S. J. Sztáncsuj, 'Contribuţii la cunoaşterea bronzului timpuriu din sud-estul Transilvaniei. Aşezarea culturii Schneckenberg de la Ariuşd

BRONZE AGE COMMUNITIES IN THE CARPATHIAN BASIN

Proceedings of the International Colloquium

from Târgu Mureş

24–26 October 2008

CONTENT

Tiberius Bader Deutsche Beiträge zur Erforschung der Bronzezeit im Karpatenbecken. Ein Überblick ..................... 7 Carol Kacsó Frühbronzezeitliche Gräberfelder von Ciumeşti. Zusammenfassung............................................... 33 Zsolt Székely The Beginning of Early Bronze Age in south-eastern Transylvania. Problems of Chronology .......... 39 Sándor József Sztáncsuj Contribuţii la cunoaşterea bronzului timpuriu din sud-estul Transilvaniei. Aşezarea culturii Schneckenberg de la Ariuşd ................................................................................ 45 Judit Koós Bronzezeitliche Siedlung in Nordostungarn und die Koszider-Problematik .................................... 79 Sándor Berecki Middle Bronze Age Pottery from Adămuş, Mureş County............................................................. 89 Florin Gogâltan A Late Bronze Age Dwelling at Iernut-Sfântu Gheorghe–Monument, Mureş County .....................103 Imola Kelemen The Faunal Remains from Iernut-Sfântu Gheorghe–Monument, Mureş County ............................143 József-Gábor Nagy The Wietenberg Site from Floreşti–Poligon (Cluj County). A Study of Settlement Archaeology .....151 Ioan Bejinariu The Settlement from Recea–Sulduba Valley, Sălaj County. Contributions to the Knowledge of Late Bronze Age Habitat in North-Western Romania ..............................................................183 János Németi The Hajdúbagos / Pişcolt–Cehăluţ Group ...................................................................................203 Márta L. Nagy–Róbert Scholtz A késő bronzkori Felsőszőcs-kultúra települése Őr–Őri-tag lelőhelyen ...........................................223 Botond Rezi The Bronze Hoard from Aluniş (Mureş County) .........................................................................259 ABBREVIATIONS ..................................................................................................................273

Bronze Age Communities in the Carpathian Basin, 2009, p. 45–77

CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA BRONZULUI TIMPURIU DIN SUD-ESTUL TRANSILVANIEI.

AŞEZAREA CULTURII SCHNECKENBERG DE LA ARIUŞD

Sándor József SZTÁNCSUJ Muzeul Naţional Secuiesc

Sfântu Gheorghe, Romania [email protected]

Cuvinte cheie: Cultura Schneckenberg, ceramică, Ariuşd–Cucuteni–Tripolje

The Settlement of the Early Bronze Age Schneckenberg Culture at Ariuşd (Erősd)

Abstract

The prehistoric site of Ariuşd–Tyiszk-hegy is well known in the archaeological literature as the eponym settlement of the Ariuşd–Cucuteni–Tripolje Culture. It’s also known, since the first researches, that the site has an Early Bronze Age occupation level, assigned to the Schneckenberg Culture.

The first materials dating to this period came to light during the excavation carried out by F. László, in the first part of the 20th century (1907–1908, 1910–1913, 1925). According to the layer sequence and the material, László has noted the existence of a later culture in the upper level (upper humus) of the settlement, named “B- or proto-Mycenaean” Culture and dated its materials to the Bronze Age. Due to his premature death, the Bronze Age material remained unpublished, such as the finds of the later excavations carried out by I. Nestor, E. Zaharia and Z. Székely (1968–1986, intermittently) as well. Only some finds were published by M. Roska, H. Schroller and A. Prox, who dated them to the second (B) phase of the Schneckenberg Culture. The aim of this study is to present the material and the data available to the Schneckenberg settlement.

The site of Ariuşd lies on a hilltop surrounded by deep valleys and escarpments, being linked by the neighboring territory on one side by a shallow saddle. The extension of the Bronze Age settlement cannot be specified exactly due to the disturbing that affected the upper layers. It seems, however, that the most part of the Bronze Age material was found on the north-western side of the hill (Fig. 1). Neither László, nor the later researchers could bring to light any remains of houses or other dwellings from this period, thus the Bronze Age settlement remains are represented only by ceramic material and a few other clay objects and lithic material. The single feature that could be assigned to this level is a round shaped pitched hearth made of flat stones (marked with T. 8), discovered by László in 1910 (Fig. 2).

The most abundant category of the archaeological material is pottery. The hand worked wares were tempered with sand, pebbly sand or often with re-used crushed

│ SÁNDOR JÓZSEF SZTÁNCSUJ

46

ceramics, fired to brown, gray, red, yellowish red colors. Some of them show the traces of secondary burning. The ceramic inventory includes the following forms: 1) Cups (Pl. I/1–3, 6; V/7–8; VII/14; X/1; XIII/2; XIV/1–5) with biconical shape, one tubular or strap handle starting from rim, decorated with horizontal, incised lines, twisted cord impressions or small buttons on the belly. 2) Bowls with funnel shaped rim (Trichterrandschüssel, Pl. I/8; V/3–5; VII/4; X/4, 8; XIII/1, 3–4; XIV/8–11), deep bowls (Pl. I/9, 11; XIV/7), decorated with finger-printed bands, buttons, tubular handles or, in some cases, barbotine on the lower side. 3) Jugs (Pl. V/9; VIII/8; XI/12; XIV/6) with large shoulder and narrow neck, decorated with incised lines, impressions or vertical bands. 4) Askoi (Pl. I/4; V/11), represented by two fragments with oblique rim, decorated with horizontal or vertical bands. 5) Amphoras (Pl. III/9; VII/3; VIII/5, 7; X/10, XII/3–5) with cylindrical neck, large, tubular handles on the belly, decorated with finger-printed band an barbotine on their lower side. 6–7) Flowerpot like wases (Pl. II/2–3, 5–7; III/8; IV/3; VI/1–5, 7; IX/2–5; X/3; XIV/12–16) and cooking pots (Pl. II/1, 4; III/1; VI/6; IX/1; XI/13; XIV/17, 19–20) decorated with finger-printed or crested bands, strap buttons, pierced wholes under the rim. 8) Miniature vessels (Pl. III/7, X/14).

The pottery was ornamented with plastic or incised, impressed decoration: crested (Pl. II/4–5, 7, XI/1) or finger-printed bands (Pl. I/11, II/2–3, III/1–2, VI/4–5, 7, VIII/5, X/5, 11, XI/2, 4, 13, XII/1–2) and band segments (Pl. II/4, 6, XV/2–6), pierced wholes (Pl. II/1–3, III/2, V/2, VI/7, VIII/2, 4, IX/3, IX/1, X/12–13), circular impressions (XI/12, XII/6), twisted cord lines (Pl. VII/14) or striated ornament (Pl. XV/15).

The archaeological material includes other clay objects like loom weights (Pl. VII/11–12, XII/6), clay spoons (Pl. VII/11–12, 16, VIII/11, XII/6), a fragment of a miniature clay axe (Pl. VII/17), a fragment of a miniature wheel (Pl. VII/15) from a clay wagon model and a rectangular clay object with pierced and incised decoration (Pl. VII/13), probably an amulet. Lithic material is represented by two fragmented stone knifes (Krummesser, Pl. XIII/9) and a fragment of a polished stone axe (Pl. I/10) made of dark, volcanic rock. In contrary of some opinions, no metal objects can be assigned to the Bronze Age settlement.

A few years ago Z. Székely proposed an early dating (“Proto-Schneckenberg”) of the finds. The material presented above is rather characteristic to the beginning of the second (B) phase of the Schneckenberg Culture. The leading forms of the pottery (cups with tubular handle, the “Trichterrandschüssel”) and the decoration (twisted cord lines, crested or finger-printed bands) have several analogies on Schneckenberg-B settlements from Transylvania, like Cuciulata–Pleşiţa Pietroasă (level II), Braşov–Schneckenberg, Sfântu Gheorge–Örkő or Feldioara–Cetate or the Jigodin group (Leliceni–Muntele cu piatră). This period corresponds – according to the chronology elaborated by P. Roman – to the second (IIa) stage of the romanian Early Bronze Age, contemporaneous with the Jigodin, Livezile and (partially) Şoimuş Groups in Transylvania, the Govora Sat–Runcuri phase of the Glina Culture in the Lower Danube region.

Introducere

Staţiunea preistorică de la Ariuşd–Dealul Tyiszk (Erősd–Tyiszk-hegy) a intrat de mulţi ani în bibliografia privind preistoria europeană. Ca aşezare eponimă a grupei vestice a complexului cultural eneolitic Ariuşd–Cucuteni–Tripolie, ea a constituit subiectul a numeroase articole şi discuţii. Este de asemenea cunoscut, încă din primele decenii ale secolului trecut, că această aşe-zare a fost locuită şi în epoca bronzului timpuriu, de comunităţile culturii Schneckenberg.

Contribuţii la cunoaşterea bronzului timpuriu din sud-estul Transilvaniei │ 47

Primele materiale ale acestei culturi au apărut cu ocazia săpăturilor întreprinse de F. László, în anii 1907–1908, 1910–1913 şi 1925. Pe baza materialului descoperit şi a observaţiilor stratigrafice, László a notat existenţa unei culturi diferite de cea cu ceramică pictată, în ultimul nivel (aşa-zisul „humus superior” s. „couche supérioure”) al aşezării (LÁSZLÓ 1914, 299), numind-o „cultura B” şi atribuind aceste materiale perioadei epocii bronzului (JELENTÉS SZNM 1910–1911, 52; LÁSZLÓ 1911, 186, Fig. 7)1. În ultimul său articol, apărut în 1925 (1927), consacrat ceramicii din aşezare, el menţiona caracterul destul de fragmentar al materialului din nivelul superior, fapt pentru care nu le-a pre-zentat la acea dată (LÁSZLÓ 1925, 2). Moartea prematură a renumitului arheolog a împiedicat publicarea rezultatelor cercetării de la Ariuşd, mai ales a celor privind vestigiile din epoca bron-zului. Puţinele materiale Schneckenberg din această aşezare, cunoscute în literatura de specialitate din prima jumătate a secolului trecut au fost publicate de M. Roska (ROSKA 1914, Fig. 2; ROSKA 1927, Fig. 274), H. Schroller (SCHROLLER 1933, Taf. 51/12) şi A. Prox (PROX 1941, Abb. 22; Taf. XIV/5, 8; XVI/2; XVII/8, 10), majoritatea lor rămânând însă inedite, în colecţia Muzeului Naţional Secuiesc (MNS) din Sfântu Gheorghe.

