DREPT FINANCIAR – SUPORT DE CURS PENTRU IFR

DREPT FINANCIAR – SUPORT DE CURS PENTRU IFR

CUPRINS

INTRODUCERE ......................................................................................................................................2CHESTIONAR EVALUARE PRERECHIZITE......................................................................................................4UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1 – NOŢIUNI INTRODUCTIVE .................................................................................5UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2 – PROCEDURA BUGETARĂ..................................................................................9TEMA DE CONTROL NR. 1 .....................................................................................................................22UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3 – REGIMUL JURIDIC AL OBLIGAŢIILOR FISCALE .....................................................24UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4 – PROCEDURA FISCALĂ ....................................................................................41TEMA DE CONTROL NR. 2 .....................................................................................................................58UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5 – CONTESTAREA ACTELOR EMISE DE ORGANELE FISCALE .......................................60

NTRODUCERE

SCURTĂ DESCRIERE A CURSULUI DE DREPT FINANCIAR

Obiectivele cursului

Dobândirea cunoştinţe iniţiale în domeniul dreptului financiar.

Asimilarea noţiunilor specifice.

Asimilarea principalelor proceduri în gestiunea resurselor publice.

Asimilarea principalelor mecanisme de stabilire şi administrare a obligaţiilor fiscale.

Sintetizarea de soluţii pentru ipoteze practice.

Competenţe conferite

După parcurgerea suportului de curs, studentul va fi capabil:

să definească o serie de noţiuni specifice: buget, impozit, taxă etc.

să indice instituţii competente în procedurile bugetare şi fiscale.

să explice mecanismele de elaborare, aprobare, executare a bugetelor.

să explice mecanismul de impunere directă.

să explice mecanismul de impunere indirectă..

să identifice condiţiile de legalitate ale unui act administrativ-fiscal

să soluţioneze o ipoteză practică privind procedura bugetară ori fiscală.

Resurse şi mijloace de lucru

Pentru parcurgerea suportului de curs, studentul va utiliza:

Legislaţie specifică: Legea nr. 500/2002, Legea nr. 273/2006, Codul Fiscal, Codul de

procedură fiscală

Site-uri ale instituţiilor competente: www.mfp.ro, www.anaf.ro, www.cnpas.org

Formulare fiscale.

NTRODUCERE




















procedură fiscală


Formulare fiscale.

NTRODUCERE




















procedură fiscală


Formulare fiscale.

Structura cursului

Unitatea de Învăţare nr. 1. - Noţiuni introductive

Unitatea de Învăţare nr. 2 - Procedura bugetară

Tema de control nr. 1 – Drept bugetar

Unitatea de Învăţare nr. 3 - Regimul juridic al obligaţiilor fiscale

Unitatea de Învăţare nr. 4 – Procedura fiscală

Tema de control nr. 2 – Drept fiscal

Unitatea de Învăţare nr. 5 - Contenciosul administrativ-fiscalTemele de control sunt incluse la finalul Unităţii de învăţare. Temele de control se vor predaîn scris la întâlnirile de lucru.

Cerinţe preliminare

Drept constituţional. Drept civil.

Discipline deservite

Drept vamal. Drept financiar european

Durata medie de studiu individual

Cursul este ponderat cu 5 credite reprezentând 150 de ore de studiu din care:

28 ore – activităţi tutoriale

15 ore – parcurgerea unităţilor de învăţare

12 ore – teme de control

95 ore – studiu individual pe bibliografia indicată.

EvaluareaNota finală va fi obţinută din:

răspunsul la examen: 50%

activităţi aplicate: 25%

teme de control: 25%

Structura cursului






















Structura cursului






















CHESTIONAR EVALUARE PRERECHIZITE

Indicaţi varianta/variantele corecte:1. Sistemul administrativ actual constă în: a) luarea deciziilor central pentru maximum de eficienţă; b)partajarea domeniilor de acţiune între nivelul central şi local; c) partajarea de competenţe între nivelulcentral şi local;2. Resursele financiare publice aparţin: a) guvernului, care le gestionează conform legii; b) unităţiloradministrativ-teritoriale, care le gestionează conform legii; c) instituţiilor publice sau private după caz;3. Resursele financiare publice provin din: a) fonduri alocate de instituţii internaţionale; b) fonduricolectate de la populaţie; c) fonduri donate de populaţie;4. Resursele financiare publice se utilizează pentru: a) servicii publice privind siguranţa naţională; b)servicii publice sociale pentru populaţie; c) servicii publice din sistemul judiciar;5. Resursele financiare publice se utilizează pentru: a) achiziţionarea de bunuri: b) plata de salarii; c)plata de burse;6. Sunt subiecte de drept financiar doar: a) persoanele fizice; b) persoanele juridice de drept public; c)persoanele fizice şi juridice;7. Pot realiza venituri: a) instituţiile publice; b) persoanele fizice; c) persoanele juridice cu scoppatrimonial;8. În patrimoniul unei persoane fizice, se realizează modificări din: a) realizarea de venituri; b) realizareade economii; c) efectuarea de acte de consum;9. O persoană de drept privat asigură resurse publice prin: a) amenzi, taxe, salarii; b) impozite,contribuţii, amenzi; c) impozite, taxe, cheltuieli judiciare;10. Pot fi prelevate impozite pentru: a) venituri; b) bunuri aflate în proprietate; c) bunurile achiziţionate.

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1 – NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Cuprins1.1. IntroducereUnitatea de învăţare nr. 1 prezintă: structura, izvoarele, noţiunile, raporturile juridice,instituţii competente specifice dreptului financiar.

1.2. Competenţele unităţii de învăţareDupă parcurgerea unităţii de învăţare, studentul va fi capabil: să definească noţiunile specifice dreptului financiar să identifice raporturile juridice specifice materiei să identifice particularităţile materiei faţă de alte ramuri de drept

1.3. DurataDurata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2-3 ore.

1.4. Conţinutul unităţii de învăţare

DREPTUL FINANCIAR1. Definiţia dreptului financiarDreptul financiar este definit ca ansamblul normelor juridice care reglementează, în regimde drept public, constituirea, gestionarea şi utilizarea resurselor financiare ale instituţiilorpublice, precum şi controlul financiar de interes public.

2. Izvoarele dreptului financiarNormele de drept financiar sunt numeroase şi variate ca forţă juridică.(1) Norme constituţionale. La nivel constituţional, este consacrat principiulcontributivităţii obligatorii – Art. 56 Constituţie - Contribuţii financiare (1) Cetăţenii auobligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legalde impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.(2) Legislaţie principală. O serie de acte normative instituie regimul juridic generalaplicabil finanţelor publice:- Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, M.Of. nr. 597/ 13 august 2002- Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, M.Of. nr. 618/ 18 iulie 2006- Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, M.Of. nr. 927/23 dec. 2003- Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, M.Of. nr.

941/29 dec. 2003(3) Legislaţie secundară. O serie de acte normative secundare asigură punerea în aplicarea dispoziţiilor legale în materie, pentru funcţionarea sistemul administrativ necesargestiunii fondurilor publice.- Hotărârea de Guvern nr. 44/2004 – privind norme metodologice de aplicare a Codului

fiscal- Hotărârea de Guvern nr. 1050/2004 – privind norme metodologice de aplicare a

Codului de procedură fiscală





















- Ordine specifice ale Ministerului Finanţelor Publice- Ordine specifice ale Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală(4) Legislaţie europeană. La nivel european, procedurile privind finanţarea UE suntreglementate prin dispoziţiile TFUE şi o serie de regulamente.- http://eur-lex.europa.eu/ro/legis/latest/chap09.htm3. Noţiuni specifice dreptului financiar- Buget – (1) documentul prin care sunt prevăzute şi autorizate veniturile şi cheltuielile

unei instituţii publice pentru un exerciţiu bugetar; (2) ansamblul veniturilor şicheltuielilor publice rezervate unei instituţii publice – bugetul unui minister, bugetulunei şcoli.

- Bugetul general consolidat – ansamblul bugetelor, componente ale sistemuluibugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg.

- Bugetul de stat – bugetul elaborat, aprobat şi executat la nivel central.- Bugetele locale – bugetul elaborat, aprobat şi executat la nivelul fiecărei unităţi

administrativ-teritoriale.- Bugetele fondurilor speciale – bugetele elaborate, aprobate şi executate de instituţii

autonome pentru o anumită funcţie publică – bugetul asigurărilor sociale, bugetulasigurărilor sociale de sănătate, bugetul asigurărilor de şomaj.

- Legi bugetare anuale – actele normative prin care se aprobă Bugetul de stat şi Bugetulasigurărilor sociale şi care în anexă cuprind bugetele propriu-zise.

- Instituţie publică – instituţie cu personalitate juridică, a administraţiei publicecentrale, locale sau europene, care gestionează resurse financiare publice.

- Ordonator de credite – persoana fizică, ce ocupă funcţia de conducere a unei instituţiipublice şi exercită atribuţiile în procedura bugetară.

- Exerciţiul bugetar – perioadă de timp pentru care se aprobă bugetul, corespunzândunui an calendaristic

- Contul general anual de execuţie bugetară – document simetric bugetului, carereflectă, la finalul exerciţiului bugetar modul în care a fost executat bugetul.

- Impozit - o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil, datorată,conform legii, unui buget de către persoanele fizice, juridice ori alte entităţi pentruveniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le deţin ori consumă.

- Taxă - o plată efectuată de persoanele fizice, juridice ori alte entităţi pentru serviciileprestate acestora de către instituţii sau autorităţi publice fără că nivelul acesteia să seafle în corelare cu serviciul prestat.

- Contribuţie socială - orice contribuţie care trebuie plătită, în conformitate cu legislaţiaîn vigoare, pentru asigurări publice de şomaj, asigurări de sănătate sau asigurărisociale.

- Alte sume datorate bugetului general consolidat – noţiunea include orice creanţă aunei instituţii publice, de natură fiscală sau parafiscală, care se execută în condiţiileC.proc.fisc.

- Contribuabil – orice persoană fizică, persoană juridică sau orice altă entitate fărăpersonalitate juridică, care în cadrul unui raport de drept fiscal este titulară în numepropriu sau pentru altul, de drepturi şi obligaţii patrimoniale sau nepatrimoniale.

- Plătitor - o persoană terţă, căreia îi revine obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de aplăti impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare pentru altul.

- Persoană impozabilă – noţiune utilizată în materie de TVA, desemnând orice





































persoană, care realizează de manieră independentă o activitate economică, indiferentde scop şi rezultat, reglementată ca operaţiune impozabilă.

To doExemplificați la alegere 5 categorii juridice din cele definite mai sus.

4. Raporturi de drept financiarDreptul financiar este alcătuit din două subramuri principale: dreptul bugetar şi dreptulfiscal.4.1. Dreptul bugetarDefiniţie. Dreptul bugetar reprezintă ansamblul normelor juridice, reglementândcompetenţe şi proceduri în procesul de elaborare, aprobare, execuţie şi încheiere aexerciţiului bugetar central, local, a fondurilor speciale şi comunitar.Sediul materiei. Legea nr. 500/2002 privind finanţelor publice, Legea nr. 273/2006 privindfinanţele publice locale şi TFUE, precum şi o serie de reglementări speciale.Obiect. Dreptul bugetar reglementează conţinutul bugetului (venituri şi cheltuieli) şietapele procedurii bugetare (elaborarea bugetului, aprobarea bugetului, execuţiabugetară şi controlul execuţiei bugetare).4.2. Dreptul fiscalDefiniţie. Dreptul fiscal este componenta dreptului financiar, care reuneşte normejuridice privind impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetelor publice,precum şi modalităţile de stabilire, administrare şi colectare a acestora.În raport de izvoarele de drept şi conţinutul raportului juridic, dreptul fiscal prezintă douăsubdiviziuni: drept material fiscal şi drept procesual (procedural) fiscal.

4.2.1. Drept material fiscalDefiniţie. Dreptul material fiscal reprezintă ansamblul normelor juridice, cereglementează regimul juridic al principalelor impozite, taxe, contribuţii şi alte sumedatorate bugetelor publice.Raportul de drept fiscal material constă în relaţia socială privind constituirea,determinarea şi stabilirea drepturilor şi obligaţiilor cu conţinut fiscal impuse de lege.Sediul materiei. Codul Fiscal – Legea nr. 517/2003 (şi acte normative conexe).Obiect. Dreptul material fiscal stabileşte regulile privind: denumirea venitului, subiectulimpunerii, obiectul impunerii, unitatea de evaluare şi unitatea de impunere, asieta,perceperea, termenele şi modalităţile de plată pentru: impozitul pe profit, impozitul pevenit, TVA, accizele, contribuţiile sociale, impozitele locale şi diferite taxe.4.2.2. Drept procesual fiscalDefiniţie. Dreptul procesual fiscal reprezintă ansamblul normelor juridice, cereglementează modalităţile de stabilire, exercitare şi stingere a drepturilor şi obligaţiilorpărţilor din raportul de drept material fiscal.Raportul de drept procesual-fiscal însumează drepturile şi obligaţiile, ce decurg dinstabilirea, exercitarea şi stingerea raporturilor de drept fiscal material.Sediul materiei. Codul de Procedură Fiscală – OG nr. 92/2003 (şi acte normative conexe).Obiect. Dreptul procesual fiscal stabileşte regulile privind înregistrarea fiscală, stabilireaimpozitelor şi taxelor, executarea creanţelor fiscale, inspecţia fiscală, soluţionareacontestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale etc.









1.5. Exemple genericeExemplu de raport de drept bugetar: raportul dintre rectorul unui universităţi şi ministruleducației, ordonatorul principal de credite.Exemplu de drepturi şi obligaţii cu conţinut fiscal: Sunt creanţe fiscale principale: (1)dreptul la perceperea impozitelor şi taxelor şi a altor sume, care constituie venituri alebugetului general consolidat, (2) dreptul la rambursarea TVA, (3) dreptul la restituireaimpozitelor şi taxelor. Sunt creanţe fiscale accesorii: (1) dreptul la perceperea dobânzilor,penalităţilor de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz.

1.6. To doIdentificaţi şi descrieţi 3 raporturi juridice de drept financiar în care sunteţi parte.

1.7. Să ne reamintimDreptul bugetar reprezintă ansamblul normelor juridice, reglementând competenţe şiproceduri în procesul de elaborare, aprobare, execuţie şi încheiere a exerciţiului bugetarcentral, local, a fondurilor speciale şi comunitar.Dreptul fiscal este componenta dreptului financiar, care reuneşte norme juridice privindimpozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetelor publice, precum şimodalităţile de stabilire, administrare şi colectare a acestora.Dreptul material fiscal reprezintă ansamblul normelor juridice, ce reglementează regimuljuridic al principalelor impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetelor publice.Dreptul procesual fiscal reprezintă ansamblul normelor juridice, ce reglementeazămodalităţile de stabilire, exercitare şi stingere a drepturilor şi obligaţiilor părţilor dinraportul de drept material fiscal.

1.8. RezumatDreptul financiar este o ramură de drept cu structură complexă. Acesta include raporturijuridice patrimoniale şi nepatrimoniale, decurgând din procedura bugetară şi procedurafiscală. Dreptul financiar reglementează două categorii de raporturi juridice: de dreptbugetar și de drept fiscal.

1.9. Test de evaluare - autoevaluare

Identificaţi 2 acte normative cu incidenţă în dreptul financiarIdentificaţi 2 raporturi juridice de drept financiar încheiate de o instituţie publică.













UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2 – PROCEDURA BUGETARĂ

Cuprins1.1. IntroducereProcedura bugetară este procedura legală pentru elaborarea, aprobarea, executarea şiîncheierea executării bugetului. Dispoziţiile legale în materie stabilesc proceduri şi reguli deredactare a documentelor, de încheiere şi executare a actelor juridice, de soluţionare asituaţiilor conflictuale.

1.2. Competenţele unităţii de învăţareDupă parcurgerea unităţii de învăţare, studentul va fi capabil: să identifice tipuri de ordonatori de credite; să identifice etape în procedurile bugetare; să identifice condiţii de legalitate şi regularitate în procedurile bugetare



SISTEMUL BUGETAR1. Bugetul1.1. Definiţie. Noţiunea de buget este definită la nivel legislativ, prin art. 2 pct. 6 Legea nr.500/2002 privind finanţele publice şi art. 2 pct. 6 Legea nr. 273/2006 privind finanţelepublice locale: buget - document prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare anveniturile şi cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţarea instituţiilor publice.1.2. Sistemul bugetar naţionalFiecare instituţie publică are propriul buget. Acest buget propriu include (a) resurseleproprii şi (b) resursele instituţiilor subordonate.Resursele publice se constituie şi utilizează într-un sistem de bugete – de stat, locale,autonome etc. Conceptual, acestea sunt reunite prin bugetul general consolidat – definit caansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru aforma un întreg.Sistemul bugetar naţional, sintetizat prin bugetul general consolidat cuprinde:A. Bugetul de stat – bugetul autorităţilor publice centrale reunind:

a. Bugetele instituţiilor autonome.b. Bugetele Ministerelor.c. Bugetele instituţiilor publice centrale.

B. Bugetele locale – definite conform art. 2 pct. din Legea nr. 273/2006 ca fiind documentulprin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile unităţiloradministrativ-teritoriale.

a. Bugetele comunelor, oraşelor şi municipiilor – inclusiv Mun. Bucureşti



















b. Bugetele judeţelorC. Bugetele fondurilor speciale – sunt bugete constituite din resurse proprii pentru unanumit obiectiv, asigurări obligatorii.

a. Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătateb. Fondul naţional unic de asigurări de şomajc. Bugetul asigurărilor sociale de stat

D. DiverseFac parte de asemenea din sistemul bugetar naţional - bugetelor instituţiilor

publice finanţate integral din venituri proprii; bugetului fondurilor provenite din crediteexterne; bugetul fondurilor externe nerambursabile.1.3. Sistemul bugetar al UESediul materiei: art. 310-326 TFUE (Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene) şi delegislaţia secundară.Instituţiile implicate în procesul de elaborare a bugetului sunt: Consiliul, Comisia şiParlamentul. Competenţa de executare a bugetului revine Comisiei. Procedura bugetarăcomunitară este anuală; specifică este existenţa unui Cadru financiar multianual adoptatprin regulament al Consiliului, care stabileşte plafoanele maximale de resurse pentrusectoarele importante din activitatea europeană.Sistemul bugetar european cuprinde un singur buget.2. Sistemul de venituri şi cheltuieli publice2.1. Sursa finanţelor publice – veniturile publiceVeniturile bugetare sunt clasificate în venituri curente – venituri din impozite, concesiuni,taxe şi venituri de capital – venituri rezultând din valorificarea bunurilor. Veniturile curenteau ca principală sursă veniturile fiscale – provenind din prelevări obligatorii cu titlu deimpozit, taxă sau contribuţie. Veniturile fiscale asigură 90% din resursele bugetare. O sursăsecundară sunt veniturile nefiscale – provenind din contracte de exploatare a dreptului deproprietate, din dobânzi, amenzi, penalităţi etc.Fondurile externe nerambursabile – programe sectoriale UE - se cuprind în anexe labugetele ordonatorilor principali de credite şi se aprobă o dată cu acestea.2.2. Destinaţiile finanţelor publice – cheltuielile publiceCheltuielile publice se înscriu într-un anumit buget în funcţie de competenţele uneiautorităţi în respectivul domeniu (spre exemplu, cheltuieli pentru învăţământ suntprevăzute în bugetul de stat – bugetul Ministerului Educaţiei, în bugetul Judeţului şi înbugetul Municipiului, oraşului, comunei).Cheltuielile publice sunt organizate în buget în funcţie de activitatea asigurată – serviciipublice generale, cheltuieli socio-culturale, acţiuni economice. Cheltuielile publice suntprevăzute în buget, în sume brute, pe categorii principale. Aceste sume sunt ulteriordefalcate pe ordonator şi obiectiv de activitate în credite bugetare.3. Structura bugetuluiBugetul are o structură bipartită, cuprinzând venituri şi cheltuieli.Bugetul este organizat pe ordonatori de credite şi pe domenii de acţiune.Cheltuielile prevăzute în buget au destinaţie precisă şi limitată.To doCautăți în surse legislative structura bugetului de stat.









4. Principiile procedurii bugetareProcedura bugetară este guvernată de o serie de principii consacrate la nivel legislativ şiexplicitate de doctrină.4.1. Principiul universalităţii4.2. Principiu neafectării veniturilor4.3. Principiul publicităţii4.4. Principiul unităţii4.5. Principiul anualităţii4.6. Principiul specializării4.7. Principiul unităţii monetare4.8. Principiul echilibrului bugetar4.9. Alte reguli bugetareRegula legalităţii cheltuielilor – art. 14 Legea nr. 500/2002, art. 14 Legea nr. 273/2006, art.310 (3) TFUEPrincipiul bunei-gestiuni – art. 22 (2) lit. c Legea nr. 500/2002, art. 310 (5) TFUE.ELABORAREA ŞI APROBAREA BUGETULUI1. Ordonatorul de crediteOrdonatorii de credite sunt de trei categorii, conform legii:- ordonator principal de credite – conducătorul unei instituţii publice autonome – ministru,primar, preşedintele Curţii de conturi.- ordonator secundar de credite – conducătorul unei instituţii publice subordonate –directorul Direcţiei Agricole Judeţene, directorul Agenţiei Judeţene de Mediu, inspectorulgeneral al Inspectoratului şcolar judeţean, preşedintele Curţii de Apel- ordonator terţiar de credite – conducătorul unei instituţii publice subordonate – directorulunei şcoli, preşedintele unei judecătorii, directorul unui spital.2. Elaborarea bugetuluiElaborarea bugetului este o procedură internă a instituţiilor publice, în cadrul căreiaacestea redactează o variantă a bugetului propriu, în raport de dispoziţiile legale şipreviziunile economice. Elaborarea bugetului se realizează în anul curent pentru anul viitor,conform unui calendar bugetar.2.1. Elaborarea bugetului de stat

Sediul materiei: art. 31-37 Legea 500/2002 privind finanţele publice.Competenţe. Competente în procesul de elaborare a bugetului de stat sunt: (1) Guvernul,(2) Ministerul Finanţelor Publice, (3) ordonatorii de credite.Etape obligatorii – calendarul bugetar1) Elaborarea prognozelor indicatorilor macro-economici şi socialiPrognozele indicatorilor macroeconomici şi sociali se elaborează de către Comisia Naţionalăde Prognoză. Aceste prognoze vor fi actualizate, după caz, pe parcursul desfăşurăriiprocesului bugetar şi vor fi publicate pe site-ul Comisiei Naţionale de Prognoză.Indicatorii macro-economici sunt o serie de informaţii cheie colectate din economie, careredau tendinţele economice. Sunt indicatori macro-economici şi sociali: produsul internbrut – evoluţia acestuia pe ramuri de producţie, consumul final, importul, exportul,creşterea preţurilor de consum, numărul mediu de salariaţi, numărul de şomeri înregistraţi,câştigul salarial mediu.Scopul acestei etape este de a determina direcţiile de acţiune ale puterii publice pe termen





scurt şi mediu.Termen limită: 1 iunie2) Stabilirea limitelor de cheltuieliMinisterul Finanţelor Publice transmite Guvernului (a) obiectivele politicii fiscale şi bugetarepentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget şi următorii 3 ani şi (b)limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite.Termen limită: 31 iulie3) Scrisoarea-cadruMinisterul Finanţelor Publice va transmite ordonatorilor principali de credite o scrisoarecadru în care va specifica:Secţiunea I - contextul macro-economic pentru anul în curs şi următorii 3 ani indicândmodificarea procentuală faţă de anul anterior:Secţiunea a II-a - normele metodologice de elaborare a bugetului, care stabilesc A. scopulmetodologiei, B. cerinţele de respectat în elaborarea proiectului de buget, C. precizări cuprivire la schemele de ajutor de stat, D. precizări pentru estimarea cheltuielilor, E.atenţionări speciale, F. aspecte tehnice.Secţiunea a III–a: limitele de cheltuieli stabilite de Guvern pentru fiecare ordonatorprincipal de crediteTermen limită: 1 augustGuvernul are competenţa de a modifica limitele de cheltuieli propuse şi de a le comunicaordonatorilor principali de credite.4) Elaborarea propunerilor de proiectOrdonatorii principali de credite au obligaţia să depună la MFP propunerile pentru proiectulde buget şi anexele la acesta, pentru anul bugetar următor şi următorii 3 ani, însoţite dedocumentaţii şi fundamentări detaliate.Sunt ordonatori principali de credite: miniştrii, directorii generali/preşedinţii autorităţilorcentrale autonome (SRI, SIE, ICCJ, CCR, ANI etc.), secretarul general pentru Senat, CameraDeputaţilor şi Guvern.Proiectul de buget pentru domeniul de activitate propriu trebuie realizat cu încadrarea înlimitele de cheltuieli comunicate de Guvern prin MFP. Anexele privesc fondurinerambursabile, venituri proprii etc. Propunerile de proiect se depun la MFP. Conformwww.mfp.ro, la nivel naţional există 48 de ordonatori principali de credite.Termen limită: 1 septembrie5) Definitivarea limitelor de cheltuieliÎn raport de limitele de cheltuieli comunicate de MFP şi de nevoile fundamentate aleordonatorilor principali de credite, intervine un dialog cu privire la limitele de cheltuieli.Guvernul exercită funcţia de mediator. În mod frecvent, limitele de cheltuieli comunicateiniţial sunt supuse unei presiuni şi eventual modificări datorită obiectivelor urmărite deordonatorii de credite, care necesită finanţare suplimentară.6) Definitivarea propunerilor de proiectOrdonatorii principali de credite definitivează proiectele bugetelor instituţiilor publice pecare le conduc, în funcţie de deciziile luate şi le depun la MFP.Termen limită: 15 septembrie7) Elaborarea proiectelor de buget şi proiectelor legilor bugetare anualeProiectele de buget provenind de la ordonatorii principali de credite (48 de proiecte) suntsupuse unui control de cenzură de către MFP. În această etapă, MFP se asigură de

conformitatea proiectelor cu legislaţia şi cu politicile de guvernare.

Pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, MFP elaborează proiectele de bugetşi proiectele legilor bugetare.De asemenea, MFP realizează pe baza estimărilor primite, un raport privind situaţia macro-economică pentru anul bugetar şi următorii 3 ani. Acest raport va cuprinde un rezumat alpoliticilor macroeconomice în contextul cărora au fost elaborate proiectele de buget,precum şi strategia Guvernului în domeniul investiţiilor publice.Termen limită: 30 septembrie8) Însuşirea proiectelor de buget şi de legi bugetare anualeMFP prezintă proiectele de buget şi proiectele legilor bugetare anuale Guvernului. Guvernulîşi însuşeşte proiectele (eventual realizează ultimele modificări).Termen limită: 1 noiembrie9) Înaintarea spre aprobareGuvernul înaintează proiectele spre aprobarea ParlamentuluiTermen limită: 15 noiembrie2.2. Elaborarea bugetelor localeSediul materiei: art. 37-41 Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.Competenţe. Competente în procesul de elaborare a bugetelor locale sunt: (1) primariiunităţilor administrativ-teritoriale, primarul general al Mun. Bucureşti, primarii sectoarelorMun. Bucureşti, (2) preşedinţii consiliilor judeţene, (3) MFP.Etape obligatorii – calendarul bugetar1) Elaborarea indicatorilor macro-economici şi sociali – nu este cazul2) Stabilirea limitelor de cheltuieli – nu este cazul3) Scrisoarea cadruMFP transmite DGFP, consiliilor judeţene şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti oscrisoare-cadru, cu următoarea structură:Secţiunea I priveşte contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele debuget prognozate.Secţiunea a II-a stabileşte metodologiile de elaborare a proiectelor de buget.Secţiunea a III-a indică limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şiale transferurilor consolidabile, pe ansamblul judeţului şi municipiului Bucureşti.Bugetele locale se autofinanţează şi ca atare ordonatorii de credite au deplina putere de adecide volumul de cheltuieli pentru un an bugetar, prin cuantificarea veniturilor proprii.Bugetele locale sunt beneficiare ale unor sume transmise de la bugetul de stat:(1) Cote defalcate – art. 32 Legea nr. 273/2006 - din impozitul pe venit încasat la bugetul destat la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale se aloca lunar.(2) Sume defalcate – art. 33 Legea nr. 273/2006 - pentru finanţarea cheltuielilor publice şipentru echilibrarea bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, prin legeabugetului de stat se aprobă sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat - TVA, cudestinaţie specială şi pentru echilibrarea bugetelor locale.(3) Transferurile consolidabile – art. 34 Legea nr. 273/2006 - pentru investiţii finanţate dinîmprumuturi externe la a căror realizare contribuie şi Guvernul. Potrivit legii, se aprobă prinlegea bugetului de stat transferuri pentru finanţarea unor programe de dezvoltare sausociale de interes naţional, judeţean ori local.Termen limită: 1 iunie.





4) Elaborarea propunerilor de proiectOrdonatorii principali de credite – primarii şi preşedinţii CJ elaborează proiectele bugetelorlocale echilibrate şi anexele la acestea pentru anul bugetar următor, precum şi estimărilepentru următorii 3 ani. Temeiul proiectului de buget sunt veniturile proprii şi limitelesumelor comunicate în scrisoarea-cadru.Aceste proiecte se depun la DGFP.Termen limită: 1 iulie5) Centralizarea propunerilor de proiectDGFP transmite proiectele bugetelor locale centralizate pe ansamblul judeţului şimunicipiului Bucureşti la MFP.Termen limită: 15 iulie6) Definitivarea limitelor de cheltuieliMFP comunică sumele defalcate şi transferurile consolidabile aprobate prin Legea bugetuluide stat, către DGFP şi Consiliile judeţene.Termen limită: 5 zile de la publicarea în M.Of. a bugetului de stat.DGFP şi Consiliile judeţene repartizează sumele defalcate şi transferurile consolidabile cătreunităţile administrativ-teritoriale – comune, oraşe, municipii.Termen limită: 5 zile de la comunicarea MFP7) Definitivarea proiectelor de bugetOrdonatorii de credite definitivează proiectele bugetelor publice locale, în baza veniturilorproprii şi a sumelor repartizate. Bugetele locale se publică în presa locală sau se afişează lasediul unităţii administrative.Termen limită: 15 zile de la publicarea în M.Of. a bugetului de stat8) Controlul bugetelor localeProiectele bugetelor locale afişate conform legii sunt susceptibile de a fi contestate delocuitorii unităţii administrativ-teritoriale.Termen limită: 15 zile de la afişare9) Înaintarea spre aprobareProiectul de buget împreună cu raportul ordonatorului principal de credite şi contestaţiileprimite se depun spre aprobare la Consiliul Local, Judeţean.Termen limită: 5 zile de la expirarea termenului de contestare.2.3. Elaborarea bugetelor fondurilor speciale2.3.1. Bugetul asigurărilor sociale de statSediul materiei: art. 20 Legea nr. 263/2010 sistemului unitar de pensii publice.Competenţe:: (1) preşedintele Casei Naţionale de Pensii Publice, (2) Ministrul ApărăriiNaţionale, Ministrul Administraţiei şi Internelor şi Directorul SRI pentru casele de pensiisectoriale, (3) Guvernul.Guvernul elaborează anual, pe baza propunerilor CNPP şi ale celorlalte instituţii, proiectullegii bugetului asigurărilor sociale de stat.Procedura urmează etapele de la procedura privind bugetul de stat. Bugetul asigurărilorsociale şi legea privind asigurările sociale sunt elaborate concomitent cu bugetul de stat şilegea bugetară anuală.2.3.2. Bugetul asigurărilor pentru şomajSediul materiei: art. 23 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şistimularea ocupării forţei de muncăCompetenţe: (1) Ministrul Muncii şi Solidarităţii Sociale, (2) Preşedintele Agenţiei Naţionale



pentru Ocuparea forţei de Muncă, (3) Guvernul.Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale fundamentează anual, pe baza propunerilorAgenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, proiectul bugetului asigurărilorpentru şomaj.Bugetul asigurărilor pentru şomaj se aprobă prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.2.4. Elaborarea bugetului UESediul materiei: art. 313-316 TFUECompetenţe: Consiliul, Parlamentul şi Comisia.Etape obligatorii – calendarul bugetar.1) Estimările instituţiilor europeneInstituţiile Uniunii Europene pregătesc estimările lor pentru bugetul propriu, înconformitate cu procedurile lor interne.Termen limită: 1 iulie.2) Elaborarea proiectului de bugetComisia grupează aceste estimări şi stabileşte proiectul de buget anual, care este prezentatConsiliului şi Parlamentului European.Termen limită: 1 septembrie3) Lectura ConsiliuluiConsiliul adoptă poziţia sa cu privire la bugetul propus de Comisie, inclusiv propriileamendamente. Consiliul informează Parlamentul European cu privire la motivele care l-aucondus la adoptarea poziţiei sale.Termen limită: 1 octombrie4) Lectura ParlamentuluiParlamentul primeşte proiectul cu amendamentele de la Consiliu şi adoptăpropria sapoziţie.Termen limită: 42 de zile de la comunicarea Consiliului.5).1. Adoptarea simplă – a doua lectură a ConsiliuluiConsiliul poate accepta amendamentele propuse de Parlamentul European în termen de 10zile şi adoptă proiectul de buget.5).2. Adoptarea complexă - Comitetul de consiliere.În cazul în care Consiliul nu acceptă amendamentele propuse de Parlamentul European, uncomitet de conciliere este convocat. Acesta este compus din membrii Consiliului şi unnumăr egal de deputaţi care reprezintă Parlamentul European.a) Dacă conciliere eşuează, Comisia elaborează un nou proiect de buget.b) Dacă concilierea reuşeşte, proiectul comun este trimis spre aprobare.3. Aprobarea bugetului3.1. Aprobarea bugetului de statSediul materiei: art. 36-37 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publiceCompetenţe: Parlamentul.Procedura: Bugetele se aprobă pe ansamblu, pe părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole,precum şi alineate, după caz, şi pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar,precum şi creditele de angajament pentru acţiuni multianuale.Termen limită: nu există.3.2. Aprobarea bugetelor localeSediul materiei: art. 39 din Legea r. 273/2006 privind finanţele publice locale



Competenţe. Competente sunt autorităţile deliberative: Consiliile locale, Consiliilejudeţene, Consiliul general al Municipiului Bucureşti.Procedura: Autorităţile deliberative se pronunţă asupra contestaţiilor depuse de locuitori şiadoptă proiectul bugetului local, după ce acesta a fost votat pe capitole, subcapitole, titluri,articole, alineate, după caz, şi pe anexe.Termen limită: 10 zile de la comunicarea proiectului de buget / 45 de zile de la publicareabugetului de stat în M.Of.. Sancţiunea constă în sistarea fondurilor de la bugetul de stat3.3. Adoptarea bugetelor fondurilor specialeBugetele fondurilor speciale se aprobă în aceeaşi procedură ca bugetul de stat.3.4. Aprobarea bugetului UESediul materiei: art. 314 TFUECompetenţe: Consiliul şi Parlamentul.3.4.1. Procedura simplăDacă Consiliul la a doua lectură a proiectului este de acord cu amendamentele propuse deParlament, bugetul este aprobat în această formă.3.4.2. Procedura complexăDacă Consiliul la a doua lectură a proiectului nu este de acord cu amendamentele de laParlament, se formează un Comitet de conciliere. Variante:a) Concilierea eşuează, Comisia elaborează un nou buget.b) Concilierea reuşeşte, se adoptă un proiect comun de buget.Soluţii: în termen de 14 zile de la comunicarea textului comun:(i) Adoptare. Parlamentul European şi Consiliul (a) aprobă fiecare proiectul comun sau (b)nu iau o hotărâre ori (c) în cazul în care una dintre aceste instituţii aprobă proiectul comuniar cealaltă nu ia o hotărâre, bugetul este adoptat – Aprobare expresă a ambilor, aprobaretacită a ambilor sau o aprobare expresă & o aprobare tacită.(ii) Respingere. Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor şi Consiliul (a)resping proiectul comun ori (b) în cazul în care una dintre instituţii respinge proiectulcomun, iar cealaltă nu ia o hotărâre, Comisia prezintă un nou proiect de buget – Respingereexpresă a ambilor, respingere expresă & tacită.(iii) Respingere. Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun,respinge proiectul comun, iar Consiliul îl aprobă, Comisia prezintă un nou proiect de buget.(iv) Adoptare. Dacă Parlamentul European aprobă proiectul comun dar Consiliul îl respinge,Parlamentul European poate decide, într-un termen de 14 zile şi cu majoritatea membrilorşi a trei cincimi din totalul voturilor exprimate, confirmarea tuturor sau doar a anumitoramendamente. În cazul în care unul dintre amendamentele Parlamentului European nueste confirmat, se reţine poziţia aprobată în cadrul comitetului de conciliere. Pe aceastăbază, bugetul este considerat adoptat definitiv.Termen limită: luna noiembrie.EXECUŢIA ŞI CONTROLUL EXECUŢIEI BUGETULUI1. Execuţia bugetară1.1. Execuţia bugetară în sistemul naţionalSediul materiei:- pentru bugetele centrale - art. 47-61 Legea nr. 500/2002- pentru bugetele locale – art. 49-60 Legea nr. 273/2006Competenţe:



- pentru bugetele centrale sunt: (1) MFP, (2) ordonatorii de credite, (3) Trezoreria-pentru bugetele locale sunt: (1) DGFP, (2) ordonatorii de credite, (3) TrezoreriaProcedura execuţiei bugetare este formată din următoarele faze: 1. trimestrializareaveniturilor şi cheltuielilor bugetare; 2. execuţia de casă bugetară; 3. realizarea veniturilorbugetare; 4. efectuarea cheltuielilor bugetare.1.1.1. Trimestrializarea veniturilor şi cheltuielilor bugetareVeniturile şi cheltuielile publice au două dimensiuni. Veniturile şi cheltuielile sunt scripticprevăzute în buget, conform principiului universalităţii în sumă totală, pe surse conformclasificaţiei bugetare. Veniturile şi cheltuielile sunt faptic derulate pe parcursul întreguluiexerciţiu bugetar (spre exemplu, impozitul pe venit se încasează în 4 rate trimestriale;salariile se plătesc în 12 luni).Astfel, prima etapă în execuţia bugetară constă în repartizarea pe trimestre – 4.a veniturilor.Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor se aprobă astfel:Pentru bugetele centrale, de către:a) Ministerul Finanţelor Publice: pe capitole de cheltuieli şi în cadrul acestora, pe titluri, lapropunerea ordonatorilor principali de credite pentru bugetul de stat; pe capitole şisubcapitole la venituri şi pe capitole şi în cadrul acestora, pe titluri de cheltuieli, pentrubugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, la propunereaordonatorilor principali de credite; pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetuluide stat şi pentru transferurile din bugetul de stat către bugetele locale, la propunereaordonatorilor principali de credite ai bugetele locale;b) ordonatorii principali de credite, pentru celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare,pentru bugetele proprii şi pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite sau aleordonatorilor terţiari de credite;c) ordonatorii secundari de credite, pentru bugetele proprii şi pentru bugeteleordonatorilor terţiari de credite bugetare.Pentru bugetele locale, de către:a) Ministerul Finanţelor Publice, pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului destat şi pentru transferurile de la acest buget. Sumele aprobate se repartizează pe unităţiadministrativ-teritoriale în cadrul judeţului de către DGFP.b) ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale.Fiecare ordonator de credite are competenţa de a repartiza pe trimestre veniturile şicheltuielile pentru bugetul propriu.1.1.2. Execuţia de casăSediul materiei. art. 60 din Legea 500/2002; art. 59 Legea nr. 273/2006Definiţie. Execuţia de casă este o etapă a procedurii bugetare continue, constând înîncasarea veniturilor, deschiderea creditelor bugetare, efectuarea plăţilor din buget încontul cheltuielilorCompetenţe. Unica autoritate competentă este Trezoreria prin unităţile sale teritoriale.Aceasta acţionează în:- calitate de casier: operaţiuni de încasare şi plăţi, controlul asupra cheltuielilor, gestiuneaechilibrului zilnic pentru asigurarea lichidităţilor.- calitate de bancă: organizează evidenţa contabilă a instituţiilor publice, gestioneazădatoria publică



1.1.3. Realizarea veniturilor la bugetCompetențe: Agenția Națională de Administrare Fiscală, compartimentele de specialitateale UAT și fiecare instituție în parte.Mecanismul veniturilor bugetare este alcătuit din: (1) metodele de încasare (plăţi înnumerar, prin virament, compensări, executare silită), (2) documentaţia folosită –documente contabile, declaraţii fiscale, facturi etc., (3) sistemul de conturi pentru încasareaşi distribuirea sumelor realizate.Cele mai importante venituri bugetare provin din prelevări fiscale. Acestea sunt guvernatede principiul legalităţii impunerii, care presupune că: niciun impozit sau nicio taxă nu sepoate aplica fără text de lege; lista impozitelor se aprobă prin lege bugetară anuală;În procedura de realizare a veniturilor fiscale sunt 3 etape:(a) identificarea veniturilor (prin declaraţie fiscală a contribuabilului, prin decizie deimpunere, prin declaraţia fiscală a unui plătitor).(b) încasarea veniturilor: prin executări voluntare – plăţi sau executări silite(c) urmărirea realizării veniturilor: prin activităţi de control.Principalul actor sunt organele fiscale: (1) Agenţia Naţională pentru Administraţie Fiscalăpentru veniturile centrale şi (2) departamentele cu atribuţii fiscale ale unităţiloradministrativ-teritoriale şi altor instituţii publice.1.1.4. Efectuarea cheltuielilor bugetareNoţiunea de credit bugetar desemnează suma aprobată prin buget, reprezentând limita

maximă până la care: (a) se pot ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar pentruangajamentele contractate în cursul exerciţiului bugetar şi/sau din exerciţii anterioarepentru acţiuni multianuale, (b) se pot angaja, ordonanţa şi efectua plăţi din buget pentrucelelalte acţiuni. Astfel, bugetul cuprinde în partea de cheltuieli, un ansamblu de creditebugetare: adică o anumită sumă de bani destinată unui angajament contractat anual saumultianual (contract de antrepriză, contract de vânzare-cumpărare, contract de muncă) sauunei alte acţiuni (burse, contribuţii proprii la proiecte finanţate de UE).Efectuarea cheltuielilor bugetare înseamnă executarea creditelor bugetare.Activitatea principală a ordonatorilor constă în executarea fiecărui credit bugetar, conformrepartizării pe trimestre şi deciziilor manageriale proprii.Procedura de executare a unui credit bugetar presupune două etape:(1) Etapa preliminară - Deschiderea creditului bugetar constă în individualizarea sumei decheltuit şi punerea la dispoziţia ordonatorului competent. M.F.P., ordonatorii principali decredite, ordonatorii secundari de credite la începutul exerciţiului bugetar şi al fiecăruitrimestru, transmit sumele de bani aferente.

Conturi buget de stat Conturi O.P.CConturi O.P.C Conturi O.S.CConturi O.S.C Conturi O.T.C

(2) Etapa principală - Executarea efectivă, conform art. 52 Legea 500/2002; art. 54 Legea nr.273/2006 constă în realizarea efectivă a unei cheltuieli prin achiziţionarea unui bun, unuiserviciu (achiziţionarea de calculatoare, plata facturilor curente – electricitate, energietermică, apă etc.) sau efectuarea unui act cu titlu gratuit (decontare costuri spitalizare,plata burselor, plata ajutorului de şomaj etc.).Procedura de efectuare a unei cheltuieli este strict reglementată de lege şi presupune:

(2.1.) Angajarea creditului bugetarOrdonatorii de credite încheie acte juridice (angajament legal), cu diferite subiecte de drept











care generează raporturi juridice, conţinând obligaţii patrimoniale pe seama fondurilorbugetare (angajament bugetar).Actele juridice pot fi ca natură:a) contracte administrative. Procedura este dată de O.U.G. nr. 34/ 2006 privind atribuireacontractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi acontractelor de concesiune de servicii şi de O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelorde concesiune de bunuri proprietate publică, precum şi de acte normative privindprocedura de elaborare a actelor juridice unilaterale.b) contracte de muncă. Procedura este dată de dreptul muncii.c) decizii ale ordonatorului de credite. Este cazul plăţilor unilaterale (burse, indemnizaţii(creştere copil)); plăţilor din sistem de asigurări (pensii, costuri îngrijiri de sănătate).Angajamentul contractual sau actul intern similar trebuie să respecte o serie de condiţii deformă: să fie încheiat în scris, semnat de ordonatorul de credite şi să poarte viză de controlfinanciar preventiv.Spre exemplu: Primăria Iaşi încheie, prin licitaţie publică cu negociere directă un contract deantrepriză având ca obiect reparare căi de rulare tramvai, pe traseul 13.(2.2.) Lichidarea cheltuielilorAngajamentul legal – contractul sau actul juridic unilateral dau naştere unei obligaţiipatrimoniale în sarcina instituţiei publice. Obligaţia se naşte la data exigibilităţiiangajamentului legal (termenul de plată a salariilor, a unui preţ, a unei chirii, a uneicheltuieli dintr-o deplasare, a unei burse etc.). La baza lichidării unei cheltuieli staudocumentele, care atestă o livrare de bunuri, o executare de lucrări, o prestare de servicii.Lichidarea se face prin menţiunea bun de plată, înscrisă de ordonatorul de credite pedocumentul atestând executarea pentru conformitate.În cazul actelor cu executare uno ictu, lichidarea se face la momentul executării integrale.În cazul actelor cu executare succesivă, lichidarea se va face în mod repetat, la fiecareinterval de executare. Spre exemplu: pensiile/bursele se plătesc lunar, facturile de utilităţise achită lunar etc.Spre exemplu: Societate comercială cu profil lucrări drumuri emite factura către PrimăriaIaşi nr. 1009/5.06.2012 pentru un tronson din calea de rulare Piaţa Eminescu-Universitate.Lichidarea constă în efectuarea menţiunii bun de plată de către ordonatorul de credite, princare se confirmă (a) existenţa şi calitatea lucrării şi (b) preţul acesteia(2.3.) Ordonanţarea cheltuielilorÎn baza existenţei unei obligaţii certe, lichide şi exigibile, ordonatorul de credite emiteordonanţarea de plată. Ordonanţarea de plată este actul de drept financiar prin careordonatorul de credite dă dispoziţie conducătorului departamentului financiar-contabil săstingă raportul obligaţional şi să întocmească instrumentele de plată.Spre exemplu: Primăria Municipiului Iaşi emite ordinul de plată a facturii nr.1009/05.06.2012.(2.4.) PlataPlata este operaţiunea prin care se sting obligaţii bugetare, legal angajate. Operaţiunile deplată se fac fie în numerar, fie prin virament prin Trezorerie.Spre exemplu: Trezoreria Municipiului Iaşi va vira suma din ordinul de plată către contulsocietăţii comerciale care a executat lucrările de reparaţie.1.2. Sistemul bugetar al UESediul materiei: art. 317-319 TFUE.



