipam,nuplângeam,nuvorbeam,nugândeam,urlamdefurie!Speriatădemineînsămi,amfugitîndormitorşiamplânsprăbuşităpestepat.Nuştiamcaredincele două întrebări ale mamei mă scosese mai tare din minţi. Dar ştiam căamândouăerauatâtdestraniişistrăinefeluluimeudeagândi.Simţeamcăîncăaveamnevoiecamama,măcarodatăînviaţamea,sămăvadă,săsimtăcămi-egreu,sătacă,săpunăomânăpemine,sămăîmbrăţişeze.Eueramlapământînacel moment, nu ea. Nu eram obligată să fiu mereu victorioasă, reuşită, săstârnesc aplauze, aveamdreptul, ca orice vietate, să şi cad la pământ, învinsă,sângerând.Aveamdreptul să nu-mipesenici cât negru subunghie de ceo săspunăHadera,TelAvivul,IsraelulşiRomâniacuCraiovaeicutot.Totacesturlet,toatăaceastăcrizădefurie–dece?Poatefiindcăniciacumnu

puteamacceptacănuexistămamadecareavusesemîntotdeaunanevoie?Poatefiindcăomaiaşteptamîncă?

Darcinearemamapotrivitălacopilulpotrivit?Omamăcareiubeşteaceastăunicăvietatecareeştitu?Întotmaterialuldidacticdinşcolisespunecămamaeceamaipreţioasăfiinţădinlume,neiubeşte,oiubimetc.Nunumaicănumaiailacinesăalergidacănuailacinesăalergi,dartesimţişigroaznicdevinovatcănunutreştiacelesentimentedescrise încărţi.Vreisăanestezieziceeacesimţi,lumea îţi este caunpantof care te strânge, vrei să-i faci realităţii cosmetică şiatunci poţi continua toată viaţa să vezi frumosul şi acolo unde el nu există.Anestezie parţială. Poate că m-am automutilat fiindcă am urlat abia în anul1980? Poate că mama e un bilet de loterie, poţi avea norocul unei mame –desaga cu provizii pentru toată viaţa, care te întovărăşeşte zi de zi– şi atuncicândmamanumaieste înviaţăşi lângă tine.Poţiaveanoroccumama tasautrebuiesătevindecideea.Dar de când sunt lucrurile atât de simple? Toată viaţa mama a vorbit la

BucureştideCraiova,darCraiovanueraMoscovaluiCehov,distanţaCraiova–Bucureşti cu trenul putea fi parcursă în 3-4 ore, banii de călătorie nu erau oproblemă în casa noastră, cum să-mi explic că nu i-a venit niciodată ideea săcumpereunbiletdetrenşisărevadăCraiova?Toatăviaţamamaaurâtceamaineînsemnatăschimbare,pânăşipovestirile

trebuiausăfieaceleaşiani la rând, i-afostatâtdegreusăschimbeCraiovacuBucureştiul la vârsta de 18 ani, cum să-mi explic că la 49 de ani a vrut săpărăsească România, să-şi piardă casa şi situaţia materială bună şi să vină înIsraeldincauzamea?„Pâinecuceapăsămâncăm,darsăfimîmpreună!“Şi-miscrianiştescrisoriplinedecăldurăşidedor.Scrisoriextraordinaredemamă.

Primazidenaşterefărăsăfiulângătine18august1960

Ririşor,inimioarameascumpă,Azi este 18 august. Gândurile-mi toate se îndreaptă către tine, fetiţa mea

iubită,tucareeştipentruminesufletulşiceamaimaredragosteavieţiimele.Azieo zimare, ziua încare ţi-amdatviaţa şi încarepânăacumnuai lipsitniciodatădelângămine.Darazieştiatâtdedepartedemine,ceeacemăfacesă simt o rană în suflet şi să mă gândesc: până când? Întrebarea asta măfrământămereu,necontenit.ÎţidorescsăfiisănătoasăîmpreunăcuscumpulşibunultăubărbatşicuîngeraşulvostruRuthişorşisăaveţipartedetotceemaifrumosînviaţă.Cumautrecut25deani!Parcăierite-amnăscut,apoitevădînvârstă de câţiva anişori, frumoasă, cupărul despletit ca o zână, cumnu erau

mulţicopii.Apoicândte-amdusdemânălaşcoalăşitueraiaşasfioasăpânăs-atopitgheaţaşite-amfăcutsăteapropiidecelelaltefetiţe.Tevădapoilaliceudeşteaptă şi talentată, scriind versuri atât de minunate, jucând teatru cu atâttalentşiieşindpremiantălasfârşitdean.Doamne,cemândrămaieram,nueranimenimaifericităcamine.Peurmălafacultate,preocupatăseriospentrua-ţifaceocarierăînviaţă,apoiclipaceamaifericitălaaltar,alăturideiubitulşidragulmeuTiteluş,şiacumamrămasaşasingură.Scriuşişiroaiede lacrimiîmicurgdinochi fărăoprire,căcidorulmămistuie,scumpameafetiţă.Acumcândeştişitumamăpoţisămăînţelegimaibine.Esteodragosteunicăcenusecomparăcunicioalta,căcicopilulîţiesteruptdinsuflet.Cumultă,multădragoste,avoastrăsinceră,

Muţa

Bucureşti,1961Cebinearfisăvăamoclipălângămine,mi-aşdaanidinviaţă.Tatăltăua

râs într-o zi demine, căci i-am spus că dacă aş fi lângă voi şim-aţi bate, şiatunciaşstafericitănumaisăvăpotprivi,căcitareîmisunteţiscumpi.Acumvedeţişivoiceînseamnăpentrupărinţiuncopil,căciaveţicopilulvostruşimăputeţiînţelegemaibinecaînainte.Cugândulnumailavoişicuceamaimaredragoste,

Lala

Şi când i-amspus cădivorţez şi nu s-agândit decât la cum îi faceiunacaasta?DecesesimţeaprostcueaînsăşişiaveanevoiesăsesprijinedeCraiovasau

deviaţamea,săfaceutotcenufăcuseea?DacăaştiutdefapttoatăviaţacănumaielaCraiova,daravrutsăcreadăîncevasigur,ovaloarecarenupoatemuricamamaei, la40deani, saucummuriseopartedinviaţa ei, carenu semairidicaselasuprafaţă(credea)?Trăia într-o casă cu doi bărbaţi care o adorau, fusese lipsită de grijile

existenţeişitotuşiavusesenevoiesăfieconsolatăşimângâiatătottimpulcauncopil şi să nu i se iasă din vorbă, avusese nevoie să depene mereu aceleaşipoveştideparcănuarfiexistatamintirinoi.TrenuleieraopritînstaţiaCraiova.Şicâtdedebilăestepsihologiadacănumăajutăsăînţelegcumapututmama,

cea legatăprin fiecare fibră a ei deRomânia şi de trecut şi denemişcare, să-ispună tatei că se aruncăde la etaj dacănupleacă în Israel ca să fie alături de

mine.„Ririşor,inimioarameascumpă“,îmiscrisese.„Fetiţameaiubită,tucareeştipentruminesufletulşiceamaimaredragostea

vieţiimele.“Ce trist că în atâtea împrejurărinuamsimţit acest adevăr, şi azi,după atâţia ani de la moartea ei şi în apropiereamorţii mele, îmi pare rău şipentruMuţa, şi pentrumine. Pentru noi două îmi pare rău. Ştiu cămă iubeamult.Darla80deaninuîncercsăînfrumuseţeznimic.Scriuceamsimţitşinucearfifostfrumossăsimt.Acestaepoateşiavantajulvârsteimele.Adevărul neregizat este că de atâtea ori, cumult înainte de a se îmbolnăvi,

ieşeam de la mama complet deprimată, descurajată, îmi era atât de greu să-iacceptmentalitatea,preocupările,enormităţilepecareledebitauneori.—Dacă îşi iubeşte atât demult fiica, Saul nu trebuia să se recăsătorească,

spuneamamageloasă.—Mamă,ai60deanişiSaul61,v-aţicăsătoritlavârstaasta,nula20deani!

E atât de lăudabil că Saul şi-a crescut singur şi cu atâta atenţie cei doi copii,sigur că-i iubeşte, e un ombun şi, de altfel, e vorba de o altfel de dragoste–dragosteadintrepărinţişicopii.Şitul-aiiubitextraordinardemultpePică.—Suntnevasta luiSaulprincununie larabinat!Dacă îşi iubeaatâtdemult

fata,peTony,nu trebuiasăse recăsătorească, repetamama,şieumăsimţeamprostcăîncămămaienervezdeprovincialitateaei,căîisolicitpuţinălogică.Şiundeeralogicameacânddupăatâţiaaniîncăomaidoreamcamamă,şinucafetiţă?Pedealtăparte,decâteoriieşeamdincasaMatildei, laAfula,eramaltom,

veselă,plinădeenergie,toatălumeaeraamea.Eanueraperfectă,eunueramperfectă, dar tot ce aveam mai bun în noi devenea şi mai bun când eramîmpreună–şiastanuepuţin.Râdeamîmpreună,aveamaceleaşivalori,aceeaşifoamedenouşicuriozitateşidorinţădefrumos.Ştiamcă-ipotpovestiorice,cănu mă va judeca, că mă va sprijini, că va spune ceva înţelept. Nu-mi era oprietenămaiînvârstă.Osimţeamcapeomamă,altăexplicaţienuexistă.PentruîntâiaoarăcunoscusemacestsentimentşiMatilda–ceaatâtdematernăcumine–măînduioşa.Darpoatefaptulcăamfostnevoităsămădădăcescpemineînsămidemică,

faptulcăamînvăţatcătrebuiesămăapăr,cătrebuiesăcautînladadegunoişisă-mi curăţ cărţile iubite aruncate acolo brutal, poate că toate asteami-au datputereapecareoamastăzi?Săştiucăaproapeîntotdeaunaexistăoşansăşiîngunoi.Sămăanesteziezşisăvădmaimultfrumosdecâtpoatesăexiste.Dacă

aştepţica totul sămiroasă frumos,atuncinu trăieşti.Poateeunavantajcăamînvăţatdevremecălucruriletrebuieridicatedepejosşipuselauscat.Poatenicinusevabăgadeseamăcăaufostîngunoi.Poatenicinusevabăgadeseamăcăaimâinilepătateşidinnoucurăţatedeapatimpului.Dardecândstaulucrurileaşadesimplu?

1981.Aldoileaplâns

Nueranimicoriginal înfaptulcăînfiecarezimăîntorceamdelalucruşiadouazimăduceamlalucru,măîntorceamşiiarmăduceam,făceamcuratcaunrobot prin casă şi cam o dată pe săptămână băgam de seamă că s-a terminatrulouldehârtiede la toaletă şipuneamaltul.Aşa îmidădeamseamacăamaitrecutosăptămână:încăunruloudehârtieigienică,şiîncăunrulou,şiîncăunrulou.Nueranimicoriginalînasta,înafarădefaptulcămiseîntâmplatocmaimieşicăastaeratotcemiseîntâmpla.Totuşi, când agenta de voiajmi-a înmânat biletul de avion,mi s-a părut că

pentruprimaoarăînacelanreuşisemsăspargrutinacapeocoajăsubţiredeou.GălbenuşulcaresescurgeadincoajăsfărâmatăarutineivafiLondra.AproapecănuputeamcredecăvoifilaLondrapeste24deore.DardecepleclaLondra–măfrământam–,oraş încarecunoscfiecarepiatrăşiniciunsingurom?Defapt,îmidădeamnişteordinemieînsămişileexecutam.Primaplecaresingurăînstrăinătateerapoateprematură,poatecăluasemohotărârestupidă,dardacătotuşisevapetrececevacaresăîntrerupăsuccesiunearulourilordehârtie?Întreruptădinîmpachetatdesoneriatelefonului,m-amrepezitsărăspund.—Maiasunt.Bună!Facemopetrecere.Rămas-bunverii.Ne-ambucurasăte

avemprintrenoi.—Mâineplec laLondra,amrăspuns, şi, înafarădeasta,dupăcumştii,de

cândcudivorţulnumaiammaşină.—Maşinanueoproblemă,trimitunprietensăteia,trebuiesăviineapărat.

Vorfioameniinteresanţi.Încă neconvinsă pe deplin, am lăsat totuşi împachetatul,mi-ampus o bluză

albăşiofustălargăînflorată–dacăsevadansa?Cândamcoborâtînstradă,măaşteptadejaomaşinăînfaţacasei.Num-ampututoprisănuremarcasemănareade-adreptulcomicădintremaşinaveche,prăfuităşiproprietarulei.Ce ciudat – mi-am spus –, până acum credeam că numai câinii încep să

semenecustăpâniilor,dupăunnumărdeani.

—Necunoaştemdinvedere,obişnuieştisăviilaaceeaşicafeneacaşimine,îmispuseproprietarulmaşiniidupăprezentărilederigoare.—Şieucredcăteştiu.NueştiMarc,celporeclitFilozoful?Marc părea stingherit de întrebare, sau poate că prezenţa mea îl fâstâcea.

