Gligor Adrian Borza, Biserica fortificată din Şard (jud. Alba). Consideraţii istorice şi stilistice/ The Fortified Church from Şard (Alba county). Historical and Stylistic Considerations,

CAIETELE CIVA

2 │2013

1

Reproducerea integrală sau parţială a textului revistei, prin orice mijloace, fără acordul autorilor şi al editurii, este interzisă. Colegiul ştiinţific: Dr. Florin GOGÂLTAN (Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca) Dr. Ioan Alexandru ALDEA (Alba Iulia) Dr. Cătălin RIŞCUŢA (Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane - Deva) Dr. Iosif Vasile FERENCZ (Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane - Deva) Dr. Călin ANGHEL (Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia) Colegiul de redacţie: Dr. Cristian Ioan POPA - directorul revistei Florin CIULAVU - secretar de redacţie Gligor Adrian BORZA - membru Mihaela BLEOANCĂ - membru Mihaela SAVU - membru Ioan OPREA - membru Traducerea şi revizuirea textelor şi rezumatelor în limba engleză: Mihaela SAVU Concepţie copertă: Călin A. ŞUTEU Desen: Ştefan ANDREI ISSN 2359 – 7429 ISSN-L 2359 – 7429 Asociaţia Cercul de Istorie Veche şi Arheologie, Alba Iulia E-mail: [email protected] Web: http://www.aciva.ro/

2

ASOCIAŢIA „CERCUL DE ISTORIE VECHE ŞI ARHEOLOGIE”

CAIETELE CIVA 2

Alba Iulia 2013

3

4

CUPRINS

STUDII ŞI ARTICOLE

Ioan Alexandru BĂRBAT, Două reprezentări de tip bucranium descoperite la Rapoltu Mare (jud. Hunedoara) .......................................................................................................................... 9 Two representations of Bucranium type from Rapoldu Mare (Hunedoara county) ... 27 Rumyana YORDANOVA, House models on lids - problems of identification, diversity, interpretation (based on materials from Bulgaria) ......................................................................... 37 Modele de case pe capace - problematica identificării, diversităţii şi interpretării (bazat pe materialele din Bulgaria) ................................................................................................... 42 Svetlana TODOROVA, Roman Fibulae from Rouse Regional Museum ................................ 51 Fibule romane din Muzeul Regional Ruse ......................................................................... 62 Svetlana VELIKOVA, Items of Bone from Sexaginta Prista .................................................. 67 Obiecte din os de la Sexaginta Prista .................................................................................. 73 Evan SCHERER, The Great Chesters lorica squamata ....................................................... 81 Lorica squamata din Great Chester ..................................................................................... 90 Gligor Adrian BORZA, Biserica fortificată din Şard (jud. Alba). Consideraţii istorice şi stilistice .................................................................................................................................................... 95 The Fortified Church from Şard (Alba county). Historical and Stylistic Considerations .................................................................................................................................................. 111 Florin CIULAVU, Aspecte privind activitatea monetăriei de la Alba Iulia în timpul principelui Gabriel Bethlen (1613-1629) ................................................................................................... 147 Aspects regarding the activity of the Mint from Alba Iulia during the lead of Prince Gabriel Bethlen (1613-1629) .............................................................................................. 190

MISCELLANEA Florin CIULAVU, Contribuţii la repertoriul numismatic al judeţului Alba. Un sesterţ de la Traian descoperit la Oarda-„Dublihan” (mun. Alba Iulia) .................................................................. 203

5

Considerations to the Numismatic Repertoire of Alba County. A Sestert released under Traian discovered at Oarda-“Dublihan” (Alba Iulia Town) ......................................... 205 Marius Gheorghe BARBU, Vârfuri antice de suliţă descoperite recent pe teritoriul com. Veţel, jud. Hunedoara ............................................................................................................................... 209 Ancient Spear Tips Recently Discovered on the Territory of Veţel village, Hunedoara county ..................................................................................................................................... 218 Sergiu-Gabriel ENACHE, Un nou obiectiv arheologic pe măgura vulcanică Şumig (oraş Gătaia, jud. Timiş) ................................................................................................................................ 221 A new Archaeological Objective discovered on the Sumig Volcano Hill (Gataia town, Timis County) ....................................................................................................................... 230 Gligor Adrian BORZA, Un clopot premodern din biserica fortificată de la Valea Lungă (jud. Alba) ....................................................................................................................................... 233 A Premodern Bell from Fortified Church of Valea Lungă (Alba County) ................. 237

RECENZII ŞI PREZENTĂRI DE CARTE Beatrice Ciută, Plant species within the diet of Prehistoric communities from Transylvania, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2012, 144 p. (Gligor Adrian BORZA) .................................... 241 Christian Jacq, Marii înţelepţi ai Egiptului Antic. De la Imhotep la Hermes Trismegistus, traducere din limba franceză de Alexandru Nicolae, Bucureşti, Pro Editură şi Tipografie, 2009, 144 p. (Mihaela BLEOANCĂ) ........................................................... 243 Cristian Nicolae Apetrei, Reşedinţele boiereşti din Ţara Românească şi Moldova în secolele XIV-XVI, Brăila, Editura Istros, 2009, 412 p. + 2 hărţi. (Florin CIULAVU) .................... 247 Cronica CIVA ....................................................................................................................... 252 LISTA ABREVIERILOR ................................................................................................... 255 LISTA AUTORILOR .......................................................................................................... 259

6

BISERICA FORTIFICATĂ DIN ŞARD (JUD. ALBA). CONSIDERAŢII ISTORICE ŞI STILISTICE

Gligor Adrian BORZA Cercetarea edificiilor de cult din Transilvania a început cu paşi timizi în veacul al XIX-lea, excelând în secolul următor. Însă, monumentele rurale nu s-au bucurat de aceeaşi atenţie din partea cercetătorilor şi nu au beneficiat de abordări complete. În acest context, nici monumentul de faţă nu a făcut excepţie.

În studiul de faţă, ne-am propus să analizăm biserica fortificată din Şard (jud. Alba), având în vedere istoricul şi evoluţia ei arhitecturală.

Biserica fortificată din Şard se află în centrul localităţii cu acelaşi nume (fig. 1). Aceasta este în prezent de rit reformat şi lipsită de enoriaşi. Nu se mai oficiază în ea serviciul cultic şi, din păcate, este lăsată în voia sorţii. Biserica se află în centrul unei incinte de formă ovală prevăzută cu un turn de poartă (fig. 5). În prima parte a lucrării este analizată istoriografia temei, lucrările publicate între anii 1927 şi 2009, prezentate în ordine cronologică; în partea a doua a lucrării s-au examinat izvoarele scrise din secolele XIII-XV, referitoare la aşezarea medievală din Şard. În cea de a treia parte s-au analizat materialele de construcţie folosite pentru edificarea lăcaşului de cult şi a curtinei, precum şi refacerile şi reparaţiile suferite de-a lungul veacurilor. În ultima parte s-au investigat elementele arhitecturale din alcătuirea ansamblului şi fiecare element a fost încadrat, pe cât posibil, cronologic şi stilistic.

Istoriografia temei Istoriografia bisericii, dar şi a aşezării din Şard, este diversă, cercetările bazându-se, de la caz la caz, pe documente şi arhitectură, realizate de către arheologi, istorici şi istorici de artă. Subiectul a fost abordat de-a lungul timpului de cercetători români, germani şi maghiari, fiecare contribuind într-o mai mare sau mai mică măsură, la cunoaşterea monumentului. Nu toate detaliile, considerăm noi importante, s-au bucurat de o atenţie egală din partea cercetătorilor în lucrările publicate până în prezent, motiv pentru care ne propunem să insistăm asupra lor. Coroborarea informaţiilor oferite de monument cu cele din documente şi regestele referitoare la aşezare, poate conduce la desprinderea unor noi concluzii şi cu siguranţă pot oferi

Masterand, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia; e-mail: [email protected].

Caietele CIVA, II, 2013, p. 95-146

Gligor Adrian Borza

informaţii suplimentare, foarte importante, referitoare la biserica fortificată din Şard. L. Debreczeni a realizat, între anii 1928 şi 1937, o serie de desene, relevee de foarte bună calitate cu biserica fortificată din Şard. Ele sunt foarte utile şi în prezent cercetătorilor. Între ele mai există şi o posibilă reconstituire a turnului de poartă, precum şi desenul unui pocal ce a aparţinut parohiei. Din păcate, majoritatea acestor desene, vizând cu precădere aşezămintele de cult reformate din Transilvania, au rămas nepublicate, ele putând fi consultate în Arhiva de colectare a Eparhiei Reformate din Ardeal1. Doar o mică parte a lor a fost publicată într-o lucrare datând din 1929, referitoare la bisericile evanghelice din Transilvania2. În anul 1937 V. Brătulescu realizează o descriere tehnică a monumentului, însă analiza ansamblului arhitectural este destul de vagă. Aminteşte elementele arhitecturale gotice, însă fereastra romanică lipseşte din descriere, în timp ce fortificaţia este prezentată foarte pe larg. El menţionează în final şi două documente, unul din 1366, iar celălalt din 1367 referitoare la comunitatea locală. Autorul a publicat şi o serie de relevee de arhitectură: planuri şi secţiuni longitudinale şi transversale. Cu toate limitele sale, lucrarea este însă o contribuţie importantă la cunoaşterea trecutului monumentului 3. Gh. Anghel, într-un studiu din 1982 despre tipologia bisericilor şi mânăstirilor fortificate din Transilvania, reia în discuţie acest lăcaş de cult4. Ulterior, în anul 1986, autorul include biserica din Şard în lucrarea despre fortificaţii medievale din piatră din secolele XIII-XIV. Pentru început, ni se spune că aşezământul de cult a suferit numeroase modificări de-a lungul existenţei lui, apoi ansamblul este descris sumar. Fortificaţiei i se acordă, în mod firesc, mai multă atenţie. Aminteşte şi şanţul de apărare inundabil, ale cărui urme nu mai sunt vizibile astăzi în teren5. Acelaşi autor, într-o lucrare monografică din 2006, realizează o descriere a aşezării din perioada medievală prin prisma documentelor. Lista izvoarelor nu este completă6. La cele folosite de autor mai pot fi adăugate şi altele pe care o să le discutăm în paginile ce urmează7. H. Fabini, în Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburg und Dorfkirchen, publicat în 1998, referindu-se la biserica fortificată din Şard, începe prezentarea prin ilustarea a două ridicări topografice, prima fiind Ridicarea topografică Franciscano-Iozefină (1869-1887), iar cea de-a doua o ridicare topografică contemporană, ambele reprezentând localitatea. Apoi, aminteşte câteva diplome referitoare la aşezare, datând din secolul al XIII-lea până în veacul al XVIII-lea.

