CASTELE DIN MAREA BRITANIE

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. SCURTĂ PREZENTARE A MAREI BRITANIE

CAPITOLUL II. CASTELE DIN MAREA BRITANIE

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

1

CAPITOLUL I. SCURTĂ PREZENTARE A MAREI BRITANIE

Cea mai mare din Regatul Unit, Anglia este o ţară

importantă din mai multe punctede vedere, deoarece este

situată în Europa de Vest şi se face recunoscută prin unele

dintre cele mai faimoase atracţii turistice din lume, prin

centrele universitare de prestigiu şi prin cel mai mare

opraş din UE- Londra, care este capitala Angliei.

Anglia este cea mai mare şi populată dintre cele patru

diviziuni administrative şi istorice ale Regatului Unit, iar

această împărţire datează din secolul al V-lea.

Inainte de secolul al X-lea şi, respectiv, după

întronarea regelui James al VI-lea al Scoţiei la tronul

Angliei, în 1603, este destul de dificil de distins între

istoria Scoţiei, cea a Țării Galilor şi cea a Angliei,

datorită unirii politice a acestor două ţari cu ultima.

Cu peste 51 de milioane de locuitori şi 130, 395 km

pătraţi, Anglia este a patra ţară cu cea mai mare populaţie

din UE şi este regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei

de Nord - este o ţară insulară în Europa de Vest.

2

Regatul Unit este numit, în mod obişnuit, în

româneşte, Marea Britanie, însă acest fapt constituie o eroare

majoră întrucât Marea Britanie desemnează doar Anglia,

Scoţia şi Țara Galilor.

Regatul Unit nu trebuie însă confundat cu Regatul

Marii Britanii, nici cu Anglia, una din ţările constituente,

statul britanic modern fiind rezultatul unirii dintre

monarhiile Marii Britanii şi Irlandei.

Cea mai mare parte a sa este situată lângă coasta

continentală de nord-vest a Europei continentale, regatul

fiind înconjurat de Marea Nordului, Canalul Mânecii şi

de Oceanul Atlantic.

Regatul Unit este o monarhie constituţională, în care

puterea executivă este atribuită guvernului şi provine de

la Parlament, este una din puţinele ţări actuale care nu au

o Constituţie.

Limba primară de comunicare este engleza, iar alte

limbi locale folosite sunt limbile

celtice: velşă, irlandeză, gaelică scoţiană; precum şi limba

cornică, vorbită în Cornwall.

Regatul Unit de acum s-a construit în jurul regatelor

independente ale Angliei şi Scoţiei, ambele existente încă

din secolul al X-lea, iar Tara Galilor face parte din

Regatul englez începînd cu 1535.

3

Prin Legea Uniunii din 1707, Anglia şi Scoţia se unesc

de drept sub un singur monarh, formand Regatul Marii

Britanii; cele două regate fuseseră conduse de acelaşi

monarh încă din 1603. Unirea Scoţiei cu Anglia nu a fost

bine primită de populaţia băştinaşă scoţiană.

Treptat, beneficiind de puterea sa maritimă, ca şi de

revoluţia industrială, Regatul englez şi mai apoi britanic

s-a extins masiv atît înspre răsăsit (India, Oceania) cît şi

înspre apus, în America nu demult descoperită de Columb. La

mijlocul secolului al XIX-lea, Regatul britanic era cea mai

importantă putere economică şi militară a lumii.

Multe din ideile contemporane ale lumii occidentale

despre democraţie parlamentară, economie de piaţă şi

libertate au luat naştere în Imperiul britanic, pentru a nu

mai aminti de progresele înregistrate în domeniul

literaturii şi ştiinţei. La apogeul său, Imperiul ocupa un

sfert din suprafaţa Pămîntului.

De la începutul secolului al XX-lea, influenţa

britanică s-a diminuat constant. Al doilea război mondial a

adus, pe lîngă serioase probleme economice, şi dezmembrarea

Imperiului, prin separarea coloniilor în state independente.

Aceasta a condus la reinventarea Regatului Unit ca un stat

european modern şi prosper.

Regatul Unit este format din ţările constituente

Anglia, Scoţia, Țara Galilor şi Irlanda de Nord. Fiecare

4

ţară constituentă are propriile subdiviziuni, după cum

urmează: Anglia este împărţită în nouă regiuni: East of

England, East Midlands, Greater London, North East, North

West, South East, South West, West Midlands şi Yorkshire and

the Humber. La rîndul lor, aceste regiuni sînt împărţite în

comitate administrative şi autorităţi unitare, cu excepţia

Londrei Mari, care este împărţită în "burguri".

Scoţia este împărţită în 32 de zone de consiliu; Țara

Galilor constă din 22 de autorităţi unitare: 10 "burguri-

comitat", 9 comitate şi 3 oraşe iar Irlanda de Nord este

divizată în 26 de districte..

Există şi câteva dependenţe ce aparţin de coroană:

Anguilla, Gibraltar, Insulele Bermude, Insulele Canalului,

Insulele Cayman, Insulele Falkland, Insulele Georgia de Sud

şi Sandwich de Sud, Insula Man, Insula Montserrat, Insula

Pitcairn, Insula Sfânta Elena, Insulele Turks şi Caicos,

Insulele Virgine Britanice, Teritoriul Antarctic Britanic,

Teritoriul Britanic din Oceanul Indian.

Fie ca o iubesti sau o urasti, Marea Britanie nu iti

poate ramane indiferenta. Insusi numele ei exprima grandoare

si putere, iar monarhia in lume este astazi asociata cu casa

de Windsor si venerabila sa reprezentanta, regina Elisabeta

a II-a. Istoria si cultura Europei au fost influentate masiv

de activitatea acestui stat insular, a carui aroganta nu

poate fi egalata decat de propria-i stralucire.

