25. ISBN 978-606-9233-33-7 MANAGEMENTUL MEDICAL AL DEZASTRELOR lucrari practice ed. III-a

MINISTERUL SĂNĂTĂŢIICENTRUL NAŢIONAL DE PREGĂTIRE ÎN "MANAGEMENTUL MEDICAL AL

DEZASTRELOR"

Dr.Nicolae Steiner Dr. Dan Mănăstireanu

MANAGEMENTUL MEDICAL AL DEZASTRELORLUCRĂRI PRACTICE

ediţia III-a revăzută şi adăugităLucrare înregistrată în Catalogul Bibliotecii Naţionale de Medicină a U.S.A.

BUCUREŞTI 2006Editura MPM Edit Consult

2

3

MINISTERUL SĂNĂTĂŢIICENTRUL NAŢIONAL DE PREGĂTIRE ÎN "MANAGEMENTUL MEDICAL AL

DEZASTRELOR"

Dr.Nicolae Steiner Prof. Univ. Dr. Dan MănăstireanuDoctor în ştiinţe medicale Doctor în ştiinţe medicale medic primar medic primarmembru al Academiei Europene membru de onoare al NDMS-U.S.A. de Management al Crizelormembru al Societăţii Mondiale de Medicinăde Dezastre şi Urgenţămembru al Societăţii Internaţionale de Medicină de Dezastrumembru de onoare al NDMS-U.S.A.

MANAGEMENTUL MEDICAL AL DEZASTRELORLUCRĂRI PRACTICE

ediţia III-a revăzută şi adăugităLucrare înregistrată în Catalogul Bibliotecii Naţionale Medicale a U.S.A.

BUCUREŞTI 2006Editura MPM Edit Consult

4

5

CUPRINS:

1. PLANUL DE INTERVENŢII LA DEZASTRE AL SPITALULUI .................................................................14

1.1. COMUNICAŢIILE (TRANSMISIUNILE).................................................................................................................161.2. TRANSPORTUL VICTIMELOR ............................................................................................................................171.3. RĂSPUNSUL LA FAŢA LOCULUI .......................................................................................................................171.4. CONTROLUL TRAFICULUI .................................................................................................................................181.5. CENTRUL DE INFORMAŢII .................................................................................................................................18

2. MANAGEMENTUL GENERAL AL INTERVENŢIEI ÎN DEZASTRE .......................................................32

2.1. FUNDAMENTARE...............................................................................................................................................322.2. RĂSPUNSUL COMBINAT ...................................................................................................................................332.3. ETAPELE PRINCIPALE ALE PROCESULUI DE PLANIFICARE PENTRU ÎNTOCMIREA UNUI PLAN DE URGENŢĂ342.3.1. EVALUAREA ...................................................................................................................................................342.3.2. PREVENIREA..................................................................................................................................................342.3.3. PREGĂTIREA..................................................................................................................................................342.3.4. RĂSPUNSUL...................................................................................................................................................342.3.5. REFACEREA...................................................................................................................................................352.3.6. INSTITUŢIILE CARE ASIGURĂ RĂSPUNSUL ....................................................................................................352.3.6.1. Poliţia .........................................................................................................................................................362.3.6.2. Pompierii ...................................................................................................................................................362.3.7. SERVICIUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE............................................................................................................362.3.7.1. Autorităţile de Sănătate ..........................................................................................................................362.3.7.2. Spitalele.....................................................................................................................................................372.3.7.3. Procurorul .................................................................................................................................................382.3.7.4. Autorităţile locale......................................................................................................................................382.3.7.5. Voluntarii ...................................................................................................................................................392.3.7.6. Armata .......................................................................................................................................................392.3.7.7. Autorităţile Centrale .................................................................................................................................392.3.7.8. Agenţia de Mediu .....................................................................................................................................392.3.7.9. Organizaţiile industriale şi comerciale ..................................................................................................392.3.8. OBIECTIVELE RĂSPUNSULUI COMBINAT .......................................................................................................402.4. RĂSPUNSUL LA DEZASTRELE LOCALIZATE....................................................................................................402.4.1. NIVELUL OPERAŢIONAL ................................................................................................................................412.4.2. NIVELUL TACTIC ............................................................................................................................................412.4.3. NIVELUL STRATEGIC .....................................................................................................................................412.5. COMUNICAŢIILE ................................................................................................................................................432.6. COMUNITATEA DE AFACERI.............................................................................................................................442.7. DEZASTRELE MARITIME ...................................................................................................................................442.8. ARANJAMENTELE DE MANAGEMENT LA NIVEL CENTRAL ..............................................................................452.9. RĂSPUNSUL LA DEZASTRELE EXTINSE ...........................................................................................................452.10. ASISTENŢA MILITARĂ ....................................................................................................................................462.10.1. OBŢINEREA DE INFORMAŢII ........................................................................................................................462.10.2. MEDICAL ......................................................................................................................................................462.10.3. CĂUTAREA ŞI SALVAREA (SAR) ................................................................................................................462.10.4. CERCETARE ................................................................................................................................................472.11. INCIDENTELE TERORISTE ..............................................................................................................................472.12. BILANŢURI, ANCHETE ŞI LECŢIILE ÎNVĂŢATE ...............................................................................................482.13. COMANDA, CONTROLUL ŞI COORDONAREA .................................................................................................48

6

2.13.1. INTRODUCERE .............................................................................................................................................482.14. NIVELUL TACTIC.............................................................................................................................................512.15. NIVELUL STRATEGIC......................................................................................................................................522.15.1. GRUPUL DE COORDONARE STRATEGICĂ ..................................................................................................522.16. ÎNGRIJIRILE ŞI TRATAMENTUL VICTIMELOR DIN DEZASTRE .........................................................................532.16.1. RĂNIŢII .........................................................................................................................................................542.16.2. DECEDAŢII ...................................................................................................................................................542.16.3. BIROUL POLIŢIEI PENTRU VICTIME.............................................................................................................562.16.4. PRIETENII ŞI RUDELE ..................................................................................................................................572.17. EVACUAREA ...................................................................................................................................................582.18. SPRIJINUL SOCIAL ŞI PSIHOLOGIC ...............................................................................................................592.19. COPII ...............................................................................................................................................................602.20. AJUTORUL RELIGIOS ŞI CULTURAL ..............................................................................................................602.20.1. NEVOI ..........................................................................................................................................................602.20.2. AJUTOARELE DIN DEZASTRU ......................................................................................................................612.21. INTRODUCERE ................................................................................................................................................622.22. ASISTÂND MEDIA ...........................................................................................................................................622.22.1. ACŢIUNILE INIŢIALE .....................................................................................................................................622.22.2. STABILIREA UNUI PUNCT DE LEGĂTURĂ CU MEDIA ....................................................................................632.22.3. NOMINALIZAREA UNUI OFIŢER DE LEGĂTURĂ CU MEDIA ...........................................................................632.22.4. ASISTENŢA DIN PARTEA OFICIULUI CENTRAL DE INFORMAŢII (OCI)........................................................632.22.5. MEDIA ..........................................................................................................................................................632.22.5.1. Răspunsul mediilor................................................................................................................................652.22.6. CENTRUL DE MEDIA ....................................................................................................................................662.22.7. TRANSFERUL OPERAŢIILOR CU MEDIA CĂTRE CONTROLUL AUTORITĂŢILOR LOCALE SAU DE SĂNĂTATE

672.22.7.1. Managementul legăturilor îndepărtate ale organelor de informare publică către public ............682.23. VIZITELE VIP-URILOR ....................................................................................................................................692.24. SUSTENABILITATEA .......................................................................................................................................702.24.1. INFORMAREA MEDIILOR ..............................................................................................................................712.25. INTRODUCERE ................................................................................................................................................712.26. SECTORUL VOLUNTAR ...................................................................................................................................712.27. EXERCIŢIILE ŞI PREGĂTIREA PENTRU ACŢIUNILE DIN URMA UNUI DEZASTRU ............................................712.28. CONCEPTUL DEPARTAMENTULUI CONDUCĂTOR ........................................................................................732.29. NOMINALIZAREA UNUI DEPARTAMENT CONDUCĂTOR ................................................................................732.29.1. NATURA DEZASTRULUI................................................................................................................................742.29.2. ACCESUL LA INFORMAŢII ............................................................................................................................742.29.3. DISPONIBILITATEA FACILITĂŢILOR. .............................................................................................................742.29.4. ROLUL DEPARTAMENTULUI CONDUCĂTOR ...............................................................................................742.29.5. DEZASTRUL MASIV ......................................................................................................................................752.30. INTRODUCERE ................................................................................................................................................762.30.1. ABORDAREA COMBINATĂ A PLANIFICĂRII PREGĂTIRII ...............................................................................762.31. BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................................77

3. GHIDUL DE ÎNTOCMIRE A PLANULUI DIRECŢIEI JUDEŢENE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ DEINTERVENŢIE ÎN CAZ DE SITUAŢII DE URGENŢĂ .........................................................................................79

3.1. SCOPUL ................................................................................................................................................................793.2. PRINCIPII ..............................................................................................................................................................793.3. PREZUMŢIILE PLANULUI ...................................................................................................................................803.4. STRUCTURA JUDEŢEANĂ.................................................................................................................................813.5. NOTIFICARE ......................................................................................................................................................823.6. ACŢIUNI DE RĂSPUNS ......................................................................................................................................82

7

3.6.1.ACŢIUNI INIŢIALE, ÎN URMA UNUI DEZASTRU POTENŢIAL SEMNIFICATIV: .........................................................823.7. EVALUAREA NEVOILOR MEDICALE ŞI ALE SĂNĂTĂŢII PUBLICE .....................................................................823.8. SUPRAVEGHEREA SĂNĂTĂŢII PUBLICE ...........................................................................................................833.9. PERSONALUL DE ÎNGRIJIRI MEDICALE ............................................................................................................833.10. ECHIPAMENTE ŞI MATERIALE PENTRU ASISTENŢĂ MEDICALĂ ŞI A SĂNĂTĂŢII PUBLICE............................833.11. EVACUAREA VICTIMELOR ..............................................................................................................................843.12. TRATAMENTUL SPITALICESC.........................................................................................................................843.13. SIGURANŢA MEDICAMENTELOR ....................................................................................................................843.14. SIGURANŢA SĂNĂTĂŢII LUCRĂTORILOR DIN FORMAŢIUNILE DE INTERVENŢIE ...........................................843.15. PERICOLE RADIOLOGICE ...............................................................................................................................843.16. PERICOLE CHIMICE ........................................................................................................................................853.17. PERICOLE BIOLOGICE ....................................................................................................................................853.18. INFORMAŢII ASUPRA SĂNĂTĂŢII PUBLICE .....................................................................................................853.19. CONTROLUL VECTORILOR .............................................................................................................................853.20. APA POTABILĂ ŞI ÎNDEPĂRTAREA APELOR UZATE ......................................................................................853.21. IDENTIFICAREA VICTIMELOR ŞI SERVICII FUNERARE ....................................................................................863.22. NOTIFICARE ŞI ALERTARE .............................................................................................................................863.23. ACŢIUNI CONTINUE.........................................................................................................................................863.24. ACŢIUNI INTRAJUDEŢENE ..............................................................................................................................893.25. RESPONSABILITĂŢI ........................................................................................................................................893.25.1.DIRECTORUL DIRECŢIEI JUDEŢENE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ. .......................................................................893.26. CERERI DE RESURSE .....................................................................................................................................903.26.1.EVALUAREA NEVOILOR PRINCIPALE INIŢIALE .................................................................................................903.26.2.EVALUAREA NEVOILOR PENTRU CONTINUAREA OPERAŢIILOR......................................................................903.27. DISPOZIŢII FINALE ..........................................................................................................................................913.28. ANEXA NR.1 .....................................................................................................................................................92STRUCTURA ECHIPEI MOBILE DE TRIAJ (E.M.TR.) CE SE VA ORGANIZA DE CĂTRE DSPJ ......................................92

4. PLANUL DE INTERVENŢIE LA DEZASTRE AL SPITALULUI................................................................94

PLANUL DE INTERVENŢIE LA DEZASTRE AL SPITALULUI JUDEŢEAN _______________.................954.1.PLANUL A ...........................................................................................................................................................994.2.PLANUL B..........................................................................................................................................................1014.3.PLANUL C .........................................................................................................................................................1024.4. PLANUL D.........................................................................................................................................................1034.5. PLANUL E.........................................................................................................................................................1044.6.PLANUL F .........................................................................................................................................................1054.7.PLANUL G .........................................................................................................................................................1074.8.PLANUL H .........................................................................................................................................................1214.9.PLANUL I...........................................................................................................................................................1234.10.PLANUL J ........................................................................................................................................................1264.11.PLANUL K .......................................................................................................................................................1284.12.PLANUL L........................................................................................................................................................1364.13.PLANUL M.......................................................................................................................................................138ANEXA NR.1 ............................................................................................................................................................1414.13.1.FIŞA MEDICALĂ DE TRIAJ ÎN DEZASTRE .......................................................................................................1814.13.2. BIBLIOGRAFIE: .............................................................................................................................................185

5. GHIDUL OPERAŢIUNILOR DE TERENAL ECHIPELOR CBRNE..........................................................186

5.1.INTRODUCERE................................................................................................................................................1865.2. OPERAŢIUNI TACTICE .....................................................................................................................................1865.2.1.RECUNOAŞTEREA............................................................................................................................................186

8

5.2.2.IZOLAREA .........................................................................................................................................................1875.2.3.PERIOADA DE LUCRU ŞI REABILITARE.............................................................................................................1875.2.4.ECHIPAMENTUL DE PROTECŢIE.......................................................................................................................1885.3. COMUNICAŢII......................................................................................................................................................1885.3.1 IDENTIFICAREA FORŢEI SPECIALE...............................................................................................................1885.3.2 PROCEDURILE DE COMUNICARE ÎNTRE MEMBRII ECHIPEI ..........................................................................1885.3.2.1 Indicativele Forţei Speciale ...................................................................................................................1885.3.3 PROCEDURI DE COMUNICARE......................................................................................................................1885.4 MANAGEMENTUL MEDICAL.............................................................................................................................1895.5 PRIORITĂŢILE DE TRATAMENT ........................................................................................................................1905.6 TRIAJUL ...........................................................................................................................................................1905.6.1 CLASIFICAREA VICTIMELOR .........................................................................................................................1905.7 DECONTAMINAREA..........................................................................................................................................1905.8 TRATAMENTUL.................................................................................................................................................1915.9 TRANSPORTUL.................................................................................................................................................1915.10 CENTRUL DE ADUNARE A VICTIMELOR (CCC) ............................................................................................1925.11 SPRIJINUL SPITALICESC ...............................................................................................................................1925.12 ÎNREGISTRĂRI ŞI RAPOARTE.........................................................................................................................1935.13 DISPONIBILITATEA ACTELOR DE IDENTITATE (PAŞAPOARTE) ....................................................................193

6. DESCRIEREA FUNCŢIILOR ŞI ASPECTE OPERAŢIONALE ...............................................................193

6.1 REPERELE DE VERIFICARE .............................................................................................................................1936.2 COMANDA ŞI CONTROLUL...............................................................................................................................1936.3 CONDUCĂTORUL FORŢEI SPECIALE (TFL) ...................................................................................................1956.3.1 INTRODUCERE ..............................................................................................................................................1956.3.2 DESCRIEREA ATRIBUŢIILOR .........................................................................................................................1956.4 LISTA OPERAŢIONALĂ DE VERIFICARE...........................................................................................................1976.4.1 ÎNAINTE DE ACTIVARE...................................................................................................................................1976.4.2 DUPĂ ACTIVARE............................................................................................................................................1976.4.3 LA LOCUL DE MOBILIZARE ............................................................................................................................1986.4.4 ÎN TIMPUL DEPLASĂRII ..................................................................................................................................1986.4.5 ÎN TIMPUL OPERAŢIUNILOR DE LA FAŢA LOCULUI ........................................................................................1996.4.6 LA DEMOBILIZARE ........................................................................................................................................2006.4.7 DUPĂ INCIDENT ............................................................................................................................................2016.5 ADJUNCTUL CONDUCĂTORULUI FORŢEI SPECIALE (ATFL) ........................................................................2016.5.1 INTRODUCERE ..............................................................................................................................................2016.5.2 DESCRIEREA ATRIBUŢIILOR .........................................................................................................................2026.5.3 ASISTENTUL CONDUCĂTORULUI FORŢEI SPECIALE:..................................................................................2026.6 LISTA OPERAŢIONALĂ DE VERIFICARE...........................................................................................................2046.6.1 ÎNAINTE DE ACTIVARE...................................................................................................................................2046.6.2 DUPĂ ACTIVARE............................................................................................................................................2046.6.3 LA LOCUL DE MOBILIZARE ............................................................................................................................2046.6.4 ÎN TRANZIT ....................................................................................................................................................2046.6.5 ÎN OPERAŢIILE DE LA FAŢA LOCULUI ............................................................................................................2056.6.6 LA DEMOBILIZARE.........................................................................................................................................2056.6.7 DUPĂ INCIDENT ............................................................................................................................................2066.7 OFIŢERUL ADMINISTRATIV ..............................................................................................................................2066.7.1 INTRODUCERE ..............................................................................................................................................2066.7.2 DESCRIEREA ATRIBUŢIILOR .........................................................................................................................2076.8 LISTA OPERAŢIONALĂ DE VERIFICARE...........................................................................................................2076.8.1 ÎNAINTE DE ACTIVARE...................................................................................................................................2076.8.2 DUPĂ ACTIVARE............................................................................................................................................208

9

6.8.3 LA LOCUL DE MOBILIZARE ............................................................................................................................2086.8.4 ÎN TRANZIT ....................................................................................................................................................2086.8.5 ÎN OPERAŢIUNILE DE LA FAŢA LOCULUI .......................................................................................................2096.8.6 LA DEMOBILIZARE.........................................................................................................................................2096.8.7 DUPĂ INCIDENT ............................................................................................................................................2106.9 SPECIALISTUL DE COMUNICAŢII .....................................................................................................................2106.9.1 INTRODUCERE ..............................................................................................................................................2106.9.2 DESCRIEREA ATRIBUŢIILOR .........................................................................................................................2106.10 LISTA OPERAŢIONALĂ DE VERIFICARE ........................................................................................................2116.10.1 ÎNAINTE DE ACTIVARE ................................................................................................................................2116.10.2 DUPĂ ACTIVARE .........................................................................................................................................2116.10.3 LA LOCUL DE MOBILIZARE ..........................................................................................................................2116.10.4 ÎN TRANZIT: .................................................................................................................................................2126.10.5 ÎN OPERAŢIUNILE DE LA FAŢA LOCULUI .....................................................................................................2126.10.6 LA DEMOBILIZARE.......................................................................................................................................2146.10.7 DUPĂ INCIDENT ..........................................................................................................................................2146.11 OFIŢERUL DE SECURITATE ...........................................................................................................................2156.11.1 INTRODUCERE ............................................................................................................................................2156.11.2 DESCRIEREA ATRIBUŢIILOR .......................................................................................................................2156.12 LISTA OPERAŢIONALĂ DE VERIFICARE ...........................................................................................................2156.12.1 ÎNAINTE DE ACTIVARE ................................................................................................................................2156.12.2 DUPĂ ACTIVARE .........................................................................................................................................2166.12.3 LA LOCUL DE MOBILIZARE ..........................................................................................................................2166.12.4 ÎN TRANZIT ..................................................................................................................................................2166.12.5 ÎN TIMPUL OPERAŢIUNILOR DE LA FAŢA LOCULUI......................................................................................2176.12.6 LA DEMOBILIZARE.......................................................................................................................................2196.12.7 DUPĂ INCIDENT ..........................................................................................................................................2196.13 CONSIDERAŢII ASUPRA SECURITĂŢII FORŢEI SPECIALE ...........................................................2206.13.1 INTRODUCERE ............................................................................................................................................2206.13.2 DESCRIEREA ATRIBUŢIILOR .......................................................................................................................2206.13.3 RISCURI ŞI PERICOLE SPECIALE ................................................................................................................2216.14 LISTA OPERAŢIONALĂ DE VERIFICARE ........................................................................................................2216.14.1 ÎNAINTE DE ACTIVARE ................................................................................................................................2216.14.2 LA LOCUL DE MOBILIZARE ..........................................................................................................................2236.14.3 ÎN OPERAŢIUNILE DE LA FAŢA LOCULUI .....................................................................................................2236.14.4 DUPĂ INCIDENT ..........................................................................................................................................225

7. OPERAŢIUNILE DIN TEREN ALE SECTORULUI MEDICAL (MOS) .....................................................226

7.1 OPERAŢIUNILE SERVICIILOR MEDICALE DE URGENŢĂ .................................................................................2267.1.1 INTRODUCERE ..............................................................................................................................................2267.1.2 DESCRIEREA ATRIBUŢIILOR .........................................................................................................................2267.1.3 LISTA OPERAŢIONALĂ DE VERIFICARE.........................................................................................................2277.1.3.1 Înainte de activare ..................................................................................................................................2277.1.3.2 După activare ..........................................................................................................................................2277.1.3.3 La punctul de adunare ...........................................................................................................................2277.1.3.4 În tranzit....................................................................................................................................................2287.1.3.5 La locul de mobilizare ............................................................................................................................2287.1.3.6 În timpul operaţiunilor de la faţa locului ...............................................................................................2297.1.3.7 La demobilizare .......................................................................................................................................2357.1.3.8 După incident...........................................................................................................................................2367.2 OFIŢERUL CU OPERAŢIUNILE MEDICALE DIN TEREN (FMOO) .....................................................................2367.2.1 INTRODUCERE ..............................................................................................................................................236

10

7.2.2 DESCRIEREA ATRIBUŢIILOR .........................................................................................................................2367.2.3 LISTA OPERAŢIONALĂ DE VERIFICARE.........................................................................................................2377.2.3.1 Înainte de activare ..................................................................................................................................2377.2.3.2 După activare ..........................................................................................................................................2377.2.3.3 La locul de mobilizare ............................................................................................................................2377.2.3.4 În tranzit....................................................................................................................................................2397.2.3.5 În timpul operaţiunilor de la faţa locului ...............................................................................................2397.2.3.6 La demobilizare .......................................................................................................................................2417.2.3.7 După incident...........................................................................................................................................2417.3 OFIŢERUL SERVICIILOR MEDICALE DE URGENŢĂ (EMSO) ...........................................................................2427.3.1 INTRODUCERE ..............................................................................................................................................2427.3.2 DESCRIEREA ATRIBUŢIILOR .........................................................................................................................2427.3.3 LISTA OPERAŢIONALĂ DE VERIFICARE.........................................................................................................2437.3.3.1 Înainte de activare ..................................................................................................................................2437.3.3.2 După activare ..........................................................................................................................................2437.3.3.3 La locul de mobilizare ............................................................................................................................2437.3.3.4 În tranzit....................................................................................................................................................2457.3.3.5 În timpul operaţiunilor de la faţa locului ...............................................................................................2457.3.3.6 La demobilizare .......................................................................................................................................2497.3.3.7 După incident...........................................................................................................................................2497.4 ASISTENTUL MEDICAL DE URGENŢĂ ..............................................................................................................2507.4.1 INTRODUCERE ..............................................................................................................................................2507.4.2 DESCRIEREA ATRIBUŢIILOR .........................................................................................................................2507.4.3 LISTA OPERAŢIONALĂ DE VERIFICARE.........................................................................................................2507.4.3.1 Înainte de activare ..................................................................................................................................2507.4.3.2 După activare ..........................................................................................................................................2507.4.3.3 La locul de mobilizare ............................................................................................................................2517.4.3.4 În tranzit....................................................................................................................................................2517.4.3.5 În timpul operaţiunilor de la faţa locului ...............................................................................................2517.4.3.6 La demobilizare .......................................................................................................................................2527.4.3.7 După incident...........................................................................................................................................252

8. ANEXA A .........................................................................................................................................................254

8.1 PROCEDURILE DE DECONTAMINARE A PACIENŢILOR ECHIPELOR DE INTERVENŢIEMEDICALĂ ÎN CAZ DE INCIDENTE CU MATERIALE CBRNE......................................................................254

9. ANEXA B...........................................................................................................................................................263

9.1 PROCEDURILE TEHNICE DE DECONTAMINARE ALE ECHIPELOR DE INTERVENŢIEMEDICALĂ ÎN CAZ DE INCIDENTE CU MATERIALE CBRNE......................................................................263

10. ANEXA C ........................................................................................................................................................268

10.1 PROCEDURILE DE DECONTAMINARE DE URGENŢĂ ALE ECHIPELOR DE INTERVENŢIEMEDICALĂ ÎN CAZ DE INCIDENTE CU MATERIALE CBRNE......................................................................268

11. ANEXA D ........................................................................................................................................................269

11.1 SOLUŢIILE TEHNICE DE DECONTAMINARE ALE ECHIPELOR DE INTERVENŢIE MEDICALĂÎN CAZ DE INCIDENTE CU MATERIALE CBRNE............................................................................................269

11

12. ANEXA E ........................................................................................................................................................272

12.1 PROTOCOALELE DE ACŢIUNE ŞI TRATAMENT ALE ECHIPELOR DE INTERVENŢIEMEDICALĂ ÎN CAZ DE INCIDENTE CU MATERIALE CBRNE......................................................................27212.2.DIAGNOSTICUL INTOXICAŢIEI CU STL NEUROPARALITICE...........................................................27212.2.1.DATE CLINICE ................................................................................................................................................27212.3. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR .....................................................................................................................27212.2.2.RECOLTAREA PROBELOR..............................................................................................................................27212.2.3.PROCEDURI DE LABORATOR .........................................................................................................................27312.4. ATITUDINEA ÎN CAZUL UNUI ATAC TERORIST CU STL NEUROPARALITICE ...................................................27312.4.1. PRIMUL AJUTOR ŞI DECONTAMINAREA ........................................................................................................27312.5. TRATAMENTUL.................................................................................................................................................27412.6. SUPRAVEGHEREA ŞI DETECŢIA RĂSPÂNDIRILOR DELIBERATE.....................................................................27512.6.1.DEFINIREA CAZURILOR..................................................................................................................................27512.7. BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................................................27512.9. MANIFESTĂRI CLINICE ALE STL VEZICANTE .....................................................................................27512.9.1.INTOXICAŢIA CRONICĂ...................................................................................................................................27612.10. ATITUDINEA ÎN CAZUL UNUI ATAC TERORIST CU STL VEZICANTE .............................................................27712.10.1.DECONTAMINAREA ŞI PRIMUL AJUTOR.......................................................................................................27712.10.2.DIAGNOSTICUL ............................................................................................................................................27712.11. CONCLUZII .....................................................................................................................................................27812.12. BIBLIOGRAFIE: ..............................................................................................................................................27812.13. INTOXICAŢIA CU CLOR ...........................................................................................................................27812.14.ACŢIUNE TOXICĂ ............................................................................................................................................27912.15.DATE CLINICE .................................................................................................................................................27912.15.1.INTOXICAŢIA ACUTĂ: ...................................................................................................................................27912.16. ATITUDINEA ÎN CAZUL UNUI ATAC TERORIST CU CLOR ...............................................................................27912.16.1.DECONTAMINAREA ŞI PRIMUL AJUTOR.......................................................................................................27912.16.2.DIAGNOSTICUL DE LABORATOR..................................................................................................................28012.16.3.TRATAMENTUL.............................................................................................................................................28012.16.4. TRATAMENTUL INTOXICAŢIEI PRIN INHALARE: ..........................................................................................28012.16.5.TRATAMENTUL LEZIUNILOR TEGUMENTARE...............................................................................................28012.16.6.TRATAMENTUL LEZIUNILOR OCULARE ........................................................................................................28112.17.BIBLIOGRAFIE: ...............................................................................................................................................28112.18.INTOXICAŢIA CU FOSGEN.......................................................................................................................28112.19.DATE CLINICE .................................................................................................................................................28212.19.1.INTOXICAŢIA ACUTĂ ....................................................................................................................................28212.20. ATITUDINEA ÎN CAZUL UNUI ATAC TERORIST CU FOSGEN...........................................................................28312.20.1.DECONTAMINAREA ŞI PRIMUL AJUTOR.......................................................................................................28312.20.2.TRATAMENTUL.............................................................................................................................................28312.20.3.PROCEDURI DE LABORATOR.......................................................................................................................28312.21. BIBLIOGRAFIE: ..............................................................................................................................................28412.22. PROPRIETĂŢILE FIZICO-CHIMICE ALE ACIDULUI CIANHIDRIC ......................................................................28512.23. DATE CLINICE ................................................................................................................................................28512.23.1.INTOXICAŢIA ACUTĂ ....................................................................................................................................28512.23.2.INTOXICAŢIA CRONICĂ.................................................................................................................................28612.23.3.DECONTAMINAREA ŞI PRIMUL AJUTOR.......................................................................................................28612.24.DIAGNOSTICUL DE LABORATOR ....................................................................................................................28712.25.TRATAMENTUL ...............................................................................................................................................28712.25.1. PREVENIREA EXPUNERII ............................................................................................................................28812.26. BIBLIOGRAFIE: ..............................................................................................................................................288

12

13. PROCEDURILE DE DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT A ÎN CAZUL FOLOSIRII AGENŢILORBIOLOGICI ...............................................................................................................................................................289

13.1 ATITUDINEA ÎN CAZUL FOLOSIRII DELIBERATE ÎN SCOPURI TERORISTE A ANTRAXULUI ...........................28913.2 ATITUDINEA ÎN CAZUL FOLOSIRII DELIBERATE ÎN SCOPURI TERORISTE A VARIOLEI .................................29613.3 ATITUDINEA ÎN CAZUL FOLOSIRII DELIBERATE ÎN SCOPURI TERORISTE A CIUMEI .....................................30213.4 ATITUDINEA ÎN CAZUL FOLOSIRII DELIBERATE ÎN SCOPURI TERORISTE A TULAREMIEI.............................30713.5 ATITUDINEA ÎN CAZUL FOLOSIRII DELIBERATE ÎN SCOPURI TERORISTE A TOXINEI BOTULINICE .................31313.6 ATITUDINEA ÎN CAZUL UNOR EPIDEMII (ÎMBOLNĂVIRI) CU ETIOLOGIE NECUNOSCUTĂ ............................317

14. ECHIPA MEDICALĂ MOBILĂ DE TRIAJ ŞI EVACUARE..........................................................................321

14.1.ORGANIZAREA ECHIPEI ....................................................................................................................................32314.2.MODUL ACTIV: ..................................................................................................................................................32314.3.MODUL DE PREGĂTIRE: ...................................................................................................................................32614.4.DESCRIEREA ATRIBUŢIILOR FUNCŢIONALE.....................................................................................................32714.5.COMANDANTUL UNITĂŢII .................................................................................................................................32714.6.OFIŢERUL EXECUTIV (LOCŢIITORUL) ...............................................................................................................32814.7.ŞEFUL SECŢIEI DE OPERAŢIUNI MEDICALE .....................................................................................................32914.8.ŞEFUL SECŢIEI DE LOGISTICĂ .........................................................................................................................33014.9.SUPRAVEGHETORUL PENTRU ÎNGRIJIRILE AMBULATORII/PRESPITALICEŞTI ................................................33114.10.SUPRAVEGHETORUL ÎNGRIJIRILOR ...............................................................................................................33114.11.OFIŢERUL CU MATERIALELE ..........................................................................................................................33214.12.OFIŢERUL DE INFORMAŢII PUBLICE ..............................................................................................................33314.13.OFIŢERUL CU PERSONALUL ..........................................................................................................................33414.14.TREZORIERUL .................................................................................................................................................33514.15.OFIŢERUL CU PREGĂTIREA............................................................................................................................33514.16.OFŢERUL CU MANAGEMENTUL STRESSULUI CRITIC DE INCIDENT:............................................................33614.17.CONDUCĂTORUL GRUPULUI DE COMUNICAŢII ..............................................................................................33614.18.ŞEFUL GRUPULUI DE SIGURANŢĂ-SECURITATE ..........................................................................................33714.19.MANAGERUL BAZEI DE OPERAŢII A ECHIPEI MEDICALE MOBILE DE TRIAJ ŞI EVACUARE ........................33814.20.ŞEFII DE ECHIPĂ .............................................................................................................................................33914.20.1.CONDUCĂTORII ECHIPEI DE RESUSCITARE “ROŞU” / TRATAMENT "GALBEN"..........................................33914.20.2.CONDUCĂTORUL ECHIPEI DE MENŢINERE "VERDE" ..................................................................................34014.21.MEMBRII .......................................................................................................................................................34114.22.SISTEMUL DE PUNCTAJ AL DISPONIBILITĂŢII DE MISIUNE A MEMBRILOR ECHIPEI:.........34414.23.UNIFORME ...................................................................................................................................................34514.24.PREGĂTIREA ..............................................................................................................................................34614.25.MISIUNEA .....................................................................................................................................................34814.26.MANAGEMENTUL STRESSULUI CRITIC DE INCIDENT (MSCI) .....................................................35314.27.ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII ...................................................................................................................35514.28.RELAŢIILE CU MEDIA ...............................................................................................................................35714.29.COMUNICAŢIILE.........................................................................................................................................35814.30.CONTROLUL ECHIPAMENTULUI ŞI AL MATERIALELOR ...............................................................36014.31.PROTOCOALELE DE TRIAJ ....................................................................................................................36014.32.ANEXA A. LISTA ECHIPAMENTULUI PERSONAL. .........................................................................................36414.32.1.VERIFICAREA OBIECTELOR PERSONALE ....................................................................................................36414.33.ANEXA B: LISTA DE VERIFICARE A ECHIPEI MEDICALE MOBILE DE TRIAJ ŞI EVACUARE ÎN MOMENTULACTIVĂRII ...................................................................................................................................................................36514.34.ANEXA C: RENUNŢAREA LA RESPONSABILITATE ........................................................................................36714.35.ANEXA D: MEMORANDUMUL DE ÎNŢELEGERE ÎNTRE M.S. ŞI SPITALE ......................................................36714.36.ANEXA F: LISTA DE EVENIMENTE MEDICALE ŞI LOGISTICE (MEL)............................................................37214.37.ANEXA G: SCORUL SEVERITĂŢII IMPACTULUI DEZASTRULUI ......................................................................373

13

15. MANAGEMENTUL PRESPITALICESC AL VICTIMELOR ÎNCARCERATE DUPĂ UN CUTREMUR....................................................................................................................................................................................375

15.1. INTRODUCERE ..................................................................................................................................................37515.2. DISABILITĂŢILE ...............................................................................................................................................37615.2.1. EVALUAREA PRIMARĂ A VICTIMELOR ÎNCARCERATE ....................................................................................37715.2.2. REZULTATELE SIMULĂRILOR UNOR CUTREMURE CU SCENARII DIFERITE ......................................................37815.3. INSPECŢIA ORGANISMULUI ŞI HIPOTERMIA ...................................................................................................37915.4. ALTE LEZĂRI ....................................................................................................................................................38015.5. DESCARCERAREA.............................................................................................................................................38115.6. EVACUAREA .....................................................................................................................................................38315.7.LA CE SĂ NE AŞTEPTĂM ....................................................................................................................................38415.8. BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................................................385

16. CONTROVERSA ÎNTRE SPRIJINUL VITAL AVANSAT CONTRA SPRIJINUL DE BAZĂ AL VIEŢIIÎN MEDIUL PRESPITALICESC (ABORDAREA “AMBALAJ ŞI EXPEDIŢIE” ŞI „STAI ŞI JOACĂ” AÎNGRIJIRII PACIENŢILOR RĂNIŢI). ...............................................................................................................387

16.1. INTRODUCERE..................................................................................................................................................38816.2. ABORDAREA ÎNGRIJILOR VICTIMELOR RĂNITE ..............................................................................................39216.3. TIMPUL PRE-SPITALICESC...............................................................................................................................39316.3.1. INIŢIEREA ABORDULUI INTRAVENOS ŞI TERAPIA CU FLUIDE ......................................................................39616.3.2. INTUBAŢIA ENDOTRAHEALĂ..........................................................................................................................39716.4. SISTEMUL URBAN FAŢĂ DE CEL RURAL .........................................................................................................39816.5. CONCLUZII .......................................................................................................................................................39916.6. BIBLIOGRAFIE:.................................................................................................................................................399

14

1. PLANUL DE INTERVENŢII LA DEZASTRE AL SPITALULUI

Se crede de către toate persoanele interesate în securitate şi bunăstare, căfiecare municipalitate are un plan de urgenţă-dezastru aplicabil. Acest plan trebuiesă fie o rezultantă a planurilor tuturor serviciilor de urgenţă, printre care trebuie săfie planul de urgenţă al serviciilor de sănătate, care vor include planul de urgenţăal spitalului sau a altei facilităţi medicale din comunitate.

Într-o comunitate, prin planificare, responsabilitatea pentru coordonarearesurselor şi serviciilor revine coordonatorului Planului de urgenţă.

Evacuarea eficientă a victimelor de la locul dezastrului la o facilitatemedicală, depinde într-o măsură semnificativă de alte servicii. Dacă aceste serviciiau planuri de urgenţă întocmite şi care au fost coordonate, operaţiunea deevacuare se va desfăşura cu eficienţa scontată. De altfel este important caplanificatorul coordonator al planului de urgenţă să fie consultat de către

Comitetul de Planificare de Urgenţă al Spitalului, atunci când se întocmeşteplanul de urgenţă al spitalului. În situaţia în care nu există planuri de urgenţă alecomunităţii, spitalul va trebui să accepte responsabilitatea planificării spijinuluinecesar al serviciilor cerute spitalului.

Deoarece planul de urgenţă al spitalului va trebui să fie întocmit nu numaipentru primirea victimelor, dar şi pentru evacuarea pacienţilor în situaţia unuidezastru intern al spitalului, este recomandabil ca reprezentanţii tuturor serviciilorde urgenţă să participe la sesiunile de planificare.

Funcţiile pe care spitalul le alege să fie îndeplinite vor fi dictate de nivelulfuncţiilor, pe care spitalul le îndeplineşte de rutină şi de capacităţile spitalului de a-şi asuma responsabilităţi suplimentare.

Funcţiile pe care spitalul şi le poate asuma sunt : Îngrijirea continuă a pacienţilor internaţi, pe o bază modificată ; Triajul şi stabilizarea pentru pacienţii care trebuiesc evacuaţi secundar, la

alte spitale ; Îngrijiri definitive pentru, fracturi, arsuri, răniri la cap, etc. ; Menţinerea victimelor în spaţii preselectate, incluzând asigurarea îngrijirilor

şi a pregătirii victimelor a căror prioritate pentru intervenţii chirurgicale nu esteurgentă;

Tratamente minore pentru victimele care nu necesită internarea.Aceste funcţii sunt îndeplinite în mod obişnuit de către personal medical şi

nemedical sprijinit de către serviciul administrativ şi aprovizionare pe durataoperaţiunilor de urgenţă şi de către întregul personal al spitalului.

Acceptarea principiilor de standardizare a tratamentului, într-o urgenţă, estedezirabilă din următoarele motive :

15

Poate fi uneori o discrepanţă, între capacitatea de spitalizare şi numărul demedici disponibili. Relaţia normală medic-pacient cere ca medicul să-şi asumeresponsabilitatea pentru îngrijirea pacientului pe toată perioada îmbolnăvirii.

Când un număr mare de victime necesită tratament într-o instituţie, cel maibun tratament nu poate fi acordat dacă posibilităţile de acordare a tratamentuluide către medici nu sunt aplicate pe cea mai economicoasă dintre căile posibile.Aceasta se poate realiza prin diviziunea muncii şi introducerea standardizăriitratamentului.

Va putea fi totuşi o discrepanţă între cantitatea de materiale medicaledisponibile şi cantitatea de materiale medicale necesare. Nu este posibil să fiestocate toate tipurile de medicamente şi materiale medicale folosite de cătrefiecare medic, aceste materiale vor putea fi alese pe baza înţelegerii că îngrijirilestandard vor fi introduse (cum ar fi listele selecţionate de antibiotice).

Într-o comunitate care are doar un singur spital activ, coordonarea Planuluide Urgenţă al Spitalului cu Planul Comunităţii, va prezenta puţine probleme dacăCoordonatorul Planificării de Urgenţă va utiliza resursele comunităţii şi vacoordona pregătirea unui personal şi resurse suficiente (tărgi, chingi, Personal deprim-ajutor, etc.), pentru a îndeplini cererile impuse de un dezastru anticipat.

Coordonatorul va şti că resursele trebuie să fie utilizate, din participarea laşedinţele Comitetului de Urgenţă şi cunoscând Planul de Urgenţă al Spitalului, caşi bazele de planificare.

Comunităţile cu spital unic, trebuie să se uite în afara graniţelor oraşului lorpentru a putea efectua o planificare pentru dezastru eficientă. În ariile unde existăcâteva comunităţi cu spital unic, la o distanţă rezonabilă, o legătură între spitale vatrebui să fie instituită şi menţinută. Aceasta va crea capacitatea de coordonare aactivităţii spitalelor şi a planurilor de acordare a ajutorului şi sprijinului mutual.Coordonatorul Planificării de Urgenţă trebuie să obţină prin planificarea pentrudezastre, resursele din diferite comunităţi care sunt cerute în sprijin prin Planul deUrgenţă.

Comunităţile cu două sau mai multe spitale, vor sublinia în mai mare măsurăimportanţă coordonării dintre Planurile de Urgenţă ale Spitalelor şi PlanulComunităţii, în particular în acele arii cum ar fi controlul traficului, distribuireaechitabilă a victimelor şi transportul de către serviciile de ambulanţă. Asistenţacomunităţilor va fi de altfel necesară pentru a ajuta medicul să ajungă la spitaluldesemnat cât mai rapid posibil.

Într-o mare arie metropolitană, care are o multitudine de spitale întregraniţele ei administrative, va putea fi într-o situaţie mai bună pentru acordareaunui sprijin adecvat în situaţia unui dezastru. Planurile coordonate ale spitalelor vortrebui să fie încorporate în Planul de Dezastru al Comunităţii. Fiecare spital sausector desemnat din aria metropolitană, se poate extinde între ariile metropolei,pentru a cuprinde şi spitalele rurale.

Impactul dezastrelor poate, ocazional să fie absorbit de către un spital, încare dacă este posibil planificarea trebuie să înceapă cu presupunerea că

16

operaţiunile de răspuns la dezastru vor fi un efort cooperativ bazat pe resurseleunui grup de spitale. În unele cazuri municipalităţile sunt o agregare convenabilăde facilităţi ce implică marile spitale specializate, spitale generale şi alte facilităţicare lucrează în cooperare. Conceptul unei planificări a răspunsului la dezastre peo arie largă este bazat pe integrarea planurilor de urgenţă ale spitalelor.

Scopul integrării planurilor de urgenţă ale spitalelor este să asigure căspitalele nu vor fi inundate şi nu vor fi folosite inadecvat.

Componentele care pot sprijini atingerea acestor scopuri ale coordonăriisunt:

comunicaţiile; transportul victimelor; răspunsul la locul dezastrului; spitalele; comanda şi coordonarea serviciilor de sănătate.O funcţie a integrării planurilor de urgenţă ale spitalelor va fi să conformeze

sau să modifice rolul spitalelor participante şi să pună la dispoziţie astfel deinformaţii disponibile către alte grupuri interesate.

Fiecare spital trebuie să fie pregătit pentru a executa propriile sale funcţii lacapacitatea maximă sau extinsă. Prin integrarea planurilor de urgenţă ale spitalelorele devin o parte a planului jurisdicţiei administrative judeţene mai mult decât aplanului local.

Toate spitalele contribuie în mod automat cu serviciile lor în cantitateanecesară pentru a asigura îngrijirea completă şi de calitate înaltă a victimelor, fiecă dezastrul se produce în vecinătatea sa nu a spitalelor.

1.1. Comunicaţiile (transmisiunile)

Comunicaţiile prin fir sunt baza pentru majoritatea traficului dintre spital şicomunitate. Acestea vor continua să fie folosite cât de departe posibil în dezastre,dar vor trebui să fie suplimentate cu un sistem de transmisiuni independent.

Un sistem de transmisiuni prin radio emisie-recepţie, care poate acoperi ariiesenţiale, care altfel ar fi inaccesibile, trebuie să fie luat în considerare dacăfacilităţile sunt disponibile. Trebuie de altfel să se ia în considerare şi creării unuisistem special de linii de comunicaţii paralel care să facă faţă atunci când liniiletelefonice obişnuite sunt suprasolicitate. În timpul dezastrelor.

17

1.2. Transportul victimelor

Reducerea morbidităţii/mortalităţii secundare în situaţii de urgenţă produseîn afara spitalului, este bazată pe îngrijirile de urgenţă prespitaliceşti.

Un sistem de îngrijiri prespitaliceşti trebuie să fie o parte a procesuluiplanificării locale/regionale. Îngrijirile de urgenţă prespitaliceşti rezolvă aceleelemente ale serviciului de urgenţă cum ar fi: accesarea sistemului, primul ajutor,îngrijirile de urgenţă de la faţa locului, transportul şi transmisiunile, atât denecesare pentru a preveni deteriorarea situaţiei victimelor în urma unui dezastru.

Multe din aceste elemente sunt de altfel la faţa locului, altele va trebui să fieconstruite.

Scopul sistemului prespitalicesc, este să descopere, să îngrijească victimeleşi să distribuie victimele către facilităţile adecvate de tratament definitiv, în cele maibune condiţiuni în situaţia dată.

Pentru a face aceasta, multe probleme speciale trebuie rezolvate. Deexemplu, managementul adecvat al victimelor şi imobilizarea acestora suntcruciale în cazurile de traumatisme ale coloanei vertebrale cervicale în care sesuspectează posibile leziuni ale măduvei spinării. Aceasta cere o pregătireadecvată pentru personalul care acordă îngrijirile de urgenţă, ca şi al publiculuigeneral, care se poate confrunta cu astfel de situaţii potenţiale.

Triajul la faţa locului, trebuie să asigure că toate victimele care necesitătratament imediat sunt identificate şi transportate la spital cu prioritatea detransport necesară.

1.3. Răspunsul la faţa locului

În dezastrele foarte extinse, poate fi necesar să se stabilească un centru decomandă al operaţiunilor medicale la faţa locului pentru a coordona îngrijirea unuimare număr de victime.

Această echipă medicală de comandă care va fi trimisă la faţa locului vadepinde de facilităţile şi resursele medicale disponibile

Spitalele din apropierea locului dezastrului trebuie să nu-şi diminuezecapacitatea lor de a acorda îngrijiri prin trimeterea medicilor lor la locul dezastrului,cu toate că acestea ar putea fi solicitate să facă aceasta. Dacă o astfel desolicitare devine imperioasă este necesară o preplanificare care va asiguraechipamentul necesar pentru funcţionarea acestei echipe.

În planificarea pentru echipele care vor fi trimise la faţa locului, trebuie să seia în considerare pentru întărirea unităţilor de sprijin de urgenţă cu echipament înfuncţie de nevoi, ca şi pentru asigurarea nevoilor de personal ale acestor echipe.De asemenea este esenţial ca accesul acestor echipe la locul dezastrului să fieasigurat prin vehicule special destinate şi marcate distinct şi clar.

18

Prima acţiune a unei astfel de echipe trebuie să fie stabilirea unui postmedical temporar, care poate fi în contact cu spitalele prin mai multe căi detransmisiuni. Victimele trebuie să fie primite la postul medical, triate, să li seacorde îngrijiri susţinute în funcţie de priorităţile lor medicale şi trimise cătrefacilităţile de tratament în funcţie de prioritatea lor. Cele patru funcţii principale aleechipelor medicale de la faţa locului sunt:triajul şi tratamentul salvator de viaţă;iniţierea documentaţiei medicale a victimelorprimirea, evaluarea şi trimiterea acestor informaţii către spitale;distribuirea echitabilă a victimelor în funcţie de planul pentru zona afectată.

1.4. Controlul traficului

Controlul traficului în zona afectată de dezastru va fi o parte a planuluiforţelor de poliţie. În comunităţile mici ajutorul va fi solicitat pentru a sprijini poliţiasă controleze aglomerarea atât la faţa locului cât şi la intrările în spital.

În interiorul spitalului traficul va trebui să fie controlat şi direcţionat înconformitate cu prevederile planului spitalului.

1.5. Centrul de informaţii

Planul de urgenţă al Spitalului va include şi asigurarea răspândiriiinformaţiilor asupra victimelor primite în spital. Informaţiile vor fi trimise prinmesageri către Centrul de Informaţii aflat în imediata apropiere a spitalului şiprevăzut în Planul Spitalului sau al Comunităţii, unde populaţia poate obţineinformaţii despre rudele acesteia rănite. Acolo unde este disponibil Serviciul Socialal Spitalului poate fi solicitat să organizeze acest centru.

În ariile unde există mai mult de un spital şi unde spitalele îşi coordoneazăplanurile de urgenţă, se poate instala un Centru Comun de Informaţii, care săuşureze problema oamenilor care îşi caută rudele din spital în spital.

19

2. CHESTIONARUL ACTIVITĂŢILOR PENTRU ÎNTOCMIREA PLANULUI DEURGENŢĂ AL SPITALULUI

Nr.crt.

CHESTIONARUL ASUPRA ACTIVITĂŢILOR PENTRUÎNTOCMIREA PLANULUI DE DEZASTRE ALSPITALELOR

DA NU

PROBLEME DE BAZĂ1 ARE SPITALUL UN PLAN DE URGENŢĂ2 SPITALUL ARE UN COMITET DE URGENŢĂ NUMIT3 PĂRŢILE ADECVATE DIN PLANUL DE URGENŢĂ AL

SPITALULUI SUNT ÎNCORPORATE ÎN PLANULCOMUNITĂŢII

PREVEDERI GENERALE1 PLANUL IA ÎN CONSIDERARE TOATE SITUAŢIILE DE

DEZASTRU POSIBILE ÎN ZONA DE DISPUNERE ASPITALULUI

2 EXISTĂ UN PLAN SEPARATŞI SPECIFIC PENTRUDEZASTRU INTERN, INCENDIU ŞI EXPLOZII

3 ÎNDEPLINEŞTE PLANUL TOATE CERINŢELE IMPUSEDE LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ A SPITALULUI

4 ASIGURĂ PLANUL REALIZAREA UNEI FUNCŢIONĂRIMINIMALE A SPITALULUI PENTRU O PERIOADĂPRELUNGITĂ

ORGANIZAREA PENTRU OPERAŢIUNILE DIN DEZASTRE1 ASIGURĂ ORGANIZAREA DE URGENŢĂ AUTORITATEA,

RESPONSABILITATEA ŞI PREVEDE SUCCESIUNEA2 SUNT TOATE PERSOANELE CU FUNCŢII DE

CONDUCERE INCLUSE ÎN PLAN3 ESTE FIECARE DEPARTAMENT OPERATIV ACOPERIT

DE UN PLAN CARE PREVEDE FIECARE FAZĂ AURMĂTOARELOR PUNCTE:ACCIDENTE INTERNE SAU DEZASTRE, DEZASTRELOCALE EXTINSE, EVACUARE ŞI SUPRAVIEŢUIRE ?

4 EXISTĂ UN ŞEF MEDICAL AL OPERAŢIUNILR DEURGENŢĂ NUMIT ŞI RAPID DISPONIBIL, ARE ACESTŞEF LOCŢIITORI DESEMNAŢI LA FEL DE DISPONIBILI?

5 EXISTĂ UN PLAN PENTRU FIECARE SECŢIESEPARAT, LA FIECARE ŞEF DE SECŢIERESPONSABIL DE ÎNDEPLINIREA LUI ŞI CUNOSCUTDE CĂTRE TOT PERSONALUL FIECĂREI SECŢII

20

Nr.crt.


DA NU

6 FIECARE SECŢIE ARE PERSONALUL CURESPONSABILITĂŢI ÎN ÎNDEPLINIREA PLANULUI DEDEZASTRE STABILIT

7 EXISTĂ ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII PENTRU SEARĂ,NOAPTE, SFÂRŞIT DE SĂPTĂMÂNĂ ÎN AŞA FEL CAACEASTA SĂ SE DESFĂŞOARE CA ŞI ÎN TIMPULSCHIMBULUI DE ZI AL UNEI ZILE DE LUCRUNORMALE

8 PERSONALUL DE SEARĂ ŞI NOAPTE ESTE INCLUS ÎNPLANURILE PENTRU OPERAŢIUNILE DE DEZASTRU

9 AU URMĂTOARELE SERVICII ASIGURAREA CUPERSONAL ŞI RESPONSABILI DESEMNAŢI:SERVICIILE ADMINISTRATIVE;REGISTRATURA;INFORMAŢII ŞI TRANSMISIUNI;SERVICIUL SOCIAL;BUCĂTĂRIA;SERVICIUL DE ÎNTREŢINERE;SERVICIUL DE TRANSPORT;SERVICIUL DE APROVIZIONARE;SERVICIUL DE DECONTAMINARE;PĂSTRAREA EFECTELOR PERSONALE.

10 SUNT URMĂTOARELE ARII DESEMNATE ÎNINTERIORUL SAU ÎN APROPIEREA SPITALULUI:PUNCTUL DE PRIM AJUTOR;ARIA DE PRIMIRE ŞI TRIAJ;ARIA DE TRATAMENT A ŞOCURILOR;ARIA DE PSIHIATRIE;ARIILE DE TRATAMENT;BANCA DE SÂNGE DE URGENŢĂ;FARMACIA;MORGA TEMPORARĂ;ARIA DE DECONTAMINARE;LABORATOARELE.

CENTRUL DE COMANDĂ AL OPERAŢIUNILOR DE URGENŢĂ1 EXISTA O ARIE DESEMNATĂ PENTRU OPERAŢIUNILE

CENTRULUI DE COMANDĂ

21

Nr.crt.


DA NU

2 EXISTĂ SPAŢIUL DESTINAT PENTRU URMĂTOARELEOFICIALITĂŢI CARE INTERVIN ÎN URGENŢEDIRECTORUL ADJUNCT MEDICAL;ŞEFUL SERVICIILOR ADMINISTRATIVE;OFIŢERUL ÎNSĂRCINAT CU APROVIZIONAREADEPOZITAREA ŞI STOCAREA;OFIŢERUL ÎNSĂRCINAT CU PERSONALUL DEREZERVĂ;OFIŢERUL ÎNSĂRCINAT CU TRANSMISIUNILE;OFIŢERUL ÎNSĂRCINAT CU ÎNGRIJIRILE CURENTE(NURSING);OFIŢERUL ÎNSĂRCINAT CU RELAŢIILE PUBLICE ŞIPRESA;OFIŢERUL ÎNSĂRCINAT CU TRANSPORTUL;OFIŢERUL ÎNSĂRCINAT CU ALIMENTAŢIA ŞICAZAREA;OFIŢERUL ÎNSĂRCINAT CU CONTROLUL DESECURITATE ŞI POLIŢIA;OFIŢERUL ÎNSĂRCINAT CU INVENTARUL MOALE,CURĂŢENIA ŞI SANITAŢIA;OFIŢERUL ÎNSĂRCINAT CU CLĂDIREA ŞISUBSOLURILE.

ALARMAREA1 ASIGURĂ PLANUL ACTIVAREA PROMPTĂ A PLANULUI

ŞI CONFIGURAŢIA DE URGENŢĂ A SPITALULUI ÎNSITUAŢII DE DEZASTRU

2 ESTE ŞEFUL ADMINISTRATIV SAU REPREZENTANŢIISĂI LA SERVICIU IMEDIAT DUPĂ ANUNŢAREATELEFONICĂ

3 EXISTĂ O PROCEDURĂ ORGANIZATĂ DERAPORTARE A DEZASTRELOR INTERNE

4 EXISTĂ O PROCEDURĂ DE ALARMARE A SPITALULUI5 ESTE CORELATĂ CU TRANSMISIUNILE DE URGENŢĂ

ALE COMUNITĂŢII6 ARE SPITALUL UN SISTEM DE COMUNICAŢII PRIN

RADIO PENTRU A SUBSTITUI SERVICIUL TELEFONICOBIŞNUIT

22

Nr.crt.


DA NU

7 COMPARTIMENTUL DE ALARMARE ARE O LISTĂ CUCEI CARE TREBUIE SĂ FIE ALARMAŢI ÎN SITUAŢII DEURGENŢĂ

8 ARE FIECARE DEPARTAMENT UN SISTEM SEPARATPENTRU MENŢINEREA LEGĂTURII CURESPONSABILII INTERVENŢIEI DE URGENŢĂ SAU CULOCŢIITORII LOR

ACTIVAREA PLANULUI1 ASIGURĂ PLANUL CĂ DIRECTORUL O DATĂ

ANUNŢAT SE VA CONSULTA CU INDIVIZII DESEMNAŢIDIN CADRUL ORGANIZĂRII DE DEZASTRU

2 AUTORIZEZĂ PLANUL ŞI DIRECŢIONEAZĂ UN INDIVIDSAU LOCŢIITORUL SĂU SĂ EXECUTE PROMPTEVALUĂRILE NECESARE

3 AUTORITATEA DE A ACTIVA PLANUL ESTEÎNCREDINŢATĂ ÎN FIECARE FAZĂ UNUI INDIVID,CARE ESTE ÎNTĂRIT CU LOCŢIITORI RESPONSABILI

PRIMIREA ŞI CONTROLUL VICTIMELOR1 ESTE ARIA DE PRIMIRE ŞI TRIAJ ACCESIBILĂ ŞI

SITUATĂ ÎN APROPIEREA SPITALULUI ÎN CARE SEVOR ACORDA ÎNGRIJIRILE DEFINITIVE

2 ESTE ARIA DE PRIMIRE ECHIPATĂ CUGENERATOARE PORTABILE DE ENERGIE ELECTRICĂPENTRU ILUMINAT ŞI ALT ECHIPAMENT, SAU SEAPROVIZIONEAZĂ DIN SURSELE SPITALULUI

3 POATE ASIGURA ARIA DE PRIMIRE REŢINEREA,TRIEREA ŞI PROCESAREA VICTIMELOR CARE VORSOSI

4 SUNT APARATELE DE DETECŢIE ŞI MONITORIZARE ARADIAŢIILOR DISPONIBILE ÎN ARIA DE PRIMIRE

5 ESTE PERSONALUL DE TRIAJ ORGANIZAT ŞICONDUS DE CĂTRE UN MEDIC EXPERIMENTAT

6 EXISTĂ ECHIPAMENT, MATERIALE ŞI APARATURĂDISPONIBILE, ÎNTR-O MANIERĂ ORGANIZATĂPENTRU A PERMITE O MIŞCARE PROMPTĂ ŞIEFICIENTĂ A VICTIMELOR

7 VA FI POSIBIL CA TOATĂ ARIA DE PRIMIRE SĂ FIECURĂŢATĂ ADECVAT

23

Nr.crt.


DA NU

PROCEDURILE DE DECONTAMINARE1 EXISTĂ O ARIE DE DECONTAMINARE

DIMENSIONATĂ, ÎNCADRATĂ ŞI CONTROLATĂCORESPUNZĂTOR, ÎN SAU ÎN APROPIEREA ARIEI DEPRIMIRE ŞI TRIAJ

2 VOR FI VICTIMELE CONTAMINATE SEPARATE DECELELALTE VICTIME ÎN ARIILE DE AŞTEPTARE ŞIPROCESATE SEPARAT

3 VOR FI OBIECTELE CONTAMINATE CUM AR FIHAINELE, AŞTERNUTURILE, TĂRGILE, ETC , IZOLATEŞI MARCATE CORESPUNZĂTOR

4 VOR FI MONITORIZATE VICTIMELE CONTAMINATEDUPĂ DECONTAMINARE ÎNAINTE DE INTERNAREA ÎNSPITAL

FLUXUL VICTIMELOR, TRAFICUL ŞI CONTROLUL ACESTORA1 SUNT LIFTURILE CONDUSE ŞI CONTROLATE2 EXISTĂ O SCHEMĂ A FLUXULUI VICTIMELOR PRIN

SPITAL CARE ARATĂ PARCURSUL ACESTORA LA ŞIDE LA O ANUMITĂ ARIE CUM AR FI: SĂLILE DEOPERAŢII, UROLOGIE, RADIOLOGIE ŞI DE AICI CĂTRESALOANE SAU CĂTRE ARIA DE EXTERNARE

3 SUNT TOATE INTRĂRILE ŞI IEŞIRILE CONTROLATE4 SUNT RAMPELE DE DESCĂRCARE, CĂILE DE ACCES

CĂTRE DEPOZITE ŞI INTRĂRILE ÎN DEPOZITEMENŢINUTE LIBERE

PROCEDURILE DE EXTERNARE1 EXISTĂ O PROCEDURĂ DE VERIFICARE PERIODICĂ A

NUMĂRULUI DE PATURI, CARE SĂ DETERMINENUMĂRUL DE PACIENŢI CARE POT FI:IMEDIAT EXTERNAŢI;TRANSFERAŢI CĂTRE FACILITĂŢILE DECONVALESCENŢI;SĂ CONTINUE ÎNGRIJIRILE ÎN SPITAL

2 EXISTĂ UN PROGRAM DE REVIZUIRE STABILIT CARESĂ STABILIEASCĂ RAPID NIVELUL DE ÎNGRIJIRECERUT DE FIECARE VICTIMĂ, UNDE POATE FI CELMAI BINE INTERNAT ŞI CÂND POT FI TRIMISE CĂTREÎNGRIJIRILE AMBULATORII

24

Nr.crt.


DA NU

3 EXISTĂ ORGANIZATĂ O PROCEDURĂ DE RUTINĂ AEXTERNĂRII SUFICIENTĂ PENTRU A REZOLVA UNMARE NUMĂR DE VICTIME DUPA O ANUNŢARESCURTĂ

4 SUNT PREVĂZUTE A FI FOLOSITE PROCEDURILE DEEVACUARE A PACIENŢILOR PRIN UTILIZAREAAUTOVEHICULELOR PARTICULARE, MICROBUZELORŞI A TUTUROR MIJLOACELOR DE TRANSPORTAPARŢINÂND PERSONALULUI SPITALULUI

5 SUNT STABILITE PROCEDURI PENTRU EXTERNAREAORDONATĂ A PACIENŢILOR ŞI ÎNAPOIEREA LOR LADOMICILIU SAU ALTE RESURSE DUPĂ PRIMIREATRATAMENTULUI DEFINITIV

CONSOLIDAREA ARIILOR DE ÎNGRIJIRI ALE PACIENŢILOR1 EXISTĂ O LISTĂ PREDETERMINATĂ A SĂLILOR CARE

POT FI FOLOSITE PENTRU EXTINDEREA CAPACITĂŢIIDE SPITALIZARE DE URGENŢĂ

2 SUNT ACESTE ARII DEFINITE SISTEMATIC ÎN PLANARĂTÂND PATURILE, SALTELELE, SAU LOCURILEUNDE POT FI PUSE TĂRGILE, SURSELE DEMATERIALE ŞI UTILITĂŢI

3 SUNT ATRIBUŢIILE ŞI DESEMNĂRILE PERSONALULUISPECIFIC STABILITE ŞI ORGANIZATE PENTRUACESTE ARII

4 EXISTĂ O LISTĂ DE CLASIFICARE A PACIENŢILORDIN ACESTE ARII

5 ARE FIECARE ARIE ARE O REZERVĂ PRESTABILITĂDE LOCURI UNDE SE POT PUNE PATURI, MAGAZIEDE MEDICAMENTE, PANSAMENTE, INSTRUMENTE,ETC.

6 EXISTĂ REZERVE DE LENJERIE, AŞTERNUTURI,ÎMBRĂCĂMINTE DE URGENŢĂ INCLUSE ÎN PLAN

REALOCAREA PACIENŢILOR CĂTRE ARIILE DE EXTINDERE ACAPACITĂŢII DE SPITALIZARE1 EXISTĂ O METODĂ DE DELEGARE A AUTORITĂŢII ŞI

A LUĂRII DECIZIILOR PENTRU ASTFEL DETRANSFERURI

2 EXISTĂ O SCHEMĂ CARE ASIGURĂ DESTINAŢIA

25

PERSONALULUI PENTRU CONTINUAREAÎNGRIJIRILOR ÎN ARIILE DE TRATAMENT

Nr.crt.


DA NU

3 EXISTĂ O SECVENŢĂ PENTRU TRENSFERULPACIENŢILOR PE CĂI PRESTABILITE

4 EXISTĂ O SECVENŢĂ ÎN TIMP A PLANULUI CEDESEMNEAZĂ TIMPUL PAROXIMATIV DE EVACUAREAL BOLNAVILOR, PERSONALUL DESEMNAT ŞIPRIORITĂŢILE DE EVACUARE A PACIENŢILOR CĂTRELOCUL DE DESTINAŢIE

EXTINDEREA CAPACITĂŢILOR DE SPITALIZARE1 SUNT DEPOZITELE DE URGENŢĂ PENTRU

ECHIPAMENT ŞI MATERIALE SITUATE ÎNAPROPIEREA ARIILOR DE TRATAMENT

2 EXISTĂ UN PLAN PRIN CARE VA FI DESTINATPERSONALUL PENTRU DESFĂŞURAREAACTIVITĂŢILOR ÎN UNITĂŢILE DE EXTINDERE

3 STABILEŞTE PLANUL UN SISTEM DE PRIORITĂŢI ŞIDIFERENŢIAZĂ FACILITĂŢILE DE BAZĂ ÎN: ARII DETRATAMENT MINOR, MAJOR, AMBULATOR ŞINONAMBULATOR

PLANUL DE EVACUARE ŞI SUPRAVIEŢUIRE1 EXISTĂ O SECŢIE CARE SE OCUPĂ DE

SUPRAVIEŢUIRE, DACĂ DA, SUNT ÎN SIGURANŢĂMATERIALELE DE URGENŢĂ, UTILITĂŢILE DESUBSTITUŢIE, LOCALIZATE ÎN LOCURI ACCESIBILE

2 EXISTĂ O SECVENŢĂ PREDETERMINATĂ PENTRUEVACUAREA PACIENŢILOR AMBULATORII ŞINONAMBULATORII ŞI A CELOR CARE NECESITĂTRATAMENT CONTINUU

3 EXISTĂ UN PLAN PENTRU EVACUAREA SAURELOCAREA SPITALULUI DACĂ ACESTA ESTE ÎNPERICOL

DISPONIBILITATEA MATERIALELOR DE REZERVĂ ŞI DE URGENŢĂ1 EXISTĂ, ALIMENTE UŞOR DE PREPARAT, STOCATE

ŞI DISPONIBILE2 SUNT STOCURILE DE URGENŢĂ DE MEDICAMENTE

ŞI MATERIALE PARAFARMACEUTICE ÎN DEPOZITAREDE REZERVĂ

26

Nr.crt.


DA NU

3 SUNT SOLUŢIILE, INTRAVENOASE, MEDICAMENTELEESENŢIALE, SUBSTITUENŢII DE PLASMĂ ŞI GAZEMEDICINALE DISPONIBILE PENTRU NEVOILE DEEXTINDERE A CAPACITĂŢII DE SPITALIZAREPREVĂZUTE, SAU EXISTĂ O SURSĂ SECUNDARĂ DERESURSE

4 EXISTĂ O CANTITATE SUFICIENTĂ DEDEZINFECTANTE PENTRU MÂINI ŞI STERILIZAREAINSTRUMENTELOR

5 EXISTĂ O PROCEDURĂ PREDETERMINATĂ PENTRUACCESAREA ÎN SITUAŢII CRITICE A DEPOZITELOR

6 EXISTĂ UN SET SEPARAT DE CHEI PENTRUDEPARTAMENTUL DE STOCARE, FARMACIE ŞILENJERIE

ÎNTREŢINEREA CAPACITĂŢII DE LUCRU A SPITALULUI1 ARE SPITALUL O REZERVĂ SUFICIENTĂ DE ENERGIE

ELECTRICĂ, PENTRU A PUTEA FUNCŢIONALIFTURILE, SISTEMUL DE COMUNICAŢII,LABORATOARELE ŞI RADIOLOGIA, CA ŞI ALTEAPARATE ELECTRICE NECESARE

2 EXISTĂ UN SISTEM PENTR PRESCHIMBAREACOMBUSTIBILULUI PENTRU GENERATOARELE DEENERGIE ELECTRICĂ

3 SUNT ASIGURATE SERVICII DE LENJERIESUPLIMANTARE

4 EXISTĂ UN PLAN PENTRU CONSERVAREA APEI,INCLUS ÎN PLANUL GENERAL DE OPERAŢIUNI DEDEZASTRU

5 EXISTĂ FACILITĂŢI PENTRU STOCAREA APEI6 SPITALUL ARE O SURSĂ DE APĂ INDEPENDENTĂ7 ESTE O PROCEDURĂ DE CLORINARE INCLUSĂ ÎN

PLAN ÎN EVENTUALITATEA CONTAMINĂRII APEI SAUSE POATE TRECE LA SURSA SUPLIMENTARĂ DEAPROVIZIONARE

8 EXISTĂ SURSE SUPLIMENTARE DE MATERIALE DEÎNTREŢINERE ŞI PERSONAL DISPONIBIL PENTR ASUSŢINE EXTINDEREA ACTIVITĂŢILOR SPITALULUI

27

Nr.crt.


DA NU

PROTECŢIA PERSONALULUI ŞI SECURITATEA SPITALULUI1 SUNT DESEMNATE ARIILE DE ADĂPOSTIRE

(PROTEJATE LA CĂDERILE RADIOACTIVE), MARCATECORESPUNZĂTOR ŞI CONSERVATE CONVENABIL, ÎNSPITAL ŞI IN ÎMPREJURIMI, PENTRU PROTECŢIAPERSONALULUI ŞI A PACIENŢILOR

2 SUNT CĂILE DE EVACUARE PLANIFICATE ŞIDESEMNATE CORESPUNZĂTOR

3 ÎN CAZ DE INCENDIU ÎN SPITAL ÎN TIMPUL UNEIINTERVENŢII LA DEZASTRU EXISTĂ UN SISTEM DESTINGERE A INCENDIULUI INCLUS ÎN PLAN

4 TOT PERSONALUL ESTE INSTRUIT PENTRUAUTOAPĂRRARE ÎN CAZ DE ATAC

SISTEMUL DE COMUNICAŢII INTERNE1 EXISTĂ ORGANIZAT UN SISTEM DE TRANSMITERE A

MESAJELOR PRIN CURIERI, PENTRU A SUBSTITUICOMUNICAŢIILE PRIN FIR SAU RADIO, ÎN SITUAŢIAUNEI PIERDERI TOTALE A ENERGIEI ELECTRICE

2 EXISTĂ O REZERVĂ DE CURIERI ŞI ESTESUPRAVEGHEATĂ CORESPUNZĂTOR

3 PRESONALUL DESEMNAT SĂ ÎNDEPLINEASCĂFUNCŢIA DE CURIER, ESTE ÎN POSESIA UNEISCHEME A SPITALULUI, ÎN CARE SUNT FIGURATEPRINCIPALELE ARII DE ACTIVITATE A SPITALULUI ÎNDEZASTRE

4 EXISTĂ RADIO-TELEFOANE DESTINATE PENTRUCOMUNICAŢIILE INTERNE

TRANSPORTURILE VERTICALE1 EXISTĂ O ALTERNATIVĂ LA TRANSPORTUL CU

LIFTURILE ÎN SITUAŢIA ABSENŢEI ENERGIEIELECTRICE (TROLII, MACARALE, ETC)

2 EXISTĂ MATERIALE DE ÎNTREŢINERE PENTRUCLĂDIRE DISPONIBILE, CARE POT FI FOLISTE PENTREVACUAREA PACIENŢILOR

SERVICIUL ALIMENTE1 SUNT INCLUSE ÎN PLAN FACILITĂŢI PENTRU

PREPARAREA HRANEI DE CAMPANIE PENTRUPERSONAL ŞI PACIENŢI

Nr. CHESTIONARUL ASUPRA ACTIVITĂŢILOR PENTRU DA NU

28

crt. ÎNTOCMIREA PLANULUI DE DEZASTRE ALSPITALELOR

2 SUNT PRESTABILITE MENUURILE PENTRUSITUAPENTRU SITUAŢII DE DEZASTRU, CA ŞISURSELE DE APROVIZIONARE CU ALIMENTE

3 SUNT BUCĂTĂRIILE AUXILIARE ÎNCADRATE CUPERSONAL SUFICIENT CA SĂ POATĂ PREPARA ŞIDISTRIBUI O MARE CANTITATE DE HRANA

4 ESTE PERSONALUL DE LA BUCĂTĂRIE FAMILIARIZATCU MIJLOACELE ACCEPTATE DE SANITAŢIE CHIMICĂSĂ STERILIZARE A USTENSILELOR DE SERVITHRANA ŞI BĂUTURILE, ÎN SITUAŢIA CÂNDALIMENTAREA CU APĂ CALDĂ ESTE ÎNTRERUPTĂ

5 CUNOAŞTE PERSONALUL DE LA BUCĂTĂRIE CUM SEFACE RECHIZIŢIA ALIMENTELOR ÎNTR-O SITUAŢIE DEDEZASTRU MAJOR

6 SUNT FACILITĂŢILE DE SANITAŢIE ORGANIZATECORESPUNZĂTOR PENTRU MANIPULAREAALIMENTELOR, USTENSILELOR ŞI A ARIILOR DEDEPOZITARE A ALIMENTELOR

7 SUNT FACILITĂŢILE DE ELIMINARE A REZIDUURILORSOLIDE ŞI REZIDUURILOR LICHIDE, PLANIFICATE

CONTROLUL ELIMINĂRII REZIDUURILOR SOLIDE ŞI LICHIDE1 SUNT SUFICIENTE PROCEDURI DE SUBSTITUIRE A

MIJLOACELOR DE ELIMINARE A REZIDUURILORLICHIDE ŞI SOLIDE ÎN SITUAŢIA DISTRUGERIIFACILITĂŢILOR OBIŞNUITE

2 EXISTĂ UN INCINERATOR SUPLIMENTA SAU O ALTĂMETODĂ DE DISTRUGERE A REZIDUURILORASIGURATA

3 SUNT ASIGURATE INSECTICIDELE ŞI RATICIDELE DEREZERVĂ

ÎNREGISTRAREA ŞI PĂSTRAREA DOCUMENTELOR INREGISTRATE1 EXISTĂ UN SISTEM DE MARCARE ŞI ÎNREGISTRARE

A VICTIMELOR2 ESTE BIROUL DE INTERNĂRI ORGANIZAT ASTFEL

ÎNCÂT SĂ POATĂ FACE FAŢĂ UNUI NUMĂR CRESCUTDE PACIENŢI

3 EXISTĂ UN SISTEM DE PĂSTRARE A VALORILORAFLATE ASUPRA VICTIMELOR

Nr.crt.

CHESTIONARUL ASUPRA ACTIVITĂŢILOR PENTRUÎNTOCMIREA PLANULUI DE DEZASTRE AL

DA NU

29

SPITALELOR4 POATE ASIGURA ARIA DE INTERNARE RAPOARTE

ASUPRA STĂRII ACTUALE ŞI A INTERVALELOR DEPRIMIRE A VICTIMELOR PENTRU PUNCTUL DECOMANDĂ AL SPITALULUI ŞI OFICIULUI DE RELAŢIIPUBLICE

FACILITĂŢILE DE MORGĂ DE URGENŢĂ1 SUNT ARIILE DIN CLĂDIRE CUM AR FI: SĂLI DE

LECTURĂ, DEPOZITE GOALE, DESEMNATE PENTRU AADĂPOSTI TEMPORAR NUMĂRUL CRESCUT DECADAVRE

2 SUNT METODELE DE MANIPULARE A CADAVRELORPUSE DE ACORD CU AUTORITĂŢILE DE RESORT

RELAŢII PUBLICE ŞI DECLARAŢIILE DE PRESĂ1 ESTE INDIVIDUL RESPONSABIL PENTRU

RĂSPÂNDIREA INFORMAŢIILOR, DISPUS ÎN PUNCTULDE COMANDĂ AL SPITALULUI

2 ESTE INDIVIDUL RESPONSABIL PENTRURĂSPÂNDIREA INFORMAŢIILOR, PUS LA CURENT CUINFORMAŢIILE CURENTE ŞI ARE CURIERIDESEMNAŢI

3 ESTE O METODĂ PRIN CARE SE POATE OBŢINERAPID O INFORMAŢIE DESPRE O VICTIMĂ ŞI SĂPOATĂ FI CONTACTAT RESPONSABILUL DETRATAMENTUL ACESTEIA

IDENTIFICAREA PERSONALULUI, ORIENTAREA ŞI PREGĂTIREAPENTRU DEZASTRE1 ARE FIECARE SALARIAT O LEGITIMAŢIE

RECUNOSCUTĂ DE AUTORITĂŢILE LOCALE DEAPĂRARE CIVILĂ

2 ARE PLANUL PREVĂZUTE PREVEDRI PENTRU OPREGĂTIRE A VOLUNTARILOR CARE SE PREZINTĂPENTRU CREŞTEREA CAPACITĂŢILOR SPITALULUI

3 SUNT TOŢI NOII ANGAJAŢI PREGĂTIŢI ŞI INFORMAŢIASUPRA OPERAŢIUNILOR DE DEZASTRU ASUPRAPLANULUI SPITALULUI ŞI A ÎNDATORIRILOR PE CARETREBUIE SĂ LE ÎNDEPLINEASCĂ

4 ESTE INTERESUL GENERAL MENŢINUT PRINDISTRIBUIREA FRECVENTĂ DE LITERATURĂ CA ŞIPRIN PREZENTAREA DE MATERIALE AUDIO-VIZULAEADECVATE

Nr. CHESTIONARUL ASUPRA ACTIVITĂŢILOR PENTRU DA NU

30

crt. ÎNTOCMIREA PLANULUI DE DEZASTRE ALSPITALELOR

VOLUNTARII1 EXISTĂ UN PLAN PENTRU PARTICIPAREA

VOLUNTARILOR ÎN SITUAŢII DE DEZASTRU2 EXISTĂ ORGANIZAT UN PROGRAM DE PREGĂTIRE A

VOLUNTARILOR PENTRU ROLUL PE CARE ÎL VORÎNDEPLINI ÎN SITUAŢIILE DE DEZASTRU

3 EXISTĂ UN CENTRU ÎN SPITAL CĂRUIA SĂ I SEADRESEZE VOLUNTARII ÎN SITUAŢII DE DEZASTRU

4 EXISTĂ UN PLAN PENTRU REFUZAREA POLITICOASĂA VOLUNTARILOR CARE NU SUNT PREVĂZUŢI DINTIMP SĂ FIE FOLOSIŢI

ORGANIZAŢIILE DE URGENŢĂ ALE COMUNITĂŢII ŞI ALTE INSTITUŢII1 PLANUL SPITALULUI PREVEDE DETALII

REFERITOARE LA PROCURAREA MATERIALELOR,SERVICIILOR ŞI A ASISTENŢEI DIN REGIUNILEÎNVECINATE

2 EXISTĂ O METODĂ PENTRU CONTACTAREA ŞICOMUNICAREA CU ALTE INSTITUŢII DE URGENŢĂ,INCLUSĂ ÎN PLAN, CU NUME, FUNCŢIE,TELEFON,ADRESĂ MENŢINUTE LA DOSAR

3 ASIGURĂ PLANUL DE EXTINDERE A CAPACITĂŢII DESPITALIZARE PREVEDRI DE REALIZAREA ACESTEIAPRIN FOLOSIREA CLĂDIRILOR APROPIATE CUM ARFI: BISERICILE, ŞCOLILE, CĂMINELE PENTRU A FIUTILIZATE CA SPITALE AUXILIARE, SALOANE DEBOLNAVI SAU STAŢII DE DECONTAMINARE

4 ASIGURĂ PLANUL SOLICITAREA PENTRUCOORDONAREA ACTIVITĂŢILOR CU URMĂTOARELEINSTITUŢII:

31

Nr.crt.


DA NU

SERVICII DE URGENŢĂ DE BINEFACERE, PENTRUPERSONAL SUPLIMENTAR DE BUCĂTĂRIE ŞINONMEDICAL, CARE SĂ SPRIJINE SERVICIUL DEDIETĂ;TRANSPORT PENTRU ORICE TRANSPORT NECESAR;INSTITUŢIA DE TELEFONIE PENTRU ORICESUPLIMENTARE A NECESARULUI DE COMUNICAŢII;SERVICIILE COMUNALE PENTRU APĂ, GAZ, ENERGIEELECTRICĂ;PAZA ŞI ORDINEA PENTRU PROTECŢIE ŞIMENŢINEREA ORDINEI;CONTROLUL TRAFICULUI, PENTRU A MENŢINECONVENABIL FLUXUL AMBULANŢELOR;POMPIERII;SERVICIUL DE SALUBRITATE PENTRU ÎNLĂTURAREAMOLOZULUI ŞI CURĂŢAREA CĂILOR DE ACCESCĂTRE SPITAL;SERVICIILE DE APROVIZIONARE PENTRUPROCURAREA MATERIALELOR ÎN AFARA CELORDISPONIBILE ÎN ARIA LOCALĂ;SERVICIILE MORTUARE, PENTRU ÎNHUMAREACADAVRELOR

5 ASIGURĂ PLANUL COORDONAREA CU ALTE SPITALEŞI FACILITĂŢI DE SĂNĂTATE ÎN EVENTUALITATEAUNUI DEZASTRU

FRECVENŢA REVIZUIRILOR ŞI EVALUĂRILOR PLANURILOR DEDEZASTRU EXISTENTE1 ESTE PLANUL REVIZUIT ANUAL DE UN COMITET

DESEMNAT PERMANENT2 SUNT EXERCIŢIILE DE VERIFICARE SAU APLICATIILE

DESFĂŞURATE PERIODIC, DACĂ DA LA CE INTERVAL3 SE DESFĂŞOARĂ ŞEDINŢELE DE CRITICĂ A

FIECĂRUI EXERCIŢIU

32

Bibliografie:

COMPENDIUMUL DE INFORMAŢII TEHNICE PENTRU PREGĂTIREAMEDICALĂ ÎN ALIANŢA NORD-ATLANTICĂ - CAPITOLUL II: PLANUL DEURGENŢĂ AL SPITALELOR. NATO/EAPC neclasificat anexă laEAPC(JMC)n (99)1 ac/98-d/1272.Bruxelles 1999

2. MANAGEMENTUL GENERAL AL INTERVENŢIEI ÎN DEZASTRE

2.1. Fundamentare

Acest ghid a fost alcătuit pentru a furniza o modalitate de lucru prin care săse întocmească planurile detaliate ale serviciilor de urgenţă, ale autorităţilor localeşi ale altor organizaţii. El nu a fost gândit pentru a fi prescriptiv, dar încorporeazăcele mai bune practici şi experienţa câştigată din planificarea şi răspunsul ladezastrele ultimilor ani.

Nici un singur aranjament organizaţional nu poate fi adecvat pentru fiecareparticipant la răspuns şi pentru orice dezastru şi nici un singur plan organizaţionalnu poate rezolva orice nevoie. Cheia pentru un răspuns eficient este aplicareaprincipiilor bazate pe experienţă pentru rezolvarea problemelor ivite.

Un dezastru este în general înţeles ca fiind o mare nenorocire sau ocalamitate. În contextul protecţiei civile este o definiţie utilă de lucru a unuidezastru sau a oricărui eveniment (care se produce cu sau fără avertizare) carecauzează sau creează pericolul de a apare decese sau răniri, distrugeri de bunuri

33

materiale sau ale mediului înconjurător sau distrugeri ale comunităţii şi căextinderea efectelor acestui eveniment nu pot fi contracarate de către serviciile deurgenţă şi autorităţile locale cu forţele ce activează curent.

În cadrul serviciilor de urgenţă termenul de “incident major” este folosit maicurând decât cel de dezastru, întrucât există o serie de evenimente specifice caredetermină iniţierea unui răspuns în cadrul Planului pentru Incidente Majore alserviciului. Definiţiile agreate ale incidentelor majore sunt prezentate în anexa A.

De oarece cauzele unor dezastre pot fi bruşte şi imprevizibile, unele activităţiindustriale care comportă o serie de riscuri cunoscute sunt prevăzute legal cadeterminând cerinţa de a se planifica un răspuns la un accident.

Acestea includ pericolele cunoscute ale unităţilor fixe nucleare sau chimice acăror cel mai probabil accident şi consecinţe pot fi prevăzute în general.

De aceea este posibilă întocmirea unor planuri detaliate pentru desfăşurareacelor mai adecvate acţiuni. Existenţa acestor planuri reduce posibilitatea apariţieideciziilor luate sub presiunea crizei.

Dezastrele au o varietate de efecte asupra societăţii şi a mediuluiînconjurător. De aceea ele cer un răspuns combinat şi coordonat legândexperienţa şi resursele serviciilor de urgenţă şi ale autorităţilor locale de acelorlalte organizaţii. Nu există nici o singură instituţie din ţara noastră care să aibătoate cunoştinţele, deprinderile şi resursele care pot fi necesare.

Responsabilitatea primară a răspunsului la dezastru trebuie să rămână lanivel local unde se găsesc resursele şi experienţa.

Cu toate acestea experienţa şi consilierea specialiştilor de la nivel central şidin serviciile de urgenţă învecinate sau a altor agenţii poate fi solicitată în sprijinulrăspunsului de la nivel local.

2.2. Răspunsul combinat

Aranjamentele Integrate pentru managementul urgenţeiScopul subliniat al integrării aranjamentelor pentru managementul de

urgenţă este acela de a se întocmi planuri flexibile care vor crea capacitateaoricărei organizaţii de a face faţă efectiv unei urgenţe majore sau minore, fieprevăzute fie neprevăzute.

Integrarea aranjamentelor de management a urgenţelor îmbrăţişează unnumăr de concepte, dintre care unele deosebit de importante. Acestea sunt:

(a) În primul rând, ceea ce este principal în întocmirea oricărui plan esteaceea că este răspunsul la incident şi nu cauza incidentului. Aranjamentele deplanificare pentru un anume grad de urgenţă, fie cauzat de un accident natural sautehnologic sau de un act deliberat de terorism, ele trebuie să fie integrate.

Planul va trebui să fie flexibil şi va trebui să fie eficient într-o zi de sărbătoareestivală de la sfârşitul săptămânii, sau în condiţiile unei ierni adânci, la orice loc s-ar produce accidentul, Această planificare necesită să fie testată prin rularea unorscenarii specifice.

34

(b) În al doilea rând, aranjamentele pentru managementul de urgenţă trebuiesă fie integrate într-o structură organizaţională de lucru zilnică. Planurile de trebuiesă fie bazate pe aranjamente de rutină şi de aceea este esenţial pentru acei carevor fi solicitaţi să răspundă la orice urgenţă să fie implicaţi în procesul deplanificare şi a exerciţiilor consecutive.

(c) În al treilea rând, activităţile diferitelor departamente din cadrulorganizaţiei trebuie să fie integrate. Răspunsul general la o criză va avea invariabilnevoia de inputul de la un număr de departamente diferite. Planificarea efectivătrebuie să integreze aceste contribuţii şi să stabilească protocoale în scopulobţinerii unui răspuns eficient şi perfect încadrat în timp la un accident. Să nu fiatent la contribuţia care este necesară din partea altor sectoare ale organizaţieireprezintă o eroare majoră şi o premiză pentru un răspuns greşit.

(d) În al patrulea rând există o nevoie vitală pentru coordonareaaranjamentelor cu alte autorităţi şi organizaţii. Dezastrele majore vor depăşiaproape întotdeauna graniţele şi ele într-adevăr se pot răspândi. Dacă răspunsulnu este cu adevărat efectiv în îndeplinirea nevoilor fiecărui om prins în dezastru,atunci toţi conducătorii industriei, comerţului şi ai comunităţii vor trebui să fie atenţila rolul pe care organizaţia lor trebuie să-l joace atunci când este solicitată să iaparte la răspunsul la dezastre şi cum se pot integra în organizarea de răspuns.

2.3. Etapele principale ale procesului de planificare pentru întocmirea unuiplan de urgenţă

2.3.1.Evaluarea

O evaluare care trebuie să fie agreată de către toţi managerii, trebuie să fiefăcută asupra hazardurilor care pot afecta o organizaţie sau o comunitate.

2.3.2.Prevenirea

Măsurile adoptate în urma evaluării, care caută să prevină urgenţele ce s-arproduce sau să reducă severitatea lor.

2.3.3.Pregătirea

Pregătirea planurilor pentru a răspunde la hazardurile cunoscute sau la celenecunoscute. Ea include de exemplu, aranjamentele pentru alarmarea şichemarea personalului cheie şi pregătirea registrelor de resurse. Există o nevoiede a fi o proprietate clară a planurilor, iar eficacitatea lor este necesar să fie testatăîn exerciţiile normale iar experienţa câştigată să fie încorporată în planuri.

2.3.4.Răspunsul

35

Răspunsul iniţial la un incident este în mod normal asigurat de către agenţiilede urgenţă desemnate prin plan, dacă este necesar şi de către autorităţile locale şiposibil de voluntari.

2.3.5.Refacerea

Această fază va cuprinde acele activităţi care sunt necesare pentru a asigurao reîntoarcere rapidă la starea de normalitate atât pentru comunitate cât şi pentruaceia care au fost implicaţi în răspunsul la incident.

Nu există un singur model de răspuns la dezastre, răspunsul are nevoie săfie variat în funcţie de natura şi efectele dezastrului. Fără îndoială orice răspuns vafi o operaţie combinată şi coordonată, iar o serie de elemente vor fi comune înrăspunsurile la o varietate de forme de dezastre. Unele dintre aceste elementecomune sunt:

1. Miezul răspunsului iniţial va fi în mod normal asigurat de către serviciile deurgenţă şi dacă este necesar de către autorităţile locale adecvate, sprijinit depublic şi agenţiile private ca şi de organizaţii voluntare. În cadrul autorităţiilocale se va constitui o echipă de management de urgenţă, sau o altă formăechivalentă, dacă obiectivele de bază ale operaţiunii de răspuns combinateşi coordonate vor fi similare în fiecare ocazie.

2. Aceiaşi structură de bază a managementului va fi aplicabilă în orice răspunsla orice incident. Aceasta este baza fundamentală pe care este agreatăexecutarea întregei planificări de urgenţă pe plan naţional.

3. Înregistrările corecte vor fi necesare pentru bilanţuri, anchete formale şicorecte precum şi diseminarea informaţiilor asupra lecţiilor învăţate.

2.3.6.Instituţiile care asigură răspunsul

Serviciile de urgenţă cum ar fi poliţia, pompierii, protecţia civilă şi serviciul deambulanţă. Cei care contribuie la aceste servicii, îşi vor menţine o astfel de starede pregătire încât să poată asigura un răspuns local iniţial rapid şi să alertezeautorităţile locale şi alte servicii cât de rapid posibil. Toate organizaţiile care trebuiesă răspundă rapid la un dezastru vor avea aranjamente care să permită oalarmare rapidă. Aceste aranjamente trebuie să prevadă clar şi aduse lacunoştinţa tuturor celor ce pot fi implicaţi în răspuns.

Documentele de planificare ale serviciului respectiv de urgenţă trebuie să fieîntocmite de personalul propriu, de autorităţile locale, de departamenteleguvernamentale cum ar fi Ministerul Apărării, Ministerul Sănătăţii şi Familiei,Ministerul Agriculturii Alimentaţiei şi Pădurilor şi alte instituţii, utilităţi, organizaţiivoluntare sau comunităţile de credincioşi.

36

Fiecare serviciu sau agenţie care lucrează la faţa locului unui dezastru arerolul ei propriu şi atribuţiile ei după cum urmează:

2.3.6.1. Poliţia

Atunci când este posibil poliţia stabileşte cordoane de pază pentru a facilitamunca altor servicii de urgenţă pentru salvarea vieţii, protecţia publicului şiîngrijirea supravieţuitorilor.

Ea va supraveghea orice investigaţie criminalistică. De asemeni va facilitaorice anchetă desfăşurată de către autorităţile responsabile de investigareaaccidentului, cum ar fi Autorităţile de Sănătate Publică, Inspectoratul Căilor Ferate,sau Divizia de investigaţii pentru accidentele aero sau navale.

Poliţia organizează procesul de informare despre victimele dezastrului şi areresponsabilitatea de a identifica şi a aranja ridicarea cadavrelor. În aceastăactivitate poliţia acţionează din însărcinarea Procurorului care areresponsabilitatea pentru investigarea cauzelor şi împrejurărilor în care se producdecesele în dezastru.

2.3.6.2. Pompierii

Principala îndatorire a pompierilor este de a salva oamenii încarceraţi într-unincendiu, coliziune sau în dărâmături. Ei vor preveni escaladările ulterioare aledezastrului prin stingerea incendiilor sau prin luarea măsurilor de protecţienecesare.

Ei vor combate efectele eliberărilor de substanţe chimice periculoase sau aaltor contaminanţi în scopul de a asigura securitatea locului dezastrului. Ei vorsprijini serviciul de ambulanţă cu managementul victimelor şi poliţia cuîndepărtarea cadavrelor.

De altfel în eventualitatea oricărei situaţii care este sau poate fi suspectatăca un rezultat al unui incident terorist, toate activităţile din cadrul cordoanelor suntsub controlul direct al poliţiei.

2.3.7.Serviciul Naţional de Sănătate

2.3.7.1. Autorităţile de Sănătate

Autorităţile de sănătate centrale vor stabili contacte cu autorităţile locale desănătate, pentru a asigura un răspuns efectiv al sectorului de sănătate în caz dedezastru.

37

Ele au responsabilitatea generală pentru sănătatea publică în cadrul ariei lorgeografice şi de aceea este necesar să aibă aranjamente în vigoare pentrucontrolul bolilor transmisibile şi netransmisibile precum şi a riscurilor de mediu.

2.3.7.2. Spitalele

Spitalele cu Departamente de urgenţă şi accidente (identificate de autorităţilelor de sănătate publică drept spitale potenţiale de primire a victimelor) răspund lasolicitările din partea serviciilor de ambulanţă de a accepta victimele pentrutratament medical şi să asigure un personal pregătit adecvat pentru a puteaîndeplini funcţia de Ofiţer Medical al Incidentului şi pentru Echipele MedicaleMobile.

38

Serviciul de ambulanţă

Serviciul de ambulanţă are responsabilitatea de a coordona răspunsulSistemului Naţional de Sănătate de la faţa locului al şi de a determina spitalul (lele)către care vor fi îndreptate victimele în funcţie de tipul de răniri. De aceea estenecesar ca serviciul de ambulanţă să caute să asigure prezenţa unui OfiţerMedical al Incidentului (OMI).Serviciul de ambulanţă, în coordonare cu OMI şi echipele medicale mobile, vorcăuta să salveze viaţa şi membrele victimelor prin tratamentul de urgenţă efectivaplicat la faţa locului, să determine prioritatea de degajare a victimelor încarcerateîn colaborare cu pompierii şi să transporte răniţii în ordinea priorităţii către spitalelede primire.

2.3.7.3. Procurorul

Rolul procurorului este definit de statutul lui. Procurorul trebuie săstabilească cine şi cum a decedat, apoi când şi unde moartea este în relaţie cucadavrele găsite o în aria lui de responsabilitate şi dacă decesul este nenaturalsau violent sau subit de cauză necunoscută. Această atribuţie este îndeplinităindiferent de faptul dacă cauza decesului s-a produs sau nu în districtul său deautoritate şi dacă în mod obişnuit se desfăşoară o anchetă formală. Autoritatea şiatribuţiunile procurorilor nu vor varia în funcţie de numărul deceselor sau acircumstanţelor de producere a acestor decese.

Doar procurorul poate autoriza înhumarea şi încredinţarea cadavrului cătrerude. Poliţia acţionează ca reprezentanţi ai procuraturii când au de a face cudecesele rezultate dintr-un accident.

2.3.7.4. Autorităţile locale

În perioada imediat următoare unui dezastru, principala preocupare aautorităţilor locale este de a asigura sprijinul pentru serviciile de urgenţă, săcontinue sprijinul şi îngrijirea lor pentru comunităţile locale, pentru folosirearesurselor în vederea reducerii efectelor negative ale urgenţei şi pentrucoordonarea răspunsului altor organizaţii decât serviciile de urgenţă. Cu cât trecetimpul, iar interesul se deplasează către refacere, autorităţile locale vor căpăta unrol conducător pentru a facilita reabilitarea comunităţilor şi restaurarea mediuluiînconjurător. Chiar în situaţia unui dezastru de mică amploare este posibil caresursele autorităţilor locale să fie depăşite în aria în care se produce.

Împotriva acestei posibilităţi, planurile necesită a fi întocmite în circumstanţeadecvate, iar aranjamentele de declanşare a procedurilor de intervenţie în vederea

39

sprijinului mutual din partea autorităţilor vecine, acordarea de sprijin transfrontalierdacă este necesar, să fie puse în aplicare.

Aranjamentele pot varia de la înţelegerile simple de oferirea asistenţeidisponibile în eventualitatea unui incident şi până la aranjamentele mult maiformale pentru folosirea resurselor care pot include autovehicule, echipamente şioameni. (Aranjamentele de plată vor trebui să fie incluse în orice înţelegere).

Asistenţa financiară de urgenţă poate fi disponibilă pentru autorităţile localeafectate, în baza legislaţiei în vigoare.

2.3.7.5. Voluntarii

Voluntarii de bună credinţă pot contribui la o gamă largă de activităţi fie camembrii ai unei organizaţii de voluntari, fie ca indivizi. Ei întotdeauna vor acţionasub controlul autorităţilor statutare.

2.3.7.6. Armata

Asistenţa din partea armatei poate fi solicitată de către autorităţile civile.Aceasta a constituit o parte importantă a răspunsului în cazul multor dezastre dintrecut.

2.3.7.7. Autorităţile Centrale

Autorităţile centrale au un rol în asigurarea consilierii sau a sprijiniriirăspunsului autorităţilor locale şi să informeze Parlamentul asupra evoluţieisituaţiei.

2.3.7.8. Agenţia de Mediu

Responsabilităţile cheie ale agenţiei sunt de a menţine şi opera apărareaîmpotriva poluării mediului înconjurător.

Aceste responsabilităţi acoperă în mod direct acţiunile de remediere şi deprevenire a efectelor incidentelor, de a asigura consilierea de către specialişti şi dea alarma pe cei care pot fi afectaţi, de a monitoriza efectele unui incident şi de ainvestiga cauzele acestuia.

Agenţia va colecta datele pentru viitoarele întăriri sau refaceri. Aceasta joacăun rol important în răspunsul Guvernului la accidentele nucleare de peste graniţă.

2.3.7.9. Organizaţiile industriale şi comerciale

40

Organizaţiile industriale şi comerciale incluzând utilităţile, pot juca un roldirect în răspunsul la dezastre dacă personalul lor, operaţiunile sau serviciile aufost implicate. Acestea pot asigura sprijin cum ar fi de exemplu furnizarea deechipament, servicii sau cunoştinţe de specialitate.

Organizatorii intervenţiei în cazul unor evenimente de mare amploare înexterior sau în interior cum ar fi competiţiile sportive festivalurile folk, pop sauconcerte clasice vor avea de asemenea un rol în răspunsul la dezastre.

2.3.8.Obiectivele răspunsului combinat

Indiferent de responsabilităţile particulare ale organizaţiilor şi agenţiilor carepot avea implicări în răspunsul la dezastre ele pot funcţiona prin îndeplinireaurmătoarelor obiective comune:

de a salva vieţi; de a preveni escaladarea unui dezastru; de a reduce suferinţele; de a salvgarda mediul înconjurător; de a proteja proprietatea; de a facilita investigaţiile criminale, judiciare, publice, tehnice şi altele; de a continua să menţină serviciile normale la un nivel adecvat; de a informa publicul; de a promova autoajutorul şi refacerea; de a restaura normalitatea cât mai curând posibil; de a evalua răspunsul şi lecţiile care trebuie învăţate.

2.4. Răspunsul la Dezastrele localizate

La noi în ţară există o amplă experienţă a răspunsului la dezastrele careafectează o arie geografică relativ mică. Locul afectat de dezastru este posibil săfie confuz. Pentru a aduce o oarecare ordine în această confuzie este important caserviciul de urgenţă să stabilească un control asupra ariei din imediata apropiere adezastrului şi să stabilească aranjamentele pentru coordonarea contribuţiilor larăspuns. Experienţa a arătat că un răspuns eficient depinde de o bună comunicareşi de înţelegerea reciprocă.

Este în general acceptat că primul membru al serviciului de urgenţă careajunge în zona de dezastru nu trebuie să fie implicat imediat în acţiuni de salvareci trebuie să facă o rapidă evaluare a dezastrului şi să raporteze aceasta la punctulde comandă al intervenţiei. O dată ce s-au furnizat astfel de informaţii desprenatura dezastrului şi a locului acestuia se va face o estimare a număruluipopulaţiei implicate incluzând decedaţii şi victimele rănite; principalele tipuri derăniri; pericolele actuale şi potenţiale; căile de acces la locul dezastrului şi puncteleprobabile de rendezvous; şi care servicii de urgenţă sunt prezente sau necesare.

41

Punctul de comandă care primeşte mesajele iniţiale poate în mod normal înconcordanţă cu planurile stabilite să alarmeze şi alte puncte de comandă ale altorservicii de urgenţă. Acestea la rândul lor pot alerta autorităţile locale şi (dacă estenevoie) unităţile comerciale industriale sau altele.

La locul dezastrului este deosebit de important ca serviciile de urgenţă săstabilească aranjamentele de control şi coordonare din faza cea mai precoce.

Fiecare serviciu are nevoie să-şi stabilească propriile sale aranjamente decontrol dar legătura continuă dintre servicii în cadrul fazei de răspuns esteesenţială.

Principiul de bază este acela că protecţia civilă în mod normal asigurămanagementul general al coordonării. Această abordare asigură că resursele suntfolosite în cel mai eficient mod şi evită situaţiile în care de exemplu resursele pot fisolicitate simultan de diferite agenţii. Aceasta este în particular situaţia în caredezastrele se produc în apropierea sau peste graniţe. În timpul fazei de refacere,când serviciile de urgenţă pot avea o implicare redusă sau de loc, coordonarea lanivel strategic poate fi întreprinsă de autorităţile locale.

Managementul răspunsului la dezastre se desfăşoară în mod normal la unulsau cel mult trei niveluri. Aceste niveluri sunt:

2.4.1.Nivelul Operaţional

Este nivelul la care se acţionează la locul accidentului.

2.4.2.Nivelul Tactic

Este nivelul pentru accidentele mai serioase la care comandanţii niveluluitactic stabilesc priorităţile în alocarea resurselor şi la care planificarea şicoordonarea tuturor resurselor implicate se petrece. Comanda tactică se exercităde la Punctul de Comandă al incidentului din imediata vecinătate a loculuidezastrului.

2.4.3.Nivelul Strategic

Este nivelul managementului, nu întotdeauna necesar şi care stabileştecadrul strategic în care vor lucra comandanţii nivelului tactic. Nivelul strategic almanagementului este în mod normal localizat în afara locului dezastrului laComandamentul Protecţiei Civile.

Acest nivel al managementului de urgenţă poate fi adaptat pentru folosire decătre oricare organizaţie asociată cu răspunsul la dezastru iar adoptarea acesteimetodologii poate ajuta comunicaţiile şi să se evite confuzia inter-agenţii.

Aranjamentele care sunt de făcut în mod normal la locul dezastrului vorinclud:

42

(a) Atribuirea controlului funcţiilor specifice uneia dintre serviciile de urgenţăsau altei agenţii ţinând cont de circumstanţele dezastrului, experienţa profesionalădin serviciul de urgenţă sau altă agenţie şi orice alte obligaţii statutare.

Întreprinderile de utilităţi gaz- apă şi electricitate- pot fi solicitate foarteprecoce să redea securitatea muncii în aria de dezastru.

(b) Stabilirea cordonului interior pentru a securiza locul imediat alaccidentului şi să asigure o măsură de protecţie a personalului ce lucrează în ariade dezastru. Toţi acei care pătrund prin cordonul interior trebuiesc raportaţi laPunctul de control cum ar fi la Punctul de control al accesului la locul dezastruluisau la Punctul de control al accesului pompierilor. Aceasta asigură că acei carepot fi verificaţi nu vor contribui la escaladarea incidentului şi să prezinte ocazia dea fi instruiţi asupra semnalelor de evacuare sau asupra oricăror probleme de careaceştia trebuie să fie avertizaţi.