1 Debreczeni 1928-1937. 2 Debreczeni 1929. 3 Brătulescu 1937, p. 14-16, 37. 4 Anghel 1982, p. 160-161. 5 Anghel 1986, p. 176-177. 6 Anghel et alii 2006, p. 78-88. 7 Lipsesc diplomele din anii 1313, 1333 şi 1401.

96

Biserica fortificată din Şard (jud. Alba). Consideraţii istorice şi stilistice

Acestea motivează includerea bisericii fortificate în volumul, care este, de fapt, un repertoriu al aşezămintelor de cult săseşti8. În lucrarea sa referitoare la bisericile medievale din episcopia Transilvaniei, publicată în 1996, F. Léstyán ne oferă câteva repere cronologice referitoare la trecutul localităţii din care se poate deduce că în secolele XIV-XV biserica exista. În continuare autorul consemnează dijmele pe care comunitatea locală, formată din oaspeţi, le plătea papei. Prezintă apoi perioada secolului al XVI-lea, când localnicii au trecut la Reformă şi, nu în cele din urmă, aminteşte numele unor preoţi9.

G. Entz a fost un renumit cercetător al romanicului şi goticului transilvan. Lucrările sale de bază fac apel la surse directe şi indirecte, în special la cele aflate la Budapesta, unde şi-a continuat activitatea după 195010. El a încercat să demonstreze că pentru o înţelegere deplină a artei şi arhitecturii din Transilvania este necesară crearea unei baze de date, care să conţină informaţii referitoare la monumentele care se găsesc în teren, dar şi dispărute. Concepţiile şi metodele sale de lucru pot fi observate cel mai bine în cele două volume dedicate arhitecturii Transilvaniei, apărute postum.

În volumul care abordează arhitectura ecleziastică a secolelor XI-XIII, publicat în 1994, aminteşte Şardul şi redă parţial două documente. Unul dintre acestea se referă la apartenenţa satului de moşia episcopală, iar cel de-al doilea consemnează un pleban pe nume Emeric11. Autorul consideră că cu ajutorul celor două documente biserica poate fi inclusă în suita de aşezăminte de cult medievale din perioada mai largă a veacurilor XI-XIII.

Acelaşi autor, într-un volum, din 1996, referitor la arhitectura bisericească a secolelor XIV-XVI, abordează monumentul prin prisma altor documente, pentru a-l putea încadra cronologic şi stilistic mai clar. Un astfel de document este cel din 1401, în care este menţionat un pleban pe nume Nicolae. Apoi sunt analizate elementele arhitecturale din alcătuirea bisericii care aparţin perioadei abordate. Aminteşte şi o serie de elemente de construcţie ale turnului de poartă. El consemnează şi un blazon ce se afla în interiorul turnului, mai exact pe una din laturile interioare ale ancadramentului de fereastră gotic12. În lucrarea colectivă Erdélyi református templomok publicată în 2001, pentru început, autorii realizează o analiză istorică a monumentului. Planul bisericii şi releveele executate de ei sunt de foarte bună calitate şi precizie tehnică. Acestea pot fi utilizate în cercetarea aşezământului de cult întrucât redau fidel realitatea din teren13.

8 Fabini 1998, p. 653-654. 9 Léstyán 1996, p. 140-141. 10 Entz Géza a fost nevoit să plece în Ungaria în 1950. Documentele pe care le abordează în lucrările sale sunt îndeosebi din Arhivele Naţionale din Budapesta. 11 Entz 1994, p. 145. 12 Entz 1996, p. 28, 93, 169, 433. 13 Istvánfi et alii 2001, p. 150-151.

97

Gligor Adrian Borza

I. Burnichioiu a realizat cel mai recent studiu, în 2009, referitor la aşezământul ecleziastic din Şard. El face parte dintr-o lucrarea mai amplă, reprezentând teza de doctorat a autoarei. Aici sunt investigate datele din izvoare, care sunt comparate cu realitatea din teren. Sunt analizate etapele de construcţie ale bisericii şi descrise elementele care le definesc. Elementele medievale din interior sunt prezentate şi puse în conexiune cu tot ansamblul arhitectural. Autoarea identifică posibilităţile de cercetare pe care le oferă edificiul, dar şi o posibilă, chiar veridică, analogie cu biserica din Floreşti (jud. Cluj), care era amplasată tot pe moşia episcopală. În final, este prezentat pe scurt un obiect din inventarul liturgic, mai exact un pocal care a dispărut între timp, dar care s-a transmis până la noi prin desenul lui Debreczeni, amintit mai sus14.

Interpretarea izvoarelor scrise În continuare vom aborda izvoarele documentare în care este menţionată localitatea, cu toate că niciunul dintre ele nu face referire directă la aşezământul de cult. Dar există informaţii din care reiese tipul satului, precum şi dările ori privilegiile locuitorilor; sunt menţionaţi şi câţiva plebani. Aşezarea apare pentru prima dată menţionată într-un document din anul 1238, ca simplă villa15. O altă consemnare, datând din anul 1282 ne relatează Şardul ca sat episcopal, destul de puţin populat. Petru, episcopul Transilvaniei, cere privilegii pentru localnici, dar şi pentru cei ce se vor aşeza acolo, indiferent de starea lor socială16. Într-un act dat de acelaşi Petru, în anul 1295, sunt fixate drepturile şi îndatoririle localnicilor. Sătenii puteau lăsa averea oricui doreau, prin testament şi micile problemele erau judecate de către judele lor. Doar problemele mari erau judecate de către comite, împreună cu judele. Trebuiau să plătească, în fiecare an, în ziua de Sfântul Martin, 13 mărci de argint ca dare pentru pământ, şi să dea diverse bunuri drept găzduire pentru trecerea episcopului prin sat17. Un alt document, datat în anul 1299, în care este amintit Şardul, se referă la hotărnicirea moşiilor Bărăbanţ şi Cricău. Tot aici se relatează că aşezarea era în continuare un domeniu episcopal18. Magistrul Lambert dă moşia în administrare satelor libere regeşti Ighiu şi Cricău, însă izvorul nu poate fi datat exact, el putând fi plasat între anii 1313 şi 132419. În 1325, episcopul Transilvaniei - Andrei, întăreşte drepturile locuitorilor din Şard, acordate anterior de către Petru, în anul 1295. El specifică în document că a analizat autenticitatea actului prezentat de săteni pentru a fi întărit cu

14 Burnichioiu 2009, p. 68-70. 15 DIR C, XI-XIII/I, p. 311, doc. 259. 16 DIR C, XIII/II, p. 239-240, doc. 269. 17 DIR C, XIII/II, p. 413-414, doc. 462. 18 DIR C, XIII/II, p. 456, doc. 500. 19 Bogdándi, Gálfi 2006, p. 35.

98


pecetea înaltului cleric aflat în funcţie20. Într-un document din 1333 este amintit un pleban, pe nume Emeric, care a perceput dijma papală sătenilor21. Dintr-o scisoare trimisă în anul 1337 de regele Ungariei Carol Robert de Anjou voievodului Toma, aflăm că moşia a reintrat în proprietatea episcopiei ardelene. Aceasta a fost dăruită anterior de către magistrul Lambert oaspeţilor din Ighiu şi Cricău spre administrare. Acest document anulează, decizia lui Lambert, mort la acea dată22. În 1338 regele Ungariei ordonă ca Toma sau vicevoievodul Petru să meargă şi să refacă semnele de hotar ale satului împreună cu oamenii locului, pentru a delimita graniţa cu localităţile vecine23. Un izvor din anul 1338 relatează că magistrul Iacob de Zugholm a mers în Şard, şi alături de localnici, a refăcut vechile semne de hotar, dar a ridicat şi unele noi lângă ele. Aici se aminteşte că satul aparţinea moşiei epicopale, iar la final sunt prezentate hotarele24. În anul 1347 se stabilesc noile graniţe pentru satele Cricău şi Ighiu, în acest context, la hotarul lor fiind amintit Şardul25. În 1347 Episcopul Transilvaniei trimite o scrisoare regelui Ludovic de Anjou, în care se plânge că sătenii din Ighiu şi Cricău au mutat semnele de hotar dintre ei şi satul epicopal, în favoarea lor. El cere regelui să trimită pe cineva pentru a corecta această nedreptate26. Printr-un alt act, datând din anul 1364, drepturile locuitorilor sunt din nou întărite, dar de această dată sunt numiţi, în mai multe rânduri, iobagi, de unde putem deduce că la acest moment se schimbă situaţia lor juridică. Satul se mai afla încă pe moşia episcopiei, după cum rezultă din acest izvor27. Regele Ungariei - Ludovic dă o diplomă în anul 1366 prin care rezolvă problema împărţirii pământului luat de satul regesc Cricău de la cel episcopal. Suveranul împarte în mod egal pământul şi dă fiecăruia câte o parte28. Actul amintit mai sus este pus în vigoare de capitlul din Oradea în 1367, după cum aflăm dintr-o altă însemnare29. În anul 1401 este amintit un pleban de Şard, pe nume Nicolae, care era şi decanul capitlului30. Dintr-un document din 1406, dat de capitlul din Alba Iulia, aflăm despre un literati pe nume „Mihail de Şard”, care era custodele şi notarul episcopiei Transilvaniei31.

20 DIR C, XIV/II, p. 146-147, doc. 314. 21 Entz 1994, p. 145. 22 DIR C, XIV/III, p. 427-428, doc. 349. 23 DIR C, XIV/III, p. 435-436, doc. 358. 24 DIR C, XIV/III, p. 445-447, doc. 369. 25 DIR C, XIV/IV, p. 360, doc. 528. 26 DIR C, XIV/IV, p. 383-384, doc. 557. 27 DRH C, XII, p. 215-216, doc. 229. 28 DRH C, XIII, p. 212-214, doc. 113. 29 DRH C, XIII, p. 323-326, doc. 200. 30 Entz 1996, p. 93, 443. 31 Urkundebuch III, 1923, p. 385, doc. 1550.

