CAPITOLELE IX – X XI si incheiere

Continuarea capitolului SCOALA, partea a doua pe scurt.Facultatea de Litere mi-a adus multe satisfactii in ceea ce priveste cunoasterea. Nu zabovesc deloc asupra ei, pentru ca nu am mare lucru de spus in acei ani in care viata era din ce in ce mai grea din mai multe puncte de vedere ( 1985-1989 ). Daca as fi stiut ca se va termina totul in acel an de sfarsit de facultate poate ca as fi urmat altceva sau cine stie ce mi-ar mai fi trecut prin minte. Ceea ce m-a bucurat afost deschiderea catre cunoastere, oportunitatea de a urma facultatea de psihologie in 1993, odata cu intrarea si la Institutul Teologic. A fost o perioada dificila din punct de vedere material, dar ne-am descurcat cum am putut caci eram mai multi si puteam face fata mai usor vicisitudinilor.

C A P I T O L U L IX

I T A L I A ( NOV. 2005 – NOV.2008 ) R O M A N I A ( NOV.2008 – prezent )

Dupa moartea sotului meu eram complet bulversata de eveniment, prin memorie mi se perindau franturi de evenimente despre cele 4 luni de boala cumplita traita de sotul meu si implicit de mine, incat simteam dorinta sa fac

ceva cu viata mea, sa se petreaca o schimbare. In acea perioada dadeam meditatii elevilor scolii generale. Nu eram multumita de conditia mea, nu eram obisnuita sa fiu singura dupa atatia ani impreuna cu Laurentiu, am suferit o trauma foarte mare, o ruptura cumplit de dureroasa. Ce diferenta enorma era intre Elena Adriana pe care o stiam de o viata si noua Elena Adriana ramasa singura, trista, sfasiata pe dinauntru, neimpacata cu ego-ul, cu lumea si cuDumnezeu. De ce? Intrebare chinuitoare care nu imi dadea pace. Si cand il vedeam si pe copilul meu cat de mult sufera si cat il afecteaza parca mai mult mi se strangea sufletul. De ce? Cand moare cineva drag te intrebi necontenit. De ce?Hipersensibilitatea nu i-a folosit copilului meu la nimic. Nu a fost buna pentru el, dimpotriva, l-a indepartat tocmai de la Cel caruia trebuia sa ii acorde cea mai mare atentie: Dumnezeu. Nimic nu era si nu este mai important pentru Mihai-Emil decat sa fie unit in rugaciune si spirit cu Dumnezeu. Nimeni pe lumea asta nu-I poate oferi mangaiere, siguranta, ocrotire, sfaturi mai mult decat Dumnezeu. Da. El e singurul capabil sa faca asta prin gandurile proprii si prin oameni. Asta o spun din propria-miexperienta, nu din auzite si din experienta altor mii de oameni care au dat marturie de ceea ce au trait si au simtitde-a lungul timpului. Ca sa revin la tema acestui capitol, tin sa comentez putin anii dinaintea plecarii in Italia, adica 2004 si 2005, pana in noiembrie.Anul 2004 a fost mai usor de trecut pentru mine, pentru ca la 1 februarie m-am angajat ca secretara la Scoala Romana de Afaceri unde aveam ca directoare o fosta colega de pe vremea cand eram tanara si care il cunostea bine si pe Laurentiu, caci fusesem colegi cu totii. Atmosfera de acolo

nu era una extrem de placuta, dar o suportam, caci imi dadea acel divertisment de care aveam nevoie ca sa mai treaca timpul si sa nu ma gandesc tot timpul la sotul meu ( desi era cam imposibil ce spun eu aici ).Intram pe calculatorul colegului meu de serviciu si scriam foarte mult prietenilor din strainatate. Imi facusem o sumade prieteni cu care corespondam si astfel viata “parea” mai colorata.Directoarea tipa cam des prin birou, se enerva, avea si ea motivele, frustrarile si toanele ei. La intai noiembrie am plecat de acolo, nemaiputand suporta acea situatie incordata.De fapt, trebuie sa marturisesc faptul ca de felul meu sunt o fiinta cam rebela si independenta. Nu suport sefii cu nasul pe sus, care dau ordine si se cred superiori celorlalti si nici regulile impuse cu “pistolul la tampla” daca intelegeti ce vreau sa spun. Imi place o atmosfera de lucru moderna, prieteneasca, disciplinata, ordonata, organizata, cu reguli precise dar anuntate intr-o maniera propice unui lucru in echipa, nu de tip individualist. In 2005 am vandut apartamentul in care statusem cu sotul meu si in noiembrie am plecat in Italia. Sa nu va inchipuiti ca m-am ales cu ceva de pe urma vanzarii. Am pus centrala termica, am imprumutat prietenii care au inceput sa se iveasca de prin toate colturile si care aveau nevoie de ajutor, am luat cu mine 2000 de euro si asa mi-am facut intrarea intr-o tara pe care nu o cunosteam deloc. Limba nici atat.Dadusem anunturi online fara ca sa stiu limba. Mi-a fost greu sa intocmesc un anunt fara a avea dictionar.M-am uitat pe net la alte anunturi, am pus cuvintele cap la cap, cu greseli, bine-nteles, dar intr-un final am reusit sa scriu

ceva. Si am inceput munca asidua. Mergeam la internet café in oras si stateam acolo cate 6-8 ore ca sa trimit anunturi in toata Italia pe la toate site-urile.Si nici nu intelegeam ce scrie pe site-uri pentru ca era in italiana si mi se parea greu. Intr-un final, mi-a raspuns o familie tanara cu un bebe de 7 luni. Am scris in engleza si am fost bucuroasa afland ca tatal copilului stie engleza. Asa ne-am inteles si acolo, in Italia. Ca sa concluzionez, am luat bilet la autocar si am plecat intr-o tara necunoscuta, dar avand familia la care sa ma duc. Tot era ceva.De unde ma lasa autocarul trebuia sa iau un tren care sa ma duca la Parma. La gara m-a asteptat tatal copilului si am ajuns la ei. Casa era enorma, cu gradina mare, o vila cu 2 etaje ce fusese a bunicilor mamei copilului. Oricum parintii lor erau foarte instariti. Am stat la ei o luna si jumatate pentru ca m-am dus si eu aiurea, intr-o perioada foarte apropiata de Craciun. Pe 21 decembrie am luat autocarul sa ma intorc acasa sa pot sarbatori sfintele sarbatori cu familia. Oricum plangeam zilnic gandindu-ma incontinuu la copilul meu. Niciodata nu mai fusesem plecata de acasa mai mult de doua saptamani… Imi era un dor nebun de copil. Zilnic plangeam. Stiam ca trebuie sa stau sa muncesc pentru bani, dar eram nebuna de durere insuflet din cauza dorului. Imi cumparasem laptop si mai scriam copilului email-uri sau vorbeam pe mess.Cand o ingrijitoare la un copil sau la o batrana mergea in Italia la munca, stia ca nu are prea multe de castigat, sau cel putin asa era in 2005, cand Romania nu era intrata in Uniunea Europeana. De aceea femeile munceau la negru fara contract, fara drepturi si nu aveau voie sa stea mai mult de 3 luni. Se intorceau acasa, stateau o luna si apoi plecau iar pentru 3 luni si tot asa.

Dormeam intr-o pivnita transformata in camera cu un dulap si 2 paturi. Eram asa deprimata ca zilnic ma gandeamcum sa plec acasa sa imi vad copilul. Casa in care lucram era prea mare pentru puterile mele de munca, mai ales ca nu am fost niciodata obisnuita cu munca fizica in acest sens. Si in Italia nu te tine nimeni doar sa vezi de un copil, ci trebuie sa faci toata treaba in casa ( spalat podelele, scarile, baile, WC-urile, sters praful pe parchet si pe mobile,spalat si calcat rufe ). Era prea mult. Si sa vad si de copil, saii pregatesc mancarea, sa ii dau sa manance, sa ma joc cu el, sa il schimb, sa il supraveghez. Era munca pentru doua sau chiar trei persoane. Au recunoscut si ei dar au spus ca nu isi permit sa plateasca doua persoane. Era mai simplu sa plateasca un singur salariu pentru o munca de 2-3 persoane. Cat am stat la Parma m-am plimbat prin oras doar duminica, 4 ore cat aveam liber. Oricum vila era departe de oras si mergeam cu taxiul, 14 euro. Era ceva! Banii se duceau pe cartele de telefon, taxi, mancare ( caci eimi-ar fi dat doar paste, ceea ce nu suportam ). Unde era sa ma duc de una singura? Intr-o duminica am fost la dom ( o catedrala mai mare ) la slujba religioasa, dupa care m-am dus la un restaurant sa mananc de pranz. Fructele de mare sunt cele mai bune la ei si pestele. In schimb spanacul, habar nu au sa-l prepare. Ti-l dau asa fiert, fara nimic si tu ii pui sare si unt. Dar nici asa nu are nici un gust. In sfarsit. Nu asta vreau sa subliniez, ci faptul ca cei de la mese ma priveau foarte ciudat si chelnerul nici nu vroia sa ma serveasca. Nu venea la masa mea. Ma evita. Ceilalti se uitau urat la mine. DOAMNE ! In ce lume de ignoranti traim !La o masa, 2 femei au spus un cuvant in italiana pe care atunci nu il stiam, dar l-am aflat mai tarziu. Va dati seama

ca nu era ceva frumos. Deci asa ma credeau ei pentru ca ma aflam singura intr-un restaurant. Ei, si ce! O femeie singura nu are voie sa manance? Era dezonorant pentru o femeie. Aiurea! Unde este egalitatea intre sexe? Italienii sunt ignoranti si redusi. Este o constatare de 3 ani si jumatate cat am stat acolo si am avut contact cu n persoane.Yahhhhhhhh!Intr-un final ospatarul a venit la masa mea si cu o sila vadita pe fata m-a intrebat ce vreau. Eu nu stiam limba italiana, asa ca i-am vorbit in engleza. Dandu-si seama ( of, ce usurare ! ) ca sunt straina, si-a mai indulcit expresia feteisi asa am reusit sa mananc si eu ceva.In 21 decembrie am plecat spre casa, cum v-am mai spus si am stat pana in februarie 2006. In tot acest timp mi-am cautat o alta familie de italieni pe internet si am avut marenoroc. Am gasit un batran care o avea pe soacra lui de 86 de ani in grija. Mi-a trimis bani prin Western Union si asa am reusit sa plec din nou cu autocarul. M-a asteptat cu masina sa la autocara din Bologna si m-a dus la ei acasa. Era o alta vila mare cu 3 etaje de data aceasta, dar eu trebuia doar sa stau cu batrana, sa am grija de ea, sa-i gatesc si sa ingrijesc parterul. Oricum ei au vazut ca eu nu am fost ingrijitoare la viata mea. Chiar au spus cu umor ca manuiesc mult mai bine computerul decat matura. Eu le-am spus ca asta am facut toata viata si am lucrat doar cu creierul. Munci fizice nu am facut si nici nu aveam de gand sa ma “calific” in acest domeniu, pentru ca nu ma avantaja deloc, nu de altceva, ci doar pentru ca nu eram in stare sa fac treaba asta ca lumea. Nu sunt facuta pentru asa ceva. Fiecare are vocatie intr-o anumita activitate. Asta e ! Nu pot fi perfecta.

Acolo aveam duminica libera pana seara, era un program mai lejer, ma puteam plimba prin oras, dar tot nu aveam unde sa ma duc de una singura. Era foarte greu sa ma adaptez. Vroiam sa fiu libera si sa am bani ca sa ma simt cao turista. Dar nu era deloc asa. Libertatea pe care o doream( eu care sunt o persoana neadaptabila la sechestrare, la constrangere ) nu-si avea locul in Italia. Mi-ar fi placut sa am un serviciu de 8 ore, dupa care sa am casa mea, sa fiu libera sa merg unde vreau, sa calatoresc, sa vad tot ce era nou pentru mine. Si mai ales pentru ca Italia e foarte frumoasa si are locuri minunate de vizitat. Dar ce puteam face cand eu eram sclava intr-o forma moderna de sclavie. Numai cine traieste astfel de experiente isi poate da seamace inseamna asta. Cand ai un serviciu de 8 ore, oriunde in lume este cu totul altceva. Dar asta presupune sa ai bani casa inchiriezi sau sa cumperi o casa si sa ai relatii care sa te angajeze intr-un serviciu de 8 ore, sau in cel mai bun caz sa fi asistent(a) medical(a) sau medic. Da, acesta ar fi idealul.Sau sa fii un om de afaceri care sa deschizi o firma in strainatate. Sau sa ai bani si sa ii investesti in imobiliare ( cu care se castiga super OK ), sau sa ai un salon de coafura, cosmetica ( estetista ) sau magazin de produse naturiste ( erboristeria etc. Impresionant, cate se pot face daca ai bani la dispozitie.Dar pentru mine toate astea erau de domeniul fanteziei, asa ca acceptam ceea ce mi se oferea.Italianul care ma angajase coresponda cu o frantuzoaica, cu care s-a si casatorit, asa ca eu nu mai aveam ce sa fac acolo, pentru ca frantuzoaica si-a oferit serviciile de a o ingriji pe batrana. Asa ca dupa 6 luni am plecat la o persoana minunata, o femeie deosebita, viceprimar, care avea o soacra batrana bolnava de cancer. Am gasit

persoane de treaba, care s-au comportat foarte frumos cu mine. La aceasta batrana nu am stat prea mult pentru ca a murit, dar am ramas prietena buna cu nora ei, care ma aprecia pentru caracterul si comportamentul meu. In bloculin care se afla batrana locuia o femeie cu care am iesit in duminica mea libera, pentru ca avea masina si ma transporta si pe mine dintr-un loc intr-altul. Intr-o duminicama aflam la o masa band o cafea si mancand o prajitura, infata unui bar. In Italia, barurile sunt din 5 in 5 metri, si au pe langa cel mai bun espresso si sanvisuri, prajituri, ciocolata, si alte bunatati. La un moment dat s-a indreptat spre noi un barbat destul de tanar, care ma fixa intens. Fiind anul 2006 nu eram intrati in UE si eu eram pe punctul de a fi nevoita sa ma intorc in tara. Atunci m-am gandit sa ma casatoresc pentru a-mi putea face actele de Italia si astfel sa pot ramane la munca. Mai tarziu am realizat ce prostie am facut, pentru ca in ianuarie 2007 Romania a intrat in Uniunea Europeana si nu as mai fi avut nevoie de maritis. Dar nu aveam eu asta in minte mai ales ca nu credeam ca vom fi acceptati in UE pentru ca nu eram pregatiti ca popor. Eu ii spusesem femeii care ma adusese ca as vrea sa ma marit ca sa imi fac actele si apoi dupa un an sa divortez ( vorba vine, pentru ca divortul se obtine extrem de greu in Italia si cu bani multi ). Barbatul s-a apropiat de masa noastra si a intrebat-o pe femeie cine sunt eu. Am dedus ca femeia il cunostea deja. Mai tarziu am aflat toate complicatiile acestei “relatii” pe care o aveau deja cei doi. Aceasta i-a raspuns ca lucrez pentru o batrana din blocul in care se afla si ea, el m-a intrebat cum ma cheama, citi ani am, iar eu l-am intrebat la randul meu cat mi-ar da. El a zis ca vreo 35 iar eu i-am raspuns cu sinceritate ca am 49 de ani. A ramas stupefiat. Nu se

astepta la acest raspuns deoarece el implinea in acea zi 38 de ani. Apoi a spus ca e singur si ca ar vrea sa se casatoreasca. Femeia de la masa noastra, pe care am s-o numesc Ana de acum incolo i-a raspuns ca are noroc pentruca si eu vreau sa ma casatoresc. Eu am confirmat spunandu-i direct ca am nevoie de acte italienesti si ca daca el vrea sa ne casatorim e bine sa mearga sa se intereseze ce acte trebuie si de unde sa le iau.Aveam la mine actele din Romania dar imi trebuiau altele. A doua zi a venit cu o lista cu acte luata de la primarie. Trebuia sa plec la Milano la consulat ca sa iau niste acte de acolo. Am vorbit cu nora babei, i-am spus ce intentionez, iarea, care tinea mult la mine, mi-a spus ca ar trebui sa ma mai gandesc inainte sa fac acest pas. Eu i-am raspuns ca numa intereseaza cu cine ma marit, atata timp cat imi face actele si apoi… il parasesc. Dar acest amanunt l-am spus si femeii care il cunostea si care a folosit mai tarziu acest detaliu ca arma impotriva mea. Dar sa vedeti ce a urmat. De acum vine episodul cel mai teribil. Ca in filmele horror. In sfarsit, am plecat spre gara la orele 3.30 noaptea cu masina nurorii babei pe care o ingrijeam; o femeie foarte de treaba, care m-a ajutat mult. Pacat ca n-am ascultat-o. Eu vroiam doar actele, nu mai stiam nimic altceva.Am luat trenul si la 6.20 dimineata eram la Milano. Am luat un taxi care m-a dus pana la consulat si acolo…stupoare…eram a 87 –a persoana inscrisa pe lista. Dormisera oamenii acolo. Cert este ca am ajuns si eu sa intru cam pe la orele 14 si procedurile necesare au durat cam o ora si jumatate. Am depus actele si trebuia sa vin in alta zi ca sa iau acel document care imi era necesar pentru ofiterul starii civile. Ce tevatura !