Persoanele care părăsesc zona trebuie să fie înregistrate la plecare.(c) Localizarea punctului de adunare pentru supravieţuitori înainte ca ei să fie

duşi către un punct de primire, localizarea punctului de triaj evacuare a victimelor,punctului de ambarcare a ambulanţelor pentru acei care trebuiesc evacuaţi laspital şi locul posibil de aterizare a elicopterelor.

(d) Localizarea punctului sau punctelor de rendezvous pentru personalulserviciilor de urgenţă şi a altor servicii care pot fi la oarecare distanţă faţă de loculaccidentului în eventualitatea unui accident cu bombe sau materiale periculoase.

Localizarea rutelor de trafic intern pentru serviciile de urgenţă şi alte vehicule(incluzând sensurile unice acolo unde sunt necesare) şi localizarea ariilor deaşteptare.

Localizarea ariei de depozitare a cadavrelor.Localizarea punctului de legătură cu mas media.Nevoia posibilă de evacuare poate la fel să fie luată în considerare din

stadiile foarte precoce ale intervenţiei.Atunci când răspunsul poate să se prelungească sau să devină foarte

complex, fiecare serviciu poate să-şi stabilească aranjamentele sale proprii demanagement folosind o clădire convenabilă sau vehicule special destinate cumijloace convenabile de transmisiuni. Aceste vehicule vor fi în mod normal parcateunul lângă altul la limita constrângerilor datorate interferenţelor radio şi învecinătatea locului dezastrului. Figura nr. 1 (de la pagina 51) arată un planschematic al aranjamentului la şi aproape de locul accidentului împreună cuactivităţile de sprijin.

Pentru cele mai multe dezastre majore există beneficii semnificative pentruun ofiţer care poate reprezenta interesele autorităţilor locale relevante de a fi lafaţa locului în Punctul de comandă al incidentului. Aranjamentele trebuie de altfelsă fie în funcţiune şi pentru chemarea ofiţerilor de legătură de la alte organizaţiicare pot fi necesare să contribuie la răspunsul de dezastru, de exemplu Garda decoastă, Agenţia de mediu, autorităţile de sănătate publică, companiile de gaz,

43

electricitate telefon sau apă sau concernele industriale sau comerciale, sauspecialiştii de mediu.

Mai poate fi adecvat pentru serviciile de urgenţă sau alţi reprezentanţi să fieprezenţi la centrul de urgenţă al autorităţilor locale, care asigură managementul şicoordonarea tuturor activităţilor autorităţilor locale.

Ofiţerii de legătură de la faţa locului trebuie să fie clar identificaţi şi să aibăpropriile lor mijloace de comunicare astfel încât să fie în permanenţă în contact cuagenţiile proprii pentru a putea asigura ca sprijinul necesar să fie furnizat rapid lanevoie. Acolo unde serviciile autorităţilor locale pot fi solicitate să răspundă rapidtrebuie să fie deplasate cât mai aproape de locul accidentului unde să fie pregătitesă intre imediat în acţiune la solicitarea serviciilor de urgenţă.

Dacă dezastrul se produce în perimetrul unei construcţii industriale sau aaltei societăţi comerciale, sau a unui aeroport sau port este important ca să aibăun Ofiţer Comandant al Incidentului la locul dezastrului din partea agenţiei afectatecare să conducă activităţile din Punctul de Comandă al Incidentului pentru a creaun acces facil în cadrul întreprinderii afectate şi să acţioneze ca legătură cuconducerea întreprinderii şi structura de management de urgenţă.

Trei alte elemente pot să necesite să fie luate în considerare cât mai rapidposibil când situaţia o permite.

Primul, dacă este necesar, un cordon exterior care poate fi stabilit în jurullocului accidentului pentru a controla accesul către întregul loc al dezastrului.

Al doilea, pot fi necesare restricţii de zbor de urgenţă. Praful şi zgomotulelicopterelor pot stânjeni operaţiile de salvare şi stingerea incendiilor, să producăpericole pentru pompieri şi salvatori, să afecteze proprietăţile şi să distrugăprobele.

Mai mult prezenţa aeronavelor neautorizate pune pericolul coliziunilor pe unplan apropiat în faţa elicopterelor poliţiei şi a celor de salvare care operează înzonă.

Poate deveni necesar controlul zborurilor în apropierea locului dezastrului şirespectarea instrucţiunilor autorităţii aeronautice civile. Legătura cu AutoritateaAeronautică Civilă va fi efectuată în mod normal prin intermediul poliţiei, care vadestina un ofiţer superior ca Ofiţer de Control al Urgenţei prin intermediul căruiatrebuie făcute toate cererile de modificare a restricţiilor de zbor. Final vor fi aplicatetoate restricţiile în comunicaţiile telefonice.

2.5. Comunicaţiile

Comunicaţiile bune sunt baza unui răspuns efectiv. Planurile trebuie săstabilească o serie de aranjamente pentru a suplimenta comunicaţiile curente.

Romtelecom este capabil să răspundă rapid pentru a îndeplini cererileserviciilor de urgenţă şi ale autorităţilor locale atât timp cât aceste cereri au fostdiscutate în prealabil.

44

El poate furniza o gamă largă de facilităţi, de la circuite telefonice simple şide fax până la conferinţe audio şi video, circuite private şi altele.

Alţi operatori licenţiaţi de telefonie mobilă pot de asemenea să fie capabili săfurnizeze sprijin. Aranjamentele pentru acestea vor trebui să fie întocmite dinvreme.

Reţeaua de Transmisiuni Speciale este o reţea de comunicaţii robustă careleagă direct un număr de departamente guvernamentale centrale, poliţia pompieriişi autorităţile locale. Se pot face aranjamente ca această reţea să lege şi alteautorităţi prin intermediul reţelei de telefonie publice.

2.6. Comunitatea de Afaceri

Multe afaceri pot cădea ca un rezultat al unui dezastru produs de o serie decauze cum ar fi: furtuni, inundaţii, incendii, atentate teroriste cu bombă,contaminări sau tulburări civile.

Experienţa arată că aceste afaceri care au luat în considerare dezastrelepotenţiale care pot aduce daune lor au pregătite planuri de răspuns, care de multeori nu sunt mai lungi de câteva pagini, au o mai mare şansă de a supravieţui decâtacele nepregătite.

2.7. Dezastrele maritime

Răspunsul la un dezastru maritim va fi coordonat în mod normal de cătreCentrul de Coordonare a Salvării Maritime adecvat. De altfel căutareasupravieţuitorilor în larg este responsabilitatea autorităţilor de pe teritoriu. Esteesenţial ca autorităţile terestre şi cele maritime să fie în contact permanent şi săacţioneze cât mai precoce pentru a rezolva problemele particulare cauzate dedezastrele maritime cu ciocniri şi poluare.

Aranjamentele pentru lupta împotriva incendiilor, pericole chimice şi vaselede salvare pe mare trebuie să fie încheiate formal între Garda de Coastă şiPompieri.

45

2.8. Aranjamentele de management la nivel central

Dezastrele pot determina cereri considerabile de resurse din parteaorganizaţiilor solicitate să răspundă, cu o afectare consecutivă a activităţilorobişnuit de zi cu zi.

Ele pot avea implicaţii pe termen lung asupra populaţiei şi a mediuluiînconjurător. Astfel de situaţii necesită atenţia managementului de nivel superior şia autorităţilor locale de către membrii aleşi ai acestora.

Problemele ce se ridică vor afecta fără îndoială responsabilităţile sauactivităţile a mai mult de o singură organizaţie şi experienţa a arătat că astfel deprobleme pot fi mai uşor stăpânite dacă se instituie un Grup Strategic decoordonare.

Scopul acestei abordări coordonate la nivelul superior este esenţial pentru alua decizii strategice în legătură cu răspunsul la dezastru. Fiecare organizaţierespectă obligaţiile sale proprii, dar discuţiile de la acest nivel asigură că legăturiledintre decizii sunt identificate şi respectate.

Problemele tipice care pot trebui să fie luate în considerare includeadecvarea resurselor existente pentru a face faţă dezastrului şi sprijinul pentruacei care lucrează la faţa locului, pentru îngrijirile necesare acelor care lucreazănemijlocit sau sunt afectaţi de dezastru incluzând rudele şi prietenii acelor care aufost ucişi, răniţi sau traumatizaţi; implicaţiile pe termen lung pentru comunitate saumediul înconjurător; relaţiile cu mas media, vizitele VIP-urilor şi contactele cuautorităţile centrale.

2.9. Răspunsul la dezastrele extinse

Există o experienţă suficientă pentru a sublinia unele caracteristici alerăspunsului la dezastrele extinse.

Într-o ţară în general dens populată, unde dezastrele extinse pot afecta unmare număr de oameni, auto-ajutorul va fi primul răspuns.

Dezastrul va depăşi resursele locale, va distruge telecomunicaţiile şi vabloca căile de acces pe care populaţia încearcă să scape din aria de dezastru.

De aceea răspunsul iniţial oficial la un dezastru extins va începe în acelaşimod ca pentru orice incident aşa cum s-a prezentat în paragrafele precedente.

Grupurile strategice de coordonare, care se adună în mod normal lacomandamentul Protecţiei Civile vor fi constituite cât mai precoce pentru a facefaţă extinderii dezastrului şi pentru a stabili priorităţile răspunsului.

În situaţia în care dezastrul depăşeşte ariile jurisdicţiei autorităţilor locale vorfi constituite mai multe grupuri de coordonare strategică şi se va menţine olegătură strânsă între aceste grupuri dintre care unul va lua conducerea înînţelegere cu celelalte. Resursele vor fi depăşite de către acest dezastru extins.

46

Grupul strategic de coordonare, în dorinţa de a evita deciziile tactice poateavea nevoie să solicite resurse pe care le pot furniza industria şi forţele armate.

Astfel de resurse pot fi mobilizate mai rapid dacă există planuri întocmite dintimp care să stabilească disponibilitatea acestora şi mijloacele de a le obţine.

Deşi nu există un model unic pentru a face faţă problemelor complexe pecare le pun dezastrele extinse, principiile de bază subliniate în acest ghid nu seschimbă.

2.10. Asistenţa Militară

Responsabilitatea atât operaţională cât şi financiară, pentru rezolvareaurgenţelor civile cade în sarcina autorităţilor civile şi este desfăşurată subconducerea acestora.

Personalul militar şi materialele nu sunt destinate sau puse în aşteptarepentru a rezolva oricare urgenţă civilă sau alte însărcinări. În mod consecutivautorităţile civile pot întocmi planuri pentru aceste situaţii în cooperare cu

Comandamentele militare şi unităţile militare, iar astfel de planuri nugarantează că răspunsul militar va fi în mod necesar disponibil.

Depinzând de circumstanţe asistenţa în astfel de urgenţe poate fi acordatăde o singură unitate militară foarte rapid din resurse locale. Pentru alte incidentecel mai apropiat comandament va fi capabil să dea dispoziţii şi va trebui să fiecontactat.

Personalul militar va lucra în unităţi organizate sub comandă militară.Prezentăm mai jos unele căi în care militarii pot asigura ajutorul:

2.10.1. Obţinerea de informaţii

Elicopterele şi unităţile mici de recunoaştere pot asigura o unitate centrală decontrol care poate furniza un tablou general corect al dezastrului în aşa fel încât săse poată da cea mai bună utilizare resurselor.

2.10.2. Medical

Serviciile medicale militare pot ajuta medicii locali şi serviciile locale desănătate publică prin asigurarea unui număr suplimentar de medici şi dacă estenecesar un spital de campanie şi unităţi de igienă de campanie.

2.10.3. Căutarea şi Salvarea (SAR)

Există reguli separate pentru căutare şi salvare.

47

Geniu

Unităţile militare pot furniza echipamente de montare a podurilor de campanie sauferi-boturi sau ambarcaţiuni pentru traversarea canalelor, utilaje terasiere grele,echipamente specializate pentru asigurarea de urgenţă a apei sau pentru pompareîn caz de inundaţii sau pot furniza echipe de scafandri.

2.10.4. Cercetare

Unităţile militare pot furniza mână de lucru pentru activităţile intensive, cumar fi căutarea decedaţilor, sau a răniţilor în urma unui accident aerian major sauprin asistenţa în situaţia prevenirii inundaţiilor.

Ca o regulă generală Ministerul Apărării cere să fie protejat împotrivareclamaţiilor apărute ca urmare a activităţii non militare.

Organizaţiile civile pot fi solicitate să onoreze toate sau o parte dincheltuielile efectuate de răspunsul militar. Acesta sunt în general reprezentate de:

Cheltuieli parţiale cum ar fi cele care nu au fost efectuate dacă asistenţanu s-a acordat (cum ar fi transporturile de personal şi subzistenţa acestuiaşi cheltuielile, cu materialele pierdute distruse sau consumate);

Cheltuieli integrale care sunt directe sau indirecte pentru furnizareaserviciilor (cheltuielile parţiale plus cheltuielile de personal, cheltuielile deachiziţionare a echipamentelor şi a altora) fondurile pentru răspunsul laurgenţele civile trebuiesc acoperite de autorităţile civile şi se desfăşoarăsub conducerea lor.

Personalul militar şi materialele nu sunt special destinate sau puse înstandby pentru a îndeplini în orice urgenţă civilă sau alte sarcini. În modconsecvent autorităţile civile pot întocmi planuri de cooperare împreună cu

Comandamentele Militare şi unităţile acestora, iar aceste planuri nugarantează că răspunsul militar va fi în mod automat disponibil.

2.11. Incidentele Teroriste

Răspunsul la incidentele teroriste va fi similar cu acela pentru oricare altincident. Cu toate acestea pentru incidentele cu bombă va fi o perioadă de alarmăcând cordonul poliţiei va fi instalat şi populaţia evacuată la cel puţin 600 de metride locul periculos. Etapele răspunsului la un atentat cu bombă sunt în modobişnuit următoarele:

(a) Confirmarea că există un dispozitiv exploziv;(b) Instalarea cordonului şi evacuarea;(c) Punerea în siguranţă a dispozitivului exploziv;(d) Culegerea probelor;(e) Refacerea şi reocuparea.

48

2.12. Bilanţuri, Anchete şi Lecţiile învăţate

În scopul facilitării bilanţului operaţional şi de a asigura probele pentruanchete (judiciare, publice, tehnice, prin chestionare sau alte forme), este esenţialca să fie întocmite înregistrări complete la toate evenimentele deciziile şi acţiunileîntreprinse.

Fiecare organizaţie trebuie să-şi întocmească propriile înregistrări. Estefoarte important ca oricine este numit să supravegheze întocmirea păstrarea şidepozitarea acestor înregistrări şi dosare să vegheze ca acestea să fie existenteînainte de dezastru ca şi acele întocmite în timpul răspunsului.

O bună înregistrare şi păstrarea datelor serveşte la scopurile ulterioare nunumai la anchete, dar şi la generalizarea experienţei fie că va fi o anchetă sau nu.

Aceasta permite ca experienţa dobândită în timpul activităţilor de răspuns săfie identificată şi să fie disponibilă în beneficiul acelora care ar putea fi solicitaţi sărăspundă la dezastre în viitor. În plus conducătorii organizaţiilor care au răspuns ladezastre vor să se asigure că există o trecere în revistă adecvată a oricărei lecţiirezultate din bilanţul activităţilor.

Urmărirea adecvată va depinde de circumstanţe şi poate include reviziaplanurilor şi a procedurilor întărirea legăturilor cu alte agenţii, executarea deexerciţii pentru a testa abordările alternative şi altele.

2.13. Comanda, controlul şi coordonarea

2.13.1. Introducere

În scopul obţinerii unui răspuns la un incident major combinat şi coordonatcapacităţile serviciilor de urgenţă trebuie să fie strâns legate cu autorităţile locale şicu alte agenţii.

O structură naţională care a fost agreată şi adoptată asigură că toate părţileimplicate îşi înţeleg rolul în răspunsul combinat şi cum diferitele niveluri dearanjamente de management sunt interrelate.

Reţeaua de management care a fost stabilită aplică acelaşi principiuindiferent de cauza sau natura incidentului, dar rămâne flexibilă în circumstanţeleindividuale. Această reţea:

(a) Permite fiecărei agenţii să-şi detalieze planurile proprii cu interfeţe pentruplanurile altora.

(b) Asigură că toate părţile implicate îşi înţeleg rolul lor în răspunsulcombinat.

(c) Explică cum sunt interrelate aranjamentele de la diferitele niveluri demanagement.

(d) Reţin flexibilitatea ca o opţiune se urmat în circumstanţele locale.

49

Managementul răspunsului poate fi divizat în trei niveluri: Operaţional, Tacticşi Strategic.

Necesitatea de a implementa unul sau mai multe dintre aceste niveluri estefoarte dependentă de natura incidentului, dar în mod normal incidentele vor fitratate la nivel Operaţional, doar trecând prin nivelul Tactic şi în final prin celStrategic dacă se dovedeşte necesar.

În planificarea proprie, fiecare agenţie va necesita recunoaşterea celor treiniveluri de management, Operaţional, Tactic şi Strategic şi atribuţiile ce trebuiescîndeplinite.

Aceasta va permite integrarea procesului de management dincolo degraniţele dintre agenţii. Nu se intenţionează ca nivelurile de management săpredetermine în mod necesar rangul sau puterea celui care îndeplineşte acesteatribuţii. Dacă una dintre agenţii activează planurile sale pentru accidente majorepoate deveni necesar ca şi alţii să înceapă activarea planurilor lor în scopulfacilitării legăturilor.

Este caracteristic pentru lanţul de comandă şi control că el tinde să fie creatde jos în sus. La început orice accident pentru care nu există alarmă nivelulOperaţional va fi activat primul, cu celelalte niveluri venind ulterior consecutivescaladării dezastrului sau agravării situaţiei.

50

DEPARTAMENTUL CONDUCĂTORNIVELUL GRUPUL COORDONATOR STRATEGIC

STRATEGICAncheta publică Poliţie Autorităţile locale

Pompieri Armata CENTRULDE MEDIA

Ambulanţe Consilierii guvernamentaliAlte agenţii

MORGATEMPORARĂ

BIROUL DE CENTRUL DE PUNCTUL DEVICTIME PRIMIRE RUDE LEGĂTURĂ

MEDIACENTRUL DEPRIMIRE CENTRUL DESUPRAVIEŢUITORI URGENŢĂ

AUTORITĂŢILOCALE

SPITALE DE AgenţiiPRIMIRE voluntare

NIVELULTACTIC

ARIA DE PUNCTUL DE COMANDĂ ARIA DEADUNARE AL INCIDENTULUI AŞTEPTARECADAVRE VEHICULE

PUNCTUL DE NIVELULÎNCĂRCARE OPERAŢIONALAMBULANŢE ARIA DE DEZASTRU

PUNCTUL DE CORDONUL INTERIOREVACUARE

CORDONUL EXTERIORFigura nr.1: Exemplul de organizare tipică pentru intervenţia în dezastre

51

Nivelul Operaţional

La ajungerea la faţa locului unui dezastru, serviciile de urgenţă vor luamăsurile imediate adecvate şi vor evalua extinderea problemelor, sub comandaOfiţerului propriu comandant al incidentului.

Ei se vor concentra asupra însărcinărilor lor proprii din ariile deresponsabilitate şi vor acţiona în îndeplinirea responsabilităţilor delegate deagenţia de origine sau a altui nivel de comandă stabilit.

Toate acestea se petrec la nivelul operaţional şi constituie aranjamentul de zicu zi pentru răspunsul la oricare accident. Comanda resurselor aparţinând uneiagenţii oarecare şi aplicată într-o arie geografică, sau folosită pentru anumitescopuri, va fi rezervată acestei agenţii.

Fiecare agenţie trebuie să aibă legături complete şi continue cu celelalteangajate în aceiaşi arie pentru asigurarea unui efort eficient şi combinat. Acolounde este adecvat Protecţia Civilă va acţiona în mod normal ca şi coordonator alacestui răspuns la locul dezastrului.

Aceste aranjamente vor fi în mod normal adecvate pentru rezolvarea efectivăa majorităţii incidentelor. De altfel pentru incidentele cele mai serioase carenecesită în mod semnificativ mai multe resurse poate deveni necesarăimplementarea unui nivel superior de management.

2.14. Nivelul Tactic

Nivelul tactic de management este introdus în scopul determinării priorităţilorîn alocarea resurselor, pentru a planifica şi coordona îndeplinirea atribuţiilor şipentru obţinerea altor resurse necesare.

Majoritatea dar nu toate dintre atribuţiile tactice vor fi îndeplinite la sau foarteaproape de locul incidentului. Unele agenţii, în mod deosebit autorităţile locale, vorprefera să opereze din birourile lor administrative dar vor trimite în mod normalofiţeri de legătură la faţa locului pentru a avea contact cu ComandantulIncidentului.

Planificarea va ţine de asemenea cont că pot fi un număr de locuri deintervenţie şi nici unul actual, cum pot fi accidentele de peste graniţă.

Atunci când la nivelul tactic operează mai mult de o singură agenţie trebuiesă existe consultări între Comandanţii Incidentelor aparţinând acestor agenţii.

Comandantul Tactic nu va fi implicat în activităţile de la faţa locului care vor ficonduse de Ofiţerii Comandanţi ai Incidentelor, dar se va concentramanagementului general. În scopul efectuării coordonării trebuie realizată oadunare interagenţii la intervale regulate şi la care să participe fiecare ComandantTactic şi care va fi prezidată de Protecţia Civilă. Ofiţerii de legătură de laautorităţile locale trebuie să participe , precum şi ofiţerii de legătură ai altor agenţiicum ar fi transporturile, sau utilităţile trebuie invitaţi să participe.

52

Dacă devine evident că resursele sau experienţa necesară este în afaracelor oferite de Comandantul Tactic ori trebuie să necesite o coordonare a maimult de un accident (unde au fost stabilită comanda tactică), poate deveninecesară implementarea Nivelului Strategic de management.

2.15. Nivelul Strategic

2.15.1. Grupul de Coordonare Strategică

Scopul Nivelului Strategic de management este de a stabili un mod de lucrupentru politicile prin care Comandanţii tactici vor lucra pentru a oferi sprijin cătreComandanţii Tactici prin asigurarea resurselor, considerarea priorităţilor cererilorde la oricare Ofiţer comandant al Incidentelor şi de a întocmi planurile pentrureîntoarcerea la normalitate o dată incidentul pus sub control. Cerinţele pentrumanagementul strategic pot fi încredinţate unei anume agenţii. De altfel uneleincidente necesită un răspuns multiagenţii la nivel strategic în scopul de a rezolvasituaţia. În astfel de situaţii se va forma un Grup de Coordonare Strategic.

În mod normal este responsabilitatea Protecţiei Civile de a stabili şi prezidaGrupul Strategic de Coordonare. De altfel datorită naturii unora dintre accidentelemajore alte agenţii pot dori să iniţieze formarea acestui grup şi să-l prezideze (cumar fi în cazul pericolului de rabie).

Preşedinţia acestui grup poate fi trecută în alte etape unor alte agenţii (cumar fi de exemplu de la Protecţia Civilă la autorităţile locale pentru managementulfazei de refacere).

Grupul Strategic de Coordonare este în mod normal constituit dintr-o seriede membri superiori din partea fiecărei agenţii implicate de regulă în răspuns.

Fiecare membru trebuie să fie capabil să ia decizii executive în ceea cepriveşte resursele agenţiei proprii şi să aibă autoritatea să ceară ajutorul de la alteagenţii în sprijinul rolului său.

Grupul de Coordonare Strategic asigură comunicarea către şi de laDepartamentul Guvernamental Conducător. În funcţie de natura incidentului,consilierii guvernamentali sau ofiţerii de legătură pot participa la adunări cum ar ficele pentru incidente nucleare sau teroriste.

Grupul de Coordonare Strategic va avea nevoie să ţină seama departicularităţile accidentului, împreună cu experienţa profesională a fiecărei agenţiişi cu îndatoririle lor statutare. În unele ocazii poate deveni necesar să încredinţămcontrolul unor atribuţii specifice unora sau altora dintre agenţiile participante. Însituaţii extreme cum ar fi incidentele cu terorişti poate deveni necesar ca poliţia săia conducerea executivă a întregului incident.

Grupul de Coordonare Strategic (GCS) va trebui să fie avertizat asuprarolului său general care poate cuprinde interesele autorităţilor centrale,managementul cererilor de asistenţă şi consiliere pentru un serviciu sau o agenţieanume şi cererile mas media. În eventualitatea unui dezastru extins

53

Grupul de Coordonare Strategic, GCS va avea nevoie să aibă legături cuGrupurile de Coordonare Strategice învecinate, iar în timpul fazei de refacere cuOficiile Guvernamentale din regiune.

Grupul de Coordonare Strategic va întocmi o strategie de management alegăturilor cu mas media, un centru de informare a mas media şi să destine unmanager al centrului de informare a mas media (în mod normal un ofiţer de presăal poliţiei).

Grupul de Coordonare Strategic va trebui să se bazeze pe o dispunereprestabilită, departe de zgomotul şi confuzia locului dezastrului.

În mod normal Grupul de Coordonare Strategic va fi dispus laComandamentul Poliţiei, dar poate fi mutat la autorităţile locale în timpul fazei derefacere când serviciile de urgenţă au o implicare mai redusă sau de loc.

2.16. Îngrijirile şi tratamentul victimelor din dezastre

Îngrijirile şi tratamentul victimelor care au fost implicate în dezastre constituiemiezul răspunsului la dezastru. Aceasta se aplică la îngrijirile şi tratamentul nunumai a celor răniţi şi traumatizaţi, a rudelor şi prietenilor acestora dar şi la oricaredintre cei implicaţi în acţiunile de urgenţă la dezastre care pot fi afectaţi în timpuldesfăşurării acţiunilor de răspuns.

Supravieţuitorii sau victimele nu pot fi găsiţi întotdeauna lângă loculdezastrului. De exemplu un număr de victime pot suferi agresiuni psihologice şi săfugă de acolo.

Este de aceea important să se ia în considerare nevoia de a cerceta ariaînconjurătoare a dezastrului. Dacă este necesar această sarcină trebuie în modnormal să fie îndeplinită şi coordonată de către poliţie.

Acolo unde această sarcină poate fi laborioasă şi să acopere o arie largă, seva cere ajutorul serviciilor de urgenţă, armatei sau voluntarilor.

Acei care au supravieţuit unui dezastru fără a fi răniţi (sau cu răniri minore)supravieţuitorii pot fi de altfel traumatizaţi psihic şi să sufere un şoc, anxietateintensă sau frică. De aceea ei trebuiesc trataţi cu cea mai mare înţelegere.

Supravieţuitorii pot oferi deseori informaţii cruciale despre ce s-a petrecut şipot fi martori importanţi în anchetele sau procesele ce pot urma. Trebuie păstrat unechilibru între cererea de a aduna probe de la supravieţuitori şi refuzul lor de arămâne la locul unde au fost afectaţi. De exemplu prioritizarea informaţiilor poateajuta, astfel încât numele şi adresa sunt obţinute de la cei anxioşi care părăsesclocul, urmând ca alte detalii să se obţină mai târziu. Informaţiile vor fi adunategradual la centrele de adunare a supravieţuitorilor, de la locurile sigure către caresunt îndreptaţi supravieţuitorii nerăniţi sau acei care au răniri minore.

Supravieţuitorii sunt deseori foarte sumari în prezentarea informaţiilor despreaccident, numărul şi localizarea altor supravieţuitori, despre prieteni, colegi saurude şi ceea ce s-a întâmplat cu ei sau când. Nevoile lor iniţiale sunt îndreptatecătre sprijinul necesar în suferinţa lor, alimente, apă, prim ajutor pentru îngrijirea

54

rănirilor minore şi desigur haine de schimb, spălat şi facilităţi de toaletă. Ei mai potavea nevoie imediată de sprijin psihologice, incluzând ajutorul în găsirea unuiadăpost temporar, sprijin şi consultanţă financiară.

Este posibil ca unii supravieţuitori aparent neafectaţi să prezinte ulterior oserie de simptome adverse. Din această cauză personalul din serviciile medicale şisociale trebuie să fie prezent la centrele de primire a supravieţuitorilor, sau lacentrele de odihnă. Responsabilitatea pentru organizarea, încadrarea şiasigurarea sprijinului logistic la Centrele de primire a supravieţuitorilor cade însarcina autorităţilor locale.

Serviciile sociale vor trebui să coordoneze atât răspunsul profesional cât şicel voluntar de binefacere, pe când poliţia va menţine ordinea şi securitatea.

2.16.1. Răniţii

Supravieţuitorii răniţi pot fi duşi la un Punct de Adunare a Răniţilor (PAR)unde personalul medical şi paramedical vor efectua triajul şi orice altă măsurăadecvată de stabilizare, înainte de a se asigura că victimele sunt evacuate înfuncţie de priorităţi pentru tratament medical spitalicesc. PAR este în mod obişnuitdispus într-o clădire, un cort sau într-un adăpost temporar aproape de punctul deîncărcare a ambulanţelor.

Responsabilitatea pentru asigurarea dispunerii corespunzătoare acomunicaţiilor medicale la locul accidentului, a transportului echipelor medicale, adistribuirii şi completării materialelor medicale şi de prim ajutor, asigurarea tuturorresurselor ambulanţelor necesare pentru tratamentul continuu al victimelor şi înlegătură cu Ofiţerul Medical al Incidentului (O. M. I), convoiajul victimelor cătrespitalele de primire cade în sarcina Ofiţerului Comandant al Incidentului de laAmbulanţă (AIO). Acest ofiţer va putea decide de altfel dacă trebuie numit unOfiţer Medical Comandant al Incidentului (OMI) care va stabili către care dintrespitale se vor evacua victimele. Acolo unde este adecvat

AIO poate face la fel aranjamentele pentru a trimite victimele către un spitalspecializat de la distanţă cu elicopterele.

2.16.2. Decedaţii

Autoritatea procurorului este necesară pentru a decide dacă o parte dinmuribunzi pot fi îndepărtaţi de la locul accidentului.

După ce s-a luat o astfel de decizie este responsabilitatea poliţiei careacţionează în numele procurorului să întocmească un plan de adunare şiînhumare a cadavrelor. Deşi este de dorit, nu este întotdeauna posibil să seurmeze practica obişnuită de a se cere confirmarea morţii de către un medic,înaintea deplasării cadavrului. În toate aceste circumstanţe este esenţial cadecesul să fie confirmat de un medic cât mai curând posibil după aceasta. Până laconfirmarea decesului de către un medic care să marcheze astfel cadavrul, nu

55

este permisă deplasarea acestora cu excepţia prevenirii distrugerii lor de către foc,chimicale sau pentru a salva sau a asigura tratamentul medical pentrusupravieţuitori încarceraţi. Dacă este necesar să se deplaseze cadavrele, poziţiiledin care au fost deplasate trebuie să fie marcate adecvat pentru a asiguracircumstanţele adecvate investigărilor ulterioare asupra poziţiei corpurilor înmomentul decesului.

Practica obişnuită pentru cadavre este ca ele să fie depuse într-o morgătemporară unde se pot asigura procedurile post-mortem, altfel ele trebuietransportate la un loc temporar de păstrare. Serviciul de ambulanţă trebuie săsprijine înlăturarea cadavrelor de la locul accidentului, iar în lipsa acestui sprijin seva apela la ambulanţele militare. Nevoia de a se păstra probele de la loculaccidentului, ca şi de a se identifica decedaţii. Trebuie să fie permanent luată înconsiderare în timpul intervenţiilor la dezastre. Pentru aceste raţiuni valabile, ceeace poate fi de ajutor în identificare, trebuie să nu fie îndepărtat de la cadavrepentru a se pune în siguranţă.

Planificarea pentru asigurarea unei suprafeţe de depozitare temporară acadavrelor trebuie să fie un proces interagenţii, în care autorităţile locale deţin rolulconducător.

Un număr de criterii trebuie să fie îndeplinite pentru a satisfaceReglementările de Sănătate şi Siguranţă atunci când se stabileşte folosirea uneimorgi temporare. De aceea identificarea unor clădiri corespunzătoare, împreunăcu aranjarea infrastructurii logistice şi administrative, trebuie să fie o parte dinprocesul de preplanificare.

Aceste aranjamente trebuie să fie revizuite periodic şi există nevoia de a seface consultările cu autorităţile învecinate în scopul de a se reduce dublareaeforturilor şi de a se dezvolta un sistem mutual de ajutor.

Autorităţile locale vor găsi util să studieze ghidul prezentat în “Managementuldecedaţilor în timpul dezastrelor” .

Sarcina de identificare a decedaţilor este îndeplinită de Comisia deIdentificare, constituită dintr-un medic legist supraveghetor, o echipă de poliţie anteşi post mortem şi specialişti cum ar fi dentişti sau în dactiloscopie.

Procurorul prezidează Comisia de Identificare. Atribuţiile Comisiei deIdentificare includ trecerea în revistă a probelor care vor conduce la identificareapozitivă a decedaţilor şi controlarea derulării activităţilor mortuare.

Atunci când s-a făcut o identificare pozitivă este responsabilitatea poliţiei dea informa membrii familiei, dacă s-a obţinut aprobarea procurorului.

Ocazional acesta poate lua parte la procesul de identificare şi în timpuldesfăşurării acestei proceduri trebuie să fie însoţit de un membru al echipei deSprijin Social de criză. Când membrul de familie trebuie informat despre un deces.Aceasta trebuie făcută personal iar ofiţerul de poliţie trebuie în mod normal să fieînsoţit un membru de al echipei de Sprijin Social de criză.

56

2.16.3. Biroul Poliţiei pentru Victime

În situaţia unui dezastru rolul Biroului Poliţiei pentru Victime este de aasigura un punct central de contact pentru toţi aceia care caută sau cer informaţiidespre cine poate fi implicat în eveniment şi adună datele despre acesta. Ca partea acestui proces Poliţia va trimite echipele de documentare la fiecare spital deprimire, morgă, sau centru de primire a supravieţuitorilor la fel ca şi la părintelesupravieţuitor. Buna coordonare a acestei activităţi este esenţială pentru evitareadublării eforturilor a vizitelor inutile, în special la părintele supravieţuitor. Atribuţiilebiroului pentru victime sunt:

(a) Întocmirea anchetelor pentru publicul general referitoare la prietenii şirudele care ar putea fi implicaţi.

(b) Adunarea detaliilor despre supravieţuitori, situaţia lor şi alte date.(c) Informarea anchetatorilor despre condiţiile şi alte date despre

supravieţuitori cu respectarea confidenţialităţii datelor despre indivizi.(d) Confirmarea zonelor de evacuare şi localizarea refugiaţilor.(e) Adunarea datelor ante-mortem pentru a sprijini identificarea victimelor.

Dacă dezastrul produce multe victime şi ţinând seama de caracterul multinaţionalal poliţiei ea va folosi în mod normal fişa de Identificare a Interpolului pentrudecedaţi (DVI).

(f) Întocmirea unei liste de persoane considerate ca fiind implicate îndezastru şi care sunt dispărute în prezent.

O dată ce biroul pentru victime şi-a stabilit numărul (numerele) de telefon eletrebuie aduse la cunoştinţa populaţiei prin mas media, iar publicul trebuie solicitatsă asigure informarea asupra persoanelor care considerate a fi implicate îndezastru şi a acelora care nu au fost.

Aceste informaţii ajută poliţia în îndeplinirea sarcinilor ei de identificare avictimelor şi a decedaţilor. Va fi inevitabil un foarte mare număr de solicitări.

Controlorii de la Romtelecom trebuie să fie avizaţi de către biroul pentruvictime cât mai curând posibil în aşa fel încât să aibă suficient timp pentru a stabiliun control adecvat al reţelei telefonice în scopul reducerii posibilităţilor desupraîncărcare a acestei reţele.

Numerele de telefon ale biroului trebuie să fie aduse la cunoştinţă cât maicurând posibil altor servicii de urgenţă şi la centrele de comandă ale autorităţilorlocale, ambasade (dacă este necesar) ca şi la birourile de internare de la spitalelede primire. Aceasta va reduce întârzierile şi confuzia cauzată de apelurileaglomerate ale rudelor şi ambasadelor care cer informaţii.

În eventualitatea unei prăbuşiri a unei aeronave, procedurile Centrului deInformaţii de Urgenţă pot fi puse în aplicare. Dacă este aşa, numărul de telefon vafi adus la cunoştinţă publicului, iar acest centru va acţiona ca un punct decoordonare central pentru informare despre linia aeriană afectată, adunare a

57

informaţiilor despre rezervările de bilete şi orice alte informaţii relevante şi va lucraîn sprijinul poliţiei şi a procuraturii.

Dacă în dezastru au fost sau se consideră că au fost implicaţi şi cetăţenistrăini, Ministerul de Externe va face o anchetă la consulatele şi ambasadelestrăine sau la comisiile pentru victime

Poliţia va informa în concordanţă cu prevederile Convenţiei de la Vienareferitoare la relaţiile consulare, autorităţile consulare despre decedaţii aparţinândacestor ţări. Ambasadorii sau Înalţii comisari pot dori să viziteze locul dezastrului.Aranjamentele pentru vizitele VIP-urilor sunt prezentate mai jos.

2.16.4. Prietenii şi rudele

Experienţa dezastrelor a arătat că dacă populaţia crede că prietenii şi rudelesunt implicate în dezastre, mulţi oameni vor trece prin zona de dezastru pentru a-icăuta. Sau se vor duce la punctele de primire a victimelor.

Dacă este necesar se va institui de către poliţie (în mod obişnuit înconsultare cu autorităţile locale şi cu organizaţiile industriale, comerciale sau dealtă natură interesate) centre de primire pentru prieteni şi rude, încadrate cu ofiţeride poliţie, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi organizaţiile voluntare adecvateinclusiv reprezentanţi ai bisericilor şi alte grupuri de credincioşi. Cele mai completeinformaţii vor fi date de către anchetatorii care caută noutăţi despre aceia care aufost implicaţi în dezastru însă cu respectarea confidenţialităţii individului.Experienţa a arătat că cea mai bună cale de desfăşurare a unei anchete este săse refere la o sursă specifică. Aceasta ajută la asigurarea unei informaţii noncontradictorii şi consistente.

Prietenii şi rudele care pot să sufere de o anxietate intensă, şoc sausupărare, au nevoie să fie trataţi cu simpatie şi înţelegere, iar experienţa a arătatcă cea mai eficientă cale de a o întreprinde pentru urmaşi este folosirea unor ofiţeride poliţie pregătiţi alături de lucrători din domeniul social pentru fiecare familie.Accesul la centrul de recepţie trebuie să fie controlat pentru a preveni ca acei dininteriorul acestui centru să fie deranjaţi de reprezentanţii intempestivi ai mas mediasau de către curioşi.

58

2.17. Evacuarea

În unele circumstanţe poate fi necesar să sfătuim publicul să accepteevacuarea dintr-o arie dată ori să se adăpostească în locuri special destinate.

Astfel de situaţii care include riscuri pentru viaţă sau sănătate pot fi generatede:

(a) Eliberarea sau pericolul de eliberare a materialelor radioactive,sau alte substanţe periculoase.

(b) Întinderea unui incendiu.(c) Pericolul de explozie.(d) Afectările şi distrugerile datorate unor furtuni severe.(e) Pericolul unor inundaţii serioase.(f) Pericolul unei contaminări a mediului înconjurător.

Posibila nevoie de evacuare în cazul unui eveniment dezastruos de eliberaresau de pericol al eliberării de substanţe radioactive este prezentată în“Aranjamentele în vederea răspunsului la Urgenţele Radioactive”.

În eventualitatea eliberării sau pericolului eliberării de substanţe periculoaseneradioactive, informaţiile adiţionale asupra naturii riscului pot fi obţinute de laserviciile de Protecţie Civilă şi pompieri, de la sistemele de date chimice şi altesurse acreditate. Un factor crucial în determinarea ariei care trebuie să fieevacuată va fi previziunea vitezei şi direcţiei de deplasare a vântului.

Alarmarea despre furtunile severe sau alte asemenea fenomenemeteorologice adverse sunt făcute de Institutul de Meteorologie sub forma unoravertizări severe despre vreme.

În plus avertizările despre valurile deosebit de mari care pot să conducă lainundaţii sunt efectuate de Institutul de Meteorologie către poliţie şi către Agenţiilede mediu. Agenţiile de mediu sunt responsabile pentru instituirea alarmei deinundaţie către public.

Este normal ca poliţia care recomandă dacă sau nu să se executeevacuarea să definească şi aria care trebuie evacuată.

Aceste recomandări vor ţine cont de avizul pompierilor asupra riscurilorasociate cu incendiile, contaminarea şi alte pericole, de avizul serviciilor deambulanţă şi de la serviciile sociale asupra problemelor asociate cu deplasareapopulaţiei care este afectată sau dezavantajată sau cu riscuri de orice altă natură,de avizul autorităţilor locale asupra locurilor posibile de adăpostire din zonă. Poliţiasingură poate recomanda evacuarea şi să nu aibă putere (exceptând instalareacordonului interior ca răspuns la un atac terorist) să ceară populaţiei să-şipărăsească locuinţele lor. Experienţa trecută arată că populaţia care are animaledomestice poate să nu fie dornică să-şi părăsească locuinţele dacă aranjamentelerespective nu include şi evacuarea animalelor.

În planificarea şi executarea evacuării se va avea grijă nu numai să sescoată populaţia din zona de risc ci şi să se adăpostească mult mai eficient în

59

adăposturi special amenajate. Aceasta îndeosebi în cazul eliberării de substanţepericuloase sau a atacurilor teroriste cu substanţe chimice. Ocupanţii clădirilortrebuie să investigheze ariile sigure din clădire care pot fi folosite pentru evacuareainternă Astfel de arii sunt destinate structural să fie robuste şi echipate cutelefoane, facilităţi de prim ajutor, toalete şi apă.

Dificultăţile fizice ale unei evacuări pe scară largă nu trebuie să fiesubestimate. Probleme speciale se pun în cazul evacuării spitalelor,penitenciarelor şi a căminelor de bătrâni. Evacuarea este în mod obişnuitexecutată ca un ultim mijloc din cauza lungimii timpului pe care îl cere.

Cu toate acestea dacă se decide evacuarea unei anumite arii, punctele deadunare a evacuaţilor trebuie dispuse în apropierea acestei arii şi dacă timpul opermite să fie marcate. Acele persoane din aria afectată trebuie să fie avertizatesă se ducă la cel mai apropiat punct de adunare a evacuaţilor. Aceasta poate fiefectuată prin înştiinţare casă cu casă sau prin folosirea sirenelor fixe sau mobile,anunţuri radio sau TV sau prin orice combinaţie a acestor metode.

Persoanele care iau anumite medicamente trebuie să fie anunţate să–şi ia ocantitate suficientă cu ei şi trebuie să se acorde atenţia cuvenită celor cu tulburărisenzoriale.

Poliţia va lua cât de mult este posibil măsuri să asigure securitateaproprietăţilor lăsate după evacuare. Atunci când aranjamentele pentru evacuaresunt făcute şi se asigură securitatea proprietăţii, este necesar să se acorde atenţiepentru securitatea lucrătorilor din serviciile de urgenţă şi din autorităţile locale carepot fi expuşi riscurilor atunci când lucrează în afară.

La punctul de adunare a evacuaţilor direcţionarea evacuaţilor trebuiecoordonată. Centrele de recepţie şi odihnă trebuie să întocmească o listă completăa evacuaţilor şi a datelor lor. Aceste informaţii vor fi necesare poliţiei pentrubirourile pentru victime şi mai târziu dacă este necesar pentru interogareamartorilor. În scopul de a se obţine evacuarea totală a populaţiei dintr-o arieafectată, este important ca acei care doresc să-şi găsească găzduire la prietenisau rude să fie încurajaţi să-şi declare această intenţie la centre. Centrele deodihnă trebuie să fie încadrate cu personal al autorităţilor locale sau voluntari.

2.18. Sprijinul Social şi Psihologic

Va fi nevoie de a se asigura un ajutor social şi psihologic imediat pentruaceia care suferă din cauza efectelor dezastrului care pot include:membrii serviciilor de urgenţă, voluntarii ca şi alţii care au fost chemaţi sărăspundă.

Serviciile sociale şi psihologice de sprijin trebuie să fie acordate imediat dupăproducerea dezastrului şi vor fi indubitabil necesare pe termen lung. Multe vordepinde de natura şi de extinderea dezastrului ca şi de circumstanţele locale.

60

Asigurarea acestui sprijin este datoria autorităţilor locale, dintre care multeau la dispoziţie echipe de sprijin pentru crize, pregătite special pentru a răspundela problemele particulare speciale asociate cu dezastrul.

2.19. Copii

O abordare specială este necesară dacă într-un dezastru sunt prinşi copii.Efectele emoţionale asupra copiilor nu sunt întotdeauna evidente pentru

părinţi sau pentru personalul şcolilor. Uneori copii găsesc dificil să comunicestarea lor neplăcută adulţilor, deseori datorită faptului că ei cunosc că aceasta sepoate întoarce împotriva lor. La unii copii aflaţi în suferinţă aceasta poate dura lunide zile şi poate afecta performanţa şcolară. Toţi cei implicaţi în îngrijirea copiilortrebuie să fie avertizaţi asupra nivelului simptomelor pe care le pot prezenta copiidupă o traumă psihică majoră. Ei trebuie să observe orice schimbare decomportament şi să se alarmeze atunci când aceasta se produce.

Există o serie de elemente cheie care trebuie să fie luate în considerare :(a) Legătura informaţională dintre copii şi adulţi este vitală. Şcolile sunt în

mod particular supuse riscurilor de zvonuri care se adaugă la stresul respectiv.(b) Familiile copiilor prinşi în mijlocul unei tragedii trebuie să aibă informaţii

corecte şi complete cât mai rapid posibil.(c) Adunările de bilanţ comune pentru copii şi adulţi sunt o foarte importantă

parte a procesului de reabilitare.Informaţii mai complete asupra aranjamentelor speciale necesitate de copii

prinşi în dezastre sunt prezentate în broşura “Să cunoaştem înainteaevenimentului managementul crizelor în şcoli”.

2.20. Ajutorul Religios şi Cultural

2.20.1. Nevoi

Orice dezastru ce se produce în ţara noastră este posibil să implice membriiunor minorităţi etnice sau religioase. Serviciile de urgenţă, autorităţile locale şi alţiicare răspund la dezastre trebuie să aibă în minte că aceşti oameni care suferă depe urma dezastrului pot avea dificultăţi lingvistice şi în mod special cerinţereligioase particulare relative la ajutorul medical, igienă alimentaţie şi locurile derugăciune. Pot exista de asemenea şi un interes aparte asupra modului deînhumare a decedaţilor ca şi de fixarea ceremoniei funerare, în funcţie de credinţadecedatului şi de momentul ceremoniei funerare.

Multe facţiuni ale comunităţilor de credinţă şi-au stabilit planuri de urgenţă.Este de aceea important să se integreze în planurile de dezastru cât mai

mult posibil din aceste cerinţe în aranjamentele de urgenţă.Un serviciu “in memoriam” asigură o ocazie pentru cei afectaţi de către

dezastru să-şi împărtăşească spaima lor cu alţii. El are deseori un rol naţional sau

61

local şi este necesar să fie acoperit extensiv de mas media. Din aceste cauzeorganizarea şi structura acestor evenimente au nevoie să fie considerate cu mareatenţie, acoperind astfel de aspecte cum ar fi programarea, invitaţiile şidesfăşurarea.

2.20.2. Ajutoarele din dezastru

De câte ori se produce un dezastru populaţia deseori doreşte să contribuie înunele direcţii. Donaţiile nesolicitate de aceea vor fi primite de către autorităţilelocale fie înaintea oricărei solicitări de ajutor. Să se facă faţă donaţiilor şi ascrisorilor de însoţire se dovedeşte a fi o sarcină mare consumatoare de timp şi vafi probabil să fie îndeplinită până se lansează o solicitare de fonduri pentruajutoarele de dezastru.

De altfel instituirea unui fond pentru ajutoarele de dezastru poate ficomplexă, cu nevoia de a coordona managementul donaţiilor, crearea uneiîncrederi necesare, desemnarea unor manageri independenţi şi mai târziudistribuirea fondurilor către beneficiarii corespunzători. Toate acestea necesită ocercetare extensivă, o planificare şi monitorizare în scopul maximizării răspunsuluipublicului.

62

Informaţiile şi media

2.21. Introducere

În ultimii ani s-a observat un progres rapid în telecomunicaţii şi capacităţiletehnologiei informaţiei. Canalele televiziunii dedicate ştirilor şi a programelorextinse de ştiri de pe alte canale sunt un element permanent al vieţii noastrecotidiene.

Impactul produs la locul dezastrului de către toţi acei implicaţi în culegereade materiale pentru mas media poate fi masiv şi este vital să se pregăteascăpentru influxul reprezentanţilor media locali, naţionali şi internaţionali.

Scopul acestui capitol este să sublinieze unele dintre problemele care se potridica în satisfacerea setei mediilor pentru informaţii în eventualitatea unui dezastruşi să sugereze aranjamentele pentru depăşirea acestor probleme.

2.22. Asistând Media

2.22.1. Acţiunile iniţiale

În prima instanţă, sarcina de a face faţă presiunilor mediilor de informaţiirevine poliţiei în rolul ei de coordonator al managementului răspunsului la şi în jurullocului dezastrului şi cu responsabilitatea ei pentru investigaţiile criminale.

Dar există mai multe aspecte ale dezastrului şi anume cazarea temporară avictimelor şi probabil a rudelor acestora şi a prietenilor, securitatea clădiriloravariate, a căilor de acces şi aşa mai departe care necesită o reacţie rapidă dinpartea autorităţilor locale astfel încât ele trebuie să se implice şi în răspunsulpentru mas media. În funcţie de natura dezastrului, se va acorda atenţieoperatorilor industriali şi comerciali sau a altor organizaţii.

Operatorii de mas media vor ajunge foarte rapid şi pot să ocupe toateposibilităţile de cazare disponibile din zona dezastrului. Ei pot afla despre dezastrudeseori în acelaşi timp cu serviciile de urgenţă şi când ajung să se aştepte să aibăacces la toate facilităţile care le sunt necesare. Ei se vor aştepta la un răspunsinstantaneu la cererile lor de informaţii şi bilanţuri.

Cererea din partea mas media locale sau regionale va fi rapid crescută decererile din partea reprezentanţilor naţionali sau internaţionali. Dacă aceste cererinu sunt anticipate, reprezentanţii mas media sunt susceptibili să crească confuzia.

Experienţa a arătat valoarea tratării imediate a următoarelor aspecte:

63

Controlul accesului la locul dezastrului

Aceasta este responsabilitatea poliţiei, pusă în practică oricând este nevoie pentrua permite serviciilor de salvare să-şi desfăşoare lucrul nestingherit şi să sepăstreze probele a ceea ce poate fi locul unei crime. Va trebui să se anticipeze cămediile care fac transmisii vor avea cu ele autovehicule mari de transmisiuni lalocul dezastrului. În plus elicopterele agenţiilor de ştiri pot fi trimise şi de aceeacontrolul spaţiului aerian trebuie rapid luat în considerare.

2.22.2. Stabilirea unui punct de legătură cu media

Acesta este un punct special destinat de la faţa locului, de preferat în afaracordonului exterior, pentru primirea personalului de media, verificarea acreditărilorşi informarea asupra aranjamentelor pentru raportarea, filmarea şi fotografiereazonei.

Acest punct poate fi puţin mai mult decât un loc de redezvous cu o serie defacilităţi pentru media.

2.22.3. Nominalizarea unui ofiţer de legătură cu media

Prezenţa continuă la faţa locului a unui ofiţer de contact cu media (de celemai multe ori din poliţie) va reduce presiunea din partea mas media. Nereuşita înaranjarea promptă a acestui obiectiv va face ca reprezentanţii media să abordezepe oricine găsesc mai disponibil, ceea ce poate prezenta o credibilitate maiscăzută a datelor provenite din surse necorespunzătoare.

Până când un punct de contact cu media ia responsabilitatea de laconducătorii intervenţiei, interviev-urile scurte cu ofiţerii superiori de poliţie,pompieri şi de la ambulanţă la fel ca şi cu specialiştii din agenţiile adecvate cum arfi oficialii de la calea ferată sau aeroporturi, va adăuga autoritatea lor la informaţiiledate.

2.22.4. Asistenţa din partea Oficiului Central de Informaţii (OCI)

Trebuie să se acorde atenţia cuvenită să se întărească unul din cele optbirouri de lucru ale OCI, care pot pune la dispoziţie ofiţeri de presă experimentaţiîn orice moment (fără costuri în primele 24 de ore) care vor ajunge cu propriile lorfacilităţi de comunicare şi echipamentul de sprijin tehnic. Asistenţa poate varia dela ajutorarea personalului centrului de media până la acţionarea ca ofiţer delegătură cu Agenţiile Guvernamentale Conducătoare şi rezolvarea vizitei VIP-urilor.

2.22.5. Media

64

Media va folosi toate mijloacele de comunicaţie şi oricare membru disponibildin echipele care răspund pentru a strânge informaţii. Este vital ca informaţiile săfie coordonate corespunzător şi distribuite astfel încât să se evite mesajele diferitesau contradictorii.

Este de asemeni important ca răspunsul mediei să fie coordonat prinintermediul ofiţerilor nominalizaţi de legătură cu media de la cel mai corespunzătornivel şi cu acei care se ocupă de problemele din aria lor de responsabilitate dacănu s-au stabilit alte înţelegeri. Este de altfel important să lăsăm pe fiecare săcunoască ce are de gând să spună.

În plus la această foarte dificilă etapă a răspunsului la dezastru, poate fi deajutor să fie ţinute în atenţie următoarele puncte:

(a) La ajungerea la faţa locului unui dezastru membrii mas media trebuie săaibă deschise canale de telefon mobil, pentru a se putea realiza accesul rapid laeditorii lor. Comandantul Incidentului de la Poliţie este în mod normal singurulînvestit cu autoritatea de a invoca aceasta. În mod excepţional Biroul Cabinetuluipoate lua responsabilitatea după consultarea cu Departamentul Guvernamentalconducător.

(b) Reprezentanţilor mas media poate să fie necesar să li se reaminteascăcă în perioada imediat următoare unui dezastru nimeni nu poate şti precis ce s-aîntâmplat.

Declaraţiile iniţiale trebuie să se centreze pe ceea ce se întâmplă, ce limităriale cunoştinţelor sunt în momentul respectiv şi ceea ce trebuie făcut pentru aajunge la completa apreciere a situaţiei. Dacă aceste declaraţii sunt acoperite de odorinţă de a asigura informaţii corecte cât de rapid disponibile, personalul din masmedia este mai tentat să participe la conferinţe şi să accepte măsurile de control înspecial dacă aceste conferinţe de presă sunt programate la intervale normale.

(c) Mas media va aprecia pozitiv orice declaraţie în special cele provenite dinpartea martorilor oculari din serviciile de urgenţă. De altfel aceste declaraţii nutrebuie să includă speculaţii asupra cauzelor dezastrului, sau estimări prematuresau ne coroborate ale numărului de victime.

(d) Trebuie avut grijă ca aceste informaţii despre victime să nu fie răspânditeînainte de precizarea detaliilor şi părintele supravieţuitor informat.

Poate deveni necesar să se dea explicaţii ceea ce poate lua mult timp pentruidentificarea victimelor. Doar procurorul sau poliţia poate autoriza dareainformaţiilor despre indivizi.

(e) Limitarea distribuirii informaţiilor, deseori datorită nevoii de a evitaprejudicierea a ceea ce a devenit subiectul unei anchete criminale, trebuie să fieclar şi franc explicat.

Poate fi o mare presiune pentru a obţine interviev-uri cu supravieţuitorii şirudele dar mulţi vor se vor simţi prea şocaţi şi stresaţi ca să poată da acesteinterviev-uri. Prima consideraţie trebuie acordată în totdeauna bunăstăriiindividului.

65

De aceea va trebui să reducem presiunea asupra celor implicaţi dacă unsupravieţuitor apt şi doritor să vorbească agreează ca să ia parte la o conferinţă depresă pentru a caracteriza dezastrul în întregime.

Ofiţerii de presă din organizaţiile implicate trebuie să sprijine rudele şisupravieţuitorii, sfătuindu-I înainte de orice expunere la mas media şi ajutându-isă-şi pregătească o declaraţie.

Va trebui să se aibă permanent în memorie că unele secţii ale mas mediapot să urmărească agresiv supravieţuitorii şi rudele, ceea ce le poate cauza unstres suplimentar.

Acesta include tracasarea, invazia în intimitate, intruzia în durere şi şoc,implicarea nedorită a rudelor şi prietenilor şi interviev-area sau fotografiereacopiilor.

Este important să dezvoltăm cea mai bună relaţie posibilă cu personalul dinmas media de la început. Presiunea competiţiei dintre echipele de mas media şiindivizi îi poate face sensibili la orice restricţie care le poate apare ca fiindincorectă.

Dacă simt că sunt trataţi nerezonabil, unii reprezentanţi ai media vor încercasă-şi facă propriile lor aranjamente, care pot stânjeni activităţile de salvare şi săcompromită probele pentru orice investigaţie necesară.

Bine conduse relaţiile cu mas media pot uşura aceste probleme şi potpermite o serie de avantaje pozitive în favoarea ajutorului pe care mas media îlpoate oferi, cum ar fi transmiterea apelurilor pentru donatorii de sânge,prezentarea detaliilor oricăror acţiuni de evacuare planificate şi transmitereanumerelor de telefon ale birourilor pentru victime.

Managementul unui mare număr de reprezentanţi ai mas media poate fisprijinit prin aranjamentele de formare a grupurilor de mas media în specialdatorită rigorilor de securitate a acestor grupuri care pot restrânge accesul în zonade dezastru.

Un grup va fi constituit doar dacă este necesar şi poate fi compus deexemplu dintr-o echipă de televiziune, o agenţie de presă, un fotograf şi unradioreporter.

Deşi se pot stabili limite ale numărului de personal de media care poate fiadmis într-o zonă de dezastru, aceste restricţii sunt de regulă rareori binevenite,cel mai bun lucru este să se permită mas media să decidă ce să facăreprezentanţii ei.

Facilităţi suplimentare de grupare pot fi necesare pentru reprezentanţii masmedia străini. Este util să se identifice locurile adecvate pentru acoperireadezastrului de către personalul mas media care nu este cuprins în aranjamentelede grupare.

2.22.5.1. Răspunsul mediilor

66

În eventualitatea unui dezastru, acţiunile iniţiale ale mediilor descrise mai suspot fi nu mai mult decât nişte aranjamente organizatorice. Dacă situaţia evolueazănevoia pentru o organizare completă a răspunsului mediilor condus de cineva careechivalează cu un Manager al relaţiilor publice poate deveni aparentă.

Este recunoscut că nu toate organizaţiile sau agenţiile pot avea astfel depersoane, dar experienţa a arătat că acestea pot deveni extrem de utile.

Managerul relaţiilor publice pentru dezastre poate fi de la poliţie, sau de laautorităţile locale adecvate în funcţie de circumstanţele locale sau de planurileagreate local.

Este esenţial ca acest manager să fie complet implicat în întocmireaplanurilor strategice pentru dezastre la nivelul cel mai înalt, cum ar de exempluprin participarea la întâlnirile Grupului de Coordonare strategică, astfel încât să fiecomplet informat şi să poată planifica răspunsul mediilor. Managerul RelaţiilorPublice poate supraveghea toate aspectele ale răspunsului mediilor incluzând:

(a) Activităţile din punctul de legătură cu mas media.(b) Aranjamentele pentru vizitele reprezentanţilor mediilor la locul

dezastrului cu includerea posibilă a transportului acolo unde dezastrul s-a petrecutîntr-un loc depărtat .

(c) Acreditarea personalului mas media.(d) Managementul centrului de media dacă s-a constituit unul.(e) Monitorizarea unor activităţi similare mediilor legate de dezastru dar în

localizări depărtate de scena dezastrului.(f) Monitorizarea acoperirii mediilor.(g) Sprijinea acelora care au ales să fie intervievaţi şi protejarea intimităţii

acelor care nu doresc să fie interpelaţi.

2.22.6. Centrul de Media

Un dezastru poate de altfel justifica stabilirea unui centru pentru media înscopul furnizării unor facilităţi de lucru pentru personalul de media, conferinţe depresă şi o arie de informare, facilităţi de monitorizare a televiziunii, radioului şi apresei scrise precum şi a unui oficiu de presă cu echipament de comunicaţii.

Centrul de media poate fi stabilit de către poliţie sau de către autorităţilelocale sau în colaborare cu poliţia, de către companiile implicate în accident.

Responsabilitatea pentru stabilirea unui astfel de centru trebuie să fieagreată din timp ca o parte a procesului de planificare, ţinând cont de nevoilepentru o disponibilitate rapidă de facilităţi suplimentare de comunicaţii. Acesta vatrebui ori de câte ori este posibil să fie aproape de locul accidentului şi încadrat cureprezentanţii organizaţiilor principale care au responsabilităţi în răspunsul ladezastre.

Aceştia trebuie să fie oameni familiarizaţi cu relaţiile cu mas media- ofiţeri depresă acolo unde este posibil. Trebuie să se ia în consideraţie includerea unorofiţeri de presă guvernamentali şi să se ceară asistenţă de la Centrul Regional de

67

Informaţii, care are experienţă în stabilirea unor astfel de centre de presă ca şiresursele necesare pentru funcţionarea acestora.

Experienţa a arătat că aranjamentele pentru ca un centru de media să poatăface faţă cerinţelor de informare a mas media sunt extensive. Dificultăţile stabiliriiunui astfel de centru nu trebuie să fie subestimate iar planurile trebuie să fiecomplete şi flexibile.

Clădirile care pot fi folosite pentru stabilirea unor centre de media trebuie săfie identificate în planurile de urgenţă, experienţa arătând de altfel că facilităţile potfi rapid instalate în orice clădire convenabilă. Astfel de centre oferă un număr deavantaje către toţi cei interesaţi:

(a) Ele asigură reprezentanţilor mas media o sursă cunoscută de informaţiicorecte şi actuale pe care autorităţile le pot face disponibile.

O dată ce legăturile cu salvatorii şi alte formaţiuni de la locul dezastrului aufost stabilite şi contactele cu media au fost nominalizate, fluxul de informaţii poatefi stabilit rapid

Există o şansă bună de a identifica şi rezolva orice diferenţe de abordare şiîntre serviciile de urgenţă şi alte centre de control.

(d) Supravegherea de către centrele de media poate fi utilă pentrucontrolul prezenţei mediilor de informare la locul dezastrului fie că suntreprezentate de oportunităţi de fotografiere, sau de informare şi să sprijine pe toţicei afectaţi direct.

(e) Aranjamentele de monitorizare pot fi întocmite pentru a permitecentrelor de media să înştiinţeze pe toţi cei interesaţi că se transmit sau se publicădate.

(f) În eventualitatea unei întinderi mari a dezastrelor sau a dezastrelormulticentrice, un singur centru de media poate servi ca un punct central pentru oserie de puncte de legătură cu media din diferite locuri.

(g) Acelaşi centru de media poate fi suficient pentru faza iniţială cât şipentru faza de construcţie a răspunsului la dezastre.

2.22.7. Transferul Operaţiilor cu media către controlul autorităţilor localesau de sănătate

În mod normal, poliţia va lua conducerea iniţială în relaţiile cu media ca oparte din rolul ei de management şi coordonare a răspunsului la dezastre. Ca osubliniere a trecerii către faza de reconstrucţie, managementul şi coordonarea vatrece către autorităţile locale care pot lua conducerea în interesul continuu almediilor de informare şi în furnizarea oricăror informaţii necesare şi consilierepublică.

Cooperarea strânsă şi continuă dintre poliţie şi echipele de media aleautorităţilor locale din alte localizări va aduce o manevrare lină a fluxului deinformaţii.

68

În unele circumstanţe – de exemplu atunci când după faza iniţială arăspunsului la dezastru, punctul focal al interesului mediilor de informare sedeplasează către spitalele sistemului naţional de sănătate (SNS) – poate fiadecvat pentru autorităţile locale de Sănătate Publică sau spitale să ia controluloperaţiunilor de mas media. Din nou conducerea generală va fi facilitată dacăpoliţia (în special biroul pentru victime) şi echipele de mas media ale SNS vor lucraîn strânsă coordonare .

2.22.7.1. Managementul legăturilor îndepărtate ale organelor deinformare publică către public

În unele dezastre atenţia se concentrează asupra comunităţilor şi indivizilorcare trăiesc la mare distanţă faţă de locul dezastrului şi care au intrat în atenţiaunor centre de informare. Un exemplu este cel al locului de origine al celor care aufost ucişi în timpul unor călătorii. Acesta, reclamă de asemenea aranjamente demas media coordonate pentru a asigura un răspuns eficient şi coerent din parteaautorităţilor, care pot avea nevoia să includă măsuri de protecţie a populaţiei de oatenţie excesivă din partea mediilor de informare.

Un dezastru conduce inevitabil în solicitarea unor informări ministeriale şideclaraţii. Este responsabilitatea Departamentului Guvernamental Conducător dea coordona un răspuns consistent şi corespunzător al guvernului. În probleme demas media, de altfel Şeful Poliţiei şi autorităţile locale trebuie să se orientezeasupra centrului de urgenţă al Departamentului Conducător ca punct principal decontact care va fi permanent în legătură cu ofiţerii de presă.

În practică, ofiţerii de presă guvernamentali vor putea avea nevoie să sedeplaseze rapid la faţa locului pentru a:

(a) Explica implicarea guvernului şi a instituţiilor centrale relevante înrăspunsul la dezastre;

(b) Fi implicaţi în orice aranjament pentru vizitele VIP-urilor;(c) Asigura feed back-ul către guvern;Atunci când investigatorii guvernamentali sunt solicitaţi, implicarea ofiţerilor

de presă ai departamentelor guvernamentale relevante poate continua în afarafazelor iniţiale ale dezastrului;

Orice dezastru poate conduce la creşterea interesului publicului faţă deaceasta. Se poate anticipa că orice volum crescut de cereri de informaţii poatedepăşi capacitatea unei organizaţii oarecare şi compartimentul său de relaţiipublice.

Planurile instituţiilor de media pot stabili ghidurile pentru a informa publicul încel mai bun şi regulat mod posibil asupra faptelor esenţiale din cadrul incidentuluiincluzând detaliile acţiunilor întreprinse precum şi a numerelor de telefon pentrucontacte.

69

Este datoria operatorului de la locul accidentului nuclear să pregătească şisă distribuie informaţiile preliminare, autorităţile locale sunt solicitate să se asigurecă informaţia este recepţionată de toţi cei afectaţi actual de o urgenţă.

Aranjamentele pentru furnizarea acestor informaţii trebuie să fie integrate înplanul general de răspuns al mediilor de informare.

2.23. Vizitele VIP-urilor

Vizitele VIP-urilor, care vor fi coordonate de către poliţie pot ridica moralulatât celor afectaţi de dezastru cât şi celor care sunt implicaţi în răspuns. Unministru poate face o vizită precoce la faţa locului şi a victimelor, nu numai pentrua marca interesul publicului, dar şi pentru a fi capabil să raporteze Parlamentuluimodul de desfăşurare a răspunsului la dezastru.

Un ministru ce vizitează locul dezastrului poate fi însoţit de membrii locali aiParlamentului. Acesta poate fi aranjat de către cabinetul Ministrului. Este posibil cascara unui dezastru să determine vizita Primului ministru. VIP-urile locale care arputea fi membrii locali ai parlamentului, primari, preşedinţi şi alte persoane alese.Dacă sunt implicaţi în dezastru şi reprezentanţii altor naţionalităţi, este posibil caambasadorul ţării respective, Consulul general sau alţi demnitari să dorească săviziteze locul dezastrului.

Vizitele la faţa locului trebuie să aibă în vedere situaţia locală şi efecteleimediate ale dezastrului asupra comunităţii locale. Poate fi inadecvat pentruvizitatorii VIP să meargă la locul dezastrului atât timp cât operaţiunile de salvaresunt în curs, în particular atunci când sunt victime încarcerate . Vizitele VIP-urilornu trebuie să întrerupă activitatea de salvare a vieţii iar poliţia trebuie consultatăreferitor la planificarea vizitei.

Vizitele VIP-urilor vor produce inevitabil o serie de probleme în activitateasalvatorilor, iar vizitatorii vor dori ca aceste tulburări să fie minime. Nevoiasuplimentară de măsuri de securitate va crea de asemenea probleme.

De altfel există şi o serie de plusuri în aceste vizite care trebuiesc însăobţinute şi acestea se referă la ridicarea moralului salvatorilor inclusiv a victimelorşi a membrilor serviciilor de urgenţă şi va acorda o oportunitate de a remarcagratitudinea publicului faţă de ceea ce s-a făcut

Serviciile de urgenţă au experienţa necesară în organizarea vizitei unor VIP-uri în circumstanţe normale şi multe consideraţii vor trebui aplicate în momentulvizitei unor VIP-uri la locul dezastrului. Cu toate acestea poate deveni necesar săse restrângă acoperirea mediilor de informare asupra acestor vizite, în acestecazuri trebuie puse în aplicare aranjamentele de grupare a reprezentanţilor masmedia.

Vizita unor miniştri sau a altor VIP-uri va necesita o informare completăînainte de această vizită la faţa locului şi va necesita o informare înaintea oricăreiîntâlniri cu reprezentanţii mediilor de informare.

70

VIP-urile pot dori să se întâlnească cu acei supravieţuitori care sunt destulde bine ca să poată fi văzuţi. Va fi responsabilitatea spitalelor să decidă, pe bazaavizului medical şi a respectării dorinţei pacienţilor individuali şi a rudelor lor dacăeste de adecvat pentru VIP-uri şi –sau mediile de informare să viziteze victimele.

Dacă mediile de informare nu vor avea acces la saloanele de victime, VIP-urile pot fi intervievate ulterior la intrarea spitalului despre cum se desfăşoarăactivitatea de tratare a victimelor în spital. Astfel de vizite ale VIP-urilor suntasigurate în cele mai bune condiţii de către echipe independente în strânsăcoordonare cu poliţia.

2.24. Sustenabilitatea

Dezastrele produc o cerere masivă asupra tuturor celor implicaţi în răspuns.Interesul mediilor de informare, în mod particular al celor internaţionale poate creao presiune în perioada primelor 24 de ore şi o planificare atentă a etapizăriimanagementului acestor cereri este esenţial.

Şeful poliţiei şi şefii autorităţilor locale vor dori să asigure sustenabilitateaacţiunilor de răspuns în atenţie în timpul răspunsului la dezastru şi să cauteajutorul mutual de la autorităţile învecinate.

Adunarea resurselor într-un centru unificat de media va fi foarte util în acestsens. Aceasta va necesita să ne reamintim că sustenabilitatea se aplică nu numaipentru personalul operaţional ci şi pentru toţi cei care sunt implicaţi în sprijinulclerical.

Pe un termen mai lung, experienţa a arătat că interesul mediilor de informareîntr-un dezastru este revigorat cu ocazia aniversării acestor ocazii, iar

Şeful autorităţii locale poate dori să acorde consideraţie asupra modului cumsunt conduse astfel de ocazii.

71

2.24.1. Informarea mediilor

Atunci când se constată un interes deosebit al mediilor de informare asupraunui dezastru va apare o cerere inevitabilă ca reprezentanţii de frunte ai mediilorde informare să se întâlnească cu şefii serviciilor de urgenţă la ceva timp dupădezastru pentru a discuta de către ambele părţi modul cum s-a făcutmanagementul informaţiilor şi învăţămintelor reieşite din acţiunile de răspuns ladezastru.

Sectorul voluntar

2.25. Introducere

Dezastrele pot depăşi resursele serviciilor de urgenţă şi ale autorităţilorlocale şi valoarea unui sprijin suplimentar a fost demonstrată în multe ocazii.

Aceste ocazii au arătat că activităţile voluntare pot deveni mai eficiente dacăsunt planificate înaintea dezastrului. Acest capitol descrie principiile care trebuiescurmate.

2.26. Sectorul voluntar

Cooperarea între serviciile statutare şi organizaţiile voluntare poate fi ajutatăprin instituirea unui forum voluntar care în mod normal este prezidat de cătreOfiţerul cu Planificarea de Urgenţă de la autoritatea locală. Toţi aceia carepregătesc răspunsul la dezastre trebuie să ţină cont de cele patru feluri de efort alorganizaţiilor voluntare:

Organizaţiile stabilite cum ar fi Crucea Roşie. Indivizi, care nu fac parte în mod necesar din organizaţii recunoscute de

voluntari, dar care au o pregătire şi cunoştinţe deosebite, cum ar fitraducătorii sau reprezentanţii comunităţilor de credinţă, al căror ajutoreste oferit sau cerut de momentul respectiv.

2.27. Exerciţiile şi pregătirea pentru acţiunile din urma unui dezastru

Atunci când se ia în considerare contribuţia particulară pe care sectorulvoluntar o poate aduce la răspunsul la dezastre. Trebuie să se noteze căorganizaţiile voluntare stabilite şi grupurile de voluntari au propriile lor aranjamentede pregătire.

Ori de câte ori este posibil, serviciile statutare şi organizaţiile voluntaretrebuie să prevadă forme comune de pregătire şi de exerciţii astfel încât să sepoată identifica problemele, planurile şi procedurile să poată fi actualizate şirelaţiile de lucru să poată fi întărite. Este foarte important pentru organizaţiile

72

voluntare să înţeleagă modul de management al răspunsului şi cum se pot încadraîn răspunsul general la dezastru.

Există desigur o serie de nepotriviri între atribuţiunile şi capacităţile diferitelororganizaţii voluntare. Comunicaţiile efective, planificarea şi pregătirea continuă potasigura că oportunităţile pentru punerea la dispoziţie a mijloacelor grele ca şipentru sprijinul mutual sunt identificate.

Planurile trebuie să prevadă o procedură simplă de asigurare a alarmării saude demobilizare a organizaţiilor voluntare.

Alarmarea precoce este de dorit din cauza timpului necesar pentrucontactarea a echipelor necesare dispozitivului de intervenţie din alte organizaţiidecât serviciile de urgenţă iar planurile pentru evenimentele dezastruoase trebuiesă reflecte aceasta.

Organizaţiile voluntare nu vor ajunge la locul dezastrului nechemate. Acolounde sunt solicitate, organizaţiile voluntare se vor prezenta la locurile derendezvous înainte de a primi însărcinările lor. Acolo unde există un număr deorganizaţii voluntare care asigură sprijin în aceleaşi arii funcţionale, un sistem dealarmare în cascadă se va dovedi util.

Este de dorit pentru voluntari ca să fie clar identificaţi, să lucreze în echipă,cu un conducător care are responsabilitatea pentru informarea şi bună starea lor.

Răspunsul la un dezastru prelungit poate cere organizaţiilor voluntare sălucreze în schimburi. Planificarea pentru această eventualitate necesită folosireaunor metode prestabilite de sprijin mutual din partea vecinilor sau a celor de maideparte.

73

Guvernul şi ministerele conducătoare

2.28. Conceptul Departamentului Conducător

Este fundamental pentru aranjamentele în vederea răspunsului la dezastreca primul răspuns la orice incident să fie iniţiat la nivel local.

Acolo unde autorităţile locale consideră că extinderea dezastrului punecapacităţile existente la nivel local în imposibilitatea de a răspunde eficient, ele vorsolicita punerea în aplicare a aranjamentelor de sprijin mutual încheiate cujurisdicţiile învecinate.

În aceste situaţii guvernul central va avea de asemenea un rol de jucat.Acesta trebuie să fie unul activ, de exemplu serviciile locale caută un aviz

specializat sau asistenţă de la un departament guvernamental central, sau sursaprincipală de informaţii despre dezastru este la acest nivel (cum ar fi în cazul unuiaccident nuclear sau a unui accident al unui satelit). În alte situaţii rolul guvernuluipoate fi limitat la avea de a face cu investigaţiile parlamentare, ale mediilor deinformare sau ale publicului. În fiecare caz se va nominaliza un departamentguvernamental specific în calitate de departament conducător.

Nominalizarea unui Departament Conducător nu va afecta principiul de bazăcă procedurile cotidiene şi legăturile existente vor fi folosite întotdeauna.

Organizaţiile locale vor trebui să folosească legăturile normale cudepartamentele guvernamentale uzuale mai mult decât să-şi canalizeze toatecomunicaţiile către cele cu departamentul conducător. De altfel, răspunsului dinunele dezastre coordonarea de către departamentul conducător, poate finecesară.

2.29. Nominalizarea unui Departament Conducător

Responsabilitatea pentru asigurarea că a fost nominalizat un DepartamentGuvernamental conducător la momentul oportun pentru a se răspunde la ourgenţă, revine Cabinetului, ca parte a responsabilităţii sale normale încoordonarea activităţilor guvernamentale care implică un număr de departamenteguvernamentale.

Aranjamentele de decizie pentru nominalizarea DepartamentelorConducătoare adecvate sunt revizuite de către Comitetul Naţional pentru Situaţiide Urgenţă din timp în timp. Aceasta în scopul asigurării că sunt criterii clarepentru nominalizarea departamentelor respective în avans astfel încâtdepartamentele respective să ştie din vreme care sunt circumstanţele în care elesă se aştepte să ia conducerea astfel încât să poată întocmi planurile necesare dinvreme pentru a putea fi gata să intre în acţiune imediat.

Alegerea unui Departament Conducător este bazată pe următoareleconsiderente :

74

2.29.1. Natura dezastrului

Există o legătură clară între natura dezastrului şi activitatea normală a unuidepartament guvernamental.

2.29.2. Accesul la informaţii

Accesul rapid la fluxul de informaţii corecte şi actualizate este esenţial pentruun Departament Conducător. Şansa de a obţine acestea este mai mare pentruoficialităţile departamentului, ale agenţiilor şi organizaţiilor interesate să secunoască şi să lucreze împreună.

Direcţia de informaţii publice a Departamentului Conducător are oresponsabilitate specială pentru asigurarea că informaţiile provenind de la Guvernsunt concordante cu cele ce date de autorităţile locale.

2.29.3. Disponibilitatea facilităţilor.

Atunci când se produce un dezastru pe scară largă sau unul prelungit poatedeveni necesară folosirea unui punct de comandă special destinat. Aceledepartamente care pot fi cel mai probabil solicitate să intervină ca DepartamentConducător trebuie să aibă astfel de facilităţi.

Departamentele nominalizate curent să acţioneze ca DepartamentConducător pentru diferite urgenţe specifice sunt prezentate în anexa C. Dacă seproduce o urgenţă pentru care nu este desemnat un Departament Conducător,sau în care nu este clar ce Departament trebuie să ia conducerea, este datoriaŞefului Secretariatului Tehnic Permanent al Comisiei Guvernamentale de Apărareîmpotriva dezastrelor să nominalizeze rapid un astfel de departament care săîndeplinească rolul conducător până miniştrii decid altfel.

Autorităţilor locale şi serviciilor de urgenţă li se vor da detalii asupraaranjamentelor prin care se aduc clarificări referitoare la DepartamentulConducător dacă este necesar.

2.29.4. Rolul Departamentului Conducător

De la un Departament Conducător se aşteaptă să fie pregătit săîndeplinească unele sau toate sarcinile după cum urmează:

(a) Coordonarea activităţilor departamentelor guvernamentale centraleîn răspunsul la un dezastru, asigurând un mod de lucru prin care departamenteleindividuale pot să-şi îndeplinească sarcinile specifice. O parte importantă dinaceastă activitate este asigurarea că sunt stabilite legăturile necesare cuautorităţile locale.

(b) Coordonarea colectării informaţiilor despre dezastru şi efectele saleîn scopul:

75

(i) Informării miniştrilor;(ii) Informării parlamentului;(iii) Asigurării informaţiilor pentru public şi mediile de informare la nivel

naţional.(c) Acţionarea ca punct focal de comunicaţii între Grupurile de

Coordonare strategică şi Guvern.Modul în care un departament guvernamental îşi îndeplineşte rolul său

conducător va depinde de circumstanţele concrete. În situaţiile uşor previzibile nusunt necesare aranjamente speciale, Oficialităţile Departamentului Conducător vorlucra la locurile lor obişnuite de muncă în timpul programului, iar în afara acestuiade la domiciliu.

Atunci când situaţia o cere, Departamentul Conducător va pune în aplicareprocedurile speciale, cum ar fi activarea punctului de comandă şi stabilirea unorşedinţe regulate cu departamentele implicate.

Cu toate că aceste activităţi sunt organizate, incumbă DepartamentuluiConducător să se asigure că nu există o duplicare în cerinţele de informaţii de lagrupurile de coordonare strategică locale sau de la cei angajaţi la faţa locului.

Este important ca Departamentul să fie văzut ca prima sursă de informaţii lanivel guvernamental şi că toate cererile de informaţii ale departamentelorguvernamentale sunt canalizate către Departamentul Conducător.

2.29.5. Dezastrul masiv

În eventualitatea unui dezastru excepţional sau extrem de răspândit, saucare ameninţă să conducă la o devastare masivă şi victime foarte extinse, ŞefulSecretariatului Tehnic permanent al Comisiei guvernamentale de apărareîmpotriva dezastrelor are un rol pivotal în asigurarea că se menţine o legăturăclară între guvern şi Comisiile judeţene de coordonare locale.

76

Abordarea combinată a planificării antrenamentelor şi a exerciţiilor

2.30. Introducere

2.30.1. Abordarea combinată a planificării pregătirii

Fundamentul răspunsului combinat este pregătirea şi experienţa fiecăruiserviciu local de urgenţă şi ale departamentelor corespunzătoare ale autorităţilorlocale. Eficienţa răspunsului depinde de punerea acestor elemente la olaltă şicorelarea cu interesele industriale sau comerciale (incluzând utilităţile),organizaţiile voluntare şi orice alte organizaţii care pot fi chemate să joace un rol.

În centrul pregătirii locale, care de altfel este baza pe care serviciile deurgenţă şi autorităţile locale s-au dezvoltat prin planificare antrenare şi exerciţii arăspunsului local.

Pregătirea efectivă a răspunsului la dezastre cere o cooperare întreconducerile serviciilor de urgenţă şi personalul lor iar această cooperare este prinsinea ei mai eficientă dacă este corect structurată.

Experienţa a arătat că cea mai eficientă structură începe prin stabilirea unuigrup de coordonare condus de către un ofiţer în care conducătorii serviciilor deurgenţă, reprezentantul local al autorităţilor de sănătate şi şefii autorităţilor localese întâlnesc la diferite intervale pentru a lua în considerare o serie de elementecum ar fi planurile, procedurile, pregătirea comună şi exerciţiile.

Secretarul acestui grup este deseori un ofiţer de planificare de urgenţă. Dealtfel, nevoile de reprezentare vor varia în funcţie de îndeplinirea nevoilor locale;de exemplu în ariile metropolitane (şi în unele cazuri şi în unele judeţe)aranjamentele vor recunoaşte că limitele jurisdicţiei autorităţilor locale nu sesuprapun peste limitele de acţiune ale serviciilor de urgenţă iar zonele supuse unorpericole pot afecta mai mult decât o jurisdicţie administrativă.

Grupul superior de coordonare va fi sprijinit de către o serie de lucrători carevor îndeplini însărcinările de detaliu ale acestui grup. Aceste aranjamente pentrunivelul mai de jos vor implica personalul al cărui rol primar este legat de pregătireapentru dezastre în toate formele ei. Coordonarea muncii acestor grupuri este înmod normal îndeplinită de către un ofiţer de planificare de Urgenţă relevant.

Grupul superior de coordonare de urgenţă va trebui să se asigure căplanurile locale sunt coordonate corespunzător şi acoperă toate riscurile localeprevizibile rezonabil. O metodă bună este implicarea în această activitate a tuturorcelor ale căror responsabilităţi sunt importante pentru pregătirea locală în vederearăspunsului la dezastre incluzând elementele statutare cum ar fi reprezentanţiiAgenţiei Mediului şi cei ai întreprinderilor industriale şi comerciale.

Conducătorul laboratoarelor de igienă sanitară pot avea de asemeni un rolimportant în asigurarea informaţiilor despre pericolele şi riscurile cărora suntsupuse ariile respective şi să acţioneze ca o sursă de informaţii specializate. Un

77

astfel de model poate avea o valoare mare în asigurarea că pregătirea acoperăriscurile industriale în afara celor planificate reglementar.

2.31. Bibliografie

1. Guide to Health, Safety and Welfare at Pop Concerts and Similar Events,The Stationery Office (ISBN 0 11 341072 7).

2. Military Aid to the Civil Community: A Pamphlet for the Guidance of CivilAuthorities and Organisations, Ministry of Defence 1989, third edition: AC60421.

3. Instructions for Establishing Emergency Flying Restrictions Within the UK,National Air Traffic Services 1989.

4. Arrangements for Responding to Nuclear Emergencies, Health and SafetyExecutive: The Stationery Office (ISBN 0 11 885525 5).

5. Disasters: Planning for a Caring Response, Disasters Working Party: TheStationery Office (ISBN 0 11 3213700).

6. Survivors and the Media, Ann Shearer (Broadcasting Standards CouncilMonograph): John Libbey and Company Ltd.

7. HS(G)25, The Control of Industrial Major Accident Hazard Regulations1984.

8. Further Guidance on Emergency Plans, Health and Safety Executive: The9. Stationery Office (ISBN 0 11 883831 8).10. A Guide to the Control of Industrial Major Accident Hazard Regulations

1984, Health and Safety Executive: The Stationery Office (ISBN 0 11885579 4).

11. Report of the Committee on Death Certification and Coroners,Broderick, November 1971.

12. Deaths in Major Disasters: The Pathologist’s Role, A Busuttil and JSPJones; The Royal College of Pathologists.

13. Dealing with Fatalities During Disasters, out of print.14. The Responses of the Faith Communities to Major Emergencies: Some

Guidelines, obtainable from The General Synod of the Church of EnglandBoard for Social Responsibility, Church House, Great Smith Street,London SW1P 3NZ.

15. The British Red Cross Disaster Appeal Scheme (United Kingdom),available from British Red Cross Society, 9 Grosvenor Crescent, LondonSW1X 7EJ.

16. Why Exercise your Disaster Response? published by the Home OfficeCommunication.

17. Directorate, Home Office, Queen Anne’s Gate, London, SW 1H 9AT.Available on the Home Office Web Sitehttp://www.homeoffice.gov.uklepdleXercise.htm

78

18. How Resilient is your Business to Disaster? Out of print but availableon the Home Office Web Site http://www.homeoffice.gov.uk/epd/hflb.tXt

19. Bombs - Protecting People and Property, published by the Home Office20. Communication Directorate, Home Office, Queen Anne’s Gate,

London, SWAT.21. Emergency Planning in the NHS - Health Service Arrangements for

dealing with Major Incidents, available from the Department of Health,Emergency Planning Coordination Unit, Room 603, Richmond House, 79Whitehall, London SW1A 2NS.

22. Improving Security in Schools, published by The Stationery Office(JSBN 0 112709168).

23. Wise before the Event - Coping with Crises in Schools by William Yuleand Anne Gold, published by the Calouste Gulbenkian Foundation. ISBN0 903319 66 7.

http://www.homeoffice.gov.uklepdleXercise.htm

http://www.homeoffice.gov.uk/epd/hflb.tXt

79

APROB

3. GHIDUL DE ÎNTOCMIRE A PLANULUI DIRECŢIEI JUDEŢENE DESĂNĂTATE PUBLICĂ DE INTERVENŢIE ÎN CAZ DE SITUAŢII DE URGENŢĂ

3.1. Scopul

Scopul acestui plan este de a pune la dispoziţia Comitetului Judeţean pentruSituaţii de Urgenţă şi Ministerului Sănătăţii o structură de acordare coordonată aasistenţei medicale de urgenţă pentru a suplimenta resursele locale, ca răspuns lanevoile medicale şi ale sănătăţii publice apărute în urma unui dezastrusemnificativ, natural sau produs de om.

Planul Direcţiei Judeţene de intervenţie în caz de dezastre şi epidemiipresupune ajutor suplimentar acordat autorităţilor judeţene şi locale în identificareaşi satisfacerea nevoilor de ajutor medical al victimelor în cazul unei urgenţe majoresau a unui dezastru.

Acest ajutor este structurat în următoarele direcţii:

1. Evaluarea necesităţilor sănătăţii publice şi a celor medicale;2. Supravegherea sănătăţii publice;3. Personal medical de îngrijire;4. Echipamente pentru sănătatea publică şi medicale;5. Evacuarea pacienţilor;6. Îngrijiri spitaliceşti;6. Securitatea medicamentelor şi a aparaturii medicale;7. Medicina muncii;8. Riscuri chimice;9. Riscuri biologice;10. Riscuri radiologice;11. Informaţii asupra sănătăţii publice;12. Controlul vectorilor;13. Asigurarea apei potabile şi îndepărtarea reziduurilor solide şi lichide;14. Identificarea victimelor şi servicii funerare.

3.2. Principii

80

A. Planul de intervenţie medicală la dezastre va fi implementat după cererileadecvate ale autorităţilor judeţene pentru asistenţă, în urma producerii unuidezastru semnificativ, natural sau produs de om.

B. Directorul Direcţiei de Sănătate Publică Judeţeană, este agentul operatorşi responsabil pentru conducerea activităţilor judeţene ale Planului de IntervenţieMedicală la Dezastre.

3.3. Prezumţiile planului

Resursele dintr-o arie afectată de dezastru pot fi insuficiente în a tratavictimele existente la locul dezastrului sau în spitalele locale. De aceea devinnecesare resurse naţionale utilizate şi trimise la faţa locului pentru sprijinirea şisuplimentarea resurselor judeţului afectat pentru triajul şi tratamentul victimelor, caşi în transportul acestora la locul de tratament definitiv. De asemenea, devinenecesară reaprovizionarea cu materiale sanitare, medicamente ş.a. O serie deconsiderente operaţionale pot face necesare evacuările secundare, care pot fifăcute pe cale terestră, sau feroviară.

Afectarea uzinelor, a liniilor de aprovizionare şi de eliminare a reziduurilorsolide şi lichide ca şi a riscurilor secundare cum ar fi incendiile, pot conduce larăspândirea de substanţe toxice şi la riscuri asupra sănătăţii publice şi apersonalului de intervenţie, prin expunere la materiale periculoase, apăcontaminată, alimente vegetale sau animale contaminate, etc.

Acţiunea violentă a dezastrului poate conduce la nevoi urgente detratamente psihologice sau psihiatrice.

Asistenţa în vederea menţinerii continuităţii serviciilor de sănătate publică şimedicale va fi necesară.

Afectarea serviciilor sanitar-igienice, pierderile de energie ca şi aglomerareapopulaţiei evacuate în adăposturi provizorii, creşte potenţialul de apariţie aîmbolnăvirilor transmisibile şi a rănirilor.

81

Concepţia operaţiilor

După notificarea unui dezastru natural semnificativ sau a unui evenimentprodus de om, Directorul Direcţiei Judeţene de Sănătate Publică în calitate deagent executiv, va alerta Colectivul de Management medical al dezastrelor de laDSPJ şi pe cele de la unităţile subordonate.

Directorul Direcţiei Judeţene de Sănătate Publică va conduce activităţile încadrul Panului şi va activa E.M.Tr. dacă este nevoie.

Echipa de răspuns de urgenţă a Direcţiilor Judeţene de Sănătate Publică vafi instituită şi va menţine coordonarea cu oficialităţile medicale şi ale sănătăţiipublice ca şi ale organizaţiilor de urgenţă pentru a obţine şi difuza cererile deasistenţă medicală şi ale sănătăţii publice.

Se anticipează că cele mai multe cereri vor fi făcute prin telefon, radio saudirect, mai degrabă decât prin cereri scrise.

Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică vor fi sprijinite de către Serviciul deMobilizare a Economiei Naţionale şi Pregătirea Teritoriului sau altă unitatedestinată de Ministerul Apărării Naţionale, pentru coordonarea cererilor adresatede autorităţile civile pentru asistenţă cu resurse militare medicale în zona dedezastre.

Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică va utiliza resursele disponibile localde materiale şi personal medical, pentru a îndeplini cererile Comisiei Judeţene deApărare împotriva Dezastrelor şi ale autorităţilor locale.

În cursul perioadei de răspuns la dezastre M.S. va evalua şi confirmacererile de asistenţă medicală şi de sănătate publică şi va dezvolta şi actualizaevaluările stării sănătăţii publice.

Toate cererile adresate de autorităţile judeţene şi locale vor fi consideratevalabile. În caz de analizare a unor cereri conflictuale sau discutabile M.S. vaconfirma cele corecte şi actuale.

Documentele utilizate în intervenţie vor fi atent evaluate, pentru întocmirearapoartelor în urma dezastrului şi a altor documente ale dezastrului.

DSPJ va întocmi şi furniza situaţii şi rapoarte asupra sănătăţii publice cătreComitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă şi organizaţiile care necesită astfelde informaţii incluzând şi celelalte Comitete Ministeriale şi către MS.

Informaţiile vor fi transmise pe toate căile posibile (fax, telefon, radio,documente scrise, hărţi şi rapoarte verbale).

3.4. Structura Judeţeană

a) Directorul Direcţiei de Sănătate Publică Judeţene este conducătoruleşalonului judeţean de intervenţie medicală la dezastre şi care va răspunde la undezastru pe linie medicală şi a sănătăţii publice şi va stabili un Centru Operativpentru Situaţii de Urgenţă cu funcţionare temporară, furnizând sprijin administrativpentru activităţile judeţene medicale de răspuns la dezastre.

82

b) Directorul Direcţiei de Sănătate Publică Judeţeană va reprezenta M.S. înrelaţiile cu Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă ca şi cu oficialităţilejudeţene şi locale ale unităţilor medicale, cu eşalonul naţional .

c) Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană va avea reprezentanţi adecvaţidisponibili pentru trimitere urgentă la Centrul Operaţional Judeţean pentru Situaţiide Urgenţă din judeţul afectat sau în altă parte.

Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană va avea reprezentanţicorespunzători prezenţi sau disponibili prin telefon sau radio la Centrul OperaţionalJudeţean pentru Situaţii de Urgenţă şi în plus la cererea Preşedintelui Comitetului(Prefectul) pe durata a 24 de ore din 24 pe toată perioada intervenţiei medicale ladezastru.

3.5. Notificare

1.După izbucnirea unui dezastru potenţial major, natural sau produs de om,Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică din zona afectată va anunţa agentulexecutiv (Centrul Operativ pentru Situaţii de Urgenţă al M.S. ).

3. Scopul acestei notificări este de a anunţa un dezastru. Dacă urmările saleîntrec posibilităţile de răspuns ale jurisdicţiei administrative afectate se va pune înaplicare Planul Ministerului Sănătăţii de Intervenţie în caz de dezastre şi epidemii,prin constituirea elementului de intervenţie a M.S. (E.R.U). şi cererea de trimiterede reprezentanţi la Secretariatul Tehnic permanent al Comitetului Naţional pentruSituaţii de Urgenţă.

4. Dacă Directorul unei Direcţii Judeţene de Sănătate Publică saureprezentantul său abilitat nu poate fi contactat va fi anunţată şi solicitată săavizeze conducerea celei mai apropiate structuri medicale care va funcţiona capunct de contact.

3.6. Acţiuni de răspuns

3.6.1.Acţiuni iniţiale, în urma unui dezastru potenţial semnificativ:

După anunţarea de către Directorul Direcţiei de Sănătate Publică Judeţeanăcă Centrul Operativ pentru Situaţii de Urgenţă este operaţional, responsabilităţilemajore pentru cererile de asistenţă medicală şi a sănătăţii publice vor fi transferatecătre acesta, iar M.S. va conduce acţiunile următoare în vederea aduceriisistemului la capacitatea operaţională completă.

3.7. Evaluarea nevoilor medicale şi ale sănătăţii publice

83

Echipa de răspuns urgent şi evaluare va fi constituită de către DirectorulDirecţiei de Sănătate Publică Judeţeană în funcţie de tipul şi localizarea urgenţei.

Şeful E.R.U a DSPJ

Expert Medicină Expert NBC Expert Medicină Expertde dezastre. Preventivă Logistică

Figura nr.2: Echipa de răspuns de urgenţă şi evaluare (E.R.U.) a DSPJpentru operaţiile de răspuns la dezastre ale Direcţiilor Judeţene de SănătatePublică

Această echipă va evalua situaţia de la locul accidentului şi va dispunemăsurile preliminare de intervenţie la care vor participa forţele de la niveluljudeţului, la nevoie va propune cererea de resurse de la nivelul MinisteruluiSănătăţii şi Familiei.

3.8. Supravegherea sănătăţii publice

Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană este elementul conducător care vaajuta în stabilirea sistemului de supraveghere pentru monitorizarea populaţieigenerale şi a grupelor de risc crescut, va întreprinde studii în teren şi investigaţii,va monitoriza datele de răniri şi îmbolnăviri ca şi cele epidemiologice;

3.9. Personalul de îngrijiri medicale

Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă din DSPJ este elementul conducătorcare asigură dezvoltarea E.M.Tr. în sprijinul furnizării îngrijirilor pentru victimelebolnave şi rănite la locul unui dezastru sau urgenţe.

E.M.Tr. poate asigura triajul, stabilizarea medicală sau chirurgicală şimonitorizarea continuă a victimelor până pot fi evacuate la locul unde se potacorda îngrijirile medicale definitive.

3.10. Echipamente şi materiale pentru asistenţă medicală şi a sănătăţii publice

Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă din DSPJ, este elementul conducătorcare furnizează echipamente şi materiale sanitare prin incluzând produse

84

farmaceutice şi biologice cum ar fi sângele şi derivatele de sânge, în sprijinuloperaţiunilor E.M.Tr. şi pentru completarea stocurilor facilităţilor medicale din zonade dezastru sau urgenţe;

3.11. Evacuarea victimelor

Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă din DSPJ este elementul conducătorcare asigură evacuarea victimelor din zona de dezastru, către zonele de tratamentdefinitiv.

Evacuarea pacienţilor va fi în principal asigurată de formaţiunile de transport-evacuare.

3.12. Tratamentul spitalicesc

Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă din DSPJ este elementul conducătorcare va coordona realizarea tratamentului medical definitiv victimelor unuidezastru. Pentru acest scop se va utiliza reţeaua de formaţiuni spitaliceştiexistentă.

3.13. Siguranţa medicamentelor

Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă din DSPJ este elementul conducătorcare asigură siguranţa şi calitatea medicamentelor, a produselor biologice şi aaparaturii medicale în urma unor dezastre majore sau urgenţe.

Coordonează controlul, înlocuirea sau distrugerea produselor contaminatesau nesigure;

3.14. Siguranţa sănătăţii lucrătorilor din formaţiunile de intervenţie

Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă din DSPJ este, elementul conducătorcare execută monitorizarea sănătăţii şi a bunăstării fizice a lucrătorilor de urgenţă,desfăşoară investigaţii şi studii referitoare la această problemă şi asigură asistenţătehnică şi consultanţă în aplicarea măsurilor de prevenire;

3.15. Pericole radiologice

Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă din DSPJ este elementul conducătorale M.S., care evaluează efectele expunerii la radiaţii asupra sănătăţii şi a stăriipopulaţiei generale şi a grupelor de risc, conduce investigaţii în teren, incluzândrecoltarea de probe şi avizează acţiunile de prevenire şi protecţie legate deexpunerea umană sau animală la radiaţii, sau a expunerii indirecte prin consum dealimente, medicamente, apă şi altele contaminate radioactiv, asigurând asistenţătehnică şi consultanţă în tratamentul victimelor lezate radioactiv;

85

3.16. Pericole chimice

Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă din DSPJ este elementul conducătorcare va monitoriza evaluarea efectelor medicale şi asupra sănătăţii publiceproduse de expunerea la substanţele chimice a populaţiei generale, ca şi agrupelor populaţionale de risc ridicat, va conduce investigaţii în teren, incluzândculegerea şi analizarea în laborator a probelor relevante, va aviza măsurileprotective legate de expunerea directă umană şi animală, sau indirectă princonsumul alimentelor, apei, medicamentelor şi a altora contaminate şi va furnizaasistenţă tehnică şi consultanţă asupra tratamentului medical al victimelor lezatechimic;

3.17. Pericole biologice

Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă din DSPJ este elementul conducătorcare va executa evaluarea efectelor medicale asupra sănătăţii publice produse deexpunerea la agenţi biologici, va efectua investigaţii în teren inclusiv recoltarea şianalizarea în laborator a probelor relevante, va aviza asupra măsurilor protectivelegate de expunerea directă animală sau umană la agenţi biologici ca şi asupraexpunerii indirecte prin consumul de alimente, apă, medicamente şi altelecontaminate biologic şi va furniza asistenţă şi consultanţă asupra tratamentuluivictimelor contaminate cu agenţi biologici;

3.18. Informaţii asupra sănătăţii publice

Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă din DSPJ., este organul reprezentativcare furnizează informaţiile referitoare la sănătatea publică, prevenireaîmbolnăvirilor şi a rănirilor, care pot fi transmise populaţiei generale din zona dedezastru sau din apropiere din judeţul afectat.

3.19. Controlul vectorilor

Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă din DSPJ este elementul conducătorcare evaluează pericolul îmbolnăvirilor prin vectori în urma unui dezastru sau aunei urgenţe majore, conduc investigaţiile de teren şi recoltează probe, pe care leanalizează în laborator, furnizează echipamentul şi substanţele de combatere avectorilor, acordă asistenţă tehnică şi consultanţă în măsurile preventivereferitoare la combaterea bolilor transmise prin vectori şi în tratamentulîmbolnăvirilor;

3.20. Apa potabilă şi îndepărtarea apelor uzate

86

Laboratorul de igiena mediului asistă în evaluarea aprovizionării cu apăpotabilă şi îndepărtarea apelor uzate, conduce investigaţiile din teren incluzândrecoltarea probelor, furnizează echipamentul pentru purificarea apei şiîndepărtarea celei uzate şi asigură asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniu;

3.21. Identificarea victimelor şi servicii funerare

Laboratorul de Medicină Legală, (sau Institutele de Medicină Legală)coordonează identificarea victimelor, incluzând, facilităţi de autopsie temporare,identificarea victimelor prin studiul amprentelor şi a tehnicilor stomatologice demedicină legală;

3.22. Notificare şi alertare

a) DSPJ va iniţia, următoarele acţiuni pentru alertarea unor elemente alesistemului medical şi al sănătăţii publice în scopul răspunsului la dezastre sau apregătirii pentru răspuns:

1. va alerta şi trimite reprezentanţi ai DSPJ, la Centrul Operaţional Judeţeanpentru Situaţii de Urgenţă ;

2. va alerta reprezentanţii DSPJ desemnaţi să fie pregătiţi să se deplaseze înaria de dezastru, ca membri ai Echipei de răspuns de urgenţă ai DSPJ;

3. va alerta şi trimite coordonatorii răspunsului de urgenţă ai DSPJ în aria dedezastru, pentru a asigura legăturile şi sprijinul Direcţiei Judeţene de SănătatePublică. Aceşti coordonatori îşi vor asigura pe cât posibil ei înşişi cazarea (corturi,saci de dormit şi alimente) şi vor avea aparate de radioemisie-recepţie pentrudistanţe lungi pentru a asigura legătura dintre Direcţiile Judeţene de SănătatePublică şi M.S. ;

4. va cere Secretariatului tehnic permanent al Comisiei Centrale pentruAsistenţa medicală de urgenţă în caz de dezastre şi epidemii din M.S. să alertezeE.M.Tr. din rezerva M.S. astfel încât să se poată deplasa cât mai rapid către zonade dezastru. De asemenea, se vor instrui coordonatorii locali ai DSPJ să obţinărapoarte asupra disponibilităţii paturilor de spital de la facilităţile medicaleparticipante la intervenţia în dezastru şi să le transmită la M.S. ;

5. Alertează instituţiile şi organizaţiile de sprijin de nivel naţional aletransporturilor şi comunicaţiilor să fie pregătite;

6. Se informează de la Secretariatul Tehnic Permanent al ComisieiGuvernamentale de Apărare împotriva dezastrelor şi de la C.Pr.Civ. despre aria dedezastru în plan geografic şi obţine datele meteorologice pentru aria afectată, ca şipreviziunile vremii pe termen scurt şi lung.

