Din viața și activitatea unui spițer botoșănean. Johann Gorgias (1768-1841)

•ANALELE ŞTIINŢIFICE

ALEUNIVERSITĂŢII „ALEXANDRU IOAN CUZA”

DIN IAŞI(SERIE NOUĂ)

ISTORIE

TOM LX2014

Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

CUPRINS

Dănuţ Prisecaru, Implicaţii sociale ale producerii de materii textile în epocabronzului ............................................................................................................. 11

Iulian Moga, This shall fall upon their children’s children! Some considerationsregarding funerary curse formulas in Roman Imperial Anatolia ...................... 21

Nelu Zugravu, Exempla regum în breviariile latine târzii. Tarquinius Priscus ....... 33Octavian Bounegru, La mission du Marcus Valerius Maximianus pendant les

guerres marcomanniques ................................................................................... 47Violeta-Maria Răileanu, Consideraţii privind ofiţerii de instrucţie din garda

pretoriană din perspectiva izvoarelor epigrafice ............................................... 53

***Andrei Sălăvăstru, Theology, disease and body politic during the Middle Ages and

Early Modern period .......................................................................................... 61Alexandru Pînzar, „Formaţiuni prestatale” în nordul Moldovei. O nouă analiză ..... 79Iulian Marcel Ciubotaru, Eremiţi şi schimonahi în Moldova medievală. Observaţii

cu privire la receptarea canoanelor .................................................................. 91Ovidiu Cristea, Zvonuri, ştiri şi istorie: câteva exemple ............................................ 119Bogdan-Petru Maleon, O dimensiune puţin explorată a vieţii monahale

moldoveneşti în Evul Mediu: producţia şi schimbul de bunuri ......................... 137Daniel Mirea, Theodosie voievod, Dragomir Călugărul şi un document îndoielnic

„din vremea lui Vlad cel Tânăr” ....................................................................... 151Ştefan S. Gorovei, Genealogie dinastică: familia lui Alexandru vodă Lăpuşneanu .. 181Gheorghe Lazăr, Mănăstirea Strâmba şi ctitorii ei. Noi contribuţii documentare ..... 205Cătălina Chelcu, Mărturii documentare despre robie în Moldova (1655-1670) ........ 231Mihai-Bogdan Atanasiu, „Unul din ultimii cavaleri ai secolului al XVII-lea” –

Vasile Bainschi ................................................................................................... 239

***Ioan-Augustin Guriţă, Completări, adăugiri şi îndreptări la biografiile unor

membri ai familiei Callimachi ........................................................................... 247Mihai Mîrza, Din corespondenţa episcopului Ioanichie al Romanului (1747-1769) . 275Iuliana Stavarachi, Consideraţii cu privire la cercetare structurilor socio-spaţiale

din oraşul Iaşi. Mahalaua Muntenimii pănă la 1800. Timp şi spaţiu ............... 307Laurenţiu Rădvan, Mihaela Rădvan, Locuri şi oameni din Iaşi. Consideraţii cu

privire la începuturile Podului Roş ................................................................... 321Sorin Grigoruţă, Din viaţa şi activitatea unui „spiţer” botoşănean: Johann

Gorgias (1768-1841) .......................................................................................... 351Maria Magdalena Székely, Portrete târzii de ctitori în biserici din judeţul Suceava . 369Petronel Zahariuc, Oraşe vechi, oraşe noi, în ţinutul Dorohoi. Catagrafia

locuitorilor din târgurile Dorohoi, Târgul Nou (Mihăileni) şi Săveni din 1831 383

Cuprins

***

Gabriel Leanca, Velléités impériales, occupations militaires et modernité: lesprincipautés de Moldavie et de Valachie à la veille de la construction nationale 413

Simion-Alexandru Gavriş, Grigore Mihail Sturdza:„elefantul tuturor posesorilordin toată lumea” ................................................................................................. 433

Mircea-Cristian Ghenghea, „A fost sau n-a fost?” Evenimentele din martie 1848 dela Iaşi: acţiune boierească sau mişcare revoluţionară? ................................... 455

Ligia Andrada Manole, Preocupările şi intervenţiile ambasadorului StratfordCanning în raport cu Principatele Române (1848-1858) .................................. 475

Irina Gafiţa, Nicolae Ionescu. Profesor al Universităţii din Iaşi ............................... 493Adrian-Bogdan Ceobanu, Din scrisorile personale ale diplomatului Dumitru

Perticari ............................................................................................................. 509Liviu Brătescu, Politică şi simboluri în societatea românească (sfârşitul secolului

XIX – începutul secolului XX). Statuia lui Alexandru N. Lahovary .................. 521Claudiu-Lucian Topor, Sensibilităţi religioase în vremea Marelui Război. Românii,

bulgarii şi moaştele Sfântului Dimitrie .............................................................. 551

***Cătălin Botoşineanu, Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi.

Recrutarea corpului profesoral în primul deceniu interbelic ........................... 557Dorin-Demostene Iancu, Relaţii muzicale româno-germane în perioada interbelică:

cazul muzicienilor George Georgescu şi Richard Strauss ................................ 593Ion I. Solcanu, Mărturia colonelului Dimitrie D. Chirescu privind asasinarea şi

înmormântarea Profesorului N. Iorga, socrul său ............................................. 617Adrian Viţalaru, Anuar diplomatic şi consular 1942 – concretizarea unui proiect

editorial uitat ...................................................................................................... 631

***Paul Nistor, Ridicarea drapelului României la ONU. Activităţi de acomodare ale

diplomaţiei române cu instituţia mondială (1956) ............................................. 641Alexandra Toader, Contribuţia agitaţiei vizuale la amplificarea cultului

personalităţii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej ....................................................... 653Marian Hariuc, Istoricul Andrei Oţetea şi noile proiecte istoriografice ale

regimului comunist în anii destinderii ideologice (1956-1960) ....................... 669Cristina Preutu, Premise şi direcţii ale dezvoltării Televiziunii Române în anii '70 .. 697Ruxandra Alexianu, România postdecembristă, „problema Basarabiei” şi evoluţiile

din stânga Nistrului (1990 – martie 1992) ........................................................ 709

***Recenzii şi note bibliografice ...................................................................................... 719

Dan Aparaschivei, Healthcare and Medicine in Moesia Inferior, Iaşi, EdituraUniversităţii „Alexandru Ioan Cuza” (Bibliotheca Classica Iassiensis IX), 2012,262 p. (Nelu Zugravu); Victor Spinei, Principii martiri Boris şi Gleb. Iconografieşi canonizare, ediderunt Victor Spinei et Virgil Mihailescu-Bîrliba, Brăila,Editura Istros (Bibliotheca Archaeologica Moldaviae, XVII), 2011, 213 p.(Andreea-Daniela Moraru); Grzegorz Jawor, Aşezările de drept valah şi locuitoriilor din Rutenia Roşie în Evul Mediu târziu, traducere Gabriela Gavril-Antonesei,Iaşi, Editura Unuversităţii „Alexandru Ioan Cuza” (Scripta Archaeologica etHistorica Dacoromaniae, IV), 2012, 273 p. (Florin-Viorel Vasilică); Gabriel

Cuprins

Herea, Mesajul eshatologic al spaţiului liturgic creştin. Arhitectură şi icoană înMoldova secolelor XV-XVI, Suceava, Editura Karl A. Romstorfer, 2013, 507 p.(Petronela Podovei); Ionel Cândea, Mănăstirea Măxineni, ediţia a II-a, Brăila,Editura Istros, 2012, 299 p.+152 planşe (Petronela Podovei); Lumea animalelor:realităţi, reprezentări, simboluri, volum îngrijit de Maria Magdalena Székely,Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2013, 534 p. (PetronelZahariuc); Penser le XIXe siècle: nouveaux chantiers de recherché, sous ladirection de Silvia Marton, Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, Iaşi, EdituraUniversităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2013, 315 p. (Cosmin Mihuţ); Gh. Cliveti,Adrian Bogdan-Ceobanu, Adrian Viţalaru, Ionuţ Nistor (ed.), Romanian andEuropean Diplomacy. From Cabinet Diplomacy to the 21st Century Challenges,Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Beit, Casa Editrice Trieste, 434p. (Mihaela Gheorghiu); O istorie ilustrată a diplomaţiei româneşti 1862-1947,ed. Dinu C. Giurescu, Rudolf Dinu, Laurenţiu Constantiniu, Bucureşti, MonitorulOficial, 2011, 344 p. (Ancuţa Vlas); Ion I. Solcanu, Şcoala românească înjudeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail pe durata reîntrupării la Principatele Române(1857-1878), Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2013, 464 + 4 p. (Mircea-CristianGhenghea); Mircea-Cristian Ghenghea, Presă şi naţiune: mişcarea naţională aromânilor din Transilvania (1859-1865) reflectată în presa românească a vremii,Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2014, 306 p. (MihaiCojocariu); Sorin Iftimi, Aurica Ichim, Alexandru Ioan Cuza. Memorabilia, Iaşi,Editura Palatului Culturii, 2013, 203 p. (Cătălin Botoşineanu); Universitatea dinIaşi – Universitatea din Bucureşti. Mobilitate academică (1864-1948), editori IonToderaşcu, Bogdan-Petru Maleon, Cătălin Botoşineanu, Iaşi, Editura Universităţii„Alexandru Ioan Cuza”, 2014, 144 p. (Iulian Marcel Ciubotaru); GabrielConstantinescu, Crime înfiorătoare şi tâlhării îndrăzneţe din a doua jumătate asecolului XIX în România, Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2012, 379 p.(Cosmin Mihuţ); Ovidiu Buruiană, Construind opoziţia. Istoria politică aPartidului Naţional Liberal între 1927-1933, Iaşi, Editura Universităţii„Alexandru Ioan Cuza”, 2013, 613 p. (Cătălin Botoşineanu); Ovidiu Buruiană,Liberalii. Structuri şi sociabilităţi politice liberale în România interbelică, Iaşi,Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2013, 692 p. (Andi Mihalache);Vlaicu Bârna, Între Capşa şi Corso, ediţia a III-a adăugită, prefaţă de Z. Ornea,notă asupra ediţiei de Nicolae Bârna, Iaşi, Polirom, 2014, 444 p. (GeorgianaLeşu); Paul Nistor, Propagandă şi politică externă românească în secolul XX,Iaşi, Institutul European, 2013, 353 p. (Ionuţ Nistor); Stan Stoica, Istoriografiaromânească între imperativele ideologice şi rigorile profesionale (1953-1956),Bucureşti, Editura Meronia, 2012, 334 p. (Marian Hariuc); Alastair J. L.Blanshard, Kim Shahabudin, Classics on Screen. Ancient Greece and Rome onFilm, London, Bristol Classical Press, 2011, 264 p. (Florentina-Cristina Gîlcă);Aurelia Vasile, Le cinéma roumain dans la période communiste. Représentationsde l’histoire nationale, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2011, 580 p.(Florentina-Cristina Gîlcă); Zamfira Mihail, 155 de cărţi într-o carte, Chişinău,Editura „Promoteu”, 2010, 530 p. (Ina Chirilă).