La aceste descoperiri mai vechi s-au adăugat materialele noilor cercetări de la Ariuşd, con-duse de I. Nestor, E. Zaharia, Z. Székely şi D. Galbenu. Amplele săpături efectuate între anii 1968–1986 au avut ca scop rezolvarea unor probleme legate de stratigrafia aşezării, a cronologiei interne şi legăturilor culturii cu ceramică pictată (ZAHARIA–SZÉKELY 1988, 101 sq), aducând însă – datorită materialului descoperit – şi noi contribuţii la cunoaşterea culturii materiale a comunităţilor din epoca bronzului timpuriu. Din nefericire, nici aceste vestigii nu au fost publi-cate până în momentul de faţă. În ultima sinteză care tratează rezultatele cercetărilor cu privire la bronzul timpuriu din sud-estul Transilvaniei – dedicată între altele şi culturii Schneckenberg – aşezarea de la Ariuşd a fost menţionată doar în mod sumar (SZÉKELY 1997, 18 sqq, 74, nr. 8). În sfârşit, într-o lucrare apărută postum în 1999, regretatul Z. Székely relua în mod succint proble-matica aşezării Schneckenberg, studiul lui rezumându-se în esenţă doar la tratarea unor probleme ţinând de istoricul cercetărilor (SZÉKELY 1999, 9 sqq).

În urma încadrării efectuate de A. Prox (PROX 1941, 16, 28, 82), confirmată ulterior de cercetările din a doua jumătate a secolului trecut (LÁSZLÓ 1914, 297 sq; LÁSZLÓ 1925, 1), aşeza-rea Schneckenberg era atribuită fazei evoluate (faza B) a acestei culturi, fără a fi oferite elemente mai concrete cu privire la ea. Scopul lucrării de faţă este de a recupera acest gol, prezentând datele referitoare la aşezare şi materialul arheologic descoperit2.

Date arheologice cu privire la aşezare

Staţiunea de la Ariuşd se află pe un promontoriu ridicat al Munţilor Baraolt, o terasă ovală, mărginită pe două laturi (la nord şi la sud) de pante abrupte şi de terase mai joase la capă-tul vestic, fiind legată pe partea ei estică de dealul învecinat cu o fâşâie îngustă de pământ. După datele arheologice de care dispunem în urma săpăturilor, se pare totuşi că majoritatea descoperi-

1 În raportul întocmit asupra săpăturile din anul 1910, F. László atribuia pentru prima dată (cu semnul

întrebării) materialele nivelului superior epocii bronzului. Ulterior, în 1925, a folosit pe lângă denumirea de „cultură B” şi cea de cultură „proto-miceniană” (LÁSZLÓ 1925, 189 sq), conform terminologiei propuse de S. Müller (MÜLLER 1905, 30 sqq), atribuindu-l perioadei de trecere de la epoca pietrei la epoca bronzului: „kő-bronzkor” (LÁSZLÓ 1988, 122 sq).

2 Datele cercetărilor efectuate între anii 1968–1986, ne-au fost puse la dispoziţie de doamna Eugenia Zaharia (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti). Pentru amabilitatea şi sprijinul acordat îi datorăm şi cu această ocazie mulţumiri călduroase.


48

rilor din epoca bronzului au fost găsite pe latura nord-vestică a dealului (Fig. 1 – linia întretăiată marchează zona aproximativă a urmelor de locuire Schneckenberg3), majoritatea descoperirilor din această epocă ieşind la iveală în suprafeţele cercetate în 1910–1912 şi 1925 de László, respec-tiv 1968–1975 de colectivul de cercetare amintit (mai ales suprafeţele Aa/1968, E–E1/1971–1975)4.

Fig. 1. Ariuşd–Dealul Tyiszk. Planul aşezării şi al săpăturilor (după Zaharia–Székely 1988, Pl. I).

Săpăturile lui F. László s-au desfăşurat pe latura nordică a dealului, afectată de o ruptură

adâncă. Materialele culturii Schneckenberg provin în marea lor majoritate din nivelul superior (humus superior după László) al aşezării. Stratul de cultură galben-cenuşiu, cu o grosime de 30–40 cm, care acoperă toată suprafaţa aşezării, a fost puternic răvăşit de lucrări agricole, de plantă-rile de copaci din secolul al XIX-lea şi de gropile căutătorilor de comori (LÁSZLÓ 1914, 297 sq; LÁSZLÓ 1925, 1). Aceste deranjamente au afectat şi nivelul al II-lea (humus inferior). Datorită acestui fapt, vestigiile epocii bronzului s-au amestecat în mare măsură cu materialele culturii Ariuşd–Cucuteni, iar urme de locuire consistente (locuinţe, anexe, gropi etc.), exceptând câteva bucăţi mărunte de chirpici, nu au putut fi observate în nici un sector de săpătură din aceste două niveluri. Singurul complex arheologic in situ descris de László din stratul superior, o vatră mar-cată cu T–8, a fost descoperit în anul 1910 (Fig. 2). Situată la aprox. 5.5–6 m de marginea nor-dică a aşezări, la adâncimea de 25 cm, vatra avea o formă rotundă, cu diametrul de 1.1 m. A fost construită din 18 pietre plate de râu, aşezate una lângă cealaltă, prezentând urme puternice de ardere (LÁSZLÓ 1914, 298, Fig. 8). Observaţiile făcute de László coincid în mare măsură datelor din cercetările ulterioare, săpăturile din anii 1968–1975, efectuându-se în partea nord-vestică a aşezării, pe marginea rupturii, în imediata vecinătate a suprafeţelor săpate de László (ZAHARIA–SZÉKELY 1988, 102, Pl. I). Vestigiile culturii Schneckenberg au ieşit la suprafaţă în ultimul nivel al aşezării (nivelul XI), reprezentat de un strat „cenuşiu-roşcat” cu aglomerări de ceramică şi bucăţi de chirpici, având o

3 Planul prezentat pe Fig. 1 a fost întocmit de autorii săpăturilor din 1968–1986. Pe acest plan, suprafaţa

cercetată de László în anul 1925 este marcată la est de suprafeţele săpate în 1907–1913. În realitate, o parte a săpăturilor din 1925 s-au desfăşurat la vest de acestea. Majoritatea descoperirilor Schneckenberg provin din acest sector, notat cu L–5 de László (vezi: LÁSZLÓ 1978, 150, Fig. 6).

4 Conform raportului de săpătură din 1925, întocmit după moartea lui F. László de fratele lui, Árpád, cel mai bogat material din epoca bronzului a rezultat pe durata cercetărilor din acel an. Raportul publicat, precum şi unele date cu privire la istoricul cercetării este de găsit la LÁSZLÓ 1978, 203 sqq; LÁSZLÓ 1980, 11 sq.


grosime de 20–25 cm, şi fiind puternic răvăşit (pentru situaţia stratigrafică a se vedea: ZAHARIA 1973, 28 sqq; ZAHARIA–SZÉKELY 1988, 103 sq, Fig. 4). Conţinutul stratului superior s-a putut separa doar pe baza materialului ceramic. La marginea de nord-vest a aşezării, atinsă de săpăturile din 1971 (suprafaţa E1/1971), depunerea din epoca bronzului a suprapus direct o locuinţă eneolitică (A/1971), materialul ceramic fiind şi aici amestecat. O cantitate importantă a materialului provine de asemenea din restu-rile de locuire căzute în pantă, pe partea nor-dică a aşezării şi ajunse în râpă datorită răs-colirii pământului neexistând posibilitatea unor observaţii stratigrafice.

Trebuie amintit în final, că în timpul locuirii eneolitice, aşezarea a fost protejată pe latura ei estică de un şanţ artificial, cu o adâncime maximă de 2.10 metri, iar la nord, pe marginea rup-turii de un alt şanţ şi două valuri de pământ întărite cu palisadă (LÁSZLÓ 1914, 381 sqq, 415–417; LÁSZLÓ 1993, 35 sqq, Fig. 2–3). Atât săpăturile lui László, cât şi cele ulterioare au demon-strat, că acest sistem de apărare nu a mai fost folosit în epoca bronzului (SZÉKELY 1997, 39).

Materialul arheologic

În imensul material rezultat în urma cercetărilor efectuate pe durata de aproape secol, vestigiile epocii bronzului reprezintă doar o cantitate minoră faţă de materialele culturii Ariuşd–Cucuteni5. Printre cele aproximativ 500 de obiecte atribuite culturii Schneckenberg, ceramica reprezintă categoria cea mai numeroasă. Întâlnim în continuare în număr redus alte obiecte din lut (fusaiole, linguri, obiecte de cult sau de podoabă) şi câteva unelte fragmentare de piatră şi oase de animale6. Contrar unor informaţii apărute în literatura de specialitate, nu s-a descoperit nici un obiect de metal, care ar putea fi atribuit epocii bronzului7.

5 Materialele studiate se află la Muzeul Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe. Majoritatea lor au fost

inventariate (Nr. Inv. 2000–2022, 2301–2303, 3283–3303, 4825–4843 – săpăturile lui László, respectiv 18773–18777, 18834–18848, 18859 – săpăturile din 1968–1986). Descoperirile deja publicate nu le-am mai reprodus în acest articol, dar le-am luat în considerare la prezentarea materialului arheologic.

6 Între obiectele atribuite epocii bronzului, descoperite în 1925 figurează (conform raportului întocmit) şi „un topor mare de piatră (…) şi o sulă de os” – pierdute ulterior din depozitul muzeului, probabil în timpul celui de al II-lea război mondial. Vezi: LÁSZLÓ 1980, 13. Numărul foarte redus al oaselor de animale se datorează deranjărilor moderne, majoritatea acestora fiind probabil trecute în inventarul culturii Ariuşd.

7 Cu ocazia săpăturilor din 1910 László a descoperit un topor eneolitic de cupru cu braţele în cruce, cunoscut în literatura de specialitate ca toporul de „tip Ariuşd” (VULPE 1975, 35, nr. 84). Deşi piesa a fost găsită la limita dintre stratul I şi II (humusul superior şi cel inferior), László l-a inclus între vestigiile celui superior (LÁSZLÓ 1914, 299). Ulterior H. Schroller a atribuit acest obiect, în mod eronat, culturii Schneckenberg (SCHROLLER 1933, 66, Taf. 55/4). Un alt obiect de metal, un străpungător de cupru a fost atribuit, tot din greşeală, epocii bronzului (SZÉKELY 1997, 66, Pl. XCII/3). După cunoştinţele noastre, toate obiectele de me-tal descoperite în această aşezare se încadrează, atât tipologic cât şi stratigrafic, în cultura Ariuşd. Singura excepţie, o placă de bronz rotundă, decorată cu linii concentrice incizate, ruptă în două bucăţi, aflată astăzi în colecţia Muzeului Naţional al Ungariei (LÁSZLÓ 1973, 200, n. 73; SZTÁNCSUJ 2006, 13 sq, n. 17) – este o descoperire incidentală şi aparţine unei epoci mai recente, probabil epocii romane. Pentru problema obiecte-lor de metal din aşezare vezi: LÁSZLÓ 1973; SZÉKELY 1999, 9 sq; MAREŞ 2002, 182 sqq; SZTÁNCSUJ 2005.