Frecventamaceeaşicafeneaşielarfipututsăfacăuşorcunoştinţăcuminemultmaidevreme,darsemulţumisesămăurmăreascădeladistanţă.Credeacăsuntofemeiefrumoasăşi,pedeasupra,şireuşităprofesional.Femeile frumoase şi reuşite nu sunt pentru mine – îşi spunea –, iar acum

prezenţa mea alături de el i se părea ceva ciudat, îl stingherea şi totodată îiplăcea,darcucâtsesimţeamaistingheritcuatâtvorbeamaimult.Conducea şi vorbea de parcă o singură pauză între fraze i-ar fi putut pune

viaţa în pericol. Îşi dădea seama că vorbeşte prea mult, la fel cum eu eramconştientădefaptulcătăceamtottimpulcaîncasadepestradaLucaci,dinaltsecol. Totuşi nu putea opri avalanşa de cuvinte.De ani de zile trăia singur şicuvintele tăcute între pereţii camerei îşi făceau acumde cap, se repezeaude-avalmadeparcăarfigăsit,înfine,cuisăfiespuse.Pedealtăparte,arfivrutcaaceastăreţeaacuvintelorsă-lascundăcaocortină,sănuofereinformaţiicarel-ardeservi,săfacăoimpresiecâtdecâtbună,astfelîncâtsă-lvădaşacumi-arfiplăcutluisăseoglindeascăînochiimei.Darfoarterepedeîmipovestitotul.—N-amfostcăsătoritniciodată,nuamcopii,cesăfac,aşas-aîntâmplat,nici

laproprietăţin-amţinut,mi-amrisipitleafaşinuamnicimăcarocasăproprie.Doamnă,cesăvăspun,întotdeaunaamfugitdeunpunctdereazemstabilşi,cutoate astea, credeţi-mă, mi l-am dorit mereu. Cu timpul, lucrurile au rămasdefinitivtemporare,şi-acontinuatMarcautobiografia,amaproape60deanişiîisimt.I-amaruncatopriviresurprinsă,căciarătamultmaiînvârstă.Înmodspecial,

îi îmbătrâniseprivirea.Aveanişteochicarenu-imaicăutaunicipealţiişinicipeelînsuşi.Ochicaresepredaseră,caniştesoldaţiluaţiprizonieri.—Ceputemface?m-amauzitspunându-i.Cuvârsta,trebuiesădevenimmai

modeşti.De fapt, singurulmijlocdeacontinuasă trăieşti este să îmbătrâneşti,amadăugateuaceastăbanalitatecapentrumineînsămi.Filozofulmi-aaruncatoprivire,dareumăuitammaitottimpuldreptînainte,

peşosea.Măplictisea.—Săîmbătrâneşti,săîmbătrâneşti,dartotuldepindecum.Dumitale,cândvei

îmbătrâni,îţivafimaiuşor,veipriviînurmăşiveivedeaatâtearealizări.—Deexemplu, faptul că eramsigură căvoimuripurtândpepiept eticheta

Happilymarried!Nuntadeargint,nuntadeaur,nuntadediamantetc.etc.etc.Mi-amărturisitcăştiatotuldespredivorţulmeu,isepovestise.—Interesant,credeamcănicieunuştiutotul!i-amspusoarecumagasată.—Cafeneauaeunlocmicşioameniivorbescuniidesprealţii.Mai târziu,Marc îşi luă inima-ndinţi şi adăugăcă,dealtfel,mă remarcase:

femeiefrumoasă,întotdeaunaînconjuratădeoamenişicurtată.— Se spune că eşti şi foarte realizată profesional, că vei deveni profesor

universitar,căaicopiifoartereuşiţişiunapartamentcaldşiprimitor.Totul,darabsoluttotulîncepeladumneatacufoarte.—Ceexagerare!Haisăschimbămsubiectul!Cumle-aicunoscutpegazdele

noastredeastăseară?l-amîntrebatcasătreacătimpul.—Amsă-ţipovestesc,dar înaintedeastaaşvreasă te întrebceva,demult

doreamsă-ţipunaceastăîntrebare,numaicănunecunoşteam.—Întreabă-mă!Dejamăuitamlaceaspefuriş,încântatăcănuvoimaiîmpărtăşipentrumult

timpcompaniaFilozofului.—Scuză-miîntrebarea,suntdeocuriozitatepatologică,darspune-mi,pentru

numeleluiDumnezeu,cumtemăsoricuoasemeneareuşităînviaţă?Nicimăcarnuizbutescsă-miimaginezcumm-aşsimţisăfiupeacoperişullumiicatine,îşiîncheieFilozoful tirada,uluitdepropriasa îndrăzneală–dacăar fiputut,ar fiapăsatpeundo,calacalculator,casă-şianulezevorbeleşisărevinălatăcere.Darînautomobilnuexistanicicalculatorşinicimouse.Existanumaiaceastă

femeie–segândea–,pecareocunoscusepersonalabiacuojumătatedeorăînurmă.O femeie care nicimăcar nu-şi întorcea capul în direcţia lui, privea tottimpul spre marginea şoselei, de parcă ar fi fost acolo cineva. Cineva maiinteresant decât el, ceea ce ştia că nu era greu de găsit. Şi totuşi, îşi repetaîntrebareacaunautomatpisălog,carenusemaipoateopri:„Spune-micumtesimţifiindatâtderealizatăînviaţă?“Aproapecăîşioprirespiraţia,îizâmbişi-iaşteptărăspunsulcaşicumdinrăspunsuleiarfipututaflacevaimportantpentruproprialuiviaţă,poateunmesajsecret,oformulă,oreţetă,oideedesprecum,deundesăînceapăsăurneascăcevadinloc.Brusc am încetat să mai privesc spre marginea şoselei, brusc m-am simţit

trează. Întrebarea m-a surprins ca un plesnet de bici peste faţă, ceva greu dedefinit în cuvinte. Am încercat să-mi mişc buzele, să-mi aleg cuvintele, sărăspund orice, oricum, ce importanţă avea ce-i răspund acestui om? Darsentimentepestesentimentes-aunăpustitasuprameacarafaleleuneivijeliicare

smulgearboriidinrădăcinicupământcutot,caundansîncareintri,deviiritmşimişcareşinumaibagideseamăcăexişti,deviiritmşimişcare.Darîndanstebucuri predându-te cu totul ritmului. Eu m-am auzit plângând în hohote, caatuncicândîispusesemmameidesprehotărâreameadeadivorţa.Caşiatunci,nuampriceputceseîntâmplăcumine.Numaiexistanimiclogic,existanumaiacest plâns de doliu după o înmormântare ce nu avusese loc. Există numai otrecereînrevistălanesfârşitatuturorboarfelorînghesuiteîntr-ocutieaPandoreidoldorademilăfaţădemineînsămi.Cucât încercamsămăstăpânescmaimultcuatât îmieramaimilădemine

însămi,seadunaserăde-avalmarevistelearuncatelagunoişiperdeluţaridicatădemânamameiîncasadepestradaLucacişianiidecomunismşiimpresiadeRomeoşiJulietaforeverşisenzaţiacăamfostoarbă20deani,deşieramdoctordeochi,şidivorţulşitimpulmăsuratnumaiprinparadarulourilorschimbatelaclosetsăptămânalşiHadera–nouaCraiovăamamei–,ce-osăspunăacestoraş-sat,iarşiiar,şicucâtscuturammaiviolentgândaciiamintirilordepeminecuatâtplângeammaitare.Faţamiseprefăcuseîntr-omlaştinădelacrimişirimel.Filozoful era complet năucit şi speriat. Oprise maşina pe marginea şoselei şirămăseseînlemnit.Eraultimullucrulacareseaşteptase.Nuştiacesecuvinesăspună,darmaialesnuştiacesecuvinesăfacă.Trăisenumaiprintrecărţidespreoameni, nu printre oameni, şi plânsul meu îi bubuia în cap ca un ciocan. Ceîncurcateerautoate.Seîntrebaprobabildacăfemeiaastaîşidădeatotuşiseamacă el ar fi avutmultmaimultemotive să plângă decât ea. I semai părea cătăcerea lui ar putea părea ceva insultător la adresa mea, că o să cred că mămăsoarăcuunochicritic,rece,batjocoritorşitotuşi,câteraeldefilozof,simţeacăoricearfispusarfisunatfals.Îmidădeamseamadeciudăţeniasituaţiei,pânăacumnuplânsesemniciînfaţa

prietenelor,şi iatăcăplâng înhohote înfaţaunuistrăincucaren-amnimic încomun. Oricum, dacă n-aş plânge atât de stupid, situaţia ar avea şi o partecomică–mi-amspus.L-amnăucitpebietulfilozof!Trebuiesăîntreruprepedeaceastăscenăabsurdă,suprarealistă–mi-amzis–,exactcaunregizordecinemacarestrigă:Cut!Însănueramînstare,numămaiputeamregizapemineînsămi.Era ca şi cum întrebarea filozofului se proiectase asupramea ca un reflector,accentuându-mi tocmai umbrele. „Cum se descurcă cu atâta reuşită“, îimaimuţăreamcuvintele înminte, cumsemăsoarăcu faptul căniciodatănuvamaiaveaposibilitatea, lavârstaei,sătrăiascăonouădragoste,săaibădinnouîncredere în cineva, să se simtă împreună cucineva, împreună, nu doar atrasă

sexual?Caprintr-uncaleidoscop,îmitreceauprinminterâsetelelaolaltălamasadinbucătărie,vizadeintrarepierdutăînţaraîncarecopiiimeispuneau„Ţineţiminte când noi…“, viza de intrare în ţara în care mai înflorea ca un pomcuvântul:noi…Noi,sacrosanctafamilie…Începusem să mămai domolesc şi am aruncat o privire filozofului devenit

tăcut.„Aratăcauncâinebătutşinăuc“,mi-amspus.Eunomnecăjit,nuvoiamsă-ljignesc.—Nu-ţi face griji în privinţamea.Nici eu nu ştiu de ce amplâns. Îmi cer

scuze.—M-aisperiat.Nuînţelegceţi-atrecutprincap.— Ştiu şi eu? Se adunaseră preamulte, nuanţe pe care cuvintele nu le au.

Poatecăplânsul,caşirâsul,rezolvăoproblemăpeloc.—Într-adevăr,nuteînţeleg,eştiunomaşadereuşit,ceproblemepoţiavea?— Eşecurile nu ies totdeauna ca untdelemnul la suprafaţa apei. Ele există,

dacăvremsăfimcâtdecâtcinstiţicunoi înşine.Găurilenegredesprecaresevorbeşte în ştiinţă,găurilenegreexistă şi în interiorulnostru.Poate că suntemplinitoţidegăurinegre.I-amzâmbit.Mi sepăreaamuzant să fiu şi împlinită, şi cugăuri, şi încăcu

găurinegre.Întotcazul,măsimţeamdejamultmaibine.DarMarcnueradelocpregătitsăaccepteexistenţaunorgăurinegrelafelca

alelui.Eunufăceamdelocpartedintagmasa.—Cumpoţivorbiastfeldespretine?Eu,dacăaşfiînlocultău,aşfifericit!a

exclamat,iareuamtrecutinstantaneudelaostarelaalta,aproapecămi-avenitsărâd.„Cefilozofmaieşiăsta,filozofulcarenuştiesăvadă,săvorbească,săaudă!“Marc însă, înainte de a porni din nou maşina, a surprins ceva concret în

privireaironicăpecarei-amadresat-ofărăsăvreau.S-agrăbitsăsecorecteze:— E posibil să nu te fi înţeles, e posibil să nu înţeleg bine oamenii în

general…—Nueştisingurul!i-amrăspuns.Tăceamdinnouamândoi.Maitârziu,m-amauzitspunându-i:—Ştii, astăzi numai avemun cod simplu de comunicare, un cod suficient

pentru nevoile noastre. Nici pentru comunicarea cu noi înşine nu mai avemvreuncod.Dardemultregretamcăreacţionasemlavorbelelui.Să-ljignesceraultimul

lucrupecare l-aş fidorit.Niciodatănupoţi spuneexactcevrei,măgândeam.

Existăpreamulteliterepecarecuvintelenuleau.Niştegăurinegreanalfabete!mi-amspus,şiaproapecăm-apufnitrâsul.— Eşti o femeie interesantă, spuse Marc, şi se simţea ca un spânzurat de

propriile cuvinte.Dar numai putea da înapoi, atârna deja în aer. Frumoasă şiinteresantă,suntanidecândnuammaispusastacuiva.Aşvreataremultsătemaivăd,sănecunoaştemmaibine,esteposibil?—Mâineplec laLondra! i-amrăspuns laconic şieramdejadeparte,atâtde

puţin conştientă de prezenţa lui înmaşina, încât aproape că n-ammai scos ovorbă până la locuinţa prietenilor comuni, iarmaşinami-a acceptat tăcerea cuaceeaşi indiferenţă cu care îmi primise hohotele de plâns. „Dacă aş fi spusaltcevadecâtamspus,dacăaşfiştiutsămăfacinteresantînochiiei,aşfipututsămi-oapropii.Numaiînumbrauneiastfeldefemeiaşputeaieşieulalumină“,îşispuneafilozoful,reînchizându-seînelînsuşicaîntrevalveleuneiscoici.A doua zi, de cummi-am luat în primire camera de hotel, am scos numai

umbrela din valiză,m-am repezit la uşă fără sămămai schimb şi am ieşit înstradă.MăgrăbeamsăcolinddinnouprinLondra.Eradeparcăaşfivrutsămăîncredinţezcă străzile sunt încă la locul lor, căaucontinuat să fieacolo în totacesttimp;eradeparcă-mipierdusemîncredereanudoarînoameni.Darstrăzilem-auliniştit,eraulalocullorşi,înplus,vizitatedeunmusafirrar

acolo: soarele. Am recunoscut clădirile imprimate în memoria vieţii meleprecedenteşim-ambucurat,darnupentrumulttimp.Îmiveneagreusăacceptcăaicitotulpăreaobişnuit,neschimbat,întimpceoriceasemănareîntrefemeiacarevizitaseLondraînurmăcunumaicincianişifemeiacareovizitaacumerao pură coincidenţă. Toate credinţele şi toate legile şi toate lumile care seînvârteauîn jurulfemeiideacumcinciani,pecareea lepăstrase într-oordineexemplară–cabatistuţelelegatecufundăîndulapuluneidomnişoarebătrâne–,toatecăzuserădeodatăpepodea,seamestecaserăîntreele,dispăruserăfărăurmăşialtelenumaiapăruserăînlocullor.La naiba – m-am certat singură –, destul ai inundat ieri cu lacrimi maşina

sărmanuluifilozof!Respiri,eştisănătoasă,eşti liberă,arăţi încădestuldebine,cautăsăprofiţidefiecarestropdesoare!În vitrinelemagazinelor de pe Regent Street erau expuse rochile celor mai

renumitecasedemodăşi,oglindindu-măîngeam,amobservatumbrelainutilăcareîmiatârnadebraţ.Inutilă.Caşimine–mi-amspus,şiochiimis-auumplutdelacrimi.Iarţi-emilădetineînsăţi!m-amdiagnosticat.Străzileerauplinedestrăini,învremeceparcurileadăposteausutedeenglezi

atraşi ca totdeauna de o zi fără ploaie. Se întindeau pe iarba proaspătă cucămăşileîntredeschise,încercândsăcaptezefiecarestropdesoare.Unstropdesoareîntr-oţarăploioasăvaloreazăcâtopicăturădeploaieîntr-oţarăscăldatădesoarecaIsraelul–îmispuneam,continuându-miplimbarea.OameniiforfoteaupestrăzileLondrei,seîncrucişauuniicualţiişitoţipăreau

foartegrăbiţisăajungălaoţintăştiutănumaideei.Princontrast,măsimţeacaomaşinăcaremergepedreaptaşoseleiîntimpcetoatemaşinilemergpestânga.Măsimţeamsingurafiinţăsingurădinmulţime.Amîncercatsămăuitdinnoulavitrinele ademenitoare, dar – înconjurată de curentul nesfârşit, zgomotos almulţimii – eram din ce în ce mai deprimată. Erau atâţia oameni pe străzi, şitotuşi simţeamcă nici unul număvede, sau poate că erau şi ei preocupaţi deproprialordepresie.Trebuie sămă întorc lahotel,mi-amspusabătută, celpuţin încameramea,

fărăoameniiăştia,măvoisimţimaipuţinsingură.Decesămăstăpânescdacăamchefsăplâng?Celpuţinvafifair-play.Îndreptându-măcupaşigrăbiţisprehotel,m-amsimţitdeodatăînrândcutoatălumea,acumaveamşieuodirecţiebinedefinită,oadresăsprecaresămăîndrept.Deodată,îndrumsprehotel,amremarcatclădireacelebruluiTeatruQueens.

AfişuluriaşdepefaţadăanunţacăînaceasearăsevareprezentapiesaluiCehovPescăruşul.—Hi, Cehov, am şoptit, în sfârşit am găsit şi eu o cunoştinţă la Londra!