5

Orasele britanice actuale sunt importante centre

industriale, dar si culturale, adevarate furnicare urbane

tributare ultimelor tendinte in moda si tehnologie. Frumoasa

si bogata din toate punctele de vedere, Marea Britanie

ramane pentru Europa o fermecatoare regina a balului,

admirata si detestata in egala masura pentru calitatile ei

incontestabile.

Londra este capitala Regatului Unit si este situata in

partea de S-E a Angliei, de-a lungul Tamisei. Cu o populatie

de aproape 7 milioane de locuitori, aceasta vasta metropola

este cel mai mare oras al Europei, aceasta distinctie

mentinandu-se inca din secolul al XVII-lea. In secolul al

XIX-lea a fost cel mai mare si mai influentabil oras din

lume, centrul unui puternic imperiu maritime, desi nu mai

este plasat intre cele mai populate orase ale lumii, Londra

ramane inca unul dintre marile centre culturale si

financiare.

CAPITOLUL II. CASTELELE MARII BRITANI

PALATUL BUCKINGHAM

6

Palatul Buckingham a fost casa familiei regale inca din

timpul domniei Reginei Victoria, este reşedinţa principală

din Londra a monarhilor britanici.

A fost construit initial in 1703 pentru Ducele de

Buckingham, de unde ii provine si numele, iar apoi a fost

reamenajat de catre Nash pentru George al IV-lea, dar nu a

primit fatada actuala decat in 1913.

Palatul Buckingham. Iniţial cunoscut drept „Casa

Buckingham”, clădirea care formează partea principală a

palatului de astăzi a fost o casă construită pentru Ducele

de Buckingham în 1705, pe care a Regele George III-lea a

cumpărat-o în 1761 ca o reşedinţă privată pentru Regina

Charlotte, şi a fost cunoscută drept „Casa Reginei”, iar de-

a lungul secolului XIX-lea a fost mărită, în principal de

arhitecţii John Nash şi Edward Blore, formând cele 3 colţuri

din jurul curţii centrale.

Palatul Buckingham a devenit oficial Palat Regal al

monarhului britanic la urcarea pe tron a Reginei Victoria în

7

1837, fiind primul monarh care a avut reşedinţa permanentă

aici.

Ultimele modificări structurale au fost facute la

sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, incluzând

faţada estică a palatului care cuprinde bine-cunoscutul

balcon de unde Familia Regală salută mulţimile din Piaţa

Victoria. Totuşi Capela palatului a fost distrusă bombele

germane în Cel de-al doilea război mondial, iar in locul

capelei a fost construită Galaria Reginei care a fost

deschisă publicului în 1926.

Interioarele originiale de la începutul secolului XIX,

multe din care încă există, includ folosirea pe scară largă

a foarte coloratei scangliola, albastru lapis şi roz la

sfatul lui Sir Charles Long.Regele Eduard VII-lea a

supervizat o parte din redecorări.

Încăperile de stat, folosite în ceremonii oficiale şi

de stat sunt deschise publicului în fiecare an în August şi

Septembrie, ca parte a Deschiderii de vară a Palatului, iar

uneori palatul este denumit colocvial ca „Buck House”.

Cine are norocul sa ajunga in fata lui cu putin timp

inainte de 11:30, poate urmari un spectacol deosebit:

schimbarea garzii.

8

Infanteristii cu tunici rosii si caciuli din blana de

urs sunt renumiti pentru sobrietatea lor. Mai nou,

fastuoasele cusme imblanite au fost inlocuite cu unele

sintetice, din motive ecologice. Palatul Buckingham include

19 sali de festivitati, 52 de dormitoare regale si de

oaspeti, 188 de camere pentru personal, 92 de birouri si 78

de bai.

Apartamentele monarhilor se afla in aripa de nord, iar

intre august si inceputul lui octombrie, cand familia regala

paraseste cladirea, salile de festivitati sunt deschise

pentru public. Palatul Buckingham a servit ca resedinta

oficiala pentru regii Mariei Britaniei din 1837, iar astazi

este resedinta oficiala a reginei. Desi aici au loc multe

evenimente si receptii oficiale, zonele palatului sunt

deschise pentru vizitatori.

9

Camerele palatului sunt deschise pentru public din

august pana in septembrie. Aici exista o mare colectie de

tablouri ale unor mari artisti precum: Rembrandt, Rubens,

Vermeer, Poussin, Canaletto si Claude ;sculpturi ale unor

mari sculptori precum : Canova si Chantrey, precum si cele

mai frumoase mobile engleze si franceze din lume sau

splendidele bijuterii cu diamant ale reginei Elisabeta.

In timpul verii , Schimbarea Garzii are loc in fata

palatului si este unul dintre cele mai populare evenimente

din Londra din 1 aprilie pana in prima jumatate a lunii

iulie.

PALATUL WESTMINSTER

10

Cunoscut si ca palatul Parlamentului, unde isi

desfasoara activitatea cele doua Camere ale legislativului –

cea a Lorzilor si cea a Comunelor, acesta este unul din

principalele obiective turistice ale Londrei. Turnul cu

ceas, orientat spre Piata Parlamentului si Westminster Abbey

si cunoscut de toata lumea sub numele de Big Ben, care este

emblematic pentru capitala britanica, figurand, practic, pe

toate pliantele turistice ale orasului.