99

Gligor Adrian Borza

Din izvoarele prezentate putem deduce că încă din a doua jumătate a secolului al XIII-lea cu siguranţă în sat a existat o biserică construită din piatră, realizată în stil romanic. Documentele ne relevă, de asemenea, şi situaţia socială şi economică a comunităţii care a construit şi întreţinut acest aşezământ de cult fortificat. Un izvor de o mare importanţă poate fi considerat şi monumentul în sine, care ne poate dezvălui, evoluţia cronologică, prin etapele sale de construcţie. Biserica fortificată

Materiale de construcţie utilizate Analiza materialelor de construcţie din care este edificată biserica fortificată este un pas important în observarea evoluţiei arhitecturale a acestui monument. Se cunoaşte faptul că unele materiale au fost utilizate cu precădere de-a lungul anumitor veacuri. Şi în acest lăcaş de cult au fost reutilizate spolii romane, care trebuie neapărat amintite. Turnul de poartă a fost construit din calcar fasonat, cărămidă, piatră de râu şi piatră brută de carieră (fig. 13). Calcarul este o rocă sedimentară, care a fost utilizată pe scară largă pe parcursul Evului Mediu, pentru că era uşor de prelucrat. Probabil, cel utilizat la monumentul de faţă a fost adus din cariera de la Ighiu, aceasta fiind cea mai apropiată. Analize de laborator ne-ar putea edifica asupra provenienţa lui. Calcarul este folosit la realizarea ancadramentelor ferestrelor şi porţilor şi a jgheabului hersei din faţa intrării nordice. Pe latura de sud a turnului există un ancadrament de fereastră, care se încadrează stilistic în perioada goticului târziu. Pe latura de vest a turnului, la primul nivel, există o gură de tragere lucrată tot în calcar, realizată dintr-un singur bloc şi care poate fi încadrată cronologic în prima jumătate a secolului al XVI-lea32. Pentru consolidarea parterului, la reparaţiile executate în epocă, s-a utilizat cărămidă, cel mai probabil produsă local.

Mortarul folosit ca liant, este realizat din var amestecat cu nisip şi adesea cu adaus de hidraulicizare, din cărămidă sfărâmată. Rosturile au grosimi variabile, cuprinse între 1 şi 3 cm.

Varietatea materialelor utilizate trădează faptul că meşterii au folosit ce au avut la îndemână la edificarea şi repararea turnului, din care s-au mai păstrat parterul şi o parte a primului etaj. Curtina s-a conservat aproape integral, zidul păstrându-se cu înălţimi cuprinse între 1,7 şi 6 m; grosimea acesteia variază între 0,95 şi 1,1 m33. Pentru edificarea ei au fost utilizate piatră de râu, piatră brută de carieră, calcarul şi pe alocuri cărămidă, predominând piatra de râu, care se procura cel mai uşor, fiind

32 Anghel 1986, p. 177. 33 Anghel 1986, p. 176-177.

100


adusă de la mică distanţă, cel mai probabil din albia Ampoiului şi a afluenţilor lui. Calcarul este şi el utilizat în curtină, dar mai puţin. Unele dintre blocuri par fasonate în perioada medievală, altele după tehnica de prelucrare sunt cu certitudine spolii romane. Unul dintre ele prezintă o inscripţie în latină, păstrată fragmentar34. Refolosirea materialelor de construcţie romane, a monumentelor funerare, a pietrei fasonate şi a tegulelor, era un fenomen destul de răspândit în epocă. Şi la bisericile din apropierea Şardului, precum cele de la Cricău35, Bărăbanţ36 şi Sântimbru37 s-au folosit spoli din siturile romane. În interiorul lăcaşului de cult de la Cricău au fost identificate cărămizi romane cu ştampila Legiunii XIII Gemina, iar printre descoperirile arheologice s-au înregistrat şi lespezi de piatră, între care unele erau decorate. La Cricău au fost utilizate blocuri de piatră romană în paviment, la soclul turnului, iar alte fragmente, descoperite prin cercetări arheologice, în prezent alcătuiesc lapidariul din interiorul bisericii. La biserica romano-catolică din Bărăbanţ, pe latura nordică, în apropierea sacristiei, se poate observa în partea inferioară a zidului o piatră romană cu decor vegetal. Deasupra soclului navei, pe latura de sud, este vizibilă, o piatră fragmentată de provenienţă romană, ce poartă o inscripţie. Şi la construirea bisericii reformate din Sântimbru au fost utilizate multe spolii romane, precum blocuri de piatră şi cărămizi. Din tegulae romane cioplite parţial, a fost realizat soclul acesteia, care s-a păstrat pe laturile de sud şi vest ale navei. I. Burnichioiu arată că materialele de construcţie romane refolosite în edificarea bisericii ar putea proveni de la o villa rustica din apropiere. La intrarea în turn se păstrează un basorelief roman, iar în navă mai există unul încastrat în peretele vestic38.

La edificarea fortificaţiei bisericii reformate din Cricău au fost folosite piatră de râu şi de carieră. Roca folosită a fost adusă probabil din cariera de la Ighiu39. Pe lungimea curtinei se mai păstrează 11 contraforturi, construite aproape integral din piatră de râu legată cu mortar şi, sporadic, piatră de carieră. Lemnul este un alt material de construcţie utilizat pentru susţinerea învelitorilor precum şi pentru construirea drumului de strajă, care era susţinut de bârne masive încastrate în curtină, urmele acestora putând fi observate şi astăzi (fig. 21). Din păcate, lemnul fiind un material uşor perisabil, nu s-a mai păstrat în cele mai multe cazuri, dar nu trebuie să neglijăm faptul că, în epocă, a fost utilizat pe scară largă. Poarta a fost confecţionată, probabil, din scânduri groase

34 Inscripţia nu este publicată. 35 Heitel, Bogdan 1968, p. 483-496. 36 Şerban 1972, p. 743-752. 37 Mârza, Burnichioiu 2004, p. 45-46. 38 Mârza, Burnichioiu 2004, p. 45. 39 Anghel 1986, p. 107.

101

Gligor Adrian Borza

de lemn de esenţă tare şi putea avea un sistem complex de zăvorâre. Hersa care culisa în jgheabul din faţa porţii a fost confecţionată, probabil, tot din lemn. Absida pentagonală este prevăzută cu şase contraforturi pe care se descarcă ogivele ce susţin bolta acestuia. Primul din partea de nord este construit integral din cărămidă şi, probabil, a fost realizat după dărâmarea sacristiei, un indiciu în acest sens constituindu-l faptul că nu se ţese cu zidăria absidei. Celelalte cinci au fost construite din blocuri de calcar fasonate şi piatră de râu. De-a lungul timpului au suferit reparaţii, dovezi fiind cărămizile întregi sau fragmentare folosite cu aceste ocazii. Turnul - clopotniţă construit în secolul al XVIII-lea, are patru niveluri şi a fost ridicat din cărămidă, în timp ce fundaţia a fost realizată din piatră de râu şi de carieră. F. Léstyán susţine că materialele de construcţie rezultate din scurtarea corpului bazilical în perioada modernă au fost refolosite la edificarea fundaţiei şi a primului nivel ale turnului clopotniţă40. La Sântimbru cărămida a fost intens folosită, fie ea romană sau medievală. Putem afirma că în perioada medievală s-a dezvoltat o adevărată „industrie” de profil, fiind favorizată de prezenţa argilei de bună caliate şi foarte accesibilă41. Calcarul, de foarte bună calitate şi îngrijit lucrat, a fost folosit în fundaţia bisericii, la portaluri, ancadramente de ferestre şi contraforturi. Toate materialele de construcţie sunt legate cu mortar din var şi nisip, cu o granulaţie de 1-3 cm. Pe exteriorul bisericii se mai păstrează pe alocuri, pe laturile de sud şi nord, urme de tencuială şi urme de pigmenţi.

Materialele de construcţie utilizate la ridicarea lăcaşului de cult din Şard sunt destul de variate şi putem spune că unele sunt specifice pentru anumite perioade. În secolele XIII-XIV s-a folosit cu predilecţie piatra de râu pentru edificare şi calcarul la detaliile arhitecturale. Cărămida şi piatra de carieră au fost folosite mai intens pe parcursul veacurilor XV-XVI. La edificiul de faţă au fost folosite calcarul, piatra de râu, piatra de carieră şi cărămida. Cercetarea lor este o etapă importantă a analizei unui monument medieval, deoarece poate să ducă la identificarea locurilor de provenienţă.

În tabelul de mai jos sunt redate dimensiunile materialelor de construcţie folosite în cadrul ansamblului de la Şard:

Calcar Piatră nefasonat fasonat

Cărămidă de râu de carieră

L l L l L l G L l L l Turn poartă

25- 28

10- 15

4- 5 20- 40

14- 45

Curtină 30- 47

18- 40

37- 70

18- 29

27 5 15- 30

5- 15

70 32

40 Léstyán 1996, p. 140. 41 Mârza, Burnichioiu 2004, p. 54.

102


Biserică 25 5 15- 30

Tabelul 1. Dimensiunile materialelor de construcţie utilizate la edificarea

bisericii fortificate din Şard42 Etapele de construcţie ale bisericii fortificate din Şard 1. Biserica Biserica, de plan bazilical, cu orientarea est-vest, este situată în centrul

incintei. Aceasta încă păstrează o volumetrie greoaie, în ciuda faptului că a suferit numeroase transformări de-a lungul timpului, vizibile în partea de vest a colateralelor, unde zidurile care le închid nu se ţes (fig. 5). Este alcătuită dintr-un corp bazilical cu trei nave şi absidă poligonală în partea de răsărit (fig. 6-7).

Spaţiul interior al corpului bazilical a fost radical modificat în secolul al XVIII-lea, sau chiar la începutul veacului următor. Din vechea alcătuire a acestuia s-au păstrat o pereche de stâlpi dreptunghiulari şi două perechi de pilaştri profilaţi la colţuri şi la bază, care, în prezent sprijină patru arce în formă de mâner de coş, de factură barocă. Acestea nu mai au în prezent un rol structural, întrucât zidurile din partea superioară a navei centrale, în care erau executate şi ferestrele, au fost înlăturate şi odată cu ele şi bolta care acoperea spaţiul interior al navei. Astfel, a rezultat volumetria actuală a bisericii, alcătuită din trei nave ridicate la acelaşi nivel şi acoperite cu un tavan drept realizat din cherestea. Navele au fost cuprinse sub aceeaşi învelitoare în două ape, în prezent de ţiglă.

Pe latura de vest există un puternic turn clopotniţă dezvoltat pe trei laturi, mult mai înalt decât restul construcţiei, măsurând până la cornişă 20,69 m. Laturile lui la parter sunt inegale ca lungime, astfel cea din nord-vest are 5,65 m, cea din vest are 6,11 m iar cea din sud-vest are 5,7 m. Acesta datează din secolul al XVIII-lea şi are patru niveluri.

Accesul în absidă, din nava centrală, se realizează printr-un puternic arc triumfal, în arc frânt, care are la partea inferioară o deschidere de 5,4 m, şi înălţimea la centru de 5,45 m (fig. 38). În partea de vest a navei centrale există o tribună din lemn, la care accesul se face printr-o scară din acelaşi material.