Fig. 2. Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Vatră constituită din bucăţi mari de piatră în nivelul superior al

aşezării (după László 1914, fig. 8).


50

I. Ceramica Este în general destul de fragmentară, ne putându-se întregi în totalitate nici o formă. O

bună parte a materialului prezintă la suprafaţă arderi secundare puternice. Din punct de vedere al tehnicii, ceramica se poate împărţi în două categorii majore: cea fină şi cea grosieră.

Ceramica fină este relativ redusă la număr (cca. 16%) şi în general este reprezentată de forme de dimensiuni mai mici (ceşti şi străchini). Pasta acestor vase a fost bine frământată şi amestecată cu nisip fin, mai rar cu pietricele pisate mărunt. Pereţii vaselor sunt subţiri, suprafeţele bine netezite, lustruite la exterior. Majoritatea recipientelor acestei categorii au fost acoperite cu un slip subţire căzut de multe ori pe unele porţiuni. Arderea este de obicei bună, rezonantă, culoarea vaselor variază între galben închis, roşu gălbui sau cărămiziu, brun deschis, cenuşiu, cu pete negre sau închise pe unele părţi ale vaselor.

Ceramica grosieră reprezintă categoria cea mai numeroasă (cca. 84%). Este lucrată din pastă amestecată cu nisip cu bobul mare şi multe pietricele mărunte sau cioburi pisate. Suprafaţa vaselor a fost netezită cu mai puţină grijă, ele au un aspect zgrunţuros şi poros, uneori cu urme de degete sau de unelte. Arderea este de obicei bună, întâlnim însă şi fragmente cu ardere inegală. Vasele au avut o culoare roşu-cărămizie, brună, castanie, cu pete de nuanţă mai închisă sau neagră.

Din materialul ceramic se pot recunoaşte următoarele forme: 1) Ceşti. Tipurile cele mai frecvente ale acestei categorii sunt ceştile cu corp bitronconic, buza uşor evazată şi fundul plat, prevăzute cu toartă în bandă trasă din buză (Pl. I/2–3, 6; XII/5), uşor supraînălţată în unele cazuri (Pl. I/1; X/1). Cu o singură excepţie (Pl. XIII/2), toate aparţin categoriei ceramicii fine. Ele sunt lucrate din pastă fină cu nisip, unele fiind acoperite cu slip subţire pe ambele feţe. Decorul lor constă din linii verticale incizate (Pl. I/3) sau realizate cu şnur răsucit (Pl. VII/14) pe toartă, butoane mici aplicate pe umăr (Pl. V/8). O ceaşcă mică, lucrată din pastă fină, cu pereţii subţiri, este decorată cu incizii late, orizontale şi deasupra lor cu un şir de crestături (Pl. V/7). Ceştile cu toarta în bandă trasă din buză sunt forme generale epocii bronzu-lui din spaţiul central şi sud-est-european. În cultura Schneckenberg le găsim numeroase analogii în materialul aşezărilor de la Sfântu Gheorghe–Örkő (SZÉKELY 1973, Pl. VII/1, X/3; SZÉKELY 1997, Pl. XXXIX/2,4, XLII/10, LVIII/3), Braşov–Schneckenberg / Dealul Melcilor (PROX 1941, Abb. 14, Taf. XXI/1–5; POPESCU 1944, Taf. III/2–4, 6), Feldioara–Cetate (IONIŢĂ ET AL. 2004, Fig. 17/4–5, 13) şi în mormintele de la Brăduţ (SZÉKELY 1997, Pl. LVII/1) şi Codlea (PROX 1941, Taf. XXVI/2). Ele apar frecvent şi în aşezările grupului Jigodin, în Depresiunea Ciucului, ca de exemplu Leliceni–Muntele cu piatră (ROMAN ET AL. 1973, Pl. 5/8, 9/2; ROMAN 1986, 43, Fig. 3/6, 10–13). Decorul cu linii incizate sau nervuri subţiri, aplicate orizontal şi mărginite de crestături sau împunsături succesive este caracteristic fazei Schneckenberg B în sud-estul Transilvaniei (PROX 1941, Taf. IV/3–7, XVI/1, 3–5; SZÉKELY 1997, 45).

2) Străchini, castroane. Sunt reprezentate de mai multe variante, cele mai numeroase fiind formele cu fundul plat, corp emisferic, umărul pronunţat şi gâtul lung, buza răsfrântă, în formă de pâlnie (Trichterrandschüssel; Pl. I/8; V/3–5; VII/4; X/8–9; XIII/1–3, 4; XIV/8–10). Mai rar întâlnim şi variante cu gâtul scurt, evazat, prevăzute cu o toartă mică (Pl. I/9, 11; XIV/7). Un exemplar poartă o toartă mare, lată, trasă din buză (Pl. X/4; XIV/11). Majoritatea lor aparţin categoriei ceramicii fine, decorul constând din brâuri alveolate (Pl. I/11) şi butoane mici pe umăr (Pl. V/3–4), toarte în bandă trase din buză (Pl. I/11; X/4) şi uneori barbotină pe partea inferioară a vasului (Pl. I/8). Întâlnim şi câteva fragmente lucrate din pastă grosolană, amestecată cu pietri-cele şi cioburi pisate. O variantă de formă adâncă, decorată cu butoane mici şi incizii orizontale şi verticale este reprezentat de un singur exemplar, prezentat de A. Prox (PROX 1941, Abb. 22). Tot acestei categorii îi aparţinea probabil şi fragmentul decorat cu o bandă umplută cu linii haşurate,


realizate cu şnur răsucit, mărginită de cerculeţe imprimate, publicat de M. Roska (ROSKA 1914, 420 sq, Fig. 2; ROSKA 1927, 419 sq, Fig. 274; ROSKA 1939, 5 sq, nr. 3)8. Un fragment cu buza îngroşată, decorat cu împunsături succesive de formă triunghiulară (Pl. IV/2) se aseamănă cu castroanele adânci, de formă Trichterbecher, caracteristice grupului Zăbala (SZÉKELY 1997, Pl. XII/2–5, XIII/1–2, XV/4–5, XXIII/4). Străchinile, castroanele cu gura în formă de pâlnie sunt forme caracteristice epocii bronzului timpuriu din Transilvania. Ele apar în grupul Livezile, la aşezarea eponimă (CIUGUDEAN 1997, Fig. 4/2, 4–6; 5/3–5; 10/1–4; 11/3, 5), şi în grupul Zăbala (ZAHARIA 1995, 285; SZÉKELY 1997, Pl. XX/2–5). Originea lor este văzută în culturile eneoliti-cului târziu, Coţofeni, Cernavoda II (BERCIU ET AL. 1973, Pl. 5/3, 5, 7, 12; 8/6, 8, 10; 14/14–15; ROMAN 1976, 57) şi Folteşti II (FLORESCU–BUZDUGAN 1972, Fig. 16/13). În mediul Schneckenberg le găsim numeroase analogii la Braşov–Gesprengberg/Dealul Sprenghi (PROX 1941, Abb. 7, 9), Braşov–Schneckenberg (PROX 1941, Abb. 18, 21), Cuciulata–Pleşiţa Pietroasă (BICHIR 1962, Abb. 7/3, 5, 9/13–14, 11/5–6), Feldioara–Cetate (IONIŢĂ ET AL. 2004, Fig. 15/9–12, 6/1–5, 12–14), Sfântu Gheorghe–Örkő (SZÉKELY 1973, Pl. VII/2; SZÉKELY 1997, Pl. XXXIX/1, XL/6). Exemplarele de la Ariuşd, majoritatea cu gura lată şi umăr puternic pronunţat, se asea-mănă mai ales cu tipurile frecvente în faza Schneckenberg B (tipurile a şi c după Prox (PROX 1941, 36 sqq, Abb. 18–22) şi în materialele grupului Jigodin (ROMAN 1986, 43, Fig. 3/3–5).

3) Ulcioare. Deşi datorită dimensiunilor reduse, atribuirea lor nu este sigură, câteva frag-mente ceramice par totuşi să aparţină acestui tip de vas. Un fragment de perete îngustă, fără decor (Pl. V/9, XIV/6), o bucată provenind dintr-un vas decorat cu incizii verticale şi orizontale şi cer-curi imprimate (Pl. XI/12), respectiv o perete cu brâuri paralele, verticale (Pl. VIII/8), sunt ase-mănătoare formei cu gât cilindric, umărul bombat, prevăzut cu o toartă în bandă, descoperit în materialul grupului Jigodin de la Leliceni (ROMAN ET AL. 1973, Fig. 4, Pl. 8/1).

4) Askoi. Vasele-askos sunt reprezentate de două fragmente cu buza oblică. Unul este pre-văzut cu toartă în bandă trasă din buză, fiind uşor rotunjit şi scund în partea superioară şi mai lat în cea inferioară. Este decorat cu o bandă verticală pe toartă şi trei benzi paralele, dispuse orizon-tal, sub buză (Pl. I/4). Celălalt fragment provine dintr-un vas ornamentat cu o bandă simplă în relief şi un buton conic, cu vârful uşor rotunjit (Pl. V/11). Fragmentele au fost lucrate din pastă foarte fină, bine frământată, acoperite cu slip subţire; cel din Pl. V/11 a fost lustruit cu grijă, având un luciu metalic pe ambele feţe. Caracteristice culturii Schneckenberg (SZÉKELY 1997, 46), vasele-askos apar în forme variate atât în aşezări cât şi în morminte. Pentru fragmentul cu toarta asimetrică, găsim bune analogii ca formă în aşezarea de la Sfântu Gheorghe–Örkő (SZÉKELY 1973, Pl. X/1–2), respectiv mormântul nr. 2 de la Năeni–Colarea (VULPE–DRÂMBOCIANU 1981, Fig. 8/1a–c.). Decorul unui fragment mic din marginea unui vas (benzi de linii incizate orizontale şi în formă de semicerc, mărginite de împunsături rotunde) se aseamănă cu decorul de pe exemplarul menţionat, de la Sfântu Gheorghe–Örkő. Apariţia primelor vase-askos pe teritoriul est-european se datează încă din eneolitic, fiind considerate de origine sudică, egeo-anatoliană (BERCIU 1961, 98 sq) şi sunt forme frecvente în bronzul timpuriu pe întregul spaţiu carpatic şi regiunile învecinate.