Bucuroasă,num-ammaiîntorslahotel,mi-amcumpăratunbiletînprimulrândşiamintratlateatru.Salaeradejaplinăşi,aşezându-mă,mi-amadusamintedevremea când locuiam în România comunistă, aveam 16 ani şi părinţii nu-midădeauvoiesăcitescnoapteaînpat.Decumadormeau,aprindeamveiozadepenoptieră şi citeam iar şi iar povestirile lui Cehov. La cel mai mic zgomotstingeamîngrabăveiozaşi-lascundeampeCehovsubplapumă.Dacăfusesemnevoităsăîntrerupnoapteaopovestire,ocontinuamadouazitotclandestin,înoreledeclasă.Măprefăceamcăurmăresccelescrisepetablădeprofesoară,darîmiaruncammereuprivireaînjos,pecarteadeschisă,aşezatăpegenunchi.La sfârşitul anului, profesoara de literatură, care era şi diriginta clasei,mi-a

scrisîntr-unalbumdeamintiri:„Lalecţii,Riritragecuunochilacarteadeschisăclandestin pe genunchi şi cu celălalt ochi se uită la tablă şi la lecţii. La cerezultateminunateaiputeaajungedatorităinteligenţeicucareeştidotată,dacănute-airisipiastfelîntoatedirecţiile!“Cehov?!Mărisipeam?Câteodată, în timpce stăteam înbancă,mi sepăreacăpereţii claseinumai

existau,căRomânianumaistădupăCortinadeFier şicăeu,Riri,măaflu înafaratuturoracestordetalii,peoscenăadevărată,cuocortinăvişiniedecatifea,cămătransformînMaşasauînNinaşicred,caşiele,încevaminunatcarevavenişivaaprindepestetotluminiuluitorcolorate.Cândîntr-obunăziamcititcă Treplev a adus pe scenă un pescăruşmort, am început să plâng nu pentrupasăreamoartă,cipentrumine,caretrăiamîntr-oţarădincarenuseputeazbura.Pescăruşul cel puţin a cunoscut zborul, pe când eu? „Niciodatăn-ai să poţi săzborişisăteoglindeştiîntoatelacurile,îmispuneam,eşticaunpescăruşmort,aniisevorrostogolicutineînchisăîncolivieşirepede,repedeveiajungela80deani.“Mai târziu, la universitate, ori de câte ori un conferenţiar insipid îşi ţinea

cursul,Cehovseaflaînamfiteatruşicontinuasă-mizâmbeascădesubpupitru.Denumirile latine ale muşchilor coapsei ieşeau una după alta din guraconferenţiarului,deparcă,înafarăderecitarealorlaexamen,armaifiavutaltăimportanţă, iarCehov, instalat confortabil pestemuşchii coapseimele,muşchicudenumiri imposibile, îmianihilaplictisealadescriindu-mionouăîntâmplarepetrecutăînsecolultrecut,şinuunaltmuşchidincarteadeanatomie.Întretimp,spectacolulîncepuse,şitoatăobosealamis-arisipitcaunfum.Era

deparcăunduhsfântarfiplutitînsalăatingându-măşipemine,transformându-mă într-o fiinţă aeriană şi nobilă.De fapt, numai aparţineam nici vieţiimeleanterioare,nicivieţiimeleprezente.Făcusemunsalt.Măaflampe scenă, fărăniciolegăturăcuceaaşezatăînfotoliulroşu,pluşat,dinprimulrând.EravorbadeacelaşiCehov,şitotuşieracutotulaltCehovdecâtcelpecare

credeamcăl-amîntâlnitla16ani.Eradeparcăşiel,Cehov,îlcunoscuseîntretimppeFilozof.Şiatuncicândamauzit-opeNinaîntrebându-lpeTrigorin:„Aşvreasăştiucumsesimteunautortalentatşicelebru,aşvreasăştiucumtesimţicândştiicăeştiatâtdecelebru?“–num-ammaimirat,caînaniideşcoală,derăspunsulluiTrigorin,carespunecănuestechiarîncântatdeelînsuşi.Începeamsă-lsimtpeCehovmultmaiapropiatdecâtînaniideşcoală,începeamsăvădcămăoglindesccutotulaltfelînlumealui.În ciuda tuturor lucrurilor care s-au petrecut şi se petrec – îmi spuneam –,

omulestetotuşiofiinţădumnezeiască.Cândmoareoricarealtanimal,morcuelşilumea,şiamintirile,şisimţămintelelui.Setransformăînregnvegetal,totulsetermină.Dariatăcălumeaunuiomcaremurisecuatâţiaşiatâţiaaniînaintenunumaicăacontinuatsăfieviecunoiastăseară,dars-aşischimbatîmpreunăcunoiînmultealteseri.

„Cufiecarezicaretrece–spuneaNinaînultimulact–crescforţelesufletuluimeu“, şi eu, în sală, o priveam cu ochi strălucitori şi simţeam că şi forţelesufletuluimeucresc.„În tot ce fac – spunea Nina – importante nu sunt faima, strălucirea sau

visurilenutrite.Importantăestecapacitateanoastrădeasuferi,săştiisă-ţiporţicruceaşisă-ţipăstrezicredinţa.“„Doamne, ce se întâmplă cumine?“ îmi spuneam, aşezată încă în fotoliu şi

dupăsfârşitulpiesei.Acumplângeamnudincauzasfârşituluitragicalpiesei,pecare-l cunoşteamdinainte, ci îl plângeampeCehov celmort la 44de ani şi oplângeampefetiţacarefusesem,ceaatâtdeviela16ani.OplângeampetânăraRiri, care nici măcar nu-şi imagina că va putea vizita vreodată Londra şi vavedeapiesaluiCehovînceamaibunăinterpretaredinlume.Simţeamcăparcănusecuvinesăfiuacoloşiplângeamdebucuriecăamavut

partedeunasemeneaeveniment.Saupoateplângeamfiindcăamînţelesdeodatăcă,indiferentcesevaîntâmpla,aparţinraseiluptătorilor,căsuntsănătoasăcaunanimal tânăr al pădurii, cămă voi ridica din toată durerea aceasta, cămă voicurăţa de durere ca de o smoală lipită de tălpi lamalulmării şi voi reîncepenegreşitsămerg.Singură.Cualţii.Voimerge.Şidacănuvoiîntâlnipedrumoprezenţă,ocăldurăumană,vatrebuisăgăsescaceastăcăldurăînmine,caoriceanimalviuşisănătosalpădurii.Osăsupravieţuieşti!îmispuseseMaia,prietenameadincopilărie.„Laom–scriaCehovînUnchiulVanea–totultrebuiesăfiefrumos,şifaţa,şi

îmbrăcămintea,şisufletul,şigândurile.Efrumoasă,fărăîndoială,dar…teuiţilaea[ElenaAndreevna],mănâncă,doarme,seplimbă…“La Tel Aviv voi mânca, voi dormi, mă voi plimba, dar, spre deosebire de

ElenaAndreevna,voişilucra.Măvoiîntoarcelarutinazilnică,voişticăamaitrecutosăptămânădupămarşulsulurilordehârtieigienică,măvoienervapentrufleacuri, mă voi lupta ca toată lumea pentru lucruri importante sau lipsite deimportanţă,voivisacăvoiîntâlniunbărbatpotrivit–şi-lvoiîntâlni(saupoatenu),şimăvoisimţicâteodatăsingurăşitristă,deşiînconjuratădeoamenişideel.AliceînŢaraRealului.Ciuruitădedefectecatoţiceilalţi,mi-amspus,ciuruită

dedefecteşidegăurinegre.Trecutăprinciurşiprinoglindă.Dar nimeni nu-mi va putea lua înapoi seara în carem-am simţit luminoasă,

fericită, seara când amprimit un cadoupersonal de laCehov.Cândn-am fostucisăcapescăruşul,cândamînviatdindivorţcadinpropria-micenuşă.

Laurmaurmelor,numulţioameni l-au ţinutpeCehovpegenunchi,au fostîmpreună cu el în clandestinitate, au primit de la el un cadou sau au putut fifericiţifărănicioexplicaţie,camineînaceaclipă.Însfârşit,m-amridicatdinfotoliuşiamieşitînstradaceaatâtdeneprimitoare

înurmăcudoartreiore.Eraaproapemiezulnopţiişimăgrăbeamsprehoteldeparcăm-arfiaşteptatacolocinevaşieraîngrijoratdeîntârziereamea.Aerul eraproaspăt şipedrummi-am imaginat cum,ajunsă lahotel,măvoi

aşezalamasadescrisdincamerăşivoiîncercasă-idescriufiiceimeleprimazilaLondra.Voiîncercasă-iscriucumnumis-aîntâmplatnimicneobişnuit.Cummăsimţisemtotuşisenină,bucuroasă,aeriană.Cumprimisemundarpersonaldela Cehov. Voi scrie adresa pe plic şi voi aştepta dimineaţa ca să-l expediez.AdresadepeplicvafiadresaapartamentuluimeudinTelAviv.Acelapartamentcare,dacăarfiavutminte,s-arfimiratacumnunumaideschimbărilesurveniteîninteriorullui,darşideceledininteriorulmeu.

Da,cumvoiajungeîncamerameadehotel,măvoiaşezalamasadescrisşivoi descrie imediat bucuria acelor clipe, bucurie care, prin scrisoare, va maidăinuiuntimp,cineştie?Vamaidăinui,poate,lafelcaparfumulîncăprezentîncameradincaretocmaiaieşitofemeiefrumoasă…În drum spre hotel, pe caldarâmul londonez, paşii mei grăbiţi se

transformaseră de-a binelea în paşi de dans. Ca şi cum nu puteam atingecaldarâmultottimpul,caşicumîmieraunecesareîntreruperi,caşicumtrebuiasămăafluşiîndirecţiaopusăgravitaţieiPământuluişigravitaţieisinelui.Erampestradă,darstradapăreaoplutălegănată.Plutălegănatădeunrâu,deunflux,de un reflux, nu-mi puteam da seama. Eram acolo, dusă cu strada, şi încă nuînţelegeamdecemiseîntâmplăcevamagiccândnumiseîntâmplanimic.Eramfericită. Nu pentru mult timp. Fericirea e ca o vază de porţelan de Sèvres înmânaunuibolnavdeParkinson.

1984

Îl chema ca pe ţară – Israel. Ne-am cunoscut în cel mai ciudat loc posibilpentruunînceputderoman.Încasafemeiidecaredivorţasecuzeceaniînurmă.Veniseînvizitălacopiiilui,afostinvitatsărămânălapetrecere.M-ainvitatladans şi nu a mai dansat cu altcineva. Nu mai întâlnisem nici la dansatoriiprofesionişti o astfel de dăruire a corpului în dans, o astfel de senzualitate a

mişcărilor şi a ritmului. O asemenea bucurie. Se scurgea în ritm. Tăceam şidansam.Trăiamprindans.Nesimţeamunulpecelălalt.Aerulneprimeaoridecâteoripicioarelepărăseaupământul.„Nimenin-amaidansatvreodatăcatine,i-amspus.Întotcazul,cuNureevnuamdansat,aşacănupotfacecomparaţia.“Eracevacopilăresc,ştrengărescşivagînprivirealui,îiascultamparcăprivirea,atentăsădescopăr lucruridespreel.Aveanumai44deani–părul îiera totuşialb,darastaîiîntinereaşimaimulttrăsăturilefeţeişicorpulatletic.Ştiamdeja,nuaveamnicioîndoială,căenumaiunînceput,căvomfiîmpreună,cănevomcontinua dansul, că vom locui împreună, că vom râde împreună.M-a condusacasăşiamrămasînmaşinăvorbindtoatănoapteadespreviaţalui,despreviaţamea. Israel era legat de fiecare colţ, de fiecare piatră din ţară.Mie îmi lipseatrecutuldecopil şideelevăde şcoalăpeacestemeleaguri. Israelmi-adeschisporţilespreIsrael,m-alegatorganicdelocurişideoameni.PeAlexandruPenl-am citit împreună. Îi întâlneam pentru prima oară poeziile şi celebra sa carteStradacusensunicatristeţii.M-ambucurat.În prima sâmbătă după ce ne-am cunoscut, Israel m-a dus pe malul Mării

TiberiadeilamormântulpoeteiRachel.Pânăatuncinicinuştiamcăpemormântera aşezată o casetă şi în casetă se afla o carte cu poeziile lui Rachel pentruîndrăgostiţii care vizitează locul. Am scos cartea, am citit poeziile. Laculdeveniseşialnostru, înaintedea-lcunoaştepe Israel fusesemoarbă lapoezialocului.Şilaaceasenzaţiedeveşniciealacului,anoastră.Erainelulcucarem-alegatIsraeldeIsrael-ţara.I-amcitit o poezie pe care o iubeamdin literatura franceză, poezia contesei

AnnadeNoailles:„Visezlaochiităi,lamâiniletale/Îmiplacinespusdemultşitotuşi/continuisăsufăr!/Eatâtdetristăşiatâtdefrumoasă/ofiinţăumană.“„Eatâtdetristăşiatâtdefrumoasăofiinţăumană“,arepetatIsraelcaunecou

caredădegândit.Dar şi în Tel Aviv descopeream lucruri nebănuite, lucruri care de fapt

existaserădinainte,darnuavusesemcunoştinţădeexistenţalor.Într-ozi,Israelaopritmaşina pe o stradă dinNeveTzedek, destinată demolării. Pe acea stradălăsată în paragină, o stradă-fantomă de pe care semutaseră toţi oamenii,mi-aarătatcasa încarecopilărise.Maiexistabalconuldepecareel, Israel,copil,aurmăritîn1948cumseridicapemijloculstrăziiungarddesârmăghimpată:deopartealuilocuiaupe-atunciarabi,decealaltăparteevrei.Şisetrăgeacuarmadepeuntrouarcătreceldevizavi.Pelângăstradadevenităacumfantomăsemaivedeauliniileferateabandonatealeunortrenuricetransportaserăodatăcălătorii

spre Ierusalim şi ţările arabe. Erau deja părăsite demult; când Israel eramictrenurile nu mai veneau şi nu mai plecau. Devenise o linie moartă. Copiiicartieruluisejucausărinddepeoşinăpealta.Până şi mama mea l-a plăcut pe Israel, îi părea doar rău că nu vorbeşte

româneşte. Ea venea câte o săptămână lamine, la Tel Aviv, şi eu traduceampentruei.Câteodatămamaseplângeacănusesimtebine,căodoareînregiuneainimii. Ştiam că medicamentele erau le violon d’Ingres al mamei. Îi plăceautableteleşicredeacăfiecarebulinăîşicunoaşteexactadresa,cucâtmaimultecuatâtmaibine,unmedicamentpentruintestineşiunulcasăteadoarmă,unulcasătetrezeascăşiunulpentrutensiune,deşiaveatensiuneascăzută.SeducealadoctoruleidinHaderacuolistă,calasupermarket,şidoctorulosimpatizaşinusetârguiacuea,îifăceapeplac.Odatăl-amvizitatşil-amconvinssă-iprescrienumai necesarul, căci prezenta semne de intoxicare cu medicamente care secontraziceauîntreele.— Mama se vaită iar că o doare la inima, îi spuneam lui Israel, după o

anumită vârstă nu am voie să n-o cred. Până la proba contrarie, trebuiecontrolată.Mergcuealaspital.La spital i se făceau toate analizele.Aşteptam lângă ea.Veneadoctorul şi-i

spuneacătoateanalizelesuntnormale.Întotdeaunaurmaacelaşiceremonial:—Ririca,număminţi?Nu-miascunziceva?Serios?Îmispui totadevărul?