Palatul Westminster este aproape de altă clădire

guvernamentală numită Whitehall,iar actualul ansamblu al

Palatului Westminster a fost construit

între1837 şi 1860 în stil neogotic, după incediul devastator

din 1834 care a distrus aproape total

vechiul parlament britanic.

Initial, pe locul acestui palat s-a ridicat, incepand

din secolul al XI-lea, una din resedintele regale. Din

aceasta s-au pastrat Jewel Tower, construit in 1365 ca

trezorerie pentru Edward al III-lea, si Westminster Hall, o

sala majestuoasa de receptii, cu plafonul din lemn. Restul

cladirii a fost distrus in 1834, de un incendiu devastator,

fiind recladit in stil gotic de catre arhitectul Augustus

Pugin.

Cea mai frumoasa priveliste este cea din partea de sud

a Tamisei, mai ales noaptea, cand cladirile din complexul

Westminster sunt luminate feeric, plin de incarcatura

istorica si atractie pentru milioane de turisti in fiecare

11

an, Palatul Westminster este inclus de UNESCO in programul

World Heritage Sites, împreuna cu Biserica Sf. Margareta

şi Abaţia Westminster, cu care se invecineaza.

Abatia Westminster a fost construita in secolul al XI-

lea de catre Eduard The Confessor. Cladirea este locul

ceremoniilor regale, nu mai putin de 38 de incoronari

desfasurandu-se aici. Tot aici au avut loc, in 1997,

funerariile printesei Diana.

Actualul ansamblu al Palatului Westminster este

varianta reconstruita intre anii 1837 si 1860, în stil

neogotic, dupa ce incendiul devastator din 1834 a distrus

aproape total vechiul parlament britanic, construit de

William II la sfarsitul secolului al XI-lea.

Cu o forma aproximativ rectangulara, Palatul

Parlamentului se intinde pe o suprafata de peste 30 000 de

metri patrati. El este flancat de doua turnuri inalte de

aproximativ o suta de metri, Victoria Tower si celebrul turn

cu ceas, Big Ben.

WESTMINSTER ABBEY

Situata pe latura sudica a Pietei Parlamentului,

Westminster Abbey a fost teatrul multor evenimente de maxima

importanta pentru britanici, Aici au fost incoronati

majoritatea monarhilor englezi, unii dintre ei dormindu-si

tot aici somnul de veci, fiind una din cele mai vechi

12

biserici ale Londrei, Westminster Abbey are o spectaculoasa

arhitectura medievala.

Se pare ca bazele sale erau deja puse in 1040, cand

Eduard Duhovnicul a fost incoronat, si-a mutat palatul la

Westminster si a inceput sa construiasca un lacas de cult.

Dupa canonizarea acestuia, in 1139, mai multi suverani s-au

straduit sa aduca imbunatatiri lacasului de cult, aceasta

capatand forma actuala in secolele al XIII-lea si al XIV-

lea.

Capela lui Henric al VII-lea, construita in stil gotic

si bogat impodobita, a fost finalizata abia la inceputul

secolului al XVII-lea, iar turnurile gemene de la intrarea

de vest au fost adaugate un veac mai tarziu. Westminster

Abbey este extrem (exagerat – ar spune unii) de bogata in

morminte, aceasta moda dezvoltandu-se, se pare, in secolul

al XVIII-lea.

Primul ocupant al Coltului Poetilor a fost Geoffrey

Chaucer, ingropat aici in 1400. Mai tarziu biserica a

inceput sa-i comemoreze pe William Shakespeare, William

Blake, John Milton, Jane Austen, Samuel Taylor Coleridge,

William Wordsworth si Charles Dickens. Multi dintre acesti

scriitori sunt insa prezenti doar cu titlu onorific,

osemintele lor fiind inhumate in diverse alte lacasuri

britanice de cult. Principalii monarhi care isi dorm aici

somnul de veci sunt Elisabeta I, Mary Stuart si Henric al V-

lea.

13

Fosta resedinta regala, acest palat pare sa nu fi purtat

prea mult noroc femeilor care i-au calcat pragul. Era o

simpla casa de tara in 1689, cand a fost cumparat de catre

William al III-lea.

Se spune ca regina Victoria ar fi petrecut aici o copilarie

mai mult decat trista. Informatia nu este foarte sigura,

insa dovezile despre nefericirea printesei Diana, care a

locuit aici in calitatea de sotie a printului Charles, sunt

extrem de numeroase, presa din epoca dezbatand pe indelete

acest subiect. Supranumit “ghetoul regal”, palatul este in

prezent locuinta mai multor membri ai familiei de Windsor.

Castelul Windsor Windsor Castle

14

Castelul Windsor este cel mai mare şi cel mai

vechi castel locuit din lume. Împreună cu Palatul

Buckingham şi cu Palatul Holyrood din Edinburgh face parte

din reşedinţele principale a monarhilor britanici din Casa

de Windsor. Castelul este situat în centrul oraşului Windsor

din comitatul Berkshire, Anglia, iar sub clădirea castelului

curge Tamisa care face legătura pe apă cu Londra.

Regina Elisabeth II petrece aici frecvent sfârşitul de

săptămână, unde primeşte şi vizita oficială sau privată a

unor miniştri sau şefi de state.

Conform izvoarelor istorice castelul datează din timpul

luiWilhelm Cuceritorul. Construcţia castelului, garnizoanei,

15

fortăreţei, închisorii şi părţii locuite fiind coordonată

direct de unii monarhi englezi.