5) Amfore. Sunt reprezentate de fragmente de vase cu buza evazată (Pl. V/6, XI/13) şi margini cu toarte tubulare mari, late (Pl. III/9, VII/3, X/10, XII/3–5). O parte dintre acestea au fost decorate cu benzi în relief alveolate (Pl. XI/13) sau barbotină pe partea inferioară (Pl. VII/6, X/13, XIII/7). Tot acestei specii îi aparţine fragmentul decorat cu brâu în relief, buton şi orna-ment în formă de „mustaţă” (Pl. XIII/6) şi o parte din fundurile de vase simple sau uşor profilate,

8 Fragmentul (la fel, ca şi cele publicate de Prox) s-a aflat în colecţia MNS (Nr. inv. 2477), pierdut însă,

probabil în timpul războiului. Celelalte fragmente cu decor şnurat (ROSKA 1914, Fig. 2/1, respectiv ROMAN ET AL. 1992, Taf. 60/11) au ajuns în colecţia MNIT, Cluj-Napoca (Nr. Inv. III.37 şi 109–1515).


52

marcate prin impresiuni de degete la exterior (Pl. VII/8–10, XII/8–12). Fragmentul decorat cu brâu alveolat din Pl. VIII/5 reprezintă o formă cu gâtul scund, înalt şi zvelt. Sunt forme des întâlnite în materialele Schneckenberg (PROX 1941, 19 sq, Abb. 2–3; SZÉKELY 1997, 46) şi Jigodin din sud-estul Transilvaniei (ROMAN ET AL. 1973, Pl. 5/1, 3, 5, 7).

6) Oale borcan sau în formă de sac. Reprezintă, împreună cu oalele cu corp bombat, for-mele cele mai frecvente din materialul de la Ariuşd. Deşi aparţin în totalitate speciei ceramicii de uz casnic, observăm totodată că suprafaţa acestor vase a fost netezită cu grijă în unele cazuri (Pl. II/6, III/8). Vasele au corpul uşor curbat, fundul plat, gura puţin evazată sau strâmtată (Pl. XIV/12–16). Decorul lor constă din brâuri simple cu una sau mai multe dungi (Pl. II/6, III/8), brâuri prevăzute cu crestături scurte, paralele (Pl. II/5, 7), brâuri şi segmente de brâuri alveolate (Pl. II/2–4, 6, VI/4–5, 7), găuri perforate (Pl. II/2–3, VI/7, 8/2, 4, IX/3), tortiţe mici (Pl. IX/4) şi proeminenţe, butoane conice sau aplatizaţi (Pl. II/1–2, 7, IV/3, VI/5–6, IX/3, 5). Unele au fost acoperite cu barbotină pe partea inferioară (Pl. III/8).

7) Oale cu corp bombat. Sunt, după cum am amintit, caracteristice materialului de la Ariuşd. Au corpul bombat, gâtul scurt, uşor evazat. Majoritatea lor au fost decorate sub buză cu brâuri în relief alveolate, combinate cu butoane, apucători plate, verticale şi cu găuri perforate (Pl. II/1, III/1). Pentru oalele-borcan şi cele cu corp bombat se pot enumera analogii din majoritatea aşezărilor Schneckenberg din Transilvania şi din teritoriile extracarpatice: Braşov–Gesprengberg (ALEXANDRESCU–CONSTANTINESCU 1959, Fig. 6/1, 3), Cuciulata–Pleşiţa Pietroasă (BICHIR 1962, Abb. 5/18–20, 9/11–12, 10/13–14), Dăbâca (LAZAROVICI 1997, Pl. IV/4), Feldioara–Cetate (IONIŢĂ ET AL. 2004, Fig. 23/11–12), Hărman–Lempeş (ALEXANDRESCU ET AL. 1973, Pl. VIII/1–5, 10), Mândrişca (BICHIR 1962, Abb. 14), Năeni–Colarea (VULPE–DRÂMBOCIANU 1981, Fig. 3/1–5, 8), precum şi în grupele culturale învecinate, din epoca bronzului timpuriu: Livezile (CIUGUDEAN 1997, Fig. 2/13), Şoimuş (ANDRIŢOIU 1992, Pl. 11/23–26, 31–33). O variantă unică este reprezentată de vasul din Pl. IX/1: are corpul bombat, gâtul lung, aproape cilindric, iar buza răsfrântă. A fost modelat din pastă amestecată cu nisip şi pietricele mărunte, gâtul şi partea inferioară fiind bine lustruite şi decorate cu un şir de crestături pe buză şi pe gât, iar partea inferioară cu barbotină stropită, foarte fină. Forma este străină în cultura Schneckenberg, vase asemănătoare găsim în orizontul mormintelor cu cistă de piatră, din Muntenia: Nucet (ROMAN 1986, 39, Fig. 4/1; SCHUSTER 1997, 12). Decorul (buza şi umărul crestat şi barbotina stropită) are analogii în grupul Livezile (CIUGUDEAN 1997, Fig. 4/6, 5/5).

8) Vase miniaturale (Pl. III/7, VIII/10, X/14). Reprezentate în număr redus, sunt forme simple, cu profil aproape vertical, buza uşor rotunjită, într-un caz cu fundul profilat. Au fost lucrate din pastă grosolană şi sunt ne decorate. Un splendid vas miniatural cu buza subţiată, uşor evazată şi fundul rotunjit, lucrat din pastă fină, decorat cu motive realizate cu şnurul (ROMAN ET

AL. 1992, 76, Taf. 60/11) are analogii ca formă în mediul culturii Glina III: Govora Sat–Runcuri (BĂJENARU 2003b, Fig. 168/2) dar şi la Ezero, în etapa B1 (vezi şi discuţia la CIUGUDEAN 1997, 143; CIUGUDEAN 2000, 56). Decorul ceramicii a fost realizat în relief şi prin adâncire. Motivele ornamentale, deşi nu foarte variate, sunt totuşi destul de frecvente: mai mult de o jumătate din ceramica descoperită a fost ornamentată într-un fel sau altul (Fig. 3). Întâlnim astfel următoarele elemente de decor: – banda în relief simplă (Pl. I/4, 7; II/6; III/3–5, 8; V/1, 11; VII/8–9), crestată (Pl. II/4–5, 7; XI/1) sau alveolată (Pl. I/11; II/2–3; III/1–2; VI/4–5, 7; VIII/5; X/5, 11; XI/2, 4, 13; XII/1–2); sunt elemente de decor foarte caracteristice mediului Schneckenberg, atât în faza tim-purie, cât şi în cea târzie şi le întâlnim în majoritatea manifestărilor culturale specifice bronzului timpuriu (CIUGUDEAN 1997, 19 sq; SCHUSTER 1997, 74). Benzile în relief au fost aplicate pe gâtul sau umărul vaselor fiind combinate de multe ori cu butoane şi găuri perforate. Benzile


alveolate şi crestate sunt dispuse întotdeauna orizontal, cele simple apar şi vertical, în grupuri, dispuse paralel. Alveolele sunt impresiuni late, rotunde şi au fost făcute mai degrabă cu un instrument rotund, decât cu degetul. Banda crestată, pe baza analogiilor numeroase (SZÉKELY 1971, Fig. 4/2, 5; SZÉKELY 1997, 30, Pl. XXXI), pare să fie o moştenire a grupului Zăbala. – segmente de brâuri alveolate (Pl. II/4, 6; XV/2, 6); sunt aplicate totdeauna sub buza vasu-lui, în combinaţie cu benzile în relief. Acest element de decor îşi are originea în fazele II–III ale culturii Coţofeni: Herculane–Peştera Hoţilor, Basarabi, Ostrovu Corbului, Româneşti, Bocşa Montană–Colţani (ROMAN 1976, Pl. 73/5, 76/4, 91/3, 104/12, 106/13–14, 111/9, 116/9, 11, 14–15) şi se întâlneşte şi în grupe culturale specifice epocii bronzului timpuriu, ca Glina III (ROMAN 1985, Fig. 2/12, 8/10, 10/7, 9; SCHUSTER 1997, Fig. 102/3), Şoimuş (ANDRIŢOIU 1992, Pl. 9/11, 13, 10/5, 12/7, 14). – decor în relief în formă de mustaţă (Pl. XIII/6); apare pe marginea unui vas prevăzut cu brâu crestat. Decorul este format din nervuri în relief paralele, dispuse în mod oblic, pornind dintr-un buton dreptunghiular cu muchiile rotunjite. – pastile rotunde (Pl. III/11); sunt asemănătoare decorului cu boabe de linte, dar plate şi de dimensiuni mai mari. Singurele exemplare de la Ariuşd apar în pereche, aplicate pe umărul unui vas, combinate cu linii în relief. Acest element de decor este specific ceramicii de tip Cucuteni C (PETRESCU-DÎMBOVIŢA ET AL. 1999, 470), respectiv a culturilor din eneoliticul târziu, Coţofeni, Folteşti II (ROMAN 1976, 37, 46), Horodiştea–Erbiceni (PETRESCU-DÎMBOVIŢA–VĂLEANU 2004, 292, Fig. 246/15, 248/1–2) şi se întâlneşte mai rar în cultura Schneckenberg. Analogii le găsim în mediu Jigodin (ROMAN 1986, 43, Fig. 3/1, 10; BĂJENARU 2003a, Abb. 2/7) şi Glina III: Odaia Turcului, stratul 3 (BĂJENARU 2002, Fig. 4/6). – inele (Pl. XIII/5, XV/17) suprapuse perpendicular, în pereche pe un brâu simplu; apar pe un singur fragment de strachină cu buza evazată. – butoni simpli (Pl. III/1–2; IV/5; V/3–4, 11; VIII/4; XI/7), dubli (Pl. III/6), tripli (Pl. III/5) sau perforaţi (Pl. VIII/6; XI/2); dispuşi în majoritatea cazurilor pe gâtul sau umărul vaselor, uneori şi pe buza acestora. Datorită dimensiunilor reduse au avut probabil un rol pur decorativ. Butonii, proeminenţele conice, dispuse în perechi apar în eneolitic, în culturile Coţofeni (ROMAN 1976, 42, Pl. 70/1) şi Horodiştea–Erbiceni (PETRESCU-DÎMBOVIŢA–VĂLEANU 2004, 292, Fig. 248/3–4, 257/13), iar în bronzul timpuriu pe ceramica grupului Livezile (CIUGUDEAN 1997, 88 sq, Fig. 11/3, 31/3, 37/3, 41/5). – proeminenţe lungi, verticale (Pl. II/1–2; X/7; XI/4–5, 11) sau orizontale (Pl. II/7; V/1); sunt elemente de decor caracteristice în special vaselor de uz comun, mai ales a oalelor cu corp bombat şi a borcanelor în formă de sac şi apar în combinaţie cu găurile perforate şi brâul alveolat. Au în general o formă simplă, uşor dreptunghiulară sau rotunjită, dar în unele cazuri întâlnim şi varianta cu impresiuni digitale (Pl. XI/4) sau crestată (PROX 1941, Taf. XV/7; dar şi BICHIR 1962, Abb. 14). – barbotină aplicată pe partea inferioară a vaselor (Pl. III/8, IV/8, VII/6, 8, IX/1, X/12–13); este un element de decor des întâlnit pe marginea vaselor cu corp bombat şi a amforelor cu toarte tubulare, formând un strat subţire, uneori fiind organizat în mod superficial cu degetul.