Sănumăminţi!Pede-oparte, îipăreabinecăfusesecontrolatăşicătotuleînordine,pede

altăparte,erapeundevafoartedezamăgităcănuprimeştemedicamenteşinuebolnavă şi nu trebuie îngrijită. Ne întorceam acasă. Păcat că nu pot să-ipovestescluiIsrael!spunea.—CepăcatcăIsraelnuvorbeşteromâneşte!îmispuneaiarşiiar.Darmie tocmaiastami-aplăcut, Israelm-amolipsitdemagia locului şiam

devenitofiicălegitimăaaceluiaicişiacum.Ne-afostfoartebineîmpreunăşinouă,şitrupurilornoastre.—Tuşilaosutădeaniosăplacişiosăatragibărbaţii!îmispunea.Ofemeie

areputeredeatracţiesaunuare,şiunbărbatsimteasta.—Cândveiavea95deani şieuvoiaveaosută, să ştii căosăprofitdeo

ultimăocazieşiosăteînşel!l-amameninţat.Nesimţeamoperecheşiatuncicânddansam,îndansnutepoţiascunde.Când

îţiplacesădansezi,dansultepoateinvadacaunorgasm.Neîntrebam,dansând,dacănucumvatocmaicândieşidintineînsuţinuajungisăfiicelmaiaproapede

tine însuţi. Dansând cu Israel nu mai existam, nu mai aveam senzaţia deîntrecerecualţiisaudorinţadeafiprimasaudorinţadeafişimâineprimasaufricadeaajungelavârstalacare,poate,voidansaşchiopătând.Dansamnucupicioarele, ci probabil prin centrul din creier al dansului. Dansam, existam, şinimic altceva nu exista. Eramnoi doi şimuzica. Şi o bucurie de sălbatici dinAfrica.Ne-amdespărţitdintr-unmotivincredibil.Is-adescoperitotensiunearterială

foarteridicată.Dinacelmomentaadoptatpoliticastruţului,şi-avârâtcapul înnisip:n-amaivrutsăaudădedoctorişidemedicamente.Eraoîncăpăţânarecutotul iraţională, nepotrivită cu un om inteligent şi cultivat. I-am adus acasăbroşuri,amîncercatsă-iexplicprimejdiile,darelseenervaşispuneacăsesimtefoartebine,lucreazămultşinuoboseşteşinutrebuiesăianiciomedicaţie.Întot cazul, spunea, se simţise mult mai bine sufleteşte înainte de consultaţiamedicalăcuocaziacăreiaaaflatcăaretensiunemare.Îipărearăucăaaflatşi-lgăseamcitindşirecitindactulsăudeasiguraredeviaţă.Amcumpăratunaparatdemăsurattensiunea,darcucâtîncercammaimultsă-iexplic,să-lîngrijesc,să-idaumedicamente,cuatâts-aîndepărtatmaimultdemine–pânăne-amdespărţitşi s-a reîntors înapartamentul lui,dealtfeldestuldeaproapede locuinţamea.Ne-amdespărţit,daramrămasprieteni.—Vezicebinemăsimt?Fărămedicamente!îmispunealatelefon.Dupădoianiaavutunaccidentvascularcerebralşitoatăemisferastângăi-a

fost atinsă. M-am dus să-l văd la spital, stătea într-un scaun cu rotile şi m-arecunoscut de la distanţă. S-a bucurat, a scos nişte sunete, nu mai putea săvorbească,daraînceputsăsalteînscaundebucurie,caundanscujumătatedecorpparalizat.Niciodatănuamvăzutoasemeneabucurie.Şiunasemeneadansînscaun.Amînceputsăplâng.Israelatrecutşielbruscdelabucurielaplâns.Dupădoianiamurit.Amuritla50deani.N-amaivorbitniciodată.Decâteori sunt înNeveTzedek,măgândesc cât s-ar fi bucurat săvadă că

acel cartier al copilăriei lui nu numai că n-a fost dărâmat, dar planurile s-aumodificat,afostrefăcutşieplindeviaţăşideatmosferă,unpunctdeatracţieaturiştilor,uncentrualvieţiiculturaledinTelAviv.Israeleraunbărbatdelacareamprimitmultedaruriinvizibilepentruceilalţi.Nueraundur,ciunomfoartesensibil.Întotdeaunami-auplăcutbărbaţiicare,înciudastereotipurilorşialumiimoderne,păstreazăungrăuntedinnebuniacopilăriei,ceeacenulescadedefelmasculinitatea. De altfel, este singurul bărbat căruia i-am păstrat de-a lungulanilor fotografia înrămată în cameramea. De pe vremea când avea acel ceva

copilăresc,ştrengărescşivagînprivire.Şimăiubeaşidansacanimenialtul.Arămastânăr.Dacăne-amreîntâlni,elaraveaazitot50deani.Dincândîncândtimpul,caunborfaşcee,maifurăbijuteriauneiamintiri.

1987

De câte ori cineva făcea cunoştinţă cumine,mă întreba:Dar de unde vinenumeleRiri?Măplictiseademoarterăspunsulrepetatdeatâteaorişirecitatdeminepeun

tondecopilidiot:„Mama,cândavea16ani,acunoscutlaOlăneşti…“Voiamsăinventezoaltăpoveste,sănumairecitacelaşilucrudemiideori.Într-ozi,îniunie1987,urcîntr-unautobuzlaTelAvivşilângămineseaşază

ofostăpacientă,originarăşieadinRomânia,oprofesoarăuniversitarăieşitălapensie.Necunoşteamdeanidezile.Deodatăoaudspunând:„Riri,niciodatănute-amîntrebat,dardeundevinedefaptnumeletău?“Mi-avenit sămăaruncdinautobuz. Începplictisită explicaţia cuovocede

copil idiot, împlineam în acea vară 52 de ani şi 52 de ani nimeni nu auzisevreodatădeRiriScânteieamamei.Deodată:loviturădeteatru!—O cunosc peRiri Scânteie! spuseLory. E într-adevăr foarte frumoasă şi

acum!AfostcăsătorităunsingurancuvărulmeuLionelScânteie,criticdeartălaParis.ÎnanulcâtafostmăritatăcuelaulocuitchiarîncentrulBucureştiului,peCaleaVictoriei128A.Nu mai eram deloc plictisită de întrebarea lui Lory. Mă electrocutase şi

coincidenţacăaceaRirilocuiseînacelaşibloccumine.— Şi ce s-a întâmplat după aceea, de ce n-am mai auzit nimic de ei la

Bucureşti?—Riri s-a recăsătorit cu prinţulMircea Coandă, rudă cu celebrul Coandă,

inventatorul.ArămasîncelemaibunerelaţiicuLionelşi,imediatdupărăzboi,celedouăfamiliiaudecissăsestabileascălaParis.—Lory, eu suntmereu înaintedeParis saudupăParis, uite că amşi acum

biletşipesteosăptămânăzbor,vreaunegreşits-ovădpeRirialcăreinumeîlport,dă-miterogadresaei.—Da,arfibine,oameniisuntmaiperisabililaoanumităvârstă–aremarcat

Lory–,dareuamnumaiadresaşitelefonulluiLionel.Îispuicăeute-amtrimislael,plustoatăpovesteaastaciudatăşitevapuneînlegăturăcuRiriCoandă.Zisşifăcut.

ÎitelefonezluiLionelînclipaîncareamintratînposesiacamereidehoteldelaParis.Îiziccinesunt.—Acumamsăvăcersăascultaţiopovestecamciudată.Şii-ospun.Vreau

telefonulluiRiriCoandă,îlrog.—Doamnăprofesor,marenoroc căm-aţi prins acasă.Sunt printre cei care

organizeazălaSorbonacomemorarealuiMirceaEliade–unandelamoarte.Văinvit la Sorbona la toate cele trei zile de congres, veniţi mâine când începe,facem cunoştinţă şi la sfârşitul ultimei zile veţi participa şi la banchetul de laHotelulGeorgeV.AcolooveţicunoaştepeRiri,eaşiMirceaCoandă,împreunăcuIonRaţiuşialţii,fiindprintresponsoriicongresului.Nu-miveneasăcred.Preocupatădefamiliaşicarieramea,deînvăţareaunei

limbi complexe ca ebraica, de cercetările şi articolele medicale, niciodată nuintrasem în legătură cu organizaţiile româneşti din Occident. Iar acum,coincidenţă,sosisemlaParispeziuade23iunieşiîntre24şi27iunieavealocacest congres de care aflu întâmplător. Fiindcă Lory se aşezase într-o zi înautobuzlângămineşimăîntrebasedecemăcheamăRiri.—Mamă,amtelefonatînIsrael,amdatdeurmaluiRiriScânteie,ceapecare

nuaivăzut-odela16ani!Pestetreizileos-ovăd!— Ce spui? M-am zăpăcit de tot! Cum ai găsit-o? Să-i transmiţi negreşit

complimentedelaPaulaZuckermandinCraiova!Ne-amcunoscutlaOlăneşti–să-ispui.Eraprin1927.Precisosă-şiaducăamintedemine.Vai!Parcănicinu-mivinesăcred!StălaParis,vasăzică…Cepăcatcăn-aigăsit-omaidevreme,săfipututsă-ipovestescşiluiPică!Vocea mamei suna ca un clopoţel. Ca a unei fete de 16 ani! Amintirile o

făceausăsetrezeascălaviaţă.—Bine,Muţa,ştiamcăosătebucurevestea.Techemdupăcevorbesccuea.Amajunsadouazi,miercuri24iunie,laSorbona.Lionel,unuldintreceimai

amabilişimaivioioamenipecarei-amcunoscutvreodată,măaşteptalaintrare.Congresul–subpatronajulUniversităţiiSorbonadinParis–fuseseorganizat

în special deAcademia Româno-Americană, având-o preşedinte de onoare peMaria Manoliu-Manea şi numărând în comitetul de conducere nume ca JeanAlmosnino, Neagu Djuvara, Marie-France Ionesco, Andrei Pandrea, SandaStolojan.Pe coridor se aflau mese cu cărţi în limba română, o parte, trebuie să

mărturisesc,păreausăaibăunconţinutlegionar.Dealtfel,primameaimpresieşio mare surpriză a fost că majoritatea celor prezenţi se împărţeau în două

categorii:jumătateerauevreişijumătatelegionari!Evreiierauaceievreicareaupăstrat dragosteRomâniei şi culturii ei în care crescuseră, aşa că veniseră dintoată lumea,de lamaridepărtări, lacongres.Legionariierauaceiacare,goniţidinRomânia şi arestaţi deAntonescu şi deHitler în 1941, ţinuţi sub arest deforţelealiateîn1945,s-audecisdupăeliberaresărămânăînGermaniadeVest.Ţineau legătura unii cu alţii, desfăşurau numeroase activităţi şi scoteaunestingheriţişiunjurnallegionarînlimbaromână.PărerilepoliticealeluiEliadefiindu-le cunoscute, apropiate ideologic– şiGermania fiind relativ aproapedeParis–,legionariişi-aufăcutsimţităprezenţalaacestcongres.AbiaintrasemlaSorbona.Maierapuţintimppânălaşedinţadedeschidereşi

începusemsărăsfoiescunadintrecărţileexpuse.—Din ce ţară sunteţi? mă abordă o femeie foarte volubilă, încă destul de

tânără. Mi-am dat seama că voia să intre în vorbă cu mine. Eu ardeam denerăbdare să pătrund în lumea cărţii din mâna mea, dar nu puteam finepoliticoasă.Amschimbatcâtevabanalităţi.—Vai,darcesimpaticăsunteţi!aspusea.Aşvreasăneîmprietenim!Săfim

chiarprietenebune.TrăiescînGermania.Spercănuvăderanjeazăcăsoţulmeuelegionar.Cesă-ifac?Aşaeel!şis-arepezitsămăsărutepeamândoiobrajii.Trebuie să mărturisesc că acest prim sfert de oră în incinta Sorbonei mă

năucisecomplet.Eramşocată!Darn-amavuttimpnicisă-mitragrăsuflarea,căaldoileasfertdeorăm-aşocatşimaitare.Unbărbatimpozant,cupărgrizonantşi foarte elegant îmbrăcat, se precipită spre noi şi se interpune între mine şidoamnasoţiedelegionar.—Totuleoînscenare,doamnă!Darabsoluttotul!şiîmiagităniştehârtiipe

subnas.Spredeosebiredesoţialegionarului,vorbeabineromâneşte.—Vreau să ştiţi că totul e o înscenare! Vă asigur, am toate documentele,

priviţiacestearticole:ex-împăratulBokassanuestevinovat.AprimitchiardinmâinilegeneraluluiDeGaulleMareaCruceaLegiuniideOnoare,şiacumsăfieasasinat în numele Franţei?! Putem fi indiferenţi în faţa acestei maşinaţiuniodioase?Săfieelacuzatdeucideredecopiişidecanibalism?!El,Bokassa?—Scuzaţi-mă, i-am spus eu, care încă de laDeGaulle căutam disperată o

virgulăînvorbirealuicasă-lpotîntrerupe,vărogsămăscuzaţi,dareuamvenitlaunaltcongres.Credcămăconfundaţi.—Nu există nici un alt congres, vreau să strâng tocmai aici, de la românii

prezenţi,semnăturiînfavoarealuiBokassaI,ex-împăratulAfriciiCentrale!Cât

despremine,eusuntprinţulcerchezAlexandruChicinTsitsishvili, inginer,amfost pilot de război de partea Aliaţilor în România celui de-al Doilea RăzboiMondial şi acum, în guvernul luiBokassa I, eu şi soţiamea am fostminiştri.Singuriiminiştrialbi.Mi-aînmânattreiarticoleşiavrutsă-isemnezopetiţiedeeliberareafostului

săuşef.Legionarnu fuseseel,Bokassa I,darcanibalismul saunecanibalismulsău–iatăoproblemăcarenueradecompetenţamea,aşacăamrefuzatpoliticossă semnez.Mi-a lăsat articolele scrise de el despre candoarea luiBokassa I şiimediatl-amvăzutîndreptându-sesprealţiicupetiţia.Totuşierammulţumităînsineamea.Dacămama,cuoptaniînaintedeamănaşte,num-arfinumitRiri,înviaţa mea nu aş fi avut ocazia să mă aflu în prezenţa unui fost ministru alguvernuluiBokassa.Şiîncăunulcareavusesefuncţii înalteînAfricaCentrală,eraalbşivorbearomâneşte!Din acel moment, am părăsit coridorul cu surprize şi am pătruns într-o

Nirvana a Intelectului.Din nou, îi eram recunoscătoaremamei că, datorită ei,într-unfeldenecrezut,ajunsesemlaSorbonatocmaiînacelezile.Păstrez până în ziua de azi programul scris în franceză şi purtând titlul