Competenţe: Comisia europeană. Statele membre (76% din buget este executat înprocedură conjunctă).Procedura. Comisia are la dispoziţie patru modalităţi de executare a bugetului:(1) Gestiunea directă. Executarea creditelor se face sub coordonarea Comisiei, prin serviciilesale, inclusiv prin personalul din cadrul delegațiilor Uniunii care se află sub supraveghereașefului de delegație(2) Gestiunea partajată. Execuţia bugetară se realizează de către statele membre. Este

cazul fondurilor structurale şi a altor instrumente financiare europene.(3) Gestiunea indirectă prin delegarea sarcinilor de execuție bugetară: (i) țărilor terțe sauorganismelor desemnate de acestea; (ii) organizațiilor internaționale și agențiilor acestora;(iii) BEI și Fondului European de Investiții; (iv) organismelor menționate la articolele 208 și209; (v) organismelor de drept public; etc.2. Încheierea procedurii bugetare anuale2.1. Sistemul naţionalÎncheierea exerciţiului financiar – prin trecerea anului calendaristic – declanşeazăprocedura de raportare cu privire la modul de executare a bugetului. Documentul deraportare este Contul general anual de execuţie bugetară (CGAEB). CGAEB este undocument de sinteză, elaborat simetric în raport cu bugetul. Bugetul prezintă venituri şicheltuieli preconizate, Contul prezintă venituri şi cheltuieli efectiv realizate.2.2. Sistemul bugetar UEConturile anuale – instituţie corespondentă a CGAEB – ale UE se elaborează pe baza datelorcontabile prezentate de fiecare instituţie europeană. Conturile anuale sunt constituite dinrapoarte financiare consolidate despre executarea bugetului.3. Controlul exerciţiului financiar3.1. Sistemul bugetar naţional - Bugetele centrale şi localeBugetele centrale sunt supuse unor forme şi proceduri diferite de control.(1) Controlul politic este realizat de către Parlament, care verifică executarea conformă culegea a bugetelor centrale. Prin aprobarea / neaprobarea CGAEB, Parlamentul validează saunu gestiunea resurselor publice realizată de Guvern.(2) Controlul tehnic independent este realizat de Curtea de Conturi. Curtea de Conturiprezintă Parlamentului un raport privind modul de execuţie a bugetelor publice.(3) Controlul administrativ specializat este realizat de MFP, care pe parcursul întregiiproceduri bugetare are obligaţia de a verifica respectarea de către ordonatorii de credite aprocedurilor obligatorii şi a dispoziţiilor legale.3.2. Sistemul bugetar al UEProcedura bugetară europeană este supusă următoarelor forme de control:- Audit intern- Audit externSituaţiile financiare ale UE şi de gestionare a resurselor sunt supuse unui audit extern şiindependent de către Curtea Europeană de Conturi, care prezintă un raport anualParlamentului European şi a Consiliului din Miniştri.Acest raport: (a) examinează legalitatea şi regularitatea operaţiunilor şi a plăţilorindividuale; (b) monitorizează soliditatea situaţiilor financiare pentru a stabili dacă acestearedau o fidel şi corect situaţia financiară.





1.5. Exemple genericeSpre exemplu, bugetul de stat include bugetul Ministerului Educaţiei, bugetul MinisteruluiEducaţiei include bugetul Inspectoratului şcolar judeţean Iaşi, bugetul inspectoratului şcolarjudeţean Iaşi include bugetul Liceului Costache Negruzzi.Spre exemplu, din Partea Servicii socio-culturale, Capitolul Sănătate, Grupa 01 Cheltuielicurente, Titlu II Bunuri şi servicii, ministrul sănătăţii va utiliza suma de 500.000 de lei pentruachiziţionarea de incubatoare nou-născuţi.Spre exemplu, organizarea bugetului se realizează conform clasificaţiei bugetare.

1.6. To doExemplificaţi structura ordonatorilor de credite pentru domeniul educaţie.Exemplificaţi procedura de urmat pentru a achiziţiona materiale sanitare la un spital.Exemplificaţi tipuri de venituri bugetare.

1.7. Să ne reamintimProcedura bugetară are 4 etape:1. elaborare. 2. aprobare. 3. executare. 4. controlProcedura de executare are 4 subetape:1. trimestrializare. 2. execuţia de casă. 3. realizarea veniturilor. 4. executarea cheltuielilorProcedura de executare a cheltuielilor are 4 sub-sub-etape:1. anjagare. 2. lichidare. 3. ordonanţare. 4. plată.

1.8. RezumatProcedura bugetară are două obiective: realizarea veniturilor şi efectuare cheltuielilor.Procedura bugetară se derulează în coordonare executiv-legislativ. Există dispoziţii legaledistincte pentru fiecare etapă din procedura bugetară şi pentru fiecare componentă asistemului bugetar: bugetul de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetulUE.









TEMA DE CONTROL NR. 1

I. Indicaţi varianta/variantele corecte:1. Procedura de elaborare a bugetului are la bază: a) propunerile de cheltuieli estimate de

ordonatorii principali de credite; b) determinarea volumului total de credite bugetare alocateunei instituţii publice; c) conţinutul bugetului pe anul anterior;

2. În procedura bugetară centrală, Guvernul răspunde în calitate de: a) ordonator principal decredite la nivel naţional; b) instituţie exercitând puterea executivă; c) instituţie supraordonatăMinisterului Finanţelor Publice;

3. În procesul de elaborare a bugetului: a) atât Guvernul, cât şi MFP verifică conţinutul proiectelorelaborate de instituţiile subordonate; b) MFP exercită un control de cenzură; c) MFP exercită uncontrol de regularitate, în raport cu care Guvernul este mediator;

4. Bugetele locale sunt: a) beneficiare ale transferurilor consolidabile distribuite de Guvern; (numaijudeţean); b) beneficiare de cote defalcate distribuite de Guvern; c) beneficiare de sumedefalcate, distribuite de o comisie judeţeană, în funcţie, exclusiv de numărul de locuitori;

5. Definitivarea proiectelor de buget: a) presupune negocieri între ordonatorii secundari de crediteşi MFP; b) se face în termen de 15 zile de la publicarea în M.O. bugetului de stat; c) se datoreazămodificării limitelor de cheltuieli comunicate în scrisoarea-cadru;

6. În cadrul procedurii bugetare locale: a) D.G.F.P elaborează un buget pe ansamblul fiecărui judeţsupus aprobării C.J.; b) ordonatorii terţiari de credite elaborează propriile bugete în funcţie deveniturile proprii; c) toate cheltuielile se înscriu în buget conform clasificaţiei bugetare;

7. Procesul de elaborare a bugetului UE este: a) guvernat de principiul dialogului între instituţiilecomunitare; b) plurianual, prin emiterea Cadrului Financiar pentru 7 ani; c) coordonat deConsiliul European;

8. În conţinutul bugetului: a) veniturile sunt prevăzute pe capitole şi subcapitole, iar cheltuielile pepărţi, capitole, subcapitole; b) nu se includ cheltuielile de capital provenind din credite deangajament; c) se includ fondurile de rezervă aflate la dispoziţia ordonatorului principal decredite;

9. M.F.P: a) elaborează norme metodologice privind procedura bugetară; b) are calitatea deordonator principal de credite; c) repartizează pe unit. adm.- terit. sumele defalcate din unelevenituri ale bugetului de stat;

10. Aprobarea proiectului de buget: a) se face fără dezbaterea acestuia; b) produce efecte numaipentru viitor; c) se face cu majoritate calificată;

II. Soluţionaţi următoarele ipoteze de lucru:(1) În fapt, s-a reţinut că, la data de 15 martie 2012, directorul Direcţiei pentru Asistenţă Socială, Iaşi, avirat suma de 15.000 lei, înscrisă în Bugetul pentru anul 2012, la Capitolul Cheltuieli de personal,subcapitolul Cheltuieli cu instruirea personalului, pe trimestrul I, în contul deschis la B.C.R., al S.C.Construct Unu S.A., pentru unele reparaţii de întreţinere la sediul Direcţiei, în baza contractului nr.112/10.02.2011.Identificaţi: Calitatea în care Directorul a luat această decizie. Ilegalitatea din această operaţiune. În cazulîn care există avizul Consiliului Local, această operaţiune poate fi efectuată pe parcursul unui exerciţiubugetar ? În ce condiţii ?

(2) În fapt, s-a reţinut că, la data de 1 februarie 2012, primarul comunei Tomeşti, printr-o decizie areţinut suma de 20 mii lei, reprezentând creditul bugetar pentru repararea unor segmente de drum

public comunal, repartizată pentru anul 2011, trimestrul IV, şi a folosit-o în scopul de a achiziţiona unmicrobuz destinat transportului elevilor din comună.Identificaţi: Calitatea în care primarul a luat această decizie. Ilegalitatea intervenită. Ce se întâmplă cu unvenit nerealizat, în cadrul exerciţiului bugetar? Cui revine atribuţia de a decide asupra virărilor de crediteneutilizate? Care credite pot fi virate?

(3) Pornind de la ipoteza unui credit bugetar în valoare de 40.000 lei, înscris în bugetul MunicipiuluiVaslui pe anul 2012, pentru dotarea bibliotecii centrale „Mihai Eminescu” cu 1.000 de volume deliteratură română şi internaţională, identificaţi: Ordonatorul principal de credite, care va realizaexecutarea creditului. Actele procedurale prin care acest credit va fi executat.

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3 – REGIMUL JURIDIC AL OBLIGAŢIILOR FISCALE

Cuprins1.1. IntroducerePrincipala sursă a veniturilor publice o constituie obligaţiile fiscale. Acestea se colecteazăsub formă de impozite, taxe, contribuţii. Regulile de stabilire a impunerii diferă în funcţie demodul de colectare şi de titularul obligaţiei fiscale.

1.2. Competenţele unităţii de învăţareDupă parcurgerea unităţii de învăţare, studentul va fi capabil: să identifice principale categorii juridice ale impunerii să stabilească impunerea aplicabilă unei anumite situaţii juridice să distingă pe ipoteză de fapt tipul impunerii aplicabile.



TEMEIUL FAPTIC ȘI LEGAL AL OBLIGAȚIILOR FISCALE1. Obligaţia fiscalăDefiniție. Noţiunea de obligaţie fiscală este definită prin art. 21 şi art. 22 C.proc.fisc.. Codulde procedură fiscală enumeră: creanţele fiscale (principale şi accesorii)– drepturipatrimoniale rezultând din raporturile de drept fiscal şi obligaţiile fiscale – prin indicareacategoriilor de obligaţii .Obligaţia fiscală are astfel două dimensiuni: (a) o dimensiune materială, constând, îngenere, în cuantumul datorat cu titlu de impozite, taxe, contribuţii şi eventual accesorii –dobânzi şi penalităţi; (b) o dimensiune procesuală constând în gestionarea obligaţiilormateriale, în sistem de autoimpunere: obligaţii declarative, obligaţii de evidenţiere, obligaţiide comunicare de informaţii etc.2. Elementele raportului juridic de impunereElementele raportului juridic de impunere sunt2.1. Titularul impuneriiLegislaţia în vigoare utilizează o serie de noţiuni specifice pentru a desemna persoanatitular al obligaţiilor fiscale materiale şi procesuale.2.1.1. ContribuabilulSubiectul predilect al raportului juridic fiscal este contribuabilul.Noţiunea de contribuabil este definită prin art. 17 alin. (2) C.proc.fisc. ca orice persoanăfizică sau juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică, ce datorează impozite şitaxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, în condiţiile legii. Prin definiţiadin lege, noţiunea desemnează titularul de obligaţii patrimoniale de natură fiscală propriu-zise provenind din impozite, taxe şi contribuţii sociale, dar şi categoria altor persoane, caredatorează sume către bugetul general consolidat.













Spre exemplu, au calitatea de contribuabil persoanele, care datorează creanţe vamale încondiţiile dispoziţiilor Codului Vamal – Legea nr. 86/2006.Distingem în privinţa regimului fiscal între persoana fizică, persoana juridică şi entitatea fărăpersonalitate juridică.2.1.2. PlătitorulReţinerea la sursă. În raporturile juridice fiscale stabilite prin sistemul reţinerii (stopajului) lasursă intervine, ca titular de drepturi şi obligaţii, pe lângă debitor (persoana care a realizatvenitul) şi creditor (instituţia publică), şi un plătitor. Acesta este reprezentat de o persoanăterţă faţă de raportul fiscal patrimonial, căreia îi revine (i) obligaţia de a plăti sau (ii)obligaţia de a reţine şi de a plăti, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituribugetare, conform art. 26 C.proc.fisc. Plătitorul este parte a unui raport juridic atipic;reţinerea la sursă este un mecanism juridic tripartit.Impozitul pe dividende, impozitul pe venit şi contribuţiile sociale.Plătitorul este subiect pasiv pentru obligaţii fiscale: (a) evidenţierea veniturilor încontabilitate; (b) depunerea declaraţiilor relevând veniturile realizate şi pentru obligaţiipatrimoniale (a) reţinerea sumelor din venitul plătit şi (b) virarea acestor sume cătrebugetul general consolidat. Aceste obligaţii sunt executate în nume propriu, plătitorulangajându-şi răspunderea pentru neexecutarea lor. Sfera de obligaţii proprii a plătitoruluiinclude şi suportarea consecinţelor neplăţii la timp a sumelor reţinute cu titlu de impozit,consecinţe de natură administrativă sau penală.2.1.3. Persoana impozabilăÎn materie de TVA, C.fisc. nu utilizează noţiunea de contribuabil, ci noţiunea de persoanăimpozabilă, reprezentată de orice persoană fizică, grup de persoane, instituţie publică,persoană juridică, precum şi orice entitate, care realizează de manieră independentă oactivitate economică, indiferent de scop şi rezultat. Conform art. 127 alin. (2) C.fisc. prinactivitate economică se desemnează activităţile producătorilor, comercianţilor sauprestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilorlibere, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale cu caracter de continuitate. Acestepersoane realizează operaţiuni taxabile sau scutite cu drept de deducere şi au obligaţia de ase înregistra ca plătitor de TVA, de a evidenţia operaţiunile impozabile şi de a depunedecontul de TVA, declaraţia recapitulativă, declaraţia statistică Intrastat , de a calcula şiplăti taxa.2.1.4. Suportatorul impuneriiTot în materie de impozite indirecte – TVA şi accize, doctrina utilizează noţiunea de

suportator al impunerii. Pentru impozitele datorate în acte de consum, suportatorulimpunerii este consumatorul, adică persoana care achiziţionează bunuri sau beneficiază deservicii taxate ori accizate de la un comerciant. Acesta nu are obligaţii fiscale directe, deşiachită impozitul integrat în preţ.2.2. Faptul juridic generator al impuneriiLiteratura de specialitate utilizează noţiunea de fapt juridic generator al impunerii pentru adesemna evenimentul indicat de lege, care se produce în patrimoniul unei persoane şidetermină apariţia de obligaţii fiscale patrimoniale.Faptul juridic generator al impunerii este reprezentat de (a) realizarea unui venit. Venitulprovine dintr-un fapt juridic lato sensu, de regulă dintr-un act juridic cu titlu oneros –contract de muncă, de vânzare-cumpărare, de locaţiune, de prestări servicii. Mecanismulcontractual determină creşterea patrimoniului unui contribuabil, ca urmare a activităţii salelucrative. La momentul înregistrării în patrimoniul al unui plus (ca diferenţă între veniturile





realizate şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri) se naşte creanţa fiscală– dreptul autorităţii publice de a încasa o cotă din acest venit cu titlu de impozit.Faptul juridic generator al impunerii este reprezentat de (b) efectuarea unui act de consum.Actul de consum constă în achiziţionarea de către un contribuabil de bunuri sau servicii;acestea au introdus în preţul de achiziţie şi costul unui impozit indirect. Impozitele

indirecte pot greva orice act de consum – TVA care se include în preţul combustibililor,medicamentelor, servicii tehnice etc. sau numai anumite acte de consum – accizele: alcool,tutun, energie electrică etc.Faptul juridic generator al impunerii este reprezentat de (c) deţinerea unui bun înproprietate. Proprietarul suportă o serie de impozite şi taxe, ca şi accesoriu al proprietăţii.Acesta are obligaţia de a achita anual, creanţele fiscale determinate de proprietatea asupraunui imobil sau asupra unui mijloc de transport.Pentru contribuţiile sociale, faptul generator al impunerii este realizarea venitului.Pentru taxe, faptul juridic generator al impunerii este efectuarea unui serviciu public, decătre o instituţie publică.2.3. Obiectul impuneriiObiectul impunerii este valoarea asupra căreia se calculează impozitul ori contribuţia.Obiectul impunerii este: un venit, un bun, un preţ etc.2.4. Cota de impunereCota de impunere este procentul din obiectul impunerii datorat ca şi creanţă fiscală.Regula este cota de impunere procentuală unică: 16% - pentru impozitele directe; 25%pentru TVA. Pentru anumite impozite: impozitul pe venitul microîntreprinderilor, accizesunt stabilite prin lege cote diferite. În cazul taxelor, acestea au cuantum fix ori procentual.3. Tipuri de obligaţii fiscale: impozit, taxă, contribuţie, alte sume3.1. Impozitele3.1.1. Impozitele directeImpozitarea directă reprezentă forma legală de prelevare la buget a unor sume de banicolectate în mod direct şi în raport cu mărirea veniturilor realizate într-o perioadădeterminată, de către contribuabili indicaţi de lege. Impozitele directe sunt, datorate, înpersoană proprie, calculate, plătite şi suportate de către aceeaşi persoană – contribuabilul.a. Persoanele juridicePrincipalul impozit datorat este impozitul pe profit – art. 19-35 C.fisc. Ca alternativă laimpozitul pe profit, persoanele juridice române pot datora impozitul pe venitulmicroîntreprinderilor – art. 1121 - art. 11211 C.fisc..În directă legătură cu funcţionarea societăţilor comerciale, C.fisc. instituie şi impozitul pedividende, datorat în sistem de reţinere la sursă – art. 36 C.fisc.b. Persoanele fiziceImpunerea veniturilor persoanelor fizice se face prin impozitul pe venit.Sediul materiei: art. 39-95 C.Fiscal.Sunt incidente mai multe forme de determinare a impozitului.(i) Venituri impuse în regim de reţinere la sursă. Acestea presupun ca un terţ plătitorulvenitului să execute obligaţiile de colectare a impozitului pe venit. Este cazul veniturilorrealizate de persoanele fizice din: salarii sau surse asimilate (art. 57 alin. (1) C.fisc.); uneleactivităţi independente – drepturi de autor, contracte de agent, comision (art. 52 alin. (1)C.fisc.); investiţii (art. 67 alin. (1)-(4) C.fisc.); pensii (art. 69 C.fisc.); premii şi jocuri de noroc(art. 77 alin. (1)-(3) C.fisc.); transferul proprietăţilor imobiliare (art. 773 C.fisc.).





(ii) Venituri impuse în persoană proprie. În acest caz, persoana fizică titular al venitului areobligaţia de colectare a impozitului. Contribuabilul este astfel obligat să declare activitateadesfăşurată, urmând ca regimul său fiscal şi contabil să fie stabilit, la alegere, în sistemforfetar sau în sistem real. Persoana fizică datorează în sistem de impunere separată,impozit pentru venitul din: activităţi independente – profesii liberale, activităţi comercialesau proprietate intelectuală (art. 46-54 C.fisc.); cedarea folosinţei bunurilor mobile sauimobile (art. 61-64 C.fisc.); activităţi agricole, desfăşurate în nume propriu (art. 71-74C.fisc.).c. Impozitele pe bunuriPersoana juridică şi persoana fizică datorează impozite locale pentru anumite bunuri:clădiri, terenuri, mijloace de transport.3.1.2. Impozitele indirecteImpozitarea indirectă este o formă de prelevare la buget a unor sume de bani în modexclusiv pentru consumul de bunuri şi servicii. Impozitele indirecte sunt gestionate de cătreo persoană impozabilă, apoi repercutează asupra unui suportator al impunerii, care estecontribuabil efectiv. Sunt impozite indirecte taxa pe valoare adăugată şi accizele.a. Taxa pe valoare adăugată – TVATVA grefează o serie de operaţiuni comerciale indicate expres şi limitativ de C.fisc. şianume: art. 128 Livrarea de bunuri; art. 129 Prestarea de servicii; art. 130 Schimbul debunuri sau servicii; art. 1301 Achiziţiile intracomunitare de bunuri; art. 131 Importul debunuri. TVA are un mecanism de impunere specific: distingem între TVA în amonte, adicătaxa plătită de persoana impozabilă către furnizorii săi şi TVA în aval, adică taxa plătită cătrepersoana impozabilă de către clienţii săi. La finele unei perioade impozabile – o lună, untrimestru etc. – se determină diferenţa între cele două TVA. Dacă diferenţa este negativă,contribuabilul este titularul unei sume negative de taxă, având dreptul la rambursare deTVA. Dacă diferenţa este pozitivă, atunci contribuabilul este titularul unei obligaţii fiscalefaţă de bugetul de stat.b. AccizeAcest impozit este datorat bugetului de stat pentru anumite produse provenite dinproducţia internă sau din import: alcool, tutun, produse energetice. Operaţiunilecomerciale cu produse accizabile sunt efectuate doar de către antrepozitari fiscali – încondiţiile art. 2061-20628 C.fisc.. Spre deosebire de TVA, care se determină la fiecarecomerciant din lanţul de producere şi distribuire, accizele circulă în regim suspensiv, întreantrepozitari fiscali.3.2. TaxeleTaxele sunt sume datorate de un contribuabil, la un moment oarecare pentru faptul de a fibeneficiat de un serviciu din partea unui instituţii publice: taxe judiciare, taxa de parcare,taxa pentru cartea de identitate etc. Acestea au mecanism simplu de colectare, fiindîncasate de instituţia care asigură serviciul public şi nu implică obligaţii procesualesecundare pentru contribuabil.3.3. Contribuţiile sociale



Sediul materiei: art. 2962 - art. 29620 C.fisc.În sistemul public de pensii, de asigurări de sănătate, de asigurări de şomaj, contribuţiilesociale sunt datorate exclusiv de persoanele fizice, ca urmare a realizării unor veniturilucrative profesionale. Sistemul de evidenţiere şi colectare a contribuţiilor este similar celuiprivind impozitele directe – predominant reţinere la sursă şi în subsidiar colectarea înpersoana proprie .

În acest sens, a se vedea: C.A. Craiova, secţ com., cont. adm. fisc., dec. nr.1554/2008: rezultă că şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate are naturajuridică a impozitelor şi taxelor reglementate de C.Fiscal şi cum reclamantul nu şi-aîndeplinit obligaţia de plată a acestei contribuţii din anul 2004 şi până la dataefectuării controlului, în mod legal a fost obligat la plata acesteia, precum şi aaccesoriilor aferente pe perioada 2004 – trimestrul II 2007.

3.4. Alte sumeSunt asimilate creanţelor fiscale o serie de obligaţii patrimoniale, stabilite prin act deautoritate publică în beneficiul unei instituţii publice: amenzi, sume stabilite de organelejudiciare, taxe vamale.OBLIGAŢIILE FISCALE DIRECTE ALE PERSOANEI FIZICE1. Activitatea lucrativă relevantă fiscalO persoană fizică are în lumina legii acces la o paletă largă de activităţi lucrative. Acestea auca rezultat obţinerea de venituri şi generează creanţe fiscale. Sunt venituri impozabile încazul persoanei fizice veniturile din muncă şi activităţi profesionale, din exploatareapatrimoniului şi din asigurări de pensii.2. Impozitarea persoanei fizice2.1. Persoane impozabileSfera persoanelor fizice având calitatea de contribuabil este mai restrânsă decât sferapersoanei fizice, omul, privit ca titular de drepturi subiective şi de obligaţii. Persoana fizicădobândeşte această calitate, în situaţia în care realizează venituri, deţine bunuri sauefectuează acte de consum, aşa cum prevede legislaţia fiscală, în teritoriul de aplicare a legiifiscale române (participă ori suportă un fapt juridic generator al impunerii)2.2. Venituri impozabileCriteriul esenţial de individualizare a persoanelor fizice titulare de obligaţii fiscale estedinamica şi componenţa patrimoniului acestora. Astfel, sunt subiecte de drept fiscal acelepersoane fizice, în patrimoniul cărora se produce un fapt generator al impunerii. Faptuljuridic generator al impunerii constă în realizarea veniturilor indicate de art. 41 C.fisc.: a)venituri din activităţii independente - art. 46; b) venituri din salarii - art. 55; c) venituri dincedarea folosinţei bunurilor - art. 61; d) venituri din investiţii - art. 65; e) venituri din pensii -art. 68; f) venituri din activităţi agricole - art. 71; g) venituri din premii şi din jocuri de noroc- art. 75; h) venituri din transferul proprietăţilor imobiliare - art. 771; i) venituri din altesurse - art. 78.2.2.1. Veniturile din activităţi independenteSediul materiei: art. 46-55 C.Fiscal. Sunt incluse în această categorie: venitule comerciale:comerţ, prestări servicii, meserii – flori, accesorii deco, coafor, zidar etc.; veniturile dinprofesii liberale: avocat, notar, expert contabil, arhitect; venituri din contracte de agent,comision sau mandat comercial; venituri din drepturi de proprietate intelectuală: brevete,mărci. Acest impozit pe venit acoperă o sferă largă de activităţi lucrative, derulate în modindependent, pe riscul propriu.