Abrevieri ..................................................................................................................... 765

Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, s.n., Istorie, LX (2014), p. 351-367.

Sorin GRIGORUŢĂ

Din viaţa şi activitatea unui „spiţer” botoşănean:Johann Gorgias (1768-1841)*

Acest studiu a căpătat contur pornind de la un grup de documente, bănuiminedite, descoperit în Arhivele Ieşene. Este vorba de nouă scrisori ce-l au caexpeditor pe „Iohan Gorghias spiţer”, fiind destinate, opt dintre ele căminarului, laacea vreme, Ionică Tăutu, iar una banului Constantin Miclescu. Şase dintre acestease găsesc în acelaşi pachet cu „documente tăuteşti”, celelalte trei fiind răsfirate prinalte pachete ale Colecţiei Documente. Răvaşele spiţerului botoşănean, chiar dacă înmare parte dedicate unor chestiuni administrative şi financiare, conţin şi câteva dindezideratele autorului, dar şi unele expresii care trădează câte ceva dinpersonalitatea acestuia şi, de ce nu, din specificul epocii în care a trăit. Tocmai deaceea am considerat că o analiză mai amănunţită asupra personajului se va dovediutilă în încercarea de a reconstitui o imagine cât mai clară a asistenţei medicale înMoldova la cumpăna veacurilor al XVIII-lea şi al XIX-lea. Continuând cercetareaam descoperit un alt grupaj de documente, de această dată editat, acum mai bine deun veac, alcătuit din şase hrisoave domneşti ce au stat la baza întemeierii şi buneifuncţionări, vreme de câteva decenii, a farmaciei Gorgias din Botoşani. Acestea aufost publicate de Nicolae I. Angelescu ca Apendice la volumul de Acte şidocumente din trecutul farmaciei în Ţările Române1, volum prefaţat de NicolaeIorga. Această prefaţă avea să fie republicată ulterior, fără adăugiri semnificative,cu titlul Farmacia în Ţările Române2, fiind printre puţinele contribuţii privitoare laistoria farmaciei în Principatele Române. Cele şase documente, păstrate custrăşnicie de Gorgias şi de urmaşii săi, au ajuns, pe un fir al cărui capăt nu l-am

* Această lucrare a fost cofinanţată din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorialpentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Cod Contract: POSDRU/159/1.5/S/140863,Cercetători competitivi pe plan european în domeniul ştiinţelor umaniste şi socio-economice. Reţeade cercetare multiregională (CCPE).Studiul a fost prezentat iniţial, sub forma unei comunicări cu titlul Din viaţa şi activitateaunui „spiţer” botoşănean: Iohan Gorgias (1768-1841), în cadrul şedinţei de comunicări a Comisieide Heraldică, Genealogie şi Sigilografie, filiala Iaşi, din data de 11 februarie 2014.1 Acte şi documente din trecutul farmaciei în Ţările Româneşti, adunate şi comentate de Nicolae I.Angelescu, Bucureşti, 1904, p. 173-187.2 N. Iorga, Farmacia în ţările române, în Istoria românilor în chipuri şi icoane, cu o introducere deAndrei Pippidi, Bucureşti, Editura Humanitas, 2012, p. 250-254.

352 Sorin Grigoruţă

aflat încă, la farmacistul Gheorghe Iorgu Perieţeanu, cel care avea să le ofere sprepublicare lui Nicolae I. Angelescu. Născut la Bucureşti, la 23 aprilie 1853, licenţiatîn farmacie şi farmacist militar, Gheorghe Perieţeanu s-a stabilit la Botoşani dupăretragerea din armată şi s-a căsătorit, în anul 1883, cu Ana Paullini3. Probabil caurmare a vreunei prietenii legate cu descendenţii ai familiei Gorgias ce stăpâneaufarmacia la acea vreme, farmacistul Perieţeanu avea să afle de existenţa acestoracte, făcându-le cunoscute lui Nicolae Angelescu. Ulterior documentele au revenitnoului proprietar al farmaciei, Valerian Semaca4, prin intermediul căruia le-adescoperit şi Artur Gorovei, o parte dintre ele fiind editate şi în Monografiaoraşului Botoşani5.

Firul epic al acestei încercări de întocmire a unui portret biografic alspiţerului Johann Gorgias va fi asigurat de informaţiile păstrate în necrologulfarmacistului, apărut în numărul din 22 ianuarie 1842 al ziarul SiebenbürgerWochenblat din Braşov şi publicat de Artur Gorovei, alături de celelalte dateprivitoare la familia Gorgias, în lucrarea amintită6.

Dintru început trebuie făcută o precizare privitoare la numele farmacistuluice face obiectul analizei noastre. Numele Johann Gorgias apare întâlnit îndocumente sub diferite forme Iohan/Ioan Gorghias, Gheorghias, Georgiu. Am fosttentaţi să înclinăm spre forma Gorghias deoarece aceasta apare în cele mai multedin documentele şi lucrările consultate, dar mai ales în toate cele nouă răvaşe alespiţerului botoşănean. Ştiut fiind faptul că numele străine erau scrise în generalprecum erau rostite în graiul moldovenesc şi ţinând cont de originea sa braşoveană,unde numele de familie este întâlnit sub forma Gorgias, am optat pentru această dinurmă formă. Un argument suplimentar este dat de existenţa, tot la Botoşani a unuimedic Adam Gorgidas7, al cărui nume este de asemenea întâlnit în actele autohtonesub forma Gorghidas8 sau Gheorghidas9.

Preluând concisul portret biografic întocmit de Artur Gorovei, imagineafarmacistului Johann Gorgias ar putea fi reconstituită astfel: „sas de origine, născutla Braşov, în 1768, a căpătat o instrucţie solidă. Vorbea şapte limbi şi avea întinsecunoştinţe. A învăţat farmacia şi s-a stabilit la Botoşani, înfiinţând farmacia careexistă şi astăzi, sub firma «farmacia Curţii, E. Haynal Succesorii (Semaca)»”10.Importantele date de ordin genealogic publicate de acelaşi autor, necrologulamintit, dar mai ales documentele păstrate privitoare la Gorgias şi la farmacia sa,precum şi cele câteva răvaşe ale sale ne permit şi ne îndeamnă în acelaşi timp la o

3 ANIC, Fond familial Perieţeanu. Inventar, p. 2.4 Constantin Băcăoanu, Scurt istoric despre medicii şi activitatea medico-socială a oraşului Botoşani,Botoşani, 1932, p. 6.5 Artur Gorovei, Monografia oraşului Botoşani, Fălticeni, 1926, p. 281-284.6 Ibidem, p. 123-126.7 Acesta semnează Adamus Gorgidas, philosophias et medicinae doctor (ANI, Colecţia Litere, Ci/104,f. 59r.).8 Ibidem, L/283, f. 1r.9 Idem, Vistieria Moldovei, dosar 299/1831, f. 9v.10 Artur Gorovei, op. cit., p. 121.

Din viaţa şi activitatea unui „spiţer” botoşănean: Johann Gorgias 353

reevaluare a personajului. Vom încerca să-l urmărim pe spiţerul braşovean încontextul mai larg reprezentat de Botoşanii de la cumpăna veacurilor al XVIII-leaşi al XIX-lea, încercând să aflăm ce l-a făcut pe acesta să aleagă fostul târg alDoamnei ca loc pentru a-şi deschide farmacia şi care au fost calităţile saumijloacele care i-au permis să se bucure de o astfel de longevitate în activitatea sa.

Spre deosebire de alţi medici, chirurgi sau farmacişti care s-au perindat, iaruneori s-au stabilit în oraşele Moldovei, despre care nu cunoaştem mai nimic dinperioada de dinaintea sosirii lor pe aceste meleaguri, în ceea ce-l priveşte pe JohannGorgias ştim că s-a născut la Braşov, în primele zile ale anului 1768, în familiaunui „cetăţean onorabil şi membru de comunitate protestantă”11. La 22 ianuarie1768 a fost botezat în biserica Evanghelică din Braşov, nu de mult renovată înurma incendiului ce avea să-i distrugă acoperişul şi urmare a căruia avea să fiecunoscută până astăzi drept Biserica Neagră12. A studiat la „şcolile latineşti”, iarde la vârsta de 15 ani intra calfă la farmacia lui Johann von Becher, unde a învăţatmeşteşugul spiţeriei vreme de cinci ani, până în 1788. Dând crezare informaţiilordin necrolog, după încheierea perioadei de ucenicie, luând probabil de lafarmacistul Becher un atestat ce venea să dovedească cunoştinţele însuşite pânăatunci, tânărul spiţer porni în lume spre a-şi căuta un rost. Urmărind să-şiîmbogăţească cunoştinţele poate la şcoli mai înalte sau continuându-şi ucenicia înfarmaciile altor meşteri, Johann Gorgias avea să ajungă în cele din urmă, în jurulanului 1792, „să-şi încerce norocul la Iaşi, la d-l farmacist Geofroy”13. Din păcateaceastă informaţie din necrolog nu poate fi verificată, farmacistul Geofroy nefiindatestat de nici un alt document, fapt ce nu presupune neapărat că Geofroy este unpersonaj plăsmuit, ci dimpotrivă, aceasta poate fi singura sa atestare, însă seimpune o minimă prudenţă în evaluarea evenimentelor.