3.23. Acţiuni continue

15. Evaluarea situaţiei

87

Centru Operativ pentru Situaţii de Urgenţă al MS va prelucra iniţial dateleprimite de la Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică. Alte surse vor fi utilizate dela instituţiile şi organizaţiile de sprijin, de la diverse oficialităţi ale judeţului afectat,Serviciul Judeţean de Ambulanţă din judeţul afectat, autorităţile care intervinpentru limitarea efectelor dezastrului în judeţul respectiv şi din alte surse.

De altfel informaţiile mai pot fi obţinute de la autorităţile din afara zonei dedezastru cum ar fi: membrii Comitetului pentru Situaţii de Urgenţă al DSPJJudeţene învecinate

În fazele iniţiale ale răspunsului la dezastru, este posibil ca evaluareacompletă a situaţiei şi verificarea nevoilor unui anumit mod de intervenţie să nu sepoată face la nivelul cerut.

Din cauza complexităţii răspunsului medical şi a stării sănătăţii publice, estenecesar ca să fie utilizate grupuri speciale consultative, care să treacă în revistăproblemele medicale şi ale sănătăţii publice şi să avizeze asupra strategiilorspecifice de a se folosi un management şi un răspuns adecvat la o situaţiespecifică.

b) Activarea echipelor de răspuns medical şi ale sănătăţii publice

Sub conducerea Directorului Direcţiei Judeţene de Sănătate Publică,personalul şi echipele din DSPJ vor fi trimise în aria de dezastru pentru a acordaasistenţă adecvată în domeniul medical şi al sănătăţii publice (inclusiv igienamediului).

E.M.Tr. ale M.S. vor fi activate şi trimise în zonă după necesităţi.Aceste echipe pot fi activate pentru asigurarea primirii victimelor, adunarea

lor, evacuarea lor şi alte activităţi de îngrijire, în funcţie de necesităţi.

c) Coordonarea cererilor de transport medical

Executarea transportului (evacuare medicală) va fi făcută la cel mai jos nivelposibil jurisdicţional. În mod normal cererile de transport local vor fi rezolvate deautorităţile locale. Dacă Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană va stabili căresursele locale sau judeţeane sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor, va facecerere pentru asistenţă guvernamentală pentru transport, iar această cerere va fianalizată de Centrul operativ pentru situaţii de urgenţă al M.S. şi va fi adresatăreprezentanţilor M.Ap.N. şi M.T.T.L. pentru a iniţia asistenţă prin unităţile propriiinclusiv transport aeromedical. Dirijarea victimelor este responsabilitateaSecretariatului Tehnic Permanent al Comitetului Judeţean pentru Situaţii deUrgenţă.

88

d) Coordonarea cererilor pentru facilităţi medicale

Asigurarea cu facilităţi medicale sunt în mod general o funcţie locală.Coordonatorii locali M.S. prin echipele locale de primire a victimelor vor dirija

victimele către spitalele M.S. după starea lor şi capacitatea spitalului.

e) Coordonarea cererilor pentru evacuarea a victimelor din aria de dezastru.

Autorităţile medicale judeţene şi locale vor identifica nevoile de sprijin pentruevacuarea victimelor din zona de dezastru. Cererile pentru evacuareaaeromedicală vor fi comunicate prin intermediul DSPJ, către Centrul Operativpentru Situaţii de Urgenţă al M.S.

f) Coordonarea obţinerii şi livrării de echipament şi materiale medicale cătrearia de dezastru

Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă al DSPJ va coordona procurarea şitransportul echipamentului medical şi a materialelor medicale către aria dedezastru. Se vor avea în vedere identificarea de surse prestabilite pentru a puteasatisface operativ cererile de împrospătare a echipamentului şi materialelormedicale consumate.

g) Coordonarea cererilor de acoperire a cheltuielilor

Instituţiile naţionale şi alte organizaţii participante, care sunt însărcinate deM.S. , să sprijine intervenţia medicală în dezastre sunt îndreptăţite să-şirecupereze cheltuielile efectuate de la Comitetul Naţional pentru Situaţii deUrgenţă direct. Entităţile nonguvernamentale participante la intervenţie îşi vorrecupera cheltuielile prin alte mecanisme, după validarea lor de către oficialităţileabilitate, care se vor asigura că toate cererile de rambursare concordă cu cererilerelevante ale M.S.

h) Comunicaţii

Centrul operativ pentru situaţii de urgenţă al M.S. va stabili sistemul decomunicaţii necesar pentru o coordonare eficace a operaţiunilor. La nivel minimM.S. va menţine legătura cu: Direcţia de Sănătate Publică, alte structuri medicaleşi de sănătate publică judeţene de stat şi private şi cu coordonatorii locali ai M.S.În funcţie de necesităţi se vor stabili legături şi cu alte eşaloane.

i) Informaţii

89

Cererile de informaţii ce pot fi primite de M.S. , din diverse surse vor fi trimisela Biroul de Presă pentru a primi răspuns.

j) Jurnalul de activitate

Fiecare instituţie participantă la intervenţie îşi va ţine propriul ei jurnal deactivităţi, în care se vor trece fiecare acţiune mai importantă.

M.S. va revizui jurnalele agenţiilor participante şi după terminareaintervenţiei va întocmi raportul final al intervenţiei, în care se vor trece în revistătoate problemele ridicate de ducerea operaţiunilor, de nevoile de actualizare areglementărilor şi recomandări pentru viitoarele intervenţii.

3.24. Acţiuni intrajudeţene

1. Evaluarea nevoilor medicale şi ale sănătăţii publice;2. Supravegherea sănătăţii publice;3. Personalul de îngrijiri medicale;4. Echipamente şi materiale pentru asistenţă medicală şi a sănătăţii publice;5. Evacuarea victimelor;6. Tratamentul spitalicesc;7. Asigurarea medicamentelor, şi a aparaturii medicale;8. Siguranţa sănătăţii lucrătorilor din formaţiunile de intervenţie;9. Pericole radiologice;10. Pericole chimice;11. Pericole biologice;12. Informaţii asupra sănătăţii publice;13. Controlul vectorilor;14. Apa potabilă şi îndepărtarea apelor uzate;15. Identificarea victimelor şi servicii funerare.

3.25. Responsabilităţi

3.25.1.Directorul Direcţiei Judeţene de Sănătate Publică.

1. Conduce, coordonează şi integrează eforturile generale de asigurare aasistenţei medicale şi de sănătate publică către zona afectată de dezastru.

2. Conduce activarea Colectivului de Management medical al dezastrelor dela DSPJ în funcţie de necesităţi pentru a sprijini operaţiile de răspuns de urgenţă.

3. Conduce activarea şi trimiterea de personal medical şi de sănătatepublică, materiale medicale şi echipament necesar pentru asistenţa medicală.

4. Coordonează evacuarea victimelor din zona de dezastru, atunci cândaceasta este solicitată de autorităţile judeţene.

90

3.26. Cereri de Resurse

3.26.1.Evaluarea nevoilor principale iniţiale

Cea mai importantă cerinţă în această perioadă iniţială a unui dezastrumajor, o constituie personalul medical de răspuns, materialele medicale şiechipamentul necesar, ca şi mijloacele de transport medicalizate, sprijinul logisticşi sistemul de comunicaţii şi informaţii.

Principalele cerinţe vor fi:

f. Alertarea şi trimiterea coordonatorilor răspunsului de urgenţă, a ERU. –aDSPJ şi alt personal necesar.

f. Alertarea şi trimiterea E.M.Tr. din rezerva DSPJ şi a unităţilor medicale desprijin pentru a sprijini autorităţile judeţene în acordarea ajutorului medicalvictimelor la solicitarea Comisiei Judeţene de Apărare Împotrivadezastrelor atunci când resursele respective sunt depăşite

f. Materialele medicale vor include produse farmaceutice şi biologice, ca şiechipamentul necesar pentru înlocuirea celui distrus. Reaprovizionarea vafi necesară pentru E.M.Tr. ca şi pentru unităţile medicale militare ce sunttrimise în aria de dezastru.

4.Sprijinul de transport, care va include:

f. Ambulanţe şi elicoptere pentru transportul personalului medical derăspuns în aria de dezastru, ca şi a echipamentului şi materialelenecesare;

b. Transport terestru al personalului medical, materialelor şi echipamentuluinecesar în aria de dezastru;

c. Transportul terestru şi aerian al victimelor din zona de dezastru;d. Echipaje aeriene de transport scurt şi mediu, pentru evacuarea victimelor

din zona dezastrului;e. Transportul terestru şi aerian al victimelor dezastrului în ariile de primire

M.S. ;f. Transportul echipamentului, materialelor medicale şi a personalului ce

defluieşte din zona dezastrului.

3.26.2.Evaluarea nevoilor pentru continuarea operaţiilor

Elementele necesare pentru perioada iniţială, vor fi avute în vedere şi pentruperioadele următoare ale intervenţiei. Cererile pot suporta modificări în sensulcreşterii sau diminuării nevoilor, în funcţie de verificarea cererilor iniţiale deasistenţă, confirmarea numărului estimat de victime şi ale estimării pagubelor

91

materiale produse de dezastru, ca şi a timpului estimat pentru intervenţiamedicală. Descoperirea unor pagube neevaluate iniţial, a unor condiţii periculoasede desfăşurare a intervenţiei, ca şi alte situaţii pot modifica răspunsul naţional.

Unele creşteri semnificative ale nevoilor de asistenţă medicală şi a sănătăţiipublice pot să apară în perioada ce urmează fazei iniţiale a răspunsului şi potcontinua în faza de reconstrucţie, în special pentru servicii de igiena mediului şipentru adăposturi temporare.

3.27. Dispoziţii finale

1. Prezentul Plan intră în vigoare după aprobarea sa de către DirectorulDirecţiei Judeţene de Sănătate Publică .

92

3.28. ANEXA NR.1

Structura Echipei mobile de triaj (E.M.Tr.) ce se va organiza de către DSPJPersonal:

4 medici specialişti sau cu competenţă de medicină de urgenţă;4 asistenţi medicali cu instruire de urgenţă;4 brancardieri (pot fi şi din formaţiunile de intervenţie la dezastre ale Crucii

Roşii);2 şoferi-ambulanţieri.

Mijloace de transport:

- 2 autosanitare, dintre care una medicalizată, care vor fi folosite pentrutransportul personalului, a materialelor şi pentru primele evacuări, dupădispunerea în teren a formaţiunii;

- două remorci cu materiale de intervenţie la dezastre.

Materiale:- 2 corturi complete;- 20 de tărgi;- 1 cutie cu fişe de rănit;- 1 ladă cu materiale injectabile şi seringi de unică folosinţă;- 2 lăzi cu materiale perfuzabile şi truse de perfuzie;- 1 ladă cu materiale de intubaţie şi laringoscoape;- 2 lăzi cu pansamente, antiseptice şi materiale pentru arşi;- 1 lada cu atele;- 1 defibrilator;- 1 EKG portabil;- 1 pulsoximetru;- 1 aparat de administrare a oxigenului;Materialele şi medicamentele vor asigura asistenţă medicală a 100 de

victime de gravitate variabilă.

Algoritmul de intervenţie al E.M.Tr.

- alarmarea personalului;- activarea centrului local de conducere a intervenţiei medicale;- deplasarea la locul intervenţie (durata de deplasare va fi variabilă în funcţie

de condiţiile concrete, dar se va încadra într-un interval de la 30 de minute lamaximum 1 oră);

- instalarea E.M.Tr., cca. 20-30 de minute;

93

- rapoartele de activitate cu detalii asupra numărului de victime, loculevacuării lor, nevoile de întăriri cu medicamente, materiale şi personal, vor fitransmise la dispeceratul serviciului de ambulanţă.

ambulatori Medic şef Morga(verde) medic de triaj (negru)

Medic aria de Medic aria detratament imediat tratament amânat(zonă roşie) (zona galbenă)+ asistenţi medicali + asistenţi medicali

Medic evacuare+ asistenţi medicali

Figura nr.3: Structura E.M.Tr.Locul dezastrului Triaj Tratament

medicalEvacuare

Căutare Salvare

Echipa deTriaj

Aria deTratamentAmânat

Aria deTratamentImediat

Morga

Evacuareaeriană

Managerulevacuării

Evacuareterestră

Figura nr.4: Fluxul victimelor la triaj

94

APROBPREŞEDINTELE COMISIEI DE APĂRARE ÎMPOTRIVADEZASTRELOR A JUDEŢULUI_________

APROBDIRECTORUL DIRECŢIEI JUDEŢENE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ________

ROMÂNIAMINISTERUL SĂNĂTĂŢIIDIRECŢIA JUDEŢEANĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂ__________________

4. PLANUL DE INTERVENŢIE LA DEZASTRE AL SPITALULUI__________________

95

MEMORANDUMUL Nr.1DIN______________

PLANUL DE INTERVENŢIE LA DEZASTRE AL SPITALULUI JUDEŢEAN_______________

Scop:

Acest plan are drept scop asigurarea unui mod de acţiune prin care spitaluljudeţean _______________, poate desfăşura atât un răspuns eficient, la dezastrecât şi să continue acordarea asistenţei medicale curente a bolnavilor internaţi şicare nu au putut fi evacuaţi la alte spitale sau externaţi.

Conţinut:

a. Planul de intervenţie la dezastre: acest plan constă din următoareleplanuri de bază :

Planul A - planul de intervenţie în caz de dezastru intern al spitalului;Planul B - planul de intervenţie în caz de dezastru exterior spitalului;Planul C - planul de intervenţie în caz de furtună de vară sau viscol;Planul D - planul de intervenţie în caz de cutremur;Planul E - planul de intervenţie în caz de inundaţii şi ruperi de baraje;Planul F - planul de intervenţie în caz de accident chimic;Planul G - planul de intervenţie în caz de accident nuclear;Planul H - planul de cooperare cu Ministerul Apărării Naţionale;Planul I - planul OperaţionalPlanul J - planul de acţiune în cazul întreruperii legăturilor telefonice;Planul K - planul de management al unui aflux masiv de răniţi;Planul L - planul de intervenţie în caz de tulburări civile;Planul M - planul de intervenţie în caz de atentate cu bombe;

Ordinea succesiunii la conducerea spitalului:

Directorul spitalului are autoritatea de a activa acest plan de dezastre. Eleste responsabil pentru alarmarea spitalului în caz de dezastru şi coordonareaactivităţilor de intervenţie la dezastre.

96

În absenţa lui următorii factori de răspundere din structura spitalului îşi vorasuma răspunderea conducerii intervenţiei la dezastre a spitalului:

1. Directorul adjunct medical;2. Directorul adjunct economic;3. Şeful serviciului organizarea muncii şi resurse umane;4. Şeful serviciului tehnic;5. Şeful serviciului administrativ.

Responsabilităţile persoanelor desemnate:

a. Comanda

- Directorul sau persoanele desemnate să-i ţină locul sunt responsabile deiniţierea şi desfăşurarea activităţilor prevăzute în planul de intervenţie la dezastreal spitalului.

b. Salvare, evaluare pierderilor în urma dezastrului şi reparaţii

(unitatea 1) - Şeful serviciului tehnic va supraveghea operaţiile de deblocaresalvare, evaluarea pierderilor înregistrate în urma dezastrului şi va conduce echipade investigare.

c. Serviciile clinice

(unitatea 2) - Directorul adjunct medical este însărcinat să repartizeze şi sădestine toate echipele medicale necesare intervenţiei în funcţie de specificuldezastrului.

d. Biroul de internări

(unitatea 3) va coordona înregistrarea, victimelor dezastrului, marcarea lor şirepartizarea lor pe secţiile şi serviciile spitalului, ca şi înregistrarea valorilorexistente asupra victimelor.

e. Ofiţerul de Informaţii asupra victimelor

(unitatea 4)- va fi desemnat un responsabil cu informaţiile asupra stăriivictimelor primite în spital, care va da aceste informaţii rudelor, presei şiautorităţilor.

f. Aprovizionare

97

(unitatea 5) - Şeful serviciului aprovizionare este însărcinat cu asigurareatuturor materialelor tehnice necesare intervenţiei la dezastre, iar farmacistul esteînsărcinat cu asigurarea tuturor materialelor medicale aparaturii şi medicamentelornecesare.

g. Dietetica

(unitatea 6) -Sora dieteticiană este responsabilă de asigurarea tuturordietelor necesare pentru pacienţi, victime şi personalul spitalului.

h. Asigurarea personalului

(unitatea 7) - Şeful serviciului Resurse umane şi organizarea muncii esteresponsabil de adunarea şi înregistrarea personalului neprins în plan şi săraporteze acest personal de rezervă la Comanda spitalului, ca şi de organizarealucrului în ture a personalului angrenat în intervenţie.

i. Serviciul de asigurarea securităţii

(unitatea 8) -Şeful pazei este însărcinat cu întocmirea planului demanagement referitor la paza şi ordinea spitalului în caz de dezastre.

j. Unitatea medicală mobilă avansată

(unitatea 9) - Medicul şef al departamentului de urgenţă este însărcinat cuîntocmirea planului de management prespitalicesc al victimelor unui dezastru şi cudesfăşurarea operaţiunilor de amplasare, triaj şi stabilizare a victimelor şi dirijareatransportului victimelor către spital.

Proceduri:

a) Secţiile şi serviciile componente ale spitalului vor întocmi instrucţiuni şiproceduri proprii în planul de intervenţie al serviciului respectiv, suficient dedetaliate şi precise pentru a putea orienta personalul propriu în vederea uneireacţii eficiente la condiţiile impuse de dezastre, care va cuprinde planul propriu deanunţare şi alarmare a personalului.

Fiecare secţie sau serviciu va furniza postului de comandă al spitalului ocopie a planului propriu de intervenţie.

98

Fiecare şef de secţie sau serviciu va revizui planul propriu de intervenţie ladezastre al secţiei/serviciului şi va actualiza acest plan o dată la doi ani, sau ori decâte ori este nevoie pentru a asigura eficienţa lui.

b) Planul A (de intervenţie în cazul unui dezastru intern) - planul deintervenţie în caz de incendiu va fi verificat prin exerciţii de profil la fiecaretrimestru pentru fiecare clădire aparţinând spitalului şi pentru fiecare etaj.

c) Planul B (de intervenţie în cazul unui dezastru exterior spitalului) va fiverificat prin exerciţii practice de două ori pe an şi această activitate va fi urmatăde evaluarea critică a exerciţiului.

d) Fiecare secţie sau serviciu va păstra o copie a acestui plan în vedereaînsuşirii prevederilor sale şi a îndeplinirii responsabilităţilor atribuite prin plan încazul unui dezastru.

e) Secretariatul directorului, Preşedintele Comitetului de pregătire pentrudezastre şi Şeful serviciului tehnic vor păstra copiile planurilor serviciilor şi secţiilorspitalului ca şi planul de înştiinţare şi alarmare a spitalului.

Acest plan va fi revizuit şi actualizat anual şi la nevoie, dar nu mai târziu de 2ani.

5. BIBLIOGRAFIE:6. ABROGĂRI:

DIRECTORUL SPITALULUI JUDEŢEAN____________________ANEXE: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9.

- DISTRIBUŢIE:-CENTRUL OPERAŢIONAL AL COMITETULUI JUDEŢEANPENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ;- DIRECŢIA JUDEŢEANĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂ;- FILIALA JUDEŢEANĂ A CRUCII ROŞII;- CELELALTE SPITALE;- STAŢIA JUDEŢEANĂ DE AMBULANŢĂ;- POSTUL DE COMANDĂ AL SPITALULUI.

99

4.1.PLANUL A

Planul de intervenţie pentru un dezastru intern

Definiţie

Un dezastru intern apărut în cadrul Spitalului Judeţean_________ poate fireprezentat de: un incendiu, o explozie, răspândirea de substanţe chimicepericuloase sau prăbuşirea structurală a unor clădiri aparţinând spitalului.

Instrucţiuni Generale

În cazul unui incendiu, procedurile vor fi urmate aşa cum sunt ele prezentate înanexa nr. 6 în alte situaţii se va aplica planul A.

Persoanele care observă un astfel de eveniment, vor trebui să anunţeimediat operatoarea de la centrala telefonică la nr.______.

După primirea unui astfel de mesaj operatoarea va anunţa pe director saupersoana care îl înlocuieşte.

Dacă directorul sau persoana care îl înlocuieşte va considera că evenimentulanunţat are o magnitudine suficientă, va da dispoziţie operatoarei să activezealarma pentru dezastru intern de aplicare a planului A.

Semnalul de alarmă pentru acest plan constă din ________________.Apoi operatoarea va anunţa prin sistemul de comunicaţii intern al spitalului că aînceput aplicarea planului A. În cazul în care nu se pot face anunţurile prinsistemul intern al spitalului se vor folosi curieri pentru anunţarea persoanelorcuprinse în planul de anunţare.

b. În afara orelor normale de program, medicul şef al gărzii va prelua până laschimbare, atribuţiile de stabilire a necesităţii alarmării spitalului şi va preda acesteatribuţii directorului sau persoanei desemnate să-l înlocuiască la prezentareaacesteia în spital.

c. Acest plan va fi folosit ca un ghid general. Fiecare secţie sau serviciuaparţinând spitalului Judeţean_____________ va întocmi planul propriu referitor laprocedurile concrete de urmat pentru îndeplinirea prevederilor planului deintervenţie în caz de dezastru intern (Planul A), în scopul orientării acţiunilorpersonalului component al secţiei în condiţiile impuse de dezastrul intern. Acestplan propriu al secţiei va conţine şi lista personalului şi modul în care se faceanunţarea şi alarmarea personalului.Când personalul spitalului află despre producerea unui dezastru intern în cadrulspitalului, va trebui să fie atent la eventuala transmitere a alarmei şi să fiepermanent gata să se deplaseze la spital (uneori se poate folosi pentru

100

transmiterea alarmei şi postul local de radio şi televiziune ca un sistem suplimentarde alarmare, mai ales atunci când comunicaţiile telefonice sunt întrerupte).

d. În cursul unui dezastru şefii de secţii şi servicii, vor raporta la Postul deComandă (Biroul Directorului) orice probleme survenite în cursul desfăşurăriiactivităţilor prevăzute în plan.

e. Personalul, care acordă îngrijiri medicale directe pacienţilor spitalului îşi vacontinua activitatea până în momentul în care o astfel de întrerupere a îngrijirilornu pune în pericol viaţa pacienţilor.

f. Postul de Comandă şi unităţile de intervenţie la dezastre ale spitalului sevor organiza, iar în momentul în care unităţile mai sus menţionate sunt gata deintervenţie vor raporta aceasta Postului de Comandă.

Dacă evacuarea spitalului devine necesară, se vor aplica procedurileprevăzute în anexa nr. 5. Căile de evacuare vor fi afişate la fiecare etaj alspitalului, şi vor fi uşor accesibile pentru întreg personalul.Postul de Comandă va da „încetarea alarmei” atunci când este necesar.Operatoarea centralei telefonice va transmite şi ea prin sistemul propriu alspitalului încetarea alarmei.

101

4.2.PLANUL B

Planul de intervenţie pentru un dezastru exterior Spitalului (al comunităţii)

Definiţie

Acţiunile întreprinse pentru a acorda ajutor medical în cazul unui dezastrumajor, dar în care nu sunt distrugeri substanţiale ale spitalului.

Instrucţiuni generale

a) Directorul Direcţiei de Sănătate Publică ajudeţului___________(tel.____________) va anunţa Spitalul asupra dezastruluiprodus, (acest anunţ poate fi făcut şi prin radio), numărul probabil de victime şi vacere punerea în aplicare a planului de dezastre a spitalului.Solicitarea aceasta va fi făcută doar dacă dezastrul se produce în zona deresponsabilitate a spitalului, sau dacă prin solicitări superioare este necesarăprimirea victimelor din alte zone şi în special magnitudinea dezastrului facenecesară alertarea mai multor spitale.În timpul programului normal de lucru al spitalului Directorul adjunct medical vaanunţa Directorul, care va stabili dacă este cazul sau nu, să alarmeze şi sămobilizeze echipele de intervenţie la dezastrul anunţat.Directorul va ordona operatoarei de la centrala telefonică să dea semnalul dealarmă, care constă din________________ repetate timp de 1 minut şi apoi săprocedeze la alarmarea personalului care nu este prezent în spital, personalulprezent va fi anunţat prin sistemul propriu de comunicaţii al spitalului.

Alarmarea va servi la aducerea la cunoştinţa personalului prezent că s-aprodus o urgenţă şi trebuie să pună în aplicare procedurile operaţionale de urgenţăaşa cum sunt prevăzute în acest plan.În afara orelor normale de program, medicul şef al gărzii este şef al întreguluipersonal prezent şi va primi anunţul de la Direcţia Judeţeană de Sănătate Publicăfiind însărcinat cu punerea în aplicare a planului de alarmă şi aducere apersonalului la spital, rămânând în funcţie până la prezentarea DirectoruluiSpitalului sau a unui înlocuitor legal prevăzut în Planul de Dezastre al Spitaluluiparagraful b din instrucţiunile generale.

Medicul şef al gărzii va contacta pe Directorul Spitalului, care va decide dacăeste sau nu, cazul să se mobilizeze echipele de urgenţă ale spitalului şi să se deaalarma pentru un dezastru exterior spitalului.

Dacă Directorul spitalului apreciază că personalul existent în spital de gardă,poate face faţă numărului estimat de victime, ce au rezultat în urma dezastruluianunţat, atunci echipele de urgenţă nu vor fi mobilizate.

102

Dacă se apreciază că este necesară mobilizarea lor, Directorul va ordonapunerea în aplicare a planului de înştiinţare şi aducere a personalului, la spital.

Fiecare şef de secţie sau serviciu este responsabil pentru anunţareapersonalului din secţia sau serviciul său.

b. Postul de Comandă şi toate unităţile de urgenţă cu excepţia unităţii nr.1,vor organiza intrarea în acţiune pentru limitarea efectelor unui dezastru alcomunităţii.

Toate ariile de tratament prevăzute în Planul general vor fi pregătite săprimească victime cât mai repede posibil după ce s-a dat alarma.Proceduri Generale

a. Toţi şefii unităţilor de dezastre vor raporta direct la Postul de Comandă,după ce au fost anunţaţi că s-a produs un dezastru al comunităţii.

b. Tot personalul de serviciu în momentul producerii dezastrului va fi solicitatsă lucreze în program prelungit sub conducerea şefilor lor, atunci când o astfel denevoie apare.

Personalul care nu este de serviciu va fi chemat la spital atunci când aceastănecesitate se impune, prin punerea în aplicare a planului de înştiinţare şi aducerea personalului la spital la propunerea şefilor de secţii sau servicii.

Se vor lua măsuri de cazare şi hrănire a personalului ce se aduce la serviciuîn caz de dezastre, mai ales pentru acel personal care locuieşte departe de spital,sau din cauza dezastrului nu se poate întoarce acasă.

c. Tot personalul spitalului va avea ecusonul propriu pus la vedere când estela serviciu sau când se îndreaptă spre serviciu.

Această măsură este necesară pentru a limita accesul în spital a persoanelorneautorizate, şeful serviciului de pază va verifica identitatea personalului spitalului.

d. Paturile de urgenţă vor fi eliberate prin evacuarea pacienţilor mai puţingravi la alte spitale, care nu asigură primirea de urgenţă a victimelor dezastrului,sau dacă este nevoie în alte zone din afara celei afectate de dezastru.

Când o serie de paturi specializate (maternitate, pediatrie, arşi, etc.) nu suntdisponibile, victimele din categoriile mai sus amintite vor fi tratate, stabilizate şitransferate către spitalul cel mai apropiat, care are astfel de paturi, pentru a fitratate definitiv.

e. La terminarea primirii victimelor ce au rezultat din dezastrul respectivPostul de Comandă va da încetarea alarmei, iar acest anunţ va fi dublat şi prinsistemul propriu de comunicaţii al spitalului.

4.3.PLANUL C

Planul de intervenţie în caz de uragan sau viscol

Definiţie

103

Uraganul sau viscolul sunt furtuni violente care apar vara şi respectiv iarna,precipitaţiile fiind sub formă de ploaie sau ninsoare.

Urmările pentru spital şi comunitatea înconjurătoare pot fi directe, sauindirecte prin afectarea aprovizionării normale cu apă, energie electrică şi termicăşi prin distrugerile directe produse de manifestarea fenomenului meteorologic.


a. Când Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă anunţă posibilitateaca un uragan sau un viscol să afecteze comunitatea şi spitalul, Postul deComandă al Spitalului, va monitoriza toate rapoartele ce le primeşte.

Aceste comunicări trebuie să fie centrate specific pe posibilitatea ca acestemanifestări meteorologice să afecteze spitalul.

Celelalte anunţuri referitoare la iminenţa acestor manifestări meteorologicevor determina continua monitorizare a anunţurilor de la Comisia judeţeană.

După terminarea programului monitorizarea şi menţinerea legăturii cuComisia Judeţeană va fi făcută de către medicul şef al gărzii, care va anunţaDirectorul spitalului în caz de pericol imediat şi va anunţa operatoarea centraleitelefonice, care va anunţa prin sistemul propriu al spitalului pericolul ce devineiminent.

b. Operatoarea centralei telefonice, care va anunţa prin sistemul propriu alspitalului alarma care pune în aplicare planul C.

c. Tot personalul spitalului şi pacienţii vor fi depărtaţi de geamuri şi ferestrepentru a nu fi în pericol de a fi răniţi de cioburi şi alte obiecte ce pot fi purtate defurtună.

Personalul se va pregăti pentru a face faţă unei întreruperi a furnizăriienergiei electrice şi a apei, ca şi a legăturilor telefonice.

Toate problemele observate de către personal vor fi raportate şefilor direcţi,care vor raporta postului de Comandă şi Serviciului tehnic.

d. Când pericolul direct a trecut, Directorul Spitalului dacă este prezent, saumedicul şef al gărzii va anunţa operatoarea centralei telefonice să dea încetareaalarmei, iar personalul va trece la activitatea normală.

e. Serviciul tehnic va răspunde prin îndepărtarea urmărilor uraganului şi valua măsuri pentru deblocarea căilor de acces către spital şi a celor de evacuare.

f. Serviciul administrativ se va preocupa de aprovizionarea cu materiale, apă,energie electrică şi alimentele necesare activităţii spitalului.

4.4. PLANUL D

Planul de intervenţie în caz de cutremur

Definiţie

104

Cutremurul reprezintă o mişcare a unei părţi a pământului datorită fie unorrupturi ale straturilor de roci, fie datorită activităţii vulcanice.

La noi în ţară manifestările seismice principale sunt datorate derivei plăcilortectonice care se manifestă prin focarul epicentral principal aflat în zona Vranceaşi care produce seisme de adâncime cu o perioadă de revenire de cca. 40 - 50 deani şi cutremure de foarte mare adâncime care au o perioadă de revenire de cca.100 de ani, dar şi o magnitudine mai mare.

De asemenea mai există o serie de focare seismice aflate în principal lagraniţele ţării şi care pot produce cutremure intracrustale cu manifestări lasuprafaţa pământului uneori importante.Instrucţiuni generale

a. Când un cutremur se produce în afara ariei geografice în care este situatspitalul şi produce victime pentru care spitalul nostru poate fi solicitat să primeascăşi să trateze aceste victime, notificarea acestei situaţii va putea fi transmisă decătre Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă , Direcţia Judeţeană deSănătate Publică, sau de către Inspectoratul Judeţean de Protecţie Civilă.

Directorul spitalului sau înlocuitorii săi legali va determina dacă estenecesară aplicarea planului de intervenţie la un dezastru exterior, iar dacăevaluarea situaţiei impune, aceştia vor da alarma în vederea aplicării planului.

b. Când un cutremur se produce în aria geografică în care este situat spitalulşi care afectează direct spitalul, se vor pune în aplicare prevederile planului deintervenţie la un dezastru intern, în urma evaluării situaţiei în care se află spitalulde către director sau înlocuitorii săi legali.

4.5. PLANUL E

Planul de intervenţie în caz de inundaţii sau ruperi de baraje

Definiţie

105

Inundaţiile reprezintă revărsarea apelor dintr-un curs de râu datorităacumulărilor de apă în amonte de locul respectiv şi pot apare datorită creşteriiregimului pluvial, sau în urma topirii bruşte a zăpezilor. Un alt aspect al inundaţiilorîl reprezintă revărsările lacurilor de acumulare în urma ruperii unor baraje şi carenecesită luarea unor măsuri de urgenţă de evacuare a populaţiei aflate în aval debaraj.

Pentru succesul deplin al acestei operaţii este necesară alarmarea eficientăa populaţiei, ca şi antrenarea acesteia în vederea luării cu maximum de urgenţă acelor mai potrivite măsuri de protecţie.Instrucţiuni generale

a. Când o inundaţie se produce în afara ariei geografice în care este situatspitalul şi produce victime pentru care spitalul nostru poate fi solicitat să primeascăşi să trateze aceste victime, notificarea acestei situaţii va putea fi transmisă decătre Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, Direcţia Judeţeană deSănătate Publică.

Directorul spitalului sau înlocuitorii săi legali vor determina dacă estenecesară aplicarea planului de intervenţie la un dezastru exterior, iar dacăevaluarea situaţiei impune se va da alarma în vederea aplicării acestui plan.

b. Când o inundaţie se produce în aria geografică în care este situat spitalulşi care afectează direct spitalul, se vor pune în aplicare prevederile planului deintervenţie la un dezastru intern, în urma evaluării situaţiei în care se află spitalulde către director sau înlocuitorii săi legali.

4.6.PLANUL F

Planul de intervenţie în caz de accident chimic

Definiţie

Răspândirea în mediul înconjurător de materiale chimice toxice saupericuloase, reprezintă consecinţa principală a unui accident chimic.

106

Natura substanţelor periculoase, poate fi datorată oricărei combinaţiiimplicând substanţe toxice, explozive, inflamabile, corosive sau de originebiologică.


a. Când se produce un dezastru extern în care este implicată contaminareacu orice tipuri de substanţe periculoase, se vor lua măsuri de decontaminare avictimelor rezultate în urma acestui accident, la locul producerii, înainteatransportului acestor victime către spitalul în care vor fi tratate.

Personalul serviciului de urgenţă va anunţa spitalul, informând asupra naturiisubstanţelor contaminante, astfel încât personalul spitalului să se poată pregătipentru tratamentul victimelor.

b. Când se produce un dezastru intern implicând o contaminare cu substanţechimice periculoase, echipa de urgenţă a spitalului se va deplasa imediat la loculaccidentului şi va evalua situaţia produsă.

Echipa de evaluare va fi constituită din Specialistul în Securitatea muncii,Igienistul industrial şi un reprezentant al salariaţilor.

Echipa va constitui un element de răspuns de urgenţă prevăzut cu materialeşi echipamentele necesare pentru a neutraliza expunerea potenţială lacontaminanţi şi pentru protecţia proprie.

Şeful laboratorului de biochimie clinică şi responsabilul cu radioprotecţia vorservi la nevoie ca şi consilieri ai echipei de răspuns de urgenţă.

c. În cazul în care contaminarea cu substanţe periculoase apare în afaraorelor normale de program, şeful gărzii se va deplasa imediat la locul contaminăriişi va anunţa şeful echipei de urgenţă (specialistul în securitatea muncii).

Şeful echipei de urgenţă va aviza asupra necesităţii decontaminării rapide azonei respective sau va considera că zona poate fi decontaminată în următoareatură normală de program.

Dacă se consideră că decontaminarea trebuie să fie efectuată imediat vor fianunţaţi membrii echipei de urgenţă şi se va proceda la decontaminare, deasemeni se va stabili dacă este necesară chemarea suplimentară şi a altorpersoane.

d. În toate cazurile substanţele contaminante vor fi îndepărtatecorespunzător şi eliminate conform dispoziţiilor în vigoare de către echipa deurgenţă.

107

4.7.PLANUL G

Planul de intervenţie în caz de accident nuclear

Definiţie

Răspândirea în mediul înconjurător de materiale radioactive sub formălichidă solidă sau gazoasă, reprezintă consecinţa principală a unui accidentnuclear.

Natura radionuclizilor contaminanţi poate fi variată, la fel şi radiaţia emisă,implicând măsuri specifice de decontaminare şi decorporare.Instrucţiuni Generale

a. Când se produce un dezastru extern în care este implicată contaminareacu orice tipuri de substanţe radioactive, se vor lua măsuri de decontaminare avictimelor rezultate în urma acestui accident, la locul producerii, înainteatransportului acestor victime către spitalul în care vor fi tratate.

Personalul serviciului de urgenţă va anunţa spitalul, informând asupra naturiisubstanţelor contaminante, astfel încât personalul spitalului să se poată pregătipentru tratamentul victimelor.

b. Când se produce un dezastru intern implicând o contaminare cu substanţeradioactive, echipa de urgenţă a spitalului se va deplasa imediat la loculaccidentului şi va evalua situaţia produsă.

108

Echipa de evaluare va fi constituită din Specialistul în Securitatea muncii,responsabilul cu radioprotecţia şi un reprezentant al salariaţilor.

Echipa va constitui un element de răspuns de urgenţă prevăzut cu materialeşi echipamentele necesare pentru a neutraliza expunerea potenţială lacontaminanţi şi pentru protecţia proprie.

Şeful laboratorului de biochimie clinică şi responsabilul cu radioprotecţia vorservi la nevoie ca şi consilieri ai echipei de răspuns de urgenţă.

c. În cazul în care contaminarea cu substanţe radioactive apare în afaraorelor normale de program, şeful gărzii se va deplasa imediat la locul contaminăriişi va anunţa şeful echipei de urgenţă (specialistul în securitatea muncii). Şefulechipei de urgenţă va aviza asupra necesităţii decontaminării rapide a zoneirespective sau va considera că zona poate fi decontaminată în următoarea turănormală de program. Dacă se consideră că decontaminarea trebuie să fieefectuată imediat vor fi anunţaţi membrii echipei de urgenţă şi se va proceda ladecontaminare, de asemeni se va stabili dacă este necesară chemareasuplimentară şi a altor persoane.

d. În toate cazurile substanţele contaminante vor fi îndepărtatecorespunzător şi eliminate conform dispoziţiilor în vigoare de către echipa deurgenţă.

Instrucţiuni speciale

Managementul leziunilor radioactive în departamentul de urgenţă al spitalului- În managementul leziunilor produse de radiaţii la nivelul departamentului

de urgenţă al spitalului, vor fi luate în considerare cele 4 principii de bazăale radioprotecţiei, în scopul reducerii expunerii la radiaţiile ionizante şianume:

- Timpul, care reprezintă un important factor în radioprotecţie, în sensul căprin măsurile luate, scurtarea timpului de expunere la radiaţii, conduce la oreducere a acumulării efectelor radioactivităţii.

Astfel o planificare a rotaţiei echipelor care lucrează direct la managementulvictimelor contaminate, va conduce la menţinerea expunerii membrilor acestora laefectul radiaţiilor la nivelul minim posibil, în aşa fel încât îngrijirile acordatevictimelor să nu sufere;

- Distanţa, al doilea principiu al radioprotecţiei constă în faptul că cu cât opersoană este mai departe de sursa de radiaţii, cu atât doza de radiaţiiabsorbită de acea persoană este mai mică.

Astfel prin măsurarea nivelului de expunere la radiaţii la o anumită distanţăşi dublarea acesteia duce la o reducere de 4 ori a dozei de radiaţii absorbite;

- Adăpostirea, reprezintă al treilea principiu al radioprotecţiei şi constă înfaptul că materialele mai dense absorb mai mult radiaţiile şi astfel pentruconstruirea de paravane sau ecrane protectoare se vor folosi materialemai dense cum ar fi plumbul.

109

În managementul de urgenţă al victimelor contaminate, protecţia personaluluise rezumă pentru reţinerea radiaţiilor alfa şi beta la folosirea echipamentuluichirurgical obişnuit, care însă nu oferă protecţie în faţa radiaţiilor gama;

- Cantitatea, ultimul principiu al radioprotecţiei se referă la faptul că rataexpunerii la efectele unui material radioactiv, este dependentă decantitatea lui şi astfel este lesne de înţeles că orice metodă de a reducecantitatea de material radioactiv este utilă.

Folosirea deci a acestor principii de către personalul din departamentul deurgenţă al spitalelor care acordă îngrijiri victimelor unui accident nuclear vaconduce la menţinerea nivelului iradierii propriilor membrii la valori cât mai reduse.

Pregătirea pentru primirea victimelor unui accident nuclear

Când spitalul primeşte un anunţ al unui accident nuclear, prin care seestimează trimiterea de victime contaminate, se va pune în aplicare planul deurgenţă, al spitalului respectiv. Astfel individul care primeşte anunţul va trebui săse informeze asupra următoarelor date:

- numărul de victime;- starea fiecărei victime;- dacă victimele au fost cercetate asupra contaminării radioactive;- starea contaminării radioactive;- identitatea contaminantului (dacă este cunoscută);- estimarea timpului în care victimele vor sosi la spital.Dacă există dubii asupra existenţei contaminării, se va presupune că

victimele sunt contaminate, până la proba contrarie. Dacă anunţul unui accidentnuclear, vine pe alte căi decât cele normale, aplicarea planului nu va surveni decâtdupă o atentă verificare a realităţii accidentului nuclear.Echipa de răspuns radiologic de urgenţă

Fiecare membru al acestei echipe, trebuie să fie familiarizat cu planulspitalului şi să participe la exerciţiile cerute. Multe din aceste exerciţii (trimestrialesau semestriale) vor fi efectuate pe subgrupe, cum ar fi cea de decontaminare,triaj sau de monitorizare radioactivă, un antrenament special va trebui efectuat şiva cuprinde tot personalul ce încadrează echipa.

Nr.crt.

Funcţia Atribuţii

1 Conducătorulechipei

Conduce avizează şi coordonează

2 Medicul deurgenţă

Diagnostichează notează şi oferă ca şiconducătorul echipei îngrijiri victimelor

3 Ofiţerul de triaj Execută triajul victimelor4 Asistenta

medicală (nursa)Asistă medicii, recoltează probe, efectueazămonitorizarea şi decontaminarea victimelor

110

5 Registratorul Înregistrează documentele medicale şi nivelulde radioactivitate

6 Ofiţerul deradioprotecţie

Monitorizează victimele şi aria dedecontaminare, menţine echipamentul demonitorizare, urmăreşte expunerea la radiaţii

7 Ofiţerul de relaţiicu publicul

Informează publicul şi mas – media

8 Administratorul Coordonează răspunsul spitalului şi asigurăfuncţionarea sa normală

9 Personalul desecuritate

Asigură securitatea ariei de decontaminare şicontrolează accesul

10 Personalul decurăţenie

Ajută la pregătirea ariei de decontaminare

11 Tehnicianul delaborator

Efectuează analizele clinice

Tabelul nr. 1: Componenţa şi atribuţiile echipei de răspuns radiologic urgenta spitalului.

Pregătirea ariei de urgenţă radioactivă

După verificarea realităţii unui anunţ de accident nuclear ce comportăcontaminare radioactivă a populaţiei, echipa de răspuns radiologic urgent se vapregăti pentru primirea victimelor. Tehnicile de pregătire speciale sunt destinate săprotejeze personalul spitalului şi echipamentul împotriva răspândirii radioactivităţiiîn afara ariei de decontaminare.

Procedurile folosite în tratamentul victimelor contaminate radioactiv suntsimilare cu cele utilizate pentru izolarea cazurilor chirurgicale septice, suplimentatecu tehnicile de control dozimetric al contaminării radioactive. Fiecare victimă aunui accident nuclear trebuie să fie considerată contaminată până la probacontrarie.

De asemeni şi drumul pe care îl parcurge victima de la ambulanţă la aria dedecontaminare va fi posibil să fie contaminat. Se vor separa pe cât posibilvictimele necontaminate de cele contaminate, iar victimele necontaminate vorparcurge un alt circuit separat de cele contaminate înainte ca aria dedecontaminare să intre în uz. Se va destina o arie specifică în cadrul ariei dedecontaminare în care se va proceda la decontaminare luându-se precauţiuni însistemul de ventilaţie şi de evacuare a apelor uzate astfel încât să nu fie posibilăcontaminarea radioactivă pe aceste căi.

111

Pentru acoperirea podelei acestei zone vor fi folosite materiale specialdestinate şi care vor acoperi întreaga arie de decontaminare inclusiv accesul de laambulanţe către arie. Nici o persoană sau material nu va părăsi aria dedecontaminare fără control dozimetric.

Nr.crt. Activităţi1. Instituiţi o arie controlată suficient de mare pentru a

putea cuprinde numărul aşteptat de victime2. Preveniţi răspândirea contaminanţilor prin acoperirea

podelei acestei arii cu materiale absorbante3. Restrângeţi accesul în această arie4. Monitorizaţi dozimetric pe oricine sau orice iese din

această arie5. Folosiţi strict precauţiunile de izolare, inclusiv

costumele de protecţie6. Controlaţi eliminarea deşeurilor, prin folosirea de

recipienţi mari de plastic, pentru haine, deşeuri, etc.7. Folosiţi o zonă tampon sau o linie secundară de

control dozimetric, pentru creşterea securităţii8. Controlaţi ventilaţia şi eliminarea deşeurilor lichide9. Schimbaţi instrumentarul, mănuşile şi echipamentul

atunci când devin contaminate10. Folosiţi materiale impermeabile pentru limitarea

răspândirii lichidelor contaminateTabelul nr.2: Algoritmul tehnicilor de control al contaminării radioactive

Orice echipament neesenţial din camera de decontaminare va fi scos, iardacă nu este posibil va fi acoperit cu folii de plastic. Uşile vor putea fi deschise,fără a se folosi mâinile pentru a se reduce contaminarea radioactivă,întrerupătoarele electrice vor fi acoperite cu folii de plastic, tot în acest scop.

Echipamentul de resuscitare ca şi alte echipamente esenţiale, vor fipermanent disponibile şi gata de a fi folosite.

Se va amenaja o nişă de decontaminare ce va fi acoperită cu materialeimpermeabile de unică folosinţă şi de asemeni va fi amenajată o masă pentrudecontaminarea arşilor.

Materialele şi echipamentele necesare pentru funcţionarea departamentuluide urgenţă şi a camerei de decontaminare, în cazul primirii victimelor contaminate

112

Nr. crt. Materiale1 Role de hârtie de ambalaj sau alte materiale

absorbante în cantitate suficientă pentru acoperireapodelei departamentului de urgenţă de la intrareaambulanţelor şi până la camera de decontaminare, caşi a întregei camere de decontaminare

2 Role de bandă adezivă pentru lipirea materialului ceacoperă podeaua, ca şi pentru marcarea liniei desecuritate

3 Plăcuţe inscripţionate “Atenţie arie de radiaţii”Tabelul nr. 3: Materialele necesare pentru pregătirea departamentului de

urgenţă în vederea primirii victimelor contaminateNr.Crt.

Materiale

1 Masă de decontaminare cu acoperământ impermeabil, masă pentruarşi şi alte mese special destinate

2 Recipienţi cu apă pentru spălat3 Containere pentru lichidele uzate, acoperite cu saci de plastic4 Containere de diferite dimensiuni pentru probe, haine, etc.5 Containere acoperite pentru tampoanele de vată folosite6 Containere de plumb pentru corpii străini radioactivi extraşi din plăgi7 Planşe ale organismului faţă şi spate necesare pentru notarea ariilor

contaminateTabelul nr.4: Materialele necesare pentru funcţionarea camerei de

decontaminareNr. crt. Materiale1 Ser fiziologic steril2 Apă distilată sterilă3 Hipoclorit de sodiu4 Soluţii iodate sau săpun chirurgical5 Săpun abraziv6 Tampoane de vată nazale7 Mixturi de detergent şi făină, ţinute la rece şi acoperite8 Apă oxigenată 3%9 Soluţii de şampon10 Echipamente de urgenţă (sonde de aspiraţie, sonde de intubaţie,

soluţii de administrare intra-venoasă)11 Pleduri, pături, halate pentru bolnavi

Tabelul nr.5: Soluţiile şi materialele necesare pentru funcţionareacamerei de decontaminare

113

Nr. crt. Materiale de echipament1 Halate chirurgicale2 Mănuşi chirurgicale3 Măşti chirurgicale4 Calote chirurgicale5 Papuci impermeabili

Tabelul nr. 6: Materialele de echipament necesare pentru echipa dedecontaminare

Nr. crt. Materiale şi aparatură1 Dozimetre2 Cameră de ionizare3 Alfa detector4 Baterii5 Etichete pentru marcarea containerelor cu materiale

contaminate sau a tampoanelorTabelul nr. 7: Materialele necesare ofiţerului cu radioprotecţia

Pregătirea echipei de răspuns radiologic urgent a spitalului

În momentul în care spitalul este pregătit să primească victimele unuiaccident nuclear şi contaminate, membrii echipei de răspuns la urgenţeleradiologice, trebuie să fie echipaţi în echipamentul chirurgical şi să aibăacoperăminte impermeabile pentru încălţăminte. Membrii echipei de răspunsradiologic urgent vor folosi 2 perechi de mănuşi chirurgicale, iar fiecare membru alacestei echipe trebuie să posede un dozimetru astfel dispus încât să poată fiutilizat uşor.

Persoanele care folosesc decontaminanţi lichizi vor avea îmbrăcăminteimpermeabilă .

Pregătirea pentru monitorizarea radioactivităţii

Înaintea sosirii victimelor accidentului nuclear, se va proceda la verificareamonitorizării radioactive, se va determina valoarea fondului radioactivităţii în ariade decontaminare în aşa fel încât să se poată începe activitatea în scurt timp.

În situaţia în care o victimă presupusă a fi necontaminată se dovedeşte căeste contaminată radioactiv se va proceda astfel:

- se continuă acordarea îngrijirilor necesare victimei- aria în care se găseşte în acel moment victima respectivă va fi securizată,

la fel şi personalul de îngrijire;- nu se va permite nici unui membru al echipei de îngrijiri sau vreunui

echipament folosit până atunci să iasă din aria astfel securizată fără a fiexaminat de către ofiţerul de radioprotecţie;

114

- se vor stabili linii de control a radioactivităţii şi se vor lua măsuri deprevenire a răspândirii acesteia;

- se va evalua complet starea contaminării radioactive a victimei;- personalul va depune echipamentul contaminat la ieşirea din aria

respectivă iar acest echipament va fi supravegheat şi decontaminat,procedându-se la controlul dozimetric al decontaminării.

Îngrijirile acordate în spital unei victime rezultate în urma unui accident nuclear

Sosirea victimelor la spital şi triajul lor

Transportul victimelor se va face cu ambulanţele sau cu orice tip de vehicul.Personalul ambulanţelor va fi instruit să stea în vehicul până atât acest personalcât şi vehiculul este cercetat şi îndreptăţit să se deplaseze de către ofiţerul deradioprotecţie al spitalului.

Se va practica o evaluare rapidă a căilor aeriene, digestive şi a circulaţieivictimelor şi se vor întreprinde orice măsură de resuscitare necesară.

Victimele cu leziuni critice vor fi luate imediat în aria pregătită în scopuldecontaminării, iar dacă starea victimei permite se va efectua o cercetare iniţială acontaminării radioactive.

Orice mijloc de dozimetrie existent va fi folosit pentru a se obţine informaţiireferitoare la contaminarea radioactivă.

Investigarea mai atentă a nivelului de contaminare radioactivă va fi efectuatăîn camera de decontaminare.

Nr.crt. Activităţi1 Folosiţi un dozimetru mai puţin sensibil

2Înaintea intrării în camera de decontaminare, sau înaintede ieşirea din această cameră a victimelor, verificaţiinstrumentele de măsură şi determinaţi nivelul fonduluiradioactivităţii în aria respectivă

3 Reglaţi convenabil aparatura dozimetrică4 Măsuraţi nivelul de radiaţii de la cap spre membrele

superioare, insistând la mâini, orificiile naturale, zonelepăroase şi plăgi

5 Creşterea nivelului măsurat, peste nivelul fondului naturalindică prezenţa radiaţiilor

6 Notaţi timpul şi măsurătorile radioactive7 Folosirea de căşti uşurează monitorizarea radioactivităţii

Tabelul nr. 8: Algoritmul supravegherii contaminării radioactive

115

Dacă hainele victimelor contaminate nu au fost îndepărtate, ele vor fiîndepărtate după introducerea lor în saci de plastic, împreună cu alte obiectepersonale ale victimelor, instrumentar folosit pentru acordarea îngrijirilor medicaleşi vor fi marcate în vederea examinării lor de către ofiţerul de radioprotecţie.

Se va amenaja o arie de triaj alături de aria de decontaminare şi tratament.În triaj problemele medicale ale victimei primează faţă de contaminarea

radioactivă, astfel se vor acorda primele îngrijiri medico-chirurgicale în specialmanevrele de resuscitare în vederea stabilizării stării sănătăţii victimelor.

Victimele contaminate vor fi dirijate spre aria de decontaminare, iar victimelenecontaminate vor urma fluxul obişnuit de tratament.

Evaluarea şi tratamentul victimelor necontaminate radioactiv

Victimele necontaminate, vor fi îngrijite ca urgenţele obişnuite, acordându-seo atenţie deosebită nevoilor medicale şi se va determina posibilitatea uneiexpuneri la radiaţii dintr-o sursă exterioară prin măsurarea radioactivităţii.

Se consideră că victimele unei expuneri la radiaţii fără contaminareaacestora nu prezintă un pericol pentru ceilalţi pacienţi.

Dacă expunerea la radiaţii este cunoscută, se va proceda la monitorizareaelementelor figurate ale sângelui cu o atenţie deosebită pentru limfocite.

Evaluarea şi tratamentul victimelor contaminate

Victimele contaminate pot avea materiale radioactive depuse pe suprafaţapielii, în răni sau intern, prin ingestie, inhalare sau absorbţie.

Reevaluarea căilor aeriene, digestive şi a circulaţiei acestor victime se vaefectua în camera de decontaminare fără a se lua în considerare starea deiradiere a victimelor.

Este de aşteptat ca în cazul unei victime a cărei singura problemă esteinhalarea sau ingestia de materiale radioactive să nu fie necesară resuscitareacardiopulmonară, cu toate acestea personalul camerei de decontaminare, medicişi personal auxiliar va avea în vedere posibilitatea contaminării buzelor, gurii saunasului când se va efectua respiraţia gură la gură şi astfel necesitatea folosirii dedispozitive pentru aceasta şi nu direct.

Ca şi în alte cazuri de îngrijiri medicale de urgenţă, multe proceduri vor fiaplicate simultan, mai ales când timpul este foarte scurt.

Nivelul de conştienţă şi semnele vitale vor fi evaluate rapid până lastabilizarea stării victimelor.

După ce a fost examinată complet victima şi au fost identificate toate rănirile,se va proceda la o supraveghere a stării de iradiere.

De asemeni victima va fi întrebată despre eventuale alergii, medicamenteutilizate curent şi istoricul îmbolnăvirilor recente sau cronice, ca şi asupraeventualelor investigaţii radiologice.

116

Se va nota nivelul anxietăţii victimei şi se va oferi ajutor psihiatric.Se va întocmi foaia de observaţie clinică a victimei în care se vor trece o

serie de analize şi investigaţii pentru evaluarea stării de sănătate a unei victimecare a fost supusă unei iradieri.

Aceste analize sunt efectuate pentru evaluarea efectelor leziunilor produsede iradiere, pentru identificarea anomaliilor ce pot complica tratamentul şi pentrulocalizarea, identificarea şi cuantificarea contaminării cu radionuclizi, ca şi pentruobţinerea de informaţii utile în analiza accidentelor nucleare.

Probele biologice şi fizice necesare motivul recoltării lor precum şi modul lorde procesare sunt prezentate în tabelul următor.

Probele necesare De ce serecoltează

Cum se recoltează

1

Numărătoareaelementelorfigurate alesângelui cunumărătoareaabsolută alimfocitelor lafiecare 6 ore timpde 48 de ore încazul iradieriitotale aorganismului

Pentru evaluareadozei de iradiere,stabilirea uneibaze de la carese porneşte înevaluareagradului delezare

Se alege o zonănecontaminată şi sepractică o puncţievenoasă, după care seacoperă locul

2

Analiza de rutinăşi radiochimică aurinei

Pentrudeterminareafuncţionalităţiirenale şistabilireanivelului de bazăal constituenţilorurinari, în specialîn contaminareainternă

Se va evitacontaminarea probei,iar probele vor fi datateşi numerotate

Tabelul nr.9: Probele biologice necesare în toate cazurile de contaminareradioactivă

Nr.crt Probelenecesare

De ce serecoltează

Cum serecoltează

1 Tampoanerecoltate dinorificiilenaturale ale

Pentruevaluareaposibilităţiicontaminării

Se vor folositampoane cusoluţii de serfiziologic, sau

117

organismului interne apă cu care sevor ştergeinteriorul nărilor,gurii şi urechilor,etc.

2 Tampoanerecoltate dinplăgi

Pentru a sedetermina dacăplăgile suntcontaminateradioactiv

Se vor folositampoanesterile, umedesau uscate, caredupă folosire sepun încontainere deplumb

3 Tampoanerecoltate de pepielea indemnă

Pentru a selocaliza zonelecontaminate

Se foloseştehârtie de filtru,sau comprese10/10cm pentrua şterge zonelecontaminate

Tabelul nr.10: Probele biologice necesare când se suspecteazăcontaminarea externă

118

Nr.crt Proba ce serecoltează

De ce serecoltează

Cum serecoltează

1 Examenulurinei din 24de ore timp de48 de oreconsecutiv

Excretele potconţineradionuclizi încazulcontaminăriiinterne

Se folosesccontainerespeciale deplastic, ţinute larece

2 Examenulfecalelor din 4zile consecutiv

Idem Idem

3 Voma, sputa idem Idem4 Creatinina

sericăPentru evaluareafuncţiei renale

Prin prelevareade prize desânge venos

Tabelul nr.11: Probele biologice necesare când se suspecteazăcontaminarea internă

Decontaminarea victimelor contaminate radioactiv

Evaluarea corectă a gradului de contaminare radioactivă, conduce ladeterminarea exactă a priorităţilor de decontaminare.

Cu toate că o serie de materiale radioactive sunt corosive sau toxice, prinproprietăţile lor chimice, o atenţie deosebită trebuie îndreptată mai întâi cătreproblemele neradiologice, mai ales că substanţele radioactive au o acţiune acidăîn special fluorurile de uraniu, de mercur sau compuşii plumbului. În general plăgileşi orificiile naturale ale organismului sunt decontaminate mai întâi, urmate de ariiledescoperite cu nivele mari de contaminare ale pielii intacte.

Scopul decontaminării este de a preveni sau reduce încorporareamaterialului radioactiv şi contaminarea internă, de a reduce doza de radiaţii de lazona contaminată către restul organismului.

Decontaminarea externă

Decontaminarea pielii intacte este o procedură relativ simplă.Decontaminarea completă însă nu este întotdeauna posibilă, deoarece o parte dinmaterialul radioactiv poate rămâne fixat pe suprafaţa pielii şi de aceeadecontaminarea va începe cu procedurile cele mai blânde şi va fi continuată cuprocedurile mai agresive.

Se va căuta limitarea iritării mecanice sau chimice a pielii.

119

Cea mai simplă procedură de decontaminare este spălarea blândă a arieicontaminate sub jet de apă însă fără a freca, uscarea pielii efectuându-se printamponare cu comprese de tifon.

Apa va fi călduţă, nu fierbinte întrucât apa rece determină închiderea porilorpielii şi deci reţinerea materialului radioactiv, iar apa fierbinte produce ovasodilataţie cu creşterea curentului sanguin şi favorizarea absorbţiei materialuluiradioactiv prin piele.

Se vor evita ştergerile apăsate, ce pot produce eritem şi abraziune. Dacăspălarea simplă cu apă este ineficientă se va folosi un săpun neutru, ariarespectivă va fi acoperită cu spumă pentru 3 – 4 minute şi apoi spălată 1 -2minute, operaţiunea repetându-se la nevoie.

Se va măsura nivelul de radiaţie la fiecare procedură, pentru a ne convingecă acest nivel scade. Se poate folosi şi un săpun uşor abraziv, sau pastă cu făină,sau o mixtură de NaPO4 65%, carboximetil-celuloză 5% şi 30% detergent într-odiluţie de 5% în apă.

Măsurile de decontaminare mai agresive includ acele proceduri care înlăturăstratul cornos al pielii prin folosirea de hârtie abrazivă (glasspapier) foarte finăpentru mâini şi picioare sau spălături cu permanganat de potasiu 4% şi bisulfit deSodiu 4%.

Procedurile de decontaminare vor fi oprite dacă nu se constată reducereanivelului de radioactivitate. Zonele păroase vor fi şamponate de câteva ori şi apoispălate cu o soluţie de acid citric 3%. Părul contaminat poate fi ras, dacăşamponarea lui nu este eficientă, însă cu atenţie pentru a nu se produce tăieturi,care ar favoriza contaminarea internă.

La decontaminarea capului se va evita pătrunderea lichidelor în ochi, urechi,nas şi gură. Decontaminarea victimelor nerănite se poate efectua pe masa detratament, ariile mai mici cum ar fi mâinile şi picioarele putând fi decontaminate înlighene sau bazine. Dacă sunt afectate suprafeţe mai mari ale organismuluidecontaminarea poate fi efectuată prin duş, dar sub supraveghere de către ofiţerulde radioprotecţie. Se va evita şi în acest caz pătrunderea apei în ochi, urechi, nasşi gură. Duşurile repetate pot fi necesare pentru succesul decontaminării. Apacontaminată poate fi eliminată în sistemul obişnuit de canalizare.

Tratamentul plăgilor contaminate radioactiv

Într-un accident nuclear, orice rănire poate fi considerată până la probacontrarie ca fiind contaminată şi va trebui să fie decontaminată înainteadecontaminării pielii intacte. Când plăgile sunt contaminate medicul va presupunecă încorporarea de material radioactiv s-a produs şi astfel acţiunile cele maicorecte sunt bazate pe aprecierea duratei de înjumătăţire a radionuclizilorcontaminanţi, radiotoxicităţii şi a maximului de doză admisibilă caracteristicăradionuclidului încriminat.

120

Este foarte important ca experţii în radioprotecţie să fie consultaţi cât mairapid, pentru a se lua cele mai adecvate măsuri de prevenire sau reducere aîncorporării de material radioactiv în ţesuturile şi celulele organismului.

Plăgile contaminate, vor fi acoperite cu un material impermeabil, pentru a selimita răspândirea materialului radioactiv, iar apoi decontaminarea va fi efectuatăprin irigări blânde ale plăgilor cu ser fiziologic sau apă oxigenată 3%.

Fluidele de irigare vor fi colectate şi cercetate pentru radiaţii în vedereaevaluării eficienţei decontaminării. Se vor repeta irigaţiile de decontaminare aleplăgilor, iar materialul folosit va fi schimbat la fiecare măsurare.

Dacă decontaminarea nu are succes se va aplica deasupra plăgii o bandăelastică pentru a creşte fluxul sanguin în plagă şi astfel să fie favorizatădecontaminarea.

Dacă nici aşa nu se reuşeşte, se va proceda la decontaminarea chirurgicală,reprezentată de debridarea cât mai largă a plăgii, iar materialul excizat va fi păstratpentru evaluări de laborator. După ce plaga a fost decontaminată se va proceda lapansarea ei cu material impermeabil.

Arsurile chimice sau termice vor fi tratate ca şi cele obişnuite, iarcontaminanţii vor fi înlăturaţi prin înlăturarea materialului devitalizat.

Se va avea grijă de pansamentele şi aşternuturile folosite care pot fi şi elecontaminate.

Decontaminarea orificiilor naturale ale organismului

Orificiile naturale ale organismului cum sunt gura nările, ochii şi urechilenecesită o atenţie deosebită, deoarece absorbţia de materiale radioactive estemult mai mare în aceste zone, decât în restul suprafeţelor pielii. Dacă materialulradioactiv a pătruns în gură se va proceda la periajul dinţilor cu pastă de dinţi şi seva clăti gura cu soluţie de acid citric 3%. Dacă regiunea faringiană estecontaminată, se vor face spălături cu apă oxigenată 3%, iar în situaţia înghiţiriimaterialului radioactiv se va proceda la lavaj gastric. Spălarea nasului cu apă sauser fiziologic va fi încercată în contaminarea nazală, iar ochii vor fi spălaţi cu apă,urechile vor fi spălate cu seringi Guyon.

Tratamentul contaminării interne

Trecerea materialului radioactiv prin membrana celulară reprezintăîncorporarea, ce constituie un fenomen dependent de timp şi corelat cuproprietăţile fizico-chimice ale radionuclidului contaminant. Rata încorporării poatefi rapidă, decurgând în minute sau poate dura zile sau luni. De aceea factorul timpva fi avut în vedere şi de multe ori tratamentul de decorporare va trebui să fieurgent.

Dacă se suspectează contaminarea internă se vor recolta probe de urină,fecale, vomă, secreţii din plăgi şi vor fi cercetate pentru radiaţii.

121

Antropogammametria este utilă în evaluarea magnitudinii contaminăriiradioactive şi poate fi folosită în evaluarea eficienţei decontaminării.

Victimelor li se vor explica toate procedurile folosite ca şi necesitateaprocedurilor de decontaminare şi de protecţie ce se vor lua în aria de urgenţă.Măsurile de securitate vor fi avute în vedere şi vor fi explicate corespunzătorvictimelor.

În final va fi efectuată o cercetare a radioactivităţii întregului organism, pentruverificarea eficienţei decontaminării şi se vor urma toate prescripţiile de securitatenecesare. Fiecare membru al echipei de decontaminare va fi controlat şi se vascoate echipamentul de protecţie, care va fi decontaminat şi depozitat. Camera dedecontaminare va fi controlată de ofiţerul de radioprotecţie şi va fi adusă laparametrii normali şi păstrată în siguranţă pentru a putea fi folosită ulterior.

Urgenţa primelor îngrijiri în contaminarea radioactivă necesită ca fiecarepersoană, sau colectiv de muncă în care se manipulează surse de radiaţiideschise sau există riscul unei contaminări severe cu radionuclizi să dispună deantidoţi cu utilizare simplă, netoxici şi însoţiţi de explicaţii şi indicaţii terapeuticeprecise.

În tabelul prezentat mai jos sunt explicate modurile de intervenţie cu antidoţiîn cazul contaminării radioactive umane.Nr. Radionuclid Antidoţi Mod de acţiunecrt. Piele ingestie/inhalare1 Iod 131 Iodură de Potasiu - Se bea cpr. cu

apă2 Stronţiu 90 Nicolen - Se bea cu

puţină apă3 Cesiu 137 Ferocianura ferică - Se bea cu

puţină apă

4Amestecuri deproduşi defisiune

Detergent cationic.Radigran compus

Spray cu DTPA-Zn

Sespalăpielea/plaga

- Se bea cupuţină apă

Se inhalează

5Pământuri rareplutoniuTransplutoniene

DTPA-Zn soluţie

DTPA-Zn Spray

Sespalăzona

-

Se inhalează

Se inhaleazăTabelul nr. 12: Antidoţi care se administrează ca prim ajutor în contaminarearadioactivă umană.

4.8.PLANUL H

Planul de cooperare cu Ministerul Apărării Naţionale

122

Definiţie

Starea de urgenţă sau starea de asediu poate fi declarată de cătrePreşedinte sau de către Parlament, ca urmare a unor variate situaţii care potconstitui o ameninţare la securitatea naţională.

În cazul unui război ce implică forţele armate, se vor asigura paturi în spitalpentru victimele militare ce rezultă din confruntările armate, în conformitate culegislaţia în vigoare.

Informaţii generale

Spitalul este desemnat să primească victimele rezultate din confruntările armate,de asemeni spitalul va asigura asistenţa medicală de specialitate pentruurmătoarele unităţi militare_________________________________________________________________________________________________.

Activarea acestui plan constituie şi activarea Centrului de Operaţii deUrgenţă în cadrul spitalului.

Paturile de spital oferite pentru cooperare:

Total paturi paturi disponibile:- paturi de boli interne- paturi de chirurgie- paturi de ortopedie- paturi de psihiatrie- paturi de ATI- paturi de neurologie- paturi de arşi

Acest spital are un număr de ________ paturi de chirurgie, ______de boli interne şi __________ de psihiatrie rezervate pentru următoarele unităţimilitare:_____________________________.

De asemeni se rezervă ______________ paturi de chirurgie,________de psihiatrie şi____________de boli interne pentru internările de urgenţă.

c. Pentru necesităţile M.Ap.N. se vor asigura un număr total de_____________ paturi reprezentând cca. 25% din capacitate.

123

4.9.PLANUL I

Planul Operaţional

Treapta I-a: Starea de atenţie1. Semnalul de prealertă în mod normal va fi recepţionat cu 24 -72 de ore

înaintea anunţării că victimele confruntării militare sunt pe cale să sosească.Se va activa Postul de Comandă şi se vor coordona activităţile cu Spitalul

Militar_____________________.

2. Următoarele acţiuni vor fi întreprinse de către Postul de Comandă alspitalului:

a. Evaluarea paturilor existente şi disponibile în spital în conformitate cucategoriile stabilite de către M.Ap.N. la fiecare 24 de ore de la ora „x”.

b. Reexaminarea tuturor pacienţilor existenţi în spital în scopul evaluăriipacienţilor care pot fi externaţi, evacuaţi la alte spitale, sau reamplasaţi în spital.

124

c. Amânarea intervenţiilor operatorii la pacienţii existenţi, cu excepţia celor ceau obligaţii militare şi a căror intervenţie chirurgicală poate contribui la creştereacalităţii vieţii sau să reducă riscurile unor afecţiuni ce pot pune în pericol viaţa.

d. Raportarea paturilor de spital disponibile.e. Asigurarea că toate echipele medicale prevăzute în plan sunt anunţate

despre „treapta de atenţie”.f. Activarea calculului de decontare a cheltuielilor, legate de asistenţa

medicală spitalicească a răniţilor militari şi a sistemului de dirijare a răniţilor cătrespital.Treapta II-a: Activarea Sistemului

. se produce atunci când Postul de Comandă este anunţat despre sosirearăniţilor către spital.

2. postul de Comandă al spitalului se va asigura că toate formaţiunile şimembrii echipelor medicale sunt anunţate despre Timpul estimat al sosirii (TES) alvictimelor şi a numărului lor aproximativ.

a. Personalul spitalului va repartiza victimele ţinând seama de rănirileexistente ca şi de paturile disponibile.

b. Lista paturilor disponibile în funcţie de cerinţele M.Ap.N va fi pregătităpentru a fi de folos în dirijarea răniţilor către spitalele ce ii vor primi.

Treapta III-a: Managementul Logistic

Două ore până la TES:

Se va stabili Postul de Comandă al primirii răniţilor la locul lor de sosire (aeroport,gară, autogară, etc.).

Asiguraţi-vă că ariile de îngrijire a răniţilor sunt marcate corespunzător şi căsemnele de dirijare a fluxului răniţilor sunt corect dispuse, pentru a fi în sprijinulpersonalului de transport.

Echipele de triaj vor fi la locul special destinat şi vor controla distribuţiarăniţilor către spitalele desemnate, în conformitate cu lista paturilor disponibile.

a. Asiguraţi-vă că mijloacele de evacuare necesare transportului răniţilor(ambulanţe, autobuze, camioane, sau elicoptere) sunt disponibile astfel încât sătransporte cât mai rapid răniţii la spitalele destinate.

b. Stabiliţi o echipă de primire a răniţilor, care să asigure înregistrarearăniţilor, să adune informaţii despre răniţi şi despre locul de internare.

c. Dacă echipele medicale ale rezervei M.Ap.N. nu sunt activate, solicitaţiactivarea lor prin Spitalul Militar ______________.

d. Stabiliţi legături prin fir sau radio cu Postul de Comandă al spitalului.O oră până la TES.

125

a. Verificaţi legăturile dintre Punctul de primire al răniţilor şi Postul deComandă al spitalului. Dacă este posibil stabiliţi un canal doar pentru aceastălegătură urmând ca legătura cu alte eşaloane să se facă pe alte frecvenţe.

b. Asiguraţi-vă că informaţia despre alarma că TES este la 1 oră a fostrecepţionată la toate echipele implicate în primirea răniţilor şi că informaţiile despredistribuţia prezumtivă a răniţilor a fost trimisă la spitalul de recepţie.

c. Asiguraţi-vă că echipele de triaj, supraveghere şi transport sunt gata săprimească răniţii.

d. Asiguraţi-vă că Reprezentanţii cu Afacerile Publice sunt disponibili la loculde primire a răniţilor şi la Postul de Comandă.

Aria pentru presă va fi situată în afara circuitului de primire a răniţilor şi seare în vedere evitarea stânjenirii activităţii de îngrijire a răniţilor.

e. Asiguraţi-vă că s-au luat cele mai adecvate măsuri de siguranţă şi limitarea accesului persoanelor neautorizate în locul de primire a răniţilor şi Postul deComandă.

Sosirea mijloacelor de transport a răniţilor

a. Răniţii debarcaţi din mijloacele de transport vor fi sub controlul mediculuişef al convoiului de transport, care va identifica răniţii grav, ce necesită evaluareimediată a stării lor şi îngrijiri urgente.

b. Echipa de triaj va categorisi toţi răniţii în urgenţele corespunzătoare şi seva asigura că decedaţii ce au apărut în timpul transportului sunt transportaţiimediat la morga temporară, în afara vederii celorlalţi răniţi. Se va asigura untratament corespunzător răniţilor astfel încât să poată suporta transportul cătrespital.

c. Evacuarea răniţilor va fi făcută în ordinea priorităţilor şi primii vor fitransportaţi cei în stare gravă.

d. Actualizarea paturilor disponibile va fi făcută la sosirea fiecărui transportde răniţi şi pentru fiecare spital în parte.

Schimbările în situaţia paturilor disponibile vor fi transmise zilnic cătreeşaloanele în drept.

e. Postul de Comandă se va asigura că serviciul de identificare şi localizarea răniţilor funcţionează şi permite rudelor să găsească militarii răniţi.

Această funcţie va fi îndeplinită de către reprezentanţii Departamentului deDezastre al Crucii Roşii în cooperare cu Consiliul Naţional.

f. Spitalele vor primi răniţii în conformitate cu procedurile prevăzute în planulde dezastre.

Treapta IV-a : Repetarea acţiunilor

126

Repetarea acţiunilor din treapta a III-a se va efectua la sosirea fiecăruitransport de răniţi, atunci când transporturile sunt discontinue, sau va continua atâtcât durează sosirea răniţilor.

Treapta V-a : Încetarea activităţilor

Se produce atunci când toate paturile disponibile pentru răniţi au fostocupate, sau când se primeşte anunţul că nu vor mai sosi transporturi cu răniţi.

1. Toate echipele implicate în primirea răniţilor îşi încetează activitatea.2. Spitalul Judeţean va continua monitorizarea răniţilor până aceştia vor fi

transferaţi la alte spitale, sau până toţi răniţii vindecaţi vor fi înapoiaţi la unităţile lor.

a. Toate cheltuielile ocazionate de tratamentul răniţilor vor fi achitate înconformitate cu înţelegerile în vigoare.

b. După externarea unui militar tratat în spital, se va trimite o scurtă epicrizăcătre Comanda Spitalului şi către Centrul Militar Judeţean.

c. Militarii care au fost trataţi în spital, iar afecţiunile pe care le au îi fac inapţipentru continuarea serviciului militar vor fi trimişi la comisia judeţeană de expertizăşi la comisiile medicale de expertiză de pe lângă Spitalul Militar arondat.

3. După încheierea tuturor operaţiunilor de tratament ale militarilor răniţi, seva face un raport în care se vor trece rezultatele obţinute, nevoile care mai suntpentru îmbunătăţirea activităţii şi măsurile necesare pentru actualizarea şiîmbunătăţirea planurilor de intervenţie în astfel de situaţii.

a. Acest raport va fi completat cu observaţiile şi informaţiile provenind de laautorităţile locale şi centrale implicate în aceste acţiuni.

b. Se vor întreprinde măsuri corespunzătoare de modificare a planurilor şiprocedurilor prevăzute în planul de cooperare cu M.Ap.N.

4.10.PLANUL J

Planul de acţiune în cazul întreruperii legăturilor telefonice

127

Definiţie

Întreruperea serviciilor telefonice este constituită de lipsa legăturilortelefonice în interiorul spitalului.Instrucţiuni generale

a. În afara orelor normale de program, medicul şef de gardă va fi însărcinatpână la schimbarea lui de către persoanele îndreptăţite şi îşi va stabili postul deComandă în camera de gardă.

Dacă se constată întreruperea legăturilor telefonice va anunţa cât mai rapidposibil pe directorul spitalului, care va decide dacă este necesară chemarea depersonal suplimentar pentru a face faţă situaţiei.

b. Tehnicianul de serviciu şi şeful turei de pază şi securitate, ca şi sorasupraveghetoare de gardă, vor distribui radiotelefoanele (obţinute de la serviciultehnic) către următoarele arii:

Medicul şef de gardă, laboratoare, biroul internări, centrala telefonică, triajul,sora supraveghetoare, farmacie.

Toate aceste aparate vor fi comutate pe o singură frecvenţă pentru a permitelegătura intersecţii.

c. Dacă radiotelefoanele existente sunt echipate cu baterii reşarjabile se vordistribui şi dispozitivele de încărcare.

d. Directorul spitalului după consultarea cu medicul şef de gardă va stabilidacă este necesară chemarea de personal suplimentar, pentru a sprijinicomunicaţiile sau alte activităţi.

e. Dacă întreruperea legăturii telefonice interioare are loc în cursul orelornormale de program, postul de Comandă va fi stabilit în biroul Directorului adjunct.

Se vor distribui radiotelefoane şi altor arii cum ar fi de exemplu psihiatria şichirurgia.

f. La nevoie se vor folosi o serie de salariaţi în calitate de curieri, care vortransmite mesajele acolo unde este nevoie, în caz că radiotelefoanele nu suntsuficiente pentru a acoperi întreg spitalul.

128

4.11.PLANUL K

Planul managementului unui aflux masiv de victime

Definiţie

Afluxul masiv de victime reprezintă o situaţie în urma căreia rezultă un numărmare de răniţi în stare critică ce depăşeşte capacitatea unei facilităţi medicale deprimire, destinată în mod obişnuit să furnizeze tratament individualizat prinproceduri normale, reclamă o atenţie deosebită şi o organizare particulară.

Scopul managementului unui aflux masiv de victime

Obiectivul principal al organizării pentru managementul unui aflux masiv derăniţi este de a furniza îngrijiri unui număr cât mai mare de persoane afectate dedezastru.

129

Pentru a îndeplini acest scop medicii şi spitalul vor trebui să abandonezeprocedurile şi tehnicile mari consumatoare de timp şi materiale şi să foloseascăastfel de procedee care să permită unui număr cât mai mare de răniţi în special cuafecţiuni mai uşoare să se reîntoarcă în comunitate.


a. În momentul în care directorul spitalului va considera că spitalul va fi pusîn situaţia de a face faţă unui număr de peste 50 de victime ce necesită internarease va trece la aplicarea acestui plan şi se va renunţa la organizarea obişnuită aspitalului, instituindu-se unităţile de dezastre prevăzute în plan.Instrucţiuni speciale

a. În scopul conducerii şi coordonării intervenţiei la dezastre a spitalului sevor stabili şi vor acţiona conform responsabilităţilor încredinţate următoarele unităţide dezastre constituite din personalul spitalului;

b. Fiecare şef de unitate de dezastre va întocmi planul detaliat de intervenţiea unităţii respective şi va asigura pregătirea şi antrenarea personalului din unitateasa.

130

c. Fluxul victimelor printr-un Spital mobilizat pentru un dezastru major.

Aria de Intrare unică Aria pentru rude, decontaminare mass- media,etc.

Aria pt.victimele Morga din categoria amânată

Aria de tratament Aria de triaj Aria pentru ambulator minim victime depăşite

Aria de mică chirurgie Banca de sânge

şi laboratoare Aria de psihiatrie

E x t e r n a r e Aria de radiologie Aria de resuscitare

Saloane pre –operatorii

Săli de operaţiiAria de refacereşi îngrijiri

chirurgicaleintensive

Saloane post operatorii

Saloane de convalescenţiEvacuare către alt spital E x t e r n a r e

Figura nr.5: Fluxul victimelor printr-un Spital mobilizat pentru un dezastrumajor

Postul de Comandă

Localizare: Biroul Directorului

Personal: - Directorul spitaluluig. Directorul adjunct medical;

- Directorul adjunct economic.Responsabilităţi:

131

a. Conduce toate operaţiunile de ajutor în caz de dezastre în concordanţă cuprevederile planului de dezastre al spitalului.

b. Obţine şi coordonează ajutorul primit de la alte instituţii, cum ar fi :Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, Crucea Roşie, ş.a.

c. Ia legătura cu alte spitale în vederea unei posibile evacuări secundare avictimelor, care depăşesc capacitatea de tratament a spitalului.

d. Menţine desfăşurarea activităţilor conform planului, ţinând legătura atât cuelementele spitaliceşti cât şi cu cele prespitaliceşti participante la intervenţie.

e. Directorul Spitalului va ţine legătura şi va informa continuu autorităţilesanitare superioare şi Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă asupra celorrezultate din activitatea spitalului.

Unitatea de dezastre nr.1 – Salvare, evaluare, reparaţii

Şeful unităţii de dezastru: şeful Serviciului Tehnic

Locţiitorul : Adjunctul Şefului Serviciului Tehnic

Membrii : - tot personalul tehnic de serviciu în ariile afectate;h. tot personalul mediu sanitar care poate fi disponibilizat;i. tot personalul din serviciile preventive şi din sectorul economic;

Localizare : ariile afectate;

Responsabilităţi:

a. Salvarea imediată a victimelor încarcerate şi transportul victimelor.b. Înlăturarea materialelor distruse şi a materialelor periculoase, ca şi

evaluarea distrugerilor.c. Culegerea, înregistrarea şi păstrarea informaţiilor şi a probelor, referitoare

la cauza şi severitatea dezastrului, incluzând rănirile, distrugerile şi pierderile.d. Întreruperea promptă a distribuţiei gazelor naturale, energiei electrice şi a

furnizării oxigenului, ca şi a apei potabile, către ariile afectate.e. Efectuarea de urgenţă a reparaţiilor la serviciile şi utilităţile vitale.f. Executarea de reparaţii necesare, ca şi a modificărilor, pentru a asigura

adăpostirea de urgenţă.g. Furnizarea continuă a încălzirii şi a apei calde.h. Desemnarea personalului pentru a conduce manual lifturile de serviciu, în

scopul facilitării transportului intraspitalicesc al victimelor, către ariile de tratamentşi îngrijiri.

Unitatea de dezastre nr.2 Serviciile clinice

132

Şeful unităţii de dezastre : Directorul adjunct medical

Locţiitori: - şeful serviciului chirurgical, primul;j. şeful serviciului boli interne, al doilea;k. Sora şefă, al treilea.Membrii: tot personalul medical.Localizare: ariile afectate şi ariile de tratament stabilite în conformitate cu

planul operaţional al spitalului şi cu planurile specifice ale secţiilor.

Responsabilităţi:

a. şeful serviciului chirurgical, va stabili un medic, care să execute triajuliniţial al victimelor.

b. şeful serviciului boli interne, va stabili un medic, care să execute triajuliniţial al victimelor.

c. Sora şefă, va stabili o soră care să conducă personalul auxiliar la locultriajului iniţial.

d. Medicul de gardă, va acorda primul ajutor şi tratamentul pentru victimeleuşoare şi pentru şocaţi.

e. Medicul de gardă va fi responsabil pentru examinarea promptă şi triajulvictimelor.

f. Sora şefă, va fi responsabilă pentru redistribuirea pacienţilor în interiorulspitalului, în scopul creării de locuri pentru victime.

g. Medicul de gardă va fi responsabil pentru tratamentul chirurgical alvictimelor în aria de triaj şi care necesită tratament imediat şi aplicarea deproceduri vitale (pneumotoraxul sub presiune, hemoragiile necontrolabile,tamponada cardiacă, etc.).

h. Operaţii de morgă.

Unitatea de dezastre nr.3 – Controlul victimelor

Şeful unităţii de dezastre: şeful biroului internări (în spitalele militare şefulsecţiei triaj).

Locţiitor: adjunctul şefului biroului internăriMembrii: personalul din serviciul administrativ medical, cu excepţia celor care

au alte însărcinări.Localizare: biroul internări

Responsabilităţi:

a. Menţinerea sistemului medical de comunicaţii de urgenţă.b. Întocmirea şi protecţia înregistrărilor medicale.c. Identificarea promptă şi marcarea fiecărei victime.d. Întocmirea şi păstrarea datelor de înregistrare a fiecărei victime.

133

e. Furnizarea informaţiilor referitoare la victime, către Ofiţerul de Informaţii aVictimelor.

f. Adunarea şi păstrarea hainelor şi obiectelor de valoare ale victimelor.g. Întocmirea şi aplicarea planului de extindere a capacităţii de spitalizare în

funcţie de nevoi.h. Întocmirea documentelor de plată a asistenţei medicale acordate

victimelor care nu sunt îndreptăţite la tratament în spital şi sunt tratate conformprincipiilor umanitare.

i. Menţinerea legăturii telefonice cu postul de Comandă.

Unitatea de dezastre nr. 4 – Informaţii despre victime

Şeful unităţii de dezastre : Ofiţerul cu afacerile publice

Locţiitori : - şeful serviciului de voluntari;l. ajutorul adm. al directorului adjunct medical;m. îndrumătorul rezidenţilorMembrii : - Preotul;

-fotograful spitalului.

Localizare: Biroul de internări, aria de triaj.

Aria pentru presă : holul de la intrarea în spital.

Responsabilităţi:

a. Obţinerea şi prelucrarea informaţiilor de la Echipa de control a victimelor şiinformarea Postului de Comandă.

b. Transmiterea de informaţii corecte către familiile victimelor, presă, radio şiTV.

c. Conducerea persoanelor din presa acreditată către aria specialdesemnată şi prezentarea informaţiilor de presă.

d. Conducerea personalului unităţii de informaţii asupra victimelore. Asigurarea spaţiului pentru refugiaţi şi familii, în cadrul spaţiilor disponibile

din spital.f. Dacă membrii de familie ale victimelor internate în spital sosesc la spital,

vor fi conduşi de către preot către ariile desemnate pentru aceştia şi se va solicitalucrătorilor sociali staţionaţi acolo să ofere sprijin acestora.

Unitatea de dezastre nr.5 ; aprovizionare şi transport.

Şeful unităţii de dezastre: şeful serviciului aprovizionare şi transport

134

Locţiitor: - adjunctul şefului serviciului aprovizionare şi transport.

Membrii: tot personalul serviciului aprovizionare şi transport

Responsabilităţi:

a. Procurarea, transportarea şi distribuţia materialelor medicale, nonmedicaleşi a echipamentelor necesare, către ariile respective de intervenţie la dezastre.

b. Identificarea altor unităţi, în afara reţelei MS, care pot furniza asistenţă sauau nevoie de asistenţă în procurarea unor resurse cum ar fi sângele,medicamentele şi personalul.

Unitatea de dezastre nr.6 : Dietetica

Şeful unităţii de dezastre:- Sora dieteticiană şefă (şeful serviciului dietetic)

Locţiitor: - Sora dieteticiană

Membrii: tot personalul serviciului dietetic.

Localizarea: bucătăria principală

Responsabilităţi:

a. asigurarea prânzurilor dietetice pentru toţi pacienţii şi victimele internate înspital.

b. asigurarea serviciului cafea, supă, sandwichuri 24 de ore din 24 de orepentru personalul care lucrează peste tura normală de 8 ore.

c. informarea serviciului de aprovizionare şi transport cât mai rapid posibilasupra nevoilor de alimente.

Unitatea de dezastre nr.7: Rezerva de personal (necalificat).

Şeful unităţii de dezastre: şeful serviciului resurse umane

Locţiitor: Adjunctul şefului serviciului resurse umane

Membrii: următoarele servicii vor furniza personal către rezerva de forţă demuncă:

n. serviciul de resurse umane şi organizarea muncii;o. serviciul contabilitate;p. biblioteca;q. serviciul de cercetare;

135

r. serviciul voluntarilor (toţi voluntarii).s. tot personalul necuprins în unităţile de dezastre, care aparţin altor servicii.

Localizare: biblioteca.

Responsabilităţi:

a. furnizarea forţei de muncă necesare în ariile de intervenţie, pentru adistribui materiale şi echipamente sau mesaje la nevoie.

b. unitatea de dezastre nr.7 va trimite 10 persoane imediat la intrareaambulanţelor.

c. va constitui o rezervă de personal necesară dirijării victimelor în interiorulspitalului, de la aria de triaj către celelalte arii de tratament.

d. tot personalul din această unitate se va reîntoarce la locul de adunaredupă ce îşi va termina misiunea.

e. unitatea nr.7 va destina personal care să identifice toate cărucioarele şibrancardele disponibile pentru a fi folosite în cursul unui exerciţiu sau a uneiintervenţii reale.

f. Se va destina personal care să dubleze anunţarea desfăşurării unuiexerciţiu sau a unei intervenţii reale la fiecare etaj al spitalului.

Unitatea de dezastre nr.8: Serviciul de pază şi securitate

Şeful unităţii de dezastre: şeful serviciului de pază şi securitate

Locţiitorul: - în afara orelor de program şeful turei de pază asigurăconducerea până la sosirea şefului serviciului.

Membrii: personalul serviciului de pază şi securitate.

Responsabilităţi:a. Întocmirea unui plan de management de urgenţă referitor la paza şi

securitatea spitalului în timpul unui dezastru (tulburări civile, atentate sau acteviolente).

b. Informarea autorităţilor locale, a organelor de pază şi ordine asuprasituaţiei şi asupra măsurilor întreprinse

c. Dirijarea ambulanţelor şi a vehiculelor de urgenţă.d. Asigurarea securităţii prin reducerea prezenţei persoanelor neautorizate şi

a vehiculelor în apropierea ariei de triaj, sau a ariilor de tratament urgent.

Unitatea de dezastre nr.9: Unitatea mobilă de intervenţie prespitalicească.

Şeful unităţii de dezastre: şeful Departamentului de urgenţă.

136

Locţiitor: adjunctul şefului Departamentului de urgenţă.

Membrii: personalul medical şi mediu din departamentul de urgenţă careeste destinat să desfăşoare activităţi în teren.

Localizare : Departamentul de urgenţă.

Responsabilităţi:

a. – stabilirea priorităţilor de degajare a victimelor;b. – instalarea unui punct de adunare şi primire a răniţilor, unde să se poată

efectua stabilizarea iniţială a victimelor şi să se poată asigura personal medicalcalificat (chirurgical şi ATI) care să intervină la degajarea medicalizată a victimelor;

c. – suprimarea riscurilor, în scopul prevenirii apariţiei altor răniri alevictimelor ca şi a personalului de intervenţie, procedându-se la sectorizarealocului de intervenţie şi marcarea limitelor sectoarelor astfel determinate, ca şi atraseelor mijloacelor ce intervin şi a celor de evacuare;

d. – dirijarea victimelor la spitalele adecvate atât din punctul de vedere aldistanţei cât şi al posibilităţilor de tratament; Această operaţiune va fi făcută decătre un medic special instruit şi antrenat, care va organiza şi desfăşura evacuareavictimelor de la ariile de triaj către vehiculele de evacuare, care în funcţie de nevoiva fi medicalizată sau nu, individuală sau colectivă;

e. – executarea recunoaşterilor sanitare şi transmiterea rapidă a datelorcătre spitale în special cele referitoare la magnitudinea dezastrului şi la tipulpredominant de răniri sau lezări;

f. – identificarea şi separarea decedaţilor şi a răniţilor ce nu au şanse desupravieţuire în condiţiile concrete create de dezastre şi care vor fi trataţi pe locbeneficiind de un tratament de aşteptare, de răniţii care vor fi evacuaţi la spitaleleprevăzute.

g. – coordonatorul acestei formaţii medicale avansate de intervenţie ladezastre va menţine legătura între coloana de evacuare şi spitalele ce primescvictimele, ca şi cu postul de Comandă al intervenţiei medicale.

4.12.PLANUL L

Planul de intervenţie în caz de tulburări civile

Definiţie

Intervenţia în caz de tulburări civile, reprezintă acţiunile întreprinse în scopulasigurării asistenţei medicale în caz de violenţe sau alte tulburări ale ordineipublice în interiorul comunităţii.

137


a. Directorul Spitalului va executa acele părţi din planul de intervenţie ladezastre (intern sau exterior), care sunt necesare pentru îngrijirea victimelor ceapar în urma acţiunilor violente civile sau a personalului spitalului . Toţi şefiiunităţilor de dezastre ca şi celelalte autorităţi ale spitalului vor fi alarmate atuncicând directorul activează o unitate de dezastre şi doreşte să aibă o întâlnire cuşefii de unităţi .

b. Sub conducerea directorului serviciul de pază şi securitate al spitalului vainiţia acţiuni de protecţie a spitalului, care vor include paza tuturor intrărilor înspital, legitimarea tuturor acelora care intră în spital. Vor fi admişi în spital doarsalariaţii spitalului şi acele persoane, care au motive reale să intre. Vizitatorii nuvor avea acces în spital, cu excepţia acelor membrii de familie ai bolnavilor şi aivictimelor a căror prezenţă este absolut necesară.

c. Victimele vor fi primite la internare, iar accesul în ariile de tratament va fipermis doar cu aprobarea directorului sau a reprezentantului acestuia.

Prizonierii care ar putea fi aduşi la spital pentru tratament, vor fi păziţi de cătrepaza spitalului sau de către poliţie, sau de către Trupele de Jandarmi.Spitalul nu poate fi făcut răspunzător de securitatea acestora.

138

4.13.PLANUL M

Planul de intervenţie în caz de atentat cu bombe sau explozivi

Definiţie

Primirea unei comunicări, care anunţă un atentat împotriva personalului,pacienţilor, vizitatorilor sau a proprietăţilor, sau anunţa intenţia de a interfera cuactivităţile spitalului.

a. Persoanele care primesc un astfel de anunţ, vor trebui săprelungească pe cât posibil convorbirea şi să obţină cât mai multe informaţiidetaliate asupra atentatului, celui care anunţă sau orice alte informaţii care săpermită identificarea vocii. FIŢI ATENŢI.

b. Dacă apelul este primit prin centrală, urmăriţi “Lista de verificare aanunţurilor de atentate".

c. Imediat după ce persoana care anunţă atentatul întrerupeconvorbirea, anunţaţi acest apel la centrala telefonică. Daţi lista de verificare aanunţurilor de atentate şi orice alte informaţii disponibile către Biroul Directorului,imediat.

139

d. Directorul va alarma "Grupul de control" şi va evalua atentatulanunţat şi va determina dacă este necesară căutarea bombei.

Grupul de Control al Directorului constă din:

1. Directorul Spitalului;2. Directorul adjunct ;3. Directorul adjunct medical;4. Salariatul care a primit anunţul atentatului;5. Şeful serviciului de paza şi securitate;6. Şeful serviciului tehnic.

e. Dacă un anunţ al unui atentat cu bombe este primit în afara orelornormale de program, şeful turei de pază şi securitate, este însărcinat cuconducerea operaţiunilor până când este înlocuit de cei legal însărcinaţi.

Şeful turei de pază şi securitate va anunţa imediat pe Directorul Spitalului şiva cere instrucţiuni sau autorizaţia să înceapă procedurile de căutare.

Dacă Directorul nu poate fi găsit, va fi anunţat Directorul adjunct.Dacă procedurile de căutare sunt autorizate, şeful turei de pază şi securitate

ca şi sora de gardă vor începe căutarea după procedurile înscrise în "ProcedurileGenerale".

Procedurile Generale

a. Dacă "Grupul de control al Directorului" a constatat că este necesarăcăutarea bombei, spitalul va fi alarmat prin transmiterea unui semnal codificat,care va fi transmis de către centrala telefonică şi repetat de 3 ori.

(1) şeful serviciului de pază şi securitate, sau şeful turei de pază şi securitateîn afara orelor de program, va fi Comandantul personalului de serviciu care vaparticipa la căutarea bombei la subsol, parter şi etajele spitalului.

(2) Surorile de gardă vor căuta în toate spaţiile de gardă fără întârziere, darnu vor părăsi locul de gardă.

(3) Toţi Şefii de servicii vor conduce căutarea imediată în toate spaţiile delucru din responsabilitatea lor. Planurile de căutare vor fi înscrise în planurile deintervenţie la dezastre ale serviciilor, iar personalul va fi pregătit şi antrenat decătre şefii de servicii.

b. Aparatele de emisie-recepţie portabile nu vor fi folosite în cursul căutării, lafel ca şi pagerele. Pot fi folosite telefoanele.

140

c. Dacă o echipă de căutare găseşte vreun obiect suspectat de a fi o bombă(NU ATINGEŢI ACEST OBIECT), va anunţa imediat coordonatorul căutării. Înafara orelor normale de activitate, şeful turei de pază şi securitate va rămâne înbiroul de internări şi va coordona căutarea. La găsirea unui obiect suspectcoordonatorul căutării va anunţa Inspectoratul Judeţean de Protecţie Civilă şiPoliţia.

d. Locurile căutate dacă sunt găsite sigure vor fi raportate imediatcoordonatorului căutării. NU ATINGEŢI OBIECTELE SUSPECTE decât dacăsunteţi solicitaţi de către personalul echipei de dezamorsare. Dacă bombaexplodează şi rezulta un număr suficient de victime se va aplica planul deintervenţie pentru un dezastru intern (planul A).

e. În mod normal nu se va proceda la evacuare până se găseşte o bombăsau un obiect suspect de a fi o bombă. Ordinul de evacuare va fi dat de cătreDirector sau de către şeful turei de pază şi securitate. Evacuarea va consta dindeplasarea laterală a personalului şi a pacienţilor, incluzând etajul înconjurător alzonei în care s-a găsit obiectul suspect şi etajele de deasupra şi dedesubtullocului respectiv, în aşa fel încât să se asigure o distanţă de 20 de metri între zonasuspectă şi pacienţi asigurându-se trei pereţi între aceste zone.

f. Dacă nu se găseşte nici o bombă după o căutare corespunzătoare,activitatea de căutare va fi întreruptă. Centrala telefonica va fi anunţată de Directorsau de către şeful turei de pază şi securitate şi va transmite codificat terminareaacţiunii. Tot echipamentul şi procedurile vor fi readuse la normal.

Rapoarte

Atentatele cu bombe vor fi raportate cât mai rapid posibil Ofiţerului deserviciu de la Inspectoratul Judeţean de Protecţie Civilă şi de la Poliţia locală.

În caz de recepţionare a unui anunţ referitor la un atentat cu bombe notaţi:1. Reproducerea cât mai exactă a anunţului:

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

2. Întrebări pe care să le puneţi celui care face anunţul

a. Când va exploda bomba ?b. Unde este bomba ?c. În ce clădire este bomba ?d. La ce etaj este pusă ?

141

e. Cine sunteţi ?f. Cu ce vă putem ajuta ?

3. Descrierea vocii şi manierei în care s-a făcut anunţul:

calm râzând adâncsupărat distinct accentnervos nazal bărbatlent incoerent femeierapid profan familiar

4. Data şi ora la care s-a recepţionat anunţul:__________________

5. Numele persoanei care a recepţionat anunţul:__________________TRIMITEŢI ACEASTĂ NOTĂ LA BIROUL DIRECTORULUI IMEDIAT !

ANEXA Nr.1

Lista persoanelor care au atribuţiuni în intervenţiile de urgenţăDirecţia Judeţeană de Sănătate Publică

Director: Director adj. Inspector cu problemespeciale

Spitalul Judeţean

Director: Director adj. medical Director economic

Spitalul___________


Spitalul___________


142

Spitalul___________

143

144

ANEXA Nr.2 Numerele telefoanelor de urgenţă

a. Secretariatul Tehnic permanent al Comisiei Guvernamentale de ApărareÎmpotriva Dezastrelor:

b. Comandamentul Protecţiei Civile:

1. Preşedintele Comisiei Judeţene de Apărare Împotriva Dezastrelor:

2. Secretarul Comisiei Judeţene de Apărare Împotriva Dezastrelor:

3. Directorul Serviciului Judeţean de Ambulanţă:

4. Comandantul Judeţean al Pompierilor:

5. Inspectorul şef al Poliţiei Judeţene:

6. Directorul Spitalului ________________:

7. Directorul spitalului ________________:

8. Directorul Filialei Judeţene a Crucii Roşii:

145

146

ANEXA Nr.3 Planul de înştiinţare şi alarmare a personalului Spitalului

Director :

Directorul adjunct medical:

Directorul adjunct economic:

Şeful Serviciului tehnic (unitatea nr.1):

Şeful Serviciilor clinice (unitatea 2):

Şeful biroului internări (unitatea3):

Ofiţerul de Informaţii asupra victimelor (unitatea 4):

Şeful serviciului aprovizionare (unitatea 5):

Sora dieteticiană şefă (unitatea 6):

Şeful serviciului Resurse umane şi organizarea muncii (unitatea 7):

Şeful pazei şi securităţii (unitatea 8):

Medicul şef al departamentului de urgenţă. Unitatea medicală mobilăavansată (unitatea 9):

147

148

ANEXA Nr.4 Colectivul de management medical al dezastrelor

1. Colectivul de management medical al dezastrelor al Spitalului este constituit din:

Preşedinte: Directorul SpitaluluiVice Preşedinte: Directorul adjunctMembrii: - Inspectorul de Protecţie civilă

Inspectorul cu probleme speciale

Secretar: secretara Directorului.

Atribuţii:

a. Comitetul va supraveghea, revizui planul de dezastre al spitalului şi vaface recomandări Directorului pentru dezvoltarea şi menţinerea planului spitaluluide pregătire pentru dezastre.

b. În îndeplinirea atribuţiilor sale comitetul va avea în vedere:1. dezvoltarea planurilor de pregătire pentru un dezastru intern sau exterior

spitalului, ca şi a planurilor operaţionale.2. Revizuirea şi compararea planurilor şefilor de servicii şi unităţi de dezastre

.3. Întocmirea de recomandări pentru exerciţii specifice în concordanţă cu

cerinţele criteriilor de acreditare a spitalelor, sau cu cerinţele specifice ale M.S.4. Supravegherea şi conducerea exerciţiilor5. Revizuirea criticii şi evaluărilor referitoare la exerciţiile efectuate şi

revizuirea planurilor că şi îmbunătăţirea lor.6. Sprijinirea dezvoltării şi menţinerii planurilor generale de urgenţă ale

comunităţii ca şi a planurilor de cooperare mutuală.7. Comitetul se va întruni în a 4-a Luni ale primei luni a fiecărui trimestru la

ora 14.00 şi va desfăşura şedinţa conform cerinţelor.9. Orice alt personal poate fi solicitat să ia parte la şedinţele Comitetului,

dacă se consideră necesar de către Comitet.10. Planurile de dezastru ale spitalului vor fi revizuite pentru viabilitate anual

şi actualizate la nevoie.

Proceduri:Trecerea în revistă, a planurilor va cuprinde:Revizuirea planului de Protecţie Civilă a Comunităţii respective şi revizia

anuală a planului de intervenţie la dezastre a spitalului.Asigurarea poziţiei spitalului şi că misiunea de pregătire de urgenţă este

îndeplinită.

149

Acordarea îngrijirilor de urgenţă în spital pacienţilor rezultaţi în urmadezastrului. Asigurarea unui personal profesionist care să acorde îngrijirilenecesare.

Obţinerea de la Inspectoratul Judeţean de Protecţie Civilă, sau de la celmunicipal a estimărilor situaţiilor dezastruoase, cu cea mai mare probabilitate de ase produce în zona de responsabilitate a spitalului.