Cota de impunere este 16%. Baza impozabilă se determină în două sisteme: (1) sistemforfetar (prin estimare) ori (2) în sistem real (pe bază de contabilitate, prin formula:Totalitatea veniturilor – Cheltuielile deductibile). Conform art. 21 C.Fiscal, (...) suntconsiderate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituriimpozabile: materii prime, ambalaje, protecţia muncii, transport, taxele şi contribuţiileprofesionale obligatorii etc.

În acest sens, a se vedea: C.A. Braşov, secţ com., cont. adm. fisc., dec. nr. nr. 698/2008:Cheltuielile efectuate de intimat cu achiziţionarea laptopului şi a autoturismului suntcheltuieli efectuate în vederea obţinerii de venituri impozabile potrivit art. 21 alin. (1)din C.Fiscal.

2.2.2. Veniturile din salarii şi veniturile asimilateSediul materiei: art. 56-60 C.Fiscal. Sunt incluse veniturile realizate în baza unui contract demuncă sau în baza unui act asimilat (funcţii de demnitate publică, funcţii alese, funcţii deconducere ale societăţilor comerciale). Este aplicabilă o deducere pro forma – deducereade bază. Cota de impunere este 16%. Baza impozabilă se determină prin cumulareasalariului şi a altor beneficii patrimoniale. Impozitul este datorat în sistem de reţinere lasursă.

În acest sens, a se vedea: C.A. Braşov, secţ com., cont. adm. fisc., dec. nr. 25/2008: Dininterpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că deducerile personale se scad dinvenitul anual global. Dacă însă contribuabilul nu a realizat venit în anul fiscal îndiscuţie acesta nu beneficiază de deducerile personale. Aceasta deoarece naturajuridică a deducerilor este aceea a unor facilităţi de care beneficiază o persoană carerealizează venituri. În cazul în care aceste venituri nu se realizează nu există niciposibilitatea aplicării deducerilor personale.

2.2.3. Veniturile din cedarea folosinţei bunurilorSediul materiei: art. 61-64 C.Fiscal. Sunt incluse venituri din contractele cu titlu oneros decedare a folosinţei bunurilor mobile şi imobile – locaţiune, închiriere, arendă, încheiat decătre proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal.Cota de impunere este 16%. Baza impozabilă se determină în sistem forfetar (Venituri –25% din venit stabilit ex lege ca şi cheltuieli deductibile) ori în sistem real (pe bazacontabilitate, prin formula Venituri – cheltuieli deductibile).

În acest sens, a se vedea: C.A. Craiova, secţ com., cont. adm. fisc., dec. nr. 310/2010:Faptul că acest contract de închiriere a fost reziliat la un interval scurt de timp de laîncheierea acestuia, nu exonerează contribuabilul de plata impozitului aferent chirieipentru perioada de valabilitate a contractului, în lege nefiind stipulate excepţii de laregula plăţii, în caz de neplată a chiriei.

2.2.4. Veniturile din investiţiiSediul materiei: art. 65-67 C.Fiscal. Sunt incluse veniturile din activităţi de plasare acapitalului personal: din dividende; contracte de depozit bancar/împrumut – dobânzi;transferul de titluri de valoare; operaţiuni de vânzare de valută la termen; venituri dinlichidarea unei persoane juridice.Cota de impunere este 16%. Baza de impunere este dată de valoarea dividendelor, valoareadobânzilor sau diferenţa pozitivă/negativă dintre preţul de cumpărare şi preţul de vânzarepentru transferul de titluri de valoare, titluri participative etc. Impozitul este datorat (i) însistem de reţinere la sursă – dividende, dobânzi ori (ii) în sistem real pe bază de declaraţiede impunere anuală. Este un impozit cu forme diferite de stabilire datorită variilor investiţiifinanciare.















2.2.5. Veniturile din pensiiSediul materiei: art. 68-70 C.Fiscal. Sunt incluse sume primite ca pensii de la fondurileînfiinţate din contribuţiile sociale obligatorii, de la un sistem de asigurări sociale, inclusivcele din schemele facultative de pensii ocupaţionale, şi cele finanţate de la bugetul de stat.Cota de impunere este 16%. Baza de impunere se stabileşte prin deducerea din venit asumei neimpozabile lunare de 1.000 lei şi a contribuţiilor obligatorii. Impozitul este datoratexclusiv în sistem de reţinere la sursă.2.2.6. Veniturile din activităţi agricole, silvicultură şi pisciculturăSediul materiei: art. 71-74 C.Fiscal. Sunt impozabile veniturile din anumite activităţiagricole, indicate expres de lege: a) cultivarea produselor agricole vegetale; b) exploatareapepinierelor viticole, pomicole şi altele asemenea; c) creşterea şi exploatarea animalelor,inclusiv din valorificarea produselor de origine animală, în stare naturală. Începând cufebruarie 2013, impozitul a fost extins şi cuprinde o varietate de activităţi.Cota de impunere este 16%. Baza impozabilă se determină exclusiv în sistem forfetar, fiinddeterminate prin lege sumele venit, în funcţie de suprafeţele de teren, tipul acestora orialte date.Spre exemplu: legume în câmp, peste 0,5 ha norma de venit este 2.326 lei; vaci peste 2capete, norma de venit este 453 lei.

2.2.7. Veniturile din premii şi jocuri de norocSediul materiei: art. 75-77 C.Fiscal. Sunt impozabile două categorii de venituri: (i) din premii– adică sumele realizate ca urmare a unui concurs şi (ii) din câştiguri – adică sumelerealizate din participarea la jocuri de noroc.Cota de impunere este de 16% pentru premii, 25% pentru jocuri de noroc. Specifică esteexistenţa unei sume neimpozabile de 600 lei. Impozitul este datorat exclusiv în sistem dereţinere la sursă.2.2.8. Veniturile din transferul proprietăţilor imobiliareSediul materiei: art. 771-773 C.Fiscal. Sunt impozabile veniturile realizate din transferuldreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii,asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora sau asupra terenurilor deorice fel, fără construcţii.Cota de impunere este determinată pe categorii: (i) pentru construcţiile de orice fel cuterenurile aferente acestora, precum şi pentru terenurile de orice fel fără construcţii,deţinute pe o perioada mai mică de 3 ani inclusiv: - 3% până la valoarea de 200.000 leiinclusiv; - peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculat la valoarea ce depăşeşte 200.000 leiinclusiv; (ii) pentru imobilele descrise deţinute pe o perioada mai mare de 3 ani: - 2% pânăla valoarea de 200.000 lei inclusiv; - peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea cedepăşeşte 200.000 lei inclusiv.

În acest sens, a se vedea: C.A. Bucureşti, secţ com., cont. adm. fisc., dec. nr. 411/2010:se constată că art. 771 din C.Fiscal prevede că se datorează impozit la transferuldreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia. Însă hotărârea de partajprecum şi partajul voluntar nu reprezintă un act translativ de proprietate, ci are unefect declarativ de drepturi deoarece se transformă o coproprietate comună înproprietate exclusivă, reclamanta nepierzând sau nedobândind calitatea de proprietarasupra terenului, chiar dacă au intervenit cele două acte declarative de drepturi, astfelcă disp. art. 77/1 din Codul fiscal nu sunt aplicabile cauzei.

2.3. Alte obligaţii fiscale









2.3.1. Impozitarea dreptului de proprietateSediul materiei: art. 247-265 C.Fiscal.Au calitatea de contribuabil persoanele fizice care deţin în proprietate bunurile impozitateşi anume: clădiri , terenuri sau mijloace de transport .2.3.2. TaxelePersoana fizică dobândeşte calitatea de contribuabil atunci când, ca beneficiar al unuiserviciu public datorează o taxă fiscală. În această ipoteză, distingem diferite regimuri deadministrare a taxelor. Pentru taxele curente – taxe judiciare, taxe pentru acte emise deautorităţile publice – plata lor se face direct, la data accesării unui serviciu public. Pentrutaxele parafiscale – taxa de poluare, taxa de radio-televiziune, taxa pentru deşeuri deambalaje – regimul de administrare este cel prevăzut de reglementarea specială.2.3.3. Contribuţiile socialeSediul materiei: art. 2962-29620 C.Fiscal.Persoana fizică datorează contribuţii sociale, în nume propriu atunci când desfăşoarăactivităţi independente sau profesionale, în mod independent ori în numele altuia cândverifică şi calitatea de angajator. Contribuţiile datorate sunt: contribuţia la sistemul publicde pensii, contribuţia la sistemul public de sănătate, contribuţia la Fondul de şomaj. Nivelulcontribuţiei şi modul de datorare se stabilesc, în raport de dispoziţiile art. 29618 C.fisc., înfuncţie de tipul venitului şi situaţia specifică. Cuantumul contribuţiilor atinge aproximativ40% din venit.Sunt persoane impozabile, cele care realizează venituri din salarii (şi venituri asimilate); dinactivităţi independente; din alte surse (cedarea folosinţei bunurilor, activităţi agricole).OBLIGAŢIILE FISCALE DIRECTE ALE PERSOANEI JURIDICE1. IMPOZITUL PE PROFITSediul materiei: art. 13-39 C.Fiscal.Acest impozit reprezintă regula în materia impunerii persoanelor juridice şi a unor asocierifără personalitate juridică.1.1. Persoane impozabile1.1.1. Definiţie şi forme de persoane juridiceConform art. 188 C.civ.., sunt persoane juridice entităţile prevăzute de lege, precum şi oricealte organizaţii legal înfiinţate care, deşi nu sunt declarate de lege persoane juridice,îndeplinesc toate condiţiile prevăzute la art. 187 – (...) trebuie să aibă o organizare de sinestătătoare şi un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit şi moral, înacord cu interesul general.Distingem între persoanele juridice de drept privat şi persoanele juridice de drept public.Între persoanele juridice de drept privat distingem (i) persoanele juridice cu scop lucrativ şi(ii) persoanele juridice fără scop lucrativ.În plan fiscal, C. Fiscal realizează o delimitare între:(i) Persoana juridică de naţionalitate română este orice persoană juridică care a fostînfiinţată în conformitate cu legislaţia României – art. 7 pct. 24 C.fisc.(ii) Persoana juridică înfiinţată potrivit legislaţiei europene este orice persoană juridicăconstituită în condiţiile şi prin mecanismele prevăzute de reglementările europene – art. 7pct. 241 C.fisc.(iii) Persoana juridică străină este orice persoană juridică care nu este persoană juridicăromână şi orice persoană juridică înfiinţată potrivit legislaţiei europene care nu are sediul



social în România – art. 7 pct. 25 C.fisc. Distincţia priveşte exclusiv regimul fiscal de urmat,în materie de impozit pe profit, impozit pe dividende şi TVA.În funcţie de forma de organizare a activităţii, distingem mai multe ipoteze:(i) Societăţile (comerciale). Subiectul predilect al impozitului pe profit sunt societăţilecomerciale, indiferent dacă sunt societăţi de persoane sau societăţi de capitaluri. Suntcontribuabili şi grupurile de societăţi: grupurile de interes economic şi grupurile europenede interes economic, definite în sensul Legii nr. 161/2003 .Sunt subiect al impozitului pe profit societăţile române, societăţile străine, societăţileeuropene – Regulament (CE) nr. 2157/2001 privitor la statutul societăţii europene (SE) şisocietăţile cooperative europene – Regulament (CE) nr. 1435/2003 privitor la statutulsocietăţii cooperative europene (SCE).(ii) Asociaţii şi fundaţii. Sunt în egală măsură subiect de drept fiscal pentru impozitul pe

profit, persoanele juridice fără scop lucrativ. Datorează impozit pe profit pentru venituriledin activităţi cu natură economică: (i) persoanele juridice constituite conform legislaţieigenerale – O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii şi (ii) persoanele juridice custatut special. În aceeaşi categoria, amintim: organizaţiile sindicale , organizaţiile patronale ,asociaţiile de proprietari , asociaţiile sportive , composesoratele, obştile şi alte forme deasociere conform Legii nr. 1/2000 .(iii) Societăţile agricole. Sunt supuse regimului de impunere al impozitului pe profit şi

societăţile agricole , definite ca o societate de tip privat, cu capital variabil şi un numărnelimitat şi variabil de asociaţi, având ca obiect exploatarea agricolă a pământului,uneltelor, animalelor şi altor mijloace aduse în societate, precum şi realizarea de investiţiide interes agricol. Regimul contabil şi fiscal al acestei forme de asociere este similarsocietăţilor comerciale.(iv) Alte tipuri de persoane juridice. Pentru activităţile economice desfăşurate de instituţiilepublice, legea a stabilit forme distincte de organizare: regii autonome şi societăţicomerciale , companii naţionale, societăţi naţionale . Aceste persoane juridice intră în sferade aplicare a impozitului pe profit.(v) Excepţii. Pentru impozitul pe profit, nu sunt contribuabili persoanele juridice indicate laart. 15 C.fisc. şi anume: a) trezoreria statului; b) instituţiile publice, pentru fondurilepublice, inclusiv pentru veniturile proprii şi disponibilităţile realizate şi utilizate potrivit Legiinr. 500/2002 privind finanţele publice şi Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale;b1) persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor; d)fundaţiile române constituite ca urmare a unui legat; f) cultele religioase , pentru: venituriobţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult,venituri obţinute din chirii, alte venituri obţinute din activităţi economice, venituri dindespăgubiri în formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute delegile privind reconstituirea dreptului de proprietate condiţionat; etc.

În acest sens, a se vedea: C.A. Galaţi, secţ. com., cont. adm. fisc., dec. nr. 491/2009: Deasemenea, cheltuielile cu plata serviciilor turistice s-au făcut în favoarea asociaţilor şinu a societăţii, pentru a putea fi dedus TVA. În fine, societatea recurentă nu justificănici achiziţionarea unui autoturism în leasing în condiţiile în care societatea mai aveadouă autoturisme. De aici concluzia corectă că autoturismul nu a fost achiziţionat îninteresul societăţii, ci doar în interesul asociaţilor.

Răspunderea fiscală revine direct şi imediat contribuabilului persoană juridică, care arealizat faptul impozabil. Modul de executare a acestor obligaţii este tranşat la nivelnormativ prin dispoziţiile art. 20 alin. (1) C.Fiscal – Reprezentanţii legali ai persoanelor fizice











şi juridice, precum şi ai asocierilor fără personalitate juridică sunt obligaţi să îndeplineascăobligaţiile fiscale ale persoanelor reprezentate, în numele şi din averea acestora.1.2. Determinarea impozitului pe profit1.2.1. Reguli privind stabilirea profitului impozabil – art. 19-31 C.Fiscala. Baza impozabilăConform art. 19 C.Fiscal, profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturilerealizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un anfiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielilenedeductibile. Profitul investit în producţia şi/sau achiziţia de echipamente tehnologice(maşini, utilaje şi instalaţii de lucru), folosite în scopul obţinerii de venituri impozabile, estescutit de impozit.Profit impozabil = Toate veniturile – Toate Cheltuielile deductibile – Venituri neimpozabile +Cheltuieli nedeductibileb. Deductibilitatea cheltuielilorCodul fiscal reglementează regimul cheltuielilor, stabilind 3 categorii de cheltuieli: (i)cheltuieli deductibile integral (indicate generic de art. 21 alin. (1) şi expres de alin. (2)):salarii, materii prime, chirii, amenajări, instalaţii, utilaje, provizioane, rezerve etc. (ii)cheltuieli deductibile limitat (art. 21 alin. (3)): cheltuieli de protocol, cheltuieli sociale,perisabilităţi, provizioane, rezerve; (iii) cheltuieli nedeductibile (art. 21 alin. (4)): amenzi,penalităţi, pierderi, degradări, contribuţii peste limitele legale, cheltuieli nedovedite prindocumente justificative, cheltuieli pe baza unui document emis de un contribuabil inactivetc.Generic, conform art. 21 C.Fiscal, sunt cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate înscopul realizării de venituri impozabile. Deductibilitatea este condiţionată de dovedirealegăturii cu activitatea generatoare de venituri.

În acest sens, a se vedea: C.A. Bucureşti, secţ. com., cont. adm. fisc., dec. nr. 401/2010:În ceea ce priveşte cheltuielile considerate de societatea comercială ca fiinddeductibile, rezultă că societatea comercială a prezentat doar facturile pe baza căroraa decontat cheltuielile respective, fără însă ca la dosarul cauzei să fie depusedocumente din care să rezulte modul în care au fost folosite materialele respective şidacă acestea au concurat la obţinerea veniturilor impozabile.

Deductibilitatea este direct legată de obiectul de activitate al contribuabilului – obiectulprincipal sau secundar, efectiv realizat la data înregistrării cheltuielii. Achiziţionarea debunuri ori servicii dă drept de deducere, în măsura în care este justificată direct dedomeniul de lucru şi de probe directe privind implicarea respectivelor bunuri, servicii înactivitatea contribuabilului.Deductibilitatea este condiţionată şi de efectivitatea activităţii realizate. În plan secundar,pentru a nu se reţine deductibilitatea este necesar ca lipsa de activitate să fie un faptimputabil contribuabilului.În sens contrar, cheltuielile care nu verifică condiţiile de la art. 20-24 C.Fiscal sunt cheltuielinedeductibile şi vor fi reintegrate profitului impozabil.1.2.2. Declararea şi plata impozituluiConform art. 34 C.Fiscal, pentru trimestrele I-III - Declararea şi plata impozitului pe profit seefectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheieriitrimestrului.Pentru trimestrul IV - Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal







respectiv se efectuează până la 25 martie a anului următor.Începând cu ianuarie 2013 – Contribuabilii pot opta pentru declararea şi plata impozituluipe profit anual, cu plăţi anticipate, efectuate trimestrial, în baza profitului realizat în anulprecedent. La finele fiecărui an, se va proceda la regularizarea impozitului, adică ladeterminarea profitului real şi la plata diferenţelor.Anumite categorii de contribuabili – societăţi bancare, asociaţii, societăţi cu activitate înagricultură fac plata impozitului anual.Formularul fiscal aferent este Declaraţia 101. Declaraţia se depune în format electronic, saupe hârtie prin codificarea informaţiilor sub formă de cod de bare (vezi OMFP 409/2006),prin folosirea programelor electronice. Se poate depune şi prin Internet. Conform OPANAF2520/2010, contribuabilii mari şi contribuabilii mijlocii, au obligaţia depunerii declaraţieiprin mijloace electronice de transmitere la distanţă, prin accesarea site-ului www.e-guvernare.ro. Semnarea declaraţiilor se realizează prin utilizarea certificatului calificat, încondiţiile Legii nr. 455/2001.1.2.3. Regimul contabilÎn cazul persoanelor juridice, regula este contabilitatea în partidă dublă, conform Legii nr.82/1991. Regulile contabile sunt mai riguroase. Excepţia este dată de sistemul simplificat decontabilitate aplicabil întreprinderilor mici conform art. 5 alin. (12) din Legea nr. 82/1991.2. IMPOZITUL PE VENITUL MICROÎNTREPRINDERILORSediul materiei: art. 1121-11211 C.fisc.Pentru accesarea impozitului pe venitul microîntreprinderilor este imperativă îndeplinireacondiţiilor speciale – art. 1121 C.fisc.2.1. Persoane impozabileDefiniție. O microîntreprindere se defineşte ca persoana juridică română, care îndeplineştecumulativ următoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent: a)realizează venituri, altele decât cele indicate de art. 1126 C.fisc. ; c) a realizat venituri, carenu au depăşit echivalentul în lei a 65.000 euro; d) capitalul social al persoanei juridice estedeţinut de persoane, altele decât statul şi autorităţile locale.2.2. Regimul fiscalImpozitul pe venitul microîntreprinderilor, începând cu 1 februarie 2013, are caracterobligatoriu.Cota de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor este 3%.Baza impozabilă, conform art. 1127 C.Fiscal se determină ca diferenţă între: (i) veniturile dinorice sursă şi (ii) veniturile aferente costurilor a) stocurilor de produse; b) serviciilor în cursde execuţie; c) din producţia de imobilizări corporale şi necorporale; d) din subvenţii deexploatare; e) din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare; f)rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, care aufost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil; g) realizate din despăgubiri, dela societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de naturastocurilor sau a activelor corporale proprii.Calculul şi plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial,până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculeazăimpozitul.OBLIGAŢII FISCALE INDIRECTE. TVA1. Aspecte generale

Sediul materiei: art. 125-1612 C.Fiscal şi o serie de acte normative secundare privindprocedurile de gestionare a taxei.Reglementarea are ca sursă – Directiva 112 - Directiva 2006/112/CE a Consiliului UniuniiEuropene privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (anterior materia a fostreglementată prin Directiva a 6-a, respectiv Directiva 77/388/CE a Consiliului din 17 mai1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra deafaceri - sistemul comun privind TVA) .TVA este un impozit indirect. Astfel, pentru agentul economic, TVA este o taxă neutră,grevând doar valoarea adăugată în procesul comercial. Mecanismul TVA include:(1) Taxă colectată (în amonte) reprezintă taxa aferentă livrărilor de bunuri şi/sau prestărilorde servicii taxabile, efectuate de persoana impozabilă, precum şi taxa aferentăoperaţiunilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei – TVA în aval(2) Taxă deductibilă (în aval) reprezintă suma totală a taxei datorate sau achitate de către opersoană impozabilă pentru achiziţiile efectuate – TVA în amonte(3) Dreptul de deducere prin decontul de TVA constă în dreptul persoanei impozabile de adetermina TVA prin scăderea din Taxa colectată a Taxei deductibile pentru o anumităperioadă fiscală. Rezultă:- când TC>TD – TVA de plată- când TC<TD – sumă negativă de TVA – TVA de rambursat.

În acest sens, a se vedea: CEJ, Cauza 184/04, Uudenkaupungin kaupunki, pct. 24 -Trebuie remarcat de la bun început că, în conformitate cu logica sistemului instituitprin A şasea directivă, taxa achitată în amonte pentru bunuri sau servicii utilizate decătre o persoană impozabilă în scopul operaţiunilor sale impozabile poate fi dedusă.Deducerea taxei în aval este direct legată de colectarea taxei în amonte. În măsura încare bunurile sau serviciile sunt utilizate în scopul operaţiunilor taxate în aval (laieşire), o deducere a impozitului pentru operaţiunile taxate în amonte (la intrare) estenecesară pentru a evita dubla impozitare. Cu toate acestea, atunci când bunurile sauserviciile achiziţionate de către o persoană impozabilă sunt utilizate în scopuloperaţiunilor scutite sau operaţiunilor care nu intră în domeniul de aplicare al TVA-ului, nu va exista nici percepe a taxei în aval, nici deducere a taxei în amonte.