Trebuia sa platesc si o taxa destul de piperata de 160 euro, parca. Nu aveam la mine atatia bani, dar consulul a spus caimi face documentul si ca atunci cand voi veni sa il iau, ii voi da si restul de bani. Banii mi i-a dat nora babei, din salariu, asa ca, atunci cand m-am intors dupa act, am achitat si ceea ce ramasese. In sfarsit, aveam nulla osta. Asa se chema actul acela pentru care am luptat atat. Mai ramanea sa-si ia el de la serviciu un document necesar si dela sora lui un act legat de casa. Le-a luat repede, in aceeasi zi si cu dosarul cu toate actele ne-am prezentat la politie. Siacolo alte cozi, caci erau zeci de oameni de toate natiile care asteptau sa ia sau sa dea diferite acte. Si pentru permisul de sedere ce complicat a fost. Alta lista, alta coada, alte acte. Dar le-am rezolvat pe toate. Au urmat pozele la fotograf si actele pentru cartea de identitate italiana si pentru codul fiscal ( un fel de cod numeric personal ). Cate proceduri ! Crezusem ca doar la noi e multabirocratie. A durat ceva sa fac toate actele. Dar credeti ca mi le-a dat atunci? Nuuu! Doar am predat actele mele , de fapt copiile si actele lui. In decembrie trebuia sa ma prezintsa le ridic. Si era de-abia septembrie. Ne-am inscris si la asistenţa sociala, in speranta ca vom primi o casa. Totul a decurs bine in septembrie. Dar de pe la inceputul lunii octombrie viata noastra s-a dat peste cap. Eu nu aveam serviciu, el nu mai avea serviciu pentru ca firma la care lucra a intrat in faliment ( seful lui facea tot felul de invarteli, impreuna cu alti parteneri ). El a inceput sa devina nervos, sa bea ( dar asta nu era o noutate pentru el, cum am aflat mai tarziu, pentru ca bautul era o indeletnicire bine cunoscuta de-a lui si vinul ii era prieten nedespartit ), suparat ca nu are conditiile necesare pe care si le-ar fi dorit pentru el si aleasa inimii lui. Tin sa va

marturisesc faptul ca el nu stia despre planul meu de a scapa de el si chiar credea ca asta e o casatorie adevarata. In septembrie a luat o asigurare de 13000 de euro, si-a cumparat o masina, haine, a luat verighetele, lantisoare, mancare, i-a dat si surorii lui vreo 5000 de euro, asa ca ce e frumos ca fumul trece. Si cand nu ai bani, nu ai nimic, dupa cum gandea el. Intr-un sfarsit de saptamana am plecat la Ferrara, regiunea unde se nascuse, pentru ca vroia sa-mi arate locurile si casa in care a copilarit. Copparo, orasul natal, era aproape de Portul Garibaldi si am vazut…marea. Dar cea Adriatica, de data aceasta. Oricum, era o minunatiesa vezi statiunile lor de la mare si plajele intinse, bine structurate si amenajate, yahturi aranjate frumos, barci pescaresti. Acolo pescuitul e o indeletnicire straveche si peste se gaseste din abundenta. Dar mai mult de orice ei prefera fructele de mare, reprezentand mancarea de baza a italienilor, impreuna cu pastele.

Asa-zisa luna de miere a pregatit-o pentru o saptamana undeva la munte.Cand ne-am intors, banii ramasi ii folosea cumparandu-si bautura si tigari. Lucra impreuna cu prietenii si castiga, Darnu se vedea mare lucru. Atunci a hotarat ca trebuie neaparat sa plece in Romania. Asa ca ne-am dus la gara si am luat trenul spre Bucuresti. A lasat masina intr-o parcaredin Bologna si a platit pentru o luna. Am ajuns la Bucuresti si am stat cam o luna. In tot acest timp eu am dat anunturi pe internet ca a gasim de lucru in Italia. Mi-a raspuns un patron de agentie pentru ocuparea fortei de munca, scriindu-mi ca are doua posturi libere : unul de secretara intr-o fabrica de ciocolata si altul de păstor. Ne oferea casa, masa si transport platit. Am fost de acord si in 20

decembrie am plecat spre Sicilia. Drumul era superb, mai ales cand am ajuns la Messina, Taormina. Eu, care sunt innebunita dupa mare, am vazut Mediterana atat de aproape de tren, incat m-am infiorat. Am ajuns in frumoasasi insorita Sicilie. Acolo vegetatia e de vis. Sunt multe plante care inteapa; plante exotice, luxuriante, palmieri. E o grozavie. Era pentru prima oara cand vedeam asa ceva. Sicilia are dealuri in trepte bine ingrijite, cultivate cu portocali, maslini, lamai, arbori de rodii, migdali, dafini etc.Sicilia are o reţea destul de densă de şosele, multe dintre ele fiind elevate din cauza terenului muntos al insulei. Trenuri circulă între Italia şi Sicilia, vagoanele fiind încărcate în vapoare şi trecând Strâmtoarea Messina, unde sunt descărcate şi puse din nou pe şine. Si mai era si podul de suspensie care conecta Italia şi Sicilia. Acest pod avea şio cale ferată, ceea ce facea ca trenurile sa circule direct între Italia şi Sicilia fără a mai fi transferate in vagoanele de pe vapor. Am ajuns la Nicosia ( oras din Sicilia ), unde casele sunt construite in piatra si sunt pozitionate in terase. Este vorba despre o arhitectura aparte si foarte ciudata, dar atat de fascinanta. Am fost cazati la casa agentiei de munca, unde se mai afla o romanca, lucratoare la un bar. Italianul a inceput sa se uite la ea, la nevasta patronului, obisnuit ca intotdeauna, dupa cum am aflat mai tarziu de la cumnatul lui, care mi-a spus multe. Dar ce folos. Era deja tarziu si casatoria infaptuita. Toti au vrut ca el sa se insoare si sa se aseze la casa lui si el a vrut asta, dar lupul isi schimba parul, insa naravul ba. Deci, daca toata viata a baut si a fost dupa femei, nu putea sa se schimbe tocmai acum, chiar daca la un moment dat a facut eforturi sustinute pentru a inceta cu viciile. S-a straduit, nu pot nega, dar nu era suficient. Trebuia sa renunte definitiv

si el a fost tot timpul un om slab, care nu a luptat niciodatasi eu nu aveam timp sa stau de el si sa ii suport viciile si sa lupt pentru el. Aveam altele de infaptuit. Nu pentru el venisem in Italia, ci pentru munca, asa ca l-am lasat sa planga si am plecat. Dar asta e mai tarziu. Pe moment trebuie sa va mai spun si alte amanunte.In Sicilia imi placea foarte mult. Era cam pentru sufletul meu cald, caci ma inconjura o natura luxurianta, asa cum imi place mie, si marea, minunata mare care ma fascineazatot timpul, de cate ori o vad. Niciodata nu ma satur de ea. O iubesc nespus si as sta ore in sir s-o admir si nu m-as plictisi niciodata. Italianul aflase ca vreau sa plec si ca l-amluat pentru documente, caci femeia Ana, aceea, stiti voi care, ii spusese. El ii facuse o vizita, sau doua, trei, si mai multe, timp in care discutasera, printre altele si despre faptul ca el era indragostit de mine dar ca eu il voi parasi ( ceea ce era adevarat, dar el nu ar fi trebuit sa stie asta ). Mi-a facut atatea sicane, s-a imbatat zilnic, mi-a facut scandal, mi-a luat documentele si a vrut sa mi le arda pe aragaz, apoi le-a ascuns, s-a luat de fata care statea in gazda la agentia de munca, ea m-a sunat la serviciu unde ma aflam si mi-a spus si de aici s-a produs o tragedie, pentru ca fata asta era amanta patronului agentiei si acesta, sicilian din nascare, i-a facut italianului betiv un scandal, frate cu moartea, dar a fost fair-play pentru ca i-a propus un targ: ii da bani de drum doar sa plece in acel moment la sora lui in nord, si fara mine.Eu oricum nu puteam pleca pentru ca lucram. El nici n-a vrut sa auda, a facut si mai mare scandal, fiind sigur ca sicilianul si cu patronul fabricii de ciocolata unde lucram ma vor face amanta lor, ceea ce n-a fost nici un moment adevarat, doar ca nebunul era sigur de asta. De aceea, a

plecat asa cum convenise, dar nu m-a iertat nici un pic si zilnic ma suna de 60 de ori, plangea si imi spunea ca trebuie sa ma intorc. Il suna si pe patronul de la agentia de munca si pe patronul de la fabrica de ciocolata. Punctul culminant a fost atunci cand l-a sunat intr-o noapte pe patronul fabricii unde lucram si l-a amenintat cu sosirea carabinierilor in fabrica pe motiv ca are droguri puse in ciocolata ( ceea ce nu era adevarat ), daca nu ma trimite la el. Patronul fabricii mi-a povestit totul si cu mare parere derau mi-a spus ca nu are ce face, pentru ca nu vrea sa vina carabinierii la usa lui, chiar daca nu e vinovat, mai ales ca eu nu aveam contract de angajare si asta nu l-ar fi avantajat. Peste tot pe unde am fost oamenii au fost foartemultumiti de mine, sotia patronului m-a implorat sa nu plec pentru ca eu salvez fabrica cu publicitatea mea, dar i-am spus ca nu am ce face, nu exista nici o solutie si nici o cale de mijloc, asa ca mi-am luat strictul necesar, am lasat acolo multe bagaje in speranta ca le voi lua altadata , ceea ce nu s-a intamplat niciodata de atunci si am luat autocarulpana la Enna si de acolo trenul. Eram obisnuita sa circul, italiana deja era de acum o limba prietena, nu mai aveam probleme, mai ales ca invatasem tot vorbind cu tot felul de oameni de peste tot si avand si o carte cu gramatica, oferita mie de nora batranei , vice primarita care ma dusese cu masina la Milano si ma ajutase atat de mult. V-am spus ca era o femeie minunata si deosebita ca suflet si caracter. Dumnezeu sa-i dea sanatate. Intr-un final am ajuns la italianul care m-a primit ca pe o regina, era in culmea fericirii, nu mai avea cuvinte de atata bucurie. Dar ...nu s-a putut abtine de la bautura si femei. L-am intrebat de ce face asta si mi-a raspuns ca la ei asta e normal, ca toti fac asa si ca el si toti ceilalti au o viata

libera. Prietenii, colegii il considera un prost daca nu face siel ca ceilalti. Eu i-am raspuns ca eu il consider un prost pentru ca face la fel ca ceilalti si ca nu merita prezenta mea. A continuat sa imi ascunda documentele, iar eu i-am spus ca trebuie neaparat sa ii caut un serviciu, care sa-l motiveze, sa-i placa ceea ce face. Speram ca in acest fel sa il pot canaliza spre munca, sa imi dea documentele si apoi sa plec. In orasul in care se afla, exista un birou de internet gratuit. In fiecare zi pentru o ora , de cele mai multe ori cu programare, aveam acces la ei. Dar fetele de acolo erau foarte dragute si ma lasau sa stau 2-3 orei. Astfel ca am inceput sa concep anunturi pentru munca. A durat cam doua luni si jumatate, timp in care el mintea ca se duce la munca impreuna cu un prieten ( alt afemeiat ) si in realitate se ducea cu o prostituata, care stricase sute de case in decursul anilor. Acea prostituata nu era alta decat Ana, cea care imi facuse cunostinta cu el. Vedeti voi, la prima vedere parea un tip de treaba si poate chiar era. Ii placea sa faca mancare, cumparaturi, curatenie, sa aranjeze casa, sa mute mobilele, sa conduca masina impecabil, sa aiba grija sa nu duc lipsa de nimic, spala rufele in masina de spalat si cand s-a stricat le-a dus pana la centrul unde sunt masini de spalat ca sa le spele, si asta de mai multe ori, ii placea sa se imbrace elegant si sa manance bine, dar avea metehne urate care nu compensau calitatile. De cand aflase ca vreau sa-l parasesc parca innebunise. La un moment dat i-am strigat ca mai bine ar fimurit el decat Laurentiu, pentru ca nu exista comparatie. La un moment dat am primit un raspuns la solicitarile melede pe computer. Era un tip din Torino care avea o proprietate la Fossano. Acesta avea nevoie de cineva care sa-i administreze mosia si casele, plus terenul cultivabil. A

venit sa discute cu noi si a cazut de acord asupra conditiilorde munca si viata de la Fossano. Intr-o zi a venit cu un camion mare si a incarcat toata mobila pe care o aveam si toate lucrurile si ne-a transportat la mosia sa. Era un tip de treaba, foarte sufletist, caritabil, o adevarata mana cereasca pentru italianul in cautare de munca. Odata stabiliti acolo, au venit si alti prieteni de-ai lui, care au curatat locul, au facut ordine si au pus totul in ordine. Am stat trei saptamani la Fossano. Era o priveliste de vis: orasul este o depresiune inconjurata de munti cu un castel masiv, care are 4 turnuri, inceput de Filip d’Acaia in 1314 si terminat in 1332. O alta atractie este catedrala reconstruita la sfarsitul secolului al 18-lea in stil neoclasic. Apoi este Palatul Comandantului, o constructie baroca a secolului al 17-lea. Apele minerale de la Fossano sunt remarcabile si faimoase. Fossano este si un centru agricol de exceptie pentru nordul tarii.Prietenii proprietarului ne vizitau destul de des si fata care venea cu ei era romanca. Cu ea vorbeam mult si i-am povestit toata viata mea traita inainte si dupa Laurentiu. In centrul universului meu era Laurentiu, bine-nteles, tot ceam avut mai drag si mai scump, pana la venirea pe lume a copilului meu, cand Laurentiu a trecut pe planul secund. Si apoi i-am povestit de prostia pe care am facut-o pentru documente, i-am spus ca renunt la orice document, nu ma intereseaza nimic decat pacea si linistea mea sufleteasca sivreau sa plec. Gandul de plecare nu mi-a dat pace inca de lainceput. Eu, de felul meu, sunt o persoana foarte atasata de familie, de casa, tin foarte mult la notiunea de „ai mei”, sunt trup si suflet pentru ei. Este un devotament nativ fata de familie si fata de tot ce inseamna aceasta. In schimb cu acest italian nu aveam nimic in comun, nu simteam nici pe

departe ca ar face parte din familie. Simteam doar nevoia sa il ajut, pentru ca asa sunt eu, sar in ajutorul oamenilor care au nevoie de mine. Dar, vazand comportamentul lui atat de urat si prostia lui atat de mare, mi-am dat seama ca nici sa-l ajut nu mai vreau, ca nu are rost sa-mi mai pierdvremea pe acolo degeaba si intr-o zi, cand proprietarul a venit pe acolo impreuna cu prietenii lui, i-am spus verde-n fata sa ma ajute sa plec, pentru ca nu mai stau nici o clipa. Atunci, el mi-a pus un bagaj facut la repezeala si m-a dus cumasina la gara, de unde am luat trenul spre Torino, dupa care l-am schimbat cu altul pana la Modena si de acolo un altul pana la Sassuolo, unde era centrul acela pentru internet gratuit, precum si nora batranei, aceea ca re ma ajutase in nenumarate randuri. M-am dus la ea si i-am povestit tot ce facusem pana la acel moment, ea mi-a spus ca am procedat bine, apoi am fost si la asistenta sociala care ma cunostea si i-am povestit si ei si de acolo, direct la computer. Am dat anunturi pentru mine si in trei zile am gasit serviciu la Chianocco, aproape de Torino. Ce regiune minunata, inconjurata de munti ! Familia respectiva m-a asteptat la gara si m-a transportat la casa lor, o vila cu un etaj, 6 catei, 4 pisici si 6 persoane, dintre care baiatul de 25 de ani, in carucior, accidentat la varsta de 14 ani si ramas invalid, o batrana de 71 de ani cu Alzheimer, o fetita de 6 ani foarte rea si obraznica, o fata la facultate si cei 2 parinti, ea isterica si bolnava de mai multe boli, la 43 de anisi el, un crai verde infloritor ( asa cum erau toti italienii barbati ), care juca in campionate de biliard si traise o aventura cu ingrijitoarea poloneza cea tanara pe care o avusesera in casa. In momentul in care am ajuns acolo am gasit o tragedie. M-au luat pe post de psiholog, sa ingrijesc de mai multi odata, pentru ca toti aveau nevoie de o

schimbare in viata lor. Am stat la ei 6 luni, timp in care venea o verisoara de-a lor sa curete casa, eu dadeam doar cu aspiratorul, dar stateam foarte mult cu baiatul bolnav, cu fata cea mica, cu care faceam si lectii si o luam de la scoala, o duceam in parc, cu batrana, pentru ca trebuia supravegheata si cu mama cea isterica, ce avea cea mai mare nevoie de mine si de sfaturile mele. Era munca foarte multa cu ei, dar si cu cateii si cu pisicile. Aveau mare noroc cu mine pentru ca iubesc animalele pana la extrem, asa ca pentru mine asta era o placere, ma obisnuisem dar venise vremea sa plec acasa sa-mi vad copilul pe care nu-l mai vazusem de un an. Nu am cuvinte sa pot descrie ce simteamin suflet cand vedeam familiile acelea italiene cu copii si eu, fara sa am copilul langa mine. Sufletul meu a plans de nenumarate ori. Suferinta mea era foarte mare, infinita, pot spune, dar trebuia sa muncesc, stiam ca cei de acasa aunevoie de bani si ca doar eu ii puteam ajuta. Asa au fost acei ani, cand nu ne descurcam deloc cu banii si nu mai era nici o alta solutie. Aici in tara nu aveam relatii, cunostinte, care sa ma ajute, la acel moment. Acum, in anul de gratie 2011, ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a facut viata mai usoara si pot sa ma bucur de copilul meu, vazandu-l mai des si auzindu-l la telefon, stiindu-l langa mine, chiar daca nu mai locuieste cu mine. Pentru mine copilul meu e totul. Tot pentru el am plecat in Italia, ca sa ii fac o viata mai usoara, sa il ajut, sa fac ceva pentru familie. Si asa se gandesc toate mamele care pleca in Italia, Spania, Grecia, Germania, Franta etc. sa munceasca. Problema este ca se destrama familii din cauza aceasta. Femeile pleaca la munca si barbatii isi gasesc altele. Asta nu e bine si nu e sanatos pentru familiile din Romania, care au nevoie de unitate pentru a tine tara sanatoasa din punct de vedere

social. Si in plus, copiii sufera cel mai mult, pentru ca nu mai au pe cei doi parinti uniti. De aceea si randamentul la scoala nu mai este unul bun, productiv, ci dimpotriva. Societatea se duce de rapa foarte mult din aceasta cauza, in primul rand. In timp ce ma aflam la aceasta familie, m-a sunat mama sa-mi dea vestea ca tata a murit. Am plans in acea zi, dupa care a trebuit sa-mi reiau activitatile zilnice. Pe 24 decembrie i-am anuntat ca voi pleca acasa, pentru ca vreausa serbez anul nou cu familia mea si ca ar fi bine sa-si cautepe altcineva. Pe 28 decembrie am luat autocarul si am venitacasa. Ce bucurie era pe capul meu. Ma simteam extrem defericita. As fi vrut ca autocarul sa aiba aripi, ca sa ma poarte cat mai repede spre casa. Am stat acasa pana in iunie 2008, cand am plecat din nou, dar pentru scurt timp. Timpul petrecut acasa imi umplea sufeltul, dar nu ma ajutadin punct de vedere financiar, asa ca am inceput sa caut unjob in Italia. Mi-au raspuns la anunt niste tipe care lucrau intr-o agentie a fortelor de munca din Siena. Mi-au spus ca imi ofera un job foarte bun, mi-au platit transportul cu avionul si asa am ajuns pe aeroportul din Roma unde m-am intalnit cu ele. M-au dus la intalnirea cu mama unei fetite de 8 ani, frantuzoaica, ce avea mare nevoie de ajutorul meu, mai ales ca psiholog. Eu nu stiam nimic despre ce va urma, nimeni nu mi-a spus nimic, ca sa vedeti ce smechere erau italiencele de la agentia respectiva, dar cum nimic nu e intamplator pe lume si Dumnezeu are grija de toate, eram linistita si curioasa in acelasi timp.Frantuzoaica nu mi-a spus prea multe, doar ca fostul ei sot, italian, era schizofrenic si betiv ( oare de ce nu ma mira ! ) si ca fetita era traumatizata de situatie.