Prezenţa contraforturilor pe colţurile absidei poligonale, precum şi identificarea unei console la interior, sugerează faptul că aceasta a fost acoperită iniţial cu o boltă sixpartită. În prezent, la fel ca şi corpul bazilical, este tăvănită. În partea de nord a sanctuarului se poate observa un fragment de portal, decapat în anii trecuţi, prin care se realiza accesul în sacristie (fig. 43). Pe pereţii interiori ai absidei nu s-au identificat urme de pictură, nici după decapări.

42 Abrevieri folosite în tabel: L - lungime; l - lăţime; G - grosime. Unitatea de măsură utilizată este centimetrul.

103

Gligor Adrian Borza

Pe zidul nord-estic există o nişă de tabernacol realizată dintr-un singur bloc de calcar, decorată cu trilobi ascuţiţi (fig. 40). În aceeaşi manieră este decorată şi nişa de şedere (fig. 41) a bisericii reformate din Floreşti (jud. Cluj), care are însă un decor mult mai complex. Decoraţia tabernacolului este parţial distrusă în partea dreaptă, iar în stânga are două orificii, în care erau probabil fixate două balamale care susţineau un grilaj de fier, ce îl închidea. Astfel, putem presupune că Şardul şi Floreştiul au avut nişte meşteri comuni; de altfel ambele sate se aflau pe moşia episcopală. Din punct de vedere stilistic, tabernacolul poate fi încadrat cronologic în secolul al XIV-lea43. Cea mai apropiată analogie pentru forma şi mărimea lui o găsim în biserica reformată din Aiud. Aici, pe zidul nordic, în interior, se află amenajat, dintr-un singur bloc de piatră, un tabernacol cu deschidere triobată. Pe lateral se pot observa urmele de prindere ale unui grilaj, în prezent dispărut (fig. 42).

În colţul sud-estic, la interiorul absidei, se poate observa fragmentul unei console, apărut în urma unei decapări, al cărei decor nu este recognoscibil (fig. 39).

În partea sudică a sanctuarului, în masa zidăriei se află o nişă de şedere, executată simplu, în segment de arc. Sedila se păstrează pe o înălţime de 0,9 m şi o lăţime de 1,58 m (fig. 44). Pentru aceasta, există o analogie în biserica reformată de la Şeica Mică (jud. Sibiu). Sedila de aici se păstrează integral şi are aproximativ aceleaşi proporţii, doar segmentul de arc din partea superioară este puţin mai arcuit (fig. 45).

Dintre cele şase contraforturi ale absidei, primul din partea de nord este construit integral din cărămidă. Acesta este, se pare, un rest al zidului fostei sacristii. Dovadă în acest sens este o naştere de boltă conservată în masa contrafortului. În perioada Reformei cele mai multe sacristii au fost demolate pe întreg teritoriul Transilvaniei, iar în acest context nici cele din Şard, Cricău şi Sântimbru44 nu au făcut excepţie. Urma unui intrări ce se finalizează în partea superioară în segment de arc, din cărămidă, vizibilă în paramentul nordic, a fost cu siguranţă, portalul care ducea în această încăpere (fig. 31). De altfel, şi conservarea pe zidul estic al colateralei nordice a tencuielii medievale întăreşte această ipoteză. Şi la Cricău, pe latura de nord a absidei s-a păstrat portalul care aparţinea unei sacristii. El este conservat aproape în întregime, având o închidere semicirculară şi un tor puternic, continuu, pe colţ45. Sacristia a avut o formă dreptunghiulară, iar zidurile ei nu s-au mai păstrat decât sub nivelul de călcare actual. Şi la Sântimbru, la biserica reformată se păstrează urmele unei foste sacristii pe latura de nord a sanctuarului. Intrarea în sacristie se făcea din sanctuar printr-un portal, actualmente înzidit şi păstrat aproape întegral. Bisericile din Şard, Cricău şi Sântimbru puteau dispune de o

43 Burnichioiu 2009, p. 69-70. 44 Mârza, Burnichioiu 2004, p. 48. 45 Burnichioiu 2009, p. 37.

104


sacristie cum este cea păstrată la lăcaşul de cult romano-catolic din Bărăbanţ. Aici ea este de mici dimensiuni, având elemente arhitecturale care o încadrează stilistic în perioada romanicului46. Celelalte cinci contraforturi sunt construite unitar având o lăţime de 0,7 m. Acestea prezintă două retrageri treptate marcate de lacrimarii cu listel şi scotii. La exteriorul bisericii, în partea inferioară a zidurilor, pe alocuri, se mai poate observa şi un soclu din calcar, decorat simplu, printr-o teşitură.

Ambele colateralele au în exterior o lăţime de aprox. 3,9 m. Zidurile de sud şi nord ale corpului bazilicii au fiecare lungimea de aprox. 15 m, în timp ce lăţimea acestuia este de 14,5 m.

În prezent, accesul în biserică se realizează de pe partea de nord a edificiului, iar în dreapta intrării, în colţul colateralei se află înzidită o fereastră de formă dreptunghiulară, evazată, având un gol îngust47. Aceasta are înălţimea de 0,66 m şi lăţimea de 0,37 m (fig. 26). O fereastră asemănătoare se găseşte la biserica ortodoxă din Zlatna, şi este amplasată în partea de răsărit a sanctuarului (fig. 27).

În stânga intrării bisericii se află un portal care se termină în arc frânt, în prezent înzidit. El a fost distrus parţial, păstrându-se pe o înălţime de 1,23 m şi o lăţime de 0,93 m. Acesta are o profilatură alcătuită dintr-o succesiune de toruri şi o scotie mai largă spre exterior48 (fig. 30).

În tencuiala zidului estic al colateralei nordice se află un graffiti înfăţişând o siluetă de turn cu scară49 (fig. 36 a-b). Pentru acesta, cea mai apropiată analogie o găsim în Catedrala romano-catolică Sfântu Mihail din Alba Iulia, unde în absida colateralei de nord se află grafitat un turn asemănător50 (fig. 37).

În paramentul nordic al absidei se poate observa urma unei intrări în segment de arc, realizată din cărămidă, care, probabil, a aparţinut sacristiei. Are o lăţime de 1,01 m şi o înălţime de 1,1 m, măsurată de la nivelul de călcare actual (fig. 31).

Pe laturile de sud-est şi nord-est ale absidei se află două ferestre înzidite. Acestea au goluri de mici dimensiuni şi o teşitură de colţ ce se continuă, una fără cezură pe închiderea semicirculară, iar cealaltă cu închidere în arc frânt51. Ambele datează din faza gotică a bisericii şi au fost înzidite, probabil, la refacerea din faza barocă, când au fost executate ferestrele noi, cu deschideri de mai mari dimensiuni, ce se finalizează în partea superioară în arc semicircular (fig. 32-33).

46 Şerban 1972, p. 745. 47 Burnichioiu 2009, p. 68. 48 Burnichioiu 2009, p. 68. 49 Burnichioiu 2009, p. 69. 50 Rusu 2009, p. 53, 61. 51 Burnichioiu 2009, p. 69.

105

Gligor Adrian Borza

În paramentul sudic, se află un alt portal înzidit asemănător cu cel de pe colaterala nordică. El are o deschidere în arc frânt şi o profilatură alcătuită dintr-un tor mai pronunţat, o scotie, o muchie şi un listel52. Are înălţimea de 1,68 m, măsurată de la nivelul actual de călcare şi lăţimea de 0,96 m (fig. 28). Pentru acesta, o analogie găsim în portalul principal de la Bădeşti (jud. Cluj) (fig. 29).

Pe latura sudică a corului se păstrează tencuiala medievală. Aici se pot observa urme de pictură cu ocru roşu, alb şi galben. Tot aici, există inscripţii zgrafitate, în una dintre ele distingându-se un nume: STEPHAN(US)53 (fig. 34).

În componenţa intrării moderne, situată în partea de sud, se află două fragmente dintr-un ancadrament profilat cu tor, utilizate ca montanţi. Pe unul dintre ei, cel din stânga, este vizibilă o parte a unei inscripţii ce indica un an: 169[…].54 (fig. 35). Provenienţa acestor fragmente nu se cunoaşte, ele putând ajunge aici de la lăcaşul de cult sau de la fortificaţie. Victor Brătulescu afirmă că montanţii s-au aflat de la început în acest loc doar că într-o perioadă modernă ei au fost întorşi invers, cu capul în jos55. Poziţia secundară a montanţilor este susţinută atât de profilatura acestora, cât şi de anul inscripţionat pe unul dintre aceştia.

Separarea între parterul şi primul etaj al turnului-clopotniţă, este marcată de o cornişă profilată. Tot pe o asemenea cornişă, se sprijină, în partea superioară a turnului, şarpanta ce susţine învelitoarea, din tablă, în patru ape a acestuia. În imagini datând de la începutul secolului al XX-lea, se poate observa că aceasta era din ţiglă (fig. 2-3).

Faţadele turnului poartă un decor arhitectural de forma unor pilaştri aplatizaţi, câte doi pe fiecare latură, dispuşi la extremităţi, în apropierea colţurilor, având stilizată în partea superioară imposte profilate ce susţin cornişa. Arcele baroce ale ferestrelor sunt dispuse pe toate cele patru laturi ale turnului, la ultimul nivel, în timp ce la parter şi primul etaj ele sunt prezente doar pe trei laturi. Turnul adăposteşte un clopot de dimensiuni medii, care poartă inscripţionat anul 1867.

Deasupra ferestrelor ultimului etaj se observă urmele a patru cadrane de ceas. Nu se cunoaşte exact monentul înzestrării turnului clopotniţă cu un ceas, dar putem presupune că a fost la scurt timp după ridicarea acestuia.

Pe laturile de nord, sud şi est ale bisericii pot fi observate ferestre cu „ancadramente” sugerate în tencuială, care au fost executate în perioada modernă şi aparţin stilistic barocului, prin elementele decorative sugerate. Înfăţişarea de astăzi a construcţiei a fost primită în veacul al XVIII-lea, în urma refacerii majore şi a ridicării turnului clopotniţă din vest56.

52 Burnichioiu 2009, p. 69. 53 Burnichioiu 2009, p. 69. 54 Burnichioiu 2009, p. 68. 55 Brătulescu 1937, p. 15. 56 Anghel 1986, p. 176.

106


Având în vedere că atât tabernacolul cât şi nişa de şedere se află astăzi foarte aproape de nivelul de călcare actual, putem afirma că în interiorul sanctuarului acesta a fost ridicat, la un moment dat, pentru a ajunge la acelaşi nivel cu cel din corpul bazilical.