Efectuarea unei evaluări generale asupra resurselor cheie în personalexistente :

- medici;- asistente;- paturi;- echipamente şi materiale medicale;- spaţiu disponibil;Determinarea capacităţii maxime de extindere a spitalului în paturi şi

servicii, cu asigurarea eficienţei optime.Estimarea în eventualitatea extinderii operaţiunilor de intervenţie medicală la

dezastre, a nevoilor de resurse cheie la diferite intervale cum ar fi: 15, 30 şi 60 dezile. Se va evalua deasemeni, nevoia de resurse grele şi uşoare, cu menţionareaexistentului, a deficitului sau a excedentului.

Se va evalua capacitatea spitalului de a furniza:

- comunicaţii;- Energie electrică;- aprovizionarea cu apă;- îndepărtarea reziduurilor solide şi lichide.

După aprobarea acestui plan de către autorităţile spitalului se vor trimite copiila autorităţile publice locale, la Inspectoratul Judeţean de Protecţie Civilă, laDirecţia Judeţeană de Sănătate Publică şi la toţi participanţii cheie.

Planul de pregătire de urgenţă va fi revizuit anual în special în partea deimplementare şi a recomandărilor pentru şefii de secţie.

Pregătirea de urgenţă a personaluluiTot personalul va fi pregătit specific, în rolurile lor individuale, ale secţiilor şi

ale spitalului pentru a face faţă unui dezastru, această pregătire se va desfăşuraanual.Proceduri:

Directorul adjunct medical, este responsabil pentru întocmirea graficului depregătire, împreună cu fiecare şef de secţie. Este responsabilitatea fiecărui şef desecţie să asigure prezenţa personalului propriu la această pregătire.Şefii de secţie sunt responsabili de asigurarea conţinutului pregătirii, în aşa felîncât să se realizeze ca fiecare membru al personalului să-şi cunoască perfectrolul său în cursul intervenţie medicale la dezastre a spitalului. Esteresponsabilitatea Directorului adjunct medical să lucreze împreună cu şefii de

150

secţie, astfel încât să se asigure că pregătirea acoperă anual tot personalul şi săobţină documentaţia necesară.

Exerciţiile spitalului

Scop:

Implementarea Planului de Pregătire pentru Dezastre se va desfăşura semestrial,fie ca răspuns la o urgenţă, fie ca exerciţiu planificat. Se va desfăşura un exerciţiude intervenţie la un dezastru exterior şi unul la un dezastru intern, dacă este posibil

Proceduri:

Directorul adjunct medical, este responsabil de coordonarea exerciţiilor. Dataşi alte detalii ale desfăşurării exerciţiilor vor fi coordonate de Comitetul de Pregătirepentru Dezastre al spitalului.

Desfăşurarea exerciţiilor complete (pe scară largă), vor fi coordonate cuagenţiile adecvate.

Directorul adjunct medical, va planifica, aplica şi va evalua toate observaţiilecritice făcute cu ocazia exerciţiilor sau intervenţiilor.

Critica aplicării Planului de intervenţie la dezastre, sau a exerciţiilor

Va fi completată de către Directorul adjunct medical la fiecare exerciţiu deintervenţie la dezastre al spitalului.

Planul de dezastre al spitalului a fost pus în aplicare decătre:________________________________________________________

Data punerii în aplicare _____________ ora____________.Motivul punerii în aplicare_____________________________________Ce fel de plan de dezastru a fost pus în aplicare: Intern: Da___ Nu____,Extern Da____ Nu____.Punerea în aplicare s-a făcut prin mijloace de transmisiuni: Da___ Nu_____ .De către cine_____________________________________.

Tipul de dezastru____________________________________.(specificaţi)__________________________________.Descrieţi pe scurt, dar complet, evenimentele ce însoţescdezastrul:_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

151

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Comunicaţiile (transmisiunile), au fost corespunzătoare: Da___ Nu_______Conducătorul exerciţiului a plasat medicii la locurile corespunzătoare:

Da____ Nu____Au fost efectuate evacuări secundare a victimelor sau pacienţilor internaţi

deja în spital : Da____ Nu____.Câte:________ De ce___________________________________________

Au fost ariile de intervenţie ale spitalului(secţiile), anunţate, despre dezastruşi au fost pregătite să acorde ajutorul medical: Da_____ Nu_________.

A fost unitatea de pompieri disponibilă: Da_____ Nu_____________A fost Poliţia Disponibilă: Da____ NuCe alte Agenţii locale au fost implicate în desfăşurarea planului de

intervenţie________________________________________________________________________________________________________________

Au fost pacienţii spitalului existenţi în momentul exerciţiului, evaluaţi, învederea evacuării lor, sau a externării lor, dacă paturile de spital deveneaunecesare pentru victimele dezastrului: Da______Nu_____.

Câţi pacienţi au fost în spital în momentul punerii în aplicare a planului deintervenţie la dezastre___________________________________________

Câţi vizitatori au fost în spital în momentul punerii în aplicare a planului deintervenţie la dezastre_______________________________

Cum au fost încadrate secţiile (unităţile de dezastre):Unitatea de dezastre în tură Chemaţi Total (Adecvat?).Administraţia (Comanda) _____ _______ _____ _____Unitatea de dezastre nr.1_____ ______ _____ _____(Salvare, evaluare, reparaţii)Unitatea de dezastre nr.2_____ ______ _____ ______(Serviciile clinice)Unitatea de dezastre nr.3_____ _______ ____ _______(Controlul victimelor)Unitatea de dezastre nr.4_____ _______ ____ _______(Informaţii despre victime)Unitatea de dezastre nr.5_____ _______ ____ _______(aprovizionare şi transport)Unitatea de dezastre nr.6_____ _______ ____ _______(Dietetica)Unitatea de dezastre nr.7_____ _______ ____ _______(Rezerva de personal, necalificat)Unitatea de dezastre nr.8_____ _______ ____ _______(Serviciul de pază şi securitate)

152

Unitatea de dezastre nr.9_____ _______ ____ _______(Unitatea mobilă de intervenţieprespitalicească)

Dacă au fost alte categorii de indivizi în spital, în timpul punerii în aplicare aplanului de intervenţie la dezastre, vă rugăm notaţi aceste categorii:

Categoria Număr__________________________ _______________________________ _____

__________________________ _______________________________ _______________________________ _______________________________ _____

A fost respectat planul de intervenţie la dezastre al spitalului:Da___Nu_____Răspunsul personalului spitalului, a fost corespunzător planului:Da___Nu__A răspuns personalul de supraveghere conform planului : Da____Nu______Vă rugăm prezentaţi aspectele negative ale aplicării Planului:__________

_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________.

Cât timp a fost necesar personalului spitalului, pentru a răspunde o datăplanul de intervenţie la dezastre al spitalului pus înaplicare:_____________________________________________________

Cât timp a fost necesar personalului de supraveghere, să răspundă, o datăpus în aplicare planul de intervenţie la dezastre alspitalului:_______________________

Au fost probleme întâlnite cu pacienţii, vizitatorii, sau orice alte persoane întimpul aplicării planului de intervenţie la dezastre al spitalului: Da____Nu____

Vă rugăm prezentaţi problemele întâlnite:____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

153

______________________________________________________________________________________________________

Au fost întreprinse acţiuni de corectare a planului aplicate în timpul punerii înaplicare a planului: Da____Nu_____

Prezentaţi acţiunile de corectare a planuluiluate:________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Sunt necesare aplicarea de măsuri corective viitoare: Da____Nu_______.Prezentaţi aceste măsuri

viitoare:__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________.

Punerea în aplicare generală a planului, răspunsul şi procesul de aplicare afost :

Excelentă____ Bună____Satisfăcătoare_____Slabă_________Se putea face ceva diferit: Da_____ Nu______Explicaţi:______________________________________________________

___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________.Personalul de monitorizare a punerii în aplicare a planului şi de evaluare aexerciţiului a fost selecţionat: Da_____ Nu_______

Din cine a fostconstituit:____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________.Imediat după exerciţiu ce grupe de personal au participat la bilanţul critic:Medici: Da____Nu______ Asistenţi medicali:Da___Nu___

154

Pompieri:Da __Nu______ Poliţie:Da_____Nu______Personalul spitalului:Da___Nu___ Administrativ:Da__Nu___Personalul de ambulanţă:Da__Nu___Personal de management al urgenţelor:Da___Nu____Alţii_________________________________________________________

Funcţia şi numele celui ce a completat fişa de apreciere aexerciţiului:___________________________________________________

Semnătura:_________________________ Dataîntocmirii:______________________

Evaluarea pregătirii de urgenţă al spitalului

Scop:

Planul de pregătire de urgenţă al spitalului, va fi evaluat pe baza informaţiiloradunate din exerciţii, schimbării misiunilor, sau capacităţilor spitalului, sauschimbărilor petrecute în comunitate.

Fiecare punere în aplicare a planului de intervenţie la dezastre al spitalului,va fi evaluată şi criticată, rezultatele fiind înaintate Comitetului de Pregătire deUrgenţă al Spitalului, fiind analizate pregătirea personalului şi managementulpacienţilor.

Problemele ce au fost identificate, pregătirea personalului, acţiunile corectiveşi recomandările făcute, au ca scop modificarea programului de pregătire, dacăeste necesar.

Un lot selecţionat din personalul spitalului, va fi chestionat asupra eficienţeiexerciţiului.

Evaluarea anuală a pregătirii de urgenţă a spitalului va fi prezentatăComitetului de Pregătire de Urgenţă.Evaluarea anuală a eficienţei programului de pregătire de urgenţă

A fost punerea în aplicare a Planului de pregătire de Urgenţă a Spitalului,executată semestrial?: Da___ Nu_____Dacă nu, explicaţi de ce:________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Vă rugăm prezentaţi datele punerii în aplicare a planului de intervenţie deurgenţă a spitalului:

155

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Au fost identificate probleme în cursul exerciţiului/urgenţei actuale:Da___Nu___

Dacă da, vă rugăm, prezentaţi problemele şi acţiunile întreprinse pentrurezolvarealor:___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________.

Au fost măsurile întreprinse eficiente?: Da______ Nu_____Dacă nu, care a fost rezolvarea finală?:___________________________

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________.

Au fost comunicate rezultatele aplicării Programului de Pregătire de Urgenţă,Comitetului de Pregătire de urgenţă al spitalului?:Da______________Nu______________

Dacă nu explicaţi de ce:___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________.

Apreciaţi eficienţa generală a Programului de Pregătire de urgenţă :

Pregătirea Spitalului:

Excelentă_____Bună_____Satisfăcătoare____Slabă__________

156

Pregătirea personalului:

Excelentă_____Bună_____Satisfăcătoare____Slabă__________

Managementul pacienţilor:

Excelent_____Bun_____Satisfăcător_____Slab__

Ce modalităţi de îmbunătăţire a pregătirii de urgenţă au fost identificate:____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Ce domenii consideraţi că trebuie să fie în centrul atenţiei Programului dePregătire de Urgenţă în anulurmător:___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________.

Au fost identificate modificările necesare ale capacităţilor spitalului, au fostidentificate şi evaluate modificările survenite în comunitate, vă rugămrăspundeţi:____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Evaluarea va fi întocmită de către:Pompieri___________ Serviciile de urgenţă___________Poliţie_____________ Personalul Spitalului___________Autorităţile locale____ Alţii________________________Raportul a fost întocmit de către________________________________Data________________________________A fost înaintat Comitetului de Pregătire de Urgenţă_________________Data____________________

157

ANEXA Nr.5 Planul de evacuare al Spitalului

1. SCOP: Să informeze toţi salariaţii spitalului cu ghidul care s-a stabilitpentru evacuarea spitalului în eventualitatea unui dezastru intern.

2. Dacă evacuarea devine necesară, autorităţile spitaliceşti prezente, devinobligate să dea ordinul de evacuare a ariilor afectate, a birourilor sau a întregiiclădiri.

Responsabilităţi:

a. şeful serviciului protecţia muncii, sau specialistul în protecţia muncii şiSora şefă au responsabilitatea colectivă de a asigura pregătirea şi antrenareaîntregului personal care este desemnat de către serviciul personal, ca membrii aiechipelor de încărcare-descărcare sau de transport.

Responsabilităţile şefilor de servicii

1. Şefii de servicii sunt responsabili pentru asigurarea antrenamentului şipregătirii corespunzătoare a salariaţilor din serviciile respective şi ţinerea evidenţeiacestui antrenament.

2. Supraveghetorii se vor asigura că întregul personal a citit şi estefamiliarizat cu ghidul de acţiune stabilit în caz de evacuare.

Proceduri:Generale:

În cazul producerii unui dezastru, care pune în pericol spitalul şi facenecesară evacuarea totală sau parţială a acestuia, se vor pune în aplicareurmătoarele proceduri:

1. Pacienţii aflaţi în pericol imediat, vor fi evacuaţi primii, incluzând şi peaceia care ar putea fi separaţi de ieşirea din clădirea spitalului;

2. În evacuarea orizontală, se vor desemna pacienţi care pot să sedeplaseze singuri, care să ajute în deplasare pe acei care trebuie transportaţi cubrancarde sau cu scaune cu roţi;

3. În evacuarea verticală sau în cea totală, se vor desemna pacienţi caresunt apţi să se deplaseze singuri să ajute pe aceia care trebuie transportaţi cubrancardele sau cu scaunele cu roţi, către ieşirea din clădire;

4. Toţi ceilalţi pacienţi care se pot deplasa singuri, vor trebui să fie instruiţi săiasă din saloanele lor, să formeze un lanţ şi să urmeze salariatul desemnat să-iconducă într-un loc sigur. Coridoarele nu trebuie să fie blocate.

5. Toate saloanele vor trebui să fie controlate pentru a se închide geamurileşi uşile atunci când sunt evacuate. O infirmieră va trebui să stea în faţa uşii unuisalon dacă în acesta pacienţii nu pot fi evacuaţi imediat.

158

6. Personalul din serviciul administrativ al spitalului care răspunde lamomentul acela de aria respectivă va fi responsabil de evacuarea documentelormedicale incluzând foile de observaţie clinică.

7. Personalul din toate ariile de tratament şi îngrijiri se va familiariza cuieşirile de urgenţă existente la locul de muncă şi care vor deveni necesare în cazulevacuării spitalului.

8. Toţi pacienţii care nu sunt trataţi în ariile de îngrijiri intensive, vor fievacuaţi în cazul unui dezastru intern sau extern, de către membrii personaluluidesemnaţi de către şefii de secţii care sunt afectate, în conformitate cuprevederile procedurilor din paragraful 4a şi 4b.

Nr.crt.

Categoria depacienţi

Criterii de încadrare Numărdepacienţi

1 I

Pacienţii aflaţi în pericol imediat care vorfi evacuaţi primii, incluzând şi pe aceiacare ar putea fi separaţi de ieşirea dinclădirea spitalului;

2 II Pacienţii care trebuie transportaţi cubrancarde sau cu scaune cu roţi fărăasistenţă medicală;

3 IIIPacienţii care trebuie transportaţi cubrancardele sau cu scaunele cu roţi şi cuasistenţă medicală către ieşirea dinclădire;

4 IV

Toţi ceilalţi pacienţi care se pot deplasasinguri, vor trebui să fie instruiţi să iasădin saloanele lor, să formeze un lanţ şi săurmeze salariatul desemnat să-i conducăîntr-un loc sigur.

Tabelul nr.13: Categoriile de evacuare a pacienţilor şi criteriile de încadrare

Tipurile de evacuare:

1. Evacuarea orizontală: pacienţii vor trebui evacuaţi către cea mai apropiatăarie protejată sigur, aflată la acelaşi etaj. Se vor închide uşile protectoare pentrufum, iar rosturile uşilor vor fi etanşate cu benzi de etanşare în cazul unui incendiu,emisiuni de fum sau gaze.

2. Evacuarea verticală: mişcarea verticală de evacuare se va efectua de laetajele superioare către cele inferioare atunci când evacuarea orizontală nu esteposibilă.

3. Evacuarea totală: Se va adopta în cazul unui incendiu masiv, sau a uneiemisiuni masive de fum dens, sau de gaze în interiorul spitalului. În această

159

situaţie toţi pacienţii şi personalul, vor fi evacuaţi complet din clădirea spitalului.Dacă se constată necesitatea evacuării totale a spitalului, iar relocarea pacienţilorîn cadrul spitalului nu este posibilă, Directorul sau înlocuitorul său legal va anunţaautorităţile locale şi se va acţiona conform planului de cooperare cu M.Ap.N.luându-se măsuri de evacuarea victimelor rezultate din dezastru, ca şi apacienţilor existenţi.

a. Transferul pacienţilor se va face în conformitate cu prevederileînţelegerilor preexistente, către spitalele desemnate în acest scop.

b. Managerul Programului de pregătire de urgenţă va monitoriza operaţiile şiva solicita sprijinul în caz de nevoie.

Însărcinările personalului:

1. Personalul repartizat serviciului de personal ca mână de lucru va fi dirijatsă sprijine sora şefă din fiecare arie afectată pentru a evacua pacienţii şi vizitatorii,în siguranţă şi ordine.

2. Din acest personal se vor constitui 3 grupuri:

a. Echipa de încărcare, care va încărca pacienţii pe brancarde, scaune curoţi, tărgi sau alte improvizaţii;

b. Echipa de mişcare, care va transporta pacienţii cu brancarda, scaunelecu roţi şi cu tărgile, până la uşa lifturilor, sau la scări;

c. Echipa de transport, care va transporta în jos pacienţii cu lifturile sau pescări.

3. De notat ca existenţa acestor trei grupuri separate, este cea mai bunăvariantă, altfel personalul existent va trebui să îndeplinească două sau mai multefuncţiuni în cadrul evacuării.

160

Pregătirea şi antrenamentul:

a. Serviciul de protecţia muncii şi adjuncta sorei şefe pentru educaţierăspunde de pregătirea şi antrenarea acestor echipe, de încărcare, deplasare şitransport.

b. Şefii de secţii şi servicii vor răspunde de pregătirea şi antrenareacorespunzătoare a fiecărui membru din secţie, ca şi de înregistrarea rezultateloracestei pregătiri.

c. Şefii de secţii şi servicii se vor asigura că fiecare membru al secţiei lor estefamiliarizat cu acest plan şi cu ghidul de acţiune stabilit pentru evacuare.

d. Căile primare de evacuare, vor fi pe scara existentă în fiecare arie degardă. Pacienţii vor fi coborâţi pe scară într-un singur şir, în caz că este necesar cao secţie sau mai multe să folosească aceiaşi rută.

161

ANEXA Nr.6 Planul de apărare împotriva incendiilor

Scop:

Să asigure un plan în aşa fel încât întregul personal al spitalului să cunoascădin vreme ce are de făcut în caz de incendiu.

În cazul unui incendiu este de datoria fiecărui angajat al spitalului să acordetot sprijinul în protejarea vieţii şi a proprietăţii şi să stingă incendiul. Salvareavieţilor trece înaintea documentelor şi a materialelor.

Responsabilităţi:

Orientarea şi pregătirea personalului1. Serviciul Tehnic - secţia de protecţie a muncii:a. Fiecare salariat al spitalului va primi următoarele instrucţiuni ca o parte a

orientării iniţiale în momentul angajării:

1. Locul şi modul de operare al alarmei de incendiu;2. Închiderea alarmei de incendiu;3. Locul şi modul de folosire al extinctoarelor;4. Regulamentul de luptă împotriva incendiilor;5. Locul şi folosirea cheilor de ferestre;6. Ieşirile din locul de muncă.

b. Antrenamentul în folosirea extinctoarelor pentru cei care vor luptaîmpotriva incendiilor se va face pentru tot personalul în timpul unei perioade fixateanume. Prezenţa este obligatorie.

2. Şefii de secţie:

a. Se vor asigura că fiecare angajat a fost pregătit şi antrenat pentru luptaîmpotriva incendiilor, iar datele de pregătire sunt păstrate în serviciu.

b. Se vor asigura că fiecare angajat a citit acest plan şi este familiarizat cuîndatoririle sale în caz de incendiu.

Exerciţiile de stingerea incendiilor şi rapoartele ce se întocmesc:

1. Biroul de protecţia muncii:

a. va conduce periodic exerciţiile de stingerea incendiilor în conformitate cucerinţele Comisiei de Acreditare a spitalelor, sau alte cerinţe.

b. Va face critica exerciţiilor în aria în care s-au desfăşurat, imediat dupăexerciţiu.

162

c. Va întocmi raportul asupra desfăşurării exerciţiului de stingerea incendiilorşi critica acestuia, însoţit de detalii asupra desfăşurării

2. Şefii de secţie:

a. În cazul producerii unui incendiu, şeful de secţie va întocmi raportulasupra accidentului, a rănirilor, a îmbolnăvirilor ocupaţionale apărute în urmaaccidentului, precum şi o descriere, cerută de dispoziţiile în vigoare.Acest raport se va adresa serviciului tehnic în 5 zile lucrătoare de la dataproducerii incendiului.

b. Este bine cunoscut că în unele situaţii este posibilă producerea unui micfocar de incendiu, care poate fi stins imediat. În acest caz desigur că nu estenecesară alarmarea întregului spital. Cu toate acestea serviciul tehnic sau serviciulde pază şi securitate trebuie anunţate imediat.

3. Serviciul tehnic:

Va trimite o copie a raportului întocmit la, Comandamentul local al Pompierilor înconformitate cu dispoziţiile în vigoare.

Planurile de apărare împotriva incendiilor ale secţiilor şi serviciilor

I. Fiecare secţie sau serviciu îşi va întocmi un plan de apărare împotrivaincendiilor, atentat cu bombe, sau dezastru. Aceste planuri vor cuprinde:

a. Procedurile de luptă împotriva incendiilor;b. Împărţirea pacienţilor pe categorii (I. II, III sau IV) în funcţie de situaţia lor;c. Tehnicile de evacuare şi ieşire din clădire;d. Controlul vizitatorilor şi a pacienţilor ambulatorii;e. Planurile de comunicaţii (inter şi intrasecţii);f. Activităţi speciale ale secţiilor sau serviciilor;g. Desemnarea personalului să ajute alte secţii sau servicii în lupta împotriva

incendiilor sau evacuare;h. Structura de urgenţă a şefilor de secţie;i. Cheile uşilor şi geamurilor (Sora şefă).

I. Una sau mai multe persoane din cadrul secţiei sau serviciului va fidesemnată să întocmească planul, incluzând datele principale.

II. Planul secţiei sau serviciului va deveni o parte a planului general alspitalului, iar fiecare salariat va trebui să fie pregătit şi antrenat în acesteprevederi.

163

III. Planurile vor acoperi durata normală de lucru pentru întregul personal şiîn afara programului normal de lucru atribuţiunile vor fi repartizate personalului degardă.

Proceduri:

a. Ce să facem atunci când descoperim un foc sau fum:1. Îndepărtaţi orice persoană care se află în pericol imediat. Închideţi uşile

încăperii respective.2. Acţionaţi alarma de la început, de la cea mai apropiată cutie de alarmă de

incendiu. Apoi anunţaţi telefonic la centrala menţionând corect, locul incendiului,situaţia şi numele dvs.

3. Anunţaţi pe şeful de secţie respectiv şi alarmaţi personalul aflat înapropiere pentru a da ajutor la stingerea incendiului. ( Fiţi calm - nici odată să nustrigaţi FOC sau INCENDIU.).

4. Urmaţi planul serviciului respectiv de stingere a incendiului. (Închideţisursele de Oxigen sau alte gaze numai când este necesar, asiguraţi ferestrele cucheile aflate în oficiul surorilor, pregătiţi pacienţii pentru evacuare conform planului,etc.).

b. Operatoarea de la centrala telefonică:

1. Dacă alarma de incendiu este recepţionată prin voce la telefon,operatoarea va anunţa imediat Comandamentul pompierilor despre incendiulprodus şi va menţiona situaţia incendiului.

2. După recepţionarea alarmei operatoarea va alarma întregul personal prinsistemul intern propriu al spitalului prin expresia codificată repetată de 3 ori ("Atenţie în sectorul____________ avem alarmă roşie").

3. Pentru încetarea alarmei de incendiu se va transmite de 3 ori prin sistemulpropriu al spitalului expresia "Atenţie alarma roşie a încetat".

4. Încetarea alarmei de incendiu poate fi dată numai de către :- în timpul programului : Director, Directorul adjunct medical, şeful serviciului

tehnic.- în afara orelor normale de program: medicul şef de gardă, şeful turei de

pază şi securitate, tehnicianul de serviciu.Persoanele mai sus menţionate când dau încetarea alarmei de incendiu sau

solicită aceasta de la Comandamentul Pompierilor se vor identifica prin nume şifuncţie.

Acţiuni ce se întreprind când sună alarma de incendiu:

1. Întreg personalul va înceta imediat activitatea sa normală şi va localizalocul incendiului.

164

2. Dacă incendiul nu este la etajul respectiv, personalul va continuaactivitatea obişnuită dar va aştepta ordine suplimentare.

3. Dacă incendiul este la etajul respectiv personalul va acţiona conformplanului secţiei de apărare împotriva incendiilor.

4. Fiţi calmi, nu strigaţi "Incendiu" şi nu alergaţi.5. Asiguraţi-vă că uşile de ieşire din secţie nu sunt blocate.6. Nu folosiţi lifturile.7. Nu vă deplasaţi la locul incendiului dacă nu sunteţi desemnaţi prin planul

secţiei sau de către şeful secţiei să interveniţi.8. Nu folosiţi telefoanele decât pentru cazuri de urgenţă şi nu cereţi

operatoarei de la centrala telefonică să vă dea informaţii despre incendiu.

Şefii de secţie:

1. Desemnaţi personalul care să acţioneze cu extinctoarele şi să stingăincendiul.

2. Conduceţi acţiunile de stingerea incendiului până la completa sa stingeresau până sosesc Pompierii şi intră în acţiune.

3. Desemnaţi personalul care să folosească telefoanele pentru comunicăride urgenţă.

4. Ordonaţi întreruperea aprovizionării cu oxigen sau alte gaze numai cândeste necesar.

5. Desemnaţi personalul care să protejeze pacienţii din ariile apropiate prinînchiderea uşilor. Blocaţi uşile şi etanşaţi-le cu pături sau benzi.

6. Desemnaţi personalul care să supravegheze pacienţii şi vizitatorii.7. Asiguraţi-vă că funcţiile speciale ale secţiei sunt îndeplinite conform

planului.8. Pregătiţi-vă pentru evacuare. Daţi ordinul de evacuare dacă:a. Evacuarea a fost ordonată de către director sau înlocuitorii săi legali sau

de către Comandantul Pompierilor.b. Evacuarea a devenit necesară datorită fumului gros, focului, riscului de

explozie sau altor pericole.8. Asiguraţi ferestrele. Cheile ferestrelor se află în camera de gardă a

surorilor. Glasswand-urile vor fi sparte cu ciocanele existente în fiecare cutie dechei.

165

Comunicaţiile în situaţii de incendiu:

1. La locul incendiului:a. Persoana desemnată să asigure legătura telefonică va suna la centrala

telefonică şi va menţiona faptul că sună de la locul incendiului se va identifica şi vada numărul de telefon de la care sună, iar apoi va ţine linia telefonică liberă pentrucomunicări de urgenţă.

b. Operatoarea centralei telefonice va anunţa Directorul la biroul său sauoriunde este. Dacă nu este în birou Directorul va suna la centrală şi va cere să i sefacă legătura cu zona incendiului.

c. Dacă Directorul nu este în spital va acţiona înlocuitorul său legal prevăzutîn plan.

2. În afara zonei de incendiu :a. Fiecare secţie sau serviciu va desemna o persoană care să asigure

legătura telefonică de urgenţă pentru a putea primi comunicările necesare.b. Comunicaţiile orizontale vor fi asigurate prin semnale sau prin voce .c. Comunicaţiile verticale vor fi asigurate telefonic sau prin radiotelefon.

166

167

ANEXA Nr. 7 Documentele de înregistrare a victimelor dezastrului

Registrul de evidenţă a victimelor

Unitatea de dezastru_______________________nr.fişeide rănitîndezastru

data

Orasosirii

Nume Adresă Diagnostic oraplecării

Destinaţia

168

Registrul de evidenţă şi date despre victime

Data Ora

Informaţii despre victime

Nr. fişeide rănit

Aria detriaj

Moduldeajungere

Cine a întocmit

Numepronume

Sex____vârstă

Nr.fişeideinternare

Medic

Diagnostic

Poziţiedetransport

Salonul Ora întocmirii

Contact de urgenţă:Nume_____________ Telefon__________ AnunţatReanunţat

Data Ora


Nr. fişeide rănit

Aria detriaj

Moduldeajungere

Cine a întocmit

Numepronume

Sex____vârstă


Medic

Diagnostic

Poziţiedetransport



Data Ora


Nr. fişeide rănit

Aria detriaj

Moduldeajungere

Cine a întocmit

169

Numepronume

Sex____vârstă


Medic

Diagnostic

Poziţiedetransport



Data Ora


Nr. fişeide rănit

Aria detriaj

Moduldeajungere

Cine a întocmit

Numepronume

Sex____vârstă


Medic

Diagnostic

Poziţiedetransport



Fişa de înregistrare a persoanelor/cadavrelor neidentificate (Va fi completată în unităţile de dezastru ale spitalului)

Cadavru neidentificat (faceţi o copie şi trimiteţi la Centrul de Informare deDezastru)Fişa de rănit în dezastru nr___________Data_______Ora______Vârsta______înălţimea______greutatea______Sex______Părul______culoarea_____ochii________Hainele________________________________________________________________________________________________________________________Bijuterii______________Valori__________________________________________________________________________________Răniri, cicatrici,etc

170

Unde a fost găsit_________________________________________________Identificarea a fost făcută la data___________ora____________,adresa_________________________________________________________________________________Telefon________________________________Identificarea a fost făcutăde:____________________________________________________________________________adresă____________________telefon________,relaţia cuidentificatul__________________________________

171

172

ANEXA Nr.8 Fişa de repartizare a personalului, necuprins în unităţile de dezastru

Data ora Nume Pregătire Unitatea debază

Unde afostrepartizat

orarepartizării

Oraeliberării

173

4.2.4.ANEXA Nr.9 Scheme şi scoruri de triaj

Introducere

Evaluările curente ale diverselor metode de apreciere a gravităţii leziunilor, scot înevidenţă necesitatea comparabilităţii lor, reciproce (10).De aceea în anul 1942, De Haven, citat de Draaisma (6), a dezvoltat o scară, caresă facă posibilă compararea reciprocă a rezultatelor diverselor sisteme de triaj.Începând din anul 1970 din ce în ce mai multe lucrări au tratat dezvoltarea unuisistem de stabilire a scorurilor numerice, care să permită cuantificarea severităţiiunei leziuni. După Draaisma (6), aceste scoruri sunt folosite pentru următoarelescopuri:evaluarea îngrijirii traumatismelor;evaluarea măsurilor terapeutice specifice;triajul victimelor pe teren;luarea deciziilor clinice;efectuarea prognosticului pacienţilor individuali;organizarea primirii şi tratamentului victimelor;identificarea schimbărilor în epidemiologia rănirilor/deceselor produse detraumatisme;evaluarea costurilor îngrijirilor de urgenţă.

Împărţirea în sisteme de scoruri

Sistemele de scoruri cele mai folosite pot fi împărţite în trei grupuri:

Sisteme bazate pe evaluarea parametrilor anatomici

“Regula celor trei 9”

Bine cunoscuta “regulă a celor trei 9”, reprezintă un sistem de măsurare a gravităţiistării victimelor cu arsuri.

b) “Scara redusă a leziunilor”

În anul 1970 Comitetul Asociaţiei Medicale Americane pentru aspectelemedicale ale securităţii traficului rutier” (2), a coordonat încercările de a stabili ocuantificare a accidentelor cauzate de vehiculele cu motor, ce au condus laadoptarea “Scării reduse a leziunilor”.

Acest sistem de evaluare identifică localizarea şi severitatea fiecărei leziuniaşa cum se prezintă în tabelul nr.14. Această metodă însă nu este eficientă încompararea victimelor politraumatizate.

174

Regiunea corpuluiCapul şi gâtulFaţaToraceAbdomenulExtremităţileAspect exteriorGravitatea rănirilor puncteFără răniriRăniri minoreRăniri moderateRăniri serioaseRăniri severeRăniri deosebit de severeRăniri fatale

0123456

Tabelul nr.14: Regiunile corpului şi severitatea rănirilor

c) Indexul Traumatologic spitalicesc (HTI).

Această scară a fost publicată de “Colegiul American al ChirurgilorTraumatologi”, ca o adaptare a Scării Reduse a rănirilor şi foloseşte indici de la 0 -5.

d) Scara severităţii rănirilor (ISS).

Această scară a fost dezvoltată în anul 1981 şi este mai bine corelată cumortalitatea decât Scara redusă şi Indexul Traumatologic spitalicesc. Se noteazăcele mai serioase răniri din fiecare regiune anatomică, iar apoi cei mai mari indicise ridică la pătrat şi se adună. Scorul maxim este =75, dacă în cele trei regiunianatomice, se înregistrează scorul fatal de 5.Sisteme bazate pe evaluarea parametrilor fiziologici

1. “Scara Comelor Glasgow “

Această scară descrisă de Avezaat (1), determină severitatea leziunilor cerebraleprin acordarea de puncte pentru trei funcţiuni:deschiderea ochilor;b. răspunsul motor;c. răspunsul verbal.Această scară (GCS) se întinde de la 3 la 15 puncte, ultimul punctaj, indicând ceamai bună funcţie neurologică.

175

Această scară este folosită printre altele de personalul de pe ambulanţe, pe bazaei apreciindu-se necesitatea aplicării tratamentului de urgenţă. Cu un scor < =7,pacientul trebuie să fie sprijinit respirator şi circulator pentru a se putea îmbunătăţirezultatul final. În anul 1982 a fost pusă în circulaţie o altă scară care estecunoscută sub denumirea de Scara EMV, pe care o prezentăm în tabelul nr.15.

E = deschidereaochilor

Spontanla vocela durere0

4321

M= răspunsulmotor

Respectă comandaLocalizatSe executăFlexie anormalăExtensie anormalăNici unul

654321

V= răspunsulverbal

OrientatConfuzCuvinte inadecvateCuvinte neinteligibileNici unul

54321

Scorul Glasgow = C

Tabelul nr.15. Scara Comelor Glasgow (EMV)(Modificată de Simpson şi Reilly1982).

176

Traumascorul (TS)

Acest scor a fost descris de către Champion (4). Traumascorul este exprimareanumerică a evaluării rapide a funcţiilor respiratorii, circulatorii şi cerebrale şifoloseşte 4 parametrii fiziologici: presiunea sanguină sistolică, reumplerea capilară,ritmul respiraţiilor şi efortul pentru respiraţie, iar rezultatele sunt combinate cuscara Comelor Glasgow.

Ritmul respirator 10 - 24/minut24 - 35/minut36/minut9/minutnimic

43210

Efortul respirator NormalRetractiv

10

Efortul respirator NormalRetractiv

10

Reumplerea capilară NormalăÎntârziatăAbsentă

210

= Total G

Tabelul nr.16. Traumascorul H

14 - 15 511 - 13 4 8 - 10 3 5 - 7 2 3 - 4 1

Tabelul nr.17:Traumascorul redus H + G

Acest scor a fost folosit mulţi ani, atât pentru triajul victimelor cât şi pentruevaluarea beneficiilor tratamentului aplicat. Cel mai mic scor este 1, iar cel maimare 16.

177

Traumascorul revizuit (RTS)

Traumascorul este aplicabil atunci când este folosit de personalul medical, în afaraspitalului şi poate fi util în aprecierea destul de corectă a şansei de supravieţuire avictimelor cu plăgi prin contuzie sau penetrare.Pentru scopurile triajului în teren, Traumascorul a fost folosit cu sau fără informaţiidespre tipul şi mecanismul de producere a rănirilor.De aceea este dificil în aceste condiţii să se evalueze cei doi parametrii principalişi anume reumplerea capilară şi efortul respirator.Participanţii la Grupul de studiu al rezultatelor traumatismelor majore (3)(un grupde evaluare desemnat de Colegiul American al Chirurgilor), a constatat caTraumascorul subevaluează gravitatea unor leziuni cerebrale.Pentru corectarea acestei situaţii Champion (4) a revizuit acest scor obţinândTraumascorul revizuit (RTS) folosind următoarele criterii :reumplerea capilară şi excursiile respiratorii nu au mai fost folosite ca valori;acceptarea indicaţiilor folosite în mod normal în Glasgow Coma scale referitoare laleziunile cerebrale şi anume uşoare, ne severe şi severe;divizarea valorilor presiunii sanguine şi a ritmului respirator în intervalele de valori,aprecierea şansei de supravieţuire efectuându-se la fel ca în Glasgow coma scale;aplicarea precoce în triajul din teren fără o scădere a folosirii în evaluareatratamentului;dezvoltare şi evaluare.

Ritmul respirator 10 - 29/min > 29/min6 - 9/min1 - 5/min 0/min

43210

Presiunea sanguinăsistolică

> 89 mm Hg76 - 89 mm Hg50 - 75 mm Hg1 - 49 mm Hg0

43210

Total M

Tabelul nr.18 Traumascorul revizuit

178

13- 159 - 126 - 84 - 53

43210

Traumascorul revizuit M+ N

Tabelul nr.19: reducerea sumelor scorului “Glasgow coma scale” pentru a fifolosite în RTS.

Valorile presiunii sanguine sistolice şi ritmul respirator, au fost divizate în 5intervale astfel încât şansele de supravieţuire ale fiecărui interval sunt egale cucele din Glasgow coma scale folosite de neurochirurgi cu scoruri de la 0 la 4.RTS are valori de la 0 la 12 de la răniri severe la mai puţin severe.

GCS PSS RR Cod13 - 15 > 89 10 - 29 4 9 - 12 76 - 89 > 29 3 6 - 8 50 - 75 6 - 9 2 4 - 5 1 - 49 1 - 5 1 3 0 0 0

Tabelul nr.20: Traumascorul revizuit

GCS = Glasgow coma scalePSS = Presiunea sanguină sistolicăRR = Ritmul respirator

179

RTS Numărdevictime

Număr dedecese

Număr desupravieţuitori

Procentuldesupravieţuire

12 1375 7 1.368 99.50%1110

222116

714

215102

96.90%87.90%

98765

6451332722

1517121012

4934211710

76.60%66.70%63.60%63.00%45.50%

432

3697

2465

1232

33.30%33.30%28.60%

10

4134

3129

15

25.00%3.70%

Tabelul nr.21: Procentul de supravieţuire în RTS. Goris şi Van der Werken (8) au sugerat că RTS poate fi un substitut pentruTrauma Scale, care mai este încă în uz.

Traumascorul revizuit pentru triaj

Champion, a arătat că estimarea PSS, a RR şi GCS, este foarte lesniciosaplicabilă în triajul victimelor. RTS oferă în cazul victimelor traumatismelor oevaluare mai precisă a severităţii leziunilor cerebrale decât TS (Traumascorul)(4)Medicii şi personalul mediu, solicitaţi în cazurile de urgenţă pot utiliza acest scorpentru evaluarea ordinei de succesiune la tratament şi a locului unde se poateefectua (centrul Traumatologic).Gilpin (7), recomandă folosirea RTS ca un mijloc pentru medicii tineri înrecunoaşterea gravităţii victimelor. Este deasemeni posibilă recalcularea scoruluiîn timpul tratamentului sau a observaţiei victimelor.De altfel acest scor a fost dezvoltat, pe de o parte pentru a se putea oferi unprognostic al şansei de supravieţuire a unor victime traumatice şi pe de altă partepentru a crea o posibilitate pentru comparaţia evaluărilor tratamentelor aplicate, deasemeni RTS este util pentru evaluarea unei mase mari de victime (de aceea estedenumit RTS de triaj - TRTS)

Sisteme bazate pe parametri anatomici şi fiziologici

Indexul scorului de severitate pentru triaj

180

Acest scor prescurtat TRISS, utilizează atât elementele fiziologice (RTS) cât şicele anatomice (Scorul de severitate al rănirilor ISS), ale evaluării rănirilor,incluzând vârsta şi cauza acelor răniri, în scopul estimării şansei de supravieţuire avictimei conform formulei următoare:

Ps = (1 + e- b )b = bo + b1 * RTS + b2 * ISS + b3 * Aîn carePs = probabilitatea supravieţuirii;b 0-3 = factori ai ponderii calculaţi pe baza analizei de regresie, care diferă laplăgile contuze şi la cele penetrante;RTS = Traumascorul revizuit;ISS = Scorul severităţii rănirilor;A = Vârsta victimelor divizată în două clase sub 54 de ani, notată cu 0 şi peste54 de ani notată cu 1;e = constantă având valoarea de 2,718282.

b) O caracterizare a severităţii traumatismelor

Caracterizarea severităţii traumatismelor, face uz de aceiaşi parametri ca şiIndexul scorului severităţii de triaj, dar profilurile anatomice au fost reduse la 4.Pacienţii cu o stare fie foarte bună, fie foarte rea sunt situaţi în afara modeluluilogistic de evaluare, iar formula de calcul a acestui scor corespunde cu formulascorului precedent(TRISS), dar a fost mai bine elaborată prin folosirea uneidescrieri mai precise a stării fiziologice. Ambele scoruri, sunt nepotrivite pentrufolosirea lor singulară fie şi datorită calcului matematic complex. Folosirea acestorscoruri în clinică devine posibilă prin aplicarea unor programe de calculator.Aceste metode au fost descrise doar din motive didactice, neavând o aplicabilitatemare in practica triajului de urgenţă.

c) Clasificarea T

Triajul unei mase mari de victime, în clase de urgenţă, pentru tratament şitransport, este folosit de mult timp şi a fost adaptat în anul 1988 la propunereaComitetului Olandez pentru Afacerile Tehnico-medicale al Consiliului medical alApărării. În scrisoarea sa subsecretarul acestui consiliu a publicat şi ratificatstandardele triajului aşa cum au fost agreate de către Consiliul medical al Apărării.Toate serviciile care acordă prim ajutor în dezastre sunt obligate să aplice acestestandarde în mod uniform.În conformitate cu aceste standarde, victimele sunt triate în patru categorii.Următoarele abrevieri sunt folosite:A = căile aeriene;

181

B = respiraţie (breathing);C = circulaţie.

4.13.1.Fişa medicală de triaj în dezastre

Revers AnversT1. Urgenţa clasa I-a (victime ABC instabile)Este reprezentată de victime rănite, în pericol vital imediat, datorită unei

obstrucţii ale căilor aeriene şi care prezintă tulburări ale respiraţiei şi ale circulaţiei.

T2. Urgenţa clasa II-a (victime ABC stabile), care necesită tratament într-operioadă de până la 6 ore.

Este reprezentată de persoane rănite a cărei viaţă este pusă în pericol dupăcâteva ore datorită unei obstrucţii ale organelor respiratorii şi cu tulburări derespiraţie şi circulaţie, dacă nu primesc tratamentul adecvat în 6 ore de la rănire.

T3. Urgenţa clasa III-a (victime ABC stabile)Este reprezentată de victime care nu sunt puse în pericol de către o

obstrucţie respiratorie sau de tulburări de respiraţie şi circulaţie sau de infecţiisevere.

T4. Urgenţa clasa IV-a (victime ABC imposibil de stabilizat)

182

Este reprezentată de victime rănite, ale căror organe respiratorii nu pot fistabilizate sau menţinute în funcţiune în condiţiile date, respiraţia nu poate fiasigurată, hemoragia nu poate fi stopată şi şocul nu poate fi tratat adecvat.

Această categorie şi în special maniera de management, este aplicată înspecial în timp de război, sub comanda şi supravegherea autorităţilor militare.

d) Aplicarea RTS la clasificarea T

Champion (4) descrie aplicarea RTS la îngrijirile prespitaliceşti şi ca oindicaţie de a nu trata un pacient la un Centru Traumatologic. El aplică doar unpunct de vedere al evaluării gravităţii, denumit scor, prin care se consideră că uncentru Traumatologic, trebuie să primească doar victime care prezintă un TRTS <=11.

Cu toate acestea, în situaţii cu un aflux masiv de victime, categoria deurgenţă T1 aplicarea TRTS cu o mică modificare propusă de metodele de triajolandeze, poate fi foarte utilă pentru selecţionarea victimelor.

Pentru aceste scopuri, clasa de urgenţă T1, a fost divizată în patru grupuri,prin aplicarea TRTS, cu şanse egale de supravieţuire. Şansa exactă desupravieţuire a fiecărui grup a fost calculată pe baza sumei victimelor şi asupravieţuirii din tabelul nr.32şi se prezintă în tabelul nr.22.

RTS Numărvictime

Numărdecese

Numărsupravieţuiri

Procentul desupravieţuiri

1211 - 209 - 54 - 20 - 1

137533819752138

7216635136

1368317131176

99.50%93.79%66.52%32.69%4.35%

Tabelul nr.22: supravieţuirea medie pe grup

Grupul 3 G3 Victime cu o foarte bună şansă de supravieţuire (0.938 T-RTS = 11 -10);Grupul 2 G2 Victime cu o mai scăzută şansă de supravieţuire (0.665 T-RTS = 9 -5);Grupul 1 G1 Victime cu şanse mici de supravieţuire (0.327 T-RTS = 4 - 2);Grupul 4 G4 Victime cu o foarte mică şansă de supravieţuire (0.435 T-RTS = 1 -0).

Acest sistem de triaj este deosebit de util în situaţii cu aflux masiv de victimeşi mare penurie de personal medico-sanitar, sau alte situaţii care împiedecăacordarea unui ajutor adecvat, cum ar fi obstacolele în calea mijloacelor deevacuare a victimelor. Prin introducerea nivelurilor numerice în cadrul fiecărei grupde urgenţe, sistemul poate funcţiona ca un mijloc sigur de evaluare a ordinei de

183

evacuare şi tratament a victimelor din grupa T1, ca şi un mijloc de observare maiprecis a victimelor a căror stare tinde să se înrăutăţească.

În cadrul grupului T1 se va acorda prioritate victimelor din grupul G1 la unajutor eficient şi rapid , pentru că aceste victime au o mai mică şansă desupravieţuire.

Copii

Dona (5), a comparat RTS cu PTS (trauma scorul pediatric) şi a constatat căRTS este o metodă eficientă pentru estimarea prognosticului la copii care ausuferit traumatisme majore.

Folosirea ambelor scoruri la fiecare pacient nu duce la creşterea valoriiobservaţiilor. În situaţii de dezastru, ajutorul trebuie acordat cu mijloace din celemai simple, mai eficiente şi cele mai acceptate.

Leziunile craniului

Pentru evaluarea şi monitorizarea nivelului de conştienţă al unei victime cuun nivel scăzut al stării de conştienţă datorită unui traumatism cranio-cerebral sepoate folosi GCS.

Van Alpen (9) divide victimele cu leziuni cranio - cerebrale în trei categorii:- victime cu o continuă pierdere a conştienţei;- victime cu o pierdere temporară a conştienţei;- victime cu o perioadă scurtă de pierdere a conştienţei, urmată de o perioadă derecăpătare a conştienţei şi o perfectă orientare temporo-spaţială.Pentru definirea gradului de comă se vor aprecia următoarele:- victimele care nu deschid ochii la o presiune mare asupra patului ungheal al unuideget (E =1);- victimele care nu răspund la comenzi, dar pot identifica locul durerii (M = 5);victimele care nu vorbesc (V = 2).

184

Concluzii

Aplicarea RTS în triajul victimelor din clasa T1 nu implică examinăricomplicate şi consumatoare de timp, sau calcule complicate. Pe de altă parteoferă un suport obiectiv pentru luarea unor decizii dificile.

Fiecare victimă trebuie să fie examinată eficient, în ceea ce priveşte funcţiilevitale. Prima examinare bazată pe ATLS, poate fi executată foarte rapid fără a faceuz de ajutoare particulare. Examinarea va avea în vedere funcţiile A,B şi C.

BATLS (British Advanced Trauma Life Support) de asemeni sprijină doctrinatriajului bazat pe evaluarea funcţiilor A, B, C, D şi E.A = căile aeriene B = respiraţie C = circulaţie D = deficit (neurologic) E= examinare.Cea de a doua examinare va evalua alte răniri.Ritmul respirator poate fi evaluat rapid, iar distincţia se va face între:< 5 respiraţii/min RTS = 16 - 9 respiraţii/min RTS = 2< 29 respiraţii/ min RTS = 310 - 29 respiraţii/min RTS = 4O echivalare rapidă a corelaţiei RTS şi T se prezintă în tabelul nr.21.

T1 T 2 T 3 T 4G 3 G 2 G1 G 411 -10 9 - 5 4 - 2 12 12 1 - 0

Tabelul nr.23. Diagrama de triaj a RTS şi T.O evaluare aproximativă a valorii presiunii sanguine, poate fi obţinută prin

palparea arterelor şi evaluarea pulsului.Palpabilă Nepalpabilă Presiunea

sanguinăRTS

Artera Radială > 90 mm Hg 4Artera Femorală Artera Radială < 80 mm Hg 3Artera Carotidă Artera Femorală

Artera Radială< 70 mm Hg 2

Artera CarotidăArtera FemoralăArtera Radială

< 60 mm Hg 1 sau 0

Tabelul nr.24: Aprecierea rapidă a presiunii sanguine prin metoda palpatorieşi a scorului RTS

185

4.13.2. Bibliografie:

1. Avezaat C.J.J. De Glasgow Coma Schaal. Ned. Tijdschrift voorGeneeskunde, 1977, vol.121,p. 2117

2. Carl R. Boyd Evaluating Trauma Care: The TRISS Method. The Journal ofTrauma 1987, vol. 27, nr.370, p. 3785

3. Champion H.R. et al. A Revision of Traumascore. Journal of Trauma 1989vol. 29 p. 623-629

4. Champion H.R.c.s. The Trauma score. Crit. Care. Med. 1981, vol.9, p.672-676

5. Dona A Comparison of the ability of adult and pediatric Trauma score topredict outcome following major trauma. Journal of Trauma 1991, vol 31,p. 452-458

6. Draaisma J. Evaluation of Trauma Care. 1987 Krips Repro Meppel 19877. Gilpin D.A., Nelson P.G. Revised Trauma Score: a triage tool in the

Accident and Emergency Department. Injury 1991, vol.22, p. 35-378. Goris R.J.A, Van der Werken Chr. De Traumascore herzien. Nederlandse

Tijdschrift voor Geneeskunde 1992, vol. 136, p. 73-749. Van Alpen HAM, Braakman R Herziene richtlijnenn voor de behandesling

van patienten met ernstig traumatisch hersenletsel. NederlandseTijdschrift voor Geneeskunde. 1990 vol. 134, p. 2003 -2007

10. Van der Heyden, Medicul şef al Corpului Crucii Roşii Olandeze.Aplicabilitatea Traumascorului revizuit în Clasificarea urgenţelor.Nederlandse Rode Kruis Korps 1991

186

5. GHIDUL OPERAŢIUNILOR DE TERENAL ECHIPELOR CBRNE

Ghidul operaţional de intervenţie în teren a Echipelor de Intervenţie medicalăîn caz de incidente cu materiale CBRNE a fost întocmit pentru a sprijini membriiechipelor de intervenţie operaţională în timpul pregătirii şi îndeplinirii misiunilor lor .

Acest ghid prezintă o compilaţie şi un rezumat al celor mai importanteinformaţii strategice şi tactice. Rezumatul descrierii funcţiilor şi listele de verificareoperaţionale sunt prezentate pentru fiecare funcţie care intră în compunereaechipei de intervenţie.

Folosirea şi aderarea la acest ghid, va asigura standardizarea optimumuluide personal şi de performanţă a activităţilor membrilor echipei de intervenţie şi aprocedurilor şi va promova desfăşurarea operaţiunilor de căutare salvare îndeplină securitate.

5.1.INTRODUCERE

Acest manual prezintă capacităţile tactice curente şi strategiile generalecare pot constitui fundamentarea productivă a reducerii efectelor incidentelornucleare, biologice, sau chimice (CBRNE). Întreg personalul echipelor deintervenţie trebuie să aibă cunoştinţe solide asupra acestor ghiduri.

Personalul echipelor de intervenţie trebuie să adapteze strategiile generaleşi tacticile pentru a fi compatibile cu situaţiile concrete întâlnite.

Este atribuţia Comandantului forţei şi a ofiţerilor de sector să aplicetacticile coordonate şi a strategiilor să adune şi să coreleze informaţiile, săîntocmească planul general de intervenţie al forţei.

5.2. Operaţiuni tactice

Cele mai eficiente strategii vor acoperi toate capacităţile tactice într-unplan logic de operaţii. Următoarele operaţiuni tactice generale sunt definite:

5.2.1.Recunoaşterea

Este deosebit de important în incidentele CBRNE ca agenţii saumaterialele folosite să fie identificate cât de curând posibil pentru a se puteaîncepe intervenţia medicală completă şi precoce.

Semnele şi simptomatologia prezentată de victime pot servi ca indicatoriprecoci ai tipului de agent implicat. Ca un exemplu un agent neuroparalitic poateproduce convulsii, mioză şi defecaţie sau micţiuni incontrolabile, pe când fosgenul

187

poate produce iritaţie şi eritem cutanat, hemoragii conjunctivale şi posibil colapscardiac fatal.

Prezenţa unui abur, sau a unor mirosuri neobişnuite pot sugera prezenţaunor agenţi chimici.

Prin folosirea echipamentelor adecvate de detecţie şi de monitorizarepersonalul echipelor de intervenţie trebuie să determine extinderea răspândiriiagentului sau a anvelopei materiale în scopul stabilirii zonelor fierbinţi, calde şireci.

5.2.2.Izolarea

O dată aria de răspândire identificată ca fiind afectată, aceste arii trebuiesă fie izolate în zonele primare fierbinţi, calde şi reci.

Persoanele neafectate din afara ariilor afectate trebuie să fie preveniteasupra pericolului intrării în zonele calde sau fierbinţi.

Se va acorda atenţie direcţiei vântului ca şi vitezei lui atunci când sestabilesc zonele critice şi se determină anvelopa agentului.

Persoanele afectate din interiorul zonelor fierbinţi şi calde (victimele)trebuie să fie triate în funcţie de gravitatea expunerii şa agent sau la materialelepericuloase.

Obţinerea de probe de agent sau materialele periculoase vor simplificaidentificarea. Cu toate acestea trebuie să se acorde atenţie dacă dispozitivul dediseminare este identificat deoarece el poate conţine un dispozitiv secundarexploziv.

5.2.3.Perioada de lucru şi reabilitare

Este extrem de important ca toţi membrii echipei să fie în cunoştinţă decauză asupra condiţiilor de vreme atunci când acţionează la locurile unor incidenteCBRNE.

Protecţia este necesară pentru menţinerea unui mediu sigur pentrupersonal în condiţiile creşterii temperaturii mediului ambiant până la niveluripericuloase, în special dacă personalul trebuie să rămână într-un costumîncapsulat o mai lungă perioadă de timp.

Echipele de intrare şi de decontaminare trebuie să aibă semnele vitaleînregistrate înainte de intrarea în mediul periculos şi după ieşirea din aria dedecontaminare.

Membrii echipelor ce lucrează în orice formă de costume de protecţiepersonale, vor lucra strict în marja de timp destinată de către Ofiţerul de securitateal forţei speciale pentru incidentul respectiv. Această decizie trebuie să ţină seamade elementele de mediu înconjurător (temperatură, umiditate, presiunebarometrică, etc.), de pericolele implicate şi de resursele de personal disponibile.

188

Membrii echipelor care şi-au îndeplinit sarcinile şi ies din aria dedecontaminare (echipa de intrare sau decontaminare) se vor îndrepta imediatspre aria de reabilitare pentru odihnă, observaţii şi examinarea îndepliniriisarcinilor .

Aria de reabilitare va avea toate mijloacele necesare pentrureîmprospătarea forţei de muncă şi menţinerea sănătăţii membrilor echipei.

Dacă resursele o permit membrii echipei care şi-au îndeplinit sarcinile nuvor fi repartizaţi la muncă decât după ce au avut o perioadă de odihnă de cel puţin60 de minute.

5.2.4.Echipamentul de protecţie

Existenţa unui echipament de protecţie adecvat este esenţială pentrusecuritatea membrilor echipei care acţionează la locul unui incident CBRNE.

Dacă nu este specificat altfel membrii echipei de intrare vor purta doarcomplete de protecţie de nivel ‘‘A’’ încapsulate cu aparate de respirat cuautonomie de 4 ore şi cizme, mănuşi şi căşti adecvate.

Membrii echipei de decontaminare vor avea echipamentul de protecţieadecvat după avizul Ofiţerului de securitate (în mod obişnuit un nivel mai jos decâtcel folosit de membrii echipei de intrare).

Membrii echipei ce lucrează în punctul de comandă vor purta doar căşti şiveste de comandă care atestă funcţia lor şi vor avea la dispoziţie kiturile “GO” careconţin măşti, costume, mănuşi şi antidoţi împotriva neuroparaliticelor.

5.3. ComunicaţiiComunicaţiile eficiente sunt vitale pentru siguranţa şi desfăşurarea cu

succes a operaţiilor Echipei Tactice de Intervenţie Medicală destinate săîndeplinească o misiune:

5.3.1 Identificarea Forţei Speciale

5.3.2 Procedurile de comunicare între membrii echipei5.3.2.1 Indicativele Forţei Speciale

Fiecare forţă specială va fi identificată printr-un indicativ radio unic.Indicativul radio va încorpora numele statului de origine şi un număr care vadiferenţia fiecare Echipă de intervenţie a jurisdicţiei respective.

5.3.3 Proceduri de comunicare

Membrii echipei (cu excepţia celor din echipa de intrare) vor comunica pecanalul operaţional destinat după sosirea la locul incidentului.

189

Echipele de intrare, dacă se folosesc , vor opera pe canalul operaţionaldestinat lor înainte de a efectua intrările în zona contaminată.

Este permis pentru membrii echipei să monitorizeze canalul echipei deintrare, dar ei nu vor transmite pe acest canal(e) în afara unei situaţii de urgenţăcare necesită ca echipa de intrare să fie imediat anunţată.

Această anunţare trebuie să provină de la conducătorul sectorului echipeide intrare, dar poate veni de la oricine care conştientizează o situaţie de urgenţă.

Echipele de intrare vor comunica direct cu Ofiţerul de MaterialePericuloase care va comunica cu Ofiţerul cu Operaţiile Medicale din teren pecanalul operaţional primar.

Ofiţerul cu securitatea poate monitoriza canalele în măsura în care elconsideră ca fiind necesar, într-o situaţie anume, dar va folosi canalul operaţionalprimar pentru comunicările echipei.

Conducătorii de sectoare vor folosi canalul operaţional primar pentrucomunicările de rutină cu echipa.

Conducătorul Forţei Speciale (TFL) sau asistentul său (ATFL) vorcomunica pe canalul operaţional cu membrii echipei.

Conducătorul Forţei Speciale (TFL) sau asistentul său (ATFL) vorcomunica cu autorităţile locale pe frecvenţa acestora atunci când este necesar cuComandantul Incidentului sau cu Punctul de Comandă.

Sectorul de Cercetare-Informare Medicală (MIRS) va comunica îninteriorul echipei pe canalul operaţional primar şi va folosi telefonul celular pentru acomunica cu organizaţiile şi facilităţile din afara ariei geografice a incidentului.

Sectorul de Operaţiuni spitaliceşti va comunica cu echipa pe canaluloperaţional primar şi va folosi telefonul celular pentru a comunica cu facilităţilemedicale din aria geografică a incidentului (cum ar fi spitalele locale, facilităţilemedicale, etc.).

5.4 Managementul Medical

Forţa specială este organizată, încadrată şi echipată pentru a asigura ceamai bună îngrijire prespitalicească de urgenţă în cursul unui incident şi în special lafaţa locului.

Personalul Forţei Speciale este responsabil de reducerea riscurilor asuprasănătăţii şi a incidenţei sindromulu de Stress Critic de Incident (CIS).

Personalul medical este responsabil de acordarea celei mai precoceposibil intervenţii medicale pentru primii respondenţi şi victimele civile ale unuiincident CBRNE prin identificarea rapidă a tipului de agent folosit şi administrareaadecvată de antidoturi şi alte produse farmaceutice după necesităţi.

Personalul trebuie să fie precaut în utilizarea unor persoane ce se oferă săsprijine managementul medical şi care afirmă că sunt medici, asistenţi sau alţiprofesionişti din domeniul medical şi care nu pot dovedi aceste afirmaţii sau săprezinte documentele adecvate.

190

Practicienii care prezintă acreditările necesare ce indică pregătirea lormedicală trebuie să li se atribuie responsabilităţi doar în zona rece (de sprijin) înfuncţie de gradul lor de pregătire şi într-o arie în care vor lucra împreună cu unmembru cunoscut al echipei.

5.5 Priorităţile de tratamentPriorităţile de tratament pentru personalul medical (inclusiv personalul

Serviciilor Medicale de Urgenţă sunt: Prima, personalul Echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente

cu materiale CBRNE şi cel de sprijin; A doua, personalul local care răspunde la o urgenţă care se

îmbolnăveşte sau este rănit; A treia, victimele întâlnite direct de către Echipa de Intervenţie; A patra, orice alte persoane rănite/afectate la nevoie.Nu este intenţia Sectorului de Operaţiuni Medicale în teren şi a Sectorului

de Operaţiuni Spitaliceşti să devină o resursă medicală permanentă la loculincidentului. Cu toate acestea ele sunt o parte a primei linii de intervenţie în lanţulde îngrijiri care transportă victimele la spitalul local.

5.6 Triajul

Triajul este procesul în care se face cel mai mare bine pentru cât maimulte victime. În incidentele CBRNE, în funcţie de puritatea agentului, pot fi puţinevictime viabile lângă perimetrul exterior unde agentul este mai puţin concentrat.

Victimele trebuie să fie triate folosind protocolul Echipei de Intervenţie careeste prezentat mai jos.

5.6.1 Clasificarea victimelor

Pioritatea I-a, expuşi dar fără simptome;Prioritatea a II-a, expuşi, simptomatici, dar salvabili dacă îngrijirea

medicală este asigurată în 15 minute;Prioritatea a III-a, expuşi, simptomatici şi care vor necesita o intervenţie

medicală extensivă pentru a fi salvaţi.Priorităţile stabilite prin triajul iniţial vor fi indicate prin marcarea numărului

ce reprezintă prioritatea pe antebraţul pacientului cu un creion bont.O etichetă de triaj ce indică prioritatea pacientului va fi folosită cât mai

rapid posibil.

5.7 Decontaminarea

191

Este extrem de important ca victimele unui incident CBRNE să fie minimdecontaminate grosier înainte de a fi transportate la facilităţile medicale.

Decontaminarea suplimentară se va face în momentul în care resurseleexistente o permite.

Gradul decontaminării medicale care s-a executat şi ce soluţii au fostfolosite trebuie să fie notat pe fişele de triaj ale pacienţilor care sunt puse pevictime înainte de transport.

Decontaminarea definitivă (o curăţare mult mai insistentă a pacienţilor)poate fi necesară la facilităţile medicale de primire; aceasta trebuie notat deasemenea pe fişa de triaj.

Procedurile de decontaminare de urgenţă vor fi imediat iniţiate atunci cândpersonalul echipelor de intervenţie este rănit sau prezintă distrugeri ale costumuluiindividual de protecţie .

Îngrijirile medicale de bază vor fi iniţiate în timpul decontaminării şicontinuate în sectorul de tratament.

O evaluare rapidă va fi iniţiată de un membru al echipei de decontaminareşi datele vor fi imediat raportate către Ofiţerul cu materialele periculoase şi Ofiţerulcu Operaţiunile Medicale în teren.

5.8 Tratamentul

Evaluarea rapidă BTLS va fi executată la toate victimele. O atenţiemedicală particulară va fi acordată sprijinului aerian/respirator şi cardiovascular.

Îngrijirile medicale vor rezolva nevoile de sprijin ale fiecărui pacient şitratamentul specific va fi iniţiat atunci când agentul a fost identificat.

Tratamentul la faţa locului poate include şi tratamentul de sprijin pentruvictimele care au suferit de pe urma exploziilor sau căderilor.

Trebuie luate în considerare implicaţiile medicale şi logistice ale dozelormultiple dintr-un singur antidot (de exemplu atropină) care este necesar să fieadministrate la o singură victimă, ceea ce face ca numărul total de victime care potfi îngrijite efectiv, să scadă.

Centrul de toxicologie trebuie imediat anunţat dacă problemele unuipacient care trebuie văzute ca o resursă pentru identificarea agentului cauzal şistabilirea tratamentului care nu este acoperit de protocoalele echipelor deintervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE.

5.9 Transportul

Mijlocul de transport necesar pentru pacienţii inconştienţi este un vehiculde urgenţă în care este posibilă acordarea continuă a tratamentului şi arăspunsului de urgenţă către o facilitate medicală.

Un mare număr de victime, care sunt afectate minim sau care suntsuspectate sau au o simptomatologie psihosomatică poate fi transportat cu

192

vehiculele destinate transportului public în care există un număr adecvat depersoane din cadrul serviciilor locale de ambulanţă. Aceste victime vor fi în modnormal triate pe măsură ce ultimele victime sunt transportate.

Personalul echipelor de intervenţie care se ocupă de transportul victimelortrebuie să ţină seama că vehiculele folosite pentru transport pot să fiecontaminate, acest fapt trebuie avut în vedere atunci când se solicită vehicule detransport public Vehiculele şi personalul folosit pentru transport care estecontaminat trebuie să fie decontaminat înainte de a se reîntoarce la serviciu.

5.10 Centrul de adunare a victimelor (CCC)

Dacă se produc întârzieri în transportul victimelor decontaminate, trebuiesă se aibă în vedere stabilirea unui Centru de adunare a victimelor (CCC) pentrua se continua îngrijirile medicale până ce transportarea victimelor este executată.

Această arie trebuie să fie localizată cât de departe posibil de loculprincipal al operaţiunilor din teren şi pe cât de aproape de sectorul de transport.

Încadrarea va fi responsabilitatea echipelor de intervenţie medicală în cazde incidente cu materiale CBRNE şi a autorităţilor locale.

Îngrijirile medicale iniţiate vor fi cele necesare pentru stabilizarea condiţiilorpacientului în timpul transportului.

Echipamentul pentru CCC va veni în principal de la autorităţile locale, iarechipamentul echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cu materialeCBRNE va fi folosit doar dacă este absolut necesar.

Indivizii decedaţi vor fi separaţi de cei în viaţă.

5.11 Sprijinul spitalicesc

Este foarte posibil ca într-un incident CBRNE de proporţii semnificative,sistemul spitalicesc local să fie suprasaturat cu victime.

Poate astfel deveni necesar ca Sectorul de Operaţiuni Spitaliceşti săcontacteze spitalele prin telefon/fax pentru a da indicaţii asupra procedurilor dedecontaminare pentru victimele care se deplasează singure la spital, asupraprotocoalelor de tratament ale agenţilor incriminaţi şi alte informaţii solicitate decătre facilităţile medicale.

Dacă TFL stabileşte că este benefic să se asigure personal al echipei deintervenţie către spitalele locale pentru sprijinirea managementului pacienţilorrezultaţi din incident, trebuie să se acorde atenţie chemării la serviciu apersonalului de urgenţă liber şi a paramedicilor ca şi a personalului echipelor deintervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE.

Membrii echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cu materialeCBRNE pot asigura asistenţă către facilităţile medicale în următoarele domenii:

Îndrumarea pacienţilor; Procedurile de decontaminare pentru cei care se deplasează singuri la

193

spital; Monitorizarea semnelor vitale; Triajul; Managementul medical; Comunicaţiile şi coordonarea între locul incidentului şi spital.

Datorită faptului că medicamentele folosite pentru incidentele CBRNE nusunt în mod normal stocate în cantităţi adecvate, poate deveni necesar să seacceseze cantităţi suplimentare de la producători sau spitalele locale.

O dată procurate medicamentele, redistribuţia lor poate fi coordonată lalocul incidentului de către Sectorul de Operaţiuni Spitaliceşti asista de cătreSectorul Logistic.

Redistribuţia medicamentelor către facilităţile medicale va fi executată decătre pompieri, poliţişti sau de personalul spitalicesc.

5.12 Înregistrări şi rapoarte

5.13 Disponibilitatea actelor de identitate (paşapoarte)

Întreg personalul este necesar să aibă asupra lui paşaportul propriu.Întreg personalul va trimite paşaportul său personal către ofiţerul de sector

adecvat.În timpul verificării efectelor personale, TFL va prezenta către IC starea

personalului echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cu materialeCBRNE.

6. DESCRIEREA FUNCŢIILOR ŞI ASPECTE OPERAŢIONALE6.1 Reperele de verificare

6.2 Comanda şi controlul

Descrierea funcţiilor şi lista de verificare operaţională a echipelor deintervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE stabileşte ghidul şicriteriile pentru ajungerea la capacitatea operaţională completă.

Scopul listei de verificare a Echipei de Intervenţie este de a defini atribuţiileşi responsabilităţile funcţiilor respective din echipă în timpul executării unei misiuni.Lista este un rezumat general al acţiunilor care trebuiesc executate. Următoarelefapte trebuiesc înţelese:

Unele acţiuni necesare pot să nu fie prezentate în aceste liste deverificare, dar trebuiesc să fie identificate şi asumate de către funcţiile din echipelede intervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE.

194

Unele acţiuni pot fi în responsabilitatea principală a altor funcţii din echipaMedicală de Intervenţie, dar pot necesita asistenţă şi coordonare din parteafuncţiei respective.

Acţiunile sunt listate în general în ordine cronologică, dar pot necesitaunele devieri la nevoie.

Un precept important pentru toţi membrii Echipei de Intervenţie este acelacă ei trebuie să fie suficient de bine pregătiţi pentru a îndeplini şi alte funcţii pentrua asigura operaţiunile echipei la întreaga ei capacitate şi integrare în timpulmisiunilor.

Echipele de intervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNEau fost înfiinţate pentru a asigura sprijinul şi asistenţa primilor respondenţi aiautorităţilor în evenimentele teroriste cu materiale CBRNE. Aceasta se executăprin coordonarea dintre Comandantul Incidentului (IC) şi membrii elementuluiavansat al echipei a modului în care se pot folosi echipele de intervenţie medicalăîn caz de incidente cu materiale CBRNE în cadrul incidentului. Echipa deintervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE are o puternicăfocalizare pe îngrijirile medicale de urgenţă şi are capacitatea de a asigura ointervenţie medicală rapidă şi completă victimelor rezultate dintr-un incidentCBRNE. Personalul de răspuns implicat în aceste incidente trebuie să fie conştientde faptul că în cazul folosirii unui agent adecvat şi cu o diseminare aproapeperfectă, numărul de victime va fi mare şi că întregul eveniment poate dura de lacâteva ore la câteva zile, de la răspunsul iniţial până la executarea decontaminăriifacilităţilor şi permiterea reocupării zonei afectate.

Jurisdicţiile care au nevoie de echipe de intervenţie medicală în caz deincidente cu materiale CBRNE, vor face cererile lor de asistenţă prin intermediulcentrelor lor locale de comunicaţii de urgenţă. Centrul va solicita echipelor deintervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE prin chemareaCentrului de Comunicaţii de Urgenţă al echipelor de intervenţie medicală în caz deincidente cu materiale CBRNE, care va anunţa apoi TFL de serviciu despresolicitare. TFL va decide apoi răspunsul adecvat la solicitare, prin activarea forţeispeciale şi stabilirea punctului de mobilizare în care membrii echipei trebuie să sedeplaseze.

Atunci când echipa medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE esteactivată, TFL va anunţa agenţia tutelară, despre necesitatea activării în cadrulPlanului de răspuns. După sosirea la locul incidentului, TFL va stabili împreună cuConducătorul local al Incidentului (IC) modul în care echipa de intervenţiemedicală în caz de incidente cu materiale CBRNE poate asigura o asistenţăoptimă. Echipa de intervenţie se va dispune cât mai apropiat de Postul deComandă al Incidentului şi va începe iniţierea activităţilor şi funcţiilor necesarepentru sprijinirea unei reduceri cu succes a efectelor negative ale incidentului.

Comandanţii Incidentului trebuie să fie pregătiţi să coordoneze eforturile amultor agenţii, entităţi şi discipline: echipele suplimentare locale de Materiale

195

periculoase, resursele locale. Sistemul de comandă trebuie să fie un adevăratcomandament unificat.

Membrii echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cu materialeCBRNE îşi vor strânge echipamentul, asigurându-se că elementele care pot ficontaminate au fost containerizate şi pregătite pentru eliminare.

IC, în coordonare cu TFL, va stabili când echipa de intervenţie medicală încaz de incidente cu materiale CBRNE se va reîntoarce la serviciu şi va părăsi zonaincidentului.

6.3 Conducătorul Forţei Speciale (TFL)

6.3.1 Introducere

Constituirea echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cumateriale CBRNE se bazează pe asigurarea unui răspuns coordonat la incidenteleCBRNE într-un mediu urban. Se acordă o atenţie specială capacităţii de aidentifica agenţii specifici implicaţi şi de a asigura precoce cea mai corectăintervenţie medicală pentru victimele acestor situaţii.

Descrierea funcţiilor şi a listei de verificare operaţională a Echipei deIntervenţie se bazează pe cerinţa ca toţi membrii echipei să satisfacă fereastra de90 de minute pentru mobilizare şi răspuns.

Punctul central al coordonării al Echipei de Intervenţie este ConducătorulForţei Speciale (TFL). Această funcţie trebuie să mixeze diferitele discipline dincadrul echipei într-o unitate integrată în timpul unui eveniment.

TFL trebuie de asemenea să primească informaţii de la autorităţile localealte surse; să pună în aplicare misiunile strategice şi tactice şi să asiguredesfăşurarea adecvată a fluxului informaţional pentru managementul corect alevenimentului.

Este imperativ ca Echipa de Intervenţie să se integreze în structura localăexistentă de comandă, după sosirea la locul incidentului.

TFL trebuie să fie pregătit pentru a se adapta la diferitele variante aleSistemului de Comandă al Incidentelor (ICS) care pot fi folosite de autorităţilelocale. Trebuie să fie foarte clar înţeles de către personalul de comandă şi controlal autorităţilor locale că Echipa de Intervenţie este o resursă care este disponibilăpentru folosul lor şi sub comanda lor operaţională. Această interacţiune trebuie săse desfăşoare într-o manieră cooperantă.

TFL este responsabil pentru managementul şi supravegherea tuturoractivităţilor echipei în timpul îndeplinirii unei misiuni. TFL va raporta direct către:

Agenţia tutelară; Directorul Programului.

6.3.2 Descrierea atribuţiilor

196

TFL îndeplineşte următoarele atribuţiuni:

Rezolvă coordonarea şi supravegherea tuturor activităţilor forţeispeciale;

Primeşte notificarea unui eveniment; Iniţiază alarmarea personalului adecvat al Echipei de intervenţie; Iniţiază notificarea statului afectat şi a MS;

Supraveghează direct următoarele funcţii: Asistentul Conducătorului Forţei Speciale; Ofiţerul de securitate; Ofiţerul cu informaţiile/sectorul de cercetare medicală; Ofiţerul sectorului de Operaţiuni Medicale în teren; Ofiţerul sectorului de operaţiuni Spitaliceşti; Ofiţerul sectorului de pază şi ordine.

Îşi menţine condiţia fizică personală în concordanţă cu standardeleagenţiei tutelare.

Îşi menţine certificarea de liberă practică;A absolvit cu succes cursul de Comandă a Incidentelor şi pregătire ICS;A absolvit cu succes Programul de Tehnician de Materiale Periculoase;Posedă flexibilitatea necesară de a fi disponibil pentru mobilizare la un

anunţ scurt;Posedă cunoştinţe asupra Planului de răspuns şi cum misiunea echipelor

de intervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE se încadrează înacest plan;

Posedă cunoştinţe complete asupra funcţiilor Echipei de Intervenţie, aoperaţiunilor, tacticilor, strategiilor şi a consideraţiilor de securitate;

Posedă puternice abilităţi de a avea relaţii interpersonale;Posedă competenţă în dezvoltarea folosirii conceptelor de planificare

integrată şi a proceselor;Posedă abilităţile necesare pentru coordonarea interagenţii şi abilitatea de

a lucra cu variatele componente tehnice şi alte organizaţii;Posedă abilitatea de a comunica efectiv oral şi scris;Posedă cunoştinţe asupra aplicaţiilor practice ale tehnologiilor disponibile

folosite ca sprijin al misiunilor şi obiectivelor echipelor de intervenţie medicală încaz de incidente cu materiale CBRNE;

Posedă capacitatea de a fi flexibil, de a improviza, răspândi informaţii, de arezolva conflictele şi problemele;

TFL va demonstra experienţa în asigurarea unui managementadministrativ şi al incidentului decisiv şi inovativ şi :

Asigură respectarea procedurilor de securitate;

197

Este responsabil pentru stabilirea nevoilor organizaţionale ale forţeispeciale;

Interacţionează cu ofiţerul de legătură al MS pentru coordonarea tuturorcerinţelor de sprijin ale forţei speciale;

Primeşte informarea şi rapoartele de situaţie şi asigură că întregulpersonal al forţei speciale este informat asupra modificărilor survenite în situaţie;

Coordonează activitatea cu Comandantul local al Incidentului saupersoana desemnată în timpul unui eveniment.

6.4 Lista operaţională de verificare

6.4.1 Înainte de activare

[ ] Coordonează pregătirea echipei cu directorul programului[ ] Coordonează managementul crizelor cu oficialităţile adecvate[ ] Întocmeşte planurile de răspuns preliminare bazate pe informaţiile

disponibile[ ] Se asigură că există şi sunt disponibile Kit-urile personale şi sunt

complete

6.4.2 După activare

[ ] Primeşte notificarea misiunii şi detaliile evenimentului (cum suntcunoscute) de la organizaţia iniţiatoare

[ ] Primeşte recomandările pentru locul corespunzător de mobilizare de laComandantul Incidentului

[ ] Obţine telefonul celular de la Postul de Comandă[ ] Constată că mobilizarea şi deplasarea sunt potrivite şi iniţiază

notificarea Statului afectat şi a MS[ ] Stabileşte locul de mobilizare care va fi folosit şi anunţă ECC[ ] Iniţiază procedura de mobilizare de urgenţă a forţei speciale[ ] Dacă este posibil, stabileşte localizarea exactă a incidentului, condiţiile

de la faţa locului, magnitudinea incidentului, condiţiile epidemice prevalente,resursele necesare şi locul de mobilizare (cum ar fi , staţiile de pompieri şi depoliţie, şcoli, etc.)

[ ] Stabileşte în măsura posibilului dacă evenimentul are un singur saumai multe locuri. Această informaţie va avea cea mai mare greutate în decizia de aîmpărţi echipa pentru a răspunde la mai multe locuri.

[ ] Dacă este necesar ca răspunsul să se desfăşoare pe mai multe locuri,trebuie să se acorde atenţie activării a mai multor membrii ai forţei speciale pentrua răspunde în aceste locuri.

[ ] Dată fiind magnitudinea evenimentului, în particular dacă sunt implicatemai multe locuri, echipa sau unii membri pertinenţi ai echipei pot să se stabilească

198

într-un loc central, sau în punctul de comandă al ariei respective pentru a asiguraconsilierea tehnică fiecărui loc afectat.

[ ] Monitorizează informaţiile legate de dezastru din sursele locale cum arfi radioul sau televiziunea.

[ ] Transmite informaţiile adecvate către ofiţerii de sector adecvaţi.[ ] Asigură escorte de poliţie pentru echipamentul medical al echipei.

6.4.3 La locul de mobilizare

[ ] Stabileşte dacă personalul va fi menţinut într-un singur sector la un locsau va fi împărţit după specialitate şi deplasat către două sau mai multe locuripentru a lucra simultan. Dacă se redizlocă personalul existent în diferite locuri,fiecare loc va avea şeful său de sector desemnat. Dacă sunt create două sectoareoperaţionale, personalul medical va fi desemnat către ambele echipe.

[ ] Se asigură că ofiţerii şefi de sectoare sunt informaţi adecvat asupraproblemelor şi înţeleg următoarele detalii ale incidentului inclusiv:

Localizarea incidentului; Unităţile ce acţionează în mod curent la locul incidentului; Acţiunile întreprinse până în momentul informării (cât mai complet pot fi

stabilite); Agentul implicat (cât mai complet poate fi stabilit); Numărul de personale implicate (victime şi persoane nerănite); Obiectivele probabile şi cele repartizate;[ ] Aduce Kitul personal.

6.4.4 În timpul deplasării

[ ] Revizuieşte ultimele informaţii pe măsură ce devin disponibile;

[ ] Revizuieşte secţiunea TFL din prezentul ghid .[ ]Se asigură că toţi membrii echipei revizuiesc ghidul Operaţiunilor din

Teren pentru a se informa referitor la descrierea atribuţiilor funcţiei pe care oîndeplinesc.

[ ] Discută şi se asigură că nevoile logistice anticipate (cum ar fi cele decostume individuale de protecţie, cerinţele de decontaminare, protocoalele decomunicare, problemele de îngrijiri medicale) sunt îndeplinite.

[ ] Confirmă că trailerele cu echipamentul medical şi cele dedecontaminare sunt în deplasare către locul incidentului.

199

6.4.5 În timpul operaţiunilor de la faţa locului

[ ] Poartă vesta TFL;

[ ] Localizează Postul de Comandă al Incidentului şi îşi coordoneazăactivităţile cu IC. (Dacă nu există desemnat un IC, se va îngriji să se desemnezeunul);

[ ] Stabileşte aria operaţională a echipelor de intervenţie medicală în cazde incidente cu materiale CBRNE;

[ ] Se asigură că personalul de comunicaţii a stabilit legăturile necesare;

[ ] Stabileşte obiectivele misiunii şi le transmite către ofiţerii de sectoare;

[ ] Evaluează nevoile de resurse adiţionale şi colaborează în obţinereaajutorului lor;

[ ] Decide de unde se începe activitatea de lucru;

[ ] Se asigură că fiecare conducător de sector are stabilită o arie deoperaţii şi îşi coordonează activităţile cu următorul personal adecvat:

Sectorul Operaţiunilor Medicale în Teren - stabileşte legăturile cu echipade Materiale Periculoase de la faţa locului sau dacă aceasta nu funcţionează,stabileşte o echipă de recunoaştere şi una de decontaminare şi întocmeşte unplan de acţiune.

Sectorul de Operaţiuni Spitaliceşti - stabileşte legăturile de comunicaţii cuspitalele din zonă, asigură echipei un raport de situaţie şi informaţii asupraidentificării agentului şi stabileşte nevoile farmacologice.

Sectorul de Informaţii/cercetări medicale - începe cercetareacaracteristicilor agentului bazat pe semnele şi simptomele prezentate de victime,descrierea agentului de către victime, caracteristicile probelor şi alte informaţii pemăsură ce devin disponibile. Stabileşte comunicaţiile cu Centrul Control alToxicelor.

Sectorul de securitate - îşi coordonează activităţile cu instituţiile de profillocale pentru a asigura securitatea locului incidentului, distribuie lista personaluluiechipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE cătrepersonalul de securitate al perimetrului, stabileşte ariile de colectare a probelor şiobţine informaţiile necesare.

200

Sectorul de Logistică - este responsabil pentru strângerea lăzilor deechipament, sprijină descărcarea echipamentului şi supraveghează alocareaechipamentului.

[ ] Lucrează cu IC pentru identificarea şi rezolvarea problemelorstrategice şi tactice;

[ ] Se asigură că toţi ofiţerii de sector ai forţei speciale poartă vestele;

[ ] Se asigură că nevoile ce apar ale forţei speciale sunt identificate şisatisfăcute;

[ ] Stabileşte graficul de lucru, odihnă şi perioadele de rotaţie;

[ ] Asigură condiţia fizică personală prin nutriţie corespunzătoare,hidratare, odihnă şi tehnici de control a stresului;

[ ] Evaluează operaţiunile forţei speciale; le modifică dacă este nevoie:

Evaluează eficacitatea strategiei generale şi a tacticilor folosite; Evaluează şi rezolvă pierderile de echipament; Se asigură că nevoile de sănătate ale personalului sunt îndeplinite Evaluează starea de oboseală; Evaluează semnele de Stres Critic de Incident; Asigură respectarea procedurilor stabilite;

[ ] Se asigură că înregistrările de incident sunt făcute corespunzător;

[ ] Colaborează cu Centrul de Control al Toxicelor pentru a rezolvaproblemele de informaţii publice.

6.4.6 La Demobilizare

[ ] Stabileşte nevoile continue pentru echipele de intervenţie medicală încaz de incidente cu materiale CBRNE şi dacă nu sunt identificate nevoi ulterioare,recomandă către IC ca echipa să se reîntoarcă la serviciu.

[ ] Destină membrii echipei pentru sprijinirea debarcării şi reîmpachetăriiechipamentului, materialelor care trebuiesc reintroduse în completele deechipament.

201

[ ] Se asigură că aranjamentele pentru transportul la bază al echipei suntfăcute;

[ ] Începe strângerea de note de la membrii echipei pentru întocmireaRaportului în urma acţiunii;

[ ] Se asigură că ofiţerii de sector completează rapoartele lor de misiune

[ ] Identifică nevoia şedinţelor de difuzie dezamorsare a Stresului Critic deIncident şi a şedinţelor de Management al Stress-ului (CISM) .

6.4.7 După incident

[ ] Raportează orice îmbolnăvire sau stare neobişnuită care poate fiatribuită expunerii la incident;

[ ] Coordonează revizuirea critică a performanţei echipei;

[ ] Coordonează aranjamentele pentru efectuarea CISMdifuzare/detensionare;

[ ] Întocmeşte raportul preliminar către Managerul Programului Echipei;

[ ] Scrie raportul după acţiune;

[ ] Se asigură că completele de echipament ale Echipei de Intervenţiesunt readuse la starea de dinainte de acţiune;

[ ] Face recomandările pentru revizuirea Ghidului Operaţiunilor de terencătre Echipei de Management a Programului;

[ ] Readuce kitul personal la starea de dinainte de dizlocare.

6.5 Adjunctul Conducătorului Forţei Speciale (ATFL)

6.5.1 Introducere

Constituirea echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cumateriale CBRNE ale MS se bazează pe asigurarea unui răspuns coordonat laincidentele CBRNE într-un mediu metropolitan. Se acordă o atenţie specialăcapacităţii de a identifica agenţii specifici implicaţi şi de a asigura precoce cea maicorectă intervenţie medicală pentru victimele acestor situaţii.

202

Descrierea funcţiilor şi a listei de verificare operaţională al Echipei deIntervenţie se bazează pe cerinţa ca toţi membrii echipei să satisfacă fereastra de90 de minute pentru mobilizare şi răspuns.

Punctul central al coordonării al Echipei de Intervenţie este ConducătorulForţei Speciale (TFL). Această funcţie trebuie să mixeze diferitele discipline dincadrul echipei într-o unitate integrată în timpul unui eveniment.

TFL trebuie de asemenea să primească informaţii de la autorităţile locale,şi alte surse; să pună în aplicare misiunile strategice şi tactice şi să asiguredesfăşurarea adecvată a fluxului informaţional pentru managementul corect alevenimentului.

Este imperativ ca Echipa de Intervenţie să se integreze în structura localăexistentă de comandă, după sosirea la locul incidentului.

TFL trebuie să fie pregătit pentru a se adapta la diferitele variante aleSistemului de Comandă al Incidentelor (ICS) care pot fi folosite de autorităţilelocale. Trebuie să fie foarte clar înţeles de către personalul de comandă şi controlal autorităţilor locale că Echipa de Intervenţie este o resursă care este disponibilăpentru folosul lor şi sub comanda lor operaţională. Această interacţiune trebuie săse desfăşoare într-o manieră cooperantă.

TFL este responsabil pentru managementul şi supravegherea tuturoractivităţilor echipei în timpul îndeplinirii unei misiuni. TFL va raporta direct către:

Agenţia tutelară; Reprezentantul MS; Directorul Programului.


6.5.3 Asistentul Conducătorului Forţei Speciale:

Sprijină TFL în coordonarea şi supravegherea tuturor activităţilor echipei;

Primeşte notificarea unui eveniment de la PC;

Supraveghează direct Ofiţerul Administrativ;

Sprijină TFL în coordonarea activităţilor Sectorului de Logistică şi ÎntărireaLegii;

Îşi menţine condiţia fizică proprie în concordanţă cu standardele agenţieitutelare;

Îşi menţine certificatul de liberă practică şi de CPR;

203

Absolvă cu succes Programul de Tehnician de Substanţe Periculoase;

Absolvă cu succes Cursul de Comandă al Incidentelor cu SubstanţePericuloase;

Posedă flexibilitatea de a fi disponibil pentru mobilizare în urma unuisimplu anunţ;

Posedă cunoştinţe asupra Planului de Răspuns şi cum se integreazămisiunea echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cu materialeCBRNE în acest plan;

Posedă o cunoaştere extinsă a funcţiilor Echipei de Intervenţie, aoperaţiunilor, tacticilor, strategiei şi a elementelor de siguranţă şi protecţie amuncii;

Posedă o puternică abilitate în relaţiile interpersonale;

Posedă competenţă în întocmirea şi punerea în aplicare a conceptelor deplanificare integrată a acţiunilor şi a proceselor;

Posedă deprinderi bune de coordonare interagenţii şi capacitatea de alucra bine cu diferitele componente tehnice şi alte organizaţii;

Posedă o bună capacitate de a comunica efectiv în scris şi oral;

Posedă cunoştinţele necesare pentru punerea în practică a tehnologiilordisponibile pentru sprijinirea misiunilor şi obiectivelor echipelor de intervenţiemedicală în caz de incidente cu materiale CBRNE;

Posedă capacitatea de a fi flexibil, de a improviza, răspândi informaţiile, arezolva conflictele şi de a rezolva problemele;

Asigură respectarea procedurilor de securitate;

Sprijină TFL prin planificarea intervenţiei în eveniment (câteva ore);

Sprijină în supravegherea generală a securităţii muncii în operaţiuniledesfăşurate în coordonare cu Ofiţerul de securitate;

Interacţionează cu Ofiţerul de legătură al MS pentru coordonareaîndeplinirii tuturor cerinţelor de sprijin ale forţei speciale;

204

Îşi asumă responsabilitatea operaţională pentru o parte din echipele deintervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE, dacă echipa esteîmpărţită pentru răspunsul în mai multe locuri;



[ ] Lucrează cu TFL pentru a asigura starea de pregătire de intervenţie aechipei;

[ ] Sprijină TFL în activităţile de pregătire pentru managementul crizelor;

[ ] Sprijină TFL în întocmirea planurilor preliminare de răspuns;

[ ] Se asigură că elementele kitului personal sunt disponibile şi complete;


[ ] Primeşte notificarea misiunii şi detaliile evenimentului aşa cum sunt elecunoscute, de la TFL, iar în situaţia în care TFL nu poate fi contactat de laorganizaţia iniţiatoare;

[ ] Diseminează informaţiile adecvate la personalul potrivit, aşa cum esteindicat;

[ ] Monitorizează informaţiile legate de dezastru din sursele locale cum arfi radioul şi televiziunea;


[ ] Verifică prezenţa membrilor echipelor de intervenţie medicală în caz deincidente cu materiale CBRNE desemnaţi pentru misiune;

[ ] Se asigură că echipamentul/materialele necesare sunt aduse la loculstabilit;

[ ] Se consultă cu TFL asupra obiectivelor probabile ale misiunii şiînsărcinările respective;

[ ] Aduce kitul personal ;

6.6.4 În tranzit

205

[ ] Revizuieşte ultimele informaţii pe măsură ce devin disponibile;

[ ] Revizuieşte sectorul ATFL din prezentul ghid;

[ ] Sprijină TFL în asigurarea că întreg personalul revizuieşte prezentulghid pentru informaţiile referitoare la funcţiile îndeplinite;

[ ] Ca membru al echipei, discută şi colaborează cu personalul decomandă corespunzător al echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cumateriale CBRNE pentru a asigura că cerinţele logistice anticipate (echipamentulindividual de protecţie, cerinţele de decontaminare, protocoalele de comunicaţii şiproblemele îngrijirilor medicale) sunt îndeplinite;

6.6.5 În operaţiile de la faţa locului

[ ] Poartă vesta ATFL ;

[ ] Se asigură că personalul de logistică a descărcat echipamentulnecesar cu asistenţa din partea celorlalţi membrii ai echipelor de intervenţiemedicală în caz de incidente cu materiale CBRNE;

[ ] Sprijină Ofiţerul de Securitate în stabilirea unui plan pentru asigurareasecurităţii locului; pune în aplicare un sistem de verificare a legitimaţiilor, stabileştezona fierbinte, caldă şi rece dacă nu sunt altfel stabilite;

[ ] Coordonează sprijinul administrativ pentru funcţionarea echipelor deintervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE împreună cu Ofiţeruladministrativ.

[ ] Asigură starea de pregătire fizică personală prin nutriţie, hidratare,odihnă şi tehnici de control a stresului adecvate.

[ ] Îndeplineşte şi alte atribuţiuni şi însărcinări stabilite de către TFL.

[ ] Informează schimburile de lucru complet asupra operaţiunilor îndesfăşurare atunci când sunt schimbate de la locul de muncă.

6.6.6 La demobilizare

[ ] Se adună cu echipa pentru informarea asupra stării îndeplinirii misiuniişi elementele de redizlocare sau demobilizare.

[ ] Face aranjamentele de transport la domiciliul echipei

206

[ ] Se asigură că inventarul preliminar al echipei este executat pentru aasigura că întregul echipament este strâns şi rearanjat intact în forma iniţială.

[ ] Returnează elementele de echipament către personalul de Logistică.

[ ] Se asigură că întregul echipament consumabil este reîmprospătat.

[ ] Se asigură că toate pierderile operaţionale sau consumabilele au fostdocumentate pentru înlocuire sau reparare (dacă este posibil)

[ ] Destină membrii echipei pentru sprijinirea despachetării şireîmpachetării echipamentului şi materialelor pentru a fi reintroduse în completelede echipament.


[ ] Raportează orice îmbolnăvire sau stare neobişnuită care pot fi atribuiteexpunerii la incident.

[ ] Sprijină revizuirea critică a performanţei echipei.

[ ] Sprijină TFL în întocmirea raportului de după misiune

[ ] Asigură ca echipamentul Echipei Medicale de Intervenţie să sereaducă la starea de dinaintea misiunii.

[ ] Readuce kitul personal la starea de dinaintea misiunii.

6.7 Ofiţerul administrativ

6.7.1 Introducere

Ofiţerul Administrativ (AO) este responsabil pentru sprijinireaComandantului Forţei Speciale (TFL) şi a locţiitorului său (ATFL) şi coordonareaactivităţilor administrative de la faţa locului în timpul îndeplinirii unei misiuni. Deoarece TFL monitorizează continuu progresele eficacităţii echipei, AO va fi implicatîn culegerea şi înregistrarea secvenţei evenimentelor.

AO este responsabil pentru îndeplinirea funcţiei de Ofiţer cu InformaţiilePublice (PIO) al echipei. Această funcţie în sine este complexă şi de aceea esteabsolut necesar contactul cu PIO local cât mai rapid în timpul incidentului.

207

În îndeplinirea misiunilor, AO va fi responsabil pentru adunarea datelor dela toţi şefii de secţii pentru a fi incluse în raportul final al acţiunii de către TFL.

AO este direct subordonat ATFL.


Asigură sprijinul administrativ pentru TFL şi ATFL;

Înregistrează secvenţa evenimentelor în documentele special destinate aleechipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE;

Urmăreşte conduita pentru menţinerea fluxului informaţionaI către ofiţeriide sector;

Îndeplineşte atribuţiile PIO pentru echipă;

Strânge datele de la sectoare pentru raportul final de după acţiune;

Coordonează activităţile de revizuire şi actualizare planului echipelor deintervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE cu echipa deManagement a programului;

Se asigură că toate înregistrările medicale, de pregătire şi alte înregistrăriale membrilor echipei sunt actualizate;



[ ] Se asigură că tabelele de evenimente sunt gata pentru folosire;

[ ] Se asigură că descrierea funcţiilor operaţionale ale echipelor deintervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE şi Ghidul operaţionalde teren sunt actualizate administrativ

Se asigură că toate înregistrările medicale, de pregătire şi alte înregistrăriale membrilor echipei sunt actualizate;

[ ] Se asigură că toate comunicatele prestabilite de presă sunt actualizateşi corecte;

208

[ ] Întocmeşte toate înregistrările şi documentele necesarefederale/statale şi locale;

[ ] Se asigură că există copiile inventarului echipamentului şi suntactualizate;

[ ] Întocmeşte dosarul administrativ ce conţine, date , formulare şiînregistrări necesare pentru administrarea echipelor de intervenţie medicală în cazde incidente cu materiale CBRNE;

[ ] Menţine o strânsă coordonare cu Echipa de Management aProgramului (PMT) în problemele adecvate;

[ ] Se asigură că Kitul personal este disponibil şi gata pentru deplasare;


[ ] Primeşte notificarea asupra misiunii şi a locului de mobilizare a echipei;

[ ] Se deplasează la locul de mobilizare;

[ ] Monitorizează informaţiile legate de dezastru din sursele locale cum arfi televiziunea şi radioul;

[ ] Strânge documentele necesare pentru dizlocarea echipei pentru a fiînaintate reprezentanţilor federali adecvaţi;



[ ] Anunţă pe ATFL de sosire a echipei;

[ ] Primeşte informarea de la TFL;

6.8.4 În tranzit

[ ] Monitorizează incidentele pe canalul primar de comunicaţii;

[ ] Revizuieşte ghidul;

[ ] Revizuieşte ghidul PIO;

209

6.8.5 În operaţiunile de la faţa locului

[ ] Poartă vesta AO;

[ ] Sprijină TFL în stabilirea ariei operaţionale a echipelor de intervenţiemedicală în caz de incidente cu materiale CBRNE;

[ ] Se întâlneşte cu PIO local pentru a coordona comunicatele de presă şiinformaţii şi transmiterea lor;

[ ] Se asigură că documentele incidentului sunt completate;

[ ] Coordonează cu Ofiţerul de Securitate sistemul de paşapoarte;

[ ] Înregistrează activităţile pertinente ale echipelor de intervenţiemedicală în caz de incidente cu materiale CBRNE în documentele scrisecorespunzătoare sau în cele electronice;

[ ] Stabileşte în coordonare cu PIO local un Centru de Informaţii Comun(JIC) prin intermediul căruia se vor transmite toate informaţiile;

[ ] Coordonează transmiterea către public a informaţiilor medicale cuSectorul de Informaţii şi cercetări medicale şi cu Centrul de Control Toxicologic;

[ ] Asigură condiţia fizică personală prin nutriţie, hidratare, odihnă şicontrolul stresului adecvate;

[ ] Îndeplineşte alte atribuţii şi sarcini stabilite de TFL sau ATFL;

[ ] Informează schimburile de lucru asupra operaţiunilor în desfăşurareatunci când ies din schimb;


[ ] Returnează elementele de echipament personalului de Logistică;

[ ] Se adună pentru informarea echipei asupra stării misiunii şi a noilorsarcini şi misiuni sau demobilizare,

[ ] Colectează rapoartele ofiţerilor de sectoare pentru întocmirea AAR;

[ ] Asigură confidenţialitatea tuturor rapoartelor echipelor de intervenţiemedicală în caz de incidente cu materiale CBRNE;

210

[ ] Se asigură că inventarul echipamentului este actualizat şi trimis înaintede a se părăsi locul incidentului;

[ ] Sprijină personalul de Logistică în întocmirea documentelor adecvatepentru repararea-înlocuirea echipamentului folosit sau uzat;

[ ] Sprijină împachetarea, deplasarea şi încărcarea echipamentului;

[ ] Sprijină curăţarea şi demontarea ariei operaţionale a forţei speciale;


[ ] Raportează orice îmbolnăvire sau stare neobişnuită care poate fiatribuită expunerii la incident;

[ ] Trimite informaţiile cerute pentru AAR;

[ ] Se asigură că echipamentul Echipei Medicale de Intervenţie estereadus la starea de dinainte de misiune;

[ ] Readuce Kitul personal la starea de dinainte de misiune;

6.9 Specialistul de comunicaţii

6.9.1 Introducere

Specialistul de comunicaţii este responsabil pentru managementulsistemului de comunicaţii al forţei speciale în timpul operaţiunilor din cadrulincidentului. Specialistul de comunicaţii se subordonează direct Ofiţerului de SprijinAdministrativ.


Specialistul de comunicaţii evaluează nevoile generale şi întocmeşteplanul de comunicaţii al incidentului;

Asigură managementul frecvenţelor, instalarea, operarea şi întreţinereasistemului de comunicaţii al forţei speciale în timpul operaţiunilor din cadrulincidentului;

Coordonează comunicaţiile cu alte entităţi adecvate;

211

Asigură disponibilitatea tuturor componentelor sistemului de comunicaţii alforţei speciale;

Întocmeşte documentele şi rapoartele adecvate;

Îndeplineşte şi alte atribuţiuni şi însărcinări stabilite în timpul misiunii;




[ ] Se asigură că întregul echipament de comunicaţii este completoperaţional inclusiv are bateriile reîncărcate;


[ ] Monitorizează informaţiile legate de dezastru din sursele locale cum arfi televiziunea şi radioul;

[ ] Asigură echipamentul de comunicaţii pentru personalul adecvat alforţei speciale:

Identifică frecvenţele repartizate; Informează membrii echipei asupra disponibilităţii, folosirii şi îngrijirii

echipamentului; Se asigură că personalul cunoaşte interdicţiile de folosire a radioului

care au fost stabilite;


[ ] Anunţă pe AO de sosire ;

[ ] Se adună pentru informarea Forţei Speciale de către TFL sau oficialiiadecvaţi;

[ ] Sprijină deplasarea şi încărcarea echipamentului;


212

6.10.4 În tranzit:

[ ] Revizuieşte ultimele informaţii legate de dezastru pe măsură ce devindisponibile;

[ ] Revizuieşte prezentul ghid pentru informarea pertinentă asupradescrierii atribuţiilor funcţiei sale, lista operaţională, procedurile operaţionale şi celede securitate;

[ ] Foloseşte perioadele de transport pentru odihnă înainte de sosire lalocul incidentului;

[ ] Discută formularea planului de comunicaţii cu TFL şi OfiţerulAdministrativ;


[ ] Asigură condiţia fizică personală prin nutriţie adecvată, aport de lichideodihnă şi tehnici de control al stresului;

[ ] Poartă vesta adecvată sectorului;

[ ] Sprijină Specialistul de Logistică cu descărcarea, sortarea şi instalareaechipamentului şi ale facilităţilor forţei speciale. Asigură securitatea şi protecţiaechipamentului de comunicaţii împotriva elementelor mediului înconjurător.

[ ] Se întâlneşte cu ofiţerii de legătură locali şi coordonează procedurilede comunicaţii;

[ ] Stabileşte frecvenţele care se folosesc la locul incidentului. Iniţiazăîntocmirea planului de comunicaţii inclusiv a procedurilor pentru comunicaţii cuautorităţile locale;

[ ] Întocmeşte procedurile de comunicaţii care se folosesc în timpulurgenţelor medicale. Stabileşte capacităţile de evacuare medicală. Identifică altesisteme de comunicare care pot spori operaţiile ce se desfăşoară.

[ ] Primeşte informarea iniţială asupra însărcinărilor tactice de la TFL saualte persoane desemnate incluzând:

Raportul asupra situaţiei incidentului; Obiectivele forţei speciale;

213

Însărcinările tactice; Dispunerea de sprijin a Forţei Speciale şi cerinţele acesteia (Baza de

Operaţii); Revizuirea semnalizării de urgenţă şi a procedurilor de evacuare; Revizuirea procedurilor de tratament şi evacuare medicală; Revizuirea procesului de comandare a materialelor şi echipamentului;

[ ] Informează personalul forţei speciale asupra planului de comunicaţii;

[ ] Instalează sistemul de comunicaţii pentru operaţiunile forţei speciale.Stabileşte graficul de funcţionare pentru acoperirea centrului de comunicaţii. Puneîn aplicare sistemul de punere la dispoziţie a echipamentului.