Cand am ajuns la casa lor, undeva in Toscana ( frumoasa e regiunea asta ! ) aproape de Porto d’Ercole ( port superb la Marea Tireniana ), de Siena si Grosseto, parca vedeam filmele italiene in care mafiotii au case enorme si intinderi de pamant, printre vegetatii luxuriante, magnifice. E de neimaginat ce poate exista pe lumea asta. Ea mi-a spus ca e pictorita si ca e foarte bogata, ca a mostenit o avere colosala ( nici nu era de mirare cu ce vedeam acolo ) si ca ma plateste oricat doar sa stau si sa nu plec de la ea. Si vreti sa va spun un secret? Am stat trei zile dupa care mi-am luat talpasita, pentru ca acolo era iadul pe pamant si eu nu suport nebunia nimanui. Nu vreau bani, chiar daca am mare nevoie de ei, ci liniste si pace, buna intelegere si calm. Daca nu am astea, pa si pusi.Ce sa faca frantuzoaica cu atatia bani, cand ea nu avea liniste si pace. Era intr-un continuu stres, din cauza copilei aleia atat de nebuna si rea. Si mama nu era departe de a innebuni. Si ea avea ceva dubios, poate de la stresul provocat de fostul sot, de pe vremea cand traiau impreuna si de fetita care era imposibila. Eu nu suport copiii obraznici, rai, odiosi, diabolici. Niciodata nu m-am putut adapta la asemenea specimene. Si am cunoscut 3 asemenea mutanti in viata mea. Doamne-ajuta ca nu mai multi. Dar sa o luam cu inceputul. Fata asta avea o fata diabolica si o atitudine asemanatoare. Avea ceva rau si urat in privire. Maica-sa voia ca ea sa se joace cu mine, dar copilul nici nu vroia sa auda de asta. Avea o pisica pe care ochinuia groaznic. Iar pe maica-sa o batea sistematic oriunde s-ar fi aflat. Cand maica-sa conducea jeepul, fata o tragea de par si ii dadea palme si pumni, pana scapa femeia volanul. Chiar le-am spus la un moment dat ca nu am venit in Italia ca sa mor de mana ei. Cand maica-sa nu

era acasa, fata asta nici nu-mi adresa vreun cuvant si faceadoar ce vroia. Noaptea, statea pana la 2 -3 ca sa o chinuie pe maica-sa, se urca in patul ei si o tragea de par, o batea. Femeia era traumatizata zilnic. Ajunsese s-o obsedeze cumplit faptul ca va fi omorata in casa. Intr-o zi am fost la biserica si am cunoscut persoane foarte de treaba. Una din ele, o prietena de-a frantuzoaicei, era profesoara de religie.Intr-alta zi au venit la masa 2 prieteni de-ai frantuzoaicei, sot si sotie, ea psiholog. Fetita a facut niste scene de nebunie bune de un film horror. Sotul psiholoagei i-a zis frantuzoaicei sa-i dea cateva la fund s-o potoleasca, si eu am zis la fel, dar frantuzoaica ne-a spus speriata si cu ochii iesiti din orbite ca ea nu poate s-o atinga pe fetita ca s-o supere. Iesind afara, am reusit s-o prind pe posedata singura si s-o amenint ca-i dau o palma. Ea s-a dus repede in bratele maica-sii parandu-ma ce am zis. Atunci i-am spusmaica-sii ca nu mai stau acolo. Asta nu e munca si eu nu amnevoie de asa ceva. A venit si profesoara de religie careia i s-au relatat faptele si aceasta a zis ca si mine ca psihopateiii trebuie un exorcist. L-am rugat pe sotul psiholoagei sa ma duca pana la gara, mi-am facut valijoara intr-o clipa, frantuzoaica mi-a dat banii pe cele 3 zile cat am stat in balamucul acela, mi-a strigat printre lacrimi ca sunt egoista, c-o las asa cand are nevoie de mine, ca-mi da bani cati vreau doar sa nu plec.Eu nu am vrut sa stiu nimic. De-abia asteptam sa plec. Poate ca altii ar fi procedat in alt mod, stand langa femeie si ajutand-o, dar eu nu fac parte din aceasta categorie. Am vazut ca acolo doar un exorcist simulte rugaciuni erau trebuincioase, doar atat. Sute de psihologi sau psihiatri nu ar fi putut face nimic pentru ca fata aia sa devina un inger. Poate ca psihiatrii i-ar fi dat pastile, siropuri, care s-o transforme intr-o leguma sau pe-

aproape. Dar in rest nu ar fi extirpat radacina. Cauza acestei isterii generale trebuia distrusa si aceasta era una de natura spirituala. Am plecat de acolo si cu un gest de usurare am luat bilet pentru tren. Unde era sa ma duc? Acasa. Deci am plecat cu trenul pana unde gaseam un autocar spre Romania. Am ajuns acasa dupa 2 zile, dar nu am ramas, caci am gasit pe site-urile italiene un alt job la o batrana care locuia in regiunea Puglia, orasul Francavilla. Baiatul ei locuia intr-o vila in oraşul Ostuni, situat în provincia Lecce si se intinde de-a lungul Mării Adriatice. Acesta este adesea descris cu numele de "oraşul alb", deoarece are case cu acoperisuri albe si conice, foarte ciudate si unice. Sunt ca niste turle, dar nu chiar la fel. Cladirile sunt dispuse in cerc sub forma de con. Drumul de la Bari la Brindisi e pavat cu leandri infloriti si cu pepeni galbeni, gramezi mari, pentru ca totul e insorit si cresc tot felul de fructe, cele mai multe exotice, ca si plantele, de altfel. E o regiune magnifica, ca si Liguria, Toscana, Sicilia, Emilia-Romagna si multe altele din Italia. Am fost la Brindisi la o sora de-a batranei, in vizita. Eu ca ingrijitoare, trebuia s-o insotesc pe batrana, asa cum la Chianocco, candam fost la familia cu 6 catei, i-am insotit si la Genova la delfinariul cel imens si la un safari-parc minunat, la Novara. La aceasta batrana de la Francavilla am stat 2 luni, dupa care am plecat la Bologna la o alta batrana, unde am stat alte 2 luni. Acesta a fost ultimul popas al periplului meu prin Italia. La Bologna stateam in oras, aproape de centru si trebuia s-o plimb in fiecare seara pe batrana. Aici aveam putin mai multa libertate pentru ca eu faceam cumparaturile si astfel ma puteam plimba prin magazine, pe strazi, programul nu era incarcat, apartamentul cu 2 camere al batranei era mic, asa ca nu

era mult de munca si aveam timp si de internet point, si de plimbare. Sambata mergeam la targ, unde erau kilometri de strada cu tot ce putea fi posibil si imposibil de imaginat de cumparat ;si multe din ele, chiar ieftine.In luna septembrie am primit un telefon de la un tunisian, care avea un bar cu restaurant la Marsilia si care mi-a spus sa merg sa lucrez la el ca manager. Am fost foarte incantata de idee, dar atenta si precauta la cat adevar era in ceea ce mi-a spus. Oamenii spun multe dar fac putine. Asa a fost si in cazul de fata. Mi-a trimis bani de transport si in noiembrie mi-am luat adio de la Italia ca sa merg in Franta de la Bologna la Marsilia cu Eurolines.Tunisianul m-a asteptat la autogara si m-a dus la barul lui. Avea la parter bar si la etaj restaurant iar ca anexa o casa cu 3 etaje pentru el si lucratorii lui. Fosta lui sotie, o frantuzoaica atragatoare lucra pentru el ca barmanita si el avea si o scoala auto pe care o coordona. De aceea imi spusese mie sa vin sa lucrez si sa administrez restaurantul, pentru ca el sa se poata ocupa de scoala sa auto. Problema era ca restaurantul nu era aranjat si nici camera in care eu aveam sa locuiesc impreuna cu picolitele pe care eu trebuiasa le aduc din Romania. I-am facut un rezumat cu tot ce ar trebui sa organizez, i-am spus ca sunt cheltuieli mari cu amenajarea restaurantului si a casei si i-am spus ca atunci cand totul va fi pus la punct sa ma cheme si apoi i-am cerutbani de transport pana in Romania si am plecat. Am luat trenul pana la Milano si apoi autocarul pana la Bucuresti.Asta se intampla la sfarsitul lui noiembrie 2008. In acest timp am corespondat cu un francez din Insula Corsica care m-a contactat pentru un job de ghid de turism pentru o luna de zile prin Romania si Republica Moldova. Xavier e un

corsican care iubeste femeile mai mult decat viata sa. Va rog sa nu interpretati gresit. E vorba de cele de 20-40 de ani, slabe, frumoase. Eu oricum nu mai sunt genul nici unui barbat, la ora actuala, asa ca ma aflu in siguranta. De prin 2009 am incetat definitiv sa mai reprezint o atractie pentru nimeni, din cauza bolilor de care sufar. Si oricum varsta e mult peste limita peste care ar trece oricare barbat, care cauta doar tinerete si sanatate. Dar oricum nu ma mai intereseaza nimeni si nu mi-ar mai trebui vreodata. M-am lecuit pe veci dupa episodul nefericit din Italia. Oricum nici unul nu e ca Laurentiu si nu va fi in veci. Asa ca nu mai vreau sa intinez amintirea lui cu banalitati din acestea farasens.Deci, mai bine sa trecem peste asta si sa mergem la subiectul interesant pe care vreau sa vi-l relatez in continuare. Acest corsican cunostea o persoana de la Targoviste cu carecolabora pentru diverse lucrari, traduceri, alte persoane, prin intermediul internetului. Eu trimisesem un CV la mai multe agentii de munca pentru ca vroiam sa lucrez altceva si printr-o intamplare CV-ul meu a ajuns si la aceasta persoana, care l-a dat corsicanului. Acesta m-a contactat prin email si mi-a spus ce doreste : un bucatar pentru fermalui agroturistica din Corsica. Eu i-am spus ca nu sunt bucatareasa, dar ca am cunostinte care pot lucra pentru el.I-am trimis cateva contacte si el mi-a spus ca va veni in Romania sa caute personal bucatar, sa profite de vacanta si sa viziteze tara, dar si Republica Moldova unde avea vreo 3 tipe cu care coresponda si cu care spera foarte tare sa lege prietenie, daca ma intelegeti ce vreau sa spun. In februarie 2009 Xavier a venit la Bucuresti cu avionul, l-am asteptat la aeroport dupa care l-am transportat la noi,

unde l-am gazduit. Mama l-a primit ca pe un prieten vechi si i-a gatit cele mai bune feluri de mancare. Eu l-am plimbatprin Bucuresti si dupa 2 zile a inchiriat o masina si am plecat prin tara. A vrut sa vada Dunarea la Cernavoda, apoi am luat-o spre Moldova, Bucovina, unde vorbisem pentru un teren pe care vroia sa il cumpere. In Bucovina ne-am intalnit cu un baiat cu care vorbisem pe net despre terenuride vanzare. Acolo, Xavier a vizitat mai multe terenuri, a vorbit cu mai multe persoane si intr-un final s-a hotarat sa cumpere un teren, care fie vorba intre noi, nu era ceea ce mi-ar fi placut mie, dar nu eu il cumparam. Mi-am spus parerea dar el a facut ce a vrut. Oricum a spus ca se mai gandeste pana cand face calatoria in Romania si in Republica Moldova dupa care la intoarcere il cumpara. Vroia intre timp sa vada si terenurile din Republica Moldova, poate se hotara la vreunul. Dar dupa ce a vizitat-o, s-a lamurit ca nu are ce afaceri sa faca in Republica Moldova cu pamantul. Apoi l-am dus prin Bucovina sa vada regiunea, am trecut in Transilvania, a vizitat mai multe orase, printre care Bistrita, Targu-Mures, Sighisoara, Sibiu, a mers la Cheile Bicazului, apoi Brasov, a vizitat cetatea Rasnov, castelul Bran, castelul Peles, si de acolo pe Valea Prahovei spre Bucuresti. A predat masina inchiriata si a luat bilete de tren Bucuresti-Chisinau. Ajunsi in capitala Republicii Moldova, corsicanul a inceput sa isi caute prietenele. Din trei a gasit doar una, ucraineanca,receptionera la un hotel. Aceasta a fost foarte bucuroasa si prietenoasa cand l-a vazut. Ne-a aranjat o vizita la cramele cu degustare de vinuri De la Milestii Mici, renumita si inscrisa in cartea recordurilor,

+ masa de pranz la un pret destul de piperat pentru buzunarul meu, dar omul a fost un galanton desavarsit si a platit pentru noi trei. A fost foarte frumos acolo si ne-am distrat pe cinste. Muzicantii au cantat muzica populara moldoveneasca, masa a fost grozava, dar vinurile – 3 tipuri diferite – cam acre. Si cum ne-am dus acolo cu masina femeii, ne-am si intors la fel pana in oras, adica in Chisinau.La Milestii Mici ne dadusera niste vin pentru acasa : o sticladesfacuta , doar cu dop pus superficial si o sticla ermetic inchisa. Sticla inchisa i-am dat-o cadou, rusoaicei, iar sticla cu dop am pus-o in masina, care bine-nteles ca s-a varsat intimpul hurducaturilor drumului. Dar ce drum ! Soselele noastre sunt parfum fata de drumurile din Republica Moldova. Am fost pana la Soroca sa vizitam orasul. Soroca este un oraş în nord-estul Republicii Moldova, situat pe malul drept al râului Nistru, la 160 km. de capitala Moldovei - Chişinău, în partea de nord-est a Republicii Moldova. la frontieră cu Ucraina. Oraşul are 37,2 mii locuitori. La Soroca funcţionează un muzeu de istorie şi etnografie care include şi Cetatea Sorocii, construită de Ştefan cel Mare în 1489.Pentru cei care nu stiu inca, Republica Moldova, pana la Nistru, a fost o parte a Moldovei noastre strabune. Republica Moldova facea parte din Romania, pana cand au luat-o rusii.Dupa ce am vizitat Soroca, ne-am intors la Chisinau unde am mai stat o zi, dupa care am luat un autobuz si ne-am dus sa vizitam renumita Transnistria, unde stupoare...se vorbeste doar ruseste, pentru ca asa le-a fost impusa aceasta limba de regimul comunist rus. Oamenii de aici, nu stiau romaneste ! Culmea!