– perforaţii (Pl. II/1–3; III/2; V/2; VI/7; VIII/2, 4; IX/3; XI/1, 5, 10, 11); sunt elemente de decor caracteristice vaselor de uz comun, ca cele în formă de sac, sau borcanelor cu corpul bombat, având probabil şi un rol funcţional. Au fost realizate prin perforarea gâtului vaselor, aproape întotdeauna din interior spre exterior şi sunt dispuse în şiruri, combinate cu brâuri în relief alveolate şi butoni. Acest motiv decorativ, frecvent în ambele faze ale culturii Schneckenberg (PROX 1941, Taf. VIII/9, XIV/2, 7, XV/3, 7) este caracteristic şi culturii Glina III (SCHUSTER 1997, 73 sq).


54

Fig. 3. Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Repartiţia principalelor elemente de decor.

– incizii, şănţuleţe (pl. I/3, III/10, V/7, VII/1, 5, XI/12, XII/6); apar de cele mai multe ori combinate cu alte elemente decorative, pe ceramica fină. – decor realizat cu şnurul (Pl. VII/14); exemplarul prezentat este un fragment din toarta unei ceşti. Decorul este imprimat cu şnur subţire, răsucit, formând patru linii verticale, paralele. În afara celui prezentat mai cunoaştem încă câteva fragmente decorate cu şnurul de la Ariuşd, publicate de M. Roska (ROSKA 1914, Fig. 2; ROSKA 1925, Abb. 1–3; ROSKA 1927, Fig. 274) respectiv P. Roman şi colaboratorii săi (ROMAN ET AL. 1992, 76, Taf. 60/11). Apariţia acestui mod de ornamentare în faza Schneckenberg B, la Braşov–Gesprengberg (ALEXANDRESCU–CONSTANTINESCU 1959, Fig. 6/7), Braşov–Schneckenberg (PROX 1941, Taf. III/5, XVIII/11), Braşov–Steinbruchügel/Dealul Carierei (PROX 1941, Taf. XVIII/13), Cuciulata–Pleşiţa Pietroasă (BICHIR 1962, Abb. 10/3), Feldioara–Cetate (IONIŢĂ ET AL. 2004, Fig. 21/8–9), Hărman–Käsberg (PROX 1941, Taf. XVIII/14), Sfântu Gheorghe–Örkő (SZÉKELY 1973, Pl. VI/1–2, VIII/5, 8, 11–12, IX/2, 6, 9–13) este pusă pe seama influenţelor venite din aria grupei Jigodin (ROMAN ET AL. 1973, 571; ROMAN ET AL. 1992, 76). – impresiuni circulare (Pl. XI/12, XII/6); sunt elemente de decor combinate cu liniile inci-zate sau decorul şnurat. Apar destul de rar în materialul de la Ariuşd (pe lângă cele prezentate mai sus: LÁSZLÓ 1911, Fig. 7; ROSKA 1914, Fig. 2/2), dar sunt însă caracteristice fazei B a culturii (SZÉKELY 1997, 47, Pl. LIX/24–25). – impresiuni în formă de spic (Pl. IV/1, XV/28); au fost realizate în mod superficial, cu degetul şi apar pe umărul unui vas cu buza evazată, combinate cu perforaţii. Decorul, în aceeaşi combinaţie, are analogii în mediul culturii Glina III la Govora Sat–Runcuri (ROMAN 1985, Fig. 9/3). – crestături (Pl. II/5, 7; IX/1); apar de obicei pe brâuri, dar în unele cazuri şi pe buza vase-lor. Sunt elemente decorative specifice grupului Zăbala în sud-estul Transilvaniei (SZÉKELY 1997, Pl. XXXI). – decor striat (Pl. XV/15); acest mod de ornamentare apare doar pe două fragmente, aparţinând unor vase mai mari, probabil borcane. Este destul de rar în cultura Schneckenberg, având doar câteva analogii din faza B la Copşa Mică (BLĂJAN 1996, Fig. 3/2–4) şi Feldioara (IONIŢĂ ET AL. 2004, Fig. 10–12), respectiv în grupul Jigodin (ROMAN ET AL. 1992, Taf. X/8,


11). Va deveni caracteristic sfârşitului perioadei timpurii a epocii bronzului, orizontul cu cera-mică striată şi ornamente „textile” (Besenstrich und Textilmuster), de tip Iernut–Zoltan sau Gornea–Orleşti (CAVRUC 1997, 97, 100 sq; CAVRUC 1999, 13; CAVRUC 2004, 266, 270 sq; GOGÂLTAN 1999, 203 sqq).

II. Obiecte din lut Obiectele de lut sunt reprezentate de fusaiole, linguri, o roată fragmentară de cărucior, un obiect de lut decorat şi un toporaş miniatural de lut. Fusaiolele sunt nedecorate, au forma rotundă, plată, cu perforaţii la mijloc (pl. VII/11–12, XII/6). Lingurile de lut de formă rotundă, nedecorate, au fost confecţionate din pastă fină, degre-sată cu nisip (Pl. VII/16, VIII/11). Exemplarul întreg a fost prevăzut cu coadă scurtă, uşor îndo-ită. Judecând după forma lor simplă, fără cioc de scurgere, au fost probabil obiecte de uz casnic. Roata de cărucior din lut, cu butuc tronconic pe ambele feţe, nedecorată, este modelată rudimentar, din pastă amestecată cu nisip (Pl. VII/15). Corespunde tipului „a.1.”, conform clasi-ficării lui C. Schuster (SCHUSTER 1996, 118 sq) şi se încadrează în seria exemplarelor din bronzul timpuriu, descoperite în aria culturilor Schneckenberg: Cuciulata–Pleşiţa Pietroasă (BICHIR 1964, Fig. 5/1–2, 6/2, 4, 6, 7/7), Feldioara–Cetate (IONIŢĂ ET AL. 2004, 20, Fig. 13–14), Glina III: Braneţ, Drăgăneşti–Olt, Râmnicu Vâlcea, Bucureşti–Fundeni şi Odaia Turcului (SCHUSTER 1996, 118 sq, Pl. 1–2; SCHUSTER 1997, 76, Fig. 46/1, 4) şi Somogyvár–Vinkovci: Börzönce (BONDÁR 1992, 115, Fig. 1)9. În categoria obiectelor de lut trebuie menţionat şi un obiect plat, de forma unui mâner de lingură, decorat pe o parte cu împunsături dese, organizate, iar pe cealaltă cu o linie scurtă, inci-zată, având două perforaţii pe partea superioară. După formă şi decor ea ar fi putut fi o amuletă ce se purta la gât. Piesa are o analogie în materialul grupului Jigodin de la Leliceni–Muntele cu piatră, fiind considerat acolo ca „obiect de podoabă sau de cult”( ROMAN ET AL. 1973, 568, Pl. 7/8). Toporaşele miniaturale din lut sunt caracteristice culturii Schneckenberg din Transilvania. Analogii le găsim în aşezările de la Braşov–Gesprengberg şi Braşov–Schneckenberg (PROX 1941, Taf. XII/2–3, 5–6, 8; POPESCU 1944, Abb. 12/1–2), în grupul Jigodin, la Leliceni–Muntele cu piatră (ROMAN ET AL. 1973, Pl. 7/9). Exemplarul de la Ariuşd are tăişul rupt, ceafa relativ cilin-drică, gaură de înmănuşare perforată (Pl. VII/17). Acest tip de obiect, imitând probabil topoarele confecţionate din piatră apare frecvent şi în materialele culturilor Zăbala (SZÉKELY 1997, Pl. XIX/5, XXVIII/1–6), Glina III (SCHUSTER 1997, Fig. 54/1–3) şi ale grupului Iernut (CAVRUC 1997, Fig. 5/3, 5).

III. Materialul litic Foarte restrâns la număr, materialul litic este reprezentat din câteva obiecte de piatră şlefu-ite: două fragmente de cuţite curbe (Krummesser; Pl. XIII/9), confecţionate din gresie şi un topor de piatră fragmentar (Pl. I/10). Cuţitele curbe de piatră sunt, de asemenea, caracteristice mediu-lui Schneckenberg, ele apărând în aşezări, ca Braşov–Schneckenberg şi Braşov–Steinbruchhügel (PROX 1941, Taf. XXIX/1–6, 8), Leliceni–Muntele cu piatră (ROMAN ET AL. 1973, Pl. 1/5–6, 7/16), Sfântu Gheorghe–Örkő (SCHROLLER 1929, Fig. 7; SZÉKELY 1973, Pl. XI/1, 5–6; SZÉKELY 1997, Pl. XLV/5–6), Hărman–Lempes (ALEXANDRESCU ET AL. 1973, Pl. VII/6–8), Sânzieni–Polyvár / Cetatea Poly (SZÉKELY 1997, Pl. XXXVI/1), Năeni–Colarea (VULPE–DRÂMBOCIANU

9 Pentru răspândirea, cronologia şi semnificaţia modelelor de car miniaturale din Bazinul Carpatic vezi: Bóna

1960; BICHIR 1964; ORDENTLICH–CHIDIOŞAN 1975, 27 sqq; SCHUSTER 1996; VOSTEEN 1999; KOVÁCS

2006, 35 sqq.