Situat la 34 km vest de Londra, Castelul Windsor

gazduieste familia regala incepand din secolul al XI-lea. La

trei veacuri de la inaugurare, Eduard al III-lea a renovat

vechea structura, construind poarta normanda, turnul

circular si cateva noi apartamente. Toti succesorii sai i-au

urmat exemplul, adaugand cate ceva castelului sau modificand

cladirea existenta.

De altfel, aici se gaseste o parte din colectia de arta

a familiei Windsor, continand picturi de Rubens, Van Dyck si

Holbein, desene apartinand marelui Leonardo da Vinci, precum

si mai multe goblenuri rare. Remarcabila este Casa de papusi

a reginei Mary, o cladire in miniatura realizata cu maxima

atentie pentru detalii, incluzand o instalatie electrica si

una de apa.

In capela castelului, dedicata sfantului Gheorghe, sunt

ingropati mai multi monarhi, printre care se numara

poligamul Henric al VIII-lea si George al VI-lea, tatal

actualei suverane britanice.

CASTELUL NEWCASTLE

Castelul este o fortificaţie medievală din Newcastleupon Tyne , Anglia , care a dat oraşul Newcastle numeleacestuia, sunt cele mai importante structuri rămase pe sitesunt Castelul Păstrați, principala piatră fortificatcastelului turn , iar Poarta Neagră, ei fortificate gheretaportarului .

16

A fost construit de Robert Curthose , fiul cel mai mareal lui William Cuceritorul , a revenit la sud de o campanieîmpotriva Malcolm III din Scoţia . Piatra Castelul Păstraţifost construit între 1172 şi 1177 de către Henry al II-lea ,pe locul castelului Curthose lui. Poarta Neagră a adăugatîntre 1247 şi 1250 de către Henry III .

Castelul Păstraţi şi Poarta Neagră pre-datatconstrucţia zidului oraşului Newcastle , din careconstrucţia a început în jurul anului 1265, şi nu a făcutparte din ea. Keep este deţinută de Consiliul Local, carese închiriază la Societatea de anticarii de Newcastle uponTyne , care gestiona ca o atracţie vizitator. Societatea aresediul in Poarta Neagră, şi să-l utilizaţi pentru a găzdui obibliotecă şi ca un loc de întâlnire.

La mijlocul secolului al-2-lea, romanii au construitprimul pod pentru a traversa râul Tyne la locul unde se aflăacum Newcastle. Podul a fost numit Pons Aelius sau "Podullui Aelius", Aelius fiind numele de familie al împăratuluiHadrian, care a fost responsabil pentru zidulroman construit de-a lungul Tyne-Solway Gap. Romanii au

17

construit un fort pentru a proteja trecerea râului care erala poalele Tyne Cheile, iar fortul a fost situat peafloriment stâncos cu vedere la noul pod.

La un moment necunoscut în anglo-saxonă vârstă, site-ulde Newcastle a ajuns să fie cunoscut sub numele deMonkchester. În secolul al 7-lea târziu, un cimitir a foststabilit pe locul castelului roman.

În 1080, regele normand, William Ia trimis pe fiul săucel mai mare, Robert Curthose , la nord pentru a apăraregatul împotriva scoţieni .După campania sa, sa mutat laMonkchester şi a început construirea unui "NewCastle". Aceasta a fost a " Motte-şi-Bailey tipul "deconstrucţie, un turn de lemn pe partea de sus a unui movilăde pământ, înconjurat de un şanţ şi palisadă de lemn .

În 1095, contele de Northumbria, Robert de Mowbray , s-au ridicat împotriva William Rufus şi Rufus a trimis oarmată nord pentru a zdrobi revolta şi pentru a captacastel. De atunci castelul a devenit proprietatea coroaneişi a fost o bază importantă de care regele ar putea controlabaronii din nord.

Poarta Neagră, a adăugat la Castelul Newcastle între1247 şi 1250, formând o suplimentare deBarbican în faţaporţii de nord anterioară a castelului, acesta a constat dindouă turnuri cu o trecere de funcţionare între ele, pefiecare parte a pasajului a fost o gardă boltit.

18

În cele din urmă case au fost construite de-a lungulambele părţi ale pasajului, precum şi o parte a clădirii adevenit o casă publică. Prin prima parte a secolului al XIX-lea, Poarta Neagră a devenit o casă închiriată mahala,găzduind până la şaizeci de persoane.

Este o clădire de aproximativ pătrat, de măsurare 62 depicioare (19 m) de 56 de picioare (17 m) şi 81 de picioare(25 m) inaltime.

Intrarea conduce prin scări la etajul al doilea şi înSala Mare, cea mai mare cameră din păstra, de măsurare 30 demetri (9,1 m) cu 24 de picioare (7,3 m), iar Poarta Neagră afost abordat printr-un pod mobil peste un şanţ.

Un pod de lemn a înlocuit podul. Poarta originală aavut o Portcullis, iar adânciturile în care acest lucrumontate se mai pot vedea. Keep este deţinută în prezent deConsiliul Local Newcastle şi administrat de Societatea deanticarii de Newcastle upon Tyne , una dintre cele mai vechisocietati anticar din lume.

Situat in estul Marii Britanii, la estuarul fluviului

Tyne, Newcastle a fost intemeiat de romani, primul sau

19

castel fiind construit insa de catre normanzi, dar

prosperitatea a cunoscut-o in secolul al XIX-lea, gratie

bogatiilor sale naturale, in special zacaminte de carbune.

Din vremurile de demult, orasul a pastrat Zidul lui

Hadrian, construit de legionarii romani dupa vizita in

regiune a imparatului cu acelasi nume. Ridicat din piatra si

pamant, zidul are o lungime de 117 km si marca, in epoca,

limita nordica a Imperiului Roman.