Hommage àMircea Eliade: Directeurs des sections:MichelMeslin – Istoriaştiinţelor şi a religiilor; Christian Bec – Literatură şi critică literară; IonelJianu –Arte plastice şi muzică; EdgarMorin – Filozofie; Olivier Clément –Teologie; Neagu Djuvara – Istorie; Robert Marin – Lingvistică; LawrenceSullivan – Antropologie, etnologie; Alain Besançon – Ştiinte economice şisociale; Constantin Corduneanu –Matematică, Fizică; Ion Vianu –Biologie,medicină,psihologie.Printre vorbitorii de la şedinţa de deschidere a fost şi Ioan P. Culianu cu

lucrarea:Mircea Eliade et la tortue borgne. Apoi lucrările s-au desfăşurat înparalel în trei amfiteatre şi printre vorbitori s-au aflat Matei Călinescu, DinuAdameşteanu, Liviu Floda, Sanda Stolojan, Andrei Pandrea, Dorin Tudoran,Neagu Djuvara, Sanda Golopenţia, Maria de Villegas, Ion Raţiu şi IoanaBrătianu.AuţinutprelegerişidoiistoricidinIsrael:LucianHerşcovicişiLiviuRotman.Ceeacem-aemoţionat înmoddeosebita fostomasă rotundădespresupravieţuireaculturiiînRomâniacuparticiparealuiMateiCălinescu,aMonicăiLovinescu,aluiVirgilIerunca,BujorNedelcovicişiDorinTudoran.Sâmbătă27iunie, înultimazidecongres,amintrat înamfiteatrulGuizot,undeşedinţaeradedicată medicinii. Cum profesez neuro-oftalmologia, mă interesa în modspecial o conferinţă intitulată Rapoartele dintre creier şi autonomia fiinţei

umane,darnicinuputeambănuicesurprizămăaşteaptaaici.Esteanunţatconferenţiarul–unneurologfrancezdelaunspitalrenumitdin

Paris, Salpêtrière. El începe să vorbească, după cum era de aşteptat, în limbafranceză,dareuîncetezsă-lascult.Îlprivescşi-ltotprivesc,măridicdelaloculmeu şi mă aşez în primul rând de scaune ca să-l pot vedea mai de aproape.Semănacadouăpicăturideapăcucelmaifrumosbăiatdinanulnostru,MihaiSerdaru,celarestatdecomuniştiîn1956!Trecuseră31deani,decinuputea–chiardacăerael–săarateexactcaatuncicândl-amvăzutultimaoară.Şitotuşiaşaarăta!Săfieocoincidenţăaceastăasemănare,sausăexisteundevaunportretpictatcare–caînDorianGray–îmbătrâneşteşiprimeşteamprentatimpuluiînlocullui?Toatăconferinţaamfostconcentratănumaipecomparareafeţeişimişcărilor

conferenţiarului cu faţa şi mişcările acelui Mihai din memoria mea. Citescnumele în program:Michel Serdaru! Numele era deci aproape acelaşi, dar şichipulsă-ifielafel?În pauzămă apropii deMichel –Mihai –DorianGray.Numă recunoaşte.

AtuncipoatecănueacelMihaidin1956,saupoatecăeu,înmodfiresc,numaisuntaceeaşidupăcei31deaniscurşi.Săfiefiullui?—Spuneţi-mi,vărog,îlîntrebînfranceză,dumneavoastrăaţifăcutmedicina

laBucureşti?—Da,darnumaiprimiiani!—Pentrucăaţifostarestat?—Deundeştiţi?I-am spus cine sunt şi de aici am început conversaţia. După ieşirea din

închisoare a fost „cumpărat“ de rudele sale din Franţa şi astfel a putut părăsiRomânia. Era căsătorit şi avea copii. Cum se menţinuse neschimbat? Poateregimul alimentar din închisoare? Poate e sănătos să posteşti? m-am întrebat.Poate că, deşi fuseserăm învăţaţi de profesorul de biologieM. că nu există oştiinţănumităgenetică,poatecăMihaiaveagenefoartebune.Totuşi,înaceazi,ampierdutposibilitateadeacunoaşterapoarteledintrecreierşiautonomiafiinţeiumane!Nuascultasemuncuvântdinconferinţă.Odatăcongresul terminat,aveams-ocunosc însfârşitpeRiriceaadevărată!

Abia aşteptam! Ţin în mână invitaţia la banchetul tradiţional în saloaneleHoteluluiGeorgeV,cumenţiuneacăvacântaMiaBraia,care locuiaatunci laNewYorkşivenisespecialpentrueveniment.StrăbatsaloanelelabraţulluiLionel,caremăconducespremasaundeseafla

RiriCoandă.Eraîntr-adevărfrumoasăşinutrebuiesă-idescriuchipul,culoareapărului sau îmbrăcămintea, căci acolo am învăţat o lecţie: nu frumuseţea eiconta,nurochiadecoltatăşicorpulpăstratzvelt,cifaptulcăîşispuneaeiînseşică e frumoasă şi sexy.Atuncidevenea frumoasă şi atractivă înochii celordinjur,chiarşila70deani.CumspuneaYvesMontand,„casăfiesexy,ofemeietrebuiesăfiegoalăpedinăuntru,nuabsenţaîmbrăcăminţiicontează“.Riri Coandă aflase deja de la Lionel povestea şi intuiam că era puţin

îngrijoratădefelulcumararătacinevacare-ipoartănumele.Cândm-avăzut,s-aridicat depe scaun,m-a îmbrăţişat şi imediatmi-amdat seamacă fusesemdedeparte peste aşteptările ei.Aveameu52 de ani, dar îi purtambine, şi-a spuspesemne.Prinţul–înaltşidreptcaunenglez–m-aprimitşielfoartefrumos.Aşadar,

dupăceamfăcutcunoştinţă,m-auadoptat şimi-auspuscăe justificat săportnumeleRiri,primitcuaniînaintedeamănaşte!Întimpulbanchetului,simtdeodatăoîmbrăţişare,măîntorcşivădcăevorba

dedoamnacăsătorităcuun legionar.Bineînţelescă lângăea,dreptşiverdecabradul, soţul ei. Nu că ştiam că era legionar, dar avea, într-adevăr, o privirefoarte dură şi o atitudine rigidă, parcă înghiţise o sabie. Nu vedeam nici olegăturăîntreelşifemeiaexpansivăşiplinădeviaţăcare-lînsoţea.Darastaeraproblemaei,ameaafostsămăeschivezcâtmairepede.După o săptămână,Lionel ne-a invitat pemine, peRiri cea adevărată şi pe

prinţlaocinălaelacasă.Şiaşputeazicecă,penepusămasă,povesteacuRiri,carepăreadefinitivelucidată,abiaîncepea.CumamintratînsufrageriacaseiluiLionel,privireami-afostatrasădeunportretatârnatpeperete.Portretuleraalunei femei tinere, excepţional de frumoasă şi expresivă. Semăna cu starurilehollywoodiene din anii ’30. Mă intriga, nu-mi puteam desprinde privirea deportret.—Lionel,alcuiesteportretul?Întrebareamea a avut un efect neobişnuit. Lionel şi-a tras deodată o palmă

pestefrunte.„Evrika!Acumabiaamînţeles.S-alămuritmisterul!“— Ce mister? a întrebat Riri, ex-soţia lui. Vorbeşti ca într-un roman de

AgathaChristie!—Vărogsă-miacordaţipuţinăatenţie,ecamcomplicat,nuamvrutsăstric

entuziasmulgeneral,darmăpreocupatotuşioproblemădearitmetică.Mamata,Riri–miseadresămie–,enăscutăîn1911,dupăcummi-aispus.Avea16anicândacunoscut laOlăneştioRiri învârstăde24deani.Cuoptanimaimare

decâtea!OrRiriaicide faţăecuşaseanimaimicădecâtmama ta,deciar fiavutzeceanidacăarfifostlaOlăneştiîn1927!—Lionel!aspusRiri,ex-soţialui,vorbeştide-adreptulcaPoirot!Undevrei

săajungi?—Cum,nuportnumeledupădumneavoastră?Cecatastrofă!V-amgăsitdupă

atâţiaani şide faptnuv-amgăsit?Cumvoi răspundecândvoi fi întrebată iardespreprovenienţanumeluimeu?—Lionel!Îţidaiseamaceresponsabilitateporţipeumeri?îl tachinăprinţul

Coandă.Darmienu-miveneasărâd.—Riri,îmispuseLionel,întablouesorameacareaveaşieaprenumeleRiri.

Pânăsăsemărite,sorameapurtanumelenostrudefamilie,adicăochemaRiriScânteie,şiaveaexactvârstapecareocăutăm!ŞifamiliameamergeaverilelaOlăneşti.DecitenumeştiRiridupăsoramea.—Oloviturădeteatru!remarcăMirceaCoandă.—Şiundeesorata,Lionel?îlîntrebimediat,consolată.—Soramea?AavutoviaţăfoartefrumoasăcufamiliaeiînAmerica,înLong

Island,unsoţbunşiunbăiatreuşit,careeziarist.Dinpăcate,amuritînurmăcudoiani.

1999

Din1987,decândîlcunoscusempeLionelşimăduceamlaParis–sauLionelvenea în Israel –, vorbeam uneori la telefon sau ne vedeam la o cafea. Nutotdeauna.Uneori,cândaveamtimp.În toamna lui1999am fost fericită să aflu căprimameacartedepoezie în

limbaebraicăafostacceptatălaceamaibunăediturăpentrupoeziedeaicişicăva apărea în ianuarie 2000. „Trebuie să sărbătorim evenimentul! Vino înweekend la Paris!“ mi-a spus prietenul meu din Franţa. Ajunsă acolo, deşistăteamaşadepuţin,i-amtelefonatluiLionelcucaredemultnumaivorbisem.Mi-arăspunsovocestrăină:—VreţisăvorbiţicuLionel?Cinesunteţi?—OcunoştinţădinIsrael,i-amrăspuns.—Îmiparerăusăvăspunasta,darlavârstaluiînaintatăafăcutogripăurâtă

şiieriafostînmormântarea.EusuntnepotulsăuşiamvenitdinAmerica.Imediat mi-am adus aminte că în ’87 Lionel pomenise că fiul lui Riri era

ziarist.—SunteţiziaristşipemamadumneavoastrăochemaRiri?—Deundeştiţi?s-amiratel.I-ampovestittoatătărăşenia.Interesantecănumi-atrecutniciodatăprincap

să-icer luiLionel,câta trăit,unportretalsurorii lui.Darpefiul luiRiri l-amrugatsăgăseascăopozăamameiluidecândavea24deanişisămi-otrimităînIsrael. I-am dat adresa. Nu trăgeam mare nădejde, dar după o lună a sositportretul. Şi mai interesant este că, dacă nu plecam exact în acel weekend laParis,n-aşfiştiutniciodatăces-aîntâmplatcuLionelşicânds-aîntâmplat,şin-aş fiavutniciodatăocaziasăvorbesccu fiul luiRiri şi să-icerportretul. Însă,prinacestecoincidenţe,iatăcăRiriScânteieceaadevărată(nuprinţesaCoandă)vaaveaîntotdeauna24deanişivafitulburătordefrumoasăîntr-oramăpusălamineacasăpeşemineu.CredînsăcăRiridinLongIslandnuseaşteptasedeloclaoasemeneadesfăşuraredefaptedupămoarteaeişilaocălătorielaTelAviv,decipoateexistamultneprevăzutşiînviaţadedupămoarte.Dumnezeutrebuiesăseamuzeşielcâteodată.

1988

Era ultima stradă din Hadera sau prima stradă când veneai din Tel Aviv.Stradă fără ieşire, ca şiviaţamultoroamenicare locuiauacolo.Existaupuţinecaseacolo,blocurimodestecudouăetaje,identice,construiteîngrabăprinanii’50. Primii locatari, în marea lor majoritate originari din România, fuseserăfericiţi că primiseră acele apartamente de la stat după ce, vreme de un an,locuiseră în corturi sau în cabane.Nu îi deranja nici zgomotul roţilor de tren,când acestea intrau în gara situată chiar lângă strada Sicun Sela. Poate îşiaminteaudefrumosulcântecdedragostedinRomânia:„Glasulroţilordetren/eo şoaptă cu suspine / dac-ai să-l asculţi tu bine / poate-ai să m-auzi cum îţişoptesc:eu te iubesc,eu te iubesc,eu te iubeeesc…“Serile, ieşiţi înbalcoane,nou-veniţiidinRomâniastăteaulataifasuniicualţii.Poatecănicinuaveaualtăalternativăatunci,poatecăerauîncăînaşteptare.Unul dintre primele apartamente din Sicun Sela fusese ocupat de Saul

Rubinstein, unbărbat frumos, cu ochi albaştri foarte vii, bun la suflet, plin deenergieşisăritor–înviitorulîndepărtat,aldoileasoţalmamei.Văduvdelaovârstă tânără,elvenise în Israelcudoicopii foartemicipecare i-acrescutcumultdevotamentşii-afăcutoameni.FusesecontabillaofabricădinHaderaşi

peminemădurea cândmama îi pomenea tot timpul,mult prea tot timpul,dereuşitaînviaţăşiînafaceriatatăluimeu.Defapt,arfitrebuitsăfiuobişnuită.ÎntrecutîiarătasetottimpultatăluimeucâtăadmiraţiearepentruPică.Poateînsăcămamameacunoşteasecretulprincaresepăstreazăinteresulunuibărbat.EaşipoetulromanOvidiu,celsurghiunitlaTomis.ÎnArtaiubirii,Ovidiuspunea:„…Suntemmultmaiseduşiprinceeacenuavemdecâtprinceeaceavem.Seceratuleîntotdeaunamaibogatîncâmpulaltuiaşiturmadeviteavecinuluiareugerelemaiumflate…Noinusuportămcee fad,numaiobăuturăamăruiene trezeştepofta…Iatămotivul care împiedică femeile căsătorite să fie iubite, soţii lor lepotvedeacânddoresc.Opoartăînplusşiunportarcaresă-ţispunăţie,soţul–Aicinuseintră!–,şiatuncitu,cellăsatafară,veifiprinsînmrejeledragostei!“DarsălăsămînurmăvremurilecândOvidiuputeadalecţiipsihologilornoştri

deacum–darnuşimameimele–şisăneîntoarcemlaSicunSela,acolounde,între timp, populaţia românească se rărise şi în loculmirosului ademenitor desarmale şi ardei umpluţi din bucătării apăruseră miresmele unor bucatemisterioase,specificetiopene.După nenorocirea cu moartea lui Saul, survenită subit, mama rămăsese să

locuiască în apartamentul lui. Călătoria cu autobuzul din Hadera până la TelAvivnueratotuşiuşoarăpentrumama,iardepestradadinHadera,undelocuia,aproape toţi vecinii români se mutaseră în alte locuri sau la cimitir. De fapt,numaiShelly,vecinadepestestradă,ofemeiebună„capâineacaldă“şiidischeMame,mairămăseseînapartamentulei,şieledouăsevizitau.Câtevalunim-aminteresatpestetotundearficeamaibunăsoluţiedelocuit

pentrumama.Astfelamaflatcă,încentruloraşuluiHolon,destuldeaproapedemine,existaorezidenţăcucâtevablocuri.Întreblocurile-rezidenţăpentruvârstaatreia,înmijloculterenului,segăseaocasăjoasăîncarefuncţionaadministraţiarezidenţei, opoliclinicădeschisă24deore şi o salădemese şi de spectacole.Apartamenteledinblocurileacestuicomplexeraumobilateşiaveaubucătărieşibaie.Adică,dacăvoiai,stăteainumailatineşiîţigăteai,sauteduceaiînsalademese sau la spectacole, sau – blocurile fiind în centrul oraşului – ieşeai să teplimbisauteduceailacinema.CentruloraşuluiHoloneralaodistanţămicădemerspejosdestradaundelocuiserăînaintemamaşitata,decieraunlocpecaremama îl cunoştea. Întotdeauna se dusese cu tata la cinema înHolon. În plus,curăţeniaapartamentuluieraasiguratădedirecţiacaseirezidenţiale.Cum mama nu ştia limba şi acolo erau şi mulţi rezidenţi originari din