Corpul bazilical a fost, de asemenea, scurtat, la un moment dat, lucru evidenţiat şi de poziţia portalurilor gotice care trebuiau să stea central, în mijlocul colateralelor57. Zidurile corpului bazilical au fost scurtate şi ele în partea de vest, probabil, în momentul edificării turnului clopotniţă, în secolul al XVIII-lea. O investigare arheologică amplă ar putea stabili etapele de construcţie şi refacere ale clădirii. Din inventarul medieval al lăcaşului de cult nu s-a transmis nicio piesă. Între desenele lui Debreczeni58 există însă reprezentarea unui potir59 din argint aurit, care a fost refăcut parţial în secolul al XVII-lea. Din această schiţă ne putem forma o imagine a piesei. Aceasta era alcătuită dintr-o cupă şi un picior, pe care; imediat deasupra postamentului se afla un „nod”, decorat cu butoni romboidali şi încadrat de două frize cu motive geometrice, realizate pe fus. El avea pe cupă şi pe talpă inscripţia: SANVIS MEUS VERE EST POTUS?/ JOHANNI VI // CALIX ECLESIAE SARDIENSSIS ANNO DOMINI 1634, din care aflăm data reînoirii şi numele donatorului60 (fig. 11). În aceeaşi reprezentare grafică apare şi însemnul meşterului care a realizat potirul, cu sigla ST. Conform Danielei Drâmboiu, ST reprezintă însemnul de meşter pentru Tonch/Tony SIMON/SEIMEN/SEYMEN (fig. 12), care a avut drept de lucru între anii 1554-1585. Deci, putem afirma cu siguranţă că potirul a fost realizat la Sibiu, de un membru al breslei aurarilor61. În apropierea curtinei, în zona de nord-vest, se găseşte astăzi o piatră profilată (fig. 47 a-b). Există posibilitatea ca aceasta să provină din soclul bisericii. În interiorul curţii casei parohiale, se păstrează o altă piatră profilată (fig. 55) de factură romanică, ce ar putea proveni de la cea mai timpurie fază a edificiului de cult62. Din câteva imagini aeriene, ce surprind zona ansamblului, putem observa că în partea de nord-vest a turnului clopotniţă este vizibilă o formă circulară în teren. Aceasta ar putea fi o fântână, în prezent astupată63 (fig. 48-49).

57 Burnichioiu 2009, p. 69. 58 Debreczeni 1928-1937, planşa nr. 214. 59 Dimensiuni: înălţime 26,5 cm, lăţimea cupei 10,3 cm, lăţimea tălpii 10, 8 cm. 60 Burnichioiu 2009, p. 70. Această piesă, deşi nu ajută la datarea etapelor de construcţie ale monumentului, este importantă deoarece este una dintre puţinele cunoscute din inventarul medieval al edificiului de cult, motiv pentru care am considerat de cuviinţă să o menţionăm în lucrarea de faţă. 61 Drâmboiu 2008, p. 244, 282. 62 Piatra profilată poate proveni, de la alt edificiu de cult, şi să nu aparţină bisericii din Şard. 63 Pe această cale dorim să mulţumim domnului Călin Şuteu pentru relizarea fotografiilor aeriene.

107

Gligor Adrian Borza

În momentul de faţă, putem observa în alcătuirea bisericii fortificate din Şard elemente arhitecturale specifice romanicului, goticului şi, în cele din urmă, barocului. Romanicul este reprezentat de corpul lăcaşului de cult, care este unul bazilical. De la această primă construcţie s-a păstrat o mică fereastră romanică, vizibilă în paramentul exterior al colateralei nordice. Din etapa gotică s-au păstrat mai multe elemente arhitecturale, dintre care amintim: două portaluri, un ancadrament de fereastră, arcul de triumf şi o nişă de tabernacol. Din faza barocă datează turnul-clopotniţă, construit în veacul al XVIII-lea, dar şi câteva ferestre. Putem afirma că monumentul de faţă are trei mari etape de construcţie, cu diverse intervenţii intermediare.

2. Fortificaţia Curtina de formă ovală care înconjoară biserica de la Şard s-a păstrat

relativ bine, pe întreg perimetrul, zidul având diverse înălţimi, cuprinse între 1,75 şi 6 m. Zidurile cele mai înalte sunt cele din părţile de nord-est şi est care măsoară, pe alocuri, 5-6 m; acestea au fost măsurate la exteriorul incintei. Măsurătorile realizate la interior relevă existenţa unor depuneri consistente de 1-2 m.

Conform unor elemente care compun fortificaţia (poziţia turnului de poartă, o gură de tragere şi un ancadrament de fereastră), dar şi ca tehnică de construcţie, ea poate fi datată în secolul al XV-lea64. În aceeaşi perioadă a fost înconjurată cu un zid de formă ovală, prevăzut cu un turn pătrat de poartă, în partea de nord-est şi biserica reformată din Cricău. În paramentele interioare şi exterioare ale curtinei se pot observa elemente arhitecturale gotice târzii65.

La interiorul celei de la Şard, pe alocuri, se pot observa orificii în care erau aşezate în trecut grinzile care sprijineau drumul de strajă (fig. 21).

În perioada modernă, pe paramentul interior al incintei, în părţile de nord şi nord-vest, au fost adosate clădiri a căror destinaţie nu ne este cunoscută. O situaţie similară se întâlneşte şi în partea de sud, de data aceasta la exterior, unde se pot observa resturile unei clădiri. Ea a fost construită, probabil, tot în perioada modernă, când incinta îşi pierduse de ceva vreme rolul defensiv. O poartă secundară a fost realizată, probabil tot în această perioadă, în partea de nord a incintei (fig. 22).

Pe exteriorul incintei s-au păstrat 11 contraforturi, cu lăţimi de aprox. 1 m. Distanţele dintre ei diferă, pornind de la 7,6 m şi ajungând la 10 m. Cei mai mulţi s-au păstrat în părţile de nord-est, est şi sud-est.

Gh. Anghel consideră că pe interiorul curtinei au fost construite clădiri auxiliare, în care localnicii locuiau în timpul asediilor66. Această presupunere poate fi confirmată sau nu doar prin realizarea unor săpături arheologice.

64 Anghel 1986, p. 177. 65 Pintilie et alii 2009, p. 157. 66 Anghel 1986, p. 58-59.

108


Un element interesant, vizibil pe paramentul interior al curtinei, în partea de sud-vest a acesteia, pe un bloc de calcar încastrat în zid, este un graffiti, care înfăţişează silueta unei biserici (fig. 50 a-b), şi n-ar fi exclus să fie vorba chiar de cea de faţă (?). Turnul de poartă păstrează câteva elemente arhitecturale care trebuie prezentate şi atent analizate (fig. 9). Acesta are o formă aproximativ pătrată, cu latura de 7,3 m, iar grosimea zidului nu depăşeşte 1,3 m la parter. Din el mai păstrează parterul şi o parte a primului etaj (fig. 10). Intrarea se realizează de pe latura nordică, printr-un portal ce se încheie în partea superioară cu un arc de formă semicirculară. Portalul are o înălţimea de 2,25 m şi lăţimea de 3,3 m (fig. 14). O deschidere similară se află situată în partea de sud a turnului. Acest portal este construit în aceeaşi manieră, având înălţimea de 2,4 m şi lăţimea de 3,23 m (fig. 15).

Pe latura de sud-est a fortificaţiei de la Cricău se află un turn de poartă cu o formă aproximativ pătrată. El are laturile cu o lungime de 6,9 m şi o grosime de aproximativ 2 m67. Asemănările dintre cele două turnuri, cel de la Şard şi cel de la Cricău, sunt evidente, ambele putând fi încadrate din punct de vedere stilistic în a doua jumătate a veacului al XV-lea. Ambele sunt poziţionate în partea de sud-est a incintei fortificate. Pe latura sudică a turnului de poartă de la Şard se mai păstrează şi un ancadrament de fereastră (fig. 19), dar şi o gură de tragere în formă de cheie, în partea de vest (fig. 16), stilistic ambele aparţinând goticului târziu68. Gura de tragere de la Şard prezintă asemănări cu cele care se află în turnul bisericii reformate din Aiud (fig. 17). O altă analogie o găsim la Palatul Apor, unde la limita estică a laturii de nord, până nu demult, a existat un lăcaş de tragere de forma unei chei inversate, aproape identică cu cea de la Şard. Din păcate, gura de tragere de la Alba Iulia în prezent este înzidită69 (fig. 18). Ancadramentul de fereastră, de la primul etaj, de pe latura de sud a turnului, se încadrează din punct de vedere stilistic în goticul târziu. O analogie pentru acesta, cu aceeaşi încadrare cronologică, găsim la Cricău (fig. 20), unde este înzidit în curtină şi nu îi cunoaştem funcţionalitatea. G. Entz relata că în interiorul turnului de poartă, pe suprafaţa interioară a ancadramentului de fereastră gotic, există un blazon cioplit, realizat în stil renascentist. Acesta avea în centru trei dinţi de lup, iar în partea de jos iniţialele S.B.. Acelaşi autor apreciază că blazonul a fost realizat în perioada când Ştefan Báthory a fost principe al Transilvaniei, adică între anii 1571 şi 157570. M. Dogaru susţine că pe stema familiei Báthory sunt reprezentaţi trei colţi de balaur71. El este vizibil şi în prezent pe teren, în aceeaşi poziţionare, în stare

67 Anghel 1986, p. 107. 68 Anghel 1986, p. 177. 69 Goronea, Tatai-Baltă 2008, p. 324. 70 Entz 1996, p. 196. 71 Dogaru 1994, p. 48.

109

Gligor Adrian Borza

bună de conservare (fig. 51 a-b). Analogii pentru acest tip de blazon găsim pe două tipuri monetare emise în timpul lui Ştefan Báthory, una din 1581 (fig. 52), iar cealaltă din 1583 (fig. 53).

Dedesubtul acestuia, tot pe acelaşi ancadrament, este reprezentată, în aceeaşi tehnică, o siluetă umană, redată în picioare, purtând o pelerină şi un sceptru pe umărul drept (fig. 54 a-b). Aceasta ar putea fi chiar o reprezentare a principelui.