La 16 km de Newcastle se gaseste Muzeul in aer liber al

Nordului Angliei, care ilustreaza modul de viata al

localnicilor, asa cum era el la inceputul secolului XX.

Pentru atmosfera, transportul in interiorul muzeului se face

cu un pitoresc tramvai de epoca

CASTELUL LEEDS

Localizat in comitatul Kent din Anglia acesta serveste

in prezent si drept loc de cazare pentru cei care doresc si

20

au posibilitatea de a-si petrece aici o noapte, englezii

denumesc acest castel drept cel mai frumos din lume si pe

buna dreptate.

Construit in anul 857, castelul a fost casa catorva

reprezentanti ai familiilor regale printre care Edwuard I,

Henry V si Henry VIII. In interior, vizitatorii pot admira

picturi vechi de secole, tapiserii si mobila de arta, iar in

afara, gradinile care dimineata sunt acoperite de ceata se

deschid spre miezul zilei catre adevarate spectacole

naturale, printre exponate fiind si o vita de vie si un

teren de golf.

Pozitionat printre gradini cu deschidere spre lac, se

afla o imensa colivie ce adaposteste o mare varietate de

pasari, dar cea mai eleganta activitate recunoscuta la

Castelul Leeds este “cina la cravata neagra” servita sala de

gala Henry VIII servita de un majordomn si un lacheu.

CASTEL LINCOL

21

Castelul Lincoln a fost construit in 1068 in orasul

Lincolnshire, castelul este invaluit in istorie, mai ales ca

este unul din cele doua construite pe doua movilite, mai

mult de atat, Lincoln a reprezentat locuinta imparatului

William Cuceritorul (William I al Angliei), apoi timp de 900

de ani castelul a folosit drept inchisoare si loc de

executie, din Castel poti avea vederi superbe ale orasului

Lincoln si ale peisajului de tara din imprejurimi.

Construit in 1068, castelul Lincoln are o mare

semnificatie istorica si nu numai pentru englezi. A fost

odata casa lui William Cuceritorul si este unul din cele

doua castele ale Angleiei construit pe doua dealuri.

Dealurile sunt acoperite de ziduri care inglobeaza un

turn (pe cel mai mic) si un observator care a fost contruit

in secolul al XIX-lea. Intre 1787 si 1878, castelul Lincoln

a servit drept inchisoare.

22

Scotia tinutul castelelor In ciuda faptului ca sunt incluse in acelasi stat,

Scotia este complet diferita de Anglia, iar localnicii isi

fac din asta un titlu de onoare, chiar daca a fost alipita

imperiului britanic in 1603, patria barbatilor cu fuste si-a

mentinut in timp caracterul social si politic, avand si in

prezent un sistem legal si unul educational distincte.

Mai mult, incepand din iulie 1999, Parlamentul scotian

si-a reluat activitatea. Deosebit de pitoreasca, Scotia este

in sine o destinatie turistica speciala, rezervand

nenumarate surprize placute potentialilor sai vizitatori.

Scoţia este o ţară bogată în vechi castele, în forturi

şi oraşe istorice, este ţara legendelor animiste şi a

fantomelor care bântuie prin castele ca Glamis, Fivye şi

Barnbougle, prin Insulele Skye şi prin multe alte locuri.

Este, de asemenea, şi un paradis al pescuitorilor de somon,

al jucătorilor de golf şi al degustătorilor de whisky.

În acest teritoriu situat în nordul Marii Britanii,

elementele peisajul englez (câmpurile, gardurile din piatră,

parcurile) se regăsesc întru totul.

În acelaşi timp, în peisajul scoţian se conservă un

caracter ceva mai sălbatic, influenţat desigur şi de

climatul specific, care, aici, este mult mai aspru. Scoţia

23

are o suprafaţă de 78.772 km2 şi o populaţie de aproximativ

5,2 milioane de locuitori.

CASTELUL BRODICK

Situat pe insula Arran din Scotia, el este unul dintre

cele mai vechi castele din lume. Ducele de Hamilton a

construit aceasta fortareata, iar timp de mai multe generatii,

acesta a fost extinsa. In 1957, ultimul urmas al acestuia a

predat castelul in patrimoniul national si acum poate fi

vizitat.

Pe langa colectia imensa de obiecte de arta, castelul

gazduieste cea mai mare gradina de rododendron (trandafir de

munte), gradina care este faimoasa in lumea intreaga.

Insula Arran din Scotia adaposteste acest castel care

cuprinde cascade, chei si pasaje demne de tinutul de basm al

Scotiei.

24

Locul unde se afla castelul dateaza inca din timpul

vikingilor, atunci cand castelul era o fortareata destinata

a proteja tinutul controlat de ducele englez Hamilton, iar

de-a lungul secolelor, numerosi membrii ai familiei au

contruit si au extins fortareata pana cand a devenit o

resedinta particulara si a ramas asa pana in 1957 atunci

cand ultimul Hamilton s-a mutat in alta parte.

O parte din picturi, mobila, potelanuri si argint

dateaza din anii 1600 si magnifica sala pictata sau gradina

contruita in 1710 sunt superbe

CASTELUL GLAMIS

Cel mai faimos castel bântuit din Scoţia este castelul

Glamis. Din 1372, castelul se află în custodia conţilor de

Strathmore. Regina actuală a Marii Britaniei, Elisabeth, a

fost nepoata celui de-al 14-lea conte de Strathmore, iar

prinţesa Margareta a Marii Britanii s-a născut aici (1930).