România,misepăreaosoluţieidealăpentrueaşiaşfifăcutsacrificiilemateriale

necesare,numais-oştiulaadăpostşisă-ifiebine.Însă,cândamîncercatsă-iexplicdespreceevorba,nicin-avrutsăaudă.—Muţa,teduccumaşina,numaisăvezi,nupoţisădecizifărăsăvezi,aici

eştideparteşiizolată,osăaiogrămadădeprieteneacolo,vinonumaisăvezi.Osăfiecaoplimbareşipoţisă-mispuicumţisepare.Tudecizilaurmă.Darstăteaîmbufnată.Săvădeucâtedenenorocită.Ocunoşteamatâtdebine,

credeam.Pânălaurmă,aacceptatcujumătatedegură.Vorbisemînaintecuunadintrefuncţionareleadministraţieicomplexuluidelocuinţepentruvârstaatreia.Săvinlaeaşisă-mideacheiadelaunuldintreapartamentelelibere.Să-lvadăşimama.—Aveţinorocdacăosăsedecidăacum–mi-aspus–,lunaastas-aterminat

construcţia unui bloc nou cu mobilare cu tot, e nou-nouţ, nu a locuit nimeniînainteacolo.Zisşifăcut.OiaucumaşinapemamadelaHaderalaHolon,camdouăorede

călătorie, totdrumulmamanuscoateaproapeniciuncuvânt, ca săvădcâtdenenorocităsesimte.Oriceîispunîmirăspundemonosilabic.Ajunglacoridorullungcumulteuşi ale administraţiei, găsescuşa funcţionarei cucarevorbisem,îmidăocheieşimătrimitecuodomnişoarăsănearateetajulşiapartamentul.Urcămcu liftul.Mama tace.Ajungem,ni sedeschideuşa.Mama tace. Intrămîntr-ogarsonierăsuperbmobilată, totulenou.Nuampututgăsiniciundefect.Mamacontinuasăarborezeopokerface,nueraprezentă.— Vezi, mamă, ce bucătărie modern utilată? o întreb, însă buzele mamei

rămâneaupecetluite.Parcăaveadegeteleunormâiniinvizibilepusepesteochi,gurăşiurechi.— Uite, mamă, ce pat mare şi confortabil! Şi baia, totul e nou, uşile,

ferestrele.—Da,spuseînsfârşitmama,cuunchipdemartirătocmaitorturată.—Mamă, dacă nu-ţi place nu-l luăm, pentrumine emultă bătaie de cap şi

mulţibani,darvreausă-ţifieţiecelmaibine.Dupămine,eunlocidealşiaisă-ţi găseşti multe prietene şi domenii de interes aici. Poate găsim şi pe cinevaoriginardinCraiova!ammaiadăugat,încercânds-ofacsărâdă.DarmamavenisecuhotărârealuatădelaHadera.Niciunşantajsentimental

cuCraiova nu putea ajuta!Dacă nu vrea, nu vrea! am conchis, numai că îmipărearăupentruea.Logicanueraparteaeiceamaitare,mi-amspus.Domnişoara încuiase apartamentul şi plecase cu cheia. Ne îndreptam prin

curtespremaşină.

—Ririca,sunttareobosită.Amvăzutcăeobancăpecoridoruladministraţiei.Vreausămăodihnescpuţinacolo!—Mamă,darfacemtotatâtpânălamaşină,teodihneştiînmaşină.—Nu,nu,suntmoartădeoboseală,trebuiesăstaupuţinpebancă.Oducpebancadincoridorulcellung,cunenumărateuşi.Înclipaîncares-a

aşezat,parcăaifiapăsatpeunbuton–toatătăcereais-atransformatînţipeteşilacrimi.Creangăarfispuscăplângeadesăreaşicămaşadepedânsa!Plângeacu energia disperării şi ţipa: „Am ajuns la azil! Ce-ar spune Carol dacă m-arvedea?Euamajunslaazil,vaidecapulşidezilelemele!Lua-m-armoarteasămăia!“plângeamama,defapturla.Într-osecundă,toateuşilelunguluicoridors-audeschisşioarmatădefemeişi

bărbaţi dornici s-o consoleze s-au strâns în jurul mamei: îi ofereau ajutor, îiaduceauapăşiseuitaulaminedeparcăaşfifostnuEichmann,ciînsuşiHitler!Nuînţelegeauuncuvântdincespuneaeaperomâneşte,darînţelegeaucămameiisefaceomarenedreptate.—N-opoţilăsaaicidacănuvrea,nuaivoiesăfaciastauneifemeibătrâneşi

disperate,ia-oînapoi,nutelăsăms-opărăseştiaici.Încercam să le explic că am adus-o numai ca să-i arăt apartamentul, că nu

plătisemnimiccasăsteaacolo,cănufăcusemniciunaranjament,cămaşinamăaştepta s-o iau acasă… dar cine să mă asculte sau să vrea să mă asculte?Funcţionaracaremătrimisesecucheialaapartamenttocmaiieşiseînpauzădeprânz, aşa că nu-mi putea sluji drept martor şi – dacă ar fi ştiut că scapănepedepsiţi–absoluttoţifuncţionariiprezenţim-arfiomorât.Poatecupietre,caînBiblie? Iarpemamaomângâiau şio îmbrăţişau, şi eaeradince încemainenorocităşidisperatăşi jubilacăeste încentrulatenţiei.Şică tuturor–slavăDomnului! – le era milă de ea. Mi-a aruncat o privire ca un zâmbet printrelacrimi.Reuşise,cadeobicei.Căutamogroapăundesămăascundderuşine,darîiauzeamşivoceaplinăde

dragostecândîmispunea:„Câtdemult te iubeştemama tape tine!Pâinecuceapăsămâncăm,dar să

fim împreună! Nu există dragoste ca dragostea demama!“ Şi era tot ea cândfăcea scene caren-ar fi ruşinat-onici peSarahBernhardt şi era tot ea când legătea lanepoţişierageneroasăcuei, saucândmă iubeadenumaiputeafărămine.Dar,practic,înacelmomentînHolon,totce-mispuneammieînsăminu-miatenuamânia.Şisentimentuldevinovăţiecăîncăodatăn-opotînţelegeşin-opotacceptaaşacumeste.

Relaţiacumamaeracaoscrisoarepecarevisezicăoveimaiprimi.Darpeplicnustăteascrisăniciodatăadresaadevărată.Sau,dacăprimeaitotuşiplicul,îldeschideaişiînăuntrugăseainumainiştefoialbe,nepângăritedetoc.

1995–2007

2007afostanulmorţiimamei.Întoamnă.Aproapedeziuaeidenaştere.Aflatădinanul1962înIsrael,nuînvăţasedelocebraicaşitrăiacuRomâniala

televiziune şi în inimă. Aşa cum am mai scris, deasupra patului ei atârnaînrămatăfotografiamărităaregeluiMihaicureginaAna…„Cândregeleaveaşaseani,afostmarevâlvăînCraiova,MajestateaSavenea

împreună cu regina-mamă Elena să viziteze Craiova. Noi, fetele de liceu,aşteptam cortegiul regal cu mare emoţie şi cu flori în mâini. Când a apăruttrăsura,amaruncatflorileîncaleamiculuirege,darelprindeadinzborflorileşilearuncaafarădintrăsură.Adevărulecăatuncinoine-amsimţitjignite,cum,îiofeream flori şi el le arunca afară din trăsură? Mai târziu am aflat ce seîntâmplase.Cineva,lasosireaînCraiova,îioferiseîndaruncăţeluşcareseaflaîntrăsură,lapicioareleluiMihai.Deci,cândîiaruncamflori,noiîiputeamlovicăţeluşul.Aşa e, spuneamama încă sub vraja evenimentului «recent» din anii’20,niciodatănupoţişticeseîntâmplă,întotcazulnoi–aflânddecăţeluş–nune-ammaisimţitjignite!“Încă se însufleţea când repeta iar şi iar întâmplările petrecute la Craiova.

PărăsiseCraiovala18ani,darrămăseseacolotoatăviaţa.—CeviaţăfrumoasăeralaCraiova–spuneamama–,nuştiu,darnuauzeai

atâtadebolişidecancercumauziaici,înIsrael!Odatăs-adiscutatînprezenţamameidesprehomosexuali.„Nuştiucesăzic,

darlaCraiovanuerauhomosexuali!“aafirmat.Însubconştientuleicredeacăunomtrebuiesăfietotdeaunafrumos, tânăr,bogatşisănătos, iardacătoateasteanu existau împreună era omare nenorocire. După cum ammai scris, celmaimarecomplimentpentrumamaerasă-ispuică-ţiestemilădeea.

Poatearbucura-opemamameadacăaraflacăacum,dupăatâţiaani, îmieîntr-adevărmilădeea,dedrumulpecareşil-aalesînviaţă,detalentuleilapianşilacantopecarenul-amaicultivatlaBucureşti.Dedependenţaeidealţii,ceeaceofăceasăfieatâtdemanipulativă,deinteresuleipentrutotcepeminenum-ainteresatvreodată,detrecutulcareîicopleşeaprezentul.Atrăitpânăla96de

ani,dardefaptamuritla18ani,atuncicândapărăsitCraiova.Din 1995 a făcut boala Alzheimer şi din 2000 nu a mai înţeles nimic. Îi

promisesemtateicăosăamgrijădeea.Amavut.Laînceputulbolii–cândamconstatat că mama nu mai poate locui singură – am angajat o femeie dinChişinău, venită în Israel din cauza situaţiei economice grele de-acolo. I-amprezentat-omamei, care a fost încântată căvorbeşte româneşte, i-amaranjat ocamerăînapartamentşiamfamiliarizat-oculocul.Adouazi,laspital,întimpceconsultampacienţii,amprimituntelefondelavecinicăfemeiaadispărutşimamaarămassingură.Bolnavii,careaşteptaserămultăvremedataconsultaţieicu mine, veniseră deja şi am fost nevoită să-i rog să mai aştepte şi să cautîndelung prin telefon, la agenţii, o altă femeie care să fie liberă să lucrezeimediat lamama.„Poatedăfoclacasă!“mi-autelefonatdisperaţivecinii,careau găsit-o pe mama închizând şi deschizând fără rost gazul la bucătărie, cuchibriteleînmână.După-amiază,cândamajunslaHadera,amînceputsăghicescdecedispăruse

atâtderepededinapartamentşidinţarăfemeiadinChişinău.Înurmăcumulţiani, când a murit al doilea soţ al mamei, eu preluasem toată întreţinereaapartamentuluiei.Nuamîntrebat-oniciodatăcefacecupensiapecareoprimeadupămoarteasoţului.Mama,fiindunommodest,nupreaaveanevoiedeaceştibanişi,neştiindsăvorbeascăebraică,seduceaodatălazecelunicuovecinălabancă, lua toţi banii acumulaţi lunăde lunădinpensie, venea cu ei acasă şi îiascundeasubsalteauapecaredormea.Mamameaîşiascundeabaniisubsaltea!Cum era refractară la toate noutăţile, nu credea în programe de economie labancă,aşacăsalteauaeraosoluţie–credeaea.Procesuldepierdereamemorieifiindatunciabialaînceput,şi-adatseamacăfemeiadinChişinăuagăsitbaniicândi-afăcutpatul,banistrânşiînmaibinedezeceani,i-aluatşiadispărutcuei.Cineştiecevilăşi-oficonstruitlaChişinăucuaceibani…—Bine,mamă,cumaipututsă-ţipuibaniisubsaltea,capevremuri?—Amvrutsă-iamlabătrâneţe!arăspunscuseninătate,şicuastacapitoluls-

aîncheiat.DupăaceeaamgăsitofatădinRomânia,tânărăşifoartedeşteaptă.Amales-o

dintr-uncatalogcuofertedincauzaprivirii.Aveaochiinteligenţi.Toţiprieteniim-aucertat:„DeceaiinvitatsăvinădinRomâniacaîngrijitoareofatăde20deani?Osăfieserioasă?“„Şiunade40deanipoatefineserioasă“,le-amrăspuns,şi amavutdreptate.Venitădintr-unorăşelmicdinMoldova, fata a înţeles că,dacă o îngrijeşte bine pe mama, dacă observă ce-i face bine şi ce nu şi îi

prelungeşte viaţa, atunci şi ei îi va fi bine, pune banii deoparte şi are deplinălibertatesăfacăcevreatrăindînIsrael,într-unapartamentdepatrucamere.Decâte ori veneam în vizită, casa arăta impecabil, erau flori pemasă,mama eraexcepţional îngrijită şi mulţumită că vorbeşte româneşte tot timpul. Cândîngrijitoareaceatânărăşi-agăsitunprieten,einteresantcămamaareacţionatcapevremuricumine:„Eu–şipronunţafoarteapăsatcuvântuleu–nupermitsăaduci bărbaţi în casă!“ i-a spus. Drept care am lămurit-o că o fată tânără aredreptulsăaibăunprietenşică,dacănu-ipermite,ovapărăsi.De-atuncinui-amaispusnimic,fataarămas,iarmama–într-ocasăîncareexistauşitineret,şibucurie,şialimentaţie,şimedicamenteinteligentdistribuite–atrăitcaoreginăşi mult mai mulţi ani decât se trăieşte de obicei cu această boală cumplită.Ritmul scăderiimemoriei a fost temperat, dar pemăsură ce trecea timpul s-afăcuttotuşisimţit.Demulteorimi-amînsemnatînvizitelemelelaHaderaunelelucruri pe care le spunea mama. Alzheimer poate suna şi comic, şi deşteptuneori.Ovizită:—NumaieCeauşescu?Deloc?Deceoare?Dupăopauză:—Amfostmereunecăjită.Mereuafostaltceva.Nuetotdeaunacumvrei.Ce

sepoateatrecutşidupătrecutpoatesăîţiparărău.Eu:LaceadresăaistatînCraiova?Mama:StradaUnirii,parcă77.Maiuităomul.Pică,tatălmeu?Da,l-amiubit

cumnusemaipoate.Eraunomdezahăr.Mi-edordeCraiova.Ceoraşfrumos,Craiova!Ofrumuseţedeoraş!Altăvizită:—Suntobositădeparcăamcăratpietre.Şiceamfăcut?Nuamfăcutnimic.

Şisuntaşadeobosită.Greaeviaţa.Darnuavemceface.Trebuies-osuportăm.Darcepotface?Nu?Numaisămaiţină!Cândeştisănătos,toateîţiplac!Altăvizită:—Aşae, tunuştii?Nueniciodatăcumvrei.Amlacesămăgândesc.Am

multechestiiîncapulmeu.Şidupăopauză:—Eunupotsăştiutot,căciîncapulmeusezbatatâtealucruri.Dupăaltăpauză:—Cineeşti?Eştiofetiţăpecareamvăzut-oşieuodată.Ce,nuaibărbat?!