Transnistria în sens geografic este delimitată de malul de 800 km al Nistrului, de malul de 600 km al Bugului şi litoralul de 150 km al Mării Negre. Prin români transnistrieni înţelegem însă pe toţi cei de dincolo de Nistru, cuprinzând Podolia şi mergând până la Nipru ba chiar Don, în Crimeea, Caucaz şi Siberia. Deoarece in Transnistria un turist nu are ce sa vada, am plecat dupa numai 3 ore. Am luat un autobuz de intoarcere in Chisinau. Dar vama din Transnistria a fost mai ceva decat cum era la noi pe vremea comunismului. Si ma refer la anul 2009. Am fost opriti la o bariera, situata in locul unde erau pozitiile armatei si politiei moldovenesti. La controlul transnistrean,care a durat peste o ora si jumate, cu controale prin bagaje, pana la urma ni s-a dat declaratie vamala in limba rusa cu ordin sa fie completata. Am completat-o, vamesul acontrolat inca o data toate datele ne-a dat un cont , francezul a achitat o suma in lei moldovenesti, i-am dat vamesului bonul de plata, el din nou a controlat actele, apoi a stampilat declaratia vamala si ne-a urat drum bun, preantampinandu-ne sa fim atenti, fiindca daca la iesire din RMNistreana nu vom avea declaratia, vom plati niste amenzi. Si nu aveam voie sa avem mancare cu noi. Ce experienta urata si ce tristete in sufletul meu pentru ceea ce am vazut. Am ajuns la Chisinau, am luat trenul si am plecat spre Romania. Cand am ajuns la vama cu Romania unde ne-au controlat doar pasapoartele, m-am simtit atat de usurata si fericita, de parca statusem captiva intr-o pestera. La Iasi am facut o escala ca sa vizitam orasul care, va spun sincer, mi-a placut grozav de mult. Am mancat si apoi ne-am dus lagara, am luat trenul si ne-am indreptat spre Bucovina. Am

avut noroc pentru ca la coborare am fost asteptati cu un autoturism, care ne-a purtat spre Poiana Stampei. Acolo francezul a cumparat un teren, nevazand bine despre ce este vorba, deoarece era acoperit cu zapada, doar ca i-a placut pozitia terenului si zona. A mai stat doua zile in Vatra Dornei, a facut niste vizite pe la cunoscuti discutand afaceri, a mai vizitat terenuri, gospodarii taranesti si apoi ne-am indreptat spre gara ca sa luam trenul pana la Bucuresti. Odata ajunsi in capitala a stat o zi ca sa isi puna ordine in idei, a discutat cu mine ce am de facut in continuare, mi-a dat instructiuni precise despre munca pe care aveam s-o prestez ca angajata...dar asta ramane de povestit in capitolul Poiana Stampei. Si-a facut bagajul si dupa cum era de asteptat l-am dus cu un taxi la aeroport, cu promisiunea sa-l tin la curent cu intregul mers al afaceriice aveam sa demarez.

C A P I T O L U L X

POIANA STAMPEI 2009

In aprilie 2009 am lasat Bucurestiul, familia, casa si am plecat la Poiana Stampei, ca sa lucrez pentru francezul din Insula Corsica. El plecase din tara, asa cum v-am povestit in capitolul anterior si m-a lasat pe mine responsabila cu lucrarile. Dar mai bine sa o iau de la capat cu povestirea. Cand inca se afla in Bucovina, in luna martie, francezul a vorbit cu proprietara terenului de la Poiana

Stampei si a stabilit de comun acord sa lase toata afacerea in seama mea pe toata durata lucrarilor.Am mers impreunala biroul notarial si am completat o procura semnata de francez, prin care mi se dadea mana libera pentru lucrare.Apoi am mers la banca din Vatra Dornei unde francezul a deschis un cont pentru lucrare pe numele lui si un cont personal pentru salariul meu. Apoi stiti continuarea din capitolul anterior. Ne-am intors in Bucuresti, dupa care l-am dus la Otopeni de unde a plecat cu avionul spre Insula Corsica.Revenind la luna aprilie 2009, va spuneam ca am lasat totulin urma si am plecat la Poiana Stampei. Aflata la hotarul dintre Moldova si Ardeal, comuna Poiana Stampei este este intr-o zona inconjurata la vest de Muntii Bargaului, la nord de Depresiunea Dornelor, la est de Muntii Bistritei, relieful este ondulat, avand culmi in parteade aval, iar in partea superioara a paraielor, de culmi proeminente si vai inguste. Namolul de la Poiana Stampei este transportat in statiune pentru a fi utilizat in cura balneara. Altitudinea medie a zonei este de 800m, cu varful Pietrosu de peste 2.000m. si Tamau de 1.800m. Masivele importante sunt la est Muntii Bistritei si la sud Muntii Calimani. Padurile si alte terenuri cu vegetatie forestiera seintind pe o suprafata de 117 ha. In ordinea importantei resurselor naturale sunt: padurea, turba, piatra de constructii, pasuni si fanete.Si iata unde si-a dorit corsicanul sa isi cumpere teren ca sa ridice o casa de vacanta pentru el si familie, ori de cate ori isi doreste sa vina in vacanta. Francezul aranjase cu proprietara terenului sa imi inchirieze o camera pe acel teren, dar acolo nu era nici apa,nici lumina. Deci nu puteam sta in acele conditii sub nici o

forma. Spre norocul meu, la 200 de metri statea familia baiatului care ne facuse cunostinta cu proprietara terenului. Deoarece aceasta familie a fost mult mai mult decat minunata, m-a convins sa stau acolo pe perioada lucrarilor. Si asa am intrat in a doua mea familie, dupa cumam numit-o eu, pe buna dreptate. Familia Ivan, binecuvantata de Dumnezeu este compusa din sase persoane minunate, exceptionale din punct de vedere comportamental si spiritual : Reveica ( numita si Raveca ), mama a doi baieti superbi : Bogdan si Dan, Gruia, sotul Ravecai, mama Ravecai si Tucu, fratele Ravecai. Gospodarialor este asa ca la mai toate gospodariile bucovinene, bine aranjata, cu vaca, pasari de curte, ograda, fan, staul, am asistat si la mulsul vacii. Mi-a placut nespus de mult acolo din toate punctele de vedere: ambianta placuta, aer, locatie,natura inconjuratoare, mancarea deosebit de naturala si curata. Din secretele bucătăriei tradiţională bucovineane vă impărtăşim şi faptul că gustul bun al ei se datorează şi folosirii pentru gătit a unor ustensile tradiţionale care păstrează intact gustul natural şi nu-l alterează: linguri de lemn, covată de lemn, ceaun din tuci, vase de lut. La toate acestea se adaugă şi un ingredient pe care toţ mai mulţi uită să-l adauge când prepară o masă: respect şi dragoste. Poiana Stampei este una dintre frumoasele comune ale Bucovinei în care se păstrează obiceiurile de peste an, dar mai ales cele închinate Marii Sărbători Pascale, serbarilor de iarna, Sfintelor Sarbatori de Craciun, serbarilor campenesti deosebite, festivalurilor organizate destul de des, balurilor gospodarilor etc. Am fost puternic impresionata de tot ce am vazut in cele zece luni de existenta in comuna si am admirat tenacitatea, iscusinta, vrednicia si marinimia inimilor acestor

incantatori locuitori ai Bucovinei, tara turismului si a bogatiilor naturale ( multe neexploatate inca ).Râul Dorna este un afluent al râului Bistriţa. El se varsă în dreptul localităţii Vatra Dornei în râul Bistriţa Aurie.În iulie la Poiana Stampei are loc ediţia Sărbătorii Comunei Poiana Stampei şi a Festivalului Naţional „Flori de pe Dorna” la care am participat si eu.In prima zi are loc primirea şi cazarea turiştilor şi a invitaţilor, iar apoi jurizarea celor mai frumoase grădini şi gospodării de pe teritoriul comunei.Deschiderea oficială a Festivalului Naţional „Flori de pe Dorna” are loc în parcul din apropierea Casei Muzeu. Dintre activitatiile care au loc la festival doresc sa enumar:crearea unui covor din flori naturale si aruncarea de către copii a coroniţelor de flori pe râul Dorna. Au loc de asemenea concursuri sportive, vernisarea unei expoziţii gastronomice si concursul de gătit în aer liber, concurs care se desfăşoara la o stână turistică din apropierea centrului comunei. Minunat, nu-i asa?Dar cum nu totul poate fi frumos in viata de zi cu zi a pamantenilor, mult m-a indurerat faptul ca oamenii din Bucovina si din alte zone ale tarii isi vand pamanturile pentru ca nu are cine sa le lucreze, tinerii au plecat sau pleaca la orase, iar batranii sunt de-acum neputinciosi si numai pot creste animale sau cultiva pamant. Nici posibilitati financiare nu au ca sa poata lucra in continuare ( vorbind de cei care mai pot s-o faca din punct de vedere fizic ). Ianinte vreme – povestesc ei – aveau multe vaci, care dadeau productie mare de lapte, folosit in fabricile de industrializare a laptelui. Dar in prezent, statul prefera sa importe lapte, decat sa foloseasca laptele autohton, care este natural, curat, foarte bun. Vacile din Bucovina

mananca doar iarba, nu chimicale si sunt grase si frumoase, iar iarba se stocheaza pe timpul toamnei si al iernii, astfel incat vacile au resurse de hrana naturala tot timpul anului. Am vazut toate astea cu ochii mei, asa ca va spun din sursa sigura. Si sunt bine ingrijite de sateni, sunt mulse de doua ori pe zi. Dar ce fac ei cu laptele, va intrebati? Vand laptele cu 0,50 lei litrul la consortiul industrial care il recolteaza de la toti satenii ca sa il prepare. Da. Exista fabrica de prelucrarea laptelui, dar productia de branzeturi e prea mica tocmai pentru ca taranii nu mai cresc vaci multe, ci cate una, doua si de aceea statul ia lapte si derivate din alte parti. Agricultura nu este incurajata si nici turismul. S-ar castiga foarte multi bani din agricultura si din turism, daca cineva ar fi interesat sa faca ceva in acest sens. Daca m-ar fi pus pe mine sa coordonez agricultura si turismul, da, as fi facut multe lucruri pozitive, dar cum eu nu activez in nici un partid si sunt neica nimeni faţă de „marii boşi care nu fac nimic, ci doar trag bani pentru ei”, nu am acces la acele „varfuri” la care nu patrunde decat vantul si soarele. Si ca mine sunt sigura ca ar fi multi cu idei si intentii bune, care ar dori sa schimbe ceva in tara asta ca sa mearga lucrurile mai bine si sa fim stimati de intreaga lume. Dar sa va spun ce am facut mai departe pentru corsican.Mi-a trimis bani ca sa ii dau proprietarei terenului, cumparandu-l. Am facut act de vanzare-cumparare si i-am dat banii femeii. Apoi a trebuit sa merg la serviciul de cadastru, au intocmit actele cadastrale, m-am dus la Campulung inde m-am intalnit cu inginerul care venise inainte la Poiana Stampei si vazuse terenul si care mi-a intocmit proiectul pentru constructia casutei. Dupa doua saptamani, inginerul mi-a dat inmanat proiectul, cu care m-

am dus la un centru xerox si am facut copii, pentru ca imi trebuiau la Suceava, unde aveam sa iau niste autorizatii de constructie. Cu proiectul si cu autorizatiile m-am dus apoi la Primaria din Poiana Stampei unde am obtinut si de acolo o autorizatie. Dar sa nu credeti ca am facut toate astea intr-o zi. Da’de unde ! Toata afacerea s-a intins pe aproape doua luni de zile. Dupa ce am avut absolut toate autorizatiile, am cautat o echipa de specialisti care sa construiasca acea casuta de vacanta pe care si-o dorea francezul. Nu pot sa descriu cat timp m-am milogit de echipa sa vina sa inceapa lucrarile. Am gasit si eu o echipa extrem de ocupata ; e adevarat ca foarte buna, dar foarte ocupata. In sfarsit, dupa trei saptamani a venit o echipa si a turnat piatra ca sa formeze drumul, pentru ca nu exista nici un drum de la sosea pana la casuta pana la acel moment. Au fost destule rabe ( camioane de mare tonaj care transportau piatra de la cariera la locul lucrarii ) si s-au facut multe transporturi. Dupa ce au terminat de construit drumul in 4 zile, nu au mai venit o luna de zile. Apoi au venit doar trei lucratori care au sapat locul pentru fundatie si alta saptamana de asteptare. Apoi au venit sa toarne fundatia si am mai asteptat o saptamana. In sfarsit… au venit cu materialele si s-au apaucat de construit. Nu-mi venea sa cred ca vad cu ochii mei cum se ridica o casuta din lemne. Dupa ce au construit-o nu au mai venit o luna de zile, timp in care i-am sunat zilnic sa ii rog sa vina. Dupa o luna au venit oamenii care au pus faianta, gresia, parchetul si geamurile. In noiembrie a fost gata casuta. Va puteti inchipui cat de mult a durat pentru ca in timpul acesta echipa mai ridica si alte case si nu avea timp doar de mine.

In timpul constructiei, fantanarul cel batran al zonei, a construit o fantana din care trebuia sa aprovizionez casuta cu apa. A fost adusa si fosa septica, dar nu a fost montata decat foarte tarziu, in noiembrie. Cu lumina a fost o alta poveste lunga si obositoare. Am obtinut aprobari, am fost cu dosarul la Enel, am obtinut alte aprobari, a venit o alta echipa care se ocupa de trasul electricitatii si a facut masuratori, a sapat un sant de la sosea pana la casuta, directorul de la Enel a dispus transportarea unui stalp pentru electrica si care a fost ridicat la sosea, apoi cablul a fost tras si ingropat de la sosea pana la casuta unde au instalat si tabloul, dupa care echipa a inceput trasul luminiisi montarea prizelor in casuta. Au facut o munca uriasa, recunosc. O alta lucrare facuta de o alta echipa a fost montarea sanitarelor, a centralei termice si a hidroforului. In sfarsit, dupa lupte seculare am obtinut casuta. Mobilarea ei a fost o actiune pe cat de grea pe atat de frumoasa. L-am intrebat inainte pe francez cum vrea casa mobilata, iar el a raspuns ca lasa totul la gustul meu. Acumimi pare foarte rau ca am mobilat-o dupa gustul meu, deoarece a iesit eleganta, sofisticata, ca din cataloagele straine, dupa gustul meu, dar cand a venit francezul impreuna cu un prieten de-al sau ca sa inaugureze casuta, nu i-a placut asa cum am mobilat-o eu. De-asta era mai bine sa nu ma bag si sa-l las pe el sa si-o mobileze. I-a parutrau si de banii pe care i-a bagat in casuta si in mobila. Dar prietenului sau i-a placut enorm de mult ceea ce am facut eu. Si nu ma mira, deoarece prietenul sau e un artist, e sculptor si are gusturi rafinate. In ziua in care a venit a facut cumparaturi si apoi a invitat mai multe persoane pentru inaugurare. A fost o asa-zisa petrecere. Cei doi francezi au stat cateva zile, au discutat cu mine despre

ceea ce mai am de facut in continuare, i-am facut o lista cu tot ce cheltuisem, caci corectitudinea m-a caracterizat intotdeauna, el a spus ca vrea sa transporte casute de lemnin Corsica pentru prietenii sai, dupa care au plecat in Insula Corsica luand avionul de la Cluj. Eu am mai ramas saadministrez casuta, sa platesc lunar facturile de TV si lumina si am fost si la Registrul Comertuluidin Vatra Dorneiunde am deschis o Intreprindere Individuala, care imi dadea dreptul sa intermediez transportarea casutelor de lemn din tara in strainatate. Am petrecut sfintele sarbatori de Craciun si Anul Nou cu familia minunata care m-a gazduit si pe data de 10 ianuarie am plecat la Bucuresti ca sa inregistrez intreprinderea individuala la Registrul Comertului din Bucuresti. Cu toate documentele de la VatraDornei si Suceava ( unde este sediul central ) am pornit spre Bucuresti. Am rezolvat problema incredibil de repede si am platit taxa anuala.Insa problema se anunta mult mai complicata decat credeam, deoarece mama s-a imbolnavit in martie 2010 si nu am mai putut sa plec la Poiana Stampei, asa ca francezul a pus pe altcineva sa administreze casuta si eu am terminat cu aceasta regiune a tarii si cu lucrul acolo. Mi-a parut rau atat mie cat si francezului, care avea incredere in mine, dar asta a fost. In fata destinului nu se poate pune nimeni. Am ramas definitiv la Bucuresti sa o ingrijesc pe mama, care are probleme de sanatate.Va marturisesc din suflet ca mi-as dori sa plec si eu in vacanta in Insula Corsica, mai ales ca francezul mi-a spus ca daca strang minim 10 turisti, maxim 14, pot veni in Corsica impreuna cu ei ca ghid de turism. Ar fi super tare si asa as mai evada putin din mediul monoton in care m-a aruncat soarta. Mi-ar prinde bine o mica vacanta. Mama ar

ramane cu matusa mea si cu o vecina pana la intoarcerea mea, ca doar nu as pleca definitiv. Simt nevoia, din punct de vedere psihic, sa ma relaxez putin.