Castelul are o istorie sinistră: în secolul al 11-lea,

regele Malcolm al III-lea a fost omorât aici, şi la fel şi

25

regele Duncan care apare şi în piesa lui Shakespeare,

“Macbeth”. În secolul al XVI-lea, văduva unui lord Glamis,

lady Janet Douglas, a fost arsă pe rug ca vrăjitoare,

întrucât a încercat să-l asasineze pe regele James al V-lea.

Situat in Glamis, Scotia, oamenii vin sa il viziteze

mai ales pentru muzeul folcloric deschis aici si pentru cele

trei gradini superbe.

Ridicat in secolul al XV-lea, castelul a fost pentru mult

timp subiectul legendelor pline de mister si a povestilor de

groaza cu stafii si suflete neimplinite.

Există o mare varietate de legende asociate cu castelul

Glamis. Cea mai renumită legendă se referă la “monstrul de

Glamis”, care are legătură cu un copil hidos născut în

familie. Se spune că monstrul a fost păstrat în castel toată

viaţa sa, fiind închis într-o anumită cameră. O altă

versiune a legendei spune că la fiecare generaţie a familiei

un copil-vampir este născut şi este zidit în acea cameră.

Totodată, se mai spune că oaspeţii care stau la castel,

atunci când atârnă prosoapele la fereastră, acestea îşi

îndreaptă poziţia spre camera zidită a monstrului

Avea chiar reputatia celui mai bantuit castel din

Scotia. Zvonurile care circula spun ca multi oameni

importanti au fost ucisi in aceste locuri, inclusiv Duncan

Macbeth si regele Malcom II.

Peisajul iti taie si el respiratia datorita frumusetii

si infirma reputatia castelului de a fi un loc inghetat.

26

Localnicii sustin inca faptul ca o vizita dupa asfintit este

recomandata doar celor foarte curajosi.

CASTELUL EDINBURGHCapitala Scotiei este formata, in fapt, din doua orase

distincte: cel vechi si, evident, cel nou, construit la nord

de vechea fortareata si proiectat de tanarul arhitect James

Craig. Emblematic pentru localitate ramane insa castelul

Edinburgh, care domina centrul vechi cu silueta sa trufasa.

Acesta include cea mai “venerabila“ cladire a

asezarii, Capela Sfanta Margareta, datand din secolul al XI-

lea, Sala Coroanei, unde sunt expuse bijuteriile monarhiei

locale, precum si apartamentele reginei Mary, unde suverana

Scotiei i-a dat nastere lui James al VI-lea al Scotiei,

viitorul James I al Angliei. O mai noua resedinta oficiala a

monarhilor scotieni este palatul Holyroodhouse, construit

initial ca o casa de oaspeti pentru Abatia cu acelasi nume,

fondata in 1128 de catre regele David I. Modificat masiv de

catre Charles al II-lea in 1671, castelul expune in prezent

pentru public o frumoasa colectie de tablouri si tapiserii.

27

Este unul din cele mai frumoase castele scoţiene,

amintint de trecutul glorios al aşezării. Fundaţia sa

datează din 850 î.Hr., iar cele mai vechi vestigii sunt din

1130. Între secolele XI-XIV, castelul a fost simbolul

regalităţii scoţiene, astăzi însă este adăpost pentru

Divizia Scoţiană a Armatei Marii Britanii. La sfârşitul

secolului al XVIII-lea, în apropierea castelului s-a ridicat

un nou oraş, în stil Georgian, New Town.

CASTELUL GLASGOW

Situat in nord-vestul Scotiei, pe fluviul Clyde,

Glasgow s-a dezvoltat foarte mult in secolul al XVIII-lea,

datorita comertului cu textile, zahar si tutun. Pe langa

faptul ca este cel mai mare constructor de nave din regiune,

a devenit in timp un important centru cultural. Catedrala sa

gotica a fost ridicata in secolul al XIII-lea, pe locul unei

biserici cladite initial de sfantul Mungo, unde se afla, de

altfel, mormantul acestuia. In oras se mai gaseste Galeria

de arta Hunteriana, unde este expusa o colectie particulara

28

continand picturi flamande si britanice. Glasgow este centru

universitar incepand din 1451.

Castelul Balfour,

Mica si fertila insula din Shapinsay, una dintre cele

mai nordice din cele 67 de insule care alcatuiesc

arhipelagul Orkney, este data chiar si in ziua de astazi

cresterii bovinelor si ovinelor, si este suficient de mica

pentru a fi traversata pe jos intro singura zi. Aici poti

scapa de strangatorii de taxe si poti reduce stresul la

zero; admirarea pasarilor (pe insula fiind identificate

aproximativ 300 de specii) devind atractia zilei, iar muzica

de fundal este doar strigatul mieilor si sunetul

pescarusilor impotriva valurilor oceanului.

29

Construit in 1848 in jurul unei case existente din 1793,Castelul Balfour a fost cumparat in anul 1960 de catre unofiter polonez, Capitanul Zawadski. Sotia sa vaduva sifamilia il conduc astazi ca o distinsa casa si conac, doarpentru 12 oaspeti norocosi. Mesele sunt ample, simple sidelicioase, cu legume din gradinile castelului, carne localasi crustacee din apele insulei (oaspetii recunosc ca nu aumai gustat niciodata scoici sau homari mai gustosi decataici), totul fiind servit in momentul in care un gong seaude de undeva din adancul castelului. Daca exista untelevizor nimeni nu il solicita, iar singurul ziar este cellocal, Orcadian, care apare in fiecare joi. Singurul pub dinShapinsay, gasit in camera veche de oaspeti a castelului,ofera o rasucire unica "vietii de noapte". ESTE cel mainordic castel din lume si se afla pe cetoasa insula Orkney.Aceasta fortareata victoriana din 1848 este asezata intredealuri si paduri, Un apartament costa 100 de lire, depersoana, PE NOAPTE.