56

1981, Fig. 9/9–10). În epoca bronzului timpuriu au fost folosite şi în aria culturii Glina III (SCHUSTER 1997, 53; BĂJENARU 2003b, 224), respectiv a grupelor Livezile (CIUGUDEAN 1996, 91, Fig. 34/32–33) şi Şoimuş (ANDRIŢOIU 1992, 25, Pl. 10/17). Toporul de piatră a fost confecţionat din rocă dură, cenuşiu-închisă, de origine vulcanică. Şlefuită cu măiestrie şi bine finisată, piesa nu poartă pe suprafaţă urme de folosire. Partea lui mediană este lată şi prevăzută cu ceafă bitronconică, în formă de buton. Formal poate fi încadrat în categoria topoarelor cu ceafă cilindrică, prevăzute cu proeminenţe „calotiforme”. Exemplarele descoperite în mediul culturii Schneckenberg au de obicei o formă mai simplă, cu butonul mai plat, uşor rotunjit (SCHROLLER 1933, Taf. 54/1–5, 10; PROX 1941, Taf. VI/7, XXXV/4). Vari-anta de la Ariuşd se aseamănă însă cel mai mult cu un exemplar (tot fragmentar) descoperit la Doh, jud. Sălaj (BEJINARIU 2006, 35, Pl. II/1a–b). Acesta, deşi este o descoperire fortuită, a fost atribuit în mod ipotetic culturii Wietenberg (BEJINARIU 2006, 37). Având o răspândire vastă, în medii culturale variate din eneolitic până în epoca bronzului târziu, aceste topoare sunt conside-rate mai degrabă obiecte de prestigiu, decât arme sau unelte – fapt dovedit probabil şi de imita-ţiile miniaturale din lut – prezente şi în materialul de la Ariuşd.

Concluzii

Din datele prezentate mai sus putem rezuma că aşezarea din epoca bronzului timpuriu de la Ariuşd a fost una deschisă, de relativ scurtă durată şi de dimensiuni reduse. Acest tip de aşezare situată pe o înălţime izolată, apărată în mod natural, fără sistem de fortificaţie artificial, este spe-cific culturii Schneckenberg din sud-estul Transilvaniei (SZÉKELY 1997, 37 sqq). Datorită deranjării nivelurilor superioare, complexele arheologice nu au putut fi observate, neexistând date asupra organizării interne a aşezării sau a modului de subzistenţă, situaţie similară, din nefericire, pentru majoritatea aşezărilor Schneckenberg din această regiune. Puţinele informaţii despre locuinţele din aria culturii dovedesc existenţa unor construcţii de suprafaţă cu structură de lemn (NESTOR 1960, 98) şi vetre asamblate din piatră (BICHIR 1962, 89, 91, Abb. 2–3), fapt posibil, potrivit observaţiilor din săpături, şi în cazul aşezării de la Ariuşd. Potrivit caracteristicilor materialului ceramic, aşezarea poate fi atribuită în general fazei B a culturii Schneckenberg. În favoarea acestei încadrări vorbesc mai ales formele specifice perioadei târzii, cum ar fi străchinile cu gura în formă de pâlnie larg evazată, cu umăr accentuat, ceştile bitronconice cu nervuri orizontale, respectiv elementele de decor ca dungile verticale, paralele în relief, inciziile combinate cu cerculeţe imprimate. Pentru acestea găsim analogii în aşezările din faza B de la Cuciulata–Pleşiţa Pietroasă (nivelul II), Braşov–Schneckenberg, Sfântu Gheorghe–Örkő, etc. Un alt element de datare, decorul realizat cu şnurul, este caracteristic grupului Jigodin, contemporan cu faza Schneckenberg B din Depresiunea Ciucului. Trebuie menţionată în conti-nuare lipsa totală a găurilor-buton, caracteristice culturii Glina III, frecvente de asemenea în faza Schneckenberg A şi în Transilvania (PROX 1941, 18, Taf. IX/4a–b; SCHUSTER 1997, 74). Pentru o datare mai strânsă, la începutul fazei B, ne-ar putea da indicii unele elemente timpurii, ca de pildă formele de străchini moştenite din faza A (ex. Pl. V/4, pentru analogii a se vedea PROX 1941, 23, Abb. 7–9; BICHIR 1962, Abb. 7/3, 5), numărul relativ mare de recipiente decorate cu brâu crestat, a vasului cu buza îngroşată, asemănător celui din cultura Zăbala sau elementele de tradiţie Coţofeni, cum ar fi decorul cu segmente de brâuri alveolate şi pastile rotunde. Proporţia relativ restrânsă a decorului de tip Năeni (şănţuleţe, nervuri în relief) vorbesc la rândul lor despre o poziţie cronologică mai timpurie faţă de grupul Năeni–Schneckenberg, datat la sfârşitul fazei Schneckenberg B. O aşezare contemporană cu cea de la Ariuşd, situată şi din punct de vedere geografic în vecinătatea acestuia, a fost cercetată şi publicată recent la Feldioara–Cetate (IONIŢĂ


ET AL. 2004, 19 sqq, Fig. 15–24). Materialul de la Feldioara prezintă aceleaşi caracteristici gene-rale: numărul redus al elementelor specifice fazei timpurii faţă de cele databile în faza B, lipsa decorului cu găuri-buton, prezenţa ceramicii şnurate – fapt care face probabilă atribuirea ei într-o secvenţă cronologică contemporană cu cel de la Ariuşd.

Pe lângă caracteristicile prezentate mai sus, materialul sugerează şi o serie de legături cu manifestările culturale aparţinând bronzului timpuriu din teritoriile învecinate. În primul rând se observă mai multe elemente comune cu grupele culturale din centrul şi sud-vestul Transilvaniei (ex. străchini de tip Trichterrand, amfore, vase în formă de sac, decorul cu benzi simple sau cres-tate şi nervuri verticale). Analogiile cu grupul Livezile, contemporan cu faza evoluată a culturii Schneckenberg, se înscriu probabil pe seama unor influenţe comune, primite din partea culturilor din eneoliticul târziu (Coţofeni şi Cernavoda II) respectiv a celor din bronzul timpuriu, premer-gătoare fazei Schneckenberg B: Zăbala şi Schneckenberg A (CIUGUDEAN 1996, 140 sqq). Înce-puturile grupului Şoimuş sunt plasate la un orizont cronologic paralel cu sfârşitul fazei Schneckenberg B (ANDRIŢOIU 1992, 25 sq; CIUGUDEAN 1996, 144), în acest caz fiind vorba deci de unele elemente preluate de grupul Şoimuş de la cultura Schneckenberg. Ceramica decorată cu nervuri în relief are analogii în aria extracarpatică, la Sărata Monteoru, în nivelul Monteoru IC4 (NESTOR–ZAHARIA 1955, 503; ZAHARIA 1987, 29 sqq; BĂJENARU 2003, Fig. 9/12–14). Pe baza acelor descoperiri, incluse ulterior într-un grup cultural separat, denumit Năeni–Schneckenberg (VULPE–DRÂMBOCIANU 1981, 183 sqq), s-a presupus o contribuţie importantă a culturii Schneckenberg în formarea culturii Monteoru. Relaţiile Schneckenberg–Glina III au fost amplu dezbătute în bibliografia românească. Oricum ar fi interpretate, fie ca variante ale aceleiaşi culturi (NESTOR 1933, 69 sqq; BICHIR 1962, 104 sqq), fie ca două culturi separate (PROX 1941, 15 sq; POPESCU 1944, 50 sqq), acestea se leagă una de alta printr-o serie de elemente comune. Elemente ale fazei Schneckenberg B, ilus-trate şi de unele descoperiri de la Ariuşd, se găsesc şi în descoperirile de tip Govora Sat–Runcuri şi Odaia Turcului, aparţinând perioadei clasice (faza III) a culturii Glina (SCHUSTER 1997, 85 sqq; BĂJENARU 2002, 114 sq). Faţă de această problemă, s-a discutat poate mai puţin despre legăturile cu ţinutul nord-estic al ţării. Evoluţia culturală din sud-estul Transilvaniei a fost puternic marcată de civilizaţiile teritoriului amintit: prezenţa culturilor neo–eneolitice (Precucuteni, Ariuşd–Cucuteni) sau cele din bronzul mijlociu şi târziu (Costişa şi Noua) dovedesc acest fapt în chip grăitor. Legăturile pot fi surprinse şi în perioada eneoliticului târziu. Apariţia în depresiunile intracarpatice a culturii amforelor sferice sub forma unor importuri în mediu Coţofeni, la Albiş (SZÉKELY 2003, 113 sqq) dar şi în mod independent, prin mormântul de la Sânmartin-Ciuc (SZÉKELY 2002, 40 sqq) ridică problema transmiterii de acesta a unor influenţe culturale nordice care se vor resimţi mai târziu, în epoca bronzului (BURTĂNESCU 2002, 185; SZÉKELY 2003, 116; CAVRUC 2004, 268). Descoperile atribuite bronzului timpuriu din Moldova Centrală şi de Nord, ca cele de la Mândrişca (BICHIR 1962, 110 sqq, Fig. 13–14; BICHIR–DOGAN 1962, Fig. 6/1–2) sau Cucuteni–Cetăţuie (PETRESCU-DÎMBOVIŢA–VĂLEANU 2004, 300 sqq, Fig. 260/2, 4, 7–8, 261/10, 263–264), cu elemente care îşi au analogii şi în materialul de la Ariuşd, vorbesc despre prezenţa sau influenţele culturii Schneckenberg în această regiune (ROMAN 1986, 49 sqq; PETRESCU-DÎMBOVIŢA–VĂLEANU 2004, 289 sq, 300 sqq). Cu ani în urmă – pornind probabil de la caracteristicile prezentate mai sus – Z. Székely propunea o datare timpurie („Proto-Schneckenberg”) a aşezării de la Ariuşd, sau atribuirea ei unei variante locale a culturii (SZÉKELY 1999, 9). Deşi materialul descoperit are cu siguranţă unele particularităţi, credem totuşi că datarea în faza Schneckenberg B (eventual la începutul acesteia) poate fi susţinută în continuare. Această perioadă corespunde – conform cronologiei elaborate de


58

P. Roman – etapei IIa din perioada timpurie a epocii bronzului şi precede faza cea mai timpurie a culturii Monteoru, fiind sincronă în aria extracarpatică cu faza Govora Sat–Runcuri a culturii Glina, în Transilvania cu grupele Jigodin (ROMAN 1986, 31, Fig. 7), Livezile (CIUGUDEAN 1996, 140 sq; CIUGUDEAN 1997, 21 sq) şi – în mod parţial – Şoimuş (ANDRIŢOIU 1992, 26; CIUGUDEAN 1996, 144 sq), iar pe un orizont mai larg, la sud de Balcani, fazei B1 a culturii Ezero (fapt evidenţiat şi de analogiile vasului miniatural cu decor şnurat de la Ariuşd (ROMAN ET

AL. 1992, 76, Taf. 60/11; CIUGUDEAN 1996, 143; CIUGUDEAN 2000, 56). Aruncând o privire generală asupra cunoştinţelor actuale despre cultura Schneckenberg (SZÉKELY 1997, 35 sqq, cu bibliografa) se impune concluzia că o serie de probleme privind răs-pândirea, cronologia internă şi relaţiile acestei culturi sunt încă insuficient cercetate. O cale pro-babilă în rezolvarea acestor probleme este fără îndoială – pe lângă cercetările viitoare – şi publica-rea datelor mai vechi, care ne stau la dispoziţie. Cunoaşterea materialului de la Ariuşd – cu tot caracterul său fragmentar şi redus din punct de vedere numeric – poate aduce astfel o contribuţie modestă în acest domeniu10.