C A P I T O L U L XI

IESIRILE DIN TARA

INAINTE DE 1989:

IN 1985 IN UNGARIA LA BUDAPESTA IN 1986 IN URSS LA MOSCOVA, TBILISI SI EREVAN

DUPA 1989:

IN 1992 IN FRANTA LA PARAY-LE-MONIAL, LOURDES SI PARIS

IN 2010 IN SPANIA LA MADRID

Prima iesire din Romania! Ce eveniment important pentru oviata traita doar in comunismul care ne-a marcat infiorator, desi unii nu recunosc asta. Si tara noastra, si acum, in acest an, are influentele acelor vremuri, precum simentalitati, conceptii, idei. Nu ne putem debarasa de acea plaga infernala prost functional, gresit pusa in practica de un despot megaloman si consoarta lui la fel ca si el, ba chiar mai rau. Organizatorii excursiei m-au inscris si pe mine si am fost foarte bucuroasa. Pe vremea lui Ceausescu multa lume pleca la sarbi, unguri, bulgari si rusi ca sa vanda haine cumparate in Romania si sa aduca tigari, margarina, cutii cu pate de ficat si multe altele. La noi acestea erau raritati si se mai gaseau la Casele de Comenzi din cand in cand si in magazine, dar foarte rar. Vanzatoarele se obisnuisera sa ascunda aceste produse alimentare “valoroase in acele vremuri” si sa le vanda “pe sub mana” doar cunostintelor sau persoanelor care cotizau cu mai multi bani decat pretul real. Adica le vindeau la suprapret. Asa faceau cu salamul de Sibiu, tigarile BT, HB, chinezesti, albaneze, etc, cu branza, cascavalul, uleiul mai bun, ciocolata, cacaoa, cafeaua si cu multe altele. Dar astfel de produse se gaseau in magazinele din Ungaria, URSS, de la sarbi . Si atunci, romanii duceau acolo tricouri siarticole intime din bumbac, precum si artizanat, scurte din fâş, costume din fâş pentru copii, rochii si bluze din bumbac, prosoape si le vindeau pe unde nimereau fara ca politia sa ii vada, caci nu aveau voie si cu banii obtinuti cumparau produse de la ei si le aduceau familiei sau spre

vanzare in tara. Ca multi altii am cumparat si eu produse romanesti ca sa le transport in Ungaria sa le vand. In 1985 mi-am lasat copilul cu sotul si cu mama si am plecat cu serviciul intr-o excursie de 5 zile la Budapesta. Eracam la o saptamana dupa Invierea Domnului. Colegii mei sicu mine am luat trenul de la Bucuresti si am mers o noapte,iar a doua zi pe la pranz, ne-am trezit la Gara Keleti din Budapesta. Ne-au dus la motelul unde eram cazati pe strada Rakoczi, am lasat bagajele si am iesit cu totii pentru a vizita orasul. Am facut tur de oras, am vizitat Buda si Pesta, doua bijuterii arhitecturale variate si minunate, iar podurile peste Dunare sunt adevarate capodopere de arta. Budapesta este un oras superb. M-as duce in fiecare an acolo. A doua zi, am plecat impreuna cu prietena mea la o piata de-a lor unde mai erau si multi polonezi care isi vindeau lucrurile, dar a venit politia si a trebuit sa plecam urgent de acolo. Ne-am dus prin magazine intreband daca au nevoie de lucruri de cumparat. Luasem de la biblioteca Sadoveanu din Bucuresti un dictionar roman-maghiar si imiextrasesem cuvinte necesare in excursie, asa ca vorbeam cu ungurii in limba lor si ne intelegeam. Dar la un moment dat am intrat intr-un magazin de haine unde se afla o doamna mai in varsta care vorbea franceza asa ca am fost in elementul meu. I-am spus doamnei ce doresc si dansa m-a invitat acasa, caci statea la 5 metri de magazin. Eram insotita de prietena mea cea mai buna, Gina, care imi era sicolega si care insistase sa merg si eu in excursie. Ce fericirea fost pe mine ca am gasit o doamna respectabila care vorbea franceza. Apoi, cand am ajuns acasa la domnia-sa ne-a spus ca este evreica la origine, ramasa in Ungaria dupa razboi. Mi-aducea aminte de profesoara mea de matematica de la liceu, evreica, cea care m-a ajutat foarte

mult. Doamna din Ungaria a fost foarte amabila si ne-a luatlucrurile ( ale mele si ale prietenie mele ) si le-a vandut pe la cunostinte, prietene, astfel incat am facut din vanzarea lor 3000 de forinti si mi-am cumparat destule lucruri necesare pentru familie, cadouri pentru rude si o bluza pentru mine. Acea doamna a fost placut surprinsa de mine,m-a admirat pentru ca vorbeam fluent franceza si m-a rugat sa plec din Ungaria in vest. Imi dadea pasaportul ei ca sa fug. Eu i-am spus ca am un sot si un copil care ma asteapta si nu pot sa fac asta. As fi facut-o si cu ochii inchisi daca nu aveam familie, dar in conditiile date nu vroiam sa fac ceva de care sa-mi para rau. Ea avea cunostinte in vestul Europei si ma trimitea la ele, dar eu amrefuzat-o politicos si cu parere de rau. Nu i-am mai spus ca visul meu de o viata era acela de a pleca in Franta si de a ma stabili acolo, de a urma o facultate si de a-mi crea un viitor frumos. Dar acest vis fusese la 18 ani, dupa ce-mi luasem diploma de BAC. Destinul meu imi pregatise in schimb cu totul altceva. Oricum, i-am multumit nespus de mult pentru ca a fost atat de draguta cu mine si m-a ajutat foarte mult si asa. Mi-a cerut adresa de acasa si cand am ajuns in Romania mi-a scris, si mai apoi mi-a trimis si un cadou cu cateva ciocolate, biscuiti, ce putea si ea sa imi dea. Am fost atat deemotionata de gestul ei minunat si de inima ei deosebita. Apoi i-am tot scris pana intr-o zi cand nu mi-a mai raspuns deloc. Am fost coplesita, caci stiam ca nu mai era. Imi era ca o mama. Eu aveam 33 de ani si ea cam 65. Pacat ca astfel de suflete pleaca atat de repede din aceasta lume. Acolo, la Budapesta, m-am simtit groaznic vazand cum colegii si prietenii mei, de altfel oameni cu facultati, cu functii bune, isi lipeau nasurile de vitrinele magazinelor si

le dadeau lacrimile, spunand ca asa ceva nu au mai vazut niciodata. Da, comunismul romanesc a fost cumplit. Si am subliniat comunismul romanesc pentru ca Ceausescu a facut ca noi sa traim atat de rau spre deosebire de celelaltetari comuniste, care o duceau infinit mai bine ca noi. Si astazi nu este la fel sau chiar mult mai rau? De ce o fi poporul ăsta roman atat de oropsit si obidit, nu inteleg. Cum este astazi in Ungaria? Dar la sârbi, croati, polonezi, cehi? Si cum e la noi? Toate mizeriile sunt in magazinele alimentare. Am stat atata timp in Italia, am vizitat magazine din alte tari si am vazut ce mezeluri si branzeturi au ei si cand ma uit la magazinele noastre ma apuca jalea. Toate produsele sunt injectate cu tot felul de porcarii, care miros urat a medicament si care fac rau organismului.

ACUM, CEVA IMPORTANT DE STIUT PENTRU TOTI. Va scriu cateva pagini extreme de importante, care pe mine m-au marcat teribil si ma obsedeaza incontinuu, deoarece totul este legat de viata si sanatatea mea, a copilului meu si a voastra a tuturor, dragii mei.Iata ce spune Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi: Mezelurilecontin aditivi foarte periculosi, cum ar fi: nitrati si nitriti de sodiu si potasiu (de la E 249, la E 252), fosfati (de la E 339 la E 343) si polifosfati (de la E 450 la E 452) de potasiu, sodiu, calciu, magneziu. In prezenta proteinelor, nitritii se transforma intr-o substanta care favorizeaza aparitia cancerului de stomac. In doze foarte mari, nitritii dau o toxicitate acuta care impiedica sangele sa mai transporte oxigen. Sugarii si copiii mici sunt foarte sensibili la aceste substante, care le creeaza probleme respiratorii. Un aditiv pe care producatorii il folosesc ilegal si destul de frecvent in mezeluri, fara sa fie sanctionati, este amidonul

modificat. Conform Ordinului nr. 975, amidonul nu este admis in produsele din carne. Totusi, mezelurile au amidon cu nemiluita, pentru ca acest aditiv retine multa apa si mareste cantitatea de mezel, inlocuind in fapt carnea.Chiar daca au fost siliti de legi sa treaca pe etichete toate componentele retetei, producatorii din Romania se feresc sa dezvaluie cantitatile adevarate de carne dintr-un produs. Dintr-o lista de aproximativ 20 de ingrediente, doarunul singur este carne. Restul sunt fosfati, nitriti, nitrati, arome sintetice si coloranti, multa sare si multa apa. In ultima vreme, au aparut tot soiul de aditivi care n-au fost testati toxicologic, dar pe care producatorii au inceput sa-i foloseasca intens. Dintre cei mai periculosi sunt fosfatii, care, in exces, impiedica fixarea calciului in oase. Imaginati-va ce inseamna asta pentru copii.Glutamatul monosodic da gust. Stimuleaza pofta si te face sa mananci incontinuu. Efectul nu-i imediat, dar mancand si mancand, duce la obezitate.Aspectul de „delicios” al mezelurilor este dat, in mare parte, de faina de soia sau de amidonul de cartofi, care au chiar 40% din compozitia unui parizer ieftin sau a unui salam. Amidonul, chiar n-are ce cauta intr-un produs din carne. Pentru ca nu vor sa fie scrupulosi, producatorii promit sa-l treaca pe lista ingredientelor.Pestele afumat este mai greu de digerat din cauza fumului, care pe deasupra mai contine si substante nocive. Prin afumare, pestele isi pierde o parte din calitatile nutritive.Crenvurstii contin in cea mai mare parte MDM, adica tocatura de oase, tendoane, pielite, grasime (tot ce mai ramane din carcasa de pasare dupa ce se ia carnea), sunt pline de bacterii care ne pot imbolnavi grav. Salmonella, raspunzatoare de toxiinfectii alimentare si campilobacter,

o bacterie care favorizeaza cancerul de stomac, stau la suprafata carcasei de pasare, pe piele. In momentul in carecarcasa este tocata, bacteriile se amesteca in toata masa produsului, care, chiar daca mai este preparat termic, ramane infectat pana la consumul propriu-zis.De la Cristim au glutamat de sodiu, un aditiv foarte periculos, neurotoxic, care este printre principalii factori deproducere al bolii Alzheimer. La fel si Agil Timisoara, C&C Resita, Agricola Bacau si Elit Cugir-Alba Iulia, mezeluri plinede aditivi alimentari gen glutamat de sodiu si inozinat de sodiu la greu, nu recomand comsumul lor din cauza ca sunt neurotoxice. Si aceste fabrici de mezeluri sunt doar cateva exemple din altele zeci.Iata, dragii mei cititori, ce reprezinta hrana in Romania ; hrana pentru copii si adulti, pentru toata populatia tarii. Si asta e o mica parte. Carnea de pui, de vita, de porc este injectata cu substante nocive. HCAs sunt substante cancerigene care se formeaza in alimentele preparate la temperaturi ridicate, deoarece acestea actioneaza asupra aminoacizilor si asupra creatininei din alimentele de origine animala.In alimentele pregatite la gratar se formeaza cea mai marecantitate de HCAs, urmate de alimentele pregatite in tigaie si cele fierte.James Felton, directorul Universitatii din California, ne sfatuieste cum sa facem un gratar gustos, savuros si cat de cat sanatos.

1. Carnea ar trebui bagata la cuptorul cu micounde cateva minute inainte sau dupa ce a fost pregatita. Acest procedeuajuta la eliminarea HCAs, deoarece ajunge in sucul lasat de carne, iar acesta poate fi aruncat.

2. Reducerea temperaturii de pregatire prin subtierea bucatii de carne.

3. Carnea nu trebuie pregatita foarte bine, cum se spune trebuie lasata mai in sange, deoarece cu cat carnea sta maiputin pe gratar, cu atat se formeaza o cantitate mai mica de HCAs.Aditivii sintetici din semipreparatele din carne rămân în organism chiar şi zece ani, pentru că tubul digestiv nu le poate digera. Consumul anual de mezeluri în România este de aproximativ zece kilograme pe cap de locuitor, ceea ce înseamnă că, în fiecare zi, un român mănâncă cam 28-30 degrame de produse din carne.

Anul trecut, media ţărilor europene mergea către aproape 100 de grame consumate zilnic. Totuşi, diferenţa este dată de calitatea semipreparatelor româneşti din carne, care este printre cele mai slabe din Europa, asta şi pentru că românii nu se arată preocupaţi de ce pun în farfurie.

În unităţile de producţie mari şi în abatoarele tehnologizate, sacrificările de animale sunt rare. După tranşare, 80% din carne se foloseşte pentru specialităţi, iar restul intră în producţia salamurilor, a cârnaţilor, parizerului şi a crenvurştilor.

Cantităţile sunt ajustate cu multă slănină tare, dar şi cu soia sau alte grăsimi hidrogenate. Malaxarea se face într-un recipient mare de metal, în care se pun la tocat carnea, apoi slănina şi şoriciul. Din saci de rafie se adaugă făina de soia, şi, potrivit fiecărui reţetar, se adaugă aditivi sintetici

şi coloranţi. Omogenizarea se face în câteva minute, iar pasta prinde gust şi aspect de carne. Ambalarea se face în membrane de plastic, care, uneori, ajung să coste mai mult decât compoziţia produsului.De cealaltă parte, produsele „premium”, ca pastrama, muşchiul sau cotletul, sunt injectate cu saramură şi fosfaţi,compuşii care reţin cea mai multă apă.Injectarea se face cu o maşină specială cu ac, iar vidarea maschează că produsul e umplut cu apă. Saramura, care trage foarte mult din greutatea produsului, are ca efecte secundare hipertensiunea arterială şi diabetul.E-urile sunt importate şi, în cele mai multe cazuri, condimentele precum ceapa sau usturoiul sunt prafuri obţiunite prin deshidratare.

Gheorghe Mencinicopschi, directorul Insitutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti, spune că absolut toate produsele din magazine, mai puţin cele „eco”, sunt pline de chimicale.

Cel mai mult, însă, atrage atenţia asupra intoxicării cu reclame: „Mezelurile şi sănătatea n-au nimic în comun. Copiii n-ar trebui să consume niciun gram. De aceea, publicitatea este agresivă pe segmentul celor mici”.Chiar dacă au fost siliţi de legi să treacă pe etichete toate componentele reţetei, producătorii din România se feresc să dezvăluie cantităţile adevărate de carne dintr-un produs.

Dintr-o listă de aproximativ 20 de ingrediente, doar unul singur este carne. Restul sunt fosfaţi, nitriţi, nitraţi, arome sintetice şi coloranţi, multă sare şi multă apă.

Medicii spun că efectele acestor aditivi nu apar de pe o zi pe alta. În schimb, pe timp îndelungat, efectele sunt dezastruoase. „Românii s-au obişnuit să cumpere apă la la preţ de carne. În ultima vreme, au apărut tot soiul de aditivi care n-au fost testaţi toxicologic, dar pe care producătorii au început să-i folosească intens. Dintre cei mai periculoşi sunt fosfaţii, care, în exces, împiedică fixarea calciului în oase. Imaginaţi-vă ce înseamnă asta pentru copii”, spune Gheorghe Mencinicopschi.

Specialistul în sănătate alimentară atrage atenţia că potenţiatorii de aromă, care se regăsesc chiar şi în specialităţile mai scumpe din carne, provoacă un apetit ridicat şi dau dependenţă: „Glutamatul monosodic, de exemplu.Din lista lungă de compuşi chimici alimentari, coloranţii sunt bombe pentru organism. „Roşul carmin se extrage dintr-o insectă. În procesul chimic de extracţie, se foloseştealuminiul. Consumul distruge celulele nervoase şi riscul cel mai mare îl reprezintă Alzhaimerul”, explică domnul Gheorghe Mencinicopschi.Fosfaţii din mezeluri împiedică fixarea calciului în oase. Afectează creşterea copiilor, iar în 20 de ani, femeile vor suferi de osteoporoză. Bărbaţii vor scădea la bătrâneţe mairepede în înălţime şi, în multe cazuri, vor fi obezi.Semipreparatele mai conţin gume de omogenizare, care, pelângă faptul că reţin apă, au rolul de a omogeniza.

„Nu pot fi digerate de tubul digestiv, decât în zece ani. Efectul imediat este apariţia gastritelor şi a ulcerelor, dar

şi a celei mai urâte forme de cancer - cel colonorectal”, spune domnul Mencinicopschi.Nu stim ce se afla in spatele acestui genocid in masa, dar zilele romanilor sunt numarate, pentru ca milioane de oameni din aceasta tara cumpara mezeluri si carne.Carnea de pui contine extracte proteice obtinute din carne de porc si vita. Proteinele din carne de vita si porc fusesera injectate de producatori in carnea de pui, pentru a mari capacitatea carnii de pui de a retine apa. Frauda a putut fi depistata abia recent, gratie unor noi metode de investigatie folosite de Food Standards Agency, bazate pe analiza ADN.Carnii de pui i se poate adauga, prin injectare, potrivit legii,o anumita cantitate de apa, dar in cazul cand aceasta depaseste 5%, producatorii trebuie sa declare acest lucru. Apa in exces nu poate fi retinuta de carne, decat daca sunt adaugate proteine hidrolizate.Regimul alimentar bazat pe consumul de carne rosie duce la inrautatirea sanatatii pe termen lung, precum si la scurtarea duratei de viata cu circa 10 ani.In contrast, o alimentatie in care baza consumului de proteine animale o constituie carnea de pasare si de peste, duce la un risc mai redus de cance, daca aceasta carne de pui este naturala si nu injectata. Studiul cercetatorilor americani si europeni a fost publicat in prestigiosul Archives of Internal Medicine si are la baza cercetari minutioase efectuate pe un esantion de peste 5.000.000 persoane. Cercetatorii din cadrul US National Cancer Institute au descoperit ca mesele care contin carne rosie sau carne procesata industrial duc la un risc crescut de aparitie a cancerului si a bolilor de inima.