Regimul deducerilor de TVA este guvernat de art. 145-1471 C.Fiscal. Taxa aferentăachiziţiilor (TVA deductibilă) se deduce din taxa aferentă operaţiunilor impozabile (TVAcolectată) cu condiţia unei legături faptice şi juridice, între ceea ce s-a consumat şi ceea ces-a produs ca rezultat al activităţii persoanei impozabile.TVA la încasare. Din 2013, se aplică sistemul de TVA la încasare care amână momentulstabilirii TVA de la data faptului generator la data încasării preţului de la client. Astfel TVAde la o factură emisă în martie, se lua în calcul în luna mai când se face plata. Sistemul deTVA la încasare se aplică doar de persoanele impozabile cu cifră de afaceri anuală medie(aproximativ 500.000 euro). Sistemul de TVA la încasare permite amânarea plăţii cu maxim90 de zile. Avantajul constă în aceea că plata către bugetul de stat nu se face în avans dinfonduri proprii.Libertatea contractuală. Faptul generator al TVA rezultă dintr-un act juridic – contractsinalagmatic, oneros etc. TVA colectat şi TVA deductibil sunt rezultate ale actelor juridiceîncheiate de agentul economic.Persoana impozabilă are deplina libertate în elaborarea şi punerea în practică a strategieisale de afaceri – prin studii, proiecte, reclamă etc. TVA aferent acestor cheltuieli estedeductibil, sub două condiţii: (a) o condiţie de fond – legătură directă cu obiectul de







activitate al persoanei impozabile şi (b) o condiţie de formă – dovedirea caracterului real aloperaţiunii prin documente contabile: facturi, rapoarte, situaţii de lucrări etc.. Astfel, revinepersoanei impozabile obligaţia de a dovedi caracterul real al contractelor invocate ca sursăde TVA deductibil, prin situaţii de lucrări şi documente primare şi nu simple rapoarte deexecuţie.

În acest sens, a se vedea: C.A. Piteşti, secţ. com., cont. adm. fisc., dec. nr. 774/2008:Una din condiţiile exprese impuse de textul precitat este aceea de a dovedi că serviciileprestate în folosul reclamantei au fost destinate utilizării în activitatea sa normalăpentru operaţiunile sale taxabile.

Factura. Documentul obligatoriu de individualizare a TVA este factura. Conform art. 155C.Fiscal, aceasta document justificativ cuprinde o serie de elemente de identificare afaptului generator al taxei: persoane, obiect, valoare etc. Evidenţa TVA este supusă unorreguli contabile speciale, TVA deductibilă stabilindu-se pe bază de documente expresindicate de lege.Factura este un document de sinteză; dovada exigibilităţii TVA se face cu ansamblul actelorcontabile emise de persoana impozabilă: rapoarte, procese-verbale etc.2. Persoana impozabilăConform art. 127 C.Fiscal, este considerată persoană impozabilă orice persoană caredesfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice, oricare arfi scopul sau rezultatul acestei activităţi.Activităţile economice cuprind activităţile producătorilor comercianţilor sau prestatorilor deservicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilateacestora. Constituie activitate economică şi exploatarea bunurilor în scopul obţinerii devenituri cu caracter de continuitate.Criteriile de determinare a persoanei impozabile sunt: (i) realizarea unei activităţieconomice, (ii) de manieră independentă, (iii) cu caracter de continuitate. Anumite situaţiisunt precizate expres prin lege: angajaţii nu sunt persoane impozabile; instituţiile publicenu sunt persoane impozabile pentru activităţile rezultând din calitatea de autoritatepublică.3. Operaţiuni taxabile

3.1. Livrarea de bunuriLivrarea de bunuri este definită prin art. 128 C.Fiscal ca transferul dreptului de a dispune debunuri ca şi un proprietar. Sunt livrări de bunuri: vânzarea en gros, vânzarea cu amănuntul,consumul intern de bunuri mobile, fără legătură cu activitatea economică, lipsa de bunuridin gestiune – cu excepţia degradărilor, perisabilităţilor etc. Livrarea intracomunitarăreprezintă o livrare de bunuri, care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membruîn alt stat membru de către furnizor sau de persoana către care se efectuează livrarea ori dealtă persoană în contul acestora.3.2. Prestarea de serviciiConform art. 129 C.Fiscal, prestarea de servicii este definită ca orice operaţiune care nuconstituie livrare de bunuri. Sunt prestări de servicii: serviciile efective indiferent de natură– reparaţii, cosmetică, furnizări etc., închirierile de bunuri (mobile) şi contracte de leasing,angajamentul de neconcurenţă. Nu constituie prestări: serviciile realizate în scop dereclamă, garanţia tehnică.









În acest sens, a se vedea: CJCE, Cauza C-72/05, Hausgemeinschaft Jörg und StefanieWollny contra Finanzamt Landshut, pct. 23: Cu toate acestea, în temeiul articolului 6,alineatul 2, primul paragraf a) din A şasea directivă, [transpus în art. 129 C.Fiscal] încazul în care un bun afectat întreprinderii a dat drept de deducere totală sau parţială aTVA-ului în amonte, utilizarea bunului în scopuri private de către persoana impozabilăsau personalul acesteia, sau pentru un scop necomercial este tratată ca o prestare deservicii efectuată cu titlu oneros.

3.3. Achiziţiile intracomunitare de bunuriConform art. 1301 C.Fiscal achiziţia comunitară de bunuri este obţinerea dreptului de adispune, ca şi un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate ladestinaţia indicată de cumpărător, de către furnizor, de către cumpărător sau de către altăpersoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului, către un stat membru, altul decât celde plecare a transportului sau de expediere a bunurilor.3.4. Importul de bunuriConform art. 131 C.Fiscal constituie import intrarea pe teritoriul Comunităţii de bunuri carenu se află în liberă circulaţie în înţelesul art. 24 din Tratatul de înfiinţare a ComunităţiiEuropene; b) intrarea în Comunitate a bunurilor care se află în liberă circulaţie, provenitedintr-un teritoriu terţ, care face parte din teritoriul vamal al Comunităţii .Scutiri. O serie de operaţiuni sunt scutite de la plata TVA: art. 141 C.Fiscal – operaţiunimedicale, anumite operaţiuni bancare, transmiterea proprietăţii şi folosinţei bunurilorimobile.4. Determinarea tva4.1. Faptul generator şi exigibilitatea TVAFaptul generator reprezintă conform art. 134 C.Fiscal faptul prin care sunt realizatecondiţiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei.Pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii. Regula: faptul generator intervine la datalivrării bunurilor sau la data prestării serviciilor. Excepţiile sunt adaptări la mecanismelecontractuale utilizate în practică.Spre exemplu, conform art. 1341 alin. (7) C.Fiscal, prestările de servicii care determinădecontări sau plăţi succesive, cum sunt serviciile de construcţii-montaj, consultanţă,cercetare, expertiză şi alte servicii similare, sunt considerate efectuate la data la care suntemise situaţii de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente similare pe baza cărora sestabilesc serviciile efectuate sau, după caz, în funcţie de prevederile contractuale, la dataacceptării acestora de către beneficiari.Pentru achiziţii intracomunitare. În cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri, faptulgenerator intervine la data la care ar interveni faptul generator pentru livrări de bunurisimilare, în statul membru în care se face achiziţia.Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în bazalegii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acesteitaxe poate fi amânată.To doIdentificați pe site-ul http://curia.europa.eu/ o speță privind exigibilitatea TVA și extragețiproblema centrală.Exigibilitatea plăţii taxei reprezintă data la care o persoană are obligaţia de a plăti taxa labugetul statului, conform prevederilor art. 157 alin. (1). Această dată determină şimomentul de la care se datorează majorări de întârziere pentru neplata taxei. Perioada





fiscală pentru TVA este luna calendaristică. Pentru persoanele impozabile cu cifră de afacerimai mică de 100.000 euro perioada fiscală este trimestrul.4.2. Baza de impozitareÎn sens generic, baza de impozitare reprezintă contrapartida obţinută sau care urmează a fiobţinută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ,inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni. Baza de impozitare cuprinde:impozitele şi taxele, cu excepţia TVA; cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele,ambalare, transport şi asigurare.

În acest sens, a se vedea: CJCE C-184/00, Office des produits wallons ASBL împotrivaStatului belgian, pct. 18: termenul subvenţiile direct legate de preţ, în sensul articolului11 A, paragraful 1 a) din A şasea directivă [transpus art. 137 C.Fiscal], trebuie să fieinterpretat în sensul că include numai subvenţiile care constituie contrapartidaintegrală sau parţială a unei livrări de bunuri sau servicii şi care sunt vărsate de cătreun terţ prestatorului ori beneficiarului.

Acelaşi regim juridic se aplică şi pentru a determina baza de impozitare în cazul achiziţiilorintracomunitare de bunuri.Pentru operaţiunile de import, baza de impozitare este valoarea în vamă a bunurilor,stabilită conform legislaţiei vamale în vigoare, la care se adaugă orice taxe, impozite,comisioane şi alte taxe datorate în afara României, precum şi cele datorate ca urmare aimportului bunurilor în România, cu excepţia TVA.4.3. Cotele TVACota standard este de 24%. Cota redusă aplicabilă anumitor bunuri indicate expres de art.140 alin. (2) C.Fiscal este de 9%: servicii muzeale, medicamente etc. Cota redusă specialăaplicabilă livrării de locuinţe ca parte a politicii sociale este de 5% sub condiţiile indicateexpres de art. 140 alin. (21) C.Fiscal.4.4. Plata TVAPersoana obligată la plata TVA este persoana impozabilă care efectuează livrări de bunurisau prestări de servicii. Pe cale de excepţie, beneficiarul poate fi obligat la plata TVA încondiţiile art. 150 C.Fiscal. Beneficiarul este ţinut răspunzător individual şi în solidar pentruplata taxei, în situaţia în care persoana obligată la plata taxei este furnizorul sau prestatorul,dacă factura: a) nu a fost emisă, b) conţine date incorecte, c) nu conţine valoarea TVA.Beneficiarul îşi înlătură răspunderea dacă dovedeşte plata taxei către persoana obligată4.5. Decontul de TVAPersoanele înregistrate trebuie să depună la organele fiscale competente, pentru fiecareperioadă fiscală, un decont de taxă, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei încare se încheie perioada fiscală respectivă. Formularul 300 se completează şi depuneelectronic.Decontul special de TVA se depune de persoanele sunt înregistrate ca persoane careefectuează achiziţii intracomunitare, în condiţiile art. 1531 C.Fiscal.Plata efectivă a taxei. Orice persoană trebuie să achite taxa de plată organelor fiscale pânăla data la care are obligaţia depunerii unuia dintre deconturile sau declaraţiile prevăzute laart. 156^2 şi 156^3

1.6. To do1. Realizaţi o fişă de prezentare a unei taxe prevăzute în Codul Fiscal ori într-o lege specială,prin identificarea:









a) persoanei impozabile; b) obiectului impunerii; c) cuantumului impunerii.2. Realizaţi o fişă de seminar prin identificarea a 5 asemănări şi/deosebiri între un impozitdirect şi unul indirect.

1.7. Să ne reamintimImpozite directe: Impozit pe profit, Impozit pe venit, Impozit micro.Impozite indirecte: TVA şi accize.Contribuţii sociale. Taxe.Persoanele fizice pot datora: impozit pe venit, TVA, accize, contribuţii sociale, taxe.Persoanele juridice pot datora: impozit pe profit ori impozit pe venitulmicroîntreprinderilor, TVA, accize, contribuţii sociale, taxe.

1.8. RezumatObligaţiile fiscale se determină în funcţie de titularul impunerii, de obiectul impunerii şi demodul de colectare. Parcursul unei obligaţii fiscale este constituit dintr-o serie de etape:(1) Producerea faptului juridic generator al impunerii – constă în modificarea patrimoniuluicontribuabilului, în sensul indicat de legea fiscală. Pentru a determina aceste modificări şivaloarea lor, contribuabilul profesionist are obligaţia de a conduce evidenţe contabile.(2) Exigibilitatea creanţei fiscale. Consecinţa imediată, ex lege este constituirea creanţeifiscale – dreptul instituţiei publice de a preleva o sumă de bani cu titlu de impozit, taxă oricontribuţie.(3) Evidenţierea creanţei fiscale. Obligaţia de evidenţiere a acestei creanţe aparţinecontribuabilului (implicit plătitorului ori persoanei impozabile). Acesta are obligaţia de adepune la termenul indicat de lege: lunar, trimestrial ori anual, declaraţia fiscală prin careindividualizează baza impozabilă ori baza impozabilă şi creanţa fiscală.(4) Scadenţa creanţei fiscale. Odată evidenţiată creanţa, contribuabilul are obligaţia de aface plata în termenul indicat de lege.(5) Executarea obligaţiilor fiscale: executare voluntară (prin plată) ori executare silită.

1.9. Test de evaluare – autoevaluareIdentificaţi soluţiile aplicabile următoarelor ipoteze:1. În fapt, s-a reţinut că M.N, persoană fizică realizează în cursul unui an venituri din lecţiide pian date acasă unor elevi de gimnaziu, închirierea către o societate comercială a unuispaţiu comercial moştenire de familie şi din vânzarea de bilete la spectacole de pian.Determinaţi: a) Natura impozabilă a acestor venituri, b) Impozitul datorat şi sistemul deimpunere2. În fapt, s-a reţinut că T.I., persoană fizică realizează venituri din salarii, lucrând la oFundaţie de asistenţă socială a bătrânilor, precum şi din vânzarea unor bunuri mobilepersonale: bijuterii şi obiecte de artă primite în dar.Determinaţi: a) Natura impozabilă a acestor venituri b) Impozitul datorat şi sistemul deimpunere3. În fapt, s-a reţinut că T.P. în calitate de avocat stagiar a depus la data intrării în profesieDeclaraţia 220 prin care a estimat pentru anul 2012 venituri în cuantum de 12.000 leipentru care a achitat plăţi anticipate din impozitul pe venit. În 2013, a depus Declaraţia 200prin care venitul efectiv realizat a fost de 15.000 lei.Determinaţi: a) Regimul fiscal legal al acestor venituri.









4. În fapt, s-a reţinut că SC. MT. SA cu sediul în Iaşi, activând în domeniul asigurărilor a avutîn perioada iunie-decembrie 2009, un număr de 7 angajaţi în baza unui contract de muncă.Aceste persoane au realizat în acelaşi domeniu de lucru, în această perioadă şi venituri înbaza unor contracte de comision. Prima instanţă a reţinut că prevederea legală impuneangajatorului de a însera în cartea de muncă şi de a achita impozitul pe venit şi altecontribuţii chiar în situaţia în care sunt achitate sume în baza unor contracte pentruactivităţi care ţin de domeniul de activitate al societăţii comerciale. Din această perspectivăprima instanţă a apreciat că deşi aparent activităţile din contractul individual de muncă nucorespund cu cele din contractul de comision, activitatea desfăşurată de acele persoanepoate fi considerată o activitate ce ţine de însăşi domeniul de activitate al reclamantei şifiind desfăşurată sub controlul acestei societăţi, poate fi considerată o activitatedependentă, iar veniturile asimilate unor venituri din salariu.

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4 – PROCEDURA FISCALĂ

Cuprins1.1. IntroducereObligaţia fiscală se naşte din lege. Aceasta însă parcurge o serie de etape de identificare,individualizare, colectare şi control.

1.2. Competenţele unităţii de învăţareDupă parcurgerea unităţii de învăţare, studentul va fi capabil: să identifice titlurile de creanţă specifice procedurii fiscale să prezinte modul de executare voluntară a obligaţiilor fiscale să prezinte modul de executare silită a obligaţiilor fiscale



ÎNREGISTRAREA FISCALĂ ŞI STABILIREA OBLIGAŢIILOR FISCALE1. Înregistrarea fiscalăSediul materiei: art. 72-80 C.proc.fisc.1.1. Persoanele înregistrabileCategorii de persoane cu obligaţia de a se înregistra:1) Persoanele juridice care au calitatea de comerciant – societăţi, grupuri, sucursale etc. –se înregistrează în procedura simplificată cu depunerea Anexei 1 la constituire la ONRC .2) Persoanele juridice care nu au calitatea de comerciant – asociaţii, fundaţii etc. – seînregistrează după constituire prin depunerea declaraţiei de înregistrare fiscală – Formular0103) Asocierile şi entităţile fără personalitate juridică se înregistrează după constituire prindepunerea declaraţiei de înregistrare fiscală – F 0104) Persoanele fizice care obţin venituri din activităţi independente, distingem:a. Activităţi comerciale – înregistrarea se face în procedura simplificată prin completareaAnexei 1 la cererea depusă la ONRC.b. Profesii liberale – înregistrarea se face ulterior admiterii în profesie prin depunereadirectă a declaraţiei de înregistrare – Formular 070c. Venituri cu reţinere la sursă – înregistrarea se face la obţinerea venitului prin depunereadirectă a declaraţiei de înregistrare – Formular 0105) Persoanele fizice care au calitatea de angajator – Formular 0206) Persoanele fizice care nu deţin cod numeric personal – înregistrarea se face prindepunerea declaraţiei de înregistrare fiscală - Formular 0307) Alte categorii de persoanele fizice care deţin cod numeric personal - înregistrarea se facedin oficiu.













Proceduri speciale. Reguli speciale sunt incidente în cazul (i) înregistrării ca plătitor de TVA;(ii) înregistrării ca plătitor de contribuţii sociale – în nume propriu.1.2. Procedura de înregistrareSediul materiei: art. 72-79 C.proc.fisc..Înregistrarea fiscală reprezintă luarea în evidenţă de către organele fiscale a persoanelorcare dobândesc drepturi şi obligaţii în raporturile juridice fiscale.1.2.1. Declaraţia de înregistrare fiscalăÎnregistrarea fiscală se realizează de către contribuabil pe bază de declaraţie de înregistrarefiscală, conform art. 72 C.proc.fisc.. Declaraţia de înregistrare fiscală se întocmeşte princompletarea formularului corespunzător. Aceasta va conţine, cu titlu obligatoriuurmătoarele elemente: date de identificare a contribuabilului; categoriile de obligaţii deplată datorate conform C. Fiscal. (impozit pe profit, T.V.A, accize, impozit pe teren etc.);date privind sediile secundare; date de identificare ale împuternicitului; date privindsituaţia juridică a contribuabilului şi oricare altă informaţie necesară. Declaraţia va fiînsoţită la momentul depunerii de o copie după actul de funcţionare, de dovada sediuluipermanent şi alte acte doveditoare.Declaraţia de înregistrare fiscală se depune în termen de 30 de zile de la: a) data înfiinţăriipotrivit legii, în cazul persoanelor juridice, asocierilor şi al altor entităţi fără personalitatejuridică (ex. înregistrarea la ORC, încheierea de înfiinţare a unei asociaţii, autorizarea cerutăde legea specială) şi b) data eliberării actului legal de funcţionare, data începerii activităţii,data obţinerii primului venit sau dobândirii calităţii de angajator, după caz, în cazulpersoanelor fizice (ex. decizia baroului de primire în profesia de avocat, data începeriiactivităţi persoanei fizice ce desfăşoară activităţi agricole, data autorizării ca şi angajator).1.2.2. Codul de identificare fiscalăCodul de identificare fiscală cunoaşte următoarele cinci forme potrivit art. 72 C.proc.fisc. înfuncţie de categoria juridică:1) persoane fizice care obţin venituri din activităţi independente (mai puţin comercianţii) –codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal.2) persoane fizice fără cod numeric personal – numărul de înregistrare fiscală atribuit deorganul fiscal.3) alte categorii de persoane fizice care deţin cod numeric personal - codul numericpersonal atribuit la naştere.4) persoane juridice care nu au calitatea de comerciant şi entităţile fără personalitatejuridică - codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal.5) persoane fizice şi juridice care au calitatea de comercianţi - codul unic de înregistrareatribuit în procedura de le ORC.Pentru plătitorii de T.V.A, codul de înregistrare fiscală va fi întotdeauna precedat demenţiunea RO. Spre exemplu, pentru un comerciant RO 13788632.Codul de identificare fiscală, potrivit art. 73 C.proc.fisc. va fi înscris ca element deidentificare pe orice facturi, scrisori, oferte, comenzi sau pe orice alte documente emise decontribuabil.1.2.3. Certificatul de înregistrare fiscalăÎn termen de 10 zile de la data depunerii declaraţiei de înregistrare fiscală, organul fiscalemite un certificat de înregistrare fiscală, conform art. 76 C.proc.fisc.Certificatul de înregistrare fiscală are valoare de document de identificare. Acesta cuprindeun număr redus de elemente: numele/denumirea contribuabilului, domiciliul/sediul, codul



de identificare fiscală, temeiul juridic al funcţionării (numărul de înregistrare la registrulcomerţului, numărul autorizaţiei de funcţionare, hotărârea judecătorească), ştampila şisemnătura organului emitent. Specifică este existenţa unor elemente de siguranţă, precumşi forma şi culoarea diferită pentru categoriile de contribuabili. Certificatul se emite în dubluexemplar, din care unul va fi înmânat contribuabilului, iar al doilea va rămâne la dosarulfiscal al acestuia.Contribuabilii care realizează venituri din activitatea de comerţ sau prestări de servicii cătrepopulaţie sunt obligaţi să afişeze certificatul de înregistrare fiscală în locurile unde sedesfăşoară activitatea.Eventualele modificări, în situaţia juridică a contribuabilului trebuie semnalate pe bază dedeclaraţie de menţiuni, în termen de 30 de zile de la data producerii acestora.La data încetării condiţiilor, care au generat înregistrarea (dizolvare, fuziune, încetare decontract, excluderea din profesie, etc.) contribuabilul are obligaţia de a depune certificatulde înregistrare pentru a fi anulat. Odată cu anularea se efectuează de către organul fiscal şiradierea din Registrul Contribuabililor.Pentru plătitorii de TVA se emite un Certificat de înregistrare în scopuri de TVA – acestaconţine Codul de înregistrare fiscală cu menţiunea RO.To do1. Identificați printr-un motor de căutare (google, bing, etc. ) modele de certificate deînregistrare fiscală și observați diferențele de formă și conținut.1.2.4. Registrul contribuabililorÎn urma admiterii declaraţiei de înregistrare fiscală, şi concomitent cu eliberarea certificatulfiscal, organul fiscal va opera înregistrarea şi în Registrul Contribuabililor. Acest registrucuprinde: datele de identificare a contribuabilului; categoriile de obligaţii fiscale de platădatorate - vector fiscal; alte informaţii utile. Registrul contribuabililor nu conţine creanţefiscale ci categorii de creanţe fiscale.Sursele de informaţii sunt declaraţiile primite, dar şi surse oficiale: Oficiul RegistruluiComerţului, Serviciile de Evidenţă a Populaţiei, constatările organului fiscal.2. Stabilirea obligaţiilor fiscaleProcedura de stabilire a obligaţii fiscale constă în identificarea bazei de impunere,determinarea volumului obligaţiei fiscale şi emiterea unui act juridic de constatare acreanţei – titlu de creanţă.Sursa procedurii poate fi contribuabilul – prin declarare ori organul fiscal – din oficiu.2.1. Titlurile de creanţă fiscalăPrincipalele titluri de creanţă fiscală sunt declaraţia fiscală şi decizia de impunere.2.1.1. Declaraţia fiscalăSediul materiei: art. 81-84 C.proc.fisc.Definiţie. Declaraţia fiscală constă în manifestarea de voinţă a plătitorului de impozite(inclusiv contribuţii, taxe etc.) prin care se declară în faţa organelor fiscale: (i) masaimpozabilă ori (ii) masa impozabilă şi impozitul aferent pentru o anumită perioadă fiscală.Declaraţia fiscală este un act juridic, de drept public (deşi provine de la un plătitor, care nueste subiect de drept public), contestabil în procedura prevăzută de C.proc.fisc.Declaraţia fiscală este de plano un titlu de creanţă fiscală – instrument de stabilire aimpozitelor şi contribuţiilor sociale. Cu titlu de excepţie, în cazurile limitativ indicate delege, declaraţia fiscală nu face decât să prezinte date relevante fiscal – instrumentul destabilire a impunerii va fi decizia de impunere emisă ulterior de organul fiscal (impozitul pe



clădiri).Depunerea declaraţiei fiscale este o obligaţie de sine stătătoare, independentă de obligaţia

de plată a creanţelor fiscale. Conform art. 81 alin. (3) C.proc.fisc., obligaţia de a depunedeclaraţia fiscală se menţine şi în cazurile în care: a) a fost efectuată plata obligaţiei fiscale;b) obligaţia fiscală respectivă este scutită la plată.Obiect. Obiectul declaraţiei fiscale este stabilit de Codul Fiscal prin reglementarea venituluiimpozabil, a modului de calcul a impozitului şi a cotei de impunere.Termen. Termenele de depunere a declaraţiilor fiscale sunt stabilite de Codul Fiscal.Forma. Forma declaraţiei este ad validitatem cea stabilită prin OMFP pentru fiecare venit.Formular 200 – Impozit pe venit, Formular 101 – Impozit pe profit, Formular 112 – Stopaj lasursă pentru venituri salariale.Locul. Locul depunerii declaraţiei este domiciliul fiscal.Modalităţi de depunere. Depunerea declaraţiei se face: la registratură, prin poştă cuconfirmare de primire, prin mijloace de comunicare la distanţă, prin mijloace electronice –art. 83 C.proc.fisc..Modificare. Corectarea declaraţiilor se face prin depunerea declaraţiilor rectificative, încazul unor erori cu privire la cuantumul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor, la bunurile şiveniturile impozabile ori alte elemente ale bazei de impunere.Sancţiuni. Omisiunile privitoare la declaraţiile fiscale sunt susceptibile de o serie deconsecinţe juridice: (a) stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale prin estimarea bazei deimpunere; (b) sancţiune contravenţională conform art. 219 C.proc.fisc.; (c) sancţiune penalăconform Legii nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale.2.1.2. Decizia de impunereSediul materiei: art. 86-88 C.proc.fisc.Definiţie. Decizia de impunere este actul administrativ-fiscal emis de organul fiscal prin carese stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, în două sensuri: (i) datorată către bugetulgeneral consolidat; (ii) de restituit de la bugetul general consolidat.Surse. Decizia de impunere se emite pa baza informaţiilor din (i) declaraţia fiscală depusăde contribuabil; (ii) din surse proprii – prin estimare, ajustare, verificare. În sistemul de plăţianticipate, impozitul de plătit se stabileşte întotdeauna pe bază de decizie de impunere.