Lipsa altor mărturii ale şederii lui Gorgias la Iaşi ne îndeamnă să considerămscurtă perioada petrecută de tânărul farmacist în capitala Moldovei, el fiind „chematde nobilimea de la Botoşani, prin d-l baron Theodor de Mustaţă ca să-şi strămutefarmacia acolo, fiindcă în acest important oraş de provincie nu se afla încă nici ofarmacie”14. Absenţa unor minime măsuri privitoare la asistenţa medicală eraîntr-adevăr resimţită de târgoveţii botoşăneni, aceştia jăluindu-se domnului că,neavând un doctor care să vegheze la starea de sănătate a comunităţii, „la mulţi viaţali se primejduieşte”15. Găsind cererea lor „cu cale şi nu de stricăciune”, domnulMihail Suţu le acordă, la 5 octombrie 1793, dreptul „să ţie doftor cu a lor plată [...]cum şi spiţărie a deşchide ei”16, mai ales că plata doctorului şi a spiţeriului cădea îndatoria târgoveţilor, neafectând astfel Vistieria şi aşa greu încercată a ţării. Se făcea

11 Ibidem, p. 123.12 Victor Adrian, Biserica Neagră, Bucureşti, Editura Meridiane, 1968, p. 6-7.13 Artur Gorovei, op. cit., p. 123.14 Ibidem.15 Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, IX, Acte interne (1791-1795), editate de IoanCaproşu, Editura „Dosoftei”, Iaşi, 2007, p. 197.16 Ibidem.


precizarea ca plata „doftoriilor” să urmeze tarifele practicate la farmaciile din Iaşi,singurele din principat de la acea vreme. Privilegiul avea să fie înnoit, la 11 ianuarie1796, de noul domn Alexandru Callimachi17.

Gorgias a acceptat „onorabila şi avantajoasa” propunere a târgoveţilorbotoşăneni, mai ales că nici „clima de la Iaşi nu prea pria sănătăţii sale”18. Vedemastfel măcar câteva din motivele ce-l vor fi determinat pe spiţerul nostru să sestabilească la Botoşani. Chiar dacă, pornind de la premisa că marile centre urbanesunt mai atractive, cu mai multe oportunităţi de dezvoltare profesională pentru untânăr la început de drum, am fi tentaţi să credem că decizia lui Gorgias nu a fost ceamai inspirată, mutarea din capitală într-un târg de provincie pare să fi fost o alegerecumpănită cu multă maturitate. De ce să fi rămas în Iaşi, oraş în care existau deja treifarmacii la acea vreme19, pe când la Botoşani avea să fie singurul furnizor de leacurişi mirodenii pentru un grup de boieri şi târgoveţi poate nu atât de „închistaţi în tradiţiişi obiceiuri”20 cum i-am putea crede. Poate tocmai deschiderea acestora spreelementul de noutate, pe care-l vor fi întâlnit pătrunzând în vreuna din spiţeriileieşene, veniţi în capitală pentru vreo pricină de judecată sau cu alte treburi, şidisponibilitatea lor de a plăti sume importante pentru a avea propriul spiţer, se vor fidovedit promiţătoare pentru Gorgias. Nu trebuie pierdute din vedere nici o serie deinterese de ordin diplomatic, ştiută fiind calitatea de staroste al supuşilor austrieciîndeplinită de Gorgias la Botoşani din însărcinarea agenţiei imperiale care aveanevoie de o persoană de încredere într-un oraş aflat aproape de graniţa cu Imperiul.De asemenea, nu putem trece foarte uşor nici peste precizarea că Gorgias a părăsitIaşii deoarece clima de aici „nu prea pria sănătăţii sale”. Nu trebuie să uităm că lafinalul secolului al XVIII-lea şi multă vreme pe parcursul secolului următor locuitoriiacestor meleaguri, indiferent de statutul social şi situaţia financiară, credeau cu tărieîn „teoria miasmatică”. Exemplele banului Constantin Caragea, care în octombrie1777, pe când vodă Ghica îşi afla sfârşitul în camerele beilicului ieşean, se găsea laMărgineni, în ţinutul Neamţ, pentru a schimba „aerul spre întărirea sănătăţii”21, cel alpărintelui Ghedeon, egumenul de la Cetăţuia, atât de bolnav încât „abia l-au pus încăruţă şi s-au dus afară la Caşin, ca să schimbe aerul”22 şi, nu în ultimul rând, al luiGh. Asachi, sfătuit de un anume doctor Welter să schimbe aerul, să se ducă laViena23, sunt grăitoare. Dacă era într-adevăr, la începutul secolului al XIX-lea, mai

17 Ibidem.18 Artur Gorovei, op. cit., p. 123.19 „Una a spitalului Svântul Spiridon şi două pentru orăşeni” (ANI, Documente, 462/43).20 Constanţa Vintilă Ghiţulescu, Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţiromâneşti 1750-1860, Bucureşti, Editura Humanitas, 2013, p. 106.21 Efemeridele scrise cu mâna sa de banul Constantin Caragea 1777-1811, în Scrieri şi documentegreceşti privitoare la istoria românilor din anii 1592-1837, culese şi publicate în tomul XIII dinDocumente Hurmuzaki de A. Papadopulos-Kerameus, traduse de G. Murnu şi C. Litzica, Bucureşti,1914, p. 80-81.22 Pompei Gh. Samarian, Medicina şi farmacia în trecutul românesc, vol. II, 1775-1834, Bucureşti,1938, p. 351.23 Theodor Codrescu, Uricariul, XVI, Iaşi, 1891, p. 161.


sănătos aerul capitalelor europene e greu a spune, dar aşa cum „nu era casă în Iaşi încare să nu se fi mâncat în serviciuri de porţelan cu tacâmuri de argint după modelulcel mai nou de la Paris şi să nu se fi băut în servicii de cristal de Boemia”24 la fel, nucredem să fi fost boier care să nu prefere aerul vienez atmosferei „din jurul Iaşilorplină de exalaţiunile bălţilor Bahluiului”25.

Sosirea lui Gorgias la Botoşani s-a petrecut aşadar cândva spre finalul anului1793, cel târziu la începutul anului 1794, presupunerea fiind întărită de datele dintr-ojalbă a spiţerului care, în vara anului 1806, susţinea că de 12 ani ţinea spiţerie întârgul Botoşani. Înainte de a primi însă încuviinţarea din partea domnului pentru a-şideschide farmacia, Gorgias trebuie să fi fost supus unei cercetări din parteaarhiatrosului sau a vreunui alt medic de la Iaşi, pentru a vedea dacă întruneacondiţiile ştiinţifice şi garanţia morală necesare conducerii unei farmacii.

Gorgias pare să fi fost mulţumit de condiţiile oferite de târgoveţii botoşăneni,luând decizia de a se stabili la Botoşani, oraş în care avea să-şi petreacă restul vieţii,să construiască o casă impunătoare şi să întemeieze o familie. Dacă pentru început vafi închiriat vreo dugheană sau casă în care să-şi înfiinţeze farmacia, năzuinţele maiînalte şi mai cu seamă veniturile obţinute i-au permis construirea unei case şi nu unaoarecare, ci una vrednică de statutul de spiţer al obştii şi de staroste al sudiţiloraustrieci. Construcţia, începută probabil la scurtă vreme după sosirea farmacistului înoraş, avea să fie finalizată în jurul anului 1796, locuinţa rezultată, printre primelecase cu „două rânduri” din Botoşanii acelor vremuri, fiind dovada de netăgăduit aputerii financiare a proprietarului şi a influenţei sale în târg, dacă ne gândim la„întreaga insulă de dughene” pe care o va fi desfiinţat construcţia „asemănătoare cu ocetate”26. Nici după finalizarea casei Gorgias nu a pierdut nicio ocazie de a cumpăraşi alte dugheni cu locul lor în vecinătate, sperând să-şi poată extinde şi mai multstăpânirea în zona centrală a târgului. El cumpăra astfel, la 10 august 1807, „odugheană cu pivniţă de piatră şi cu locul ei”, în faţa uliţei Mari, de la Catrina, soţiarăposatului postelnic Gheorghe Gorovei, scoasă de aceasta la mezat deoarece avea„trebuinţă a-şi întâmpina alte nevoi”27. Suma pentru care s-a încheiat vânzarea a fostde 5 500 lei, fiindcă „nimeni altul n-au dat mai mult decât spiţăriul Ioan Gheorghias”,el „numărând şi toţi banii în mâna” vechilului Catrinei Goroveiesei28. O sumăapropiată, 5 000 lei, avea să plătească spiţerul pe o casă, cu crâşmă alături, pe care acumpărat-o, la 12 octombrie 1815, de la Sofiea, fiica răposatului Apostol Panaghiotuşi soţia răposatului Toader Braşoveanu29.

24 Radu Rosetti, Amintiri. Ce am auzit de la alţii. Din copilărie. Din prima tinereţe, prefaţă de NeaguDjuvara, Bucureşti, Editura Humanitas, 2013, p. 154.25 Pompei Gh. Samarian, op. cit., p. 349.26 Eugenia Greceanu, Ansamblul urban medieval Botoşani. Botoşanii care s-au dus, ediţia a II-arevăzută şi adăugată, apărută sub îngrijirea lui Octavian Liviu Şovan, Cuvânt înainte de Ioan Caproşu,Iaşi, Editura „Demiurg”, 2009, p. 69.27 ANI, Colecţia Litere, K/374, f. 320.28 Ibidem.29 Acte şi documente din trecutul farmaciei, p. 181-183.