Cercetatorii au calculat ca un procent de circa 61% din randul barbatilor si unul de 76% din randul femeilor din lume mor anual din cauza complicatiilor provocate de consumul zilnic de carne. In lumea medicala, termenul de “carne rosie” cuprinde carnea de porc, vita, oaie, capra sau vanat. Cercetarile au mai dovedit ca, atunci cand carnea rosie este gatita la temperaturi mari, se formeaza compusi chimici care provoaca aparitia cancerului. Carnea rosie este, de asemenea, o sursa majora de grasimi saturate caresunt asociate cu aparitia cancerului de san si a celui colono-rectal.Iata un grup nou de produse specifice: Rolmix si Rolham, care prin nume isi sugereaza utilizarea la marirea capacitatiide legare a apei in bucatile de carne. Ambele game de produs au eficienta foarte mare in productia produselor dincarne (diferite tipuri de sunci, bacon, sau produse naturale), unde capacitatea de legare a apei este esentiala,rezultatul fiind un randament marit si pierderi minime la tratament termic.Produsele acestea se adauga in tumbler sau malaxor, prin injectare sau chiar in cutter. Au particularitati specifice si sunt desemnate pentru a rezolva probleme diverse cum ar fi imbunatatirea texturii, fragezimii sau fermitatii produsului finit, fara a neglija optimizarea costului produselor.Exista formule diferite pentru calitatea dorita a produselor:nivel de injectare sau extensie scazut, medium si mare. De asemenea sunt posibile amestecuri pentru aplicarea tehnologiei de produse reconstituite pentru tipuri de sunci fierte in membrana sau in folie.

Deci acestea ( si altele ) sunt armele de ucidere in masa a oamenilor. Acestea, impreuna cu toate chimicalele si otravurile puse in mezeluri, carne, legume, fructe, ajuta la mutilarea pe veci a organismului uman si la distrugerea lui definitiva.Cele mai frumoase fructe şi legume de pe tejghele pot fi şi cele mai otrăvitoare, în special, cele care provin din alte tari, acolo unde se practică agricultura intensivă şi exportulde mărfuri în alte ţări.Mănâncă sănătos! Acesta este îndemnul pe care-l auzim în fiecare zi. Cu toate acestea, aflăm că majoritatea alimentelor sunt contaminate. Romania si Republica Moldova importă legume şi fructe crescute prin mijloace dubioase, ce pun în pericol viaţa consumatorilor. Multe substanţe, injectate în legume şi fructe prin tehnologiile moderne, provoacă diverse forme de cancer, tulburări hormonale şi alte grave afecţiuni ale organismului uman. Legumele şi fructele sunt o sursă inegalabilă de minerale, de care organismul uman are mare nevoie în fiecare zi. Această cerere pe piaţă a făcut ca tehnologiile de cultivare să se modernizeze în timp record pentru a produce cât mai multe fructe şi legume, încât multe alimente au devenit periculoase pentru sănătate, cu toate că aspectul lor este perfect. Deşi sunt conştienţi de pericolul care-i paşte, oamenii consumă în fiecare zi fructe şi legume pline de E-uri cancerigene. Explicaţia ar fi că acestea au un aspect apetisant şi un gust plăcut. În ceea ce priveşte legumele din import însă, situaţia este puţin diferită. Sunt frumoase ca aspect, însă gustul lasă de dorit.    Legumele şi fructele sunt tratate chimic pentru a asigurao producţie mare la hectar şi pentru a rezista mai mult şi a-şi păstra aspectul proaspăt în vitrină. Pieţele noastre au

fost inundate în acest an de pepeni verzi, dovleci, roşii, castraveţi şi alte fructe injectate. Riscul cancerigen pe care îl presupune agricultura intensivă constă în utilizarea îngrăşămintelor chimice, cu preferinţă cele azotoase. Datorită gestionării incorecte şi abuzive a acestei tehnologii, plantele acumulează cantităţi mari de azotaţi, ce se transformă în azotiţi şi apoi în nitrozamine - substanţe deosebit de cancerigene. Acest procedeu a fost asimilat şi de unii producători care activează la noi. Legumele de import conţin şi o mare cantitate de glucide, obţinute prin creşterea plantelor la lumina artificială. Pe dealtă parte, cele mai multe legume importate nu sunt cultivate direct pe pământ, ca şi la noi, ci în ghivece ori lădiţe speciale, de unde şi insuficienţa sărurilor minerale, un exemplu fiind roşiile. Din cauza stimulentelor chimice cenu caracterizează producţia autohtonă de legume şi fructe, Moldova reuşeşte să obţină maximum 300 tone de roşii la hectar, în timp ce producţia din ţările occidentale atinge şi 600 tone/h. Mulţi cultivatori moldoveni, pentru a combate dăunătorii şi a spori creşterea plantelor, folosesc pesticide, fără a respecta cantităţile şi modul de administrare a acestora. Recent, s-a ajuns la concluzia că nivelul acestor reziduuri depăşeşte limita de siguranţă stabilită de Administraţia pentru Protecţia Mediului. Cele mai periculoase alimente la acest capitol sunt merele şi strugurii, printre altele.Consumul excesiv de fructe şi legume cancerigene atacă creierul. Specialiştii au ajuns la concluzia că între excesul folosirii pesticidelor şi tulburările de comportament, înregistrate în rândul copiilor şi adolescenţilor, există o strânsă legătură. Totodată, consumarea periodică a fructelor şi legumelor contaminate cu pesticide are

legătură cu dezvoltarea necorespunzătoare a creierului şi asistemului nervos.    Aceste toxine sunt responsabile de apariţia diverselor forme de cancer şi a unor grave tulburări hormonale. Dovleceii şi castraveţii trataţi chimic conţin niveluri ridicatede pesticide cancerigene. Chiar dacă anumite substanţe nu s-au mai folosit în cultivarea acestor legume, otrăvurile s-au păstrat în sol, noile producţii fiind, de asemenea, contaminate. Alimentele din categoria legumelor şi fructelor care conţin cel mai ridicat nivel al pesticidelor sunt strugurii, bananele, spanacul, roşiile, piersicile, merele, dovleceii de iarnă, căpşunile şi broccoli etc. Coaja e cea mai periculoasă.    Dintre cele mai periculoase elemente chimice de sinteză, produse pe bază de pesticide, menţionăm E 230 (difenil), E 231 (ortofenil) şi E 233 (tiabendazol). Aceste pesticide, injectate în coaja fructelor, sunt utilizate pentru protejareacitricelor de mucegaiuri, boli, dăunători şi păstrarea aspectului în timpul transportului şi comercializării. Ele provoacă alergii în urma atingerii fructelor şi chiar hemoragii interne. Un sfat pe care ni-l dau specialiştii este acela de a nu consuma coaja citricelor în diverse preparate cum sunt prăjiturile, torturile şi alte dulciuri care sunt folosite de gospodine pentru a aromatiza dulciurile. În UE nu se foloseşte acest procedeu, motiv din care E 230, E 231 şi E 233 nici n-au fost interzise. Un studiu al Uniunii Europene arată că jumătate din fructele, legumele şi cerealele care sunt vândute în toate ţările membre sunt foarte periculoase pentru sănătate, din cauza numărului mare de pesticide. Potrivit specialiştilor din UE, 5% din fructe, legume şi cereale conţin chimicale în concentraţii care depăşesc limitele legale. În prezent, produsele

alimentare vândute în UE conţin peste 350 de chimicale diferite.Intrebarea este : daca UE stie de aceste atrocitati, de acestgenocid in masa, de ce se continua cu punerea otravurilor in vanzare? Oare ce se ascunde in spatele acestui genocid cunoscut?Am facut aceasta paranteza, pornind de la magazinele din Ungaria pe care le vizitam in acele zile de excursie in 1985 si de la magazinele din Italia pe care le-am vizitat in 2005-2008. Ceea ce constat este cumplit pentru semenii si conationalii mei, dar si pentru familia mea, pentru rudele mele, prietenii mei si de ce nu, pentru toti oamenii de pe planeta Pamant.Dumnezeu ne-a creat sa fim sanatosi, ne-a oferit intreaga natura pentru a ne hrani si criminali din umbra distrug natura si tot ce inseamna natural, viata si, PENTRU BANI, omoara in serie, fara sa fie trasi la raspundere de nimeni, injectand in dreapta si in stanga tot ce ar fi putut sa se numeasca HRANA, dar in loc de viata, ei injecteaza MOARTE. Spitalele sunt arhipline de oameni bolnavi, de muribunzi neputinciosi. Iar doctorii? Cer sume exorbitante ca sa ii „vindece”. De cine? Cum? Cu cobaltoterapie? Sau citostatice? Imi vine sa râd ...cu amaraciune si tristete. Alte otravuri !Asta e in Romania. O spun cu mare tristete.Mafia sanitara, mafia farmaceutica, mafia economica, mafia sociala, mafia tiganeasca, si atat de multe alte mafii ca nu le mai stim numarul, ne sufoca, ne strivesc. Probabil ca asa este si in alte tari, caci cei care sunt in frntea ţării si iau decizii sunt ca maimuţele: repeta gesturile altora, pentru ca nu rationeaza ce este bine si ce este rau pentru popor, dar si pentru ca sunt marionete in mainile mai

marilor lumii, care le ordona ce sa faca. Pe mine mă doare in primul rand de ţara mea, de poporul meu, al nostru, ce s-a ales de el si ce se va alege in continuare. Inchid aceasta paranteza si inchei relatarea despre excursia in Ungaria spunand, ca ne-a surprins pe toti cu abundenta de magazine, lux, lucruri bune si frumoase, atunci in 1985, cand romanii stateau ore in sir la cozi ca sa prindă gheare de pui, gâturi, râturi si picioare de porc, pentru ca restul carnii mergea la export, cand lumina se inchidea de zeci de ori pe zi, cand gazele de-abia pâlpâiau siera frig in case, la serviciu, peste tot, cand schimbam scutecele copilului pe masa din bucatarie aprinzand ochiurile aragazului ca sa ii fie cald si sa vad sa-l schimb. Sau noaptea, cand se scula copilasul meu si trebuia sa ii dau sa bea ceai, sau sa manance putin lapte, trebuia apoi sa aprind ochiurile de la aragaz ca sa se incalzeasca si sa vad la lumina flacarilor. Apoi stateam sa-i fierb biberoanelesi tetinele, pentru ca trebuiau desinfectate. Nici lumina, nici caldura, asta era prea mult pentru niste amărâţi ca noi. De ce spun amărâţi? Pentru ca doar noi, viermii ( cum ne numea nevasta cea rea a lui Ceausescu ) duceam o viata sociala si economica de mizerie, fara mancare, fara lumina,fara gaze, fara multe altele. Directorii, politistii, lucratorii din armata, parlamentarii, guvernantii, turnatorii ( ciripitorii), membrii de partid activi, consilierii, prefectii, aveau de toate si stateau bine ( ca si acum ). Este o mare diferenta intre viata pe care o ducem noi, amaratii, viermii si viata pe care o duc lingaii, hoţii la nivel inalt ( adica cei ce fură mult, nu găinarii de rând ), proştii care sunt smecheri si se invart in cercuri influente etc. Anul urmator, in 1986, am plecat impreuna cu prietena mea, Gina, o alta prietena a noastra, Vichy, sotul meu,

Laurentiu, doamna Geta, organizatoarea grupului impreuna cu cativa prieteni de la hotelul Intercontinental, intr-o excursie in URSS, la Moscova, Tbilisi si Erevan ; o excursie superba, cu locuri minunate. Iar am urmat procedura de a cumpara lucruri pentru a le vinde, dar in URSS se vindeau multe alte lucruri ( cercei ieftini, creioane dermatograf, rujuri, pardesie, fuste, haine din tercot, maieuri din bumbac etc. ). Am plecat cu toate lucrurile, am ajuns la aeroport de unde am luat avionul spre Moscova. Peatunci erau niste controale imposibile la vama. Si la vama Budapesta-Bucuresti, la Bors, cu trenul, si la vama de la aeroport, controalele erau teribile, se confiscau lucruri, se interziceau lucruri de transportat dus-intors. Nu aveam voie cu bautura, cu prea multe pachete de tigari, cu blugi, ca sa nu mai vorbim de aparatele electrocasnice.In sfarsit, am trecut de vamă si am ajuns pe aeroportul impresionant de mare si elegant Sheremetyevo din Moscova. Am ramas impresionata de acest aeroport si de marimea capitalei. Hotelul Cosmos, unde am fost cazati erasuperb, elegant, foarte mare si cu bufet suedez. Dar mai avea ceva...hoaţe din Georgia. Da. Erau fete tinere, care veneau prin camerele turistilor cu pretextul de a cumpara ceva si puneau mâna să fure. Erau patru, asa ca se acopereau unele pe altele. Mai si cumparau, tocmindu-se lapret, dar pe furis luau ce gaseau de dimensiuni mai mici, casa le ascunda sub haine.Am stat o zi in Moscova, timp in care am facut tur de oras, am vizitat Kremlinul pe afara. Piata Rosie este cea mai cunoscuta piata a orasului, ea separand Kremlinul, fosta resedinta imperiala, in prezent sediul presedintiei ruse, de zona comerciala Kitay-gorod. Din Piata Rosie pornesc toate drumurile principale ale orasului, aceasta fiind considerata

centrul Rusiei. Numele de "Piata Rosie" provine de la cuvantul rusesc "krasnaya", care inseamna deopotriva "rosu" si "frumos", ultimul inteles - un arhaism - fiind folosit pentru a desemna Catedrala Sfantul Vasile din marginea acesteia. In centrul Moscovei, in frumoasa Piata Rosie, se afla cel mai cunoscut simbol al Rusiei ortodoxe, Catedrala Mijlocirii Maicii Domnului sau Catedrala Pokrovskaya. Denumirea sub care e consacrata in istorie si in constiinta moscovitilor este insa "Sfantul Vasile" - Vasili Blajinoe - dupa numele unui sfant mistic foarte cunoscut, ingropat in aceasta.In urmatoarea zi am plecat spre Tbilisi cu avionul. Am ajunsin capitala Georgiei si din nou am ramas impresionata de maretia URSS-ului, o tara cat un continent, superba. Oraşul este situat in estul Georgiei, pe ambele maluri ale raului Mtkvari. In nord Tbilisi se invecineaza cu Saguramo Range, la est si la sud-est cu Iori Plain, la sud si la vest cu diferite zone ale regiunii Trialeti Range. Dupa parerea mea este o regiune magnifica.

Principalele atractii din Tbilisi sunt: Turul Vinului, Muzeul Janashia, Biserica Sfintei Treimi(Sameba), Muzeul de Arta alStatului Georgia, Muntele Mtatsminda, Catedrala Sioni, Fortareata Narikala, Baile Sulphur, Biserica Metekhi. Alte atractii: plantatiile de ceai, statiunile alpine Gudauri si Bakuriani, drumetiile in Parcul National al Georgia, incluzandtea Mestia-Svaneti, Borjomi-Haragaili, Tevali-Gurjaani.Si aici am vandut lucruri. Am nimerit in asa fel incat ne-am intalnit cu o doamna careia i-am spus ca avem lucruri de vanzare si ea ne-a dus acasa unde am intalnit o familie care

se pregatea sa manance. Doamna ne-a cumparat lucruri si a chemat si vecine care au luat lucruri. Am uitat sa spun ca la Tbilisi se vindeau foarte bine seturilede pahare cu sticla de culoare rosie si cu model. Am avut si eu un set, pe care il impachetasem in haine in valiza. Ceilalti din grup aveau 3-4 seturi, pe care le-au vandut foarte bine.Am facut tur de oras, am vizitat locurile mai importante si apoi am luat un autocar care ne-a transportat prin muntii Caucaz spre Yerevan. Am vizitat lacul Sevan, care este superb. Fiind luna martie, era zapada in Caucaz. Drumul era impresionant si, cum mie imi place natura si calatoriile in natura, nu ma mai saturam sa privesc peisajele incantatoare. Iata ca am ajuns si in Armenia, un tărâm de vis, parca scos dintr-o poveste.Armenia este prima tara care a adoptat Crestinismul, in anul 301. O explorare a acestei tari echivaleaza cu o imersiune in istorie - de la Erebuni, un site arheologic presarat cu peste 200 de gravuri antice in piatra si Ughtsar,o veche fortareata cocotata pe un platou alpin, la nenumarate manastiri si biserici amplasate in peisajul dramatic. Capitala Yerevan este unul dintre cele mai vechi orase din lume, intemeiat cu aproape 2.800 de ani in urma, in timpul vechiului Babilon. Desi majoritatea orasului vechi a fost demolat in anii 1930, acum este reconstruit intr-un stil sovietic modern. Yerevan reprezinta esenta Armeniei, incare se afla atat originile antice, cat si trecerea tumultoasaa timpului si noile inceputuri moderne.Cu toata violenta istoriei sale, Armenia este un taram incantator. Lacul Sevan este cel mai mare lac din Daudaz, laudat pentru apele sale pure si peisajul frumos.