Concluzii Din documentele prezentate, putem deduce indirect că, încă din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, în satul Şard, a existat o biserică, probabil din piatră. Un alt aspect care reiese din studierea izvoarelor este cel referitor la situaţia materială şi juridică a comunităţii. Astfel, în secolele XIII-XV Şardul a fost un sat episcopal, ai cărui locuitori trebuiau să plătească - la sfârşitul secolului al XIII-lea - în ziua Sfântului Martin 13 mărci de argint, precum şi alte bunuri la trecerea episcopului pe acolo. Tot atunci, pricinile mărunte erau judecate de către judele lor şi doar cele mai importante de către comite, împreună cu judele. Documentele din secolul al XIV-lea ne indică printre altele şi graniţele aşezării. Biserica din Şard, de plan bazilical, cu orientarea est-vest, este situată în centrul incintei. Este alcătuită dintr-un corp bazilical cu trei nave şi absidă poligonală în partea de răsărit. Lăcaşul de cult se află în centrul unei incinte de formă ovală prevăzută cu un turn de poartă. Materialele de construcţie utilizate la ridicarea lăcaşului de cult sunt destul de variate şi putem afirma că unele dintre ele sunt specifice pentru anumite perioade. În secolele XIII-XIV a fost folosită cu predilecţie piatra de râu pentru edificare şi calcarul pentru detaliile arhitecturale, cum ar fi portaluri ori ancadramente de ferestre, iar în veacurile XV-XVI, se remarcă o utilizare mai intensă a cărămizii. Tot în aceeaşi perioadă a fost ridicată curtina realizată, în cea mai mare parte, din piatră de carieră şi de râu.

La edificarea monumentului în discuţie s-au utilizat ca materiale de construcţie calcarul, piatra de râu, piatra de carieră şi cărămida, fiecare dintre acestea fiind folosite în proporţii diferite. Această analiză ar trebui să fie un pas important în studierea unui monument medieval, pentru fiecare cercetător. Ea poate ajuta la stabilirea vechimii construcţiei, precum şi la identificarea şi la stabilirea succesiunii fazelor de edificare. Putem afirma că aspectul actual al monumentului este rezultatul a trei etape de construcţie şi refacere: etapa romanică, gotică şi barocă, cu diverse intervenţii intermediare.

Etapa romanică este cel mai modest reprezentată, din ea conservându-se doar un ancadrament de fereastră, de mici dimensiuni. Tot ca o reminiscenţă de factură romanică poate fi socotit planul bazilical după care s-a realizat iniţial biserica. Etapa gotică se evidenţiază prin mai multe elemente: un tabernacol,

110


arcul triumfal, două ferestre şi două portaluri. Etapei baroce îi aparţine turnul-lopotniţă, precum şi şase ferestre. Acest monument ar necesita săpături arheologice pentru identificarea şi stabilirea fazelor de construcţie, dar şi pentru datarea sa. Şi un studiu de parament amănunţit ar fi necesar pe exteriorul bisericii, în viitor, pentru a lămuri şi alte aspecte care nu au fost clarificate în acest studiu. Studierea pe viitor a eventualelor fonduri arhivistice referitoare la biserică, ar putea aduce alte lămuriri suplimentare.

The Fortified Church from Şard (Alba County). Historical and Stylistic Considerations

(Abstract)

In this study, we aimed to analyze the fortified church of Şard (Alba county).

This monument to not received sufficient attention from researchers, in general, they focus on very brief description of the religious settlement.

The first part deals with the historiography of the topic, in chronological order, of the appearance of the study. The second part is mainly aimed at examining the written sources on the medieval settlement of Şard. Part three examines the construction materials used to build the fortified church. The last part investigates the architectural elements that make up the monument. Each element is placed chronologically.

The novelty is brought by the systematize information known to date, the primary sources and the secondary ones and new ones, as evidenced by the author's field research.

Explanations of Figures Fig. 1. The village Şard represented on the Josephine mapping. Fig. 2. Overview of the Şard fortified church in the early twentieth century,

photography on glass (12 x 8). Fig. 3. Overview of the Şard fortified church in the early twentieth century. Fig. 4. Drawing of the Reformed Church in Şard, seen from the northeast. Fig. 5. Outline of the Şard church site. Fig. 6. Outline of the church from Şard with planimetric detail of elevation. Fig. 7. The plan of the reformed church from Şard. Fig. 8. Şard. Sketch made by L. Debreczeni of the frames of windows in the

south-east and north-east, their profilatura; gothic portals in south and north; tabernacle and mullion with the year 169 ..

Fig. 9. Şard, gate tower, planimetric and cross-section drawings. Fig. 10. Şard. Drawing with gate tower, a gothic window belonging to it and

possible reconstitution tower. Fig. 11. Outline of a goblet which belonged to the church of Şard (XV-XVII).

111

Gligor Adrian Borza

Fig. 12. Artisan brand Tonch/Tony SIMON/SEIMEN/SEYMEN (1554-m.1585).

Fig. 13. Şard, gate tower seen from the north (its current state). Fig. 14. Şard, gate tower with the framing of the northern gate. Fig. 15. Şard, gate tower with the framing of the southern gate. Fig. 16. Şard, gate tower - shooting hole in the shape of a key, located in the west. Fig. 17. Tower of the Reformed church from Aiud with shooting holes in the

shape of a key. Fig. 18. North side of the Palace Apor with muzzles place. Fig. 19. Şard, gothic window, located on the first floor of the gate tower in the

south. Fig. 20. The curtin of Cricău fortified church with gothic window framing, walling

and other architectural elements. Fig. 21. Part of the curtain wall of Şard fortified church with the remains of the

road watch. Fig. 22. Şard, secondary entrance located in the curtin, in the north-western. Fig. 23. Fragment of inscription in latin characters, embedded in the curtain of

Şard fortified church, southwest. Fig. 24. Fortified church of Şard view from south. Fig. 25. Fortified church of Şard view from northeast. Fig. 26. Şard, romanesque window built in the northern corner of the church. Fig. 27. Zlatna Orthodox Church, romanesque window positioned outside the

sanctuary on the east. Fig. 28. Şard, gothic portal built on the south side of the sanctuary. Fig. 29. The main portal, gothic, Bădeşti (Cluj county). Fig. 30. Şard, gothic portal built on the north side of the sanctuary. Fig. 31. Şard, portal segment arch made of bricks, located in the northern part of

the church. Fig. 32. Şard, window on the northeast side of the sanctuary. Fig. 33. Şard, window on the south-eastern part of the sanctuary. Fig. 34. Şard, fragment of painting on the southern side of the sanctuary, in which

was carved the name STEPHAN(US). Fig. 35. Şard, pillar of modern entrance on the south side with the inscription

169[…]. Fig. 36a. Şard, on the outside the church (in the east) on the medieval plaster its

done a graffiti which represents the silhouette of a tower. Fig. 36b. Şard, on the outside the church (in the east) on the medieval plaster its

done a graffiti which represents the silhouette of a tower, drawing. Fig. 37. Alba Iulia, the Roman Catholic Cathedral, tower silhouette graffiti done in

northern apse collateral on medieval plaster (1576). Fig. 38. Şard reformed church, triumphal arch. Fig. 39. Şard, reformed church, remaining of a console, in the southeast corner of

the sanctuary. Fig. 40. Şard, reformed church, tabernacle in the sanctuary. Fig. 41. Floreşti (Cluj County), ceformed church, seating niche. Fig. 42. Aiud, reformed church, tabernacle located on the northern wall. Fig. 43. Şard, reformed Church, portal unrecognizable as style.

112


Fig. 44. Şard, reformed church, seating niche, located in the sanctuary. Fig. 45. Şeica Mică (Sibiu county), reformed church, seating niche. Fig. 46. A possible reconstruction of the tower gate of Şard, by L. Debreczeni. Fig. 47a. Profiled stone, founded next to the curtin, in the north-west. Fig. 47b. Profiled stone, founded next to the curtin, in the north-west (drawing). Fig. 48. Aerial photography with the fortified church of Şard. Fig. 49. Aerial photography with the fortified church of Şard. Fig. 50a. Graffiti representing a silhouette of a church, located on a stone block in

the curtin, in the south-west. Fig. 50b. Graffiti representing a silhouette of a church, located on a stone block in

the curtin, in the south-west (drawing). Fig. 51a. Coat of arms found on the inside of the framing of the gothic window

(left), on the south side of the tower gate. Fig. 51b. Coat of arms found on the inside of the framing of the gothic window

(left), on the south side of the tower gate (drawing without scale). Fig. 52. Silver coin from Stephen Bathory, from 1581, with the coat of arms on

the reverse. Fig. 53. Silver coin from Stephen Bathory, from 1583, with the coat of arms on

the reverse. Fig. 54a. Graffiti representing of a human figure with cape and scepter. Fig. 54b. Graffiti representing of a human figure with cape and scepter (drawing

without scale). Fig. 55. Profiled stone in the yard of the rectory.

Abrevieri bibliografice

Anghel 1982 Gh. Anghel, Consideraţii privind tipologia bisericilor şi

mănăstirilor fortificate din Ţările Române (sec. XIII-XVII), în Apulum, XX, 1982, p. 155-173.

Anghel 1986 Gh. Anghel, Fortificaţii medievale de piatră din secolele XIII-XIV, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986.

Anghel et alii 2006 G. Anghel, G. Măhăra, M. Muntean, Şard - un sat din „Ţara Vinului”, Alba Iulia, Editura Altip, 2006.

Bogdándi, Gálfi 2006 Z. Bogdándi, E. Gálfi, Az erdélyi káptalan jegyzőkönyvei 1222-1599, Kolozsvár, 2006.

Brătulescu 1937 V. Brătulescu, Biserici din Transilvania, în BCMI, XXX, 1937, p. 14-30.

Burnichioiu 2009 I. Burnichioiu, Biserici parohiale şi capele din comitatele Alba şi Hunedoara (1200-1550), lucrare de doctorat susţinută la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti (manuscris), Bucureşti, 2009.

Debreczeni 1928-1937 Debreczeni László vázlatkönyvek 1928-1937, I-XXVI, în Arhiva de colectare a Eparhiei Reformate din Ardeal (Erdélyi Református Egyházkerület), Cluj-Napoca.

Debreczeni 1929 L. Debreczeni, Erdélyi református templomok és tornyok, Kolozsvár, 1929.

113

Gligor Adrian Borza

DIR C.XI-XIII/I Documente privind istoria României. C. Transilvania, veacurile XI-XIII, vol. I (1075-1250), Bucureşti, Editura Academiei, 1951.

DIR C.XIII/II Documente privind istoria României. C. Transilvania, veacul XIII, vol. II (1251-1300), Bucureşti, Editura Academiei, 1952.

DIR C.XIV/II Documente privind istoria României. C. Transilvania, veacul XIV, vol. II (1321-1330), Bucureşti, Editura Academiei, 1953.

DIR C.XIV/III Documente privind istoria României. C. Transilvania, veacul XIV, vol. III (1331-1340), Bucureşti, Editura Academiei, 1954.

DIR C.XIV/IV Documente privind istoria României. C. Transilvania, veacul XIV, vol. IV (1341-1350), Bucureşti, Editura Academiei, 1955.

Dogaru 1994 M. Dogaru, Din heraldica României, Bucureşti, Editura JIF, 1994.