Îmieştitaredragă.Eştiobomboană!

Altăvizită:—Eştiofetiţă,obomboană.Eucredcănuecinevacaresănute iubească.

Aşamăbucurcătevăd,nupotsă-ţispun.Câtteiubesceupetine.Nicimamatanuteiubeştecamine!Eu:Mamă,dartueştimamamea!—Da?Ceplăcutsăafluacestlucru.Cândtevăd,parcăvădlumină.Terogsă

transmiţimultecomplimentemameitale!Altăvizită.—Cefaci,Muţa?—Sunt laBucureşti, i-amdat luiPicăochelarii.Mânca-te-armamape tine!

Dac-aişticegreuîmieste!Cândeştisănătoasă,toateîţiplac!Dupăcâtvatimp:—Mamamea,Raşela, unde eştimamamea, că nu te văd?Văd, dar puţin.

Mamamea,vinolaminecăosă-ţifiebine!Dupăîncăuntimp:—Carol?Tatăltău?Capeochiidincapl-amiubit.Unomfoartebun.Şcoala

mi-aplăcut.Pe fostelemele colege le-am iubit.Dacă sunt bune, cumsănu leiubeşti?Trebuiesăfiinebun!Eutăceamşi,deodată,s-auitatlamineşimi-aspus:—Numaifacepeproasta,cănumaiproastănueşti!

În2003,avândnevoiedenişteactedinRomânia,amdescoperitcătata,desprecareseştiatotşiîntotdeaunapovesteatotuldespreel,afostcăsătoritmaiîntâicuAna Steiner. Căsătoria a avut loc în mai 1931 în circumscripţia sectorului 3albastru,Bucureşti,prinactul405.Aceastăcăsătorieaduratnumai11luni.Audivorţatînaprilie1932cunumăruldedecizie120.Caînanul1932ocăsătoriesădureze numai 11 luni trebuie să se fi petrecut ceva cu totul şi cu totulcutremurător. Atunci oamenii nu prea divorţau. După 11 luni ar fi scandalospoateşipentrumentalităţiledeazi.CineeraaceastăAnaSteiner?Denecrezut,darEmilSimiu,unuldinceimai

buniprieteniaimei,încădingrupulnostrudetineretdinRomâniaşicarefăcuseo carieră excepţională laWashington în inginerie şi în cercetări ştiinţifice, deasemeneacelcaresezbătusecareginaElenasăfierecunoscutălaYadVashemprintredrepţiiîntrepopoare,EmilagăsitacoloocartedetelefondinBucureştidin1930!Mi-atrimisdeci–delaWashington!–paginafotografiatăalitereiS,ştiindcămăpreocupa recuperareaAnei.Existau treidomniSteinercareaveau

telefon în 1930 în Bucureşti. Potenţiali taţi ai Anei. Pentru că unul din ei –dentist– locuia însectorul3,acelaşicucel încareavusese locnuntaefemeră,înclinsăcredcă tatălAneieradentist.Ştiupecestradă locuiaşicenumărdetelefonaveaîn1930!Deciprobabilcăl-amidentificatpetatălAnei.Darcineeratatălmeuceldin1932?Cândamdescoperitacestefapte,tataşi

toţiprieteniiluiarfiavutpeste100deanişinumaiaveampecinesăîntrebces-apetrecut,iarAnatrebuiesăsefiremăritatşisăfipurtataltnume.Decinimenidinfamiliaei,copii,rude,numaipoatefirecuperat,casăaflucesespuneapeacest subiect în familia lor. Pentru că în familiamea nu s-a spus nimic. CâtelucrurinupovesteamamadesprestrăiniidinCraiova.Câtedetalii…Dardetatanumis-apovestitnimicnicicândaveam,larândulmeu,30deani.Numis-apovestitacestmicamănunt:cămaifusesecăsătorit.Cineştiedacăl-amcunoscutcuadevăratpeTuţu,tatălmeucucareamfostlaşaseanipentruprimaoarălacinemaşiamvăzutîmpreunăfilmulabiaieşitAlbăcaZăpada,iareun-amvrutsă plec când s-a terminat. „Mai vine un film şi cuShirleyTemple!“ am spus,căciauzisemdeShirleyTemple.Tataareuşitsămăconvingăsăiesdinsalăşisămădesprinddinvrajaacelei

lumiproaspătdescoperite,pentrua-micontinuadrumulmeupropriupânăînziuadeazi.Aşacummăvedeţi.Darpoatecă,şidacăaşfiaflatces-aîntâmplatcutataşicuaceanouparaşutatăînfamilieAnaSteiner,totnul-aşficunoscutmaibine.Mamami-a spus totdeauna că au făcut nunta în casă, în casa unei rude,fiindcăeraorfanădemamăşinuavrutonuntămare–şicâtămilăaavutlumeadeea.Darpoatecănuau făcutnuntămare fiindcă tataera laadouacununie.Prima a fost o nuntă „incognito“ pentrumine. „Păduchele roade iarba, ruginaroade fierul şiminciuna roadesufletul“, îmi spunea tatacăa scrisCehov.Amcrescutcureligiaantiminciunii.Singurullucrupentrucaretatamăpedepseaeraminciuna.Darsănuvorbeştidesprecevanuînseamnătotuşicăminţi.

1911.Noiembrie

La Craiova, în ziua de unsprezece, luna a unsprezecea din anul 1911, s-anăscutmama.Cumo fi arătat casa familiei Zuckerman după naştere, cât s-aubucurat,cineafostprezentşicecadouris-auadus?Ecaşicumaşvedeaunfilmmut–ştiucăabsoluttoţiactoriisuntmorţi.Iarîn1911eusuntneconceputăşideneconceput.Şinimeninupoateghicicăvoifi.

2011.Noiembrie

Înacel11noiembrie2011,cândmamaarfiîmplinit100deani,eraneobişnuitdecaldînIsraelşiunaerprimăvăratic.I-aminvitatpeRuthşipeAri,copiiimei,şi pe cele două nepoate mai mari, Or şi Noa – fiicele lui Ruth –, să meargăîmpreunăcuminelacimitiruldinHolon.Osutădeanidecânds-anăscutmama,devenităbunicaadoicopiişistrăbunicaacincinepoţi.Înordineasosirii lorlacimitir erau înmormântaţi acolo Pică – Herman Zuckerman, Tuţu – CarolAberfeld, şiMuţa–PaulaZuckermanAberfeld.Dacăeinus-ar finăscut,niciunuldintrenoi,efemeriiprezenţideastăziaifamiliei,nuamfiexistatlarândulnostru şi n-am fi parcurs anii în ciuda (sau datorită) minunatului Frumos şidurerosuluiUrât din viaţă. Este ca şi cum genelemoştenite de la strămoşi îţispun încă: „Vino!Nu te teme!Mergi şi tu! E important sămergi! Toţimergieşind din nimic spre nimic. E o cireadă care tropăie, dar faci parte din ea.Mişcareaesemndeexistenţă,deprezenţă,deschimbare,demetabolismviu,depieptcareseridicăşiselăsăînritmulrespiraţiei.Mişcându-teprimeşticelmaimare dar posibil: bucuria că respiri. Încă!“ Am luat flori şi le-am căutatmormintelesituateînvecinătate.Cândmurisetata,mamam-arugatsă-iiauşieilocacolo,„încimitirulundesuntceledouăfiinţecarem-auiubitcelmaimultpemine“,spunea.Ampusfloripemorminteşilafiecaredintreceletreile-amvorbitnepoatelor

despremineşiPică,despremineşiCarol,despremineşiLala.Adicădespreceştiu eu despre ei. Aşa cum spunea poetesa Rachel: „Numai despre mine săpovestesc ştiam.“ Eu ştiam numai ceea cem-au lăsat să văd alţii. Sunt atâtealucruripecarenumaiPicăşiCarolşiLalaleştiu,daraumuritatâtei,câtşiceicucareau împărtăşitaceaviaţăa lor rămasăsecretă.Niciunmartorocularnuvede totul. Eu le-am povestit fetelor numai acea parte pe care o ştiam. Amîncercatsălefacsăştieceeaceştiueu.Feteles-auinteresatdefiecarefrânturăde informaţie,căcinuoştiau,pentruele,pentrucopiii lor,cândşidacă levorpovesti.Le-amarătatşiunmormântrămasfărăpiatrăfunerară,aflatîndreaptamormântului lui Pică. Când s-a pus piatra lui Pică, tata a remarcat că acelmormânt era părăsit şi că probabil numai exista nici o rudă în viaţă care să-ipună o piatră funerară, iar pe tăbliţa ştearsă de ploi nu semai putea citi nicimăcarnumelefostuluiomviu.Câttimpamaitrăittata,decâteorioaduceapeMuţalamormântulluiPică,elpuneaflorişipemormântul„părăsitului“.Îieramilădeel.Le-amspuscopiilorşinepoatelormelepovesteaşiampusşinoio

floarepeacelmormânt.CaşicumTuţuarfi fostcunoi.Dealtfel,decâteoriveneamacolosingură,îipuneamşieuflori.ÎlrăsfăţampeanonimşirespectammemorialuiTuţu.Cen-aşfidatsă-ipotpovestitateiacumdespremineşidespreviaţamea.Sausă-lîntrebdeadreselelacarealocuitlaParis,laBerlin…„Copiiinutrebuiesăleştiepetoate“,arfispus.DarliniadetelefoncuTuţualmeusaucuPicăsaucuMuţaesteşieaoliniemoartă.Existaîncimitiromareliniştecareîmitransmiteaînţelepciune.Mie,ceacare

încă alerg în prostie pe teritoriul celor care doresc mereu altceva. Ieşind dincimitir, mi-am luat rămas-bun de la fiinţele carem-au iubit – cum ar fi spusmama. Niciodată nu ştim pentru câtă vreme ne luăm rămas-bun. Dar de dataaceasta,aşfivrutsă-miiaurămas-bundelaPicăşidelaMuţaşidelaTuţucucuvintele lui Federico Fellini din filmulOpt şi jumătate, căci aceste cuvintereprezentauexactceeacesimţeamdespremine:Iertaţi-mă,fiinţedragi,cănuamînţeles.Nuştiamcâtdedreptesăvăaccept

şisăvăiubesc.Dar, iată, totuldevinecaînainte.Dinnouconfuz,daraceastăconfuziemăreprezintăpemine.Suntcumsunt,nucumaşvreasăfiu.Şinu-mimai e teamă să spun adevărul. Să spun ceea ce nu ştiu.Ceea ce nu amgăsitîncă.Doaraşamăsimtviu.Ieşinddincimitirmăsimţeamvie.

2015

Se vede că figurile care reapar pe pereţii memoriei tac şi ele, îşi păstreazătainele precum apeleRinului, care curg şi curgmereu, tot timpul altele, pestecomorileNibelungilordinadâncuri.Dar nu numai figurile din copilărie îşi păstrează tainele, eu însămi pot

reapărea sub altă formă şi mă pot surprinde, mă pot ului, îmi pot păstraneînţelesul ca pe o taină încă nedesluşită. Nu există vârstă biologică limităpentruzămislireasemnelordeîntrebare.Întotdeauna am crezut (îmi permit umilinţa uneimărturisiri – am crezut cu

bucurie)căeuşimamasuntemdeoneasemănareuluitoare.Nuputeamînţelegede ce mama se simte atât de bine când îi este cuiva milă de ea. Nu puteamînţelegedeceîncercasămămanipuleze.Ştiamcâtmăiubeşteşitotuşiîmilipseaatâtdemult,îmilipseamaialescânderamîmpreună.Poate că era felul ei de a înota prin viaţă, de când plecase din Craiova. În

Craiovan-a trebuit să ştie să înoate.Saupoatecă se simţise frustrată şi acolo,

trăindmoarteaînceatăamameiei,Raşela,ceabolnavădetuberculoză?Şi iată,miseparedenecrezut,dar înanulacesta împlinesceuînsămi80de

ani.Vârstanumi-ascăzutcunimicfoameadea„mătrăi“.Ornumaiatuncicândnumaitrăieştinutemaipoţiîndrăgosti.Cândtrăieşti,ştiicănenorocireaastaţisemaipoate întâmpla– slavăDomnului! – şi la 80de ani. „Şi când iubeşti eîntotdeauna pentru prima oară, ca şi cum ai deschide o sticlă de şampanie peparteanevăzutăalunii“,amscrisdecurândîntr-opoezie.Defapt,însineamea,acummăsimtmaitânărădecâtla20deani.„20deanievârstadură“,cântacândvaJulietteGréco.Eum-amîndepărtatde

timiditateameade-atunci,amastăzimultesferedeinteres,nusuntunomslab,şicelmaiimportantlucru:măschimbîncăşiîncăînvăţ.Cândînveţi,nurugineşti.„Cinesuntsenaşteîncontinuare,ceamfostnicinus-aterminat“,amscrisanultrecut.Lucrezşiacumcaprofesorînmedicinăşi,dinclipacândsedeschideuşaşiintrăunpacientnoulaconsultaţie,nimicaltcevanumaiexistăpentrumine.Eomare responsabilitate să ai în faţa ta un pacient, să-l asculţi vorbind şi să-lexaminezi,săgăseştimodulîncareîlpoţiajutacelmaibine.Înplus,săcreeziacearelaţiedeîncrederecareajutăpacientulnumaipuţindecâtundiagnosticşiuntratamentadecvat.Încămăbucurcândpacientul,intrândlaminecuunnumărdeordine,iesedincabinetsimţindu-seunomunic.Pentru cineva camine, intrat întâmplător la o facultate ştiinţifică numai din

cauzaluiGheorghiu-Dejşiaproletcultismuluidinfacultăţileumaniste,aavutomareimportanţăşifaptulcă,dupăanideîntrerupere,amreînceputsăscriuşisăpublic cărţi de poezie în România şi în Israel. Când am devenit membră aUniuniiScriitorilordinIsrael–înIsrael,undeamînvăţatebraicadinauzite–şiaUniunii Scriitorilor din România, unde am reînceput să scriu poezie dupăpatruzecideanideîntrerupere,m-amsimţitmultmaimândrădecâtatuncicândamdevenitmembră aAcademieiAmericane deOftalmologie, când amprimittitlul de profesor în medicină sau Premiul Opera Omnia, sau când am fostinclusăînAmericaînvolumulWhoIsWhointheWorld!Poatenuefrumossătebucurimaimultdacăscriiopoeziereuşitădecâtdetoateacesteonorurimedicaleşiştiinţifice,daraceastasunteu.Revenisemlaaceaparteveritabilăaeuluimeuprimordial.Totuşi,de-alungulanilordepracticareamedicinii,mătransformasem,fărăsă

vreau, într-o „stârnitoare cronică de aplauze“. Dar poate că, de la înălţimeascenei,numaivedeamdesluşit.Într-unadinpoveştilecititedemineîncopilărie,bărbatulîşiaduceacasănoua

nevastă,îidăcheilecaseişiîispune:„Poţisădescuitoatecamereleînafarădeuna. În camera aceea să nu intri!“Eu aveamo astfel de cameră. Îmi făcusempropriilereguli.Lerespectam.Dar tocmai acummăaflam înpragul camerei.Eramcucinevadecare ar fi

trebuit să fug.Elnuerapentrumine.Nuputea fi.Ştiamnumaicăputemrâdeîmpreună,căavemaceeaşivârstă,căneputemîmpărtăşipărerile,căputemvorbidespre orice, că suntem pe aceeaşi lungime de undă în deşteptăciune, ca şi înprostie.Existaacelcevamisterios,inimitabil,plutindînaer.Totuşinucredeamcă trebuie să continuăm legătura, căci eu nu-i puteam oferi singurul lucruimportantînochiiunuibărbatdeoanumităvârstă,nuputeamficu20deanimaitânărădecâtel.Dealtfel,niciodatăn-amvrutsăfiumaitânără,măsimttânărăpedinăuntru,

arătmai tânărădecât sunt,măplacşiplac încă.Placaşacumsunt,cu ridurilemele,cuceeaceexprimăfaţamea–omărturiecăamtrăitşiamplânsşiamrâsşiamiubit–şicredcănimicnuteîmbătrâneştemaitaredecâtdorinţadeaarătamai tânăr înmod forţat.Dorinţă pe care el o avea.Ştiamasta şi nuvoiamunînceputcuel,nucuel.Simţeamcăn-amdreptulsă-mifacrău.Măsimţeamîncăfeminină şi atractivă înprezenţamultor bărbaţi, însă înprezenţa lui deveneamneliniştită,fragilă,speriată.„Libertatea–ascrisNietzsche–estecapacitateadeadeveni ceea ce suntem cu adevărat.“ Dar eu nu doream – şi în acelaşi timpdoream–acelînceput,ştiamdemultcălaoricevârstăţisepoateîntâmplaorice,intensitateavieţiifiecăruiancreşteatuncicândacelanpoatefiultimul.Săcontinuişiacumsădevinceeacesunt?Acum?Şi totuşi,nuspuneaSkin