Principalele atractii turistice din Armenia sunt :

Muntele Ararat, locul in care a poposit Noe dupa potop, Galeria Nationala intemeiata in 1919, biblioteca Yerevan cumanuscrise antice (Matedaran) si peste 13.000 de texte si piata Vernisaj. In apropiere de Yerevan se afla fortareata Erebuni (un loc arheologic impresurat cu peste 200 de pietroglife si inconjurat de lacuri frumoase) si Ughtasar, o veche fortareata, Manastirea Geghard, apoi un mare centru cultural al Armeniei medievale si unul dintre cel mai bine conservate monumente din acea perioada - Manastirea Agartsin, aflata la cativa km est de Ailijhan, intr-o zona impadurita, manastirile Haghpat si Sanakin, aflate in apropierea malurilor raului Debed. Acestea au fostconstruite prima oara in secolul X si au suferit mai multe reconstructii si extinderi. Se spune ca marele poet armean Sayat-Nova s-a nascut in Sanakin si a devenit calugar la Haghpat.Am facut tur de oras, am vizitat superba Armenie si apoi am plecat spre aeroportul din Yerevan, pentru a ne intoarce la Moscova, unde ne astepta o seara de neuitat in compania muzicii si a dansului. Era o receptie data in cinstea noastra, la care nu trebuia sa lipsim.Astfel, am aterizat din nou pe aeroportul Sheremetyevo si ne-am indreptat spre alt hotel unde se afla sala de receptie. Acolo erau mese lungi aranjate deosebit de frumos si un ring de dans unde incapeau 50-60 de perechi. Mancarea a fost fara cusur si distractia minunata, excelenta. Am ramascu o impresie frumoasa despre aceasta excursie. A doua zi ne-am dus prin magazine sa vedem ce cumparam, eu mi-amluat o haina din blana sintetica, o caciula ruseasca cu blana

pe margine si sapunuri, ţigari, feţe de masa din plastic si maruntisuri pentru cadouri, ciocolata.Am luat masa de pranz si apoi ne-am pregatit bagajele. Ne astepta un autocar care ne-a transportat la aeroport si iata-ne iar controlati la vama, iscoditi de toti, cautati in valize, in buzunare, trecuti prin filtru, că de, eram comunişti.Dupa toate formalitatile ne-am urcat in avion si via spre Bucuresti.

--------------------

Despre viata mea spirituala am vorbit intr-un capitol anterior, dar ceea ce vreau sa subliniez aici este intrarea mea si a sotului meu in Comunitatea Emanuel, din Franta, comunitate unde faceam rugaciuni impreuna, cantam impreuna si mergeam in excursii spirituale, unde participam la slujbe religioase, rugaciuni si buna dispozitie pe care o aveam in suflet prin bunatatea lui Dumnezeu. Preotul de la Parohia unde cantam in corul bisericii ne-a inscris in anul 1992 la o excursie religioasa numita pelerinaj, in Franta.Fericirea noastra, a mea si a sotului meu nu cunostea margini. Bucuria si mai mare era ca nu ne costa nimic si aveam enorma ocazie de a merge la locul sfant numit LOURDES. Pentru un crestin activ, Lourdes inseamna un miracol unic in viata sa. Am plecat intr-o dimineata la orele 7 din Bucuresti cu un autocar SCANIA de 55 locuri, plin cu oameni de la diferite biserici catolice din Bucuresti. In general ne cunosteam uniicu altii. In autocar erau si cativa tineri - care mai tarziu vor deveni preoti – cu chitarele, precum si trei preoti din

parohii diferite. Atmosfera era cum nu se putea mai frumoasa: si cantam si spuneam rugaciuni impreuna, spuneam glume, faceam popasuri. Am trecut prin Budapesta ( din nou acel oras minunat care m-a incantat nespus ), unde am vizitat catedrala Sfantul Stefan si unde s-a tinut slujba. In fiecare zi se tinea slujba religioasa. Aceasta hrana spirituala era necesara si foarte buna pentru sufletele noastre in continua cautare. Apoi am plecat spre Austria, am trecut Germania si am ajuns in Franta. Pana la destinatie nu am mai vizitat nimic si am facut opriri scurte. Oricum am facut 3 zile pe drum, destul de obositor. Am ajuns intr-un final la Paray-le-Monial unde am fost cazati in corturi imense, amenajate special pentru turistii veniti in pelerinaj. Eram 5000 de persoane. Impresionant ! Si toaletele mobile, dusurile erau excelente. Nu mai vazusem asa ceva niciodata. Sala de mese era si ea impresionanta. Atatea persoane care faceau cu schimbul voluntariat ca sa prepare mancarurile, sa serveasca turistii.Va dati seama ce inseamna sa serveasca 5000 de turisti? Zilnic, timp de 5 zile, trei mese pe zi?Era prima oara in viatamea cand vedeam asa ceva si mi se parea de domeniul fantasticului. Si apoi, dupa micul dejun, urma slujba, urmaucantarile si laudele aduse lui Dumnezeu, precum si rugaciunile, iar dupa-amiaza marturii, ore de adoratie, sfanta spovada pentru cei care doreau, seara alta slujba. Era ca intr-un vis, ca intr-o feerie nemaipomenita. Slujba era tinuta de ...180 de preoti din toate tarile. Ceva sublim ! Mi-a parut foarte rau cand a trebuit sa plecam. Dar nu stiam ca ne vor duce intr-un loc si mai important, si mai impresionant : Lourdes. Dar pana acolo, sa spun cate ceva de Paray-le –Monial.

Paray-le-Monial este la vest de Cluny, în departamentul Saône-et-Loire, în sudul Burgundia. Este un oraş atractiv situat în peisajul din vestul Burgundiei pe malurile râului Bourbince. Este un oraş de pelerinaj important, în urma apariţiilor lui Cristos unei călugăriţe, sfanta Maria Margareta Alacoque în secolul 17 şi continuă să atragă 100,000 de pelerini in fiecare an. Si are ca centru de pelerinaj important - Bazilica du Sacré-Coeur, Capela de la Colombière, din cadrul manastirii unde in 1675, a devenit spiritual, părintele iezuit Claude de la Colombiere, om cu o mare cultură şi o viaţă spirituală aleas, precum si capela aparitiilor, unde Cristos i-a aparut Sfintei Maria Margareta Alacoque. Aceasta a fost canonizata în 1920.In data de 27 decembrie 1673, pe când se afla în adoraţie înfaţa altarului, îl vede pe Cristos în Preasfântul Sacrament. Iată cuvintele Mântuitorului: "Inima mea dumnezeiască este atât de aprinsă de dragoste faţă de oameni, şi îndeosebi faţă de tine, încât nu-şi mai poate stăpâni flăcările ei arzătoare, ci trebuie să le răspândească cu ajutorul tău, şi să se arate oamenilor ca să-i îmbogăţească cu comori nepreţuite……Pentru ca să fac acest lucru te-am ales pe tine căci eşti o prăpastie de nevrednicie şi de neştiinţă, aşa că toate vor fi făcute prin mine.” În anul 1674 urmează alte apariţii ale Mântuitorului, dintre care cea mai impresionantă e probabil cea din luna lui iulie,în care Isus se arată strălucind în mărirea Sa dumnezeiască, cu cele cinci răni ca cinci sori din care ţâşneau flăcări din toată fiinţa Sa divină. Prin pieptul Său deschis se vedea Inima Sa Prea Sfântă, izvorul viu al acestor flăcări de nestins. Atunci Isus i-a revelat că

păcatele de răceală şi de nerecunoştinţă şi de dispreţ sunt cele care îl supără cel mai mult. Spre sfârşitul anului 1676 Margareta primeşte o altă frumoasă revelaţie. Sfânta Fecioară îi apare cu pruncul în braţe spunându-i: „Iată cine te va învăţa ce trebuie să faci.”Dupa 5 zile de plimbari prin oras, rugaciuni, slujbe religioase, vizite etc. am plecat spre Lourdes. Am ajuns in orasul-minune la 6 dimineata. Am simtit ceva deosebit in momentul intrarii autocarului pe poarta orasului. Fecioara Maria trona in mijloc. Era coplesitor !Am avut fericirea să urcam până la poalele munţilor Pirinei,acolo unde cu mulţi ani în urmă Fecioara Neprihănită a binevoit să-şi aşeze picioarele pe stânca din Grota Marssabielle al îndepărtatului Lourdes, la 11 februarie 1858. Un moment şi un loc privilegiat din istoria Bisericii şi din viaţa de credinţă a celor ce cred în Dumnezeu şi o cinstesc şi preţuiesc pe Maica Domnului. Din momentul întâlnirii Bernadetei Soubirous cu "frumoasadoamnă" care îşi va spune mai târziu şi numele: "Eu sunt Neprihănita Zămislire", a început un lung drum al pelerinilor spre acest loc binecuvântat şi s-a deschis un centru mondial de pelerinaje pentru ca fiecare în credinţa să retrăiască întâlnirea cu divinul, cu frumuseţea, cu credinţa şi speranţa de convertire şi cu dorinţa de însănătoşire trupească, dar mai ales sufletească, cu Fecioara Preacurată de la Lourdes. Nu exagerez cu nimic, ajungând la Lourdes, în apropiere de Grota Marssabielle fiecare se simte pentru câteva ceasuri şizile că ţine locul Bernadetei care s-a bucurat să stea în preajma acelei doamne care luminează, încurajează şi îmbucură ochii, dar mai ales sufletul. De fapt lângă grotă nu este prezentă nici o figură care s-o reprezinte pe

Bernadeta, ci doar locul unde a stat ea în preajma Neprihănitei pentru ca fiecare să se simtă pentru câteva clipe "Bernadeta", - surprinsă şi fericită. De atunci au trecut 150 de ani de continuă retrăire a clipelor pe care le-a simţit Bernadeta, şi milioane de pelerini ce s-au îndreptat spre Lourdes au încercat în spirit să retrăiască experienţa acelei fericite tinere din localitatea aşezată la poalele munţilor Pirinei. Cum e şi firesc de acest moment privilegiat s-au bucurat milioane de pelerini ajunşi aici din toate colţurile lumii, mânaţi de un singur dor: de a o întâlni în spirit pe cea care s-a învrednicit să-i vorbească Bernadetei şi prin ea lumii întregi despre rugăciune - rugăciune şi penitenţă, convertire şi penitenţă. Imaculata a venit la Lourdes nu pentru Bernadeta, ci pentru lume, pentru oameni, pentru toţi fii lui Dumnezeu. Mesajul adus la grota din Lourdes este evanghelic şi se îndreaptă spre toţi. De aceea, suntem martorii unui astfel de fluviu de pelerini care o caută pe Maria şi doresc să simtă mesajul ei, precum şi mângâierea şi încurajarea ei pe drumul vieţii, pe drumul spre Cristos. Un mare eveniment, o mare bucurie pentru noi toţi cei care ne-am înscris la acest moment istoric. Toţi ne-am simţit privilegiaţi să stam lângă statuia Maicii Domnului din Grota Marssabielle şi toţi ne-am adresat Mariei în rugăciuni şi cântări, aşa cum a făcut-o Bernadeta şi cum au făcut-o milioanele de pelerini sosiţi la poalele munţilor Pirinei. COPLESITOR !Apariţiile Sfintei Fecioare la grota de la Lourdes au declanşat pelerinajele care au adus vindecări şi însănătoşiriasupra oamenilor nu numai prin băile făcute în piscina cu apa miraculoasă, dar mai ales în timpul procesiunii cu Sfântul Sacrament.

La Lourdes au avut loc multe însănătoşiri şi vindecări, dar numai cîteva au trecut examenul foarte sever al Comisiei Medicale Internaţionale şi de hotărârea definitivă a episcopului.O însănătoşire reprezintă restabilirea completă a sănătăţii iar vindecarea poate avea loc în zona fizică, cea psihologicăşi cea spirituală.Şi noi, pelerinii români, la Lourdes am simţit aceasta atmosferă - întâlnindu-l pe Dumnezeu care ni s-a descoperitşi nouă prin Maria, prin imaginea şi mesajul ei evanghelic - încât am fi voit să rămânem mereu acolo, spunând cu Petru"Ce bine ne este nouă aici". Dar drumul nostru trebuia să continue, trebuia să coborâm din Pirinei de lângă Grota Marssabielle, din minunatul templu cuceritor al Lourdesului, spre casă, ca sa spunem şi altora minunile făcute de Domnul prin Cea Preacurată, prin Maria, mama noastră; să povestim şi altora despre atmosfera cerească şimariană de la Lourdes, locul mondial al pelerinilor veniţi din toată lumea. La Lourdes am stat doua zile, timp in care am fost cazati la vilele care apartineau asociatiei Secours Catholiques – Caritas France si am fost hraniti la cantina Caritasului, o cladire mare, impozanta.Am ramas profund impresionata de organizarea la care am asistat in toate zilele pelerinajului nostru, la tot ce am traitpeste tot. Cu si mai mare parere de rau am lasat in urma Lourdes si am plecat spre Paris, ca sa vizitam capitala Frantei in care se afla casa Comunitatii Emanuel. Pe langa aceasta, am vizitat Louvre la exterior, am facut tur de oras, am facut un popas binevenit la minunata Jardin du Luxembourg, Sacre-Coeur, dar cele mai impresionante au fost Notre Dame si

Tour Eiffel. Am facut fotografii si am admirat vitraliile exceptional executate.Am vizitat de asemenea cu mare placere si incantare biserica medaliei miraculoase (chapelle de la Médaille miraculeuse ), o adevarata capodopera de arta, loc in care m-am apropiat cu deosebita piosenie de altarul Sf. Ecaterina Laboure. ( Châsse de sainte Catherine Labouré ).Sena m-a impresionat teribil. Este de o maretie fantastica si podurile sunt construite impecabil. Viata pe Champs Elysees este minunata si am admirat indelung magazinele, strazile largi, cafenelele, picturile noilor si vechilor talente. Champs-Élysées e cunoscut in Franta sub numele de „La plus belle avenue du monde” (Cel mai frumos bulevard din lume) si se intinde de la Piata Concorde pana la Arcul de Triumf. A fost renovat si s-au construit trotuare largi din granit. Este unul dintre cele mai importante obiective turistice ale Parisului.Sute de magazine ale unor firme cunoscute in toata lumea, cinematografe, teatre si restaurante anima zona zi si noapte.Dupa o zi in care pe de-a dreptul ne-am simtit coplesiti definitiv, am luat autocarul si am plecat spre casa. O perioada nici unul din noi nu mai scotea nici o vorba. Parca trecuseram dintr-un univers intr-altul, dintr-o viata intr-alta. Nu ne puteam dezmetici. Nu puteam crede ca noi am trait acele momente atat de superbe, divine si unice in viata noastra. Daca as avea putere, as organiza un pelerinaj cu toti romanii, ca sa vada, sa traiasca, sa simta ceea ce am simtit eu in acea calatorie de vis. Cuvintele nu au puterea de a descrie ce am simtit in acel pelerinaj. Doar inchideti ochii si incercati sa va imaginati obiectivele turistice incantatoare din Paris:

Arcul de Triumf, Bulevardul Champs-Elysees, Turnul Eiffel, Basilica Sacre Coeur, Notre Dame, Cabaretul Moulin Rouge,Muzeul Louvre, Domul Invalizilor, Podul Alexandru al III-lea,Pantheonul, Muzeul d'Orsay, Palatul Versailles, La Defense,Place de la Concorde, Opera din Paris, Muzeul Orangerie, Place Pigalle, Centrul Pompidou, Primaria Parisului, La Conciergerie si Sfanta Capela, Jardin du Luxembourg, Pont Neuf,La Madeleine, Place des Vosges, Muzeul Rodin, Grand Palaisetc. care ne-au daruit momente de neuitat pentru toata viata.Ajunsi acasa, am povestit tuturor de nenumarate ori ce am trait in fiecare zi, ce am vazut, am adus pliante, fotografii, carticele, statuete cu Fecioara Maria de la Lourdes care continea apa sfintita de la izvorul sfant, izvor de apă ce curge în apropierea grotei. Apa acestuia are puteri miraculoase. Am povestit in continuare cum la una din apariţiile sale, Sf.Fecioara i-a spus Bernadettei Soubirous “ Vino bea şi te spală cu apa izvorului”. De atunci pelerinii beau din această apă care curge acum la robineţii aflaţi în stânga grotei şi fac baie în această apă la piscinele din dreapta grotei. Si noi am facut baie in apa din acele piscine faimoase si ne-am simtit excelent dupa aceea. Si cele trei biserici suprapuse : Bazilica Rozariului, Bazilica Imaculata Concepţiune, Bazilica Sf. Pius al X-lea m-au lasat bouche bee, cum spun francezii, adica, fara replica.Bazilica Sf. Pius al X-lea a fost construită în întregime în subteran si este sub nivelul râului Gave de Pau . Sfinţită în 25 martie 1958 bazilica are o capacitate de 20.000 de oameni. De formă elipsoidală, lungimea sa este de 200 de metri, lăţimea de 80 de metri şi înălţimea în centru de

numai 10 metri. Structura sa se bazează foarte mult pe tehnica de beton precomprimat. Este impresionanta, iar experienta unica de acolo nu poate fi povestita asa cum se cuvine, ci trebuie traita pe viu, in cele mai mici amanunte.Milioane de oameni vin anual la Lourdes. Unii vin pentru a se ruga, alţii pentru a se vindeca sau pentru a cere ajutor şiîndrumare, binecuvântare şi protecţie, iar alţii vin din simplă curiozitate. În şir indian se îndreaptă, ajutându-se unii pe alţii, către grota în care Fecioara Maria i s-a arătat lui Bernadette Soubirous. Totul se petrece în linişte şi reculegere. În faţa miracolului oamenii rămân tăcuţi. Se pare ca atingi un taram sfant, de nepatruns, ca te afli pe o alta planeta, intr-o alta lume. Si nu este nici o exagerare. Dar trebuie sa inchei acest capitol pentru a trece mai departe ca sa va povestesc de trairile mele la Madrid. Mi-e greu sa ma desprind de Lourdes si de tot ce a fost acolo, dar trebuie s-o fac.In 2010 am cunoscut o doamna in adevaratul sens al cuvantului, plina de calitati morale si spirituale fara cusur : Claudine Yessayan, un exemplu de devotament si generozitate fara precedent. Este frantuzoaica si a venit in Romania cu treburi. Corsicanul, Xavier, cu care ati facut deja cunostinta, m-a recomandat acestei frantuzoaice, ca sa ii fiu interpreta pe durata sederii ei la noi. Spre marea mea parere de rau a stat foarte putin in tara, si-a rezolvat treburile si a plecat acasa. Am inteles-o deoarece trebuia samearga la copilul ei pe care il lasase in grija sotului. Dragi cititori, deoarece va consider prieteni buni, va fac o marturisire din tot sufletul. Nu mi-as fi inchipuit ca in Franta sa existe persoane atat de inalte din punct de vedere spiritual, ca acestea doua: Claudine si Françoise pe care o voi cunoaste mai tarziu, in iunie 2011, cu ocazia unei

excursii pe care aceasta, impreuna cu sotul ei si cu alti prieteni francezi si belgieni, in numar de sase, au facut-o in Romania. Cele doua despre care pomenesc aici, au dat dovada de cea mai inalta forma de ajutor divin : mâna lui Dumnezeu prin aceste doua unelte ale sale, frantuzoaicele, devenite prietenele mele cele mai bune, asa cum le considera inima mea. Claudine Yessayan a fost magnifica inca de la inceput, de cand a pus piciorul in casa noastra si apoi a continuat ajutorul ei si din Franta, vorbind cu toti ceicare m-ar fi putut ajuta, ca sa cotizeze pentru ca eu sa plec in Spania, la Madrid, in vara anului 2010 pentru a-l intalni pe vindecatorul holistic filipinez de mare tinuta morala si spirituala, cu o devotiune fara precedent, Alex Orbito, un ucenic al lui Cristos trimis pe pamant pentru a ajuta oamenii aflati in suferinta. Si va inchipuiti, dragii mei prieteni, cititori, ca aceasta doamna Claudine, a facut tot posibilul, ca eu sa pot pleca. Mi-a trimis bani ca sa platesc autocarul dus-intors, mi-a facut rezervarea la hotel, a platitavans, mi-a trimis bani ca sa platesc restul de plata. Pentrumancare ramasese foarte putin si mai era nevoie, sa zicem,de 60 de euro.Aici intervine pentru a cata oara minunea lui Dumnezeu asupra mea. Nu mai aveam alti bani, mi-am luat cateva mere, 2 pachete cu orez expandat, o sticla cu apa, mi-am facut bagajul ( foarte mic de altfel, pentru ca plecam pentru cateva zile ) si am asteptat dimineata ca sa ma „imbarc” in autocar. Rudele mele si prietena mea, care stiau ca plec la Madrid, ma cainau si ma compatimeau aproape jelindu-ma si spunandu-mi ca plec asa ca o nebunasi inconstienta la drum lung ( am facut 3 zile dus si 3 zile intors cu autocarul, plus 2 zile la Madrid: sambata si duminica, pentru procedurile medicale ale lui Alex Orbito ).