În acest sens, a se vedea: C.A. Timişoara, secţ com., cont. adm. fisc., dec. nr. 570/2008:Prima instanţă a avut în vedere la pronunţarea sentinţei, raportul de inspecţie fiscalăşi decizia de impunere, care au reţinut că reclamantul nu a prezentat actele contabile,astfel că organul fiscal a procedat în mod legal la o estimare a veniturilor realizate deacesta.

Obiect. Decizia de impunere cuprinde tipul de impunere, codul obligaţiei fiscale, bazaimpozabilă, perioada fiscală, cuantumul impunerii – art. 85 şi 87 C.proc.fisc..Forma. Forma deciziei de impunere se supune art. 43 C.proc.fisc. – actul administrativ-fiscal.Comunicare. Decizia de impunere se comunică contribuabilului în condiţiile art. 44C.proc.fisc..Sunt asimilate deciziilor de impunere:- deciziile privind restituiri de impozite şi rambursări de TVA- deciziile privind bazele de impunere – emise pentru a stabili baza impozabilă, fără acalcula şi impozitul aferent – art. 89 C.proc.fisc.- deciziile privind obligaţiile fiscale accesorii – emise pentru a calcula majorări şi penalităţi.









Estimarea bazei de impunere este un drept al organului fiscal, constând în stabilirea dinoficiu a venitului impozabil realizat de un contribuabil într-o anumită perioadă fiscală.Estimarea se realizează pe baza informaţiilor şi probelor colectate din surse diferite.To do1. Identificați printr-un motor de căutare (google, bing, etc. ) modele de decizii de impunereși observați diferențele de formă și conținut.

2.1.3. Alte titluri de creanţă fiscalăSunt de asemenea titluri de creanţă fiscală, conform art. 110 alin. (3) C.proc.fisc.: a)declaraţia vamală pentru obligaţiile de plată în vamă; b) documentul prin care se stabileşteşi se individualizează datoria vamală, inclusiv accesorii, potrivit legii; c) procesul-verbal deconstatare şi sancţionare a contravenţiei, întocmit de organul prevăzut de lege, pentruobligaţiile privind plata amenzilor contravenţionale; d) ordonanţa procurorului, încheiereasau dispozitivul hotărârii instanţei judecătoreşti ori un extras certificat întocmit în bazaacestor acte în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare şi al altor creanţe fiscale stabilite,potrivit legii, de procuror sau de instanţa judecătorească.3. Prescripţia dreptului de a stabili obligaţii fiscaleSediul materiei: art. 91-93 C.proc.fisc.Dreptul de creanţă de natură fiscală se constituie la data faptului juridic generator alimpunerii. Această creanţă este supusă apoi unor proceduri de relevare – prin declaraţiefiscală ori prin decizie de impunere.Termene. Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani.Dreptul de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestearezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.3.1. Începutul cursului prescripţieiTermenul de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale începe să curgă de la data de1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală. Termenul de 10 anicurge de la data săvârşirii faptei ce constituie infracţiune sancţionată ca atare printr-ohotărâre judecătorească definitivă.

În acest sens, a se vedea: C.A. Târgu-Mureş, secţ com., cont. adm. fisc., dec. nr.1005/2008: Instanţa a avut în vedere prevederile privind termenul de prescripţie adreptului de stabilire a obligaţiilor fiscale, termen care începe să curgă de la 1 ianuariea anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit art. 23, iar dreptulorganului fiscal de a stabili obligaţiile fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţiacazului în care legea dispune altfel.

3.2. Întreruperea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiei fiscale.Cursul prescripţiei este întrerupt:1) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie adreptului la acţiune. Conform art. 2537 C.CIV., prescripţia se întrerupe:1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului acărui acţiune se prescrie, făcuta de către cel în folosul căruia curge prescripţia.2. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, prin înscriereacreanţei la masa credală în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererii deintervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori ori prin invocarea, pe cale deexcepţie, a dreptului a cărui acţiune se prescrie.3. prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanţei de









judecata până la începerea cercetării judecătoreşti; în cazul în care despăgubirile se acorda,potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripţiei, chiar dacănu a avut loc constituirea ca parte civilă.4. prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere.5. în alte cazuri prevăzute de lege.2) la data depunerii de către contribuabil a declaraţiei fiscale după expirarea termenuluilegal de depunere a acesteia;3) la data la care contribuabilul corectează declaraţia fiscală sau efectuează un alt actvoluntar de recunoaştere a impozitului datorat. Această ipoteză se confundă cu cea dinreglementarea generală.3.3. Suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiei fiscale.Cursul prescripţiei se suspendă:a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie adreptului la acţiune. Conform art. 2532 C.CIV., prescripţia se suspendă :5. cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenţa datoriei sauexigibilitatea acesteia. Astfel, omisiunea de a depune declaraţia fiscală suspendă cursulprescripţiei.7. în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului,să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamaţia administrativă,încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut şi nici nu trebuia săcunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanşareaprocedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen.8. în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forţele armateale României, cât timp acestea se afla în stare de mobilizare sau de război.9. în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia este împiedicatde un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat aceastaîmpiedicare; forţa majoră, când este temporară, nu constituie o cauza de suspendare aprescripţiei decât dacă survine în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului deprescripţie.10. în alte cazuri prevăzute de lege.b) pe perioada cuprinsă între data începerii inspecţiei fiscale şi data emiterii deciziei deimpunere ca urmare a efectuării inspecţiei fiscale;c) pe timpul cât contribuabilul se sustrage de la efectuarea inspecţiei fiscale;d) pe perioada cuprinsă între data declarării unui contribuabil inactiv şi data reactivăriiacestuia.3.4. Efectul împlinirii termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale.Dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire aobligaţiei fiscale, va proceda la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanţă fiscală.Împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale poate fi invocatăşi de către contribuabil prin contestarea actului administrativ emis cu privire la obligaţiiprescrise.Executarea voluntară1. Executarea voluntară a obligaţiilor fiscalePrincipala modalitate de stingere a unei obligaţii fiscale o reprezintă executarea voluntară.1.1. Plata

În materie fiscală, distingem două categorii de obligaţii: obligaţii nepatrimoniale (de adeclara, de a conduce evidenţe contabile) şi obligaţii patrimoniale (de a da sume de bani).Regula generală în materia executării este dată de instituţia plăţii. În sensul art. 1469 C.CIV.,obligaţia se stinge prin plată atunci când prestaţia datorată este executată de bunăvoie.În planul dreptului fiscal, plata corespunde întotdeauna unei obligaţii de a da – remitereaunei sume de bani1.1.1. Cine poate face plata ?În cazul obligaţiilor nepatrimoniale – de regulă cu caracter intuitu personae - plata se facedoar de către contribuabil: personal ori prin reprezentant.În cazul obligaţiilor patrimoniale, distingem următoarele situaţii, regula este că oricinepoate face plata:1) Debitorul face plata, adică execută obligaţia. Debitorul poate acţiona personal sau prinreprezentant, legal sau voluntar.a. În cazul persoanelor juridice plata este făcută în numele persoanei juridice prinreprezentantul legal ori un mandatar.b. Persoana juridică, care lucrează prin mai multe sedii va face plata impozitelor datorate deoricare din aceste sedii secundare. În mod excepţional, plata impozitului pe salarii se facede către sediile secundare, conform cu locul de muncă al salariaţilor.2) Persoană ţinută pentru debitor face plata. Este cazul unui fidejusor (garanţie personalădată, ca măsură asiguratorie). Acesta în baza angajamentului asumat va executa obligaţia înlocul debitorului, care nu poate sau nu vrea să execute.3) Persoană ţinută alături de debitor, în situaţia codebitorilor solidari, care execută integralobligaţia (asociaţii unei entităţi fără personalitate juridică, coproprietarii)4) Un terţ. Terţul poate face plata cu valori juridice diferite: în interes propriu, spreexemplu, un locator plăteşte ipoteca pentru a salva soarta bunului, sau în interesuldebitorului – o liberalitate ori gestiune de afaceri.1.1.2. Termenul de platăRegula. Toate obligaţiile fiscale sunt stabilite, ex lege, cu termen de plată. C. Fiscalstabileşte expres termenul de exigibilitate şi de scadenţă pentru fiecare tip de impunere.Termenele de executare a obligaţiilor sunt lunare, trimestriale ori anuale.De regulă, legea acordă un termen comun pentru individualizarea creanţei (depunereadeclaraţiei) şi pentru efectuarea plăţii. Spre exemplu: conform art. 58 C.Fiscal - Termenul deplată a impozitului (1) Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de acalcula şi de a reţine impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plăţiiacestor venituri, precum şi de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a luniiurmătoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.De cele mai multe ori, de la data exigibilităţii, legea acordă un termen comun pentruindividualizarea creanţei – depunerea declaraţiei şi efectuarea plăţii. Ca şi regulă, C. Fiscalstabileşte expres termenul de exigibilitate şi de scadenţă pentru fiecare tip de impunere.Spre exemplu, impozitul pe salarii se stabileşte la data plăţii salariului, 14.06.2012,angajatorul este obligat să facă plata începând cu data de 1.07.2012 (data exigibilităţii) şipână la 25.07.2012 (data scadenţei).1.1.3. Modul de platăRemiterea sumei se realizează efectiv: (a) în numerar, (b) prin mandat poştal; (c) prindecontare bancară; (d) prin card; (e) prin anulare de timbre fiscale mobile.În toate cazurile, plata se dovedeşte prin documente de plată.



1.1.4. Data plăţiiÎn funcţie de forma de efectuare a plăţii se determină şi momentul stingerii obligaţiei,conform art. 114 alin. (3) C.proc.fisc.:a) în cazul plăţilor în numerar - data înscrisă în documentul de plată eliberat de organelesau persoanele abilitate de organul fiscal;b) în cazul plăţilor prin mandat poştal - data poştei, înscrisă pe mandatul poştal;c) în cazul plăţilor prin decontare bancară - data la care băncile debitează contul plătitoruluipe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum această informaţie estetransmisă prin mesajul electronic de plată de către instituţia bancară iniţiatoare, potrivitreglementărilor specifice în vigoare, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 121, data putândfi dovedită prin extrasul de cont al contribuabilului;c^1) în cazul plăţilor prin intermediul cardurilor bancare, data la care a fost efectuatătranzacţia, astfel cum este confirmată prin procedura de autorizare a acesteia; procedura şicategoriile de impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidatcare pot fi plătite prin intermediul cardurilor bancare se aprobă prin OPANAF;d) pentru obligaţiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, dataînregistrării la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus şianulat timbrele datorate potrivit legii.1.2. Compensarea şi dreptul de restituire/rambursareSediul materiei: art. 116 C.proc.fisc..O altă modalitate de stingere a obligaţiilor fiscale este compensarea.Ipoteză. Aceasta intervine atunci când în două raporturi juridice patrimoniale distinctepărţile au concomitent calitatea de debitor şi creditor, unul faţă de celălalt, urmând ca prinmanifestarea lor de voinţă obligaţiile să se stingă până la concurenţa celei mai mici.Procedura. Compensarea operează de drept la data la care creanţele există deodată, fiinddeopotrivă certe, lichide şi exigibile. Este necesar ca obligaţiile compensate să rezulte dindebite faţă de acelaşi buget. Nu intervine compensarea între o creanţă de la bugetulnaţional şi una de la bugetul local. Compensarea se realizează de către organul fiscal dinoficiu sau la cererea debitorului anterior restituirii de sume. Rezultatul compensării va ficonsemnat într-o notă de compensare, care se comunică contribuabilului.Pentru situaţia în care contribuabilul nu are obligaţii fiscale restante, organul fiscal vaproceda la remiterea sumelor din restituiri.1.3. Restituirea de sume.Sediul materiei: art. 117 C.proc.fisc..Ipoteze. Instituţia publică are obligaţia de a restitui sumele: a) plătite fără existenţa unuititlu de creanţă (contribuabilul face o plată fără a exista un titlu); b) plătite în plus faţă deobligaţia fiscală (impozitul pe venit final este mai mic decât cel plătit anticipat); c) plătite caurmare a unei erori de calcul (eroare matematică); d) plătite ca urmare a aplicării eronate aprevederilor legale (eroare de calificare juridică: premii şi jocuri de noroc); e) de rambursatde la bugetul de stat (sumă negativă de TVA); f) stabilite prin hotărâri ale organelorjudiciare sau ale altor organe competente potrivit legii (restituiri obţinute în instanţă); g)rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170 (sume rest la executarea silită); h)rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reţinerile prin poprire, după caz, întemeiul hotărârii judecătoreşti prin care se dispune desfiinţarea executării silite ( rezultateanularea executării silite în instanţă).Rambursarea de TVA.



În ipoteza în care decontul de TVA cuprinde o sumă negativă, ne aflăm în prezenţa unuidrept de rambursare, persoana impozabilă urmând să primească înapoi sumele de TVAdiferenţă.1.3. Ordinea stingerii obligaţiilor fiscaleIpoteza. Un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi altesume reprezentând creanţe fiscale, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toatedatoriile.Regula în materie este dreptul de opţiune al contribuabilului. Dacă un contribuabildatorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând creanţefiscale, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se stingdatoriile corelative acelui tip de creanţă fiscală principală pe care o stabileştecontribuabilul.Ordinea legală. În absenţa unei indicaţii a contribuabilului, organul fiscal aplică ordinea destingere din oficiu, prin raportare la dispoziţii art. 115 C.proc.fisc.:a) Sumele curente corespunzătoare graficelor de eşalonări sau amânări la platăb) Obligaţiile fiscale principale, în ordinea vechimii şi apoi obligaţiile fiscale accesorii înordinea vechimii.c) Sumele viitoare corespunzătoare graficelor de eşalonări sau amânări la platăd) Obligaţiile cu scadenţe viitoare, la solicitarea contribuabiluluiVechimea obligaţiilor fiscale de plată se stabileşte astfel: a) în funcţie de scadenţă, pentruobligaţiile fiscale principale; b) în funcţie de data comunicării, pentru diferenţele de obligaţiifiscale principale stabilite de organele competente, precum şi pentru obligaţiile fiscaleaccesorii; c) în funcţie de data depunerii la organul fiscal a declaraţiilor fiscale rectificative,pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil.

În acest sens, a se vedea: C.A Bacău, secţ com., cont. adm. fisc., dec. nr. 964/2009: Seobservă, aşadar, că organul fiscal a procedat în mod corect, ţinând seama de faptul căvechimea obligaţiilor fiscale de plată se stabileşte în funcţie de data depunerii laorganul fiscal a declaraţiilor fiscale rectificative pentru diferenţele de obligaţii fiscaleprincipale stabilite de contribuabil

Pentru debitorii care se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei,ordinea de stingere este stabilită distinct prin art. 115 alin. (3) C.proc.fisc..2. Incidente în procedura de executare a obligaţiilor fiscaleRegula executării la termen şi integral a obligaţiilor fiscale găseşte în practică o serie deimpedimente. În aceste cazuri, conform dispoziţiilor legale, sunt incidente o serie de normespecifice pentru a asigura integritatea resurselor financiare bugetare.2.1. Obligaţiile fiscale accesoriiSediul materiei: art. 119-1241 C.proc.fisc.Pentru neachitarea la timp a obligaţiilor fiscale, debitorul va suporta o serie de sancţiuni,datorând după termenul de scadenţă dobânzi şi penalităţi de întârziere. Nu suntgeneratoare de obligaţii accesorii sumele datorate cu titlu de: amenzi, obligaţii accesorii,cheltuieli de executare silită ori cheltuieli judiciare.Accesoriile fiscale se calculează şi se datorează pentru perioada cuprinsă între termenul descadenţă şi actul de executare voluntară sau silită. În mod excepţional, nu se datoreazăpenalităţi pentru perioadele afectate de înlesniri la plată.Pentru fiecare obligaţie fiscală accesorie curge un termen de prescripţie distinct, începândde la 1 ianuarie a anului următor stabilirii. Prescrierea principalului atrage şi stingerea







accesoriilor – art. 2503 C.CIV..Obligaţii fiscale centrale. În cazul obligaţiilor fiscale centrale există un sistem mixt dedobânzi şi penalităţi.(1) Dobânzi. Neexecutarea voluntară şi la termen a obligaţiei generează un prejudiciu, carese cere a fi acoperit prin plata de daune-interese; astfel, debitorul datorează conform art.120 C.proc.fisc. dobânzi pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi după termenulde scadenţă şi până la stingerea obligaţiei principale. Dobânzile sunt daune-interesemoratorii datorate ca echivalent al prejudiciului cauzat prin întârzierea la executare; nivelulacestora este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere.(2) Penalităţi. A doua categorie de obligaţii fiscale accesorii este reprezentantă depenalităţi. Acestea sunt daune-interese cominatorii prevăzute cu titlu de sancţiune pentruneexecutarea în termen a obligaţiei fiscale.Spre deosebire de dreptul comun, penalităţile nu se dispun de instanţă prin hotărârejudecătorească, ci prin simplul fapt al prevederii legale. Penalităţile se stabilesc în funcţie demomentul stingerii obligaţiilor:Nivelul penalităţii de întârziere este de 0.2%.

În acest sens, a se vedea: C.A. Braşov, secţ com., cont. adm. fisc., dec. nr. 5060/2007:Ori, verificând actele de la dosar, raportat la prevederile legale invocate de ambelerecurente, rezultă că, în fapt, reclamantul a achitat impozitul pe venitul din salarii,chiar dacă nu la Trezoreria B., ci la Trezoreria de la sediul principal şi în termen legal.Ca atare, nu se poate reţine vreo culpă în sarcina reclamantului pentru neplataobligaţiilor fiscale, care să conducă la calcularea dobânzilor şi penalităţilor deîntârziere de către A.F.P. B.

Obligaţii fiscale locale. Un sistem juridic distinct este aplicabil creanţelor fiscale cătrebugetele locale. Obligaţiile accesorii sunt majorările de întârziere conform art. 1241C.proc.fisc. Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligaţiilor fiscaleprincipale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună,începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumeidatorate inclusiv.To do1. Calculați pentru o obligație de 1000 de lei, restantă de 90 de zile (scadenă la data de26.09.), accesoriile datorate, în două ipoteze: dacă este creanță centrală și dacă estecreanță locală. Observați diferențele!2.2. Înlesniri la platăSediul materiei: art. 125 C.proc.fisc.Definiţie. Prin înlesniri la plată se desemnează facilităţile acordate de creditorul fiscal,debitorului său, la cererea acestuia pentru executarea voluntară a obligaţiei fiscalescadente, înainte de începerea executării silite, cât şi în timpul efectuării acesteia.Forme. Înlesniri sunt (a) eşalonările – partajarea obligaţiei principale în tranşe pe un anumitinterval de timp şi (b) amânările – acordarea unui termen de graţie.Procedura. Procedura de acordare este stabilită prin acte normative speciale. Proceduraeşalonărilor la plată este reglementată prin O.U.G. nr. 29/2011 şi OM.F.P. nr. 1853/2011.Eşalonarea are ca obiect toate obligaţiile fiscale – principale, accesorii – ale unuicontribuabil, la data emiterii certificatului de înregistrare fiscală. Este susceptibil a solicitaeşalonarea orice contribuabil, care îndeplineşte condiţiile indicate de lege – art. 4. Desubliniat că procedura este accesibilă unor contribuabili aflaţi în dificultate financiarătemporară – printre documentele solicitate se numără şi un plan de redresare financiară –







fiind excluşi cei în situaţie de deschidere a procedurii de insolvenţă; cu un comportamentfiscal corect; capabili să constituie garanţia cerută de lege – garanţia trebuie să acopereintegral creanţele restante şi să asigure un plus între 10-40 procente, în funcţie de durataeşalonării – art. 9 alin. (9) O.U.G. nr. 29/2011.Înlesnirile la plată se dispun şi se revocă sub condiţia respectării graficului de plăţi.2.3. Constituirea de garanţiiSediul materiei: art. 126-128 C.proc.fisc..Definiţie. Procedural, constituirea de garanţii este o condiţie impusă de organul fiscal,contribuabilului, având obligaţii fiscale restante, care solicită un anumit beneficiu. Fiind oprocedură suplimentară şi oneroasă, organul fiscal o aplică în ipotezele expres prevăzute delege: suspendarea executării silite, ridicarea măsurilor asiguratorii, asumarea obligaţiei deplată de către altă persoană prin angajament de plată.Forme. Tipurile de garanţii indicate de lege – art. 127 C.proc.fisc. sunt: a) consemnarea demijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului; b) scrisoarea de garanţie bancară; c)ipoteca asupra unor bunuri imobile din ţară; d) gaj asupra unor bunuri mobile; e)fidejusiune.Mecanismul garanţiilor se explică prin dreptul organului fiscal de a se îndestula din garanţii,dacă nu s-a realizat scopul pentru care acestea au fost constituite (spre exemplu,contribuabilul sustrage bunurile de la executare silită, terţul nu plăteşte). Garanţiileconsemnate în sume de bani se execută prin virarea sumei în conturile de venituri bugetarecorespunzătoare, iar în bunuri prin executarea bunurilor în condiţiile prevăzute pentruexecutarea silită

În acest sens, a se vedea: C.A. Braşov, secţ com., cont. adm. fisc., dec. nr. 160/2008:Instanţa apreciază că este corectă susţinerea expertului că, în privinţa constituiriigaranţiilor prevăzute în convenţiile încheiate, chiar dacă în unele perioade nu a avutconstituită garanţia la nivelul iniţial, aceasta nu a influenţat negativ mecanismul deplată la timp a obligaţiilor fiscale. Expertul a concluzionat în mod corect că reclamantaa respectat condiţiile privind eşalonarea la plată a datoriilor precum şi plataobligaţiilor curente încă de la data de 19.12.2005, astfel încât organele fiscale nu erauîndreptăţite să-i încaseze scutirile la plata eşalonărilor prevăzute în convenţie.