Bibliografie

ALEXANDRESCU–CONSTANTINESCU 1959

Alexandrescu, A.D.–Constantinescu, N., Săpăturile de salvare de pe Dealul Sprenghi [Les fouilles de sauvegarde de la colline de Şprenghi], Materiale, VI, 667–678.

ALEXANDRESCU ET AL. 1973

Alexandrescu, A.D.–Pop, I.–Marcu, M., Raport asupra săpăturilor de la Hărman, jud. Braşov (1961–1970) [Raport sur les fouilles de Hărman, dép. de Braşov (1961–1970)], Materiale, X, 231–259.

ANDRIŢOIU 1992 Andriţoiu, I., Civilizaţia tracilor din sud-vestul Transilvaniei în epoca bronzului [Die Zivilisation der Thraker im Südwesten Siebenbürgens. I. Die Bronzezeit], BiblThrac, II, Bucureşti.

BĂJENARU 2002 Băjenaru, R., Date noi privind cronologia bronzului timpuriu în jumătatea sudică a României [New Data about the EBA Chronology in the Southern Half of Romania], Apulum, XXXIX, 107–143.

BĂJENARU 2003a Băjenaru, R., Die Keramik vom typ Runcuri und die Frage der Gliederung der Glina Kultur, IN: Kacsó, C. (Hrsg.), Bronzezeitliche Kulturerscheinungen im karpatischen Raum. Die Beziehungen zu den benachbarten Gebieten. Ehrensymposium für Alexandru Vulpe zum 70. Geburstag Baia Mare 10.13. Oktober 2001, Baia Mare, 15–24.

BĂJENARU 2003b Băjenaru, R., Sfârşitul bronzului timpuriu în regiunea dintre Carpaţi şi Dunăre [The End of Bronze Age in the Region between the Carpathians and Danube], Teză de doctorat, mss., Bucureşti.

BEJINARIU 2006 Bejinariu, I., Două topoare de piatră din judeţul Sălaj [Two copper Axes from Sălaj County], Marisia, XXVIII, 33–42.

BERCIU 1961 Berciu, D., Contribuţii la problemele neoliticului în România în lumina noilor cercetări [Contrinution à l’étude des problèmes du néolithique de Roumanie à la lumière des nouvelles recherches], Bucureşti.

BERCIU ET AL. 1973 Berciu, D.–Morintz, S.–Roman, P., Cultura Cernavoda II. Aşezarea din sectorul b de la Cernavoda [Civilisation Cernavoda II. La station du secteur b de Cernavoda], SCIV, 24, 3, 73–405.

BICHIR 1962 Bichir, Gh., Beitrag zur Kenntnis der Frühen Bronzezeit im südöstlichen Transsilvanien und in der Moldau (im lichte der Grabungen von Cuciulata und Mîndrişca), Dacia N.S., VI, 87–114.

10 Mulţumim D-lui Tudor Soroceanu şi D-lui Florin Gogâltan pentru sprijinul acordat.


BICHIR 1964 Bichir, Gh., Autour du problème des plus anciens modèles de chariots découverts en Roumanie, Dacia N.S., VIII, 67–86.

BICHIR–DOGAN 1962 Bichir, Gh.–Dogan, E., Săpături arheologice la Mîndrişca (r. Adjud, reg. Bacău) [Fouilles archéologiques de Mîndrişca], MCA, VIII, 291–300.

BLĂJAN 1996 Blăjan, M., Aşezări din cultura Schneckenberg descoperite la Copşa Mică (jud. Sibiu) [Settlements of the Schneckenberg Culture at Copşa Mică (Sibiu County)], ActaMN, 33, 1, 145–154.

BONDÁR 1990 Bondár M., Das frühbronzezeitliche Wagenmodell von Börzönce, CommArchHung, 77–91.

BONDÁR 1992 Bondár M., Korabronzkori kocsimodell Börzöncéről [Early Bronze Age Wagon Model from Börzönce], Zalai Múzeum, 4, 113–127.

BÓNA 1960 Bóna I., Clay Models of Bronze Age Wagons and Wheels in the Middle Danube Basin, ActaArchHung, 12, 83–111.

BURTĂNESCU 2002 Burtănescu, Fl., Epoca timpurie a bronzului între Carpaţi şi Prut cu unele contribuţii la problemele premergătoare epocii bronzului în Moldova [The Early Bronze Age between the Charpathians and Prut], BiblThrac, XXXVII, Bucureşti.

CAVRUC 1997 Cavruc, V., The Final Stage of the Early Bronze Age in South–Eastern of Transylvania (in the light of new excavations at Zoltan), Thraco-Dacica, XVIII, 1–2, 97–133.

CAVRUC 1999 Cavruc, V., Consideraţii privind situaţia etnoculturală în sud-estul Transilvaniei în epoca bronzului mijlociu [Few ideas concerning the Ethno-Cultural situation in the South-Eastren Transylvania in the Middle Bronze Age], Angustia, 4, 1999, 13–41.

CAVRUC 2004 Cavruc, V., Câteva precizări privind perioada timpurie a epocii bronzului din sud-estul Transilvaniei [Some considerations concerning the Early Bronze Age in South-Eastern Transilvania], MemAnt, XXIII, 265–275.

CIUGUDEAN 1996 Ciugudean, H., Epoca timpurie a bronzului în centrul şi sud-vestul Transilvaniei [The Early Bronze Age in Central and South–Western Transylvania], BiblThrac, XIII, Bucureşti, 1996.

CIUGUDEAN 1997 Ciugudean, H., Cercetări privind epoca bronzului şi prima vârstă a fierului în Transilvania [Studies on the Bronze and First Iron Age in Transylvania], BMA, VII, Alba Iulia.

CIUGUDEAN 2000 Ciugudean, H., Eneoliticul final în Transilvania şi Banat: cultura Coţofeni [The Late Eneolithic in Transylvania and Banat: The Coţofeni Culture], BHAB, XXIII, Timişoara.

FLORESCU–BUZDUGAN

1972 Florescu, M.–Buzdugan, C., Aşezarea din epoca bronzului de la Bogdăneşti (jud. Bacău). Raport amplu asupra cercetărilor arheologice efectuate în anii 1959–1962 [L’établissement de l’époque du bronze de Bogdăneşti (Dép de Bacău)], ArhMold, VII, 103–205.

GEORGIEV ET AL. 1979 Georgiev, G. I.–Merpert, N.–Katinčarov, R.–Dimitrov, D., Ezero. Ranno-bronzovoto selište [Ezero. Eine Siedlung aus der Frühbronzezeit], Sofia.

GOGÂLTAN 1999 Gogâltan, F., Bronzul timpuriu şi mijlociu în Banatul românesc şi pe cursul inferior al Mureşului. Cronologia şi descoperirile de metal [Die frühe und mittlere Bronzezeit in rumänischen Banat und am interlauf der Marosch], BHAB, XXIII, Timişoara.

IONIŢĂ ET AL. 2004 Ioniţă, A.–Căpăţână, D.–Boroffka, N.–Boroffka, R.–Popescu, A., Feldioara–Marienburg. Contribuţii arheologice la istoria Ţării Bârsei. Archäologische Beiträge zur Geschichte des Burzenlandes, Bucureşti.

JELENTÉS SZNM 1910–1911

László F.–Csutak V. (Szerk.), Jelentés a Székely Nemzeti Múzeum 1910. és 1911. évi állapotáról, Sepsiszentgyörgy.


60

KOVÁCS 2006 Kovács T., Bisher unbekannte kupfer– und bronzezeitliche Wagenmodelle aus Ungarn, ActaArchHung, LVII, 35–45.

LÁSZLÓ 1911 László F., Háromszék vármegyei praemykenaei jellegű telepek Stations de l’époque pré–mycénienne dans le comitat de Háromszék , DolgCluj, II, 175–259.

LÁSZLÓ 1914 László F., Ásatások az erősdi őstelepen (1907–1912) [Fouilles à la station primitive de Erősd], DolgCluj, V, 287–417.

LÁSZLÓ 1925 László F., Les types de vases peints d’Ariuşd (Erösd), Dacia, I, 1925 (1927), 1–27.

LÁSZLÓ 1973 László A., Date privind activitatea ştiinţifică a lui László Ferenc în anii 1923–1925. Corespondenţa cu V. Gordon Childe. Colaborarea cu Vasile Pârvan [Some Data concerning the Life and scientific Activity of Ferenc László between 1923 and 1925], StComMuz Sfîntu Gheorghe, 171–205.

LÁSZLÓ 1978 László A. (Ed.), László Ferenc: Táj és tudomány. Válogatott írások, Bukarest. LÁSZLÓ 1980 László A., Un raport inedit asupra săpăturilor arheologice de la Ariuşd din

anul 1925 [Ein Unferöffentlicher Bericht über die Ausgrabungen bei Ariuşd aus dem Jahre 1925], Aluta, X–XI, 1978–1979 (1980), 11–21.

LÁSZLÓ 1988 László A., Precizări în legătură cu corpusul aşezărilor culturii Ariuşd–Cucuteni [Bemerkungen zu einem Corpus der Siedlungen vom typ Ariuşd–Cucuteni], Aluta, XVII–XVIII, 1985–1986 (1988), 121–135.

LÁSZLÓ 1993 László A., Aşezări întărite ale culturii Ariuşd–Cucuteni în sud-estul Transilvaniei. Fortificarea aşezării de la Malnaş Băi [Befestigte Siedlungen der Ariuşd–Cucuteni Kultur in Süd-Öst Siebenbürgen. Die Befestigungs-anlage der Ansiedlung von Malnaş Băi], ArhMold, XVI, 33–50.

LAZAROVICI 1997 Lazarovici Gh., About the Early Bronze from Transylvania, Angustia, 2, 9–36. MAREŞ 2002 Mareş I., Metalurgia aramei în neo–eneoliticul României [The metallurgy of

copper in the romanian neo–eneolithic], Suceava. MÜLLER 1905 Müller S., Urgeschichte Europas. Strassburg 1905. NESTOR 1933a Nestor J., Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Rumänien, BerRGK,

22, 1932 (1933), 11–181. NESTOR 1960 Nestor I., Începuturile societăţii gentilice patriarhale şi ale destrămării

orânduirii comunei primitive. Epoca bronzului, IN: Istoria României, I, Bucureşti, 90–113, 114–132.