[ ] Menţine tabelul de comunicaţii. Marchează locul personalului adecvatal forţei speciale;

[ ] Îndeplineşte însărcinările tactice încredinţate. Este pregătit să intervinăimediat în operaţiunile de salvare;

[ ] Respectă folosirea tuturor practicilor şi procedurilor de securitateadecvate;

[ ] Anticipează cerinţele şi evaluează eficacitatea sistemului decomunicaţii. Modifică folosirea acestora pentru a satisface cerinţele operaţionale;

[ ] Monitorizează comunicaţiile forţei speciale pentru îndeplinireaprocedurilor stabilite;

[ ] Monitorizează sursele de energie electrică şi starea bateriilor şi asigurăînlocuirea lor la nevoie, le inventariază şi le redistribuie la nevoie.

[ ] Asigură condiţia fizică personală prin nutriţie corespunzătoare,hidratare, odihnă şi tehnici de control a stresului;

[ ] Raportează orice semn sau simptom de stres critic de incident de lacolaboratori şi anunţă Ofiţerul Administrativ (AO);

[ ] Informează pe Ofiţerul Administrativ referitor la îndeplinirea misiunilortactice sau conflictele apărute, deficitele de materiale sau proasta funcţionare aechipamentului;

214

[ ] Informează schimburile la ieşirea de la locul de muncă despredesfăşurarea operaţiunilor echipei;

[ ] Participă la informările zilnice ale forţei speciale;


[ ] Se adună pentru informarea echipei asupra stadiului misiunii şi astabilirii noilor sarcini/ordine de demobilizare.

[ ] Se asigură că uneltele stabilite şi echipamentul sunt inventariate,reambalate şi pregătite pentru transport. Se asigură că întregul echipament decomunicaţii este curăţat adecvat , calibrat şi reambalat pentru transport.

[ ] Sprijină împachetarea, transportul şi încărcarea containerelor deechipament.

[ ] Anunţă specialistul de Logistică de pierderile sau necesităţilepotenţiale de întreţinere a oricăror unelte şi echipament.

[ ] Sprijină demontarea şi curăţarea ariei operaţionale a forţei speciale.


[ ] Raportează orice stare neobişnuită sau îmbolnăvire care poate fiatribuită expunerii la incident.

[ ] Trimite notele personale către Ofiţerul Administrativ pentru a fi incluseîn raportul final. Acestea pot include revizuirile pertinente ale atribuţiilor funcţiei şi alistei operaţionale de verificare ca şi modificările necesare procedurilor.

[ ] Se asigură că toate elementele de echipament care au fost dateSpecialistului de Comunicaţii în faza de mobilizare au fost returnate. Se asigură cătoate radiourile care au fost distribuite, s-au returnat la depozitul de echipament.

[ ] Se asigură că echipamentul de comunicaţii este pregătit pentruurmătoarea misiune.

[ ] După întoarcere, participă la şedinţa de critică a misiunii şi ladetensionarea CISM.

[ ] Readuce kitul personal la situaţia de a putea fi folosit în misiune.

215

6.11 Ofiţerul de securitate

6.11.1 Introducere

Ofiţerul de securitate este responsabil pentru monitorizarea şi evaluareapericolelor pentru securitate şi a situaţiilor de insecuritate ca şi pentru luareamăsurilor pentru asigurarea securităţii personalului. Rolul acestui ofiţer este de aasigura că procedurile de asigurare adecvată a securităţii sunt identificate şi sunturmate strict. Personalul Echipei de Intervenţie în timpul desfăşurării activităţilorechipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE esteexpus la multe riscuri şi pericole în momentul îndeplinirii sarcinilor. Dacă secompromite securitatea de către oricine sau oricând, consecinţele pot fi serioase.Ofiţerul de securitate este direct subordonat TFL.


Ofiţerul de securitate asigură ca personalul să urmeze procedurile desecuritate. Informează TFL asupra problemelor operaţionale şi a pericolelorpotenţiale.

Se concentrează asupra identificării condiţiilor de insecuritate şi apracticilor respective şi se asigură că s-au stabilit soluţiile pentru identificareacorectă a problemelor.

Are autoritatea de a scurt-circuita lanţul de comandă atunci când estenecesar pentru a corecta imediat acţiunile care nu asigură securitatea necesară,cum ar fi scoaterea personalului din ariile cu pericole imediate.

Are autoritatea de a opri toate operaţiunile atunci când după aprecierea luiapare o situaţie de insecuritate sau acţiunile incorecte pot conduce la rănirea saudecesul unor membrii ai echipei.

Are responsabilitatea de a pune în aplicare un plan adecvat de securitatea locului de intervenţie pentru operaţiunile echipei în coordonare cu ComandantulLocal al Incidentului (ICS). Dacă un astfel de plan nu există, el trebuie să seasigure că se va întocmi un astfel de plan pentru asigurarea protecţiei tuturormembrilor echipei de Intervenţie.

Se asigură că Sistemul de Asigurare a personalului este pus în aplicare.Se asigură în coordonare cu Ofiţerul Serviciilor Medicale de Urgenţă că

supravegherea medicală este iniţiată asupra membrilor echipei care intră în zonelepericuloase şi că este executată continuu.

Trimite toate documentele legate de securitate



216

[ ] Revizuieşte ghidurile de securitate şi conştientizează modificările dindomeniile practicilor de securitate

[ ] Trimite informaţiile de securitate către toţi membrii echipei pe măsurăce sunt primite din diferite surse.

[ ] Se asigură că kitul personal este disponibil şi gata pentru deplasare.


[ ] Primeşte notificarea despre încredinţarea misiunii şi a locului demobilizare.

[ ] Se deplasează la locul de mobilizare.

[ ] Monitorizează informaţiile legate de dezastru din sursele locale cum arfi radioul şi televiziunea.


[ ] Anunţă TFL despre sosire.

[ ] Primeşte informarea de la TFL.

[ ] Monitorizează încărcarea echipamentului

[ ] Se asigură că membrii Echipei de Intervenţie au sosit la locul demobilizare cu kitul personal .

[ ] Evaluează împreună cu Ofiţerul cu Operaţiunile Medicale, stareacurentă de pregătire psihologică pentru îndeplinirea misiunii a membrilor forţeispeciale.

[ ] Subliniază conducătorilor de vehicule de echipament nevoia de a alegeo rută de deplasare directă şi sigură către locul incidentului.

[ ] Aduce kitul personal.

6.12.4 În tranzit

[ ] Monitorizează rapoartele de la locul incidentului pentru a stabiliproblemele de securitate ce trebuiesc rezolvate după sosire.

217

[ ] Se asigură că nu se adoptă practici care nu prezintă securitate întimpul deplasării către locul incidentului.

[ ] Revizuieşte secţiunea Ofiţerului de Securitate din prezentul ghid.

[ ] Subliniază interesul pentru securitate în timpul transportului reiterândcă întregul personal este responsabil pentru securitatea proprie şi cea în acţiune.

6.12.5 În timpul operaţiunilor de la faţa locului

[ ] Primeşte informările de la TFL.

[ ] Poartă vesta Ofiţerului de securitate.

[ ] Se asigură că echipamentul şi locul personalului este situat la odistanţă şi direcţie adecvată faţă de epicentrul incidentului.

[ ] Localizează Punctul de Comandă al Incidentului (ICP) şi stabileştelegăturile cu Ofiţerul de securitate local.

[ ] Informează membrii echipei de intervenţie asupra zonelor fierbinţi,calde şi reci, ca şi a zonelor de refacere şi a locului ICP.

[ ] Revizuieşte planul locului incidentului şi transmite informaţiile necesarecătre TFL şi membrii echipei, notând elementele neobişnuite ale terenului şipericolele operaţionale.

[ ] Revizuieşte planul locului incidentului pentru a marca locurile deevacuare de urgenţă şi se asigură că toţi membrii echipei le cunosc.

[ ] Se asigură că toţi membrii echipei cunosc semnalele de alarma deurgenţă şi sistemul de evacuare şi unde să raporteze dacă sistemul este activat.

[ ] Se asigură că membrii echipei de intervenţie lucrează în formaţii deminimum 2 membrii.

[ ] Se asigură că întregul personal care intră în zona periculoasă areechipamentul individual de protecţie adecvat pentru tipul de incident şi/sau agent.

[ ] Se asigură că întregul echipament folosit şi materialele folosite suntdecontaminate şi/sau eliminate corect.

218

[ ] Se asigură, împreună cu Ofiţerul cu Operaţiile Medicale, că s-a instituito arie de refacere sigură dotată cu alimente şi băuturi pentru membrii echipei deintervenţie aflaţi la lucru.

[ ] Stabileşte punctele de observare ale perimetrului pentru monitorizareaconstantă a activităţilor/operaţiunilor şi modificarea condiţiilor care ar pune înpericol operaţiunile.

[ ] Asigură starea de pregătire fizică personală prin nutriţie, hidratare,odihnă şi tehnici de control a stresului adecvate.

[ ] Monitorizează personalul pentru semnele de oboseală, stres psihologicşi răniri.

[ ] Se asigură că sunt monitorizate corect şi constant condiţiileatmosferice/meteorologice.

[ ] În cursul operaţiunilor de noapte, se asigură că este disponibilăiluminarea adecvată şi că este folosită efectiv.

[ ] Asigură închiderea spaţiului aerian de asupra locului incidentului.

[ ] Monitorizează personalul pentru a se asigura că nu este angajat înactivităţile din zona fierbinte peste limitele de rezistenţă.

[ ] Se asigură că echipa de intervenţie poate ieşi din zonele fierbinţi şicalde în limitele de timp stabilite şi că poartă echipamentul de protecţie alrespiraţiei.

[ ] Asigură aplicarea de către membrii echipei a Procedurilor operaţionalestandard ale echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cu materialeCBRNE pentru misiunile lor.

[ ] Identifică imediat semnele lezărilor medicale sau psihologice şi iniţiazăacţiunile corective preliminarii.

[ ] Desfăşoară verificarea PAR la fiecare 30 de minute sau mai des dacăeste necesar.

[ ] Informează schimburile de lucru asupra operaţiunilor în desfăşurareatunci când ies din schimb.

219


[ ] Monitorizează reîncărcarea echipamentului echipelor de intervenţiemedicală în caz de incidente cu materiale CBRNE pentru a se asigura că practicilede securitate sunt respectate.

[ ] Investighează accidentele, culege datele şi completează rapoarteleadecvate ale oricăror accidente care se produc în timpul misiunii

[ ] Completează fişele de accident/rănire pentru MS/Guvern şi cerinţeleorganizaţiilor tutelare.

[ ] Pregăteşte aspectele de securitate (critica) pentru bilanţul intervenţieiechipei.

[ ] Se asigură că aspectele de securitate sunt încorporate în raportul finalal echipei de intervenţie.

[ ] Se asigură că Managementul Stresului Critic de Incident (CISM) estedesfăşurat la momentul şi locul adecvat.

[ ] Se asigură că datele de securitate şi învăţămintele extrase dinintervenţie sunt încorporate în sesiunile viitoare de pregătire, exerciţii şi procedurioperaţionale.

[ ] Se asigură că întregul echipament de securitate personală esterestocat la nivelurile iniţiale.


[ ] Raportează orice îmbolnăvire sau simptom neobişnuit care poate fiatribuit expunerii la incident.

[ ] Trimite notele personale către TFL pentru a fi incluse în Raportul finalal Acţiunii.

[ ] Participă la critica misiunii şi la CISM.

[ ] Readuce kitul personal la starea de dinainte de dizlocare.

[ ] Membrii sectorului vor lua contact cu agenţia tutelară pentru a informaasupra terminării participării la activitatea echipelor de intervenţie medicală în caz

220

de incidente cu materiale CBRNE şi a urma cerinţele de participare şi timp pentruraportare la agenţia lor de origine.

6.13 CONSIDERAŢII ASUPRA SECURITĂŢII FORŢEI SPECIALE

6.13.1 Introducere

Operaţiile echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cumateriale CBRNE constituie una din cele mai complexe şi dificile operaţii pe careun respondent de urgenţă le poate întâlni.

În mod fundamental operaţiunile echipelor de intervenţie medicală în cazde incidente cu materiale CBRNE sunt dependente de diferite discipline carelucrează în strânsă concertare una cu alta.

Dacă oricare din elementele Forţei Speciale (Operaţiile medicale din teren,Pază şi Ordine, Logistică, Operaţiuni Spitaliceşti, Informaţii şi cercetări medicale)nu reuşeşte să-şi îndeplinească atribuţiile într-o manieră sigură şi profesională,riscul de rănire sau deces al unui membru al Forţei Speciale este deosebit decrescut.


Personalul de management al Forţei Speciale are responsabilitateaprimară de a asigura că buna practică de securitate este identificată în planurileoperaţionale de intervenţie, în timpul informărilor Forţei Speciale şi a criticiiintervenţiei şi să se asigure că toate operaţiunile sunt monitorizate pentrurespectarea acestora.

Chiar dacă există un Ofiţer de Securitate al Forţei Speciale, este importantsă subliniem că securitatea nu este numai o responsabilitate exclusivă a altorpersoane. Ea trebuie să fie aplicată în mod egal de către fiecare persoanăimplicată în misiunea echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cumateriale CBRNE.

Toţi membrii Forţei Speciale trebuie să-şi asume responsabilitateapersonală de a desfăşura misiunea lor într-o manieră profesională şi sigură.

Întregul personal al Forţei Speciale are responsabilitatea de a identificaactivităţile nesigure şi condiţiile periculoase, să le raporteze supraveghetorilor lorşi dacă este posibil să reducă astfel de situaţii.

221

6.13.3 Riscuri şi pericole speciale

Personalul care desfăşoară activităţile de răspuns ale echipelor deintervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE este expus la multeriscuri/pericole atunci când îşi îndeplinesc sarcinile cum ar fi:

Agenţi chimici, biologici sau radiologici; Structuri instabile chiar la paşii oamenilor; Materiale care cad sau obiecte care zboară; Expuneri la materiale periculoase; Zgomot excesiv, praf, fum şi foc; Operaţiuni în spaţii închise; Apă sau aer contaminat; Echipamente periculoase; Atacuri armate şi hoţi; Greutăţi în mişcare, oboseală excesivă şi stres; Vreme rea; Medii nefamiliare de muncă;

Dacă securitatea oricărui membru al echipei este compromisă într-unmoment, consecinţele pot să fie serioase.

6.14 Lista Operaţională de verificare


[ ] Este necesar să se evalueze aspectele de securitate nu numai înaintede o activare, dar şi în timpul fiecărei faze a operaţiunilor Forţei Speciale, de laactivare şi până la încetarea misiunii/demobilizare.

[ ] De altfel deşi riscul de răniri pentru personalul Forţei Speciale este celmai mare în timpul operaţiunilor din cadrul incidentului, rănirile se pot produceoricând în alte momente. Un număr de consideraţiuni de securitate asociate cufiecare fază a misiunilor Forţei Speciale sunt prezentate mai jos.

[ ] Consideraţiile de securitate care trebuiesc acoperite pentruurmătoarele categorii de misiuni de răspuns sunt:

Pregătirea; Mobilizarea; Operaţiunile din incident; Activităţi post-incident.

222

[ ] Cea mai bună cale de a asigura o subliniere adecvată a securităţii estede a stabili o atitudine puternică, pozitivă faţă de aceasta în timpul oricăreiactivităţi, exerciţiu sau şedinţe de pregătire ale Forţei Speciale.

[ ] Este important ca toate procedurile şi procesele să fie revizuite atentde către ofiţerii Forţei Speciale pentru a asigura că practicile de securitate suntcorect rezolvate.

[ ] Inventarele de echipament trebuie să fie verificate pentru a asigura căechipamentul individual de protecţie este corespunzător şi disponibil pentru aasigura cerinţele pentru misiunea de răspuns.

[ ] Elementele legate de folosirea efectivă şi în siguranţă a echipamentuluitrebuie să fie evaluate cum ar fi:

Existenţa uneltelor şi a manualelor de întreţinere care trebuie să fie ladispoziţie în fiecare container de transport;

Stocurile adecvate de echipament individual de protecţie; Uneltele, materialele şi echipamentul pentru misiune trebuie să fie gata,

inventariate corect şi stocurile împrospătate sau înlocuite după necesităţi.

[ ] Elementele pentru securitatea personalului Forţei Speciale sunt:

Evaluarea pregătirii lor fizice; Executarea corespunzătoare a examinărilor fizice; Vaccinările corespunzătoare; Disponibilitatea costumelor de protecţie individuale; Disponibilitatea echipamentului de siguranţă adecvat.

[ ] Pregătirea/demonstraţia practicilor corespunzătoare de securitateoperaţională şi a procedurilor trebuie executată pentru întregul personal al ForţeiSpeciale pentru:

Purtarea/operarea în costumele individuale de protecţie; Unelte puternice şi echipamente specializate; Identificarea pericolelor/reducere; Decontaminare; Ridicare/transport obiecte grele; Semnalizare de urgenţă; Operaţiuni în spaţii închise; Folosirea aparatelor de radio; Supravieţuirea indivizilor şi igienă;

223

Îngrijiri de urgenţă.


[ ] Folosirea practicilor şi procedurilor de securitate trebuie să fie ferminstituită la începerea unei misiuni. Aceasta stabileşte tonul şi impactul tuturoroperaţiunilor în cursul unei misiuni.

[ ] Dacă securitatea este văzută ca o primă prioritate de către personalulde management al şi subliniată în cursul informărilor, personalul va reacţiona şi vaavea o atitudine pozitivă faţă de practicile şi procedurile de securitate.

[ ] Pe măsură ce personalul desfăşoară procedurile de mobilizare,următoarele elemente trebuie rezolvate:

Personalul va trebui să sosească pregătit şi cu costumele potrivite; O revizie a stării lor fizice/mentale; Îndepărtarea bijuteriilor, inelelor, ceasurilor, etc.

[ ] Elementele de securitate atunci când personalul operează în jurul unoraeronave cu aripi sau elicoptere sunt:

Protecţia ochilor/urechilor pe pista de zbor; Restrângerea folosirii radiourilor portabile; Purtarea unor costume adecvate temperaturilor scăzute din timpul

zborurilor; Cuşti/coşuri adecvate pentru câini în timpul aterizării/decolării; Controlul accesului personalului Forţei Speciale în zona pistei de

decolare/aterizare; Informarea despre securitate/folosirea semnalelor manuale pentru

avioane.


[ ] Personalul TF va fi cel mai expus la riscuri şi pericole în timpul fazelorde căutare-salvare şi decontaminare ale operaţiunilor.

[ ] Personalul TF trebuie să revizuiască ocazional toată logistica şiactivităţile operaţionale pentru a se asigura că riscurile asociate sunt identificate şirezolvate expeditiv.

224

[ ] Condiţiile potenţial periculoase se pot produce separat sau simultan.Aceasta poate crea un mediu nedorit care poate conduce la apariţia de răniriserioase sau decese în rândul personalului TF.

[ ] Evaluările securităţii trebuie să identifice şi să fie obiectivate în :

Selecţia locului Bazei de operaţii; Zonele de lucru şi cordoanele; Localizarea facilităţilor de sprijin ale TF (reabilitare, sectorul de

tratament, etc.)

[ ] Problemele de securitate trebuie să fie subliniate în timpul informăriloroperaţionale care vor include:

Semnalizarea de salvare şi căile de evacuare; Procedurile de decontaminare de urgenţă; Folosirea vestelor de către comandanţi; Procedurile de evacuare medicală să fie identificate/în funcţiune.

[ ] Elementele de securitate legate de activităţile de căutare/salvare şidecontaminare trebuie să includă:

Asigurarea că acele consideraţii de securitate sunt încorporate înplanurile de muncă;

Operaţiile, inclusiv activităţile logistice, trebuie să fie monitorizate pentrurespectarea practicilor şi procedurilor de securitate;

Asigurarea că pericolele semnificative/unice sunt identificate; Radio-comunicaţiile trebuiesc continuu monitorizate; Disponibilitatea întăririlor de personal; Rotaţia personalului de întărire/perioade de odihnă; Personalul trebuie monitorizat pentru stress/oboseală; Schimbarea condiţiilor de mediu să fie rezolvate satisfăcător.

[ ] Personalul de management al TF trebuie să asigure că tot personalulrespectă cerinţele de igienă personală, inclusiv:

Menţinerea unei hidratări adecvate; Spălarea mâinilor înainte de masă sau băut.

[ ] Rapoartele/investigaţiile asupra rănirilor trebuie să fie întocmite la scurttimp după producere.

225


[ ] Personalul TF trebuie să identifice şi să documenteze problemeleapropiate şi concluziile unei misiuni. Consideraţiile de securitate trebuie să fietratate la importanţa lor deosebită.

[ ] Evaluarea acestor informaţii trebuie să fie făcută cât mai rapid posibildupă reîntoarcerea la bază pentru a asigura că informaţiile detaliate nu suntpierdute.

[ ] Aceste informaţii vor trebui să fie incluse în raportul final al misiunii şi înînvăţămintele trase pentru a întări:

Procedurile operaţionale; Cerinţele de echipament; Exerciţii de pregătire în teren.

[ ] Şedinţa de critică/evaluare trebuie desfăşurată cu întregul personal alTF care a participat la misiune pentru a asigura că toate aspectele misiunii suntluate în considerare.

[ ] Recomandările specifice legate de securitate trebuie să fie incluse înraportul final asupra acţiunii (AAR). Acesta trebuie să includă o discuţie asupramodului în care pot fi îmbunătăţite practicile şi procedurile existente.

[ ] Sesiunile de Management al stresului critic de Incident trebuie să fiedesfăşurate pentru întregul personal al TF.

[ ] Acţiunile trebuie să asigure că echipamentul individual de protecţieeste inventariat şi înlocuit în inventar.

[ ] Toate elementele de echipament refolosibile trebuie să fie verificatepentru securitate în concordanţă cu recomandările producătorului înainte de a fireintroduse în inventar.

226

7. OPERAŢIUNILE DIN TEREN ALE SECTORULUI MEDICAL (MOS)

7.1 Operaţiunile Serviciilor Medicale de Urgenţă

7.1.1 Introducere

Sectorul Operaţiunilor Medicale în Teren va fi compus din şi sprijinit deurmătorul personal:

Ofiţerul cu Operaţiunile Medicale în Teren; Ofiţerul cu operaţiunile medicale de urgenţă; Ofiţerul cu materialele periculoase; Personalul medical mediu (12) ; Tehnicianul cu materialele periculoase (8).

Sectorul Operaţiunilor Medicale în Teren (MOS) va fi compus din sectorulMedical de Urgenţă şi sectorul de Materiale periculoase .

Întregul Personal medical trebuie să îndeplinească cerinţele de pregătiresubliniate în secţiunea de pregătire a Personalului medical.

Întregul Personal medical din Sectorul Operaţiunilor Medicale în Teren sesubordonează Ofiţerului cu Operaţiunile Medicale din Teren (FMOO) prin Ofiţerulcu operaţiunile medicale de urgenţă.

Sectorul Operaţiunilor Medicale în Teren este responsabil pentru iniţiereaidentificării produselor patologice/probelor, decontaminarea şi îngrijirile medicalede urgenţă pentru victimele CBRNE.


Personalul medical din Sectorul Operaţiunilor Medicale în Teren: Execută salvarea victimelor; Sprijină cu colectarea probelor şi identificarea lor; Execută decontaminarea pacienţilor; Asigură sprijinul bazal şi avansat salvator de viaţă pentru victimele

dezastrului; Sprijină echipa locală de materiale periculoase (HAZMAT) în reducerea

efectelor incidentului; Este responsabil pentru aplicarea planurilor operaţionale medicale aşa

227

cum sunt specificate de Ofiţerul cu Operaţiunile Medicale din Teren şi/sau Ofiţerulcu operaţiunile medicale de urgenţă;

Este capabil să poarte sau să-şi scoată echipamentul individual deprotecţie şi să lucreze cu el în orice situaţie;

Este capabil să lucreze cu toate elementele de echipament; Asigură îngrijirile medicale în concordanţă cu protocoalele de tratament

ale echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE şidirectivele medicilor echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cumateriale CBRNE de la faţa locului;

Îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile suplimentare încredinţate în timpulmisiunii.

7.1.3 Lista operaţională de verificare

7.1.3.1 Înainte de activare

[ ] Se asigură că Kitul personal este disponibil şi complet.

7.1.3.2 După activare

[ ] Se deplasează la locul de mobilizare destinat.


7.1.3.3 La punctul de adunare

[ ] Anunţă Ofiţerul cu operaţiunile medicale de urgenţă despre sosire şiprimeşte informarea.

[ ] Sprijină deplasarea/încărcarea echipamentului.

[ ] Asigură primirea elementelor adecvate de costume potrivit funcţiei.

[ ] Primeşte notificarea despre misiunile încredinţate şi instrucţiunile de laOfiţerul cu operaţiunile medicale de urgenţă.

[ ] Se asigură că personalul sectorului a semnat (dacă nu s-a executatînainte de deplasare) Fişa de responsabilitate medicală.

228

7.1.3.4 În tranzit

[ ] Revizuieşte ultimele informaţii despre dezastru.

[ ] Revizuieşte Ghidul Operaţiunilor în teren a echipelor de intervenţiemedicală în caz de incidente cu materiale CBRNE din Serviciul de SănătatePublică (MS) pentru informaţiile pertinente privind descrierea funcţiilor, listeleoperaţionale de verificare, procedurile operaţionale şi cele de securitate.

[ ] Iniţiază îndeplinirea sarcinilor preliminare încredinţate, inclusivmonitorizarea medicală cât mai complet posibil.

[ ] Foloseşte avantajul transportului pentru odihnă înainte de ajungerea ladestinaţie.

7.1.3.5 La locul de mobilizare

[ ] Sprijină Specialistul de Logistică cu descărcarea şi securitateaîmbrăcămintei individuale şi a echipamentului echipelor de intervenţie medicală încaz de incidente cu materiale CBRNE.

[ ] Se adună pentru informarea generală a misiunii din parteaComandantului Forţei Speciale (TFL) şi a altor oficialităţi locale adecvate.

[ ] Sprijină, dacă este necesar, deplasarea către locul incidentului sau adestinaţiei misiunii.

[ ] Primeşte informarea iniţială despre misiunile tactice din parteaOfiţerului cu Operaţiunile Medicale din Teren sau Ofiţerul cu operaţiunile medicalede urgenţă incluzând:

Raportul Situaţiei Incidentului; Obiectivele misiunii; Însărcinările tactice; Informarea asupra planului de comunicaţii, frecvenţelor şi indicativelor

radio. Revizuirea semnalelor de urgenţă/procedurilor de evacuare; Revizuirea procedurilor de decontaminare a pacienţilor; Revizuirea procedurilor de tratament medical; Revizuirea procesului de procurare a materialelor şi echipamentului

suplimentar.

229

[ ] TFL va stabili dacă va menţine întregul personal împreună într-unsector sau îl va împărţi pe specialităţi şi îl va destina pentru a munci simultan îndouă sau mai multe locuri. Dacă este necesară redeplasarea personalului existentcătre diferite locuri acestea vor avea stabiliţi Ofiţerul de sector al fiecăruiaidentificat, etc. Dacă sunt create două sectoare operaţionale, personalul medicalva fi destinat pentru ambele echipe.

7.1.3.6 În timpul operaţiunilor de la faţa locului

[ ] Sprijină Specialistul de Logistică în descărcarea, sortarea şi instalareaechipamentului şi materialelor medicale şi a facilităţilor de sprijin ale ForţeiSpeciale.

[ ] Instalează Sectorul de Operaţiuni Medicale (MOS) în concordanţă cuinstrucţiunile Ofiţerului cu Operaţiunile Medicale din Teren

[ ] Identificarea produselor

Personalul Sectorului de Operaţiuni Medicale (MOS) va lucra cureprezentanţii Echipei locale de Materiale Periculoase şi alţi consultanţi pentruidentificarea imediată a produsului (produselor) prin toate mijloacele posibildisponibile.

Acolo unde este potrivit Ofiţerul cu Materialele Periculoase va desemnapersonalul echipei care va purta echipamentul individual de protecţie de niveluladecvat şi care va executa activitatea de recunoaştere, inclusiv culegerea deprobe în siguranţă care vor fi testate la faţa locului folosind tehnologiile disponibileşi/sau le vor trimite la laboratoarele locale pentru evaluări ulterioare.

O fişă de informare a produselor va fi completată în totalitate pentrufiecare produs aşa cum au fost identificate de către personalul Sectorului deInformaţii/Cercetări medicale (MIRS). În schimb se va da câte o copie fiecăruiOfiţer de sector al echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cumateriale CBRNE cât mai rapid posibil.

[ ] Reducerea efectelor incidentului

Personalul Sectorului de Operaţiuni Medicale (MOS), ce lucrează încolaborare cu echipa (echipele) locală de Materiale periculoase, vor sprijini lamaximum posibil reducerea efectelor incidentului prin îndeplinirea unora dinurmătoarele proceduri adecvate situaţiei:

Săparea de şanţuri; Îndiguire;

230

Neutralizare; Vidare; Recontainerizare; Diluţie; Dispersare accelerată.

Procedurile de reducere a efectelor incidentului adecvate vor fi deciziaOfiţerului cu Operaţiunile medicale din teren în cooperare cu Ofiţerul cu MaterialelePericuloase din Sectorul de Operaţiuni Medicale.

Resursele necesare pentru executarea procedurilor de reducere aefectelor incidentului vor veni atât din echipamentul echipelor de intervenţiemedicală în caz de incidente cu materiale CBRNE cât şi din echipamentul şimaterialele echipei locale de Materiale Periculoase (HAZMAT).

Lista cu toate materialele şi echipamentul echipelor de intervenţiemedicală în caz de incidente cu materiale CBRNE folosite în cursul acţiunilor dereducere a efectele incidentului va fi întocmită în timpul acestei activităţi şi va fidată Specialistului de Logistică.

[ ] Salvarea victimelor

În mod normal, membrii echipelor de intervenţie medicală în caz deincidente cu materiale CBRNE nu vor fi implicaţi în salvarea victimelor dintr-unspaţiu închis sau alte situaţii de încarcerare. Cu toate acestea, în eventualitatea căo astfel de situaţie apare, activitatea în această direcţie va fi executată încolaborare cu unităţile locale de Materiale periculoase/pompieri.

În nici un caz membrii echipei de intervenţie medicală în caz de incidentecu materiale CBRNE nu-şi vor risca inutil viaţa pentru a executa o activitate desalvare.

Nici o activitate de salvare nu se va executa fără costumele adecvate deprotecţie individuală. Costumul adecvat de protecţie pentru anume activitate va fistabilit de către Ofiţerul de securitate.

Încercările de salvare nu vor fi iniţiate decât după ce s-a stabilitdecontaminarea.

Echipa de intervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE deintrare/salvare va iniţia procedurile de decontaminare grosieră la fiecare pacient pecare îl întâlnesc înainte de a trece acest pacient către echipa de decontaminare.

În cazul unui scenariu cu victime multiple, pacienţii ambulatorii vor fievacuaţi primii, urmaţi de pacienţii aproape ambulatorii şi apoi de cei inconştienţi.

Victimele decedate vor fi evacuate la dispoziţia TFL şi decontaminateînainte de a fi predate echipelor mortuare locale.

[ ] Decontaminarea pacienţilor

231

Se va stabili cât mai rapid posibil o alee de decontaminare cu mai multelinii, după sosirea echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cumateriale CBRNE, utilizând membrii echipei.

Întregul echipament de decontaminare va trebui să fie funcţional înainte capersonalul echipei să intre în aria periculoasă pentru a executa salvarea saurecunoaşterea.

În mod minimal, decontaminarea grosieră va fi executată asupra tuturorpacienţilor probabili sau cunoscuţi ca fiind supuşi riscului unei contaminărisecundare.

Decontaminarea se va executa în trei stadii:

Decontaminarea grosieră, care include scoaterea pacientului din aria derisc înalt, urmată de eliminarea hainelor , apoi de o spălare din cap până înpicioare cu soluţiile adecvate (în mod normal - apă, în afara situaţiilor care implicăcontaminarea cu metale grele).

Decontaminarea secundară , care include spălarea din cap până înpicioare de o manieră sistematică folosind soluţiile specifice destinate pentrudecontaminare stabilite de către Ofiţerul cu Informaţiile Medicale (MIO), carelucrează în colaborare cu Ofiţerul de Securitate şi cu Ofiţerul Serviciilor Medicalede Urgenţă şi este urmată de spălarea cu apă călduţă sau cu ser fiziologic.

Decontaminarea definitivă, va fi executată printr-o spălare suplimentarăşi ştergere până la punctul în care nu mai este posibil ca vre-un produs toxic sărămână pe pacient. Acest grad de decontaminare în mod normal nu poate fiobţinut pe teren, cu excepţia unor situaţii excepţionale. Cel mai ades poate fiobţinut ca o parte a decontaminării executate în spital.

Decontaminarea de urgenţă, va fi executată atunci când personalulechipelor de intervenţie ce poartă costumele de protecţie individuală au fost răniţisau s-au îmbolnăvit atunci când lucrau în zona caldă sau fierbinte. Procedurainclude spălarea imediată şi ştergerea din cap până în picioare a costumului deprotecţie individuală purtat urmată de scoaterea costumului într-un mod rapid şicare reduce la minimum riscul contaminării secundare. Individului I se va face oevaluare preliminară şi se va indica examinarea medicală de către personaluladecvat din zona rece.

În timpul executării decontaminării, se vor face încercări rezonabile pentrureducerea răspândirii contaminării secundare.

În situaţiile cu aflux masiv de victime, toate eforturile rezonabile vor fiîntreprinse pentru a decontamina pe cei expuşi şi/sau răniţi folosind cele mairapide şi eficiente practici posibile.

Căile aeriene vor fi eliberate şi curăţate primele, apoi vor fi tratate răniledeschise, apoi restul corpului de o manieră sistematică din cap până în picioare.

232

Spălarea şi frecarea se va executa folosind pensulele adecvate şi lichidelede spălare într-un mod care să nu determine abraziuni sau iritaţii ale pielii.

Clătirea se va face folosind apă de temperatură potrivită şi într-un modcare reduce împroşcarea, iritaţia pielii sau rănirile.

În timpul procesului de decontaminare, plăgile decontaminate trebuie săfie acoperite cu pansamente ocluzive.

În situaţiile cu pacienţi multiplii sau cu pacienţi cu răniri/îmbolnăviri critice,se va acorda prioritate executării decontaminării grosiere pe cât de rapid posibil şidacă este adecvat clinic administrarea de antidoţi indicaţi situaţiei înainte deexecutarea decontaminării.

Pacienţii care necesită proceduri critice (cum ar fi intubaţia, puncţia dedecompresiune, etc.) vor fi scoşi de pe aleea de decontaminare pentru caprocedura respectivă să se poată aplica în siguranţă şi să nu interfere cu procesulde decontaminare a celorlalte victime.

Pacienţilor care necesită o îngrijire critică nu li se vor aplica procedurilemai costisitoare cu excepţia cazurilor în care sunt implicaţi membrii echipelor deintervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE.

[ ] Îngrijirea pacienţilor

Sectorul de Operaţiuni Medicale (MOS) nu este o resursă liber folosibilă lalocul dezastrului. Sistemul de urgenţă local va rămâne principalul furnizor deîngrijiri medicale generale. De altfel, personalul echipei va fi folosit pentru asatisface nevoile:

Victimelor întâlnite direct de către echipa de intervenţie; Personalului echipei de intervenţie şi a celui de sprijin; Respondenţilor locali.

Asistentul medical de urgenţă va fi responsabilul primar pentru acordareaîngrijirilor medicale sub autoritatea Ofiţerului de Operaţiuni Medicale din teren,Ofiţerului cu Operaţiunile medicale de urgenţă şi/sau medicului echipelor deintervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE.

Tehnica de examinare primară sau secundară BTLS vor fi utilizate la toţipacienţii, cu accentuarea terapeutică asupra căilor aeriene, a respiraţiei şi asprijinului circulator.

Personalul MOS implicat în asigurarea îngrijirilor preliminare vor avea de aface cu pacienţi instabili pe care îi vor încredinţa cât mai rapid posibil autorităţilorlocale.

Antidoţii se vor administra în conformitate cu protocoalele adecvate detratament medical CBRNE (vezi anexa E). Toate medicamentele administrate şi

233

alte tratamente asigurate vor fi înregistrate în Raportul Pacienţilor IncidentuluiCBRNE, care va fi legat de genunchiul sau cotul pacientului.

Centrul de Control al Toxicelor trebuie să fie notificat asupraemnelor/simptomelor întâlnite şi consultat pentru opţiunile de tratament când estenecesar.

Devierile de la protocoalele medicale pot fi efectuate doar cu permisiuneamedicului echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cu materialeCBRNE de la faţa locului.

Cât mai rapid posibil, pacienţii vor fi pregătiţi pentru transport iar starea lorde pregătire va fi raportată către Ofiţerul de transport/evacuare din Punctul deComandă al Incidentului.

[ ] Dirijarea Pacienţilor

Personalul echipelor de intervenţie va reţine informaţiile despre oricarepacient pentru care se desfăşoară decontaminarea sau se administreazămedicaţia. Aceasta se va executa prin îndepărtarea părţii de completate de jos afişei de triaj a pacientului şi/sau înregistrarea rapidă a informaţiilor asupra fiecăruipacient pe Fişa de Raportare a expunerii la Incidentele CBRNE (Anexa B).Această informaţie va fi necesară pentru a înregistra datele referitoare la pacienţiidin populaţie care au fost întâlniţi.

[ ] Sectorul de Operaţiuni spitaliceşti (HOS) va sprijini ofiţerul de evacuaredin comunitatea locală în înregistrarea capacităţilor spitaliceşti de primire a răniţilorîmpreună cu stabilirea numărului de pacienţi trimişi fiecărui spital. Informaţia va fiînregistrată în documentele de Transport ale echipelor de intervenţie medicală încaz de incidente cu materiale CBRNE de către Ofiţerul cu Operaţiunile Spitaliceşti(HOO).

[ ] Îngrijirile medicale pentru membrii Echipei de Intervenţie

Orice membru al Echipei de intervenţie ce necesită îngrijri medicale vaavea completată documentaţia, incluzând:

Fişa de îngrijire medicală a pacienţilor echipelor de intervenţie medicalăîn caz de incidente cu materiale CBRNE;

Fişele şi rapoartele agenţiei tutelare; Fişele locale şi federale adecvate.

Echipa de management a proiectului va asista cu sprijinul completăriidocumentaţiei şi sprijinirea investigaţiilor ulterioare (Despăgubirile muncitorilor,etc.).

234

Tratamentul acordat va fi în concordanţă cu nevoile medicale alemembrilor Echipei de intervenţie. Deciziile finale referitoare la îngrijiri vor fi luate decătre medicul echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cu materialeCBRNE MOP şi de Ofiţerul cu operaţiunile medicale de urgenţă.

Ofiţerul cu operaţiunile medicale de urgenţă va recomanda Ofiţerului cuOperaţiunile medicale din teren (FMOO) o decizie asupra statusului îndatoririlorfiecărui rănit sau îmbolnăvit din cadrul Forţei Speciale (inclusiv rămânerea la loculincidentului, încredinţarea unor îndatoriri mai uşoare, oprirea de la îndeplinireaîndatoririlor şi înapoierea la domiciliu).

Orice rănit sau îmbolnăvit din cadrul Forţei Speciale care necesită a fievacuat de la locul incidentului va fi stabilizat medical de către specialiştii medicaliai echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE,înaintea transportului.

Ofiţerul cu operaţiunile medicale de urgenţă va stabili destinaţia medicalăoptimă şi metoda de transport.

Un membru al echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cumateriale CBRNE poate fi destinat să fie excorta rănitului pentru a asiguraîngrijirile optime pentru acesta.

TFL va comunica detaliile pertinente prin intermediul Postului de Comandălocal al Incidentului (ICP) şi canalele guvernamentale adecvate către agenţiacăruia îi aparţine membrul Echipei rănit şi către Directorul de Program.

TFL sau medicul echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cumateriale CBRNE va informa pe scurt întregul personal asupra accidentului, stăriimembrului Echipei, destinaţia evacuării şi îngrijirile acordate.

La nevoie se vor face actualizări periodice ale rănirilor membrului forţeispeciale şi a stării sale.

[ ] Urmărirea membrilor Echipei răniţi

Ofiţerul cu operaţiunile medicale de urgenţă va asigura ca membrii răniţi aiForţei Speciale îngrijiţi de către echipa medicală să primească direcţionarea şiurmărirea problemelor lor medicale în funcţie de indicaţii.

Ofiţerul cu Operaţiunile medicale din teren (FMOO) va lucra cu Echipa deManagement a Programului (PMT) pentru a asigura că toate documentele de lucrunecesare sunt trimise la MS la momentul necesar.

[ ] Decesul unui membru al Forţei Speciale

În eventualitatea decesului unui membru al Forţei Speciale, AjutorulŞefului Forţei Speciale (ATFL)şi Ofiţerul cu operaţiunile medicale de urgenţă vorverifica identitatea şi vor confirma decesul individului. Cauza probabilă a morţii vafi specificată dacă este posibil. Informaţia trebuie dată TFL cât mai rapid posibil.

235

Trebuie asigurată securitatea obiectelor personale ale membrului decedat,cum ar fi verigheta, bijuteriile, etc.

TFL va destina un membru al Forţei Speciale pentru a însoţi cadavrulmembrului echipe la locul unde se va face autopsia. Transferul rămăşiţelor va ficoordonat cu personalul Comandantului local al Incidentului şi echipa mortuară.

Ofiţerul cu operaţiunile medicale de urgenţă va iniţia documentareaadecvată pentru a înregistra detaliile referitoare la cauza decesului şi sprijinireainvestigaţiilor ulterioare.

TFL va evalua impactul de stres al accidentului/incidentului asuprapersonalului Forţei Speciale şi va stabili capacitatea sa operaţională.

Anunţarea familiei va fi făcută în coordonare cu agenţia tutelară amembrilor echipei cât mai rapid posibil. Nu va fi dată nici o informaţie către presăînaintea asigurării că familia a fost anunţată adecvat. Va fi responsabilitateaagenţiei tutelare a individului să anunţe iniţial familia. Cu toate acestea dupăîndeplinirea misiunii, TFL şi/sau o persoană stabilită de el va exprima sprijinulEchipei de Intervenţie pentru familia decedatului cât mai rapid posibil.

Responsabilitatea primară pentru aranjamentele funerare va fi a agenţieicare a angajat echipele de intervenţie medicală în caz de incidente cu materialeCBRNE, cu sprijin suplimentar de la Echipa de Management a Programului.

Echipa de Management a Programului va lucra cu angajatorul echipelor deintervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE pentru a se asiguracă documentele necesare pentru despăgubirea familiei decedatului sunt lucrateprompt.

7.1.3.7 La demobilizare

[ ] Ofiţerul cu Operaţiunile Medicale din Teren (FMOO), în consultare cuTFL, va stabili momentul când operaţiunile sectorului lor sunt îndeplinite.

[ ] Echipamentul desemnat şi materialele vor fi inventariate, asigurate,reambalate şi pregătite pentru deplasare.

[ ] Personalul sectorului va raporta locului de demobilizare stabilit, de omanieră încadrată în timp, aducând echipamentul utilizat al echipelor deintervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE.

[ ] Întregul personal se va aduna pentru informarea echipei asupra stăriimisiunii şi stabilirea unei noi misiuni /demobilizării.

[ ] Toate elementele încredinţate personalului MOS vor fi readunate şiîncredinţate specialistului de Logistică.

[ ] Specialistul de Logistică va fi imediat anunţa asupra pierderilor şinevoilor de întreţinere a oricăror echipamente.

[ ] Întregul personal al echipelor de intervenţie va sprijini încărcareaechipamentului în mijloacele de transport către domiciliu.

236

[ ] După revenirea la domiciliu, întregul personal al echipelor deintervenţie va sprijini descărcarea echipamentului şi redepozitarea sa pentru aasigura pregătirea pentru următoarea misiune.

7.1.3.8 După incident

[ ] Personalul va raporta orice semn sau simptom neobişnuit care arputea fi atribuit expunerii la incident.

[ ] Notele personale şi rapoartele vor fi trimise către Ofiţerul cuOperaţiunile medicale din teren (FMOO) pentru a fi incluse în raportul final alacţiunii.

[ ] Kitul personal va fi readus la starea de dinaintea dizlocării.[ ] Rapoartele de supraveghere medicală vor fi completate şi returnate

echipei de management a programului.[ ] Rapoartele de rănire vor fi completate atunci când este indicat.[ ] Examinările fizice vor fi desfăşurate, atunci când este indicat de către,

Directorul Operaţiunile medicale a echipelor de intervenţie medicală în caz deincidente cu materiale CBRNE şi/sau specialişti clinici desemnaţi.

[ ] Întregul personal al echipei va participa la critica misiunii şi la şedinţelede Informaţii critice şi managementul stresului (CISM) atunci când se ţin.

[ ] Membrii echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cumateriale CBRNE care nu sunt de serviciu pot fi mobilizaţi pentru a sprijini membriiechipei care au fost dizlocaţi în returnarea echipamentului la starea completă depregătire pentru o nouă misiune.

[ ] Membrii sectoarelor var lua contact cu agenţia angajatoare pentru ainforma despre terminarea participării lor la activarea echipelor de intervenţiemedicală în caz de incidente cu materiale CBRNE şi a urma datele de raportare acerinţelor agenţiilor lor tutelare.

7.2 Ofiţerul cu Operaţiunile medicale din teren (FMOO)

7.2.1 Introducere

Ofiţerul cu Operaţiunile medicale din teren (FMOO) este responsabilpentru managementul şi supravegherea Sectorului de Operaţiuni Medicale (MOS).Ofiţerul cu Operaţiunile medicale din teren (FMOO) este subordonat direct ŞefuluiForţei Speciale (TFL).


Asigură întocmirea şi punerea în aplicare a planului MOS; Supraveghează Ofiţerul cu operaţiunile medicale de urgenţă şi Ofiţerul

237

cu Materialele Periculoase; Se asigură că personalul local de răspuns este asistat cu culegerea

informaţiilor, identificarea produselor, salvarea victimelor, decontaminarea,îngrijirile pacienţilor, dirijarea pacienţilor şi securitatea locului incidentului

Se asigură că personalului forţei Speciale i se acordă îngrijirilemedicale adecvate la fel ca şi victimelor dezastrului;

Se asigură că întregul echipament repartizat MOS este destinat pentruşi este folosit adecvat;

Se asigură că toate activităţile de la faţa locului sunt executate într-unmod sigur şi coordonat;

Primeşte informări şi rapoarte de situaţie şi asigură că întregul personalal sectorului este informat asupra modificărilor situaţiei;

Asigură rapoartele de situaţie, menţine înregistrările MOS şi rapoarteleşi pregăteşte Raportul Final al MOS;

Îndeplineşte orice sarcină şi îndatoriri suplimentare care îi suntrepartizate în timpul misiunii.



[ ] Se asigură că Kitul personal este disponibil şi gata pentru dizlocare.


[ ] Primeşte notificările asupra locului de mobilizare;

[ ] Monitorizează informaţiile legate de dezastru din sursele locale cum arfi TV şi radioul.



[ ] Anunţă TFL asupra sosirii şi primeşte informările;

[ ] Se asigură că tot personalul desemnat a ajuns;

[ ] Sprijină deplasarea/încărcarea echipamentului;

238

[ ] Se asigură că tot personalul sectorului a semnat fişa deresponsabilitate medicală;

[ ] Coboară containerul de supraveghere medicală din eşalon, dacăechipa se deplasează cu autobuzul;

[ ] Se asigură că kiturile de antidoţi sunt conform indicaţiilor;

[ ] Coordonează cu personalul de logistică descărcarea şi securitateacostumelor de protecţie şi a echipamentului echipelor de intervenţie medicală încaz de incidente cu materiale CBRNE;

[ ] Se adună pentru informarea generală a misiunii de la TFL şi alteoficialităţi locale adecvate;

[ ] Dacă este necesar, sprijină în plecarea la locul incidentului sau ladestinaţia fixată;

[ ] Primeşte informarea iniţială şi misiunile tactice de la TFL care vorinclude:

Raportul situaţiei Incidentului; Obiectivele misiunii la locului incidentului; Însărcinările tactice; Informarea asupra planului de comunicaţii, frecvenţe, destinaţii radio; Revizuirea semnalizării de urgenţă/proceduri de evacuare; Revizuirea procedurilor de decontaminare a pacienţilor; Revizuirea procedurilor de tratament medical; Revizuirea procesului de procurare de materiale suplimentare şi

echipament; Revizuirea documentaţiei corecte a pacienţilor şi a procedurilor de

înregistrare la locul incidentului;

[ ] Stabileşte cu TFL dacă să menţină personalul adunat într-un sectorsau să-l dividă în două grupuri separate de lucru. Dacă redizlocarea personaluluiexistent se va executa în locuri diferite FMOO va stabili un Ofiţer de sector pentrufiecare grup. FMOO sa va asigura de asemenea că sunt destinaţi un număr egalde specialişti pentru ambele echipe, iar dacă nu este aşa va lua măsurilenecesare.

239

7.2.3.4 În tranzit

[ ] Revizuieşte ultimele informaţii despre dezastru;

[ ] Revizuieşte ghidul echipelor de intervenţie medicală în caz deincidente cu materiale CBRNE pentru informaţiile pertinente referitoare la funcţii,lista de verificare, operaţiuni, proceduri operaţionale şi de securitate;

[ ] Iniţiază monitorizarea dinainte de intrarea personalului dacă esteindicat;

[ ] Stabileşte comunicaţiile cu Ofiţerul Controlor al personalului medical deurgenţă local pentru a primi actualizarea informaţiilor;

[ ] Foloseşte avantajul creat de timpul de deplasare pentru a se odihniînainte de sosire;

[ ] Lucrează cu MIRO pentru a începe procedurile ID;


[ ] Poată vesta Şefului Operaţiunilor medicale din teren;

[ ] Se asigură că personalul sectorului este repartizat Logisticii pentrudescărcarea materialelor echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cumateriale CBRNE;

[ ] Se asigură că Sectorul Operaţiunilor Medicale (MOS) este stabilit;

[ ] Primeşte informaţiile actualizate de la TFL;

[ ] Se asigură că personalul iniţiază purtarea costumelor de protecţie;

[ ] Se asigură că decontaminarea de urgenţă este stabilită conformAnexei G;

[ ] Se asigură că decontaminarea tehnică este stabilită conform anexei F;

[ ] Se asigură că decontaminarea pacienţilor este stabilită conform anexeiE;

240

[ ] Se asigură că aria de reabilitare este stabilită;

[ ] Se asigură că semnalele de urgenţă sunt primite;

[ ] Se asigură că sistemul de comunicaţii cu variatele sectoare aleechipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE estestabilit;

[ ] Asigură interacţiunea cu Coordonatorul Echipei locale de materialepericuloase pentru a rezolva problemele reducerii efectelor incidentului;

[ ] Asigură interacţiunea cu Ofiţerul de Control al ambulanţei local pentrua rezolva problemele îngrijirilor pacienţilor

[ ] Se asigură că practicile de securitate sunt urmate de către întregulpersonal al sectorului;

[ ] Se asigură că verificarea PAR este făcută la minimum 30 de minute şimai des dacă este nevoie;

[ ] Stabileşte schema de muncă/odihnă şi o trimite Ofiţerului ambulanţei şicel cu materialele periculoase;

[ ] Se asigură că echipamentul şi materialele necesare sunt obţinute de laLogistică;

[ ] Evaluează nevoile continue ale echipei pentru continuareaoperaţiunilor pentru eficienţă şi le modifică dacă este nevoie;

[ ] Se asigură că nevoile de sănătate şi binefacere ale personaluluiechipei sunt îndeplinite;

[ ] Rezolvă orice coordonare, comunicare sau probleme personale dincadrul MOS;

[ ] Asigură starea de pregătire fizică personală prin nutriţie adecvată,aport de lichide, odihnă şi tehnici de control al stresului;

[ ] Se asigură că personalul rănit al echipei de intervenţie este tratatprompt şi adecvat;

241

[ ] Menţine Ofiţerul cu operaţiunile medicale de urgenţă şi Ofiţerul cumaterialele periculoase la curent cu informaţiile şi strategiile de management alincidentului;

[ ] Face rapoarte periodice asupra progreselor către TFL despre realizări,conflicte şi nevoi operaţionale;

[ ] Se sfătuieşte cu MOP pentru rezolvarea problemelor legate deîngrijirile medicale;

[ ] Asigură completarea tuturor fişelor de evaluare/solicitare şi pentruControlul Drogurilor;

[ ] Participă la sesiunile strategice ale Forţei Speciale cu TFL;

[ ] Actualizează înlocuirea schimburilor în operaţiunile continue în cadrulrotaţiilor ciclului de muncă;


[ ] Revizuieşte starea îndeplinirii sarcinilor curente ale echipei şi asigurăTFL dacă eforturile continue sunt garantate;

[ ] Informează personalul MOS asupra stării misiunii şi a directivelor deredistribuire/demobilizare;

[ ] Asigură urmărirea oricărui membru al Forţei Speciale tratat de cătrepersonalul echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cu materialeCBRNE;

[ ] Se asigură că toate uneltele şi echipamentul sunt inventariate,reambalate şi pregătite pentru deplasare;

[ ] Se asigură că sectorul de Logistică este anunţat despre instrumenteleşi echipamentul MOS distrus sau lipsă;

[ ] Se asigură că BASEOPS este demontată şi curăţată;


242

[ ] Raportează orice semn sau simptom neobişnuit care poate fi atribuitexpunerii la incident;

[ ] Coordonează participarea personalului MOS la critica misiunii ForţeiSpeciale şi la CISM

[ ] Se asigură că rapoartele sunt întocmite continuu şi trimise la TFL

[ ] Pregăteşte raportul final al MOS;

[ ] Readuce kitul ‘‘GO’’ la starea de dinaintea dizlocării;

[ ] Face recomandările pentru revizuirea ghidului echipelor de intervenţiemedicală în caz de incidente cu materiale CBRNE;

[ ] Se asigură că echipamentul MOS este gata pentru următoareadizlocare;

[ ] Membrii sectorului vor lua contact cu agenţia lor angajatoare pentru ainforma despre terminarea participării la activarea echipelor de intervenţiemedicală în caz de incidente cu materiale CBRNE şi a timpului şi raportăriicerinţelor participării către jurisdicţia lor proprie;

7.3 Ofiţerul Serviciilor medicale de urgenţă (EMSO)

7.3.1 Introducere

Ofiţerul Serviciilor medicale de urgenţă (EMSO) este responsabil demanagementul şi supravegherea funcţiei medicale a Forţei Speciale în timpul uneioperaţiuni la un incident. EMSO este subordonat direct Ofiţerului cu Operaţiunilemedicale din teren (FMOO).


Ofiţerul Serviciilor medicale de urgenţă:

Este responsabil pentru întocmirea şi punerea în aplicare a Planului deManagement Medical;

Coordonează toate activităţile medicale; Supraveghează direct personalul medical mediu şi asigură respectarea

de către acesta ei a tuturor procedurilor de securitate; Este responsabil de stabilirea nevoilor medicale logistice şi

243

organizaţionale; Primeşte informările şi rapoartele de situaţie şi se asigură că tot

personalul medical este informat asupra schimbărilor; Asigură rapoartele de situaţie, întocmeşte înregistrările, rapoartele şi

evaluările; Direcţionează acordarea îngrijirilor medicale pentru victimele

incidentului şi personalul Forţei Speciale; Asigură acordarea continuă a îngrijirilor medicale, evaluarea şi

coordonarea cu toate entităţile medicale locale existente; Îndeplineşte orice sarcină şi îndatorire suplimentară ce I se

încredinţează în timpul misiunii;





[ ] [ ] Primeşte notificarea despre încredinţarea misiunii şi a locului demobilizare.



[ ] Anunţă FMOO despre sosirea echipei;

[ ] Primeşte informările de la TFL;

[ ] Se asigură că tot personalul desemnat ajuns la locul destinat;

[ ] Informează personalul desemnat;

[ ] Revizuieşte de pregătire a echipamentului relevant;

[ ] Procură medicamentele specificate în lista de medicamente dacă estenecesar;

244

[ ] Iniţiază şi menţine structura organizaţională şi integritatea echipeimedicale în toate fazele misiunii;

[ ] Se întâlneşte cu personalul desemnat pentru a stabili dacă estepregătit, self-suficient şi echipat adecvat pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin;

[ ] Se asigură că personalul are kiturile de antidoţi necesare;

[ ] Se asigură că personalul desemnat este informat adecvat şi înţelegeurmătoarele:

Aşteptările de performanţă individuale/ale echipei; Problemele echipei când desfăşoară misiunea; Metodele pentru stabilirea unor rapide schimbări în priorităţile Forţei

Speciale;

[ ] Desemnează personalul adecvat pentru sprijinirea mişcării şi încărcăriiechipamentului;

[ ] Se asigură că personalul desemnat primeşte echipamentul necesar(radiotelefon, veste, măşti, etc.);

[ ] Se asigură că specialiştii medicali completează fişa NDMS deasigurare de responsabilitate;

[ ] Aduce Kitul personal ;

[ ] Se asigură că personalul are kiturile personale;

[ ] Informează personalul Forţei speciale asupra procedurilor de sprijinmedical şi resursele considerate ca fiind disponibile;

[ ] Încredinţează responsabilităţi şi supraveghează personalul îndescărcare şi încărcare şi securitate a echipamentului personal şi al ForţeiSpeciale în coordonare cu Specialistul de Logistică;

[ ] Evaluează şi stabileşte disponibilitatea resurselor pentru cerinţelelogistice identificate în conjuncţie cu Specialistul de Logistică.

[ ] Se întâlneşte cu FMOO şi primeşte:

Informările când sunt disponibile;

245

Face cunoştinţă cu personalul local cu care va lucra Forţa Specială.

[ ] Adună personalul desemnat pentru informarea generală a misiunii dela TFL şi oficialităţile locale adecvate;

[ ] Identifică materialele şi echipamentul care trebuie să fie mişcate cuprioritate către aria desemnată;

[ ] Supraveghează deplasarea personalului către ariile desemnate alelocului incidentului;

7.3.3.4 În tranzit

[ ] Revizuieşte ultimele informaţii legate de dezastru disponibile de laradio şi TV;

[ ] Revizuieşte secţiunea Ofiţerul Serviciilor medicale de urgenţă dinprezentul ghid;

[ ] Se asigură că întregul personal revizuieşte informaţiile din ghidreferitoare la descrierea funcţiei respective, lista operaţională, procedurileoperaţionale şi cele de securitate;

[ ] Discută şi coordonează cerinţele logistice anticipate cu FMOO şiSpecialistul de Logistică;

[ ] Se asigură că întregul personal desemnat foloseşte avantajul oferit dedeplasare pentru odihnă înainte de sosire;


[ ] Poartă vesta Ofiţerul Serviciilor medicale de urgenţă;

[ ] Desemnează personalul care să sprijine Specialistul de Logistică ladescărcarea, sortarea şi stabilirea echipamentului pentru activităţile operaţiunilormedicale;

[ ] Stabileşte personalul pentru a executa supravegherea medicală dedinaintea intrării;

246

[ ] Stabileşte personalul care să facă parte din echipa de decontaminaredacă este necesar;

[ ] Primeşte informarea iniţială asupra misiunilor tactice de la FMOO şioficialităţile locale adecvate care va include:

Raportul de situaţie al incidentului; Obiectivele Forţei Speciale; Misiunile tactice; Structura/cerinţele Forţei Speciale; Cerinţele de raportare pentru raportul de situaţie; Stabilirea planului iniţial de comunicaţii, frecvenţe şi indicative;

[ ] Se asigură că personalul poartă corespunzător echipamentul adecvatde protecţie individuală şi protecţia respiratorie;

[ ] Revizuieşte semnalizarea de urgenţă şi procedurile de evacuare carevor fi folosite;

[ ] Revizuieşte procedurile de tratament medical/evacuare ce vor fifolosite;

[ ] Revizuieşte procesul de comandare a materialelor şi echipamentului;

[ ] Revizuieşte capacităţile medicale locale şi procedurile de transportiniţiate;

[ ] Începe procesul general de evaluare pentru determinarea cerinţelorfuncţionale/nevoilor imediate, odihnă şi perioadele de rotaţie pentru personal,adecvarea echipamentului şi a facilităţilor de sprijin;

[ ] Desfăşoară evaluarea nevoilor/localizează resursele disponibile;

Stabileşte procedurile de predare a pacienţilor şi cele de reaprovizionaremedicală;

[ ] Trimite informaţiile la FMOO despre nevoile suplimentare deresurse/capacităţi medicale speciale. Informaţiile vor fi trimise pe canalele decomandă către oficialităţile locale şi ale EMS.

[ ] Evaluează operaţiunile echipei în desfăşurare pentru eficienţă şi lemodifică la nevoie. Aceasta poate include adecvarea şi efectivitatea tacticilor,

247

evaluarea pierderilor de echipament şi nevoile acestuia, evaluareaantidoţilor/pierderilor şi problematica transportului pacienţilor.

[ ] Asigură condiţia fizică personală prin nutriţie şi hidratare adecvată,odihnă şi tehnici de control al stresului;

[ ] Asigură nevoile de sănătate şi bunăstare a personalului echipeiinclusiv:

Nevoia de a bea lichide, mânca şi odihnă; Evaluarea oboselii prelungite la personal; Evaluarea semnelor de Stress Critic de Incident la personal;

[ ] Coordonează cu FMOO şi Ofiţerul cu materialele periculoaseprocedurile de decontaminare ce vor fi folosite pentru:

Decontaminarea tehnică; Decontaminarea medicală; Triajul decontaminării;

[ ] Lucrează cu Ofiţerul cu materialele periculoase pentru a asiguraintegrarea personalului medical în operaţiunile de salvare în scopul evaluăriimedicale, decontaminării şi stabilizării victimelor înaintea transportului deevacuare.

[ ] Coordonează managementul şi tratamentul rănirilor oricărui membru alForţei Speciale, evacuarea medicală către locul de îngrijiri locale sau reîntoarcereala domiciliu, fişele de tratament, fişele/rapoartele locale sau federale şicomunicaţiile cu Postul de Comandă al Incidentului (ICP) şi organizaţia tutelară.

[ ] Coordonează problemele în eventualitatea decesului unui membru alForţei Speciale în conjuncţie cu ATFL:

Securitatea efectelor personale; Iniţiază documentarea adecvată; Comunicarea cu TFL, ICP local şi organizaţia tutelară; Transferă rămăşiţele la medicina legală; Coordonează activităţile cu Postul Local de Comandă, MS şi instituţia

funerară;[ ] Evaluează impactul asupra operaţiunilor continue ale Forţei Speciale;

[ ] Monitorizează coordonarea la faţa locului cu alte funcţii din cadrulForţei Speciale/alte echipe de salvare/oficialităţi locale;

248

[ ] Face legăturile cu personalul local medical de urgenţă şi cu agenţiilede sprijin disponibile pentru a defini sprijinul medical adecvat, mijloacele deevacuare a pacienţilor şi comunicaţiile cu elementele existente ale sistemuluimedical;

[ ] Asigură îngrijirile medicale directe adecvate pentru personalul ForţeiSpeciale care este rănit. Aceasta include şi intervenţia de Management a StresuluiCritic de incident şi Managementul Stresului (CISM) pentru personalul ForţeiSpeciale dacă este nevoie;

[ ] Asigură ghidarea pentru personalul de supraveghere în problemele deauto-îngrijire;

[ ] Se asigură că procedurile şi practicile adecvate de securitate suntînţelese şi monitorizate pentru corectitudine;

[ ] Evaluează capacitatea resurselor desemnate de a îndeplinicerinţele/cere resurse suplimentare dacă sunt necesare;

[ ] Rezolvă orice problemă de coordonare, comunicare sau de personaldin cadrul sectorului serviciului medical de urgenţă;

[ ] Face rapoartele periodice de progres în domeniul OperaţiunilorMedicale din teren către FMOO şi a realizărilor/conflictelor identificate înîndeplinirea sarcinilor ca şi în disponibilitatea resurselor;

[ ] Actualizează înlocuirea schimburilor în totalitate în operaţiunile îndesfăşurare atunci când sunt scoase din ciclul de rotaţie;

[ ] Asigură completarea tuturor fişelor de evaluare/îngrijire a pacienţilor şia controlului existenţei drogurilor controlate;

[ ] Participă la sesiunile strategice ale Forţei Speciale cu ofiţerii echipei şicu TFL;

[ ] Coordonează managementul victimelor decedate cu Sectorul deîntărire a legalităţii;

[ ] Informează schimburile de lucru în cadrul tuturor operaţiunilor continueatunci când sunt scoase din ciclul de lucru;

249


[ ] Revizuieşte starea îndeplinirii sarcinilor curente ale echipei şi anunţăFMOO dacă continuarea eforturilor este garantată;

[ ] Informează personalul echipei asupra stării misiunii şi direcţiile dedemobilizare/reîncredinţare de sarcini;

[ ] Coordonează urmărirea necesară şi îngrijirile pentru oricare membru alForţei Speciale tratat de către personalul medical;

[ ] Asigură că toate uneltele desemnate şi echipamentul suntinventariate, returnate la depozit şi pregătite pentru deplasare;

[ ] Înregistrează orice pierdere operaţională şi cerinţe potenţiale deîntreţinere de unelte şi echipament;

[ ] Destină personalul pentru sprijinirea demontării şi curăţării Bazei deOperaţiunii a Forţei Speciale;

[ ] Destină personalul pentru a sprijini împachetarea, mişcarea şiîncărcarea echipamentului;

[ ] Trimite note personale şi documentaţii către specialistul de comunicaţiiatunci când este indicat;


[ ] Raportează orice semn sau simptom de stres critic de incident carepoate fi atribuit expunerii la incident;

[ ] Întocmeşte Raportul final al Serviciului medical de urgenţă;

[ ] Se asigură că toate materialele încredinţate personalului sectoruluiEMS în timpul fazei de mobilizare au fost returnate;

[ ] Coordonează participarea personalului EMS la critica misiunii şisesiunea CISM;

[ ] Readuce Kitul personal la starea de dinaintea deplasării;

250

[ ] Membrii sectorului vor lua contact cu agenţia lor tutelară pentru ainforma despre terminarea participării lor la activarea echipelor de intervenţiemedicală în caz de incidente cu materiale CBRNE şi vor lua la cunoştinţă decerinţele de reîntoarcere la activităţile lor din cadrul agenţiilor tutelare.

7.4 Asistentul medical de urgenţă

7.4.1 Introducere

Asistenţii medicali de urgenţă sunt responsabili pentru executareaîngrijirilor medicale şi a decontaminării pacienţilor într-o operaţie legată de unincident CBRNE. Asistenţii medicali de urgenţă sunt subordonaţi Ofiţerului cuOperaţiunile Medicale din Teren (FMOO) prin Ofiţerul cu operaţiunile medicale deurgenţă.


Asistenţii medicali de urgenţă sunt responsabili pentru: Îngrijirile generale de sănătate şi cele medicale pentru întregul personal

al Forţei Speciale şi a victimelor din incident, sub supravegherea Ofiţerului EMS întimpul unui eveniment CBRNE;

Punerea în aplicare a planului medical de acţiune specificat de cătreOfiţerul cu operaţiunile medicale de urgenţă;

Acordarea de îngrijiri medicale în concordanţă cu protocoalele detratament ale echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cu materialeCBRNE şi/sau directivele MOP de la locul incidentului;

Folosirea echipamentului încredinţat; Îndeplinesc şi orice altă sarcină sau atribuţie suplimentară încredinţată

în timpul unei misiuni;





[ ] Primeşte notificarea şi instrucţiunile pentru sosirea la locul demobilizare;

251

[ ] Monitorizează informaţiile legate de dezastru din sursele locale cum arfi radioul şi televiziunea;

[ ] Raportează la locul de mobilizare destinat la momentul stabilit;


[ ] Aduc Kitul personal ;

[ ] Anunţă pe Ofiţerul cu operaţiunile medicale de urgenţă de sosire;

[ ] Semnează fişa de responsabilitate;

[ ] Sprijină la nevoie transferul şi încărcarea echipamentului ForţeiSpeciale dacă este nevoie;

[ ] Se adună pentru informarea de către TFL a Forţei Speciale;

[ ] Coordonează securitatea şi disponibilitatea drogurilor controlate cuSpecialistul de Logistică;

7.4.3.4 În tranzit

[ ] Revizuieşte secţiunea Asistenţilor medicali de urgenţă din ghidulechipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE;

[ ] Revizuieşte ultimele informaţii legate de dezastru din sursele localedisponibile TV şi radio;

[ ] Foloseşte timpul la dispoziţie pentru a se odihni;


[ ] Poartă vesta adecvată a sectorului;

[ ] Sprijină instalarea Sectorului de Operaţiuni Medicale (MOS) şi a aleeide decontaminare;

252

[ ] Execută supravegherea medicală înainte şi după ieşirea personaluluiechipelor de intervenţie care poartă Costume Individuale de Protecţie;

[ ] Sprijină personalul care poartă Costume Individuale de Protecţie;

[ ] Asigură starea de pregătire fizică personală prin nutriţie adecvată,ingestie de lichide, odihnă şi tehnici de control a stressului;

[ ] Acordă îngrijirile medicale respondenţilor din personalul local şi amembrilor echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cu materialeCBRNE în concordanţă cu Protocoalele adecvate de Tratament ale echipelor deintervenţie medicală în caz de incidente cu materiale CBRNE (vezi anexa E) şi sauMOP ale echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cu materialeCBRNE

[ ] Sprijină decontaminarea pacienţilor sub direcţia Ofiţerului Serviciuluimedical de urgenţă şi/sau Ofiţerului cu materialele periculoase;

[ ] Întocmesc documentele medicale adecvate pentru fiecare pacientîntâlnit;

[ ] Însoţesc personalul echipelor de intervenţie rănit la spital subconducerea FMOO sau EMSO;

[ ] Informează schimburile de lucru asupra tuturor operaţiunilor îndesfăşurare atunci când sunt scoşi din ciclul de lucru;


[ ] Anunţă şeful de sector atunci când sarcinile sunt îndeplinite;

[ ] Sprijină în demontarea elementelor MOS ale Serviciului medical deurgenţă;

[ ] Asigură strângerea şi returnarea echipamentului şi materialelor cătreOfiţerul cu Logistica;


[ ] Raportează orice semn sau simptom de stres critic de incident carepoate fi atribuit expunerii la incident;

253

[ ] Participă la critica misiunii Forţei Speciale şi la sesiunea de Combaterea Stresului Critic de Incident;

[ ] Sprijină asigurarea că echipamentul este gata pentru viitoarea misiune;

[ ] Readuce kiturile personale la starea de dinaintea misiunii;

[ ] Membrii sectorului vor lua contactul cu agenţia tutelară pentru ainforma despre terminarea participării lor la activarea echipelor de intervenţiemedicală în caz de incidente cu materiale CBRNE şi a stabili momentulreîntoarcerii la lucru.

254

8. ANEXA A

8.1 PROCEDURILE DE DECONTAMINARE A PACIENŢILORECHIPELOR DE INTERVENŢIE MEDICALĂ ÎN CAZ DE INCIDENTE CUMATERIALE CBRNE

I. SCOP

De a asigura o procedură operaţională standard pentru executareadecontaminării pacienţilor în ambulator, non ambulator şi a celor decedaţi care aufost expuşi la un agent care are riscul contaminării secundare.

II. ECHIPAMENT NECESAR

A. Materiale de Decontaminare

Tancuri de spate de decontaminare/spray-uri 8Pensule - cu păr moale 4Pensule - cu păr tare 4Periuţe de dinţi 10Bureţi/mănuşi 10bidoane de 5-galoane 20Bazine de păstrare 2Plăci /tărgi 4SăpunÎnălbitorChingi 4-6Duş 2Recipiente de gunoi 10Conuri de marcare 18BandăProsoape 500Plăci drepte 8Foarfeci 8Corturi de decontaminare 1Trailer de decontaminare 1Rezervor de apă 1Pachete de haine 500Seturi de Piese de schimb2

255

B. Materiale medicale

Măşti pentru oxigen (10)4 x 4’s4 x 9’sPansamenteAspirator (10)Adm. Oxigen cu regulator (10)BVMs (10)TrianguleColerete cervicaleBandă adezivă 3’’Pipe traheale (#5,3)Kituri de antidoţi (MARK I, cianuri)

III. APLICARE

A. Metoda Standard

1. Procurarea echipamentului necesar pentru trailerul de depozitare.

1. 2. Localizaţi o arie de 30/30 m plată, sigură, protejată în vecinătatea zoneifierbinţi şi protejată de mass media şi public.

3. Aria selecţionată trebuie să fie poziţionată astfel încât să fie controlul peverticală parter -etaj şi să aibă controlul direcţiei curenţilor de aer/vânt.

4. Aria de decontaminare trebuie să fie la nivelul solului sau situată înapropierea intrării.

5. Un minimum de două persoane trebuie să fie destinate pentru instalareasistemului în conformitate cu diagrama ataşată.

6. Trebuie folosite conuri sau benzi pentru delimitarea perimetrului.

7. Punctele de intrare şi de ieşire trebuiesc marcate bine.

8. Suficiente unităţi de haine de unică folosinţă trebuie să fie existente pentru afi folosite în locul hainelor contaminate şi pentru înlocuirea echipamentului.

9. Sistemul trebuie astfel construit pentru a putea fi folosit pentru executareadecontaminării medicale, decontaminării tehnice sau a ambelor.

256

10. Soluţiile de decontaminare trebuie să fie amestecate în conformitate cuanexa.

11. Măştile de rezervă pentru protecţia căilor respiratorii trebuie să fie disponibileimediat.

12. Sistemul poate fi modificat pentru a include trailerul de decontaminare ca oparte a ariei de decontaminare sau să fie folosibil ca al doilea sector dedecontaminare.

13. Duşul de decontaminare din PVC poate fi folosit ca o alternativă la spălareacu un spray la unul sau mai multe din locurile de spălare/ştergere.

14. Prosoapele şi pachetele de haine trebuie să fie depozitate într-o arie curatăîmpreună cu materialele medicale.

15. Eforturile rezonabile pentru situaţie trebuie iniţiate pentru a controla fuga;salvarea vieţilor este o prioritate.

IV. PROCESUL

A. Fiecare pacient considerat a fi expus la un agent care prezintă riscul uneicontaminări secundare i se va face cel puţin o decontaminare grosieră.

B. Decontaminarea grosieră (stropeşte şi şterge)

1. Pacienţi Ambulatori

a. Se va executa uzual pentru personalul echipei de intrare.

b. Pacienţii vor fi conduşi direct prin voce, Portavoce şi/sau semnale cu mâinilecătre aria de decontaminare grosieră în interiorul ariei fierbinţi dar în afara ariei derisc maxim.

c. pacienţilor li se va ordona să se dezbrace de haine şi desuuri.

d. Ori de câte ori este posibil, veţi pune efectele personale în recipiente pentruhainele uzate, separând efectele personale (portofeluri, inele, ceasuri, etc.) înpungi de plastic transparent marcate cu numele victimei , sau un număr unic deidentificare (de exemplu, fişa de triaj, bilet, etc.) pus în pungă ori de câte ori esteposibil.

257

e. Elementele particulate trebuie să fie aspirate, pensulate sau şterse pe toatezonele contaminate.

f. Folosind pulverizatoare de apă sau de soluţii diluate de înălbitor şi apoi seexecută o ştergere de 1 minut din cap până în picioare.

g. Victimele vor ţine gura şi ochii închişi în timpul decontaminării.

h. Se continuă către sectorul de decontaminare.

2. Pacienţi Non-Ambulatori

a. Echipa de intrare va trebui să scoată victimele din aria cu risc înalt în cel mairapid mod posibil şi să-I transporte (preferabil pe o targă sau pe o planşetă) cătremarginea periferică a zonei fierbinţi, către zona caldă.

b. Se vor îndepărta hainele pacientului, tăindu-le dacă este nevoie, până ladesuuri.

c. Puneţi hainele în recipienţi speciali.

d. Elementele particulate de pe pielea pacienţilor vor fi aspirate, pensulate sauşterse.

e. Folosind sprayuri de mână sau duşuri spălaţi pacienţii cu apă călduţă cca. 1minut, începând cu faţa şi căile aeriene, apoi rănile deschise, urmate de o spălaresistematică din cap până în picioare.

f. Când spălaţi faţa închideţi gura şi pensaţi narinele.

g. Asiguraţi-vă că axilele, organele genitale şi spatele sunt spălate.

h. Spălaţi planşeta sau targa cu care a fost adus pacientul înainte de transferulacestuia către zona rece.

i. Dacă este suspectată o leziune a coloanei cervicale şi colereta estedisponibilă, aplicaţi colarul cât mai rapid posibil.

j. În afara situaţiei când este necesară decontaminarea secundară, treceţipacientul prin aleea de decontaminare pentru a fi rapid uscat, acoperit, învelit cu opătură şi apoi transportat în zona rece pe o planşetă.

258

k. Personalul din zona rece protejat corespunzător va lua pacientul şi îi vaacorda îngrijirile în conformitate cu protocolul echipelor de intervenţie medicală încaz de incidente cu materiale CBRNE.

l. Dacă este implicat un agent radiologic, echipa de decontaminare va cercetapacientul pentru radiaţii cu echipamentul de detecţie şi va raporta rezultateleechipei de tratament.

C. Decontaminarea secundară (ştergere/spălare /ştergere)

1. Pacienţi Ambulatori

a. În funcţie de starea pacientului, de numărul de victime, de mediul şiresursele de personal, se poate lua decizia de a executa decontaminareasecundară prin mult mai atenta curăţare a fiecărui pacient. Aceasta se va face înaria de decontaminare din zona caldă.

b. Pacientul va fi spălat din cap până în picioare folosind apă şi săpun (apa cufăină sau fulgi de ovăz poate fi folosită dacă este suspectat un agent radiologic)sau o diluţie de hipoclorit de sodiu (înălbitor 5%).

c. Pensule moi sau bureţii pot fi folosiţi pentru a curăţa pacientul în modsistematic, începând cu capul.

d. Pensularea se va face astfel încât să se îndepărteze produsul dar fărăabraziunea sau iritarea pielii.

e. Pacientul trebuie stropit sistematic dar fără a se supra stropi sau contaminasecundar.

f. Acoperiţi plăgile deschise cu comprese /şi sau bandaje după cedecontaminarea este completă.

g. Irigaţia ochilor se va face folosind ser fiziologic fie printr-o canulă nazală fieprin lentilele Morgan (plasate pe un ochi anesteziat). Pentru decontaminareaochilor nu vor fi folosite ale soluţii de decontaminare decât serul fiziologic.

h. Uscaţi pacientul şi acoperiţi-l cu o pelerină; apoi transportaţi-l în zona rece laaria de tratament.

i. Dacă este suspectat un agent radiologic şi echipamentul de detecţie estedisponibil, executaţi determinarea radiaţiilor din cap până în picioare notând nivelul

259

de radiaţii şi raportând Ofiţerului cu materialele periculoase va stabili dacă estenecesară o decontaminare ulterioară înainte de intrarea în zona rece.

2. Pacienţi Non-Ambulatori

a. În funcţie de starea pacientului, numărul de victime, de mediu şi de resurselede personal, se poate lua decizia de a se executa decontaminarea secundară prino mai atentă curăţare a fiecărui pacient.

b. Va fi nevoie de minimum doi echipieri de decontaminare pentru fiecarepacient pentru a executa decontaminarea în această situaţie.

c. O dată ajuns în aleea de decontaminare, pacientul pe o planşetă va fi pus pedouă ghiduri de asupra unui bazin de păstrare.

d. Căile aeriene trebuie stabilite şi protejate şi oxigenul administrat pe mascăfacială.

e. Pacientul va fi spălat din cap până în picioare folosind apă şi săpun sau osoluţie diluată de hipoclorit de sodiu (.5%), (apa cu făină sau fulgi de ovăz poate fifolosită dacă se suspectează un agent radiologic).

f. Pensulele cu păr moale sau bureţii pot fi folosiţi pentru spălarea sistematică.

g. Pensularea se va face astfel încât să se îndepărteze produsul dar fărăabraziunea sau iritarea pielii.

h. Pacientul trebuie stropit sistematic dar fără a se supra stropi sau contaminasecundar.

i. Acoperiţi plăgile deschise cu comprese /şi sau bandaje după cedecontaminarea este completă.

j. Asiguraţi-vă că axilele, organele genitale şi spatele sunt spălate atent şişterse.

k. Ştergeţi cu grijă planşeta, dacă nu se doreşte schimbarea ei cu o planşetăcurată, înainte ca pacientul să fie transportat în zona rece.

l. Irigaţia ochilor trebuie executată folosind soluţie de ser fiziologic fie printr-ocanulă nazală fie prin intermediul lentilelor Morgan pe ochi anesteziat.

260

m. Dacă este suspectat un agent radiologic şi echipamentul de detecţie estedisponibil, executaţi cercetarea pacientului din cap până în picioare notândnivelurile şi raportându-le Ofiţerului cu materialele periculoase şi/sau echipei detratament.

n. Uscaţi rapid pacientul, acoperiţi-l cu o pătură de o manieră încapsulatoare.

o. Înaintea transportului în zona rece, îndepărtaţi tot echipamentul folosit pentrutratament şi aruncaţi-l în recipientele cu deşeuri.

p. Transferaţi pacientul la personalul protejat corespunzător din zona rece.

V. TRIAJUL DECONTAMINĂRII

A. În cazurile implicând un număr mare de pacienţi, se va acordaprioritate decontaminării grosiere (1) a pacienţilor ambulatorii, urmată de (2)decontaminarea pacienţilor conştienţi dar, non-ambulatori, după care (3) pacienţiiinconştienţi, non-ambulatori trebuie decontaminaţi. Victimele decedate au cea maijoasă prioritate.

B. Prioritatea de Triaj a pacienţilor va fi înscrisă pe frunte cu un creion adecvatde către echipa de intrare/decontaminare. Ca alternativă se pot folosi benzile detriaj ataşate de pumnul pacienţilor pentru a indica prioritatea lor. Roşu esteprioritatea 1; galben este prioritatea 2; verde este prioritatea 3; şi gri esteprioritatea 4.

VI. DECONTAMINAREA DE MASĂ

A. În cazurile cu un număr extraordinar de mare de pacienţi, TFL poatedecide executarea unora din următoarele:

1. Folosirea trailerului de decontaminare şi a sistemului standard dedecontaminare.

2. Procurarea a unor benzi de 1½” până 1¾” şi folosirea unui spray pentru astropi cât mai mulţi pacienţi posibil în masă. Hainele lor trebuie dezbrăcate cândstau şi strânse de către personalul de întărire a legii. Pacienţii trebuie să li se dea1 minut pentru ştergere şi să fie dirijaţi către un sector de decontaminaredesemnat sau către aria de tratament.

3. Folosirea unui tun de apă cu unghi larg de împrăştiere pentru a uda cât maimulţi pacienţi posibil cu ce s-a executat la nr.2 de mai sus.

261

4. Folosirea unei combinaţii a numerelor 1,2 şi 3.

VII. ACORDAREA ÎNGRIJIRILOR AVANSATE

A. Pacienţii expuşi la un agent suspectat de a fi neuroparalitic şi care ausimptome trebuie să li se dea antidoţii Mark I imediat preferabil cu pieleadecontaminată dacă este posibil şi continuat în timpul decontaminării.

B. Pacienţii care necesită îngrijiri critice (cum ar fi intubaţie, puncţiedecompresivă, etc.) vor fi scoşi din aleea de decontaminare pentru ca procedurasă se poată aplica în siguranţă şi să nu interfere cu procesul de decontaminare apersonalului rămas. O dată executate acestea, decizia va fi luată de Ofiţerul cuoperaţiunile medicale de urgenţă fie de a returna pacientul pentru decontaminarefie de a se acoperi complet cu o pătură şi trimis în zona rece.

C. Pacienţii care necesită îngrijiri critice nu vor fi îngrijiţi în dauna celor carenecesită îngrijiri mai puţin critice cu excepţia cazurilor în care este implicat unmembru al echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cu materialeCBRNE.

D. Deciziile referitoare la gardul îngrijirilor avansate care trebuie acordate va filuată de Ofiţerul cu operaţiunile medicale de urgenţă în conjuncţie cu Ofiţerul cuOperaţiunile Medicale.

VIII. DECONTAMINAREA DECEDAŢILOR

A. Conducătorul Forţei Speciale în coordonare cu oficialităţile locale va stabilicum să se manipuleze decedaţii.

B. Nici o victimă decedată nu va fi luată de la locul incidentului fără să fiedecontaminată atât grosier cât şi secundar.

C. O decizie va fi luată de Ofiţerul cu materialele periculoase, în conjuncţie cuOfiţerul cu Operaţiile din Teren, dacă să se execute decontaminarea grosierăatunci când cadavrul este găsit înaintea deplasării decedatului către aleea dedecontaminare.

D. Decontaminarea decedaţilor se va face după ce s-a terminatdecontaminarea celor vii.

E. Victimele care au decedat în timpul tratamentului (Deces sub tratament) vorfi puse într-un sac de cadavre şi scos cât mai rapid posibil către aria marcată cu

262

eticheta gri care este încadrată cu personal local. Ofiţerul cu Operaţiunile Medicaledin Teren va fi anunţat atunci când se produce un Deces sub Tratament.

263

9. ANEXA B

9.1 PROCEDURILE TEHNICE DE DECONTAMINARE ALE ECHIPELORDE INTERVENŢIE MEDICALĂ ÎN CAZ DE INCIDENTE CU MATERIALECBRNE

I. SCOP

De a asigura procedura operaţională standard pentru executarea decontaminării(tehnice) a personalului ce poartă costume individuale de protecţie (PPE) şi care afost expus la un agent care determină riscul unei contaminări secundare.

II. ECHIPAMENT NECESAR

A. Materiale de Decontaminare

Tancuri de spate de decontaminare/spray-uri 8Pensule - cu păr moale 4Pensule - cu păr tare 4Periuţe de dinţi 10Bureţi/mănuşi 10bidoane de 5-galoane 20Bazine de păstrare 2Plăci /tărgi 4SăpunÎnălbitorChingi 4-6Duş 2Recipiente de gunoi 10Conuri de marcare 18BandăProsoape 500Plăci drepte 8Foarfeci 8Corturi de decontaminare 1Trailer de decontaminare 1Rezervor de apă 1Pachete de haine 500Seturi de Piese de schimb 2

B. Materiale medicale

264

Măşti pentru oxigen (10)4 x 44 x 9PansamenteAspirator (10)Adm. Oxigen cu regulator (10)BVM (10)TrianguleColerete cervicaleBandă adezivă 3’’Pipe traheale (#5,3)Kituri de antidoţi (MARK I, cianuri)

III. INSTALARE

A. Metoda standard

1. Aduceţi echipamentul necesar de la trailerul de depozitare.

2. Localizaţi o arie de 30/30 m plată, sigură, protejată în vecinătatea zonei fierbinţişi protejată de mass media şi public.

3. Aria selecţionată trebuie să fie poziţionată astfel încât să fie controlul peverticală parter -etaj şi să aibă controlul direcţiei curenţilor de aer/vânt.

4. Aria de decontaminare trebuie să fie marcată la intrare.

5. Un minim de două persoane trebuie să fie destinate pentru instalarea sistemuluiîn conformitate cu diagrama ataşată.

6. Benzile şi conurile trebuie folosite pentru identificarea perimetrului ariei.

7. Intrarea şi ieşirea trebuie să fie bine marcate.

8. Trebuie să fie disponibile suficiente unităţi de unică folosinţă pentru a fi folositeîn locul hainelor şi a echipamentului contaminate.

9. Sistemul trebuie să fie configurat pentru executarea decontaminării medicale, adecontaminării tehnice sa a ambelor.

10. Soluţiile de decontaminare trebuie să fie amestecate în conformitate cu anexat.

265

11. Măştile de protecţie a căilor respiratorii de rezervă trebuie să fie disponibileimediat.

12. Sistemul poate să fie modificat pentru a include trailerul de decontaminare ca oparte a ariei de decontaminare sau să fie independent ca un sector secundar dedecontaminare.

13. Duşul de decontaminare din PVC poate fi folosit ca o alternativă la spălarea cufurtunul la unul sau mai multe posturi de spălare/ştergere.

14. Prosoapele şi pachetele de haine trebuie să fie depozitate într-o arie curatăîmpreună cu materialele medicale.

15. Eforturile rezonabile pentru situaţie trebuie iniţiate pentru a controla fuga;salvarea vieţilor este o prioritate.

IV.PROCESUL

A. Personalul poate intra în aria de decontaminare din zona fierbinte.

B. Uneltele vor fi depuse în zona murdară într-un loc special destinat.

C. Un membru al echipei de decontaminare va confirma că personalul care trebuiesă fie decontaminat este O.K. şi are mijloacele adecvate de aer. Dacă există oproblemă se va iniţia decontaminarea de urgenţă.

D. Înlăturaţi astfel decontaminanţii:

1. Păşiţi în bazinul de stocare.

2. Costumele de protecţie trebuiesc examinate pentru rupturi şi tăieturi.

3. Iniţiaţi spălarea/ştergerea/spălarea Costumelor individuale de protecţieîncepând cu capul şi sistematic deplasaţi jetul de decontaminat către jos pânăla picioare.

4. Evitaţi supra stropirea şi împrăştierea.

5. Asiguraţi-vă că cizmele, mănuşile, genunchierele şi axila sunt curăţate.

6. Folosiţi un susţinător dacă este nevoie.

266

7. Repetaţi stropirea/spălarea ştergerea până consideraţi că s-a curăţat

8. Folosiţi verificatorul decontaminării dacă este disponibil.

9. Ieşiţi din aria de spălare/stropire.

E. Înlăturaţi/înlocuiţi măştile de protecţie .

1. Deschideţi costumul cu grijă dacă folosiţi protecţia pentru vapori (nivel A).

2. Dacă costumul este desfăcut, strângeţi-l la loc astfel ca faţa murdară să fie lainterior şi apoi puneţi-l jos.

3. Schimbaţi aparatul de respirat /sau înlocuiţi filtrele uzate, punându-le în zonamurdară. Schimbarea aparatului de respirat va necesita asistenţa din parteaunui membru al echipei de decontaminare.

4. Schimbarea completă a unui aparat de respirat este de preferat înlocuirii doar asticlei.

5. Piesa de faţă va fi lăsată pe loc.

F. Se scoate costumul de protecţie.

1. Dacă este posibil, individul va sta jos pe un scaun. Scoaterea costumului va fiefectuată de un membru al echipei de decontaminare.

2. Scoateţi tuburile şi benzile dacă au fost folosite.

3. Scoateţi mănuşile exterioare; întoarceţi-le.

4. Lăsaţi costumul jos.

5. Scoateţi cizmele; puneţi-le în recipientul destinat.

6. Completaţi scoaterea costumului; puneţi-l în recipientul destinat.

7. Scoateţi masca facială şi puneţi-o în recipientul destinat.

8. Scoateţi hainele pentru temperaturi crescute/scăzute dacă au fost folosite.

G. Scoateţi orice haină personală dacă se suspectează contaminarea.

267

H. Continuaţi cu duşul de decontaminare, dacă este nevoie.

I. Uscaţi pacientul şi îmbrăcaţi-l în haine curate.

J. Trimiteţi-l la sectorul de Reabilitare pentru odihnă, rehidratare şi monitorizaremedicală.

268

10. ANEXA C

10.1 PROCEDURILE DE DECONTAMINARE DE URGENŢĂ ALEECHIPELOR DE INTERVENŢIE MEDICALĂ ÎN CAZ DE INCIDENTE CUMATERIALE CBRNE

I. SCOP

De a asigura o procedură operaţională standard pentru executarea decontaminăriide urgenţă pentru un membru al ECHIPELOR DE INTERVENŢIE MEDICALĂ ÎNCAZ DE INCIDENTE CU MATERIALE CBRNE ce poartă costumul personal deprotecţie (PPE) şi care a suferit o îmbolnăvire, rănire sau o ruptură a costumului întimp ce lucra în zona fierbinte sau caldă.

II. ECHIPAMENTUL NECESAR

Spray de spate pentru decontaminare; Cutii cu rezervoare de apă; Foarfeci; Planşete sau tărgi; Bazine de contenţie improvizate (dacă este posibil); Cuţit pentru tăierea chingilor;

III. PROCEDURA

A. Anunţul “Membru ale Echipei pe jos” (indicând locul) la radio sau prin sistemullocal de comunicaţii. Dacă persoana se află în zona fierbinte, echipa de rezervătrebuie să fie activată şi trimisă, dacă este nevoie pentru a aduce membrul“căzut” al echipelor de intervenţie medicală în caz de incidente cu materialeCBRNE în sectorul de decontaminare.

B. Ofiţerul cu materialele periculoase conduce operaţiunea de decontaminare.

C. Doi membrii ai echipei de decontaminare îşi vor asuma răspunderea pentrudecontaminarea în zona caldă.

D. Se va încerca stabilirea naturii problemei (cum ar fi, ruptură a costumului, şoccaloric, etc.)

269

E. Lăsaţi pacientul culcat, dacă este necesar pe o planşetă sau pe o targă dacăeste disponibilă.

F. Executaţi o rapidă stropire/spălare/ştergere din cap până în picioare acostumului de protecţie.

G. Scoateţi rapid costumul, tăindu-l dacă este nevoie, într-o manieră care săreducă răspândirea contaminării .

H. Asiguraţi-vă că pacientul are căile aeriene libere.

I. Iniţiaţi răcirea pacientului cu apă dacă este indicat.

J. Înştiinţaţi personalul de tratament asupra situaţiei şi simptomelor.

K. Iniţiaţi îngrijirile medicale preliminare adecvate (cum ar fi administrarea de O2,sprijin respirator, etc.) şi administraţi antidoţi (de ex., Mark I) cât mai rapidposibil.

L. Transportaţi pacientul la sectorul de tratament.

M. Transportaţi pacientul la personalul de tratament fără a intra în aria rece.

11. ANEXA D

11.1 SOLUŢIILE TEHNICE DE DECONTAMINARE ALE ECHIPELOR DEINTERVENŢIE MEDICALĂ ÎN CAZ DE INCIDENTE CU MATERIALE CBRNE

I. PENTRU PRODUSE NECUNOSCUTE

270

A. Soluţia A: Soluţie de Carbonat de sodiu şi 5% fosfat trisodic. Se amestecă4 funţi de fosfat trisodic comercial cu 10 galoane de apă.

B. Soluţia: Soluţia conţine 10 % hipoclorit de calciu. Se amestecă 8 funţi dehipoclorit de calciu cu 10 galoane de apă.

c. soluţie de spălat: se vor folosi ambele soluţii. Soluţie de 5% trifosfat de sodiu în10 galoane de apă.

II. PENTRU PRODUSELE CUNOSCUTE DIN 10 CLASE DE PERICOL

A. Soluţia A: O soluţie conţinând 5% carbonat de sodiu şi 5% fosfat trisodic .

B. Soluţia B: O soluţie conţinând 10% hipoclorit de calciu.

C. Soluţia C: O soluţie conţinând 5% fosfat trisodic care poate fi folosită pentruspălarea în scop general.

D. Soluţia D: O soluţie conţinând Acid Hidrocloric diluat (HCl). Se amestecă 1pintă de HCl concentrat cu 10 galoane de apă (acidul în apă). Se amestecă cuo baghetă de lemn sau plastic.

III. GHIDUL PENTRU SELECŢIONAREA CHIMICALELOR CE SE DEGRADEAZĂÎN PERICOLELE SPECIFICE

A. Acizii anorganici, în procesarea deşeurilor metalice: Soluţia A

B. Metale grele : mercur, plumb ,cadmiu : Soluţia B

C. Pesticide, fenoli clorinaţi , dioxine, PCP: Soluţia B

D. Cianuri, amoniac, deşeuri anorganice Soluţia B

E. Solvenţi şi compuşi organici, cum ar fi tricloretilena, cloroformul şi toluenulSoluţia C (sau A)

F. PBB şi PCB Soluţia C (sau A)

G. Deşeuri uleioase grase nespecificate sau suspecte de a fi contaminate cupesticide Soluţia C

271

H. Baze anorganice , alkalii, şi deşeuri caustice Soluţia D

272

12. ANEXA E

12.1 PROTOCOALELE DE ACŢIUNE ŞI TRATAMENT ALE ECHIPELORDE INTERVENŢIE MEDICALĂ ÎN CAZ DE INCIDENTE CU MATERIALECBRNE

(În mediul clinic)

12.2.DIAGNOSTICUL INTOXICAŢIEI CU STL NEUROPARALITICE

12.2.1.Date clinice

Ordinea apariţiei simptomelor şi severitatea acestora depind în maremăsură de calea de pătrundere şi de starea de agregare a toxicului (lichidă sauvapori). Astfel, în urma inhalării vaporilor toxici primele simptome care apar, dupăcâteva minute, sunt

• sialoreea, rinoreea şi presiunea toracică, după expunerea transdermică,transpiraţia şi fasciculaţiile musculare localizate, iar după ingestie (apă saualimente contaminate) durerile abdominale, greaţa şi defecaţia involuntară.

În orice situaţie, indiferent de calea de pătrundere, pot apărea efectelesistemice, mai ales dacă doza este semnificativă (astenie, tremurături, dispnee,cianoză, aritmii, confuzie, convulsii, depresie respiratorie, comă).

Ochii au o sensibilitate particulară faţă de agenţii neuroparalitici, manifestatăprin mioză, injectarea conjunctivelor şi spasm al corpului ciliar, asociate cu cefalee.

Expunerea la sarin se poate solda cu efecte reziduale, cronice, constând înanxietate, iritabilitate, tulburări de concentrare şi de memorie, confuzie, dizartrie,somnolenţă, somn agitat (coşmare) şi modificări de EEG.

12.3. Diagnosticul de laborator

12.2.2.Recoltarea probelor

Probe ce se recoltează de la bolnavi:sânge (şi ser) pentru determinarea colinesterazei eritrocitare şi plasmocitare,

a electroliţilor, glucozei şi gazelor sanguine;Probe care (cel puţin teoretic) s-ar putea recolta din mediu pentru examen

toxicologic:apă;alimente;sol;aer;substanţe şi alte materiale suspecte.

273

12.2.3.Proceduri de laborator

Dozarea colinesterazei eritrocitare- este utilă în confirmarea unei expunerisevere precum şi în privinţa modului în care bolnavul răspunde la tratamentul cuoxime. Astfel, o scădere a colinesterazei eritrocitare sub 50% semnifică ointoxicaţie medie, iar sub 90% o intoxicaţie severă. Recoltarea probelor se varealiza astfel:

- proba iniţială- 4 ml sânge într-un tub cu EDTA;- proba a 2-a- la 4 ore după începerea tratamentului cu oxime, pentru a se

vedea dacă se produce reactivarea colinesterazei;- probe zilnice pentru a se constata dacă nu se produce o reinhibare a

enzimei (colinesterazei).Eprubetele trebuie marcate clar cu numele pacientului, data şi momentul

recoltării; vor fi ţinute la rece (dar nu refrigerate) şi vor fi trimise în 4-8 ore lalaboratorul care a fost avertizat în prealabil.

Dozarea colinesterazei plasmatice este mai uşoară dar mai puţin utilă, deşiea poate confirma expunerea la agenţi neuroparalitici. Proba recoltată pe heparinăsau EDTA se trimite la laborator după un avertisment prealabil.

Alte teste ca electroliţii, glucoza (pentru o posibilă hiperglicemie) şi gazelesanguine sunt importante pentru monitorizarea funcţiei respiratorii şi a balanţeiacidobazice.

12.4. Atitudinea în cazul unui atac terorist cu STL neuroparalitice

12.4.1. Primul ajutor şi decontaminarea

Se face un triaj primar al victimelor, dând prioritate pentru primul ajutorurgenţelor imediate (stop respirator, inconştienţă) apoi cazurilor severe, urgente(dispnee, bronhoree) şi în cele din urmă persoanelor cu sau fără simptome, darcare au fost în mod cert expuse agenţilor toxici.

Victimele în masă vor fi decontaminate de către pompieri prin folosirea unormari cantităţi de apă.

Personalul ambulanţelor şi alte cadre medicale vor evita expunerea inutilă,iar când sunt nevoiţi să intre în zona afectată vor purta echipament de protecţieadecvat, inclusiv un respirator (mască contra gazelor)

Pacienţii vor fi scoşi cât mai rapid de lângă sursa de expunere.Decontaminarea pielii se va face prin spălare-ştergere cu detergenţi diluaţi

(l0 ml de lichid de spălare/l0 litri de apă).Hainele şi celelalte efecte ale victimelor vor fi puse în saci de plastic sigilaţi.După decontaminare victimele vor îmbrăca haine de unică folosinţă.

274

12.5. Tratamentul

Elementele principale ale tratamentului sunt:- Atropina;- Susţinerea respiraţiei (ventilaţia).Uneori poate fi necesară o ventilaţie precoce. În toate cazurile trebuie

administrate doze mari de oxigen, iar când există secreţii abundente, se facetoaletă respiratorie regulată. De asemenea, este necesară o monitorizare ECG.

Atropina, antagonizează efectele acetilcolinei la nivelul receptorilormuscarinici, controlând unele manifestări parasimpatice cum sunt hipersecreţiile şibradicardia. Dozele recomandate în astfel de situaţii sunt:

- 0,6 -2 mg la adult;- 20 microgramne/kilocorp la copil.Administrarea se va face intravenos, la fiecare 10-30 minute, până secreţiile

se normalizează iar pulsul ajunge la 80-90/minut.Oximele, (mesilat de pralidoxim) acţionează prin reactivarea enzimelor

inhibate, ducând la scăderea excesului de acetilcolină. Doza recomandată este de30 mg/kilocorp (2mg la adult) intravenos, la cca. 4 minute. În cazurile severe se varepeta administrarea i.v. la 4-6 ore, sau ca terapie de întreţinere, mesilat depralidoxim în perfuzie, 8-10 mg/kilocorp/oră.

Diazepamul administrat i.v. (5-10 mg la adult şi 1-5 mg la copil) are efectprotector central, ameliorând agitaţia şi convulsiile. La nevoie doza poate firepetată.

Seringa de autoinjectare aflată în dotarea forţelor armate conţine 2 mg deAtropină, 500 mg Pralidoxim şi Diazepam.

Toate victimele trebuie internate şi reţinute în spital pentru tratament, înfuncţie de gravitatea simptomatologiei:

Formele uşoare (cefalee, greaţă, mioză, dureri oculare, tulburări de vedere,rinoree, lăcrimare hipersalivaţie, uşoară astenie musculară şi agitaţie vor fi ţinutesub observaţie 2 ore şi eventual li se va administra atropină sub formă de picăturiîn sacul conjunctival. Dacă după 2 ore simptomele nu se agravează, bolnavul va fiexternat, dar va fi ţinut sub observaţie.

Formele moderate (ameţeală, dezorientare, confuzie, tuse, strănut,bronhoree, vomismente, diaree, astenie marcată, dispnee) trebuie reţinute în spaţiispecial destinate şi dacă se consideră necesar, vor primi tratament antidot. După24 de ore de observare, dacă simptomele nu se agravează, sau se ameliorează,bolnavii vor fi externaţi rămânând sub observaţie.

Formele severe (dificultăţile de respiraţie, convulsii, aritmii) vor fi tratate însecţii de terapie intensivă ATI sau echivalente, vor primi tratament antidot, oxigenşi dacă este necesar aspirarea secreţiilor, ventilare şi monitorizare prin urmărireaECG şi dozarea colinesterazei eritrocitare.

275

12.6. Supravegherea şi detecţia răspândirilor deliberate

O astfel de situaţie poate fi luată în considerare atunci când apar cazuri deintoxicaţie fără o motivaţie ocupaţională. Probabilitatea unei răspândiri deliberatecreşte când se semnalează un număr important de cazuri legate între ele în timp şispaţiu.

12.6.1.Definirea cazurilor

- cazurile posibile- pacienţi care acuză o expunere posibilă, cu simptomeuşoare sau moderate, care nu au necesitat îngrijiri medicale;

- cazuri probabile - pacienţi care acuză o expunere şi sunt simptomatici,necesitând îngrijiri medicale;

- cazuri confirmate- pacienţi simptomatici, cu expunere certă şi necesitateimperioasă a unor îngrijiri în spital.