2.4. Măsurile asiguratoriiSediul materiei: art. 129-130 C.proc.fisc.În vederea asigurării executării obligaţiilor fiscale, organul fiscal dispune şi duce laîndeplinire măsuri asiguratorii, în ipotezele şi limitele impuse de lege.Definiţie. Măsurile asiguratorii sunt măsurile luate de organul fiscal, înainte sau în timpulexecutării, fie acestea voluntară sau silită, când există pericolul ca debitorul să se sustragă,să-şi ascundă bunurile sau să-şi risipească patrimoniul periclitând considerabil colectareacreanţei fiscale.Forme. Art. 129 C.proc.fisc. instituie următoarele tipuri de măsuri: (a) poprirea şi (b)sechestrul asiguratoriu – asupra bunurilor mobile şi/sau imobile.Poprirea asiguratorie constă în indisponibilizarea sumelor de bani deţinute ori datoratedebitorului fiscal de către terţe persoane.Sechestrul asiguratoriu constă în indisponibilizarea bunurilor mobile ori imobile, prezente şiviitoare ale debitorului fiscal.Bunurile perisabile şi/sau degradabile sechestrate asigurătoriu pot fi valorificate: a) de

către debitor, sumele obţinute consemnându-se la dispoziţia organului de executare; b)









prin vânzare în regim de urgenţă. În cazul înfiinţării sechestrului asigurătoriu asuprabunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare secomunică pentru înscriere Biroului de carte funciară.Procedură. Măsurile asiguratorii se dispun de organul fiscal prin decizie şi se execută prinprocedură administrativă. Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată şisemnată de către conducătorul organului fiscal competent. În decizie, organul fiscal vapreciza debitorului că prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sauestimate, măsurile asigurătorii vor fi ridicate. Procedura aplicată este cea referitoare laexecutarea silită.Momentul. Aceste măsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv încazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătoriidispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecătoreşti ori de alteorgane competente. Măsurile asiguratorii dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii,rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi. Odatăcu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurileasigurătorii se transformă în măsuri executorii.Împotriva actelor prin care se dispun şi se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii celinteresat poate face contestaţie în conformitate cu prevederile art. 172 C.proc.fisc.Revocare. Măsurile asigurătorii instituite se ridică, prin decizie motivată, de către creditoriifiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanţieiprevăzute la art. 127 C.proc.fisc.Executarea silită a obligaţilor fiscale1. Prescripţia dreptului de a cere executarea silită şi a dreptului de a cere restituirea saucompensareaSediul materiei: art. 131-135 C.proc.fisc.Termenul de prescripţie, în materie de executare silită a obligaţiilor fiscale principale oriaccesorii este de 5 ani.Începutul cursului prescripţiei. Momentul de la care curge acest termen, conform art. 131,este data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la executaresilită. În cazul creanţelor accesorii, dreptul de a cere executarea silită se prescrie după untermen calculat distinct pentru fiecare grup anual de creanţe accesorii. Acest termen seaplică şi creanţelor provenind din amenzi contravenţionale.Suspendarea termenului de prescripţie dreptului de a cere executarea silităTermenul de prescripţie este susceptibil de suspendare, în cazurile prevăzute la art. 132C.proc.fisc. şi anume:a) Cazurile prevăzute de dreptul comun pentru suspendarea prescripţiei dreptului laacţiune – art. 2532 C.CIV..b) În cazurile în care: ▪ legea prevede expres (executarea asupra imobilelor cu dare în plată),▪ instanţa acordă suspendarea (prin suspendarea executării actului în condiţiile Legii nr.554/2004 ori prin suspendarea executării silite), ▪ alt organ competent acordă suspendarea(prin procedura de suspendare administrativă, sub scrisoare de garanţie bancară).c) Pe perioada valabilităţii înlesnirilor – eşalonări, amânări.d) Cât timp debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la executarea silită.e) Alte cazuri prevăzute de lege – Cod procedură civilă.Întreruperea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silităTermenul de prescripţie este susceptibil şi de întrerupere, în cazurile prevăzute la art. 129



C.proc.fisc.:a) Cazurile prevăzute de dreptul comun pentru întreruperea prescripţiei dreptului laacţiune;b) Pe data îndeplinirii de către debitor (înainte de executarea silită sau în timpul acesteia) aunui act voluntar de plată sau a recunoaşterii în orice mod a datoriei. Recunoaştereatrebuie să fie neechivocă.c) Pe data îndeplinirii de către organul fiscal (din subordinea Agenţiei Naţionale deAdministrare Fiscală) a unui act de executare silită. Spre exemplu: comunicarea somaţiei,instituirea popririi pe conturi, sechestrarea unui bun.d)Pe data întocmirii actului de constatare a stării de insolvabilitate a debitorului. În cazul încare procedându-se la executarea silită, organ fiscal constată că debitorul nu deţine bunurisau alte valori, care pot fi executate, acesta va constata insolvabilitatea debitorului.Efectul împlinirii termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silităEfectele împlinirii termenului de prescripţie constau în stingerea dreptului de a realiza actede executare silită. Împlinirea poate fi invocată de către contribuabil sau de către organulfiscal. Organul fiscal, constatând împlinirea termenului de prescripţie va proceda laîncetarea măsurilor de executare silită şi întocmirea unui proces-verbal de constatare aprescrierii dreptului de a realiza executarea silită. Obligaţia fiscală supravieţuieşte caobligaţie imperfectă, plata făcută ulterior nefiind supusă repetiţiunii.2. Procedura de executare silităSediul materiei: art. 131-171 C.proc.fisc.Definiţie. Prin executare silită se înţelege ansamblul mijloacelor procedurale, prin carecreditorul, titular al dreptului recunoscut printr-un titlu executoriu constrânge, cu concursulforţei coercitive a statului, pe debitor să execute o obligaţie fiscală.Pentru a trece la executarea silită este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelorcondiţii:- existenţa unui titlu executoriu.- obligaţia să fie scadentă.- plata să nu fi fost realizată în mod voluntar.Competenţa. Sunt competente organele fiscale centrale sau locale, care administreazăcreanţa fiscală; funcţionarii competenţi se numesc executori fiscali.Bunurile. Pot fi urmărite bunurile în proprietatea debitorului, în valoare totală de 150% dinvaloarea creanţelor de recuperat şi a cheltuielilor de executare.Spre exemplu, pentru o creanţă de 9.000 cu cheltuieli de executare de 1.000, organul fiscalva urmări bunuri în valoare de 15.000 lei.Somaţia. Somaţia este actul administrativ-fiscal prin care debutează procedura deexecutare silită. Aceasta se comunică însoţită de un exemplar din titlul executoriu. Somaţiaeste un înscris cuprinzând numărul dosarului de executare silită, suma de executat,consecinţele neexecutării. Prin comunicarea somaţiei se acordă un nou termen de plată de15 zile debitorului, urmând ca în caz de neplată, să se continue măsurile de executare silită– art. 145 C.proc.fisc.2.1. Executarea silită prin poprireSediul materiei: 149-150 C.proc.fisc.Obiect. Prin poprire sunt urmărite veniturile sau orice sumă bănească, în lei sau în valută,titlurile de valoare sau bunurile mobile necorporale, deţinute sau datorate debitorului fiscalde către terţe persoane (terţ poprit) sau pe care acestea le vor datora în viitor, în temeiul



unor raporturi juridice existente.Spre exemplu, debitorul fiscal (D) datorează 15.000 lei cu titlu de impozit pe profit.Debitorul este creditorul unei creanţe comerciale, faţă de un client al său (C), în valoare de18.000, scadentă şi neplătită încă. Prin poprire, executorul fiscal va urmări creanţacomercială, astfel încât C va face plata către bugetul statului pentru 15.000 lei, şi restul faţăde creditorul său (D).Înscris. Poprirea se înfiinţează printr-o adresă de înfiinţare a popririi, trimisă terţului popritde către organul fiscal, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, împreună cu ocopie certificată, după titlul executoriu.Procedura. Poprirea nu este supusă confirmării. Poprirea se consideră înfiinţată dinmomentul primirii adresei de înfiinţare. Terţul poprit este obligat să înregistreze atât ziua,cât şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi. După înfiinţarea popririi, terţul poprit esteobligat: a) să plătească organului fiscal, suma reţinută şi cuvenită, în contul indicat deorganul de executare; b) să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite,înştiinţând despre aceasta organul de executare.În ipoteza în care terţul poprit contestă poprirea sau comunică nereguli în procedură,organul fiscal competent va solicita instanţei de judecată să pronunţe menţinerea saudesfiinţarea popririi. Pe baza hotărârii de menţinere a popririi, care constituie titluexecutoriu, organul de executare poate începe executarea silită a terţului poprit, încondiţiile prezentului cod – art. 150 C.proc.fisc..2.2. Executarea silită a bunurilor mobileSediul materiei: art. 151-153 C.proc.fisc.Obiect. Ca regulă pot fi executate orice bunuri mobile, animate sau neanimate, fungibilesau nefungibile, consumptibile sau neconsumptibile. În cazul urmăririi unui debitorpersoană fizică, nu pot fi executate silit anumite bunuri pentru desfăşurarea traiului zilnic şiuzului personal – indicate limitativ de art. 151 alin. (2) C.proc.fisc.. În cazul urmăririi unuidebitor persoană juridică, vor fi urmărite orice bunuri mobile indiferent de destinaţiaacestora.Procedura. La expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea somaţiei de plată, dacădebitorul nu execută voluntar creanţa, se trece la punerea sub sechestru a bunurilor.Sechestrarea se efectuează după evaluarea bunurilor (de către un expert), prin întocmireade către executorul fiscal a unui proces-verbal de sechestru.Înscris. Procesul-verbal de sechestru este actul administrativ fiscal prin care bunul esteindisponibilizat (scos din circuitul civil). Acesta cuprinde o serie de elemente obligatorii –art. 152 C.proc.fisc..Prin punerea sub sechestru se generează o serie de efecte juridice.În primul rând, la data punerii sub sechestru se naşte un drept de ipotecă mobiliară ori undrept de gaj al statului/unităţii administrativ-teritoriale asupra bunului respectiv.Sechestrarea poate fi fără deposedare, caz în care bunul rămâne în posesia debitorului(ipotecă mobiliară) sau cu deposedare, caz în care organul fiscal va numi un custode pentrubunul respectiv (gaj). Custodele semnează procesul-verbal de sechestru şi răspunde ca undepozitar remunerat pentru starea bunurilor – art. 153 C.Proc.Fisc.În al doilea rând, ca efect al punerii sub sechestru bunurile sunt indisponibilizate; acesteasunt scoase din circuitul civil. Actele de dispoziţie cu privire la aceste bunuri sunt lovite denulitate absolută. Ca efect al punerii sub sechestru, dacă în termen de 15 zile debitorul nuexecută voluntar creanţa, organul fiscal poate trece la valorificarea bunului în una dinformele prevăzute de lege.



2. 3. Executarea silită a bunurilor imobileSediul materiei: art. 154-156 C.Proc.Fisc.Obiect. Pentru satisfacerea unei creanţe fiscale pot fi urmărite orice bunuri imobile aflate înproprietatea debitorului fiscal. Vor fi executate silit împreună cu acesta şi bunurile accesoriibunului imobil, bunurile imobile prin destinaţie, conform C.CIV.. Sunt exceptate de laexecutarea silită construcţiile reprezentând spaţiul minim de locuit pentru debitor şi familiasa, stabilite conform normelor în vigoare – art. 154 alin. (3) C.proc.fisc.. Pentru stabilireaspaţiului minim de locuit pentru debitor şi familia sa facem trimitere la OG. nr. 40/1999.Procedura. După somarea debitorului şi evaluarea bunurilor printr-o expertiză se va trece lapunerea bunurilor imobile sub sechestru.Procesul-verbal de sechestru va avea un conţinut identic cu cel de la bunurile mobile,făcând referire la atributele de identificare ale executorului fiscal, atributele de identificareale creanţei executate, descrierea bunurilor sechestrate şi indicarea valorii acestora,menţiuni privind alte drepturi reale existente cu privire la bun, atributele de identificare aleadministratorului-sechestru, menţiunea că, în caz de neplată în termen de 15 zile, se vatrece la valorificarea bunurilor sechestrate, semnătura executorului fiscal, care a aplicatsechestrul şi a tuturor persoanelor care au fost de faţă la sechestrare.Efectele punerii sub sechestru. În primul rând, punerea sub sechestru duce la constituireaunui drept de ipotecă legală. Bunul aflat sub sechestru va fi indisponibilizat.Suspendare. Procedura de executare silită asupra unui bun imobil poate fi suspendată încondiţiile art. 156 C.proc.fisc. când debitorul oferă fructele civile – veniturile din închiriereabunului urmărit pentru 6 luni sau alte venituri pentru a salva soarta imobilului.3. Valorificarea bunurilor puse sub sechestruLa trecerea termenului de 15 zile şi în lipsa executării voluntare, bunurile urmează să fievalorificate, fără efectuarea altor formalităţi.Procedura este reglementată de art. 159-169 C.Proc.Fisc.; valorificarea se face în una dinformele prevăzute de lege.3.1. Valorificarea bunurilor prin înţelegerea părţilorSediul materiei: art. 160 C.proc.fisc..Procedura. Rolul central în această procedură revine debitorului, care, cu acordul organuluifiscal va căuta propuneri pentru cumpărarea bunului respectiv. Acesta va prezenta în scrispropunerile primite şi nivelul de acoperire a creanţelor fiscale, către executorul fiscal,indicând numele, adresa potenţialului cumpărător, precum şi termenul în care acesta poateface plata. De subliniat este faptul că vânzarea bunurilor sechestrate se poate face numaicătre persoanele fizice sau juridice, care nu au obligaţii fiscale restante.Organul fiscal va analiza ofertele şi va alege pe una dintre acestea comunicând debitoruluitermenul şi contul bugetar în care va fi virat preţul plătit.Cumpărătorul ales va efectua plata în contul bugetar indicat de organul fiscal. Laînregistrarea plăţii, indisponibilitatea pusă prin sechestru asupra bunului va fi ridicată, iarcontractul de vânzare-cumpărare îşi va produce efectul translativ de proprietate.3.2. Valorificarea bunurilor prin vânzare directăSediul materiei: art. 161 C.proc.fisc..Procedura. Bunurile puse sub sechestru pot fi valorificate în regim de consignaţie sauvândute în mod direct. Procedura se aplică în mod excepţional atunci (a) când bunurile suntperisabile sau supuse degradării, (b) când prin vânzarea lor se va acoperi în întregimecreanţa fiscală, (c) după finalizarea procedurii de licitaţie dacă bunul nu a fost vândut şi un



cumpărător oferă preţul de evaluare a bunului.3.3. Valorificarea bunurilor prin vânzare la licitaţieSediul materiei: art. 162 C.proc.fisc..Procedura. Rolul central în această procedură îl ocupă executorul fiscal, căruia îi revin oserie de obligaţii impuse de lege, menit să asigure desfăşurarea normală a procedurii devalorificare.În primă etapă, executorul fiscal va asigura publicitatea vânzării, într-un termen regresiv, de10 zile, înainte de data fixată pentru desfăşurarea licitaţie. Anunţul va cuprinde elementeprivind data, ora şi locul licitaţiei, preţul de evaluare ori preţul de pornire a licitaţiei,invitaţie de a participa la licitaţie.A doua etapă a procedurii constă în depunerea de către cei interesaţi a ofertelor cu celpuţin o zi înainte de desfăşurarea licitaţiei, împreună, cu o copie de după actul de identitateal cumpărătorului, dovada plătii taxei de participare (10% din preţul de evaluare a bunului),cazierul fiscal (dovada că ofertantul nu are creanţe fiscale scadente). Preţul de pornire alicitaţiei poate varia, fiind fie cel mai mare preţ din ofertele de cumpărare, fie preţul depornire a licitaţie. La a doua şi a treia licitaţie, preţul iniţial va fi diminuat cu 25%, respectiv50%.Vânzarea propriu-zisă se face sub coordonarea unei comisii de licitaţie. Executorul fiscal latermenul şi locul fixate va da citire anunţului de vânzare şi ofertelor primite. Se va procedala strigarea preţurilor. Comisia va reţine oferta cea mai bună şi va desemna pe adjudecatar.Plata preţului (diminuat cu valoarea taxei de participare) se va face în termen de 5 zile, la ounitate a Trezoreriei. În lipsa plăţii o nouă licitaţie va fi organizată în termen de 10 zile de laadjudecare, urmând ca orice costuri să fie suportate de către adjudecatar. Plata se poateface în cazul bunurilor imobile şi în rate de maxim 12 luni, conform art. 160 C.proc.fisc.

1.6. To doExemplificaţi pentru cazul unui avocat procedurile de înregistrare fiscală.Exemplificaţi pentru bunuri mobile perisabile procedura de executare silită.

1.7. Să ne reamintimObligaţii fiscale sunt obligaţii patrimoniale şi nepatrimoniale.Principala formă de executare este plata.Temeiul executării voluntare este titlul de creanță.Executarea se poate face şi silit.Temeiul executării silite este titlul executoriu.

1.8. RezumatO creanţa fiscală cunoaşte mai multe momente în existenţa sa.a) constituirea creanţei;b) individualizarea creanţei;c) termenul de plată;d) scadenţa;e) generarea de accesorii;f) stingerea prin executare voluntară ori silită.









TEMA DE CONTROL NR. 2

Indicaţi varianta/variantele corecte:1. Raportul juridic de drept fiscal: a) are o componentă materială şi una procesuală; b) poate fi materialsau procesual; c) depinde întotdeauna de naşterea unui raport juridic din altă ramură de drept.2. Raportul juridic fiscal: a) se naşte la data exigibilităţii impozitului, dacă este raport de drept material;b) se naşte la data constituirii acordului de voinţă al părţilor într-un contract de închiriere; c) se stingeîntotdeauna la data plăţii.3. În cadrul raportul juridic de drept fiscal: a) statul sau unitatea administrativ-teritorială are întotdeaunacalitatea de subiect activ, dacă obligaţiile sunt nepatrimoniale; b) statul sau unitatea administrativ-teritorială are întotdeauna calitatea de subiect activ, dacă obligaţiile sunt patrimoniale; c) statul sauunitatea administrativ-teritorială este întotdeauna subiect de drept, activ sau pasiv.4. Subiectul raportului de drept fiscal: a) este un organ din subordinea ANAF, în temeiul art. 17. alin 1 C.Proc. Fisc.; b) poate avea numai drepturi şi obligaţii procesuale, fără a fi subiect de drept material; c)poate cumula calitatea de creditor şi debitor de obligaţii fiscale, numai de acelaşi tip.5. Contribuabilul: a) poate să nu aibă capacitate de folosinţă; b) poate să nu aibă capacitate de exerciţiu;c) poate să nu aibă personalitate juridică.6. Mandatarul fiscal: a) este identic cu plătitorul, în sensul art. 26 C. Proc. Fisc.; b) are drepturi şi obligaţiiproprii, în raport cu organul fiscal; c) este asociat al unei entităţi fără personalitate juridică.7. Domiciliul fiscal înseamnă: a) sediul secundar al persoanei juridice; b) domiciliul legal al persoaneifizice; c) reşedinţa unei persoanei fizice.8. În raport cu organele fiscale: a) domiciliul fiscal poate fi domiciliul ales; b) adresa unde locuiesc efectivproduce efectele unei reşedinţe; c) lipsa de la domiciliu fiscal pentru 2 ani, pentru tratament produceefectele unei schimbări de domiciliu9. Declaraţia de înregistrare fiscală: a) are ca efect stabilirea obligaţiilor de plată ale contribuabilului; b)are ca efect atribuirea unui cod de identificare fiscală; c) se depune de persoana fizică în termen de 60 dezile de la începerea activităţii.10. Declaraţia de înregistrare fiscală: a) cuprinde date privind identitatea contribuabilului, categoriile deobligaţii fiscale, date privind reprezentantul fiscal; b) se depune la organul fiscal de la domiciliul fiscal; c)de depune la constituire în cazul comercianţilor.11. Codul de identificare fiscală poate fi: a) un număr de înregistrare fiscală în cazul persoanelor fizice; b)un cod unic de înregistrare în cazul persoanelor juridice; c) un cod de înregistrare fiscală în cazulcomercianţilor12. Certificatul de înregistrare fiscală: a) este un înscris autentic, act de identificare; b) este obligatoriuafişat la sediul persoanei juridice; c) se eliberează în 3 exemplare.13. Certificatul de înregistrare fiscală: a) face menţiune despre obligaţiile fiscale ale contribuabilului; b)se reface în caz de furt cu plata taxelor de timbru; c) se modifică prin emiterea unei declaraţii demenţiuni de către organul fiscal.14. Registrul Contribuabililor: a) se ţine de Tribunalul competent, după domiciliul fiscal; b) face vorbiredespre vectorul fiscal; c) priveşte doar contribuabilii activi15. Registrul Contribuabililor: a) se modifică din oficiu, când organul fiscal constată diferenţe faţă desituaţia de fapt; b) are ca sursă de informare Registrul Comerţului; c) se ţine separat pentru contribuabiliiinactivi.

Indicaţi soluţia la următoarele ipoteze de lucru:

În fapt s-a reţinut că S.C. MomentZ S.A, societate de distribuţie materiale de construcţii lemnului arealizat pe primul trimestru al anului 2011 profit net impozabil în cuantum de 90.000 lei. Conform art. 34din Codul Fiscal impozitul pe profit se plăteşte trimestrial până la data de 25 a primei luni următoare. Ladata de 20.04 societatea depune declaraţia fiscală cu privire la profitul impozabil, prin care seindividualizează creanţa fiscală în cuantum de 14.400 lei.Întrebări: Cine poate face plata obligaţiei ? Dar dacă la data de 23 aprilie, societatea este supusă uneidivizări ? Care este data exigibilităţii obligaţiei? Dar data scadenţei? Cum este creanţa la această dată?Cum se face plata? Care este data plăţii? Dacă societatea mai are de achitat impozitul pe dividendepentru anul 2010, în cuantum de 18.000 lei cu penalităţi de 1.440 lei, iar societatea achită 16.000 lei,care este ordinea stingerii obligaţiilor? Dacă la data de 25 iunie societatea nu a plătit impozitul, care suntsancţiunile? Termenul de la curg?

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă împrejurarea că SC B. J. SRL şi-a încetat activitatea înanul 1997, împrejurare necontestată de către pârâtă. Probele existente la dosar relevă împrejurarea căurmare a activităţii comerciale desfăşurate de SC B. J. SRL se datorează bugetului general consolidat, cutitlu de TVA suma de 44,67 lei, suma fiind stabilită în baza unei declaraţii din data de 01.01.2001. Întrucâtaceastă sumă nu a fost achitată la scadenţă, pârâta a procedat la calcularea de penalităţi şi majorări deîntârziere, iar pentru a asigura recuperarea creanţelor bugetare a întocmit titluri executorii şi ulteriorsomaţii, înregistrate sub nr. (...)/2002 respectiv nr. (...)/2005. Reclamantul a susţinut că greşit a arătatinstanţa că termenul de prescripţie a fost întrerupt prin somaţiile nr. 20.9751/2002, 13.245/2003... etc.,deoarece S.C. B. J. S.R.L nu a mai făcut nici un act comercial sau de altă natură începând cu 1 ianuarie1997 şi prin urmare aşa-zisa creanţă nu poate să se fi născut decât, cel devreme, în 1996; prin urmare,termenul de 5 ani în care survine prescripţia extinctivă se calculează din data de 1 ianuarie a anuluiurmător celui în care s-a născut creanţa, începând cu 1 ianuarie 1997 şi până în august 2002 când seemite pentru prima dată o somaţie care întrerupe cursul prescripţiei, respectiv somaţia nr. (...)/2002, s-au scurs exact 5(cinci) ani şi 7(şapte luni) adică suficient timp ca aşa-zisa creanţă să fie prescrisă. Curteade apel a dispus respingerea recursului, întrucât în speţă, se poate constata că dreptul de a cereexecutarea silită a creanţelor fiscale stabilite de către pârâtă nu este prescris întrucât dreptul de a cereexecutarea silită a luat naştere la data de 1 ianuarie 1998 deoarece din afirmaţiile reclamantului cuprinseîn cererea de chemare în judecată precum şi în contestaţia la executare formulate rezultă că societateaşi-a încetat activitatea în anul 1997.

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5 – CONTESTAREA ACTELOR EMISE DE ORGANELE FISCALE

Cuprins1.1. IntroducereActele administrativ-fiscale sunt actele de autoritate, cu conţinut patrimonial orinepatrimonial, pe care părţile raportului juridic de drept fiscal le emit pentru a constata,modifica sau stinge raportul juridic. Aceste pot fi emise şi de organul fiscal, caz în care pot ficontestate.