NESTOR–ZAHARIA 1955 Nestor, I.–Zaharia, E., Şantierul arheologic Sărata–Monteoru (1954) [Le chantier archéologique de Sărata Monteoru], SCIV, VI, 3–4, 497–513.

ORDENTLICH–CHIDIOŞAN

1975 Ordentlich, I.–Chiodioşan, N., Cărucioare miniatură din lut aparţinând culturii Otomani (epoca bronzului) de pe teritoriul României, Crisia, V, 27–44.

PETRESCU-DÎMBOVIŢA ET

AL. 1999 Petrescu-Dîmboviţa, M.–Florescu, M.–Florescu, A. C., Truşeşti. Monografie arheologică [Truşeşti. Monographie archéologique], Bucureşti–Iaşi.

PETRESCU-DÎMBOVIŢA–VĂLEANU 2004

Petrescu-Dîmboviţa, M.–Văleanu, M. C., Cucuteni–Cetăţuie. Monografie arheologică [Cucuteni–Cetăţuie. Monographie archéologique], Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, XIV, Piatra Neamţ.

POPESCU 1944 Popescu, D., Die frühe und mittlere Bronzezeit in Siebenbürgen, Bucureşti. PROX 1942 Prox, A., Die Schneckenbergkultur, Kronstadt. ROMAN 1976 Roman, P. I., Cultura Coţofeni [Die Coţofeni Kultur], Bucureşti. ROMAN 1985 Roman, P. I., Cercetări la Govora Sat–„Runcuri” în 1977 [Recherches

effectuées à Govora Sat–„Runcuri” en 1977], SCIVA, 36, 4, 279–297. ROMAN 1986a Roman, P. I., Perioada timpurie a epocii bronzului pe teritoriul României

[Période ancienne de l’âge du bronze sur le territoire de Roumanie], SCIVA, 37, 1, 29–55.


ROMAN ET AL. 1973 Roman, P.–Iános P.–Horváth Cs., Cultura Jigodin. O cultură cu ceramică şnurată în estul Transilvaniei [Die Jigodin Kultur Siedlungen mit schnur-verzierter Keramik im Osten Siebenbürgens], SCIV, 24, 4, 559–574.

ROMAN ET AL. 1992 Roman, P.–Dodd-Opriţescu, A.–János P., Beiträge zur Problematik der schnurverzierten Keramik Südosteuropa, Mainz am Rhein.

ROSKA 1914 Roska M., A zsinegdíszes agyagművesség nyomai Háromszéken [Restes de céramique cordée en Hongrie], DolgCluj, V, 418–436.

ROSKA 1925 Roska M., Über die Schnurkeramik in Siebenbürgen, PZ, XVI, 85–86. ROSKA 1927 Roska M., Az ősrégészet kézikönyve II. Az újabb kőkor [Handbook of

Prehistory II. The Neolithic], Cluj–Kolozsvár. ROSKA 1939 Roska M., A zsinegdíszes agyagmívesség Erdélyben – Die Schnurkeramik

in Siebenbürgen, Közlemények a Debreceni M. Kir. Tisza István–Tudományegyetem Régészeti Intézetéből, 2, 3–14.

ROTEA 1993 Rotea, M., Contribuţii privind bronzul timpuriu în centrul Transilvaniei [Contributions à l'étude du Bronze Ancien dans la Transylvanie], Thraco-Dacica, XIV, 65–86.

SCHROLLER 1929 Schroller, H., Die bemalte Keramik im Kom. Háromszék [A háromszéki festett keramika], IN: Csutak V. (Ed.), Emlékkönyv a Székely Nemzeti Múzeum ötvenéves jubileumára, Sepsiszentgyörgy, 327–337.

SCHROLLER 1933 Schroller, H., Die Stein- und Kupferzeit Siebenbürgens, VF, 8, Berlin. SCHUSTER 1996 Schuster, C., Despre cărucioarele de lut ars din epoca bronzului de pe

teritoriul României [Über die Tonwagenmodelle auf dem Gebiete Rumäniens in der Bronzezeit], Thraco-Dacica, XVII, 117–137.

SCHUSTER 1997 Schuster, Ch. F., Perioada timpurie a epocii bronzului în Bazinele Argeşului şi Ialomiţei Superioare [Die Frühbronzezeit im Argeş- und im oberen Ialomiţa-Becken], BiblThrac, XX, Bucureşti.

SZÉKELY 1971 Székely Z., Contribuţii la cunoaşterea epocii bronzului în sud-estul Transilvaniei [Novelles données sur l’âge du bronze dans le Sud–Est de la Transylvanie], SCIV, 22, 3, 387–400.

SZÉKELY 1973 Székely Z., Aşezările de la Vîrful cu Stejari (Miercurea Ciuc, jud. Harghita) şi de la Piatra de Veghe (Sf. Gheorghe, jud. Covasna) [Les établissements à Vîrful cu Stejari (Miercurea Ciuc, district Harghita) et Piatra de Veghe (Sf. Gheorghe, district Covasna)], StComMuz Sfîntu Gheorghe, 125–152.

SZÉKELY 1997 Székely Zs., Perioada timpurie şi începutul celei mijlocii a epocii bronzului în sud-estul Transilvaniei [The Early Bronze Age and the Beginning of the Middle Bronze Age in South–Eastern Transylvania], BiblThrac, XXI, Bucureşti.

SZÉKELY 1999 Székely Z., Aşezarea culturii Schneckenberg de la Ariuşd, jud. Covasna [La station de la culture Schneckenberg d'Ariuşd], Angustia, 4, 9–12.

SZÉKELY 2002 Székely Zs., A gömbamforás műveltség emléke Délkelet–Erdélyben [The Globular Amphora Culture in southeastern Transylvania], Ősrégészeti Levelek. Prehistoric Newsletter, 4, 40–44.

SZÉKELY 2003 Székely Zs., Kiegészítés Délkelet–Erdély kora bronzkorának relatív kronológiájához [Contribution to the Relative Chronology of the South–Eastern Transylvanian Early Bronze Age], JAMÉ, XLV, 113–123.

SZTÁNCSUJ 2005 Sztáncsuj S. J., The Early Copper Age Hoard from Ariuşd (Erősd), IN: Dumitroaia, Gh. et al. (Ed.), Cucuteni. 120 ans des recherches. Le temps du bilan/120 Years of Research. Time to sum up, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, XVI, Piatra Neamţ, 85–105.

SZTÁNCSUJ 2006 Sztáncsuj S. J., A Gasparetz–jelentés. Adatok az erősdi lelőhely kutatástörténetéhez [The Gasparetz Report. Data concerning the History of Research of the Erősd (Ariuşd) Settlement], ActaSic, 11–26.


62

VOSTEEN 1999 Vosteen, M. U., Urgeschichtliche Wagen in Mitteleuropa. Eine archäologische und religionswissenschaftliche Untersuchung neolithischer bis hallstattzeitlicher Befunde, Rahden/Westf.

VULPE 1975 Vulpe, Al., Die Äxte und Beile in Rumänien, II, PBF, IX, 5, München. VULPE–DRÂMBOCIANU

1981 Vulpe Al.–Drâmbocianu, V., Cercetări arheologice în raza comunei Năeni (Buzău) [Archäologische Forschungen bei Năeni (Buzău)], SCIVA, 32, 2, 171–193.

ZAHARIA 1973 Zaharia, E., Date preliminare despre rezultatele săpăturilor de la Ariuşd 1968–1973 [Données préliminaires sur les nouvelles fouilles d'Ariuşd], StComMuz Sfîntu Gheorghe, 26–35.

ZAHARIA 1987 Zaharia, E., La culture Monteoru. L’étape des débuts à la lumiére des fouilles de Sărata Monteoru, Dacia N.S., 31, 21–49.

ZAHARIA 1995 Zaharia, E., Cultura Zăbala [The Zăbala Culture], IN: C. Stoica, N. Boroffka, M. Rotea (Ed.), Comori ale epocii bronzului din România. Treasures of the Bronze Age in Romania, Bucureşti, 285–286.

ZAHARIA–SZÉKELY 1988 Zaharia, E.–Székely Z., Raport asupra săpăturilor de la Ariuşd (Jud. Covasna) 1968–1985 [Bericht über die Ausgrabungen bei Ariuşd aus dem Jahre 1968–1985], Aluta, XVII–XVIII, 1985–1986 (1988), 101–114.

Lista figurilor şi planşelor

Fig. 1: Ariuşd–Dealul Tyiszk. Planul aşezării şi al săpăturilor (după Zaharia–Székely 1988, Pl. I). Fig. 2: Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Vatră constituită din bucăţi mari de piatră în

nivelul superior al aşezării (după László 1914, Fig. 8). Fig. 3: Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Repartiţia principalelor elemente de decor. Pl. I–III: Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Materiale din săpăturile lui F. László (1907–

1908, 1910–1913, 1925). Pl. IV–XIII: Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Materiale din săpăturile din 1968–1986. Pl. XIV: Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Catalogul principalelor forme ceramice. Pl. XV: Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Catalogul motivelor ornamentale.


Pl. I. Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Materiale din săpăturile lui F. László (1907–1908, 1910–1913, 1925).


64

Pl. II. Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Materiale din săpăturile lui F. László (1907–1908, 1910–1913, 1925).


Pl. III. Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Materiale din săpăturile lui F. László (1907–1908, 1910–1913, 1925).


66

Pl. IV. Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Materiale din săpăturile din 1968–1986.


Pl. V. Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Materiale din săpăturile din 1968–1986.


68

Pl. VI. Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Materiale din săpăturile din 1968–1986.


Pl. VII. Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Materiale din săpăturile din 1968–1986.


70

Pl. VIII. Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Materiale din săpăturile din 1968–1986.


Pl. IX. Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Materiale din săpăturile din 1968–1986.


72

Pl. X. Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Materiale din săpăturile din 1968–1986.


Pl. XI. Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Materiale din săpăturile din 1968–1986.


74

Pl. XII. Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Materiale din săpăturile din 1968–1986.


Pl. XIII. Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Materiale din săpăturile din 1968–1986.


76

Pl. XIV. Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Catalogul principalelor forme ceramice.


Pl. XV. Ariuşd–Dealul Tyiszk, cultura Schneckenberg. Catalogul motivelor ornamentale.

Documents

S. J. Sztáncsuj, 'Contribuţii la cunoaşterea bronzului timpuriu din sud-estul Transilvaniei. Aşezarea culturii Schneckenberg de la Ariuşd