Drâmboiu 2008 D. Drâmboiu, Breasla aurarilor din Sibiu între secolele XV-XVII, BB XXIV, Sibiu, 2008.

DRH C.XII Documenta Romaniae Historica. C. Transilvania, XII (1361-1365), Bucureşti, Editura Academiei, 1985.

DRH C.XIII Documenta Romaniae Historica. C. Transilvania, XIII (1366-1370), Bucureşti, Editura Academiei, 1994.

Entz 1994 G. Entz, Erdélyi épístészete a 11-13. században, Kolozsvár, 1994.

Entz 1996 G. Entz, Erdélyi épístészete a 14-16. században, Kolozsvár, 1996.

Fabini 1998 H. Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburg und Dorfkirchen, I-II, Hermannstadt, 1998.

Goronea, Tatai-Baltă 2008 T. Goronea, C. Tatai-Baltă, Palatul Apor. Analiză istorico-arhitecturală, în PA, VII-VIII, 2008, p. 319-343.

Heitel, Bogdan 1968 R. Heitel, A. Bogdan, Contribuţii la arheologia monumentelor transilvănene. I. Principalele rezultate ale cercetărilor efectuate la complexul medieval de la Cricău, în Apulum, VII, 1, 1968, p. 483-496.

Istvánfi et alii 2001 G. Istvánfi, M. Daróczi, A. Veöreös, F. Sebestény, Á. Maksay, P. Rabb, L. Daragó, B. Halmos, Veszendö templomaink. Erdélyi református templomok, Budapest, 2001.

Léstyán 1996 F. Léstyán, Megszentelt kövek. A középkori Erdélyi püspöség templomai, II, Kolozsvár, 1996.

Mârza, Burnichioiu 2004 E. Mârza, I. Burnichioiu (ed.), Biserica medievală din Sântimbru, Alba Iulia, Editura Aeternitas, 2004.

Pintilie et alii 2009 M. Pintilie, D. Pintilie, T. Sălăgean, A. Bădărău, Comuna Cricău. Studiu monografic complex, Cluj-Napoca, Editura Eurodidact, 2009.

114


Rusu 2009 A. A. Rusu, Alba Iulia. Între fondarea eparhiei şi capitala principatului Transilvaniei, Alba Iulia, Editura Haco International, 2009.

Şerban 1972 I. Şerban, Date privind arhitectura bisericii romano-catolice din Bărăbanţ (Alba Iulia), în Apulum, X, 1971, p. 743-752.

Urkundebuch III F. Zimmermann, C. Werner, G. Gündisch, G. Müller, Urkundebuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, III, Hermannstadt-Bukarest, 1902.

Cuvinte-cheie: Şard (jud. Alba), biserică fortificată, elemente arhitectonice,

documente, epoca medievală, graffiti. Keywords: Şard (Alba county), fortified church, architectural elements,

documents, medieval, graffiti.

115

Gligor Adrian Borza

Fig. 1. Satul Şard reprezentat pe cartarea iosefină (sursa: Aufnachmskarte des Grossfürstentum Siebenbürgen, 1769-1773, Folia 170)

Fig. 2. Vedere generală a bisericii fortificate din Şard, la începutul secolului XX, fotografie pe sticlă (12 x 8)

(sursa: http://www.sznm.ro/fototeca.php?page=13&cat=1, 13.06.2012)

116


Fig. 3. Vedere generală a bisericii fortificate din Şard, la începutul secolului XX

Fig. 4. Desen al bisericii reformate din Şard, văzută din nord-est (sursa: Debreczeni László vázlatkönyvek 1930 - 212)

117

Gligor Adrian Borza

Fig. 5. Schiţă cu încadrarea bisericii din Şard în incintă, cu dimensiuni (sursa: Debreczeni László vázlatkönyvek 1930 - 207)

Fig. 6. Schiţă planimetrică a bisericii din Şard cu detalii din elevaţie (sursa: Debreczeni László vázlatkönyvek 1930 - 208)

118


Fig. 7. Planul bisericii reformate din Şard (sursa: Erdélyi református templomok, p. 151)

Fig. 8. Şard. Schiţă realizată de L. Debreczeni cu ancadramentele de ferestre din sud-est şi nord-est şi profilatura lor; portalurile gotice din sud şi nord; tabernacolul şi montantul

cu anul 169.. (sursa: Debreczeni László vázlatkönyvek 1930 - 209)

119

Gligor Adrian Borza

Fig. 9. Şard, turnul porţii, schiţe planimetrice şi secţiune transversală (sursa: Debreczeni László vázlatkönyvek 1930 - 210)

Fig. 10. Şard. Desen cu turnul de poartă, un ancadrament de fereastră gotică, care îi aparţine şi o posibilă reconstituire pentru turn (sursa: Debreczeni László vázlatkönyvek

1930 - 211)

120


Fig. 11. Schiţa unui pocal care a aparţinut bisericii din Şard (sec.XVI-XVII) (sursa: Debreczeni László vázlatkönyvek 1930-214)

Fig. 12. Variantele de sigle utilizate de meşterului Tonch/Tony SIMON/SEIMEN/SEYMEN (1554-m.1585) (sursa: Drâmboiu 2008, p. 282)

121

Gligor Adrian Borza

Fig. 13. Şard, turnul porţii văzut dinspre nord (starea lui actuală)

Fig. 14. Şard, turnul porţii cu ancadramentul de poartă nordic

122


Fig. 15. Şard, turnul porţii cu ancadramentul de poartă sudic

Fig. 16. Şard, turnul porţii - gură de tragere în formă de cheie, poziţionată în partea de vest

123

Gligor Adrian Borza

Fig. 17. Turnul bisericii reformate din Aiud, cu gură de tragere în formă de cheie (sursa: http://www.biserici.medievistica.ro/texte/repertoriu/Aiud/index.htm, 13.06.2012)

Fig. 18. Latura de nord a Palatului Apor, cu locul gurii de tragere, astăzi înzidită (sursa: Goronea, Tatai-Baltă 2008)

124


Fig. 19. Şard, ancadrament de fereastră gotică, poziţionată la etajul întâi al turnului porţii, în partea de sud

Fig. 20. Curtina bisericii fortificate din Cricău, cu ancadrament gotic de fereastră, înzidit şi alte elemente de arhitectură (sursa:

http://www.cetati.medievistica.ro/cetati/Transilvania/C/Cricau/AlbumCricau/content/4Cricau-004_large.html, 13.06.2012)

125

Gligor Adrian Borza

Fig. 21. O parte din curtina bisericii fortificate din Şard, cu urmele drumului de strajă

Fig. 22. Şard, intrarea secundară aflată în curtină, în partea nord-vestică

126


Fig. 23. Fragment de inscripţie cu caractere latine încastrată în curtina bisericii fortificate din Şard, sud-vest

Fig. 24. Biserica fortificată din Şard, vedere dinspre sud

127

Gligor Adrian Borza

Fig. 25. Biserica fortificată din Şard, vedere dinspre nord-est

Fig. 26. Şard, fereastră romanică înzidită în colţul nordic al navei

128


Fig. 27. Zlatna, biserica ortodoxă: fereastră romanică poziţionată în exteriorul sanctuarului, spre răsărit (sursa:

http://www.biserici.medievistica.ro/texte/repertoriu/Zlatna/index.htm, 13.06.2012)

Fig. 28. Şard, portal gotic înzidit pe latura de sud a sanctuarului

129

Gligor Adrian Borza

Fig. 29. Portalul principal, gotic, Bădeşti (jud. Cluj) (sursa: http://www.biserici.medievistica.ro/texte/repertoriu/BadestiCJ/index.html,

13.06.2012)

Fig. 30. Şard, portal gotic înzidit pe latura nordică a navei

130


Fig. 31. Şard, intrare în segment de arc, din cărămidă, poziţionată în paramentul nordic

Fig. 32. Şard, fereastră pe latura nord-estică a sanctuarului

131

Gligor Adrian Borza

Fig. 33. Şard, fereastră pe latura sud-estică a sanctuarului

Fig. 34. Şard, fragment de pictură pe latura sudică a sanctuarului, peste care s-a scrijelit numele STEPHAN(US)

132


Fig. 35. Şard, montant al intrării moderne din partea de sud, cu inscripţia 169[…]

Fig. 36a. Şard, graffiti cu siluetă de turn realizat pe tencuiala medievală din exteriorul navei (est).

133

Gligor Adrian Borza

Fig. 36b. Şard, graffiti cu siluetă de turn realizat pe tencuiala medievală din exteriorul navei (est), desen

134


Fig. 37. Alba Iulia, catedrala romano-catolică, graffiti cu siluetă de turn realizat în absida colateralei de nord, pe tencuiala medievală (1576) (sursa:

http://www.medievistica.ro/pagini/arheologie/cercetarea/Rusu-turn-Alba/003TurnulAlba.jpg, 13.06.2012)

Fig. 38. Şard, biserica reformată, arc de triumf

135

Gligor Adrian Borza

Fig. 39. Şard, biserica reformată: fragmentul unei console în colţul sud-estic al sanctuarului

Fig. 40. Şard, biserica reformată, tabernacol aflat în sanctuar

136


Fig. 41. Floreşti (jud. Cluj): biserica reformată, nişă de şedere (sursa: http://www.biserici.medievistica.ro/texte/repertoriu/Floresti/index.htm, 13.06.2012)

Fig. 42. Aiud, biserica reformată: tabernacol aflat pe zidul nordic (sursa: http://www.medievistica.ro/cataloage/tabernacole/element.php?idprod=134,

13.06.2012)

137

Gligor Adrian Borza

Fig. 43. Şard, biserica reformată, portal irecognoscibil ca stil

Fig. 44. Şard, biserica reformată, nişă de şedere, aflată în sanctuar

138


Fig. 45. Şeica Mică (jud. Sibiu), biserica reformată, nişă de şedere (sursa: http://www.medievistica.ro/cataloage/sedile/element.php?idprod=40, 13.06.2012)

Fig. 46. O posibilă reconstituire a turnului de poartă de la Şard, de L. Debreczeni (sursa: Debreczeni László vázlatkönyvek 1930-211)

139

Gligor Adrian Borza

Fig. 47a. Piatră profilată aflată lângă curtină, în zona de nord-vest

Fig. 47b. Piatră profilată aflată lângă curtină, în zona de nord-vest (desen)

140


Fig. 48. Fotografie aeriană cu biserica fortificată din Şard (Foto © Călin Şuteu)

Fig. 49. Fotografie aeriană cu biserica fortificată din Şard (Foto © Călin Şuteu)

141

Gligor Adrian Borza

Fig. 50a. Graffiti reprezentând o siluetă de biserică, aflat pe un bloc din curtină, în zona de sud-vest

Fig. 50b. Graffiti reprezentând o siluetă de biserică, aflat pe un bloc din curtină, în zona de sud-vest (desen)

142


Fig. 51a. Blazon aflat în interiorul ancadramentului gotic de fereastră (în stânga), pe latura de sud a turnului de poartă

Fig. 51b. Blazon aflat în interiorul ancadramentului gotic de fereastră (în stânga), pe latura de sud a turnului de poartă (desen fără scară)

143

Gligor Adrian Borza

Fig. 52 Monedă de argint de la Ştefan Bathory, din anul 1581, cu blazonul pe revers (sursa: http://www.coinarchives.com)

Fig. 53 Monedă de argint de la Ştefan Bathory, din anul 1583, cu blazonul pe revers (sursa: http://www.coinarchives.com)

144


Fig. 54a. Graffiti reprezentând o siluetă umană cu pelerină şi sceptru

Fig. 54b. Graffiti reprezentând o siluetă umană cu pelerină şi sceptru (desen fără scară)

145

Gligor Adrian Borza

146

Fig. 55 Piatră profilată aflată în curtea casei parohiale

ABREVIERI

AA Archaeologia Aeliana. Society of Antiquaries Newcastle

Upon Tyne, Newcastle. AÉ Archaeologiai Értesitö, Budapest. AII(A)C Anuarul Intitutului de Istorie (şi Arheologie) Cluj, Cluj-

Napoca. Alba Regia Alba Regia. Annales Musei Stephani Regis.