HorseîncarteapecareeuşiTitelamcitit-oînaintedeaodacopiilor,înurmăcumiideani:Whenyouarereal,youdon’tmindbeinghurt…Onceyouarereal,youcan’tbeuglyexcepttopeoplewhodon’tunderstand?Însă îmi era frică de această romanţă cu un adept al tinereţii veşnice, al

aplauzelorşialcuvintelorseducătoare.Înfiecareminut îmischimbampărerea,măgândeam şimă răzgândeam, îmi dădeamordine şi le executam.Păstramorăceală regizată pas cu pas, deşi nu era o piesă de teatru. Nu găseam nici oexplicaţie logică, eu, cea atât de naturală şi spontană, mă prefăceam că nu-iobserv gesturile, cuvintele, căldura, nu voiam să arăt că văd ceea ce văd.Foloseam bruma de logică rămasă ca să nu-l cred.Nu voiam să simt ceea cesimţeam.Şitotuşisărbătoreamfiecareclipăcuunjocdeartificiiînăuntrulmeu.Fărăsăfienimic–existacevaînaer.Oplusvaloareaprietenieicareîncepeasăse înfiripe. Sau poate că exageram, precis exageram, sau poate că el exagera,

precisexagera.Oriceompoatefi înviaţapersonalăunartist foarte talentat.Elpăreasăfieaşa.Deundeputeamşti?„Suntfericitcăexişti“,mi-ascris,şinuvoiamsăcredcăgândeştecuadevărat

ceeacescrie.„Tevădşicândnueşti“,scria,atâtdefrumosscria.Poateneeraamândurorateamă.Aveamamândoicepierde.Atunciamales.M-amsimţitmultmaibine.Cândalegi–ceeace,deobicei,esteuncompromis–simţiouşurare.Amscrisoscrisoarecompletidioatăderupturăaoricărorrelaţii,darînaşafel

încâtsănumaiexistenicioposibilitatederevenire.Cunoşteamdestuldebinebărbaţii ca să ştiu exact ce destrămă vraja dintre un bărbat şi o femeie şi cedestramămaialesacelmistercareteatragecaunmagnetatâtatimpcâtexistă.Amfăcuttotulcasă-ldezvrăjesc.Dupăaceeami-apărutrău,îmilipseaucălduraşicuriozitateacercetătoareapriviriisale,seriozitatea,neseriozitateaşitotcenupotexplicaîncuvinte.Amîncercatsărepar,amîncercatiarsăstric,şilucruriledeveneaumereumaiciudateînochiiluişiaimei.Încontinuareamfăcuttotulcasă-i schimb imaginea despremine, ca un pictor care pictează alt tablou pesteunulvechişiastfelîlascunde.Deodatăamrecunoscuttrăsăturilenouluitablou:erau trăsăturilemameimele!Saupoatecă, încondiţiide frustare,eramcinevacaresemănaleitcufelulnelogicdeafialmameimele.Totuşieraprimaoarăînviaţăcândamvrutsăstârnescmilacuiva.Şiamreuşit.Amproiectatoimaginestrăină,cauniepurecareţâşneştepeneaşteptatedinmânecaunuiscamator.Credcăiepureleelafeldesperiatcaşiscamatorulcaretrăieştecuteamacăisevadape faţă scamatoria. Mie mi-a reuşit scamatoria. Şi mamei mele îi reuşise –niciodatănum-amsimţitatâtdeaproapedeea,dovadăcăampututsăscriuşisărescriuaceastăcartefărăs-ojudec.Încercânds-ovăd.Ceeacen-aînsemnatcănum-amtemutîncontinuudesituaţiaciudatăîncarem-amgăsitînacestan.Demineînsămim-amtemut.„Un om care nu se teme este un om stupid sau un robot“, a spus Federico

Fellini.Amluatodecizieşim-amsimţituşurată.ChiarfilozofulvieţiiWoodyAllena

spus-odemult: „O relaţie e caun rechin.Trebuie să avanseze, să înainteze tottimpul,saumoare.“Mi-autrebuittreilunicasămăîntorclapropriulmeuţărm.Oare să fi fost cum scrisese Lermontov: „O corabie care fără încetare cautăfurtuna / de parcă în furtună este liniştea“? Dar eu aruncasem deja balastulfurtuniipestebord,capeunmarinarmort.Simţeamîncăgustulpodeleisărateacorabiei,pecarefusesemtrântitădevaluri.Numaisimţeamnevoiasămăprefaccă nu mi s-a întâmplat nimic, dar nici nu mai eram acolo. Trebuie să dăm

greşelilornoastredreptulsămoară.Sănulemaiprofanămreparându-le.Totcemi se întâmplase aparţinea deja norilor care avansau,mereu alţii, forme dupăformedestrămateînalteforme.Savurândbrizamării,măbucuramcănuexistăolimitădevârstăpentruazămislimereusemnedeîntrebareşinoitrăiri.Deceîmifacatâtdebinestabilitatea tălpilormelepe ţărmşipromisiunilevalurilorcândîmiaducmireasmaunorcontinenteinvizibile?Aunoroamenipecareîncănui-amîntâlnit?„IubescViena (dar n-am fost niciodată acolo)“, a scris Federico. Am acest

punctcomuncuel.IubescVienademiccopil.Amfostaproapeîntoatălumea.Am văzut până şi Moscova cea visată de eroinele lui Cehov. Dar încă n-amvăzut decât Viena din visele mele. O mai pot vedea. Şi mâine este o zi.Important este că sunt o Scarlett de 80 de ani şi spun fără teamă acest lucrusenzual:mâine.Importantesteşicăînacestan,cândmis-auîntâmplatatâtdemultelucruri

neobişnuite şi nu mi s-a întâmplat nimic rău nici când am gustat sarea măriitrântităîncelmaidejosloccuputinţă,pepodeauacorabiei,înacestanmi-amdat seama că vârsta biologică nu-mi poate opri dansul sau o nouă pornire ladrum, saumuzica interioară, sau acea expresie stimulatoare amodestuluimeueu:„Ceproastăsunt!Ceproastăamfost!“DraguldeFederico,numi-ascriselşimie,şicelorlalţică„gustulvieţiiconstă

înaşteptareaunuimesaj,şinuînmesaj“?Câtdetânărămăpotsimţiaşteptând…Şicutoateastea,peundeva,semăn,potfiasemănătoaremameimele.Numai

suntdoarostârnitoarecronicădeaplauze.Poatecăsuntşieuînsămi,şimamamea,şi toţiceipecare i-amîntâlnit.Oarenusuntcuvintele„şicutoateastea“celemaifilozoficedindicţionar?După–aproape–moarteaei,mamaamaitrăitunan.Decâteoriovizitam,

mă întristam şi mă gândeam la cuvintele lui Emil Cioran: „Marea crimă amedicineiestecăsalveazăcadavre.“Eradenerecunoscut,slăbiseîngrozitor,numaivorbea,numai recunoşteapenimeni, stătea cuochii închişi şi nuvoia sădeschidăguracasămănânce.TotuşisevedeacăceluleleînmagazinândcuvântulCraiova erau ultimele rămase neşterse în creierul ei. La spitalul unde erainternată o îngrijea un asistent de origină etiopiană.Eu îi dădeam instrucţiuni:„Vă rog mult, atunci când refuză să deschidă gura să mănânce, spuneţi-i laurechecuvântulpecarevi-lscriuaici.“Şiasistentuletiopian,născutîntr-unsatdinAfrica,îicitealaurechecuvântul

Craiova,oraşulîncaresenăscuse,înEuropa,mama.Atuncioexpresiedecalm,

defericireîiapăreapefaţă,deparcăacelcuvântarfifostunfarcarereuşeasăstrăpungă ceaţa în care se scufundase.Craiova, spunea încă o dată asistentulnăscutînEtiopia,şimamadinRomâniaCraioveideschideaguraşimânca.

Ceis-aîntâmplatmameilaCraiova,ceis-aîntâmplatdupăCraiova,cums-aîntâmplat,nuamsăînţelegniciodată.Poatefiindcăafostmamamea.Poatefiindcăaniînşiramfosteumamaei.Şi

am avut nevoie de o mamă eu însămi. Poate fiindcă am trăit în cărţi. Poatefiindcăs-aschimbatcevaînminela11ani,cândamsalvatniştecărţişi le-amspălatdemurdărieşi le-ampuslauscatsperândcăvormaiarătacanoi.Poatefiindcă mi-am murdărit mâinile la 11 ani. Poate fiindcă nu m-am înţărcatniciodatădeperdeluţadeculoarealaptelui,ridicatădelageamuluşii,princaremamamăpriveavorbindcuunbăiatîncasadepestradaLucaci.Poatefiindcăştiucă,dacăosătrăiesc550deani,aceastăperdeluţăşiaceastă

priviremă vor urmări şi atunci şi îmi vor viola timpul şi uneori vor reuşi săîmpiedicecevacare sunt eu să fie eu.O furtună sălbatică în interior şi frânelecarescrâşnesc,darfuncţionează,s-ooprească.S-ocuminţească.Frânecarenuodatămi-auruptinima,darauslujitdeminuneraţiuniişialtorcâtevaamănunteneesenţiale.Poatecăînacestsensmamameaareuşitcumine.„Poate“euncuvântcarelasăatâteaporţideschise.Darnudoaremaipuţin.

Arrivederci,Fellini!

Epilog

Eivorspune:Eaafostaşa,„ExactaşaAfost.“

ŞivafideparcăEuNiciodatăNuamfost.

Coliţăfoto

Buniculmatern,HermanZuckerman(căruianepoatasaîivaspune„Pică“),la20deani,pecândlucralafirmavienezăMoritzCohn,specializatăîncereale,1902.

HermanZuckermansecăsătoreşteîn1906cuRaşelaSternberg.

BuniculPicăînanii’30,purtânddecoraţiaprimităînPrimulRăzboiMondial.

Mama−Paula(Lala)Zuckerman−în1914.

Mama(înst.domnişoareiUrziceanu,aflatăîncentru),împreunăcucolegeleeideclasădelaPensionulUrziceanu,1927.

Dr.Neuman(Nicu)Aberfeld(1905−1980),frateleluiCarol.

Tata,Carol,pelaunan,îmbrăcatcafetiţă(dupămodade-atunci),întrepărinţiisăi,HeinrichşiFrida(n.Shaffer)Aberfeld.

IojiAberfeld(1907−1987),frateleluiCarol.

SylviaAberfeld(1911–1932),soraluiCarol.

Cupărinţii.

Buniciipaterni,HeinrichşiFrida,1934.

CubuniciiFridaşiHerman,cca1937.

Lapatruani,1939.

MamaşitatalaKarlsbad,1938.

Ieşinddelavizionareaprimuluifilmdinviaţă,AlbăcaZăpada.

La9ani,alăturidemama,1944.

La12ani,încurteaInstitutuluiMoteanu,căţăratăîncopac(dr.)alăturideRuthieDauber(aziGrünwald,stabilitălaMontréal).

IleanaSimo,balerinălaCasinodeParis,fotografiedeSergedeSazo,cca1946.

La18ani,1953.Peverso,dedicaţiapentruTitel.

Jucândîntr-opiesădeteatru,cca1953.

Titel(dr.)cupărinţiisăi,EmilşiMarioara(n.Lupescu)Sussman.

Fugadeacasă.CuTitellângăcabanaMălăeşti,1955.

CuopartedincolegiidegrupădelaFacultateadeMedicină.Last.ValentinPetculescu,încentruAlexandru(Pupu)Brancovici,ladr.autoarea.

LapatrulunidelavenireaînIsraelşilaolunădupănaşterealuiRuth(iunie,1960).

CubăieţelulAri,decurândnăscut,laAfula(iunie,1964).

Vizitapacienţiloroperaţi,împreunăcudr.WillyZachs(st.)şicuasistentulRafi,celcucareautoareaainstalataparaturavenitădinAmerica,Afula,1964.

Cufondatorulneuro-oftalmologieimoderne,profesorulWilliamF.Hoyt,învremeafellowship-uluiautoareilaUniversitateaCaliforniadinSanFrancisco,1978.

CuMatildaTansanulaCongresuloptometriştilordinIsrael,anii’80.

CuLionelScânteieşidouăprietenelaHotelulGeorgeV,labanchetulcucares-aîncheiatsimpozionuldelaSorbonadedicatluiMirceaEliade,1987.

Cu„ceitreimuschetaridingrup“,delast.ladr.:Tommy,MarcelşiGhido,lapetrecereadeprimireatitluluideprofesorînmedicinădecătreautoare,1986.

RiriScânteie,soraluiLionel,în1927,cândmamaautoareiacunoscut-olaOlăneştişiadecissă-ideacândvafetiţeieinumeleRiri.

CuRiriScânteieCoandă,fostasoţiealuiLionel,labanchetuldelaGeorgeV.

Cuprof.MihaiPop(înst.,lângăautoare)şiprimadelegaţiedeprofesorioftalmologidinIsrael(îndr.autoarei:prof.RuthSiegalşiprof.DovWeinberger),îndrumsprecongresulţinutlaPiatraNeamţ,1991.

CuAmosOz,sositpentruprimaoarăînRomânia,laFestivalul„Zileşinopţideliteratură“delaNeptun,2003.