Despre activitatea sa ca farmacist al obştii stau mărturie, pe lângăelogioasele rânduri din necrolog, încredinţările date de orăşeni atunci când Gorgiassolicitase domnului Alexandru Moruzi o reconfirmare a dreptului de a ţine spiţerie,dar şi interzicerea deschiderii unei alte farmacii în oraş. Domnul nu se rezumă însăla a-l crede pe Gorgias şi pe târgoveţi, ci solicită arhiiatrosului Antonie Fotino săfacă o cercetare la faţa locului pentru a evalua, dintr-o perspectivă multiplă, dacăcererea lui Gorgias era îndreptăţită. Medicul domnesc trebuia să verifice întâi dacăfarmacistul „este cu adevărat vrednic”, dacă „are îndestul praxis şi învăţătură ameşteşugului spiţării” şi dacă ţine „doftorii bune şi cu îndestulare”30. De asemenea,medicul analiza dacă o singură farmacie era suficientă în oraş „şi nu cere trebuinţasă se mai deschidă şi alta”, precum şi dacă orăşenii „sunt cu toţii mulţămiţi şi dedoftoriile ce ţâne şi de urmările lui”31. Raportul medicului a fost favorabil, acestasubliniind buna pregătire a farmacistului, dar mai ales roadele muncii sale, de caretoţi locuitorii „sunt prea mulţămiţi”. Drept urmare domnul decide ca „nimenea alţiisă nu poată deschide şi ave spiţărie în târgul Botoşani, fără numai numitul spiţerIoan Georgiu”. Pentru a preveni însă orice eventuală delăsare din parteafarmacistului în îndeplinirea îndatoririlor sale, domnul adaugă la finalulprivilegiului că atunci „când după vremi nu va păzi slujba sa după cum până acum,şi va faci vreun cusur, atunci dând jalobă orăşăni de acolo, să va puni la caliprecum va ceri trebuinţa”32. Aprecierile pozitive ale doctorului Fotino nu concordăcu descrierea pe care o făcuse Andreas Wolf spiţeriei botoşănene: „dacă aicutreiera toată ţara nu găseşti o altă farmacie decât doar în târgul Botoşani. Aceastaseamănă mai degrabă a rachierie decât a farmacie”33. Tindem însă a-i da dreptatedoctorului Fotino, atitudinea mai exigentă a doctorului Wolf cu privire lapersonalul medical din Moldova fiind binecunoscută.

Buna sa pregătire, aplecarea spre nevoile comunităţii şi poate preţurile miciale leacurilor şi mirodeniilor comercializate i-au permis lui Gorgias să se bucure deaprecierea obştii, fapt pentru care dreptul său de a ţine singura farmacie din Botoşaninu a fost contestat de târgoveţi, fiind reconfirmat şi de domnii ce au urmat pe scaunulde la Iaşi. S-au păstrat astfel de privilegii din partea domnilor Scarlat AlexandruCallimachi (9 iunie 1813)34, Alexandru Moruzi (1820)35 şi Ioan Sandu Sturza (8noiembrie 1822)36. O altă explicaţie pentru această strânsă comuniune ce pare să se filegat între Gorgias şi botoşăneni poate să rezide într-o observaţie a unui cercetătorbritanic, Roger French, cel care se întreba cum se face totuşi că doctorii din trecutîndeplineau aşteptările societăţii şi aveau parte de succes, cu toate că medicina

30 Ibidem, p. 177.31 Ibidem.32 Ibidem, p. 178.33 Călători străini despre ţările române, vol. X/2, vol. îngrijit de Maria Holban, Maria M.Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Paul Cernovodeanu (redactor responsabil), Bucureşti, EdituraAcademiei Române, 2001, p. 1269.34 Acte şi documente din trecutul farmaciei, p. 179-180.35 Ibidem, p. 186.36 Ibidem, p. 184-187.


pre-ştiinţifică poate părea mai puţin eficientă decât cea din zilele noastre. Din punctulsău de vedere argumentul constă tocmai în faptul că medicii acelor vremuri reuşeauacest lucru prin crearea acelor aşteptări, acestea fiind astfel mai uşor de îndeplinit37.Extrapolând de la cazul medicilor, la cel al farmacistului Gorgias, nu putem excludeca, cel puţin pentru perioada de început a activităţii sale în fostul târg al Doamnei,acest raţionament să se verifice, atâta timp cât târgoveţii botoşăneni nu prea aveau untermen de comparaţie la care să raporteze activitatea spiţerului lor, acesta bucurându-se vreme de aproape patru decenii de un adevărat monopol în ceea ce priveştecomerţul cu „doftorii” în Botoşani şi împrejurimi. Abia în anul 1813 avem dovadaunei tentative, pentru scurtă vreme încununată cu succes, de a deschide o a douaspiţerie la Botoşani, atunci când „Franţi Xaiver Naiman spiţer”, cere permisiunea dea înfiinţa o farmacie în târgul Botoşani „întru care să ţâe şi să lucreze tot felul dedoftorii, curate şi alcătuite cu ce mai scumpă purtare de grijă, după rânduialameşteşugului spiţăresc, şi pe lângă aceasta, să le de şi cu preţuri mai ieftine decât săurma până acum de la spiţărie ce să afla”38. Ca urmare a solicitării spiţerului Naimanşi a adeverinţei primită de acesta din partea arhiiatrosului Spiridon Asani şi adoctorului Eustathius Rolla, domnul Scarlat Calimah îi acordă acestuia dreptul dea-şi deschide spiţerie, stricând astfel privilegiul farmaciei lui Gorgias „de a fi singurănumai în politie”39, întărind spiţerului şi dreptul de a scuti de plata dărilor o calfă şitrei slugi ce urmau să-i fie de ajutor. Numai că activitatea farmacistului Naiman nuavea să se dovedească foarte îndelungată, fie ca urmare a presiunilor lui Gorgias, alcărui monopol se vedea astfel ameninţat, fie a nemulţumirii locuitorilor. Acest fapteste confirmat în cartea domnului Ioan Sandu Sturza din 8 noiembrie 1822, prin carei se reînnoieşte privilegiul lui Gorgias. Domnul mai hotăra „ca în târgul acesta să aibăa fi numai a sa spiţărie, fiind aceasta şi cu de obşte mulţămire a orăşenilor, iar spiţăriaaceia care s-au fost deschis acolo prin hrisovul luminatului domn Scarlat Calimahvoievod va rămâne după cum până acum, aseminea şi de acum înainte în nelucrare,rămâind a fi în târgul acesta numai spiţăria numitului Gorgias”40.

Fără a minimaliza câtuşi de puţin meritele lui Gorgias în a câştiga încredereaşi recunoştinţa locuitorii oraşului „precum şi a tuturor celor de afară de prin prejur, ceeu tot de acolo doftorie”, nu putem să nu semnalăm şi o altă cale pe care farmacistulbotoşănean încearcă să obţină aprecierea sau măcar bunăvoinţa medicilor domneşti,cei care veneau în acele „cercetări” ce stăteau la baza acordării şi ulterior înnoiriidreptului de a ţine spiţerie. Într-una din scrisorile către Ionică Tăutu, Gorgiasprecizează că-i trimite acestuia o lădiţă cu vutcă, pe „care poftescu să o dai dumisalearhiiatros Noia în numele meu, zicând dumisale plecatele mele închinăciuni. Aş fiscris dumisali, dar nemţeşte şi moldoveneşte dumn(e)alui nu ştie şi eu greceşte şifranţuzeşti sau italieneşti să scriu încă nu ştiu şi mai bine voesc a îl avea prieten decât

37 Roger French, Medicine before science. The Business of Medicine from the Middle Ages to theEnlightenment, Cambridge University Press, 2003, p. 1.38 N. Iorga, Documente privitoare la familia Callimachi, vol. I, Bucureşti, 1902, p. 509.39 Ibidem.40 Acte şi documente din trecutul farmaciei, p. 186.


duşman. Pentru aceasta trămăt dumisale ca unui doftor domnesc, venit cu un domnmoldovan nou, acest peşcheş, mai vârtos că mai dăunzille întorcându-să dumn(e)aluipă aice dă la Tirnauca, n-am putut să-i fac nicio cinste, fiindcă să grăbea ca săagiungă sara la Eşi şi nicicum n-au zăbovit aicea”41. La oameni noi, obiceiuri vechi.Cu toate că pare a se bucura vădit că „ne-au dăruit milostivul Dumnăzău, după atâtsecul, un domn moldovan, spre odihna obştii şi a me”, spiţerul Gorgias încearcă săobţină bunăvoinţa medicului noului domn tocmai prin mijloacele ce au caracterizat„seculul” abia încheiat odată cu venirea pe tronul Moldovei a unui domn pământean,prin intermediul unui „peşcheş” şi a unor „plecate închinăciuni”. Mai mult decât atât,profitând de contextul înscăunării noului domn, dar mai cu seamă de statutul de„curtezan” de care se bucura amicul său, căminarul Ionică Tăutu, Gorgias încearcă săîmplinească o mai veche dorinţă a sa: obţinerea din partea domnului a unui „hrisovfără cheltuială pentru mărmântul unde se îngroapă aice toţi nemţii dă vreo 40 anii şimai bine” conştient fiind că dacă n-ar fi făcut el un astfel de gest, „nimene n-a face şimai vârtos că acei nemţi sunt băţii şi n-au nimica”42. Iar pentru a-i înlesnicăminarului Tăutu obţinerea hrisovului îi trimite „doî lădiţe cu câte două ocă vutcă”,pe care acesta urma să le dea în numele său „or mării sale lui vodă, or mării salidoamnii, unde vei socoti că va fi primit mai bine”43. Trecând peste modul în carespiţerul încearcă să obţină bunăvoinţa mai marilor ţării, intenţia sa e lăudabilă, iarfaptul că nu renunţă prea lesne la dezideratul său e de apreciat. Cu toate că lădiţele cuvutcă, pe care i le trimisese lui Ionică Tăutu în ianuarie 1824, nu par a-şi fi atinsscopul, Gorgias revine, în august acelaşi an, cu o nouă rugăminte adresată prietenuluisău. Reiterând starea grea ce pare să-i fi caracterizat pe „nemţii” din Botoşani şiîmprejurimi, subliniind şi eforturile depuse de el atâta vreme pentru „binele obştii”44,spiţerul încearcă să obţină printr-o carte domnească un loc în apropiere de Zamca,unde de vreo 40 de ani se îngropau străinii de religia protestantă pentru a le fi„evangheliştilor loc de îngropăciune şi cu vreme, prin strângere de milostenii, să aibăevangheliştii şi voie şi să fie slobozi a face o beserică cu clopot pă acest loc”45. Îşipropunea de asemenea, ca după obţinerea a măcar 30-40 de stânjeni de locîmprejurul celui deja existent, să găsească resurse, „prin prientin milostiv”, săîngrădească acel loc şi să facă „începutul unii fondaţii veşnici”, menite a odihni„ciolanele familiei mele şi ale mele46. Lăsând impresia unui om împăcat cucomunitatea în care trăia, cu sine şi cu Dumnezeu, Gorgias îşi continuă argumentaţiasubliniind că „numele meu şi purtările mele şi fără aceasta se va pomini multă vremecinstit, că din capul locului am ştiut că oi să mor fără a îmi fi frică de moarte, dar