Cea mai importantă măsură de sănătate este îndepărtarea de la loculexpunerii, din ariile contaminate, atât prin autoevacuare cât şi prin acţiunileserviciilor de urgenţă.

Decontaminarea efectuată corect şi precoce reduce riscul de contaminaresecundară atât pentru pacienţi cât şi pentru personalul de intervenţie.

12.7. Bibliografie

1. Hall AH & Rumack BH (Eds). TOMES System? Micromedex, Englewood,Colorado. CDROM. Vol. 41 (Expires 31 July 1999)

2. Suzuki T, Morita H, Ono K, Maekawa K, Nagai R, Yazaki Y, 1995. Sarinpoisoning in Tokyo subway (letter). Lancet; 345(1): 980

3. Okumura I, Takasu N, Ishimatsu S, Miyanoki 5, Mitsuhashi A, Kumada K,Tanaka K, Hinohara 5, 1995. Report of 640 victims of the Tokyo Subway Sarinattack. Ann. Emerg. Med.; 28(2):129-135

12.9. MANIFESTĂRI CLINICE ALE STL VEZICANTE

După inhalarea vaporilor de yperită predomină fenomenele respiratorii:

- tusea - mult mai severă noaptea când devine şi productivă), uneori sepoate manifesta în accese paroxistice,

- dispneea;- respiraţie şuierătoare;- edem pulmonar acut.

La acestea se adaugă febra, cefaleea şi depresia (ireversibilă?) a măduveiosoase, care este evidenţiată de anemie (după cca. 4 zile de la expunere).

După contactul cu tegumentul fenomenele sunt predominent locale:

276

- eritem - apare la 2-48 ore de la expunere;- edem;- prurit intens;- arii de hiperpigmentare care apar pe măsură ce eritemul păleşte;- vezicule - apar cel mai târziu în cea de a doua săptămână după

expunere, ele sunt delicate, uşor depresibile şi în general nedureroase dargenerează o stare de tensiune şi disconfort;

- arsuri profunde-dacă zonele lezate sunt foarte sensibile (penis sau scrot).Ariile hiperpigmentate tind să dispară în câteva săptămâni şi sunt urmate de

descuamare şi hipopigmentare.

Simptomele oculare apar, de regulă după câteva ore:- edem şi eritem corneean;- edem şi eritem palpebral;- durere sub formă de arsură;- fotofobie;- lăcrimare;- blefarospasm.De regulă după expunerea ochilor la vaporii de yperită vindecarea este

completă.În cazurile severe, când sunt afectate şi ţesuturile profunde, se poate

ajunge la opacifierea corneei şi conjunctivită cronică.

În cazul ingestiei de apă sau alimente contaminate cu yperită pot apare:greaţă;

- vomă,- dureri abdominale;- diaree sanguinolentă.Fenomene sistemice:- ameţeală;- stare de rău general;- anorexie;- agitaţie;- convulsii- depresia SNC;- bloc atrio-ventricular;- aritmii .

12.9.1.Intoxicaţia cronică

277

Expunerea cronică poate fi asociată cu un risc crescut de cancer al căiloraeriene (nazofaringian, laringeal sau pulmonar) şi cancer cutanat în special lalucrătorii din fabricile de muniţii.

De asemenea mai pot apărea bronşite cronice, pigmentaţii anormale,ulceraţii cutanate cronice cu formarea de cicatrici, depresia măduvei osoase sautulburări de vedere.

12.10. Atitudinea în cazul unui atac terorist cu STL vezicante

12.10.1.Decontaminarea şi primul ajutor

Decontaminarea de masă trebuie efectuată de unităţile de pompieri, prinfolosirea unei cantităţi mari de apă la joasă presiune. Personalul medical(ambulanţele) nu va intra de la început în zona contaminată decât în situaţiiexcepţionale.

Atât pentru salvatori cât şi pentru victime trebuie asigurat din timpechipamente de protecţie, inclusiv pentru protejarea căilor respiratorii şi a ochilor.

Toate hainele contaminate inclusiv lenjeria de corp vor fi urgent îndepărtateşi depuse în saci de plastic marcaţi distinct şi sigilaţi pentru a evita contaminareaulterioară.

Pielea se va decontamina prin îndepărtarea mecanică a substanţelor toxiceşi prin spălare (de exemplu, prin folosirea a 500 ml înălbitor obişnuit la 10 litri deapă).

Ochii se decontaminează prin spălare abundentă cu apă sau cu ser fiziologic0.9% .

Nu există terapie specifică pentru intoxicarea cu yperită sau levizită.Totuşi, în cadrul decontaminării urgente se pot utiliza diferite proceduri

terapeutice:- eritemul şi veziculele se vor trata cu emolienţi, dintre aceştia, crema de

sulfadiazină sare de argint 1% reduce de 3 ori suprainfecţiile;- analgezice;- soluţii topice antiseptice;- vitamina E peroral;- corticosteroizi sau antihistaminice la bolnavii cu hipersensibilitate;- ingestia de lichide (în cazul leziunilor digestive);- se asigură degajarea căilor aeriene;- administrarea de oxigen. Dacă este cazul.

12.10.2.Diagnosticul

Se bazează pe datele epidemiologice şi clinice. Diagnosticul de laborator areun rol minor şi se bazează pe detectarea în urină a yperitei şi a metabolitului săuthiodiglycol, până la cca. 1 săptămână de la expunerea acută.

278

În cazurile severe, un oarecare rol îl poate juca numărătoarea celulelorsanguine în urmărirea depresiei medulare.

12.11. Concluzii

Se consideră că îmbolnăvirile semnalate se datorează unei răspândirideliberate atunci când apare orice caz care nu are o istorie clară de expunereocupaţională sau accidentală. Posibilitatea unei răspândiri deliberate creşte atuncicând cazurile sunt legate între ele în timp şi spaţiu.

12.12. Bibliografie:

1. Haldane JBS. Callinicus, A Defence of Chemical Warfare.London: Kegan,Paul, Trench, Trubner and Co.Ltd (1925).

2. Budevari S, O’Neil MJ, Smith A, Heckelman PE & Kinneary JF (eds). TheMerck Index, 12th edition. Merck & Co., Inc., Whitehouse Station, 1996

3. Marrs TC, Maynard RL & Sidell FR. Chemical Warfare Agents. John Wiley& Sons, Chichester, 1996

4. Ellenhom MJ, Schonwalds 5, Ordog G & Wasserberger J. Ellenhorn’sMedical Toxicology - Diagnosis and Treatment of Human Poisoning, 2nd edition.Williams and Wilkins, London, 1997

5. Hathaway GJ, Proctor NH & Hughes JP. Proctor and Hughes’ ChemicalHazards of the Workplace, 4th edition. Van Nostrand Reinhold, New York, 1996

6. Grant MW & Schuman JS. Toxicology of the Eye, 4th edition. Charles CThomas, Springfield, 1993.

7. Grant MW & Schuman JS. Toxicology of the Eye, 4th edition. Charles CThomas, Springfield, 1993

8. Goldfrank’s Toxicologic Emergencies. 5th edition. Appleton & Lange,Norwalk, 1994

9. Hall AH & Rumack BH (Eds). TOMES System ® Micromedex, Englewood,Colorado. CD ROM.

12.13. INTOXICAŢIA CU CLOR

Clorul este la temperatura ambiantă, un gaz galben-verzui, cu mirosînţepător iritativ mai dens decât aerul, putându-se acumula în spaţii declive sauînchise

În mod obişnuit expunerea la clor poate apare ca rezultat al folosiriiocupaţionale sau domestice (înălbitori, dezinfectanţi). Clorul este iritant al căiloraeriene şi al ochilor putând cauza tuse, asfixie, hipoxie şi edem pulmonar, iar înconcentraţii mari poate fi fatal.

Contactul cu forma lichefiată a clorului poate produce degerături sau arsuriale pielii şi ochilor.

279

Clorul este mai dens decât aerul şi se poate acumula în spaţiile declive sauînchise. În eventualitatea unei răspândiri, nu staţi de asupra vântului, şi la înălţime.

Este neinflamabil dar sprijină arderea, este extrem de reactiv şi poate formaamestecuri explozive.

Clorul este folosit ca dezinfectant, pentru sterilizarea şi purificarea apei şieste larg folosit în industria chimică.

12.14.Acţiune toxică

Clorul reacţionează cu apa din ţesuturi formând acizi oxigenaţi (acidhipocloros), fiind astfel un iritant puternic pentru ochi, piele şi mucoase.

Gravitatea leziunilor este proporţională cu concentraţia gazului, durataexpunerii şi de conţinutul în apă a ţesuturilor expuse. Persoanele cu afecţiunipulmonare preexistente (astm, bronşite cronice) sunt mult mai sensibile.

12.15.Date clinice

12.15.1.Intoxicaţia acută:

- iritaţia nasului, gâtului şi a ochilor;- tuse,- respiraţie şuierătoare,- bronhoree;- dureri toracice- bronhospasm.- greţuri şi vărsăturile;- tulburări metabolice care pot varia de la alcaloză uşoară (datorată

hiperventilaţiei) până la acidoză respiratorie cu hipoxemie profundă şi acidozămetabolică hipercloremică.

- stopul cardiorespirator se poate produce secundar hipoxiei.- pneumonie chimică şi edem pulmonar (poate apare după o latenţă de 12-

24 de ore);- iritaţia pielii arsuri sau degerături în urma contactului cu tegumentele;- senzaţia de arsură şi înroşire a ochilor asociată cu blefarospasm.Efecte pe termen lung şi sechele sunt rare. Cei mai afectaţi în acest sens

sunt persoanele în vârstă şi cele cu tare respiratorii preexistente.

12.16. Atitudinea în cazul unui atac terorist cu clor


280

Salvatorii trebuie să poarte costume de protecţie adecvate inclusiv protecţiepentru respiraţie şi ochi. Aparatele de respiraţie izolante şi costumeleimpermeabile sunt necesare pentru protecţia la concentraţii ridicate.

Prioritară este scoaterea victimele din zona contaminată evitându-seexpunerile ulterioare.

Se asigură menţinerea funcţiilor vitale ale victimelor. Managementul inhalaţieiacute de clor este simptomatic şi suportiv.

Contaminarea secundară de la indivizii expuşi la clorul gazos esteimprobabilă, deşi clorul poate să se condenseze pe piele şi să contamineze astfeltegumentele neprotejate.

Leziunile oculare vor fi tratate de medicul oftalmolog. Lentilele de contact vorfi îndepărtate şi spălate cu apă caldă sau ser fiziologic.

Decontaminarea pielii, dacă este necesară, va fi executată folosind sistemulde spălare ştergere cu detergenţi diluaţi (10 ml lichid de spălare la 10 litri de apă).

Toate hainele trebuiesc îndepărtate (cu excepţia celor care acoperă o ariede degerătură). Ele vor fi plasate în saci de plastic marcaţi şi sigilaţi pentru apreveni contaminarea ulterioară.

Atunci când este cazul se vor degaja căile respiratorii şi se va administraoxigen.

12.16.2.Diagnosticul de laborator

În afara eventualei determinări a concentraţiei clorului din aer, nu existăinvestigaţii specifice, utile intervenţiei. Pacienţii sunt urmăriţi prin analize delaborator clinic, în funcţie de starea lor.

12.16.3.Tratamentul

Pentru o intervenţie eficientă în cazul unor incidente soldate cu răspândireaunor substanţe toxice sufocante (clor), echipele de intervenţie trebuie să dispunăde echipament corespunzător de resuscitare.

12.16.4. Tratamentul intoxicaţiei prin inhalare:

- repaus;- oxigen;- bronhodilatatoare (salbutamol) în caz de bronhospasm;- ventilaţia mecanică cu presiune pozitivă;- traheostomia (în caz de edem laringian);- antibiotice (în pneumonie);

12.16.5.Tratamentul leziunilor tegumentare

- îndepărtarea hainelor;- spălarea abundentă a tegumentului;

281

- arsurile se tratează simptomatic, ca arsurile termice.

12.16.6.Tratamentul leziunilor oculare

- spălare;- trimitere urgentă la oftalmolog.

Toţi acei care prezintă simptome uşoare şi locale pot fi externaţi, dar cuindicaţia de a se reîntoarce dacă fenomenele nu se ameliorează sau se agraveazăîn următoarele 24-36 de ore.

Pacienţii cu simptome moderate sau severe vor fi internaţi pentru cel puţin24 de ore. În aceiaşi categorie sunt încadraţi şi cei cu leziuni (tare) pulmonarepreexistente.

Ca şi în celelalte tipuri de intoxicaţii, se ia în considerare o răspândiredeliberată atunci când nu există o istorie clară de expunere ocupaţională sauaccidentală la clor, mai ales dacă numărul cazurilor este mare iar ele sunt legateîntre ele în timp şi spaţiu.

12.17.Bibliografie:1. Grant MW & Schuman JS. Thomas, Springfield, 1993. Toxicology of

the Eye, 4th edn.2. Hathaway GJ, Proctor NH & Hughes .JP. Proctor and Hughes’

Chemical Hazards of the Workplace, 4th edn. Van Nostrand Reinhold, New York,1996.

3. Health & Safety Executive. EH4O/2000 Occupational Exposure Limits2000.Stationery Office, London, 2000.

4. Hall AH & Rumack BH (Eds). TOMES System ® Micromedex,Englewood, Colorado. CD ROM. Vol 50 (February 2001).

5. WHO. Guidelines for drinking-water quality, 2nd edn. WHO, Geneva,1996. Charles C

12.18.INTOXICAŢIA CU FOSGEN

Fosgenul (oxiclorură de carbon, clorură de carbonil, clorură de cloroformil,COCl2) este un gaz incolor, cu miros de fân mucegăit a cărui inhalare poate fifatală.

Fosgenul şi produsele sale rezultate din acţiunea sa (acidul hidrocloric),provoacă iritaţii directe ale mucoaselor incluzând ochii şi tractul respirator.Concentraţiile mari pot provoca arsuri iar contactul cu fosgenul lichid provoacădegerături.

Când este refrigerat sau comprimat se lichefiază uşor la un lichid incolorsau galben pal.

Fosgenul este folosit larg în industrie.

282

Este mai dens decât aerul şi se poate acumula în ariile declive. Nu esteinflamabil, dar reacţionează puternic cu numeroase substanţe. În mediu umed sehidrolizează formând acid hidrocloric şi bioxid de carbon.

În atmosferă fosgenul se degradează lent, putând fi transportat la distanţemari, sub formă de nori toxici.

Fosgenul a fost folosit ca armă chimică de către Germania în primul războimondial împotriva trupelor britanice, în decembrie 1915, s-au folosit 88 de tonecare au fost răspândite cauzând 1069 de victime şi 120 de morţi2.

12.19.Date clinice

Fosgenul este absorbit prin inhalare şi poate provoca fenomene locale,prin contact, la nivelul ochilor şi al pielii.

12.19.1.Intoxicaţia acutăDeseori, în urma inhalării intoxicaţia poate evolua în trei faze:

Faza iniţială (severitatea acestei faze nu este o indicaţie pentru severitateaintoxicaţiei):

iritaţia ochilor, lăcrimare şi blefarospasm;greaţă şi vărsături;disconfort retrosternal, bronhoconstricţie;hipotensiune, bradicardie sau tahicardie;hemoliză şi deces rapid (în expuneri severe).

Faza latentă

pacientul poate părea complet restabilit;unele simptome pot apărea la efort.

Faza edematoasă

dispnee;spută seroasă;bronhospasm;necroză bronşică.edem pulmonar non-cardiogen;hipoxie;hipotensiune;tahicardie,Infecţii secundare (ale CRS, pneumonii).deces.

283

La contactul cu fosgen lichid, se pot produce arsuri şi degerături, care potevolua spre necroză. Asupra ochilor forma gazoasă provoacă iritaţie, lăcrimare,usturime şi durere, iar forma lichidă iritaţie severă, fotofobie, opacifiere corneanăşi perforaţii.

Sechele ale intoxicaţiei cu fosgen:dispneetuse;mai rar emfizem cronic rezidual, bronşită cronică şi fibroză pulmonară;anomalii ale gazelor sanguine (pot persista cca. o lună).

12.20. Atitudinea în cazul unui atac terorist cu fosgen


Sunt similare cu cele din intoxicaţia cu clor.

12.20.2.Tratamentul

Trebuie să existe echipament corespunzător de resuscitare.Severitatea sau durata fazei iniţiale nu reflectă cu precizie potenţialul

apariţiei efectelor severe. De aceea, toate persoanele suspectate de expunere latoxic trebuie observate timp de 24 de ore.

Toţi cei expuşi vor evita eforturile fizice (repaus la pat) pentru a nuprecipita apariţia edemului pulmonar şi a colapsului.

În general tratamentul este simptomatic şi de susţinere.oxigenbronhodilatatoareventilaţie mecanicăantibioticepentru leziunile cutanate se îndepărtează hainele şi se spală tegumentelearsurile se tratează simptomatic;spălarea ochilor şi când este cazul, tratament oftalmologic;în paralel se monitorizează gazele din sângele arterial şi funcţia pulmonară

şi se fac radiografii toracice.12.20.3.Proceduri de laborator

Concentraţia fosgenului în sânge nu se poate determina.Determinarea toxicului în aer la locul expunerii.Diferite probe de laborator clinic şi în principal gazele sanguine sunt utile

în urmărirea evoluţiei bolnavilor.

284


1. Sax NI & Lewis RJ. Hawley’s Condensed Chemical Dictionary, 11thedition. Van Nostrand Reinhold Company, New York, 1987.

2. Marrs TC, Maynard RL & Sidell FR. Chemical Warfare Agents. JohnWiley & Sons, Chichester, 1996

3. Budevari 5, O’Neil MJ, Smith A, Heckelman PE & Kinneary JF (eds).The Merck Index, 12th edition. Merck & Co., Inc., Whitehouse Station, 1996

4. Clayton GD & Clayton FE (eds). Patty’s Industrial Hygiene andToxicology,4th ed John Wiley & Sons, Inc, New York, 1994

5. Health & Safety Executive. EH4O/2000 Occupational Exposure Limits2000. Stationery Office, London, 2000

6. Wyatt JP & Allister CA, 1995. Occupational Phosgen poisoning: a casereport and review. J Accid Emerg Med; 12(3): 212 213

7. Hall AH & Rumack BH (Eds). TOMES System Micromedex,Englewood, Colorado. CD ROM. Vol 50 (February 2001)

8. Maynard R, 2001. Personal communications. Department of Health,London.

285

Acidul cianhidric (HCN), larg folosit ca o substanţă chimică industrială,este o substanţă extrem de toxică ce produce rapid dispnee, tahipnee, cefalee,ameţeli, pierderea cunoştinţei, stop cardiac şi moarte.

Expunerea obişnuită se realizează prin inhalarea de vapori de HCN. Esteposibilă şi ingestia sau absorbţia la nivelul mucoasei conjunctivale ori ategumentelor în cazul contactului cu HCN lichid sau a consumului de apăcontaminată. Şi sărurile acidului cianhidric sunt toxice, putând produce intoxicaţiiuneori grave, ca în cazul clorcianului.

12.22. Proprietăţile fizico-chimice ale acidului cianhidric

La temperatură şi presiune normală, HCN se prezintă ca un gaz volatil,incolor, sau ca un lichid galben-maroniu. Este mai puţin dens decât aerul şi deaceea se dispersează rapid. Totuşi în cazul răspândirii rapide a unei mari cantităţipoate apare efectul unui “nor rece”, întârziind dispersarea.

Cianurile de sodiu, potasiu şi calciu sunt solide, albe, incombustibile,cu un slab miros de migdale amare.

Clorcianul (ClCN) este un gaz incolor, inflamabil cu un miros ascuţit demigdale sau lichid.

Bromcianul (BrCN) este o substanţă solidă incoloră sau cristalină albă.HCN este miscibil cu apa, solubil în alcool şi eter şi reacţionează

spontan cu bazele şi acetaldehida.

Toxicitatea acidului cianhidric se datorează interferenţei sale cu respiraţiaaerobă la nivel celular, prin formarea unui complex reversibil cu sistemulcitocromoxidazei conducând la acumularea acidului lactic şi moarte celulară prinanoxie tisulară. Sistemul nervos central, incluzând centrul respirator este în modspecial sensibil.

12.23. Date clinice

12.23.1.Intoxicaţia acută

Severitatea intoxicaţiei depinde de concentraţia acidului cianhidric şi dedurata expunerii.

Expunerea la concentraţii scăzute poate provoca:dispnee;cefalee;ameţeală;anxietate;greaţă;astenie;

286

tahicardie sinusală.

Expunerea la concentraţii mari de acid cianhidric poate provoca:hiperventilaţie în decurs de câteva secunde;pierderea cunoştinţei;convulsii,midriază cu privire fixă.moarte în câteva minute prin stop cardiac sau respirator. În ciuda hipoxiei tisulare, cianoza poate să nu se producă pielea să rămână

roz.

La nivelul ochilor se pot produce iritaţii prin lezarea retinei şi a nervilor optici.De asemenea, prin absorbţia de la nivelul ochilor se pot produce efecte sistemicela fel ca şi în cazul absorbţiei transcutane.

12.23.2.Intoxicaţia cronică

• După vindecarea intoxicaţiei severe acute pot rămâne sechelele petermen lung:

confuzia mentală;afectarea intelectuală;parkinsonism.La lucrătorii expuşi cronic la cianuri au fost observate:rinită cronică cu obstrucţie nazalăepistaxisdisconfort toracic;dispnee;răguşeală;cefaleevertijastenie;greaţă;inapetenţă;tulburări de somn;iritaţia pielii şi mucoaselor;convulsii;tulburări de auz;mărirea glandei tiroide cu scăderea fixării iodului.

Atitudinea în cazul unui atac terorist cu acid cianhidric


287

Salvatorii trebuie să poarte costume de protecţie adecvate incluzândprotecţia respiratorie şi a ochilor.

Decontaminarea pielii se face folosind tehnica de spălare cu soluţii diluate dedetergent (l0 ml de lichid de spălare în 10 litri de apă), cu toate că acidul cianhidricnu rămâne lichid pe piele şi decontaminarea nu este întotdeauna necesară.

Decontaminarea în masă trebuie să fie executată de către pompieri, folosindvolume mari de apă la presiuni scăzute.

Prioritatea intervenţiei este de a scoate victimele din zona expusă şimenţinerea funcţiilor vitale.

HCN este volatil şi contaminarea de contact secundar de la indivizii expuşieste improbabilă.

Toate hainele victimelor vor fi îndepărtateHainele contaminate trebuie depuse în saci marcaţi şi sigilaţi pentru a se

preveni contaminarea secundară. Aceşti saci trebuie păstraţi într-o arie sigurădeparte de pacienţi şi personalul de intervenţie.

Se recoltează şi probele de aer pentru confirmarea naturii expunerii.

12.24.Diagnosticul de laborator

Prin măsurarea concentraţiei cianurilor în sânge se poate confirmaseveritatea expunerii

Se recoltează 5 ml de sânge total într-o eprubetă cu heparină şi se trimite lalaborator în cel mult 4-8 ore de la recoltarea probei. Proba trebuie luată înainteaadministrării unui antidot intravenos.

Se recoltează şi probe de aer pentru confirmarea naturii expunerii.

12.25.Tratamentul

- scoaterea pacienţilor din aria contaminată;- menţinerea liberă a căilor respiratorii;- administrarea de oxigen în cantităţi mari;- spitalizarea urgentă a formelor severe;- se înlătură lentilele de contact atunci când există;- spălarea ochilor cu apă călduţă, cca.10 minute;

- pentru tratamentul intoxicaţiei sistemice severe, care pune viaţa înprimejdie, este necesară administrarea de antidoţi, cum ar fi dicobalt edetat saunitritul de sodiu

Trebuie avut totuşi în vedere că cianurile sunt rapid detoxifiate înorganism. De aceea, orice victimă care este complet conştientă şi respiră normaltimp de câteva minute de 5 minute după îndepărtarea de la locul expunerii se vavindeca spontan şi nu necesită tratament cu antidoţi.

288

Dicobalt Edetatul 300 mg (20ml din soluţia 15 mg/ml) se administreazăintravenos într-un minut, urmat imediat de glucoză 50% 50 de ml. Dacă răspunsulfavorabil nu apare, poate fi necesară o a doua doză. Tratamentul impuneprudenţă, deoarece dicolbaltul edetat poate produce efecte adverse severe(edeme severe faciale, laringiene şi pulmonare), mai ales dacă diagnosticul nu afost corect şi în organism nu existau ioni CN. Pentru prevenirea accidentelorgrave, trebuie să existe la îndemână echipamentul de intubaţie traheală.

Administrarea nitritului de sodiu. Iniţial se administrează 25 ml din soluţia detiosulfat de sodiu 50% (la adult) sau 400mg/kilocorp la copil. Apoi se administreazăintravenos nitrat de sodiu 3% intravenos în peste 5-20 minute (doza de adult),respectiv 4-10mg/kilocorp la copil. Nitritul de sodiu acţionează prin inducereainducerea methemoglobinemiei, care leagă ionii de CN, dar indirect, perturbăprocesul de oxigenare.

În cazul intoxicaţiei prin ingestie se poate face un lavaj gastric în decurs de ooră de la producerea intoxicaţiei.

Acidoza se corectează prin administrare de bicarbonaţi i.v.Se ia în considerare eventualitatea unei răspândiri deliberate atunci când

există cazuri fără o motivaţie ocupaţională sau accidentală şi, mai ales.Când cazurile sunt legate între ele în timp şi spaţiu.

12.25.1. Prevenirea expunerii

Toată populaţia trebuie să fie scoasă din zona afectată:- Prin acţiunea serviciilor de urgenţă;- Prin autoevacuare.

Toţi cei aflaţi în apropierea unei zone afectate trebuie să se adăpostească îninteriorul locuinţelor şi să închidă uşile şi ferestrele.

Dacă apar simptome suspecte, victimele trebuie să se îndrepte cât mai rapidcătre cea mai apropiată unitate de primire a urgenţelor.


1. Toxbase, The National Poisons Information Service, Edinburgh.2. Grant MW and Schuman JS. Toxicology of the Eye, 4th.Edition. John

Wiley and Sons, Inc. New York, 1994.3. Hathaway GJ, Proctor NH and Hughes JP.Proctor and Hughes’ Chemical

Hazards of the Workplace, 4th, Edition. Van Nostrand Reinhold, New York, 1996.

4. Harbison, RD (ed). Hamilton and Hardy’s Industrial Toxicology, 5th Edition.Mosby-Year Book Inc., St. Louis, 1998.

5. HaIl AH and Rumack BH (eds). TOMES System ® Micromedex,Englewood, Colorado.CD ROM.Vol 50 (February, 2001).

289

13. PROCEDURILE DE DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT A ÎN CAZUL FOLOSIRIIAGENŢILOR BIOLOGICI

13.1 Atitudinea în cazul folosirii deliberate în scopuri teroriste a antraxului

Antraxul (cărbunele) este o boală infecţioasă acută determinată de Bacillusanthracis, care afectează în mod primar animalele (zoonoză) şi îndeosebiierbivorele, de la care poate fi transmis la om. Antraxul uman îmbracă două formeclinice principale:

- cărbunele extern sau cutanat (95-98% din totalul îmbolnăvirilor umane deantrax) cu două variante:

- pustula malignă (dalacul, buba neagră);edemul malign;cărbunele intern (pulmonar, digestiv, meningean) cu evoluţie de regulă

mortală.

Cărbunele cutanat.

Pustula malignă. Localizarea cea mai des întâlnită este pe părţiledescoperite (faţă, gât, membre), niciodată pe nas sau pe pielea capului. După oincubaţie de 2-3 zile, la poarta de intrare apare o maculă eritematoasă care setransformă într-o papulă pruriginoasă şi apoi în veziculă roşie -brună cu conţinuthemoragic. Leziunea se necrozează, apărând ca o escară neagră înconjurată de ocoroană de vezicule, pe un fond de edem gelatinos şi nedureros. Ganglioniiregionali sunt tumefiaţi şi uşor dureroşi.

Manifestările generale sunt reduse sau absente (subfebrilitate, cefalee,mialgii, artralgii) iar tabloul sanguin relevă leucocitoză (10.000-20.000) cuneutrofilie. În cazurile severe, edemul devine enorm, simptomatologia generală seagravează (febră înaltă, frisoane, cefalee) iar septicemia este de obicei prezentă.

Edemul malign. Este forma gravă a cărbunelui cutanat, în care escara estediscretă, iar edemul enorm şi nedureros domină simptomatologia, fiind însoţit şi defenomene generale grave (febră mare, frisoane, stare toxică), leucocitoză foartemare (40.000- 50.000) şi septicemie constant prezentă. Fără tratament aceastăformă evoluează constant spre deces.

Cărbunele internCărbunele pulmonar se manifestă ca o pneumonie foarte severă

(expectoraţie abundentă hemoptoică, conţinând bacili cărbunoşi), cu dispnee,cianoză şi stare toxică gravă, însoţită de regulă şi de pleurezie hemoragică.

290

Radiologic mediastinul apare "lărgit" (limfadenopatie mediastinală şimediastinită hemoragică), iar în hemocultură se dezvoltă totdeauna bacilicărbunoşi. Moartea survine, de obicei, în 2-3 zile.

Cărbunele digestiv. Infecţia digestivă poate realiza:- cărbunele amigdalian (foarte rar), cu ulceraţie şi edem;- cărbunele intestinal, care se manifestă ca o enterocolită acută, cu

scaune saunguinolente, dureri abdominale extrem de vii, febră mare, staretoxică, hipotermie şi colaps, cu evoluţie spre deces. Cărbunele intestinal poatesimula holera.

Bacillus anthracis este un bacil lung (3-8 microni), Gram pozitiv, sporulat,aşezat în lanţuri scurte sau izolat, imobil, încapsulat (capsula este un importantfactor de virulenţă). În prezenţa oxigenului dezvoltă spori extrem de rezistenţi (lauscăciune, căldură, raze ultraviolete, raze gama, dezinfectante uzuale) rămânândviabili în organismul animal, în produsele acestuia )păr, piele, coarne, copite) sauîn pământ timp de ani (chiar 40), mai ales dacă sunt feriţi de lumină.

Rezervorul de infecţie îl reprezintă în special ierbivorele (bovine, ovine,caprine, cabaline) care fac o boală de obicei mortală. Alte animale, cum sunt câinii,pisicile sau păsările sunt extrem de rezistente la infecţia cărbunoasă.

Transmiterea la om se realizează:- prin contact direct cu animalele bolnave sau cu produsele lor, în special

la nivelul unor mici excoriaţii ale tegumentului;- pe cale respiratorie, prin inhalarea aerului contaminat cu spori de bacili

cărbunoşi;- pe cale digestivă.

Boala se transmite excepţional de la om la om şi deoarece nu se cunoscreîmbolnăviri, se consideră că lasă imunitate la persoanele care supravieţuiescinfecţiei.

În mod obişnuit cărbunele pulmonar este o boală profesională exclusiv alânarilor, dar ea apare destul de rar, deşi mulţi dintre aceştia inhalează spori deantrax fără a se îmbolnăvi sau făcând doar bronşite acute uşoare.

Răspândirea deliberată a antraxului

Pericolul răspândirii deliberate a antraxului ca armă biologică, în timpul unuiconflict armat sau în cadrul unui atac terorist, este reprezentat de răspândireaunei mari cantităţi de spori sub formă de aerosoli. Probabilitatea unei astfel deopţiuni din partea unor potenţiali agresori se justifică prin:

- obţinerea relativ uşoară a bacilului cărbunos, din surse existente înmediul înconjurător;

291

- prezumţia producerii unor efecte dramatice, cu un număr mare devictime într-un interval scurt de timp, având în vedere faptul că antraxul pulmonarse soldează cu o mortalitate extrem de ridicată.

Pentru a se putea interveni eficient încă de la început în cazul unei situaţiicritice, medici din reţea şi în special cei din secţiile de boli contagioase, trebuie săfie avertizaţi asupra posibilităţii apariţiei cazurilor de antrax pulmonar şi oricepacient cu simptomatologie relevantă să fie raportat imediat autorităţilor locale desănătate publică şi Centrului naţional de referinţă existent la Institutul de bolitransmisibile "Matei Balş " din Bucureşti.

Diagnosticul de laborator

Recoltarea probelor de laborator

- Probele care vor fi luate de la bolnavi:

- sânge pentru hemocultură;- probe de spută;- tampoane din leziunile cutanate;- tampoane nazale (diagnosticul este mai uşor dacă tampoanele sunt

recoltate şi transportate uscat, pentru a se preveni creşterea altor germeni şifacilitarea detecţiei sporilor de antrax).

- Probe ce vor fi recoltate de la cadavru

- sânge venos (sângele celor decedaţi de antrax nu se coagulează);- tampoane nazale;- tampoane de exsudate hemoragice din orificiile naturale;- tampoane cu alte fluide, tampoane recoltate din plămâni, splină sau

ganglioni limfatici.

- Probe care vor fi luate din mediul înconjurător:

Se vor recolta probe (tampoane) de pe orice material (sol, praf, hainepansamente, etc.) din aria care a fost expusă la sporii de antrax sau contaminatăcu produse de la animale sau oameni.

Probe ce vor fi luate de la persoanele care sunt sau au fost expuse:

- tampoane nazale.

Transportul probelor

292

În recoltarea şi transportul probelor trebuie luate toate precauţiunileobişnuite, dar cu o grijă în plus pentru a se preveni leziunile de inoculare.

Probele trebuie marcate cu eticheta "Risc ridicat" şi manipulate numai depersonal calificat (de laborator), cu pregătire medie sau superioară. Probeletrebuie să fie însoţite de o documentaţie corectă şi clară.

În incidentele extinse, se vor cere probe de laborator doar pentru cazurileiniţiale.

Examenul direct

Se prepară două frotiuri din fiecare probă de cercetat şi se fixează cu alcooletilic absolut timp de 1 minut. Prima lamă se colorează cu Gram sau Giemsa şi seexaminează prin obiectivul cu imersie. Dacă se decelează bacili Gram pozitiviîncapsulaţi, dispuşi în lanţuri scurte, se trimite imediat cea de a doua lamă lalaboratorul de referinţă pentru confirmare.

Izolarea şi identificarea

B. anthracis poate fi cultivat pe medii uzuale (geloză simplă, geloză sânge)în condiţii de aerobioză. Obişnuit, însămânţarea se face pe geloză simplă cu tuburiînclinate. După 18-24 de ore de incubare se dezvoltă numeroase colonii tipice,albe, ovale, nehemolitice, umede, uşor granulare, de cca. 2 mm diametru,rezistente la apăsarea cu ansa.

Coloniile suspecte sunt repicate pe geloză în tuburi şi trimise la laboratorulde referinţă pentru confirmare şi testarea sensibilităţii acestora la antibiotice)incluzând obligatoriu penicilina, doxiciclina şi gentamicina),

După încheierea lucrului în laborator, toate suprafeţele trebuie să fiedecontaminate cu hipoclorit 0,5%, iar containerele de deşeuri autoclavate.

Transportul culturilor suspecte

Atât în cazul spitalelor cât şi al laboratoarelor vor fi adoptate următoareleproceduri pentru transportul probelor şi al culturilor pentru confirmare la laboratorulde referinţă:

• trebuie evitată cu stricteţe contaminarea externă a probelor sau mediilorînsămânţate pe timpul transportului;

• containerul primar (eprubetă, cutie Petri, etc.) trebuie să fie închis perfect,marcat şi pus într-o pungă de plastic intactă;

• se aplică o etichetă “Risc înalt” atât pe probă cât şi pe adresă şi, eventual,se adaugă şi alte informaţii considerate necesare;

• adresa de cerere nu se va pune nici o dată în aceiaşi pungă de plastic cuproba;

293

• punga de plastic se va închide cu o bandă adezivă sau prin încălzire, nucu agrafe sau cleme;

• se vor folosi pungi separate pentru fiecare probă;• fiecare specimen va fi pus într-un container secundar perfect etanş, cu

suficient material absorbant care să poată eventual absorbi orice lichid care ar ieşidin containerele primare;

• fiecare specimen va fi împachetat separat;• containerul secundar poate fi dezinfectat extern prin ştergere cu hipoclorit

0,1% ;

În cazul probelor ce se trimit la laboratorul de referinţă:

• containerele secundare vor fi puse într-un sac terţiar extern de transport,compatibil cu standardele UN 602 pentru ambalajele de transport al materialelorinfecţioase pe cale aeriană, rutieră sau feroviară.

• Ambalajul trebuie să fie certificat pentru acest standard şi să poartenumerele de certificare adecvate pentru ambalajele terţiare însoţite de următoareleinformaţii:

1 BIOHAZARD - pericol de infecţie simbol Clasa UN 6.2.2 să nu fie deschis dacă este găsit.3 numărul de telefon al persoanei responsabile.• containerul trebuie să fie transportat de către un curier aprobat, fără

întârziere direct la laboratorul de referinţă.

Probele trimise în spitale şi laboratoare:

• containerele secundare trebuie să fie într-o cutie de bună calitate,acoperită bine şi marcată clar “Specimen Patogen se va deschide numai înlaborator”;

• specimenele trebuie transportate manual de către persoane responsabile;• nu vor fi folosite sistemele de tuburi cu vacuum pentru transportul

specimenelor în interiorul spitalelor sau laboratoarelor;• înregistrările şi evidenţele de laborator trebuie să fie cât mai exacte.

294

PRACTICA CONTROLULUI INFECŢIEI CU ANTRAX

Izolarea şi tratamentul bolnavilor

Antibioticul de elecţie este penicilina G (4.000.000 -6.000.000 u/24 de ore,timp de minimum 7 zile, în cazul infecţiei cutanate). Tratamentul poate fi început cuCiprofloxacin, 500 mg oral, de două ori pe zi, timp de 7 zile. Tratamentul se poateprelungi la 60 de zile sau chiar mai mult, în cazul suspiciunii de răspândiredeliberată de germeni, pentru a se asigura o acoperire a unei eventuale inhalări despori.

Decontaminarea persoanelor expuseÎn situaţia unei expuneri cunoscute la spori de antrax, riscul reaerosolizării de

pe hainele acelor expuşi este foarte scăzut. Cu toate acestea există risculproducerii unor infecţii cutanate la lucrătorii din domeniul îngrijirii sănătăţii.

De aceea, un obiectiv prioritar este curăţirea pielii, a hainelor, a bunurilorpersonale şi a unor suprafeţe din mediul înconjurător.

• Înlăturarea hainelor şi a bunurilor proprii contaminate- care vor fidepozitate în saci de plastic dublii şi etichetaţi.

• Dacă antraxul este confirmat, toate materialele contaminate trebuie să fieincinerate sau autoclavate.

• Hainele şi bunurile vor fi cât mai puţin manipulate pentru a evita agitarealor.

• După dezechipare, persoanele expuse se vor spăla abundent cu apă şisăpun (duş).

• Personalul care manipulează haine sau alte bunuri contaminate va purtaechipament de protecţie corespunzător.

• Suprafeţele din mediul înconjurător trebuie să fie curăţate cu o soluţie dehipoclorit de 0.5% (5,000ppm).

• Personalul care îngrijeşte bolnavii de antrax vor folosi halate şi mănuşi.• Deoarece leziunile cutanate pot fi infecţioase, se vor evita contactele

directe.• Transmiterea aerogenă nu se produce.• Plasarea pacienţilor cu antrax singuri în cameră nu este necesară:• Autopsia celor decedaţi de antrax trebuie evitată pe cât posibil. În cazul în

care nu poate fi evitată, se va efectua respectând toate măsurile de protecţie.• Cadavrele vor fi incinerate.

Tratamentul profilactic al persoanelor expuse la sporii de antrax

295

În eventualitatea unei expuneri certe la sporii de antrax, profilaxia cuantibiotice trebuie să fie iniţiată cât de rapid este posibil. Ea va continua până cândexpunerea la B. anthracis este infirmată sau, dacă ea se confirmă, până la 60 dezile.

În tot acest timp nu sunt necesare precauţiuni speciale pentru persoaneleexpuse, dar ele trebuie să se adreseze medicului specialist în eventualitatea unorsimptome suspecte.

Antibioticul recomandat este ciprofloxacina, 500 mg/zi la adulţi şi 20-30mg/kilocorp/zi la copii, sau Doxicilina, 100 mg/zi la adulţi şi 5 mg/kilocorp/zi, îndouă prize, la copii.

Dacă expunerea la B. anthracis este confirmată, germenele este testatpentru sensibilitatea la penicilină. Dacă este sensibil, persoanele pot fi tratate cuamoxicilină per os ca o alternativă la ciprofloxacină sau doxiciclină (40mg/kilocorp/zi şi divizate în doze la 8 ore şi nu se va depăşi 500mg, de trei ori pezi).

Imunizarea

În unele circumstanţe, imunizarea se poate adăuga profilaxieiantimicrobiene, după expunerea la antrax.

Ea constă în 5 doze de vaccin la 0 - 3 - 6 săptămâni şi apoi la 6 luni şi la unan de la expunere. La persoanele vaccinate, profilaxia cu antibiotice poate firedusă la 4 săptămâni.

Vaccinarea anti antrax este disponibilă doar pentru persoanele supuse unuirisc profesional.

Pentru personalul de laborator nu există, în mod obişnuit, indicaţia profilaxieicu antibiotice, în afara existenţei unei leziuni de inoculare sau a unei răspândiriaccidentale de spori. Vaccinul este indicat doar la personalul de laborator carelucrează de rutină cu antraxul.

Procedurile de sănătate publică

Supravegherea şi detecţia unei răspândiri deliberate a antraxului

O răspândire deliberată poate fi deschisă, evidentă, urmând a fi confirmatăprin luarea de probe din mediul înconjurător. Dacă însă răspândirea deliberatăeste ascunsă, nemanifestă, ea nu va fi recunoscută până la apariţia primelorcazuri de îmbolnăvire.

Antraxul este o boală rară, iar cazurile semnalate au fost îndeosebi formecutanate şi s-au datorat manipulării de profesionale de produse animaliere. Deaceea, răspândirea deliberată a bolii poate fi considerată în anumite situaţii:

• semnalarea unui singur caz confirmat de antrax de inhalare;

296

• un caz confirmat de antrax cutanat ce apare la o persoană care nu arecontact de rutină cu animalele sau produse de origine animală.

• prezenţa a două sau mai multe cazuri suspecte de antrax care sunt legateîn timp şi spaţiu.

Colaborarea strânsă cu veterinarii este esenţială întrucât rumegătoarele(ovine, caprine şi bovine) sunt mult mai sensibile decât omul şi au o perioadă deincubaţie a bolii mult mai scurtă. Astfel, cazurile confirmate sau suspectate deantrax la animale pot constitui un sistem de alarmare precoce pentru oameni.

Atitudinea faţă de persoanele expuse

Aria de răspândire a sporilor de antrax poate fi delimitată în funcţie decaracteristicile terenului şi de metoda de atac folosită.

Toţi indivizii care au fost prezenţi în aria expusă trebuie să fie identificaţi. Încazul unei răspândiri evidente, o parte dintre ei mai pot rămâne la loculaccidentului, atunci când serviciile de urgenţă se află acolo. Acest grup va fidecontaminat şi apoi trimis către lucrătorii de sănătate cei mai apropiaţi, pentruevaluare şi profilaxie. Alţii, care au părăsit zona incidentului înaintea sosiriiserviciilor de urgenţă, vor fi identificaţi mai târziu.

Trebuie să existe asigurarea că toate aceste persoane vor fi decontaminatecorespunzător, că vor primi tratamentul profilactic şi că vor fi urmăriţi în continuare.

13.2 Atitudinea în cazul folosirii deliberate în scopuri teroriste a variolei

Variola sau vărsatul este o boală virală infecto-contagioasă foarte gravă,care în mod normal nu mai există în natură, fiind declarată eradicată în 1980.Ultimele cazuri de variolă au fost semnalate în Somalia în anul 1977. În decursulistoriei variola a cauzat numeroase epidemii din care unele au fost devastatoareprin proporţia mare (uneori peste 80%) a deceselor.

Virusul variolic (Poxvirus variolae) face parte din familia Poxviridae, ordinulOrthopoxvirus. Este un virus ADN, foarte mare (250.300 nm/200-250nm) cuaspect de "cărămidă", cultivabil în laborator pe membrana corioalatoidiană a ouluiembrionat de găină. Este extrem de rezistent în mediul extern, putând rămâneviabil, în stare uscată şi la adăpost de lumină, timp de un an sau mai mult. Încondiţii de umiditate şi căldură rezistă doar câteva săptămâni.

Este distrus în 10 minute la + 60o C şi în 1-2 minute prin fierbere sauautoclavare. În culturile refrigerate virusul variolic rezistă chiar şi 40 de ani.

Virusul variolic provoacă boala numai la om şi la maimuţă. Boala estecaracterizată clinic printr-o stare de toxemie intensă şi o erupţie veziculo-pustuloasă generalizată, urmată de cicatrici indelebile. Transmiterea infecţiei areloc pe cale aeriană. Dar şi prin contactul cu obiectele contaminate. După oincubaţie de 12 zile, boala începe brusc cu febră înaltă şi stare generală foartealterată. După câteva zile, pe pielea feţei şi a corpului , iar ulterior şi pe restul

297

corpului, apar pete de culoare roz care confluează, se ridică peste nivelul pielii dinjur şi apare o crustă care în 10-12 zile se detaşează lăsând la locul ei o cicatricedefinitivă ("ciupit de vărsat").

Variola are două forme de manifestare:- variola major, forma obişnuită, gravă, dar şi forme foarte

grave(hemoragice sau encefalitice);- variola minor, alastrim sau varioloid, formă atenuată.

Virusul variolic este identic morfologic, antigenic şi ca răspuns imunologic cuvirusul vaccinal (virusul vaccinei bovideelor), fapt care implică şi imunitateaîncrucişată obţinută după vaccinare. Deoarece această imunitate postvaccinală(ca şi cea post infecţie) este foarte solidă, campania antivariolică întreprinsă deOrganizaţia Mondială a Sănătăţii constând în vaccinarea sistematică a populaţieidin zonele în care variola era endemică, a condus în mai puţin de 10 ani ladispariţia totală a acestei boli.

În prezent virusul există legal doar în două laboratoare din lume: în Atlanta şila Koltsovo Rusia.

Bolnavii nu sunt infecţioşi în perioada de incubaţie; ei devin infecţioşi odatăcu debutul febrei. Vârful infecţiozităţii este atins în cea de a doua şi a treia zi defebră, corespunzând perioadei în care leziunile de enantem ulcerate răspândescvirusul în secreţiile din gură şi faringe. Infecţiozitatea scade gradual în timpulperioadei de erupţie, diminuând rapid pe măsură ce leziunile cutanate se acoperăde cruste.

Perioada de la infecţiozitatea mărită la cea moderată este de aproximativ 10zile, dar s-a demonstrat că virusul .poate persista în faringe şi peste trei săptămânide la debutul febrei.

Trebuie ştiut, de asemenea, că şi bolnavii cu forme clinice uşoare sauabortive de variolă (care apar, de obicei, la cei vaccinaţi cu puţin timp înainteaexpunerii sau în perioada de incubaţie) au viremie şi pot fi infecţioşi.

Răspândirea deliberată a variolei

În prezent este singura modalitate practică de declanşare a unei epidemii devariolă.


Recoltarea probelor de laborator

Întregul personal de îngrijire a pacienţilor (bolnavi sau suspecţi), de recoltareşi transport al probelor şi de diagnostic de laborator trebuie să fie imunizat. În plus,el trebuie să poarte echipament de protecţie adecvat (halat impermeabil, mănuşimască şi ochelari de protecţie).

298

Probele recoltate de la pacienţii la care există o puternică suspiciune clinicăde variolă trebuie să fie trimise imediat la laboratoarele de referinţă, luându-setoate măsurile ca acestea să ajungă la o anumită persoană.

Containerul trebuie să fie marcat clar cu o notă prin care se interzicedeschiderea şi să aibă numărul de telefon şi numele persoanei care trebuieinformată în caz de accident.

Toate materialele (lame, cutii, flacoane de probe, etc.) trebuie aruncate îndispozitive speciale (containere) imediat după folosire.

Probele de sânge şi fragmentele de ţesuturi trebuie să fie înregistrate şitransportate pe un anumit circuit şi sistem de laborator.

Stocarea probelor se efectuează numai în următoarele condiţii:- probele se menţin într-un container de laborator cu înalt grad de securitate;- în prealabil au fost fixate în formol;- probele au fost securizate prin tratare termică sau prin iradiere.Cultivarea virusului variolic trebuie să fie efectuată numai în laboratoare cu

nivel maxim de securitate (nivel 4 ).Pentru recoltarea probelor este necesar un anumit echipament:• seringi de 1 ml. Cu ac pentru aspirarea lichidului din vezicule şi un flacon

(container) steril în care se poate transvaza acest lichid.• lame de microscop şi bisturiu steril pentru colectarea lichidului vezicular (o

picătură pe lamă, lăsată să se usuce în aer la loc sigur);• seringi de 10ml, eprubete standard cu EDTA şi heparină şi eprubete fără

anticoagulant, pentru recoltarea de probe de sânge;• container steril (flacon) pentru transportarea crustelor;• lame de sticlă pentru luarea amprentelor de la baza leziunilor decopertate;• container pentru transportul lamelor;• cutie de instrumente (pentru ace, seringi, bisturie);• saci de plastic, cu material absorbant,• container de metal, marcat cu bandă adezivă şi cu eticheta ”Biohazard”;• sac pentru deşeuri (pansamente uzate, echipamentul de protecţie);• creioane şi alte materiale pentru scris şi înregistrat.

Probe ce vor fi recoltate de la bolnavi:

• sânge total pentru cultivarea virusului şi pentru detecţia antigenelor virale;• lichid vezicular pentru microscopia electronică şi cultivarea virusului;• amprenta (sau grataj) de la baza leziunilor;• cruste.

Probe ce vor fi recoltate de la cadavru:

• sânge (prin puncţie cardiacă);• biopsii de piele.

299

PRACTICA CONTROLULUI INFECŢIEI CU VARIOLĂ


Toate cazurile suspecte dintr-o comunitate trebuie să fie imediat izolate lapunctul de diagnostic până pot fi transferate la un spital de boli transmisibile.

Tratamentul şi supravegherea suspecţilor şi a bolnavilor confirmaţi se va faceîn spital de boli transmisibile, într-un salon de izolare cu presiune negativă şifiltroventilaţie, dacă este posibil.

Acest punct poate fi la domiciliu, într-o cameră separată, la cabinetul de MG-MF sau în departamentul de urgenţă (unitatea de primire urgenţe) a unui spitalgeneral. Va trebui să se consulte urgent un infecţionist şi un epidemiolog.

Bolnavii rămân izolaţi până la căderea tuturor crustelor (cca. 3săptămâni).Pentru ca ei să nu iasă din izolare, toate examinările paraclinice se vorface cu aparate mobile (inclusiv de radiologie).

Bolnavii vor purta măşti chirurgicale, pentru scăderea diseminării aeriene avirusului.

Decontaminarea persoanelor expuse

Cu toate că virusul variolic este relativ rapid inactivat în condiţii normale demediu, există riscul de aerosolizare secundară din hainele contaminate şi de pealte obiecte personale.

Persoanele expuse se vor dezbrăca complet, iar hainele vor fi depozitate însaci de rufe siguri (impermeabili) care vor fi puşi în alt sac, pentru dezinfecţiaulterioară sau distrugere. Dup dezechipare vor face duş complet şi abundent, apoivor fi examinate, vaccinate şi ţinute sub observaţie.

Curăţirea, dezinfecţia şi eliminarea reziduurilor

Toate reziduurile trebuie decontaminate înaintea îndepărtării lor:• prin autoclavare într-un autoclav special;• prin incinerare.Lenjeria bolnavilor, cearceafurile şi păturile trebuie luate cu maximă grijă

pentru a se evita agitarea lor şi puse în saci de plastic tapetaţi cu alginat care apoise pun în alţi saci de plastic. Aceştia vor fi transportaţi la spălătorie şi spălaţi lamaşină, iar sacii de plastic vor fi incineraţi.

Autopsia celor decedaţi de variolă trebuie evitată pe cât posibil. Cu cadavrelevor lucra numai persoanele imunizate. Cadavrele vor fi incinerate.

Profilaxia şi urmărirea persoanelor expuse la variolă

300

Indivizii care au fost prezenţi în zonele expuse, sau sunt contacţi apropiaţi aicazurilor asimptomatice ori simptomatice de variolă sunt supuşi riscului de a faceboala.

De oarece vaccinarea post expunere nu garantează imunitatea şi nici chiarreducerea severităţii îmbolnăvirii, toţi cei vaccinaţi după expunerea laaerosolizarea primară sau după un contact cu cazuri suspecte vor fi urmăriţi pânăse confirmă că nu au făcut infecţia.

Când variola apare în unele ţări şi este probabilitatea de a fi importată,autorităţile competente vor instaura carantina pentru o perioadă de 18 zile,persoanelor nevaccinate care provin din acele ţări, cu urmărirea zilnică a acestora.

Durata şi amploarea riscului infecţios depinde de:

- durata în care virionii rămân în suspensie în aer şi distanţa pe care ostrăbat înainte de a se depune pe sol. Acesta depinde de condiţiile meteorologiceşi de proprietăţile aerobiologice ale aerosolilor dispersaţi.

- durata supravieţuirii virusului variolic în aerosoli.

Zona expusă va fi stabilită în funcţie de timpul şi locul răspândirii, în scopulidentificării tuturor persoanelor expuse la aerosolizarea primară.

În urma aerosolizării primare, virusul variolic este distrus rapid de radiaţiaU.V. şi de aceea decontaminarea mediului înconjurător nu pare a fi necesară.

Vaccinarea

Cea mai eficace contramăsură împotriva variolei, este vaccinarea înainteaexpunerii. Vaccinarea efectuată corespunzător cu 2-3 ani înainte, reduce rata deatac pentru variolă sub 10% şi mortalitatea sub 1% în cele mai multe studiiefectuate.

Vaccinarea după expunere este de asemenea eficientă reducând severitateabolii şi rata de atac la 24% până la 50%. Peste 60% dintre cei vaccinaţi dupăexpunere vor face forme uşoare şi abortive de boală, în timp ce la cei nevaccinaţinu vor depăşi 5-6% .

Complicaţiile vaccinării

În cazul unei epidemii cunoscute sau al unei expuneri confirmate nu existăcontraindicaţii absolute pentru imunizarea antivariolică. Trebuie totuşi să existereţinere în cazul copiilor cu eczeme şi al tuturor care prezintă imunodficienţesevere.

Complicaţiile nu sunt neglijabile, dar sunt acceptabile în situaţia unui pericolmajor de variolă. Ele pot fi:

301

• Răspândirea virusului vaccinal pe o piele eczematizată. Se creează astfelriscul unei diseminări localizate sau generalizate a leziunilor vaccinale, cu evoluţieextrem de gravă (chiar fatală) mai ales la copii.

• “Vaccinul gangrenos”, este evoluţia gravă, ulcero-necrotică al leziuniivaccinale, fenomen observat la persoane cu imunodepresii.

• Inocularea accidentală de vaccin în alte locuri decât cel predestinat, laindivizii vaccinaţi sau a contacţii lor apropiaţi. Aceasta nu ridică problemedeosebite decât în cazul afectării ochilor.

• Vaccinarea fetală, ce poate duce la pierderea sarcinei sau naşterea unuicopil cu leziuni extinse, complicaţie posibilă în cazul vaccinării gravidelor.

• Encefalopatia postvaccinală (are o incidenţă de 1/800 până la 1/23.000).

Consideraţiuni finale

În eventualitatea răspândirii deliberate a variolei, zona expusă prezintă unrisc ridicat de infecţie şi oricine intră în această zonă trebuie să poarteechipamentul complet de protecţie.

Lucrătorii de îngrijire a sănătăţii nu vor fi solicitaţi, în mod normal să intre înzona expusă, ci doar atunci când, de exemplu s-a folosit un dispozitiv explozivpentru răspândirea agentului biologic şi există răniţi care necesită îngrijire. Înaceastă situaţie trebuie să se folosească echipamentul complet de protecţie.

Persoanele expuse vor fi scoase în afara zonei, vor fi decontaminate şi duseîntr-o zonă sigură pentru evaluare medicală, vaccinare şi observare ulterioară.

Toţi cei implicaţi în decontaminare şi alţii care au avut orice contact cuhainele contaminate sau alte obiecte personale ale bolnavilor, trebuie să respecte"Precauţiunile Universale standard" (mănuşi, halate şi spălare pe mâini) şi în plusvor purta măşti şi ochelari de protecţie.

Pentru muncitorii din "prima linie" care lucrează cu pacienţii, după ce s-aasigurat decontaminarea, măsurile universale de precauţie sunt suficiente.

Bolnavii de variolă izolaţi în spital vor fi îngrijiţi de un minim de persoane,care vor respecta precauţiunile universale şi în plus vor purta măşti şi ochelari deprotecţie.

În spital, personalul de îngrijire ca şi cel care va fi implicat în manipulareahainelor, aşternuturilor şi altor obiecte personale, dacă este neimunizat va trebuisă poarte echipamentul de protecţie complet incluzând mănuşi dispozabile, halateimpermeabile (sau costum complet impermeabil), încălţăminte impermeabilă,cască impermeabilă, un respirator şi protecţie pentru ochi. După imunizare, acesteprecauţiuni se pot reduce la precauţiunile universale standard.

Precauţiuni similare se vor lua şi pentru lucrătorii din prosectură şi pentru alţiicare sunt implicaţi în eliminarea cadavrelor.

Întrucât variola nu se mai produce natural, orice caz confirmat indică orăspândire deliberată.

302

Cazurile suspecte de variolă sunt:• îmbolnăviri severe acute febrile inexplicabile cu o erupţie generalizată

maculopapulară sau veziculară;• decese inexplicabile în urma unei îmbolnăviri febrile care a implicat o

erupţie generalizată maculopapulară sau veziculară.

Confirmarea diagnosticului se bazează pe datele clinice, epidemiologice şide laborator, diagnosticul definitiv în laboratorul de referinţă, fiind bazat pe reacţiaîn lanţ a polimerazei (PCR).

Pentru o cât mai bună cooperare a populaţiei la depistarea şi izolareacazurilor şi implicit la stingerea focarului, se vor întocmi din timp pliante pentru a fidistribuite în teritoriu în caz de accident.

13.3 Atitudinea în cazul folosirii deliberate în scopuri teroriste a ciumei

Ciuma (pesta) este o boală infecţioasă acută determinată de un cocobacildenumit Yersinia pestis. Ea face parte din categoria bolilor "pestilenţiale" şi abântuit secole întregi sub forma unor epidemii extrem de grave, decimândpopulaţia unor ţări şi continente.

Yersinia este un cocobacil mic, Gram negativ, nesporulat şi conţine în corpulsău o endotoxină puternică, responsabilă de starea toxică ce apare în cursul boliişi de moartea celor infectaţi. Este distrus relativ rapid de lumina solară (4 ore) şi dedezinfectantele obişnuite, dar la întuneric, la temperaturi scăzute, în secreţiileuscate, în urmele de sânge, în excrementele puricilor sau şobolanilor rezistă lunide zile.

Boala este o zoonoză, putând fi transmisă uşor şi omului de la rozătoare, unrol important în transmitere avându-l paraziţii acestora (purici).

Ciuma se manifestă prin două forme clinice principale:forma bubonică (cu inflamarea ganglionilor regionali);forma pulmonară.

Ambele forme pot fi însoţite de septicemie şi pot evolua atât sub forma decazuri sporadice sau focare mici (întâlnite în prezent în Asia, Africa şi America deSud), cât şi sub forma unor epidemii întinse, devastatoare, bine cunoscute întrecut.

În cursul anilor 80 aproximativ 1.000 de cazuri/an au fost raportate la O.M.S.Acest număr a crescut în anii 90, cu un vârf de cca.5.000 de cazuri în 1997.

După o incubaţie relativ scurtă (2-6 zile pentru forma bubonică, boaladebutează brutal cu febră mare, frisoane, cefalee, dureri musculare, stare toxicăgravă, delir, etc.

303

Evoluţia bolii este gravă; iar în forma bubonică netratată mortalitatea este de10-70%, iar în forma septicemică şi în cea pulmonară, la cazurile netratate,mortalitatea este de 100%.

Tratamentul antimicrobian actual, mai ales dacă este aplicat la timp, a scăzutmortalitatea la 1-5%-

Y. pestis este, în general foarte sensibilă la un mare număr de antibiotice,incluzând aminoglicozidele, betalactamina, trimetorprim, fluoroquinolone,cefalosporine, tetracicline, cloramfenicol, sulfonamide. Totuşi, sporadic, au fostgăsite tulpini rezistente la streptomicină, ampicilină, tetracicline, cloramfenicol sausulfonamide.

Profilaxia ciumei vizează atât combaterea rezervorului de germeni(rozătoarele), cât şi ridicarea nivelului de trai, asociată cu combaterea puricilor,utilizând mijloace chimice de dezinsecţie.

Există şi un vaccin antipestos inactivat, dar utilizarea sa în prezent nu esterecomandată, deoarece conferă o protecţie parţială şi nesigură, iar reacţiilepostvaccinale sunt frecvente şi deseori severe. Vaccinurile noi, obţinute dinsubunităţi microbiene, nu au fost încă evaluateîn privinţa imunogenităţii la om.

În mod natural infecţia este transmisă la om prin înţepătura insectelorinfectante (purici). Transmiterea de la om la om se produce pe cale aeriană, prinpicături, de la cazurile de ciumă pulmonară (pneumonică). Ciuma bubonică, fărăpneumonie secundară, nu este considerată a fi contagioasă.

Răspândirea deliberată a ciumei

Deşi crearea unor aerosoli infecţioşi de ciumă nu este uşoară, totuşi pericolulunei răspândiri deliberate de ciumă poate lua aspectul unei răspândiri a maricantităţi de Y. pestis în aerosoli.

Acest pericol este considerat serios deoarece:• doza infectantă prin aerosoli este de doar cca. 100 - 500 de germeni.• microorganismul produce o îmbolnăvire severă, cu o infecţie rapid fatală;• cazurile secundare pot apare prin contactul cu cazurile de ciumă

pneumonică;• boala are o reputaţie de cauzatoare de distrugeri mari în societate.


- Probele care trebuiesc recoltate de la bolnavii acuţi

• sânge pentru hemocultură.• spută.• dacă există buboane, lichid sau puroi obţinute prin puncţie şi aspirare sau

prin spălare cu ser fiziologic steril;• sânge(ser) de la convalescenţi, pentru diagnosticul serologic.

304

Probele trebuiesc notificate ca fiind "risc înalt". Orice probă trebuie să fieînsoţită de o fişă cu toate detaliile clinice şi de tratament cu antibiotice.

Probele ce vor fi recoltate de la cadavre:• sânge;• aspiratul din bubon ;• probe din plămâni, splină, ganglioni limfatici.

Autopsiile trebuie, pe cât posibil, evitate.Probele ce se vor recolta din mediul înconjurătorAcest tip de probe nu pot asigura informaţii utile, dată fiind fragilitatea

microorganismului în mediul extern.


Transportul probelor recoltate şi al culturilor ce necesită confirmare trebuiesă respecte anumite proceduri atât în cadrul spitalelor şi laboratoarelor cât şiatunci când probele sunt trimise la laboratorul de referinţă:

• Se va evita contaminarea externă a containerelor cu specimene în timpulrecoltării probelor.

• Containerul primar trebuie să fie marcat, să se închidă etanş şi să fie pusîntr-o pungă de plastic intactă.

• Se va fixa o etichetă de “risc înalt” atât pe probă cât şi pe fişa de solicitare(pe aceasta vor fi trecute şi toate datele clinice împreună cu orice informaţie cepoate fi relevantă).

• Fişa de solicitare nu se pune în aceiaşi pungă de plastic cu proba.• Punga de plastic se sigilează, folosind bandă adezivă sau prin căldură.• Fiecare probă se va pune într-un container etanş cu material absorbant din

abundenţă.• Fiecare probă se va împacheta separat.• Containerul secundar trebuie să fie dezinfectat extern prin ştergere cu

hipoclorit 0,1% (l,000ppm).

Probele trimise la laboratorul de referinţă

• Containerul secundar trebuie să fie pus într-un ambalaj exterior terţiar. Eltrebuie să se conformeze standardelor UN 602 pentru ambalajele de transport almaterialelor infecţioase pe cale aeriană, rutieră sau feroviară.

• Ambalajul trebuie să fie certificat pentru acest standard şi să poarte pe elurmătoarele informaţii:

1 BIOHAZARD - pericol de infecţie.2 Să nu fie deschis dacă este găsit.3 Numele şi numărul de telefon al persoanei responsabile.

305

• Containerul trebuie să fie transportat de către un curier aprobat, fărăîntârziere direct către laboratorul de referinţă.

Probe trimise în cadrul spitalului şi laboratoarelor• Containerele secundare trebuie plasate într-o cutie solidă, bine închisă şi

marcată clar cu inscripţia “probe periculoase"- să nu se deschidă decât sub o nişăde laborator de nivel 3.”.

• Probele trebuiesc transportate în mână de către o persoană instruită.• Nu vor fi folosite sistemele de transport vacumatice.•Toate înregistrările şi evidenţele din laborator trebuie să fie extrem de

riguroase.

PRACTICA CONTROLULUI INFECŢIEI CU Y. PESTIS


Pentru a se preveni răspândirea pe cale aeriană a infecţiei (prin picături),cazurile suspecte de ciumă pulmonară (pneumonică) precum şi cele confirmatetrebuie îngrijite în saloane de izolare, cu uşile închise, pentru primele 72 de ore detratament.

Când bolnavii sunt numeroşi, ei pot fi izolaţi în comun, în saloane mai mari,într-un loc special destinat.

Toate persoanele care intră în aceste saloane, vor purta halate, mănuşimăşti eficiente şi ochelari de protecţie şi îşi vor spăla mâinile.

Pacienţii cu ciumă pulmonară vor purta şi ei măşti. Transportul bolnavilor vafi strict limitat la investigaţiile medicale esenţiale.

Atunci când este posibil, se va folosi ventilaţia cu presiune negativă însaloane.

În tratamentul ciumei, antibioticele folosite tradiţional sunt streptomicina,tetraciclina (doxiciclina în particular) şi cloramfenicolul. Streptomicina a fosttratamentul de elecţie, mai ales în infecţiile severe; şi alte aminoglicozide(gentamicina, kanamicina) au fost folosite cu succes, putând fi eficace, deasemenea şi fluoroquinolonele.


Riscul, pentru persoanele expuse, de a contracta infecţia prin intermediulhainelor contaminate ale este mic. Totuşi, ele îşi vor depune hainele în saci deplastic sigilaţi şi vor face duş cu apă şi săpun.

Reziduurile vor fi supuse regimului obişnuit.Profilaxia în cazul persoanelor cu risc de infecţie

306

În eventualitatea unei expuneri la o răspândire deliberată de Y. pestis, saudupă un contact cu un caz de ciumă pneumonică, profilaxia antibiotică trebuieiniţiată cât mai curând posibilă.

Contacţii cu bolnavii de ciumă bubonică vor fi evaluaţi după caz. Profilaxia cuantibiotice trebuie continuată timp de 7 zile şi poate consta din:

Fluoroquinolone orale (ciprofloxacin), 500 mg/zi la adulţi şi 20-30mg/kilocorp/zi, divizat în două doze la copii.

Doxiciclina 100 mg/zi la adulţi şi 5 mg/kilocorp/zi, în două doze la copii.La personalul de îngrijire şi de laborator care a avut o expunere continuă,

profilaxia trebuie extinsă la 7 zile după ultimul contact cu un pacient sau o probăconsiderată infecţioasă.

Ciprofloxacina are avantajul că poate fi un tratament profilactic eficient şipentru alţi agenţi care ar putea fi folosiţi în atacurile bioteroriste cum ar fi antraxulsau tularemia.

Chiar şi un singur caz de ciumă trebuie să stârnească suspiciunea uneirăspândiri deliberate. În eventualitatea apariţiei a două sau mai multe cazurisuspecte de ciumă, legate între ele în timp şi spaţiu, definirea răspândirii deliberateeste foarte serioasă este de asemenea esenţială, şi colaborarea strânsă cuveterinarii.

Definirea cazurilor

Cazurile suspecte

• Debutul brusc al unei îmbolnăviri severe inexplicabile respiratorii febrile •Un deces inexplicabil după o îmbolnăvire febrilă scurtă.

• Sepsis cu cocobacili gram negativi.De la cazurile suspecte se recoltează probe de laborator şi se instituie

tratamentul, fără a se aştepta rezultatele.

Examenul bacteriologic direct

Lamele cu frotiuri din produsele patologice sunt colorate Gram sau Giemsa.Se observă cocobacili Gram negativi, coloraţi bipolar. Se poate încerca şi oidentificare rapidă prin imunofluorescenţă.

Izolarea şi identificarea.

Însămânţarea se face pe geloză simplă sau pe agar Mac Conkey şi seincubează la 28oC.

Pe geloză-sânge, după 24 de ore apar colonii subţiri, translucide,nehemolitice. După 48 de ore coloniile ajung la 1-2 mm în diametru, cu o culoare

307

gri-albicioasă până la galben deschis. Pe geloză Mc Conkey se dezvoltă coloniicare nu fermentează lactoza şi care dispar după 2-3 zile prin autoliză.

Y.pestis este catalazo-pozitivă şi oxidazo-negativă.Testarea sensibilităţii la antibiotice se face pe medii standard, incubate

aerob, 24 de ore la 37oC.

- Diagnosticul serologic

Este posibil, dar anticorpii pot să nu fie decelabili da la început. Investigaţiase face la laboratorul de referinţă.

- Confirmarea

Toate izolatele suspecte, culturile şi serurile trebuie să fie trimise lalaboratorul de referinţă pentru confirmare, având grijă să se respecte procedurilede transport. Laboratorul de referinţă trebuie să fie anunţat în prealabil.

13.4 Atitudinea în cazul folosirii deliberate în scopuri teroriste a tularemiei

Tularemia (sau “pesta iepurilor) este o zoonoză care afectează cu predilecţierozătoarele, determinată de un cocobacil scurt, Gram negativ, imobil, nesporulat şiaerob, denumit Francisella tularensis (genul Francisella, familia Brucellaceae).

Boala poate fi transmisă incidental şi la om, pe diferite căi, şi secaracterizează clinic prin semne locale, la nivelul porţii de intrare, cu prindereaganglionilor limfatici regionali şi manifestări generale, deseori severe (febră,mialgii, cefalee, prostraţie).

Denumirea de “tularemie” a fost dată de Francis care, între 1919 şi 1928, astudiat boala care se manifestă în districtul Tulare din California.

Tularemia este răspândită în toată zona temperată a emisferei nordice,apărând sporadic sau în epidemii, numeroase fiind formele abortive oriasimptomatice.

Rezervorul de infecţie este constituit din numeroase specii de animalesălbatice sau domestice: iepuri, veveriţe, popândăi, şoareci de câmp şi de casă,şobolani, vulpi, căprioare, oi, câini, pisici şi unele păsări (fazanii). Agentul patogena fost găsit la unele căpuşe şi muşte, responsabile de transmiterea între animale.Nu se cunosc cazuri de transmitere interumană.

Se cunosc două subspecii (varietăţi) de F: Tularensis. Identice din punct devedere antigenic:

- tipul A, mai virulent, răspândit în America de Nord;- tipul B, mai puţin virulent, întâlnit în Europa.

Tipul A este considerat ca un potenţial agent biologic, una dintre tulpinilesale (SCHU S-4) a tipului A este unul din cei mai infecţioşi agenţi patogenici

308

cunoscuţi, doza infectantă fiind mai mică de 10 corpi microbieni (acest număr debacterii, inhalate sau inoculate este suficient pentru a produce boala).

Sunt descrise mai multe forme clinice de tularemie :

• ulceroganglionară;• ganglionară• oculoganglionară;• orofaringeală;• tifoidică;• septicemică;• pulmonară (pneumonică);• forme abortive şi asimptomatice.

Forma pulmonară (pneumonică) apare, deobicei ca rezultat al infecţiei pecale respiratorie, dar şi în urma unei diseminări hematogene.

Tabloul clinic este acela al unei pneumonii severe, cu spută muco-sanguinolentă, junghi toracic, dispnee, cianoză şi adesea, prinderea pleurei şiadenopatie hilară.

Infecţia contractată natural de către om se produce:• prin înţepătura unor artropode (în special căpuşele Dermacentor şi Ixodes,

în lunile de vară);• manipularea de ţesuturi animale sau fluide de la animale infectate;• contactul direct sau ingestia de apă, alimente sau sol contaminate;• inhalarea de aerosoli infectanţi (de exemplu,manipularea de lână de la

animale infectate).Sensibilitatea omului este generală, indiferent de vârstă sau sex.

Perioada de incubaţie durează în mod obişnuit 2-5 zile, limite extreme 1 - 21de zile.

Aspectul clinic depinde de poarta de intrare, manifestându-se sub formasindroamelor menţionate, la care se adaugă numeroase forme uşoare sauasimptomatice, în special în cazul infecţiei cu tipul B.

Netratată, tularemia are o mortalitate generală de 8% (4% pentru formaulceroganglionară şi 30-50% pentru formele tifoidică, septicemică şi pneumonică).

În cazurile tratate adecvat mortalitatea scade la 1%.F. tularensis este sensibilă la antibioticele aminoglicozide (gentamicina) şi la

fluoroquinolone. Mai pot fi utile în tratament cloramfenicolul şi tetraciclina.

Răspândirea deliberată a F. tularensis

Tularemia nu este o boală prea frecventă în mod natural. Se anticipează căcea mai mare probabilitate a unei răspândiri intenţionate a F. tularensis este prin

309

aerosolizarea unei tulpini virulente, făcând calea aerogenă cea mai probabilă calede infecţie, deoarece:

doza infectantă este foarte mică pe această cale (10-50 de microorganismede tip A, sau chiar mai puţine);

se poate solda cu îmbolnăvirea grevă a unui număr însemnat de persoane.Trebuie ştiut însă că supravieţuirea F. tularensis în aerosoli este scurtă şi

dozele infectante nu persistă în aer de câteva ore. Comparativ, supravieţuirea înapa neclorinată poate depăşi 90 de zile.

Prima indicaţie a unei răspândiri deliberate pe calea aerosolilor ar putea fi,foarte probabil, apariţia unui focar de îmbolnăviri acute pseudogripale cu simptomerespiratorii şi elemente epidemiologice neobişnuite cum ar fi apariţia îmbolnăvirilorla tineri adulţi, în plină sănătate.

Dacă germenul se va răspândi în apă sau alimente, vor apărea, probabil,forme tifoidice sau orofaringiene, cu ulceraţii ale mucoaselor şi adenopatiecervicală. De asemenea, în eventualitatea unei răspândiri prin obiecte poştale,este de aşteptat forma ulceroganglionară.


Recoltarea probelor probelor de laborator

În timpul recoltării persoanele implicate vor respecta precauţiunile obişnuite(echipament de protecţie, mănuşi de cauciuc, spălarea atentă a mâinilor).

Probele ce vor fi recoltate de la bolnavispută;spălătură faringiană;aspirat gastric;lichid pleural;exudate din leziuni;biopsii de ganglioni limfatici.

Probele ce vor fi recoltate din mediul înconjurător

apă contaminatăpraf şi soleşantioane din hainele sau alte obiecte expuse.

(tulpinile de tip A supravieţuiesc doar câteva ore în urma unei răspândirideliberate din cauza radiaţiei UV, uscăciunii şi oxidării, iar tulpinile de tip B potsupravieţui luni de zile în apele de suprafaţă şi sol.

310

Toate probele recoltate trebuie să fie marcate “Risc înalt” iar despachetareaşi manevrarea lor la locul de destinaţie trebuie să se facă numai în încăperispeciale, amenajate corect şi sub o nişă.

Izolarea şi identificarea

F. tularensis de tip A este o bacterie mică (de 2x0.2-0.7micrometri)încapsulată, pleomorfă, Gram-negativă. Este un microorganism pretenţios,necesitând pentru creştere un mediu îmbogăţit în cisteină (geloză sânge cucisteină), pe care se dezvoltă colonii mici de 1-2 mm, albe-gri, după 24-72 deincubare în atmosferă îmbogăţită cu CO2 la 37oC. Este imobil, produce lentcatalază, oxidază negativ, produce H2S şi fără producere de gaz, glucoză, maltozăşi manoză.

F. tularensis de tip B creşte mai greu prin însămânţare directă pe mediul decultură, fiind recomandată inocularea prealabilă la şoarecele alb, prin injectare s.c.

Metoda de elecţie pentru identificarea bacilului tularemic în produselepatologice este imunofluorescenţa.

Testul ELISA. Poate evidenţia o creştere semnificativă a titrului de anticorpiîn dinamică (la 2-4 săptămâni mai târziu) confirmând astfel diagnosticul detularemie. Diagnosticul retrospectiv al infecţiei se poate face şi prinintradermoreacţia cu tularină ( 0,1 ml antigen specific injectat intradermic, cu citireala 48 de ore).

Ca test specific pentru F.tularensis, testul PCR (reacţia în lanţul polimerazei)la probele suspecte oferă mijlocul optim de diagnostic rapid.

Pentru transportul tuturor probelor ca şi al culturilor pentru confirmare, atât încadrul spitalelor cât şi spre laboratorul de referinţă, se vor adopta următoarelemăsuri:

• se va evita contaminarea externă a containerelor cu specimene;• containerul primar va fi închis etanş, marcat şi depus într-o pungă de plastic

intactă;• se va aplica eticheta “risc înalt” atât pe probă cât şi pe fişa de solicitare;• fişa de solicitare trebuie să conţină tot felul de date utile şi să nu fie pusă în

aceiaşi pungă cu proba;• punga de plastic se va sigila cu bandă adezivă sau prin căldură;• fiecare probă va fi pusă într-un container etanş cu, material absorbantContainerul secundar se va dezinfecta extern prin ştergere cu hipoclorit 0,1%

(1000ppm);Pentru probele trimise la laboratorul de referinţă se vor lua măsuri

suplimentare:• Containerul secundar se va introduce într-un ambalaj exterior terţiar, care

trebuie să se corespundă standardelor UN 602 pentru ambalajele de transport alematerialelor infecţioase pe cale aeriană, rutieră sau feroviară.

311

• Ambalajul trebuie să fie certificat pentru acest standard şi să aibă numărulde certificare UN adecvat pe el împreună cu următoarele menţiuni:

1 BIOHAZARD - pericol de infecţie simbol UN clasa 6.2.2 a nu se deschide dacă este găsit.3 numărul de telefon al persoanei responsabile.• Containerul trebuie să fie transportat de către un curier autorizat, fără

întârziere, direct la laboratorul de referinţă.

Pentru probele trimise spital şi la nivelul laboratoarelor, se impune:• Containerele secundare trebuie să fie plasate în cutii sigure, bine închise şi

marcate clar cu inscripţia “probe patologice- a nu se deschide decât sub nişă".• Probele vor fi transportate manual.• Sunt interzise sistemele de transport vacumatice.• Evidenţele şi înregistrările de laborator vor fi cât mai exacte.

Pentru protecţia personalului de laborator, toate procedurile de laborator,trebuie să fie desfăşurate într-o nişă de protecţie de nivel 3, într-o încăpere deprotecţie biologică de clasa 1. În aceste condiţii, profilaxia cu antibiotice nu estenecesară decât dacă se produce o leziune, sau are loc o aerosolizare accidentalăa probelor manipulate.

Profilaxia cu antibiotice se poate recomanda personalului care manipuleazăprobe, de la bolnavi confirmaţi, în laboratorul deschis.

PRACTICA CONTROLULUI INFECŢIEI CU F.TULARENSIS


Deşi transmiterea de la om la om nu a fost niciodată semnalată, bolnavii cuforma pulmonară vor fi izolaţi în încăperi separate.

Personalul de îngrijire va respecta precauţiunile standard (halate, mănuşi şispălarea mâinilor) şi în plus, măşti şi calote.

Eventualele leziuni ale pielii vor fi protejate prin acoperire cu pansamenteimpermeabile.

Pentru tratamentul bolnavilor, antiboticele de elecţie sunt Gentamicina,injectată i.v. în doză de 7 mg/kg pe zi la 6 ore, timp de 10 zile, sau Streptomicinacâte 1 g de 2 ori /zi timp de 10 zile. (La copii a Gentamicina în doză de 2,5mg/kilocorp de trei ori/zi, sau Streptomicina, 15mg/kg de 2 ori pe zi i.m.). Se maipoate folosi, dacă tulpina este sensibilă, Ciprofloxacina 400 mg i.v. la 12 ore, sau500 mg/zi per os (20-30mg/kilocorp divizat în două doze/zi la copii ) timp de 14zile.

În cazul folosirii tetraciclinei sau cloramfenicolului, tratamentul va dura celpuţin 21 de zile.

312

În eventualitatea existenţei unui mare număr de victime, tratamentul sebazează pe folosirea orală a ciprofloxacinei şi doxiciclinei.


Numărul de microorganisme viabile care sunt reaerosolizate în urmamanipulării hainelor contaminate de la indivizii expuşi este probabil scăzut.

Aceste haine vor fi puse cu o minimă agitare în pungi de plastic sigilateînainte de spălarea lor folosind un ciclu fierbinte (>700oC). În situaţia în care ungermen patogen nu este posibili să fie identificat pacienţii vor fi instructaţi să facăduşuri insistente cu apă şi săpun.

Tratamentul profilactic al persoanelor expuse

Fluoroquinolone (ciprofloxacină), 500 mg pe zi, timp de 14 zile la adulţi şi 20-30 mg/kilocorp/zi divizat în 2 doze , 14 zile la copii (cu prudenţă) sau

Doxiciclină 100mg/zi, 14 zile

Decontaminarea mediului şi îndepărtarea reziduurilor

- suprafeţele contaminate vor fi curăţate cu soluţie de hipoclorit 1.0%(10.000ppm) disponibil, omoară 99-100% din germenii de F. tularensis în 5 minutela 100C.

- Rufele şi aşternuturile vor fi puse în saci de plastic şi spălate la cald.Autopsia cadavrelor nu se recomandă. Dacă nu poate fi cu nici un chip

evitată, se vor lua măsuri atente de protecţie (halat, mănuşi, mască, şorţ, calotă,ochelari de protecţie). Cadavrele vor fi incinerate.

Imunizarea activă

Există un vaccin viu atenuat, dar el asigură o protecţie incompletă şi nu esterecomandat în mod curent.

Imunizarea populaţiei nu este recomandată.Pentru informarea populaţiei se vor întocmi pliante pentru a fi distribuite în

eventualitatea unui accident,

Definirea cazurilor

Cazul suspect:

• o boală febrilă inexplicabilă sau un deces febril la o persoană anteriorsănătoasă;

• o îmbolnăvire respiratorie la persoane de altfel sănătoase;

313

• un sepsis sever şi inexplicabil care nu se datoreşte unei bolipredispozante;

• un sepsis sever cu germeni Gram negativi necunoscuţi de aspectcocobacilar, care nu cresc pe geloză sânge obişnuită, identificaţi în sânge sauLCR.

Cazul confirmat, este un caz care prezintă semnele clinice specificetularemiei, iar probele recoltate de la acesta au fost recunoscute ca pozitive delaboratorul de referinţă.

Definirea răspândirii deliberate

Se suspectează o răspândire deliberată în prezenţa a două sau mai multecazuri suspecte de tularemie, legate în timp şi spaţiu, eventual pe direcţia vântului.

Se consideră ca sigură răspândirea deliberată prezenţa unui singur cazconfirmat, apărut indigen şi inexplicabil prin expunerea profesională.

13.5 Atitudinea în cazul folosirii deliberate în scopuri teroriste a toxineibotulinice

Botulismul este cunoscut ca o intoxicaţie alimentară provocată de ingestiaunor alimente care conţin toxina produsă de bacilul botulinic (Clostridiumbotulinum, genul Clostridium familia Bacillaceae) şi este caracterizată clinic printr-un sindrom neuroparalitic (cu afectarea predominantă a nervilor cranieni) tulburăridigestive moderate şi uscăciunea mucoasei bucale. Evoluţia bolii este deseorinefavorabilă, cu mare risc letal (10-30%).

Clostridium botulinum este un bacil strict anaerob, Gram pozitiv, ciliat şisporulat. Sporii formaţi sunt extrem de rezistenţi la factorii chimici şi fizici.

Astfel, ei rezistă până la 5-6 ore la fierberea obişnuită şi până la 30' laautoclavare, la 120oC. Sporii nu produc toxină. În condiţii de anaerobioză eigerminează trecând în forme vegetative care, prin multiplicare, elaborează toxina(exotoxină). Bacteriile formatoare de spori anaerobi produc neurotoxinelebotulinice şi, rar, de către Clostridium baratii şi Clostridium butyricum.

Există 6 tipuri (A,B,C,D şi F) de bacil botulinic, fiecare producând o toxinădistinctă antigenic. Tipurile A, B şi E provoacă de obicei boala la om, tipul E fiindfrecvent întâlnit în intoxicaţiile cu peşte (în intestinul peştilor se găsesc sporiibacilului). Toxina botulinic este una din cele mai puternice substanţe toxicecunoscute (1mg conţine 20.000.000 doze letale pentru şoarece, iar pentru omdoza letală este, probabil, de sub 1 mcg).

Este distrusă prin fierbere (la 100o C ) în 10' , iar la 120oC în 3'. Esteinactivată, de asemenea, în apele de suprafaţă, în câteva zile.

Există 3 forme naturale de boală:

314

• Botulismul alimentar, prin ingestia de toxină preformată;• Botulismul plăgilor, (formă rară), rezultat din infectarea plăgilor cu spori de

Cl.botulinum care germinează şi elaborează toxina" in vivo";• Botulismul sugarilor (de colonizare intestinală elaborare de toxină "in vivo").În cazul unei răspândiri deliberate de toxină botulinică, este de aşteptat

apariţia altor forme de boală:botulismul de inhalare, ca urmare a răspândirii deliberate a toxine sub

formă de aerosoli;intoxicaţia botulinică hidrică, în urma contaminării deliberate a apei

destinate consumului uman. (În legătură cu aceasta pot exista rezerve,deoarece toxina botulinică este inactivată în procesul obişnuit de prelucrare aapei potabile).

Perioada de incubaţie în îmbolnăvirile naturale durează între 2 ore şi 8 zilede la ingestie, în funcţie de tipul şi cantitatea de toxină ingerată.

În urma expunerii la aerosoli, este de aşteptat ca debutul apariţieisimptomelor să fie mult mai rapid chiar sub 1 oră.

Boala nu se transmite de la om la om.

Răspândirea deliberată a toxinei botulinice

Teoretic, aceasta s-ar putea realiza prin:

Diseminarea sub formă de aerosoli a toxinei;Contaminarea apei şi alimentelor cu toxină sau cu bacterii (Cl.botulinum).

Suspiciunea unei răspândiri deliberate apare în prezenţa unuia sau maimultor cazuri de îmbolnăvire bruscă, în plină sănătate, prin paralizii afebrile,descendente, simetrice flaşte.

Paralizia nervilor cranieni se soldează cu diplopie, ptoză palpebrală, disfagie,dizartrie. Sunt afectaţi apoi, pe rând, muşchii gâtului şi braţelor, muşchii respiratorişi cei ai trenului posterior. Bolnavul este afebril şi nu are afectate capacităţilesenzoriale. Paralizia respiratorie este fatală şi în cazul debutului foarte rapid, sepoate instala încă de la început.

În cazul intoxicaţiei prin ingestie apar şi fenomene gastro-intestinale (greţuri,vărsături, diaree urmată de constipaţie).


Confirmarea diagnosticului clinic se face prin identificarea toxinei botulinicesau a microorganismului în fecale, conţinut gastric, exudat din plăgi sau a toxineidin sânge. Probele recoltate trebuie trimise de urgenţă la laboratorul de referinţă.

Pentru cei care recoltează probele de laborator, precauţiunile universalestandard (halat, mănuşi şi spălarea mâinilor) asigură o protecţie suficientă.

315

Probele ce vor fi recoltate de la bolnavi:• Ser, cca. 10 ml. (se va recolta înaintea administrării de antitoxină);• Fecale. cca. 10 ml într-un recipient steril; deseori sunt necesare spălăturile

rectale;• Vomismente, spălături gastrice (10 ml într-un recipiente sterile);• Lavajul bronşic (în recipient steril);• Puroi din plăgi sau exudat din plăgi şters cu tampon steril şi depus în mediu

de transport pentru anaerobi;• biopsia de ţesut (în recipient steril).Probele ce vor fi recoltate de la cadavru• sânge cardiac cca. 10 ml;• fecale;• conţinut gastric• probe din plăgi.

Probele ce vor fi recoltate din mediul înconjurător:

• alimente încriminate;• apă suspectă.

Finalizarea diagnosticului de laborator constă în identificarea şi tipareaneurotoxinei din ser sau din alte produse patologice (şi acolo unde este cazul şi abacteriei).


Toate probele vor fi refrigerate după colectare. Atât pentru transportulprobelor în interiorul spitalelor şi laboratoarelor cât şi pentru cele trimise lalaboratoarele de referinţă se vor respecta câteva măsuri:

• Se va evita contaminarea externă a probelor;• Recipientul folosit se va închide ermetic (capac cu filet), va fi etichetat şi

pus într-un sac de plastic etichetat şi închis.• Atât pe probă cât şi pe cererea de analiză (adresă) se va aplica eticheta "

risc biologic înalt”.Cererea (adresa) va include şi alte detalii legate de suspiciune.• Cererea de analiză nu se pune în aceiaşi pungă cu proba.• Punga se sigilează cu bandă adezivă; pentru fiecare probă se va folosi o

pungă separată.• Fiecare probă ambalată se va pune într-un recipient secundar etanş, cu

material absorbant.•Recipientul secundar se va dezinfecta extern cu soluţie de hipoclorit 0.1% .

316

Pentru probele trimise la laboratoarele de referinţă se vor lua măsurisuplimentare:

• Recipientul secundar va fi pus într-un ambalaj terţiar;•Ambalajul terţiar va respecta standardul UN 602 pentru transportul

materialelor infecţioase pe cale aeriană rutieră sau feroviară.• Se vor înscrie:

numărul de certificare al ambalajului terţiar;BIOHAZARD - pericol de infecţie simbol clasa UN 6. 2.;a nu se deschide dacă este găsit.Numărul de telefon al persoanei responsabile.

• Recipientul va fi trimis prin curier atestat, cât mai rapid.

Probele transportate în interiorul spitalelor vor respecta şi ele câtevaproceduri obligatorii:

• Recipientul secundar va fi plasat într-o cutie de calitate solidă, tapetată cuplastic şi marcată clar cu eticheta "Specimen Patologic - a se deschide doar înlaborator special utilat"

• Specimenul va fi transportat doar de către o persoană responsabilă. Nu sevor folosi sistemele de tuburi-vacumatice în interiorul spitalului sau laborator.

PRACTICA CONTROLULUI INTOXICAŢIEI BOTULINICE


Bolnavii adulţi (prin intoxicare alimentară, prin plagă, prin aerosoli) vor primitratament specific cu antitoxină trivalentă, cât mai precoce posibil dupădiagnosticul clinic (nu se mai aşteaptă confirmarea prin laborator) Se va avea grijăsă se evite boala serului sau anafilaxia.

Terapia antimicrobiană (Penicilină şi metronidazol) este utilă doar în cazulbotulismului de plagă.

În botulismul infantil (colonizarea intestinală) antitoxina nu este recomandatăîn mod obişnuit (risc al bolii serului şi în plus eliberarea toxine din intestin se facecontinuu).

Transmiterea interumană nu se produce. De aceea izolarea strictă abolnavilor nu este necesară, iar precauţiunile standard universale de protecţie suntsuficiente.


Toxina botulinică îşi pierde nocivitatea după câteva zile şi riscul decontaminare de la hainele expuse este foarte scăzut. Totuşi după o eventuală

317

răspândire masivă de toxină, hainele şi obiectele personale pot facilita intoxicaţiiprin ingestie (mână -gură) . În astfel de situaţii, decontaminarea necesită:

• îndepărtarea hainelor contaminate şi obiectelor contaminate şi depunerealor în saci de plastic dublii etichetaţi şi duşi apoi la locul de spălare cu apă şisăpun;

• manevrarea cu grijă a tuturor obiectelor contaminate, pentru a nu le agitaşi scutura;

• persoanele implicate vor face duşuri temeinice cu apă şi săpun• toţi lucrătorii vor purta echipament de protecţie şi vor respecta precauţiunile

standard universale.Pentru personalul destinat să intre încă de la început în zona expusă unei

răspândiri deliberate de aerosoli cu toxină botulinică, se impune folosireaechipamentului de protecţie complet, inclusiv masca (de tip 3) cu filtru de înaltăeficienţă.

Îndepărtarea şi eliminarea deşeurilor

Se realizează folosind procedurile standard ale spitalelor.

În privinţa autopsiei nu sunt necesare precauţiuni speciale.

Decontaminarea mediului

Este justificată doar atunci când o anumită zonă a fost contaminată masiv,grosier şi se poate face prin tratarea suprafaţelor respective cu soluţie de hipocloritde 0,5%.

Definirea răspândirii deliberate

O răspândire deliberată poate fi anunţată sau ascunsă şi relevată doar deprimele cazuri de îmbolnăvire. O răspândire deliberată poate fi luată în considerareîn anumite situaţii:

apariţia unor izbucniri epidemice cu mai multe cazuri de paralizii flasce,într-o anumită zonă geografică, dar la persoane care au avut elemente diferitede dietă;

focare epidemice multiple fără o sursă comună; apariţia unor cazuri de botulism cu un tip neobişnuit de toxină )C,D,F sau

G, ori cu toxină E, dar care să nu provină dintr-o sursă de alimente acvatice).

13.6 Atitudinea în cazul unor epidemii (îmbolnăviri) cu etiologienecunoscută

Îmbolnăvirile neobişnuite pot fi:

318

de etiologie necunoscută,de etiologie cunoscută dar cu apariţie surprinzătoare în momentul şi în locul

în care au fost observate, ori cu evoluţie atipică.Se consideră o epidemie ca neobişnuită atunci când:• numărul cazurilor observate este mai mare decât numărul aşteptat să se

producă într-o anumită perioadă de timp;• două sau mai multe cazuri au legătură evidentă între ele (elemente

epidemiologice, microbiologice , ş.a.).

Elementele răspunsului iniţial

Se va lua cât mai rapid în considerare o posibilă etiologie, pe baza datelorepidemiologice şi clinice disponibile, înaintea definitivării testelor de laborator.

Trebuie să funcţioneze o cât mai bună cooperare interdisciplinară pentruelucidarea diagnosticului.

Investigaţiile de laborator trebuie organizate cu mare grijă, cât mairaţional, pentru a reduce la minim riscul de contaminare şi îmbolnăvire apersonalului.

Vor fi asigurate permanent comunicaţiile între diferitele sectoare aleserviciilor de sănătate şi între acestea şi alte instituţii.

Analiza iniţială, a unor îmbolnăviri epidemice neobişnuite.

O epidemie (incident) cu îmbolnăviri neobişnuite poate apărea în atenţiaautorităţilor medicale pe diferite căi şi prin diferite mijloace de detecţie, bazate pevigilenţa permanentă a specialiştilor epidemiologi, infecţionişti şi microbiologi,informarea publicului larg prin "mas media" şi prin materiale special elaborate, darşi în urma unei informări (avertizări) detaliate sau parţiale din partea făptuitorilor.

Elementele diagnosticului în cazul unei epidemii cu îmbolnăviri neobişnuitese bazează, în perioada iniţială pe:

date epidemiologice;date clinice.

Ulterior, în elucidarea fenomenului, hotărâtoare vor fi datele de laborator şitendinţele evolutive.

Datele epidemiologice de bază:

timpul necesar apariţiei cazurilor, după presupusul moment al expunerii;date legate de climă, sezon, fenomene meteorologice;localizarea geografică şi concentrarea cazurilor pe zone mici sau mari;categoria de persoane afectate (după vârstă, sex, ocupaţii, obiceiuri, etc.).

319

Datele clinice se bazează pe o anamneză amănunţită şi pe evidenţiereasimptomatologiei dominante, la cele mai multe cazuri.

Toate aceste date trebuie să lămurească, în primul rând, dacă este vorba deo boală foarte probabil infecţioasă, de o intoxicaţie provocată ori accidentală, saude o reacţie isterică declanşată de panică şi de o proastă difuzare a informaţiilor.

Obiective generale ale managementului unei epidemii (incident)

• îngrijirea bolnavilor;• controlul sursei;• stabilirea posibilei extinderii a expunerii la infecţie;• prevenirea afectării şi a altor persoane sau colectivităţi;• monitorizarea eficienţei măsurilor luate;• prevenirea recrudescenţelor;• luarea în considerare a faptului dacă focarul apărut este datorat unei

acţiuni deliberate.În sprijinul ipotezei unei acţiuni deliberate la originea unei epidemii (incident )

intervin anumite elemente:existenţa unor semnale prealabile referitoare la unele intenţii

răuvoitoare;apariţia într-un interval limitat de timp a unui număr important de bolnavi

cu simptomatologie similară;existenţa unui număr mare de îmbolnăviri greu de explicat soldate cu

numeroase decese;descoperirea unui caz unic de îmbolnăvire cauzată de un agent

patogen neobişnuit;o îmbolnăvire cu o boală cunoscută dar care apare într-un loc sau într-o

comunitate neobişnuite;lipsa răspunsului aşteptat la tratamentul uzual în cazul unei îmbolnăviri

obişnuite;evidenţierea de multiple entităţi morbide neobişnuite sau inexplicabile

coexistând la acelaşi pacient fără alte explicaţii;apariţia unor îmbolnăviri cu o distribuţie sezonieră sau geografică

neobişnuite;izolarea şi identificarea unor multiple forme atipice ale unor agenţi

patogeni;izolarea unor tipuri similare de agenţi patogeni de la cazuri izolate,

distanţate temporal sau spaţial;evidenţierea unor tulpini microbiene atipice manipulate genetic sau

învechitecreşterea inexplicabilă a incidenţei unei îmbolnăviri endemică;Evoluţia unor epidemii similare în areale care nu sunt apropiate;folosirea evidentă a unor căi de transmitere atipice cum ar fi aerosolii;

320

cazuri sporadice de îmbolnăvire apărute în acelaşi timp;decese sau îmbolnăviri apărute la animale şi care preced sau însoţesc

pe cele apărute la oameni;îmbolnăviri apărute la oamenii din apropierea aceluiaşi sistem de

ventilaţietrebuie avut în vedere şi faptul că îmbolnăvirile provocate prin

răspândirea deliberată a unor agenţi infecţioşi sunt, de regulă mai severe şiafectează un număr mai mare de oameni decât în epidemiile naturale;

Evoluţia în timp a unei epidemii induse în mod deliberat (mai ales prinaerosoli) este mai rapidă de cât cea cunoscută.

Măsuri generale în cazul unei epidemii neobişnuite, sau cu etiologienecunoscută.

Se culeg cât mai multe informaţii, de orice natură, care să aibă legăturăcu fenomenul semnalat.

Se identifică şi se izolează cât mai rapid bolnavii.Se identifică şi se supraveghează contacţii şi alte persoane posibil

expuse.Se recoltează probe de laborator de la bolnavi.Se recoltează probe de laborator de la contacţi şi suspecţi.Se recoltează probe de mediu (apă, alimente, sol, aer, suprafeţe).Se recoltează probe de la cadavru.Se recoltează probe de la animalele din zonă, în particular vectorii

potenţiali dacă estre cazul.Probele recoltate se transportă cât mia rapid spre laboratoare,

respectându-se cele mai stricte măsuri de securitate. Bolnavilor li se instituie, cât mai precoce, tratamentul antiifecţios sau de

susţinere, stabilit pe baza datelor clinice şi epidemiologice, urmând a fi,eventual, ajustat după precizarea etiologiei.

Se asigură măsuri stricte de protecţie (echipament de protecţie, spălatulmâinilor, duşuri, etc.) pentru personalul care intervine în focare, asigurătransportul bolnavilor sau al probelor de laborator, personalul de îngrijire dinspitale personalul din laboratoare.

În situaţia îmbolnăvirilor cu agenţi patogeni cunoscuţi (sau bănuiţi), seinstituie profilaxia specifică (atunci când ea există), sau cu antibiotice tuturorpersoanelor expuse riscului.

Se instituie încă de la început şi se menţin pe toată durata evenimentului,măsuri complexe de decontaminare a mediului prin îndepărtarea sistematică şineutralizarea reziduurilor (fierbere, autoclavare, incinerare), decontaminareaechipamentului şi a lenjeriei din spital, sterilizarea corectă a instrumentarului,dezinfecţia chimică a suprafeţelor, atitudinea corectă faţă de cadavre (sepreferă incinerarea acestora), acţiuni permanente de dezinsecţie şi deratizare.

321

Se iau măsuri de informare corectă şi promptă a populaţiei, evitându-seînsă împanicarea acesteia prin declaraţii necontrolate şi excesive.

Se menţine o permanentă legătură şi cooperare a tuturor instituţiilor careau competenţe în supravegherea fenomenului.

14. ECHIPA MEDICALĂ MOBILĂ DE TRIAJ ŞI EVACUARE

Echipa medicală mobilă de triaj şi evacuare, acţionează printr-un efort decooperare pentru reducerea suferinţei umane şi a mortalităţii consecutive unordezastre naturale sau produse de om. Puterea dorinţei şi caracterul ca şiadaptabilitatea şi flexibilitatea în muncă într-un mediu încărcat de riscuri şi pericolepersonale ca şi de sacrificii sunt atributele care caracterizează pe acei indivizi carefac parte din această echipă.

1.Echipa medicală mobilă de triaj şi evacuare este compusă din membriiambulanţei dintr-un judeţ care sunt destinaţi să răspundă atât la dezastrelenaturale cât şi la cele produse de om pentru a reduce morbiditatea şi mortalitateaşi de a uşura suferinţele. Echipa medicală mobilă de triaj şi evacuare va fi cuprioritate disponibilă pentru aria judeţului de origine şi apoi pentru misiuni în afarajudeţului dacă este nevoie. Iar în cazurile de necesitate va putea îndeplini misiuniîn afara ţării la dispoziţia Guvernului Românie.

Echipa medicală mobilă de triaj şi evacuare este considerată o resursălocală şi apoi ca o resursă guvernamentală la dispoziţia organelor centrale.

În unele scenarii Echipa medicală mobilă de triaj şi evacuare poate fi utilizatăla nivel local sau central inclusiv în Incidentele cu Victime Multiple (IVM) cum ar fiprăbuşirile de avion, prăbuşirile de locuinţe înalte, incendii, accidente chimice, etc.

2. Misiunea specifică a Echipei medicale mobile de triaj şi evacuare în cursulacestor crize poate include:

A) Medicală1) Triajul2) Tratamentul în teren şi stabilizarea

- Echipa medicală mobilă de triaj şi evacuare va asiguratratamentul adecvat al victimelor prin medicii şi asistenţiidin compunere, în principal prin aducerea spitalului şi aîngrijirilor la victime. Echipa medicală mobilă de triaj şievacuare este capabilă să asigure tratament medical decalitate în condiţii austere.

3) Asistenţă comunitară- În faza post dezastru (faza II-a) şi în faza de refacere,

322

Echipa medicală mobilă de triaj şi evacuare poate asiguraevaluarea nevoilor medicale pentru cei care nu suntcapabili să acceadă la sistemul de îngrijiri de sănătate.

4) Echipa este rapid dizlocabilă- Destinată să se deplaseze rapid în decurs de câteva ore de

la un dezastru pentru a asigura îngrijirile medicalespecializate la locul dezastrului.

- Include o echipă de medici şi asistenţi cu experienţă înîngrijirile prespitaliceşti, personal de sprijin şi personal deevaluare.

- Îşi transportă propriul său echipament şi materiale pentru aîncepe ALS la locul dezastrului, care în anumite situaţii nuar primi nici o îngrijire până la sosirea la spital.