Székesfehérvár. AMET Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Cluj-

Napoca. AMN Acta Musei Napocensis. Muzeul Naţional de Istorie a

Transilvaniei, Cluj-Napoca. AMP Acta Musei Porolisensis. Muzeul Judeţean de Istorie şi

Artă Zalău, Zalău. Angustia Angustia. Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe. AnB Analele Banatului. Muzeul Banatului, Timişoara. AO Arhivele Olteniei. Academia Română, Institutul de

Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor” Craiova, Craiova.

APL Annalecta Praehistorica Leidensia, Leiden. Apulum Apulum. Acta Musei Apulensis, Muzeul Naţional al

Unirii, Alba Iulia. Arheologija Organ na Arheologičeskija Institut i Muzei, Sofia. ATS Acta Terrae Septemcastrensis. Institutul pentru

Cercetarea şi Valorificarea Patromoniului Cultural Transilvănean în Context European, Sibiu.

BA Biblioteca de Arheologie, Bucureşti. BAR British Archaeological Reports (International Series),

Oxford. BAM Brukenthal. Acta Musei, Muzeul Naţional Brukenthal,

Sibiu. BB Bibliotheca Brukenthal. Sibiu. Banatica Banatica. Muzeul Banatului Montan, Reşiţa. BAR British Archaeological Reports International Series,

Oxford. BAR BS British Archaeological Reports British Series, Oxford. BCMI Buletinul Comisiuni Monumentelor Istorice, Comisiunea

Monumentelor Istorice, Bucureşti. BerRGK Bericht der Romisch-Germanischen Kommission 1939,

Deutsches Archäologisches Institut, Darmstadt. BHAB Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica,

Timişoara. BHAUT Biblioteca Historica et archaeologica Universitas

Timisiensis, Centrul de Studii de Istorie Veche şi Arheologie Constantin Daicoviciu, Timişoara.

255

Lista abrevierilor

BMA Bibliotheca Musei Apulensis. Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia.

BMN Bibliotheca Musei Napocensis, Cluj-Napoca. BMP Bibliotheca Musei Porolissensis, Zalău. Brukenthal Brukenthal. Acta Musei. Muzeul Naţional Brukenthal,

Sibiu. BS Bibliotheca Septemcastrensis, Sibiu. BSNR Buletinul Societăţii Numismatice Române. Societatea

Numismatică Română, Bucureşti. BT Bibliotheca Thracologica. Institutul Român de

Tracologie, Bucureşti. BUA Bibliotheca Universitatis Apulensis, Alba Iulia. Bulletin Bulletin. Veliko, Trnovo. Caiete BANATICA Caiete BANATICA. Muzeul de Istorie al judeţului Caraş-

Severin, Reşiţa. Caietele CIVA Caietele CIVA, Cercul de Istorie Veche şi Arheologie,

Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. CCA Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Ministerul

Culturii, Institutul Naţional al Patrimoniului. CCDJ Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos. Muzeul „Dunării

de Jos”, Călăraşi. CN Cercetări Numismatice. Muzeul Naţional de Istorie a

României, Bucureşti. CNA Cronica Numismatică şi Arheologică, Foaie de Informaţii

a Societăţii Numismatice Române, Bucureşti. Corviniana Corviniana. Acta Musei Corvinensis, Muzeul Catelul

Corvinilor, Hunedoara. Crisia Crisia, Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea. Dacia Dacia. Recherches et Découvertes Archéologiques en

Roumanie/ Revue d’Achéologie et d’Histoire Ancienne, Bucharest.

Dissertationes Pannonicae Dissertationes Pannonicae, Central European University, Department of Medieval Studies, Budapest.

DP Documenta Praehistorica. Poročilo o raziskovanju paleolitika, neolitika in eneolitika v sloveniji, Ljubljana.

EphemN Ephemeris Napocensis, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca.

Forschungen in Augst Forschungen in Augst, Switzerland. FVL Forschungen zur Volks und Landeskunde, Sibiu. GlasnikSAD Glasnik Srpskog Arheolośkog Društva, Belgrad. Годишник на Археологическия музей Годишник на Археологическия музей (Annual of the

Regional Archaeological Museum-Plovdiv), Regional Archaeological Museum-Plovdiv, Plovdiv.

Годишник на музеите от Северна България Годишник на музеите от Северна България (Annual of

the Museums in Northern Bulgaria), Veliko, Tarnovo.

256

Lista abrevierilor

Istros Istros. Buletinul Muzeului Brăilei, Brăila. Интердисциплинарни изследвания Интердисциплинарни изследвания (Interdisciplinary

Studies), National Institute of Archaeology with Museum, Bulgarian Academy of Science, Sofia.

Известия на Археологическия институт Известия на Археологическия институт (Journal of the

Institut of Archaeology, Sofia), Bulgarski Arkheologicheski Institute, Sofia.

Известия на Историческия Музей-Шумен Известия на Историческия музей-Шумен, Regional

History Museum Shumen, Shumen. JBSM Jahrbuch des Burzenländer Sächsischen Museums,

Muzeul Săsesc al Ţării Bârsei, Braşov. JFA Journal of Field Archeology, Boston. JOS The Journal of Ottoman Studies, Istanbul. JRS Journal of Roman Studies, The Society for the Promotion

of Roman Studies, London. Man Man. Royal Anthropological Institute of Great Britain

and Ireland, London. MB Muzeul Brukenthal. Studii şi comunicări (Arheologie şi

Istorie), Sibiu. MBF Münchner Beiträge zur Vor- und Frühgeschichte,

Munchen. MCA Materiale şi Cercetări Arheologice, Academia Română,

Comisia Naţională de Arheologie, Bucureşti. Münchner Beiträge zur Vor- und Frühgeschichte Münchner Beiträge zur Vor- und Frühgeschichte,

München. Musaios Musaios, Muzeul Judeţean Buzău, Buzău. NK Numizmatikai Közlöny, A magyar numizmatikai társulat

megbizásából, Budapest. NZ Numismatische Zeitschrift, herausgegeben von der

Numismatifchen Gefellfchaft in Wien, Wien. OIC Oriental Institute Communications, Chicago. PA Patrimonium Apulense. Direcţia Judeţeană pentru

Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Alba, Alba Iulia.

Paléorient Paléorient. Revue pluridisciplinaire de préhistoire et protohistoire de l’Asie du Sud-Ouest et de l’Asie Central, Paris.

Перник Перник, Pernik. Попово в миналото Попово в миналото (Popovo in the past), Museum of

Popovo, Popovo. Poročilo Poročilo o raziskovanju paleolitika, neolitika in eneolitika

v sloveniji. Neolitske Studjie, Ljubljana.

257

Lista abrevierilor

258

PSAN Proceedings of the Society of Antiquaries of Newcastle upon Tyne, Newcastle.

PZ Prähistorische Zeitschrift. Deutsche Gesellschaft fuer Anthropologie, Ethnologie und Urgeschichte, Institut für Prähistorische Archäologie, Berlin.

RB Revista Bistriţei. Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, Bistriţa.

RIB Roman Inscriptions of Britain, Administrators of the Haverfield Bequest, Oxford.

RLÖ Der Römische Limes in Österreich, Akademien der Wissenschaften-Limeskommission, Vienna.

RM Revista Muzeelor. Centrul pentru Formare, Educaţie Permanentă şi Managemnt în domeniul Culturii, Bucureşti.

RPRP Reports of Prehistoric Research Projects, Salt Lake City. RÖ Römisches Österreich, Österreichische Gesellschaft für

Archäologie, Wien. SA Sovetskaya arkheologiya, Moscova. Sargetia Sargetia. Acta Musei Devensis, Muzeul Civilizaţiei Dacice

şi Romane Deva, Deva. SJ Saalburg Jahrbuch, Saalburg Museum, Saalburg. SCI Studii şi Cercetări de Istorie, Institutul de Istorie „George

Bariţiu” Cluj-Napoca (1956-1957). SCIV(A) Studii şi Cercetări de Istorie Veche, Bucureşti (din 1974,

Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie). SCN Studii şi Cercetări de Numismatica. Institutul de

Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, Bucureşti.

SIB Studii de istorie a Banatului, Universitatea de Vest Timişoara, Timişoara.

SMIM Studii şi Materiale de Istorie Medie. Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Bucureşti.

Starinar Starinar, Tređa Serija. Arheološki Institut, Beograd. Suceava Suceava. Anuarul Complexului Muzeal Bucovina,

Complexul Muzeal Bucovina, Suceava. SUCH Studia Universitatis Cibiniensis. Series Historica.

Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, Sibiu. SP Studia Patzinakia, The Romanian Group for an

Alternative History, Bucharest. TC Society for the History of Technology. Johns Hopkins

University Press, Baltimore. Terra Sebus Terra Sebus. Acta Musei Sabesiensis, Muzeul Municipal

„Ioan Raica”, Sebeş. Tibiscus Tibiscus. Muzeul Banatului Timişoara, Timişoara. Ziridava Ziridava. Studia Archaeologica, Complexul Muzeal Arad,

Arad.

Documents

Gligor Adrian Borza, Biserica fortificată din Şard (jud. Alba). Consideraţii istorice şi stilistice/ The Fortified Church from Şard (Alba county). Historical and Stylistic Considerations,