Castelul Balmoral

Castelul Balmoral se afla pe un domeniu din comitatul Aberdeenshire, dinScoţia. Domeniul nu este considerat ca proprietate a coroanei (CrownEstate), ci o proprietate particulara a monarhilor britanici.Proprietatea a fost achizitionată de Printul Consort Albert si reginaVictoria si este o resedintă privata, regală, de vară. Balmoral a fostmostenită de generatiile regale de la regina Victoria pana astazi.

30

Balmoral Castle is a large estate house in Royal Deeside, Aberdeenshire,Scotland. Balmoral has been one of the residences of the British RoyalFamily since 1852, when it was purchased by Queen Victoria and herconsort, Prince Albert. It remains the private property of the monarch,and is not part of the Crown Estate.

La scurt timp după ce domeniul Balmoral a fost achiziţionat, s-a fostdovedit a fi prea mic pentru necesitatile regale. Constructia a fostdemolata, castelul Balmoral a fost reconstruit, fiind finalizat în 1856.Arhitectul desemnat cu noua constructie a fost William Smith dinAberdeen, deşi proiectele sale au fost modificate de către PrinţulAlbert. Castelul este un exemplu de arhitectura Baroniala (feudala)scoţiana. Dupa cumparari de pamant succesive, domeniul a ajuns lamarimea actuala – 20 000 de hectare.

Eng. Soon after the estate was purchased the existing house was found tobe too small. It was demolished, and the current Balmoral Castle wascompleted in 1856. The architect was William Smith of Aberdeen, althoughhis designs were amended by Prince Albert. The castle is an example of

31

Scots Baronial architecture. The Balmoral Estate has been added to bysuccessive members of the Royal Family, and now covers an area of about20,000 hectares (49,000 acres).

Regele Robert al II-lea al Scoţiei (1316-1390) a avut o cabană devânătoare în locul in care se afla astazi castelul. Conacul Balmoral afost construit de către Sir William Drummond în 1390. Domeniul a fost înregistrat în 1451 ca “Bouchmorale”. Regina Victoria si Printul Albertau vizitat pentru prima data Scoţia în 1842, cinci ani după incoronareaVictoriei şi doi ani după căsătoria lor. În februarie 1848, s-a deciscă prinţul Albert sa cumpere Balmoralul, împreună cu mobilierul, iarcuplul a ajuns pentru prima lor vizită la 8 septembrie 1848.

Eng. King Robert II of Scotland (1316–1390) had a hunting lodge in thearea. A house at Balmoral was built by Sir William Drummond in 1390. Theestate is recorded in 1451 as “Bouchmorale”. Queen Victoria and PrinceAlbert first visited Scotland in 1842, five years after her accessionand two years after their marriage. In February 1848 it was decided thatPrince Albert would acquire the Balmoral, together with its furnitureand staff, and the couple arrived for their first visit on 8 September1848.

După moartea Victoriei, familia regală a continuat să utilizezeBalmoralul în timpul vizitelor anuale de toamnă. George al V-lea a facutîmbunătăţiri substanţiale în cursul anilor 1910 – 1920, inclusivamenajarea unor grădini la sud de castel. Din 1931, gradinile casteluluiau fost deschise publicului şi sunt acum deschise zilnic între aprilieşi sfârşitul lunii iulie, data cand ajunge regina pentru vizita saanuală. Sala de bal este singura sala din castel care poate fi vizitatăde public.

Eng. After Victoria’s death, the royal family continued to use Balmoralduring annual autumn visits. George V had substantial improvements doneduring the 1910s and 1920s, including formal gardens to the south of thecastle. In 1931, the castle gardens were first opened to the public, andare now open daily between April and the end of July, after which the

32

Queen arrives for her annual stay. The ballroom is the only room in thecastle which can be viewed by the public. The Royal Family employs about50 full-time and 50–100 part-time staff to maintain the working estate.A malt whisky distillery located on the Balmoral Estate produces theRoyal Lochnagar Single Malt whisky.

Tara GalilorSituata intre Golful Bristol, Golful Liverpool si

canalul St. George, Tara Galilor este o regiune

fermecatoare, unde tinuturile mlastinoase alterneaza cu

zonele montane glaciare, iar oamenii au voci melodioase, cu

care rostesc nume deosebit de lungi. In ciuda numeroaselor

castele romantice ridicate aici, galezii sunt simpli,

majoritatea lucrand in domeniul minier.

De altfel, capitala tarii, orasul Cardiff, era la

inceputul secolului XX cel mai important port carbonifer al

lumii. Principala atractie a localitatii este un castel

construit in secolul al XI-lea de catre Wilhelm Cuceritorul,

pe ruinele unui fort roman. Astfel de vestigii se gasesc

si la Caernarfon, din pacate acoperite de fortul de la

Segontium. Muzeul gazduit aici prezinta pe larg istoria

cuceririi Tarii Galilor de catre romani. Castelul

Caernarfon, a carui constructie a inceput in 1283, se

remarca prin zidurile sale inalte si turnurile poligonale,

de inspiratie bizantina.

Interesant de vizitat este si Parcul National

Snowdonia, al doilea ca marime din Marea Britanie. Intins pe

o suprafata de 1352 km 2 , in partea de nord a regiunii,

33

acesta include varful Snowdon (1.068 m altitudine), cel mai

inalt pisc al provinciei.