5) Brancardieri şi personal suplimentar de urgenţă local.B) Administrativ

1) - Înregistrează la Punctul de comandă, aria de tratament,aria de transport şi ariile de aşteptare şi aprovizionare.

2) Unitatea de management-sprijin (UMS) pentru aprovizionareaEchipei medicale mobile de triaj şi evacuare;

- Asigurarea legăturilor cu autorităţile centrale şi locale.- Va avea o înţelegere unică şi adecvată a ambelor entităţi

atât cele locale cât şi cele centrale ale Echipelor medicalemobile de triaj şi evacuare.

C) Asigurarea sprijinului psihosocial1) Detensionarea în timpul crizei;2) Bilanţurile postcriză

D) Comunicaţii1) Liniori (elemente neindispensabile)2) Operatori de centrală care au cunoştinţe speciale privind lucrul în

dezastre.E) Echipa de evaluare a nevoilor în dezastre şi consultanţă.

1) Se compune din : medici, asistenţi, personal de întreţinere.F) Cercetare / Învăţământ

1) Asigură educarea profesioniştilor medicali în ceea ce priveştepregătirile pentru dezastre, reducerea efectelor negative şirăspuns.

2) Asigură educarea publicului general în ceea ce priveştepregătirea pentru dezastre şi auto-ajutorul după dezastre.

3) Dezvoltă cercetări în medicina de dezastre pentru a spori nivelulcunoştinţelor existente în prezent.

În plus personalul Echipei Medicale Mobile de triaj şi evacuare poate aduceexperienţa lui unică pentru personalul Serviciilor locale de Ambulanţă, pentru a

323

creşte gradul de iniţiere a publicului în răspunsul la dezastre şi cum poate sprijinipublicul laic în cursul unui dezastru. Personalul Echipei Medicale Mobile de triajpoate sprijini pregătirea medicilor şi asistentelor în procedurile specificeprespitaliceşti şi în tehnicile de medicină de dezastru. Echipa medicală mobilă detriaj şi evacuare poate sprijini organizarea atât a exerciţiilor prespitaliceşti cât şicele spitaliceşti de intervenţie în dezastre prin asigurarea observatorilor pregătiţi şia personalului de consultanţă, mână de lucru şi victime.14.1.Organizarea echipei

Echipa Medicală de Triaj şi Evacuare este structurată pe două moduri deoperaţii. Modul de pregătire utilizează un Comitet Executiv pentru a conduceactivităţile zilnice. Modul activ este bazat pe Sistemul de Comandă al Incidentelorspecial proiectat pentru această echipă (ICS) şi este folosit în pregătire şi misiune .Comandantul Echipei şi Ofiţerul executiv sunt responsabilii pentru toate deciziile şiactivităţile din ambele module. Comandantul Echipei este responsabil pentrudeciziile legate de activitatea medicală de tratament a echipei.

În scopul organizării pentru operaţiunile de pregătire şi cele active, se vafolosi următoarea terminologie:14.2.Modul activ:Structura Echipei mobile de triaj ( E.M.Tr.)

Personal:

- 4 medici specialişti sau cu competenţă de medicină de urgenţă;- 4 asistenţi medicali cu instruire de urgenţă;- 4 brancardieri (pot fi şi din formaţiunile de intervenţie la dezastre ale Crucii

Roşii);- 2 şoferi-ambulanţieri.

Mijloace de transport:

- 2 autosanitare, dintre care una medicalizată, care vor fi folosite pentrutransportul personalului, a materialelor şi pentru primele evacuări, dupădispunerea în teren a formaţiunii;

- două remorci cu materiale de intervenţie la dezastre.

Materiale:- 1 cort complet;- 20 de tărgi;- 1 cutie cu fişe de rănit;- 1 ladă cu materiale injectabile şi seringi de unică folosinţă;- 2 lăzi cu materiale perfuzabile şi truse de perfuzie;

324

- 1 ladă cu materiale de intubaţie şi laringoscoape;- 2 lăzi cu pansamente, antiseptice şi materiale pentru arşi;- 1 lada cu atele;- 1 defibrilator;- 1 EKG portabil;- 1 pulsoximetru;- 1 aparat de administrare a oxigenului;Materialele şi medicamentele vor asigura asistenţă medicală a 100 de

victime de gravitate variabilă.

2. Algoritmul de intervenţie al E.M.Tr:

- alarmarea personalului;- activarea centrului local de conducere a intervenţiei medicale;- deplasarea la locul intervenţie (durata de deplasare va fi variabilă în funcţie

de condiţiile concrete, dar se va încadra într-un interval de la 30 de minute lamaximum 1 oră);

- instalarea E.M.Tr., cca. 20-30 de minute;- rapoartele de activitate cu detalii asupra numărului de victime, locul

evacuării lor, nevoile de întăriri cu medicamente, materiale şi personal, vor fitransmise la dispeceratul serviciului de ambulanţă.

ambulatori Medic şef Morga(verde) medic de triaj (negru)

Medic aria de Medic aria detratament imediat tratament amânat(zonă roşie) (zona galbenă)+ asistenţi medicali + asistenţi medicali

Medic evacuare+ asistenţi medicali

Figura nr.6: Structura E.M.Tr.

325

Locul dezastrului Triaj Tratamentmedical

Evacuare

Căutare Salvare

Echipa deTriaj

Aria deTratamentAmânat

Aria deTratamentImediat

Morga

Evacuareaeriană

ManagerulEvacuării

Evacuareterestră

Figura nr.7: Fluxul victimelor la triaj

3) Echipa medicală mobilă de triaj şi evacuare este considerată a fi o echipăformată din 14 persoane cu echipament şi materiale adecvate pentru a se deplasaself-suficientă pentru o misiune de 72 de ore în decurs de 12-24 de ore de lanotificare.

Echipa constă din 3-4 medici, 4 asistente şi 4 brancardieri şi 2şoferiambulanţieri. Această Echipă medicală mobilă de triaj şi evacuare va răspundepentru o misiune de maximum 10-14 zile.

4) O echipă de Degajare- Evacuare (echipa medicală mobilă (EDO) esteformată din trei echipe medicale de triaj-evacuare şi constă din 52 de persoane.

Această echipă răspunde în 48 de ore şi transportă echipament şi materialepentru operaţii self-suficiente de 72 de ore. La fel ca şi echipa medicală mobilă detriaj şi evacuare se prevede să participe la misiuni cu durată maximă de 10-14 zile.

5) O altă configuraţie posibilă pentru Echipa medicală mobilă de triaj şievacuare este de a funcţiona local ca un element rapid dizlocabil sau ca echipă derecepţie a victimelor din alte arii. Această echipă se va deplasa în 1-2 ore cumateriale care să-i permită o self-suficienţă de 24 de ore. Acest răspuns este celmai probabil să se petreacă atunci când victimele depăşesc unitatea locală deambulanţă şi stabilizarea în teren a victimelor este necesar să fie executată fiedatorită severităţii situaţiei fie întârzierii în transportul în afara ariei de dezastru.Echipa care se dizlocă rapid trebuie să fie solicitată să îndeplinească, retriajul şirestabilizarea victimelor ce au fost transportate din alt loc şi care trebuie primite înaria echipei.

6) Personalul Bazei de Operaţii a Echipei medicale mobile de triaj şi

326

evacuare va consta din personal necesar pentru a sprijini orice echipă care sedizlocă. Acest personal va sprijini echipa medicală cu mijloace de transmisiuni,kituri de reaprovizionare şi alte sarcini necesare. Membrii modulului activ care nuau fost trimişi pe teren, vor fi solicitaţi să sprijine această activitate. Personalul desprijin va include şi specialişti în comunicaţii şi relaţii publice. Conceptul " bazeiechipei " permite de altfel personalului să răspundă la un dezastru local sau de maimare amploare în concordanţă cu cerinţele unei astfel de intervenţii cu resurselocale sau din afara judeţului.

7) În orice configuraţie şi în timpul exerciţiilor de pregătire Echipa medicalămobilă de triaj şi evacuare va urma o structură modificată a Sistemului deComandă al Incidentelor (ICS). Această structură este modulară şi se poateextinde sau contracta la nevoie în funcţie de unităţile dizlocate şi de circumstanţeledezastrului.

8) În cadrul fiecărui arii funcţionale a echipei sunt elemente cunoscute ca"secţiuni". Acestea sunt Secţia de Operaţiuni medicale şi Secţia Logistică. Fiecareşef de secţiune raportează direct Comandantului Unităţii şi Ofiţerului executiv(locţiitor).

În cadrul fiecărei secţiuni există "echipe" mai mici create pe schimburi.Aceste subdiviziuni conduse de şefi, sunt cele mai mici elemente din cadrulsecţiunilor.

Comandantul unităţii şi locţiitorul său pot avea un personal care să aibăresponsabilităţi administrative, de cercetare sau altele în cursul unei activări.14.3.Modul de pregătire:

1) Un Comitet executiv va asigura reprezentarea continuă a tuturorspecialităţilor din Echipa medicală mobilă de triaj şi evacuare, ca şi reprezentareafiecărui spital participant. În cadrul modulului activ Comitetul Executiv poate stabilisă sprijine Comandantul Unităţii şi pe locţiitorul său în procesul de luare adeciziilor.

Comitetul Executiv constă din reprezentanţi ai fiecărui spital participant laEchipa medicală mobilă de triaj şi evacuare. Fiecare funcţie are un înlocuitor încazul că principalul desemnat nu este disponibil. Fiecare membru al ComitetuluiExecutiv poate avea un rol după cum urmează: Comandant de Unitate, Ofiţerexecutiv, Şeful secţiei de logistică, Ofiţer cu îngrijirile, SupraveghetorPrespital/ambulator, Supraveghetor al Transportului, Ofiţer cu materialele,Supraveghetor al Detensionării Stressului de Intervenţie, Ofiţer de InformaţiiPublice, Ofiţer al Grupului de Comunicaţii, Ofiţer al Grupului de Securitate, Ofiţerde Pregătire, Bazei de Operaţii a Echipei medicale mobile de triaj şi evacuare(TBOT), Trezorier. În plus şefii de echipă, pot fi desemnaţi din membrii ComitetuluiExecutiv sau din membrii echipei, care au experienţă pentru misiuni specialeanterioară, detalii sau pentru funcţiile uneia sau alteia dintre secţii.

2) Atribuţiile Comitetului Executiv în cadrul modulului pregătitor sunt:a) Să pregătească Echipa medicală mobilă de triaj şi evacuare pentru

327

activare fie pe plan naţional fie pe plan local.b) Să dezvolte şi să menţină politicile şi procedurile care să fie urmate de

membrii echipei.c) Să asigure achiziţia şi întreţinerea întregului echipament şi materialelor.d) Să planifice şi să conducă activităţile de pregătire.e) Să recruteze, revizuiască şi să reţină noii membrii.f) Să menţină comunicaţiile efective cu membrii echipei în timpul activităţilor

de pregătire şi prin scris şi alte trimiteri poştale.g) Să menţină comunicaţiile efective cu Comandantul medical al Operaţiilor,

cu spitalele de sprijin, autorităţile locale şi centrale şi altele.h) Să dezvolte şi să menţină resursele necesare pentru îndeplinirea acestor

atribuţiuni.i) Să promoveze activ echipa în public, membrii potenţiali şi sponsori şi

printre instituţiile adecvate.j) Să evalueze şi să menţină disciplina şi lanţul de comandă în cadru Echipei

medicale mobile de triaj şi evacuare şi să trateze corespunzătorsituaţiile în care un membru al Echipei are abateri de la politici sauproceduri.

14.4.Descrierea atribuţiilor funcţionale14.5.Comandantul Unităţii

Această funcţie necesită :Un medic aprobat de Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană ca "Ofiţer

Medical Supraveghetor" şi cu experienţă în medicina de dezastru, administrareaEchipei medicale mobile de triaj şi evacuare şi Operaţii din Teren în caz deDezastre.

Această funcţie este aprobată de autorităţile medicale centrale.

În cursul modului de pregătire:1) Acţionează ca Preşedinte al Comitetului Executiv.2) Coordonează activităţile în derulare pentru îndeplinirea funcţiilor Echipei

medicale mobile de triaj şi evacuare şi ale Comitetului Executiv aşacum au fost detaliate mai sus.

3) Supraveghează toate aspectele menţionate mai sus ale organizăriiEchipei medicale mobile de triaj şi evacuare.

4) Participă la pregătirea şi revizuirea politicilor şi procedurilor Echipeimedicale mobile de triaj şi evacuare.

5) Asigură conducerea în recrutarea profesioniştilor medicali ai echipei.6) Sprijină îndeplinirea cercetărilor Echipei medicale mobile de triaj şi

evacuare în dezastre şi evaluarea calităţii activităţilor Echipei şi apersonalului.

În cursul modului activ:

328

1) Solicită asistenţă din partea Comitetului Executiv pentru luarea deciziiloratunci când este prudent şi necesar.

2) Acţionează ca legătură iniţială pentru autorităţile centrale.3) Revizuieşte situaţia în termeni generali.4) Repartizează sarcini specifice Comitetului Executiv.5) Asigură o structură de comandă operativă şi eficientă în cursul dizlocărilor

prin respectarea politicilor şi procedurilor.6) Coordonează activităţile de demobilizare pentru asigurarea reîntoarcerii la

situaţia de dinaintea dizlocării.7) Suplimentează elementul clinic, fluxul de victime şi tratamentul medical

dacă este nevoie.8) Evaluează şi menţine disciplina şi lanţul de comandă în cadrul Echipei

medicale mobile de triaj şi evacuare şi rezolvă situaţiile de abateri alemembrilor echipei.

14.6.Ofiţerul executiv (locţiitorul)

Această funcţie necesită:Un membru al echipei aprobat de Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică cu

experienţă în administrarea Echipei medicale mobile de triaj şi evacuare şioperaţiuni în teren. Această persoană este numită de Comandantul Unităţii lapropunerea Comitetului executiv.

În cursul modului de pregătire:1) Serveşte în Comitetul Executiv şi prezidează Comitetul în absenţa

Comandantului Unităţii.2) Îşi coordonează activităţile cu Comandantul Unităţii pentru a asigura toate

activităţile continue în vederea asigurării că atribuţiile C şi aleComitetului Executiv sunt îndeplinite aşa cum s-a prezentat mai sus.

3) Participă la pregătiri şi revizuieşte politicile şi procedurile Echipei medicalemobile de triaj şi evacuare.

4) Asigură conducerea în recrutare profesioniştilor medicali şi nonmedicali aiechipei.

5) Menţine corespondenţa şi contactul cu autorităţile centrale şi cuoficialităţile locale.

6) Procesează şi distribuie documentele Echipei medicale mobile de triaj şievacuare şi coordonează cu personalul de la nivel central.Supraveghează toate aspectele prezentate mai jos în acest document(în partea-a). Menţine baza de date cu personalul echipei cu informaţiipertinente şi înregistrări.

7) Supraveghează colectarea cotizaţiilor şi distribuirea fondurilor echipei.8) Sprijină îndeplinirea oricăror cercetări de dezastru ale Echipei medicale

mobile de triaj şi evacuare şi revizii ale calităţii activităţii Echipei

329

medicale mobile de triaj şi evacuare şi a personalului.

În timpul modului activ:1) Acţionează ca element de legătură cu autorităţile medicale centrale şi alte

instituţii la nevoie.2) Îşi coordonează activităţile cu Comandantul Unităţii pentru a îndeplini

toate activităţile prezentate mai sus într-o manieră încadrată în timp şieficientă.

3) Sprijină în revizuirea situaţiei în termeni generali.4) Se asigură că Comitetul Executiv este anunţat şi solicitat în cazul unor

acţiuni necesare.5) Se asigură că Şeful Secţiei de Operaţiuni Medicale, Supraveghetorul

îngrijirilor şi cel prespitalicesc şi-au actualizat lista personaluluidisponibil pentru misiune .

6) Se asigură că toţi membrii echipei care au fost dizlocaţi au îndeplinit toatecerinţele administrative şi ale autorităţilor centrale pentru aceasta.

7) Pregăteşte şi asigură informarea membrilor echipei asupra situaţiei şiasigură actualizarea permanentă a acesteia dacă este nevoie.

8) Se coordonează cu Comandantul Unităţii pentru a asigura continuitatealanţului de comandă.

9) Asigură o structură de comandă operativă şi eficientă şi conducereaoperaţiunilor în timpul dizlocării aşa cum se subliniază în politicileechipei.

10) Funcţionează ca element de legătură cu alte instituţii în timpul dizlocării.11) Coordonează activităţile de demobilizare cu Comandantul Unităţii pentru

a asigura reîntoarcerea la starea de dinainte de misiune .14.7.Şeful secţiei de Operaţiuni medicaleAceastă funcţie necesită:Un medic aprobat de Direcţia Judeţeană de Sănătate ca "Ofiţer superior Medical".Această funcţie este numită de Comandantul Unităţii la propunerea ComitetuluiExecutiv.

În cursul modului de pregătire:1) Poate servi în Comitetul Executiv.2) Poate sprijini în proiectarea şi aplicarea pregătirii medicale pentru Echipa

medicală mobilă de triaj şi evacuare.3) Poate participa la pregătirea şi revizuirea politicilor şi a procedurilor

Echipei medicale mobile de triaj şi evacuare.4) Direcţionează pregătirea şi întreţinerea componentului medical al

echipamentului şi a materialelor medicale.5) Pregăteşte şi actualizează protocoalele medicale.6) Revizuieşte periodic starea de sănătate a membrilor echipei şi evaluează

membrii echipei pentru deficienţe medicale care ar contraindica

330

misiune a lor.

În timpul modului activ:1) Asigură rezolvarea problemelor medicale ale membrilor echipei în timpul

dizlocării.2) Revizuieşte situaţia din punctul de vedere al nevoilor medicale, numărului

de victime şi tipului de răniri şi prezintă nevoile personaluluiComandantului Unităţii.

3) Identifică nevoile clinice specifice.4) Se coordonează cu Supraveghetorul îngrijirilor şi cel Prespitalicesc pentru

desemnarea personalului.5) Direcţionează şi modifică la nevoie, prin Supraveghetorul îngrijirilor şi cel

Prespitalicesc toate atribuţiile clinice în derulare.6) Coordonează activităţile medicale cu Comandantul Unităţii şi Ofiţerul

executiv.7) Monitorizează nevoile clinice, starea materialelor, fluxul victimelor şi

performanţa personalului medical.8) Supraveghează grupul medicilor.9) Se asigură că Managementul Stressului Critic de Incident (MSCI) este în

funcţie în cursul dizlocării.10) Funcţionează ca al treilea în cadrul lanţului de comandă . îndeplinind şi

alte însărcinări dacă este nevoie.11) Participă la activităţile de demobilizare pentru a asigura reîntoarcerea la

starea de dinaintea dizlocării.

14.8.Şeful secţiei de LogisticăAceastă funcţie necesită:Un administrator aprobat de Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică ca

"Ofiţer cu managementul materialelor". Este foarte de dorit să aibăacreditare/experienţă medicală. Această funcţie este numită de ComandantulUnităţii la propunerea Comitetului Executiv.

În cursul modului de pregătire:1)Serveşte în Comitetul Executiv.2)Participă la pregătirea şi revizuirea politicilor şi procedurilor Echipei

medicale mobile de triaj şi evacuare.3)Supraveghează şi verifică toate elementele pertinente ale echipamentelor

şi materialelor necesare pentru misiune .4)Sprijină proiectarea şi aplicarea activităţilor de pregătire în teren pentru

Echipa medicală mobilă de triaj şi evacuare.5)Participă la activităţile de menţinere a echipei în stare permanent gata de

misiune .

331

În timpul modului activ:1) Revizuieşte situaţia din punct de vedere logistic şi a nevoilor de materiale

atât real cât şi potenţial. În cooperare cu şeful siguranţe-securităţii munciisupraveghează operaţiunile din teren şi de la locul de bază inclusivalegerea unui loc de amplasare pentru operaţiuni. În cooperare cuOfiţerul cu materialele, pregăteşte raportul privind echipamentul şimaterialele echipei şi a deficienţelor în această direcţie.

2) Identifică locul de dispunere a echipei.3) Evaluează vremea şi alte condiţii ale mediului înconjurător care afectează

echipamentul şi personalul.4) Supraveghează deplasarea echipei şi a echipamentului la şi de la locul

de dispunere.5) Asigură încărcarea mijloacelor de transport în conformitate cu prevederile

instrucţiunilor din domeniu.6) Supraveghează grupul de operaţii din tabără.7) Supraveghează instalarea taberei şi strângerea materialelor la plecare.8) Stabileşte procedurile operaţiunilor din tabără ce vor fi urmate de toţi

membrii echipei când se află în tabără.9) Participă la activităţile de demobilizare pentru a asigura reîntoarcerea la

starea de dinaintea dizlocării.14.9.Supraveghetorul pentru îngrijirile ambulatorii/prespitaliceşti

Această funcţie necesită:Un asistent medical sau medic cu o experienţă extinsă în domeniul

prespitalicesc aprobat de Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică .În timpul modului activ:1) Evaluează situaţia ambulatorie/prespitalicească.2) Prezintă Şefului secţiei de Operaţiuni medicale situaţia

ambulatorie/prespitalicească şi cerinţele acesteia.3) Lucrează cu Şeful secţiei de Operaţiuni medicale la configurarea

desemnării personalului pentru toate activităţile echipelorambulatorii/prespitaliceşti.

4) Lucrează cu Şeful secţiei Logistică pentru procurarea echipamentuluinecesar în situaţia concretă de dezastru.

5) Supraveghează locul de activitate al grupurilor ambulatorii /prespitaliceşti.6) Poate facilita toate activităţile ambulatorii/prespitaliceşti inclusiv controlul

transportului/ambulanţelor şi legăturile cu serviciile de ambulanţă.7) Funcţionează ca şef de echipă pentru schimbul din cadrul grupului de

triaj.8) Participă la activităţile de demobilizare pentru a asigura reîntoarcerea la

starea de pregătire de dinaintea dizlocării.14.10.Supraveghetorul îngrijirilor

Această funcţie necesită:Un asistent acreditat aprobat de Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică ca

332

“Asistent specialist”. Această funcţie este numită de Comandantul Unităţii lapropunerea Comitetului Executiv.

În cursul modului de pregătire:1)Serveşte în Comitetul Executiv.2)Sprijină proiectarea şi punerea în aplicare activităţile de pregătire pentru

Echipa Medicală mobilă de triaj şi evacuare.3)Participă la pregătirea şi revizuirea politicilor şi procedurilor Echipe

Medicale Mobile de Triaj şi Evacuare.4)Sprijină pregătirea şi întreţinerea componentului medical al echipamentului

şi al materialelor.

În timpul modului activ:1)Revizuieşte situaţia cu evaluările specifice ale situaţiei îngrijirilor şi a

cerinţelor acesteia.2)Consiliază şeful Secţiei de Operaţiuni medicale în ceea ce priveşte

îngrijirile şi situaţia mâinii de lucru şi cerinţele acesteia.3) Lucrează cu Şeful secţiei Logistice pentru procurarea echipamentului

necesar pentru intervenţia în dezastre.4)Lucrează cu Şeful Secţiei de Operaţiuni medicale pentru a configura

repartizarea asistenţilor medicali.5)Supraveghează grupul de resuscitare şi de reţinere a victimelor în timpul

dizlocării la locul dezastrului.7)Sprijină Şeful Secţiei de Operaţiuni medicale pentru a asigura că MSCI

este în funcţie în cursul dizlocării.8) Participă la activităţile de demobilizare pentru a asigura reîntoarcerea la

starea de pregătire de dinaintea dizlocării..

14.11.Ofiţerul cu materialeleAceastă funcţie necesită:Un administrator aprobat de Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică ca

"Ofiţer cu managementul materialelor". Este foarte de dorit să aibăacreditare/experienţă medicală. Această funcţie este numită de ComandantulUnităţii la propunerea Comitetului Executiv.

În cursul modului de pregătire:1) Direcţionează achiziţia, pregătirea şi întreţinerea echipamentului şi

materialelor echipei.2) Direcţionează pregătirea şi întreţinerea componentului echipamentului şi

a materialelor nonmedicale şi sprijină Şeful Secţiei de OperaţiuniMedicale în pregătirea şi întreţinerea echipamentului şi materialelorcomponentului medical.

3) Se asigură că spitalele au o listă de materiale medicale necesare şi se

333

asigură că farmacia are lista medicamentelor necesare.4) Sprijină şi menţine Echipa medicală mobilă de Triaj şi evacuare în starea

de pregătire necesară dizlocării.

În timpul modului activ:1) Pregăteşte un raport către Ofiţerul cu Logistica referitor la materialele şi

mijloacele echipei disponibile.2) Identifică cantitatea materialelor de la faţa locului şi a altor resurse

existente.3) Revizuieşte ultimul inventar alo echipamentului necesar.4) Supraveghează procurarea de materiale şi medicamente necesare

pentru deplasare.5) Participă la activităţile de demobilizare pentru a asigura reîntoarcerea la

starea de pregătire de dinaintea dizlocării.

14.12.Ofiţerul de Informaţii Publice

Această funcţie necesită:Un profesionist de afaceri publice aprobat de către Direcţia Judeţeană de

Sănătate Publică ca “Asistent administrativ” şi care are o experienţă în stabilireaactivităţilor din teren sau prespitaliceşti. Această funcţie este numită de cătreComandantul Unităţii la propunerea Comitetului Executiv.

În cursul modului de pregătire:1)Serveşte în Comitetul Executiv.2)Sprijină proiectarea şi punerea în aplicare a activităţilor de pregătire pentru

Echipa Medicală Mobilă de Triaj şi Evacuare.3)Sprijină pregătirea şi revizuirea politicilor şi procedurilor Echipei Medicale

Mobile de Triaj şi Evacuare.4)Supraveghează toate activităţile de relaţii publice aşa cum sunt prezentate

în activităţile de Relaţii cu Mass media.5)Menţine o " Arhivă Istorică " şi actualizează "Rezumatul Echipei Medicale

de Triaj şi Evacuare".6)Organizează aducerea de mulţumiri pentru contribuţii, donori , etc.7)Sprijină ca o resursă în coordonarea expunerilor şi a relaţiilor publice

pentru Echipa Medicală Mobilă de Triaj şi Evacuare.

În timpul modului activ:1)Monitorizează sursele noi pentru informaţiile necesare pregătire şi misiune

.2)Consiliază Ofiţerul Executiv cu situaţia de afaceri publice şi cerinţele

acesteia.3)Menţine contactul cu mas media atât la locul dezastrului cât şi la Baza de

334

origine a echipei şi coordonează diseminarea informaţiilor în aşa fel încâtsă fie cooperantă fără a interfera cu pregătirea pentru şi în timpuldizlocării.

4)Trimite comunicate cu ştiri către presă în cooperare cu ComandantulUnităţii şi Ofiţerul executiv.

5)Stabileşte contactul cu serviciile de media locale şi de la faţa locului.6)Serveşte ca punct primar de contact pentru toate mediile de informare.7)Întocmeşte şi distribuie comunicatele de presă adecvate.8)Menţine contactele de urmărire după misiune pentru a maximiza relaţiile

publice pozitive.9)Colectează şi actualizează o broşură de relaţii publice a Echipei medicale

mobile de triaj şi evacuare cu materiale de prezentare pentru uzulmembrilor echipei pentru lectură şi prezentare către vizitatori.

10)Întocmeşte rapoartele de situaţie în cooperare cu Comandantul Unităţii şiOfiţerul Executiv în ceea ce priveşte activităţile Echipei Medicale Mobile detriaj şi Evacuare şi starea ei de pregătire.

14.13.Ofiţerul cu Personalul

Această funcţie necesită:Orice membru al echipei care a fost aprobat să ocupe această funcţie de

către Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică în cadrul specialităţii sale. Aceastăpersoană este numită de Comandantul Unităţii la propunerea Comitetului Executiv.Această persoană trebuie să posede cunoştinţe destul de largi de operare pecalculator care să-i permită lucrul cu programele de baze de date.

În timpul modului de pregătire:1. Întocmeşte un tabel al membrilor Echipei Medicale Mobile de Triaj şi

Evacuare care va include numerele de telefon actualizate, Contactele deurgenţă, starea acreditării, cunoştinţe speciale şi starea vaccinărilor.

2. Actualizează acest tabel o dată pe semestru.3. Coordonează cu trezorierul întocmirea tabelelor de plată ale membrilor

echipei.4. Întocmeşte o listă curentă a membrilor echipei disponibilă anual pentru

Ofiţerul Executiv şi Trezorier.

În timpul modului activ:1. Face o listă a membrilor activi ai echipei pentru Ofiţerul Executiv şi pentru

personalul implicat în chemarea personalului pe cele mai expeditive mijloace (cumar fi e-mail, radio, fax, etc.).

2. Coordonează (sau desemnează un individ care să coordoneze) chemareala serviciu şi să întocmească lista personalului care poate fi anunţat. Prezintăaceastă listă Ofiţerului Executiv şi Comitetului Executiv.

335

3. Pregăteşte şi adună documentele activării şi documentul de chemare alpersonalului pentru fiecare membru care trebuie să fie gata pentru deplasare.14.14.Trezorierul

Această funcţie necesită:Orice membru al echipei care a fost aprobat pentru o funcţie de către

Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică în cadrul specialităţii lui. Aceastăpersoană este numită de către Comandantul Unităţii la propunerea ComitetuluiExecutiv. Această persoană trebuie să fie responsabilă şi să demonstreze o bunăatenţie la întâlnirile echipei pentru a facilita ca membrii echipei să-şi plăteascăcotizaţiile lor. Această este necesar să aibă cazierul înainte de a ocupa aceastăfuncţie.

În timpul modului de pregătire:1)Participă la şedinţe ori de câte ori este posibil şi colectează şi

înregistrează plăţile făcute de membrii echipei în contul cotizaţiei.2)Menţine înregistrări corecte ale conturilor financiar-bancare ale echipei.3)Prezintă trimestrial Comitetului Executiv un raport financiar complet.4)Distribuie fondurile Echipei Medicale Mobile de Triaj şi Evacuare sub

directa supraveghere a Comandantului Unităţii şi Ofiţerului Executiv saudupă votul majorităţii Comitetului Executiv .

5)Întocmeşte un raport anual al "sponsorilor" detaliind fondurile sau bunuriledonate de către instituţiile sponsorizatoare sau a indivizilor care aucontribuit cu bani sau bunuri pentru echipă.

În timpul modului activ:1)Întocmeşte documentele de plată în timpul deplasării pentru achitarea

bunurilor sau serviciilor de sprijin pentru activităţile echipei.2)Asigură un raport către Comitetul Executiv referitor la cheltuielile făcute în

cursul dizlocării şi după misiune .14.15.Ofiţerul cu pregătirea

Această funcţie necesită:Un medic acreditat sau un asistent aprobat de către Direcţia Judeţeană de

Sănătate Publică în baza specialităţii sale. Această persoană este numită de cătreComandantul Unităţii la propunerea Comitetului Executiv .

În timpul modului de pregătire:1)Serveşte în Comitetul Executiv .2)Cu Ofiţerul Executiv, Şeful secţiei de operaţiuni medicale, Ofiţerul de

Prespital, Supraveghetorul Îngrijirilor şi Ofiţerul de Logistică,supraveghează proiectarea şi punerea în aplicare a activităţilor depregătire ale echipei.

3)Participă la pregătirea şi revizuirea politicilor şi procedurilor echipei.4)Supraveghează toate aspectele pregătirii.

336

În timpul modului activ:1)Lucrează cu lanţul de comandă pentru a asigura că pregătirea şi

informările necesare pentru misiune sunt desfăşurate.2) Îşi asumă rolul de şef de echipă aşa cum este desemnat pentru misiune .

14.16.Ofţerul cu Managementul Stressului Critic de Incident:

Această funcţie necesită:Un membru al echipei cu experienţă şi pregătire formală în MSCI, de preferat

cineva cu o experienţă medicală .

În timpul modului de pregătire:1) Supraveghează toate activităţile MSCI în cadrul echipei.2) Întocmeşte un grup de membrii ai echipei care au o pregătire formală în

MSCI şi care vor asigura activităţile MSCI în cadrul echipei şi le vorextinde la membrii altor instituţii sau pacienţi care sunt întâlniţi de cătreechipă atunci când este necesar şi se poate.

3) Asigură o şedinţă de pregătire anuală pentru membrii echipei în ceea cepriveşte MSCI şi problemele de MSCI în timpul unei dizlocări în caz dedezastru, a tratamentului şi a mitigării efectelor.

În timpul modului activ:1)Coordonează activităţile de MSCI ale echipei şi raportează Comandantului

Unităţii şi Ofiţerului Executiv situaţiile care pot indica creşterea nevoilor deMSCI.

2)Asigură asistenţa imediată pentru membrii echipei care manifestă o nevoiepentru MSCI.

3)Asistă în coordonarea odihnei şi a activităţilor recreaţionale atunci cândeste posibil cu sublinierea menţinerii securităţii membrilor echipei şi aimaginii echipei în public.

4)Planifică şedinţe frecvente de MSCI în cursul dizlocării.14.17.Conducătorul grupului de comunicaţii

Această funcţie necesită:Un transmisionist licenţiat în radio-fonie şi aprobat de către Direcţia

Judeţeană de Sănătate Publică în calitate de "Coordonator de Logistică".Această funcţie este numită de Comandantul Unităţii la propunerea ComitetuluiExecutiv.

În timpul modului de pregătire:1)Serveşte în Comitetul Executiv.2)Participă la întocmirea şi revizuirea politicilor şi procedurilor echipei.3)Îşi asumă responsabilitatea pentru toate aspectele de comunicaţii.

337

4)Sprijină pregătirea şi întreţinerea componentului de transmisiuni aleechipamentului şi a listei de materiale.

5)Culege de rutină informaţii din variatele medii de informare şi surse detelecomunicaţii referitoare la situaţiile de pe plan naţional şi local ce potconduce la deplasări posibile ale echipei şi transmite aceste informaţiicătre Comitetul Executiv .

În timpul modului activ:1)Revizuieşte situaţia cu evaluările specifice ale nevoilor de comunicaţii.2)Consiliază pe Şeful secţiei de Logistică referitor la situaţia de comunicaţii

şi cerinţele ei.3)Lucrează cu Şeful secţiei de logistică şi cu Şeful secţiei de operaţiuni

medicale pentru a configura încadrarea personalului de comunicaţii.4)Supraveghează grupul de comunicaţii la faţa locului.5)Supraveghează toate activităţile de comunicaţii şi încearcă să realizeze

interfaţa cu autorităţile centrale şi locale, ca şi cu alte echipe medicalemobile de triaj şi evacuare aflate la faţa locului cât mai rapid posibil.

6)Stabileşte legăturile de comunicaţii cu Baza operaţională a echipeimedicale mobile de triaj şi evacuare şi cu autorităţile centrale prin radiosau alte mijloace (transmisie de date sau telefon) pentru a sprijiniefortul echipei în îndeplinirea misiunii sale medicale.

7)Participă la activităţile de demobilizare pentru a asigura reîntoarcerea lastarea de pregătire de dinainte de misiune în cca. 4 săptămâni de lamisiune .

8)Transmite rapoartele asupra situaţiei şi a celor informaţionale cătreautorităţile centrale şi pentru alte reţele informative referitor laactivitatea echipei şi a altor activităţi din cadrul intervenţiei la dezastrucu aprobarea Comandantului Unităţii şi a Ofiţerului Executiv .

14.18.Şeful Grupului de Siguranţă-securitateAceastă funcţie necesită:Un ofiţer de securitate sau întărirea legalităţii aprobat de către Direcţia

Judeţeană de Sănătate Publică în calitate de "Coordonator de Logistică". Aceastăfuncţie este numită de Comandantul Unităţii la propunerea Comitetului Executiv.

În timpul modului de pregătire:1)Serveşte în Comitetul Executiv.2)Participă la pregătirea şi revizuirea manualului de Politici şi proceduri al

echipei.

În timpul modului activ:1)Revizuieşte situaţia cu evaluările specifice ale problemelor de securitate şi

siguranţă. În cooperare cu Şeful secţiei de Logistică supravegheazăoperaţiunile din tabără inclusiv alegerea locului de amplasare.

338

2)Consiliază Ofiţerul Executiv şi Şeful secţiei de Logistică despre situaţia desecuritate/siguranţă şi cerinţele ei.

3)Configurează repartizarea personalului de securitate.4)Monitorizează grupul de siguranţă & securitate la locul incidentului şi în

toate activităţile în direcţia securităţii şi siguranţei.5)Stabileşte şi menţine legătura cu organele de pază şi ordine locale şi

coordonează sprijinul altor instituţii pentru echipă în direcţia securităţii &siguranţei dacă este necesar.

6)Stabileşte procedurile particulare de securitate şi siguranţă care să fieurmate de membrii echipei atunci când sunt la locul intervenţiei şiutilizează lanţul de comandă pentru asigurarea cooperării tuturormembrilor echipei.

7)Coordonează cu lanţul de comandă pentru a asigura un loc de tabără şi oarie operaţională sigură şi în securitate.

8)Participă la activităţile de demobilizare, pentru a asigura reîntoarcerea lastarea de pregătire de dinaintea dizlocării în patru săptămâni de la misiune.

14.19.Managerul bazei de operaţii a Echipei Medicale Mobile de Triaj şi EvacuareAceastă funcţie necesită:Un administrator experimentat aprobat de către Direcţia Judeţeană de

Sănătate Publică în calitate de "Coordonator de Logistică". Experienţa medicalăcurentă sau trecută este foarte de dorit. Această funcţie este numită de cătreComandantul Unităţii la propunerea Comitetului Executiv .

În timpul modului de pregătire:1) Serveşte în Comitetul Executiv.2) Participă la pregătirea şi revizuirea manualului de Politici şi proceduri al

echipei.3) Întocmeşte un material de prezentare al tuturor aspectelor operaţiunilor

echipei.4) Sprijină pregătirea echipei pentru a fi permanent gata de misiune .

În timpul modului activ:1)Îndeplineşte o funcţie care nu se dizlocă.2)Întocmeşte o listă cu toţi membrii echipei care lucrează în partea

nedizlocabilă a echipei inclusiv cei care lucrează cu jumătate de normăpentru formele de plată.

3)Coordonează cu Şeful Secţiei de Logistică pentru modificarea listeiechipamentului şi materialelor medicale pentru reaprovizionare şi misiunebazat pe cerinţele clinice anticipate şi procură aceste materiale.

4)Menţine legătura cu Ofiţerul Executiv şi Ofţerul de Comunicaţii pentru astabili nevoile de reaprovizionare de la locul intervenţiei.

5)Aranjează transportul materialelor şi echipamentului către locul de

339

ambarcare în mijloacele de transport către locul incidentului.6)Conduce toate aspectele operaţiunilor din baza echipei în absenţa

Comandantului Unităţii care se va deplasa cu echipa. Aceasta va includereaprovizionarea, înlocuirea personalului şi evacuarea dacă estenecesară, comunicaţiile dintre membrii echipei şi familiile lor şi relaţiile cumedia locale dacă sunt necesare.

7)Participă la activităţile de demobilizare pentru a asigura reîntoarcerea lastarea de pregătire de dinaintea dizlocării.

14.20.Şefii de echipăAceste funcţii necesită:Profesionişti medicali experimentaţi licenţiaţi în ALS şi aprobaţi de către

Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică ca "personal de intervenţie în echipă",etc.

Aceste funcţii sunt numite de către Comandantul Unităţii la propunereaComitetul Executiv şi sunt nominalizate doar pe durata unei dizlocări anume sau aunor activităţi de pregătire în funcţie de nevoi.

Conducătorul echipei de triaj

Sub direcţia Supraveghetorului Îngrijirilor Prespitaliceşti şi în cooperare cuun medic al echipei de triaj dacă este astfel desemnat, Conducătorul echipei detriaj va:

-Stabili un schimb de medici a căror principală îndatorire este de a desfăşuratriajul şi/sau managementul imediat dacă este nevoie.-Întocmeşte atribuţiile, în cooperare cu personalul de securitate, pentruactivităţile şi deplasările membrilor desemnaţi pentru această echipă.-Lucrează cu alţi şefi pentru a se asigura că membrii echipei sunt disponibiliîn conformitate cu necesităţile să-şi îndeplinească sarcinile lor secundare.-Fi familiarizat în amănunt cu politicile şi procedurile echipei de triaj.-Asigura că toţi membrii echipei sunt echipaţi şi în general pregătiţi pentru a-şi îndeplini atribuţiile lor.-Asigura că toţi membrii echipei sunt prezenţi la locul lor în timpulprogramului de muncă.-Menţine legăturile şi comunicaţiile cu lanţul de comandă şi membrii echipei.-Fi alarmat la apariţia semnelor de Stress Critic de Incident în rândulmembrilor echipei şi se va asigura că sunt luate toate măsurile adecvate lanevoie.-Raportează comenzii orice rănire, îmbolnăvire sau orice evenimentneobişnuit.

14.20.1.Conducătorii echipei de resuscitare “Roşu” / Tratament "Galben"Sub direcţia Supraveghetorului Îngrijirilor şi în cooperare cu un medic de

Resuscitare/tratament dacă este astfel desemnat, conducătorul echipei deresuscitare va:

340

-Stabili un schimb de profesionişti medicali a căror îndatorire principală va firesuscitarea imediată a celor răniţi în stare critică sau a pacienţilor (Ariaroşie) sau în aria de menţinere a pacienţilor în aşteptare (aria neagră).- Lucrează cu alţi şefi pentru a se asigura că membrii echipei sunt disponibiliîn conformitate cu necesităţile să-şi îndeplinească sarcinile lor secundare.- Întocmeşte atribuţiile, în cooperare cu personalul de securitate, pentruactivităţile şi deplasările membrilor desemnaţi pentru această echipă.- Asigura că toţi membrii echipei sunt echipaţi şi în general pregătiţi pentru a-şi îndeplini atribuţiile lor.- Asigura că toţi membrii echipei sunt prezenţi la locul lor în timpulprogramului de muncă.-Menţine legăturile şi comunicaţiile cu lanţul de comandă şi membrii echipei.-Fi alarmat la apariţia semnelor de Stress Critic de Incident în rândulmembrilor echipei şi se va asigura că sunt luate toate măsurile adecvate lanevoie.-Raportează comenzii orice rănire, îmbolnăvire sau orice evenimentneobişnuit.

14.20.2.Conducătorul echipei de menţinere "Verde"

Sub direcţia Supraveghetorului Îngrijirilor, şi în cooperare cu un medic alechipei de menţinere a victimelor, dacă este astfel desemnat, şeful echipei demenţinere va:

-Va stabili un schimb de profesionişti medicali a căror îndatorire principalăeste desfăşurarea managementului urgent al victimelor serios rănite saubolnave (în aria galbenă) sau a celor stabilizaţi în cadrul ariei deresuscitare/tratament sau a celor mai puţin răniţi (în aria verde).-Stabileşte o arie de menţinere a pacienţilor, asigurând tratamentele minore,transportul şi prioritizarea pentru transport.- Lucrează cu alţi şefi pentru a se asigura că membrii echipei sunt disponibiliîn conformitate cu necesităţile să-şi îndeplinească sarcinile lor secundare.- Întocmeşte atribuţiile, în cooperare cu personalul de securitate, pentruactivităţile şi deplasările membrilor desemnaţi pentru această echipă.- Asigura că toţi membrii echipei sunt echipaţi şi în general pregătiţi pentru a-şi îndeplini atribuţiile lor.- Asigura că toţi membrii echipei sunt prezenţi la locul lor în timpulprogramului de muncă.-Menţine legăturile şi comunicaţiile cu lanţul de comandă şi membrii echipei.-Fi alarmat la apariţia semnelor de Stress Critic de Incident în rândulmembrilor echipei şi se va asigura că sunt luate toate măsurile adecvate lanevoie.-Raportează comenzii orice rănire, îmbolnăvire sau orice eveniment

341

neobişnuit.

14.21.MEMBRII

Cu foarte puţine excepţii membrii echipei medicale mobile de triaj şievacuare sunt profesionişti medicali cu o pregătire adecvată în alte domeniiconexe necesare echipei. Cu toate acestea toţi membrii Echipei medicale mobilede triaj şi evacuare trebuie să aibă acreditarea într-o specialitate medicală sau sădemonstreze experienţa într-o arie de sprijin cum ar fi comunicaţiile,securitate/siguranţă, logistică administraţie sau alte domenii stabilite de cătreComitetul Executiv. Continuarea prezenţei în echipă depinde de respectarea cusucces a următoarelor proceduri.

1) Înscrierea:a) O fişă de înscriere în Echipam Medicală Mobilă de triaj şi evacuare

însoţită de cotizaţia stabilită, care nu se returnează dacă admiterea înechipă este respinsă de Comitetul Executiv sau Autorităţile Centrale vafi adresată Echipei prin Ofiţerul Executiv. În acest moment solicitantulva avea statutul de membru asociat al Echipei Medicale Mobile de Triajşi evacuare cum este prezentat mai jos.

b) După revizuirea de către Ofiţerul Executiv pentru modul de completare,solicitantul va fi examinat de către Comitetul Executiv şi trebuie să fieaprobat de majoritatea Comitetul Executiv înainte de a fi transmisă fişala Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică.

c) Fişele completate şi aprobate ale căror acreditări sunt de interes pentruEchipă sunt trimese la Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică pentruprocesare de compartimentul de personal.

d) Tuturor celor care nu îndeplinesc nevoile specifice ale Echipei li sepoate oferi statutul de membri asociaţi. Membrii asociaţi pot să nu sedizloce cu echipa, dar pot participa la exerciţii şi să se pregătească cuechipa pe plan local după ce au semnat un document prin care seexonerează echipa de orice responsabilitate pentru îmbolnăvire saurănire ce poate apar în timpul pregătirii/exerciţiilor.

2) Membrii echipei trebuie să aibă o înţelegere clară cu angajatorii lorreferitoare la statutul lor de voluntar al echipei. Angajatorii nu sunt obligaţi săpermită membrilor echipei să-şi părăsească locurile de muncă pentru aparticipa la o misiune . În eventualitatea unei solicitări de misiune , membriiechipei vor fi întrebaţi atunci când sunt chemaţi dacă sunt capabili săpărăsească locul de muncă pentru o perioadă mai lungă de timp sau dacăsunt dispuşi să sprijine activităţile din Baza operaţională a echipei sau într-oechipă de primire.

342

3) Tipul de membrii şi statutul lor.A) Membrii activi:

1) Trebuie să fie aprobaţi de către Direcţia Judeţeană de SănătatePublică şi înscrişi în registrul respectiv; sunt posibil eligibili pentrumisiune de către Comandantul Unităţii şi Medicul Şef şi sunt lacurent cu îndatoririle lor.

2) Trebuie să întreţină echipamentul şi hainele cuprinse în listaechipamentului personal (Anexa A) sau echivalentul acestuia.

3) Dacă deţine o funcţie medicală în cadrul echipei, trebuie să-şimenţină autorizaţia de liberă practică. Cei care nu au aceastăautorizaţie vor fi trecuţi ca membrii asociaţi până îşi rezolvăaceastă problemă.

4) Trebuie să notifice Ofiţerul Executiv despre orice schimbare înadresă, nume, informaţii de contact sau autorizaţie de liberăpractică / loc de muncă, sau orice altă informaţie demografică.Trebuie să completeze Fişa de date a membrilor echipei (AnexaE).

5) Trebuie să aibă următoarele abilităţi care sunt vitale pentrufuncţionarea echipei:

a)Compatibilitatea cu ceilalţi membrii ai echipei şi abilitateade a lucra cu alţii în condiţii de stress.b)Competenţa tehnică de a include reviziile pereche şimăsurile de asigurare a calităţii.c) Dorinţa de a lucra în misiunile/proiectele echipei.d)Capacitatea de muncă fizică.

6) Membrii găsiţi de către Comitetul Executiv a avea deficienţe înaceste calităţi vor fi informaţi şi li se vor da ocazii rezonabile dea-şi corecta aceste deficienţe. După ce s-a constatat că eforturilerezonabile de corectare a deficienţelor au eşuat, membrii încauză vor fi aduşi în faţa Comitetului Executiv pentru a se stabilimăsurile corespunzătoare. Membrii pot face apel la deciziilecomitetului la Comandatul Unităţii. Decizia finală şi definitivă esteluată de Comandant.

7) Personalul echipei va respecta regulile şi procedurile stabilite decătre Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică atunci când suntîn orice misiune.

B) Membrii asociaţi:Membrii asociaţi sunt aceia care vor să sprijine echipa dar fie că

nu au calificări medicale sau au alte preocupări neputând participaactiv la o misiune actuală a echipei. Aceşti membrii sunt aprobaţi decătre conducerea echipei, dar o aprobare de principiu din parteaautorităţilor judeţene este totuşi recomandabilă din raţiuni de

343

responsabilitate.Cei care nu au completat fişele pentru autorităţile judeţene pot

participa la activităţile echipei doar după ce au semnat renunţarea laresponsabilitate (Anexa C). Membrii asociaţi nu sunt dizlocaţi, cuexcepţia unor situaţii speciale cu aprobarea de către ComandantulUnităţii (şi autorităţile judeţene dacă este posibil).

C) Membrii inactivi:1) Statutul de membru inactiv poate fi acordat la cererea unui

membru al echipei sau din ordinul Comandantului Unităţii.Plasarea în rândul membrilor inactivi poate fi un rezultat aldorinţei unui membru activ de a se retrage sau datorităinsuccesului membrului respectiv de a respecta politicile interneale echipei.

2) Membrilor inactivi nu li se va permite participarea la exerciţii saudizlocări cu excepţia situaţiei când prin vot majoritar ComitetulExecutiv ridică acest statut.

3) Membrul inactiv va fi radiat din lista locală după un an, dacă nu s-au întreprins paşii necesari pentru reîntoarcerea la statutul demembru activ.

D) SponsoriSponsorii sunt acei indivizi, grupuri sau Companii care donează

bani şi materiale pentru echipă. Sponsorii sunt bineveniţi să participe laîntâlniri şi exerciţii ca observatori dar nu vor participa activ şi nu suntabilitaţi să se dizloce cu echipa cu excepţia unor situaţii specialeaprobate de către Comandantul Unităţii.

5) Membrii individuali vor fi evaluaţi de către Comitetul Executiv anual.

344

14.22.SISTEMUL DE PUNCTAJ AL DISPONIBILITĂŢII DE MISIUNE AMEMBRILOR ECHIPEI:

Când membrii echipei sunt aleşi pentru misiune , compoziţia şialegerea indivizilor se bazează pe o serie de parametrii. În mod principalcompoziţia echipei este stabilită pentru a putea permite echipei să-şiîndeplinească misiunile încredinţate.

Unele misiuni nu vor necesita o echipă întreagă, de exemplu uneleinstituţii pot solicita numai o echipă formată din medici şi asistente şi să nusolicite personal auxiliar. Când se primeşte o astfel de solicitare,Comandantul Unităţii şi Ofiţerul Executiv vor evalua misiunea şi dacă estenecesar, vor stipula instituţiei solicitante că personalul de sprijin sete necesarpentru a îndeplini misiunea cu succes.

Unele misiuni cu toate acestea, nu vor necesita personal auxiliar cu atâtmai mult dacă problemele de logistică sunt preluate de instituţia solicitantă.

Pentru orice misiune Comitetul Executiv va aduna în primul rândechipa pentru a constata care membrii sunt capabili de misiune pe durataprevăzută.

[Notă: este responsabilitatea membrului echipei de a verifica dacăOfiţerul de Personal are înregistrate corect datele sale personale asupra celorcare pot fi chemaţi sau nu pentru misiune . Sistemul de anunţare al echipeiprin telefon va fi folosit pentru notificare sau pentru anunţarea generală].Următoarea etapă, aceşti membrii ai echipei vor fi afişaţi după funcţia şicalificarea lor şi în ordinea numărului de puncte care le-au primit la evaluare.Sistemul de punctaj este folosit pentru a evalua experienţa membrilor echipeişi a capacităţii pentru lucru într-o Echipă Medicală Mobilă de Triaj şiEvacuare.

Membrii echipei care au cele mai multe puncte şi îndeplinesc criteriilede calificare stabilite pentru fiecare funcţie necesară pentru misiune vor fidesemnaţi pentru misiune primii. Dacă un membru al echipei a fostdesemnat pentru misiune la o misiune anterioară prin decizia ComitetuluiExecutiv el poate fi desemnat pentru o misiunea următoare indiferent denumărul de puncte acumulat.

Punctele se acordă şi pentru participarea la întrunirile echipei şisesiunile de pregătire. Puncte suplimentare pot fi acordate membrilorcomitetelor speciale sau responsabililor de proiecte care au fost revizuite şiacceptate prin votul majoritar al Comitetului Executiv . În fiecare an înianuarie, punctele vor fi reevaluate în proporţie de 33% din punctajul anuluianterior.

Punctele vor fi acordate după următoarele criterii:

Nici un punct nu se acordă celor care nu sunt prezenţi fizic la loculde muncă.

345

Pentru a primi punctele acordate pentru participare la întruniri sauorice alt eveniment, trebuie să semnaţi la venire şi la plecare şi să fiţiprezent pentru mai mult de 50% din durata întrunirii.

Toţi membrii de conducere ai Comitetului sunt responsabili pentruîntocmirea şi asigurarea validităţii şi trimiterea fişelor de prezenţă (cuduratele respective) la personalul corespunzător care ţine evidenţa într-omanieră rapidă.

Dacă nu toţi membrii comitetului nu sunt solicitaţi pentru o activitatespecifică (întrunire, şedinţă de lucru, etc.) trebuie să se folosească unsistem de rotaţie pentru a se acorda şanse egale pentru toţi membriicomitetului de a acumula puncte.

Experienţa anterioară (dizlocări) va fi notată în fişa de înregistrare apunctelor cu Da sau NU pentru fiecare deplasare.

Se acordă 1 punct pentru fiecare pentru fiecare întrunire lunară.Întrunire a comitetului, sesiune de pregătire (separat de pregătirea lunară)şi pentru fiecare activitate de noapte din cursul exerciţiilor de 2 zile.

2 puncte se acordă pentru fiecare exerciţiu complet de o zi (>6 ore) Clarificarea dacă un eveniment constituie o misiune sau de un

exerciţiu va fi făcută de către Comitetul Executiv

14.23.UNIFORME

Uniforma aprobată va putea fi obţinută şi purtată de membrii echipei încursul tuturor activităţilor.

1) După aprobarea de către Comitetul Executiv un membru fie activ fieasociat poate să-şi achiziţioneze şi să poarte uniforma Echipei MedicaleMobile de Triaj şi Evacuare şi insignele acesteia.

2) Uniforma trebuie să fie purtată în cursul dizlocărilor şi poate să fie înformă scurtă sau lungă. Culoarea este bleu deschis. Uniforma trebuiesă fie în stare bună şi bine spălată. Insigna echipei medicale mobile detriaj şi evacuare trebuie purtată de asupra buzunarului din parteastângă (pe buzunar dacă există pe bluză). Membrul echipei poate optasă aleagă fie o insignă tipărită fie una brodată. Fiecare membru alechipei trebuie să aibe titlul profesional tipărit sau brodat pe buzunarulde la piept din stânga (Se acceptă numai numele de familie dacămembrul echipei doreşte). Buzunarul din faţă stânga de la piept trebuiesă aibe insigna echipei. Pe partea din spate a bluzei poate avea insignaoficială a echipei. Ofiţerii de specialitate pot avea gradul lor afişat pebuzunarul de la piept din stânga de asupra sau dedesubtul insigneiechipei. Nici o altă insignă nu va fi purtată pe uniforma descrisă cuexcepţia celor aprobate de către Comandantul Unităţii sau Comitetul

346

Executiv .3) Pantalonii de la uniformă trebuie să fie Kaki de la Uniforma de luptă

(BDU) sau la fel cu cele aprobate de către autorităţile sanitare centrale(pantalonii Kaki pot fi purtaţi în locul celor de camuflaj(BDU)asigurându-se că sunt similari cu cei maro închis de la uniformanormală. O evaluare prudentă a securităţii personale trebuie făcutăatunci când se alege folosirea pantalonilor scurţi în situaţiile de dezastrusau de exerciţiu)

4) Un costum de camuflaj (BDU) sau similar completează uniforma.Acesta trebuie să aibă insigna echipei pe buzunarul din partea stângă şipe manşeta din stânga. De asupra buzunarului din dreapta trebuie săse pună numele brodat complet al membrului echipei. Pe deasupramanşetei din dreapta se brodează steagul naţional.

5) Membrii echipei sunt încurajaţi să aibă mai multe uniforme de preferinţă3 care pot fi purtaţi o mai lungă perioadă în cursul unei dizlocări.

6) Uniformele sunt necesare la orice manifestare oficială a echipei.Membrii echipei sunt încurajaţi să poarte uniforma la întâlnirile echipei,conferinţe şi evenimente publice pentru o mai bună vizibilitate a echipeicătre comunitatea generală medicală şi nonmedicală.

7) Membrii echipei pot purta uniforma în întregime sau parţial şi înperioadele libere dar trebuie să aibă în minte că ei sunt văzuţi de cătrepublic ca reprezentanţi ai echipei medicale mobile de triaj şi evacuare.Ei nu trebuie niciodată să facă orice lucru sau să se comporte într-unmod care nu reflectă o multitudine de căi care îi reprezintă mai puţin peei sau echipa medicală mobilă de triaj şi evacuare atunci când poartăuniforma echipei. Comportamentul membrilor care vor dezonorauniforma echipei medicale mobile de triaj şi evacuare va fi reexaminatde către Comitetul Executiv şi Comandantul Unităţii şi se vor luamăsurile adecvate.

14.24.PREGĂTIREA

Datorită faptului că dezastrele sunt destul de rare, şi ştiind că în timpulunei dizlocări este necesar un înalt nivel de competenţă şi flexibilitate dinpartea membrilor Echipei medicale mobile de Triaj şi evacuare pregătireatrebuie să fie continuă şi prima misiune a Echipei medicale mobile de triaj şievacuare. În plus echipa trebuie să încurajeze şi să sprijine alte activităţieducaţionale care sunt în sprijinul unor părţi ale membrilor echipei.

1) Pregătirea Echipei Medicale Mobile de Triaj şi Evacuare:A) Trebuie să fie desfăşurată cât mai adecvat la fiecare reuniune a

echipei. Întâlnirile vor fi ţinute în fiecare a treia Miercuri sau Joi afiecărei luni cu excepţia situaţiei când se anunţă o întâlnirespecială sau când este anulată de către Comitetul Executiv (în

347

general nu este nici o adunare în Decembrie a fiecărui an datorităapropierii de Crăciun) .

B) Pregătirea va include atât prezentări la sală cât şi schimburi deexperienţă şi ocazional poate cuprinde şi exerciţii de noapte întabere, parcuri sau locuri de antrenament special destinate.

C) Pregătirea va include curiculum de bază aprobat de autorităţilecentrale.

D) Pregătirea poate fi condusă de orice membru al echipei cuexperienţă într-un domeniu specific, sau de persoane din afaraechipei incitate de comitetul de pregătire.

E) Comitetul de pregătire va consta din Ofiţerul cu pregătirea şi oricealt membru al echipei interesat în aceasta.

F) Pregătirea este obligatorie pentru toţi membrii echipei şi trebuiefăcută pregătire înainte ca membrul echipei să fie luat înconsiderare de către Comitetul Executiv pentru o misiune.

G) Toate ofertele de pregătire vor fi anunţate în ziarul echipei.

348

14.25.MISIUNEA

Echipa medicală mobilă de triaj şi evacuare va fi pregătită pentru omisiune în 12-24 ore. Vor fi desfăşurate următoarele activităţi:

1) Pre-Alerta: Când informaţiile referitoare la un dezastru sunt obţinute peindiferent ce cale Comandantul Unităţii sau Ofiţerul Executiv sau cumajoritatea de voturi a Comitetului Executiv se poate lua opţiunea de apune Comitetul Executiv în starea de "pre-alertă". În mod obişnuit pre-alerta va precede notificarea dare este posibil ca acestea să sepetreacă simultan. În acest moment toţi membrii Comitetului Executiv lise poate cere să se prezinte pentru informare şi planificare. Un membrual Comitetului Executiv va transmite un mesaj prin sistemul detransmisiuni al echipei despre situaţia prezentă.

2) Notificarea/Alerta: Aceasta se produce doar după contactul întreinstituţia solicitantă şi Comandantul Unităţii. În acest moment se pune înfuncţiune sistemul de alarmare al echipei şi personalul este anunţat săfie disponibil pentru misiune sau pentru operaţiunile Bazei echipei. Esteimportant pentru membrii echipei să înţeleagă că răspunsul la onotificare este în genere de asupra celui individual şi este în întregimevoluntar. Informaţiile referitoare la un anume dezastru şi o posibilămisiune vor fi disponibile aşa cum s-a descris în timpul chemării lamisiune. În general, aceste informaţii vor fi transmise către membriiComitetului Executiv prin sistemul de telefonie. Rapoartele cuinformaţiile scrise pot fi transmise prin fax către întreg personalul prinlista de distribuţie a acestor informaţii către spitalele locale ş.a.m.d.

3) Activarea: Pentru o misiune pe plan naţional, Echipa medicală mobilăde triaj şi evacuare va fi activată în condiţiile memorandumului încheiatîntre autorităţile centrale şi autorităţile locale (Anexa D). După o activarepe plan naţional, membrii echipei vor avea statut de angajaţi aisistemului naţional, specificat de Direcţia Judeţeană de SănătatePublică . Pentru o misiune pe plan local sau judeţean, echipa va fiactivată în cadrul planului, dar compensaţiile sunt asigurate în funcţiede pre-aranjamentele cu instituţia care solicită activarea, iar membriiechipei trebuie să fie încunoştinţaţi de condiţiile acestea. În ambelecondiţii membrilor echipei li se va asigura asigurarea de accidente şi demalpractice în concordanţă aranjamentele făcute cu autorităţile localesau cu aranjamentele făcute cu autorităţile conducătoare ale sistemuluimedical.

1) Selecţia finală a membrilor echipei ce o vor încadra la misiune

349

va fi bazată pe concluziile evaluării prezentate mai sus, nevoile echipeipentru o anume misiune, sistemul de punctaj şi alte criterii consideratesemnificative de către majoritatea Comitetului Executiv şi de cătreComandantul Unităţii.

2) Lista finală obţinută în timpul alarmării persoanelordisponibile pentru misiune va fi asigurată către Comitetul Executiv

3) Membrii echipei aleşi pentru misiune vor fi notificaţi telefonicsau în orice alt mijloc despre faptul că vor participa la misiune sau laoperaţiile Bazei locale de operaţii a echipei.

4) După notificare membrii echipei îşi vor verifica lista deactivare (anexa B) şi lista de echipament personal (Anexa A) şi se vorprezenta la echipă pentru completare. Vor fi în contact cu Echipa de Operaţiilocale ale Bazei pentru actualizarea datelor necesare pentru misiune.

5) Lista Principală de evenimente medicale şi Logistice (MEL) :O listă Principală de evenimente medicale şi Logistice (MEL) este pregătităde către Comitetul Executiv în timpul pre-alertei în pregătirea unei activăricomplete (Anexa F). MEL necesită informaţii asupra:

a) Situaţiei medicale din aria de dezastru;b) Evenimentele ce s-au produs şi informaţiile despre mediul

înconjurător de la locul dezastrului cum ar fi vremea, securitatea, etc.c) Logistica necesară pentru îndeplinirea misiunii.Informaţiile necesare pentru completarea MEL trebuie solicitate

de la autorităţile locale sau de la ofiţerul de legătură cu autorităţile centrale. OMEL mult mai completă va fi întocmită pentru Comitetul Executiv care se vaconcentra pe ariile de interes deosebit. MEL va fi folosit pentru informareaEchipei Medicale Mobile de Triaj şi Evacuare în perioada de dinainteamisiunii şi până la demobilizare.

6) Procedurile Misiunii :a) Regulile de încărcare şi transport: materialele echipei vor fi

împachetate în concordanţă cu reglementările în vigoare. Unii membrii aiacestor echipe vor putea fi pregătiţi pentru a permite Echipei Medicale Mobilede Triaj şi Evacuare să împacheteze şi să încarce echipa şi elementele deechipamente individuale în concordanţă cu aceste reglementări. Dacă suntfolosite avioane ale unei anume companii aeriene, vor fi respectatereglementărilor individuale ale acelei companii.

Membrii echipei pot avea de asemenea nevoie să poarte echipamentulindividual ce trebuie cântărit înainte de ambarcare. Greutatea este crucialăpentru a respecta planul general de încărcare a aeronavei. Greutateabagajului individual al membrilor echipei nu va depăşi 30 de kilograme.

Membrii echipei vor putea fi solicitaţi să nu ia cu ei o serie de elementede echipament interzise la transport sau alte elemente considerate deComandantul Unităţii ca fiind inadecvate pentru un anume loc de dezastru.

350

Toţi membrii echipei vor sprijini încărcarea în ultimele minute înainteazborului, ca şi la descărcarea lor la destinaţie.

b) Inspecţia: Echipamentul indivizilor va fi inspectat pentru a asiguraechipajul de zbor că nu există materiale periculoase sau care ar putea fifolosite pentru deturnarea avionului. La fel aceste inspecţii, sunt folosite ca overificare de securitate pentru a preveni ambarcarea unor elementeneautorizate cum ar fi butelii cu gaze comprimate sau materiale periculoasece contravin regulilor de transport.

C) Securitate: Când se pregătesc pentru o misiune securitateamembrilor echipei este extrem de importantă. Direcţia Judeţeană de SănătatePublică şi reglementările militare nu permit membrilor să:

1) aibă arme asupra lor atunci când sunt transportaţi pe cale aeriană.2) aibă cuţite mari, arme sau explozive în bagajul lor.3) aibă butelii cu materiale combustibile sau comprimate cum ar fi

butanul sau benzina.4) aibă medicamente/droguri neautorizate, sau alcool.D) Însemnul echipei va fi purtat pe avion şi în tot timpul misiunii.E) Vaccinările trebuie să fie actualizate permanent. Imunizări speciale

vor fi necesare pentru a putea fi dizlocaţi în anumite zone şi vor fi asiguratede către echipă înaintea misiunii.

F) Urgenţe Familiare: Membrii activi ai echipei trebuie să-şi ţină familiilela curent asupra notificării şi să facă aranjamentele necesare pentru îngrijireacopiilor, după notificare, chiar dacă membrul echipei în final nu va participa lamisiune.

Membrii echipei trebuie să cunoască limitele capacităţii de transportpentru orice misiune.

Echipa sedentară a bazei echipei poate fi contactată de către familiilemembrilor echipei care sunt la misiune şi să ceară informaţii asupra activităţiiechipei, securităţii şi siguranţei echipei şi pentru transmiterea de informaţii dela membrii echipei la familiile lor, etc. Toţi membrii echipei trebuie să seasigure că sistemul de contact de urgenţă este actualizat înainte de misiune(Anexa E). Membrii de familiei, care au nevoie să ia contact cu membriiechipei aflat la misiune în caz de o anumită urgenţă familială va putea faceasta prin contactarea echipei sedentare a bazei.

6)Probleme de la faţa locului:A) Alimentele: Aprovizionarea cu alimente şi apă se asigură pentru toţi

membrii echipei prin canale locale sau centrale. În cursul misiunii membriiechipei vor avea asupra lor o cantitate de apă pentru 12 ore (2 litri) inclusă înechipamentul individual. Mesele pentru membrii echipei vor fi asiguratecentralizat. Echipa va asigura cazarea şi orice alte materiale necesare pentruîndeplinirea misiunii.

B) Reglementările taberei: Toţi membrii echipei , indiferent de

351

statutul lor, sau gradul profesional se aşteaptă să participe ca o echipă întoate activităţile , în special în timpul încărcării şi descărcării, instalăriiechipamentelor, distribuirea alimentelor şi echipamentului şi să aibă grijă debunăstarea colegilor lor. Nimic nu se bucură de o atenţie mai mare decâtlocul din împrejurimea taberei. Este extrem de important să se acorde atenţiasecurităţii şi siguranţei în orice moment în aria taberei datorită oboseliicrescute şi a stressului la care toţi membrii echipei sunt expuşi în timpulmisiunii. Toţi membrii echipei vor respecta regulile de bună comportare întabără.

C) Igiena personală şi a taberei: Materialele care trebuiescaruncate, vor fi puse în saci de plastic de gunoi. Personalul din fiecare cort vafi responsabil pentru curăţarea sectorului încredinţat.

Facilităţile de wc- sunt pe cât de primitive este posibil. Dejectele umanepot fi colectate în ceea aşa numitele "buchete de miere". De multe ori poate fiposibil să fie necesară arderea acestor buchete folosind combustibili. Aceastăzonă deosebit de importantă, împreună cu altele vor fi încredinţate unormembrii ai echipei folosindu-se o schemă de atribuire a responsabilităţilor.

Alte atribuţiuni de curăţenie şi sanitaţie pot să se arate ca necesare şisunt vitale pentru operaţiunile desfăşurate în tabără. Membrii activi potenţialitrebuie să fie conştienţi că este o mare cantitate de timp şi efort va finecesară în îndeplinirea unor sarcini non-medicale cum ar fi aducerea apei,căratul, împachetatul şi despachetatul materialelor, instalarea corturilor,săparea tranşeelor în jurul corturilor, etc.

Fiecare membru al echipei va fi dominat de gândul la sfârşitul misiunii.Membrii trebuie să fie pregătiţi pentru un astfel de stress fizic şi emoţional.

D) Conduita Personală: În cursul unei misiuni autorităţile se aşteaptăca membrii echipei să depună toate eforturile pentru a-şi îndeplini perfectmisiunea lor.

Membrii echipei reprezintă autorităţile şi trebuie deci să se comporte caatare. Alcoolul şi drogurile deci sunt total interzise. Vezi Anexa H.

Întrucât corturile vor fi locuite atât de femei cât şi de bărbaţi, trebuie săse acorde o atenţie deosebită modestiei hainelor şi a comportării atunci cândmembrii echipei se află la locul incidentului.

E) Corturile: Personalul echipei medicale mobile de triaj şi evacuare vafi repartizat la diferite corturi pentru dormit în funcţie de schimbul în carelucrează sau în care grup activează. Este îndatorirea şefului de schimb săaloce timpul de dormit pentru fiecare cort. Membrii echipei sunt încurajaţi sănu facă adunări generale în corturi.

Fiecare cort are o cutie de echipamente care conţine un extinctor şiunelte. Şeful de schimb al fiecărui cort va avea responsabilitatea de a seasigura că extinctorul este disponibil şi că întregul personal al cortuluicunoaşte locul lui şi folosirea sa.

Personalul va fi de asemenea responsabil de săparea unui şanţ în jurul

352

cortului pentru a preveni intrarea apelor pluviale în cort în timpul vremii rele.Fiecare cor va fi curăţat înainte de strângere şi depozitare după sfârşitul uneimisiuni.

Folosirea necontrolată a focului în tabără nu este permisă în afara celorspecificate de către Comandantul Unităţii.

Fumatul în nici un caz nu este permis în cort.

F) Echipamentele de producere a energiei: Echipa va lua cu eageneratori electrici pentru echipamentul de radio şi iluminat. Acestegeneratoare nu sunt pentru uzul personal.

G) Comunicaţiile: Radiourile vor fi disponibile pentru comunicaţiileechipei. Datorită resurselor limitate, doar acei membrii care au neapăratănevoie de a comunica prin radio vor avea un astfel de aparat. Dacă membriiechipei doresc să-şi cumpere un astfel de radiotelefon, ei vor fi încurajaţi săfacă asta. Operatorii echipamentelor personale de comunicaţii vor acţionadoar în concordanţă cu funcţionarea echipamentelor echipei. Echipa decomunicaţii va încerca să stabilească legătura cu sistemul de comunicaţii albazei sedentare a echipei. Această metodă poate fi folosită pentrucomunicările pentru mesajele personale nonurgente către casă.

Aceasta desigur are o mai mică prioritate faţă de comunicaţiile echipei.

H) Îmbolnăvirea/Decesul Personal: Dacă un membru al echipei seîmbolnăveşte, el va fi tratat de o persoană calificată desemnată de Ofiţerulde Operaţiuni Medicale .

Dacă este necesar tratament specializat, Comandantul Unităţii saulocţiitorul său va face aranjamentele necesare pentru transportul imediat almembrului echipei la spital sau chiar acasă. Un membru rănit al echipe va ficonsiderat ca

o victimă din categoria roşie şi i se va da tratament imediat şistabilizare/evacuare indiferent de severitatea rănirii sale. Dacă un membru alechipei moare la locul incidentului şi corpul său este recuperabil, cadavrulsău va fi transportat la domiciliu în concordanţă cu dorinţele familiei şi deacord cu autorităţile competente. Dacă corpul membrului echipei nu esterecuperabil localizarea acestuia va fi transmisă autorităţilor competentepentru încercări ulterioare de a fi recuperat. Notificarea urmaşilor va firesponsabilitatea Comandantului Unităţii sau a locţiitorului său.

I) Părăsirea taberei: Părăsirea taberei trebuie să fie aprobată decătre Comandantul Unităţii, Ofiţerul Executiv sau Şeful Grupului de Siguranţă& Securitate.

Membrii echipei vor fi solicitaţi să semneze ori de câte ori părăsesc saurevin în tabără sau limitele care au fost desemnate. Îmbrăcămintea şi

353

comportarea atunci când sunt în afara taberei va fi în concordanţă culegislaţia şi obiceiurile locale. În majoritatea situaţiilor , persoanele carepărăsesc tabăra trebuie să o facă în conformitate cu "sistemul buddy". Dinraţiuni de securitate, nu se vor executa deplasări de unul singur. Atunci cândsunt disponibile, comunicaţiile radio vor fi asigurate pentru persoanele carepărăsesc tabăra. Informările făcute de comandanţi şi şefi vor prezenta acesteconsideraţii.

Timpul liber va fi coordonat de către Ofiţerul Executiv sau o persoanădesemnată. Datorită activităţilor deosebit de complexe din timpul activării,părăsirea echipei trebuie să fie aprobată de cei în drept. Folosirea alcooluluiatunci când membrii echipei sunt pe drum la alarmare, sau la datorie esteinterzisă. Folosirea drogurilor ilegale de asemenea este interzisă.

Reglementările actuale ale echipei cer ca membrii echipei să semnezela intrarea şi părăsirea ariei în care se află echipa. Ofiţerul cu Siguranţa &Securitatea sau persoana desemnată de către acesta trebuie să fie avertizatasupra oricărui membru al echipei care părăseşte aria la orice moment. Dacăîn timpul unei misiuni un membru al echipei este neglijent în urmarea acestorproceduri, se va face o cercetare a incidentului în momentul stabilit de cătreComitetul Executiv şi măsurile disciplinare vor fi recomandate de cătreComitet. Dacă situaţia devine obişnuită, Comandantul Unităţii sau OfiţerulExecutiv vor fi sesizaţi de situaţie şi vor lua măsurile necesare.

7) Demobilizarea: După terminarea unei misiuni, Echipa MedicalăMobilă de Triaj şi Evacuare nu va înceta necondiţionat activităţile curente darse va începe pregătirile pentru o altă misiune în decurs de 2 săptămânipunând în aplicare următoarele:

A) Comitetul Executiv va întocmi " Raportul de misiune " în care vaprezenta în rezumat eficienţa Echipei şi cum să fie aceasta îmbunătăţităpentru viitoarea misiune.

B) Sugestiile membrilor echipei de îmbunătăţire a performanţei pentruviitoarele activări vor fi selecţionate după o atentă luare în considerare.Comitetul Executiv va revizui această cercetare în pregătirea Raportului demisiune.

C) Întâlnirile pentru reducerea Stressului critic de incident (MSCI) vor fistabilite în decurs de 2-5 zile după misiune. Întâlnirile vor continua atât câteste nevoie. Membrii echipei MSCI pot fi contactaţi oricând de membriiechipei medicale mobile de triaj şi evacuare dacă ei consideră necesar.

D) Şefii de secţie vor raporta Comitetului Executiv în decurs de 2săptămâni performanţele personale şi ce echipamente sau pregătire mai suntnecesare pentru pregătirea echipei pentru o altă misiune.14.26.MANAGEMENTUL STRESSULUI CRITIC DE INCIDENT (MSCI)

I. Definiţie:

354

Managementul Stressului Critic de Incident (MSCI) -. Un incident criticeste definit ca orice incident care schimbă mecanismele normale de a facefaţă a unui lucrător dintr-o echipă de intervenţie în caz de dezastru.

II. Funcţie:Recunoscând importanţa protecţiei sănătăţii mentale a membrilor

Echipei Medicale Mobile de Triaj şi Evacuare, ca şi impactul pozitiv aprocesului de MSCI, Echipa va recunoaşte activitatea unei echipe de MSCIpentru a facilita politicile şi procedurile în timpul activităţilor educative şi demisiune.

A) MSCI trebuie să fie considerată ca un element educaţional întimpul desfăşurării programului normal de pregătire şi antrenament îndecursul unui an.

Pregătirea va fi asigurată pentru personalul Echipei Medicale Mobile deTriaj şi Evacuare şi dacă cumva nu este disponibil, Comandantul Unităţii sauOfiţerul Executiv vor trebui să rezolve introducerea acestui serviciu.

B) În cursul stabilirii listei Echipei Medicale Mobile de Triaj şiEvacuare pentru o misiune curentă, Ofiţerul Medical Şef va lua în considerareMSCI prin:

1) Repartizarea personalului pregătit pentru MSCI în cadrulmisiunilor echipei astfel încât să le permită lor şi altor membrii ai echipei săobserve semnele de apariţie a sindromului de stress de incident critic.

a) Aceste semne includ printre altele:- Retragerea sau "îngheţarea" la locul incidentului;- Comportare inadecvată;- Folosirea inadecvată a glumelor într-o manieră injurioasă;- Semne clinice (insomnie, stare de rău);b) Situaţiile stresante în mod special sunt:- Un număr mare de leziuni severe sau decese;- Un număr mare de copii răniţi sau decedaţi;- Răniri semnificative sau decesul unui membru al Echipei Medicale

Mobile de Triaj şi Evacuare;- Resurse medicale insuficiente ca urmare a unui mare număr de

victime.c) Dacă un membru al echipei va fi considerat ca fiind afectat, el va fi

scos de la locul de muncă cât mai rapid posibil asistat de un membru alechipei MSCI şi va fi anunţat şeful de echipă corespunzător.

d) Dacă semnele de stress sunt vizibile la mai mulţi membrii ai echipei,se va lua în considerare detensionarea întregei echipe.

C) Minimizarea stresului asupra membrilor Echipei prin:1) Planificarea activităţilor de odihnă şi recreaţie cât de des posibil.2) Permiterea comunicării cu familiile şi prietenii de acasă cât mai des

posibil.

355

3) Asigurarea nutriţiei şi hidratării corecte a membrilor echipei.D) Planificarea activităţilor de detensionare (raport) şi a sprijinului de

grup în timpul misiunii şi în timpul fazei de demobilizare a misiunii.E) Echipa MSCI poate să se sesizeze singură şi să acţioneze în

favoarea altor lucrători din alte echipe care lucrează la locul incidentuluiindiferent de originea acestor echipe după ce au rezolvat problemele echipeiproprii.

F) Echipa MSCI va supraveghea problemele de sănătate mintală alemembrilor echipei şi tratamentul asigurând cu sprijinul personalului medical alechipei pentru pacienţii cu probleme mentale acute şi tulburări legate destress.

G) Echipa MSCI va aranja rapoartele de detensionare MSCI pentruechipă în 2-5 zile de la terminarea misiunii şi activităţile MSCI vor continuaoricât este considerat necesar de către şeful echipei MSCI.

III. Structura Echipei MSCI :A. Membrii Echipei MSCI:Această echipă este constituită din membrii Echipei Medicale Mobile de

Triaj şi Evacuare care au interes şi pregătire în activităţile MSCI. A fi membrual echipei va necesita o motivare personală pentru a servi pe alţii în modvoluntar. Membrii sunt pregătiţi să asigure sprijin de bază şi consiliereprofesională.

B. Subordonare:Membrii Echipei MSCI acţionează sub conducerea Comitetului Executiv

şi sunt subordonaţi Şefului Echipei MSCI.C. Pregătire:Toţi membrii echipei MSCI vor participa la un program de pregătire

aprobat de către Şeful Echipei MSCI sau vor avea experienţa comparabilănecesară stabilită de Şeful Echipei MSCI.14.27.ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII

Echipa Medicală Mobilă de Triaj şi Evacuare va monitoriza şi asigura oîngrijire a pacienţilor în siguranţă şi competent precum şi îmbunătăţireacalităţii acestor sisteme. Echipa Medicală Mobilă de Triaj şi Evacuare va puneîn aplicare şi va întocmi un document de Îmbunătăţire a calităţii (IC) în cursulmisiunii şi a activităţilor educaţionale în scopul de a:

- Asigura calitatea îngrijirii sănătăţii acordate.- Asigura abilitatea de a acorda îngrijiri de sănătate.- Strânge date pentru scopurile educative şi de cercetare.Sub conducerea Comandantului Unităţii şi a Comitetului Executiv al

Echipei Medicale Mobile de Triaj şi Evacuare va sprijini conceptele (IC) şi vacoordona integrarea lor în programul echipei după cum urmează:

1) Lucrând cu Ofiţerul Executiv un Comitet de IC va monitoriza,îndeplini şi evalua continuu activităţile de IC ale domeniilor funcţionale ale

356

Echipei Medicale Mobile de Triaj şi Evacuare: îngrijire, securitate,comunicaţii, etc.

2) Vor desemna un membru (normal un reprezentant al ComitetuluiExecutiv) din ariile funcţionale ale Echipei Medicale Mobile de Triaj şiEvacuare pentru a:

a) Coordona activităţile de IC în cadrul ariilor lor funcţionale cu OfiţerulExecutiv al Comitetului Executiv .

b) Întocmi criterii valide pentru identificarea, screening-ul şi problemelede evaluare în ariile lor specifice de activitate, şi pentru punerea în aplicare aacţiunilor corective şi evaluarea eficacităţii acestor acţiuni.

c) Pregăti pentru aprobarea Comitetului Executiv, a colectării dateloradecvate a fişelor şi a altor documentaţii pentru folosire în cursul unei misiuni.Aceste fişe vor fi prezentate în cursul politicilor fie pe o bază concurentă fieretrospectivă.

d) Evaluează, analizează şi raportează datele strânse în scopuldesemnat de către Comitetul Executiv, precum şi le face disponibile pentrualte instituţii la nevoie.

3) Se asigură că următoarele elemente (în funcţie de aria deresponsabilitate) sunt rezolvate la minimum posibil.

a) Secţia de Operaţii Medicale:- Stabileşte şi întocmeşte standardele de practică (protocoale).- Stabileşte documentaţia minimă pentru standarde, care va include o

fişă de înregistrare, triaj şi identificare a pacienţilor/consimţământ.- Monitorizează controlul infecţiilor şi alte probleme iatrogene.- Întocmeşte şi actualizează Cartea de Intervenţie în dezastre (DAC)

pentru a prezenta descrierea funcţiilor şi responsabilităţilor pentru personalulmedical.

- Lucrează cu Comitetul Executiv şi Ofiţerul cu pregătirea pentru aasigura validitatea şi corectitudinea aspectelor medicale ale manualului depolitici şi de proceduri.

- Asigură distribuirea, colectarea şi analizarea Fişelor de control a stăriide satisfacţie a pacienţilor în scopul evaluării imaginii şi impresiei pacienţilortrataţi de Echipa Medicală Mobilă de Triaj şi Evacuare.

b) Comitetul Executiv şi de Pregătire:- Întocmeşte şi aplică programele de pregătire bazate pe nevoile tuturor

funcţiilor din Echipă sau cerute de alte instituţii, asigurând prin metodele deevaluare că pregătirea este eficientă.

- Verifică atestatele personalului Echipei dacă este necesar.- Sprijină îndeplinirea nevoilor Ofiţerului cu Îmbunătăţirea calităţii prin

sprijinirea generală a acestei politici.- Întocmeşte şi actualizează politicile funcţionale şi procedurile pentru

membrii echipei şi ariile funcţionale.

357

- Întocmeşte şi actualizează Cartea de acţiune în dezastru (DAC) caredescrie funcţiile şi responsabilităţile pentru personalul administrativ şi depregătire.

- Întocmeşte şi actualizează un sistem de evaluare post-misiune pentrupersonalul echipei.

c) Secţia de Logistică:- Întocmeşte şi actualizează lista de echipament medical şi non-clinic şi

materiale necesare pentru misiune .- Asigură că nevoile logistice medicale şi non-clinice sunt îndeplinite

înainte şi în timpul oricărei pregătiri sau activitate de misiune, procură şiîntreţine echipamentul de logistică conform nevoilor.

- Întocmeşte şi actualizează Cartea de acţiune în dezastru (DAC) caredescrie funcţiile şi responsabilităţile pentru personalul operativ.

- Lucrează cu Comitetul Executiv şi Ofiţerul cu pregătirea pentru aasigura validitatea şi corectitudinea aspectelor operative ale manualului depolitici şi de proceduri.

.14.28.RELAŢIILE CU MEDIA

Datorită situaţiilor de viaţă sau moarte ce pot apare într-un dezastru,atenţia generală va fi centrată pe locul dezastrului. Mijloacele de informare sevor aduna să strângă informaţii, fotografii şi interviev-uri despre modul cumau fost răniţii şi decedaţii luaţi în grijă de către Echipele mobile de Triaj şievacuare. Datorită conformaţiei acestor echipe, ele vor suporta încercărilemediilor de informare de a obţine informaţii înainte, în timpul şi după undezastru. În scopul maximizării acoperii echipei de către mediile de informarese vor respecta următoarele proceduri:

1) În faza de pregătire: Cererile mediilor de informare pentru interviev-uri sau informaţii despre Echipa Medicală Mobilă de Triaj şi Evacuare trebuiesă fie adresate Ofiţerului de Informaţii Publice (PIO). PIO va coordona cuComitetul Executiv în ceea ce priveşte stabilirea indivizilor adecvaţi pentru afi intervievaţi.

PIO poate fi de asemenea notificat dacă un membru al echipei a fostsolicitat pentru un interview despre experienţa lor profesională în echipă.Membrii echipei sunt solicitaţi să coordoneze cu PIO pentru a asigura că seprezintă presei informaţii complete şi corecte despre echipă .

Când un membru al echipei este solicitat să prezinte materiale cătregrupurile de public despre Echipă sau experienţa ei, ei trebuie să secoordoneze la fel cu PIO pentru a asigura o prezentare corectă şi completă şisă obţină mijloace de prezentare audio-vizuale pentru a fi prezentate.

2) În modul activ: PIO de la locul dezastrului şi locţiitorul său din bazade sedentară de operaţii a echipei vor acţiona ca un punct de contact pentrumass media, înainte, în timpul şi după misiune. PIO este singur responsabil

358

pentru aceste contacte şi pentru trimiterea anunţurilor pentru mass media înurma unei alerte.

A) Cererile mediilor de informare pentru interviev-uri şi fotografii întimpul activităţilor de pregătire a misiunii vor fi procesate de PIO sau locţiitorulsău în procesul desfăşurării lor de aşa manieră încât să se producă un câtmai mic impact asupra activităţilor. Membrii echipei trebuie să fie pregătiţi săacorde scurte interviev-uri fără o pregătire prealabilă prea elaborată.

B) Atunci când există camere de luat vederi, trebuie să ne aşteptăm săfim înregistraţi pe bandă video şi să fim interviev-aţi oricând (după aprobareade către PIO) în timpul pregătirii pentru misiune. Membrii echipei suntavertizaţi asupra probabilităţii ca orice lucru spus sau făcut să fie înregistrat şisunt avertizaţi că este nevoie să acţioneze profesionist în ambele acţiuni sauatitudini. Vă rugăm a avea în atenţie următoarele atunci când suntem în faţaunei camere de luat vederi sau în timpul unui interview:

1) Vorbiţi doar despre cunoştinţele dvs. directe asupra situaţiei, nuspeculaţi sau repetaţi ceea ce poate fi un zvon.

2) Când sunteţi intervievat priviţi la reporter. Gândiţi-vă că microfonuleste deschis şi că banda se învârteşte. Reduceţi la minimum remarcile fărărost.

3) Nu spuneţi "Îmi place să fac asta" sau "aceasta este interesant"când în jur sunt persoane serios rănite sau muribunde. Fiţi atenţi cu glumeledespre bolnavi sau râsul nejustificat. Este foarte uşor ca media şi privitorii săînţeleagă greşit.

4) Când sunteţi în dubiu, referiţi-vă la Comandantul Unităţii, OfiţerulExecutiv sau la membrii Comitetului Executiv .

C) Orice cerere de contact cu media, în special cele de la faţa locului,trebuie să fie adresate PIO sau Ofiţerului Executiv. Verificaţi cu PIO dacăeste potrivit pentru dvs. să staţi de vorbă cu media. Nu vă consideraţi că dacăechipa este la locul incidentului, tot ce face media este aprobat şi că dvs.sunteţi liberi să vorbiţi cu ei.

D) Când sunteţi la locul incidentului, mediile de informare trebuie să fieexcortate în orice facilitate a echipei/cort/etc. Aceasta include locul tabereiechipei sau ariile destinate pentru tratament medical. Pacienţii vor fi abordaţicu respectarea aceloraşi precauţiuni referitoare la intimitate care se iau înorice spital: Pentru a prezenta numele sau imaginea pacienţilor trebuie să sedea aprobarea verbală sau de preferat în scris. Fără această aprobare nu vorfi prezentate figurile pacienţilor sau doar dacă nu pot fi identifcaţi. PIO vaasigura aprobarea pentru transmiterea acestor fotografii.

E) Fotografiile în afara facilităţilor de tratament vor fi permise fărăaprobarea scrisă doar dacă prevederile altor politici sunt respectate.14.29.COMUNICAŢIILE

Comunicaţiile efective sunt esenţiale pentru misiunea Echipei Medicale

359

Mobile de Triaj şi Evacuare.

În modul activ:1) Dacă activarea este locală (până la 100 de km de bază), toate

comunicaţiile echipei vor fi desfăşurate prin telefoanele fixe sau prin pager.Dacă misiunea este în afara acestei raze, Ofiţerul cu comunicaţiile sauOfiţerul Executiv va lua legătura cu autorităţile locale sau centrale pentru acoordona frecvenţele de transmisie radio şi indicativele necesare. Ofiţerul cucomunicaţiile va verifica dacă toată aparatura de comunicaţii disponibilă esteîmpachetată pentru transport.

2) Dacă sunt activate şi alte Echipe Medicale Mobile de Triaj şiEvacuare şi sunt dispuse în teren la locul incidentului ele vor fi contactate decătre Ofiţerul cu comunicaţiile prin orice mijloc disponibil, precum şi cucelelalte instituţii de la faţa locului.

3) După sosirea la faţa locului, Ofiţerul cu comunicaţiile va determinanecesităţile de comunicare pentru îndeplinirea misiunii medicale şi va raportaComitetului Executiv şi Ofiţerului Executiv evaluarea sa asupra situaţiei şi adisponibilităţii echipamentului. Dacă la faţa locului apare echipamentinadecvat , se vor stabili priorităţile necesare şi se vor adresa cereri laautorităţile centrale competente.

4) Comunicaţiile interne vor fi în special cu locul incidentului şi se vordesfăşura în terminologia ICS şi a procedurilor stabilite de acesta. Se vorfolosi transmisiile în fonie şi texte. În comunicaţiile interne nu se vor folosiindicative, iar vorbitorii vor fi identificaţi după nume sau funcţie. Dacă se vorfolosi alte frecvenţe emiţătorii vor fi identificaţi ca fiind o parte a EchipeiMedicale Mobile de Triaj şi Evacuare. Priorităţile obişnuite în comunicaţiisunt:

a) Comunicaţiile interne ale echipei.b) Comunicaţiile echipei cu baza sedentară.c) Comunicaţiile cu autorităţile locale şi centrale.d) Alte cerinţe de comunicaţii.Comunicaţiile cele mai uzuale vor fi în fonie, comunicaţiile digitale vor fi

stabilite cât mai rapid posibil pentru a facilita rezolvarea cerinţelor delogistică.

6) Se vor stabili indicative pentru traficul care vine şi cel transmis. Vor fitransmise doar mesajele autorizate.

7) Frecvenţele stabilite vor fi folosite doar de instituţiile cărora le au fostrepartizate fără o altă aprobare din partea Ofiţerului Executiv .

8) Personalul de comunicaţii va transmite doar informaţiile primite prinmijloacele de comunicaţii prin intermediul Ofiţerului Executiv sau alocţiitorului său sau indirect către echipă.

9) În decurs de 2 săptămâni de la reîntoarcerea din misiune Ofiţerul cucomunicaţiile va trimite Comitetului Executiv raportul de bilanţ al activităţii de

360

transmisiuni şi înregistrările mesajelor primite şi transmise pentru a fi trecuteîn registrul istoric al echipei.14.30.CONTROLUL ECHIPAMENTULUI ŞI AL MATERIALELOR

De oarece echipamentul poate veni la echipă din diverse surse, o datăînregistrat în evidenţa echipei, el devine proprietatea echipei.

1) Întreg echipamentul trebuie să fie întreţinut şi păstrat în condiţii desecuritate conform inventarelor actualizate.

2) Nici un echipament nu poate fi folosit pentru alte scopuri decât celeoficiale ale echipei fără permisiunea Comitetului Executiv .

3) În cursul activităţilor din cadrul misiunii, orice medicament /prescripţie sau echipament poate fi folosit de către personalul adecvat şi vatrebui să fie întreţinut conform regulilor specifice.

4) În timpul misiunii, orice substanţă controlată va fi gestionat de cătreOfiţerul cu Farmacia sau de către alt personal desemnat şi păstratîn condiţii de securitate, care vor include încuierea cu două lacăte înorice moment. Administrarea de substanţe controlate trebuie să fiela ordinul direct al medicului echipei sau în conformitate cu unprotocol semnat şi documentat corespunzător.

14.31.PROTOCOALELE DE TRIAJ

Este politica Echipei Medicale Mobile de Triaj şi Evacuare să încerceasigurarea celui mai mare bine pentru cât mai mulţi folosind resurselelimitate.

Aceasta se poate realiza prin următoarea procedură:Aria de triaj operează sub conducerea Ofiţerului de Triaj în cadrul

secţiei medicale. Toţi pacienţii care se prezintă în ariile operaţionale aleechipei vor:

1) fi evaluaţi cât mai rapid posibil în condiţiile evenimentului. Aceastăevaluare va include:

A) trecerea în revistă a pericolului vital imediat, care trebuie să fie tratacum este găsit.

B) prin cercetarea de securitate atunci când este posibil, se vor căutaarmele, sau alte materiale care pot fi periculoase şi care ar putea produce unrisc pentru membrii echipei sau alţi pacienţi.

2) fi categorisiţi pentru îngrijirile ulterioare şi distribuţia corespunzătoareîn ariile de tratament ale echipei. Categoriile aprobate sunt:

A. Semnificaţia pentru T1

Ajutor medical imediat pentru salvarea vieţii. Timp foarte scurt până laoperaţie. Se aşteaptă o supravieţuire bună şi de calitate.

361

1. Marcaj civil şi militar: Eticheta roşie.

Aceasta etichetă corespunde priorităţii de evacuare celei mai înalte şieste rezervată victimelor ce necesită ajutor imediat din următoarele motive:

a) insuficienţa respiratorie ce nu pot fi rezolvată pe loc;b) stopul cardiac confirmat şi resuscitat (când există resurse);c) hemoragii grave cu pierderi de sânge de peste 1litru;d) inconştienţa, obnubilarea;e) perforaţii toracice, sau răniri abdominale profunde;f) fracturi grave de bazin, torace, de vertebre cervicale, ca şi fracturile

sau luxaţiile ce jenează perceperea pulsului sub zona luxaţiilor saufracturilor;

g) comoţii cerebrale grave;h) arsuri complicate cu leziuni ale căilor respiratorii;i) leziunile termice inhalatorii;j) intoxicaţia cu monoxid de carbon.

B. Semnificaţia pentru T2

Intervenţie medicală întârziată. Actul chirurgical este mare consumatorde timp. Viaţa nu este pusă în primejdie de către amânare. Stabilizareareduce efectele întârzierii aplicării chirurgiei.

2. Marcaj civil şi militar: Eticheta galbenă.

Această etichetă determină a doua prioritate de evacuare. Victimele cenecesită ajutor dar a căror viaţă nu este în pericol imediat vor fi marcate cuaceastă etichetă:

a) arsuri de gradul II pe mai mult de 30% din suprafaţa cutanată;b) arsuri de gradul III pe 10% din suprafaţa cutanată;c) arsuri de gradul III în locuri critice cum ar fi mâinile, picioarele, şi

faţa, dar fără complicaţii respiratorii;d) arsuri complicate de leziuni grave ale ţesuturilor moi sau cu fracturi

minore;e) hemoragii moderate ( de la 500 de ml la 1000 de ml );f) leziuni dorsale cu sau fără atingerea coloanei vertebrale;g) victime ce prezintă leziuni cranio-cerebrale (suficient de grave

pentru a cauza un hematom subdural sau stare de confuzie) ce secaracterizează prin:

scurgeri de LCR pe nas sau prin urechi; creşterea rapidă a presiunii sanguine sistolice; vărsături în jet; modificări de ritm respirator;

362

bradicardie sub 60/minut; tumefacţii sau hematoame suborbitare ; anizocorie pupilară; colaps; răspuns motor nul sau scăzut (ROT); reacţii scăzute la stimulente senzoriale (stupoare profundă).

C. Semnificaţia pentru T3

Risc minim. Traumatisme minore. Aceste victime vor fi tratate depersonalul cel mai puţin pregătit.

3. Marcaj civil şi militar: Eticheta verde.

Această etichetă va marca răniţii ce prezintă a treia prioritate deevacuare, ale căror leziuni sunt minore şi nu necesită o îngrijire deosebită:

a) fracturi ale degetelor sau dinţilor;b) excoriaţii, contuzii;c) arsuri minore;d) arsuri de gradul II de până la 15% din suprafaţa cutanată;e) arsuri de gradul III pe cca. 2% din suprafaţa cutanată;f) arsuri de gradul I acoperind mai puţin de 20% din suprafaţa

cutanată cu excepţia mâinii, picioarelor şi a feţei (1).

D. Semnificaţia pentru T4

Victima poate fi lăsată să aştepte. Răniri multiple şi serioase.Tratamentul este complex şi consumator de timp, personal şi resurse.

4. Marcaj militar şi civil: Eticheta neagră

Este rezervată decedaţilor sau celor cu leziuni fatale şi fără speranţă.Se consideră decedate victimele care nu respiră şi au pulsul oprit de cca. 20de minute şi a căror stare nu permite aplicarea în continuare a tehnicilor deresuscitare. De asemeni va fi aplicată şi următoarelor categorii de victime fărăsperanţă:

a) arsuri de gradul II şi III acoperind mai mult de 40% din suprafaţacorporală considerate ca iremediabil mortale;

b) arsuri de gradul II şi III acoperind mai mult de 40% din suprafaţacorporală însoţite de leziuni majore cum ar fi:

c) fracturi importante,d) leziuni cranio-cerebrale importantee) leziuni toracice;

363

f) leziuni craniene ce lasă ţesutul cerebral descoperit şi suntînsoţite de inconştienţă;

g) leziuni cranio-cerebrale însoţite de fracturi majore;h) leziuni ale coloanei vertebrale cu absenţa sensibilităţii şi

motricităţii;i) leziuni grave la victimele peste 60 de ani.

Întrucât marja dintre victimele marcate cu eticheta roşie şi cea neagrăeste foarte mică în situaţiile în care amploarea dezastrului fiind mai micăforţele de intervenţie sunt suficiente vor putea fi evacuate şi victimele marcatecu eticheta neagră cu prioritate maximă iar altfel ele vor fi evacuate ultimele.

Această atitudine este justificată de obţinerea unei eficacităţi maxime,întrucât este rezonabil să se acorde maximum de resurse în scopul salvăriide vieţi şi distingerii decedaţilor de victimele condamnate.

1) Facilitează identificarea victimei prin plasarea atât a unei fişe de triajcomplete şi de identificare la încheietura mâinii sau pe haine.2) Facilitează intrarea în sistemul de îngrijiri a victimelor al echipei.3) Facilitează transportul către facilitatea medicală adecvată în funcţie

de clasificarea victimei.A) În scopul maximizării disponibilităţii personalului, doar victimele

sigur neambulatorii vor fi transportate pe tărgi.B) Victimele vor fi scoase din aria de triaj cât mai rapid posibil după

ce au fost triaţi . Ele vor fi menţinute în această arie doar ladispoziţia Şefului Secţiei Medicale sau a locţiitorului acestuia şinumai dacă celelalte arii sunt supraaglomerate.

C) Va fi responsabilitatea ariei de tratament să înceapădocumentarea completă a victimelor şi managementul lor dupăprocedurile stabilite. Fişa de triaj trebuie întocmită ca o parte afişei definitive a victimei.

D) Ariile de îngrijiri ale victimelor sunt stabilite ca mai sus. Cu toateacestea funcţiile lor pot varia în funcţie de resurse şi misiuni. Deexemplu:1) Într-o situaţie în care echipa acţionează ca un centru de

organizare a degajării, ariile de tratament vor fi destinate săexecute managementul pacienţilor instabili şi să reţinăpacienţii stabili pentru a fi transportaţi în afara ariei.

2) În situaţia în care echipa acţionează doar în scopul triajuluiprespitalicesc al victimelor, acestea vor fi procesate pânăcând evacuarea către o facilitate mai adecvată estedisponibilă.

364

14.32.Anexa A. Lista echipamentului Personal.

Lista echipamentului personal(limitată la 30 de kg per membru al echipei)

14.32.1.Verificarea obiectelor personaleFiecare membru ale echipei Medical mobile de triaj şi evacuare trebuie

să posede doar obiectele personale strict necesare, pentru a-şi putea păstramobilitatea şi a nu se supraîncărca mijloacele cu care se transportă echipa lamisiune.

Obiectele de uz personal obligatorii

a) acte de identitate (buletin, legitimaţie militară, carte de identitate);b) paşaport pe care să fie menţionată grupa sanguină (plus 6 fotografii

de rezervă);c) carnetul de sănătate cu legitimaţiile corespunzătoare de vaccinare

internaţională (febră galbenă, hepatită virală, etc.)d) hrană rece pentru 36 de ore;e) apă de băut pentru 36 de ore;f) 4 schimburi de lenjerie de corp adecvată zonei de acţiune, perioadă

a anului şi misiunii primite;g) articole de igienă personală:

aparat de ras; săpun; periuţă de dinţi; hârtie igienică; ochelari de soare; etc.

h) lanternă cu baterii de schimb;i) cuţit de buzunar multifuncţional;j) diurnă zilnică pe perioada misiunii în bancnote de diferite mărimi;k) trusă personală de prim ajutor:

medicamente pentru combaterea constipaţiei; medicamente pentru combaterea diareei; medicamente pentru combaterea durerilor de cap; medicamente pentru combaterea tulburărilor menstruale; medicamente pentru combaterea afecţiunilor reumatismale medicamente pentru combaterea răcelii; medicamente pentru combaterea infecţiilor; vitamine;

365

săruri minerale; alcool medicinal; pansamente individuale şi comprese sterile; bandă adezivă; medicamente pentru afecţiunile specifice ale individului.

Obiectele de uz personal opţionala) aparat de filmat (fotografiat) cu baterii;b) binoclu de buzunar;c) calculator de buzunar;d) adaptor electric;e) papetărie;f) alte obiecte.

Recomandări: Greutatea totală a echipamentului propriu nu trebuie să depăşească

30 de kg. Încercaţi să menţineţi numărul de pachete ale echipamentului dvs.

La minimum posibil, în aşa fel încât să le puteţi căra dintr-o dată pe distanţescurte.

Sacul de efecte militare este ideal. Bagajul de tipul celor de vacanţăsunt acceptabile dar descurajate.