Eu nu ma sinchiseam de nimic. Nu eram inconstienta, dar stiam in sufletul meu si in mintea mea ca totul va fi foarte bine, ca nimic nu-mi va lipsi si ca Dumnezeu nu isi lasa copiii niciodata. Le-am spus cu multa liniste si pace ca Isus a hranit pasarile cerului si nu le-a lasat sa piara, a hranit 5000 de oameni cu cateva paini si cativa pesti, asa ca si eu, fiind copilul Sau, nu ma va lasa sa pier.Va intrebati desigur ce s-a intamplat cu mine fara mancare,fara bani si cum am rezistat 8 zile. Este de facut un film pe tema asta, va asigur, si sper ca vreun scenarist mai indraznet, sa isi dea seama ce tezaur reprezinta aceste fraze pe care eu le-am scris aici.Dragii mei ( ma adresez asa domnisoarelor, doamnelor si domnilor de pretutindeni, pentru ca voi sunteti cititorii mei dragi ). De cate ori m-au lasat Isus si Preasfanta Fecioara Maria de izbeliste, aruncata in roata vietii, in tumultul valurilor ce sezbat la tarmul nemuririi, fara ca sa imi intinda o mana de ajutor? NICIODATA.De cele mai multe ori nu am meritat, dar iubirea lor a fost intotdeauna mai mare decat neputinta, slabiciunea si delasarea mea, astfel incat la Madrid am avut ocazia sa vad cu ochii mintii si ai sufletului pentru a mia oara, marea lor indurare, bunatate, iubire, intelegere, duiosie, asupra mea.De ce eu? De ce pe mine? M-am intrebat de mii de ori. Dar raspunsul pe care mi l-am dat a fost ca nu pe mine m-a ajutat, caci sunt milioane de oameni in lume pe care ii ajuta, ci pe fiecare copil al lor il ajuta, daca exista deschiderea inimii, incredere deplina, credinta desavarsita si iubire, respect, smerenie fata de ei si de ceilalti semeni. In asemenea context, Dumnezeu si toti sfintii ii ajuta pe

toti in mod egal. Asta am inteles, ca eu nu sunt mai importanta decat ceilalti, ci sunt importanta pentru Dumnezeu la fel ca si ceilalti. Drept exemplu, in autocar m-am asezat foarte aproape de o doamna cu care nu mai vorbisem niciodata pana atunci, dar care, la un moment dat m-a intrebat daca am vreun senvis ceva, pentru ca nu ma vazuse mancand. Eu i-am raspuns ca nu am, dar ca nu imi fac probleme pentru ca Dumnezeu ma ajuta si imi da El cand crede de cuvinta. Cand ea a auzit ca eu vorbesc astfel despre Dumnezeu, mi-a oferit doua senvisuri, putina cafea si ceva dulce, spunand-mi ca ea este foarte credincioasa, camerge la biserica, la slujbe, dar ca nu este ortodoxa si nici catolica. Facea parte din cultul penticostal. Am vorbit cu ea mult despre credinta, religii, Dumnezeu, insemnatatea rugaciunii etc. Cand am ajuns la Madrid mi-a dat in autocar20 de euro spunand-mi ca ma ajuta pentru ca nu poate sa vada o persoana suferind fara mancare si fara apa. Cand am coborat din autocar, pe aceasta doamna, pe nume Constanta, o astepta fata ei, care traia si lucra si ea la Madrid. M-au condus pana la un mic magazin alimentar de unde mi-am cumparat cate ceva. Cand am iesit, fata doamnei mi-a dat 20 de euro, ca sa am si din partea ei, spunandu-mi ca la biserica si-a propus sa faca bine unor persoane drept multumire si inchinare adusa lui Dumnezeu pentru serviciul bun pe care l-a capatat. M-au condus pana la hotelul unde aveam rezervarea si si-au luat la revedere. Eu am fost coplesita de gesturile lor, dar stiam ca totul e dela Dumnezeu, asa cum simtisem inca din Bucuresti, inainte de plecare. Receptionerul, un domn mai in varsta a fost foarte amabil, iar eu, nestiind spaniola am vorbit cu dansul in engleza si italiana. Dimineata la orele opt am fost la usa blocului unde trebuia sa vina Alex Orbito cu intreaga sa

suita de ajutoare, precum si ceilalti bolnavi, care trebuiau tratati.Dar si aici a fost mana Providentei la mijloc, pentru ca minunata Claudine, fusese impreuna cu fiul ei in Belgia, cu o luna in urma, la sedintele de vindecare cu Alex Orbito ( acest vindecator este neobosit; pleaca din tara in tara, ca un mesager, ca sa vindece si continua sa vindece fara ragaz, fara odihna ). Vorbise cu el si cu echipa sa, ca eu sa nu platesc sedintele de vindecare, ca pe mine sa ma scuteasca de la plata. Costul era de 70 euro pentru fiecare sedinta de lucru si toti banii se varsau la constructia secolului, PYRAMID of ASIA, cea mai mare realizare umana posibila. Deci am avut marele, grandiosul privilegiu de a nu plati si de a participa ca ceva unic, devenit un mare mister divin pentru mine, acest vindecator cu puteri magice, care patrunde in interiorul organismului uman in asa mod incat pacientul nu simte nici o durere. Rugaciunile acestui om, puterea lui de vindecare, maretia sa, ma duceau cu gandul la Ilie, Isaia, Ioshua, Iosif. Si in ultima zi, s-a intamplat inca un miracol de neconceput si de neimaginat. Pe cand se ruga, a lesinat, respiratia a devenit grea, apasatoare, ca si cum inima ii venea sa iasa din piept si a ramas ca si cum era fara suflare. Deodata, o voce din interiorul lui a inceputsa vorbeasca spunand ca este Isaia si ca a venit cu mesaj din partea lui Dumnezeu ca sa ne asigure ca Cel de Sus ne iubeste si vrea ca noi sa fim vindecati, mai ales cu sufletul, pentru ca in primul rand sufletul are cea mai mare nevoie de vindecare. A vorbit mai mult, dar din ce in ce , glasul i se etompa, devenea mai incet, parca se stingea ca o flacara delumanare, iar asistenta sa si-a plecat urechea sa inteleaga mai bine sfarsitul mesajului, intelegand ce vorbeste si

transmitandu-ne si nou in engleza. Cert este ca toti am inceput sa plangem teribil, instantaneu, ca la comanda, pentru ca eram complet coplesiti de acea maretie. Asistenta ne-a invitat apoi sa atingem mâna dreapta a domnului Orbito si dupa cateva minute l-au luat si l-au transportat pe brate in salonul unde se afla un pat. Incet-incet, cu greu, sub supravegherea unui medic, domnul Orbito si-a revenit si a trebuit sa faca pauza o ora, ca sa se odihneasca. Dupa aceea si-a reluat activitatea de a lua pe fiecare om in parte si de a il vindeca prin puterea lui Dumnezeu. Inainte ca bolnavii sa intre in cabinetul sau, erau pregatiti de bioenergeticieni care le faceau pase, pentru a le deschide centrii energetici.Functionarea normala a organismului uman este asigurata nu numai de patrunderea din afara a diferitilor compusi chimici si a elementelor de origine organica si anorganica, ci si de alimentarea permanenta din exterior, cu energia Pamantului, a Soarelui si a celorlalte corpuri cosmice. Aceasta energie este principiul fundamental al lumii materiale si este prezenta in orice obiect si fenomen. Fiecare organism viu este purtatorul unui sistem bioenergetic dezvoltat in sine, cu intrarile si iesirile sale, capacitatea de a absorbi, a raspandi si a acumula energie, de a o repartiza de la nivelele organelor la cele ale celulelor. Fiecare celula, organ, sistem si organismul, in intregul sau, genereaza un biocamp, ce formeaza pentru fiecare individ, o structura specifica si caracteristica doar acestuia. Cu ajutorul biocampului, in functie de dereglarile sale energetice, se poate determina starea de sanatate a pacientului.

Avand o sensibilitate ridicata fata de biocampul celorlalti,

senzitivii, prin apropierea mainilor de corpul bolnavului simt, chiar la o oarecare distanta, biocampul manifestandu-se slab, sub diferite forme: caldura, frig, intepaturi, usoara opozitie la miscarea mainilor. Senzitivii aflati intr-o anumita stare pot vedea chiar aura (biocampul) omului. Senzatiile obtinute prin contact cu campul iti indica organele bolnave, iar prin terapie se actioneaza energetic asupra lor, imbunatatindu-se starea sanatatii organelor respective.

Terapia bioenergetica (magnetica) consta in stapanirea metodei de acumulare a energiei si transmiterea acesteia organului bolnav sau organismului ca tot unitar. Acest tratament este aplicat pe scara larga si are un grad ridicat de eficienta.Exceptionala organizare! Nemaipomenit traseu al bolnavilor catre vindecare! Si o alta minune dumnezeiasca... Printre persoanele bolnave care asteptau procedurile domnului Orbito, se afla si o fata, o tanara spaniola, care s-a asezat langa mine si am vorbit tot timpul in engleza. Ea era bucuroasa ca a gasitpe cineva cu care sa vorbeasca in engleza, eu eram bucuroasa ca am pe cineva cu care sa comunic, pentru ca eram singura. Foarte amabila si binevoitoare, mi-a propus sa mergem la pranz la un bufet suedez destul de ieftin: 12 euro pentru oricata mancare doream. I-a parut bine s-o insotesc si am mers impreuna la acel restaurant. Dupa 10 minute au aparut in local si membrii echipei domnului Orbito, in jur de 8 persoane, toti tineri, care lucrau ca voluntari in acele zile. A fost o atmosfera foarte placuta, iarla sfarsit, fata pe care am insotit-o nu m-a lasat deloc sa platesc masa, oferindu-mi favoarea de a plati ea totul,

spunand ca acea suma infima ( care pentru mine era o avere ) nu se pune la socoteala. A fost extrem de draguta cuacest gest onorabil si echitabil, sau mai bine zis, spiritual. I-am multumit lui Dumnezeu din nou pentru marea Lui bunatate. Luni dimineata mi-am luat sacosa si am plecat spre autogara din Madrid ca sa astept autocarul spre tara, caci se terminase sesiunea de vindecare. Stand eu in asteptare si uitandu-ma la lumea care venea si pleca, am vazut o tanara cu o punga mare in mana care imi facea semn si ma striga. Stiti cine era? Extraordinar ! Era fata care imi daduse 20 de euro, fata doamnei Constanta, din autocarul cu care am venit la Madrid. Se gandise sa-mi prepare cafea, senvisuri, ca sa am pe drumul de intoarcere si mi-a mai dat 20 de euro, ca sa am pe drum la intoarcere. I-am multumit din suflet pentru fapta fetei si a mamei ei, din momentul in care le-am cunoscut si pana in clipa cand ne-am luat ramas bun. Mari sunt minunile Domnului, dragiimei, fara egal. Am povestit acest detaliu tuturor, cand m-am intors acasa si simteam nevoia sa vi-l spun si voua.

IN LOC DE E P I L O G

Am gresit de multe ori, caci toti gresim si nu este nici unul corect, sfant si fara pata incat sa ma judece. Doar Dumnezeu are acest drept asupra mea. Cer iertare din toata inima lui Dumnezeu si voua tuturor celor carora v-am gresit. Sunt constienta ca v-am facut mult rau si de aceea ma caiesc din toata fiinta mea. Speranta mea este una singura: aceea de a obtine iertarea totala, ca sa pot merge spre lumina. Si eu, la randul meu, iert greselile celor care au fost răi si nedrepti cu mine, care mi-au facut mult neajuns, atat mie cât si copilului meu. Imi pare nespus de rau ca eu si mai ales copilul meu a trebuit sa suferim nespus din cauza acestor nedreptati si rautati care ni s-au facut si care se puteau rezolva pe cale amiabila, crestineasca. Dar unora nu le poti cere mai mult decat pot ei sa ofere.

Asa că iertarea mea, sa fie cu voi toti, din tot sufletul meu. Si incerc ii iert si pe tiganii care au facut si continua sa faca atat de mult rău ţării noastre, românilor, strainilor si mai ales soţului meu, Laurentiu. A fost atacat in timp ce se intorcea acasa de la serviciu si i s-a dat in cap cu un obiect greu, ca sa ii fure servieta, a fost lovit si tare mi-e teamă săma gandesc daca nu de la asta i s-a tras moartea. Prostia sirautatea sunt atat de mari incat in silnicia lor, nu au ganditca poate are in servieta doar acte ( ceea ce si era de fapt ). Oricum, tiganii ar omori si pentru 10 lei si chiar si pentru mai putin, caci ei nu se gandesc la crima, la a lua viata cuiva, ci la ceea ce pot ei obtine imediat. De cate ori nu au fost omorate batrane in casa sau pe strada pentru 5 lei, pe care ii aveau asupra lor. Dar Dumnezeu e Cel care face dreptate si doar El hotaraste cand si cum. Datoria noastra de crestini e doar sa iertam si sa iubim ( oare cum o fi asta?, m-am intrebat de mii si mii de ori, dar nu exista alt raspuns decat acesta: “iubeste si iarta”, raspuns pe care l-am auzit tot de mii si mii de ori ). DRAGA CITITORULE, meriti si vei avea o viata frumoasa si fericita. Trebuie sa-ti alegi cu grija idealurile si sa ţintesti cât mai sus. Munceste cu placere pentru a avea mereu success. Fii sincer cu oamenii si ajuta-i atunci cand poti, darnu-ti lasa soarta in mainile lor. Doar tu iti poti face viata mai usoara si mai frumoasa. Lupta cu toate fortele pentru a-ti atinge scopurile. Va urez tuturor multa sanatate, pofta de munca si invatatura, bucuria unui DA spus din toata inima spiritualitatii si adevarului, lumină si incredere in propriile forţe, curaj, multa pace sufleteasca si altruism fara limite.

Marele nostru istoric si filosof, Nicolae Iorga, spunea:

” Fiecare are un drum pe care poate fi condus, dar nu i se poate crea un alt drum decât acela pe care e chemat sa mearga.”

Poetul francez Andre Gide spunea :

“E bine sa-ti urmezi propriul drum, dar numai daca e un drum care urca.” Multumesc din tot sufletul tuturor celor care au citit sicitesc aceasta monumentala carte, celor care m-au sustinutsi ma sustin in continuare, care au crezut in mine si in idealul pe care vreau sa il fac cunoscut tuturor. Multumesc prietenilor mei pe care ii port in suflet fara incetare. Multumesc din toata inima copilului meu, Mihai-Emil, care a trebuit sa ma suporte cu stoicism in toti acesti ani si pe care il iubesc mai mult decat pe oricine din aceasta lume, pentru ca el este sufletul meu, tot ce am mai scump si mai drag si nimic nu poate diminua aceasta iubire infinita, care vine dupa aceea faţă de Divinitate. Multumesc naturii, aerului, pamantului si energiei cosmice pentru tot ce mi-a oferit de-a lungul timpului, pentru unicitatea explorarii fiecarei particule de bine, de frumos, de adevar, de iubire si minune adevarata.

Pe curand, preaiubitii mei, la buna revedere !