41 ANI, Documente, 126/315.42 Ibidem.43 Ibidem.44 Ibidem, 150/67.45 Ibidem.46 Ibidem.


fiind fundator a unii pricini veşnice, atunce mă despărţescu de această lume hodinit şicunoscu că n-am făcut mai mult decât ce poronceşte datoria omenească”47.

Dacă la o primă vedere cuvintele lui Gorgias par a trăda o oarecare lipsă demodestie, mărturiile strânse din mai multe surse vin să întărească activităţiledesfăşurate în slujba comunităţii botoşănene în vremea epidemiilor de ciumă de la1819, probabil şi la 1829 dar şi din timpul mişcării revoluţionare de la 1821. Dacă înceea ce priveşte rolul său în vremea „răzvrătirilor”, când au purtat de grijă „cu toatechipurile ce au putut spre apărare sau paza oraşului de întâmplări primejdioase”,probabil în calitatea sa de staroste al supuşilor austrieci, ne limităm doar la a-l aminti,ceea ce ne interesează în mod direct este activitatea sa în sprijinul locuitorilor în„vremea ciumii”. Cu toate că spre finalul deceniului doi al veacului al XIX-lea în Iaşierau atestaţi mai mulţi medici şi chirurgi, în ţinuturi situaţia nu era la fel de bună.Botoşanii făceau însă excepţie. Aici găsim, pentru perioade mai îndelungate, pedoctorul Peterson, cumnatul farmacistului Lochmann (din mai cunoscuta familie dechirurgi si farmacişti ieşeni Lochman)48, pe doctorul conte Anton Carusso, fostchirurg în armata rusă, retras din motive de sănătate şi stabilit la Botoşani pe la181049 şi pe doctorul Dimitrie Samurcaş50. Cu toate acestea, elementul de coeziune înlupta împotriva ciumei şi a efectelor sale nefaste pare să fi fost nimeni altul decâtspiţerul Johann Gorgias care, „chemat şi însărcinat fiind de a sluji, au jertfit nu puţinăosteneală şi nevoinţă şi au împlinit cele mai vrednice săvârşiri spre curăţirea şimântuirea oraşului de răul”51 acela. „Opşteasca adunare” alcătuită din boieri şitârgoveţi botoşăneni „creştini, armeni şi jidovi”, spre a se decide asupra măsurilornecesare pentru paza oraşului împotriva epidemiei s-a întrunit în casa spiţeruluiGorgias52. Acesta, „cu primejdia vieţii sale se consacră serviciului omenireisuferinde, luptă cu putere împotriva prejudiţiilor locuitorilor şi luă măsurile cele maienergice contra răspândirii flagelului îngrozitor, închizând oraşul, ducând bolnavii deciumă într-un spital, separând pe cei bănuiţi de cei sănătoşi şi dând acestora mijloculde a se feri de molipsire”53. Fragmentul din necrolog, privit cu prudenţa impusă defolosirea unei astfel de surse, aduce însă informaţii de un real folos în conturarea unuiansamblu de măsuri luate împotriva răspândirii necruţătorului flagel în Moldova.Astfel de măsuri de ordin antiepidemic aveau să fie impuse în Principatele Româneextracarpatice într-o formă organizată mai cu seamă de administraţia rusă, un rolimportant pentru introducerea şi îndeplinirea lor revenindu-i generalului PavelKiseleff54. Vedem însă că la Botoşani, un spiţer cu origini ardelene încerca să apliceaceleaşi măsuri, în cazul său modelul utilizat fiind fără îndoială cel întrebuinţat pe

47 Ibidem.48 Ibidem, 402/2, 73, 152, 154; ibidem, 403/107; Artur Gorovei, op. cit., p. 288.49 ANI, Documente, 428/102-105.50 Vlad Zirra, Medici din Moldova veacului trecut: Dimitrie Samurcaş şi descendenţa sa (I), înArhGen AIIAI, I, 1989, 1, p. 719-732.51 Acte şi documente din trecutul farmaciei, p. 185.52 ANI, Colecţia Litere, Ci/104, f. 5r.53 Artur Gorovei, op. cit., p. 125.54 ANI, Isprăvnicia Iaşi, dosar 104, 128/1829.


meleagurile natale de autorităţile austriece. În vreme ce moldovenii se rezumau la afugi din calea epidemiei, la moşii sau vii cei cu dare de mână, pe câmpuri sau însatele învecinate, ceilalţi, fără a conştientiza că în fuga lor de epidemie aveau şansemari să răspândească flagelul şi în zone neafectate, Gorgias aduce la Botoşani unelement de noutate: închiderea oraşului. Astfel cum autorităţile austriece închideaugraniţele la fiecare zvon de ciumă în Moldova sau Ţara Românească, la fel şifarmacistul braşovean a considerat oportună izolarea oraşului. Se încerca astfellimitarea pătrunderii în oraş a unor persoane ce veneau din zone contaminate, dar şiîmpiedicarea răspândirii epidemiei şi în alte locuri încă neafectate. Mai mult decâtatât, Gorgias pare să fi organizat un „spital” în vreuna din casele din oraş, în care astrâns pe cei bolnavi sau cu „prepus” de boală pentru a le uşura pe cât se puteasuferinţa, dar mai ales pentru a restrânge posibilitatea de răspândire a bolii. Fărăîndoială în eforturile sale îndreptate împotriva extinderii molimei, va fi fost sprijinit,atât financiar, cât şi cu sfaturi de administraţia austriacă, direct interesată în stingereafocarului epidemic la graniţele imperiului, spiţerul botoşănean trimiţând de două-treiori pe săptămână rapoarte despre situaţia bolii55.

Pentru meritele sale Johann Gorgias a fost răsplătit atât de autorităţilemoldovene, cât şi de cele austriece, împăratul Francisc I al Austriei conferindu-i„pentru marile sale virtuţi cetăţeneşti, medalia de aur, civilă, de onoare”56.

Considerat un adevărat salvator de mulţi dintre orăşenii din Botoşani,Gorgias nu a putut face nimic pentru a-şi salva soţia, Rosalia Ziegler, de o cruntăsuferinţă, ce avea să-i aducă sfârşitul în anul 1821, când se împlineau două deceniide la căsătoria lor. Fiica doctorului Johann Ziegler, Rosalia i-a dăruit lui JohannGorgias nu mai puţin de nouă copii57, din care însă aveau să rămână în viaţă doartrei: Ana, născută în 1810, căsătorită cu farmacistul Johann Binder, Catinca,măritată întâi cu doctorul Jeschki din Focşani, iar a doua oară cu Argenti, consulolandez din Galaţi şi Iohan, însurat cu Elena Pisoski58.

Johann Gorgias a murit în dimineaţa zilei de 28 decembrie 1841, la ora 7 fărăun sfert, în vârstă de 73 de ani. La 30 decembrie a fost condus pe cel din urmă drum,carul funerar ce avea să-l ducă spre locul de veşnică odihnă fiind însoţit de „toatăboierime, toţi negustorii de clasa întâi, într-un şir nesfârşit de trăsuri şi pe jos mai toatăpopulaţia oraşului”59. Fără îndoială însă cea mai mare răsplată pentru spiţerul JohannGorgias rămânea acel sentiment de împăcare cu sine, cu cei din jur, sentiment rezultatdin împlinirea datoriilor faţă de familie şi faţă de comunitatea botoşăneană.

Deşi lasă impresia unui factotum la nivel local, Gorgias pare totuşi smerit înrelaţia cu mai marii ţării, atât la nivel medical, cât mai ales politic, el neîndrăznind săse adreseze direct domnului pentru cererile sale, preferând să se „tânguiască”prietenului Ionică Tăutu pe al cărui sprijin conta „spre împlinire proverbii o mână

55 Artur Gorovei, op. cit., p. 125.56 Ibidem, p. 126.57 Ibidem, p. 123.58 Ibidem, p. 122.59 Ibidem, p. 124.


spală pe alta şi amândouă obrazul”60. Cu toate că nu s-a învrednicit să ctitoreascălăcaşul de închinăciune pentru credincioşii de confesiune evanghelică şi chiar dacănu a reuşit să salveze pe toţi orăşenii pe fondul vremurile tulburi de la începutulveacului al XIX-lea, marcate de ciumă şi zavera de la 1821, Johann Gorgias a fost tottimpul aproape de locuitorii ţinutului pe care l-a „isprăvnicit” în momentele grele,făcând toate acestea ca pe o datorie morală a unui om „care am cunoscut târguBotoşani ca însuşi patrie me, ca să pot zice: ubi bene ibi patria”61.