Irlanda de Nord

Povestea Irlandei de Nord este una foarte zbuciumata.

Blestemata sa se afle la vestul Angliei, Irlanda a fost

cucerita de expansionistii sai vecini in 1171. Desi condusa

cu o mana de fier, si-a radicalizat miscarea de rezistenta

in secolul al XVI-lea, dupa ce i s-a impus adoptarea

religiei protestante. Inclusa in Regatul Unit in 1801, si-a

proclamat independenta in 1914, in 1921 recunoscandu-i-se

statutul de dominion. Atunci au fost separate sase comitate

din nordul insulei, care au fost alipite Regatului Unit sub

numele de Ulster.

In ciuda frumusetii sale naturale, Irlanda de Nord ar

putea fi cu greu considerata o destinatie turistica. Motivul

il constituie conflictele continue dintre protestantii

loialisti si catolicii din partea locului (chipurile stopate

in prezent), care au generat de multe ori lupte sangeroase

de strada. Belfastul, capitala provinciei, ramane insa un

oras frumos, in ciuda lozincilor de toate felurile inscrise

pe zidurile sale. In muzeul de istorie al localitatii pot fi

admirate mai multe antichitati interesante, precum si

tezaurul Invicibilei Armada. De vazut ar mai fi si Crown

Liquor Saloon, o cafenea in stil victorian, Opera din

Belfast si Gradina botanica a orasului.

34

Castelul Culzean , una dintre cele mai mari realizari

ale arhitectului Robert Adam, din sec. al XVIII – lea, unde

un apartament a fost dat in proprietate pe viata generalului

Eisenhover, in semn de recunostinta din partea poporului

scotian. In Scotia exista peste 2000 de castele caci

“castelul unui scotian este casa sa”.

Convy , in nordul Tarii Galilor,

unul din cele mai bine pastrate orase – fort din Europa,

dominat de Castel , unul din cele patru castele construite

din ordinul lui Eduard I. Urmatorul castel, din Caernarfon ,

a fost candva cel mai mare din reteaua celor 4 castele.

Caernarfon

35

In timpul Evului Mediu, castelele au servit drept

forterete; in timpul Renasterii si Reformei acestea

adaposteau familiile regale alaturi de pictori, artizani si

dramaturgi.

Astazi, castelele sunt marturii ale trecutului,

oferind vizitatorilor o scanteie din ceea ce a fost cu

secole in urma cand lorzii, contii si baronii imparteau

privilegii regale si isi traiau viata in cautarea eroismului

si aventurii.

Raspândite pe un teritoriu întins, toate aceste palate

si resedinte nobiliare stau marturie nu doar a unei istorii

aspre, ci si a puterii omului de a învinge vremurile

neprielnice.

36

Dodds, GL (2000). Siturile istorice de Northumberland si Newcastleupon Tyne. Albion Press. ISBN 0-9525122-1-1 .

Harbottle, Barbara (1977). Castelul din Newcastle uponTyne. Societatea de anticarii de Newcastle uponTyne. ISBN 978-0-901082-65-7 .

Devine, T. M. [1999] (2000). The Scottish Nation 1700–2000(New Ed. edition). London:Penguin. ISBN 0-14-023004-1

Donnachie, Ian and George Hewitt. Dictionary of Scottish History. (2001). 384 pp.

Keay, John, and Julia Keay. Collins Encyclopedia of Scotland(2nd ed. 2001), 1101pp; 4000 articles; emphasis on history

Koch, J. T. Celtic Culture: a Historical Encyclopedia (ABC-CLIO, 2006), ISBN 1-85109-440-7, 999pp

Tabraham, Chris, and Colin Baxter. The Illustrated History of Scotland (2004) excerpt and text search

Trevor-Roper, Hugh, The Invention of Scotland: Myth and History, Yale, 2008, ISBN 0-300-13686-2

Watson, Fiona, Scotland; From Prehistory to the Present.Tempus, 2003. 286pp.

Wilson, Neil. Lonely Planet Scotland (2013) excerpt and text search Wormald, Jenny, The New History of Scotland (2005) excerpt and text

search

Monografii specializate[modificare | modificare sursă]

Brown, Dauvit, (1999) Anglo-French acculturation and the Irish element in Scottish Identity in Smith, Brendan (ed.), Insular Responses to Medieval European Change, Cambridge University Press, pp. 135–53

Brown, Michael (2004) The Wars of Scotland, 1214–1371, Edinburgh University Press., pp. 157–254

Dumville, David N. (2001). „St Cathróe of Metz and the Hagiography of Exoticism”. Irish Hagiography: Saints and Scholars. Dublin:Four Courts Press. pp. 172–176. ISBN 978-1-85182-486-1

37

Flom, George Tobias. Scandinavian influence on Southern Lowland Scotch. A Contribution to the Study of the Linguistic Relations of English and Scandinavian (Columbia University Press, New York. 1900)

Herbert, Maire (2000). „Rí Érenn, Rí Alban, kingship and identity in the ninth and tenth centuries”. in Simon Taylor (ed.).Kings, Clerics and Chronicles in Scotland, 500–1297. Dublin: Four CourtsPress. pp. 63–72. ISBN 1-85182-516-9

MacLeod, Wilson (2004) Divided Gaels: Gaelic Cultural Identities in Scotland and Ireland: c.1200–1650. Oxford University Press.

Pope, Robert (ed.), Religion and National Identity: Wales and Scotland, c.1700–2000 (University of Wales Press, 2001)

Sharp, L. W. The Expansion of the English Language in Scotland, (CambridgeUniversity PhD thesis, 1927), pp. 102–325;

*********

GRUPA 504

38