1.2. Competenţele unităţii de învăţareDupă parcurgerea unităţii de învăţare, studentul va fi capabil: să explice condiţiile de legalitate ale actului administrativ-fiscal să indice condiţiile de fond şi de formă ale principalelor acte procesuale specifice

contenciosului fiscal



1. Actul administrativ-fiscalDefiniţie. Actul administrativ fiscal este definit prin art. 41 C.proc.fisc., reprezentând actulemis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea saustingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale. Sunt acte administrativ-fiscale: decizia deimpunere, declaraţia fiscală, certificatul de înregistrare, certificatul de cazier fiscal, deciziade restituire, decizia privind măsuri de îndeplinit, notă de compensare, notă de scădere,decizia de soluţionare a unei contestaţii etc. Nu sunt acte administrativ-fiscale actelepremergătoare: Raportul de inspecţie fiscală, Procesul-verbal de control şi nici Adresele deînştiinţare.Conţinut. Cu privire la conţinutul actului administrativ fiscal, art. 43 alin. (2) C.proc.fisc.stabileşte o serie de elemente obligatorii, care pot fi grupate astfel: elemente de identificarea organului fiscal emitent; elemente (nume/denumire, domiciliu/sediu) de identificare acontribuabilului; obiectul actului administrativ fiscal; temeiurile emiterii – în fapt şi în drept;posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul competent aprimi cererea; menţiunea privind audierea contribuabilului şi poziţia acestuia; data şi loculemiterii, semnătura şi ştampila emitentului.Forma. Raportat la aspecte de formă se aplică regula formei scrise, condiţie cerută advaliditatem, actul administrativ fiscal având caracter autentic.Comunicare. Formele de comunicare sunt multiple şi se raportează la situaţia de fapt şi latipul actului administrativ fiscal. Procedura se completează cu prevederile C.proc.civ. privindcitaţiile şi comunicarea actelor de procedură.Comunicarea se face prin:- prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului















administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării subsemnătură a actului;- prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoaneleîmputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii subsemnătură a actului;- prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmarede primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmitereatextului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii;- prin publicitate. Comunicarea prin publicitate este o formă subsidiară de comunicare, cândnu s-a realizat prin alte forme. Actul se consideră comunicat în termen de 15 zile de laafişarea Anunţului de publicare.Efecte. Principala funcţiei a actului administrativ-fiscal este consemnarea unui raport juridicori a unor modificări în acest raport: constituirea creanţei (decizia de impunere, decizia derestituire), stingerea acesteia (chitanţa, nota de compensare) ori o altă procedură (proces-verbal de stabilire accesorii, avizul de inspecţie fiscală).2. Procedura judiciare2.1. Contestarea actelor administrativ-fiscaleSoluţionarea conflictelor privind actele administrativ-fiscale se face printr-o procedură cudouă etape: contestarea administrativă (obligatorie) şi contestarea judiciară (accesibilă doardupă contestaţia administrativă).2.1.1. Contestarea administrativă – procedură prealabilă obligatorieSediul materiei: art. 205 – 218 C.proc.fisc.C.proc.fisc. consacră prin art. 205 dreptul la contestaţie – cale administrativă de atac, a celuice se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsaacestuia, care însă nu înlătură dreptul la acţiune. Calea administrativă de atac a acteloradministrativ-fiscale reglementată de C.proc.fisc. reprezintă o procedură prealabilăobligatorie, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, a se vedea: I.C.C.J., s. cont. adm. fisc., dec. nr. 496/2006 : C.proc.fisc.reglementează în mod amănunţit procedura contestării actelor administrativ-fiscale,această cale administrativă de atac fiind obligatorie, şi nu facultativă. Actele desoluţionare de către organele administrative a contestaţiilor, formulate de asemeneapotrivit dispoziţiilor C.proc.fisc., nu sunt aşadar acte de jurisdicţie, ci acteadministrative supuse cenzurii instanţei de judecată.

Obiect. Pot fi contestate, în sens larg, toate actele administrativ-fiscale emise în activitateaorganului fiscal, cu caracter patrimonial sau nepatrimonial. C.proc.fisc. are în vedere înprimul rând Deciziile de impunere. Declaraţiile fiscale şi cele vamale pot fi contestate numaiprivitor la intervenţia organului fiscal, nu şi la simplele declaraţii ale contribuabilului.Prin obiect al contestaţiei în sensul art. 206 salin. 2 C.proc.fisc. se desemnează a) baza deimpunere - faptele juridice constatate, b) sumele şi măsurile stabilite prin titlul de creanţăfiscală sau alt act administrativ, precum şi c) refuzul nejustificat al organului fiscal de a emiteun act administrativ fiscal. Poate constitui obiect al contestaţiei şi lipsa unui act, atunci cândcontribuabilul are dreptul la acel înscris (neemitere certificat de înregistrare fiscală).Contestația scrisă. Controlul administrativ al actelor fiscale se declanşează printr-ocontestaţie scrisă, care va cuprinde datele de identificare ale contestatorului; obiectulcontestaţiei; motivele de fapt şi de drept; dovezile, pe care se întemeiază; semnăturacontestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum şi ştampila.







Contestaţia este întocmită în formă scrisă şi se depune la organul fiscal al cărui act secontestă.Motivarea. Contestaţia se va depune cu îndeplinirea condiţiilor indicate de art. 206C.proc.fisc., în acest scop fiind necesar a se motiva în fapt şi în drept pretenţiile. Lipsamotivării contestaţiei se apreciază cumulativ.To doRedactați modelul unei contestații scrise având în vedere cerințele legale.

Termenul de depunere a contestaţiei este de 30 de zile. (art. 207 alin. (1) C.proc.fisc.).Termenul curge de la data comunicării actului administrativ-fiscal. Termenul de depunere acontestaţiei este un termen de decădere. Expirarea termenului de introducere a contestaţieiconferă caracter definitiv actului administrativ-fiscal

În acest sens, a se vedea: C.A. Bucureşti, s. cont. adm. fisc., dec. nr. 11/2005: Curtea nuva reţine susţinerile din motivele de recurs, în sensul că s-a formulat contestaţia întermen în raport de data comunicării anexelor actului de control (proces-verbal decontrol), deoarece termenul de decădere de 15 zile a început să curgă de la datacomunicării procesului-verbal din 13 aprilie 2001, şi nu de la data comunicării anexelor

Procedura. Contestaţia se va soluţiona conform dispoziţiilor Ordinului PANAF nr. 450/2013.Procedura internă presupune un referat al organului emitent privind soluţia legală (un fel deîntâmpinare), o etapă de analiză a excepţiilor de procedură şi o etapă de analiză a fondului.Decizia de soluţionare a organului competent va fi dată în formă scrisă şi va fi structurată,similar unei hotărâri judecătoreşti pe trei componente – art. 210 C.proc.fisc: preambulul,(cuprinzând: denumirea organului învestit cu soluţionarea, numele sau denumireacontestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numărul de înregistrare a contestaţiei la organulde soluţionare competent, obiectul cauzei, precum şi sinteza susţinerilor părţilor atunci cândorganul competent de soluţionare a contestaţiei nu este organul emitent al actului atacat),considerentele – motivele de fapt şi de drept, care au fundamentat decizia organului fiscal şidispozitivul conţinând soluţia pronunţată, calea de atac şi termenul de exercitare a acesteia.Se pot formula în conţinutul acesteia trei tipuri de soluţii juridice: de admitere totală acontestaţiei, de admitere parţială a contestaţiei şi soluţia de respingere a contestaţiei.Admiterea contestaţiei. Admiterea contestaţiei va duce la anularea, după caz totală sauparţială a actului administrativ fiscal ori la obligarea organului fiscal la emiterea actului; seva întocmi un nou act administrativ-fiscal, care va avea în vedere strict considerenteledeciziei de soluţionare. Admiterea contestaţiei de către organul fiscal are ca efect anulareaactului administrativ-fiscal atacat, precum şi înlăturarea efectelor produse de acesta. Maimult, contribuabilul are dreptul de a solicita repararea prejudiciului cauzat prin executareaactului administrativ-fiscal nelegal, precum şi a cheltuielilor avansate.Respingerea contestaţiei. Respingerea contestaţie, ca soluţie se poate pronunţa pe temeiprocedural, atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de C.proc.fisc. (inadmisibilă)sau pe fond (neîntemeiată), lipsind temeiurile în fapt şi în drept ale contestaţiei.2.1.2. Contestarea judiciară a Deciziei de soluţionare ori a lipsei acestui actDecizia organului fiscal este susceptibilă de a fi atacată, la instanţa judecătorească decontencios administrativ competentă. Procedura va fi guvernată de Legea contenciosului-administrativ nr. 554 din 02/12/2004.

În acest sens, a se vedea: C.A. Bacău, s. com., cont. adm. fisc., dec. nr. 40/2010: Astfel,instanţa nu poate fi sesizată în vederea exercitării controlului de legalitate asuprasubstanţei măsurilor dispuse decât după finalizarea procedurii administrative prin











emiterea unei decizii care să analizeze fondul raportului juridic fiscal.Contestaţia jurisdicţională poate interveni în două situaţii:- o contestare a deciziei emise de organul fiscal, în soluţionarea contestaţiei iniţiale;- o contestare a absenţei deciziei emise de organul fiscal, în termenul de 45 zile de la dataînregistrării contestaţiei.Conform noii practici confirmată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr.1658/27.03.2012, acţiunea în anulare se poate introduce doar după emiterea Deciziei desoluţionare a contestaţiei de către organul fiscal. Argumentul este dat de nevoia de a aveaun raport administrativ-fiscal definitiv.În ipoteza lipsei unei Decizii de soluţionare în termenul legal, contribuabilul poate introduceo acţiune în obligaţie de a face, pentru a solicita instanţei obligarea organului fiscal laemiterea actului. Apreciem soluţia ca fiind criticabilă şi costisitoare pentru contribuabil.În calea judecătorească de atac se vor contesta dispoziţiile deciziei de soluţionare acontestaţiei emisă de autoritatea administrativ-fiscală competentă, iar judecata se faceconform dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.Competenţa materială revine instanţei de contencios administrativ şi fiscal, în raport dedouă criterii: valoare actului atacat şi autoritatea emitentă.

În acest sens, a se vedea: C.A. Bacău, s. com., cont. adm. fisc., dec. nr. 75/2009: Potrivitart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sauîncheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şiimpozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar celeprivind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale,precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şiaccesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile decontencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specialănu se prevede altfel

Cu privire la termenul de introducere a contestaţiei în faţa instanţei de contenciosadministrativ acesta este dat de dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi anume6 luni de la emiterea Deciziei de soluţionare. Pentru obligaţia de a face, acţiunea se poateintroduce de la expirarea termenului de 45 de zile pentru soluţionarea contestaţieiprealabile până la împlinirea a 6 luni.Momentul introducerii cererii de chemare în judecată depinde de finalizarea proceduriiprealabile. Astfel, termenul curge de la data comunicării deciziei de soluţionare ori în lipsaacesteia de la expirarea termenului de soluţionare indicat de art. 70 C.proc.fisc..Contestarea actului administrativ-fiscal pune în discuţie şi problema suspendării efecteloracestuia – cu predilecţie ale deciziei de impunere. Cadrul normativ de raportare este dat deart. 14-15 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce priveşte condiţiile ce se impun a fi îndeplinitepentru a dispune suspendarea, acestea sunt: cauza justificată şi iminenţa producerii unuiprejudiciu.Suspendarea poate fi solicitată pe cale de acţiune principală, în condiţiile art. 14 imediat ce afost comunicat actul ori pe cale de cerere accesorie, în condiţiile art. 15 odată cu cererea deanulare.Împotriva sentinţei instanţei, se poate declara recurs: art. 10 din Legea nr. 554/2004:hotărârile în materie de contencios administrativ se atacă cu recursCompetenţa competenţa Curţii de Apel pentru deciziile Tribunalului







competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru deciziile Curţii de Apel.Titularul recursului sunt contribuabilul, dacă acţiunea sa a fost respinsă, organul fiscal, dacăacţiunea a fost admisă.2.2. Contestaţia la executare silităSediul materiei: art. 172-174 C.proc.fisc.Obiect. Obiectul contestaţiei constă în orice act de executare efectuat cu încălcareaprevederilor C.proc.fisc. de către organele de executare, precum şi refuzul organelor fiscalesă îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornităexecutarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătoreascăsau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedurăprevăzută de lege

În acest sens, a se vedea: C.A Craiova, secţ com., cont. adm. fisc., dec. nr. 1003/2008:Este evident aşadar că obiectul litigiului cu care a fost investită instanţa de fond îlconstituie o contestaţie la executare, şi nu o acţiune în contencios administrativ încondiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamantul a solicitat anulareaexecutării silite începute în baza titlului executoriu nr. 150/15.01.2008 şi a somaţiei nr.136/15.01.2008, emise de CAS O, şi nu anularea unui act administrativ. (...) Înconformitate cu dispoziţiile art. 172 alin. (3) C.proc.fisc., contestaţia se introduce lainstanţa judecătorească competentă, iar potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2)C.proc.civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va faceexecutarea, nefiind aplicabile prevederile art. 205 alin. (1) C.proc.fisc..

Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă – judecătoria în raza căreiase desfăşoară executarea silită şi se judecă în procedură de urgenţă. Contestaţia va verificacondiţiile impuse de C.proc.civ. privind cererea de chemare în judecată, indicând motivelede fapt şi de drept ale contestării.Obiect. Prin această procedură se contestă actele de executare silită executate de organulfiscal, precum şi actele administrativ-fiscale emise de acesta: somaţia, procesul-verbal desechestru.În acest sens, a se vedea: I.C.C.J., Recursul în interesul legii nr. XIV/2007Termen de contestare. Contestaţia se poate face în termen de 15 zile, sub sancţiuneadecăderii, de la data când:a) contestatorul a luat cunoştinţă de executarea ori de actul de executare pe care lecontestă, din comunicarea somaţiei sau din altă înştiinţare primită ori, în lipsa acestora, cuocazia efectuării executării silite sau în alt mod;b) contestatorul a luat cunoştinţă, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de aîndeplini un act de executare;c) cel interesat a luat cunoştinţă, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pecare le contestă.Judecarea contestaţiei. La judecarea contestaţiei instanţa va cita şi organul de executare în acărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, îşi aresediul sau domiciliul terţul poprit. La cererea părţii interesate instanţa poate decide, încadrul contestaţiei la executare, asupra împărţirii bunurilor pe care debitorul le deţine înproprietate comună cu alte persoane. Soluţia contestaţiei se dă printr-o hotărârejudecătorească – sentinţă.Soluţii. Admiterea contestaţiei. Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, după caz,







poate dispune: a) anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia; b)anularea ori încetarea executării înseşi; c) anularea sau lămurirea titlului executoriu;efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.Respingerea contestaţiei. În cazul respingerii contestaţiei, contestatorul poate fi obligat, lacererea organului de executare, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârziereaexecutării, iar când contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţă, el va fi obligat şi la plataunei amenzi de la 50 lei la 1.000 lei.Soluţia este supusă apelului.2.3. Contestarea procesului-verbal de sancţionare a unei contravenţii fiscaleProcesul-verbal de sancţionare a contravenţiei este un act administrativ-fiscal, emis caurmare a exercitării unor acţiuni de control, prin care sunt constate contravenţii la regimulfiscal. Spre exemplu: nedepunerea declaraţiei de înregistrare fiscală; nedepunereadeclaraţiei fiscale, necomunicarea de documente; nevărsarea sumelor reţinute prin stopaj lasursă.Sediul materiei. Contravenţii în materie fiscală sunt reglementate prin art. 219-220C.proc.fisc. şi Codul fiscal pentru accize şi impunerile locale.Acesta trebuie să verifice condiţiile impuse O.U.G nr. 2/2001, în sensul de a cuprinde datelede identificare ale contribuabilului, constatările organului fiscal, motivarea în fapt şi în drepta acestor constatări, precum şi posibilitatea de a fi contestat, cu indicarea termenului decontestare şi a organului, la care se depune contestaţia. Prin raportare la Decizia CurţiiConstituţionale, nr. 200/2004, în ipoteza în care, controlul se finalizează cu constatareauneia sau mai multor contravenţii, contravenientul va adresa contestaţia direct instanţeicompetente – judecătoria - conform O.U.G nr. 2/2001.Obiectul contestaţiei constă în orice aspect de fond şi de formă, privind inexistenţacontravenţiei (spre exemplu, nu există culpa contribuabilului) ori imposibilitatea de a fisancţionată (spre exemplu, s-a prescris răspunderea contravenţională). Lipsa menţiunilorprivind (a) numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, (b) numele şi prenumelecontravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, (c) afaptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau (d) a semnăturii agentului constatator atragenulitatea procesului-verbal sunt sancţionate cu nulitatea. Nulitatea se constată şi din oficiu.Plângerea poate privi atât contravenţia cât şi sancţiunea aplicată. (Spre exemplu,contribuabilul recunoaşte fapta, dar contestă modul de stabilire şi de calcul a sancţiuniiaplicate).Plângerea se depune la instanţa de judecată în termen de 15 zile de la data înmânării saucomunicării procesului-verbal de constatare (art. 31 alin. (1) O.U.G nr. 2/2001). Răspundereacontravenţională se prescrie în termen de 6 luni de la data contravenţiei ori în cazulcontravenţiilor continue, de la data constatării contravenţiei.Judecata. Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăşi 30 de zile, şi va dispunecitarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului carea aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi aoricăror alte persoane în măsura să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifica dacă aceasta a fostintrodusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştias-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vedereaverificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii,despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării.Instanţa poate decide menţinerea soluţiei din procesul-verbal de sancţionare a contravenţiei

şi a sancţiunii aplicate ori poate constata nulitatea procesului-verbal şi dispune anulareaacestuia. Hotărârea judecătoreasca prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacata cuapel în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului.Motivele de apel pot fi susţinute şi oral în fata instanţei.

1.6. To doIdentificaţi pe jurisprudenta.org o speţă de contencios fiscal şi subliniaţi probleme de fond şide procedură ce au fost ridicate în faţa instanţei.

1.7. Să ne reamintimProcedura fiscală de contestare a actelor administrativ-fiscale urmează două etape: oprocedură prealabilă şi o procedură judiciară.Procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se contestă pe o procedurădistinctă.Actele de executare silită se contestă pe o procedură distinctă.

1.8. RezumatForma Obiect EtapeContestație actadministrativ-fiscal

Decizie de impunere și altedecizii

1. Procedură prealabilă2. Acțiune fond3. Recurs

Contestație executare silită Acte de executare și titluexecutoriu

1. Acțiune fond2. Apel

Contestare contravențiifiscale

Proces-verbal de constatareși sancționare a contravenției


1.9. Test de evaluare – autoevaluareIndicaţi soluţia la următoarele ipoteze de lucru:Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanţei de contenciosadministrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sauîntr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţiipublice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în totsau în parte, a acestuia. Instanţa apreciază că procedura prealabilă administrativă este oprocedură obligatorie, fiind o condiţie de admisibilitate a acţiunii la instanţa de contenciosadministrativ, iar lipsa acesteia conduce la respingerea cererii ca inadmisibilă. Prindispoziţiile art. 205-218 C.proc.fisc. se instituie o procedură administrativă specială care,fără a fi calificată drept jurisdicţie administrativă, derogă de la normele de drept comunprivind procedura prealabilă. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cerereade chemare în judecată. Din prevederile art. 218 alin. 2 C.proc.fisc., conform cărora deciziileemise în soluţionarea contestaţiei pot fi atacate la instanţa de contencios administrativcompetentă, rezultă că instanţa nu poate fi sesizată în vederea exercitării controlului delegalitate asupra măsurilor dispuse decât după finalizarea procedurii administrative prinemiterea unei decizii care să analizeze fondul raportului juridic fiscal. În speţă, reclamantul asolicitat anularea titlului executoriu nr.(...)/13.04.2007, precizându-se faptul ca obligaţia deplata a fost stabilita prin decizie de impunere pentru plăţi anticipate cu titlu de impozit

























aferent venitului din activităţi independente pe anii 2002-2007. Din analizarea materialuluiprobator administrat în cauză-înscrisuri, se constată că reclamantul nu a uzat de calea deatac instituită de art. 218 alin .2 din OG nr. 92/2003 coroborat cu art. 10 din Legea nr.554/2004, în sensul de a contesta actele administrative generatoare a obligaţiilor fiscale-decizii de impunere aferente impozitului de venituri din activităţi independente pe caleadministrativ şi ulterior de a sesiza instanţa cu anularea actelor administrativ fiscale ce a statla baza emiterii titlului executoriu nr.(...)/13.04.2007. Faţă de cele reţinute, instanţa de fonda constatat ca reclamantul E. G. nu a efectuat procedura prealabilă în ce priveşte anulareaactelor administrativ fiscale invocate, considerente pentru care a admis excepţia lipseiprocedurii prealabile, invocată din oficiu şi pe cale de consecinţă a dispus respingereaacţiunii, ca inadmisibilă. Curtea, examinând natura actului juridic ce formează obiectulprezentei contestaţii, reţine că acesta este un titlu executoriu fiscal, ce materializează încuprinsul său o creanţă fiscală ajunsă la scadenţă, având un regim juridic distinct de cel alactului administrativ fiscal ce este supus regulilor prevăzute de art. 175 C.proc.fisc.. Astfel,potrivit dispoziţiilor art. 169 alin. 3 C.proc.fisc. contestaţia poate fi făcută şi împotriva titluluiexecutoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este ohotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentrucontestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege, contestaţie ce va fi introdusă lainstanţa judecătorească competentă. Interpretând coroborat prevederile art. 137, 169 şi175 din OG nr. 92/2003, Curtea reţine că sunt evidenţiate distinct căile de contestare pentruactul administrativ fiscal, în sfera acestei noţiuni intrând şi titlul de creanţă, şi titlulexecutoriu fiscal, pentru acesta fiind competentă judecătoria. În acelaşi sens a fostpronunţată şi decizia nr. XIV/5.02.2007 a ÎCCJ, prin care s-a admis recursul în interesul legii şis-a stabilit că judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea este competentă săjudece contestaţia, atât împotriva executării silite înseşi, a unui act sau măsuri de executare,a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condiţiilelegii, cât şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazulîn care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de un alt organjurisdicţional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Prinurmare, reţinând că este incident în cauză motivul de ordine publică prevăzut de art. 304,pct. 3 c. proc. civ, Curtea, în raport de dispoziţiile art. 312 c. proc. civ., va admite recursuldeclarat de recurentul E. G., va casa hotărârea nr. 367/14.04.2009 a Tribunalului Constanţaşi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoriei Constanţa, pentrusoluţionarea fondului contestaţiei formulate de contestatorul E. G..Indicaţi soluţia legală

BIBLIOGRAFIE

1. Costea Ioana Maria, Drept financiar. Note de curs., Ed. Hamangiu, București, 2013.2. Costea Ioana Maria, Optimizarea fiscală. Doctrină. Soluții. Jurisprudență, Ed. C.H. Beck, Bucureşti,

2011.3. Duca Emilian, Codul de procedura fiscală – Comentat și adnotat (...), Ed. Universul Juridic, București,

2011.4. Duca Emilian, Codul fiscal – Comentat și adnotat(...), Ed. Universul Juridic, București, 2011.5. Fanu-Moca Adrian, Drept financiar public, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012.6. Minea Mircea Ştefan, COSTAŞ Cosmin Flavius, Dreptul finanţelor publice, două volume (Drept

financiar şi Drept fiscal), Ed. Universul juridic, Bucureşti, 20117. Şaguna Drosu Dan, Drept financiar public, ed. a IV-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011.8. Şaguna Drosu Dan, Tofan Mihaela, Drept financiar şi fiscal european, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2010.9. Şova Dan, Drept fiscal, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011.10. Revista Curierul fiscal - http://www.curierulfiscal.ro/

Documents

DREPT FINANCIAR – SUPORT DE CURS PENTRU IFR