Anexă*

I.1823 septembrie 1, Botoşani

Cu frăţască dragoste mă închin dumitali arhon caminar,Adăverat omul tribui să fie mulţămitor cunoscând vro facere dă bină dă cătră

vecinul său, a căruia ca un om este datoria sa, fără păgubire sa, a agiuta pă vecinul său, spreîmplinire proverbii o mână spale pă alte şi amândouă obrazul; deci dumne(a)t(a) altădat(ă),ca un vecin ai făcut datoria dumitali cătră mină, aşadar şi eu n-am făcut alte fără datoriacătră dumne(a)t(a). C(u)c(oana) Catinca s-au dus la Fălticeni şi mi-au lăsat carteaalăturat(ă), care o tremet. Dumne(a)lor boerii ispravnici nu vor să întărască mărturielefiindcă sânt pismaş(i) asupra dumisali, prăcum şti(i) şi dumne(a)t(a). Pentru ţigani mi-au şiscris chir Iohan Mavromat că sânt pre scump cu 350 lei suflătul şi nu voeşti a-i cumpăra.Pentru aceasta socotesc dumne(a)t(a) nu dormi şi a vide şi strângă bani în socoteala luiMavromat, că nu ştiu dă unde or loa alţi. Dacă socoteşti dumne(a)t(a) că ar putea face cevazminteală Vasile zăt Hriste băcal cu zapisul lui Theodorică, fiindcă cumnat-său nu-i iscălitla poliţă ce s-au tras asupra me şi nu-l pot aduce ca să iscălească şi el, că şade togma lângăFălticeni şi am zis lui Dumitrachi, ficiorul lui Theodorică, să-l aducă şi pă dinsul săiscălească şi nu-l mai aduce. Dumne(a)t(a) scoate vro poruncă domne(a)scă ca să fie şi maibună şi mai sigur. Am scris ca îm1 pocit că sânt amăţit.

Şi sânt al dumitale frat(e) i slugă,Iohan Gorghias, spiţer.Botoşani, 1 săpt(embrie) (1)823întoarceScrii dumne(a)t(a) lui chir Iohan Mavromat pentru acei optzeci # ce stau la mine,

ce să-s(e) facă cu dinşii, că plăteşte în zărdar dobondă şi dacă voi scrii eu lui chir IohanMavromat el o va lua, dar nu pă socoteala dumitali; iar pă socoteala cu ce să află masa datorşi aşa te păgubi. Dă acea tă pune, pentru aceşti, cum şi pentru zapisul ce să-s(e) plăteascămai în urmă, cu chir Iohan Mavromat în corăspondenţii ca să fi(i) sigur pentru aceşti bani.

ANI, Documente, CXXVIII/68._____________________

1 Aşa în text.

60 ANI, Documente, 128/68.61 Acolo unde mă simt bine, acolo îmi este patria (Cicero) (idem, 150/67).* Edităm în această anexă cele opt scrisori adresate de către farmacistul Johann Gorgias căminaruluiIonică Tăutu. La transcrierea acestora intervenţiile noastre au fost minime, rezumându-se la simplecompletări şi îndreptări, păstrând în rest forma cuvintelor din textul original.


II.1824 ianuarie 3, Botoşani

Cu frăţască dragoste mă închin dumitali arhon caminar!Tot am aştăptat după încrădinţare dumisali poharnicului Gavril Istrati şi a dumisali

c(u)c(oanei) Catinci ca să nă îmbrăţoşem şi să ne hiritisâm dă aceste zille sfinte, prăcum şidin tot suflătul meu zic Sfântul Ioan să-ţ(i) fie dumitali întru agiutor ca să-l agiungi încurgerea a multor anii cu bucurie şi cu toate făricire, după pofta inimi dumitali. Cunoscu cătribuinţele dumitali nu t(e)-au fi (i)ertat a tă deperta de acolo. Dumitrachi a lui Todorică m-amîncrădinţat că în aceste zille mi-au număra 100 dă # galbini şi cusurul încă în scurtă vremeşi cât va fi trăcut pâste vadea va plăti şi dobânda cuviincioasă.

Frat(e), aş voi mai încolo să fac un hrisov fără cheltuială pentru mărmântul unde săîngroapă aicea toţi nemţii dă vreo 40 anii şi mai bine, că ştii bină că daca n-oi face eu aşa unlucru, nimene n-a face şi mai vârtos că acei mai mulţi din nemţi sânt băţii şi n-au nimica.Pentru aceia caut ca să-l fac fără cheltuială, care nedejduesc că voi putea sfârşi prindumne(a)t(a), însă pă când voi cere ca să-m(i) faci acest bină mie şi tuturor nemţilor şi maivârtos o pomănire veşnică or n(e)-om întâlni pâră atuncea ca să-ţ(i) spun un ce fel chip1

voesc ca să fie acest hrisov, voi scrie dumitali. Iar ca să aibi şi dum(nea)t(a) înlesnire tremetdoî lădiţă cu cât(e) 2 oca vutcă, care v(e)i bină să le dai în numele meu, or mării sali luivodă, or mării sali doamnii, unde v(e)i socoti că va fi primit mai bină, ca să fiu cunoscut şisă putem face hrisovul acesta. O las în bună socotinţa dumitali, mai vârtos ca să aibu cinstefiindcă n(e)-au dăruit millostivul Dumnăzău, după atât secul, un domn moldovan, sprehodihna obştii şi a me, că dă atât somă dă anii mănânc pâine me ce din toate zille înace(a)stă ţare blagoslovit(ă), în care îm(i) voi lăsa şi ciolanele mele ca să hodihnească pălângă ciolanele familii mele.

Al doele mai tremet şi al treele lediţă cu 2 <oca>2 vutcă, care poftescu să o daidumisali arhiiatros Noia în numele meu, zicând dumisali plecatele mele închinăciuni. Aş fiscris dumisali, dar nemţeşte şi moldoveneşte dumne(a)lui nu ştie şi eu greceşte şifranţozeşti sau italieneşti să scriu încă nu ştiu; şi mai bine voesc a îl avea prieten decâtduşman. Pentru aceasta trămet dumisale, ca unui doftor domnesc vinit cu un domnmoldovan nou, acest peşcheş, mai vârtos că mai dăunzille întorcându-să dumne(a)lui păaice dă la Tirnauca, n-am putut se-i fac nici o cinste, fiindcă să grebea ca să agiungă sara la(I)eşi şi nici un1 n-au zebovit aicea. Acum tă supăr şi ţ(i)-am scris multe, încrădinţat fiind căm(i)-i (i)erta şi tă poftescu frăţeşte ca un cuvânt dă acestea ce-ţi scriu şi ce trămet să nu iasădin gurra dumitali, nice cătră cumnat, nice către dum(nealui) chir Ştefan. Şi voiândmillostivul Dumnăzău ca să nă întâlnim vro odate voi spune dumitali pricina din gurră.

Şi cu aceasta sânt al dumitali frat(e) i slugă,Iohan Gorghias, spiţărBotoşan(i), 3 (i)en(u)ar(ie) (1)824

ANI, Documente, CXXVI/315._____________________

1 Aşa în text.2 Omis în text.


III.1824 aprilie 5, Botoşani

Hristos Anesti!Dumn(e)alui chir Iohan Mavromat m-au poftit pă mină ca să înştiiţăzu dumitali că

priimind toate hârtiele dumisali dă la vama Împărătească acum ar putea să dea dumitalidocumenturile Cercăşenilor dacă va fi dumitali dă tribuinţă. Pentru care socotescu sătremeţi dumne(a)t(a) un om sigur pâră la margină să lă aducă or daca dumne(a)t(a) v(e)ivini cumva păr aice să te răpezi sângur pâră la margină să le ei, să nu să prăpădască cumva,fiind documentur(i) trebuincioasă. Dă la ficiorul lui Theodorică încă n-am putut scoatebanii. Dar nedejduesc acum, după sărbător(i), să lă scot, că tot cu minciun(i) m-au purtat şii-am dat o frică bună şi cred că nu va mai putea lungi. Dum(nealui) Anghellachi Clementm-au mai poftit să scriu dumitali pentru harta pentru care ai primit 10 # de la dumn(e)alui.Zile aceşti sfinte şi la an cu sănetat(e) şi cu toate făricire. Sărdar Costandin Dimitriu încă n-autremes la mini să iau cartea.

Şi sânt al dumitale frate i slugă,Iohan Gorghias, spiţărBotoşani, 5 april(ie) (1)824

ANI, Documente, CXXVI/72.

IV.1824 aprilie 22, Botoşani

Cu frăţască dragoste mă închin dumitale arhon caminar!Cinstit răvaşul dumitali mi-au trămes dumnalui sărdar(ul) Costandin Dimitriu cu

un ficior al dumisali şi şedem togma la masă şi zicem ficiorului că dupe masă voi răspundeşi dă atuncea nu s-au mai arătat ciniva pentru răspunsul. Pentru banii dă la ficiorul luiTheodorică mi-au scris chir Iohan Mavromat ca să nu stea geaba fără dobândă aice, săplătescu cu dânşii câştiul moşiilor ce lă ţine aice şi ştiind că banii acestia stau pentrudumne(a)lui aice am socotit că nu greşăsc şi i-am dat. Eu nici am ştiut că au scris cinevapentru gloderiele dă aice. Cercetor să-s(e) rânduiască socotisăm că ar fi fost bundum(nealui) aga Scărlat Miclescu, iar auzind că s-ar fi rânduit din zi în 1 a lunii viitoari maivornic dă Botoşan(i) n-au fi bină şi mai socotesc că ar fi mai bină să rânduiască pădum(nealui) paharnic Gavriil, care având aşa o poroncă au cerceta pentru carne, pâine şilumâner(i) după hrisovul ce ave şi au pus epitropi la cale carnea să vinde opt, lumânările 42par(ale) şi pâine iarăşi nu-i scumpă şi nici vine să se vândă prin mezat, un obicei ce n-aumai fost aice. Cartea voi trimite dumisali aga Canano.