Marcaţi toate bagajele cu numele şi adresa dvs.!!!!! Nu sunt admise orice containere ce conţi gaze lichefiate. Alte

mijloace de încălzire sunt admise. De oarece în tabăra de dizlocare s-ar putea să nu fie electricitate

sunt descurajate elementele care folosesc curentul electric alternativ fiindadmise doar cele acţionate la baterie.Recomandări speciale:

Luaţi în considerare împachetarea separată a unui schimb pentru ozi pentru a putea fi mai uşor de găsit la nevoie.

Împachetaţi tot echipamentul separat în pungi de plastic în cazul încare echipamentul poate fi expus la vicisitudinile vremii. Un schimb de haineuscat poate fi de nepreţuit după o zi petrecută în ploaie!14.33.Anexa B: Lista de verificare a Echipei Medicale Mobile de Triaj şiEvacuare în momentul activării

Pentru aceasta se vor desfăşura următoarele activităţi:a) verificarea stării de funcţionare a tehnicii din dotare şi

pregătirea acesteia pentru intervenţie;b) selectarea, verificarea şi împachetarea materialelor necesare

intervenţiei;

366

c) selectarea verificarea medicală şi psihică, cât şi informarea pescurt a personalului care va participa la intervenţie asupra situaţieiexistente în zonă.

Celelalte activităţi de pregătire a echipei şi de verificare se vor desfăşurape echipe şi grupuri, rezultatele raportându-se Comandantului Unităţii.

367

14.34.Anexa C: Renunţarea la responsabilitate

ECHIPA MEDICALĂ MOBILĂ DE TRIAJ ŞI EVACUAREACT DE RENUNŢARE LA RESPONSABILITATE

Atât timp cât sunt încadrat în Echipa Medicală Mobilă de Triaj şiEvacuare ca stagiar, vizitator, asociat sau membru inactiv al echipei, eu voiparticipa la activităţile de pregătire în funcţia de:_________________________________________________________.

Eu înţeleg în întregime şi accept că autorităţile centrale şi locale nu auîntocmit o fişă sub numele meu, şi de aceea eu nu pot fi acoperit deAsigurarea încheiată pentru lucrătorii acreditaţi.

Eu, __________________________________________________,înţeleg că sunt admis ca voluntar la această pregătire şi de aceea echipa,sponsorii sau orice instructor sau alţi participanţi în această pregătire nu potfi responsabili pentru orice rănire accidentală ce mi se poate produce încursul transportului la sau a participării la sau a reîntoarcerii de la loculantrenamentului.

Eu accept de asemenea că datorită naturii oricărui antrenamentaceastă echipă participă şi pentru securitatea mea proprie, eu pot fi solicitatmai mult să privesc decât să particip.

Semnat:_____________________________________________________________________

Data: _______________________________

Martori:

_______________________________________________Data:________________________________________________________Data:_________

14.35.Anexa D: Memorandumul de înţelegere între M.S. şi spitale

MEMORANDUM DE ÎNŢELEGEREÎNTRE MINISTERUL SĂNĂTĂŢII ŞI SPITALELE PARTICIPANTE LA

368

INTERVENŢIA MEDICALĂ

Scop

Acest Memorandum de Înţelegere stabileşte procedurile şi politicile carevor ghida părţile participante în dezvoltarea şi folosirea unităţilor de răspunsmedical pentru operaţiunile medicale ale Sistemului Naţional Medical Românde Intervenţie în Dezastre(SNMRD)

Sistemul Naţional Medical Român de Intervenţie în Dezastre

O urgenţă naţională, fie sub forma unui dezastru natural sau fie subforma unui dezastru produs de om, atac terorist sau a unui conflict militarconvenţional, poate depăşi rapid resursele medicale ale oricărui judeţ anume.Posibilitatea unei astfel de urgenţe cu victime în masă pe teritoriul României,necesită un răspuns coordonat al sistemului naţional de îngrijiri de sănătate.Pentru aceasta Ministerul Sănătăţii şi Familiei ca reprezentant al GuvernuluiRomâniei şi responsabil pentru organizarea şi coordonarea intervenţieimedicale în astfel de situaţii a constituit SNMRD pentru a sprijini acordareade îngrijiri medicale victimelor incidentelor care depăşesc capacitatea deîngrijiri medicale unui judeţ sau zone afectate.

Programul SNMRD este un efort comun al Ministerului Sănătăţii şiFamiliei, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, MinisteruluiLucrărilor Publice Transporturilor şi Locuinţei şi a altor instituţii centrale încare fiecare instituţie participantă conduce un element particular al sistemului.

SNMRD este destinat să asigure ajutor medical sub forma unităţilormedicale mobile de triaj şi evacuare, a unui sistem de evacuare medicală şi aunei reţele de spitale care au agreat din vreme să primească pacienţi îneventualitatea unei astfel de urgenţe cu aflux masiv de victime.

Obiectivul SNMRD este de a crea un sistem de ajutor medical mutualcare să lege resursele medicale existente într-o reţea naţională de îngrijirimedicale. În fine SNMRD plănuieşte să dezvolte alianţe mutuale cu sectorulmedical public sau privat în efortul de a coordona dezvoltarea şi folosirearesurselor medicale pentru dezastre în urgenţele naţionale.

Părţile în înţelegere

Ministerul SănătăţiiÎn dezastrele majore sau urgenţe naţionale, Ministerul Sănătăţii, are

responsabilitatea de a asigura asistenţa medicală de urgenţă în caz dedezastre şi epidemii. Prin intermediul Direcţiilor Judeţene de Sănătate Publicăpoate asigura asistenţa tehnică şi asistenţa pe termen scurt către autorităţilelocale în funcţie de solicitări, indiferent de magnitudinea incidentului.

369

Spitalele participante

Spitalele judeţene şi municipale au rolul de a organiza asistenţamedicală de urgenţă a victimelor şi a îmbolnăviţilor ce rezultă dinevenimentele dezastruoase în conformitate cu obligaţiile asumate prinmemorandumurile de înţelegere încheiate de fiecare în parte prin care se punla dispoziţia SNMRD un număr de paturi de îngrijiri acute pe specialităţilespecificate.

Rolul şi Responsabilităţile Spitalelor şi Serviciilor Judeţene deAmbulanţă

Spitalele judeţene şi municipale participante, ca şi orice altă facilitatespitalicească şi serviciile judeţene de ambulanţă sunt de acord să:

- participe la recrutarea, organizarea, pregătirea şi întreţinerea UneiUnităţi Medicale mobile şi una sau mai multe Echipe medicaleMobile de triaj şi evacuare în concordanţă cu ghidurile întocmitede SNMRD;

- Verifice periodice autorizaţiile de liberă practică a personaluluimedical component (medici, asistenţi,farmacişti, etc.).

- Acceptă, întreţine şi pune în siguranţă echipamentele primite dela autorităţile centrale pentru a fi folosit în activităţile de răspuns laincidente şi de pregătire;

- Numeşte un reprezentant care să fie punct de contact pentruSNMRD/EMTr.

- Mobilizează unitatea sau echipele pentru intervenţiile înincidentele locale din cadrul judeţului la nevoie; şi

- Pune la dispoziţie unităţile medicale mobile sau echipele pentruserviciul pe plan naţional atunci când sunt solicitate.

Unitatea medicală mobilă sau echipele medicale mobile de triaj şievacuare vor funcţiona sub coordonarea şi controlul coordonatorului judeţeanal SNMRD. În eventualitatea unui eveniment de scară locală, CoordonatorulJudeţean al SNMRD poate pune în funcţiune formaţiunile medicale mobiledin cadrul judeţului pentru a asigura asistenţa medicală de urgenţă în locul deproducere la solicitarea autorităţilor locale.

În eventualitatea unui dezastru major la solicitarea autorităţilor centraleale SNMRD se pot disponibiliza paturi de spital, formaţiuni medicale şi alteresurse pentru a răspunde nevoilor create de acel. În acest moment unităţilesau echipele acţionează în dispozitivul creat de autorităţile centrale.

Rolul şi responsabilităţile Ministerului Sănătăţii şi a celorlalte Ministere

370

cu reţea sanitară proprie participante la SNMRD

Părţile sunt de acord să:

- Asigure ghidarea generală şi asistenţa pentru unităţile medicalemobile şi pentru echipele medicale mobile de triaj şi evacuare îndezvoltarea, organizarea, încadrarea şi pregătirea acestora;

- Asigură un sistem de evidenţă a personalului pentru a sprijiniadministrarea şi managementul unităţilor şi echipelor;

- Sprijină obţinerea de echipamente şi materiale din resurseleautorităţilor centrale şi altele pentru pregătirea şi folosirea lor înintervenţiile de răspuns la dezastre;

- În momentul când unităţile medicale mobile şi echipele medicalemobile de triaj şi evacuare acţionează în beneficiul şi subconducerea directă a autorităţilor centrale:

- Numesc reprezentanţii acreditaţi care să asigure conducereaoperativă a acestor formaţiuni;

- Retribuie şi recompensează membrii unităţilor şi formaţiunilormedicale mobile care participă la intervenţie în conformitate cuprevederile legale în vigoare;

- Asigură transportul, alimentele, adăpostirea şi sprijinul logisticpentru unităţile şi echipele medicale mobile care acţionează; şi

- Returnează unităţile şi echipele autorităţilor locale la terminareaintervenţiei.

În momentul acţiunii în beneficiul autorităţilor centrale membrii unităţilorşi echipelor medicale mobile de triaj şi evacuare devin angajaţii ministerelorparticipante sub conducerea şi managementul acestora şi a autorităţilorcentrale ale SNMRD.

Data intrării în vigoare, modificările ulterioare şi încheierea valabilităţii

Acest memorandum de înţelegere intră în vigoare la data semnării luide către ultima parte. El poate fi amendat prin înţelegerea părţilor sau îşiîncetează valabilitatea în termen de 30 de zile de la notificarea scrisă apărţilor.

Pentru SNMRD Pentru DJSP

Pentru Spitale Pentru Serviciile Judeţene de Ambulanţă

371

Anexa E. Fişa de date personale a membrului echipeiEchipa medicală mobilă de triaj şi evacuareFişa de date personale a membrului echipeiNume : __________________________ Contact de Urgenţă şiinformaţii:Prenume: _________________________ Nume:______________________CNP: _____ - _____ - _________ Adresă:______________________Data naşteri: ____ / ____ / ____ Oraş: ____________ Judeţ:__Vârstă: _____ Sex:__________ Telefon:_____________________

Adresa: ________________________________ Locul de muncă: Oraş: _____________________ Judeţ: _______________________________ ZIP: _________________________________________________

Telefon domiciliu: (____) ____ - _______ Funcţia:Telefon serviciu (____) ____ - ___________________________________ ________________________________ Vechimea în funcţie: ______

Experienţă:Prezentaţi primele trei domenii clinice de experienţă:(cum ar fi: Medicină de Urgenţă, Psihiatrie, Pediatrie, Chirurgie, )1: __________________________________ ani lucraţi :________________2: __________________________________ ani lucraţi: ________________3: __________________________________ ani lucraţi: ________________

Prezentaţi domenii clinice de experienţă cu care nu sunteţi prea familiarizaţi___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________Prezentaţi alte domenii de experienţă cu care puteţi contribui (ie: comunicaţii,serviciu militar, securitate, pompieri, etc.:

372

__________________________________________________________________________________________________________________________________________Prezentaţi orice alte calificări:__ CPR __ RN ______________ ACLS __ LPN ______________ EMT De bază __ NA ______________ EMT Intermediar __ CCRN__ EMT Paramedic __ CEN Nivel Instructor:__ PALS __ TNCC ______________ PHTLS ____________ ______________ BTLS ____________ ____________

Prezentaţi orice limitare fizică / medicaţii /probleme medicale:__________________________________________________________________________________________________________________________________________

14.36.Anexa F: Lista de Evenimente Medicale şi Logistice (MEL)

373

14.37.Anexa G: Scorul severităţii impactului dezastrului

Scorul severităţii impactului dezastrului

Nume: ___________________ Adresă:______________________________ Data________ ora_____I) Mediu Înconjurător DA/NU Puncte

1) Există electricitate (Da / Nu) ____ 0/1 ______2) În ce procent este distrus acoperişul

a)25% b)50% c)75% d)100% e) de loc ____1/2/3/4/0______3) Dacă este vara aveţi aer condiţionat ____ 0/1 ______

Dacă este iarna aveţi încălzire (Da / Nu) ____ 0/1 ______4) Aveţi telefon (Da / Nu) ____ 0/1 ______5) Aveţi mijloace de transport (Da / Nu) ____ 0/1 ______6) Pentru câte zile aveţi apă de băut (3l/persoană)___5- #

zile______7) Aveţi toaletă / În afara locuinţei (Da / Nu) ____ 0/1 ______8) Aveţi alimente dezhidratate sau conserv(Da / Nu) ____ 0/1______ 9) Aveţi îmbrăcămintea adecvată (Da / Nu) ____0/1 ______

II) Demografie1) Câţi ocupanţi sunt în locuinţa dvs.?

a)2-5 b)5-10 c)>10 d)<2 ____ 0/1/3/1______2) Câţi ocupanţi 65-79 ani ____ # * 1 ______3) Câţi ocupanţi > 80 ani ____ # * 2 ______4) Câţi ocupanţi 4-7 ani ____ # * 1 ______5) Câţi ocupanţi 1-3 ani ____ # * 2 ______6) Câţi ocupanţi 2-11 luni ____ # * 3 ______7) Câţi ocupanţi < 2 luni ____ # * 4 ______

III) Medicale1) Câţi ocupanţi gravide (1-6 luni) ____ # * 1 ______2) Câţi ocupanţi gravide (6-9 luni) ____ # * 2 ______3) Număr de ocupanţi cu risc obstetrical crescut (diabet, gemeni,

complicaţii de orice fel) ____ # * 3______4) Număr de ocupanţi cu probleme cronice de sănătate ____ #

* 1 ______5) Număr de ocupanţi cu handicap ____ # * 1______6) Număr de ocupanţi care necesită tratament

374

şi supraveghere medicală pentru a menţineo afecţiune cronică în condiţii stabile ____ # * 1______

7) Număr de ocupanţi care necesită tratamentşi supraveghere medicală pentru a menţineo afecţiune cronică în condiţii stabile,dar care nu se execută ____ # * 3 ______

8) Număr de ocupanţi cu probleme medicale neurgente(care pot aştepta > 24 ore) ____ # * 1 ______

9) Număr de ocupanţi cu probleme medicale urgente(care pun în pericol viaţa în 24 de ore) [Probleme care necesităevacuare imediată! ____ #* 4 ______

10) Număr de ocupanţi cu nevoie de medicaţie pentru 5 zile____#*1______

11) Număr de ocupanţi cu nevoie de medicaţie pentru 3 zile ____#*2______

12) Număr de ocupanţi cu nevoie de medicaţie pentru 1 zi ____#*3______IV. Psihiatrice

1) A murit un ocupant al locuinţei ca rezultatal acestui dezastru? ____ 3 / 0______

2) Este un ocupant al locuinţei dispărut? ____ 3 /0______

3) Este un animal bolnav dispărut sau mort? ____ 1 /0______

4) Vă simţiţi în a)pericol imediat, b)nesigurc)sigur, fără afectare a siguranţei ____ 4/3/2/0______

5) Consideraţi că aţi făcut faţă dificultăţilor ____ 2 / 0 ______Total

Puncte:______

375

15. MANAGEMENTUL PRESPITALICESC AL VICTIMELORÎNCARCERATE DUPĂ UN CUTREMUR

15.1. Introducere

Cutremurele sunt tipul cel mai distrugător şi periculos de dezastrenaturale. Cutremurele se produc brusc şi fără semne premonitorii. 90% dinvictime se produc direct prin prăbuşirea clădirilor. Evenimentele secundarecum ar fi alunecările de teren, inundaţiile, incendiile şi tsunami acoperă doar10% din numărul total de victime.

Nevoia de specializare atunci când ne confruntăm cu acest tip dedezastre a condus la constituirea unor variate tipuri de echipe de căutare-salvare în întreaga lume.

Pe parcursul ultimelor două decade, a apărut un număr în creştere depublicaţii referitoare la experienţa acumulată de către aceste echipe.Obiectivul acestei lucrări este de a prezenta experienţa medicală a acestorechipe şi de a oferi un protocol practic pentru tratamentul victimelor care aufost încarcerate în rămăşiţele clădirilor prăbuşite, atât pentru personalulmediu cât şi pentru medicii ce vor trebui să răspundă la dezastre similare.

Personalul medical care lucrează în echipele de căutare-salvare sespecializează în mod obişnuit în alte arii decât în cea de medicină dedezastru, cum ar fi medicina de urgenţă, anestezie şi terapie intensivă,chirurgie şi traumatologie. Activitatea lor profesională este dedicată doarepisodic medicinei de dezastru. Un protocol de tratament va trebui să seadapteze pe cât mai mult posibil protocoalelor de tratament folosite în altescenarii traumatice. Protocolul de Sprijin Avansat al Vieţii (ATLS) a fostselecţionat ca bază de tratament deoarece este standardul pentrumanagementul traumatismelor care este folosit în multe ţări. (17) Ori de câteori este posibil, se va examina pacientul şi se va resuscita. Fără îndoială,personalul medical trebuie să fie conştient de problematica unică pe care oprezintă victimele unui cutremur. Majoritatea victimelor serios rănite suntîncarcerate în clădirile prăbuşite. Atât evaluarea cât şi tratamentul sunt seriosîngreunate de mediul foarte restrâns în care sunt găsite victimele. La toatevictimele care au fost descarcerate din dărâmături, sindromul de strivire poatefi suspectat până ce se dovedeşte altceva.

“Ambalaj şi expediţie” şi “ora de aur” sunt termeni care nu se aplică înaceastă situaţie. Spitalele din apropiere pot să fie distruse de eveniment sausă fie inaccesibile (1).

Aceasta ca şi alte probleme specifice ale tratamentului medical careapar în mod obişnuit în cursul descarcerării victimelor dintr-un cutremur şi

376

care vor fi prezentate pe larg.

15.2. Disabilităţile

Multe victime încarcerate vor suferi din cauza leziunilor traumaticeproduse de impactul obiectelor care cad. Leziunile craniene produse deobiectele care cad sunt obişnuite (13, 15).

Cel mai important indicator pentru astfel de leziuni este pierdereacunoştinţei. În general, ghidurile de tratament pentru pacienţii cu o leziunecraniană nu sunt diferite de acelea prevăzute pentru victimele cu leziunitraumatice ale craniului din alte scenarii. În momentul de faţă, posibilităţile detratament într-un scenariu de cutremur sunt limitate de către mediul restrânsîn care se produce încarcerarea. Cu toate că intubaţia şi ventilaţia controlatăsunt indicate ca tratament iniţial pentru victimele care nu răspund, sau pentruvictimele care pot răspunde şi care au o leziune craniană, folosirea intubaţieiorotraheale sub dărâmături trebuie să fie restrânsă datorită marii probabilităţide eşec a intubării traheei. Tratamentul medical la faţa locului trebuie să seaxeze pe evitarea hipoxemiei şi hipotensiunii, care pot creşte mortalitatea lamai mult de 50%. Dacă victima este combativă, pot fi folosite pentru sedareketamina, benzodiazepinele sau fentanilul.

Administrarea Pentobarbitalului este limitată la victimele normotensive.De altfel victima aflată sub dărâmături poate fi considerată va fiind severdezhidratată. În cursul resuscitării volemice, soluţiile de glucoză trebuiescevitate. Aşa cum s-a mai prezentat, soluţiile de NaCl sunt preferate soluţiilorde Ringer Lactat. Coloana vertebrală a victimei va fi stabilizată cu ajutorulplanşetei şi a unei colerete cervicale. Scopurile tratamentului prespitalicesc alvictimelor cu leziuni craniene severe sunt: (1) menţinerea unei presiunisanguine medii de 90-110 mmHg; şi (2) SaO2 = 100%.

În mediul prespitalicesc, presiunea intracraniană este monitorizatăfolosind semnele clinice. Acestea includ: (1) deteriorarea nivelului deconştienţă; (2) semnele de lateralizare; şi (3) convulsiile. Dintre acestea,apariţia convulsiilor este singurul semn sigur al unei leziuni craniene acute.Dacă nivelul conştienţei unei victime aflate sub dărâmături se deteriorează şivictima este suspectată ca suferind de o leziune craniană, secvenţa detratament este: (1) sedarea folosind un agent narcotic; (2) oxigenarea; şi (3)intubaţia şi hiperventilaţia până la nivelul de paCO2 de 28-30 doar dacămediul înconjurător permite o intubaţie relativ sigură. Dacă apar convulsiileele vor fi tratate cu diazepam 10 mg intravenos. Măsurile ulterioare de areduce presiunea intracraniană o dată ce au apărut convulsiile sunt: (1)administrarea intravenoasă de mannitol, 25—50 g la 4 ore; şi (2)administrarea de furosemid intravenos, 20—40 mg la 4 ore. Dacă victima

377

încarcerată prezintă convulsii repetate la oarecare interval, administrareaintravenoasă de pentobarbital (până la 10 mg/kilocorp) mai mult de 1 oră şiapoi 1 mg/kilocorp/oră este administrată la victimele bine hidratate. Profilaxiaanticonvulsivantă cu fenitoin nu trebuie administrată la victimele aflate încăsub dărâmături.

Victimele ce prezintă leziuni craniene trebuie să fie suspectate caavând leziuni ale coloanei vertebrale. Aceste leziuni pot fi obişnuite şi lavictimele rezultate din cutremur care nu au leziuni craniene. Leziunilecoloanei vertebrale au fost raportate atât la victimele care puteau să se miştecât şi la cele care nu puteau să se deplaseze în momentul produceriiprăbuşirii (13).

Leziunile coloanei vertebrale sunt deseori asociate cu structurileconstruite cu plafoane rigide şi acoperişuri uşoare.

15.2.1. Evaluarea primară a victimelor încarcerate

Evaluarea medicală a victimelor încarcerate începe atunci când sestabileşte contactul cu victima. Comunicarea este la început în mod obişnuitverbală şi apoi devine vizuală. Contactul fizic ce permite unui medic/para-medic să continue cu o trecere în revistă primară apare mai târziu la minutesau ore după contactul iniţial. Chiar dacă se stabileşte contactul fizic cuvictima, o evaluare medicală primară poate să nu fie posibilă datorită mediuluistructural în care victima a fost încarcerată.

În abordarea ATLS, evaluarea verbală se concentrează pe evaluareanivelului de conştienţă şi a evenimentelor legate de rănire. Ea trebuie sărealizeze că chiar dacă victima este complet conştientă şi cooperantăsimptomele pot să înşele echipa medicală.

Strivirea prelungită a unui membru poate conduce la pierdereasensibilităţii şi victima să perceapă durerea în alte zone ale organismuluicare au fost mai puţin lezate.

Leziunile de strivire trebuie să fie suspectate până la proba contrarie.Mecanismul de producere a leziunilor poate să aibă o uşoară influenţă asuprastării psihologice actuale în oricare alt scenariu traumatic.

Prezumţiile că trebuie să se ia în considerare evaluarea primară avictimelor atât înainte de descarcerare cât şi după descarcerare suntprezentate în tabelul nr.25.

Diferenţierea între acele victime încă încarcerate şi acelea caretocmai au fost descarcerate provin din restricţiile impuse atât în evaluareaprimară cît şi în resuscitare dacă victima rămâne încarcerată.

378

Primaexaminare

La locul încarcerării Descarceraţi

Căileaeriene

Se presupune compromitereacăilor aeriene

Evaluaţi

Respiraţia Se presupune afectareaventilaţiei secundare inhalăriiprafului şi/sau gazelor toxice şia traumatismelor directe

Evaluaţi

Circulaţia Se presupune hipovolemia şileziunile de strivire

Evaluaţi

Disabilităţi Se presupune că examinareaneurologică este incompletă

Evaluaţi

Expunere Se presupune hipotermia, doarîn părţile expuse ale corpuluidacă se consideră necesarpentru salvarea vieţii

Expuneţi şiacoperiţi

Tabelul nr. 25: —Prezumţiile făcute în cadrul examinării primare

15.2.2. Rezultatele simulărilor unor cutremure cu scenarii diferite

În cele ce urmează prezentăm rezultatele obţinute în ceea ce priveştenumărul probabil de victime încarcerate şi supravieţuirea acestora dacă nu seaplică măsurile de căutare-salvare în patru modele de simulare a unuicutremur care se poate produce în zona Vrancea.

Nr. crt. Variabila Simulareaproprie

SimulareaMunich.re

SimulareaSwiss.re

Propunereade simularesistemCresta

1. Încarceraţi urban 3943 1644 3876 177162. Încarceraţi rural 93 46 76 2203. Incarceraţi total 4036 1690 3952 179364. Supravieţuitori după

o zi3576 3047 3165 3506

5. Supravieţuitori dupădouă zile

101 84 88 96

6. Supravieţuitori dupătrei zile

33 9 32 232

Tabelul nr.26: Unele rezultate ale diferitelor simulări de cutremur

Din examinarea datelor prezentate în acest tabel putem constata că întrediferitele metode de simulare a unui cutremur există diferenţe notabile întrevariabilele analizate astfel în simularea proprie există datele cele mai redusecare vor creşte până la maximum în simularea propusă în sistemul Cresta.

379

Rezultatele prezentate arată că dacă se aplică formula Cresta de calcul asimulării unui cutremur cu aproximativ aceleaşi date de magnitudine ca şi deresurse existente se pare că resursele ce există în acest moment nu pot facefaţă unui cutremur cu caracteristicele prezentate în această simulare, caresolicită la maximum resursele existente şi pune în discuţie cu seriozitatenecesitatea solicitării de resurse externe pentru managementul situaţiei createde acest tip de cutremur.

15.3. Inspecţia organismului şi hipotermia

Examinarea primară se încheie cu inspecţia organismului. Inspectaţidoar acele părţi ale organismului care sunt considerate absolut necesarepentru salvarea vieţii. O examinare secundară atunci când este executatăeste gândită ca putând să identifice posibilele leziuni care pun în pericol viaţa.O dată ce tratamentul medical imediat o permite, victima încarcerată trebuiesă fie acoperită pentru a evita apariţia hipotermiei

Hipotermia este un factor major care pune în pericol victimeletraumatizate în toate scenariile. Hipotermia are atât efecte protective cât şipericuloase. La o temperatură de 32—330C, (10) se poate limita leziunileneuronale după o leziune craniană, dar aceasta are un efect negativ atâtasupra funcţiilor metabolice cât şi hemostatice.

Consumul de oxigen poate să crească, activarea plachetelor sanguineeste inhibată şi acţiunea enzimelor este inhibată (4, 12, 22). Atâtfuncţionalitatea plachetelor sanguine cât şi a enzimelor de coagularediminuează considerabil la o temperatură a organismului de sub 34oC (27).

În general, hipotermia este un factor de risc independent pentrumortalitatea precoce în urma unor traumatisme majore (4). Hipotermia esteun eveniment frecvent la victimele traumatizate şi poate să se producă înciuda unor temperaturi ridicate ale mediului înconjurător iar încarcerarea esteun factor de risc major pentru hipotermie (5, 24). Vârsta este un alt factor derisc pentru apariţia hipotermiei. O dată hipotermia apărută, este dificil decorectat. Eforturile de prevenire şi tratare a hipotermiei trebuie să fiedemarate cât mai precoce posibil (16).Eficacitatea relativă a diferitelormetode de reîncălzire activă în etapa prespitalicească a tratamentului aufost studiate.

Stabilizaţi căile aeriene, ventilaţi, stabilizaţi mediul

Rehidrataţi conform protocolului

380

Monitorizaţi ECG

Normal Unde T-înalte Ectopii

PerfuzaţiNaCl Perfuzaţi Dextroză 5% în apă (1000 ml) Perfuzaţi Calciu 10%în 30 de minute cu NaHCO3 (100 Meq) 10-30 ml, în 5 minute

+ Inhalare de beta 2 agonişti ai adrenoceptorilor

Descarceraţi

Repetaţi monitorizarea şi trataţi lanevoie

Figura nr. 8: — Protocolul de descarcerare (26).

În acest studiu, doar victimele tratate cu învelitori fierbinţi au arătat ocreştere a temperaturii organismului. Această creştere a fost demonstrată latoţi pacienţii trataţi astfel.

Folosirea unor metode pasive, cu acoperitori reflectante şi fluide caldeintravenos nu au prevenit scăderile temperaturilor organismului.

15.4. Alte lezări

În 1906, multe clădiri din San Francisco afectate de către cutremur aufost distruse de incendii. Incendiile sunt considerate ca evenimentesecundare şi pot fi cauzate de exploziile declanşate de conductele de gazeafectate şi de conductorii electrici. Incidenţa actuală a arsurilor în scenariilede cutremur din ultimele două decade a fost mai mică decât se aştepta. Încutremurul ce a lovit Kobe în 1995, 504 decese au fost considerate ca avândlegătură cu incendiile (14).

Majoritatea victimelor probabil au fost strivite sau sufocate înainte de afi arse. Doar 1.9% din victimele spitalizate au avut arsuri şi majoritatea auavut afectată mai puţin de <20% din suprafaţa corporală totală. Nu s-aobservat nici o corelaţie între numărul de clădiri incendiate şi numărulvictimelor arse internate.

Mult mai obişnuită este vulnerabilitatea victimelor încarcerate la zgomotşi praf. Praful poate afecta vederea victimelor. Victimelor trebuie să li se deao protecţie oculară şi a urechilor cât mai rapid posibil (2). Plăgile deschisetrebuie să fie curăţate şi acoperite pentru a preveni contaminarea ulterioară alor. Acoperirea cu antibiotice administrate intravenos cu cefalosporine de

381

generaţia a doua precum şi administrarea de anatoxină tetanică 0,5 ml i.m.trebuiesc administrate o dată ce s-au administrat toate celelalte tratamentesalvatoare de viaţă.

15.5. Descarcerarea

În mod ideal, descarcerarea trebuie să urmeze iniţierii unei examinăriprimare şi a resuscitării. Cu toate acestea atât victimele cât şi echipele desalvare rămân expuse efectelor unui mediu instabil care le poate periclitaviaţa. Aceasta include dărâmăturile instabile care pot să se prăbuşească înorice moment şi să acopere atât supravieţuitorii cât şi salvatorii. Deasemenea mai poate include incendiile şi o atmosferă de metan al căreiconţinut de 5 la 25% poate duce la explozie. În astfel de circumstanţe,scoaterea victimei şi a echipei de salvare de sub pericolele imediate are cemai înaltă prioritate.

Dacă mediul este stabil, controlul căilor aeriene, ventilaţia adecvată şirehidratarea trebuiesc executate (vezi Figura nr.8).

După oxigenarea adecvată şi înlocuirea primară a lichidelor plasmatice,descarcerarea atentă a victimei poate fi executată. Ori de câte ori esteposibil, stabilizarea coloanei vertebrale şi menţinerea întregei coloanevertebrale în poziţie în linie pe o planşetă trebuie realizată înainte dedescarcerare. Fracturile oaselor lungi trebuie să fie stabilizate pentru controluldurerilor în timpul descarcerării atunci când victima nu este în pericol imediatal vieţii.

Hiperkaliemia este o cauză precoce de deces la victimele care au fostdescarcerate de sub dărâmături. O dată ce circulaţia în membrele anteriorstrivite este restaurată, potasiul este eliberat din ţesuturile necrozate încirculaţie. Identificarea şi tratamentul hiperkaliemiei trebuie să fie o parte aoricărui protocol de tratament în timpul şi imediat după descarcerare. Analizaretrospectivă a victimelor ce suferă de leziuni de strivire arată că nivelul serical potasiului >6.5 mEq/l este obişnuită imediat după descarcerare şi esteprezentă la mai mult de 22,7% din victimele care prezintă o deteriorare afuncţiei renale (20).

Nivelurile crescute de potasiu în ser sunt găsite în special la victimeadulte de sex masculin cu leziuni severe ale ţesuturilor moi (20, 21).Hiperkaliemia la copii recent descarceraţi de sub dărâmături este rară,afectând relativ puţini din aceia care prezintă o insuficienţă renală (7).

Monitorizarea nivelului potasiului seric în timpul descarcerării poate fiimprovizată prin folosirea unui monitor cardiac portabil. Considerată a fi ometodă nu prea sensibilă ca o electrocardiogramă completă, monitorizareacardiacă va permite compararea situaţiei de dinaintea descarcerării cu cea de

382

după descarcerare. Prima probă a unor niveluri ridicate de potasiu seric esteapariţia unor unde T înalte în conducerile precordiale. Acest element estecaracteristic unei hiperkaliemii uşoare către moderat (<8 mmol/L), dar poartefi observată şi la indivizi normali fără hiperkaliemie. Ulterior datorită creşteriinivelului de potasiu complexul atrial dispare şi complexul QRS se lărgeşteavând unde T înalte. Prin lărgire configuraţia complexului QRS devine bizară.În această etapă trebuie să presupunem prezenţa unei hiperkaliemii severecare poate preceda fibrilaţia ventriculară sau asistolia.

Dacă se suspectează o hiperkaliemie, ea trebuie tratată imediat şiviguros. Dacă monitorizarea cardiacă este singura metodă de monitorizare anivelurilor potasiului seric, tratamentul trebuie să fie luat în considerare atuncicând apar undele T înalte. Aşa cum s-a mai prezentat, 100-150 mEq debicarbonat pot fi administrate intravenos şi 1 litru de dextroză 4.3% în serfiziologic poate fi administrat periferic la pacienţii non-diabetic.

Alkaliemia şi glucoza, împreună cu insulina produsă endogen vastimula reintrarea potasiului în celule. Acest tratament poate reduce nivelul depotasiu seric cu mai mult de 2 mmol/L pentru câteva ore (28)

Un alt tratament posibil al hiperkaliemiei este administrarea deantiasmatice inhalatorii, cu ar fi agoniştii beta-2 adrenoceptorilor, ca deexemplu ventolin şi salbutamol. (18). Potasiul seric scade până la mai mult de0.5 mmol/L în decurs de 75 la 90 de minute după o inhalaţie.

Dacă complexele atriale dispar şi complexul QRS se lărgeşte,hyperkaliemia este severă şi trebuie tratată imediat. În astfel de cazuritratamentul adecvat Iconstă în administrarea intravenoasă de 50 ml dedextroză, 50%, cu 10 unităţi de insulină cu acţiune scurtă.

Deşi perfuzarea de calciu este considerată că ar preveni toxicitateacardiacă secundară hiperkaliemiei, se recomandă întârzierea acesteia pânăce apar ectopiile pe ECG (28) Nu există o probă că administrarea de calciueste benefică la o victimă ce suferă din cauza hiperkaliemiei şi o lezareextensivă a musculaturii. Calciul perfuzat se depune rapid în ţesutul muscularlezat şi se consideră că ionii de calciu sunt un mediator al lezării celulare (3,8). Este încă neclar cât de mult din calciul perfuzat rămâne în circulaţiepentru a contracara cardiotoxicitatea hiperkaliemiei.

Trebuie să mai cântărim beneficiile potenţiale ale calciului faţă deposibilele efecte adverse asupra ţesuturilor musculare lezate. Cu toate căvictimele încarcerate sub dărâmături pot suferi leziuni musculare, modificărilenivelului potasiului pot fi extreme o dată ce victimele au fost descarcerate. Ceice propun tratamentul cu calciu pot argumenta că a aştepta apariţiacomplexelor ventriculare înainte de a se administra calciul poate să sedovedească a fi prea tardivă. Dacă se consideră necesar se va administra 10la 30 ml de gluconat de calciu 10% în perfuzie intravenoasă în decurs de 1 la

383

5 minute sub o monitorizare cardiacă constantă (28). Calciul contracareazăaproape imediat efectele adverse ale potasiului pe membraneleneuromusculare. Atunci când perfuzia de calciu este oprită, nivelul seric alcalciului scade rapid la nivelul anterior (8).

De oarece efectul calciului este tranzitoriu, trebuie să fie instituitestrategii alternative pentru reducerea nivelului potasiului.

Controlul durerii este un aspect important care faciliteazădescarcerarea (2).

Diferitele metode de a controla durerea includ folosirea narcoticelor,ketaminei şi a anestezicelor locale. Morfina este foarte eficace în realizareacontrolului durerii. Ea paorte fi administrată în funcţie de nevoile victimei. Înacest mediu morfina va fi administrată doar intravenos. Răspunsul la morfinaadministrată intramuscular este imprevizibil în special la victimelehipovolemice ale căror volum intravascular a fost derivat de la periferie cătreorganele esenţiale. O dată refăcut volumul intravascular, o mare cantitate demorfină, administrată repetat pentru a realiza controlul durerilor poate fi rapidabsorbită în circulaţia sistemică conducând la o depresie a sistemului nervoscentral şi a respiraţiei. Depresia respiratorie poate fi dificil de monitorizat într-un mediu restrâns în care victima este încarcerată. Morfina administratăintravenos asigură un control a durerii pentru 1-2 ore. În acest mediurăspunsul major la morfină este tendinţa la hipotensiune care poate fi uneoriseveră la victimele cu depleţie volemică. Naloxonul un antagonist alopiaceelor, administrat intravenos va contracara prompt efectul hipotensiv almorfinei.

În mediul prespitalicesc, Ketamina este un analgezic foarte eficace.Ketamina asigură o sedare profundă, o analgezie şi amnezie dar caremenţine respiraţia spontană şi prezervă reflexul de degludiţie. Nivelurisimilare de analgezie vor necesita intubaţie şi ventilaţie cu multe alte clase deagenţi. Dozele intravenoase sunt administrate repetat de 0.2 mg/kilocorppentru menţinerea analgeziei.

O altă opţiune pentru controlul durerii este folosirea anestezicelorlocale. Injecţia acestora necesită o experienţă anterioară. Anestezicele localevor facilita extragerea membrelor încarcerate.

15.6. Evacuarea

La 17 Ianuarie 1995, la Kobe şi în vecinătatea sa s-a produs uncutremur cu o magnitudine de 7.2 o Richter (25).

S-au produs un număr de 6,308 de decese şi >35,000 răniri. Mai multde 400,000 case şi clădiri fost distruse. Multe drumuri şi şosele, poduri şi căiferate au fost distruse. Liniile telefonice au fost fie deconectate fie

384

supraîncărcate.Foarte puţine victime au fost transportate la spitalele din afara ariei de

dezastru în prima zi după cutremur (23). Majoritatea victimelor au fosttransportate la spitalele afectate de cutremur. Mortalitatea pentru cei dinspitalele afectate de cutremur a fost considerabil mai mare decât a celorspitalizaţi în spitalele neafectate, 8% faţă de 3% respectiv (9).

Distrugerile spitalelor din aria de dezastru trebuie să fie presupusă şiluată în considerare în planul de evacuare medicală (19).

15.7.La ce să ne aşteptăm

Echipa medicală mobilă de la faţa locului va întâlni două valuri devictime rănite. Primul val va fi reprezentat de “răniţii ambulatori”. Acesta vainclude un mare număr de oameni care au fost răniţi de obiectele ce cad sauîncarcerate în dărâmăturile uşoare şi care au fost rapid salvate de cătremembrii familiilor lor sau de către vecini. Majoritatea acestora vor prezentacontuzii, lacerări, fracturi, leziuni moderate craniene şi/sau a ţesuturilor moi,corpi străini cum ar fi cioburile de sticlă. Îngrijirea rănilor, administrarea deanatoxină tetanică, antibiotice şi analgetice va fi probabil cel mai frecventtratament. Se pare că termenul de „răniţi ambulatori” este impropriu şi va fifolosit în consecinţă termenul de „prim val de răniţi”.

Un număr mic dintre aceşti răniţi va prezenta leziuni potenţialpericuloase pentru viaţă cum ar fi sindromul de strivire, pneumotoraxul,leziuni abdominale şi sau pelvice.

Un alt număr redus va fi periclitat de o serie de situaţii care nu suntlegate de cutremurul în sine, cum ar fi pierderea unor medicaţii importantesau sindromul coronarian acut. Echipa medicală care a fost trimisă la faţalocului în urma unui cutremur catastrofal trebuie să ia în considerare acesteposibilităţi în pregătirea ei.

Al doilea val de victime include acele victime care au fost încarcerateadânc în structurile construite distruse. Aceste victime vor fi în mod obişnuitdescarcerate în decurs de ore sau zile de la momentul dezastrului. Primagrijă faţă de victimele din cel de al doilea val este complexitatea tratamentuluilor medical şi nu neapărat numărul lor, întrucât spre deosebire de victimeledin primul val ele vor fi salvate una câte una.

Managementul adecvat şi respectul demnităţii victimelor decedate esteo altă problemă (6).

Identificarea şi stabilirea cauzei morţii în cea mai mare parte va fi făcutăla locul dezastrului. Aceste informaţii referitoare la o victimă decedată trebuiesă fie documentată meticulos. Locul exact de unde cadavrul a fost ridicat esteuna din cele mai importante date necesare pentru identificarea victimei.

385

Victimele trebuie să aibă anumite forme de fişe ataşate cu informaţii pentruidentificare. Ori de câte ori este posibil, transportul cadavrelor către facilităţiletemporare de depozitare trebuie să fie planificat din vreme pentru a evitaaglomerarea nenecesară a operaţiunilor de căutare-salvare (1).

Membrii echipelor de căutare-salvare sunt de asemenea înresponsabilitatea echipei medicale (2, 3).

Această responsabilitate include imunizările pr9ofilactice şi tratamentulmedical aşa cum este indicat în situaţia dată. Personalul echipei de căutaresalvare trebuie să fie monitorizat pentru odihna corespunzătoare, hidratare,aport caloric şi semnele de stres excesiv. Lucrătorii din aceste echipe înspecial cei care sunt expuşi mai mult la efectele dezastrului sunt supuşiriscului reacţiilor simptomatice de stres (11).

Flictenele, abraziunile şi orice altă problemă minoră care poateincapacita lucrătorii echipei trebuie să fie tratate. Câinii de salvare sunt oparte integrantă a acestor echipe şi unele cunoştinţe bazale veterinare sunt onecesitate (1).

15.8. Bibliografie

1. Ashkenazi I, Isakovich B, Kluger Y, Alfici R, Kessel B, Better OS:Prehospital management of earthquake casualties buried under rubble.Prehosp Disast Med 2005 ;20(2):122—133

2. BarberaJA, Cadoux CG: Search, rescue and evacuation. CriticalCare Clinics 199 1;7(2):32Th327,

3. Cheung JY, BonventreJV, Mafia CD, Leaf A: Calcium andischemic injury. N Engl J Med 1986;314(26):167fr1676

4. Gentilello LM: Advances in the management of hypothermia. SurgClin North Am 1995;75(2):243—256

5. Helm M, Lampl L, Hauke J, Bock KH: Accidental hypothermia intrauma patients. Is it relevant to preclinical emergency treatment?Anaesthesist 1005;44(2):101—107

6. Hooft PJ, Noji EK, Van-de-Voorde HP: Fatality management inmass casualty incidents. Forensic Sci Inc 1989;40(1):3—14

7. Iskit SH, Alpay H, Tugtepe H, et a!: Analysis of 33 pediatrictrauma victims In the 1999 Marmara, Turkey earthquake.JPediatr Surg2001;36(2):368-372

8. Knochel JP: Serum calcium derangements in rhabdomyolysis.NEngl J Med 198 1;305(3):16Th163,

9. Kuwagata Y, Oda J, Tanaka H, et al: Analysis of 2702traumatized patients in the 1995 Hanshin-Awaji earthquake.J Trauma1997;43(3):427-432

386

10. Marion OW, Penrod LE, Kelsey SF, et al: Treatment of traumaticbrain injury with moderate hypothermia. N Engl J Med 1997;336(8):540—546

11. Marmar CR, Weiss OS, Metzler TJ, et al: Longitudinal course andpredictors of continuing distress following critical incident exposure inemergency services personnel.J Nerv Ment Dis 1999;187(1):15-22

12. Michelson AD, MacGregor H, Barnard MR, et al: Reversibleinhibition of human platelet activation by hypothermia in vivo and in vitro.Thromb Haematol 1994;71(5):633—640

13. Moede JD: Medical aspects of urban heavy rescue. PrehospDisast Med 199 1;6(3):341-345

14. Nakamori Y, Tanaka H, Oda J, et al: Burn injuries in the 1995HanshinAwaji earthquake. Buena 1997;23(4):319-322

15. Peek-Asa C, Kraus JF, Bourque LB, et al: Fatal and hospitalizedinjuries resulting from the 1994 Northridge earthquake. Int J Epidemiol1998;27(3): 459—465

16. Ping RY, Bongard FS: Hypothermia in trauma patients. I Am ColtSurg 1999;188(6):685—696).

17. Ramenofsky ML (ed): Advanced Trauma Life Support: Course forPhysicians. American College of Surgeons. 1993

18. Scheinin M, Koulu M, Laurikainen E, Allonen H: Hyperkalemiaand other nonbronchial effects of inhaled fenoterol and salbutamol: Aplacebo-controfled dose-response study in healthy volunteers. Br J ClinPharmacol 1987;24(5):645%53

19. Schultz CH, Koenig KL, Noji EK: A medical disaster response toreduce immediate mortality after an earthquake. N Engl J Med 1996;334(7):438—444

20. Sever MS. Erek E, Vanholder R, et al: The Marmara earthquake:Admission laboratory features of patients with nephrological problems.Nephrol Dial Transplant 2002;17(6):1025A031

21. Sever MS. Kink K, Vanholder R, et al: Serum potassium in thecrush syndrome victims of the Marmara disaster. Clin Nephrol2003;59(S):326-333

22. Staab DB, Sorensen VJ, Fath JJ, et al: Coagulation defectsresulting from ambient temperature-induced hypothermia.J Trauma1994;36(5):634-638

23. Tanaka K: The Kobe earthquake: The system response. Adisaster report from Japan. Eur J Emer Med 1996;3(4):263-269

24. Tighe SQ Rudland SV, Loxdale PH: Resuscitation in northernIraq. Injury 1992;23(7):448—450.,

25. Ukai T: The Great Hanshin-Awaji earthquake and the problemswith emergency medical care. Ren Fail 1997;l9(5):633-645

387

26. Watts DD, Roche M, Tricarico R, et al The utility of traditionalprehospital interventions In maintaining thermostasis. Prehosp Emerg Care1999;3(2):115—122

27. Watts DD, Trask A, Sunken K, et al: Hypothermic coagulopathy intrauma: Effect of varying levels of hypothermia on enzyme speed, plateletfunction, and fibrinolytic activity. J Trauma 1998;44(5):846—854

28. Zager RA: Rhabdomyolysis and myohemoglobinuric acute renalfailure. Kidney Inc 1996;49:314—326.

16. CONTROVERSA ÎNTRE SPRIJINUL VITAL AVANSAT CONTRASPRIJINUL DE BAZĂ AL VIEŢII ÎN MEDIUL PRESPITALICESC(abordarea “ambalaj şi expediţie” şi „stai şi joacă” a îngrijirii pacienţilorrăniţi).

Îngrijirile prespitaliceşti ale pacienţilor traumatizaţi sunt asigurate decătre personalul medical de urgenţă care foloseşte fie tehnica sprijinului vitalde bază (BLS) sau a sprijinului vital avansat (ALS).

BLS pentru pacienţii serios traumatizaţi de cele mai multe ori constă dinaplicarea abordării „scoop and run” (ambalaj şi expediţie) în care intervenţiilemedicale sunt executate pe timpul deplasării la cel mai apropiat spital.

Aceste intervenţii sunt non-invazive şi includ pansarea plăgilor,imobilizarea, aplicarea de atele pe fracturi, administrarea de oxigen şiresuscitarea cardio-pulmonară non-invazivă.

ALS cuprinde toate operaţiunile mai sus menţionate ale tehnicii BLS şiîn plus la procedurile minim invazive cum ar fi intubaţia endo-traheală, seadaugă stabilirea unui abord venos pentru înlocuirea fluidelor care se pierd şiadministrarea de medicamente. Protocoalele sistemului deseori dictează cacei care practică ALS să „stea şi să joace” la locul accidentului traumaticserios în scopul de a executa aceste proceduri mult mai avansate.

Raţiunea folosirii ALS la locul incidentului în traumatisme este că acesteintervenţii vor reduce rata deteriorării fiziologice şi hemodinamice şi prinstabilizarea pacientului înaintea sosirii la spital. Este de aşteptat ca aceastasă rezulte subsecvent în creşterea şanselor de supravieţuire.

Paradoxul este că ALS aplicat la locul incidentului creşte timpul pe carepacientul îl petrece la locul incidentului şi prin aceasta creşte întârziereaacordării îngrijirilor definitive din spital. Controversa între aplicarea ALS şiBLS în prespital la pacienţii traumatizaţi este în curs de dezvoltare. Datorităfaptului că există aceste controverse nerezolvate, precum şi a unor factoriistorici, culturali ca şi politici, există variaţiile semnificative în îngrijirileprespitaliceşti disponibile pentru pacienţii traumatizaţi.

388

Îngrijirile prespitaliceşti în întreaga lume sunt de aceea inconsistente şisunt asigurate în diferite moduri de către echipe diferite cu echipamente,protocoale şi pregătire diferită.

Această trecere în revistă se va axa pe controversele care se produc înmediul urban cu privire la abordarea generală a îngrijirilor prespitaliceşti ca şipentru intervenţiile prespitaliceşti specifice. Discuţia va consta într-o abordarebazată pe probe a elementelor îngrijirilor prespitaliceşti şi elementelediscutate se vor baza pe literatura din trecut şi cea prezentă.16.1. Introducere

Transportul şi îngrijirile prespitaliceşti a pacienţilor răniţi sunt de oextraordinară importanţă pentru un sistem eficient şi efectiv de îngrijiritraumatologice. Transportul se produce cu ambulanţele terestre [1—7], pecale aeriană [8—10], de către martori [11—12] şi chiar de către taxiuri [121].

Până în prezent îngrijirile prespitaliceşti ale pacienţilor răniţi au fostînconjurate de multe controverse [13—141]. Aceste controverse implicăîngrijirile adecvate ale pacientului traumatizat la locul incidentului şi pe timpultransportului către facilităţile de tratament şi probele referitoare lasuperioritatea unui sau a altui sistem care au fost deseori insuficiente şicontradictorii [15—18].

Înainte de 1967, Sprijinul Vital avansat (ALS) nu a fost un factor înîngrijirile prespitaliceşti şi transportul pacienţilor răniţi. Toţi pacienţiitraumatizaţi şi cei medicali erau transportaţi la spital de către personal BLSsau ne-medical.

Prima menţionare a ALS în mediul prespitalicesc a fost făcută dePantridge, care a conceput o unitate mobilă de îngrijiri intensive care puteatransporta pacienţii cu infarct miocardic la spital şi putea asigura îngrijiri desprijin vital avansat la locul incidentului şi pe timpul transportului [19—20].

De atunci unităţile prespitaliceşti care acordă ALS şi sistemelerespective au fost introduse, dezvoltate şi extinse în multe sisteme avansatemedicale de urgenţă în întreaga lume.

Subliniată de către comunitatea medicală şi dramatizată de media,credinţa că aplicarea ALS în prespital va scădea morbiditatea şi mortalitateas-a propagat. Ca un rezultat, ALS a devenit rapid un loc comun în multeoraşe şi s-a extins rapid pentru a include toate aspectele de tratament pentrupacienţii prespitaliceşti [21].

De altfel aplicarea ALS în prespital pentru traumatismele serioase nu afost niciodată validată experimental ca fiind benefică, a fost larg acceptată cafiind standardul pentru îngrijiri în multe servicii medicale de urgenţă.

În 1990, 98.5% din cele 200 cele mai mari oraşe din Statele Uniteaveau capacităţi de răspuns de nivel ALS şi 82% aveau respondenţi ALS ce

389

răspundeau la toate urgenţele [22]. Printre 25 de oraşe medii din USA, 100%aveau unităţi ALS, iar 22% dintre ele trimiteau unităţi ALS la toate urgenţele[23].

Îngrijirile prespitaliceşti pentru pacienţii traumatizaţi sunt asigurate decătre personal medical de urgenţă ce foloseşte fie tehnica BLS fie cea ALS.BLS, sau „ambalaj şi expediţie”, constă din intervenţii non-invazive cum ar fipansarea rănilor , controlul hemoragiilor externe, imobilizarea coloaneivertebrale, aplicarea de atele pe fracturi, administrarea de oxigen,resuscitarea cardio-pulmonară non-invazivă şi folosirea unor dispozitivebazale pentru căile aeriene (sonde oro/nazofaringiene şi măşti cu valvă şi sacde exemplu). Aceste tehnici sunt non-invazive, uşor de aplicat, necesită puţintimp la locul incidentului şi pot fi deseori executate pe timpul transportului decătre personal de urgenţă cu o pregătire minimă (tehnicieni medicali deurgenţă - EMT). Aceste tehnici au fost larg acceptate ca fiind necesare pentrutratamentul acut al pacienţilor traumatizaţi în mediul prespitalicesc. Cu toateacestea în ultimii 10-15 ani, în mediul prespitalicesc ALS a fost de asemeneaacceptat ca fiind necesar pentru victimele cu traumatisme serioase şi a fostlarg pus în aplicare.

ALS cuprinde toate tehnicile BLS mai sus menţionate şi în plus o seriede proceduri invazive ce includ: intubaţia, iniţierea unui acces intravenos (IV)cu înlocuirea fluidelor pierdute, administrarea de medicamente şi în cazurimai rare aplicarea de pantaloni pneumatici antişoc (PASG). Raţiunea folosiriila faţa locului a ALS în traumatisme este aceea că aceste intervenţii vorreduce rata deteriorării fiziologice şi hemodinamice, astfel stabilizândpacientul înainte de sosirea lui la spital. Se aşteaptă ca aceasta să conducăsubsecvent la creşterea şanselor de supravieţuire. Paradoxul este căaplicarea ALS la locul incidentului creşte timpul care necesar la faţa locului şiastfel creşte întârzierea cu care se aplică tratamentul definitiv în spital.

În 1983, Trunkey a descris distribuţia tri-modală a deceselor în urmarănirilor [24]: 50% din mortalitate se produce la locul incidentului, 30% înpuţine ore şi 20% în decurs de zile după rănire. Decesele care apar la loculincidentului sunt în mod obişnuit datorate unor răniri care nu oferă şanse desupravieţuire ale vaselor mari, cordului şi sistemului nervos central. 20% dindecese care apar în decurs de câteva zile până la săptămâni sunt în modobişnuit secundare sepsisului, insuficienţelor multi-organ şi a complicaţiilor.Pentru aceste două grupuri, foarte puţin din ceea ce se face în mediulprespitalicesc va schimba prognosticul lor. Doar pentru 30% din pacienţii caredecedează în câteva ore după rănire „ora de aur”, este aceea care prinoptimizarea îngrijirilor prespitaliceşti va avea cel mai mare impact. Aceştipacienţi vor deceda prin hemoragii rapid exsanghinante, pneumotorax subtensiune, tamponadă cardiacă, dilacerări ale aortei, sau disecţie, obstrucţie a

390

căilor respiratorii şi hemoragii intracraniene cu efect masiv, printre altele.Îmbunătăţirea rezultatelor pentru aceşti pacienţi poate încununată cu

succes prin evaluarea bazată pe probe a intervenţiilor prespitaliceşti, aalgoritmurilor, tratamentelor şi sistemelor de îngrijiri.

Până în prezent, controversa între conceptul „scoop and run” (ambalajşi expediţie) şi „stai şi stabilizează” pentru traumatismele din îngrijirileprespitaliceşti rămâne nerezolvată şi a fost subiectul a unui număr limitat destudii, majoritatea dintre ele bazate pe un mic număr de pacienţi selecţionaţi.Studiile care sprijină ALS nu au reuşit să demonstreze adecvat o corelaţiedintre ALS la faţa locului şi o creştere a supravieţuirii pacienţilor cutraumatisme majore [25—35].

Studiile care sprijină BLS au arătat rate crescute ale supravieţuiriipentru pacienţii asupra cărora s-a folosit abordarea “scoop and run” încomparaţie cu toţi aceia care au fost trataţi folosindu-se ALS la faţa locului [2,5, 12, 16, 16 bis, 21, 24, 28, 36—47]. Validitatea acestor studii este deseoricompromisă datorită lipsei grupului de control pentru variabilele care se potconfunda şi o grupuri adecvate de comparaţie. Deşi tehnicile avansate cumar fi intubaţia endotraheală, accesul intravenos, administrarea demedicamente şi terapia cu fluide sunt folosite de către multe echipe derăspuns de urgenţă, până în prezent noi nu cunoaştem beneficiile clare aleacestor metode invazive şi deseori consumatoare de timp. ALS s-a arătat a fieficientă la pacienţii care prezintă stop cardiac [48—51]. Cu toate acesteaprobele ştiinţifice potrivit cărora aceste metode sunt eficiente sunt insuficienteşi că ele sunt aplicate adecvat şi nu sunt detrimentale pentru pacienţii cutraumatisme. În mediul prespitalicesc tehnicile ALS pot fi în cel mai bun cazineficiente şi în cel mai rău caz periculoase pentru victimele traumatizate nunumai prin prelungirea timpului de la locul incidentului [52] (şi implicit princreşterea timpului pentru tratamentul chirurgical definitiv) dar şi printratamentele administrate care pot fi periculoase pentru pacienţii din mediulprespitalicesc, fie că sunt aplicate corect fie nu.

Un studiu al lui Schmidt şi colab. din 1992 compară pacienţiitraumatizaţi cu un Scor al Severităţii Rănirilor (ISS) echivalent, transportaţi cuelicopterul în Germania cu pacienţii transportaţi pe aceiaşi cale în USA [53].Pacienţii din Germania, au fost trataţi de un paramedic şi de un chirurgtraumatolog iar în USA de către un paramedic şi o asistentă. Ei au găsitpacienţii Germani au primit semnificativ mai multe intervenţii avansateinclusiv administrarea de fluide intravenos, intubaţii endotraheale şidecompresie toracică decât grupul de pacienţi americani. Aceasta a condusla scăderea mortalităţii precoce şi la un prognostic îmbunătăţit în comparaţiecu pacienţii din Studiul Rezultatelor din Traumatismele Majore (MTOS) [53].

Osterwalder a fost de asemenea capabil să demonstreze rezultate

391

îmbunătăţite faţă de MTOS pentru pacienţii trataţi de medicii specialişti deurgenţă în comparaţie cu cei trataţi de către echipele de BLS din Elveţia deest [54]. Nu au fost diferenţe semnificative ale mortalităţii între cele douăgrupuri.

Demetriades şi colab. au arătat rezultate superioare la pacienţii cutraumatisme severe transportaţi la spital de către personalul non-medical(familie, prieteni, poliţie, martori = fără îngrijiri prespitaliceşti) în comparaţie cupacienţii transportaţi la spital de către echipele ALS (mortalitate crudă = 4.0%faţă de 9.3%) [12].

Un studiu în continuare a aceluiaşi grup a arătat că diferenţele demortalitate sunt datorate probabil creşterii timpului prespitalicesc la pacienţiitrataţi prin ALS (28 de minute în — ALS; faţă de 15 minute — la non-ALS)[11].

O meta-analiză recentă a unor studii perechi referitoare la rezultateleîngrijirilor traumatismelor în prespital între 1966 şi 1998 a concluzionat căpentru pacienţii care au primit ALS în comparaţie cu cei care au primit BLSraportul Odd pentru cei care decedează a fost 2,59. Acest raport Odd a fostajustat pentru consolidarea metodologiei studiului. Raportul Odd crud a fostde 2.92. Timpul mediu petrecut la locul incidentului a fost pentru pacienţiitrataţi cu ALS(n = 11 323) de 18,5 + 3,8 minute, iar pentru cei cu BLS (n =4784) a fost de 13,5 + 2,4 minute (p = 0.005). Concluziile generale a acesteimeta-analize sprijină abordarea „scoop and run” — datele agregate dinliteratură nu au reuşit să demonstreze beneficiul ALS la locul incidentuluipentru pacienţii traumatizaţi [16, 16 bis].

Trunkey şi Lewis sugerează că unele gesturi şi manevre ALS suntnecesare, iar altele risipesc un timp preţios la locul incidentului. Ei explică căintubaţia oro-traheală este o manevră necesară şi potenţial o procedurăsalvatoare de viaţă în mediul prespitalicesc, cu toate acestea accesul intra-venos şi terapia cu fluide poate să nu fie benefică sau chiar ineficientă [6, 55].

Datorită faptului că soluţiile cristaloide rămân doar în proporţie de 33%în patul intravascular şi o cantitate foarte mică poate fi administrată în timpultransportului către spital (700 ml în studiul citat); nu este nici un beneficiu înprelungirea timpului de la faţa locului pentru obţinerea accesului intravenos.

Lewis şi colab. descriu inutilitatea executării procedurilor ALS pentrupacientul traumatizat după cum urmează [56]: aveţi un pacient caresângerează progresiv în timpul ce urmează accidentul până ce primeşteîngrijirile definitive, şi în principiu nu există nimeni în afara paramedicului caresă poată inversa acest proces. Pacientul care nu sângerează semnificativînainte de a ajunge la spital în mod normal nu are nevoie de paramedic ...Pacientul care sângerează rapid, cu răniri severe la nivelul craniului care şi-apierdut controlul asupra căilor aeriene şi necesită tratament de urgenţă poate

392

fi ajutat prin intubaţie, dar serviciile altui paramedic nu vor aduce un beneficiusemnificativ. Pacientul care este în cea mai mare nevoie este acela căruia ise poate opri hemoragia în 10-20 de minute. Această persoană pierde rapidsângele şi timpul necesar unui paramedic pentru a începe instalarea unuiabord intra-venos depăşeşte beneficiul administrării fluidelor care i se pot da.

Există autori care cred că rănirile de suflu şi cele penetrante nu trebuiesă fie plasate în aceiaşi categorie şi că paramedicii/respondenţii EMS trebuiesă trateze aceste două grupuri diferit. În mediul urban, există unele probe căpacienţii cu răniri penetrante pot beneficia mai puţin din aplicarea ALS faţă decei cu leziuni traumatice de suflu [57].16.2. Abordarea îngrijilor victimelor rănite

Deşi, fără îndoială că subseturile pacienţilor care apar în urma leziunilorde suflu includ pe aceia cu distrugeri vasculare (hemoragii interne), stopcardiac traumatic, pneumotoraxul sub tensiune şi leziuni ale craniului. Acestevictime ale traumatismelor produse de suflu şi nu necesar leziunea de sufluîn general, pentru care tehnicile ALS aplicate la locul accidentului pot fibenefice [58]. Din nefericire este probabil dificil şi ineficient în termeni decosturi să pregătim adecvat paramedicii pentru a diferenţia acestesubcategorii ale traumatismelor produse de suflu la locul incidentului. Maimult, diagnosticul diferenţial corect al pacienţilor răniţi afectaţi simultan atâtde traumatisme penetrante cât şi de suflu vor fi probabil imposibil de executatîn absenţa capacităţilor de radiologie sau a unor tehnici similare de diagnosticîn teren. Controversa de nerezolvat şi divizarea opiniilor referitoare lamanagementul la faţa locului al pacienţilor traumatici se reflectă în variaţiileregionale ale protocoalelor de tratament ale pacienţilor prespitaliceşti.Această variaţie este observată mai ales în Canada unde tipul de îngrijiredisponibilă la faţa locului pentru pacienţii traumatizaţi variază de la BLSexecutat de către EMT până la ALS asigurat de medici. Tipul îngrijirilorprespitaliceşti disponibile pacienţilor traumatizaţi este determinat de politicileregionale care sunt dictate de factorii politici locali, culturali şi economici ca şide opinia care influenţează a experţilor locali.

În încercarea de a aduce o oarecare lumină în această controversă unstudiu Canadian multicentric asupra îngrijirilor prespitaliceşti a traumatismelora fost recent întocmit [2]. Acest studiu a fost întreprins în scopul de a evaluatipul de îngrijiri la faţa locului pe care le primeşte un pacient traumatizat şicare afectează rezultatele.

Studiul constă dintr-o cercetare prospectivă a cohortei comparând celetrei tipuri de sisteme de îngrijiri prespitaliceşti. La Montreal, unde mediciiasigură ALS (MD-ALS); Toronto, unde paramedicii asigură ALS (PMD-ALS);şi Québec, unde tehnicienii medicali de urgenţă asigură BLS doar (EMT-

393

BLS). Studiul profitând de avantajele acestei variaţii în a evalua asociereadintre tipul de îngrijiri de la faţa locului şi mortalitatea pacienţilor cu rănirimajore care pun viaţa în pericol.

Toţi pacienţii au fost trataţi la spitale traumatologice terţiare înaltspecializate (de nivel 1). Măsura principală a beneficiului a fost decesul caurmare rănirii şi urmarea a fost descărcarea spitalului.

Rata morbidităţii generale în funcţie de tipul de personal de la faţalocului a fost: medici - 35%; paramedici, 24%; EMT, 18% (p 0.0001). Pentrupacienţii cu traumatisme majore dar care pot supravieţui, rata generală amortalităţii a fost: medici, 32%; paramedici, 28%; şi EMT, 26% (p = 0.001).Rata generală de mortalitate a pacienţilor care au primit doar BLS la loculincidentului a fost de 18% în comparaţie cu 29% pentru pacienţii care auprimit ALS (p = 0.00 1). Pentru subgrupul pacienţilor cu răniri majore dar carepot supravieţui, rata mortalităţii a fost de 30% pentru ALS şi de 26% pentruBLS. Riscul de creştere a mortalităţii ajustat pentru pacienţii care au primitALS la faţa locului a fost de 21% (p = 0.01).

S-a concluzionat că în centrele urbane cu spitale înalt specializatetraumatologice de nivel 1, nu este nici un beneficiu din existenţa la loculincidentului a echipelor ALS pentru managementul prespitalicesc alpacienţilor traumatizaţi.

Singura intervenţie ALS care a fost supusă evaluării prin studiilerandomizate şi controlate a fost aplicarea pantalonului antişoc (PASG). Oserie de astfel de studii nu a reuşit să demonstreze nici un beneficiu ba chiarîn unele cazuri a arătat o creştere a ratei efectelor adverse asociată cufolosirea acestui dispozitiv [59—61].

Majoritatea sistemelor prespitaliceşti nu mai folosesc aceste dispozitive.La pacienţii ce suferă de stop cardiac (netraumatic) în prespital, nu existăcontroverse pentru beneficiile ALS. Cu toate acestea, pe măsură cedefibrilarea automată externă (AED) a devenit mult mai disponibilă şi înprezent este considerată ca aparţinând tehnicii BLS în multe Sistememedicale de Urgenţă (unele sisteme mai clasifică aceasta ca fiind o calificareintermediară prespitalicească), iar avantajul folosirii ALS în tratamentulprespitalicesc trebuie să fie re-examinat. Într-o lucrare recentă din NewEngland Journal of Medicine, Steill şi colab. au demonstrat că adăugareaALS la un sistem cu un program de defibrilare rapidă nu a îmbunătăţitsupravieţuirea la aducerea la spital (supravieţuire BLS = 5.0%, supravieţuireALS = 5.1%, p = 0.83) [62].

16.3. Timpul pre-spitalicesc

394

Unul din principiile cheie în managementul pacientului traumatizat este„ora de aur” sau „perioada de aur”. Această perioadă este definită ca timpulimediat de după rănire când resuscitarea şi stabilizarea vor fi cele maibenefice pentru pacient [63].

Pe măsură ce timpul trece după un traumatism critic major, hipoxiatisulară creşte şi şansa de supravieţuire sau şansa unui prognostic bun desupravieţuire scade [11, 64—65].

La toţi pacienţii traumatizaţi este critică echilibrarea nevoii pentru îngrijiriprespitaliceşti şi nevoia de transport prompt a pacientului la spital pentruîngrijirile definitive. O perioadă pre-spitalicească mai mare de 60 de minute(aşa numita „oră de aur” [66]) a fost asociată cu o creştere semnificativă ariscului de deces a pacienţilor sever răniţi [4].

De altfel, trebuie notat că această oră nu este tranşant delimitată şi nu afost ştiinţific stabilită, iar utilitatea ei în planificarea EMS trebuie revizuită [67].

Brill şi Geiderman argumentează că problema dacă să se asigure ALSsau BLS în mediul pre-spitalicesc depinde dacă se poate executa sau nu untratament restaurator în teren [68].

Dacă se pot identifica acei pacienţi care pot beneficia din ALSadministrat în prespital şi li se poate da tratamentul definitiv în teren atuncialegerea va fi să aplicăm „stai şi stabilizează”. Pe de altă parte dacă ALSadministrat în prespital nu poate asigura tratamentul definitiv, este inutil săprelungim transportul la spital unde aplicarea tratamentului definitiv aşteaptăşi de aceea alegerea trebuie să fie de „ambalaj şi expediţie”(“scoop and run”).

Într-un studiu al abordărilor îngrijirilor pacientului rănit 3200 de pacienţicritici în funcţie de timp au fost aduşi la unitatea de primire a urgenţelor,intervalul dintre debutul stării critice (posibilitatea decesului sau a pierderiifuncţionale a unui membru sau a unui organ) şi primul tratament restaurativ(tratament care se aşteaptă să înlăture starea critică) în orice situaţie, a fostmăsura cea mai corelată cu supravieţuirea. Eficacitatea tratamentuluirestaurativ a fost demonstrată de o rată de supravieţuire de 70% la 85% dintoţi pacienţii cu răniri critice care au primit în cele din urmă un tratamentrestaurativ. La aproximativ 15% din pacienţii cu răniri critice care au primittratament adecvat dar nu restaurativ, rata de supravieţuire a fost de 19.5%[68].

Brill şi Geiderman au arătat că rata de supravieţuire este corelată directcu momentul acordării tratamentului definitiv la pacienţii cu răniri critice.

Se poate presupune că dacă echipajele de ambulanţă ar putea stabilidiferenţa dintre tratamentul restaurativ şi tratamentul definitiv în mediulprespitalicesc, noi am putea realiza maximum de supravieţuire pentrupacienţii traumatizaţi.

Din nefericire până în prezent noi nu avem încă metode

395

corespunzătoare care să poată fi aplicate în teren pentru a determina caredintre pacienţii răniţi trebuie să fie trataţi în teren cu metode ALS şi care să fieprompt evacuaţi la cel mai apropiat spital sau centru spitalicesctraumatologic.

Hedges şi colab. [69] a stabilit factorii care contribuie la stabilireatimpului la faţa locului în echipele care acordă ALS care au tratat 109victime cu leziuni de suflu. Aceştia au putut arăta o strânsă corelaţie întretimpul de la faţa locului şi timpul de transport, care depinde de evaluarea decătre echipajele de ambulanţă a duratei intervenţiei de la locul incidentului înfuncţie de distanţa spitalului faţă de locul unde s-a acordat tratamentul.

Interesant, este aceea că timpul la faţa locului a crescut în funcţie deseveritatea rănirii, intervenţiile ALS inclusiv instalarea abordului i.v., aintubaţiei endo-traheale şi aplicarea MAST nu au fost predictori ai timpului dela faţa locului [69].

Gratton şi colab. în 1991 a încercat să determine dacă a fost posibil săse scadă timpul folosit de paramedici la locul accidentului în tratareapacienţilor traumatizaţi fiziologic instabili prin schimbarea protocoalelorparamedicilor pentru a le permite să execute o serie de proceduri cum ar fiaplicarea unui abord intra-venos, administrarea de injecţii i.v. în bolus şiintubaţia endo-traheală înainte de a stabili contactul cu baza centrală aambulanţei [70]. Acestea au arătat că într-adevăr nu a fost posibil să sescadă timpul de la faţa locului la aceşti pacienţi, ceea ce ne-a condus laconcluzia că un factor major al timpului de la faţa locului este timpul necesarpentru a executa procedurile de ALS sau datorită severităţii leziunii şi nutimpul comunicaţiilor cu baza.

Donovan şi colab. in 1989, studiind cazurile medicale transportate decătre echipajele ALS şi BLS, a arătat că media ±SD timpul de la faţa loculuipentru cazurile tratate ALS (14.56 ± 8.88 minute) a fost semnificativ mai maredecât cazurile tratate BLS (6.11 ± 2.80 minute) [71].

Ei au arătat că creşterea timpului de la faţa locului a fost datoratătimpului pentru aplicarea abordului intra-venos. Pacienţii ALS care nu auprimit un astfel de abord au avut o medie ± timpul de la faţa locului de 6.63 ±3.11 minute, media pentru pacienţii cărora li s-a aplicat cu succes un abordvenos a fost de 19.64 ± 6.87 minute şi pentru cei cărora li s-a aplicat unabord venos dar fără succes a fost de 19.65 ± 9.50 minute.

Sampalis şi colab. în 1997 au arătat că folosirea administrării i.v defluide a fost asociată cu o creştere a riscului de deces la pacienţii traumatizaţi[5]. Ei au arătat că acesta este exacerbat de o creştere a timpului pre-spitalicesc, dar care totuşi nu a fost singurul factor. Timpul mediu petrecut lafaţa locului pentru grupul care a primit un abord i.v şi s-au administrat fluide afost de 23 ± 7.6 minute, iar timpul mediu pentru grupul care nu a primit fluide

396

i.v. a fost de 19 ± 95 minute (p = 0.001).Folosirea procedurilor ALS la faţa locului, de către paramedici a condus

la o creştere a timpului de la faţa locului în comparaţie cu aplicareaprocedurilor BLS, la 18.5 faţă de 13.5 minute respectiv, (la un total de cursede ambulanţă de 16.107) [16,16 bis].

Cele cinci minute suplimentare pe care ALS le adaugă la timpulpetrecut la faţa locului au un efect detrimental asupra rezultatelor pacientului.

Aceste 6 minte suplimentare sunt detrimentale pentru pacientultraumatizat prin întârzierea tratamentului definitiv şi tehnicile aplicate în acesttimp nu par să reducă mortalitatea.

16.3.1. Iniţierea abordului intravenos şi terapia cu fluide

În plus faţă de o întârziere crescândă în prespital, argumentul împotrivaabordării „stai şi stabilizează” este întărit pentru că nici una din intervenţiilespecifice ALS nu s-a dovedit a fi benefică pentru managementulprespitalicesc al victimelor cu răniri severe.

Raţiunea pentru folosirea abordului intra-venos la faţa locului şi aperfuziilor cu fluide este aceea că va controla deteriorarea hemodinamică. Cutoate acestea, cantitatea de fluid perfuzat nu poate compensa pierderile desânge într-o hemoragie severă, în astfel de cazuri tratamentul definitiv fiindchirurgical [21, 30, 72].

Timpul necesar pentru a începe administrarea i.v. la faţa locului este încurs de dezbatere, cu o serie de autori raportând timpi minimali între 2 şi 4minute [3, 33, 73—76], pe când alţii arată timpi de 12 minute sau mai mult[46, 77]. Nu există studii controlate care să evalueze impactul aplicării unuiabord venos asupra rezultatelor tratamentului aplicat pacientului.

Rata de succes a canulării venoase pare să fie de 90% în mediulprespitalicesc, din nefericire volumele medii de fluide care pot fi date înmediul prespitalicesc sunt foarte scăzute (media fluidelor perfuzate i.v este de= 959.6 ± 309.1 ml în 14 studii care evaluează datele administrărilor i.v dinprespital) [16,16 bis]. Noi trebuie să ne întrebăm pe noi înşine dacă timpulcrescut cerut de inserarea canulei intravenoase la pacienţii traumatizaţi şihipotensivi din teren este în momentul de faţă benefică, văzând că aceipacienţi primesc în medie mai puţin de 1 litru de fluid înainte de a ajunge laspital.

Cu atât mai mult perfuzia de lichide cristaloide sau de soluţii de sărurihipertone la un pacient cu hemoragie în curs a fost dovedită a fi detrimentalăpentru pacienţi, atât în modele animale [60, 78—83] cât şi în cele umane [38,44]. Aceasta se datoreşte probabil în mod secundar diluţiei factorilor decoagulare şi ai trombocitelor, scăzând hematocritul şi scăzând temperatura

397

pacientului. Aceasta duce la creşterea tensiunii la un pacient cu hemoragie îndesfăşurare — ce conduce la hemoragii ulterioare şi la scăderea şansei deformare a coagulului la locul pierderii de sânge.

Umplând sistemul circulator al pacientului cu fluide care nu transportăoxigen şi care au o capacitate scăzută de coagulare înainte de a închideorificiul prin care se pierde sângele este contraproductivă şi este probabilcauza pentru rezultate inferioare văzute în mai sus menţionatele studii alerănirilor penetrante.

Grupul de revizuire Cochrane a examinat toate studiile randomizate aletimpului şi volumului fluidelor administrate intravenos la pacienţii traumatizaţişi cu hemoragie. Ei nu au găsit nici o probă care să sprijine sau să refuzeadministrarea precoce şi masivă de fluide la pacienţii cu hemoragiinecontrolate [84].

16.3.2. Intubaţia endotraheală

Trebuie să ne reamintim că chiar şi în societatea noastră foarteavansată şi tehnică, cea mai preţioasă comoditate în tratamentul pacienţilortraumatizaţi este timpul. Recent au apărut un număr de lucrări ştiinţifice cedemonstrează existenţa unui efect negativ al intubaţiei endo-traheale aplicateîn prespital asupra supravieţuirii şi a rezultatelor neurologice [85—86].

Eckstein şi colab. recent au raportat rezultatele pacienţilor care auprimit ALS în mediul prespitalicesc în comparaţie cu cei care nu au primit aşaceva [87].

Pacienţii cărora nu li s-a aplicat intubaţia endo-traheală în mediulprespitalicesc au avut raportul Odd de cinci ori mai mare referitor lasupravieţuire decât cei care au suportat procedura. Timpul de la faţa loculuinu a fost prelungit prin executarea tehnicilor ALS, ceea ce sugerează căefectul detrimental al acestor intervenţii nu este legat de timp.

Un studiu clinic prospectiv executat pe o populaţie pediatrică ademonstrat de asemenea o lipsă a beneficiilor intubaţiei prespitaliceşti întermeni de supravieţuire şi rezultate neurologice [88].

Similar aplicării abordului venos, eficacitatea intubaţiei la loculincidentului în îmbunătăţirea rezultatelor la pacienţii cu răniri severe nu a fostevaluată adecvat.

Raţiunea aplicării intubaţiei la locul incidentului este aceea că aceastăintervenţie va menţine libertatea căilor aeriene şi oxigenarea [891. La fel ca şiîn cazul aplicării abordului venos, argumentul împotriva intubaţiei este acelacă ea cauzează o întârziere semnificativă în acordarea îngrijirilor definitive dinspital.

Contrar criticilor aplicării abordului venos, cu toate acestea, există unele

398

înţelegeri că la anumiţi pacienţi sever răniţi şi inconştienţi, intubaţia trebuie săfie iniţiată la locul incidentului sau pe timpul transportului [24, 29, 89]. Desigurcă aceste înţelegeri nu sunt bazate pe probe şi este în majoritatea lor o opiniea unor experţi.

Boccicchio şi colab. au arătat că intubaţia endotraheală în mediulprespitalicesc nu îmbunătăţeşte rezultatele la pacienţii traumatizaţi cu leziunisevere dar ne letale a extremităţii cefalice (GCS <8 AIS Cap _3) încomparaţie cu pacienţi similari intubaţi la sosirea în unitatea de primire aurgenţelor (mortalitate prespitalicească a intubaţiei = 23%, mortalitateintraspitalicească a intubaţiei = 12.4%) [85]. Stockinger şi McSwain au arătatcă intubaţia endotraheală nu îmbunătăţeşte rezultatele în comparaţie cuventilaţia cu masca cu sac şi valve la 5773 pacienţi traumatizaţi [90].

Managementul căilor aeriene este cheia dar încă o problemănerezolvată în literatura referitoare la îngrijirile traumatismelor în prespital.Există încă relativ puţine probe în examinarea variatelor tehnici de intubaţie înmediul prespitalicesc.

Unele elemente care au rămas nerezolvate includ: tehnica folosităpentru intubaţie, dimensiunea sondelor ce sunt folosite la copii şi adolescenţi,rata intubaţiilor esofagiene recunoscute sau nu şi intubaţia în ramul stâng altraheeei în teren.

16.4. Sistemul urban faţă de cel rural

Suntem noi capabili să grupăm sistemele rurale şi cele urbane într-osingură categorie atunci când discutăm aplicarea prespitalicească a ALSpentru traumatisme?

Poate fi prelungirea timpului de transport să fie asociată cu creştereabeneficiilor cu intervenţiile avansate la locul incidentului? Messick şi Meyer auarătat că rata medie a deceselor prin traumatisme în jurisdicţiile rurale în carese aplică BLS a fost de 8.2 ± 2.2 faţă de 6.1 ± 1.3 în jurisdicţiile rurale în carese aplică ALS (p=0.0001) [91].

O recentă metaanaliză nepublicată a timpului de transport a EMSpentru traumatisme a arătat că timpul de la faţa locului în ariile rurale a fostcu cca. 12% mai mare decât cel din ariile urbane şi că perioada generalăprespitalicească a fost cu aproximativ o treime mai lungă în mediul rural încomparaţie cu ariile urbane [JP Pryor şi CC Branas, date nepublicate].Aceasta poate di explicată prin aceea că membrii echipajelor din mediul ruralau dificultăţi în găsirea adreselor de unde s-a făcut solicitarea, distanţe mailungi şi mai puţine centre traumatologice, dacă există.

ALS poate fi benefic pentru pacienţii care necesită un timp de transportprespitalicesc mai lung. Un pacient cu hipotensiune prelungită poate suferi

399

leziuni ale organelor secundare unei perfuzii inadecvate prelungite şi potsuferi efecte pe termen lung datorate leziunilor organelor.

Din nefericire, până în prezent, noi nu avem probe care să sprijineaplicarea ALS în ariile rurale. Mai mut, întrucât incidenţa traumatismelor estescăzută în mediul rural în comparaţie cu ariile urbane şi cum ALS este extremde scumpă în comparaţie cu BLS [92], chiar dacă ALS este considerată cabenefică pentru pacienţii din mediul rural traumatizaţi ea poate să nu fie cost-eficientă.

16.5. Concluzii

Nu există probe convingătoare că ALS în mediul urban şi prespitalicescasigură vre-un beneficiu pentru pacienţii răniţi în termeni fie de morbiditate fiede mortalitate.

De fapt majoritatea probelor disponibile sugerează că aceasta poate fidetrimental pentru pacienţii răniţi.

O revizuire recentă făcută de Cochrane a concluzionat că „în absenţaprobelor asupra eficacităţii ALS, un argument puternic poate fi considerat cănu se poate promova în afara contextului abordărilor îngrijirilor acordatepacienţilor răniţi a unei concepţii adecvate şi de asemenea a unui studiurandomizat şi riguros executat [93].

Până în prezent, nu există un studiu prospectiv şi randomizat care săcompare ALS cu BLS pentru victimele traumatismelor în mediulprespitalicesc. Acesta este de mult timp aşteptat.

16.6. Bibliografie:

1. Adgey J, Scott M, Allen J, et al. Management of VF outside hospital.Lancet 1969; 1:1169—71.

2. Aprahamian C, Thompson BM, Towne JB, et aI. The effect of a paramedicsystem on mortality of major open intraabdominal vascular trauma. JTrauma 1983; 23: 687—90.

3. Ashkenazi I, Isakovich B, Kluger Y, Alfici R, Kessel B, Better OS:Prehospital management of earthquake casualties buried under rubble.Prehosp Disast Med 2005 ;20(2):122—133

4. BarberaJA, Cadoux CG: Search, rescue and evacuation. Critical CareClinics 199 1;7(2):32Th327,

5. Baxt WG, Moody P. The impact of a rotorcraft aeromedical emergency careservice on trauma mortality. JAMA 1983; 249: 3047—51.

6. Bickell WH, Bruttig SP, Millanamow GA, et al. Use of hypertonic

400

saline/dextran solution versus lactated ringers solution as a resuscitationfluid after uncontrolled aortic hemorrhage in anesthetized swine. AnnEmerg Med 1992; 21: 1077—85.

7. Bickell WH, Bruttig SP, Millnamow GA, Ct al. The detrimental effects ofintravenous crystalloid after aortotomy in swine. Surgery 1991; 110: 529—36.

8. Bickell WH, Pepe PE, Bailey ML, Wyatt CH, Mattox KL. Randomized trial ofpneumatic garments in the prehospital management of penetratingabdominal injuries. Ann Emerg Med 1985; 16: 653—8.

9. Bickell WH, Pepe PE, Wyatt CH, Ct al. Effect of antishock trousers on thetrauma score: a prospective analysis in the urban setting. Ann Emerg Med1985; 14: 218—22.

10. Bickell WH, Wall Mi, Pepe PE. Immediate versus delayed fluidresuscitation for hypotensive patients with penetrating torso injuries. NEngl J Med 1994; 331: 1105—9.

11. Liberman M, Branas CC, Mulder DS, Lavoie A, Sampalis JS. SprijinulVital Avansat contra Sprijinul de Bază al Vieţii în mediul prespitalicesc —Controversa dintre abordarea “Ambalaj şi Expediţie” şi cea de „Stai şijoacă” a îngrijirii pacienţilor răniţi. International Journal of DisasterMedicine 2004; 2: 9—17

12. Bissell RA, Eslinger DG, Zimmerman L. The efficacy of advanced lifesupport: a review of the literature. Prehosp Disaster Med 1998; 13: 69—78.

13. Blackwell T. Principles of emergency medical services systems. In: InRosen’s emergency medicine: concepts and clinical practice, 5th ed. StLouis, CV Mosby, 2002.

14. Bochicchio GV, Ilahi 0, Joshi M, Bochicchio K, Scalea TM.Endotracheal intubation in the field does not improve outcome in traumapatients who present without an acutely lethal traumatic brain injury. ITrauma 2003; 54: 307—11.

15. Bodai BI, Walton CB. Mistakes in treatment of accident cases beforereaching hospital. Br I Accid Surg 1987; 18: 18—20.

16. Border JR, Lewis FR, Aprahamian C, et al. Panel: prehospital traumacare — stabilize or scoop and run. I Trauma 1983; 23: 708—11.

17. Boyd DR, Cowley RA. Comprehensive regional trauma! emergencymedical services (EMS) delivery systems. World Surg 1983; 7:149—57.

18. Branas CC, Sing RF, Davidson SJ. Urban trauma transport of assaultedpatients using nonmedical personnel. Acad Emerg Med 1995; 2: 486—93.

19. Braun 0, McCallion R, Fazackerley J. Characteristics of midsized urbanEMS systems. Ann Emerg Med 1990; 19:536—46.

20. Brill IC, Geiderman IM. A rationale for scoop-and-run: identifying a

401

subset of time-critical patients. Topics Emerg Med 1981; 3: 37—43.21. Callaham M. Quantifying the scanty science of prehospital care. Ann

Emerg Med 1997; 30: 785—90.22. Cayten CG, Longmore W, Kuehl A, et al. Basic Life Support vs

Advanced Life Support for urban trauma (abstract). J. Trauma 1984; 24:651.

23. Cayten CG, Longmore W, Kuehl A, et al. BLS versus ALS in an urbansetting (abstract). Ann Emerg Med 1986; 15:626—7.

24. Cayten CG, Murphy JG, Stahl WM. Basic life support versus advancedlife support for injured patients with an injury severity score of 10 or more.J Trauma 1993; 35:460—7.

25. Cheung JY, BonventreJV, Mafia CD, Leaf A: Calcium and ischemicinjury. N Engl J Med 1986;314(26):167fr1676

26. Clevenger FW, Yarbrough DR, Reines HD. Resuscitative thoracotomy:the effect of field time on outcome. J Trauma 1998; 28: 441—5.

27. Cornwell EE 3rd, Belzberg H, Hennigan K, et al. Emergency medicalservices (EMS) versus non-EMS transport of critically injured patients.Arch Surg 2000; 135: 3 15—19.

28. Cowley RA. A total emergency medical system for the state ofMaryland. Maryland State Med J 1975; 24: 37—45.

29. Cwinn AA, Puns PT. On-scene management of trauma patients byparamedics. Ann Emerg Med 1988; 17: 189—90.

30. Cwinn AA. Puns PT, Moore EE, Marx JA, Honigman B, Dinerman N.Prehospital advanced trauma life support for critical blunt trauma victims.Ann Emerg Med 1987; 16: 399—403.

31. Deakin C, Davies G. Defining trauma patient subpopulations for fieldstabilization. Eur I Emerg Med 1994; 1: 31—4.

32. Demetriades D, Chan L, Cornwell E, et aI. Paramedic vs privatetransportation of trauma patients. Arch Surg 1996; 131: 133—8.

33. Donovan P1, Cline DM, Whitley TW, Ct al. Prehospital care by EMTsand EMT-ls in a rural setting: prolongation of scene times by ALSprocedures. Ann Emerg Med 1989; 18: 495—500.

34. Eckstein M, Chan L, Schneir A, Palmer R. Effect of prehospitaladvanced life support on outcomes of major trauma patients. I Trauma2000; 48: 643—8.

35. Eisenberg MS, Bergner L, Hallstrom A. Out-of-hospital cardiac arrest:improved survival with paramedic services.Lancet 1980; 1: 812—15.

36. Eisenberg MS, Bergner L, Hallstrom A. Paramedic programs and out-of-hospital cardiac arrest: factors associated with successful resuscitation.Am I Public Health 1979; 69:30—8.

37. Eisenberg MS, Horwood BT, Cummins RO, Ct aI. Cardiac arrest and

402

resuscitation: a tale of 29 cities. Ann Emerg Med 1990; 19: 179—86.38. Feldman R. IV line placement — a time study for prehospital providers.

JEMS 1986; 11: 43—5.39. Fortner GS, Oreskovich MR, Copass MK, Carrico CJ. The effects of

prehospital trauma care on survival from a 50-meter fall. I Trauma 1983;23: 976-81.

40. Fowler R, Pepe PE. Prehospital care of the patient with major trauma.Emerg Med Clin North Am 2002; 20: 953—74.

41. Gausche M, Lewis RI, Stratton SI, Ct al. Effect of out-of-hospitalpediatric endotracheal intubation on survival and neurological outcome.JAMA 2000; 283: 783—90.

42. Gentilello LM: Advances in the management of hypothermia. Surg ClinNorth Am 1995;75(2):243—256

43. Gervin AS, Fischer RP. The importance of prompt transport in salvageof patients with penetrating heart wounds. J Trauma 1982; 22: 443—8.

44. Gold CR. Prehospital advanced life support vs “scoop and run” intrauma management. Ann Emerg Med 1987; 16: 797—801.

45. Gratton MC, Berthke RA, Watson WA, Gaddis GM. Effect of standingorders on paramedic scene time for trauma patients. Ann Emerg Med1991; 20: 1306—9.

46. Gross D, Landau EH, Assalia A, Krausz MM. Is hypertonic salineresuscitation safe in “uncontrolled” hemorrhagic shock?J Trauma 1998;28: 751—6.

47. Gross D, Landau EH, Klin B, Krausz MM. Quantitative measurement ofbleeding following hypertonic saline therapy in “uncontrolled” hemorrhagicshock. I Trauma 1989; 29: 79—83.

48. Gross D, Landau EH, Klin B, Krausz MM. Treatment of uncontrolledhemorrhagic shock with hypertonic saline. Surg Gynecol Obstet 1990; 170:106—12.

49. Grossman DC, Kim A, Macdonald SC, Klein P, Copass MK, Maier RV.Urban-rural differences in pre-hospital care of major trauma. J Trauma1991; 42: 723—9.

50. Hedges JR, Feero 5, Moore B, et aI. Factors contributing to paramedicon-scene time during evaluation and management of blunt trauma. Am IEmerg Med 1988; 6: 443—8.

51. Hedges JR. Sacco WJ, Champion HR. An analysis of prehospital careof blunt trauma. J Trauma 1982; 22: 989—93.

52. Hedges JR. Summary of the discussion: what have we learned aboutpopulation-based investigations. I Trauma 1999; 47: S67—S68.

403

53. Helm M, Lampl L, Hauke J, Bock KH: Accidental hypothermia in traumapatients. Is it relevant to preclinical emergency treatment? Anaesthesist1005;44(2):101—107

54. Hooft PJ, Noji EK, Van-de-Voorde HP: Fatality management in masscasualty incidents. Forensic Sci Inc 1989;40(1):3—14

55. Iskit SH, Alpay H, Tugtepe H, et a!: Analysis of 33 pediatric traumavictims In the 1999 Marmara, Turkey earthquake.JPediatr Surg2001;36(2):368-372

56. Ivatury RR, Nallathambi MN, Roberge RJ, Rohman M, Stahal W.Penetrating thoracic injuries: in-field stabilization vs. prompt transport. JTrauma 1987; 27: 1066—73.

57. Jacobs LM, Sinclair A, Beiser A, D’agostino RB. Prehospital advancedlife support: benefits in trauma. J. Trauma 1984; 24: 8—13.

58. Keller RA, Forinash M. EMS in the United States — a survey ofproviders in the 200 most populous cities. JEMS 1990; 15: 79—82.

59. Knochel JP: Serum calcium derangements in rhabdomyolysis. NEngl JMed 198 1;305(3):16Th163,

60. Krausz MM, Bar-Ziv M, Rabinovici R, Gross D. Scoop and run orstabilize hemorrhagic shock with normal saline or small volume hypertonicsaline’? I Trauma 1992; 33: 6—10.

61. Kuwagata Y, Oda J, Tanaka H, et al: Analysis of 2702 traumatizedpatients in the 1995 Hanshin-Awaji earthquake.J Trauma 1997;43(3):427-432

62. Kwan 1, Bunn F, Roberts I on behalf of the WHO PreHospital TraumaCare Steering Committee. Timing and volume of fluid administration forpatients with bleeding (Cochrane Review). In: The Cochrane Library, Issue3.Chichester, UK, John Wiley & Sons 2004.

63. Lackey DJ. Prehospital trauma management. Resuscitation 2001; 48:5—15.

64. Lerner EB, Moscati RM. The golden hour: scientific fact or medical„urban legend”? Acad.Emerg Med 2001; 8:758—60.

65. Lewis FR. Ineffective therapy and delayed transport. Prehosp DisasterMed 1989; 4:129—30.

66. Liberman M, Mulder D, Lavoie A, Denis R, Sampalis JS. Multi-centreCanadian study of pre-hospital trauma care. Ann. Surg. 2003; 237: 153—60.

67. Liberman M, Mulder D, Sampalis JS. Advanced or basic life support fortrauma: meta-analysis and critical review of the literature. J Trauma 2000;49: 584-99.

68. Marion OW, Penrod LE, Kelsey SF, et al: Treatment of traumatic braininjury with moderate hypothermia. N Engl J Med 1997;336(8):540—546

404

69. Marmar CR, Weiss OS, Metzler TJ, et al: Longitudinal course andpredictors of continuing distress following critical incident exposure inemergency services personnel.J Nerv Ment Dis 1999;187(1):15-22

70. Martin RR, Bickell WH, Pepe PE, et al. Prospective evaluation ofpreoperative fluid resuscitation in hypotensive patients with penetratingtruncal injury: a preliminary report. J Trauma 1992; 33: 354—62.

71. Mattox KL, Bickell WH, Pepe PE, Mangelsdorff AD. Prospectiverandomized evaluation of antishock MAST in post-traumatic hypotension. JTrauma 1986; 26: 779—86.

72. Messick I, Meyer AA. Advanced life support training is associated withdecreased trauma death rates: an analysis of 12,417 trauma deaths. ITrauma 1990; 30: 1621.

73. Michelson AD, MacGregor H, Barnard MR, et al: Reversible inhibition ofhuman platelet activation by hypothermia in vivo and in vitro. ThrombHaematol 1994;71(5):633—640

74. Moede JD: Medical aspects of urban heavy rescue. Prehosp DisastMed 199 1;6(3):341-345

75. Murphy JG, Cayten CG, Stahl WM, Glasser M. Dual response runs inprehospital trauma care. I Trauma 1993; 35: 356—62.

76. Murray TA, Demetriades D, Berne TV, Ct al. Prehospital intubation inpatients with severe head injury. I Trauma 2000; 49: 1065—70.

77. Nakamori Y, Tanaka H, Oda J, et al: Burn injuries in the 1995 Hanshin-Awaji earthquake. Buena 1997;23(4):319-322

78. O’Gorman M, Trabulsy P, Pilcher DB. Zero-time prehospital IV. JTrauma 1989; 29: 84—6.

79. Ornato IP, Racht EM, Fitch II, Berry IF. The need for ALS in urban andsuburban EMS systems. Ann Emerg Med 1990; 19: 1469—70.

80. Ornato JP, Craren El, Nelson NM, Kimball KF. Impact of improvedemergency medical services and emergency trauma care on the reductionin mortality from trauma. J Trauma 1985; 25: 575—9.

81. Osterwalder IJ. Mortality of blunt polytrauma: a comparison betweenemergency physicians and emergency medical technicians — prospectivecohort study at a level I hospital in Eastern Switzerland. J Trauma 2003;55: 355—61.

82. Pantridge J, Geddes J. A mobile intensive-care Unit in the managementof myocardial infarction. Lancet 1967; 2:27- 1—3.

83. Peek-Asa C, Kraus JF, Bourque LB, et al: Fatal and hospitalizedinjuries resulting from the 1994 Northridge earthquake. Int J Epidemiol1998;27(3): 459—465

84. Pepe PE, Copass MK, Joyce TH. Prehospital endotracheal intubation:rationale for training emergency medical personnel. Ann Emerg Med 1985;

405

14: 1085—92.85. Ping RY, Bongard FS: Hypothermia in trauma patients. I Am Colt Surg

1999;188(6):685—696).86. Pons PT, Moore FE, Cusick TM, Brunko M, Antuna B, Owens L.

Prehospital venous access in an urban paramedic system — a prospectiveon-scene analysis. J Trauma 1988; 28: 1460—3.

87. Potter D, Goldstein G, Fung SC, et aI. A controlled trial of prehospitaladvanced life support in trauma. Ann Emerg Med 1988; 17: 582—8.

88. Rady MY. Triage and resuscitation of critically ill patients in theemergency department: current concepts and practice. Furl Emerg Med1994; 1:175—89.

89. Rady MY. Triage of critically ill patients: an overview of interventions.Emerg Med Clin North Am 1996; 14: 13—33.

90. Ramenofsky ML (ed): Advanced Trauma Life Support: Course forPhysicians. American College of Surgeons. 1993

91. Rivara FP, Maier RV, Mueller BA, Ct al. Evaluation of potentiallypreventable deaths among pedestrian and bicyclist fatalities. JAMA 1989;261: 566—70.

92. Ruchholtz S, Waydhas C, Ose C, Lewan U, Nast-Kolb D for the workinggroup on multiple trauma of the German Trauma Society. Prehospitalintubation in severe thoracic trauma without respiratory insufficiency: amatched-pair analysis based on the trauma registry of the German TraumaSociety. I Trauma 2002; 52: 879—86.

93. Sampalis JS, Lavoie A, Williams JI, Mulder DS, Kalina M. Impact of on-site care, pre-hospital time, and level of in-hospital care on survival inseverely injured patients. J. Trauma. 1993; 34: 252—61.

94. Sampalis JS, Lavoie A, Williams JI, Mulder DS. Kalina M. Standardizedmortality ratio analysis on a sample of severely injured patients form alarge Canadian city without regionalized trauma care. J Trauma 1992; 33:205—12.

95. Sampalis JS, Tamim H, Denis R, et al. Effectiveness of onsiteintravenous lines: is pre-hospital time the culprit? J Trauma 1997; 43:608—617.

96. Sampalis JS, Tamim H, Nikolis A, Lavoie A, Williams II. Predictivevalidity and internal consistency of the prehospital index measured on-siteby physicians. Accid Anal Prey 1996; 28: 675—84.

97. Scheinin M, Koulu M, Laurikainen E, Allonen H: Hyperkalemia andother nonbronchial effects of inhaled fenoterol and salbutamol: A placebo-controfled dose-response study in healthy volunteers. Br J Clin Pharmacol1987;24(5):645%53

98. Schmidt U, Frame SB, Nerlich ML, et aI. On-scene helicopter transport

406

of patients with multiple injuries — comparison of a German and anAmerican system. J Trauma 1992; 33: 548—55.

99. Schultz CH, Koenig KL, Noji EK: A medical disaster response to reduceimmediate mortality after an earthquake. N Engl J Med 1996;334(7): 438—444

100. Schwab CW, Peclet M, Zackowski SW, Holmes EM, Forrester JC,Hensleigh CN. The impact of an air ambulance system on an establishedtrauma center. J Trauma 1985; 25: 5 80—6.

101. Sethi D, Kwan I, Kelly AM, Bunn F on behalf of the WHO Pre-HospitalTrauma Care Steering Committee. Advanced trauma life support trainingfor ambulance crews (Cochrane Review). In: The Cochrane Library, Issue3. Chichester, UK, John Wiley & Sons 2004.

102. Sever MS. Erek E, Vanholder R, et al: The Marmara earthquake:Admission laboratory features of patients with nephrological problems.Nephrol Dial Transplant 2002;17(6):1025A031

103. Sever MS. Kink K, Vanholder R, et al: Serum potassium in the crushsyndrome victims of the Marmara disaster. Clin Nephrol 2003;59(S):326-333

104. Smith JP, Boda BI, Hill AS, Frey CF. Prehospital stabilization of criticallyinjured patients: a failed concept. I Trauma 1985; 25: 65—70.

105. Spaite DW, Criss EA, Vaenzuela TD, Meislin HW. Prehospitaladvanced life support for major trauma: critical need for clinical trials. AnnEmerg Med 1998; 32: 480—9.

106. Spaite DW, Valenzuela TD, Criss EA, Ct al. A prospective in-fieldcomparison of intravenous line placement by urban and nonurbanemergency medical personel. Ann Emerg Med 1994; 24: 209—14.

107. Staab DB, Sorensen VJ, Fath JJ, et al: Coagulation defects resultingfrom ambient temperature-induced hypothermia.J Trauma 1994;36(5):634-638

108. Steill 10, Wells GA, Field B, et al for the Ontario Prehospital AdvancedLife Support Study Group. Advanced cardiac life support in out-of-hospitalcardiac arrest. N Engl I Med 2004; 351: 647—56.

109. Stern SA, Dronen SC, Birer P, Wang X. Effect of blood pressure onhemorrhage volume and survival in a near-fatal hemorrhage modelincorporating a vascular injury. Ann Emerg Med 1993; 22: 155—63.

110. Stockinger ZT, McSwain NE. Prehospital endotracheal intubation fortrauma does not improve survival over bag-valve-mask ventilation. ITrauma 2004; 56: 53 1—6.

111. Tanaka K: The Kobe earthquake: The system response. A disasterreport from Japan. Eur J Emer Med 1996;3(4):263-269

407

112. Tighe SQ Rudland SV, Loxdale PH: Resuscitation in northern Iraq.Injury 1992;23(7):448—450.,

113. Trunkey DD, Siegel J, Baker SP, Gennarelli TA. Panel: Current statusof trauma severity indices. I Trauma 1983;23: 185—201.

114. Trunkey DD. Is ALS necessary for pre-hospital trauma care? I Trauma1984; 24: 86—7.

115. Trunkey DD. Trauma. Sci Am 1983; 249: 28—35.116. Tsai A, Kallsen G. Epidemiology of pediatric prehospital care. Ann

Emerg Med 1987; 16: 248—92.117. Ukai T: The Great Hanshin-Awaji earthquake and the problems with

emergency medical care. Ren Fail 1997;l9(5):633-645118. Watts DD, Roche M, Tricarico R, et al The utility of traditional

prehospital interventions In maintaining thermostasis. Prehosp EmergCare 1999;3(2):115—122

119. Watts DD, Trask A, Sunken K, et al: Hypothermic coagulopathy intrauma: Effect of varying levels of hypothermia on enzyme speed, plateletfunction, and fibrinolytic activity. J Trauma 1998;44(5):846—854

120. Winchell JW, Hoyt DB. Endotracheal intubation in the field improvessurvival in patients with severe head injury. Arch Surg 1997; 132: 592—7.

121. Zager RA: Rhabdomyolysis and myohemoglobinuric acute renal failure.Kidney Inc 1996;49:314—326.

Documents

25. ISBN 978-606-9233-33-7 MANAGEMENTUL MEDICAL AL DEZASTRELOR lucrari practice ed. III-a