Şi sânt al dumitali frat(e) i slugă,Iohan Gorghias, spiţerBotoşani, 22 april(ie) (1)824

ANI, Documente, 126/75


V.1824 iunie 7, Botoşani

Cu frăţască dragoste mă închin dumitali arhon caminar!Eu tot chipu am făcut ca să scot acei sut(ă) # dă la Dumitrachi, ficiorul lui

Theodorică, şi nu pot, că Dumitrachi nu are chip a plăti a plăti, măcar că l-am avut şi închisîn gros. Să vede că mama sa cu ginărul ei pă semne au dosloşit averea răposatului şi beatulau rămas fără bani şi pă bătrâna nu pot a pune cum şi pă ginărul ei, fiind raia. Şi ca să nufac huit să nu cumva să aude dum(nealui) aga Scărlat Miclescul şi Anghellachi Clement,epitropii rânduiţi cu carte domnască la casa răposatului fratele dumitali să nu cumva săvoiască a trage aceşte sut(ă) # la masa răposatului putând avea pismă asupra lui chir IohanMavromat prin care numai dumne(a)t(a) te-i păgubi fiindcă zapisul ce s-au dat la învoialădumisali c(u)c(aonei) Catinci1 este iscălit dă Dumitrachi ficiorul lui Theodorică platnic şidă cumnatul său Iordachi Lăpădat, plat(nic) dar nu chizaş platnic unul pentru altu şi apoigederisând dum(neaei) c(u)c(oana) Catinca aceasta suma din banii ca să s(e) plăteacă miepă sama lui chir Iohan Mavromat pentru datorie ce ai să dai pentru răposatul frateledumitali dumisali chir Iohan Mavromat. Numai Dumitrachi, ficiorul lui Theodorică, aupriimit şi au iscălit a plăti ţesii aceasta, neputând ghesii atunce ghesii şi pe fratele său, păIordache Lăpădat, care este prăcum am zis încă iscălit în zapisul c(u)c(oanei) Catincăiplatnic ca să iscăleasc(ă) ţesia a plătit şi au rămas traba baltă, socotind că vor plăti acum.Văzând că nu plătesc tribuie să faci ceva vro înconomie să nu să facă huit. Dumne(a)t(a)acum tă numeşti curtezan şi tribui să aibă prieten pă camaraşul şi pă mulţi din ciohodar(i) şiediclii. Eu crăd că ar fi bine viind unul din aceşti împlinitor încoace pentru alte tribuinţă săîmplinască şi aceşti sută de # cu dobânda lor, nu dă la Dumitrachi fiind sudet, ce de lacumnat său, Iordachi Lăpădat, ce şade lângă apa Sucevi, la Ştirbeţ să numeşte aproape dăVorrona, în ţinut Fălticenii, fără marrafătul ispravnicii, el ţiind moşioare aceasta în orândă.Şi eu cred înfricoşându-l bine îndat(ă) va (i)eşi banii fiind el om cu stare şi tribuie să aibăbanii gat(a) or să va împrumuta, or tribuie să aibă banii bani în mâna sa, că deca a glăsuicurte cu marrafătul isprăvnicii apoi s-au cerceta şi nu i-au găsi iscăliţi platnici unu pentrualtu cum şi ţesia fără iscălitură lui Iordache Lăpădat şi să face şi huit.

Aztezi, prăcum aud, au vinit Alecsandru gramaticul dă la camară pentru altătrebuinţă aice. Ar fi bine să trămeţi cu poşta viitoare o poroncă către acest Alecsandru ca săs(e) ducă la dânsu adică pă Iordache Lăpădatul aice şi să plătească banii cu dobânda lor fărăa loa ceva împlinală sau cheltuiale de la mină şi fiind interesul dumitali2 şi fără să amesticepă Dumitrachi, ficiorul lui Theodorică, ca un sudet ce este, în treabă şi după ce au plătit săfacă ei ce or voi numai banii să punem la mână. Eu apoi voi înveţa pă edicliu ce să facă şicum să urmeze şi după ce au plătit Lăpădat să facă edicl(i)ul cu dânsu ce au voi, ca săscăpăm odat(ă) dă dânşii. Eu numai să eau bani să lă trămet lui chir Iohan Mavromat, ca săpoţ(i) să-ţ(i) scoţ(i) hârtiele cele trebuitoare.

Şi sânt al dumitale frate i slugă,Iohan Gorghias, spiţerBotoşan(i), 7 iuni(e) (1)824

ANI, Documente, CXXVI/78._____________________

1 „Dumisali c(u)c(oanei) Catinci”, adăugat pe margine.2 „Fiind interesul dumitali”, adăugat pe margine.


VI.1824 august 16, Botoşani

Cu frăţască dragoste mă închin dumitale arhon caminar!Edicliu au venit pă aice şi l-am povăţuit ce să facă pentru banii de la Dumitrachi

ficiorul lui Thodorică şi s-au dus la Folticenii şi ce va fi făcut nu ştiu, că n-au mai vinit pela mini.

Boi dumitali; Moşco lipţcanu au vândut boi dumitali şi s-au îndatorit căîmplinindu-se banii di la Gheorghe Pisoţchi îndat(ă) va cumpăra alţi boi în loc, asemene caaceia; Frati! Dacă voeşti şi să va putea, fără cheltuială, fiindcă ştiindu că nemţii de aice sântticăloşi şi săraci şi aş dori să fiu eu pricină la această pomană veşnică, mai vârtos ştiut estidumitali cât(ă) slujbă am făcut binele obştii, mai vârtos în vreme tulburărilor ce au urmat,că să nu fi fost eu şi să nu fi isprăvnicit eu acest ţinut vreo câteva zille rămânea mai vârtostârgu pustiu, precum dă acum pâră voi avea zille dă la milostivul Dumnezău tot pentrubinele obştii voi trăii, dorinţa me esti aceasta: ştiut esti dumitale că de vreo 40 ani săîngroapă pă nemţi şi toat(ă) lege creştinească streină la Zamca afară, un loc ce să află alăturicu locul sororei dumitali, dumisali c(u)c(oni)ţ(ei) Marandii, unde să hodihnescu ciolanelefamilii mele şi unde nădăjduescu ca să s(e) hodihnească şi ciolanele mele – pentru aş dorisă câştig vrun hrisov or vro carte domnască să fie acest loc danie şi milluire domnască şi cualt loc împrejurat ce să va mai găsi domnescu şi slobod, evanghellistiror de aicea să le fiede îngropăciune şi cu vreme, prin strângerea de millosteni(i), să aibă evanghellisti şi voie şisă fie slobozi a face o beserică cu clopot pă acest loc şi să fie pominit ca la biserica aceastaa evanghellistilor şi la îngropăciune să fie primiţi toţi streini or de ce lege creştinască să fie,că ştii că catolicii nu premesc, mai vârtos la îngropăciuni pi alte lege creştinească. Pentruaceasta voescu să fie milluire aceasta dat numai evanghellistilor că putând câştiga aceastămiluire şi de s-ar mai găsi măcar vreo 30-40 stânjeni loc slobod împrăjur, atunci aş căutachip ca prin prietin millostiv să îngrădesc locul acela şi să fac începutul unii fondaţiiveşnici, mai vârtos hodihnind şi ciolanele familii mele şi ale mele supt fondaţia aceasta caun om care am cunoscut târgu Botoşanii ca însuş patria me, ca să pot zice: ubi bene ibipatria; dar câţi din fraţi noştri, adică oamini ce sântem tot de o zidire Dumnezăiască, carenumai dihonia numai dăspărţăşti sentimenturile omului, că numele meu prin purtările meleşi fără aceasta să va pomini multă vreme cinstit, că din capul locului am ştiut că oi să morfără a îmi fi frică de moarte, dar fiind fundator a unii pricini veşnice, atunce mă despărţăscude această lume hodihnit şi cunoscu că n-am făcut mai mult decât ce poronceşte datoriaomenească pentru urmaşii lui. Şi cred că şi măriia sa vodă, pliroforisându-l de toate slujbelemele pentru care nicio răsplată pâră acum n-am făcut, nici cer, cunoscând că eram dator caun om a face, să va milostivi de o fondaţie ca aceasta veşnică.

Eu dar frate las în bună socotinţa dumitali şi aştept răspunsul dumitali, fiind aldumitali frate şi slugă, Iohan Gorghias, spiţer.

Botoşani, 16 avgust 1824Răvaşăle îndată am trămes la locurile după adresse.

ANI, Documente, 150/67.


VII.1824 august 14, Botoşani

Cu frăţască dragoste mă închin dumitali arhon caminar!Nu ştiu lucrare edicliului au folosit or ce destul. Dumitrachi, feciorul lui

Theodorică, cu cumnatul său, în trecutele zille au vinit şi au plătit una sut(ă) optsprăzăci #şi cincii lei, ce bună dobândă, care banii am şi tremes e(a)r cu Andreaş Lipţanu dă aicedumisali chir Iohan Mavromat. Aşadar să sfârşiră şi acesta pricină pentru ce t-am poftit prinrăspunsul meu asupra cărţilor ce mi-ai trimes cu înadinsu ţimiraş, sânt încredinţat că v(e)ipune în lucrare.

Şi sânt al dumitale frat(e) i slugă,Iohan Gorghias, spiţerBotoşan(i), 24 avgust (1)824

ANI, Documente, CXXVI/82.

VIII.1824 noiembrie 26, Botoşani

Cu frăţască dragoste mă închin dumitali arhon comis,De o parti tare m-am bucurat pliroforisându-mă dă purcedirea dumitali la Ţarigrad,

nădăjduind că cu vreme trebui să fie pentru folosul dumitali, de care trebui să s(e) bucuretoţi prieteni dumitali, dă altă parte m-am mâhnit dă depărtare noastră şi Dumnăzău ştie păcând nă n-om mai vedea. Munţi cu munţi adivărat nu să întâlnesc, dar oaminii prinîntâmplare tot să întâlnesc. Alla(h) kerim, bun i millostivul Dumnăzău din tot suflătul măvoi bucura pliroforisându-mă dă bun agiunsul dumitali la Ţarigrad, dă care nădăjduescu căn(e)i norrocii cu vro înştiinţare. Răvaşul dumitali îl voi trimit(e) dumisale chir IoanMavromat la Cernăuţ(i), cum şi pă la svârşit(ul) lui (i)en(u)ar(ie) viitor, după sinet ce mi-aitrimes, priimind doî mii şapt(e) sut(e) şapt(e)zeci şi cinci lei dă la dumn(e)alui stolnic(ul)Vasilii Ioraşcul, iarăş(i) i voi trimit(e) dumisali chir Ioan Mavromat la Cernăuţi pentrusocoteli dumitali.

Şi sânt al dumitali frate i slugă,Iohan Gorghias spiţerBotoşani, 26 noemvr(ie) (1)824

ANI, Documente, LXXX/4.


Some aspects from the life and activity of an apothecary from Botoşani:Johann Gorgias (1768-1841)

Abstract

This study started from a set of unusual letters belonging to Johann Gorghias, theapothecary, these were addressed to a debt collector Ionică Tăutu. The lines written by theapothecary from Botoşani reveal some of the author’s desires and contain certainexpressions that betray something from his personality and, why not, specific issues of theage he lived in.

Born in Brasov, in the first days of 1768, Johann Gorgias read Pharmacy in hishometown, who had been for a period of 5 years an apprentice in the pharmacy of Johannvon Becher. He came to Moldova in 1792, and, after a short period spent in Iaşi, he movedto Botoşani where he opened a pharmacy that was named after him, remaining for morethan half a century the only pharmacy in town. He got married to Rosalia, the daughter ofthe physician Johann Ziegler. As an apothecary of the community and the leader of localAustrians, Gorgias looked after the health of locals and the safety of Botoşani communityin the time of plague and revolutions of 1821.

Keywords: pharmacy; plague; Johann Gorgias; Ionică Tautu; Botoşani davia.

ABREVIERI

AARMSI = Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii IstoriceAARMSL = Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii LiterareAB = Arhivele BasarabieiACNSAS = Arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor SecurităţiiAE = L'Année EpigraphiqueAIR = Arhiva Istorică a RomânieiAIIAC = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie ClujAIIAI = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol”, IaşiAIIC = Anuarul Institutului de Istorie ClujAIINC = Anuarul Institutului de Istorie Naţională, ClujAIIX = Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, IaşiALIL = Anuarul de Lingvistică şi Istorie Literară, IaşiALMA = Archivum Latinitatis Medii Aevi. Genève.AmAnthr = American Anthropologist, New Series, Published by Wiley on behalf of the

American Anthropological AssociationAMM = Acta Moldaviae Meridionalis, VasluiAMN = Acta Musei NapocensisAMR = Arhivele Militare RomâneANB = Arhivele Naţionale, BucureştiACNSAS = Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor SecurităţiiAMAE = Arhiva Ministerului Afacerilor ExterneANDMB = Arhivele Naţionale. Direcţia Municipiului BucureştiANI = Arhivele Naţionale, IaşiANIC = Arhivele Naţionale Istorice CentraleANSMB = Arhivele Naţionale. Serviciul Municipiului BucureştiANV = Arhivele Naţionale, VasluiAO = Arhivele OltenieiAP = Analele PutneiAPH = Acta Poloniae Historica, VarşoviaAR = Arhiva RomâneascăArhGen = Arhiva Genealogică„Arhiva” = „Arhiva”. Organul Societăţii Ştiinţifice şi Literare, IaşiArhMold = Arheologia MoldoveiASRR = Arhiva Societăţii Române de RadiodifuziuneAŞUI = Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, IaşiATS = Ancient Textile Series, Oxbow Books, Oxford şi OakvilleAUB = Analele Universităţii „Bucureşti”BAR = Biblioteca Academiei RomâneBArchB = Bundesarchiv BerlinBAR int. ser. = British Archaeological Reports, International SeriesBBR = Buletinul Bibliotecii RomâneBCIR = Buletinul Comisiei Istorice a RomânieiBCMI = Buletinul Comisiei Monumentelor IstoriceBCU-Iaşi = Biblioteca Centrală Universitară, Iaşi

766 Abrevieri

BE = Bulletin EpigraphiqueBF = Byzantinische Forschungen, AmsterdamBMI = Buletinul Monumentelor IstoriceBNB = Biblioteca Naţională BucureştiBNJ = Byzantinisch-Neugriechische JahrbücherBOR = Biserica Ortodoxă RomânăBS = Balkan StudiesBSNR = Buletinul Societăţii Numismatice RomâneCA = Cercetări arheologiceCAI = Caiete de Antropologie IstoricăCB = Cahiers balkaniquesCC = Codrul Cosminului, Suceava (ambele serii)CCAR = Cronica cercetărilor arheologice din România, CIMEC, BucureştiCDM = Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhivele Centrale de Stat,

Bucureşti, vol. I-V; supl. I.CDŢR = Catalogul documentelor Ţării Româneşti din Arhivele Statului, Bucureşti,

vol. II-VIII, 1974-2006CI = Cercetări istorice (ambele serii)CIL = Corpus Inscriptionum Latinarum, BerlinCL = Cercetări literareCT = Columna lui Traian, BucureştiCv.L = Convorbiri literare (ambele serii)„Dacia”, N.S. = Dacia. Nouvelle Série, Revue d'archéologie et d'histoire ancienne, BucureştiDANIC = Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice CentraleDGAS = Direcţia Generală a Arhivelor StatuluiDI = Diplomatarium ItalicumDIR = Documente privind istoria RomânieiDOP = Dumbarton Oaks PapersDRH = Documenta Romaniae HistoricaEB = Études BalkaniquesEBPB = Études byzantines et post-byzantinesEpigrAnat = Epigraphica Anatolica, MünsterGerión = Gerión. Revista de Historia Antigua, MadridGB = Glasul Bisericii„Hierasus” = Hierasus. Anuarul Muzeului Judeţean Botoşani, BotoşaniHU = Historia UrbanaHUI = Historia Universitatis Iassiensis, IaşiIDRE = Inscriptions de la Dacie romaine. Inscriptions externes concernant l'histoire

de la Dacie, I-II, Bucarest, 1996, 2000IGLR = Inscripţiile greceşti şi latine din secolele IV-XIII descoperite în România,

Bucureşti, 1976IILPecs = Instrumenta Inscripta Latina. Das römische Leben im Spiegel der

Kleininschriften, Pecs, 1991ILAfr = Inscriptions latines d'Afrique (Tripolitaine, Tunisie, Maroc), Paris, 1923ILB = Inscriptiones Latinae in Bulgaria repertae. Inscriptiones inter Oescum et

Iatrum repertae, Sofia, 1989ILLPRON = Inscriptionum Lapidarium Latinarum Provinciae Norici usque ad annum

MCMLXXXIV repertarum indices, Berlin, 1986ILS = Inscriptiones Latinae Selectae, 1892IN = „Ioan Neculce”. Buletinul Muzeului Municipal IaşiISM = Inscripţiile din Scythia Minor greceşti şi latine, Bucureşti, vol. I-III, 1983-1999JGO = Jahrbücher für Geschichte OsteuropasJL = Junimea literară

Abrevieri 767

JRS = The Journal of Roman studies, LondonLR = Limba românăMA = Memoria Antiquitatis, Piatra NeamţMCA = Materiale şi cercetări arheologiceMEF = Moldova în epoca feudalismului, vol. I-XII, 1961-2012, ChişinăuMI = Magazin istoricMM = Mitropolia MoldoveiMMS = Mitropolia Moldovei şi SuceveiMO = Mitropolia OltenieiMOF = Monitorul Oficial al RomânieiNEH = Nouvelles études d’histoireOI = Opţiuni istoriografice, IaşiOPEL = Onomasticon provinciarul Europae latinarum, vol. I-IV, Budapesta-Viena,

1994-2002RA = Revista arhivelorRC = Revista catolicăRdI = Revista de istorieRER = Revue des études roumainesRESEE = Revue des études Sud-Est européennesRHSEE = Revue historique de Sud-Est européenRI = Revista istorică (ambele serii)RIAF = Revista pentru istorie, arheologie şi filologieRIB = Roman Inscriptions of BritainRIR = Revista istorică românăRIS = Revista de istorie socialăRIU = Die römischen Inschriften Ungarns, Budapest, 1972-1984RITL = Revista de istorie şi teorie literarăRJMH = The Romanian Journal of Modern History, IaşiRM = Revista muzeelorRMM-MIA = Revista muzeelor şi monumentelor, seria Monumente istorice şi de artăRRHA = Revue roumaine de l’histoire de l’artRRH = Revue roumaine d'histoireRsl = RomanoslavicaSAI = Studii şi Articole de IstorieSCB = Studii şi cercetări de bibliologieSCIA = Studii şi cercetări de istoria arteiSCIM = Studii şi cercetări de istorie medieSCIV/SCIVA = Studii şi cercetări de istorie veche (şi arheologie)SCŞI = Studii şi cercetări ştiinţifice, IstorieSEER = The Slavonic and East European ReviewSJAN = Serviciul Judeţean al Arhivelor NaţionaleSMIM = Studii şi materiale de istorie medieSOF = Südost-Forschungen, MünchenRdI = Revistă de istorieST = Studii Teologice, BucureştiStAntArh = Studia Antiqua et Archaeologica, IaşiTV = Teologie şi viaţa, IaşiZB = Zeitschrift für BalkanologieZPE = Zeitschrift für Papyralogie und EpigraphikZSL = Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde

Documents

Din viața și activitatea unui spițer botoșănean. Johann Gorgias (1768-1841)